Lucrarea Duhului Sfant: O analiza succinta a teologiei despre lucrarea Duhului Sfant 9789731813271, 9731813276

Citation preview

LUCRAREA DUHULUISFÁNT O analizá succintá a teologiei despre lucrarea Duhului Sfánt

Trandafir Sandru

EDITURA

SCRIPTUM

Lucrarea Duhului Sfánt

Descrierea CIP a Bibliotecii Najionale a Romániei SANDRU, TRANDAFIR Lucrarea Duhului Sfánt I Trandafir Sandru. - Oradea: Scriptum, 2009 ISBN 978-973-1813-27-1

231.3

Lucrarea Duhului Sfánt Prof. Trandafir Sandru

Editura Scriptum® Grade a

Publicatá sub titlul Lucrarea Duhului Sfánt de Trandafir Sandru cu permisiunea Institutului Teologie Penticostal, bld. Uverturii nr. 210-220, sector 6, Bucurejti

© 2009 Editura Scriptum® str. Lápujului nr. 28, 410264 Oradea - Bihor Tel./Fax/Robot: 0359-412.765; E-mail: [email protected], Pagina web: WWW.SCRIPTUM.RQ

Toate drepturile rezerváte asupra prezentei editii. A treia edipe in limba románá. Cu excepfia situafiilor ednd se specified altfel, toate čitatele biblicefolosite sunt traducerea D. Comilescu.

Orice reproduce™ sau selecfie de texte din aceastá carte estepermisd doar cu aprobarea in scris a Editurii Scriptum, Oradea.

ISBN 978-973-1813-27-1

Tiparul executat in U.E.

„Pocáiti-vá... fiecare din voi sáfie botezat in Numele lui Isus Cristos, spre iertareapácatelor voastre; apoi veti primi DARUL SFANTULUI DUH. Cácifágáduinta aceasta estepentru voi, pentru copiii vofťri pipentru toti cei ce šunt departe acum, in oricát de mare numdr ii va chema Domnul, Dumnezeul nostru. “ Faptele apostolilor 2:38-39

-----------------------------------------------------------------------------

CUPRINS Cuvánt Inainte la editia de fata.................................................................... 13 Introducere.....................................................................................................15

DOCTRINÁ DESPRE DUHUL SFANT §1 LOCUL El ÍN TEOLOGIE........................................................................................... 19 1. Invátátura despre persoana ji lucrarea Duhului Sfánt a fost multá vřeme neglijatá......................................................20 2. Invátátura despre persoana ji lucrarea Duhului Sfánt uneori este grejit inteleasá....................................................'..20 3. Invátátura despre persoana ji lucrarea Duhului Sfánt este deformatá de unii teologi............................................. ...21 4. Invátátura despre persoana ji lucrarea Duhului Sfánt este o doctriná biblicá............................................................... 21 5. Invátátura despre persoana ji lucrarea Duhului Sfánt este o doctriná practicá............................................................. 22 PARTEAI PERSONALITATEA DUHULUI SFÁNT Capitolul 1: DUHUL SFÁNT ESTE O PERSOANÁ............................25 1.1. Duhul Sfánt are insujiri personále.................................................. 25 1.1.1. Ratiune................................................................................... 25 1.1.2. Sentimente..............................................................................26 1.1.3. Vointá..................................................................................... 27 1.2. Duhul Sfánt are o individualitate proprie, bine conturatá............ 28 Capitolul 2: INVÁTÁTURA DESPRE SFÁNTATREIME................... 31

Capitolul 3: DUMNEZEIREA DUHULUI SFÁNT.............................. 39 3.1. Lucrarea Duhului Sfánt in perioada Vechiului Testament........... 40 3.1.1. La creatie...............................................................................40 3.1.2. Inainte de potop.................................................................... 41 3.1.3. Lucrarea Duhului Sfánt ín viata únor bárbati ai Vechiului Testament.............................................. 41

Cuprlns

8

Lucrarea Duhului Sfánt in viata Mántuitorului............................ 45 3.2.1. Najterea Domnului Isus Cristos......................................... 45 3.2.2. Botezul ?i ispitirea Domnului Isus Cristos......................... 48 3.2.3. Activitatea Domnului Isus Cristos...................................... 50 3.2.4. Invierea Domnului Isus Cristos.......................................... 52 3.3. Márturisirea Domnului Isus Cristos despre Duhul Sfánt........... 53 3.4. Lucrarea Duhului Sfánt la alcátuirea Noului Testament............. 54 3.2.

Capitolul 4: SIMBOLURILE DUHULUI SFÁNT................................. 57 4.1. Prima categorie de simboluri........................................................... 59 4.1.1. Porumbelul.............................................................................. 59 4.1.2. Vántul...................................................................................... 62 4.1.3. Focul....................................................................................... 64 4.1.4. Apa......................................................................................... 68 4.1.5. Uleiul...................................................................................... 70 4.1.6. Pecetea.................................................................................... 77 4.1.7. Arvuna.................................................................................... 80 4.2. A doua categorie de simboluri.........................................................82 4.2.1. Atmosféra............................................................................... 82 4.2.2. Ploaia...................................................................................... 86 4.2.3. Roua........................................................................................ 87 4.2.4. Raul.......................................................................................... 88 4.2.5. ímbrácámintea....................................................................... 89 4.2.6. Ungerea................................................................................... 90 4.2.7. Ungerea cu mir (smirná)....................................................... 97

Capitolul 5: DENUMIRILE DUHULUI SFANT................................... 99 5.1. Duhul Sfánt.................................................................................... 100 5.2. Duhul lui Dumnezeu..................................................................... 102 5.3. Duhul lui Isus, Duhul lui Cristos si Duhul lui Isus Cristos...... 103 5.4. Mángáietorul................................................................................... 104 5.5. Duhul Adevárului.......................................................................... 106 5.6. Duh de inhere................................................................................. 109 5.7. Duhdeviatá.................................................................................... 110 PARTEA 11 LUCRAREA DUHULUI SFÁNT Capitolul 6: DISPENSATIA DUHULUI SFÁNT................................ 115 Capitolul 7: VENIREA DUHULUI SFÁNT LA RUSALII............... 117

Cuprlns

9

Capitolul 8: TRINITATEA UMANÁ ÍN OBIECTIVUL DUHULUI SFANT................................................................................... 121 8.1. Duhul omului.................................................................................. 125 8.2. Sufletul omului................................................................................ 127 Capitolul 9: CELE PATRU LUCRÁRI DE BAZÁ ALE DUHULUI SFANT................................................................................... 131 9.1. Pocáinta............................................................................................131 9.2. Najterea din nou.............................................................................134 9.3. Botezul cu Duhul Sfánt.................................................................. 138 9.4. Sfintirea............................................................................................ 148 Capitolul 10: ROADA DUHULUI SFÁNT............................................ 159 lO.l.Dragostea.......................................................................................... 160 10.2.Bucuria.............................................................................................. 161 10.3.Pacea................................................................................................. 162 10.4.Indelunga rábdare............................................................................. 162 10.5.Bunátatea.......................................................................................... 163 10.6.Facerea de bine................................................................................. 163 10.7.Credinciojia..................................................................................... 164 10.8.Blándetea........................................................................................... 164 10.9.Infránarea poftelor........................................................................... 165 Capitolul 11: PLINÁTATEA DUHULUI SFÁNT................................ 167 Capitolul 12: ÍNTRISTÁRILE DUHULUI SFÁNT............................. 171 12.1. Suferintele cauzate de anumite imprejurári................................... 171 12.2. Suferintele cauzate de cei ce refuzá sá páráseascá pácatul............ 172 12.2.1. Duhul Sfánt poate fi hulit................................................ 172 12.2.2. Duhul Sfánt poate fi refuzat............................................. 173 12.2.3. Duhul Sfánt poate fi batjocorit........................................173 12.3. Suferintele cauzate de cei care tráiesc ín pácat ji de credinciojii care se páteazá.......................................... 174 12.3.1. Duhul Sfánt poate fi intristat........................................... 174 12.3.2. ímpotrivirea fata de Duhul Sfánt.................................... 174 12.3.3. Duhul Sfánt poate fi mintit............................................. 175 12.3.4. Duhul Sfánt poate fi ispitit.............................................. 175 12.4. Suferintele cauzate Duhului Sfánt de cátre credinciojii care nu vegheazá................................ 176 12.4.1. Duhul Sfánt poate fi ignorat............................................ 176 12.4.2. Duhul Sfánt poate fi stins................................................ 176

Capitolul 13: SITUATIA CELOR CARE AU CÁZUT...................... 179

10

Cuprlns

PARTEA III DARURILE DUHULUI SFÁNT Capitolul 14: DARURILE DUHULUI SFÁNT PRIVIRE DE ANSAMBLU.................................................................... 187 Capitolul 15: CELE NOUÁ DARURI ALE DUHULUI SFÁNT..... 193 15.1. Darurile de descoperire............................................................... 194 15.1.1. Darul vorbirii despre intelepciune................................... 194 15.1.2. Darul vorbirii despre cunojtintá...................................... 198 15.1.3. Darul deosebirii duhurilor............................................... 201 15.2. Darurile de putere........................................................................205 15.2.1. Darul credintei.................................................................. 205 15.2.2. Darul támáduirilor........................................................... 211 15.2.3. Darul minunilor................................................................214 15.3. Darurile de inspiratie................................................................... 216 15.3.1. Darul prorociei.................................................................. 216 15.3.2. Darul feluritelor limbi...................................................... 227 15.4. Darul tálmácirii limbilor............................................................. 231 Capitolul 16: PROBLEME SPECIALE................................................. 233 16.1.Colaborarea dintre daruri................................................................ 233 16.2.Primirea darurilor duhovnicejti...................................................... 234 16.3.Scopul general al darurilor duhovnicejti........................................ 236 16.4.Reglementarea intrebuintárii darurilor duhovnicejti.................... 237 16.5.Falsificarea darurilor duhovnicejti.................................................. 241

PARTEA IV ALTE LUCRÁRI ALE DUHULUI SFÁNT Capitolul 17: ALTE LUCRÁRI ALE DUHULUI SFÁNT PRIVIRE DE ANSAMBLU.................................................................... 249 Capitolul 18: ACTIVITÁTILE DIN BISERICÁ AU VALOAREA UNOR DARURI SPIRITUÁLE............................................................. 253

Capitolul 19: SLUJBELE DIN BISERICÁ............................................ 257 19.1.Slujba de apoštol..............................................................................257 19.2.Slujba de proroc................................................................................ 260 19.2.1 . Originea institutieiprofetice in Vechiul Testament...... 263 19.2.2 .Misiunea profetului §i ráspunderea lui.......................... 264 19.2.3 . Conceptia biblicá a con§dmtei profetice §i a inspiratiei divine.... 268

11

Cuprins

19.2.4 . Limbajul profetic............................................................. 269 19.2.5 . Expresii §i cuvinte cu sens figurativ................................ 270 19. 3.Slujba de evanghelist....................................................................275 19.4 Slujba de pastor invátátor.......................................................... 276 Capitolul 20: CÁLÁUZIREA DUHULUI SFÁNT............................... 281 20.1.Controlul indirect............................................................................. 282 20.2.Controlul direct................................................................................ 283 Capitolul 21: LOCUL §1 ROLUL DUHULUI SFÁNT IN PREDICAREA EVANGHELIEI..................................................... 293 21.1. Chemarea predicatorului............................................................. 295 21.2. Rolul Duhului Sfánt $i al rugáciunii in pregátirea predicatorilor. 295 21.3. Rolul Duhului Sfánt ji al studiului in pregátirea predicatorilor... 295 21.4. Dezvoltarea spiritualá prin Duhul Sfánt....................................297 21.5. Cele trei elemente ale predicii................................................... 297 21.6. Doua feluri de insotiri in predicarea Evangheliei..................... 298 21.7. Predicarea Evangheliei sub ungerea Duhului Sfánt.................. 299 21.7.1. Pregátirea predicatorului pentru predicá........................ 300 21.7.2. Pregátirea auditoriului pentru predicá.............................301 21.7.3. Prezenta Duhului Sfánt la predicator in timpul expunerii..301 21.7.4. Lucrarea Duhului Sfánt in mijlocul auditoriului........... 303

PARTEAV LUCRAREA DUHULUI SFÁNT IN ISTORIA BISERICEASCÁUNIVERSALÁ

Capitolul 22: LUCRAREA DUHULUI SFÁNT 1N ISTORIA BISERICEASCÁ UNIVERSALÁ.................................. 307 22.1. Primul veac al crejtinismului....................................................... 307 22.2. Perioada dintre secolele II-V1...................................................... 308 22.3. Perioada dintre secolele VI-XX...................................................310 22.4. Bisericile penticostale din secolul XX......................................... 313 Capitolul 23: EXPERIENCE §1 MÁRTURII....................................... 317

Concluzii...................................................................................................... 337 Anexa 1: Persoana ?i lucrarea Duhului Sfánt (prezentare rezumativá).... 341 Anexa 2: Index de nume (dictionar selectiv).............................................. 346 Anexa 3: Index de subiecte..........................................................................351

12

Cuprlns

Anexa 4: Opisul schitelor de predici.......................................................... 357

Opisul articolelor despre Duhul Sfant publicate in Buletinul Cultului Penticostal.................................................................... 358 Bibliografie................................................................................................... 360 Cárti.......................................................................................................... 360 Reviste....................................................................................................... 365

Cuvánt inainte la editia de fata

„Aduceti-vá aminte de mai-marii vojtri, care v-au věstit Cuvántul lui Dumnezeu; uitati-vá cu bágare de seamá la sfárjitul felului lor de vietuire ji urmati-le credinta!“ Evrei 13:7

randafir Sandru (1924 - 1998) s-a consacrat ca unul din pionierii miscárii penticostale din Romania. S-a náscut in Secaj, judetul Arad, si a predicat pentru prima data in biserica penticostalá din localitate la vársta de 9-10 ani. Plin de pasiune si caracterizat de o slujire inflácáratá si motivatoare pentru altii, a fost unul dintre putinii intelectuali ai mijcárii penticostale timpurii din Romania. A absolvit liceul la Arad (1944), dupá care a urmat cursurile Facultátii de Istorie a Universitátii din Bucurejti (1951-1956). Ráu vázut de regimul comunist, Trandafir Sandru a fost indepártat intre anii 1956-1958 din toate functiile, ji chiar din Cultul Penticostal. Cu sprijinul pastorului Pavel Bochian, a fost reprimit in 1963, ínsá Departamentul Cultelor i-a retras autorizatia de pastor in 1965. In urma interventiei credinciosilor (intre care renumitul reprezentant al mijcárii de rezistentá crejtiná, prezbiterul Constantin Caraman), Trandafir Sandru a revenit ca pastor, fiind din 1967 permanent in conducerea Cultului Penticostal. Infruntánd mari piedici, a reujit sá deschidá cel mai important (pe atunci) locaj bisericesc penticostal din Bucurejti, pe strada Sebastian, nr. 43, unde a slujit ca pastor. Din 1974 a organizat cursuri bib lice ji teologice cu durata de trei luni pentru slujitorii ordinati, iar in anul 1976 a infiintat Seminarul Teologie Penticostal, obtinánd dupá multe insistence autorizatia

T

de functionare din partea regimului comunist. Dupá 1989 a pus bazele Institutului Teologie Penticostal de Grad Universitar din Bucure§ti, care s-a infiintat prin Hotáráre de Guvern in 1992. In acelaji an, Church of God School of Theology din Cleveland, statui Tennessee, i-a conferit titlul de doctor honoris causa pentru intreaga sa activitate. A slujit ca pastor la Bucurejti si a publicat pentru o buná bucatá de timp Buletinul Cultului Penticostal, intre anii 1953-1986 fund redactorul §ef al revistei. Cartea de fata, Lucrarea. Duhului Sfánt, se constituie ca mostenirea cea mai prepoasá lásatá nouá in scris de pastorul §i profesorul Trandafir Sandru. Prezenta editie apare cu sprijinul Bisericii Penticostale Románe Elim din Viena, iar acest gest vrea sá se constituie ca o caldá §i vie reeunoajtere a personalitátii si slujirii deosebit de inflácárate pe care acest om al lui Dumnezeu a adus-o in sánul miscarii penticostale din Romania §i Diaspora. Sperárn ca retipárirea revizuitá a acestei lucrári de importantá fundamentalá sá incurajeze si sá inflácáreze si mai mult lucrarea Domnului de pretutindeni si sá ofere inclusiv o motivatie in plus pentru bisericile traditionale creatine sá se apropie de profunzimea si prospetimea lucrárii Duhului Sfánt. Domnul sá fie onorat si ináltat si a Lui sá fie slava in veci! Amin.

CoNDUCEREA BlSERICII PENTICOSTALE ROMÁNE

Viena, iunie

2009

ElIM

Introduces

ámántul era pustiu §i gol; peste fata adáncului de ape era intuneric, 5i DUHUL LUI DUMNEZEU SE MI§CA PE DEASUPRA APELOR“ (Gen. 1:2). Aceste cuvinte cuprinse in prologul Bibliei reprezintá o semnificativá introducere a revelatiei cu privire la Duhul Sfánt, care este a treia persoaná din Dumnezeu. Doctrina despre persoana §i lucrarea Duhului Sfánt poartá numele de pneumatologie. Acest cuvánt iji are originea in alte douá cuvinte grecejti: „PNEUMA“, care inseamná „SPIRIT“, ji „LOGOS“, care inseamná „CUVÁNT“. Cuvántul „PNEUMA“* se gáse^te mentionat de 385 de ori in paginile Noului Testament. Acelaji cuvánt in limba ebraicá, „RUAH“** , se gásejte de 389 de ori in Vechiul Testament. Cuvintele

P

Cuvántul PNEUMA (in limba greacá) - DUH - este folosit pentru a desemna: • Dumnezeu ca Duh (Ioan 4:24; 2 Cor. 3:17) • Cristos (1 Cor. 6:17; 15:45) • Duhul Sfánt (Matei 1:18,20; 3:11,16 - in total de 240 de ori) • Duhul lui Cristos (Marcu 2:8; 8:12; Luca 2:40; Ioan 11:33; 19:30) • ingerii (Evr. 1:7,14) • duhurile oamenilor (Matei 5:3; 1 Cor. 2:11; 6:20; 1 Tes. 5:23; Evr. 4:12; 12:23) • duhurile rele (Matei 8:16; 10:1; 12:43; Fapte 8:7; 16:16; Apoc. 16:13; 18:2) (Dake, p. 277) ** Cuvántul RUAH (in limba ebraicá) - DUH - este folosit pentru a desemna: • Duhul lui Dumnezeu (Ps. 139:7; 143:10; Is. 30:1)

*

Introducere

16

„PNEUMA“ ji „RUAH“ inseamná „vánt“, „suflare“ ji „spirit“. Cuvántul „RUAH“ cu intelesul de „SPIRIT“ se gásejte de 237 de ori ín Vechiul Testament. Prin urmare, pneumatologia inseamná invátátura despre Duhul Sfánt. Prezenta Duhului Sfánt se resimte ín fiecare paginá a Sfintelor Scripturi, incepánd cu creatia, continuánd cu lucrarea de intrupare a Fiului lui Dumnezeu ji sfárjind cu perioada actualá, numitá ji Dispensatia Duhului Sfánt. De fapt, Duhul Sfánt este ínsuji autorul Cuvántului scris al lui Dumnezeu; El este autorul Bibliei. „Ce lume pliná de culori!“ au fost přimele cuvinte spuse cu lacrimi de cátre o artista spaniolá, care in urma unei operatii la ochi ji-a recápátat vederea, dupá ce a fost complet oarbá timp de 30 de ani. Scopul lucrárii Duhului Sfánt este de-a face sá cadá de pe ochii nojtri šuflete jti solzii pácatului, pentru a vedea lucrárile lui Dumnezeu cu alti ochi ji intr-o luminá nouá. Botezul cu Duhul Sfánt ne descoperá cu adevárat „o lume pliná de culori“. Cei care au experimentat acest botez pástreazá toatá viata amintirea scumpá a acelor clipe. Pacea ji bucuria acelor momente ináltátoare rámán de neuitat. > Cartea de fatá iji propune sá prezinte o analizá succintá a teologiei penticostale cu privire la lucrarea Duhului Sfánt. In trecut, lucrarea Duhului Sfánt era studiatá superficial, in cadrul general al teologiei sistematice. Astázi, interesul crescánd pentru • • • • • • • • • • • • • •

Duhul Sfánt (Gen. 1:2; Is. 48:16; 61:1; Zah. 12:10) ingerii (Ps. 104:4) heruvimii (Ezec. 1:12-21; 10:17) duhurile morplor (Lev. 19:31; 20:6) duhul nou (natura nouá) al credinciosului (1 Cor. 6:17) duhul omului (Num. 16:22; 27:16; Ecl. 3:21) judecata lui Dumnezeu (diferite traduceri) darurile duhovnicesti - imbrácare cu putere (circa 15 referiri) vántul (Ezec. 37:9); vánt náprasnic (Ezec. 1:4); vánt dogoritor (Ps. 11:6) curajul (los. 2:11) mánia (Jud. 8:3) intreaga flinta, persoaná (Ps. 77:3,6; 106:33 etc.) temperatura (rácoarea zilei) (Gen. 3:8) aerul (lov 41:16) (Dake, p. 628)

17

Introducere

aceastá problemá a determinat un studiu mai atent al ei. Vorbim despre pneumatologie ca despre o teologie penticostalá, pentru cá aceasta poate fi inteleasá mai bine de cátre cei care au avut parte de experience personale in acest domeniu important al Dumnezeirii. Invátátura despre Duhul Sfánt nu este o simplá doctriná biblicá; ea reprezintá ínsáji cunoajterea lui Dumnezeu. In lipsa acestei invátáturi, cunoajterea Dumnezeirii - atát din punct de vedere informativ - cát ji experimental, ar fi jtirbitá. Pneumatologia este un obiect de studiu de mare important! pentru seminariile teologice, pentru jcolile biblice, pentru lucrátorii Evangheliei, ca de altfel pentru toti credinciojii. Ea ne ajutá sá cunoajtem mai bine persoana Duhului Sfánt ji lucrárile ce se desfajoará sub cáláuzirea Lui. Studierea persoanei ji lucrárii Duhului Sfánt in vremea noastrá a luat o amploare deosebitá in cadrul diferitelor confesiuni. Ele au inteles cá Duhul Sfánt este Singurul care poate aprinde flacára lor spiritualá. Deschiderea ferestrelor sufletejti spre a treia persoana din Dumnezeire a permis lucrárii Duhului Sfánt sá pátrundá prin zábrelele bisericilor considerate istorice. Aja a luat najtere mijcarea charismaticá, ce numárá astázi mai multe milioane de adepti pe toate meridianele globului pámántesc. Valoarea lucrárii Duhului Sfánt este inestimabilá, dar ea trebuie cunoscutá ji practicatá in lumina Sfintelor Scripturi. Incepánd din Ziua Rusaliilor, noi tráim in Dispensatia Duhului Sfánt, perioadá in care Duhul Sfánt pregátejte Biserica lui Dumnezeu pentru rápirea ei la cer. Studierea persoanei ji lucrárii Duhului Sfánt ne impulsioneazá sá-I adresám Acestuia rugáciunea profeticá: „Duhule, vino din cele patru vánturi, suflá“ peste toate bisericile crejtine, pentru a le invia la o viatá nouá, spiritualá (Ezec. 37:9). Amin. prof.Trandafir

Sandru

Avem nevoie de Duhul Sfánt pentru:

Na^terea din nou (Ioan 3:5) Incredintare (Flp. 1:6) Partaje (Ioan 4:14) Mángáiere (Ioan 14:16) Descoperire (1 Cor. 2:4) Dovedire (1 Cor. 2:4) Sfintire (Rom. 8:13) Mijlocire (Rom. 8:26) Cáláuzire (Ioan 16:13) Pecetluire (Ef. 1:13) Cármuire (Gal. 5:16) Proslávire (Rom. 8:17)

---------------------------------------- A A Doctriná despre Duhul Sfánt §1 locul ei ín teologie

n perioada apostolicá, invátátura despre Duhul Sfánt a ocupat un loc important in viata bisericilor creatine. Putem sá ne dám seama de asta din chiar prima intrebare pe care apostolul Pavel o adreseazá ucenicilor lui Ioan din Efes: „Ati primit voi Duhul Sfánt cánd ati crezut?“ (Fapte 19:2). In timp insá, aceastá importantá doctriná a fost inlocuitá cu diferite practici, care au denaturat insáji invátátura de bazá a Domnului Isus Cristos. Teologia penticostalá a reactualizat doctriná crejtiná despre persoana ji lucrarea Duhului Sfánt. Atunci cánd ea a apárut, situatia Bisericii in general, ji a teologiei crejtine in special, se caracteriza prin existen|a a douá curente extreme: de o parte prin existenta unui liberalism teologie, iar pe de altá parte printr-un ortodoxism fundamentalist. Ambele alternative aveau temeiuri rationale, pe care sustinátorii lor cáutau sá le promoveze cu dovezi scripturale. Teologia liberalá strecura invátáturile Bibliei, chiar ji pe cele mai importante, prin ciurul ratiunii omenejti, dezbrácándu-le de haina spiritualá ji de continutul supranatural ji divin, iar ortodoxismul fundamentalist se limita la sustinerea únor dogme. Šunt trei slujiri ale Duhului Sfánt pe care trebuie sá le mentionám in mod special: 1) El este o parte din revelatia diviná, Cel care ne-a transmis Biblia in calitate de autor al ei; 2) El este in perioada actualá Cel care face legátura dintre cer ji pámánt;

I

20

Doctrlna despre Duhul Sfánt $1 locul el in teologie

3) El este Cel care administreazá Biserica, pe care o pregátejte spre a o infatija ínaintea lui Isiis Cristos. Doctrina despre persoana ji lucrarea Duhului Sfánt trebuie studiatá ca un material special din mai multe motive:

1. Invátátura despre persoana ji lucrarea Duhului Sfánt a fost multá vřeme neglijatá. Aja cum am arátat mai sus, secole de-a rándul, in care se include intunecatul Ev Mediu, bisericile au fost lipsite de adevárata tráire spiritualá. Aceastá tráire a fost inlocuitá cu un amestec de teorii, fie imprumutate din culturile págáne, fie introduse de unele aja-zise fete bisericejti, care n-au avut nimic in comun cu invátátura lui Isus Cristos.

2. Invátátura despre persoana ji lucrarea Duhului Sfánt uneori este grejit inteleasá.

Cunoajterea superficialá a problemei Duhului Sfánt este cauza unei mari confuzii, care a dat najtere la douá curente la fel de grejite: negarea lucrárii Duhului Sfánt ji falsificarea lucrárii Duhului Sfánt. Primul curent priveazá bisericile de cáldura spiritualá ca urmare a lucrárii ji prezentei reále a Duhului Sfánt, reducánd intreaga lucrare la nijte dogme ji notiuni abstracte, de pe urma cárora credinciojii nu rámán cu maře lucru. Cel de-al doilea curent, necunoscánd adevárata lucrare a Duhului Sfánt, a dat najtere la tot felul de surogate, care seamáná in aparentá, dar in realitate nu reprezintá decát o psihozá confuzá, care contracareazá adevárata lucrare a Duhului Sfánt. Satana are douá metode de lucru: mai intái cautá sá ascundá adevárul. Cánd acest lucru nu mai este posibil, incearcá sá-1 falsifice. Cea de-a doua extremá a dat najtere, printre altele, la spiritism ji alte curente asemánátoare; in cadrul únor asemenea „jedinte“ practicantii lor sustin cá se prezintá Duhul Sfánt, atribuindu-I Acestuia lucrári care nu šunt ale Lui. Astfel Satana exercitá o influentá rátácitoare

Doctriná despre Duhul Sfánt ji locul el Tn teologie

21

asupra celor ce nu cunosc suficient Biblia ji lucrarea Duhului Sfánt. Necunojtinta favorizeazá ínjeláciunea, indiferent sub ce forma. Ea este terenul de lucru al diavolului. 3. Invátátura despre persoana ji lucrarea Duhului Sfánt este deformatá de unii teologi. Šunt teologi ce prezintá o evanghelie, un Isus ji un duh deosebite de propováduirea Sfintelor Scripturi (2 Cor. 11:4). Acesta este un defect al modernismului care neagá elementul divin ji supranatural din invátátura practicá de astázi a Bisericii. Ei spun mereu: „aceasta a fost“, astázi nu mai este la fel, ca ji cánd ar exista doi Cristoji: unul vechi ji un altul modern; ca ji cánd Dumnezeu §i-ar fi modernizat planul de mántuire. Ei uitá invátátura apostolului Pavel, care spune: „Isus Cristos este acelaji ieri ji azi ji-n věci1.“ (Evr. 13:8).

4. Invátátura despre persoana ji lucrarea Duhului Sfánt este o doctriná biblicá.

Capitolele 14, 15 ji 16 din Evanghelia lui Ioan fac din aceastá invátáturá o doctriná precisá cu rosturi binecuvántate. Odatá cu ináltarea Domnului Isus Cristos la cer, activitatea Dumnezeirii de pe pámánt nu numai cá n-a incetat, ba, dimpotrivá, s-a intensificat. In zilele care au premers sfárjitul misiunii Sale pe pámánt, Domnul Isus a vorbit in mod deosebit despre caracterul imperativ al venirii Duhului Sfánt, prezentándu-L ucenicilor drept o persoaná dumnezeiascá, cu posibilitáti ce depájeau limitele fizice ale persoanei Mántuitorului: „Totuji, vá spun adevárul: vá este de folos sá Má due; cáci dacá nu Má due Eu, Mángáietorul nu va veni la voi; dar dacá Má due, vi-L voi trimite“ (Ioan 16:7). Activitatea Fiului lui Dumnezeu pe pámánt a fost preluatá ji continuatá de activitatea Duhului Sfánt. In aceastá perioadá a lucrárii Duhului, Isus promitea: „Adevárat, adevárat vá spun cá cine crede ín Mine va face ji el lucrárile pe care le fac Eu; ba incá va face altele ji mai mari decát acestea; pentru cá Eu Má due la Tatál, ji orice veti

22

Doctrlna despre Duhul Sfánt ji locul el in teologie

cere in Numele Meu, voi face, pentru ca Tatál sá fie proslavit in Rul“ (Ioan 14:12-13). 5. Invátátura despre persoana ji lucrarea Duhului Sfánt este o doctriná practicá.

Invátátura despre Duhul Sfánt este una dintre cele mai practice, ale cárei rezultate se pot vedea ji urmári in viata Bisericii ji a credinciojilor din vremea noastrá. Duhul Sfánt este o realitate, nu o fictiune; Prezenta Lui in vremea noastrá este la fel de activá ca acum multe secole in urmá. El Se descoperá nu numai Bisericii ca organism spiritual, ci ji credinciojilor individuali. Teologii ar trebui sá fie mult mai preocupati de cunoajterea persoanei ji lucrárii Duhului Sfánt; sá-I acorde importanta cuvenitá, exploránd acest domeniu minunat ce le poate furniza bogate resurse de energie spiritualá. Pentru cunoajterea ji capacitatea de a ne folosi de puterea Duhului Sfánt šunt necesare douá lucruri: exegeza biblicá ji tráirea practicá. Reinnoirea vietii noastre este o lucrare a Duhului Sfánt. Aceasta a dus la magistrála exegezá biblicá din cuvántarea lui Petru, precum ji la experienta practicá din Ziua Cincizecimii (vezi Fapte 2:14-36). Domnul sá-i ajute pe lucrátorii Evangheliei ji bisericile noastre sá cunoascá atát exegeza biblicá, cát ji experienta practicá - pentru a fi pregátiti pentru revenirea Domnului Isus Cristos, acesta fiind obiectivul final al lucrárii Duhului Sfánt. Studiul despre persoana ji lucrarea Duhului Sfánt a fost inclus páná acum in teologia sistematicá, fiind mai degrabá un obiect al cunoajterii pur teoretice in cadrul mai larg al acestei mari ramuri teologice. Teologia penticostalá a gásit de cuviintá scoaterea acestui studiu din rándul cunojtintelor teologice generále, pur teoretice, propunándu-1 pentru o analizá aprofundatá, in vederea valorificárii mai eficiente in interesul zidirii sufletejti a credinciojilor.

PARTEA I PERSONALITATEA DUHULUI SFÁNT

In ziua de azi, Biserica are nevoie de oameni pe care Duhul Sfánt sá-i poatá folosi - oameni ai rugáciunii. Duhul Sfánt Se revarsá prin oameni. El nu unge planuri, ci oameni: pe oamenii rugáciunii. E. M. Bounds (Power Through Prayer)

Dictionar de termeni

DUH,DUHUL SFÁNT Rádácina din limba greacá, pneu-, de unde derivá cuvántul DUH (spirit), denotá „mijcarea dinamicá a aerului“. pneuma = duh (spirit), vánt; pneo = a sufla; pnoe = vánt, rásuflare, respiratie; ekpneo = a expira; empneo = a gáfái; pneumatikos = spiritual, duhovnicesc; theopneustos = insuflat, inspirat de Dumnezeu. echivalentul ebraic (V.T.) = růah

Dictionary of NT Theology, vol. Ill, p. 689

CAPITOLUL 1

DUHUL SFÁNT ESTE O PERSOANÁ

uhul Sfánt nu este o fortá, o putere sau o influenza a unei persoane. El este o Flinta imaterialá, la fel ca Dumnezeu Tatál. Nu are carne ji oase (Luca 24:39) pentru a putea fi vázut (Ioan 1:18; 4:24). Dar, cu ocazia botezului in apá a Domnului Isus, Duhul Sfánt S-a arátat deasupra lordanului in mod trupesc, ca persoaná distinctá de Tatál ji Fiul, luánd forma unui porumbel (Luca 3:22). Duhul Sfánt are un nume individual. Articolul hotárát „-1“ vine sá accentueze caracterul absolut personal. El nu este un „Duh Sfánt“, ca ji cánd ar fi vorba de o simplá putere a divinitátii sau de o energie oarecare a Dumnezeirii. Duhul Sfánt define insujiri personále, precum: ratiune, sentimente ji vointá - cu ajutorul cárora este capabil - ca orice altá persoaná - sá judece, sá iubeascá ji sá ia decizii independent.

D

1.1. Duhul Sfánt are insujiri personále

1.1.1. Ratiune • „cerceteazá“: „§i Cel ce cerceteazá inimile jtie care este názuinta Duhului; pentru cá El mijlocejte pentru sfinti dupá voia lui Dumnezeu“ (Rom. 8:27);**

*

Cerceteazá inimile (Rom. 8:27). Cristos cunoaste názuinta Duhului. Este interesant de arátat cá toate cele trei Persoane ale Divinitátii cerceteazá inimile: • Dumnezeu Tatál: 1 Cron. 28:9; ler. 17:10; • Fiul: Apoc. 2:23; • Duhul Sfánt: 1 Cor. 2:10.

Personalltatea Duhului Sfánt

26

• „invatá“: „Dar Mángáietorul, adicá Duhul Sfánt pe care-L va trimite Tatál ín Numele Meu, vá va inváta toate lucrurile ji vá va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu“ (Ioan 14:26; vezi ji 1 Cor.2:13); • „márturisejte“: „Cánd va veni Mántuitorul, pe care-L voi trimite de la Tatál, adicá Duhul adevárului, care purcede de la Tatál, El va márturisi despre Mine“ (Ioan 15:26); • „cáláuzejte“: „Cánd va veni Mángáietorul, Duhul adevárului, are sá vá cáláuzeascá ín tot adevárul; cáci el nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit ji vá va descoperi lucrurile viitoare“ (Ioan 16:13; vezi ji Rom. 8:14); • „ajutá“: „§i tot astfel ji Duhul ne ajutá in slábiciunea noastrá, cáci nu jtim cum trebuie sá ne rugám. Dar Insuji Duhul mijlocejte pentru noi cu suspine negráite“ (Rom. 8:26); • „dovedejte“ (convinge): „Totuji, vá spun adevárul: Vá este de folos sá Má due; cáci dacá nu Má due Eu, Mángáietorul nu va veni la voi; dar dacá Má due, vi-L voi trimite. §i cánd va veni El, va dovedi lumea vinovatá in ce privejte pácatul, neprihánirea ji judecata“ (Ioan 16:7-8); • „imbárbáteazá“: „Dupá ce s-au rugat ei, s-a eutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfánt ji vesteau Cuvántul lui Dumnezeu cu indráznealá“ (Fapte 4:31); • „indrumá“: „Duhul a zis lui Filip: «Du-te ji ajunge carul acesta»“ (Fapte 8:29); • „cerceteazá lucrurile adánci ale lui Dumnezeu“: „Nouá insá Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sáu. Cáci Duhul cerceteazá totul, chiar ji lucrurile adánci ale lui Dumnezeu“ (1 Cor. 2:10; vezi ji Is. 11:2; Ef. 1:17).

1.1.2. Sentimente • posedá o deosebitá sensibilitate, de aceea Duhul Sfánt poate fi intristat: „Sá nu intristati pe Duhul Sfánt al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua ráscumpárárii“ (Ef. 4:30); • existá o dragoste a Duhului: „Vá indemn, dar, fratilor, pentru Domnul nostru Isus Cristos ji pentru dragostea Duhului,

Duhul Sfánt este o persoaná

•

•

•

•

•

27

sá vá luptati impreuná cu mine in rugáciunile voastre cátre Dumnezeu pentru mine“ (Rom. 15:30); poate fi mintit: „Petru i-a zis: «Anania, pentru ce ti-a umplut Satana inima ca sá minti pe Duhul Sfánt ji sá ascunzi o parte din pretul mojioarei?®“ (Fapte 5:3); omul I se poate impotrivi: „Oameni tari la cerbice, netáiati imprejur cu inima ji cu urechile! Voi intotdeauna vá * impotriviti Duhului Sfánt. Cum au facut párintii vojtri, aja faceti ji voi“ (Fapte 7:51); poate fi blamat: „De aceea vá spun: Orice pácat ji orice hulá vor fi iertate oamenilor, dar hulá ímpotriva Duhului Sfánt nu le va fi iertatá“ (Matei 12:31); poate fi batjocorit: „Cu cát mai asprá pedeapsá credeti cá va lua cel ce va cálca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pángári sángele legámántului cu care a fost sfintit ji va ** batjocori pe Duhul harului?“ (Evr. 10:29); poate fi retras: „Nu má lepáda de la fata Ta ji nu lua de la mine Duhul Táu cel Sfánt“ (Ps. 51:11).

1.1.3. Vbintá > • posedá o vointá proprie: „Dar toate aceste lucruri le face unul ji acelaji Duh, care dá fiecáruia in parte cum voiejte“ (1 Cor. 12:11); • „mijlocejte pentru noi cu suspine negráite“ (Rom. 8:26); • face márturisiri: „Cánd va veni Mángáietorul, pe care-L voi trimite de la Tatál, adicá Duhul adevárului, care purcede de la Tatál, El va márturisi despre Mine“ (Ioan 15:26); „Insuji Duhul adeverejte impreuná cu duhul nostru cá šuntem copii ai lui Dumnezeu“ (Rom. 8:16); „§i pentru cá sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimis in inimá Duhul Rului Sáu, care strigá: «Ava», adicá «Tatá!»“ (Gal. 4:6); „vá impotriviti“ (rezistati) - grec. skelerotrachelos - numai in acest text (Fapte 7:51) in N.T. In V. T. se mai gáseste tradus cu „incápátánare“ (Ex. 33:3, 5; 34:9; Deut. 9:6,13 etc.). ** „batjocorit“ (insultat) - din grec. enubrizo, expresie intálnitá numai aici

*

28

Personalltatea Duhului Sfánt

• vorbejte: „Čine are urechi, sá asculte ce zice bisericilor Duhul: «Celui ce va birui ii voi da sá mánánce din pomul vietii, care este in raiul lui Dumnezeu»“ (Apoc. 2:7); • poruncejte: „Fiindcá au fost opriti de Duhul Sfánt sá vesteascá Cuvántul in Asia, au trecut prin tinutul Frigiei ji Galatiei. Ajunji lángá Misia, se pregáteau sá intre in Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie“ (Fapte 16:6-7); • cheamá Ín lucrare: „Pe cánd slujeau Domnului ji posteau, Duhul Sfánt a zis: «Puneti-Mi deoparte pe Barnaba ji pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat» (Fapte 13:2); • slintejte: „... ca sá flu slujitorul lui Isus Cristos intre neamuri. Eu imi implinesc cu scumpátate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile sá-I fie o jertfa bine primitá, sfinptá de Duhul Sfánt“ (Rom. 15:16).

1.2. Duhul Sfánt are o individualitate proprie, bine conturatá • Duhul Sfánt posedá o putere specialá, aparte: „Isus, plin de puterea Duhului, S-a inters in Galileea ji I s-a dus vestea ín tot tinutul de primprejur“ (Luca 4:14; vezi ji Luca 1:35; Fapte 10:38; Rom. 15:13; 1 Cor. 2:4); • Duhul Sfánt glorificá persoana Fiului, adicá pe Domnul Isus Cristos, ca o preocupare permanentá: „El Má va proslávi, pentru cá va lua din ce este al Meu ji vá va descoperi“ (Ioan 16:14); • Duhul Sfánt are propriile Sale páreri, care concordá deplin cu ale Tatálui ji Fiului: „Cáci s-a párut nimerit Duhului Sfánt ji nouá sá nu mai punem peste voi nicio altá greutate decát ceea ce trebuie“ (Fapte 15:28); • Duhul Sfánt detine un rol insemnat in opera de mántuire. De aceea Numele Sáu este inclus in formula de botez: „Duceti-vá ji faceti ucenici din toate neamurile, botezándu-i in Numele Tatálui ji al Fiului ji al Sfántului Duh“ (Matei 28:19); ji in formula de binecuvántare: „Harului Domnului Isus Cristos ji

Duhul Sfánt este o persoaná

• •

•

• •

29

dragostea lui Dumnezeu ji impártájirea Sfántului Duh sá fie cu voi toti!“ (2 Cor. 13:14); Duhul Sfánt este personificarea adevárului: „Duhul este adevárul“ (1 Ioan 5:6); Duhul Sfánt este dátátor de viatá: Rom. 8:2; „§i dacá Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuiejte in voi, Cel ce a inviat pe Cristos Isus din morti va invia ji trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sáu, care locuiejte ín voi“ (Rom. 8:11); „Duhul lui Dumnezeu m-a facut ji suflarea Celui Atotputernic imi dá viatá“ (lov 33:4); Duhul Sfánt posedá intelepciune proprie: „Čine a cercetat Duhul Domnului ji cine L-a luminat cu sfaturile Lui?“ (Is. 40:13); Duhul Sfánt posedá denumiri divine, dupá cum vom vedea, printre care ji cea de Duhul lui Dumnezeu. Duhul Sfánt - ca persoaná imaterialá cu insujiri personále, precum: ratiune, sentimente ji vointá -, poate avea pártájie ji relatie directá cu credinciojii (2 Cor. 13:14; Flp. 2:1). Cáteva dintre insujirile pe care Duhul Sfánt le transmite credinciojilor šunt: - intelepciune: Neemia 9:20; - ii cáláuzejte pe calea cea dreaptá: Psalmul 143:10; - le dá o inimá nouá: Ezechiel 36:26; - le inspirá rugáciuni: Zaharia 12:10; - le insuflá bucurie ji pace: Romani 14:17.

Duhul Sfánt... Izbávejte de pácat ji moarte (Rom. 8:11) Izbávejte de faptele firii pámántejti (Rom. 8:12-14) Izbávejte de fricá (Marcu 13:14; Rom. 8:15) Izbávejte de eul nostru (Gal. 2:20) Ajutá in rugáciune (Rom. 8:26-27) Slintejte (1 Cor. 6:11) Cáláuzejte in tot adevárul (Ioan 16:13) Pecetluiejte (Ef. 1:13)

CAPITOLUL 2

---------------------------------------- AO INVÁTÁTURA DESPRE SFÁNTA TREIME

uvántul „Treime“ nu poate fi gásit in paginile Sfintelor Scripturi. Acest adevár rezultá insá din cuprinsul ei. Astfel, Scriptura vorbe§te despre: • Dumnezeu Tatál nostru: Romani 1:17; • Dumnezeu Rul: Evrei 1:5-8; • Dumnezeu Duhul *Sfánt : Fapte 5:3-4.

C

Primul care a utilizat termenul de „Treime“ a fost Tertulian (sec. II). Prima data aceastá doctriná a fost formulatá in Sinodul de la Alexandria (317). Conciliul de la Niceea (325), respingánd invátátura gre^ita a lui Arie, a adoptat doctrina despre Sfánta Treime. Nu Constantin cel Mare a fost „inventatorul“ formulei, a§a cum au sustinut unii. El doar a convocat consiliul, in calitate de pacificator al Bisericii. El insuji inainte de moarte a fost botezat de un adept al lui Arie. Athanasius, pentru cá a sustinut doctrina Sfintei Treimi, a fost exilat de cinci ori, incercandu-se chiar uciderea lui. Acest bárbat, pe lángá meritul de a fi sustinut invátátura despre Sfánta Treime, mai are ji pe acela de a fi fost printre primi (367) care au sustinut lišta cártilor Noului Testament, aja cum le avem noi astázi. ** VENIREA DUHULUI SFÁNT CA MANIFESTARE A SFINTEI TREIMI • Duhul Sfánt a fost dat de Tatál (Ioan 14:16,26; Fapte 1:4); • Duhul Sfánt a fost dat de Cristos (Ioan 15:26); • Duhul Sfánt a venit (si) din proprie initiativá (Ioan 16:13). ** TRINITATE, despre taina perfectei unitáti a persoanelor distincte. „Fiecare persoaná a Sfintei Treimi, revelándu-Se in lume si lucránd in *

Personalltatea Duhului Sfánt

32

Invátátura despre SfántaTreime este o invátáturá revelatá, nu ujor de cuprins de mintea omeneascá. Ea este una dintre cele mai adánci. Ději termenul nu-1 gásim in Biblie, adevárul acesta este confirmat de Biblie, dupá cum ji planetele au exista inainte ca cineva sá le fin dat nume.

Dovezi in Vechiul Testament • termenul ebraic ELOHIM (Dumnezeu la plural): Geneza 1:26; 3:23; 11:7; 20:13; 35:7; Isaia 6:8; • corabia lui Noe: Geneza 6:16; • cei trei ingeri la Avraam: Geneza 18:2; • intreita binecuvántare: Numeri 6:14,26; • intreita exclamatie: „Sfánt, sfánt, sfánt este Domnul Ojtirilor!“ (Is. 6:3); • referiri: Isaia 48:16; 61:1; 63:10.

Dovezi in Noul Testament • • • • •

prezenta la botezul Domnului Isus: Matei 3:16; porunca cu privire la botez: Matei 28:19; binecuvántarea apostolului Pavel: 2 Cor. 13:14; mentiunea apostolului Petru: 1 Petru 1:2; mentiunea apostolului Ioan, care zice: „Cáci trei šunt care márturisesc in cer: Tatál, Cuvántul ji Duhul Sfánt, ji acejtia trei una šunt“ (1 Ioan 5:7).

Sfánta Treime este adesea exemplificatáprin analogie cu • • • •

apa - stare lichidá, solidá (gheatá) ji in stare de vapori; electricitatea = putere, luminá ji cáldurá; soarele = luminá, cáldurá, foe; cele trei dimensiuni: ináltime, lungime, látime;

oameni si intre oameni, manifests unitate desávárjitá fatá de celelalte douá persoane prin flinta si iubirea desávárjitá fata de Ele. Dar in acelasi timp aduce ji oamenilor iubirea Sa, din iubirea ce o are fata de celelalte persoane. Iubirea noastrá intre noi nu e desávárjitá, pentru cá nici unitatea de fiintá intre noi nu e desávárjitá...“ (Pr. prof. Dr. D. Stániloae: Teol. dogm. ortod.,vo\. 1,1978, p. 291)

ínvčtátura despre Sfánta Treime

33

• copacul = rádácina, trunchi, ramuri; • cele trei laturi ale triunghiului; • cele trei párti ale omului = trup, suflet ji duh.

Caracterul Sfintei Treimi Cel trei persoane ale Sfintei Treimi šunt distincte, dar Se intrepátrund in mod armonios, in aja fel cá šunt una ca persoaná in esenta Lor diviná. Deci este un singur Dumnezeu in trei persoane cu functii ji atributii deosebite. Cu toate cá persoanele Sfintei Treimi participá impreuná la orice lucrare, šunt ji lucrári care privesc in mod special pe una din persoanele Dumnezeirii:

Roluri specifice: • Dumnezeu Tatál §i-a atribuit opera de creatie; • Dumnezeu Fiul a fost instrumentul mántuirii omului ji al revelatiei externe. Acum este Mijlocitorul nostru in cer; • Dumnezeu Duhul Sfánt este agentul revelatiei in Vechiul Testament ji, incepánd cu Ziua Cincizecimii, lucreazá pe pámánt la pregátirea Bisericii lui Dumnezeu. Este Mijlocitorul nostru aici pe pámánt.

Relatiile de colaborare: Dumnezeu Tatál a cooperat cu Dumnezeu Rul la lucrarea creatiei. Dumnezeu Tatál ji Dumnezeu Duhul Sfánt au trimis pe Dumnezeu Rul in lume sá indeplineascá opera de mántuire. Tatál, Rul ji Duhul Sfánt I ji au fiecare partea de contributie in lucrarea de sfintire a credinciojilor. Sfánta Treime este un exemplu de strálucitá ji armonioasá colaborare. Relatiile de subordonare:

In cadrul Sfintei Treimi, pe lángá colaborare, existá ji subordonare ín relatiile dintre persoanele Dumnezeirii. Subordonarea insá nu se face pe baza naturii Lor, ci fiecare persoaná din Sfánta Treime I ji cunoajte rolul ce-I revine, colaboránd in mod desávárjit pentru indeplinirea planurilor extraordinare pe care le au.

34

Personalltatea Duhului Sfánt

Se pune totuji intrebarea: Dacá Duhul Sfánt este o persoaná asemeneaTatálui ji Fiului,putem sáné adresám Lui directínrugáciune? In Biblie nu gásim rugáciuni adresáte in mod direct Duhului Sfánt. In singurul exemplu de rugáciune pe care ni 1-a lásat Mántuitorul - „Tatál nostru“ - šuntem índrumati sá ne adresám Tatálui (Matei 6:9-13), in Numele Domnului Isus Cristos (Ioan 14:13; Flp. 2:10; Ef. 3:14). Rugáciunile adresáte Tatálui, šunt adresáte concomitent atát Rului, cát ji Duhului Sfánt. Sfánta Treime colaboreazá la ímplinirea cererilor noastre, dacá acestea šunt dupá voia lui Dumnezeu. Dumnezeu este esentá unicá in trei persoane, consubstantialá, coegalá, coeterná. 1. Dumnezeu Tatál: Romani 1:7 • plinátatea Dumnezeirii invizibile: Efeseni 1:8 2. Dumnezeu Fiul: Evrei 1:1-3 • plinátatea Dumnezeirii manifestatá: Ioan 1:14-18 3. Dumnezeu Duhul Sfánt • plinátatea Dumnezeirii lucránd asupra creatiei: 1 Cor. 2:9-10 Trei persoane distincte, ji totuji: • fiecare aparte ji totuji una; • pe deplin conjtiente de existenta celorlalte; • fiecare este independentá ji de sine státátoare; • coopereazá ín acelaji gánd ji scop; • šunt una. Tatál- creeazá - rol proeminent: de Creator Fiul - mántuiejte - rol proeminent: de Mántuitor - coopereazá la creatie

Duhul Sfánt • rol proeminent: de Sfintitor • coopereazá cu Tatál la trimiterea pe pámánt a Fiului • coopereazá cu Tatál ji cu Fiul la creatie • astázi, pe pámánt, II inlocuiejte pe Fiul

Toate cele trei persoane lucreazá impreuná: Tatál márturisejte despre Fiul (Matei 3:17).

invátátura despre Sfánta Trelme

35

Fiul márturisejte despre Tatál (Ioan 5:19). Fiul márturisejte despre Duhul Sfánt (Ioan 14:26). Duhul Sfánt márturisejte despre Fiul (Ioan 15:26). Tatál a plánuit najterea din nou. Fiul a facut posibilá realizarea najterii din nou prin jertfa de pe cruce. Duhul Sfánt practic najterea din nou ín viata credinciojilor (Ioan 3:6). Ději Duhul Sfánt este a treia persoana din Dumnezeu, nu ínseamná cá este inferior. • purcede de la Tatál ji de la *Fiul (Ioan 14:16; 15:26) Fiul este Trimisul Tatálui pentru a-I comunica voia. Lucrarea Fiului este intermediará intre cea a Tatálui, respectiv a Duhului Sfánt. Duhul Sfánt a existat din vejnicie cu Tatál, fund de aceeaji substantá cu El: • neimpártitá • nedespártitá

Natura Duhului Sfánt in relatie cu Tatál fi Fiul 1) Duhul Sfánt a fost vázut la rául Iordan ca o persoaná distinctá de Tatál ji Fiul (Matei 3:16-17; Luca 3:21-22; Marcu 1:10-11). 2) In Apocalipsa 1:4-6; 3:1; 4:5; 5:6, Duhul Sfánt este simbolizat prin japte elemente luminoase dinainte scaunului de domnie al Tatálui ceresc (stele, lámpi de foc, ochi). *

De-a lungul vremii s-au purtat mereu discutii pe marginea acestui subiect, dacá Duhul Sfánt provine (purcede) si de la Fiul sau numai de la Tatál. Aceastá problemá a constituit ji un punct de divergentá dintre Biserica Ortodoxá si cea Catolicá. Conciliul din Niceea, si apoi cel din Constantinopol, definise cá Duhul Sfánt „purcede de la Tatál“, fárá ínsá a-L exclude pe Fiul. In crezul niceeno-constantinopolitan s-a introdus atunci cuvántul „FILIOQUE“, adicá „si de la Fiul“ (Catehismulexplicat. Credinta si viata crestiná, Buc., 1978, p. 160)

36

Personalltatea Duhului Sfánt

3) Duhul Sfánt este prezentat distinct de Fiul, ca un „alt Mángáietor“ (Ioan 14:16-17; 15:26; 16:7-15) dupá ce Fiul Se va intoarce la cer. Folosind acelaji cuvánt „un Altul“, Domnul Isus face referire ji laTatál (Ioan 5:32). 4) Se face distinctia intre „Numele Tatálui“ ji „al Fiului“ ji „al Duhului Sfánt“ (Matei 28:19). 5) Se face distinctia intre Fiul, care Se roagá, jiTatál, cáruia I Se roagá, ji „un alt Mángáietor“, pentru care Se roagá sá fie trimis (Ioan 14:16). 6) Se face distinctie intre Fiul care S-a pogorát pe pámánt ji Duhul Sfánt care avea sá Se pogoare in Ziua Cincizecimii (Luca 1:35; Ioan 3:16), dupá ce Fiul va fi glorificat (Ioan 7:37-39; Fapte 2:33-36; 5:31). 7) Existá o diferentá ji in faptul cá pácatele impotriva Fiului pot fi iertate, pe cánd hulele impotriva Duhul Sfánt nu mai pot fi iertate (Matei 12:31-32; Marcu 3:29-30; Luca 12:10). 8) Duhul Sfánt are o lucrare distinctá de a lui Cristos, care constá in imprimarea in fiecare persoaná din Bisericá a unei note diferentiate. Cristos ii unificá pe credincioji prin natura pe care El o are comuná cu ceilalti oameni. * In activitatea Sa, Duhul Sfánt S-a asociat cu Tatál }i cu Fiul 1) S-a asociat cu Tatál f cu Fiul la luarea unei hotárári de important! capitalá, ca de exemplu: • la opera creationistá a universului (Gen. 1:1) • la opera de creare a omului (Gen. 1:26) • la opera de mántuire a omului (Matei 28:19; 2 Cor. 13:14; Fapte 10:19; 13:2; 15:28; 16:6-7; 20:28; 2 Pet. 2:21) 2) S-a asociat cu Tatálh trimiterea Fiului in lume ji la intruparea Lui (Luca 1:35) *

Dupá cum serie V. LOSSKY in Bogoslovie Trudí, vol. 8, Moscova, 1972, p. 88: „Lucrarea lui Cristos se referá la natura umaná, pe care El o recapituleazá in Ipostasul Lui. Lucrarea Duhului Sfánt se referá la persoanele umane, se indreaptá spre fiecare din ele in parte... In felul acesta, lucrarea lui Cristos ii uneste pe oameni, lucrarea Duhului Sfánt ii distinge.“

ínvčtótura despre Sfanta Trelme

37

3) S-a asociat cu Fiul pentru: • mántuirea ji pregátirea Bisericii in vederea prezentárii ei inaintea Tatálui, slávitá, fara pata, fara zbárciturá (Ef. 5:27; Fapte 9:31) • mijlocirea pentru noi la Tatál (Rom. 8:26) Invátáturi eretice despre Sfánta Treime • Sabelianismul (sec. III) sustinea teoria dupá care Dumnezeu S-a manifestat in trei forme ín diferite etape, ca: • Tatál = la creatie • Fiul = la intrupare • Duhul Sfánt = la Cincizecime Aceastá teorie ín felul acesta incerca sá infirme ideea cá ar exista trei Dumnezei. • Arianismul (sec. IV) - pretinde cá numai Dumnezeu Tatál este Flinta absolutá fárá ínceput. Fiul ji Duhul Sfánt au fost creati din nimic,inainte de facerea lumii. Arianismul a márit distinctia intre persoanele Sfintei Treimi: a ímpártit Dumnezeirea ín trei esente distincte. Subordonarea nu este numai din punctul de vedere al relatiilor, ci ji din punctul de vedere al naturii, negánd deci pozitia eterná, ca Fiu, a Domnului Isus Cristos.

z

CAPITOLUL 3

DUMNEZEIREA DUHULUI SFÁNT

umnezeirea Duhului Sfánt rezultá din urmátoarele insujiri * divine: 1) Eternitatea Duhului Sfánt (Evr. 9:14), adicá este fara ínceput ji fara sfárjit. 2) Omniscienta Duhului Sfánt, adicá este atotjtiutor: • „cerceteazá toate lucrurile“ (1 Cor. 2:10-12) • „vá va inváta toate lucrurile“ (Ioan 14:26) • „vá va cáláuzi in tot adevárul“ (Ioan 16:13) 3) Omniprezenta Duhului Sfánt, adicá este atotprezent: • „unde má voi duce departe de Duhul Táu?“ (Ps. 139: 7-10) • „care sá rámáná cu voi“ (Ioan 14:16-17) 4) Atotputernicia Duhului Sfánt: • „šunt plin de putere, plin de Duhul Domnului“ (Mica 3:8) • lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tárie, ci prin Duhul Meu“ (Zah. 4:6) • „Cáci n-aj índrázni sá pomenesc niciun lucru pe care sá nu-1 fi facut Cristos in mine, ca sá aducá neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvántul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor ji minunilor, fie prin puterea Duhului

D

*

Duhul Sfánt este Dumnezeu. In urma únor discupi aprinse, in anul 381, la Sinodul ecumenic din Constantinopol s-a declarat ca adevár de credintá (márturisit ji in crezul de la liturghie): „Cred Ín Duhul Sfánt, Domnul si de viatá Fácátorul, care de laTatál si de la Fiul purcede, care impreuná cuTatál si cu Fiul este adorat si preamárit.“ (Catehismulexplicat. Credintá si viata crestinů, Buc., 1978, p. 159)

40

Personalltatea Duhului Sfánt

Sfánt. Aja cá, de la lerusalim ji tárile de primprejur, pána la Iliric, am ráspándit cu prisosintá Evanghelia lui Cristos“ (Rom. 15:18-19) 5) Sfintenia Duhului Sfánt; o trásáturá ce rezultá din ínsuji Numele Sáu (Ef. 4:30). 6) Precunoajterea Duhului Sfánt. Ca Dumnezeu, El cunoajte sfárjitul de la inceput; cunoajte lucrurile ínainte de a se íntámpla (Fapte 1:16). 7) Suveranitatea Duhului Sfánt. Ca Domn ji Stápán, El poate porunci orice (2 Cor. 3:17-18; Apoc. 2:7; Fapte 13:2-4). 3.1. Lucrarea Duhului Sfánt in perioada Vechiului Testament

3.1.1. La creatie • Duhul Sfánt este Co-Creatorul cerurilor ji al ojtirii lor: „Cerurile au fost facute prin Cuvántul Domnului ji toatá ojtirea lor prin suflarea gurii Lui“ (Ps. 33:6). • Duhul Sfánt este Co-Creatorul pámántului: „Pámántul era pustiu ji gol; peste fata adáncului de ape era intuneric, ji Duhul lui Dumnezeu Se mijca pe deasupra apelor“ (Gen. 1:2; vezi ji lov 26:13; Ps. 104: 30; 147:14-18). • Duhul Sfánt este Co-Creatorul lumii animale: „íti trimiti Tu suflarea: ele šunt zidite, ji innoiejti astfel fata pámántului“ (Ps. 104:30). • Duhul Sfánt este Co-Creatorul omului: „Domnul Dumnezeu a facut pe om din tárána pámántului, i-a šuflat in nári suflare de viatá, ji omul s-a facut astfel un suflet viu“ (Gen. 2:7); „Duhul lui Dumnezeu m-a facut, ji suflarea Celui Atotputernic imi dá viafá“ (lov 33:4).

Sub denumirea de „Duhul lui Dumnezeu“ sau „suflarea lui Dumnezeu“, intelegem prezenta directá a Duhului Sfánt la creatie. El aduce la viatá lumea haoticá, ín care ajunsese pámántul in urma cáderii lui Lucifer. Duhul Sfánt este prezent aláturi de Tatál ji Fiul atát in Consiliul Divin (Gen. 1:26), cát ji in opera direct creationistá.

Dumnezelrea Duhului Sfánt

41

3.1.2. ínainte depotop „Atunci Dumnezeu a zis: «Duhul Meu nu va rámáne pururea ín om, cáci ji omul nu este decát carne pácátoasá.Totuji, zilele lui vor fi de o sutá de ani»“ (Gen. 6:3). Dupá izgonirea din Eden a lui Adam ji a Evei, Duhul Sfánt a cáutat sá cáláuzeascá conjtiinta oamenilor ji sá le índrepte inima spre Dumnezeu (vezi Ioan 16:8-11). Un exemplu tipic este gestul lui Abel, care a adus o jertfa Domnului ji care, spre deosebire de Cain, a venit la altar cu o inimá buná, curatá ji un cuget cáláuzit de Duhul Sfánt (Gen. 4:4). Intrucát nelegiuirea locuitorilor pámántului a fost maře pe pámánt, prin amestecul celor douá semintii: a fiilor lui Dumnezeu, care se trágeau din Set, ji a fetelor oamenilor, din semintia lui Cain, náscutá sub stigmatul fratricidului comis de Cain (Gen. 6:1-2), Domnul a hotárát sá-§i retragá Duhul Sáu cel Sfánt. Acest fapt a dus la adáncirea decáderii oamenilor ji, ca atare, la decizia lui Dumnezeu de a pedepsi lumea de atunci cu osánda potopului. 3.1.3. Lucrarea Duhului Sfánt ín viata únor bárbati ai Vechiului Testament

In afará de prorocii cunoscuti, Duhul Sfánt a luminat ji cáláuzit o serie de bárbati care au avut roluri importante pentru poporul lui Israel. • Iosif, cáruia i-a inspirat intelepciune ji puritate: „§i Faraón a zis slujitorilor sái: «Am putea noi oare sá gásim un om ca acesta, care sá aibá ín el Duhul lui Dumnezeu?»“ (Gen. 41:38; vezi ji Fapte 7:9-10). • Moise, cáruia i-a imprimat cáláuzirea ín conducerea poporului lui Israel. De asemenea, din Duhul care era peste Moise, Domnul a luat ji ajezat ji peste alti 70 de bátráni care sá-1 ajute ín lucrare: „Domnul S-a pogorát ín nor ji a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el ji L-a pus peste cei japtezeci de bátráni. §i, de índatá ce Duhul S-a ajezat peste ei, au ínceput sá proroceascá; dar dupá aceea n-au mai prorocit. Doi oameni, unul numit Eldad ji altul Medad, rámáseserá ín tabárá ji Duhul S-a ajezat ji peste ei; cáci erau dintre cei scriji,

42

Personalltatea Duhului Sfánt

mácar cá nu se duseserá la cort. §i au inceput sá proroceascá ji ei in tabárá. Un tánár a alergat ji a dat de jtire lui Moise, zicánd: «Eldad ji Medad prorocesc in tabárá.» §i losua, fiul lui Nun, care ii slujea lui Moise din tineretea lui, a luat cuvántul ji a zis: «Domnule Moise, oprejte-i.» Moise i-a ráspuns: «Ejti gelos pentru mine? Sá dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului sá fie alcátuit din proroci, ji Domnul sá-§i puná Duhul Lui peste ei!»“ (Num. 11:25-29). • Betaleel, pe care Dumnezeu 1-a inzestrat cu un duh de intelepciune pentru a confectiona obiecte de cult pentru cortul íntálnirii: „Moise a zis copiilor lui Israel: «Sá jtiti cá Domnul a ales pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui luda. L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de intelepciune, pricepere ji jtiintá pentru tot felul de lucrári. I-a dat putere sá náscoceascá planuri, sá lucreze in aur, in argint ji in aramá, sá sápe in pietre ji sá le lege, sá lucreze lemnul cu mejtejug ji sá facá tot felul de lucrári mejtejugite. I-a dat ji darul sá-i invete pe altii, atát lui, cát ji lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan. I-a umplut cu pricepere, ca sá facá toate lucrurile de sápáturá ín piatrá, de ciopliturá mejtejugitá, de lucrat la gherghef ji de tesut materii vopsite in albastru, in purpuriu, in cárámiziu ji in subtire, sá facá tot felul de lucrári ji náscociri de planuri»“ (Ex. 35:30-35). • losua, pe care Dumnezeu l-a inzestrat cu o intelepciune de la Duhul Sfánt pentru conducerea poporului lui Dumnezeu dupá moartea lui Moise: „Domnul a zis lui Moise: «Ia-ti pe losua, fiul lui Nun, bárbat in care este Duhul Meu, ji sá-ti pui mána peste el»“ (Num. 27:18; vezi ji Deut. 34:9).

In perioada judecátorilor, remarcám prezenta Duhului Sfánt ín viata únor judecátori care conduceau poporul in Numele lui Dumnezeu: • Otniel-„Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecátor in Israel ji a pornit la rázboi. Domnul a dat Ín máinile lui pe Cujan-Rijeataim, impáratul Mesopotamiei, ji mána lui a fost puternicá impotriva lui Cujan-Rijeataim (Jud. 3:10).

Dumnezelrea Duhului Sfánt

43

• Ghedeon - „Ghedeon a fost imbrácat cu Duhul Domnului; a sunat din trámbitá, ji Abiezer a fost chemat ca sá meargá dupá el“ (Jud. 6:34). • lefta - „Duhul Domnului a venit peste lefta. lefta a strábátut Galaadul ji Maňase; a trecut la Mitpe ín Galaad; ji din Mitpe, din Galaad, a pornit impotriva fiilor lui Amon“ (Jud. 11:29). • Samson - „Femeia a náscut un fiu ji i-a pus numele Samson. Copilul a crescut ji Domnul 1-a binecuvántat. §i Duhul Domnului a inceput sá-1 mijte la Mahane-Dan, intre Torea ji Ejtaol“ (Jud. 13:24-25; vezi ji Jud. 14:6,19; 15-19).

In perioada regilor, remarcám lucrarea Duhului Sfánt in viata cátorva dintre ei, atáta timp cát au fost ascultátori de Domnul: • Saul - „De indatá ce Saul a inters spatele ca sá se despartá de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altá inimá, ji toate semnele acestea s-au ímplinit in aceeaji zi. Cánd au ajuns la Ghibea, iatá cá i-a iejit inainte o ceatá de proroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, ji el a prorocit in mijlocul lor“ (1 Sam. 10:9-10). • David - „Samuel a luat cornul cu untdelemn ji 1-a uns ín mijlocul fratilor lui. Duhul Domnului a venit peste David incepánd din ziua aceea ji in cele urmátoare“ (1 Sam. 16:13). • Solomon a fost inzestrat cu un duh de intelepciune cum putini au mai fost ca el (1 ímp. 3:5-28; 10:1-9).

In perioada vechi-testamentará, Duhul Sfánt a inzestrat cu isprávnicie pe unii bárbati: • pentru diferite actiuni: Iosif, Moise, Betaleel, losua, Otniel, Ghedeon, lefta, Samson, Saul etc.; • pentru a transmite Cuvántul Domnului, Cuvánt care va forma revelatia diviná inserisá in paginile Sfintelor Scripturi. Prin revelatie, Dumnezeu S-a descoperit pe Sine oamenilor. Revelatia lui Dumnezeu ji toate experientele pe care le-au avut

44

Personalltatea Duhului Sfánt

oamenii sfinti ai lui Dumnezeu au fost trecute in cele 39 de cárti ce compun Vechiul Testament. * Duhul Sfánt este atát Autorul revelatiei lui Dumnezeu, deci ji Autorul Bibliei, ji cel mai bun Interpret al ei, luminánd mintea credinciojilor ca sá o poatá intelege (Ioan 14:26; 15:26; 16:13-14). Ne sunt bine cunoscute numele únor proroci ai Vechiului Testament, pe care Duhul Sfánt i-a intrebuintat ca instrumente: Samuel (1 Sam. 3:19-21), Natan (2 Sam. 12:1), Gad (2 Sam. 24:11), Ilie (1 ímp. 17-1-2), Elisei (2 ímp. 2:21), Amasai (1 Cron. 12:18), Azaria (2 Cron. 15:1), lahaziel (2 Cron. 20:14), Zaharia (2 Cron. 24:20). Atát graiul, cát ji pana prorocilor, Duhul Sfánt a inspirat redactarea celor 39 de cárti ce compun canonul VechiuluiTestament. In pleiada acestor proroci šunt incluse numele lui Moise, ca autor al primelor cinci cárti, David, Solomon, Isaia, leremia, Ezechiel, Daniel, Osea, loel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Tefania, Hagai, Zaharia, Maleahi. Indiferent dacá šunt considerati proroci mari sau mici, ei toti ji-au adus contributia la scrierea Scripturilor, nu cum i-a mánat párerea lor, ci sub cáláuzirea ji inspiratia Duhului Sfánt. ** Autoritatea Vechiului Testament in lumina Noului Testament este íntáritá de márturiile Domnului Isus Cristos ji de márturiile apostolilor. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „látá ce vá spuneam cánd íncá eram cu voi, cá trebuie sá se implineascá tot ce este scris despre Mine Marele ínvátat ORIGEN - urmajul lui Clement Alexandrinul la conducerea jcolii catehetice din Alexandria - serie astfel in Deprincipiis I, 4, 1: „Cártile canonice nu sunt un produs al spiritului omenesc, ci o opera a Duhului Sfánt...“ (din Stud. N.T., Buc., 1977, p. 17) ** Evreii impárteau Vechiul Testament in trei mari parti: 1. Legea (Tora): Geneza - Deuteronom 2. Prorocii (Nebiim): losua, Judecátorii, Samuel, Impárati, Isaia, leremia, Ezechiel, profetii mici. 3. Psalmii (Kethubim - scrieri): Psalmii, Proverbe, lov, Cantarea cántárilor, Rut, Plángerile lui leremia, Eclesiastul, Estera, Daniel, Ezra, Neemia, Cronici. Vechiului Testament era impártit de cátre evrei in 24 de cárti.

*

Dumnezelrea Duhului Sfánt

45

in Legea lui Moise, in Proroci ji in Psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca sá inteleagá Scripturile“ (Luca 24:44-45). Apostolii Petru ji Pavel s-au referit ji ei la Scripturile Vechiului Testament: „Cáci nicio prorocie n-a fost adusá prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mánati de Duhul Sfánt“ (2 Pet. 1:21); „Toatá Scriptura este insuflatá de Dumnezeu ji de folos ca sá invete, sá mustre, sá índrepte, sá dea intelepciune in neprihánire, pentru ca omul lui Dumnezeu sá fie desávárjit ji cu totul destoinic pentru orice lucrare buná“ (2Tim. 3:16-17). In perioada Vechiului Testament s-au manifestat japte daruri ale Duhului Sfánt: cuvántul despre intelepciune, cuvántul despre cunojtintá, darul deosebirii duhurilor, darul credintei, darul támáduirilor, darul minunilor ji darul prorociei. 3.2. Lucrarea Duhului Sfánt in viata y Mántuitorului Am vázut ajadar cá Vechiul Testament este opera scrisá sub inspiratia Duhului Sfánt. In continuare ne vom uita la contributia Duhului Sfánt la formarea Noului Testament. Dar inainte de a intra in epoca nou-testamentará, sá aruncám o privire asupra perioadei premergátoare marelui eveniment care va impárti in douá istoria biblicá, intruparea Domnului Isus Cristos. Cu putin inainte de najterea Mántuitorului s-a náscut Ioan Botezátorul, pe cale naturalá, ji totuji ca un miracol divin al Duhului Sfánt. Despre el ingerul Gavril a spus: „Cáci va fi maře inaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici báuturá ametitoare ji se va umple de Duhul Sfánt incá din pántecele maicii sále“ (Luca 1:15). Ioan Botezátorul poate fi socotit veriga ce leagá Vechiul Testament de Noul Testament. Poate fi přivit deopotrivá caproroc al Vechiului Testament ji proroc al Noului Testament, cu alte cuvinte poate fi socotit ultimul proroc al Vechiului Testament ji primul proroc al Noului Testament.

3.2.1. Najterea Domnului Isus Cristos Najterea Domnului Isus Cristos din fecioara Maria poate fi consideratá o minune a minunilor din trei puncte de vedere: • Avea o existentá anterioará najterii fizice;

46

Personalitatea Duhului Sfánt

• S-a náscut sub directa pogoráre a Duhului Sfánt ji umbrirea Celui Preainalt; • Dumnezeu Rul S-a intrupat ca rezultat al cooperárii directe dintre Dumnezeu Tatál ji Dumnezeu Duhul Sfánt. Ingerul i-a spus Mariei: „Duhul Sfánt Se va pogorí peste tine, ji puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfántul care Se va najte din tine va fi chemat Rul lui Dumnezeu“ (Luca 1:35). Despre najterea miraculoasá a Domnului Isus Cristos au prorocit in Noul Testament Elisaveta *, Zaharia, Simeon ji Ana. Acestea *

Pe ELISAVETA oamenii o numeau stearpá, dar Dumnezeu a zis cá ea va avea un fiu. Elisaveta, fiica lui Aaron (Luca 1:5), era rudenie cu fecioara Maria, ceea ce nu presupune cá Maria provenea din semintia lui Levi. Maria era din semintia lui luda. Gradele de rudenie se puteau stabili si pe altá cale decát prin nastere, si anume prin legáturi de cásátorie, care de obicei aveau loc íntre semintii. Din punct de vedere spiritual, insá, problema poate fi inteleasá chiar mai bine. B átrána Elisaveta este o imagine a Vechiului Legámánt care era pe sfársite. Fecioara Maria este o imagine a Noului Legámánt care era pe cale sá se infáptuiascá. Intre cele douá legáminte este o stránsá legáturá de rudenie, cum zice Fericitul Augustin: „Vechiul Testament (Legámánt) prin Noul Testament (Legámánt) se íntelege (tálcuieste), iar Noul Legámánt ín cel Vechi ísi are rádácina.“ Sf. Ambrózie spune: „Cupa íntelepciunii este ín máinile voastre. Aceastá cupá inseamná: Vechiul si Noul Legámánt. Bea din ea, cáci bei pe Cristos... Bea cuvántul celor douá Testamente.“ Bátrána Elisaveta a purtat ín pántece pe cel ce pregátea calea harului. Maria a purtat ín pántece Harul Insusi. Urárile duhovnicesti rostite de un om duhovnicesc nu šunt numai vorbe frumoase, ci putere duhovniceascá transmisá celui cáruia i se spune. Elisaveta a fost „umplutá de Duhul Sfánt“ ín clipa cánd fecioara Maria si-a rostit urarea. Sfintenia Duhului ín care tráia Maria i-a fost transmisá ji Elisavetei. Acest fapt ne constientizeazá sá fim atenti la urárile pe care le facem, ca sá nu fie doar vorbe goale, ci o revársare de Duh. Cántarea lui ZAHARIA, dupá ce ji-a recápátat graiul Ne punem mereu intrebarea de ce oare Zaharia a fost pedepsit cu mutenie pentru cá 1-a rugat pe ínger sá-i arate semnul dupá care va cunoaste adevárul ce i-a fost věstit, din moment ce Avraam a cápátat acest semn de douá ori (Gen. 15:8), Ghedeon de trei ori (Jud. 6:17-22, 36-40); de

Dumnezeirea Duhului Sfánt

47

au fost přimele manifestári ale Duhului Sfánt ín perioada noutestamentará. „Cum a auzit Elizaveta urarea Mariei, i-a sáltat pruncul in pántece, ji Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfánt. Ea a strigat cu glas tare: «Binecuvántatá ejti tu íntre femei ji binecuvántat este rodul pántecelui táu. Cum mi-a fost dat mie sá vina la mine maica Domnului meu?»“ (Luca 1:41-43). „Zaharia, tatál lui, s-a umplut de Duhul Sfánt, a prorocit ji a zis:«... §i tu,pruncule,vei fi chematproroc al Celui Preainalt. Cáci vei merge inaintea Domnului ca sá pregátejti cáile Lui ji sá dai poporului Sáu cunojtinta mántuirii, care stá in iertarea pácatelor lui»“ (Luca 1:67, 76-77). „§i iatá cá in lerusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viatá sfántá ji era cu frica lui Dumnezeu. El ajtepta mángáierea lui Israel, ji Duhul Sfánt era peste el. Duhul Sfánt il injtiintase cá nu va muri inainte ca sá vadá pe Cristosul Domnului. El a venit in Templu, mánat de Duhul. §i cánd L-au adus párintii ináuntru pe Pruncul Isus, ca sá implineascá cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat asemenea Moise (Ex. 4:2-6) ji Isaia inaintea lui Ahaz (Is. 7:11). Unul din ráspunsuri ar fi cá Zaharia venea dupá ei, ji el, ca preot, trebuia sá cunoascá istoria párintilor ji sá-L creadá pe Dumnezeu pe cuvánt, avánd in prealabil atátea márturii. Si necredinta, dar ji strálucirea lucrurilor cerejti iti rápesc graiul, nu mai poti vorbi. Zaharia le-a tráit pe amándouá. El trebuia sá iasá din Templu ji sá binecuvánteze norodul care ajtepta afará. Dar din pricina celor petrecute, a rámas mut. Dumnezeu l-a impiedicat pe Zaharia sá dea norodului binecuvántarea ajteptatá (vezi Num. 6:24-26), din pricina necredintei. Un adevár de pret ni se descoperá aici: cei firesti, cei stápánip de indoieli, cei íntinati de pácat, cei biruip de vreun duh stráin nu pot sluji Ín lucrarea duhovniceascá a lui Dumnezeu. Nu pot sá dea binecuvántarea altora. Si dacá totuji fac lucrul acesta, e ca ji cum nu 1-ar fi facut. Dumnezeu nu ia aminte la cei firejti, care se indeletnicesc cu lucruri religioase. Un alt inteles al stárii de mutenie a preotului Zaharia poate fi legat de latura istoricá a mántuirii, ji anume: cánd se vestejte „glasul propováduitorului Ín pustiu“, amutejte preotia Vechiului Testament. Amutejte ji binecuvántarea leviticá atunci cánd Se aratá acea Sámántá in care vor fi binecuvántate toate popoarele.

48

Personalltatea Duhului Sfánt

ín brate, L-a binecuvántat pe Dumnezeu ji a zis: «Acum slobozejte in pace pe robul Táu, Stápáne, dupá Cuvántul Táu. Cáci au vázut ochii mei mántuirea Ta, pe care ai pregátit-o sá fie, ínaintea tuturor popoarelor, lumina care sá lumineze neamurile ji slava poporuluiTáu, * Israel “ (Luca 2:25-30). Mai era acolo ji o prorocitá, Ana, fata lui Fanuel, din semintia lui Ajer. Ea era foarte inaintatá in várstá ji tráise cu bárbatul ei japte ani dupá fecioria ei. Rámasá váduvá ji fiind in várstá de optzeci ji patru de ani, Ana nu se depárta de la Templu ji zi ji noapte slujea lui Dumnezeu cu post ji cu rugáciuni. A venit ji ea in acelaji ceas ji a inceput sá laude pe Dumnezeu ji sá vorbeascá despre Isus tuturor celor ce ajteptau mántuirea lerusalimului“ (Luca 2:36-38). Domnul Isus Cristos a fost Dumnezeu adevárat ji om deplin, avánd atát o naturá diviná, cát ji una omeneascá. Cele douá naturi erau indivizibile ji de netágáduit, locuind amándouá neconfundate in aceeaji Persoaná. El era Logosul, Cuvántul intrupat, aja cum declará Ioan la inceputul Evangheliei sale: „La inceput era Cuvántul, ji Cuvántul era cu Dumnezeu, ji Cuvántul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; ji nimic din ce a fost facut n-a fost facut fárá El“ (Ioan 1:1-3). Najterea, viata fárá pátá, minunile nemaipomenite, invátátura impártájitá oamenilor cu atáta har, moartea ji mai ales invierea Sa au fost tot atátea dovezi ale dumnezeirii Domnului Isus Cristos. Dar dincolo de incontestabila dumnezeire a Domnului Isus Cristos, El a fost ji om desávárjit, S-a intrupat, incepándu-§i drumul vietii Sale pámántejti ca un copil; a fost supus legilor firii omenejti in ceea ce privejte crejterea ji dezvoltarea; a flámánzit ji a insetat ca om; a cunoscut oboseala, descurajárile ji necazurile inerente vietii omenejti; a avut de indurat grele suferinte morale ji fizice, culminánd cu moartea pe cruce la Golgota. Datoritá naturii Sale omenejti a avut Domnul Isus Cristos nevoie de puterea Duhului Sfánt. 3.2.2. Botezulfi ispitirea Domnului Isus Cristos

Prima manifestare publicá a Domnului Isus a avut loc la apa lordanului. Ioan Botezátorul iji incepuse deja lucrarea,

Dumnezeirea Duhului Sfánt

49

predicánd pocáinta, pentru a pregáti aparitia iminentá a lui Mesia. „Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca sá fie botezat de el. Dar Ioan cáuta sá-L opreascá. «Eu, zicea el, am trebuintá sá fiu botezat de Tine, ji Tu vii la mine?» Drept ráspuns, Isus i-a zis: «Lasá-Má acum, cáci aja se cade sá implinim tot ce trebuie implinit.® Atunci Ioan L-a lásat. De índatá ce a fost botezat, Isus a iejit afará din apá. §i in clipa aceea cerurile s-au deschis ji a vázut pe Duhul lui Dumnezeu pogorándu-Se in chip de porumbel ji venind peste El. §i din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: «Acesta este Rul Meu preaiubit, in care Imi gásesc plácerea.® (Matei 3:13-17). Acolo, la rául Iordan, a primit Isus botezul apei de la Ioan Botezátorul, iar de la Tatál a primit botezul Duhului Sfánt. Inainte de a-§i incepe lucrarea mesianicá ji mai ales inainte de marea bátálie cu Satana, Domnul Isus a fost imbrácat cu putere de sus. „Atunci Isus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sá fie ispitit de diavolul“ (Matei 4:1). Dupá botezul Duhului Sfánt, Domnul Isus incepe o maře confruntare cu Satana. Prin luptele ji ispitele sale impotriva Rului lui Dumnezeu, diavolul se descoperá ca fiintá realá. In pustiul ludeii, unul dintre locurile cele mai aride de pe pámánt, Domnul Isus a indurat privatiuni trupejti neobijnuite in decursul indelungatului post de 40 de zile, post care, depájind limitele posibilitátilor umane, este considerat o minune, ji nu un post obijnuit. Inceputul lucrárii publice ca om a Domnului Isus a este marcat de prima confruntare directá cu Satana, fostul Lucifer, ingerul de luminá devenit prin pácatul mándriei inger al intunericului. Botezul crejtinului cu Duhul Sfánt presupune o luptá cu atát mai aprigá impotriva lui Satana care nu dorejte sá se lase infránt. Domnul Isus a avut de infruntat cele trei ispite clasice (1 Ioan 2:16): • pofta firii pámántejti (Matei 4:2-3) • pofta ochilor (Matei 4:8-9) • láudárojia vietii (Matei 4:5-6)

Domnul Isus a fost indrumat de Duhul Sfánt cánd a fost ispitit, dándu-I putere sá se impotriveascá Satanei, evocánd acele texte din

50

Personalltatea Duhului Sfánt

Scripturá de care a avut nevoie in apárarea Sa. Aceste cuvinte ale Domnului Isus s-au transformat pána la urmá intr-un atac impotriva celui ráu, care, vázándu-se infrant, a facut, poate pentru prima data, un mare pas inapoi - lucru putin obijnuit in milenara sa experientá de cápetenie a íngerilor cázuti. Deji in conditiile postului istovitor ale decorului sumbru din pustiul ludei, Isus trebuia sá-1 infrunte pe Satana, in imprejurári deosebit de grele - nespus mai grele decat ale lui Adam §i ale Evei in grádina Edenului. Domnul intunericului a inteles cá avea in fata lui un adversar puternic, o flinta cáreia Dumnezeu nu-I dáduse Duhul cu másurá (Ioan 3:34). 3.2.3. Activitatea Domnului Isus Cristos Duhul Sfánt a fost prezent in viata Mántuitorului la najtere, la botez, in timpul ispitei din pustiu; El va continua sá-L insoteascá in toatá lucrarea ji misiunea Sa. Evanghelistul Luca nu uitá sá facá prima mentiune in acest sens: „Isus, plin de puterea Duhului, S-a intors in Galileea §i I s-a dus vestea in tot tinutul de primprejur“ (Luca 4:14). Nu S-a mai intors la atelierul de dulgherie; de acum avea ceva de lucru mult mai important. Sosit in Nazaret, Domnul Isus va proclama pentru prima datá telurile misiunii Sale mesianice prin prisma viziunii prorocului Isaia: ,,«Duhul Domnului este peste Mine, pentru cá M-a uns sá vestesc sáracilor Evanghelia; M-a trimis sá-i támáduiesc pe cei cu inima zdrobitá, sá propováduiesc robilor de rázboi slobozirea ji orbilor cápátarea vederii; sá dau drumul celor apásati §i sá vestesc anul de indurare al Domnului.» In urmá a inchis cartea, a dat-o inapoi ingrijitorului §i a §ezut jos. Toti cei ce se aflau in sinagogá aveau privirile pironite spre El. Atunci a inceput sá le spuná: «Astázi s-au implinit cuvintele acestea din Scripturá, pe care le-ati auzit»“ (Luca 4:18-21). Petru de asemenea sublinia in casa sutajului Corneliu din Cezareea caracterul lucrárii Domnului Isus: „§titi vorba facutá prin toatá ludeea, incepánd din Galileea, in urma botezului propováduit de Ioan; cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfánt §i cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc in loc, facea bine §i ii vindeca pe

Dumnezelrea Duhului Sfánt

51

toti cei ce erau apásati de diavol; cáci Dumnezeu era cu El“ (Fapte 10:37-38). Duhul Sfánt a fost peste Domnul Isus intr-o manierá sau, ca sá folosim termenul biblic, intr-o „másurá“ nemárginitá: • predicánd cu putere ca nimeni altul, uimindu-i ji pe dujmani: „Aprozii s-au intors deci la preotii cei mai de seamá ji la farisei. §i acejtia le-au zis: «De ce nu L-ati adus?» Aprozii au ráspuns: «Niciodatá n-a vorbit vreun om ca Omul acesta» (Ioan 7:45-46). • dánd „prin Duhul Sfánt“ poruncile Sale apostolilor: «... de la inceput páná in ziua in care S-a ináltat la cer, dupá ce, prin Duhul Sfánt, dáduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese“ (Fapte 1:2). • poruncind cu autoritate duhurilor rele, care erau silite sá plece: „Cánd a vázut pe Isus de departe, a alergat, I s-a inchinat ji a strigat cu glas tare: «Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Rul Dumnezeului celui Preainalt? Te jur in Numele lui Dumnezeu sá nu má chinuiejti!» Cáci Isus ii zicea: «Duh necurat, ieji afará din omul acesta!»“ (Marcu 5:6-8). • ordonánd fortelor naturii ca adeváratul lor Stápán: „Apoi S-a sculat, a certat vánturile ji marea ji s-a facut o linijte maře“ (Matei 8:26). • vindecánd orice boalá: „Bárbati israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastrá prin minunile, semnele ji lucrárile pline de putere pe care le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupá cum bine jtiti“ (Fapte 2:22). • iertánd pácatele: „Si iatá cá I-au adus un slábánog, care zácea intr-un pat. Isus le-a vázut credinta ji a zis slábánogului: «Indráznejte, fiule! Pácatele iti šunt iertate!»“ (Matei 9:2). • infruntánd primejdii: „§i s-au sculat, L-au scos afará din cetate ji L-au dus páná in spránceana muntelui, pe care era ziditá cetatea lor, ca sá-L arunce jos in prápastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor ji a plecat de acolo“ (Luca 4:29-30). • rezistánd únor eforturi extraordinare: „A ajuns intr-un chin ca de moarte ji a inceput sá Se roage ji mai fierbinte; ji sudoarea

52

Personalltatea Duhului Sfánt

I se facuse ca nijte picáturi mari de sánge, care cádeau pe pámánt“ (Luca 22:44). • aducándu-Se pe Sine ca jertfa: „... cu cát mai mult sángele lui Cristos, care, prin Duhul cel Vesnic, S-a adus pe Sine Insuji ca jertfa fara pata lui Dumnezeu, vá va curáti cugetul vostru de faptele moarte, ca sá slujiti Dumnezeului celui Viu“ (Evr. 9:14).

3.2.4. ínvierea Domnului Isus Cristos

Inmultirea páinilor, vindecárile ji invierile din morti, din care trei šunt mentionate ín Evanghelii: ínvierea fiicei lui lair, care murise nu cu mult inainte de a ajunge Isus la ea (Luca 8:49-55); ínvierea fiului váduvei din Nain, ínviat in timp ce era dus la groapá (Luca 7:12); ínvierea lui Lazar, ínviat dupá ce fusese ínmormántat, deja intrat ín putrefactie (Ioan 11:39) - nu pot fi puse aláturi de propria ínviere a Domnului Isus Cristos. La ínvierea Domnului Isus Cristos au contribuit: • Tatál: „Dar Dumnezeu L-a ínviat, dezlegándu-I legáturile morfii, pentru cá nu era cu putintá sá fie tinut de ea“ (Fapte 2:24; vezi ji Ef. 1:19-20); • Fiul: „Tatál Má iubejte, pentru cá Imi dau viata, ca iaráji s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau ji am putere s-o iau iaráji. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatál Meu“ (Ioan 10:17-18); • Duhul Sfánt: „lar ín ce privejte duhul sfinteniei, dovedit cu putere cá este Rul lui Dumnezeu, prin ínvierea mortilor; adicá pe Isus Cristos, Domnul nostru“ (Rom. 1:4); „§i dacá Duhul Celui ce a ínviat pe Isus dintre cei morti locuiejte ín voi, Cel ce a ínviat pe Cristos Isus din morti va ínvia ji trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sáu, care locuiejte ín voi“ (Rom. 8:11); „Cristos, de asemenea, a suferit o datá pentru pácate, El, Cel neprihánit, pentru cei nelegiuiti, ca sá ne aducá la Dumnezeu. El a fost omorát ín trup, dar a fost ínviat ín duh“ (1 Pet. 3:18). Dupá ínvierea Sa, Domnul Isus a šuflat peste ucenicii Sái, zicándu-le: „Luati Duh Sfánt!“ (Ioan 20:22). Aici nu este vorba de

Dumnezelrea Duhului Sfánt

53

botezul cu Duhul Sfánt, pe care apostolii il vor primi abia la Rusalii, ci de primirea unei másuri din aceastá putere. Isus procedase la fel ca ji Domnul pe vremea lui Moise (Num. 11:17). Ultima lucrare facutá de Duhul Sfánt in viata pámánteascá a Domnului Isus a fost ináltarea Sa la cer. Aceastá lucrare s-a produs dupá ce Domnul Isus le-a reamintit ucenicilor importanta primirii botezului cu Duhul Sfánt. „Pe cánd Se afla cu ei, le-a poruncit sá nu se depárteze de lerusalim, ci sá ajtepte acolo fagáduinta Tatálui, „pe care - le-a zis El - ati auzit-o de la Mine. Cáci Ioan a botezat cu apá, dar voi, nu dupá multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfánt... Ci voi veti primi o putere, cánd Se va pogori Duhul Sfánt peste voi, ji-Mi veti fi martori ín lerusalim, ín toatá ludeea, ín Samaria ji páná la marginile pámántuhii“ (Fapte 1:4-5, 8).

3.3. Márturisirea Domnului Isus Cristos despre Duhul Sfánt**

Vom čita direct cuvintele Domnului Isus, fárá a mai face alte comentarii: „Dacá Má iubiti, veti páži poruncile Mele. §i Eu voi ruga pe Tatál, ji El vá va da un alt Mángáietor, care sá rámáná cu voi ín veac, ji anume Duhul adevárului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru cá nu-L vede ji nu-L cunoajte; dar voi II cunoajteti, cáci rámáne cu voi ji va fi ín voi... Dar Mángáietorul, adicá Duhul Sfánt, pe care-L va trimite Tatál ín Numele Meu, vá va ínváta toate lucrurile ji vá va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu“ (Ioan 14:15-17,26). „Cánd va veni Mángáietorul, pe care-L voi trimite de la Tatál, *

3 promisiuni precise ale Domnului Isus: • „voi trimite Mángáietorul“ • „voi židi Biserica Mea“ • „voi reveni“

Fágáduinte implinite de Sfánta Treime: • Tatál a promis = El a promis • Isus a confirmat = Domnul Isus a oficiat botezul • Duhul Sfánt a implinit = Duhul Sfánt II glorificá pe Rul

54

Personalltatea Duhului Sfánt

adicá Duhul adevárului, care purcede de la Tatál, El va márturisi despre Mine“ (Ioan 15:26). „Totuji vá spun adevárul: vá este de folos sá Má due; cáci dacá nu Má due Eu, Mángáietorul nu va veni la voi; dar dacá Má due, vi-L voi trimite. §i cánd va veni El, va dovedi lumea vinovatá ín ce privejte pácatul, neprihánirea ji judecata. In ce privejte pácatul: fiindcá ei nu cred in Mine; in ce privejte neprihánirea: fiindcá Má due la Tatál, ji nu Má veti mai vedea; in ce privejte judecata: fiindcá stápánitorul lumii acesteia este judecat. Mai am sá vá spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Cánd va veni Mángáietorul, Duhul adevárului, are sá vá cáláuzeascá in tot adevárul; cáci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit ji vá va descoperi lucrurile viitoare. El Má va proslávi, pentru cá va lua din ce este al Meu ji vá va descoperi“ (Ioan 16:7-14). Trebuie subliniat cá márturisirile Mántuitorului despre venirea ji lucrarea Duhului Sfánt au fost facute in ultima seará petreeutá cu ucenicii inainte de patima Sa. Erau cuvintele prin care §i-a luat rámas-bun de la ei. Ele sunau ca un testament rostit solemn in ceasul morfii, inainte de clipa marii despártiri; era ca un cántec de lebádá al Mántuitorului iubit.

3.4. Lucrarea Duhului Sfánt la alcátuirea Noului Testament

Ziua Cincizecimii avea sá inaugureze o perioadá nouá. Atunci a avut loc prima implinire a promisiunii revársárii Duhului Sfánt, despre care le-a vorbit Domnul Isus ucenicilor Sái inainte de ináltare. Despre aceastá perioadá vom vorbi intr-un capitol aparte. Sá ne ocupám acum doar de rolul Duhului Sfánt la completarea Bibliei prin serierea Noului Testament. Domnul Isus n-a lásat niciun ránd seris. lar páná cánd cei patru evanghelijti ji-au seris Evangheliile au trecu cáteva decenii. Tot astfel, au treeut mai multe decenii intre aparitia Bisericii ji redactarea primelor relatári cu privire la Bisericá - este vorba de cartea Faptele apostolilor - ji apoi páná la redactarea celor 21 de epištole, ji mai multe decenii páná la completarea canonului Noului Testament, cu superba descoperire a Apocalipsei.

Dumnezelrea Duhului Sfánt

55

Acelaji Duh Sfánt, care a fost autorul Vechiului Testament, a fost ji autorul Noului Testament. * Aici vedem implinirea literalá a cuvántului lui Isus, care, referindu-Se la scrierea celor 27 de cárti ale Noului Testament, a spus: 1) Cu referire la cele patru Evanghelii: „Duhul Sfánt [...] vá va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu“ (Ioan 14:26). 2) Cu referire la cele 21 de epištole: „Duhul adevárului are sá vá cáláuzeascá in tot adevárul“ (Ioan 16:13). *

DUHUL SFÁNT ÍN EPISTOLELE APOSTOLULUI PAVEL. Dintre scriitorii N. T, Pavel merita titlul de „Teologul Duhului Sfánt“, pentru cá el ne-a lásat o invátáturá mai integralá decát toti ceilalti contemporani ai sai. lata cáteva aspecte elucidate de el: - Duhul Sfánt este semnul apartinerii lui Cristos (Rom. 8:9; vezi ji 1 Cor. 2:12; 2 Cor. 11:14). Acest dar il face pe individ mádular in trupul lui Cristos, unindu-L prin Duhul (1 Cor. 6:17), pártas cu Fiul (Rom. 8:14; Gal. 4:6); Duhul stápáneste acum flinta noastrá in locul lui Cristos (1 Cor. 3:16; 6:19). In toate acestea „Duhul“ este aproape sinonim cu „harul“ prin ceea ce face Dumnezeu pentru om pentru a avea legáturá cu el (Rom. 3:24; 1 Cor. 15:10; 2 Cor. 6:1; Gal. 1:15; Ef. 2:8) - Escatologia Duhului. Arvuna (1 Cor. 5:5; Ef. 1:13; přimele roade aparché - ale recoltei lui Dumnezeu din timpul sfársitului (Rom. 8:23); prima fazá din mostenirea credinciosului (Rom. 5:15-17; 14:17; 1 Cor. 6:9-11; Gal. 4:6; 5:16-24; Ef. 1:13), ceea ce inseamná cá Duhul Sfánt e un proces continuu de sfintire, ce dureazá toatá viata, spre o apropiere tot mai mare de chipul lui Cristos (2 Cor. 3:18; 2 Tes. 2:13; Rom. 16:16 etc.) - Viata in (prin) Duhul, respectiv ín puterea Duhului Sfánt, care produce roada (2 Cor. 3:18; Gal. 5:18-23; Rom. 9:1; 14:17; 15:13; 2 Cor. 6:6; Gal. 6:1 etc.) - Duhulcharismatic. Un dar care trebuie impártásit; ii atrage pe credinciosi in trupul lui Cristos prin participarea Duhului - koinonia (1 Cor. 12:13; 2 Cor. 13:14; Ef. 4:3) - Duhul lui Cristos. Cel mai semnificativ dintre toate, Duhul (pentru Pavel) a fost imprimat cu caracterul lui Cristos, care prin inviere a intrat deplin in domeniul Duhului (Rom. 1:4; 8:11). Cristos este un „Duh dátátor de viatá“ (1 Cor. 15:45). {Dictionary ofN.T. Theology, vol. III, p. 701-703)

56

Personalltatea Duhului Sfánt

3) Cu referire la cartea Apocalipsa, El a adáugat: „Duhul [...] vá va descoperi lucrurile viitoare“ (Ioan 16:13). Odatá cu redactarea Apocalipsei de cátre apostolul Ioan in jurul anului 100, sub directa indrumare a Domnului Isus (1:19) ji sub inspiratia Duhului Sfánt (4:2), Sfánta Scripturá s-a incheiat definitiv. Rolul profetic in acest domeniu s-a sfárjit. De acum nimeni nu va mai avea dreptul nici sá adauge, nici sá scoatá ji nici sá modifice céva din cele douá Testamente. „Márturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta cá, dacá va adáuga cineva céva la ele, Dumnezeu ii va adáuga urgiile scrise in cartea aceasta. §i dacá va scoate cineva céva din cuvintele cártii acestei prorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii ji din cetatea sfántá, scrise in cartea aceasta“ (Apoc. 22:18-19). Mentionám Ín incheierea acestui capitol cá lucrarea Duhului Sfánt la alcátuirea Scripturii a fost marcatá de cei mai vechi ji mai cunoscuti párinti ai Bisericii. *

*

„Scripturile šunt adevárate oracole ale Duhului Sfánt.“ (CLEMENT ROMANUL) „Scripturile šunt desávársite, pentru cá ele cuprind graiul Cuvántului lui Dumnezeu ji al Duhului Sfánt.“ (SF. IRINEU) „Cuvintele profetilor si cele ale sf. apostoli šunt ín deplin acord intreolaltá, pentru cá toate šunt insuflate de acelasi Duh al lui Dumnezeu.“ (TEOFIL DIN ANTIOHIA) (din Stud. N. T., Buc., 1977, p. 22)

CAPITOLUL 4

SIMBOLURILE DUHULUI SFÁNT

fánta Scripturá este o carte pliná de metafoře, analogii, simboluri, prototipuri, parabole, alegorii §i embleme. Metafora este o figura de stil care constá in a atribui un sens figurat unui cuvánt pe baza unei comparatii subintelese. De exemplu, Domnul Isus Cristos este prezentat ca „Mielul lui Dumnezeu“. Analogia este asemánarea (partialá) intre douá sau mai multe notiuni, situatii §i fenomene, prin asemánare cu altul: „Ca apa proaspátá pentru un om obosit, a§a este o veste buná venitá dintr-o tará depártatá“ (Prov. 25:25). Simbolul este un semn conventional sau o notiune cu adánci semnificatii spirituále. De exemplu: mielul este simbolul blándetii; crucea este simbolul suferintelor lui Cristos; porumbelul este simbolul Duhului Sfánt. [Proto]tip (ín limba greacá „ttyos“) ín limbaj teologie reprezintá un personaj, lucru sau feno men cu anumite insujiri deosebite. Ramura teologicá ce se ocupá acest subiect poartá numele de tipologie. Un exemplu ín acest sens este jarpele de arama ináltat de Moise in pustiu, ce reprezenta jertfa Domnului Isus Cristos de mai tárziu (Ioan 3:14). Parabola sau pilda este ilustrarea unui adevár, astfel ca „printr-o istorisire pámánteascá sá cuprindem un maře adevár ceresc“. In Matei, capitolul 13 šunt redate §apte pilde. Prin alegorie intelegem o figurá de stil alcátuitá dintr-o injiruire de metafoře, personificári, comparatii in vederea exprimárii únor idei abstracte prin mijloace concrete. Astfel, lotam povestejte locuitorilor Sihemului intámplarea alegoricá cu copacii pentru a ilustra fapta

S

58

Personalltatea Duhului Sfánt

nesábuitá a lui Abimelec de a se proclama singur impárat (vezi Jud. 9:7-21). In rándurile care vor urma, ne vom ocupa de simbolurile Duhului Sfánt cuprinse ín paginile Bibliei, atát ale Vechiului, cát ji ale Noului Testament. Ele vor scoate ín evidentá calitátile deosebite ji insujirile minunate ale Duhului Sfánt. In fiecare asemánare vom gási cáte o calitate pliná de har a personalitátii Duhului Sfánt. Cuvintele noastre omenejti šunt prea sárace pentru a cuprinde ji transmite adevárurile Dumnezeirii ín toatá máretia > lor. Simbolurile ilustreazá aceste adeváruri, aducánd mai multá luminá asupra lor.** In aceste simboluri, noi vom vedea bogátia operatiunilor pe care le intreprinde Duhul Sfánt ín viata unui credincios. Pentru o mai ujoará documentare biblicá vom ímpárti simbolurile *

SIMBOLURILE DUHULUI SFÁNT Dr. F. E. Marsh, in Emblems of the Holy Spirit, grupeazá simbolurile, comparándu-le cu: 1) Natura neinsufletiti • aer, apá, foe, pámánt, ulei, vin, sare, arvuná, sigiliu. 2) Natura animalá • porumbel 3) Viata umaná fi insusiri umane • degetul lui Dumnezeu, portarul, numárul japte, avocat, voce, frumusete, nevinovátie, rábdare, sinceritate Duhul Sfánt poate fi socotit si secretul tuturor bineeuvántárilor: 1) Respiratia, vántul, secretul vitalitátii - viata • vorbirea - marturia • miscarea - activitatea 2) Roua, apa,ploaia, secretul satisfactiei - sete • frumusete - flori • fertilitate - recolte 3) Uleiul, secretul bucuriei - fericire 4) Focul, secretul luminii - cunojtinta • caldura - dragostea • puterea - cucerire Lockyer Herbert, in lucrarea All the Doctrines ofthe Bible, le sis tematizeaza numai in douá categorii: 1) simbolurile din viata naturalá 2) simbolurile din viata umaná (insufletite)

59

Slmbolurile Duhului Sfánt

Duhului Sfánt in doua mari categorii. ín prima categorie vom cuprinde simbolurile precizate concret in paginile Bibliei, iar in cea de-a doua categorie alte simboluri ce rezultá din cuprinsul Sfintelor Scripturi. Prima categorie cuprinde: 1. Porumbelul 2. Vantul 3. Focul 4. Apa 5. Uleiul 6. Pecetea 7. Arvuna

A doua categorie cuprinde: 1. Atmosféra 2. Ploaia 3. Roua 4. Rául 5. Imbrácámintea 6. Ungerea 7. Ungerea cu mir (smirná) 4.1.

Prima categorie de simboluri

4.1.1. Porumbelul

Singura manifestare trupeascá a Duhului Sfánt pe care au vázuto vreodatá oamenii a avut loc la Iordan, cu ocazia botezului in apá al Domnului Isus Cristos (Luca 3:21-22), cánd Duhul Sfánt S-a coborát peste El ca un porumbel. Intrebarea care se pune este: De ce Duhul Sfánt a luat tocmai infati^area porumbelului? Porumbelul prezintá cáteva particularitáti. Prin infatijarea sa, porumbelul exprimá gingfyia:, el este simbolul nevinováfiei, blándetii, bunátatii, curátiei párii. Primul act pe care 1-a indeplinit porumbelul in istoria biblicá a fost in timpul potopului lui Noe. „A dat drumul §i unui porumbel ca sá vada dacá scázuserá apele

60

Personalltatea Duhului Sfánt

de pe fata pámántului. Dar porumbelul n-a gásit niciun loc ca sá-ji puná piciorul ji s-a inters la el in corabie, cáci erau ape pe toatá fata pámántului. Noe a intins mana, l-a luat ji l-a bágat la el in corabie. A mai ajteptat alte japte zile ji iaráji i-a dat drumul porumbelului din corabie. Porumbelul s-a intors la el spre seará; ji iatá cá in ciocul lui era o frunzá de máslin ruptá de curánd. Noe a cunoscut astfel cá apele scázuserá pe pámánt“ (Gen. 8:8-11). Tot astfel, Duhul Sfánt aduce oamenilor vestea buná cá pácatul a fost ispájit prin jertfa Domnului Isus Cristos ji cá mánia lui Dumnezeu a luat sfárjit. El coboará asupra noastrá ca sá ne impártájeascá din calitátile Sale divine. La rául Iordan, dupá ce Domnul Isus a fost botezat Ín apá, Duhul Sfánt S-a coborát peste El, botezándu-L. Prin botezul cu Duhul Sfánt, Domnul Isus a primit depliná calificare pentru misiunea spre care Se indrepta. Duhul Sfánt este desávárjit; aja trebuie sá fie ji Biserica. In Cántarea Cántárilor, Biserica, Mireasa Domnului, este asemánatá cu o porumbitá (Cánt. 2:14; 6:9), vránd sá demonstreze prin aceasta curátia ei. Porumbelul este fárá ráutate (Matei 10:16), ji Domnul Isus ne indeamná sá fim ji noi la fel. Porumbelul nu are vezicá biliará. Šunt oameni de jtiintá care considerá cá acest organ secretá o substantá amáruie care poate sta la baza amáráciunilor omenejti. Duhul Sfánt rodejte in viata copiilor lui Dumnezeu numai blándete. „Orice amáráciune, orice iutime, orice mánie, orice strigare, orice clevetire ji orice fel de ráutate sá piará din mijlocul vostru“ (Ef. 4:31) - ne inseamná apostolul Pavel. Hrana porumbelului'. Šunt douá caracteristici pentru care porumbelul a fost trecut intre pásárile curate enumerate de Vechiul Testament: • pentru cá poate zbura • pentru cá nu este carnivor

Cátá deosebire intre porumbel ji corb, care se hránejte cu cadavre! Duhul Sfánt transformá gusturile noastre ji preferintele noastre,

Simbolurile Duhului Sfánt

61

ajutándu-ne sá facem deosebire intre lucrurile plácute ji cele neplácute lui Dumnezeu. El toarná in sufletele noastre dragostea ji curátia. „Deci ca unii care prin ascultarea de adevár v-ati curátit sufletele prin Duhul, ca sá aveti o dragoste de frati neprefacutá, iubiti-vá cu cáldurá unii pe altii, din toatá inima“ (1 Pet. 1:22). Zborulporumbelului este semnificativ. El nu stá pe loc, ci se mijcá incontinuu. Tot aja, una dintre caracteristicile Duhului Sfánt este mijcarea; lucrarea Lui nu este staticá. Este semnificativá Ín acest sens expresia biblicá: „oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mánati de Duhul Sfánt“ (2 Pet. 1:21). Zborul porumbelului nu este ínfricojátor, ca cel al vulturului, ci lin, ujor. Fálfáitul aripilor sale produce o senzatie plácutá. Dupá un astfel de zboř tánjea David, care márturisea: „O, dacá aj avea aripile porumbelului, aj zbura ji aj gási undeva odihná!“ (Ps. 55:6). Duhul Sfánt este supranumit Mángáietorul, pentru cá unul din rolurile Sale este de a mángáia, de a alina, de a linijti. El ne ajutá in slábiciunile noastre, ne mángáie in durerile noastre, ne imbárbáteazá Ín deznádejdile noastre, ne cármuiejte in dificultátile noastre. El ne intárejte credinta, stárnind dragostea noastrá pentru Domnul. El lumineazá speranta noastrá. Penajul porumbelului este deosebit. „Pe cánd voi vá odihniti in mijlocul staulelor, aripile porumbelului šunt acoperite de argint ji penele lui šunt de un galben auriu“ (Ps. 68:13). Pe másurá ce tráim Ín pártájie cu Duhul Sfánt, descoperim urátenia slábiciunilor firii noastre pámántejti ji petele imperfectiunilor noastre. Frumusetea Duhului Sfánt ne face conjtienti de nimicnicia noastrá. Comuniunea cu Duhul Sfánt ne cáláuzejte spre conformarea noastrá cu El. Moise, stánd mai mult timp in prezenta Domnului pe munte, cánd sa coborát de pe muntele Sinai fata lui strálucea (Ex. 34:29). Chiar dacá el nu simtea nimic deosebit, ceilalti din jur au remarcat aceastá strálucire. Aja trebuie sá fie ji cu noi. Porumbelul mai are o insujire aleasá: este o pasáre sociabilá; ii place sá locuiascá impreuná cu cát mai multi semeni de-ai sái. „Čine šunt aceia care zboará ca nijte nori, ca nijte porumbei spre porumbarul lor? (Is. 60:8) Duhul Sfánt iubejte unitatea credinciojilor, lucránd la cimentarea

62

Personalltafea Duhului Sfánt

ei. El rámáne cu noi (Ioan 14:6), ca prin pártájia Lui (2 Cor. 13:14) sá ne íntáreascá legátura, unitatea ji dragostea fráteascá. Spre deosebire de El, duhul diavolului dezbiná ji risipejte. Vbrbind despre dezbinári, apostolul luda spune: „Ei šunt aceia care dau najtere la dezbinári, oameni supuji poftelor firii, care n-au pe Duhul“ (luda 19).

4.1.2. Vántul

Vántul are un maře rol in dirijarea norilor ji la polenizarea florilor, plantelor ji pomilor. Fárá el ar fi secetá pe pámánt ji lipsá de roade. Domnul Isus a facut o comparatie intre vánt ji lucrarea nevázutá a Duhului Sfánt: „Vantul suflá incotro vrea ji-i auzi vuietul; dar nu jtii de unde vine, nici incotro merge. Tot aja este cu oricine este náscut din Duhul“ (Ioan 3:8). In cartea lui Ezechiel, vedem modul de a actiona al Duhului Sfánt pentru a aduce la viatá casa lui Israel: „El mi-a zis: «Prorocejte ji vorbejte duhului! Prorocejte, fiul omului ji zi duhului: Aja vorbejte Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vánturi, suflá peste mortii acejtia, ca sá invieze»“ (Ezec. 37:9). Vántul simbolizeazá puterea regeneratoare (innoitoare) a Duhului Sfánt, arátánd cáteva operatiuni ji moduri de a actiona. a) Vántul este invizibil El poate fi auzit ji simtit, dar nu poate fi vázut. Šunt fenomene care pot fi simtite fárá a fi vázute. De exemplu, bucuria sau durerea pot fi simtite, dar nu pot fi vázute, auzite, mirosite ji pipáite. Duhul Sfánt I ji face lucrarea discret in viata crejtinului, fárá a izbi privirile; rezultatele activitátii Sale ies la ivealá pe parcurs. b) Vántul actioneazá in baza únor legi Dacá textul de la Ioan 3:8 prezintá caracterul discret al lucrárii Duhului Sfánt, textul din Eclesiastul 1:6 ne prezintá regularitatea ji ordinea in care lucreazá El: „Vántul suflá spre miazázi ji se intoarce spre miazánoapte; apoi iaráji se intoarce ji incepe din nou aceleaji rotituri.“ In general, vánturile bine orientate in operatiunea lor sunt reglementate. Ele au o mijcare ordonatá, ji nu una haoticá. Este adevárat cá existá vánturi ji de altá naturá. ín lov 1:19 citim: „§i deodatá a venit un vánt maře de dincolo de pustiu ji a izbit in cele patru colturi ale casei. Casa s-a prábujit peste tineri ji au murit. §i

Slmbolurile Duhului Sfánt

63

am scápat numai eu, ca sá-ti dau de jtire.“ Acest vánt venea dinspre pustiu; el iejea din cadrul obijnuintei ji al ordinii; el era provocat de Satana. §i astázi mai existá cicloane, uragane ji tot felul de vánturi distrugátoare. Acestea insá nu pot fi confundate cu vánturile bune, aducátoare de binecuvántári. Cat de plácut este sá stai sub adierea vántului de seará, in special la marginea márii, dupá o zi de cáldurá sufocantá. Sá retinem, ajadar, cá vántul este de douá feluri, deosebite atát ca sursá ji directie, cát ji ca rezultate. Vántul Duhului Sfánt este un vánt binecuvántat, care suflá dinspre cer ji ne face sá privim spre cer. Cel al diavolului este uscat; vin numai dinspre pustiu ji este aducátor de nenorociri; pe unde bate el este secetá cumplitá; piere tot ce-i viu. c) Vántul este tainic in actiunile sale „Cum nu jtii care este calea vántului, nici cum se fac oasele in pántecele femeii ínsárcinate, tot aja nu cunojti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate“ (Ecl. 11:5). Astfel cá asemenea vántului, Duhul Sfánt are propriile actiuni. Pavel considerá cá actiunile lui vor fi indeplinite numai „Dacá Domnul va voi...“ (1 Cor. 4:19). „Cáci Dumnezeu este Acela care lucreazá ín voi ji vá dá, dupá plácerea Lui, ji vointa ji infaptuirea“ (Flp. 2:13). In epištola sa, ji apostolul lacov sugereazá acelaji lucru (4:15). Duhul Sfánt are suveranitatea Sa, pe care noi trebuie s-o respectám. §i Nicodim se intreba cu privire la tainica ji ascunsa lucrare a Duhului Sfánt: „Cum se poate face aja céva?“ (Ioan 3:9) d) Vántul areputere ín activitatea sa „Dumnezeu §i-a adus aminte de Noe, de toate vietuitoarele ji de toate vitele care erau cu el in corabie; ji Dumnezeu a facut sá suflé un vánt pe pámánt ji apele s-au potolit“ (Gen. 8:1). „Moise ji-a intins mána spre maře. §i Domnul a pus marea in mijcare printr-un vánt dinspre rásárit, care a šuflat cu putere toatá noaptea; el a uscat marea ji apele s-au despártit in douá“ (Ex. 14:21). Puterea Duhului Sfánt este asemánatá cu puterea vántului. Credinciojii au nevoie de multá putere pentru a birui pácatul, ispitele

64

Personalltatea Duhului Sfánt

firii pámántejti ji urgiile stárnite de Satana. Ei au nevoie de putere sá-L slujeascá ji sá-L márturiseascá pe Domnul. Fárá putere de sus, nu putem sta fermi ín calea uraganelor stárnite de cel ráu. Aceastá putere ne determiná sá ne rugárn, sá fim afectuoji, zeloji ji gata de orice actiune pentru Domnul. e) Vantul curátá „Acum, firejte, nu putem vedea lumina soarelui care strálucejte ín dosul norilor, dar va trece un vánt ji-1 va curáti“ (lov 37:21). Duhul Sfánt indepárteazá obscuritatea, íntunericul ji tot ce poate ímpiedica vederea clará ji curatá a lucrurilor lui Dumnezeu. El curátá mintea ji inima noastrá. Sinonimul cuvántului „sfintenie“ este cuvántul „čurat“. „Ferice de cei cu inima curatá, cáci ei II vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5:8). Vántul Duhului Sfánt suflá gunoaiele ji indepárteazá lácustele ráului din viata crejtinului ji a Bisericii. „Domnul a facut sá suflé un vánt foarte puternic dinspre apus, care a luat lácustele ji le-a aruncat in Marea Rojie; n-a rámas o lácustá pe toatá intinderea Egiptului“ (Ex. 10:19).

4.1.3. Focul

Focul este simbolul cáldurii ji al zelului care ínsotejte botezul cu Duhul Sfánt al credinciojilor. Se pare cá acesta este sensul pe care Ioan a vrut sá-1 acorde botezului cu Duhul Sfánt ji cu foc. Unii vorbesc despre foc doar cu referire la incercárile prin care tree credinciojii. Incá din Vechiul Testament, focul semnifica prezenta Domnului. * *

In vechime, arátárile lui Dumnezeu erau insopte uneori de FOC (Ex. 3:2; 13:21-22; 19:18; Deut. 4:11), iar imaginea focului simboliza slava lui Dumnezeu (Ezec. 1:4,13), prezenta protectoare (2 Imp. 6:17), sfintenia (Deut. 4:24), judecata dreaptá (Zah. 13:9) etc. In acelasi timp, vorbind de sensurile pozitive, focul simbolizeazá si inspiratia profeticá (ler. 5:14; 20:9) ji simtámántul religios („un foc láuntric má mistuia“ - Ps. 39:3). In alt context, totusi Biblia se referá la foc si ca un simbol literal al pácatului (Is. 9:18),pofte (Osea 7:6),incercári (Ps. 66:12). (New Bible Diet., Londra, 1957)

Slmbolurlle Duhului Sfánt

65

„Ingerul Domnului i s-a arátat íntr-o flacárá de foc, care iejea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; ji iatá cá rugul era tot un foc ji rugul nu se mistuia deloc“ (Ex. 3:2). La cortul intálnirii, focul a fost trimis de cátre Dumnezeu: „Un foc a iejit dinaintea Domnului ji a mistuit pe altar arderea de tot ji grásimile.Tot poporul a vázut lucrul acesta; au scos strigáte de bucurie ji s-au aruncat cu fata la pámánt“ (Lev. 9:24). Cáláuzirea prin pustiu a fost ji ea extraordinará: „Domnul mergea inaintea lor, ziua íntr-un stálp de nor, ca sá-i cáláuzeascá pe drum, iar noaptea intr-un stálp de foc, ca sá-i lumineze, pentru ca sá meargá ji ziua ji noaptea“ (Ex. 13:21). Insuji Dumnezeu era considerat un foc mistuitor (Evr. 12:29). In Ziua Cincizecimii, „nijte limbi ca de foc au fost vázute impártindu-se printre ei ji s-au ajezat cáte una pe fiecare din ei“ (Fapte 2:3). Focul are insá mai multe semnificatii: * a) Focul mistuie Cártile de vrájitorie ale celor ce s-au intors la Dumnezeu au fost mistuite de foc (Fapte 19:19). De asemenea, focul Duhului Sfánt mistuie ambitia, mándria, poftele ji toate relele cuibárite ín inima omului. Mistuie egoismul ji íngámfarea. b) Foculpurified Isaia se tánguia zicánd: „Vai de mine! Šunt un om pierdut, cáci šunt un om cu buze necurate, loeuiese in mijlocul unui popor tot cu buze necurate ji am vázut cu ochii mei pe Impáratul, Domnul Ojtirilor“ (Is. 6:5). El márturisejte ín continuare: „Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cárbune aprins in máná, pe care-1 luase cu clejtele de *

FOCUL; un cuvánt pe care-1 gásim ín V. T. Exprimat prin iar ín N. T.,„£yr“, íntelegándu-se prin aceasta starea de combustie (ardere) cu aspectul vizibil al unei flácári. Focul era folosit in mod obisnuit pentru urmátoarele scopuri: • pregátirea máncárurilor (fripturi): Exod 12:8; Ioan 21:9 • íncálzire, asigurarea cáldurii: Isaia 44:16; Luca 22:55 • distrugerea idolilor: Exod 32:20; Deuteronom 7:5,25 • alte nimiciri, pedepsiri etc.: losua 6:24; Levitic 20:14 {New Bible Dici., Londra, 1967)

66

Personalltatea Duhului Sfánt

pe altar. Mi-a atins gura cu el ji a zis: „lata, atingándu-se cárbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este indepártatá ji pácatul táu este ispájit“ (Is. 6:6-7). „Orice lucru care poate suferi focul, sá-1 treceti prin foc ca sá se curete. Dar tot ce nu poate suferi focul, sá fie curátit cu apa de curátire; sá-1 treceti prin apá“ (Num. 31:23). Domnul are grijá sá nu ardem in focul Sáu, ci sá ne curátim prin el. c) Focul arde Din experienta lui Samson aflám: „lar nijte oameni státeau la pándá la ea, intr-o odaie. Ea i-a zis: «Rlistenii šunt asupra ta, Samson!» §i el a rupt funiile cum se rupe o atá de cálti cánd se atinge de foc. §i astfel n-au jtiut de unde-i venea puterea“ (Jud. 16:19). In caz de epidemii, focul este utilizat pentru dezinfectare, mai ales in lipsa altor mijloace. Páná in zilele noastre, el se mai folosejte in mediciná pentru dezinfectarea ustensilelor medicale. Focul Duhului Sfánt arde frica ji teama, ca in cazul lui Petru dupá Rusalii. Teama de ridiculizarea lumii, frica pentru ziua de máine ji alte simtáminte inferioare šunt mistuite de Duhul Sfánt. d) Focul inmoaie Duhul Sfánt inmoaie inimile ca sá se poatá imprima in ele chipul Domnului Isus Cristos. Inimile tari precum cremenea se inmoaie sub flacára Duhului Sfánt ji devin ca ji ceara. e) Focul intarzie Cuvántul Domnului pune prin Isaia cáteva intrebári legate de intárirea prin foc a credinciosului, dar tot ín Cuvántul lui Dumnezeu gásim ji ráspunsul la aceste intrebári: „Pácátojii sunt ingropati in Sion, un tremur i-a apucat pe cei nelegiuiti, care zic: «Cine din noi va putea sá rámáná lángá un foc mistuitor? Cine din noi va putea sá rámáná lángá nijte flácári vejnice?» Cel ce umblá in neprihánire ji vorbejte fárá viclejug, cel ce nesocotejte un cájtig scos prin stoarcere, ce iji trage máinile inapoi ca sá nu primeascá mitá, cel ce iji astupá urechea sá n-audá cuvinte setoase de sánge ji iji leagá ochii ca sá nu vadá rául, acela va locui in locurile inalte; stánci intárite vor fi locul lui de scápare; i se va da páine ji apa nu-i va lipsi“ (Is. 33:14-16). Obiectele din portelan, din faiantá ji ceramicá, dupá ce šunt

Slmbolurlle Duhului Sfánt

67

pictate, se introduc in cuptor, unde culorile capátá nuante strálucitoare, deosebit de frumoase. Duhul Sfánt este Artistul cel mai iscusit care jtie cum pot fi realizate ín viata crejtinului culorile frumoase ale sfinteniei, cum poate fi infrumusetat caracterul lui. Focul Duhului Sfánt are un maře rol atát la intárirea in credintá a credinciosului, cát ji la evidentierea únor trásáturi frumoase de caracter: altruismul, spiritul de sacrificiu, lepádarea de sine etc. f) Foculproduceflacárá „Imi ardea inima in mine, un foc láuntric má mistuia; ji atunci mi-a venit cuvántul pe limba ji am zis...“ (Ps. 39:3). „Domnul a vorbit lui Moise ji i-a zis: «Poruncejte copiilor lui Israel sá-ti aducá pentru sfejnic untdelemn curat de másline tescuite, ca sá tiná candelele aprinse neincetat. Aaron sá-1 pregáteascá dincoace de perdeaua dináuntru, care este inaintea márturiei, in cortul intálnirii, pentru ca sá ardá neincetat de seara páná dimineata in fata Domnului. Aceasta este o lege vejnicá pentru urmajii vojtri. Sá se ajeze candelele in sfejnicul de aur curat, ca sá ardá neincetat inaintea Domnului»“ (Lev. 24:1-4). Flacára simbolizeazá inflácárarea ce se degajá din viata credin­ ciosului in care opereazá Duhul Sfánt. g) Focul incálze^te Focul Duhului produce cáldurá. Oriunde Iji face El lucrarea, aprinde sufletele. Predicile, cántárile, rugáciunile, tot ce se face in Numele Domnului poartá amprenta cáldurii Duhului Sfánt, ráspándind ín jur o cáldurá duhovniceascá deosebit de plácutá. h) Focul inveselefte Cátá bucurie produce un foc aprins, mai ales intr-un sezón řece sau in imprejurári rácoroase; dintr-odatá se schimbá atmosféra; fetele devin mai vesele. i) Focul tope$te „Imi voi intinde mána impotriva ta, iti voi topi zgura, cum o tope jte lejia, toate párticelele de plumb le voi depárta din tine“ (Is. 1:25). „Cum se risipejte fumul, aja-i risipejti Tu; cum se topejte ceara la foc, aja pier cei rái dinaintea lui Dumnezeu“ (Ps. 68:2). „O, de ai despica cerurile ji Te-ai pogori, s-ar topi muntii inaintea

68

Personalltatea Duhului Sfánt

Ta ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foe care face apa sá dea ín clocot. Ti-ar cunoajte atunci vrájmajii Numele ji ar tremura neamurile inainteaTa“ (Is. 64:1-2). Pentru separarea metalului pretios din impuritáti, se utilizeazá focul. Numai aja se poate obline aurul, argintul, fierul ji alte metale. Focul Duhului Sfánt topejte ji indepárteazá toate pártile negative ale caracterului nostru, facánd sá iasá la luminá roada Duhului Sfánt. j) Focul Upecte Prin sudurá se face unirea la un loc a douá sau mai multe metale. Focul Duhului Sfánt sudeazá la un loc copiii lui Dumnezeu. Ději ei šunt deosebiti ca várstá, culturá, mediu, limbá, rasá ji nivel de cunojtinte, prin Duhul Sfánt ei devin una, aja cum S-a rugat Domnul Isus: „Má rog ca toti sá fie una, cum Tu, Tatá, ejti in Mine ji Eu in Tine; ca ji ei sá fie una cu Noi, pentru ca lumea sá creadá cá Tu M-ai trimis“ (Ioan 17:21). Un exemplu tipic al modului in care Duhul Sfánt a realizat acest ideal máret il avem in přimele zile ale Bisericii Cincizecimii: „Multimea celor ce crezuserá era o inimá ji un sufiet“ (Fapte 4:32). k) Focul lumineazá Focul Duhului Sfánt ne ajutá sá fim luminá ín lume. Faptele crejtinului šunt vázute in toatá vremea; el strálucejte chiar acolo unde este intunericul cel mai maře. Un foc aprins lumineazá noaptea cea mai intunecatá. Cánd focul Duhului Sfánt a coborát in „odaia de sus“, tot lerusalimul a fost pus in mijcare. Aja a fost ji aja este pretutindeni unde coboará focul Duhului Sfánt. 1) Foculpune in mijcare A fost o vřeme cánd majinile cu aburi au avut un maře rol. Dar ji astázi arderile interne ce se produc in motoare constituie izvorul mijcárii diferitelor majini. Focul Duhului Sfánt pune ín mijcare viata spiritualá a Bisericii ji a membrilor ei. Credinciojii šunt scoji din pasivitate ji indiferentá; Duhul Sfánt declanjeazá in ei energii nebánuite.

4.1.4. Apa „In ziua de pe urmá, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat in picioare ji a strigat: «Dacá inseteazá cineva, sá viná la Mine ji

Slmbolurlle Duhului Sfánt

69

sá bea. Cine crede ín Mine, din inima lui vor curge ráuri de apá vie, cum zice Scriptura.» Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau sá-L primeascá cei ce vor crede ín El. Cáci Duhul Sfánt íncá nu fusese dat, fiindcá Isus nu fusese incá proslavit“ (Ioan 7:37-39). In discutia avutá cu samariteanca la fántána lui lacov, Domnul Isus a facut din nou aluzie la lucrarea Duhului Sfánt: „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, ín veac nu-i va fi sete; ba incá apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el intr-un izvor de apá, care va tájni in viatá vejnicá“ (Ioan 4:14). Apa este elementul de bazá pentru viatá. Acolo unde este apá, pámántul rodejte, ogoarele sunt fertile, iau najtere ajezári omenejti. Fárá apá totul este pustiu. Nimeni nu poate prepii mai bine apa ca locuitorii Orientului, unde din cauza lipsei de apá dejertul se intinde pe suprafete mari. De aceea, comparatia intre binefacerile apei ji lucrarea Duhului Sfánt este deosebit de semnificativá. a) Apa spala Cu ajutorul apei se pot indepárta toate murdáriile ji toate impuritátile. Duhul Sfánt are multe de spálat ji curátit in cugetul nostru, in inima noastrá, in caracterul nostru ji viata noastrá. Domnul spune prin prorocul Ezechiel: „Vá voi stropi cu apá curatá ji veti fi curátiti; vá voi curáti de toate spurcáciunile voastre ji de toti idolii vojtri“ (Ezec. 36:25). Atmosféra ce ne inconjoará este pliná de praf ji alte impuritáti; de aceea spálarea devine o preocupare permanentá. Pácátuind mereu aici pe pámánt avem continuu nevoie sá venim la Domnul ca sá fim spálati ji curátati de pácate. b) Apa purificá Preotii din Vechiul Testament, inainte de a imbráca vejmintele ceremoniále trebuiau sá se spele cu apá (Ex. 40:12; Lev. 16:24). Totodatá erau stabilitě ránduieli cu privire la obligativitatea curátirii credinciojilor cu diferite ocazii (Lev. 14:8-9; 15:5-27). * Insuji botezul cu apá a fost preluat de la aceste curátiri prevázute ín Vechiul Testament. *

Apa (aláturi de sánge, ulei si foe) constituie in V.T., ca de altfel ín intreaga lume anticá, mijloacele preferate pentru curátire.

70

Personalltatea Duhului Sfánt

Atunci cánd Domnul Isus a spálat picioarele ucenicilor, El a facut referire la douá feluri de curátire (Ioan 13:10): la spálarea integralá ín sángele Sáu, pe care ne-o face El (Apoc. 1:5) ji la spálarea ce trebuie sá ne-o facem unii altora ori de cáte ori avem prilejul (Ioan 13:15). Chiar ji dupá ce am devenit copiii lui Dumnezeu, Duhul Sfánt mai are mult de lucru cu noi. Zilnic trebuie sá curete > céva in noi. Najterea din nou este un eveniment unie, dar presupune o curátire permanentá, continuá. c) Apa invioreazá Dupá o cáldurá maře sau dupá o secetá prelungitá, cátá bineeuvántare aduce ploaia! Ea invioreazá ji aduce intreaga naturá la viatá. Dupá ce iji astámpárá setea, omul se simte parcá renáseut. Apa indepárteazá oboseala ji ne mentine starea de veghe. Cáte exemple gráitoare avem in acest sens, care ne aratá ceea ce poate ji ce vrea Duhul Sfánt sá facá in viata noastrá spiritualá. d) Altepromisiuni binecwvántate „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete; ba incá apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el intr-un izvor de apá, care va tájni in viata vejnicá“ (Ioan 4:14). Intre apa naturalá ji apa Duhului Sfánt este o deosebire semnificativá. In timp ce prima astámpárá setea, apa Duhului Sfánt trezejte o ji mai maře sete, ji mai multe doruri dupá Domnul. Pe másurá ce bem din apa Duhului Sfánt, avem o sete mai maře pentru lucrurile duhovnicejti. Cu cát slujim Domnului mai bine, cu atát dorim sá-L slujim ji mai bine. Cu cát studiem mai mult Cuvántul Domnului, avem plácerea sá-L studiem ji mai mult j.a.m.d. Cánd am gustat prima datá din prezenta Duhului Sfánt - atunci cánd ne-am intors la Domnul - ne-am dorit un ji mai maře beljug de har. In focul dragostei dintái, credinciojii aleargá sá-ji astámpere setea sufleteascá, adáncind experientele lor cu Domnul prin citirea Cuvántului lui Dumnezeu, prin rugáciune ji pártájie fráteaseá.

4.1.5. Uleiul In multe locuri din Vechiul Testament gásim pasaje care vorbesc despre utilizarea uleiului ji diferite ungeri cu ulei. In rándurile ce urmeazá ne vom ocupa, pentru inceput, numai

Simbolurile Duhului Sfánt

71

de uleiul propriu-zis. Existá mai multe procedee pentru obtinerea untdelemnului din másline. Cel de calitate superioará provine din zdrobirea máslinelor, nu doar din simpla lor presare. Aceasta este o comparatie deosebitá ji totodatá un simbol al Duhului Sfánt; El a coborát pe pámánt ji credinciojii au putut sá primeascá acest botez dumnezeiesc numai dupá zdrobirea prin suferintá a Domnului Isus Cristos. Numai dupá ce inima, ji trupul Sáu au fost zdrobite ín Ghetsimani, la Gabata, ín fata lui Pilát ji apoi pe Golgota a fost posibilá „obtinerea uleiului de calitate superioará“. Uleiul are mai multe íntrebuintári, dupá cum ji Duhul Sfánt, ín calitate de ulei ceresc, índeplinejte mai multe roluri: a) Uleipentru ungerea ránilor In pilda samariteanului milostiv gásim urmátorul pasaj: „S-a apropiat de i-a legat ránile ji a turnat peste ele untdelemn ji vin; apoi 1-a pus pe dobitocul lui, 1-a dus la un han ji a íngrijit de el“ (Luca 10:34). Pácatul a lásat ji, din nefericire, mai lasá íncá multe ráni ín sufletul omenesc. Aceste ráni nu pot fi tratate cu balsamuri obijnuite ji nici printr-o metodá omeneascá. Numai Duhul Sfánt este in stare sá ungá ji sá lege aceste ráni. Numai El poate trata maladiile noastre sufletejti, numai El ne poate da mángáiere ín momentele critice prin care ne este dat sá trecem uneori ín viatá. b) Uleiulpentru luminat Untdelemnul pentru sfejnic (Ex. 25:6; 35:8, 14, 28; 39:37; Num. 4:16) avea un rol important ín slujba sfántá de la cortul íntálnirii. Fárá uleiul Duhului Sfánt nu vom putea lumina. „Eu am luat cuvántul ji i-am zis: «Ce ínseamná acejti doi máslini, la dreapta sfejnicului ji la stánga lui?» Am luat a doua oará cuvántul ji i-am zis: «Ce ínseamná cele douá ramuri de máslin care šunt lángá cele douá tevi de aur prin care curge uleiul auriu din el?» El mi-a ráspuns: «Nu jtii ce ínseamná?» Eu am zis: «Nu, domnul meu.» §i el a zis: «Acejtia šunt cei doi unji care stau ínaintea Domnului íntregului pámánt.»“ (Zah. 4:11-14) Cei doi máslini amintiti mai sus au mai multe asemánári cu lucrarea Duhului Sfánt: • din punct de vedere istoric: se referá la losua ji Zorobabel, care aveau menirea sá execute unele lucrári la Templu;

72

Personalltatea Duhului Sfánt

• din punct de vedere profetic: se referá la cei doi martori (Enoh ji Hie) care II vor márturisi pe Domnul in timpul necazului celui maře (Apoc. 11:9); • din punct de vedere tipologic: vedem aici o frumoasá ilustrare a lucrárii harului de astázi. Cei doi másfini šunt emblema dublei revelatii a lui Dumnezeu facutá prin Cristos ca luminá ji dragoste.

Din punct de vedere tipologic, uleiul reprezintá Duhul Sfánt cu care vor fi inzestrati cei destinati sá facá lucrarea Domnului. „Atunci el a luat din nou cuvántul ji mi-a zis: «Acesta este cuvántul Domnului cátre Zorobabel ji suna astfel: ‘Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tárie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul Ojtirilor»“ (Zah. 4:6). c) Uleiul din ulcior Váduva din Sarepta Sidonului a ráspuns: „«Viu este Domnul, Dumnezeul táu, cá n-am nimic copt, n-am decát un pumn de fainá intr-o oalá ji putin untdelemn intr-un ulcior. §i iatá, stráng douá bucáti de lemne, apoi má voi intoarce ji voi pregáti ce am pentru mine ji pentru fiul meu: vom mánca ji apoi vom muri.» Ilie i-a zis: «Nu te teme, íntoarce-te ji fa cum ai zis. Numai pregátejte-mi intái mie cu untdelemnul ji fáina aceea o micá turtá ji adu-mi-o; pe urmá sá faci ji pentru tine ji fiul táu. Cáci aja vorbejte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Fáina din oalá nu va scádea ji untdelemnul din ulcior nu se va imputina páná in ziua cánd va da Domnul ploaie pe fata pámántuhii.’* Ea s-a dus ji a facut dupá cuvántul lui Ilie. §i multá vřeme a avut ce sá mánánce, ea ji familia ei, ji Ilie; fáina din oalá n-a scázut ji untdelemnul din ulcior nu s-a imputinat, dupá cuvántul pe care-1 rostise Domnul prin Ilie“ (1 Imp. 17:12-16). Dupá cum Ilie ji familia váduvei din Sarepta Sidonului n-au pierit in acele vremuri, tot aja avem ji noi in Domnul un suport in cele mai dificile imprejurári ale vietii. El este páinea ji apa vietii in orice imprejurári. Duhul Sfánt este acum substitutul Domnului Isus, care ne asigurá cele necesare traiului vietii spirituále ji materiále. „Prin Cristos avem parte din beljug ji de mángáiere“ (2 Cor. 1:5).

Simbolurlle Duhului Sfánt

73

d) Uleiul din vas „O femeie din nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: «Robul táu, bárbatul meu, a murit ji §tii cá robul táu se temea de Domnul; ji cel ce 1-a imprumutat a venit sá ia cei doi copii ai mei ji sá-i facá robi.» Elisei i-a zis: «Ce pot sá fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasá.» Ea a ráspuns: «Roaba ta n-are acasá decát un vas cu untdelemn.» §i el a zis: «Du-te de cere vase de afará de la toti vecinii tái, vase goale, ji nu cere putine. Cánd te vei intoarce, inchide uja dupá tine ji dupá copiii tái; toamá din untdelemn in toate aceste vase ji pune-le deoparte pe cele pline.» Atunci ea a piecat de la el. A inchis uja dupá ea ji dupá copiii ei; ei ii apropiau vasele ji ea turna din untdelemn in ele. Cánd s-au umplut vasele, ea a zis fiului sáu: «Mai dá-mi un vas.» Dar el i-a ráspuns: «Nu mai este niciun vas.» §i n-a mai curs untdelemn. Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. §i el a zis: «Du-te de vinde untdelemnul ji plátejte-ti datoria; iar cu ce va rámáne, vei trái tu ji fiii tái»“ (2 Imp. 4:1-7). * Prin Duhul Sfánt noi putem sá ne indeplinim multiplele datorii ce le avem pe pámánt. Noi avem multe datorii; in fiecare zi šuntem inconjurati de cei care ajteaptá sá ne facem datoria fatá de ei. „Eu šunt dator ji grecilor ji barbarilor, ji celor invátati ji celor neinvátati“ (Rom. 1:14), spunea marele apoštol Pavel. Šuntem datori sá ne iubim unii pe altii (1 Ioan 3:16); avem datorii fatá de Dumnezeu, fatá de familie, fatá de bisericá, fatá de semenii nojtri, fatá de patria noastrá. „Tot aja ji voi, dupá ce veti face tot ce vi s-a poruncit, sá ziceti: «Suntem nijte robi netrebnici; am facut ce eram datori sá facem»“ (Luca 17:10). O, cum vom putea implini noi tot Cuvántul Domnului? Cum vom putea face fatá atátor obligatii care ne inconjoará? Numai Duhul Sfánt ne poate ajuta sá facem fatá tuturor ajteptárilor. c) Uleiulpentrufatá. Psalmistul David vorbejte despre „untdelemnul care infrumuseteazá fata“ (Ps. 104:15). *

Prezenta ULEIULUI simbolizeazá ji bucuria - fericirea-. „untdelemnul bucuriei in locul plánsului“ (Is. 61:3), fund intrebuintat in vechime la ocazii festive (Ps. 45:7) sau indepártat („untdelemnul nu mai este“ - loel 1:10) in vremuri de necaz, durere si smerire. {New Bible Dictionary, Londra, 1967)

74

Personalitatea Duhului Sfánt

Candelele trebuiau sá lumineze fata preotilor (Num. 8:2). Fetele celor credincioji trebuie sá radieze; ele ar trebui sá ráspándeascá o luminá nouá. Doar privind la fetele oamenilor ar trebui sá-i recunoa^tem pe cei mántuiti. Pácatul urátejte; harul Domnului infrumuseteazá. Lipsa harului láuntric, lipsa lucrárii Duhului Sfánt in viata láuntricá face ca fata sá fie vejnic posomorátá ji omul sá umble mereu intunecat la fatá, ca ji cánd i s-ar fi inecat toate corábiile. Un fermier márturisea cá l-a intálnit in drum pe George Muller (omul care a intretinut in veacul trecut un mare orfelinat in Anglia, numai prin credintá) ji, fárá sá-1 fi cunoscut mai dinainte, ji-a dat seama cá trebuie sá fie el numai dupá felul cum ii strálucea fata: „de parcá ar fi avut scris pe el Psalmul 23“ - dupá cum márturisea fermierul. Credinciojii trebuie sá fie oglinzi in care sá vadá reflectat chipul lui Cristos. Fata lor trebuie sá radieze ca a lui Moise dupá ce a stat de vorbá cu Dumnezeu (Ex. 34:29) ji ca a lui §tefan (Fapte 6:15). Aceastá minune o poate realiza numai uleiul Duhului Sfánt. f) Uleipentru ungerea urechii Pentru vindecarea leprojilor, Cuvántul Domnului prevedea ji ungerea cu ulei a urechii drepte (Lev. 14:17). Numai uleiul Duhului Sfánt poate indrepta urechea noastrá spre ascultarea de Dumnezeu. Aceastá ascultare li se cerea nu numai israelitilor din trecut (Ex. 15:26; 21:5-6), ci li se cere ji credinciojilor de astázi. Numai uleiul Duhului Sfánt poate indepárta lepra pácatului neascultárii ji deschide urechea pentru a auzi ji mtelege Cuvántul lui Dumnezeu. g) Uleiulpentru ungerea máinii drepte Procedeul aplicat leprojilor mai cuprindea ji ungerea máinii drepte. Mána este simbolul actiunii (Ex. 15:6; Deut. 4:34; los. 4:24; 1 imp. 18:46; lov 12:9; Matei 8:3,15; Fapte 4:28; 11:21). „Tot ce gásejte mána ta sá facá, fá cu toatá puterea ta“ (Ecl. 9:10), zice inteleptul Solomon. Numai Duhul Sfánt poate da energie, putere, dar ji spor máinii noastre sá lucreze cu hárnicie pentru Dumnezeu. Numai datoritá

Slmbolurlle Duhului Sfánt

75

acestei ungeri a putut apostolul Pavel márturisi: „lata la ce lucrez eu ji má lupt dupá lucrarea puterii Lui, care lucreazá cu tárie in mine“ (Col. 1:19). h) Uleipentru ungerea piciorului Preotul mai trebuie sá ungá cu ulei ji „degetul cel maře al piciorului drept“ (Lev. 14:17). Piciorul este simbolul tráirii corecte ji al umblárii in curátie pe calea Domnului. Preotii Vechiului Testament aveau obligatia sá-ji spele picioarele inainte de a intra in slujba sfántá (Ex. 30: 19). „Cát de frumoase šunt picioarele celor care vestesc Evanghelia“ (Is. 52:7; Rom. 10:15; Ef. 6:15). Noi šuntem indemnati sá umblám prin Duhul (Gal. 5:16). Aceastá lucrare o vom putea realiza numai dacá Duhul Sfánt este Cáláuzitorul pajilor nojtri, numai dacá avem ungerea Lui pe picioarele noastre. i) Uleipentru ungerea capului Procedeul prevázut in cartea Leviticul (14:18) recomanda ca uleiul ce rámánea, sá fie turnat pe cap. Ungerea cu untdelemn se facea ji la consacrarea marelui preot pentru slujbá (Lev. 8:12); la fel se proceda ji la ungerea regilor (1 Sam. 10:1; 16:13; 1 Imp. 1:39; 2 Imp. 9:6); tot la fel ji la ungerea unor profeti, ca in cazul lui Elisei (1 Imp. 19:16). „[Tu] imi ungi capul cu untdelemn“, spunea David (Ps. 23:5). Capul este sediul mintii ji al gandurilor. Duhul Sfánt vrea sá lumineze mintea noastrá ca sá putem íntelege lucrurile spirituále; El ne inspirá gándurile lui Dumnezeu; El vrea sá controleze intelectul nostru; vrea sá cultive mintea noastrá ji sá facá din ea o unealtá pentru lucrarea Domnului, dándu-ne iscusinta pe care au avut-o odinioará Betaleel ji Oholiab. „Betaleel, Oholiab ji toti bárbatii iscusiti in care pusese Domnul intelepciune ji pricepere ca sá jtie sá facá lucrárile ránduite pentru slujba sfántului locaj au facut totul dupá cum poruncise Domnul (Ex. 36:1). Duhul Sfánt vrea sá ne ajute sá intelegem mai bine cáile ji voia Domnului. Avem nevoie de ungerea cu uleiul Duhului Sfánt pe capul nostru ca de un coif pentru a fi páziti de gándurile uráte pe care Satana ji

76

Personalitatea Duhului Sfánt

spiritele rele se stráduiesc sá ni le inducá. Ungerea Duhului Sfánt ne incinge coapsele mintii (1 Pet. 1:13) ca sá nu pátrundá la ea Satana cu gándurile lui negre. j) Loculpe care-l ocupá ungerea cu ulei Dacá vom čiti atent in Leviticul capitolul 14, vom observa in versetele 13-14 cá inainte de ungerea cu ulei, bolnavul trebuia uns cu sánge. De aici tragem invátátura cá, intái de toate, pentru a se mántui, orice suflet are nevoie de jertfa Domnului Isus; mai intái are loc curátirea cu sángele Domnului ji apoi urmeazá primirea ji ungerea Duhului Sfánt. k) Uleiul in jertfele de máncare Sá citim textul de la Leviticul 2:5-6: „Dacá darul táu adus ca jertfa de máncare va fi o turtá coaptá in tigaie, sá fie facutá din floarea fainii, nedospitá ji frámántatá cu untdelemn. S-o frángi in bucáti ji sá torni untdelemn pe ea; acesta este un dar adus ca jertfa de máncare.“ Cele douá procedee: • uleiul din turtá (v. 5) • uleiul turnat peste turtá (v. 6)

Uleiul din turtá reprezintá prezenta Duhului Sfánt la convertire ji najtere din nou, iar uleiul turnat, dupá cum spunea apostolul Petru in predica din Ziua Cincizecimii - „a turnat ce vedeti ji auziti“ reprezintá botezul cu Duhul Sfánt. Floarea fainii mai reprezintá partea umaná a Domnului Isus Cristos, amestecul de ulei reprezintá najterea Lui trupeascá prin Duhul Sfánt, iar turnarea uleiului reprezintá imbrácarea Lui cu puterea Duhului Sfánt (Luca 3:22; 4:1,14,18). Domnul Isus a primit ungerea cu Duhul Sfánt intr-o másurá nemárginitá (Ioan 3:34) pentru íntreita slujbá: de profet, preot ji rege. Uleiul Duhului Sfánt ajutá la puritatea invátáturii Ín slujirea Evangheliei; Ín lucrarea de biruintá asupra pácatului ji a celui ráu, la care este angajat fiecare credincios. Prin ungerea Duhului Sfánt, ca preoti, šuntem investiti cu puterea de a mijloci pentru altii, dupá cum ne indeamná apostolul Pavel: „Vá indemn, dar, fratilor, pentru Domnul nostru Isus Cristos ji pentru dragostea Duhului, sá vá luptati impreuná cu mine in rugáciunile

Simbolurlle Duhului Sfánt

77

voastre cátre Dumnezeu pentru mine“ (Rom. 15:30; vezi ji 2 Cor. 1:11; Col. 4:12). Ca profeti, šuntem unji pentru a avea cuvinte de mángáiere ji imbárbátare pentru fratii ji surorile noastre care se tin cu greu pe calea Domnului, din pricina multor lovituri cauzate de cel ráu (Rom. 12:8). Ca regi, šuntem unji pentru a domni ímpreuná cu Isus (Apoc. 3:21; 1 Pet. 2:9). „Dacá rábdám, vom ji impáráti Ímpreuná cu El. Dacá ne lepádám de El, ji El Se va lepáda de noi“ (2 Tim. 2:12). 4.1.6. Pecetea „§i voi, dupá ce ati auzit cuvántul adevárului (Evanghelia mántuirii voastre), ati crezut in El ji ati fost pecetluiti cu Duhul Sfánt care fusese fagáduit“ (Ef. 1:13). In afará de textul citát, despre pecetluirea cu Duhul Sfánt vorbesc ji pasajele din 2 Corinteni 1:22; 2 Timotei 2:19 ji Efeseni 4:30. Expresia „pecetluire“ are o importantá semnificatie biblicá. In ce privejte pecetluirea šunt de mentionat patru aspecte: a) Cel care pecetluiejte b) pecetea c) cei pecetluiti d) implicatiile pecetluirii

a) Cel care pecetluiejte Domnul Isus Cristos a fost insemnat cu pecetea Duhului Sfánt de cátre Tatál ceresc (Ioan 6:27). Dupá jertfa, ínáltarea ji íncununarea Sa cu cinste ji glorie, fund ajezat de Tatál la dreapta Sa, Domnul Isus Cristos a cápátat Numele cel mai máret, la care trebuie sá se inchine atát cei din cer, cát ji cei de pe pámánt. El a cápátat dreptul ji autoritatea de a le asigura slujitorilor Sái pecetluirea cu Duhul Sfánt. Apostolul Petru subliniazá acest aspect ín predica tinutá dupá revársarea Duhului Sfánt: „§i acum, odatá ce Sa ináltat prin dreapta lui Dumnezeu ji a primit de la Tatál fagáduinta Duhului Sfánt, a turnat ce vedeti ji auziti“ (Fapte 2:33). Ioan Botezátorul spunea despre Isus: „El vá va boteza cu Duhul Sfánt ji cu foc“ (Luca 3:16).

78

Personalltatea Duhului Sfánt

b) Pecetea Pecetea reprezintá primirea Duhului Sfánt. Aja dupá cum pecetea ajezatá de domnitorii tuturor vremurilor pe documentele din epoca lor este přivitá cu respect ji admiratie, trezind un interes deosebit, tot aja pecetea Duhului Sfánt este un lucru máret, la care „chiar ingerii doresc sá priveascá“ (1 Pet. 1:12). Copiii lui Dumnezeu, primesc aceastá pečete ín duhul lor ca asigurare cá šunt mojtenitori ai Impárátiei lui Dumnezeu: „Vedeti ce dragoste ne-a arátat Tatál, sá ne numim copii ai lui Dumnezeu! §i šuntem. Lumea nu ne cunoajte, pentru cá nu L-a cunoscut nici pe El“ (1 Ioan 3:1). c) Cei pecetluiti Aja cum reiese ji din rándurile de mai sus, cei pecetluiti šunt credinciojii, cei care L-au primit pe Domnul Isus. Numai ei pot primi pecetea botezului cu Duhul Sfánt. „... ji anume Duhul adevárului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru cá nu-L vede ji nu-L cunoajte; dar voi II cunoajteti, cáci rámáne cu voi ji va fi in voi“ (Ioan 14:17). „§i voi n-ati primit un duh de robie, ca sá mai aveti fricá; ci ati un duh de infiere, care ne face sá strigám: «Ava!» adicá: «Tatá!» Insuji Duhul adeverejte impreuná cu duhul nostru cá šuntem copii ai lui Dumnezeu“ (Rom. 8:15,16). Intre pecetluirea primitá de Domnul Isus ji aceea pe care o putem primi noi, existá deosebire: El a primit pecetluirea pentru ceea ce a fost in Sine Insuji; noi primim aceastá sigilare pentru ceea ce šuntem Ín Domnul ji pentru ceea ce trebuie sá devenim. d) Implicatiile pecetluirii ín primul ránd, pecetiuirea Duhului Sfánt aratá cá a avut loc o tranzactie, cá s-a incheiat o intelegere. In cartea lui leremia citim: „Am scris un zapiš, pe care 1-am pecetluit, am pus martori ji am cántárit argintul intr-o cumpáná“ (ler. 32:10). Dumnezeu urmárea ca prin tranzactia incheiatá de leremia sá prevesteascá venirea din nou a vremurilor bune pentru lerusalim (32:15). Prin incheierea tranzactiei intre Dumnezeu ji noi, am devenit proprietatea lui Dumnezeu. Duhul Sfánt care locuiejte in noi

Slmbolurlle Duhului Sfánt

79

demonstreazá cá nu mai šuntem proprietatea noastrá, ci proprietatea Domnului: „Deci fie cá tráim, fie cá murim, noi šuntem ai Domnului“ (Rom. 14:8). „Totuji temelia tare a lui Dumnezeu stá nezguduitá, avánd pecetea aceasta: «Domnul íi cunoajte pe cei ce šunt ai Lui» ji: «Oricine rostejte Numele Domnului sá se depárteze de farádelege!»“ (2 Tim. 2:19). Pe placa de aur a marelui preot erau sápáte, ca o pečete, cuvintele: „Sfintenie Domnului“ (Ex. 28:36). In al doilea rand, pecetluirea aratá siguranta mántuirii (Ef. 1:13; Rom. 8:16); siguranta de a fi ocrotiti de Domnul (Apoc. 7:3). „Scuturile lui márete ji puternice sunt unite ímpreuná ca printr-o pečete“ (lov 41:15). Prin pecetea Duhului Sfánt noi šuntem uniti cu Cristos atát de stráns, incát se pune intrebarea dacá va mai putea cineva sau céva sá ne despartá de dragostea Lui: „Čine ne va despárti pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strámtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbrácáminte, sau primejdia, sau sabia?“ (Rom. 8:35). In lumea veche, pecetluirea insemna un lucru important: anume cá odatá sigiliu pus, nimic nu se mai putea schimba (Est. 8:8; Dan. 6:8,12,15). §i totuji, pecetea pusá pe mormántul lui Isus (Matei 27:66) n-a avut nicio valoare ji nicio putere, pentru cá Dumnezeu a rupt-o ji L-a inviat pe Cristos din morti. Lucrarea de pecetluire cu Duhul Sfánt are ín vedere pástrarea noastrá in sigurantá, sub obláduirea lui Dumnezeu. Sá retinem Cuvántul Domnului care spune: „pecetluiti pentru ziua ráscumpárárii“ (Ef. 4:30). Deosebit de dulce este cuvántul care aratá scopul: „pentru ziua ráscumpárárii“. „Šunt incredintat cá Acela care a inceput in voi aceastá buná lucrare, o va isprávi páná in ziua lui Isus Cristos“ (Flp. 1:6). Niciun fel de vánt al celui ráu n-are drept ji putere sá ne dáráme; páná nu se terminá pecetluirea slujitorilor lui Dumnezeu, totul va fi sub controlul Domnului (Apoc. 7:3). In al treilea ránd, pecetluirea implicá proprietatea. Noi nu mai šuntem ai nojtri; šuntem ai Domnului. „In ziua aceea, zice Domnul

80

Personalltatea Duhului Sfánt

Ojtirilor, pe tine, Zorobabele, fiul lui ^ealtiel, robul Meu, zice Domnul, te voi lua ji te voi pástra ca pe o pečete; cáci Eu te-am ales, zice Domnul Ojtirilor“ (Hag. 2:23). Sigiliul Duhului Sfánt imprimá in noi chipul Domnului Isus Cristos. „... ji voi sunteti ai lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu“ (1 Cor. 3:23). In al patrulea rand, pecetluirea ínseamná autoritate ji autenticitate. Documentele oficiale šunt valabile numai dacá sunt sigilate. Cine cautá sá rupá un sigiliu oficial odatá pus, va trebui sá dea socotealá. „Cáci aja vorbejte Domnul Ojtirilor: «Dupá slavá M-a trimis el la neamurile care v-au jefuit», cáci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui“ (Zah. 2:8). In al cincilea rand, prin pecetluire se urmárejte ferirea copiilor lui Dumnezeu de pácat. Gospodinele obijnuiesc sá sigileze ceea ce este pus pentru conservare, pentru a nu se strica in contact cu microorganismele din atmosferá. Prin Duhul Sfánt, Domnul ne vrea sá firn un popor ales ji pástrat numai pentru El. Vrea sá fim páziti de contactul contagios al pácatului din lume; páziti ji izolati de influenta diavolului. „Nu Te rog sá-i iei din lume, ci sá-i pázejti de cel ráu“ (Ioan 17:15), Se ruga odinioará Domnul Isus. Rugáciunea ji binecuvántarea apostolului Pavel este categoricá in privinta aceasta: „Dumnezeul pácii sá vá sfinteascá El Insuji pe deplin; ji duhul vostru, sufletul vostru ji trupul vostru sá fie pázite intregi, fárá prihaná la venirea Domnului nostru, Isus Cristos“ (1 Tes. 5:23). Pecetluirea indicá un obiectiv bine determinat cu privire la viitor. Cuvintele spuse lui Daniel au fost pecetluite. „El a ráspuns: «Du-te, Daniele! Cáci cuvintele acestea vor fi ascunse ji pecetluite páná la vremea sfárjitului» (Dan. 12:9). Dumnezeu tine „stelele sub pecetea Lui“ (lov 9:7). Pecetluirea presupune ji obligativitate. Credinciojii šunt destinati unei glorii cerejti viitoare. 4.1.7. Arvuna

„El ne-a ji pecetluit ji ne-a pus in inimá arvuna Duhului“ (2 Cor. 1:22).

Slmbolurlle Duhului Sfánt

81

„... care este o arvuná a moftenirii noastre, pentru ráscumpárarea celor cáftigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui“ (Ef. 1:14). Arvuna Ínseamná un lucru primit inainte; o parte luatá drept garantie cá la un moment dat se va obtine fi restul. Primirea Duhului Sfánt de cátre credincios determiná nu numai siguranta mántuirii, ci fi obtinerea in avans a unei párti din bucuriile cerului. Arvuna Duhului Sfánt este primitá in inima. Numai cei care au gustat odatá experienta botezului cu Duhul Sfánt inteleg valoarea bucuriilor cerefti. Este vorba de bucurii care depáfesc tot ceea ce mintea omeneascá ifi poate ínchipui. Dacá afa de mari šunt bucuriile primite aici pe pámánt, cát de mari vor fi cele din cer! Primirea arvunei Duhului Sfánt asigurá: • viata vefnicá (Ioan 3:36) • ráscumpárarea trupului prin inviere (1 Cor. 15:19-23) • moftenirea eterná (Evr. 9:15) • gloria eterná (2 Tim. 2:10; 1 Pet. 5:10) • Impárátia cerurilor (2 Pet. 1:11) Defi acum - prin arvuná - primim doar o micá parte, prin ea avem certitudinea primirii intregului. Ne face incá de pe acum sá simtim fericirile ce vor domni Ín Impárátia lui Dumnezeu fi care ne šunt promise. Cel ce ne-a dat arvuna Duhului Sfánt ne va da fi restul. Am putea intelege mai bine ce Ínseamná arvuna Duhului Sfánt privind la exemplul Rebecái fi la darurile pe care le-a primit de la Eleazar in numele logodnicului ei. „§i robul a scos scule de argint, scule de aur fi imbrácáminte, pe care le-a dat Rebecái; a dat de asemenea daruri bogate fratelui sáu fi mamei sále“ (Gen. 24:53). Eleazar II prefigureazá pe Duhul Sfánt, Rebeca reprezintá Biserica; Isaac, pe Domnul Isus, iar Avraam, pe Dumnezeu Tatál. Afa dupá cum Eleazar a impodobit-o pe mireasa lui Isaac cu daruri inainte de a o prezenta mirelui, tot afa, ca o pregustare a „bucuriilor viitoare“, Duhul Sfánt ne dáruiefte prin intrarea Lui Ín inima noastrá o parte din gloria cerului - acum, la logodna noastrá spiritualá cu Domnul Isus Cristos. Ce glorie va fi insá la nunta Mielului! Ferice de cei chemati la ospátul nuntii Mielului (Apoc. 19:9).

82

Personalltatea Duhului Sfánt

4.2. A doua categorie de simboluri

4.2.1. Atmosféra §tiinta ne spune cá pámántul este inconjurat de o „manta de gáze“ care formeazá atmosféra. Aceastá „manta“, pe lángá faptul cá asigurá oxigenul necesar intretinerii vietii omenejti, mai are ji rolul de a proteja viata. Stratul de ozon din stratosféra este un adevárat scut ímpotriva razelor ultraviolete prea puternice, care angreneazá distrugerea únor microorganisme de pe pámánt. Pe lángá rolul de scut protector, ce apárá pámántul de razele cosmice ucigátoare, atmosféra are ji alte roluri: • de a asigura echilibrul naturii • de a intretine viata • de a favoriza transmiterea sunetelor • de a reflecta lumina solará • de a facilita observarea corpurilor cerejti din spatiu • de a transmite cáldura care vine de la soare

Aceste insujiri ale atmosferei terestre íji gásesc un corespondent binecuvántat din punct de vedere spiritual. Trebuie doar sá observám care dintre persoanele Dumnezeirii indeplinejte toate aceste roluri spirituále, asemenea atmosferei. Apostolul Ioan, pe cánd se gásea ín insula Patmos, márturisejte: „In ziua Domnului eram ín Duhul. §i am auzit inapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trámbite (Apoc. 1:10). Apostolul Ioan era „Ín Duhul“. Duhul Sfánt indeplinejte rolul de „atmosferá spiritualá“ atát pentru Bisericá, cát ji pentru toti credinciojii. a) Atmosféra Duhului Sfánt ne asigurá viata spiritualá Odatá un misionář din Africa a dorit sá se aprovizioneze cu alimente, dar a fost refuzat de toti bájtinajii. Spre seará s-a apropiat de el un bájtinaj, aducándu-i alimentele de care avea nevoie. Misionarul 1-a intrebat care-i motivul pentru care il servejte. El a ráspuns: „Eu Il iubesc pe Acela pe care misionarii II slujesc“, arátánd prin aceasta cá ji el este crejtin. De sub hainá a scos apoi un Nou Testament, adáugánd: „Acesta este izvorul din care má adap; aici este uleiul care

Slmbolurlle Duhului Sfánt

83

intretine flacára lámpii sufletului meu; aici gásesc hrana care-mi intretine viata.“ Fárá atmosféra Duhului Sfánt, am pieri. Umblánd prin Duhul, noi respirám aerul curat al prezentei Sale. Duhul Sfánt ne dá putere sá invingem microbii pácatului, care plutesc in jurul nostru. b) Atmosféra Duhului Sfánt ne asigurá echilibrul spiritual Fárá atmosféra aceasta nu ne-am putea mentine echilibrul; nu am mai fi siguri pe pajii ce-i facem, de pozitia noastrá; terenul spiritual de sub picioarele noastre ar fi nesigur. Cáteva texte biblice ne aratá cum ne imbracá pe noi Duhul Sfánt cu o atmosferá nouá cereascá: • „Se coboráse“ - Faptele apostolilor 8:16 • „S-a pogorát“ - Faptele apostolilor 10:44; 11:5 Cánd Duhul Sfánt Se pogoará peste noi, El ne imbracá intr-o atmosferá diviná, care ne face sá tráim intr-o lume aparte, a dragostei dumnezeiejti, a rugáciunii. Parcá totul suráde in jurul nostru; descoperim bucurii de o nuantá nouá. c) Atmosféra protectoare a Duhului Sfánt Multi meteoriti vin din spatiul cosmic ji se indreaptá ca fulgerul spre pámánt. De indatá insá ce intrá in atmosféra terestrá, ei se dezintegreazá. Venind in contact cu atmosféra, din cauza frecárii se aprind ji ard. Pe pámánt ajunge doar praf ji rareori bucáti mici de meteoriti. Sunt destul de rare cazurile cánd bucáti mai mari de meteoriti care cad pe pámánt pricinuiesc pagube semnificative. Locuitorii pámántului šunt protejati deci de aceastá páturá atmosfericá. Tráind in atmosféra Duhului Sfánt, crejtinul este ferit de multe pericole care amenintá sufletul sáu la fiecare pas. Multe din pericole šunt inláturate fárá ca el mácar sá jtie lucrul acesta. Crejtinul trebuie sá rámáná ín atmosféra aceasta prin tráirea roadei Duhului Sfánt. Satana jtie cá n-are sorti de izbándá cátá vřeme credinciosul tráiejte Ín atmosféra spiritualá a Duhului Sfánt. De aceea incearcá in fel ji chip sá-1 scoatá din aceastá atmosferá protectoare, momindu-1 cu tot felul de pláceri, imbiindu-1 la pácat. Crejtinul este invincibil in atmosféra Duhului Sfánt; de indatá insá ce iese din ea, cálcánd pe terenul vrájmajului Satana, este sortit pieirii.

84

Personalitatea Duhului Sfánt

„§i faptele firii pámántefti šunt cunoscute fi šunt acestea: preacurvia, curvia, necurátia, desfránarea, inchinarea la idoli, dezbinárile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibárile fi alte lucruri asemánátoare cu acestea. Vá spun mai dinainte, cum am mai spus, cá cei ce fac astfel de lucruri nu vor mofteni Impárátia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivá, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rábdare, bunátatea, facerea de bine, credinciofia, blándetea fi infránarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege“ (Gal. 5:19-23). Samson a fost de nebiruit cátá vřeme a tráit ín atmosféra legáturii Duhului Sfánt. De indatá ce dufmanii au aflat secretul puterii sale fi i-au táiat legáturile ce-1 tineau in aceastá atmosferá duhovniceascá, el a devenit un om obifnuit, ca oricare altul; dezbrácat de putere, a fost luat prizonier, i-au fost scofi ochii fi a fost pus sá invártá la moara vrájmafilor lui (Jud. 16:6-21). Soarta lui Samson va fi soarta credinciofilor care se lasá infelati fi legánati ín poala „Dalilei“, trádánd secretul puterii fi invincibilitátii lor spirituále - atmosféra de rugáciune fi pártáfie cu Duhul Sfánt (2 Cor. 13:14). d) Atmosféra Duhului Sfánt ii ajutápe credinciof sá mentiná legátura cu cerul Atmosféra terestrá favorizeazá transmiterea undelor sonore. Fárá acest mijloc n-am putea avea transmiteri radiofonice fi de televiziune etc. Nu s-ar putea auzi cántatul corurilor, vocea vorbitorilor; ne-am cufunda intr-o lume a tácerii. Ioan in insula Patmos, fiind „in Duhul“ (Apoc. 1:10), a auzit vocea Celui care-i vorbea. Numai „in Duhul“ putem auzi vocea Domnului; numai prin aceastá atmosferá este posibilá obtinerea binecuvántárilor cerefti. Atmosféra Duhului Sfánt face posibilá ajungerea páná la noi a vocii lui Dumnezeu; aceastá atmosferá face posibilá transmiterea la cer a rugáciunilor noastre. Atmosféra Duhului, cu alte cuvinte, mijlocefte transmiterea multor binecuvántári cerefti; tot ea ne ajutá sá intretinem legáturi frátefti. • Datoritá reflexiei luminii in atmosferá, pámántul capátá o nuantá albástruie; afa a fost vázut pámántul de cosmonautii care au zburat in spatiul cosmic. Fárá atmosferá, soarele ar

Simbolurlle Duhului Sfánt

85

apárea intr-o parte a cerului cu o luminá orbitoare, in timp ce altá parte a cerului ar fi intunecatá. Vorbind despre lucrarea Duhului Sfánt, Domnul Isus spunea: „El Má va proslaví, pentru cá va lua din ce este al Meu ji vá va descoperi“ (Ioan 16:14-15). Duhul Sfánt este atmosféra care face accesibilá legátura cu Domnul Isus Cristos ji primirea multor binecuvántári de la El. Datoritá acestei atmosféře, ucenicii Domnului Isus au putut distinge vocea Tatálui, care a vorbit din cer, in timp ce celorlalti ascultátori li s-a párut cá era un tunet (vezi Ioan 12:28-29). • Atmosféra terestrá ne ajutá sá putem vedea. Atmosféra Duhului Sfánt face posibilá vederea corectá ji lámuritá a únor lucruri care pentru altii pot párea banalitáti, lucruri fárá importantá ji fárá semnificatie. Astfel a putut Simeon sá-L vadá pe Fiul lui Dumnezeu intr-un prune adus cu toatá modestia la Templu ji sá exclame: „Au vázut ochii mei mántuireaTa“ (Luca 2:27-30). §tefan, plin de Duhul Sfánt, a vázut cerul deschis: „látá, vád cerurile deschise ji pe Fiul Omului stánd in picioare la dreapta lui Dumnezeu“ (Fapte 7:56). La fel, fund „in Duhul“ (Apoc. 1:10), Ioan L-a vázut pe Domnul Isus in insula Patmos. Unii cautá in zadar sá vadá ji sá inteleagá lucrurile lui Dumnezeu cu ajutorul ratiunii lor omenejti - lucruri care nu pot fi cuprinse decát cu mijloacele ce ni le furnizeazá Duhul Sfánt. „Dar dupá cum este sens: «Lucruri pe care ochiul nu le-a vázut, urechea nu le-a auzit ji la inima omului nu s-au suit, aja šunt lucrurile pe care le-a pregátit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.w Nouá insá Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sáu. Cáci Duhul cerceteazá totul, chiar ji lucrurile adánci ale lui Dumnezeu“ (1 Cor. 2:9-10). Duhul Sfánt lumineazá íntelegerea noastrá ca sá putem discerne ji deosebi lucrurile lui Dumnezeu de lucrurile celelalte. Fiul ni-L descoperá pe Tatál (Matei 11:27), Tatál pe Fiul (Matei 16:17; Gal. 1:16), iar Duhul Sfánt ni-L descoperá pe Dumnezeu in persoana Fiului, dándu-ne lumina eunojtintei Lui. e) Atmosféra Duhului Sfánt intretine viata spirituálů Cáldura soarelui face ca o imensá cantitate de apá in formá de vapori sá fie zilnic ridicatá de pe pámánt. Astfel, adevárate ráuri,

86

Personalltatea Duhului Sfánt

máři ji oceáne plutesc sub forma de nori ín atmosféra. Cu ajutorul norilor apa revine pe pámánt sub forma de ploaie. Fárá atmosferá ar fi imposibilá circulatia norilor; n-am avea nici ploaie ji nici rouá. Astfel, pámántul ar fi lipsit de viatá. Duhul Sfánt mijlocejte coborárea ploilor de binecuvántári spirituále peste noi. El face ca in sufletele noastre sá fie o continuá primávará. Chiar dacá uneori šuntem lipsiti de ploi abundente, totuji roua binefacátoare ne invioreazá. Umplerea cu Duhul Sfánt nu numai cá se mai poate repeta ji dupá primirea botezului cu Duhul Sfánt, ci chiar este de dorit. Observám cá dupá Rusalii, ín urma unei rugáciuni puternice, a avut loc o nouá umplere. „Dupá ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfánt ji vesteau Cuvántul lui Dumnezeu cu indráznealá“ (Fapte 4:31). Dupá primirea botezului cu Duhul Sfánt, nu trebuie sá lásám vasul nostru sá se goleascá; dimpotrivá sá alergám la Domnul, sá alergám mereu la rugáciune - pentru a fi reimprospátati. Nu trebuie sá facem loc únor crize spirituále, care sá ne goleascá de atmosféra umplerii cu Duhul Sfánt. 4.2.2. Ploaia

„Sá cunoajtem, sá cáutám sá cunoajtem pe Domnul! Cáci El Se ivejte ca zorile diminetii ji va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primávará, care udá pámántul“ (Osea 6:3). Prorocul loel II asociazá pe Duhul Sfánt cu o ploaie. „§i voi, copii ai Sionului, bucurati-vá ji veseliti-vá in Domnul, Dumnezeul vostru, cáci El vá va da ploaie la vřeme, vá va trimite ploaie timpurie ji tárzie, ca odinioará“ (loel 2:23). In Tara Sfántá sunt douá sezoane ploioase: „ploaia timpurie“, din lunile octombrie-noiembrie-decembrie, timpul cánd are loc semánatul, ji „ploaia tárzie“, care cade la mijlocul lunii martie sau aprilie, incetánd apoi complet in mai. Aceastá ultimá ploaie face ca grául sá rodeascá, pregátind un bogat secerij. Petru, explicánd fenomenul revársárii Duhului Sfánt de la Rusalii, recurge la profetia lui loel. Puternica revársare de la Rusalii se

Simbolurlle Duhului Sfánt

87

incadreazá in „ploaia timpurie“ - care este revársarea Duhului Sfánt inainte de cea de-a doua venire a Domnului Isus Cristos, adicá cea din vremea noastrá.

4.2.3. Roua In Tara Sfánta, incepánd cu luna mai ji páná ín luna octombrie, cu mici exceptii, nu mai plouá. In acest interval de timp soarele strálucejte cu putere, iar zilele sunt senine, cu un cer lipsit de nori. Din cauza cáldurii, pámántul se intárejte ji vegetatia este amenintatá cu disparitia. In aceastá perioadá cánd zilele šunt egale cu noptile, dupá o zi foarte caldá urmeazá o noapte rácoroasá; vaporii aduji de curentii de aer dinspre maře se condenseazá ji se lasá pe pámánt in timpul noptii, constituind o páturá groasá de rouá binecuvántatá, care tine loc de ploaie. Aceastá rouá pástreazá umezeala de care are atáta nevoie intreaga vegetatie pentru a se mentine ji pentru a nu pieri. Hind un dar de maře valoare, roua este deseori intálnitá in paginile Vechiului Testament. Isaac il binecuvánta pe lacov spunánd: „Sá-ti dea Dumnezeu rouá din cer“ (Gen. 27:28). Despre semintia lui Iosif, Moise a zis: „Tara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvántare, cel mai bun dar al cerului, roua, cele mai bune ape care šunt jos“ (Deut. 33:13). In Biblie, dupá unii cercetátori, existá 31.000 de fagáduinte facute de Dumnezeu, dar numai una singurá poartá acest nume de „fagáduintá“ (Luca 24:49; Fapte 1:4; 2:33, 39; Gal. 3:14) ji numai intr-un singur loc existá aceastá mentiune: „Duhul care fusese fagáduit“ (Ef. 1:13). Duhul Sfánt, ca o rouá binecuvántatá pentru pámántul insetat al primilor credincioji, poartá numele de „fagáduinta Tatálui“. Duhul Sfánt este ca roua Hermonului, ce se pogoará pe muntii Sionului (Ps. 133:3). Aceastá rouá cereascá mentine viata spiritualá din bisericá; o ajutá sá nu piará ín timp de secetá spiritualá. Duhul Sfánt este „cel mai bun dar al cerului“ (Deut. 33:13). Roua a fost intermediul prin care Ghedeon L-a rugat pe Dumnezeu sá-i vorbeascá (Jud. 6:37-38). Spre deosebire de ploaie, roua vine in linijte (2 Sam. 17:12). Unele

88

Personalitatea Duhului Sfánt

revársári ale Duhului Sfánt au avut loc la fel: fara zgomot, fara sá creeze senzatie. Roua Duhului Sfánt asigurá slujitorilor Evangheliei resursele spirituále binecuvántate. „Apa va pátrunde ín rádácinile mele, roua va sta toatá noaptea peste ramurile mele. Slava mea va inverzi neincetat ji arcul imi va intineri ín máná“, zice lov (29:19-20). Roua Duhului Sfánt ii ajutá sá nu-ji piardá vlaga duhovniceascá, sá fie verzi ji in timpul arjitei ji sá ráspándeascá totdeauna mireasma Evangheliei. „Seara au venit nijte prepelite ji au acoperit tabára; ji dimineata s-a ajezat un strat gros de rouá in jurul taberei. Cánd s-a luat roua aceasta, pe fata pustiului era céva márunt ca nijte gráunte, márunt ca bobitele de gheatá albá pe pámánt“ (Ex. 16:13-14). Roua II reprezintá pe Duhul Sfánt, iar mana pe Domnul Isus Cristos. Aja dupá cum roua in pustiu dádea la ivealá mana, tot aja Duhul Sfánt ni-L descoperá pe Domnul Isus Cristos, „páinea vietii“ (Ioan 6:48-51). „Rámájita lui lacov va fi in mijlocul multor popoare ca o rouá care vine de la Domnul, ca ploaia máruntá pe iarbá, care nu se bizuie pe nimeni ji nu atárná de copiii oamenilor“ (Mica 5:7). Copiii lui Dumnezeu trebuie sá fie ca o rouá care vine de la Domnul in mijlocul neamurilor. Un predicator vorbea odatá despre Domnul Isus. Un copil care 1-a ascultat cu atentie, la urmá i-a spus: „Domnule, eu cunosc persoana aceea despre care ai vorbit; locuiejte la noi pe strádá.“ Copilul se referea la un bun credincios, care tráia tot aja de frumos ca ji Isus, despre care vorbea predicatorul.

4.2.4. Rául Biblia ne vorbejte despre ráuri incá de pe vremea cánd omul locuia in Eden. „Un ráu iejea din Eden ji uda grádina; ji de acolo se impártea ji se facea patru brate“ (Gen. 2:10). Rául Eufrat este legat de fagáduinta facutá de Dumnezeu lui Avraam (Gen. 15:18; Deut. 11:24; losua 1:9; Apoc. 16:12). lordanul ocupá ji el un loc important in programul lui Dumnezeu, marcánd punctul de trecere in Canaan (los. 4:5). Prorocul Ezechiel a avut viziunile la rául Chebar (Ezec. 1:1-3; 37:1). „Este un ráu ale cárui izvoare inveselesc cetatea lui Dumnezeu,

Simbolurile Duhului Sfánt

89

sfántul locaj al locuintelor Celui Preainalt“ (Ps. 146:4). Ezechiel, in viziunealui,vorbejte despre un ráu,in felul urmátor: „M-a adus inapoi la uja casei. §i iatá cá iejea apa de sub pragul casei, dinspre rásárit; cáci fata casei era spre rásárit. Apa se pogora de sub partea dreaptá a casei inspre partea de miazázi a altarului. M-a scos pe poarta de miazánoapte ji m-a facut sá ocolesc pe dinafará páná la poarta de rásárit. §i iatá cá apa curgea din partea dreaptá. Cánd a inaintat omul acela spre rásárit, cu másura in máná, a másurat o mie de coti ji m-a trecut prin apá; apa imi venea páná la glezne. A mai másurat iaráji o mie de coti ji m-a pus sá tree prin apá, ji apa imi venea páná la genunchi. A másurat iaráji o mie de coti ji m-a trecut prin ea, ji apa imi venea páná la jolduri. A másurat iaráji o mie de coti, ji atunci era un ráu pe care nu-1 puteam trece, cáci apa era atát de adáncá incát trebuia sá inot - un ráu care nu se putea trece“ (Ezec. 47:1-5). Acest ráu poate fi comparat cu rául Duhului Sfánt ji cu cele patru roluri ale Sale: • pocáinta (convingerea pácátosului de pácatele sale) • najterea din nou (schimbarea vietii) • botezul cu Duhul Sfánt (ca experientá precisá, deosebitá de celelalte douá) • sfintirea (tinta urmáritá de Duhul Sfánt in viata noastrá) Credinciojii šunt índemnati sá se adánceascá in experientá Duhului Sfánt; sá nu se opreascá la inceput de drum ji nici la mijlocul drumului. Aja dupá cum odatá intrat in curentul unei ape, nu mai potí rámáne pe loc, tot aja in experientá noastrá crejtiná nu poate exista oprire; nu existá decát ori dare inapoi, ori inaintare. O, cát de bineeuvántatá este starea cánd ai intrat Ín rául Duhului Sfánt ji inaintezi, tot inaintezi, páná ce incepi sá inoti in toatá adáncimea Lui! Aleluia! Domnul ne promite: „Voi face sá izvorascá ráuri pe dealuri ji izvoare in mijlocul váilor; voi preface pustia in iaz ji pámántul uscat in juvoaie de ape“ (Is. 41:18).

4.2.5. Imbrácámintea Existá cáteva texte care compará inzestrarea cu Duhul Sfánt cu o imbrácáminte.

90

Personalltatea Duhului Sfánt

„Ghedeon a fost imbrácat cu Duhul Domnului“ (Jud. 6:34). „Veti fi imbrácati cu putere de sus“ (Luca 24:49). Verbul „ a imbráca“ este utilizat in sens figurativ ín cáteva locuri. „Domnul impárátejte imbrácat ín máretie; Domnul este imbrácat ji incins cu putere“ (Ps. 93:1). „PreotiiTái sá se imbrace Ín neprihánire“ (Ps. 132:9). Atát in Vechiul Testament, cát ji in Noul Testament, inzestrarea cu puterea Duhului Sfánt este comparatá cu un echipament, cu o imbrácáminte specialá (Luca 24:49). Cánd fiul risipitor s-a intors acasá, el a fost imbrácat cu o hainá nouá (Luca 15:22). Imbrácámintea cea nouá cu care šuntem ji noi imbrácati L-a costat un maře pret pe Domnul Isus Cristos. „El (ingerul) mi-a arátat pe marele preot, losua, stand in picioare inaintea ingerului Domnului ji pe Satana stand la dreapta Lui ca sá-1 párascá. Domnul a zis Satanei: «Domnul sá te mustre, Satano! Domnul sá te mustre, El, care a ales lerusalimul! Nu este el, losua, un táciune scos din foc?» Dar losua era imbrácat cu haine murdare, ji totuji státea in picioare inaintea ingerului. lar ingerul, luánd cuvántul, le-a zis celor ce erau inaintea lui: «Dezbrácati-l de hainele murdare de pe el!» Apoi i-a zis lui losua: «Iatá cá indepártez de la tine nelegiuirea ji te imbrac cu haine de sárbátoare.» Eu am zis: «Sá i se puná pe cap o mitrá curatá!» §i i-au pus o mitrá curatá pe cap ji 1-au imbrácat cu haine, in timp ce ingerul Domnului státea acolo“ (Zah. 3:1-5). Imbrácarea noastrá cu puterea Domnului urmeazá dupá dezbrácarea hainei pácatului. Este interesant cum in douá situatii deosebite imbrácámintea poate avea douá intelesuri opuse. De exemplu, mantaua lui Ilie semnificá puterea Duhului Sfánt (2 Imp. 2:11-14), pe care credinciosul trebuie s-o imbrace, iar haina orbului Bartimeu, pe care acesta a lepádat-o (Marcu 10:50), simbolizeazá firea pámánteascá pe care credinciosul trebuie s-o dezbrace. 4.2.6. Ungerea

„Cát despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El rámáne in voi ji n-aveti trebuintá sá vá invete cineva; ci dupá cum ungerea

Slmbolurlle Duhului Sfánt

91

Lui vá invatá despre toate lucrurile ji este adeváratá, ji nu este o minciuná, rámáneti in El, dupá cum v-a invátat ea“ (1 Ioan 2:27). Cánd vorbejte despre ungere, apostolul Ioan se referá la o actiune a Duhului Sfánt. Cuvántul „ungere“ denotá lucrarea Duhului Sfánt Ín viata credinciosului. Moise a uns sfántul locaj ji toate lucrurile din el (Lev. 9:10-12). „Dar voi ati primit ungerea din partea Celui sfánt, ji jtiti orice lucru“ (1 Ioan 2:20). Credinciojii, prin Duhul Sfánt, posedá in duhul lor ungerea cea sfántá, care le aduce mai multe insujiri: • li pot aduce lui Dumnezeu „o inchinare plácutá, cu evlavie ji cu fricá“ (Evr. 12:28) • au primit o perspectivá duhovniceascá a „tuturor lucrurilor“ (Apoc. 3:18) • puterea de a pátrunde esenta lucrurilor (1 Ioan 2:20,27) „Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfánt ji cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc in loc, facea bine ji ii vindeca pe toti cei ce erau apásati de diavolul; cáci Dumnezeu era cu El“ (Kapte 10:38). Dupá cum Domnul Isus, prin ungerea cu Duhul Sfánt a primit putere impotriva Satanei, tot aja, copiii lui Dumnezeu, prin ungerea cu Duhul Sfánt dispun de o maře putere in lupta cu cel ráu. Lupta cu pácatul este mult prea maře ji inegalá ca noi sá putem lupta singuri ji birui prin formele noastre proprii. Prin „ungerea“ Duhului Sfánt insá, noi dispunem de o autoritate diviná, de o protectie diviná in aceastá luptá spiritualá. Noi chiar putem mijloci la Tatál (Matei 9:38); putem věsti Cuvántul Evangheliei (Marcu 16:15). Atunci cánd predicám Cuvántul sub „ungerea Duhului Sfánt“, vorbirea este cu totul diferitá; ea sfredelejte conjtiintele ji strápunge inimile. Un lucru asemánátor s-a petrecut ín Ziua Cincizecimii, in urma predicii lui Petru (Fapte 2:37). Intelesul cuvántului „ungere“ In Noul Testament šunt cinci cuvinte grecejti, din care patru verbe se traduc prin „a unge“ ji un substantiv care inseamná „ungere“. Cele patru verbe šunt: 1) „ALEIFO“ (Matei 6:17; Marcu 6:13; 16:1; Luca 7:38,46; Ioan

92

Personalltatea Duhului Sfánt

11:2; 12:3; lac. 5:14 - cuvánt folosit pentru ungere fizicá, tratament fizic, vindecare sau inmormántare. 2) „ENCHRIO“ (Apoc. 3:18), care este o expresie metaforicá, aja cum este ín cazul bisericii din Laodicea sau Ín textul din leremia 4:30. 3) „EPICHRIO“ (Ioan 9:6, 11), ca ji in cazul orbului pe care 1-a uns Domnul Isus cu tiná. 4) „MURIZO“ (Marcu 14:8), in care este vorba de ungerea unui corp pentru inmormántare. 5) Substantivul „HRIO“ (CHRIO) (Luca 4:18; Fapte 4:27; 10:38; 2 Cor. 1:21; Evr. 1:9) este rezervát pentru expresia de ungere simbolicá, cum este cazul Domnului Isus - „Unsul lui Dumnezeu“ - de unde ji derivá cuvántul de „Cristos“, adicá „UNSUL“, sau pentru ungerea sfántá a persoanelor. Grecii foloseau cuvántul pentru a se referi la ungeri particulare, dar Noul Testament il rezerva numai pentru ungeri sfinte. De la substantivul „HRIO11 derivá cuvántul „HRISMA1 (sau „CHRISMA“) (1 Ioan 2:20,27), care Ínseamná un unguent sau o ungere ce se pregátea din ulei ji ierburi aromatice. Cuvántul este folosit in Noul Testament in mod metaforic, reprezentándu-L pe Duhul Sfánt. Expresia denotá cá credinciojii „šunt unji de Cel Sfánt“ - mentiune ce aratá punerea lor deoparte pentru Dumnezeu. Pasajele biblice respective ne invatá cá darul Duhului Sfánt este pe deplin capabil sá-i facá pe credincioji sá posede cunojtinta adevárului. In Vechiul Testament expresia era folositá la ungerea cu ulei a Marelui Preot (Ex. 29:7; 30:25). ín Daniel 9:26, cuvántul HRISMA (sau CHRISMA) este folosit pentru „Cristos“ - „Unsul“ - substantiv folosit ca metonimie pentru persoana Mántuitorului, dupá cum in 1 Ioan 2:20,27 este folosit pentru Duhul Sfánt. Lucrarea Duhului Sfánt de ungere sfántá přivitá din cáteva puncte de vedere: • compozitia, prescriptia pentru folosirea ji interzicerea de a se folosi altcumva (Ex. 30:22-33) • este emblema in ce privejte caracterul, sfintenia ji valoarea ungerii pentru lucrare • caracterul reiese tocmai din denumirea „ungerea sfántá“ (Ex. 30:25,31) - este vorba despre Duhul Sfánt ca Duh al sfinteniei.

Simbolurile Duhului Sfánt

93

Caracterul ji valoarea ungerii se pot vedea ji din instructiunile ce s-au dat privind compozitia „ungerii sfinte“. Fiecare detaliu privind substanta ji proportia era bine determinat (Ex. 30:22-25). Nimic nu era lásat la aprecierea ingeniozitátii omenejti. Uleiul ji fiecare mirodenie ce trebuiau folosite erau specificate. Era precizatá proportia din fiecare. De aici putem deduce cá metoda prin carefiecare lucrátor al Evanghelieipřimelte ungerea afostprevázutá de Dumnezeu fi cá nu este unprodus al iscusintei omenejti sau al unui alt merit. Caracterul ji valoarea ungerii sfinte se pot vedea ji din cantitatea ji intelesul simbolic al pártilor componente: Baza compozitiei o forma uleiul de másline. Semnificatia > simbolicá a uleiului de másline rezultá ji din numeroasele lui íntrebuintári: • ca hraná (Apoc. 6:6) • ca medicament (Is. 1:6; Luca 10:34) • pentru a lumina (Ex. 39:37) • ca mijloc de schimb in naturá (1 Imp. 5:11)

Uleiul de másline este folosit ji la ungerea bolnavilor, insotitá de rugáciune (Marcu 6:13; lac. 5:14); la ceremonia curátirii leprojilor (Lev. 14:10-29); ca simbol al lucrárii Duhului Sfánt de vindecare. Folosirea uleiului la ungerea preotilor, profetilor, regilor, cortului ji obiectelor din el simbolizeazá venirea Duhului Sfánt menitá sá consacre persoane sau lucrul respectiv pentru intrebuintarea sfántá ji echiparea persoanei respective cu putere de sus. Uleiul era parte componentá la pregátirea darului de máncare (Lev. 2:1-6), fapt ce face trimitere la lucrarea Duhului Sfánt la intruparea Domnului Isus. ín sfárjit, uleiul de másline se folosea la intrepnerea permanentá a luminii lámpii din locul sfánt al cortului (Ex. 25:6; 35:8, 14, 28; 39:37; Lev. 24:2; Num. 4:16). Uleiul din lámpi era simbolul lucrárii Duhului Sfánt ín ce privejte revelatia ji iluminarea (Zah. 4:1-4). • Atát in Vechiul, cát ji in Noul Testament, uleiul sugereazá ideea de sfintenie, revelape, iluminare, dedicare, vindecare ji confirmare diviná.

94

Personalltatea Duhului Sfánt

Chiar ji mirodeniile ce se adáugau erau la fel simbolice ín ce prive jte cantitatea ji insemnátatea, reprezentánd caracterul ji valoarea ungerii cu Duhul Sfánt. Expresia „cele mai bune“ (Ex. 30:23) - referinduse la mirodeniile ce intrau ín compozitie - simbolizeazá calitatea excelentá a ungerii Duhului Sfánt. Conform celor scrise in Exod 30:26-30; 40:9-15 era categoric interzis sá se ungá cu el altceva decát persoanele consacrate special slujbelor sfinte (Aaron ji fiii lui), cortul sanctuarului ji lucrurile din el. Astfel, erau trei interdictii cu privire la ungere: • sá nu se ungá cu el trupul niciunui alt om (Ex. 30:32) • sá nu se facá un duplicat al acestui ulei (v. 32,33) • sá nu se ungá o persoaná stráiná de slujbá (v. 33)

Din toate cele de mai sus íntelegem restrictiile sfinte ce se impuneau pentru a feri de profanare, de íntrebuintare fireascá a „uleiului sfánt“. „Oricine va face un untdelemn ca el sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui“ (Ex. 30:33). Cine primea ungerea in ce scop: In Vechiul Testament erau unji: • preotii (Ex. 40:13-15) • profetii (1 Imp. 19:16; Is. 61:1) • regii (Jud. 9:8; 1 Sam. 9:16; 1 ímp. 1:34) Mai erau unse diferite obiecte: • cortul ji lucrurile din el, precum: chivotul márturiei, masa, sfejnicul, altarul támáierii, ligheanul cu piciorul lui

Primul scop al ungerii era acela de a demonstra cá persoana respectivá era pusá deoparte pentru Dumnezeu. Al doilea scop al ungerii era sá simbolizeze ínzestrarea cu Duhul Sfánt pentru slujbá (Ex. 28:41; Deut. 18:5,7; 1 Cron. 23:13). Domnul Isus Cristos a primit ungerea pentru a implini cele scrise Ín Vechiul Testament cu privire la preotia Sa cu scopul: • de a face bine ji a vindeca (Fapte 10:38) • de a predica (Luca 4:18)

Simbolurlle Duhului Sfánt

95

Mentiunea „sau va unge pe un altul“ se referá la douá aspecte: • la o persoaná din afara lui Israel, care simbolizeazá o persoaná nemántuitá • sau la o persoaná din afara familiei lui Aaron (care era singura destinatá preotiei), lucru care simbolizeazá o persoaná nechematá de Dumnezeu pentru lucrarea Lui.

Lucrátorii Evangheliei, chemati sá predice, trebuie sá aibá o chemare specialá din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel ce cheamá slujitorii Bisericii. Membrii Bisericii šunt chemati doar sá descifreze chemarea Domnului pentru cei destinati slujbelor sfinte. Numai cei chemati de Dumnezeu in lucrare primesc ungerea Duhului Sfánt; numai acejtia trebuie ordinati in lucrare. Atunci cánd se omite acest lucru ji alegerea se face dupá alte criterii ji interese, se comite un maře sacrilegiu měnit sá strice lucrarea lui Dumnezeu. O maře osándá ii pajte atát pe cei care aleargá dupá slujbe fárá sá fie chemati, cát ji pe cei care ii pun in ele fárá sá constate la ei chemarea lui Dumnezeu. „Oricine va face un untdelemn ca el sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui“ (Ex. 30:33). Prin cuvántul „ungere“ intelegem prezenta specialá a Duhului Sfánt in viata ji lucrarea credinciojilor umpluti cu Duhul Sfánt, cárora le dá: • inspiratie in ce privejte cunoajterea voii lui Dumnezeu • dezvoltarea capacitátilor la un nivel superior de iluminare: le dá curaj, intelepciune, discernámánt, credintá, cáláuzire, memorie, cuvinte, sentimente, argumentatii, rationament ji performante fizice - dincolo de abilitátile naturale • minunate schimbári ale vietii prin Cuvántul viu al lui Dumnezeu • vindecare • zidire • sfintire • inzestrarea cu o inaltá conjtiinciozitate ji spiritualitate; un interes deosebit pentru lucrare

96

Personalltatea Duhului Sfánt

Putem prezenta japte trásáturi ale acestei ungeri: 1. Initiativa diviná. Ungerea nu este o prerogativá sau abilitate omeneascá. Nu se datoreazá farmecului personal, puterii magnetice personále, talentului oratoric sau experientei ín conducere. Adevárata harismá - „ungere“ - este darul divin al Duhului Sfánt: • Luca 4:18: pentru cá M-a uns sá vestesc...“ • Faptele apostolilor 4:27: «... Isus pe care L-ai uns Tu...“ • Faptele apostolilor 10:38: „... cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfánt...“ • 2 Corinteni 1:21: „... ji care m-a uns este Dumnezeu“ • Evrei 1:9: „... Dumnezeule, Dumnezeul Táu Te-a uns“ • 1 Ioan 2:20: „Dar voi ati primit ungerea din partea Celui Sfánt“ • 1 Ioan 2:27: „... ungerea pe care ati primit-o de la El“

2. Chemarea divinápentru slujbá. In Vechiul Testament, chemarea preo|eascá era pentru familia lui Aaron. In Noul Testament, Isus este prototipul celor unji ca sá predice Evanghelia (Luca 4:18). Cánd cineva este chemat sá predice, lucrul acesta se observá din „ungerea“ ce-o are la predicá. 3. Credinta. Orice lucrare a harului ji orice inzestrare spiritualá pretinde o anumitá proportie de credintá (vezi Rom. 12:3-8). Insáji primirea Duhului Sfánt se datoreazá credintei (Ioan 7:38-39; Fapte 11:15-17; Gal. 3:14; Ef. 1:13). Putem ajtepta sá primim ji ungerea cánd am primit credinta. 4. Rugáciunea. Ungerea se primejte in urma unei vieti de rugáciune. Viata de rugáciune este rezultatul unei ungeri, ji ungerea diviná rezultatul unei vieti de rugáciune. Avem nevoie de o ungere specialá pentru fiecare fel de lucrare. Noi putem ajtepta o astfel de ungere cánd tráim o viatá de rugáciune, avánd, bineinteles, chemarea lui Dumnezeu pentru slujba respectivá. 5. Tráirea Cuvántului lui Dumnezeu. Un exemplu minunat ni-1 oferá Domnul Isus. In Luca 4:16 citim astfel: „A venit in Nazaret, unde fusese crescut; ji, dupá obiceiul Sáu, in ziua Sabatului, a intrat in sinagogá. S-a sculat sá citeascá.“ Sá subliniem expresia „dupá obiceiul Sáu“. Domnul Isus obijnuia

Slmbolurlle Duhului Sfánt

97

sá citeascá Scriptura. Duhul Sfánt unge acele vieti care sunt saturate (pline) de Scriptura, ji acest lucru este cu atát mai important pentru cei care sunt in lucrarea Evangheliei. Putem ajtepta o ungere a Duhului Sfánt cánd tráim Cuvántul lui Dumnezeu. 6. Viata neprihánitá. Existá o stránsá corelatie intre viata sfántá ji ungerea cu Duhul Sfánt. Cei unji pentru o slujbá la cortul Domnului trebuiau: • sá fie oameni care s-au separat de toate, predándu-se cu totul in slujba Domnului (Lev. 8:10-30) • sá fie unji pentru a simboliza inzestrarea Duhului Sfánt pentru slujbá (Ex. 28:41; 40:13-15) 7. Nevolá slujbel. Intotdeauna aceastá ungere se reflectá in functiile lucrárii. Dumnezeu dá Duhul Sfánt pe másurá ce avem nevoie in lucrare in mod efectiv de ungere. El nu ne unge pentru a nu face nimic. Pe másurá ce lucrarea se intensificá, ne putem ajtepta la o ungere mai maře. Pe másurá ce avem nevoie de abilitáti ce ne depájesc in mod natural, in aceeaji másurá primim o ungere supranaturalá. Putem ajtepta o ungere a Duhului Sfánt cánd ne adáncim in slujba Domnului. In luminá Noului Testament, fiecare credincios trebuie sá dispuná de o ungere pentru a putea sluji Domnului (2 Cor. 1:21; 1 Ioan 2:20,27). La cei chemati insá in mod speciál pentru una din slujbele Evangheliei, aceastá ungere trebuie sá atingá un grád ridicat. Cel care a facut chemarea (Ef. 4:11) va avea grijá sá acorde o ungere specialá fiecárui slujitor al Evangheliei, potrivit cu másurá chemárii lui. 4.2.7. Ungerea cu mir (smírná)

Untdelemnul pentru ungerea sfántá nu era un untdelemn obijnuit din másline,ci era un amestec de mai multe substante (vezi Ex. 30:22-25). In aceastá compozitie intrá ji smirna, numitá ji mir. Smirna sau mirul se putea obtine fie printr-o incizie facutá intr-un copac anume, fie lichidul se prelingea singur, fárá interventia máinii omenejti. Din text reiese cá se cerea „smirná foarte curatá“. Adicá smirna obtinutá prin cel de-al doilea procedeu, adicá din lichidul ce se prelingea singur din trunchiul copacului, fárá incizii facute de mána omului. Smirna sau

98

Personalitatea Duhului Sfánt

mirul era mirositor ji avea puternica proprietate de conservare. De aceea se folosea in special la imbálsámare. Gásim mentiuni despre el ji in Noul Testament, cu ocazia inmormántárii Domnului Isus Cristos (Ioan 19:39). Smirna fusese unul din cele trei daruri aduse Pruncului Isus de cátre magi (Matei 2:ll).Trebuie sá subliniem cá smirna era o substantá foarte scumpá. In Vechiul Testament mentiunile šunt mai frecvente (Gen. 37:25; 43:11; Ex. 30:23; Ps. 45:8; Prov. 7:17; Cánt. 3:6; 4:6; 5:5; 9:13). Smirna sau mirul are un insemnat simbol; ea II reprezintá pe Duhul Sfánt ji importanta Lui nu numai pentru suflet, ci ji pentru trup. látá ce spunea apostolul Pavel: „§i dacá Duhul Celui ce a ínviat pe Isus dintre cei morti locuiejte ín voi, Cel ce a ínviat pe Cristos Isus din morti va invia ji trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sáu, care locuiejte ín voi“ (Rom. 8:11). Prin urmare, din pricina Duhului Sfánt care lucreazá in trupul vostru,fiind considerat ca atareTemplul lui Dumnezeu (1 Cor. 3:16-17) - trupul nostru are fagáduinta invierii din morti ji a transformárii lui ín nemurire, capabil sá mojteneascá Impárátia lui Dumnezeu. Dupá inviere (respectiv la rápire), va fi refacutá trinitatea umaná, compusá din duh, suflet ji trup. Aceastá fiintá va fi insá superioará lui Adam. In timp ce Adam era legat de planeta aceasta, respectiv de grádina Edenului, copiii lui Dumnezeu, mántuiti prin jertfa Domnului Isus ji facuti asemenea Lui, vor dispune de trásáturi ji insujiri ce-i vor face capabili sá locuiascá in cer, unde este locuinta lui Dumnezeu, Ín prezenta lui Dumnezeu. Ei vor fi mojtenitori ai Impárátiei lui Dumnezeu, care va fi mult mai mult decát un Eden sau un pámánt ca al nostru.

CAPITOLUL 5

DENUMIRILE DUHULUI SFÁNT

uhul Sfánt, ca a treia persoaná din Dumnezeire, are mai multe denumiri. In pasajele biblice gásim diferite titulaturi in spatele cárora se aflá una ji aceea^i persoaná diviná. Aceste nume** exprimá esenta diviná §i atributiile multiple ale Duhului Sfánt. In Biblie gásim deseori cifra §apte, care reprezintá numárul desávár§it. In Isaia 11:1-4, íntálnim prezentarea celor japte insujiri ale ungerii Domnului Isus Cristos. In Ioan, capitolele 14-16, citim despre japte lucrári ale Duhului Sfánt. Cartea Apocalipsa ne vorbe§te despre japte Duhuri ale lui Dumnezeu (4:5). Este vorba despre acela^i Duh Sfánt cu japte insujiri deosebite, insujiri de care ne vom ocupa in rándurile ce urmeazá. Intái de toate, sá facem cáteva mentiuni biblice cu privire la cifra §apte: Leprojii trebuiau stropiti de japte ori pentru a primi vindecarea (Lev. 14:7). lerihonul trebuia inconjurat de japte ori. „losua, fiul lui Nun, a chemat preotii §i le-a zis: «Luati chivotul legámántului, §i

D

*

DENUMIRILE DUHULUI SFANTÍNNOUL TESTAMENT In Noul Testament se fac 90 de referinte directe la Duhul Sfánt, sub 18 denumiri (titulaturi) diferite, ce se pot grupa in trei categorii: a) Denumiri care aratá relatia fata de Dumnezeu: • Duhul lui Dumnezeu, Duhul Domnului, Duhul, Duhul Meu etc. b) Denumiri care exprimá natura (caracterul) Sáu: • Duhul Sfánt, Duhul bun, un Duh nou c) Denumiri care aratá operatiile (lucrárile): • Duh de intelepciune, Suflarea Celui Atotputernic

100

Personalitatea Duhului Sfánt

japte preoti sá poarte cele japte trámbite de corn de berbec ínaintea chivotului Domnului»“ (los. 6:4). Servitorul lui Ilie a trebuit de japte ori sá se uite spre maře sá vadá dacá se ridicá norul aducátor de ploaie (1 Imp. 18:43). Naaman sirianul a fost trimis de prorocul Elisei la Iordan, unde, pentru a fi vindecat de leprá, trebuia sá se scalde de japte ori (2 Imp. 5). David II láuda pe Domnul de japte ori pe zi (Ps. 119:164). Sá enumerám cele japte denumiri principále ale Duhului Sfánt: 5.1. Duhul Sfánt

Acest nume II poartá ca persoaná distinctá a Sfintei Treimi. El este numit Duhul Sfánt: a) Pentru cá este Dumnezeu b) Pentru cá natura Sa este sfántá (Ps. 51:11; Is. 63:11) c) Pentru cá unul din obiectivele Sale principále este lucrarea de sfintire (1 Tes. 5:23). Domnul lucreazá operatiunea de sfintire prin Duhul Sfánt; El este unealta lui Dumnezeu pentru atingerea acestui scop. Domnul locuiejte in noi prin Duhul Sfánt (1 Ioan 3:24). d) Prin aceastá denumire se face mare distinctie intre El ji alte spiritě (Marcu 3:29-30). In Evanghelia lui Ioan, capitolele 14-16, ni se aratá injeptita activitate a Duhului Sfánt: 1. Convingere de pácat (Ioan 16:8). El vorbejte conjtiintei celui care a pácátuit, imboldindu-1 la márturisire ji pocáintá. El ne dá o sensibilitate deosebitá in ce přivezte pácatul, uneori chiar ji fatá de cele mai mici grejeli. Cu ajutorul Lui putem realiza indemnul apostolului Pavel, care zice: „Feriti-vá de orice pare ráu“ (1 Tes. 5:22). 2. Duhul Sfánt II márturise^te pe Cristos (Ioan 15:26). „In nimeni altul nu este mántuire; cáci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, in care trebuie sá fim mántuiti“ (Fapte 4:12). 3. Duhul Sfánt este ínvátátorul nostru (Ioan 14:26). Acest lucru il face prin intermediul slujitorilor Evangheliei. Sutajul Corneliu, adresándu-i-se apostolului Petru, spune: „Am trimis indatá la tine, ji bine ai facut cá ai venit. Acum dar, toti šuntem aici ínaintea lui Dumnezeu, ca sá ascultám tot ce ti-a poruncit Domnul sá ne spui“

Denumirlle Duhului Sfánt

101

(Fapte 10:33). Petru a fost instrumentul utilizat de Duhul Sfánt ín Ziua Rusaliilor la lerusalim ji in casa lui Corneliu, la Cezareea. El II propováduia pe Domnul, fiind plin de Duhul Sfánt (Fapte 4:8). 4. Duhul Sfánt ne aduce aminte de Cuvántul Domnului (Ioan 14:26). El ne aduce aminte de tot ce Domnul a spus, mai ales ín momentele speciále, ca cel in care Domnul Isus a fost ispitit in pustiu. Acolo Domnul Isus a folosit Cuvántul Scripturii pentru a Se impotrivi Satanei (Luca 4:4, 8, 12). Trebuie sá studiem temeinic Cuvántul Domnului pentru ca in momentele critice Duhul Sfánt sá aibá ce ne aminti. 5. Duhul Sfánt este Cáláuzitorulnostru ín tot adevárul (Ioan 16:13). Duhul Sfánt fiind autorul Scripturii, El este ji cel mai bun tálcuitor al ei. Dacá ne lásám cáláuziti de Duhul Sfánt vom cápáta cea mai limpede ji cea mai buná luminá asupra intelesului Scripturii. Uneori, El ne trimite direct aceastá luminá ín timp ce citim sau meditám la Cuvántul lui Dumnezeu; alteori Se folosejte de slujitorii Evangheliei pentru a ne deschide Scripturile (vezi Luca 24:32). Prin Duhul Sfánt putem ajunge sá cunoajtem nu numai o parte din adevár, ci tot adevárul. 6. Duhul Sfánt II glorified pe Cristos (Ioan 16:14). Aici remarcám cea mai sfántá trásáturá de caracter. De obicei fiecare cautá sá se remarce pe sine, sá-ji evidentieze meritele personále, sá culeagá laurii gloriei prin umbrirea altora. Duhul Sfánt insá este persoana cea mai altruistá, care Se dáruiejte complet glorificárii Domnului Isus Cristos. Duhul Sfánt lasá Ín umbrá meritele Sale ji scoate la luminá ji la suprafatá meritele Domnului Isus Cristos, pe care II proslávejte, pentru care stárnejte dragostea ji admiratia noastrá. Duhul Sfánt nu-i glorificá pe oameni, dar nici pe Sine Insuji. El 11 preamárejte pe Fiul lui Dumnezeu. 7. Duhul Sfánt este cálduza noastrá (Ioan 16:13). „Duhul a zis lui Filip: «Du-te ji ajunge carul acesta!» Filip a alergat ji 1-a auzit pe etiopian citindu-1 pe prorocul Isaia. El i-a zis: «Intelegi tu ce citejti?» Famenul a ráspuns: «Cum aj putea sá ínteleg dacá nu má va cáláuzi cineva?» §i a rugat pe Filip sá se suie in car ji sá jadá impreuná cu el“ (Fapte 8:29-31).

102

Personalltatea Duhului Sfánt

Duhul Sfánt este ghidul nostru, fie cá este vorba de mijloace miraculoase in cunoajterea lui Dumnezeu, fie cá este vorba de ráscruci in viata, cánd - ca ji Moise - zicem: „Dacá nu mergi Tu Insuti cu noi, nu ne lása sá plecám de aici“ (Ex. 33:15); fie cá este vorba de cáláuziri sfinte, cánd Duhul Sfánt ne oprejte de la o actiune, ca ji pe Pavel (Fapte 16:7), fie cá ne deschide o poartá nouá,inchisá páná atunci sau pe care n-o vedem (Fapte 16:9); cá ne lumineazá cárarea in vremuri de negurá, indoieli, nesigurantá ji bájbáialá. Duhul Sfánt l-a trimis pe Filip la famenul etiopian care fierbea de dorinta sá-1 ínteleagá pe prorocul Isaia ji nu putea singur.

5.2. Duhul lui Dumnezeu „De aceea vá spun cá nimeni, dacá vorbejte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: «Isus sá fie anatema!» §i nimeni nu poate zice: «Isus este Domnul» decát prin Duhul Sfánt“ (1 Cor. 12:3).Textul de mai sus ne aratá cá este vorba despre una ji aceeaji persoaná, fie cá este numitá Duhul lui Dumnezeu, fie cá este numitá Duhul Sfánt. In VechiulTestament šunt 86 de texte care fac referire fie la Duhul Sfánt, fie la Duhul lui Dumnezeu, ca ji cánd este vorba despre Insuji Dumnezeu. In Noul Testament šunt mai multe citáte din Vechiul Testament in care vorbirea lui lehova este prezentatá ca vorbirea Duhului Sfánt (Evr. 3:7). Avem texte care fac legáturá directá intre Duhul Sfánt ji Dumnezeu. „Sá nu intristati pe Duhul Sfánt al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua ráscumpárárii“ (Ef. 4:30). Termenul de „Duhul lui Dumnezeu“ indicá: • relatiile directe ale Duhului Sfánt cu Dumnezeu Tatál; • divinitatea Lui deopotrivá cu a lui Dumnezeu Tatál; • purcede de la Tatál (Ioan 15:26); • cerceteazá lucrurile adánci ale lui Dumnezeu Tatál (1 Cor. 2:10); • este reprezentantul Dumnezeirii pe pámánt; • este darul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii; de aceea mai poartá ji numele de „fagáduinta Tatálui“ (Fapte 1:4); • este participantul activ al Dumnezeirii la creatie; • este degetul lui Dumnezeu (Ex. 8:19; Luca 11:20);

Denumlrlle Duhului Sfánt

103

• este unealta Dumnezeirii pentru a chema lumea la pocáintá (Ioan 3:16; 6:44; Rom. 5:8); • prin El S-a descoperit Dumnezeu lui Petru (Matei 16:17), pruncilor (Matei 11:25), ca apoi dupá Rusalii sá desfajoare o lucrare de propováduire ín toatá lumea; • dacá inainte Tatál a vorbit prin Rul (Ioan 12:49-50; 11:9; 5:19), acum le vorbejte credinciojilor ji ň conduce prin Duhul Sfánt: „Cáci toti cei ce šunt cáláuziti de Duhul lui Dumnezeu šunt fii ai lui Dumnezeu“ (Rom. 8:14); • índeplinejte voia lui Dumnezeu.

5.3. Duhul lui Isus, Duhul lui Cristos ji Duhul lui Isus Cristos

„Rindcá au fost opriti de Duhul Sfánt sá vesteascá Cuvántul ín Asia, au trecut prin tinutul Frigiei ji Galatiei. Ajunji lángá Misia, se pregáteau sá intre ín Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie“ (Fapte 16:6-7). „Cáci jtiu cá lucrul acesta se va intoarce spre mántuirea mea prin rugáciunile voastre ji prin ajutorul Duhului lui Isus Cristos“ (Flp. 1:19). Cele douá texte ne aratá limpede pe de-o parte cá Duhul Sfánt ji Duhul lui Isus šunt douá nume date aceleaji persoane ji cá nu existá nicio distinctie intre ele. La fel, acelaji Duh este ji Duhul lui Isus ji Duhul lui Isus Cristos. „Voi insá nu mai sunteti pámántejti, ci duhovnicejti, dacá Duhul lui Dumnezeu locuiejte Ín adevár Ín voi. Dacá n-are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui“ (Rom. 8:9). „Nu jtiti cá voi sunteti Templul lui Dumnezeu ji cá Duhul lui Dumnezeu locuiejte ín voi?“ (1 Cor. 3:16). Aceste ultime douá texte ne aratá, aláturi de celelalte mentionate anterior, cá Duhul Sfánt este ji Duhul lui Dumnezeu ji Duhul lui Isus ji Duhul lui Cristos ji cá nu este vorba de patru Duhuri distincte. Alteori Se mai numejte „Duhul Rului Sáu“ (Gal. 4:6), „Duhul Domnului“ (Fapte 5:9; 8:39). De ce Duhul Sfánt mai poartá ji numele de Duhul lui Isus Cristos?

104

Personalltatea Duhului Sfánt

a) Duhul Sfánt este trimis ín Numele Domnului Isus Cristos (Ioan 14:26) b) Duhul Sfánt este trimis de cátre Insuf Domnul Isus Cristos (Ioan 15:26): • pentru a transplanta ín noi viata nouá a Domnului Isus Cristos (Ioan 1:12-13; 4:10; 7:38) • prin El Insuji, Cristos locuiejte ín noi (Gal.2:20),impártájindune natura, sentimentele, virtutile ji asemánarea cu El • pentru cá Domnul Isus Cristos este Botezátorul cu Duhul Sfánt (Matei 3:11) c) Duhul Sfánt II glorified pe Domnul Isus Cristos (Ioan 16:14). Lucreazá tainic, invizibil ináuntrul credinciojilor, pentru ca acejtia sá-L iubeascá mai mult pe Domnul ji sá-L glorifice. Nu vorbejte despre Sine; nu Se recomandá pe Sine; nu Se glorificá pe Sine; nu atrage privirea nimánui asupra Sa; vine in numele Altuia ji reprezintá pe Altcineva. Duhul Sfánt vorbejte despre lucrarea de mántuire a Domnului Isus Cristos d) Duhul Sfánt II reprezintá pe Domnul Isus Cristos in noi fi in mijlocul Bisericii. El tine locul Fiului lui Dumnezeu pe pámánt. Il face pe Domnul Isus verosimil ji prezent tot timpul aici pe pámánt (Ioan 14:23; Matei 18:20; 28:20; Gal. 2:20; Rom. 8:9-10). Prin Duhul Sfánt, Domnul Isus vine in mod spiritual ji participá la adunárile noastre. Putem spune ajadar cá Duhul Sfánt este atát Succesorul, Loctiitorul, cát ji Insuji Domnul Isus Cristos intre noi. Prin El este posibilá prezenta Mántuitorului, in acelaji timp, pretutindeni. e) Duhul Sfánt este interpretul Domnului Isus Cristos. In Numele Sáu ne mángáie, ne imbárbáteazá, ne dá putere de biruintá.

5.4. Mángáietorul Sub acest nume L-a promis Domnul Isus pe Duhul Sfánt in seara Cinei, zicánd: „§i Eu voi ruga pe Tatál, ji El vá va da un alt Mángáietor, care sá rámáná cu voi in veac, ji anume Duhul adevárului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru cá nu-L vede ji nu-L eunoajte; dar voi II eunoajteti, cáci rámáne cu voi ji va fi in voi“ (Ioan 14:16-17).

Denumlrlle Duhului Sfánt

105

Cuvántul acesta vine de la cuvántul grec PARAKLETOS * ji de la cuvántul latin ADVOCATUS. In Antichitate se obijnuia ca in fata tribunalelor, pártile ín cauzá sá fie asistate de cineva sau chiar de mai multi prieteni de vazá, care se numeau Parakletos sau Advocatus. Ei veneau ji sustineau cauza prietenului lor, fara plata, in semn de solidaritate ji stimá, in mod dezinteresat. Ei il sfátuiau pe cel in cauzá ce sá facá ji ce sá spuná; uneori vorbeau ín numele lui, facánd astfel tot posibilul ca pricina prietenului lor sá triumfe. Manifestau atát de mult interes, incát faceau din pricina prietenului lor propria lor cauzá; státeau lángá el la proces ji ín orice altá situatie dificilá ji periculoasá. Lucrul acesta 1-a facut Domnul Isus pentru ucenicii Sái ín timpul vietii; El a mijlocit pentru ei (Luca 22:31-32). In preajma plecárii Sale, le-a promis: „Nu vá voi lása orfani“ (Ioan 14:18) - ji in Ziua Rusaliilor §i-a implinit promisiunea. Astfel, locul de Mángáietor al Domnului Isus n-a rámas gol, ci a fost completat cu un alt Mángáietor, de aceeaji valoare ji esentá diviná. Domnul Isus a locuit cu ucenicii; Duhul Sfánt locuiejte in noi, cáutánd sá transforme tot láuntrul nostru. Domnul Isus a fost o *

Parakletos (ajutor, mijlocitor, avocat) - prima mentiune in V. T. in cazul lui lov (16:2) - la plural (paracletores = mángáietori), care insá au avut un efect negativ („supáráciosi“). Etimologia cuvántului sugereazá cá, la oň^mc, parakletos a avut un sens pasiv: „unul chemat ca sá ajute“. Totusi, pasajele din N. T. aratá mai degrabá faptul cá parakletos a fost trimis (Ioan 14:26; 15:26; 16:17), dat úprimit (Ioan 14:6). El nu numai cá pune o vorbá buná, dar aduce ajutor efectiv. Cuvántulparakletos denotá atát o persoaná, cát si o putere: persoaná prin faptul cá este succesorul lui Isus (Ioan 14:16; 1 Ioan 2:1); putere prin faptul cá este Duhul adevárului (fo pneuma tes aeltheiaš) si Duhul Sfánt (Ioan 14:26). Termenul parakletos se gáseste numai in scrierile evanghelistuhii Ioan si, in afará de 1 Ioan 2:1, mi mai apare decát in cuvántárile lui Cristos (Ioan 14:26; 15:26; 16:7; vezi si 1:12). Expresia nu este folositá de Pavel si ceilalti autoři ai N. T, Romani 8:26, 34 (confruntá Evr. 7:25) neconstituind o paralelá exactá in stil sau invátáturá. Diet. N. T. Theol.,vol. I, p. 88

106

Personalltatea Duhului Sfánt

voce exterioará pentru ucenici, Duhul Sfánt este una interioará; Domnul Isus a fost un mijlocitor extern, Duhul Sfánt unul láuntric; Domnul Isus a fost un mángáietor extern, Duhul Sfánt urma sá fie un mángáietor láuntric. Prin trimiterea Mángáietorului nu inseamná cá Domnul Isus Cristos a íncetat sá fie ajutorul, avocatul ji mijlocitorul nostru. NU! Aceastá lucrare continuá sá o facá in cer. Acolo ne apárá de acuzatiile diavolului; acolo pledeazá in fata Tatálui pentru noi (Rom. 8:34; Evr. 7:25). Duhul Sfánt mijlocejte pentru noi de aici de pe pámánt (Rom. 8:26-27). Noi avem deci doi mijlocitori: pe Domnul Isus in cer ji pe Duhul Sfánt aici cu noi pe pámánt. Duhul Sfánt mijlocejte cu suspine negráite adresáte direct Tatálui; mijlocejte ji prin vorbirea in alte limbi (1 Cor. 14:2,14), dar ne dá ji duh de rugáciune (Zah. 12:10); manifestat prin afectiune, stáruintá ji credintá.

5.5. Duhul adevárului

Domnul este Adevárul (Ioan 14:6). Duhul Sfánt este Duhul Domnului, deci Duhul adevárului. „Cánd va veni Mángáietorul, pe care-L voi trimite de la Tatál, adicá Duhul adevárului, care purcede de la Tatál, El va márturisi despre Mine“ (Ioan 15:26). Mai avem incá douá referinte in care Duhul Sfánt poartá acest nume: Ioan 14:17 ji 16:13. Isaia ne prezintá cele japte caracteristici ale Duhului care vor fi peste Domnul (Is. 11:1-3): 1. Duh care II va determina sá facá voia Domnului din plácere; 2. Duh de intelepciune; 3. Duh de pricepere; 4. Duh de sfat; 5. Duh de tárie; 6. Duh de cunojtintá; 7. Duh de fricá. Duhul Sfánt ca Duh al adevárului: a) I-a cáláuzit pe scriitorii Bibliei;

Denumlrlle Duhului Sfánt

107

b) li cáláuzejte pe toti cei ce o studiazá ca sá ínteleagá adevárul divin cuprins ín ea. El nu creeazá adeváruri noi, ci proclamá adevárurile Tatálui ji ale Fiului. In labirintul a tot felul de invátáturi avem nevoie de un cáláuzitor sincer ji sigur spre unicul adevár (1 Ioan 5:6). Duhul Sfánt este personificarea adevárului: „Noi ínsá šuntem din Dumnezeu; cine cunoajte pe Dumnezeu, ne ascultá; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultá. Prin aceasta cunoajtem duhul adevárului ji duhul rátácirii“ (1 Ioan 4:6). In El nu este eroare; El este cu totul opus duhului de minciuná: „V-am scris nu cá n-ati cunoajte adevárul, ci pentru cá il cunoajte|i ji jtiti cá nicio minciuná nu vine din adevár“ (1 Ioan 2:21). Adresándu-Se celor care cáutau sá-L omoare, Domnul Isus le-a spus: „Voi aveti de tatá pe diavolul ji vreti sá impliniti poftele tatálui vostru. El de la inceput a fost ucigaj; ji nu stá in adevár, pentru cá in el nu este adevár. Ori de cáte ori spune o minciuná vorbejte din ale lui, cáci este mincinos ji tatál minciunii“ (Ioan 8:44). Duhul Sfánt ca Duh al adeváruluiface douá lucrári: a) Márturisejte despre Domnul Isus, care este adevárul intrupat (Ioan 15:26). b) Ne cáláuzejte pe noi in tot adevárul (Ioan 16:13). Cuvántul lui Dumnezeu sau Biblia cuprinde adevárul lui Dumnezeu, comunicat nouá prin Duhul Sfánt. De aceea Sfánta Scripturá se mai numejte ji Cuvántul adevárului (lac. 1:18). Duhul Sfánt poate folosi mai multe metode pentru a ne cáláuzi la cunoa$terea intregului adevár f la implinirea lui: a) Fácánd apel la Biblie, care este adevárul scris prin Duhul Sfánt (Fapte 1:2): „Toatá Scripturá este insuflatá de Dumnezeu ji de folos ca sá invete, sá mustre, sá indrepte, sá dea intelepciune in neprihánire, pentru ca omul lui Dumnezeu sá fie desávárjit ji cu totul destoinic pentru orice lucrare buná (2Tim. 3:16-17). b) Indemnándu-ne sá tinem seama de sfaturile lucrátorilor Evangheliei, care au sarcini de ráspundere Ín ogorul Domnului. „Inteleptul ascultá sfaturile“ (Prov. 12:15);„Ascultá sfaturile ji primejte invátátura, ca sá fii intelept pe viitor!“ (Prov. 19:20); „Ascultati de

108

Personalltatea Duhului Sfánt

mai-marii vojtri ji fiti-le supuji, cáci ei privegheazá asupra sufletelor voastre, ca unii care au sá dea socotealá de ele; pentru ca sá poatá face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinánd, cáci aja céva nu v-ar fi de niciun folos“ (Evr. 13:17). c) Prin simtáminte puternice cárora nu le putem opune rezistentá, ca in cazul lui Pavel (Fapte 20:22). d) Prin miňte ji judecatá sánátoasá, tot ca in cazul lui Pavel (Fapte 20:3,16; 1 Cor. 16:8-9). e) Prin anumite ímprejurári favorabile ce ne šunt aduse de Dumnezeu. „De altá parte, jtim cá toate lucrurile lucreazá ímpreuná spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, ji anume spre binele celor ce šunt chemati dupá planul Sáu“ (Rom. 8:28). Dumnezeu poate folosi ji cái miraculoase pentru a ne vorbi: • un inger, ca lui Filip (Fapte 8:26); • o vedenie, ca lui Petru (Fapte 10:1-20); • o prorocie, ca in Antiohia (Fapte 13:1-3). Aceste trei cái din urmá šunt exceptii, nu reguli de cáláuzire. Duhul Sfánt a ales judecata sánátoasá a Bisericii ji a slujitorilor ei pentru a hotári cine sá fie aleji diaconi (Fapte 6:2-5) sau ce trebuie decis in problema neamurilor intoarse la Domnul (Fapte 15:14,22,25) sau stabilirea itinerarului misionář (Fapte 15:36). Noi trebuie sá distingem cu grijá toate lucrurile, evenimentele ji intámplárile, care este voia Domnului ji cáláuzirea Duhului adevárului. Sá fim atenti, uneori šuntem tentati sá ne luám dupá alte duhuri injelátoare, care nu ne ajutá, ci ne rátácesc de la tinta finalá. Uneori chiar cáláuzirea lui Dumnezeu poate deveni dificilá, cum s-a intámplat cu magii care, ději au fost cáláuziti de stea, s-au dus la lerusalim sá-L caute pe Mesia (Matei 2:1-9). Duhul Sfánt ca Duh al adevárului ne ajutá sá ne formám o personalitate propne cu un „cuget luminat de Duhul Sfánt“ (Rom. 9:1), cu fermitatea unui „om mare in Cristos“ (Ef. 4:13), care jtie sá discearná voia cea buná ji desávárjitá a Domnului ji care nu se lasá amágit de oameni mincinoji ji invátáturi false (Ef. 4:14; Rom. 16:18).

109

Denumirlle Duhului Sfánt

5.6. Duh de inhere „§i voi n-ati primit un duh de robie, ca sá mai aveti fricá, ci ati primit un duh de inhere, care ne face sá strigám «Ava!», adicá «Tatá!» (Rom. 8:15). Cuvántul „adoptare“ sau „inhere“ este de origine greceascá ji inseamná „plasarea hilor“. Apostolul Pavel, amintindu-le efesenilor despre starea lor de dinainte de a-L h cunoscut pe Domnul, le spune: „Aduceti-vá aminte cá in vremea aceea erati fárá Cristos, fárá drept de cetátenie in Israel, stráini de legámintele fagáduintei, fárá nádejde ji fárá Dumnezeu in lume. Dar acum, in Cristos Isus, voi, care odinioará erati depártati, ati fost apropiati prin sángele lui Cristos“ (Ef. 2:12-13). „Ne-a ránduit mai dinainte sá hm inhati prin Isus Cristos, dupá buna plácere a voii Sále“ (Ef. 1:5). Pe lángá najterea hzicá, in pácat, mai existá ji o najtere din nou, spiritualá, despre care a vorbit Domnul Isus cu Nicodim. „Isus i-a ráspuns: «Adevárat, adevárat iti spun cá dacá nu se najte cineva din apá ji din Duh, nu poate sá intre in Impárátia lui Dumnezeu»“ (Ioan 3:5). Aceastá najtere din nou, sávárjitá de Cuvántul lui Dumnezeu (lac. 1:18; 1 Pet. 1:23) ji Duhul Sfánt nu reprezintá botezul cu Duhul Sfánt, ci este o lucrare menitá sá ne aducá la pozitia de hu, care sá permitá obtinerea botezului cu Duhul Sfánt. „Dar tuturor celor ce L-au primit, le-a dat dreptul sá se facá copii ai lui Dumnezeu; náscuti nu din sánge, nici din voia hrii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu“ (Ioan 1:12-13). Numai pozitia de hu ne dá dreptul la fagáduinte, deci ji dreptul de a cere botezul Duhului Sfánt (Luca 11:11). „Deci dacá voi, care sunteti rái, jtiti sá dati daruri bune copiilor vojtri, cu cát mai mult Tatál vostru, cel din ceruri va da Duhul Sfánt celor ce I-L cer“ (Luca 11:13). Din cauza pácatului, omenirea a pierdut legátura cu cerul ji dreptul de a se mai numi copii ai lui Dumnezeu. Prin tráire ín pácat, pácátojii šunt hii diavolului. Adresándu-Se fariseilor, Domnul Isus a zis: „Voi aveti de tatá pe diavolul ji vreti sá ímpliniti poftele tatálui vostru. El

110

Personalitatea Duhului Sfánt

de la inceput a fost ucigaf; fi nu stá in adevár, pentru cá in el nu este adevár. Ori de cáte ori spune o minciuná, vorbefte din ale lui, cáci este mincinos fi tatál minciunii“ (Ioan 8:44). Prin venirea Domnului Isus Cristos fi prin jertfa Lui de pe cruce, noi am cápátat dreptul fi puterea sá fim din nou copiii lui Dumnezeu. „Dar cánd a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sáu, náscut din femeie, náscut sub Lege, ca sá-i ráscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca sá cápátám infierea. §i pentru cá sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimis in inimá Duhul Fiului Sáu, care strigá: «Ava!», adicá «Tatá!». Afa cá nu mai efti rob, ci fiu; fi dacá efti fiu, efti fi moftenitor, prin Dumnezeu“ (Gal. 4:4-7). Prin infierea operatá de Duhul Sfánt, noi am devenit copii ai lui Dumnezeu cu drepturi depline, atát la fagáduintele rezerváte pe pámánt, cát fi cu privire la Impárátia lui Dumnezeu. Datoritá acestui lucru, Duhul de infiere Se mai numefte fi Duhul harului (Evr. 10:29; Ef. 2:8-9). Infierea se bazeazá nu pe merite personale, ci pe indurarea, pe harul lui Dumnezeu (CHARIS - in limba greacá). Acest Duh de infiere ne determiná sá-L numim pe Dumnezeu Tatál nostru. De altfel, afa se fi intituleazá rugáciunea supranumitá „domneascá“, pe care ucenicii au invátat-o de la Domnul Isus (Matei 6:7-13). 5.7. Duh de viatá

Intrarea noastrá in familia lui Dumnezeu este marcatá de expresia greceascá, special folositá de Ioan (1:12) pentru a exprima relatii bazate pe comuniunea cu Dumnezeu. El nu folosefte cuvántul „HUIOS“ pentru a descrie relatiile creftinului cu Dumnezeu ca un rezultat al unei infieri (adoptári), ci cuvántul „TEKNON“ pentru a aráta viata nouá care pulseazá Ín noi prin lucrarea Duhului Sfánt de naftere din nou, care ne transformá in copii autentici ai lui Dumnezeu. Pavel recurge la mai multi termeni juridici accesibili gándirii románe fi grecefti din timpul sáu, precum „infiere“ sau „adoptare“. Ioan, apostolul iubirii, merge mai departe fi aratá cá infierea s-a transformat, propriu-zis, intr-o naftere din nou adeváratá, depliná,

Denumlrlle Duhului Sfánt

111

autenticá, prin care noi ne-am insult natura dumnezeiascá. Prin najterea din nou din Dumnezeu se dobándejte calitatea de fiu al lui Dumnezeu. „Vedeti ce dragoste ne-a arátat Tatál, sá ne numim copii ai lui Dumnezeu! §i šuntem. Lumea nu ne cunoajte, pentru cá nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubitilor, acum šuntem copii ai lui Dumnezeu. §i ce vom fi nu s-a arátat incá. Dar jtim cá atunci cánd Se va aráta El, vom fi ca El, pentru cá II vom vedea aja cum este“ - spune Ioan, adáugánd apoi: „Oricine este náscut din Dumnezeu nu pácátuiejte, pentru cá sámánta Lui rámáne in El; ji nu poate pácátui fiindcá este náscut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu ji copiii diavolului. Oricine nu tráiejte in neprihánire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubejte pe fratele sáu“ (1 Ioan 3:1-2, 9-10). Prin najterea din nou, iar apoi prin botezul cu Duhul Sfánt, in noi pulseazá o viatá nouá. Duhul Sfánt, ca Duh de viatá, asigurá duhului nostru o viatá spiritualá din beljug, care ne ajutá sá tráim in legáturá cu Dumnezeu in orice imprejurare. Duhul Sfánt face ca din inima credinciosului sá curgá adevárate ráuri de apá vie (Ioan 7:38). Acest Duh de viatá asigurá páná ji trupului nostru o sperantá nouá. „§i dacá Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuiejte ín voi, Cel ce a inviat pe Isus Cristos din morti va invia ji trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sáu, care locuiejte in voi“ (Rom. 8:11). „Insuji Duhul adevárului adeverejte impreuná cu duhul nostru cá šuntem copii ai lui Dumnezeu“ (Rom. 8:16).

... ín Duh Inceput in Duh (Gal. 3:3) Trait in Duh (Gal. 5:25) Umblat in Duh (Gal. 5:25) Rugáciuni in Duh (Ef. 6:18) Dragoste in Duh (Col. 1:18) Slujire in Duh (Flp. 3:3) Propováduire in Duh (1 Tes. 1:5) A fi in Duh (Apoc. 1:10)

PARTEA II LUCRAREA DUHULUI SFÁNT

CAPITOLUL 6

DISPENSATIA DUHULUI SFÁNT

omnul Isus Cristos, vorbind despre importanta venirii pe pámánt a Duhului Sfánt, a arátat cá El personal va trebui sá plece pentru a lása loc venirii Duhului Sfánt. „Totuji, vá spun adevárul: vá este de folos sá Má due; cáci dacá nu Má due Eu, Mángáietorul nu va veni la voi; dar dacá Má due, vi-L voi trimite“ (Ioan 16:7). La zece zile dupá ínáltarea Domnului Isus Cristos la cer a avut loc evenimentul venirii pe pámánt a Duhului Sfánt ji primul botez de acest gen. Se pune intrebarea: de ce trebuie sá vorbim despre o venire a Duhului Sfánt ín Ziua Cincizecimii, din moment ce jtim cá, incá din perioada Vechiului Testament, Duhul Sfánt a lucrat prin multi bárbati dedicati ji prin multi proroci? ín perioada Vechiului Testament, forma de manifestare a Duhului Sfánt era cu totul diferitá. Duhul Sfánt I ji avea rejedinta in cer; El venea pe pámánt ji lucra cu instrumentele pe care §i le alegea, fárá sá-§i strámute rejedinta din cer pe pámánt ji fárá a boteza pe cineva. Duhul Sfánt avea sá viná pe pámánt ji sá locuiascá o vřeme aici, abia dupá plecarea Mántuitorului, ca rezultat al jertfei de pe cruce. „Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau sá-L primeascá cei ce vor crede ín El. Cáci Duhul Sfánt incá nu fusese dat, fiindcá Isus nu fusese incá proslávit“ (Ioan 7:39). Venirea Duhului Sfánt a fost prevestitá de Domnul Isus ca un eveniment nou, epocal ji fárá precedent ji, care odatá venit, va rámáne aici pe pámánt páná la revenirea Domnului Isus Cristos, respectiv páná la rápirea Bisericii.

D

116

Lucrarea Duhului Sfánt

Pogorárea Duhului Sfánt la Rusalii va marca inceputul unei noi dispensatii in planul intocmit de Dumnezeu pentru mantuirea omului. Aceastá perioadá va purta numele de Dispensatia Duhului Sfánt. In aceastá perioadá Duhul Sfánt va lucra: 1. trimis de Tatál (Ioan 14:16,26; Fapte 1:4) 2. trimis de Fiul (Ioan 15:26) 3. din proprie initiativá (Ioan 16:13) El va lucra in cooperate cu Dumnezeu Tatál, Rul, precum ji din proprie initiativá. Avánd personalitate proprie, vointá proprie, are deci ji libertatea de actiune din initiativá proprie, care, bineinteles, este in totalá armonie cu Tatál ji Rul. Ne sunt cunoscute trei mari dispensatii, din punctul de vedere al Sfintei Treimi: a) Dispensatia lui Dumnezeu Tatál, care a coborát pe muntele Sinai, dánd lui Israel Legea: Cele Zece Porunci. El promisese: „Voi locui in mijlocul lui“ (Ex. 25:8). Din cauza pácatelor a trebuit sá páráseascá Sfánta Sfintelor de la Templul din lerusalim, iar acesta urma sá fie dárámat. Din zidul imprejmuit al máretului Templu nemairámánánd decát cáteva pietre, despre care traditia iudaicá spune cá ele au rezistat prábujirii datoritá faptului cá prin ele s-a „scurs“ slava Domnului, inainte ca Templul sá fie incendiat de romani, in anul 70, sub Tit. Partea de zid nedárámatá poartá páná astázi numele de „Zidul plángerii“. b) Dispensatia lui Dumnezeu Rul, care S-a coborát pe pámánt, intrupándu-Se in fecioara Maria. El a fost manifestarea Dumnezeirii in trup omenesc. c) Dispensatia lui Dumnezeu Duhul Sfánt, care a inceput, aja cum am arátat, in Ziua Cincizecimii, ji va lua sfárjit odatá cu rápirea Bisericii la cer.

Duhul Sfánt a márturisit despre Cristos (Ioan 14:6) Duhul Sfánt II proslávejte pe Cristos (Ioan 16:14) Duhul Sfánt il transformá pe credincios dupá chipul lui Cristos (2 Cor. 3:18)

CAPITOLUL 7

VENIREA DUHULUI SFÁNT LA RUSALII

omnul Isus, inainte de a Se inálta la cer, „pe cánd Se afla cu ei, le-a poruncit sá nu se depárteze de lerusalim, ci sá ajtepte acolo fagáduinta Tatálui, pe care - le-a zis El - ati auzit-o de la Mine. Cáci Ioan a botezat cu apá, dar voi, nu dupá multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfánt“ (Fapte 1:4-5). La zece zile de la ináltare, „in Ziua Cincizecimii, erau toti impreuná in acelaji loc. Deodatá a venit din cer un sunet ca vájáitul unui vánt puternic ji a umplut toatá casa unde jedeau ei. Nijte limbi ca de foc au fost vázute impártindu-se printre ei ji s-au ajezat cáte una pe fiecare din ei. §i toti s-au umplut de Duh Sfánt ji au inceput sá vorbeascá in alte limbi, dupá cum le dádea Duhul sá vorbeascá“ (Fapte 2:1-4). Pentru sárbátoarea Cincizecimii, románii au adoptat numele de Rusalii, termen de origine latiná, care vine de la cuvántul „Rosalia“, ziua trandafirilor - o sárbátoare foarte cinstitá la romani, celebratá prin luna mai prin ritualuri de impodobire a mormintelor, unde se aduceau, printre altele, flori de trandafiri. Ziua Cincizecimii a fost o sárbátoare importantá in Vechiul Testament. Ea avea loc la 50 de zile de la Pajte ji de aceea se mai numea ji Sárbátoarea Sáptámánilor (7 sáptámáni). „De a doua zi dupá Sabat, din ziua cánd veti aduce snopul ca sá fie legánat intr-o parte ji íntr-alta, sá numárati japte sáptámáni intregi. Sá numárati cincizeci de zile páná in ziua care vine dupá al japtelea Sabat; ji atunci sá-I aduceti Domnului un nou dar de máncare. Sá aduceti din locuintele voastre douá páini, ca sá fie legánate intr-o parte ji intr-alta; sá fie facute cu douá zecimi de efa din floarea fainii

D

118

Lucrarea Duhului Sfánt

ji coapte cu aluat: acestea šunt cele dintái roade pentru Domnul“ (Lev. 23:15-17). Sárbátoarea aceasta se mai numea ji Sárbátoarea secerijului, marcánd inceputul secerijului prin aducerea in fata Domnului a primelor roade. Patru fenomene au insotit pogorárea Duhului Sfánt Ín Ziua Cincizecimii: 1) „un sunet ca vájáitul unui vánt puternic“ - acest fenomen era pentru urechile ascultátorilor; 2) „nijte limbi ca de foc au fost vázute impártindu-se peste ei ji s-au ajezat cáte una pe fiecare dintre ei“ - acest fenomen era pentru ochii ascultátorilor; 3) „toti s-au umplut de Duh Sfánt“ - acest fenomen era pentru cei botezati cu Duhul Sfánt; 4) „au inceput sá vorbeascá in alte limbi, dupá cum le dádea Duhul sá vorbeascá“ - acest fenomen era deopotrivá pentru asistenti, care „auzeau“ ji „vedeau“, dar ji pentru cei care au „simtit“ umplerea cu Duhul Sfánt. Dupá producerea revársárii, asistenta s-a impártit in douá tabere: • unii erau iudei ji prozeliti veniti dintre neamuri. Ei erau oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. • altii, iudei din lerusalim ji ludeea, necunoscánd limbile vorbite, au adoptat o atitudine batjocoritoare: „Dar altii iji báteau joc ji ziceau: «Sunt plini de must!»“ (Fapte 2:13).

„Cánd s-a auzit sunetul acela, multimea s-a adunat ji a rámas incremenitá, pentru cá fiecare ii auzea vorbind ín limba lui. Toti se mirau ji ziceau unii cátre altii: «Toti acejtia care vorbesc, nu šunt galileeni? Cum dar ii auzim vorbind fiecáruia din noi in limba noastrá ín care ne-am náscut? Parti, mezi, elamiti, locuitori din Mesopotamia, ludeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, pártile Libiei dinspre Čiřena, oaspeti din Roma, iudei sau prozeliti, cretani ji arabi, ii auzim vorbind in limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!» Toti erau uimiti, nu jtiau ce sá creadá ji ziceau unii cátre altii: «Ce vrea sá zicá aceasta?»“ (Fapte 2:5-12). Petru s-a vázut silit sá explice cele intámplate. Pentru documentarea

Venirea Duhului Sfánt la Rusalii

119

celor prezenti a plasat evenimentul la locul sáu profetic prevázut de loel, arátánd cá este atát o implinire profeticá vechi-testamentará, cát ji o implinire a fagáduintei Domnului Isus, facutá cát era pe pámánt, inainte de ináltarea la cer. „§i acum, odatá ce S-a ináltat prin dreapta lui Dumnezeu ji a primit de la Tatál fagáduinta Duhului Sfánt, a turnat ce vedeti ji auziti“ (Fapte 2:33). Pogorárea Duhului Sfánt la Rusalii are o adáncá semnificatie: 1) Confirmá mesianitatea Domnului Isus (Fapte 2:22-24, 32,33; Ioan 16:7-11) 2) Atestá cá Domnul Isus a ajuns in cer; jertfa Lui a fost acceptatá de Tatál ji mántuirea omului a devenit o realitate. In Ziua Cincizecimii s-au realizat trei evenimente: 1) Primirea botezului cu Duhul Sfánt - marcánd cele dintái roade ale marelui secerij la care Se referise cándva Mántuitorul (Matei 9:37-38). 2) Fondarea Bisericii lui Dumnezeu, pe care nici portile iadului de acum n-o vor mai putea birui (Matei 16:18). Acest „lácaj al lui Dumnezeu“ (Ef. 2:22) odatá creat, a devenit „Biserica celor intái náscuti care sunt scriji Ín ceruri“ (Evr. 12:23); „Biserica Dumnezeului celui Viu, stálpul ji temelia adevárului“ (1 Tim. 3:15). 3) Inceputul Dispensatiei Duhului Sfánt.

CAPITOLUL 8

TRINITATEA UMANÁ ÍN OBIECTIVUL DUHULUI SFÁNT

xistá mari deosebiri intre lucrarea Duhului Sfánt din perioada vechi-testamentará ji intre perioada Dispensatiei Duhului Sfánt din era nou-testamentará. Cea mai maře deosebire constá pe lángá faptul cá astázi Duhul Sfánt I ji are rejedinta stabilá aici, in lumea noastrá, in caracterul preotiei. In timp ce in Vechiul Testament preotia era o categorie aparte, despártitá de masa credinciojilor, Ín permanentá preocupare sá aducá jertfe lui Dumnezeu pentru restul poporului credincios - ín Noul Testament avem de-a face cu o preotie universalá, in sensul cá fiecare credincios este un preot pentru sine ín fata lui Dumnezeu. „A facut din noi o impárátie ji preoti pentru Dumnezeu“ (Apoc. 1:6). Apostolul Petru vorbejte deslujit despre pozitia noastrá duhovniceascá, zicánd: „§i voi, ca nijte pietre vii, sunteti ziditi ca sá fiti o casá duhovniceascá, o preotie sfántá ji sá aduceti jertfe duhovnicejti, plácute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos“ (1 Pet. 2:5,9). Duhul Sfánt in perioada Dispensatiei ce-I poartá numele nu mai opereazá ca un grup separat, ci cu fiecare credincios in parte, in mod individual. Fiecare este chemat sá fie un Templu Sfánt: „Nu jtiti cá trupul vostru este Templul Duhului Sfánt, care locuiejte in voi ji pe care L-ati primit de la Dumnezeu? §i cá voi nu sunteti ai vojtri?“ (1 Cor. 6:19) Duhul Sfánt opereazá in intreaga noastrá fiintá. Pentru a cunoajte operatiunile Lui, trebuie sá cunoajtem mai intái structura noastrá. Apostolul Pavel are meritul de a fi clarificat problema componentei umane in lumina Sfintelor Scripturi. In textul din 1 Tesaloniceni 5:23, el aratá cele trei párti ale omului: duh, suflet ji trup. In aceastá

E

122

Lucrarea Duhului Sfánt

triplá alcátuire, noi vedem chipul ji asemánarea Sfintei Treimi care a participat la elaborarea planului pentru crearea omului, hotáránd: „Sá facem om dupá chipul Nostru, dupá asemánarea NOASTRÁ“ (Gen. 1:26). Asemánarea omului cu Dumnezeu a facut din om tinta unei atentii fárá precedent din partea lui Dumnezeu: • sávárjind cea mai spectaculoasá misiune pe pámánt prin trimiterea in lumea noastrá a Fiului Sáu; • indeplinind cea mai sublimá jertfa prin sacrificarea acestui Fiu pe Golgota; • trimitándu-L pe Duhul Sfánt in lumea noastrá, pentru desávárjirea ji pregátirea credinciojilor Ín vederea mojtenirii Impárátiei cerurilor.

In alcátuirea omului vedem o izbitoare asemánare cu Templul din lerusalim. De altfel, Pavel spune: „Vbi sunteti Templul lui Dumnezeu“ (1 Cor. 3:16). 1) Curtea de afará a Templului, accesibilá intregului popor, asemenea trupului omenesc, care este partea vizibilá, exterioará. 2) Locul Sfánt, ca parte a sanctuarului unde slujeau preotii, iji gásejte asemánarea cu sufletul omului, ca centru al personalitátii. 3) Locul Preasfánt, partea cea mai sacrá a sanctuarului, accesibilá numai marelui preot, ji lui numai o datá pe an, iji gásejte asemánarea cu duhul omului - locul conjtiintei ji al legáturii cu Dumnezeu. Locul Sfánt ji Sfánta Sfintelor reprezintá sanctuarul, formánd un tot unitar, despártit doar printr-o simplá perdea - catapeteasma. Acest sanctuar, compus din douá párti, iji gásejte perfectá asemánare in partea spiritualá a omului, compus din duh ji suflet, care šunt aja de stráns unite, incát aproape se confundá una cu alta, fiind greu separabile (Evr. 4:12). Nici moartea nu le poate separa; dupá despártirea de partea materialá a trupului, ele iji continuá existenta impreuná in vejnicie. Finta omeneascá a constituit ji constituie obiectul de studiu pentru tot felul de cercetári. Din cele mai vechi timpuri i s-a acordat atentie deosebitá din partea preotilor, filozofilor, artijtilor ji a oamenilor de jtiintá. Intrebarea „Ce este omul?“ a strábátut secolele. Unii au ráspuns cá

Trlnitatea umaná in obiectlvul Duhului Sfánt

123

este o flinta imperceptibilá, despre care jtim prea putin. Nu jtim cum se najte viata, cum functioneazá inteligenta ji unde se localizeazá conjtiinta in marele labirint al organismului uman. „Fiecare om in parte este o lume, care se najte ji moare odatá cu dánsul; sub fiecare piatrá funerará zace o istorie a lumii“, zicea H. Heine. „Omul este un mic univers“, spunea Herodot; „Omul este o trestie gánditoare“, tinea sá sublinieze Pascal; „In lume-s multe mari minuni! Minuni mai mari ca omul nu-s“, sustinea Sofocle. Dupá ce Dumnezeu a creat universul ji lumea ingerilor, al doilea mare act creationist a fost facerea omului. Apostolul Pavel, in fata Areopagului din Atena, a proclamat originea diviná a omului, spunánd: „Šuntem de neam din Dumnezeu“ (Fapte 17:29). Proslávindu-L pe Dumnezeu, Maria face distinctie intre suflet ji duh in afirmatia: „Sufletul meu márejte pe Domnul ji mi se bucurá duhul in Dumnezeu, Mántuitorul meu“ (Luca 1:46-47). Un alt text unde se face aceastá deosebire este cel din Matei 22:37: „Isus i-a ráspuns: «Sá iubejti pe Domnul, Dumnezeul táu cu toatá inima ta, cu tot sufletul táu ji cu tot cugetul táu.»“ Aici inima reprezintá trupul, iar cugetul, duhul. Din tárána pámántului Dumnezeu a modelat figura trupeascá a omului, „i-a šuflat in nári suflare de viatá, ji omul s-a facut astfel un suflet viu“ (Gen. 2:7). In clipa cánd duhul de viatá a luat contact cu trupul de táráná, s-a produs o reactie minunatá, din care a rezultat viata trupului ji transformarea omului intr-un suflet viu. „Suflarea omului este o luminá a Domnului, care pátrunde páná in fundul máruntaielor“ (Prov. 20:27). „Dumnezeu a intocmit duhul omului“ (Zah. 12:1). Cele trei párti componente: trupul, sufletul ji duhul au fost atát de stráns legate laolaltá, incát numai blestemul pácatului a putut sá le despartá. Trupul reprezintá partea fizicá ji materialá, care iji exercitá functiile prin mádularele interne ji externe. Cele cinci simturi: vázul, auzul, gustul, mirosul ji pipáitul šunt mijloace prin care trupul intrá ín relatie cu lumea exterioará. La inceput Dumnezeu a creat un singur om, apoi din el a

124

Lucrarea Duhului Sfánt

creat a doua flinta, ji din cei doi intreg neamul omenesc. Ceea ce constituie máretia operei lui Dumnezeu este faptul cá, din miliardele care populeazá ji au populat globul pámántesc, fiecare persoaná are particularitáti definitorii. Recare persoaná este deosebitá de cealaltá. Recare om este unicat in felul lui. Fiecare individ are amprentele digitale care-1 diferentiazá de toti ceilalti. Anatomia §i fiziologia scot in evidentá particularitáti §i mai pronuntate. Se spune cá nu existá in lume douá corduri (douá inimi) care sá fie perfect identice. Omul este o fiintá unicá in felul ei, atát in raport cu celelalte vietuitoare, cat ji in ceea ce privejte fiecare individ luat in parte. Recare are trásáturile lui distincte care-1 fac sá nu fie o simplá copie a celorlalti. > Cuvántul „viatá“ - cuprins in expresia „suflare de viatá“—in original este la plural (Gen. 2:7). Acest lucru denotá cá suflarea lui Dumnezeu a dat naftere la douá vieti: viata sufleteascá ji viata spiritualá. Prin suflare, Dumnezeu i-a transmis lui Adam duhul de viatá, care din contactul cu partea trupeascá a dat naftere sufletului, ji „omul s-a facut un suflet viu“. Aceasta denotá o completá fuziune dintre duh, suflet §i trup. Sufletul reprezintá elementul de unire dintre duh ji trup. Sufletul reprezintá individualitatea fiintei umane; el este organul de viatá unde au fuzionat duhul (spiritul) cu trupul. Sá luám ca exemplu un bee electric; intálnim trei elemente: conductorul electricitátii ji lumina. Prin conductor se transmite electricitate, care are ca efect lumina. Electricitatea este cauza, lumina este efectul; iar conductorul, elementul care transmite electricitatea. Conductorul se poate compara cu trupul, electricitatea cu duhul, iar lumina se poate compara cu sufletul omenesc. Dumnezeu l-a creat pe Adam cu nijte calitáti care-1 pot ridica páná la cele mai sublime třepte ale pártájiei cu El. I-a acordat o vointá complet liberá. Despre o vointá absolut liberá putem vorbi la Adam §i la Domnul Isus; o vointá complet neinfluentatá, capabilá sá ia hotárári absolut libere. Dupá aparitia pácatului, vointá a fost paralizatá de acest germen al ráului.Tocmai de aceea s-a simtit nevoia unei eliberári suflete^ti care a avut loc prin persoana Domnului Isus Cristos. Urma§ii lui Adam ar fi trebuit sá evolueze incontinuu §i sá se

Trlnltatea umaná in oblectivul Duhului Sfánt

125

řidiče páná la pozitia de ingeri ji arhangheli. In realitate, insá, pácatul i-a coborát.

8.1. Duhul omului

In limba románá avem doi termeni pentru aceeaji expresie: cuvántul „spirit“, care vine din limba latina, ji cuvántul „duh“, care iji trage originea din limba slavá. Spiritul sau duhul este numit „pneuma“ in limba greacá ji „ruah“ in limba ebraicá. Spiritul reprezintá suflarea de viatá primitá de la Dumnezeu. „In om, duhul, suflarea Celui Atotputernic dá pricepere“ (lov 32:8). Spiritul sau duhul reprezintá principiul de viatá, motorul sufletului, care la rándul sáu dominá trupul; este impulsul superior care activeazá functiile sufletejti, imprimándu-le superioritate. Spiritul ajezat de Dumnezeu in noi innobileazá sufletul nostru, facánd ca facultátile lui sá nu fie nijte manifestári instinctuale, ca la animale, ci insujiri nobile. Spiritul ne leagá de Dumnezeu ji de lumea nevázutá de ochii nojtri. El ne ridicá páná la sublima cunoajtere a lui Dumnezeu. Functia principalá a spiritului este conjtiinta, menitá sá deosebeascá binele de ráu. In spirit are loc revelatia ji inspiratia lui Dumnezeu. Spiritului ii apartine credintá, ca punct de legáturá cu Dumnezeu. Spiritul este organul prin care comunicá Dumnezeu cu noi; dar tot prin intermediul lui comunicám ji noi cu El (Ioan 4:24). Caracterul individului, bun sau ráu, este imprimat Ín duh, care de fapt reprezintá omul dináuntru, la care se referá apostolul Pavel cánd zice: „Fiindcá dupá omul dináuntru imi place Legea lui Dumnezeu“ (Rom. 7:22). „De aceea, noi nu cádem de obosealá. Ci chiar dacá omul nostru de afará se trece, totuji omul nostru dináuntru se innoiejte din zi in zi“ (2 Cor. 4:16). In duhul láuntric se petrec fenomene care ne imprimá anumite particularitáti. Astfel putem avea un duh neinduplecat (Deut. 2:30), un duh zdrobit (Ps. 34:18), un duh statornic (Ps. 51:10), tulburare in duh (Ioan 13:21), intristare in duh (Fapte 17:16), fricá in duh (2 Tim. 1:7), duh infocat (Fapte 18:25), duh plin de rávná (Matei 26:41),

126

Lucrarea Duhului Sfánt

infiorare in duh (Ioan 11:33), linijte in duh (2 Cor. 2:13), rácorire in duh (1 Cor. 16:18), un indemn puternic in duh (Fapte 22:22). Prin conectarea duhului nostru cu cerul, putem sá ne inchinám lui Dumnezeu (Ioan 4:23). Din legátura noastrá cu Domnul putem primi bucurii deosebite in duh (Luca 1:47), ne putem lipi de Domnul in duh (1 Cor. 6:17), putem sluji lui Dumnezeu in duh (Rom. 1:9), putem sá ne rugám ji sá cántám cu duhul (1 Cor. 14:15). In duh se obtine botezul cu Duhul Sfánt, tot in el ajazá Dumnezeu darurile Sale. Duhul nostru láuntric este terenul de lucru al lumii spirituále. Atunci cánd in noi lucreazá Dumnezeu prin Duhul Sfánt, El ajazá in noi virtuti ji roade sfinte: smerenia (Is. 57:15), indurarea (Zah. 12:10), bucuriile deosebite (Luca 1:47), in|elepciunea (Fapte 6:10; Ef. l:17),rávná sfántá (Rom. 12:11), curátie (2 Cor. 7:l),cáláuzirea ji cármuirea Domnului (Gal. 5:16-17), blándetea (Gal. 6:1), tárie (Flp. 1:27), putere (2Tim. 1:7), sfintenie (1 Pet. 1:2), linijte (1 Pet. 3:4). ín mod deosebit, Duhul Sfánt activeazá duhul nostru cáláuzindu-1 spre cele nouá insujiri ale roadei Sale: „Roada Duhului, dimpotrivá, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rábdare, bunátatea, facerea de bine, credinciojia, blándetea, infránarea poftelor. impotriva acestor lucruri nu este lege“ (Gal. 5:22-23). Dupá cum un bec poate lumina numai dacá este conectat la sursa care furnizeazá curentul electric, tot aja spiritul nostru poate lumina numai atáta vřeme cát este in legáturá cu Duhul Sfánt. * *

Dupá unii autoři, Dumnezeu nu tine sá facá distinctie intre Duhul Sáu ji duhul nostru. Sunt in Biblie multe locuri in care e cu neputintá sá stabilim dacá acest cuvánt se referá la duhul omului ori la Duhul Sfánt. Lucrul acesta le-a dat mult de lucru traducátorilor Bibliei - de la Luther ji pána la ínvátátorii din timpurile noastre - care n-au fost in stare sá decidá in multe pasaje biblice. Este jtiut cá Romani 8 constituie capitolul Ín care cuvántul „DUH“ apare cel mai frecvent. Dar cine poate discerne in acest capitol de cáte ori se referá la duhul omului ji de cáte ori la Duhul lui Dumnezeu? In diferite versiuni engleze ji franceze, „pneuma“ (duh) e scris uneori cu literá maře, alteori cu literá micá. Versiunile nu concordá si nici diferite opinii personále nu pot fi determinate.

Trlnltatea umaná in oblectlvul Duhului Sfánt

127

Duhul láuntric este terenul unei intense activitáti spirituále care incepe in clipa pocáintei noastre, cánd ínvie la o viata nouá, intránd in relatie cu Dumnezeu. Tot el poate fi in stare de nemántuire sau, din cauza únor alunecári, aflat in sféra de influentá a únor spiritě rele. Diavolul poate ajeza in astfel de duhuri: viclenie (Ps. 32:2), rátácire, invátáturi false ji dezbinare (Is. 19:14; 1 Tim. 4:1; Tit 3:10-11), rázbunare (Luca 9:55), ráutate (Ef. 6:12), minciuná (1 Imp. 22:22), necurátie (Matei 8:16) etc.

8.2. Sufletul omului Sufletul, numit in limba greacá PSYCHE ji NEPHESH * in limba ebraicá, a luat flinta din contactul dintre suflarea lui Dumnezeu ji trupul material. El este nemuritor, ca ji duhul, ji impreuná formeazá „omul dináuntru“. El formeazá ji reprezintá personalitatea noastrá, de aceea in unele texte biblice, in loc sá se spuná persoane sau oameni, se folosejte notiunea de suflet (Gen. 46:27; Deut. 10:22; 1 Pet. 3:10; Fapte 27:37). ín timp ce duhul omului are relatii cu Dumnezeu ji cu lumea spiritualá, iar trupul cu lumea inconjurátoare, sufletul stá intre cele douá lumi, apartinánd amándurora. Duhul nu actioneazá direct asupra trupului, ci prin intermediul sufletului. Sufletul unejte cele douá párti: duhul ji trupul, inlesnind colaborarea dintre ele. Atunci cánd Duhul Sfánt lucreazá in duhul nostru, sarcina sufletului este sá supuná trupul controlului duhului. Sufletul privejte la duh ca sá transmitá trupului ceea ce duhul a primit din partea Duhului Sfánt. ín unele párti din Biblie cuvántul „suflet“ din originální Sfintelor Scripturi este tradus prin cuvántul „viatá“ (Gen. 9:4-5; Lev. 17:11; Matei 2:20; 20:28; Luca 6:9; Ioan 10:11; 15:17; Fapte 15:26; 20:24). ín textele din Luca 12:19-23 ji Marcu 3:4, acelaji cuvánt a fost tradus cánd suflet, cánd viatá. Notiunea de viatá se confundá cu cea de suflet ji viceversa. Ele nu se pot separa; omul fárá suflet nu poate *

SUFLET, NEPHESH - partea invizibilá din om; folosit de 754 de ori ín Vechiul Testament. Tradus in Biblie cu: suflet, miňte, inimá.

128

Lucrarea Duhului Sfánt

trái. Viata este un fenomen al sufletului. Pasajul din 1 Corinteni 15:4, in original, considers corpul omenesc un „corp sufletesc“. In timp ce duhul 1-am primit direct de la Dumnezeu (Num. 16:22), sufletul nu derivá direct de la El; sufletul a apárut dupá ce duhul a intrat in trup. Sufletul dá omului viatá ji conjtiintá de sine. El este sediul ratiunii, al sentimentelor ji al vointei. Organul de manifestare a ratiunii sufletului este creierul; al sentimentelor, inima; iar al vointei, atát creierul, cat ji inima, puse de acord. Sufletul se folosejte de organele fizice ale trupului intocmai dupá cum se folosejte artistul de vioara sa. Dacá vioara este acordatá, artistul va scoate din ea cele mai minunate melodii; dacá este insá dezacordatá, va scártái, deranjánd urechea ascultátorilor. Dacá organele trupului šunt sánátoase, ele pot fi instrumente perfecte la dispozitia sufletului. Duhul ajezat de Dumnezeu in noi, prin intermediul sufletului, face din creierul nostru organul unei ratiuni superioare capabile de cele mai indráznete realizári. Acelaji duh ridicá valoarea sentimentelor noastre páná la sublim. Sub impulsul Duhului Sfánt, vointa noastrá descátujatá din lanturile pácatului poate realiza cele mai minunate performance. Sufletul este atát de lipit de duh (Evr. 4:12), incát cele douá elemente se intrepátrund in aja fel incát cu greu pot fi delimitate. Dacá totuji am vrea sá le distingem, putem spune cá stárile statornice ji de duratá care pot fi catalogate drept trásáturi de caracter, pozitive sau negative (in bine sau ráu), apartin duhului; iar cele trecátoare ji intámplátoare (pozitive sau negative), fiind de suprafatá, apartin sufletului. Desigur, sentimentele de suprafatá, dupá ce se adáncesc, devin fie virtuti, fie vicii, ce pot caracteriza o persoaná, constituind trásáturi de caracter permanente, de care cineva cu greu se poate debarasa. Dumnezeu, lucránd in spiritul credinciosului, ii lumineazá mintea, ii inaltá sentimentele ji ii impulsioneazá vointa. Dumnezeu lucreazá dináuntrul credinciosului in afará, prin duh; iar diavolul, din afará spre ináuntru. Dumnezeu ne prelucreazá duhul, sufletul ji trupul. Diavolul actioneazá prin ispite, intái asupra trupului, pe care, robindu-1, pune stápánire ji asupra sufletului ji asupra duhului. Pácatul este un act de vointá a sufletului, prin care el demonstreazá

Trinltatea umaná in obiectlvul Duhului Sfánt

129

cá nu vrea sá depindá de Dumnezeu; este deci un act de rázvrátire impotriva Domnului. Din punct de vedere jtiintific, prin moartea fizicá se íntrerupe legátura cu mediul ínconjurátor. Moartea spiritualá constá in intreruperea legáturilor cu Dumnezeu ji incapacitatea de a mai comunica cu El. Moartea trupului este intreruperea legáturilor dintre spirit ji suflet, pe de o parte, ji trup, pe de altá parte. La najterea din nou, Duhul Sfánt trezejte la viatá duhul nostru, transformándu-1 íntr-o candelá a Domnului (Prov. 20:27) ji determinánd transformárile adánci din suflet ji conduita trupului. Ea produce modificári majore ji profunde in caracterul nostru. Credinciojii insá se impart in douá mari categorii: credincioji spirituali (1 Cor. 3:1) in care lucreazá Duhul Sfánt ji credincioji firejti (Rom. 7:19) care, ději odatá au fost náscuji din nou, biruiti de poftele trupului, ies de sub controlul Duhului Sfánt. Credinciojii dupá najterea din nou posedá douá firi: firea duhovniceascá primitá de la Dumnezeu ji firea naturalá, trupeascá, primitá la najterea fizicá. Intre aceste douá naturi sau firi este un conflict aproape permanent. De aceea chiar ji cel mai sfánt credincios poate avea clipe ji momente de slábiciune; in mintea lui se pot furija gánduri ji intentii rele sugerate de Satana; din gurá, intr-o clipá de neveghere, pot ieji cuvinte necontrolate; credinciojii pot avea momente cánd Satana sá le surprindá vointa slábitá, fie de avalanja únor ispite, fie prin slábirea legáturii permanente cu Domnul (rugáciune, citirea Bibliei ji legáturá fráteascá) - ji sá le provoace alunecári dureroase. Conjtiinta curatá luminatá de Duhul Sfánt este ca o fereastrá a Duhului ji a sufletului nostru, prin care II putem privi pe Dumnezeu ji lucrárile Lui. De indatá ce ispitele ji pácatele ajazá pete pe aceastá fereastrá, noi pierdem vederea sánátoasá ji clará a lucrurilor spirituále; pierdem echilibrul spiritual, care ne poate ajuta sá cumpánim lucrurile in lumina adevárului dumnezeiesc ji a dreptátii divine. Pátarea conjtiintei are urmári grave, care uneori nu se mai pot remedia, mai ales cánd ea a avut loc in viata lucrátorilor Evangheliei (vezi 1 Tim. 1:19).

CAPITOLUL 9

CELE PATRU LUCRÁRI DE BAZÁ ALE DUHULUI SFÁNT

n VechiulTestament,Duhul Sfánt S-aocupatdepoporul mesianic. In Noul Testament, Duhul Sfánt Se ocupá atát de poporul sfánt al Bisericii lui Dumnezeu, pe care il formeazá spre a deveni Mireasa Mielului, cát ji de credinciofii individual! care compun aceastá Bisericá. In lumina Sfintelor Scripturi, in actuala dispensatie, Duhul Sfánt indeplinefte patru slujbe: a) li convinge pe pácátoji de pácatul lor, determinánd pocáinta lor. b) Produce najterea din nou, schimbánd caracterul fi mentalitatea credinciofilor care s-au cáit de pácate. c) li boteazá pe cei care s-au náscut din nou, adáncind experienta lor spiritualá. d) li slintejte pe deplin pe toti cei care I se predau.

I

9.1. Pocáinta > Prin pocáintá intelegem íntoarcerea la Dumnezeu de pe cáile pácatului. Ea este ínsotitá de o cáintá adáncá pentru viata tráitá ín pácat. Pocáinta poate avea loc dupá ce, in urma auzirii Cuvántului lui Dumnezeu (Rom. 10:17), a intrat credinta in inimá. Acest moment are douá rezultate: recunoajterea pácatului ji convertirea, adicá íntoarcerea la Dumnezeu. Pocáinta este operatiunea Duhului Sfánt despre care Domnul Isus zicea: „§i cánd va veni El, va dovedi lumea vinovatá in ce privejte pácatul, neprihánirea ji judecata. In ce privejte pácatul: fiindcá ei nu cred ín Mine; ín ce privejte neprihánirea: fiindcá Má due la Tatál ji

132

Lucrarea Duhului Sfánt

nu Má veti mai vedea; in ce privejte judecata: fiindcá stápánitorul lumii acesteia este judecat“ (Ioan 16:8-11). Aceasta este prima lucrare a Duhului Sfánt in viata unei persoane: convingerea cá este pácátos. Prin aceastá operatiune, pácátosul stá Ín fata lui Dumnezeu ji se judecá cu El (Is. 1:18), přimelte convingerea profundá cá este vinovat, se cáiejte. Aceastá operatiune are trei aspecte: a) Va dovedi pácatul necredintei. In Ziua Cincizecimii acest fapt a fost realizat: „Dupá ce au auzit aceste cuvinte, ei au rámas strápunji in inimá ji le-au zis lui Petru ji celorlalti apostoli: «Fratilor, ce sá facem?»“ (Fapte 2:37). Cel mai maře pácat este cel al necredintei. ludeii care II rástigniserá pe Domnul lor au fost aspru mustrati de Petru: „Dumnezeul párintilor vo jtri a inviat pe Isus, pe care voi L-ati omorát, atárnándu-L pe lemn“ (Fapte 5:30). b) Va dovedi in ce privejte neprihánirea. Prin pogorárea Duhului Sfánt s-a confirmat neprihánirea Domnului Isus Cristos, care S-a ajezat la dreaptaTatálui, in pozitia cea mai inaltá. Pácátojii trebuie sá primeascá sentimentul nu numai al vinovátiei lor, ci ji cel al sfinteniei Domnului Isus, de care s-au apropiat. c) Va dovedi in ce privejte judecata: „fiindcá stápánitorul lumii acesteia este judecat“ (Ioan 16:11). A dezbrácat de putere domnia celui ráu; 1-a biruit pe cel ce ji-a arogat titlul de stápán al acestui veac. „Acum are loc judecata lumii acesteia; acum stápánitorul lumii acesteia va fi aruncat afará“ (Ioan 12:31). „Astfel dar, deoarece copiii šunt pártaji sángelui ji cárnii, tot aja ji El Insuji a fost deopotrivá pártaj la ele, pentru ca, prin moarte, sá-1 nimiceascá pe cel ce are puterea mortii, adicá pe diavolul“ (Evr. 2:14). Satana a fost judecat la cruce. S-au realizat spusele Domnului in grádina Edenului: sámánta femeii a zdrobit capul jarpelui celui vechi (Gen. 3:15). Pentru cuvántul „pocáintá“, atát in Vechiul, cát ji ín Noul Testament, avem mai multe expresii, care toate la un loc ne aratá cum trebuie sá fie pocáintá ji ce transformári trebuie sá producá ea in viata noastrá: In Vechiul Testament (cuvinte in limba ebraicá):

Cele patru lucrári de bazá ale Duhului Sfánt

133

l. „NACHAM“* inseamná: a-ipárea ráu (a regreta) - Geneza 6:6; Exod 13:17; lov 42:6; 2. „§UV“** inseamná: a se intoarce- 1 Impárati 8:47; Ezechiel 14:6. 3. „NOCHAM“ inseamná: regret (cáintá) - Osea 13:14 4. „NICHUM“ inseamná: milá (consolare) - Osea 11:8 In Noul Testament (cuvinte in limba greacá): 1. „METANOEO “ inseamná: schimbarea mintii, a schimba atitudineafatá depácat -Luca 13:3 2. „METAMELOMAI“ inseamná: regret ca o consecintá apácatului - Matei 27:3; 2 Corinteni 7:8 3. „METANOIA“ inseamná: o realá schimbare a mintiifi atitudinii fatá depácat -Matei 3:8; 11:9; 9:13; Luca 24:47 4. „AMETAMELETOS“ este un adjectiv care inseamná un lucru fácutfárá regret, fárá párere de ráu, avánd caracterul de irevocabilitate - Romani 11:29; 2 Corinteni 7:10 5. „EPISTREPHO“*** Verbul „Nacham“ La forma nifal are sensul de a avea ciudá, a-i párea ráu de un lucru facut, deci a regreta, a se cái. De aici, prin extensiune, are uneori 0 sensul de a se rázbuna. La forma hifil nacbam are sensul de a consola, a mángáia. Sensul cel mai des utilizat este cel de a consola, iar cel de a se pocái este secundar. ** Verbul „$uv“ sau „§ub“ Are foarte multe sensuri: a se intoarce, a reveni, a se indrepta cátre, a restabili, a redeveni, a se converti, a reveni la Dumnezeu. Uneori are si sensul de a se intoarce de la Dumnezeu, de unde substantivu! Sovwv = dizident, refractar, apostat. *** Epistrepho (a te intoarce, a fi convertit) - implicá o transformare completá a existentei omului prin convertirea sa, sub influenta Duhului Sfánt. Termenul metamelomai exprimá mai degrabá simtámántul pocáintei de pácate, care nu include neapárat o adeváratá intoarcere la Dumnezeu. Pe de altá parte, metanoeo, mai apropiat de epistrepho (metanoia, vezi Fapte 3:19; 26:20) exprimá constiinta intoarcerii de la pácat, schimbarea mintii si a intregii atitudini a vietii láuntrice, fárá de care nu este posibilá o adeváratá convertire. Diet. N. T. Theol., vol. I, p. 354 *

134

Lucrarea Duhului Sfánt

9.2. Najterea din nou O mare minune lucratá de Dumnezeu este aceea a najterii din nou, adicá transformarea unui om vechi intr-unul nou. Aceastá minune este realizatá de Duhul Sfánt, care utilizeazá ca instrument Cuvántul lui Dumnezeu. Pentru lámurirea acestei taine avem la indemáná discutia purtatá de Isus cu Nicodim: „Intre farisei era unul cu numele Nicodim, un fruntaj al iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea ji I-a zis: «Invátátorule, jtim cá ejti un Invátátor venit de la Dumnezeu; cáci nimeni nu poate face semnele pe care le faciTu dacá nu este Dumnezeu cu el.» Drept ráspuns, Isus i-a zis: «Adevárat, adevárat iti spun cá dacá un om nu se najte din nou, nu poate vedea Impárátia lui Dumnezeu.» Nicodim i-a zis: «Cum se poate najte un om bátrán? Poate el sá intre a doua oará in pántecele maicii sale ji sá se nascá?» Isus i-a ráspuns: «Adevárat, adevárat iti spun cá dacá nu se najte cineva din apá ji din Duh, nu poate sá intre in Impárátia lui Dumnezeu. Ce este náscut din carne este carne ji ce este náscut din Duh este duh. Nu te mira cá ti-am zis: ‘Trebuie sá vá najeti din nou.’ Vántul suflá incotro vrea, ji-i auzi vuietul; dar nu jtii de unde vine, nici incotro merge. Tot aja este cu oricine este náscut din Duhul»“ (Ioan 3:1-8). Doi factori hotárásc procesul najterii din nou. Cuvántul lui Dumnezeu, comparat cu apa despre care vorbea Isus, ji Duhul Sfánt. „El, de bunávoia Lui, ne-a náscut prin Cuvántul adevárului, ca sá fim un fel de párgá a fapturilor Lui“ (lac. 1:18). „Fiindcá ati fost náscuti din nou nu dintr-o sámántá care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvántul lui Dumnezeu, care este viu ji care rámáne in veac“ (1 Pet. 1:23). „Cáci chiar dacá ati avea zece mii de invátátori in Cristos, totuji n-aveti mai multi párinti; pentru cá eu v-am náscut in Cristos Isus, prin Ěvanghelie“ (1 Cor. 4:15). „El ne-a mántuit nu pentru faptele facute de noi in neprihánire, ci pentru indurarea Lui, prin spálarea najterii din nou ji prin innoirea facutá de Duhul Sfánt“ (Tit 3:5). „Sá nu vá potriviti chipului veacului acestuia, ci sá vá prefaced, prin innoirea mintii voastre, ca sá puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buná, plácutá ji desávárjitá“ (Rom. 12:2).

Cele patru lucrári de bazá ale Duhului Sfánt

135

„Cáci dacá este cineva in Cristos, este o fapturá nouá. Cele vechi s-au dus: iatá cá toate lucrurile s-au facut noi“ (2 Cor. 5:17). Unii credincioji confundá najterea din nou, fie cu convertirea, fie cu botezul ín apá, ba chiar ji cu botezul Duhului Sfánt. Botezul ín apá este márturia unui cuget curat ji are loc dupá ce au apárut přimele semne ale najterii din nou. „Icoana aceasta inchipuitoare vá mántuiejte acum pe voi, ji anume botezul, care nu este o curátire de intináciunile trupejti, ci márturia unui cuget curat ínaintea lui Dumnezeu, prin ínvierea lui Isus Cristos“ (1 Pet. 3:21). Botezul cu Duhul Sfánt este o umplere cu putere dupá ce a avut loc mai intái najterea din nou. In pilda semánátorului, Domnul Isus ne-a dezváluit modul cum lucreazá Cuvántul lui Dumnezeu in inima ascultátorilor (Matei 13:1-23). Inima este terenul unde cade sámánta, predicatorul este semánátorul ji Cuvántul lui Dumnezeu este sámánta. Duhul Sfánt, tinánd cont de acordul ascultátorului, ajutá semintei sá incolteascá, sá creascá ji sá aducá rod. Am mentionat acordul ascultátorului pentru cá Dumnezeu respectá vointá personalá ji decizia fiecáruia. Cuvántul Domnului precizeazá: „dacá un om nu se najte din nou“ (Ioan 3:3), scotánd astfel ín evidentá rolul fiecáruia de a decide. De fapt, Domnul Isus subliniazá acest lucru prin afirmatia: „Luati seama dar la felul cum ascultati“ (Luca 8:18). Chiar expresia „čine are urechi de auzit, sá audá“ (Luca 8:8) este concludentá Ín aceastá privintá. Nu este suficient ca cineva sá fie náscut íntr-o religie sau sá aibá o descendentá strálucitá, cum a avut Nicodim, care descindea din Avraam; nu este suficient sá fii moral sau un om bun, cum presupunem cá a fost ji Nicodim. Existá unele tán in lume unde cadavrele sunt aja de bine imbálsámate, incát mortul aratá in sicriu mai frumos decát aráta in viatá. Dar un om mort, oricát de bine ar fi aranjat ji de frumos imbrácat, tot cadavru rámáne. Fárá viatá, el nu valoreazá nimic. La najterea din nou, adie peste noi vántul Duhului Sfánt, implinindu-se ce serie in Ezechiel: „Voi pune Duhul Meu in voi ji

136

Lucrarea Duhului Sfánt

vá voi face sá urmati poruncile Mele ji sá páziti ji sá impliniti legile Mele“ (Ezec. 36:27). Duhul Sfánt are acelaji rol la najterea din nou dupá cum avea uleiul la pregátirea turtelor pentru a fi aduse inaintea Domnului (Lev. 2:5). Am arátat rolul auzirii Cuvántului lui Dumnezeu pentru primirea credintei mántuitoare, care aduce pocáinta: „Astfel, credinta vine ín urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvántul lui Cristos“ (Rom. 10:17). In limba greacá, pentru „cuvánt“ existá trei termeni: 1. „LOGOS“* ca idee, gándire; 2. „REMA“ ca vorbire; 3. „EPOS“, expresia articulatá a cuvántului (poate fi íntálnitá in Evrei 7:9: „ca sá zicem“). Pentru Cuvántul lui Dumnezeu, ca termen general, este cuvántul „Logos“** , cuvánt utilizat ji in expresia care se referá la preexistenta Termenul grec „Logos“ folosit aici este tradus de obicei prin intelesul de „Cuvánt“; ín realitate, el este aproape intraductibil, dupá cum este ji numele de Isus, care inseamná „Mántuitor“, ji Cristos, care ínseamná „Unsul“. „Logosul“ a constituit un obiect de studiu pentru filozoful iudeu Filon din Alexandria, care a tráit cam in aceeaji perioada cu Domnul Isus Cristos. El a cáutat sá explice aceastá notiune atát din punct de vedere al Vechiului Testament, cát ji sub influenza filozofiei lui Platon ji a celei stoice, unind conceptia diviná a „Logosului“ din punct de vedere ebraic cu cea din punct de vedere elenistic (gándire, idee, conceptie) ji forma pe care o imbracá acestea. Intr-o zi, filozofii! Platon, elevul lui Socrate, care a tráit Ín veacul de aur al Atenei, adresándu-se ascultátorilor sái, le-a spus: „Poate va veni o zi in care Dumnezeu va trimite un Cuvánt, «Logosul», care va descoperi toate tainele ji va lámuri toate lucrurile.“ ** Evanghelistul Ioan proclamá solemn: „Cuvántul“ - „Logosul“ ajteptat a sosit; acum Dumnezeu ne este pe deplin revelat. „Dumnezeu! necunoscut“, cáruia I se ridicaserá altare la Atena (Fapte 17:23), in Pergam ji Ín atátea cetáti vestite ale lumii grecejti - prin venirea pe pámánt ji íntruparea Rului lui Dumnezeu - a devenit cunoscut ji accesibil tuturor oamenilor, sub cel mai intim aspect, de Tatá. Dumnezeul cel nevázut Se facea de cunoscut oamenilor prin Rul Sáu,

*

Cele patru lucrári de bazá ale Duhului Sfánt

137

Domnului Isus Cristos ca Ru al lui Dumnezeu din prologul Evangheliei lui Ioan (Ioan 1:1). Cuvántul lui Dumnezeu adresat in mod personal, individual, este „Rema“. Cuvántul scris al lui Dumnezeu este pentru fiecare credincios „Logosul“ lui Dumnezeu. In momentul cánd Dumnezeu ti se adreseazá personal, strápungándu-ti inima, „Logosul“ devine „Rema“ (expresia „Cuvántul lui Cristos“ in original spune „Rematos Teou“). Cineva poate auzi Cuvántul lui Dumnezeu fara ca in inima lui sá se producá vreo schimbare. Atunci cánd el lucreazá, producánd pocáinta §i na§terea din nou, din „Logos“ el se transformá in „Rema“. La scáldátoarea Betezda erau multi bolnavi, dar numai unuia Mántuitorul i-a adresat cuvántul vindecátor: „Scoalá-te, ridicá-ti patul §i umblá“ (Ioan 5:8). Acest cuvánt special, adresat in mod individual bolnavului in cauzá era „Rema“. Unele fagáduinte din Biblie šunt pentru toti credincio§ii,altele šunt insá „Rema“, numai pentru unii. Au fost cazuri cánd unii credincio§i, necunoscánd acest secret, L-au ispitit pe Dumnezeu, pretinzánd sá facá pentru ei ceea ce era „Rema“ numai pentru altii, ajungánd astfel in mari incurcáturi. Atunci cánd Dumnezeu transformá pe cineva, náscándu-1 din nou, ii schimbá inima §i mintea, vorbirea §i purtarea. El este cu adevárat o fapturá nouá.

investit cu depliná autoritate, adeveritá atát prin cuvinte, cat si prin fapte. Termenul de „Cuvántul lui Dumnezeu“ il íntálnim in trei cárti ale Noului Testament, in toate trei reprezentándu-L pe Domnul Isus Cristos: • in Evanghelia lui Ioan 1:1,14: • in Intáia epištola a lui Ioan 1:1-3; • in Apocalipsa 19:3. Dacá přimele douá cárti prezintá interpretarea istoricá si teologicá a intrupárii lui Cristos, in cea de-a treia carte avem de-a face cu un Cristos atotbiruitor, atát prin jertfa Lui de pe cruce, cat si in ceea ce priveste lupta Lui finalá cu cel ráu. Bul. Cult. Pentic.,B>xic.. nr. 11-12/1978

138

Lucrarea Duhului Sfánt

9.3. Botezul cu Duhul Sfánt Primul care a lansat notiunea de botez cu Duhul Sfánt a fost Ioan Botezátorul, zicánd: „Cat despre mine, eu vá botez cu apá; dar vine Acela care este mai puternic decat mine ji cáruia eu nu sunt vrednic sá-I dezleg cureaua incáltámintelor. El vá va boteza cu Duhul Sfánt ji cu foe“ (Luca 3:16). Din acest botez, Domnul Isus a facut una din fagáduintele Sale, accentuánd: „Voi, nu dupá multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfánt“ (Fapte 1:5). Cuvántul botez cuprinde in sine notiunea de „eufundare = bapto“. Acest cuvánt il gásim in trei texte (Luca 16:24; Ioan 13:26; Apoc. 19:13). La botezul in apá, candidatul este cufundat in apá; el simte acest fapt; este conjtient de tot ce se intámplá cu el; de asemenea asistenta este martorá la actul sávárjit. Tot la fel, botezul cu Duhul Sfánt este o „eufundare“, este o experientá precisá de care credinciosul iji dá seama. Acest botez, spre deosebire de botezul in apá, este insotit de un semn exterior, dupá care cei care asistá recunosc prezenta Duhului Sfánt ji cá a avut loc un astfel de botez. Uneori botezul cu Duh Sfánt se confundá fie cu pocáinta, fie cu najterea din nou, fie chiar cu botezul in apá, considerándu-se cá ar avea loc concomitent cu aceste momente sfinte. In timp ce pocáinta trezejte pácátosul din letargia pácatului, iar najterea din nou este experientá mántuirii, botezul cu Duhul Sfánt este o „imersiune“ venitá de sus, o experientá deosebitá de cele douá. Pentru a intelege cá botezul cu Duhul Sfánt nu trebuie confundat cu convertirea putem lua ca exemplu convertirea lui Saul. Nu pe drumul Damascului a primit el botezul Duhului Sfánt, odatá cu pocáinta, ci la rugáciunea lui Anania (Fapte 9:17). Credinciojii din Samaria (Fapte 8:12), cei din casa lui Corneliu (Fapte 10:47) ji ucenicii lui Ioan din Efes (Fapte 19:1-6) au eunoseut experientá botezului cu Duhul Sfánt ca o lucrare distinctá de botezul in apá. Acest fapt demonstreazá categoric originalitatea ji particularitatea acestui botez, unie in felul lui, care nu se poate confundá cu nicio altá experientá spiritualá. Duhul Sfánt este prezent la convertire; najterea din nou este opera

Cele patru lucrárl de bazá ale Duhului Sfánt

139

Sa. Aja dupá cum Duhul Sfánt S-a pogorát peste Maria, iar puterea Celui Preainalt a umbrit-o, Maria dánd nabere Domnului Isus - tot aja umbrirea Celui Preainalt, prin puterea Duhului Sfánt, najte in noi omul cel nou. Aceastá najtere depinde de felul cum credinciosul iji impune anumite restrictii, abtinándu-se de la orice necurátie (vezi Jud. 13:4-5; 13-14). Experientá Mariei mentionatá mai sus n-a fost botezul cu Duhul Sfánt, pentru cá mai tárziu o gásim in cercul ucenicilor care vor primi acest botez la Rusalii (Fapte 1:14; 2:1), dupá cum nici experientá ucenicilor mentionatá in Ioan 20:22 n-a fost un botez cu Duhul Sfánt. Cuvántul a boteza, „baptizo“ are ca rádáciná cuvántul „bapto“ = a cufunda (in unele cazuri are ji intelesul de a vopsi ji a stropi: Apoc. 19:13) - avánd urmátoarele intelesuri: a) In primul ránd inseamná o inváluire fizicá cu un element care are putere sá influenteze sau sá schimbe lucrul ínváluit; un exemplu de acest fel era ritualul la care se supuneau soldatii greci. Inainte de a porni la rázboi, soldatii greci inmuiau várful sulitei intr-un vas cu sánge. b) Al doilea inteles se referá nu la o inváluire fizicá, ci la aducerea sub puterea transformatoare ji influentá unui alt lucru. Avem exemple pentru cel de-al doilea inteles (adicá aducerea sub puterea transformatoare sau influentei unui lucru): ín textele de la Matei 20:23; Luca 12:50; 1 Corinteni 10:2. Se mai poate exemplifica fizic prin cámpul magnetic sau cámpul electric, care in zóna lor de actiune indue o altá stare conductorilor electrici in mijcare. Un alt exemplu edificator avem in Romani 11:17-18 - legátura dintre butuc ji ramuri. Botezul cu Duhul Sfánt afecteazá intreaga noastrá fiintá. Cel botezat cu Duhul Sfánt trebuie sá fie sub controlul deplin al Duhului Sfánt. La botezul cu Duhul Sfánt participá trei factori: a) Mediul botezului = Duhul Sfánt b) Botezátorul = Domnul Isus Cristos c) Candidatul = cel care trebuie sá se lase in mána Botezátorului Crejtinul trebuie sá se lase in mána Botezátorului nu numai in momentul experientei, ci ji mai departe, toatá viata - altfel riscá sá piardá acest botez.

140

Lucrarea Duhului Sfánt

Acest botez cu Duhul Sfánt putea avea loc numai dupá patima Domnului Isus (Ioan 7:38-39) $i dupá ináltarea Lui la cer (Ioan 16:7). Nu poti primi Duhul Sfánt inainte de a trece pe la Golgota, unde Area ta trebuie sá moará §i inainte de a cunoajte puterea invierii lui Cristos la o viatá nouá. Cum se poate primi botezul cu Duhul Sfánt? 1. Prin rugáciune insotitá de credintá (Luca 11:13; Fapte 1:14; 2:1-4; 4:31); 2. In timpul predicii rostite sub ungerea Duhului Sfánt, cánd credinta noastrá atinge punctul necesar de intensitate (Fapte 10:44); 3. Prin punerea máinilor §i rugáciune (Fapte 8:15-17; 9:17; 19:6); Prin botezul cu Duhul Sfánt are loc o lucrare semnificativá, care i§i gáse^te corespondentul in Vechiul Testament, in stropirea cu untdelemn (Ex. 29:2). Conditiile primirii botezului cu Duhul Sfánt: 1. Sá fie precedat de najterea din nou (Ioan 14:17); 2. Sá fie cerut (Luca 11:13); 3. Sá fie ajteptat (Luca 24:49; Fapte 1:4-5). Scopul}i importanta primirii botezului cu Duhul Sfánt Studiind simbolurile §i denumirile Duhului Sfánt, ne-am putut da seama de importanta Duhului Sfánt ji de feluritele Sale lucrári. Acum sá examinám problema scopului ji importanta primirii botezului cu * Duhul Sfánt. 1. Botezul cu Duhul Sfánt este o continuare a lucrárii de convertire §i najtere din nou. La botezul in apá, noi márturisim despre Domnul; la botezul cu Duhul Sfánt, Domnul márturise§te despre noi (Fapte 15:8; Ef. 1:13-14). 2. Botezul cu Duhul Sfánt ridicá pártájia noastrá cu Dumnezeul cel nevázut la rangul de experientá personalá (Fapte 11:15-17;

*

Botezul, cu, in, de Duhul Existá teologi penticostali care íncearcá sá facá deosebire intre botezul CU (Fapte 1:5) si DE (1 Cor. 12:13) Duhul Sfánt. Aceastá distinctie este artificialá, intrucát ambele texte au la bazá aceeasi prepozitie greceascá „en“. Ch. Caldweel Ryrie, Bibl. Theology ofthe Tlen: Testament, p. 114

Cele patru lucrárl de bazá ale Duhulul Sfánt

141

Ef. 1:13-14) ne dá posibilitatea sá aducem ínchinare lui Dumnezeu „ín duh ji in adevár“ (Ioan 4:23). 3. Botezul cu Duhul Sfánt ne dá putere sá ducem sfintirea noastrá páná la capát (1 Tes. 3:12-13; 5:23; Col. 1:27) ji sá fim credincioji spiritual! din inima cárora sá curgá ráuri de apá vie. 4. Botezul cu Duhul Sfánt ne ajutá sá fim martori ai Domnului, dándu-ne puterea sá-L márturisim. El este un ajutor Ín slujba Evangheliei, cu atát mai mult cánd este urmat de darurile Duhului Sfánt (1 Cor. 2:4; Fapte 1:8; 4:13). 5. Botezul cu Duhul Sfánt ne ajutá sá putem realiza rugáciuni supranaturale, Duhul Sfánt preluánd conducerea rugáciunilor noastre (Rom. 8:26, rugáciuni ín Duhul - 1 Cor. 14:14-15; rugáciuni prin Duhul - Ef. 6:18; luda 20). 6. Botezul cu Duhul Sfánt realizeazá venirea la noi aMángáietorului - PARAKLETOS, care ne este Mijlocitor ji Apárátor ín necazuri ji dureri (Ioan 14:16,26; Rom. 8:26-27). 7. Botezul cu Duhul Sfánt ne deschide perspective de a fi conduji in tot adevárul, ajutándu-ne sá putem intelege ji cuprinde intreaga invátáturá a Mántuitorului (Ioan 16:12-13; 1 Tim. 1:19-20; 2 Tim. 2:17-18). Prin botezul cu Duhul Sfánt viata credinciosului este inundatá de prezentalui Dumnezeu, care produce bucurie de nedescris, aducátoare de pace. Aceastá experientá este insá nu numai savurarea unei bucurii spirituále, ci ji echiparea cu putere spiritualá. El ii dinamizeazá pe credincioji (potrivit sensului pe care-1 are cuvántul de origine greacá). El activizeazá duhul ji intreaga viatá. Este un pise de unde se deschid perspectivele luminoase ale unei atractii extraordinare pentru tráirea unei vieti cát mai aproape de Dumnezeu. Credinciosul názuiejte sá tráiascá la un nivel spiritual cát mai ridicat; primejte mai multá rávná pentru rugáciune, o plácere deosebitá pentru studierea Cuvántului lui Dumnezeu ji pentru intárirea legáturii frátejti. Botezul cu Duhul Sfánt este o fagáduintá ce stá la dispozitia fiecárui credincios. „Cáci fagáduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vojtri ji pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricát de maře numár ii va chema Domnul, Dumnezeul nostru“ (Fapte 2:39).

142

Lucrarea Duhului Sfánt

Primirea botezului cu Duhul Sfánt in perioada nou-testamentará derivá, aja cum am vázut, din desfiintarea preotiei ca o categoric aparte in sánul Bisericii ji din trecerea ei pe o treaptá superioará a preotiei universale, in care toti credinciojii au acces liber, deplin, personal ji nemijlocit la tronul harului. In VechiulTestament, Duhul Sfánt era cu oamenii lui Dumnezeu; astázi, in Dispensatia Duhului Sfánt, El este in credincioji. 7.ece dovezl cá botezul cu Duhul Sfánt este pentru toti credinciopi: 1) Predica lui Ioan, cá Isus va boteza - Matei 3:11; Ioan 1:33. 2) Isus L-a promis tuturor celor ce vor crede in El - Ioan 7:37-39. 3) Isus L-a promis tuturor credinciojilor care II vor cere - Luca 11:9-13. 4) Isus le-a poruncit tuturor sá rámáná in cetate páná II vor primi - Luca 24:49; Faptele apostolilor 1:4-8. 5) Isus a promis puterea Duhului Sfánt fiecárui credincios Faptele apostolilor 1:4-8; Ioan 14:12; Marcu 16:17-18. 6) Petru a arátat cá este o promisiune pentru toti - Faptele apostolilor 2:38-39; 5:32. 7) Petru, bazándu-se pe prorocia lui loel, a spus cá va fi dat tuturor in zilele din urmá - Faptele apostolilor 2:16-21. 8) Isus a murit pentru ca toti oamenii sá-L aibá - Galateni 3:13-14. Duhul promis in Galateni 3:14 este acelaji cu cel promis la Ioan 7:37-39; 14:16-17, 26; 15:26; 16:13-15; Faptele apostolilor 1:4-8; 2:38-39. 9) Biserica primará a crezut cá toti credinciojii II pot primi Faptele apostolilor 8:14-18; 9:17; 19:1-6. 10) Tot ce a fost fagáduit pentru iudei este valabil ji pentru neamuri - Matei 3:11; Ioan 7:37-38, Faptele apostolilor 2:16-21; 38-39; 5:32; 10:44-48; 11:14-18; 15:7-11; Galateni 3:13-14; Romani 10:12. Botezul cu Duhul Sfánt este o fagáduintá ce stá la indemána fiecárui credincios. El se primejte intr-o atmosferá de sfántá apropiere de Domnul, izvorátá din rugáciune ji indepártare de orice fel de intináciune a pácatului. Dacá Ioan Botezátorul i-a trimis pe unii sá facá mai intái fapte vrednice de pocáinta lor inainte de primirea botezului in apá (Matei 3:8), cu atát mai mult li se cere acest lucru

Cele patru lucrári de bazá ale Duhului Sfánt

143

celor care se apropie de tronul harului pentru a se face partaji Duhului Sfánt. Tocmai datoritá acestei pregátiri, unii primesc acest botez dupá o lungá ajteptare. Durata acestei ajteptári este conditionatá de doi factori: 1) Deplina pregátire a vietii spirituále, pentru a face loc „Oaspetelui ceresc“ (Luca 3:4-6) 2) Ridicarea credintei la nivelul cerut pentru obtinerea fagáduintei (Marcu 1:24) Cererea stáruitoare a primirii botezului cu Duhul Sfánt trebuie sá indeplineascá conditia cerutá de Isus, de a flámánzi ji inseta dupá El (Matei 5:6). Poate ar trebui adáugat: másura sau gradul acestui botez cu Duhul Sfánt se deosebejte aproape de la persoaná la persoaná. De exemplu, gásim termenul „indoitá másurá“ (másurá dublá) in 2 Impárati 2:9, cánd este vorba de duhul lui Ilie, dorit de Elisei. Aja se explicá faptul cá Ilie era purtat de Duhul Domnului peste munti ji transportat dintr-un loc in altul (1 Imp. 18:12; 2 Imp. 2:16). La Isus másura Duhului Sfánt era in afara oricáror limite (Ioan 3:34). Noi trebuie sá tinem seama de másura noastrá ce ne-a fost acordatá; sá nu depájim hotarul ce ni s-a delimitat (vezi Rom. 12:3, 6; Ef. 4:7). Botezul cu Duhul Sfánt comportá douá elemente: 1) Primirea ungerii cu Duhul Sfánt, care constá in primirea unei puteri; 2) Semnul fizic initial al prezentei acestui botez, care se manifestá prin primirea vorbirii in alte limbi.

Botezul cu Duhul Sfánt inseamnáprimirea uneiputeri interioare Dictionarul Oxford definejte cuvántul „putere“ drept instrumentul pentru aplicarea energiei Ín scopuri mecanice.Tot aja, Duhul Sfánt ii transmite credinciosului viatá din Dumnezeu spre a o intrebuinta in lumea noastrá pentru márturisirea Lui. In limba greacá existá jase cuvinte care exprimá notiunea de putere: 1) „DUNAMIS“ - „Veti vedea pe Rul Omului jezánd la dreapta puterii lui Dumnezeu ji venind pe norii cerului“ (Matei 26:64). Acest

144

Lucrarea Duhului Sfánt

cuvánt exprimá puterea lui Dumnezeu de a face tot ce vrea. El mai exprimá ji puterea íngerilor ji a oamenilor lui Dumnezeu (Ef. 1:21; Rom. 8:38; 1 Pet. 3:22; 1 Cor. 1:24; Rom. 1:16; Marcu 6:5; Fapte 2:22; 8:13; 2 Cor. 12:12). 2) „EXUSIA“ - „le-a dat puterea sá se facá copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1:12). Cuvántul denotá libertateade actiune,dreptulde aactiona folosit atát de Dumnezeu (Luca 12:5; Fapte 1:7), cát ji de oameni. Ingerii mai šunt numiti puteri (Ef. 3:10; 6:12; Col. 1:16; 2:15). 3) „ISCHUS“ - „Arátarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne ji puteri mincinoase“ (2 Tes. 2:9). Cuvántul inseamná abilitate, fortá, tárie. 4) „KRATOS“ - „Intáriti-vá ín Domnul ji ín puterea táriei Lui“ (Ef. 6:10; vezi ji 1 Tim. 6:15-16; Evr. 2:14; Ef. 1:19; 6:10). Cuvántul acesta exprimá putere sau dominatie. 5) „DUNATON“ - „§i ce putem spune dacá Dumnezeu, fiindcá voia sá-§i arate mánia ji sá-§i descopere puterea, a suferit cu multá rábdare nijte vase ale mániei, facute pentru pieire?“ (Rom. 9:22). Acest cuvánt este un adjectiv ji inseamná „puternic“. 6) ,ARCHE“ - „Au inceput sá pándeascá pe Isus; ji au trimis nijte iscoditori care se prefaceau cá šunt neprihániti, ca sá-L prindá cu vorba ji sá-L dea pe mána stápánirii ji pe mána dregátorului“ (Luca 20:20). Cuvántul inseamná „regulá“, „lege“, ca rezultat al puterii ce se exercitá. Cuvántul folosit in Faptele apostolilor 1:7 este: „voi veti primi o putere“ (Dunamis). Cei care primesc botezul Duhului Sfánt il primesc nu numai pentru a avea o bucurie láuntricá, ci pentru a produce in ei putere sá lucreze pentru Dumnezeu, potrivit planului Sáu de mántuire. Šuntem inzestrati cu o putere care rámáne insá sub controlul nostru, pentru a o utiliza cu folos. Puterea spiritualá trebuie dirijatá in trei directii ale vietii noastre: 1. Spre a ne supune preceptelor Sfintelor Scripturi (1 Ioan 4:2-3; Ps. 119:101). 2. Spre a manifesta roada Duhului Sfánt (Gal. 5:22-23). Altfel, credinciosul devine un simplu „chimval zángánitor“ (1 Cor. 13:1). 3. Spre a realiza deplina sfintire in viata noastrá. „De aceea iti aduc aminte sá inflácárezi darul lui Dumnezeu, care este in tine prin

Cele patru lucrárl de bazá ale Duhului Sfánt

145

punerea máinilor mele. Cáci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de fricá, ci de putere, de dragoste ji chibzuintá“ (2 Tim. 1:6-7). Analizánd acest text ímpreuná cu cel de la Romani 12:1-2, vom vedea ce trebuie sá devenim noi ín urma botezului cu Duhul Sfánt. Prin flinta noastrá trebuie sá circule puterea ínnoitoare a lui Dumnezeu, care sá lucreze ji sá realizeze in noi chipul Domnului Isus Cristos.

Scopulfi urmárile botezului cu Duhul Sfántpentru Bisericá 1. íntárejte unitatea Bisericii (1 Cor. 12:13; Fapte 2:41-47; 4:32). 2. Inflácáreazá Bisericá din punct de vedere spiritual (Fapte 2:47). 3. Face Bisericá roditoare (Fapte 5:14). 4. Ajutá Bisericá la pregátirea ei ín vederea venirii Domnului (1 Cor. 1:5-7). Botezul cu Duhul Sfánt inseamná fiprimirea unui semn exterior Semnul exterior al botezului cu Duhul Sfánt a fost ji a rámas acelaji: vorbirea ín alte limbi. Cartea Faptele apostolilor este documentul biblic care ne ajutá sá reconstituim atmosféra spiritualá a Bisericii primare. Ea ne prezintá cinci cazuri deosebite ale felului cum s-a produs fenomenul. Repetarea fenomenului este ji o dovadá a permanentei botezului cu Duhul Sfánt. Botezul cu Duhul Sfánt a avut loc ín lerusalim, Samaria, Damasc, Cezareea ji Efes (Fapte 2:4; 8:18; 9:17; 10:45-46; 19:6). a) In trei din cele cinci cazuri - lerusalim, Cezareea ji Efes semnul botezului cu Duhul Sfánt este precizat. b) In patru cazuri din cele cinci rezultá cá s-a produs un fenomen dumnezeiesc - lerusalim, Samaria, Cezareea ji Efes. c) ín toate cele cinci cazuri jtim precis cá vorbirea ín alte limbi a fost semnul botezului cu Duhul Sfánt. Vorbirea in limbi n-a fost datá pentru predicarea Evangheliei: 1. ín Ziua Cincizecimii au primit acest botez ji sfintele femei care n-au fost ínsá trimise sá predice Evanghelia ín alte tári. 2. Fenomenul s-a repetat ín casa lui Corneliu ji la ucenicii lui

146

Lucrarea Duhului Sfánt

Ioan din Efes, care n-au avut sarcina propováduirii Evangheliei la alte popoare. 3. Limba greacá ji latina erau pretutindeni cunoscute; ele au fost utilizate pentru ráspándirea Evangheliei la alte popoare. 4. Dumnezeu nu ne-a pus la indemáná o unealtá pe cale supranaturalá, cátá vřeme ea se putea obtine pe cale naturalá; limba greacá ji latina puteau fi invátate de oricine. 5. Apostolul Petru in Ziua Cincizecimii a explicat fenomenul intrebuintánd limba poporului iudeu, ji nu o limba supranaturalá (Fapte 2:14-36). Vorbirea in alte limbi, ca dar al Duhului Sfánt, este o vorbire veritabilá, fie cá este rostitá in grai cunoscut, fie cá este rostitá intrunul necunoscut de asistentá. Ději a avut loc repetarea fenomenului vorbirii Ín alte limbi ji ín alte locuri, numai Ín capitolul 2 din Faptele apostolilor scrie cá aceste limbi au fost intelese. Domnul a folosit prilejul acela pentru a atrage atentia tuturor asupra lucrárii Duhului Sfánt. Šunt japte motive pentru care Dumnezeu a ales vorbirea ca semn al botezului cu Duhul Sfánt: 1. Este un semn exterior de recunoajtere; 2. Este un semn comun pentru toate cazurile; 3. Acest semn dezváluie personalitatea Duhului Sfánt; 4. Este simbolul luárii credinciosului sub controlul deplin al Duhului Sfánt; 5. Demonstreazá cá sursa ji izvorul vorbirii credinciosului trebuie sá fie Duhul Sfánt; 6. Indicá locul de cinste ce-1 acordá Dumnezeu vorbirii omenejti; 7. Indicá prezenta Domnului in vorbirea ji viata credinciosului. íntelepciunea lui Dumnezeu rezultá ji din varietatea extrem de mare a tuturor lucrurilor. El a facut totul atát de variat, íncát nu existá douá gráuncioare de nisip la fel, nu existá douá flori, doi fulgi de západá sau douá persoane exact la fel. Dar nici in domeniul spiritual nu existá douá experience identice. Aceastá minunatá varietate se poate observa ji in ceea ce privejte vorbirea in limbi ce insotejte botezul cu Duhul Sfánt. Au existat moduri diferite de primire a botezului cu Duhul Sfánt la lerusalim, in Samaria, la Cezareea, la Damasc ji la Efes. A existat o varietate in ceea ce privejte modul de a primi botezul cu Duhul Sfánt, dar vorbirea in alte limbi a fost ji a rámas parte

Cele patru lucrárl de bazá ale Duhului Sfánt

147

integrant! a botezului cu Duhul Sfánt. Aceastá vorbire a fost ji este insá un efect, ji nu o cauzá. Duhul Sfánt a fost ji este cauza. Prima mentiune pe care o face Domnul Isus despre vorbirea in alte limbi o íntálnim in Marcu 16:17, pasaj ce apare in versiunea Codex Alexandrinus a Noului Testament, datat din secolul al V-lea. Cuvántul Scripturii prezintá vorbirea in alte limbi in cinci termeni: 1. limbi noi - Marcu 16:17 2. alte limbi - Faptele apostolilor 2:4 3. in limbi - Faptele apostolilor 10:46; 19:6 4. felurite limbi - 1 Corinteni 12:10 5. limbi necunoscute - 1 Corinteni 14:2

In toate aceste cazuri, manifestarea este aceeaji. Singura carte in care gásim mai multe referiri la vorbirea in alte limbi este Epištola intái a apostolului Pavel cátre corinteni, trimisá de la Efes in jurul anului 54 d.Cr. Nu numai in Biserica din Corint a existat vorbirea in alte limbi; acolo insá acest dar a fost utilizat in neoránduialá. Apostolul Pavel, prin epištola sa, reglementeazá utilizarea acestui dar. Reglementarea aceasta nu desfiinteazá darul, ci numai stabilejte utilizarea lui. Importanta vorbirii constá in faptul cá ea a transformat botezul cu Duhul Sfánt intr-o lucrare precisá ji ujor de recunoscut.** Fágáduinta acestei vorbiri a fost prevázutá incá din Vechiul Testament. „Prin nijte oameni... cu vorbirea stráiná va vorbi poporului acestuia Domnul“ (Is. 28:11). Domnul Isus a facut din ea un semn distinct pentru credincioji, zicánd: „látá semnele care-i vor insoti pe cei ce vor crede:... vor vorbi in limbi noi“ (Marcu 16:17). Vorbirea aceasta este o vorbire fluentá, curgátoare, inteligibilá. Ea nu este o frenezie. §i se deosebejte de vorbirea rostitá in stare de ametealá de preoteasa págáná Pitia de la oracolul din Delfi (din *

Botezul cu Duhul Sfánt (biblic) este ínlocuit ín unele biserici prin: • confirmarea la o anumitá várstá dupá care šunt acceptati la Cina Domnului (impártásire) • punerea máinilor dupá botezul in apá • ungerea cu ulei ca semn al Duhului Sfánt

148

Lucrarea Duhului Sfánt

Grecia anticá) sau de Sibile (femei care in vechitne, la romani, preziceau viitorul) - vorbire ce putea fi interpretatá de preoti dupá interesul ji gustul inimii lor. Se obijnuiejte sá se dea „vorbirii in alte limbi“ denumirea greceascá de „gloso-lalia“, expresie luatá din Noul Testament. Expresia aceasta este compusá din douá cuvinte aflate in originalul grecescul Noului Testament: „glossai“ = limbi; ji „lalein“ = vorbire; deci inseamná vorbirea in limbi. Dupá expresiile folosite in textul biblic original, cei care vorbesc in alte limbi rostesc o limbá adeváratá, care poate fi tálmácitá, pe intelesul tuturor. Cuvántul „glossa“ sau „limbá“ are cátevaintelesuri. Inseamná limbá, organul fizic. La fel inseamná „expresie“ care necesitá explicatie. Din contextul biblic rezultá cá este vorba despre o vorbire ín alte limbi, o limbá nouá sau o limbá stráiná. Cuvántul folosit de Pavel pentru tálmácire - „ermeneia“ (sau variantele sale) se gásejte de 11 ori in Noul Testament ji in versiunea greacá a Vechiului Testament. In 18 cazuri din cele 21 de pasaje cuvántul inseamná clar „a traduce“. Pavel folosejte acest cuvánt in sensul de a reproduce mesajul vorbit dintr-o limbá neinteleasá intr-o limbá cunoscutá, pe intelesul tuturor. Astfel, cánd Pavel spune cá o limbá poate fi interpretatá, noi jtim cá aceasta inseamná cá poate fi tradusá in limba noastrá. Cel care vorbejte este pe deplin conjtient. Nu este in stare de transá sau in extaz. Vorbirea se aflá sub controlul lui personal. Folosirea expresiei de „vorbire extazicá“ referitoare la vorbirea in alte limbi este grejitá. Cuvántul grecesc „EKSTASIS“ nu apare in locurile unde se vorbejte despre o vorbire in alte limbi. In douá locuri din Faptele apostolilor intálnim cuvántul acesta pentru a descrie starea, nu a vorbitorilor in alte limbi, ci a ascultátorilor (Fapte 2:7; 10:45); uimirea era la ascultátori, ji nu la vorbitori.

9.4. Sfintirea Doctrina sfintirii este una din cele mai importante invátáturi ale credintei crejtine.

Cele patru lucrári de bazá ale Duhului Sfánt

149

Doctrina despre sfintire apare íncá din přimele pagini ale Scripturii. Astfel au fost sfintite: ziua a japtea (Gen. 2:3), cortul íntálnirii ji lucrurile din el (Ex.28:43 - 30:29; Lev. 8:10-15), vejmintele preotilor (Lev. 8:30), páinea (1 S am. 21:5), Templul lui Solomon ji obiectele din el (2 Cron. 7:16-29; 29:17-19), portile lerusalimului (Num. 3:1), muntele Sinai (Ex. 19:23), lucrurile jertfite (Ex. 29:27), hrana zilnicá (1 Tim. 4:5). Atát in Vechiul, cát ji ín Noul Testament au fost sfintite persoanele puse deoparte pentru slujba Domnului. Astfel, au fost sfintite: Israel capopor (Ex. 19:14-15), persoane individuate ji familii (1 Sam. 16:5), prorocii (ler. 1:5), preotii (Lev. 8:30), primii náscuti ai lui Israel (Ex. 13:2; Num. 8:17; Deut. 18:19); Ioan Botezátorul a fost sfintit inainte de a se fi náscut (Luca 1:15). Din punct de vedere teologie, sfánt inseamná pur, curat, imaculat, dedicat lui Dumnezeu, avánd caracter asemánátor cu al lui Dumnezeu. In limba greacá šunt patru termeni utilizati pentru notiunea de sfintenie: 1. HAGIOS = exprimá ideea de separatie, pus deoparte, din care s-a dezvoltat ideea de puritate (Rom. 1:7; 1 Pet. 1:12) 2. AMIANTOS = neprihánit, fara pata (Evr. 7:26; 13:4; lac. 1:27; 1 Pet. 1:4) 3. HIEROS = sfánt pentru Domnul (1 Cor. 9:13; 2 Tim. 3:15) 4. HOSIOS = nevinovat de crime sau alte fapte nedemne (Fapte 2:27; 13:35; Evr. 7:26) Atát cuvántul de bazá grecesc, cát ji cel ebraic pentru sfintire au douá semnificatii: > 1. Separare de tot ce este ráu, profan ji lumesc pentru un scop sacru; a te curáti de pácat ji de orice necurátie, de orice rod al firii pámántejti; a fi consacrat pentru Domnul; a fi devotat ji pus deoparte pentru o intrebuintare spiritualá. 2. Separare, dedicare, consacrare pentru Dumnezeu. Aceasta cuprinde persoane ji lucruri care sunt pe deplin predate cu un scop, pentru a-I sluji lui Dumnezeu. In concluzie, acest dublu inteles al sfintirii la care ne referim aratá: 1. Separare mai intái de orice intrebuintare laicá, profaná, lumeascá ji apoi

150

Lucrarea Duhului Sfánt

2. Consacrare depliná pentru a fi folosit numai de Dumnezeu. Cu privire la doctrina sfintirii existá douá páreri: 1. Cá ea apare intr-un moment anume ce poate fi determinat cu precizie, fiind considerat ca o a doua mare lucrare a harului divin. 2. Cá ea constituie un proces continuu, care odatá inceput, ín momentul pocáintei, dureazá toatá viata. Noi šuntem adeptii celei de-a doua páreri.

Sfintirea legatd depocáinta fi de nafterea din nou Credinciosul, pe lángá najterea fizicá, naturalá, are parte de a doua najtere, spiritualá, supranaturalá. De aceea el are douá firi: firea pámánteascá, stigmatizatá de pácat, in care nu locuiejte nimic bun, ji firea spiritualá, care tinde spre asemánarea cu Dumnezeu. Intre aceste douá firi va fi un permanent conflict. Dumnezeu ne-a pus la indemáná toate mijloacele pentru a determina biruinta omului nou, a firii spirituále. Omul natural poate avea, ca ji luna, douá fete: una luminoasá ji alta intunecatá, una cunoscutá ji alta ascunsá. El poate avea ji calitáti, umbrite ínsá de unele pácate. Omul duhovnicesc a primit incá din clipa pocáintei predispozitii noi. Cel care inainte nu putea iubi, ajunge sá simtá in sufletul sáu un sentiment nou cu care ii poate cuprinde chiar ji pe dujmanii sái cei mai rái; simte repulsie ji dezgust intransigente impotriva oricárei necurátii; fuge de vorbele murdare; simte o adeváratá plácere sá facá voia Domnului ji sá-L slujeascá. Sfintirea incepe in clipa primirii Cuvántului lui Dumnezeu ji trebuie sá avanseze pentru a cuprinde intreaga fiintá (1 Tes. 5:23), dupá indemnul apostolului Pavel: „Duceti páná la capát mántuirea voastrá“ (Flp. 2:12). Sfintirea nu ínseamná extirparea únor apucáturi rele, ca in cazul unei operatii, ji nici infaptuirea ei automatá, ci este o lucrare a lui Dumnezeu sávárjitá in flinta noastrá omeneascá prin biruirea a ceea ce este ráu Ín noi. Sfintirea nu este o teorie. Ea este o experientá tráitá zi de zi de credincioji. La realizarea ei in viata noastrá contribuie trei factori:

Cele patru lucrári de bazá ale Duhulul Sfánt

151

1. Cuvántul lui Dumnezeu (Ioan 3:5, 15:3; 17:17; 1 Pet. 1:23; lac. 1:18-25; 2 Tes. 2:13) 2. Sángele Domnului Isus Cristos (1 Pet. 1:2; 18:23; Evr. 10:29) 3. Duhul Sfánt (Ioan 3:5; 2 Tes. 2:13) Cuvántul lui Dumnezeu - prin citire, ascultare ji ímplinire - curátá ji slintejte: „Acum voi sunteti curati din pricina cuvántului pe care vi 1-am spus“ (Ioan 15:3). Sángele Domnului Isus, prin credinta noastrá, are puterea de curátire, innoire ji sfintire: „Dar dacá umblám ín luminá, dupá cum El Insuji este ín luminá, avem pártájie unii cu altii; ji sángele lui Isus Cristos, Rul Lui, ne curátá de orice pácat“ (1 Ioan 1:7). Duhul Sfánt exercitá ín flinta noastrá o lucrare de purificare ji sfintire totalá: „Insá nádejdea aceasta nu injalá, pentru cá dragostea lui Dumnezeu a fost turnatá in inimile noastre prin Duhul Sfánt, care ne-a fost dat“ (Rom. 5:5); „Cáci Impárátia lui Dumnezeu nu este máncare ji báuturá, ci neprihánire, pace ji bucurie in Duhul Sfánt“ (Rom. 14:17); „Dumnezeul nádejdii sá vá umple de toatá bucuria ji pacea pe care o dá credinta, pentru ca, prin puterea Duhului Sfánt, sá fiti tari Ín nádejde!“ (Rom. 15:13); „El ne-a mántuit, nu pentru faptele facute de noi Ín neprihánire, ci pentru indurarea Lui, prin spálarea najterii din nou ji prin innoirea facutá de Duhul Sfánt“ (Tit 3:5). Sfintirea noastrá este vointa lui Dumnezeu (1 Tes. 4:3): „Urmáriti pacea cu toti ji sfintirea, fárá care nimeni nu va vedea pe Domnul“ (Evr. 12:14)’. Prin deplina sfintire intelegem actul ji starea credinciosului care - complet předat Domnului, cu trupul, sufletul ji duhul sáu - este pástrat curat pentru venirea Domnului (1 Tes. 5:23). Este o stare in care poftele, dorintele pácátoase ale trupului, sunt tinute sub control strict; la fel ochii, urechile, limba ji gándurile (1 Cor. 9:27).* * *

SFINTIREA se face - dupá H. Lockyer - pe mai multe cái: • prin (de) Dumnezeu (1 Tes. 4.3; 5:23; Evr. 10:11; luda 1); • prin Cristos (Evr. 2:11; 10:10,14; 13:12; Tit 2:14); • prin Duhul Sfánt (Rom. 15:16; 2 Tes. 2:13); • prin Cuvánt (Ioan 15:3; 17:17); • prin credinta (Fapte 26:18);

152

Lucrarea Duhului Sfánt

Sfintirea vietii trecute, prezente }i viitoare l. Trecutul este sfintit dintr-odatá. 2. Prezentul este sfintit in mod progresiv, pe másurá ce credinciosul se maturizeazá tot mai mult din punct de vedere spiritual, pentru a reprezenta chipul Domnului Isus Cristos. 3. Viitorul trebuie sá deviná complet sfintit. Procesul progresiv de sfintire trebuie sá atingá acest tel suprem; sfintirea depliná a duhului, sufletului ji trupului (1 Tes. 5:23), in vederea rápirii Bisericii. Aceasta inseamná o depliná rástignire a firii pámántejti, fiind mort fatá de pácat (Rom. 6:5-12). Credinciosul este supus ispitelor toatá viata. Dar el va birui ispita prin credintá, dragoste, putere de infránare ji rábdare ce-o primejte de la Domnul. Pentru aceasta, el trebuie sá fie zilnic in legáturá cu Domnul. Rugáciunea, citirea Cuvántului lui Dumnezeu ji pártájia fráteascá cu Biserica il ajutá sá poatá pástra zilnic aceastá legáturá cu Domnul. Transformarea spiritualá a credinciosului incepe in duh; aici vrea Duhul Sfánt sá ocupe locul principal, ca un adevárat pilot la cárma vasului. Transformarea incepe cu lustrul ce-1 primejte conjtiinta, sensibilizánd-o pentru a o determina sá implineascá numai voia lui Dumnezeu. Duhul cautá sá influenteze ratiunea, sentimentele ji vointa sufletului. Aja cum am vázut, sufletul primejte impulsuri nu numai de la duh, ci ji de la trup, care prin cele cinci ferestre ale sale privejte la lumea ínconjurátoare. Satana, dacá n-a putut tine duhul in orbire spiritualá, actioneazá prin trup asupra sufletului, care este ráspunzátor de luarea deciziilor ji de consecintele lor - pentru a-1 determina sá incline spre pácat. Cánd ne pocáim, Duhul Sfánt actioneazá asupra duhului nostru, trezindu-1 la viatá; cánd are loc najterea din nou, Duhul Sfánt actioneazá ji asupra sufletului, schimbándu-i sentimentele (credinciosul II iubejte pe Domnul ji urájte pácatul), schimbándu-i felul de a judeca (credinciosul capátá o miňte nouá), impulsionándu-i vointa in practicarea binelui ji abtinerea de la ráu. • prin rugáciune (lov 14:4); • prin pártásie cu cei drepti (Prov. 13:20); • prin pedepsire, mustrare (Evr. 12:6-11; 1 Pet. 1:7)

Cele patru lucrári de bazá ale Duhului Sfánt

153

La na^terea din nou, crejtinul capátá: 1. O spiritualitate nouá (Ps. 17:8) a) devine om nou (2 Cor. 5:17; Gal. 6:15) b) náscut din nou (Ioan 3:3) c) inviat la o viatá nouá (Ef. 2:1; 1 Cor. 15:22; 1 Ioan 5:12) d) el este ridicat in Cristos la o viatá in care mádularele trupului, ajunse in stápánirea lui Dumnezeu, au devenit unelte ale neprihánirii (Rom. 6:13) 2. O miňte nouá (Rom. 12:2) a) miňte sánátoasá (2 Tim. 1:7; 1 Pet. 1:13) b) mintea lui Cristos (Flp. 2:5; 1 Cor. 2:16) 3. Sentimente noi a) eliberarea de simtámántul fricii (Rom. 8:15; 1 Ioan 4:18) b) bucurii deosebite (Rom. 5:11; 14:17; 15:13; Gal. 5:22; 1 Tes. 1:6) Credinciosul nu devine dintr-odatá sfintit. Prin regenerarea najterii din nou, credinciosul este supus lucrárii spirituále - al cárei autor este Duhul Sfánt, devenind o fapturá nouá; prin botezul cu Duhul Sfánt, credinciosul trece prin operatia supranaturalá a Duhului Sfánt, názuind spre sfintirea depliná. Prin najterea din nou, credinciosul a devenit de drept ji de fapt copilul lui Dumnezeu. Prin sfintirea lucratá de Duhul Sfánt, el capátá puterea de a trái ca un adevárat fiu al lui Dumnezeu.

Sfintirea depliná Dacá roada Duhului Sfánt incepe sá apará chiar de la convertire, ea trebuie sá se accentueze ín urma primirii botezului cu Duhul Sfánt. Duhul Sfánt urmárejte sá ne facá apti pentru o cát mai profundá vietuire cu Dumnezeu. Una dintre cele mai minunate lucrári este operatiunea Duhului Sfánt, care dureazá ín viata unui credincios din clipa cánd il determiná sá se pocáiascá páná cánd realizeazá capodopera Sa: sfintirea integralá. Duhul Sfánt Iji incepe lucrarea in duhul láuntric. Prin acest duh opereazá asupra sufletului, iar apoi asupra trupului, cáruia ii imprimá putere de a rezista, de a se impotrivi ji de a respinge avalanja ispitelor care bat la uja inimii ji a gándului prin ferestrele ochilor ji ale urechilor sau prin pipáit, gust ji miros.

154

Lucrarea Duhului Sfánt

Duhul Sfánt nu jterge personalltatea noastrá; din contrá, El o intárejte, facánd din trásáturile noastre de caracter exemple demne de urmat. El folosejte metoda de convingere ji de atragere la Sine pliná de dragoste (Ioan 12:32). Fárá indoialá, botezul cu Duhul Sfánt se poate primi ji pástra numai intr-o atmosferá de sfintenie. Fárá aceastá ambiantá cereascá, poate fi vorba numai de o vorbire ín alte limbi care sá simuleze acest botez pentru a-i induce pe altii in eroare. Aaron purta coroana de Mare Preot pe care era fixatá o táblitá de aur curat, pe care erau sápáte ca o pečete cuvintele: „Sfintenie Domnului“ (Ex. 28:36). Numai aja putea sta Marele Preot in fata Domnului pentru a mijloci pentru popor. Sfintenia credinciojilor este aroma plácutá Domnului. Traditia iudaicá spune cá fiecare generatie are in rándurile sale 36 de drepti anonimi, a cáror existentá pe pámánt asigurá supravietuirea omenirii. Acejti sfinti nu jtiu ce reprezintá ei; ei nu-ji dau seama cá fac parte din acest grup, care este o adeváratá sare a pámántului, cum spunea Mántuitorul. Credinciojii, adeváratii sfinti šunt smeriti, n-au páreri prea inalte despre ei injiji. Nici Moise nu ji-a dat seama „cá pielea fetei lui strálucea“ pentru cá vorbise Domnul Isus pe muntele Sinai la primirea celor zece porunci (Ex. 34:29). O persoaná este sfántá atunci cánd a devenit proprietatea lui Dumnezeu. „Ca nijte copii ascultátori, nu vá lásati táráti in poftele pe care le aveati altádatá, cánd erati in nejtiintá. Ci, dupá cum Cel ce v-a chemat este sfánt, fiti ji voi sfinti in toatá purtarea voastrá. Cáci este scris: «Fiti sfinti, cáci Eu šunt sfánt»“ (1 Pet. 1:14-16). Duhul Sfánt ne modeleazá dupá chipul ji asemánarea Domnului Isus Cristos. Atunci cánd reujim sá biruim ji sá fim aja, šuntem tare fericiti. Atunci cánd avem ejecuri, šuntem foarte nefericiti. Vorbind despre roada crejtinului, Domnul Isus Cristos ne dá ca exemplu vita, zicánd: „Eu šunt adevárata vitá ji Tatál Meu este vierul. Pe orice mláditá care este in Mine ji n-aduce roadá, El o taie, ji pe orice mláditá care aduce roadá, El o curátá, ca sá aducá ji mai multá roadá“ (Ioan 15:1-2). Ca mládite ale viei, noi trebuie sá aducem roadá. Stápánul nostru este interesat in cát mai multá roadá: „§i voi, prin El, sunteti in

Cele patru lucrári de bazá ale Duhului Sfánt

155

Cristos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihánire, sfintire ji ráscumpárare“ (1 Cor. 1:30). Crejtinul trebuie sá aibá trei márturii: 1. Márturia Cuvántului lui Dumnezeu (Rom. 3:24; Ef. 2:8; 2 Tim. 1:9) 2. Márturia láuntricá a Duhului lui Dumnezeu (Rom. 8:16) 3. Márturia faptelor sale (lac. 2:18-22) Stadiul avansat al sfinteniei inseamná sá fim ínvátati sá gándim ca Dumnezeu: „Urmáriti pacea cu toti ji sfintirea, fárá care nimeni nu va vedea pe Domnul“ (Evr. 12:14). Numai un astfel de credincios - pe deplin sfintit - oferá baza scripturalá pentru manifestarea darurilor Duhului Sfánt (1 Cor. 13:1-2). La credinciosul sfintit, Duhul Sfánt controleazá duhul, sufletul ji trupul. Un astfel de credincios are urmátoarele:

1. Caracteristici spirituále a) liber de pácat (Rom. 6:6-7,14,18,22); b) umblá ín credintá ji in luminá Cuvántului lui Dumnezeu (1 Cor. 5:7; 1 Ioan 1:7); c) este mort fatá de pácat ji viu fatá de Dumnezeu (Rom. 6:6,11; Col. 3:3); d) tráiejte ji umblá prin Duhul Sfánt (Gal. 5:16,25; Rom. 8:1); e) deosebejte voia lui Dumnezeu (1 Cor. 2:14-15); f) este plin de toatá roada (Rom. 6:20-22; Gal. 5:22-23). 2. Caracteristici intelectuale a) gándejte ca Dumnezeu (Rom. 12:2); b) are miňte disciplinatá (Flp. 4:8; Rom. 7:25; 1 Pet. 1:13; 3:8; 2 Cor. 10:5; Rom. 8:6); c) are gándul lui Cristos (Flp. 2:5; 1 Cor. 2:16; Tit 1:15). 3. Caracteristici sentimentale a) este statornic (Ef. 4:4; Gal. 5:23); se cáláuzejte dupá adevár, ji nu dupá senzatii de moment (1 Cor. 14:32; lac. 1:2-7); b) este eliberat de fricá (Rom. 8:15; 2 Tim. 1:7; 1 Ioan 4:18); c) se bucurá pe deplin in Domnul (Rom. 5:11, 14,17; Gal. 5:22; 1 Pet. 1:18). Cel sfintit nu este diferit de cel náscut din nou, dar este mult

156

Lucrarea Duhului Sfánt

mai stabil din punct de vedere al experientei cu Dumnezeu, avánd urmátoarele trásáturi distincte: 1) Este om mare in Cristos - Galateni 4:1-6; 1 Corinteni 3:1-2 2) Este un mojtenitor statornic al lui Dumnezeu - Galateni 4:7; Romani 8:17; Tit 3:7 3) Este lucrátor impreuná cu Dumnezeu - 1 Corinteni 3:9; Matei 28:20 4) Este administratorul tainelor lui Dumnezeu - 1 Corinteni 4:1; 1 Petru 4:10 Din punct de vedere al comportárii exterioare, credinciosul sfintit se recunoajte dupá urmátoarele insujiri: 1) Este o jertfa permanentá, vie, sfántá, plácutá lui Dumnezeu - Romani 12:1 2) Trupul sau este instrumentul neprihánirii lui Dumnezeu Romani 6:12-13 3) Este servul Domnului ce-ji tine intreg trupul in stápánire - 1 Corinteni 9:24-27 Duhul Sfánt este supranumit Arhitectul Bisericii lui Dumnezeu. Aici, pe pámánt, Biserica localá este cadrul unde se cioplesc ji se fmiseazá pietrele ei (vezi 1 Imp. 6:7). Cánd totul va fi gata, Domnul va rápi Biserica la cer ji acolo va avea loc montarea ei; acolo nu se va mai auzi nicio loviturá de ciocan. Aici uneori trebuie sá suportám uneltele Domnului de curátire, care taie ji curátá, lucru ce nu place firii pámántejti. Transformarea spiritualá a credinciosului, repet, inceputá in clipa pocáintei, dureazá toatá viata. Dupá botezul cu Duhul Sfánt, aceastá lucrare de sfintire se adáncejte. Cánd am vizitat Tara Sfántá, in anul 1976, la lerusalim am vázut un stálp dezgropat ce fusese destinat Templului lui Solomon, dar care, pentru cá in timpul transportului s-a rupt, n-a fost transportat mai departe. A fost pur ji simplu abandonat. Acesta este un exemplu ilustrativ a ceea ce se poate intámpla cu un credincios cu care Duhul Sfánt nu-§i poate desávárji opera. Sá nu uitám, Biserica de pe pámánt nu este totuna cu cerul. Biserica este cel mult atelierul de pe pámánt care pregáte jte ji finiseazá materialul ce va deveni parte componentá a Bisericii lui Dumnezeu din cer.

Cele patru lucrári de bazá ale Duhului Sfánt

157

O, cáte šuflete cándva credincioase ji pline de rávná pentru Domnul, din cauza pácatului au fost abandonate de Duhul Sfánt. Ele nu vor mai ajunge sá fie strámutate in cer ji incluse in Mireasa Mielului. Aceasta va constitui pentru multi credincioji o maře pierdere.

Sfintenia >

Chemarea la sfintenie (1 Pet. 1:16; Rom. 12:1) Calea pentru a ajunge la sfintenie (Ioan 17:17; Ef. 5:26-27) Pilda pentru sfintenie (Evr. 7:26; 1 Pet. 2:21) Esenta sfinteniei (1 Pet. 1:15; Ef. 5:1) Roada sfinteniei (Evr. 12:4) Binecuvántarea sfinteniei (1 Pet. 2:5)

CAPITOLUL 10

ROADA DUHULUI SFÁNT

Roada Duhului nu e altceva decát virtutile lui Cristos. F. E. ScHLEIERMACHER

rin roadaDuhului Sfánt íntelegem fizionomia moralá ji spirituals a credinciosului aflat incontinuu sub lucrarea innoitoare a Duhului Sfánt. Ea reprezintá totalitatea insujirilor ce caracterizeazá un om nou in Cristos. Apostolul Pavel vorbejte despre nouá trásáturi ale roadei Duhului Sfánt: „Roada Duhului, dimpotrivá, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rábdare, bunátatea, facerea de bine, credinciojia, blándetea, infránarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege“ (Gal. 5:22-23). Roada Duhului Sfánt nu este fructul natural al omului. Omul se poate cultiva pe sine, poate avea trásáturi frumoase de caracter; poate fi bun. Aceasta nu inseamná cá trásáturile lui apartin Duhului Sfánt ca roadá specialá, izvorátá din El. Unbine-cunoscut slujitor al Evangheliei ne istorise jte o intámplare: cineva, vránd sá dea impresia cá márul sáu este plin de roade, a legat de crengile lui mai multe mere. Privind de departe, márul párea plin de roadá, dar dacá priveai atent, mai de aproape, iti puteai da seama de injeláciune. Merele nu erau rodul natural al márului respectiv; ele nu-ji trágeau seva din el; erau doar legate nenatural. Aja se poate intámpla ji cu prorocii ji invátátorii mincinoji care šunt imbrácati doar aparent in smerenie, blándete ji alte asemenea insujiri, ji vin la noi imbrácati in piei de oi. In realitate insá, ei nu šunt ceea ce vor sá pará la suprafatá. Fondul lor sufletesc nu este acelaji cu forma lor de evlavie seducátoare, cu care cautá sá-i ínjele pe cei lesne crezátori.

P

160

Lucrarea Duhului Sfánt

Cele nouá insujiri ale roadei Duhului Sfánt pot fi impártite in trei categorii: a) Insujiri ale caracterului crejtin in starea lui láuntricá: dragostea, bucuria ji pacea; b) Insujiri ale caracterului crejtin in raporturile cu semenii sái: indelunga rábdare, bunátatea ji facerea de bine; c) Insujiri ale caracterului crejtin in raporturile sale cu Dumnezeu: credinciojia, blándetea ji ínfránarea poftelor.

10.1. Dragostea DRAGOSTEA este acel sentiment altruist ale cárei rádácini, adánc sádite in inima noastrá, innobileazá láuntrul nostru, facánd ca sub ramurile ei exterioare sá-i cuprindá pe toti oamenii, chiar ji pe cei mai inráiti dujmani.* * In Noul Testament, in limba greacá, avem douá cuvinte pentru notiunea de dragoste: a) „agape“ - folosit pentru: 1) a descrie atitudinea lui Dumnezeu fatá de Fiul Sáu (Ioan 17:26); fatá de omenire in general (Ioan 3:16; Rom. 5:8); fatá de cei credincioji (Ioan 14:21); 2) a exprima voia Domnului cu privire la iubirea copiilor Sái unul fatá de altul (Ioan 13:34) ji fatá de toti oamenii (1 Tes. 3:12; 1 Cor. 16:14; 2 Pet. 1:7); 3) a exprima natura lui Dumnezeu (1 Ioan 4:8), care este iubire. b) „fileo“ - diferit de „agape“, pentru a reprezenta o afectiune mai sensibilá Ambele cuvinte šunt folosite pentru a aráta iubirea Tatálui fatá de Fiul, in Ioan 3:35 (agape) ji in Ioan 5:20 (fileo); iubirea fatá de credincioji in Ioan 14:21 (agape) ji in Ioan 16:27 (fileo); iubirea *

Pot exista trei feluri de iubiri: • iubire fizicá -cánd iti place fizicul cuiva • iubire sufleteascá - a párintilor fatá de copii • iubire spiritualá - cu care pot fi iubiti semenii nostri, chiar si dusmanii nostri

161

Roada Duhului Sfánt

Domnului Isus fata de unii credincioji in Ioan 13:23 (agape) ji in Ioan 20:2 (fileo). Existá distinctie intre cele douá expresii. De exemplu, „fileo“ nu este niciodatá folosit in vreo poruncá pentru a aráta iubirea omului fatá de Dumnezeu, deji este folosit o datá ca un avertisment la 1 Corinteni 16:22. „Agape“ este folosit in Matei 22:37; Luca 10:27; Romani 8:28; 1 Corinteni 8:3; 1 Petru 1:8; 1 Ioan 4:21. Deosebirea intre cele douá expresii reiese mai ales din textul din Ioan 21:15-17. Contextul folosejte expresia „agapas“ la cele douá intrebári ale Domnului Isus adresáte lui Petru, denotánd cá iubirea ce i se cerea trebuia sá fie de aceeaji valoare ca in Apocalipsa 12:11 - o iubire altruistá, gata de a sluji ji de a se jertfi. Folosirea a expresiei „fileo“ in cuvántul de ráspuns a lui Petru chiar ji la cea de-a treia intrebare a Mántuitorului denotá gándul iubirii ridicat la cel mai inalt grad manifestat, ca o adeváratá veneratie.

10.2. Bucuria

BUCURIA este nota caracteristicá a Noului Testament. Unul din přimele rezultate ale mantuirii este bucuria. Famenul etiopian ji-a continuat cálátoria „plin de bucurie“ dupá ce a fost botezat de Filip (Fapte 8:39).Temnicerul din Filipi „s-a bucurat cu toatá casa lui cá a crezut in Dumnezeu“ (Fapte 16:34). Bucuria mantuirii strálucejte pe fetele copiilor lui Dumnezeu. Ea este o adeváratá slavá íntipáritá pe fetele lor, deji uneori tree ji ei prin incercári. Chiar in mijlocul necazurilor, ei se bucurá, dupá cum unii apostoli ,,s-au bucurat cá au fost invredniciti sá fie batjocoriti pentru Numele Lui“ (Fapte 5:41). O doamná necredincioasá spunea despre marele predicator Whitefield: „Era atát de bucuros, íncát m-a ispitit de a má face crejtiná.“ Epištola cátre filipeni abundá in recomandári de genul: „Bucurati-vá totdeauna in Domnul! laráji zic: bucurati-vá!“ (Flp. 4:4), motiv pentru care este intitulatá epištola bucuriei.

162

Lucrarea Duhulul Sfánt

10.3. Pacea PACEA nu se poate separa de bucurie: * ,,§i pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, vá va páži inimile §i gándurile in Cristos Isus“ (Flp. 4:7). In timp ce pácátosul este ros de nelinete, credinciosul este linijtit pentru cá are in el pacea lui Cristos. „Vá las pacea, vá dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dá lumea. Sá nu vi se tulbure inima, nici sá nu se inspáimánte“ (Ioan 14:27), a spus Domnul Isus Cristos. Pacea lui Cristos trebuie sá stápáneascá in inimile noastre in orice imprejurare. Prezenta acestei páci este o dovadá cá Impárátia lui Dumnezeu domne§te ináuntrul nostru: „Cáci Impárátia lui Dumnezeu nu este máncare ji báuturá, ci neprihánire, pace §i bucurie in Duhul Sfánt“ (Rom. 14:17). 10.4. Indelunga rábdare

ÍNDELUNGA RÁBDARE este una din marile calitáti ale lui Dumnezeu, care ii tolereazá cu multá ingáduintá chiar ji pe cei mai mari pácátoji in nádejdea cá se vor indrepta (Rom. 2:4; 9:22; 2 Pet. 3:8-9,15). La rándul sáu, cre^tinul este dator sá dea dovadá de rábdare, §i chiar indelungá rábdare, Ín mijlocul incercárilor. ** Apostolul Pavel ne recomandá: „Uitati-vá dar cu luare aminte Este interesant de observat legátura si ordinea in roada Duhului: dragostea, apoi bucuria, pacea... Tálcuind acest loc, Sf. IOAN GURÁ DE AUR spunea: „... mai íntái a ránduit dragostea si apoi a pomenit de celelalte; a pus rádácina si atunci a arátat rodul; a asezat temelia si atunci a adáugat zidirea... pricina bucuriei nu poate veni mai intái, de nu se va aráta rádácina dragostei, nici cu bunátatea pácii nu ne putem contopi, de nu vom socoti mai inainte ca ale noastre pe cele ale aproapelui. Dragostea... este maica tuturor bunátátilor...“ ** Un brahman a vizitat un misionář crestin la o orá nepotrivitá, cánd acesta se pregátea de plecare. Totusi, 1-a ascultat cu rábdare, desi tocmai atunci un servitor i-a rásturnat o lampá cu petrol, stricándu-i fata de masá. Misionarul a rámas rábdátor. Vázánd toate acestea, brahmanul a fost coplesit si s-a hotárát sá-L urmeze si el pe Domnul Isus, Cel care poate face astfel de lucrári.

*

Roada Duhului Sfánt

163

la Cel ce a suferit din partea pácátojilor o ímpotrivire aja de maře fatá de Sine, pentru ca nu cumva sá vá pierdeti inima ji sá cádeti de obosealá in sufletele voastre“ (Evr. 12:3); „Cu toatá smerenia ji blándetea, cu indelungá rábdare; ingáduiti-vá unii pe altii ín dragoste“ (Ef. 4:2). Cuvántul indelungá rábdare este adesea intálnit in paginile Noului Testament ji reprezintá o atitudine nouá a celui renáscut in Cristos fatá de slábiciunile celor ce ne inconjoará. „Fiti dar indelung rábdátori, fratilor, páná la venirea Domnului. látá cá plugarul ajteaptá roada scumpá a pámántului, ji o ajteaptá cu rábdare, páná primejte ploaie timpurie ji tárzie. Fiti ji voi indelung rábdátori, intáriti-vá inimile, cáci venirea Domnului este aproape“ (lac. 5:5-7).

10.5. Bunátatea

BUNÁTATEA a fost cea mai frumoasá calitate arátatá de samariteanul milostiv fatá de cel cázut intre tálhari (Luca 10:33-37). In locul unei firi rázbunátoare, neíndurátoare ji neinduplecate, Dumnezeu ne dá o trásáturá nouá, desprinsá din insuji caracterul Sáu divin. Nimeni nu este atát de bun ca El. Dacá vrem sá-I semánám, sá ne insujim bunátate din bunátatea Lui. „Astfel dar, ca nijte aleji ai lui Dumnezeu, sfinti ji preaiubiti, imbrácati-vá cu o inimá pliná de indurare, cu bunátate, cu smerenie, cu blándete, cu indelungá rábdare“ (Col. 3.12).

10.6. Facerea de bine FACEREA DE BINE reprezintá o altá caracteristicá a atitudinii noastre intelegátoare fatá de nevoile altora. „§i sá nu dati uitárii binefacerea ji dárnicia; cáci lui Dumnezeu jertfe ca acestea li plac“ (Evr. 13:16). Cre jtinul este darnic; el nu-ji poate inchide inima in fata lipsurilor altora. Dimpotrivá, cautá sá ráspándeascá binefaceri prin cuvinte amabile, incurajatoare pentru cei obositi de alergare. El este prezent oriunde poate da o máná de ajutor. „Ajutati pe sfinti cánd sunt in nevoie. Fiti primitori de oaspeti“ (Rom. 12:13).

Lucrarea Duhului Sfánt

164

10.7. Credincio^ia CREDINCIO§IA este fidelitatea ce o datorám bunului nostru Tatá ceresc ji Mántuitorului iubit Isus Cristos. Este punerea in practice a credintei §i ridicarea ei de la pozitia de teorie la rangul de virtute. Sotii sunt datori sá dea dovadá de credincio^ie unul fatá de celálalt, pentru cá intre noi stá Dumnezeu gata sá judece pe cel ce-^i calcá legámántul cásátoriei (Evr. 13:4). Credinciojia ji fidelitatea trebuie sá caracterizeze raporturile dintre noi, ale tuturor credincio§ilor, fatá de Dumnezeu. Apostolul Pavel, in Epištola cátre evrei, prezintá un §ir de martori care §i-au dovedit credincio§ia fatá de Dumnezeu, la nevoie, chiar cu přepil vietii lor (Evr. 11). Domnul ii va ráspláti pe toti cei care n-au obosit, ci au rámas credincioji fatá de El páná la capát (2 Tim. 4:8).

10.8. Blándetea

BLÁNDETEA a fost trásátura caracteristicá a Mántuitorului, care ne-a indemnat: „Luati jugul Meu asupra voastrá §i invátati de la Mine, cáci Eu sunt blánd ji smerit cu inima; §i veti gási odihná pentru sufletele voastre“ (Matei 11:29). „Spuneti fiicei Sionului: «Iatá, Impáratul táu vine la tine, blánd §i cálare pe un mágar, pe un mágáru§, mánzul unei mágárite * “ (Matei 21:5). Pavel insu§i s-a arátat blánd in mijlocul bisericilor (2 Cor. 10:1) §i ne-a sfatuit sá-i urmám exemplul: „Blándetea voastrá sá fie cunoscutá de toti oamenii. Domnul este aproape“ (Flp. 4:5). Chemarea la blándete este deseori intálnitá in epistolele apostolului Pavel. Aláturi de credinciojie, blándetea este o altá virtute prin care Dumnezeu este onorat. Moise a fost caracterizat drept cel mai blánd om de pe fata pámántului (Num. 12:3). Odatá insá §i-a pierdut aceastá virtute, lovind cu ciudá de douá ori ín stánca din care trebuia sá se adape poporul lui Israel (Num. 20:10-12). Pentru acest motiv el a trebuit sá lase altuia, lui losua, cinstea de a conduce poporul Domnului in Canaan.

Roada Duhului Sfánt

165

10.9. Infránarea poftelor ÍNFRÁNAREA POFTELOR este o altá virtute prin care Dumnezeu este onorat in viata noastrá. Noi šuntem chemati sá fim Templul lui Dumnezeu. Prin pofte, noi putem strica acest Templu. „Fugiti de curvie! Orice alt pácat pe care-1 face omul este un pácat sávárjit afará din trup; dar cine curvejte, pácátuiejte impotriva trupului sáu. Nu §titi cá trupul vostru este Templul Duhului Sfánt, care locuiejte Ín voi ji pe care L-ati primit de la Dumnezeu? §i cá voi nu sunteti ai vojtri? Cáci ati fost cumpárati cu un pret. Prosláviti dar pe Dumnezeu in trupul ji in duhul vostru, care šunt ale lui Dumnezeu“ (1 Cor. 6:18-20). Lipsa de infránare a facut sá cadá in pustiu multe victime din poporul lui Israel, in drumul spre Canaan (1 Cor. 10:1-11). „Toate lucrurile imi šunt ingáduite, dar nu toate šunt de folos; toate lucrurile imi šunt ingáduite, dar nimic nu trebuie sá puná stápánire pe mine“ (1 Cor. 6:12). Noi šuntem chemati sá ne infránám limba (lac. 1:26) ji toate mádularele. Pentru a realiza o astfel de infránare, apostolul Pavel a spus despre sine: „Ci má port aspru cu trupul meu ji-1 tin in stápánire, ca nu cumva, dupá ce am propováduit altora, eu insumi sá fiu lepádat“ (1 Cor. 9:27). Cumpátarea ji autocontrolul trebuie sá ne ajute sá putem pástra un echilibru sfánt in viata ji comportamentul nostru. * „A doua zi, cánd a intrat Moise in cortul márturiei, iatá cá toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, inverzise, facuse muguri, inflorise ji copsese migdale“ (Num. 17:8). Toiagul lui Aaron poate fi luat ca exemplu in ceea ce privejte roada Duhului Sfánt. Cu el s-a petrecut o minune. Frunzele, mugurii, florile ji migdalele ce le-a produs n-au fost produse de seva extrasá din pámánt cu ajutorul rádácinilor. Toiagul lui Aaron n-a avut niciodatá rádácini; viata ce-o primea nu venea de jos, ci de sus. Tot aja, roada Duhului Sfánt nu este rezultatul únor trásáturi frumoase de caracter, innáscute sau datoritá unei educatii alese; ea este a Duhului Sfánt care schimbá fizionomia *

Lantul virtutilor se íncheie cu „infránarea“. „Infránarea este fundamental credintei.“ (Mart. SEXTUS) „Lipsa de infránare inráieste pe om: leneveste sufletul si apleacá trupul sá alunece spre boalá.“ (Clement Alexandrinul)

166

Lucrarea Duhului Sfánt

moralá ji infrumuseteazá personalitatea crejtinului, ridicándu-1 la o treaptá superioará de viata spiritualá. Roada unui pom este dovada vietii ji a sánátátii lui. Roada Duhului Sfánt este manifestarea naturii divine in noi; atunci cánd ea lipsejte, acest lucru se datoreazá unui pácat care roade la rádácina noastrá spiritualá. Acel pácat trebuie eradicat. Prezenta Duhului Sfánt ín viata noastrá spiritualá trebuie sá reiasá din prezenta celor nouá trásáturi ale roadei Sale. Prezenta acestei roade are o dublá semnificatie: • este un semn distinctiv dupá care se cunoajte natura duhului care opereazá in viata noastrá; • este un semn distinctiv dupá care pot fi deosebiti credinciojii falji de cei adevárati, respectiv prorocii falji de cei adevárati. Trebuie sá existe un echilibru perfect intre cele nouá daruri ale Duhului Sfánt ji intre cele nouá trásáturi ale roadei Duhului Sfánt. * DRAGOSTEA cuprinsá in toatá ROADA DUHULUI

BUCURIA este tária dragostei; PACEA este siguranta dragostei; ÍNDELUNGA RÁB DARE este rábdarea dragostei; BUNÁFATEA este purtarea dragostei; FACEREA DE BINE este caracterul dragostei; CREDINCIO§IA este increderea dragostei; BLÁNDETEA este smerenia dragostei; ÍNFRÁNAREA POFTELOR este biruinta dragostei. *

Intr-o tálmácire originalá pe care a dat-o Lambert Delong, superintendentul de la Church of God cu privire la detaliile semnificative din pila samariteanului (Luca 10:25-37), el spune cá cei „doi lei“ pe care i-a dat samariteanul {Domnul Isus) hangiului {Duhul Sfánt) ín han {Bisericá) reprezintá ROADA ji DARURILE DUHULUI. Bennett, in cartea The Holy Spirit and You, citeazá un exemplu in care doi crejtini discutau odatá despre lucrarea Duhului Sfánt astfel: „Tu poti sá ai darurile... eu iau roada Duhului.“ (cap. 6, p. 80) Adeváratii credinciosi insá nu trebuie sá desconsidere niciuna din lucrárile Duhului Sfánt.

CAPITOLUL 11

PLINÁTATEA DUHULUI SFÁNT

eosebirea dintre umplerea cu Duhul Sfánt ji botezul cu Duhul Sfánt sau intr-o primire a Duhului Sfánt in diferite másuri se poate exemplifica printr-un pahar cu apá. Paharul cu apá poate fi umplu, fara insá sá se reverse din el, dar poate fi umplut ji in aja fel íncát sá se reverse apa din el. Intotdeauna umplerea vine in urma botezului cu Duhul Sfánt. La Rusalii, ucenicii au fost umpluti cu Duhul Sfánt (Fapte 4:4-8) ji, cu toate acestea, dupá cáteva zile din nou au fost umpluti (Fapte 4:8, 31; 13:52). Omul care continuá sá tráiascá ji sá umble in Duhul este umplut cu toatá plinátatea Dumnezeirii cu scopul de a mentine starea avutá la primirea botezului cu Duhul Sfánt (Ef. 3:16-20; 5:18; Gal. 5:16-20). Crejtinii care au fost botezati cu Duhul Sfánt au experimentat de-a lungul anilor noi revársári (umpleri) pentru a pástra plinátatea (Fapte 4:31; 2 Cor. 1:22; 5:5; Ef. 3:19; 1 Ioan 4:13). Insuji Cristos a tráit multá vřeme in rugáciune pentru a improspáta mereu umplerea Sa cu puterea de sus. *

D

*

PLINÁTATEA DUHULUI SFÁNT. Despre adeváratul credincios, Noul Testament aratá cá trebuie sá fie umplut cu: 1) Duh (Ef. 5:18); 2) Roade (Flp. 1:11); 3) Credintá (Fapte 6:8); 4) Putere (Fapte 6:8); 5) Bucurie (Rom. 15:13); 6) Cunojtinfá (Col. 1:9); 7) Plinátatea lui Dumnezeu (Ef. 3:19).

168

Lucrarea Duhului Sfánt

In Efeseni 5:18 se mentioneazá: „Fiti plini de Duh“. Sá cercetám mai indeaproape acest maře cuvánt al apostolului Pavel: „Fiti plini de Duh“ ji sá notám gramatica expresiei, cáci ea are sá ne invete o lectie interesantá ji folositoare. In primul rand, observám cá verbul este la modul imperativ. Aceasta Ínseamná cá este o poruncá. Da, e o poruncá a lui Dumnezeu, la fel cum este ji cea dinaintea ei: „Nu vá ímbátati de vin“. A fi plin de Duhul Sfánt nu este deci céva facultativ, la alegere, ci o obligatie a fiecárui crejtin, chiar dacá nu este predicator. ín al doilea rand, ději verbul este la imperativ, el ajutá la formarea diatezei pasive. Adicá nu te umpli tu insuti, ci te laji umplut. Aceasta ínseamná cá tot ce putem face este sá venim cu vasul gol la Dumnezeu ca sá-1 umple cu Duhul Sáu. Al treilea lucru ce trebuie notát cu privire la expresia „fiti plini“ este cá ea se gásejte la prezentul continuu (actiunea se petrece in timpul vorbirii). Astfel, ín limba greacá are sensul de „fiti plini mereu in prezent“. Nu este vorba de o experientá staticá, ci ni se poruncejte sá fim plini mereu. Imaginea pe care ne-o dá Domnul Isus ín acest sens o gásim la Ioan 4:14: „izvorul de apá care tájnejte ín noi“. Viata crejtinului trebuie sá fie o continuá pocáintá ji umplere cu Duhul Sfánt. Plinátatea Duhului Sfánt este foarte importantá pentru continuá mentinere a crejtinului pe linia de plutire. Peste noi vin avalanje de ispite ji toate au un singur scop: dárámarea noastrá. Atunci cánd vrájmajul sufletelor noastre, diavolul, observá cá nu a reujit, el este gata la orice fel de compromisuri; el este multumit ji dacá noi vom renunta chiar ji numai la o parte din iubirea noastrá pentru Domnul, devenind cáldicei. Sá nu uitám insá cá ín fata Domnului, starea aceasta echivaleazá cu o cádere spiritualá. Intr-o astfel de pozitie ajunsese Biserica din Efes, cáreia Domnul ii atrásese atentia: „Dar ce am impotriva ta este cá ti-ai párásit dragostea dintái. Adu-ti dar aminte de unde ai cázut; pocáiejte-te ji intoarce-te la faptele tale dintái. Altfel voi veni la tine ji-ti voi lua sfejnicul din locul lui, dacá nu te pocáiejti“ (Apoc. 2:4-5). ín mesajul adresat Bisericii din Laodiceea, Domnul spune: „Dar fiindcá ejti cáldicei, nici řece, nici in clocot, am sá te várs din gura Mea“ (Apoc. 3:16). Aceasta este totuna

Plinátatea Duhului Sfánt

169

cu pierderea binecuvántárii de a fi rápit, fagáduintá facutá Bisericii din Filadelfia (vezi Apoc. 3:10). Domnul Isus rezolvá problemele credinciosului in cer, iar Duhul Sfánt rezolvá problemele Domnului in viata credinciosului de pe pámánt. Ori de cáte ori ne rácim, ne indepártám de Domnul Isus. Avem nevoie de plinátatea Duhului Sfánt ji de cát mai dese experience ale acestei plinátáti. Se pune insá intrebarea: cum se realizeazá aceastá plinátate? 1. In primul ránd, aceasta este in stránsá legáturá cu sfintirea noastrá. Ea nu poate fi separatá de aceastá operatiune a Duhului Sfánt. Prin umplerea cu Duhul Sfánt ji plinátatea Lui, toate compartimentele fiintei noastre sunt in raza de actiune a Duhului Sfánt; nu rámáne niciun unghi mort; toate mádularele noastre ji tot láuntrul nostru este sfintit ji pus in slujba Domnului. 2. In al doilea ránd, ea este un rezultat al vietii de rugáciune. Rugáciunile fierbinti rostite cu credintá atrag dupá ele astfel de umpleri: „Dupá ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfánt ji vesteau Cuvántul lui Dumnezeu cu indráznealá“ (Fapte 4:31). Din viata celor ce nu se roagá, Duhul Sfánt Se retrage. La fel, din viata celor care-L íntristeazá incontinuu prin pácate facute cu premeditare ji buná jtiintá.

CAPITOLUL 12

Tntristárile

duhului sfánt

upáce amdoveditcáDuhul Sfánt este opersoaná,elimpede cá El poate fi tratat in mod diferit, iar tratamentele nedemne II pot face sá sufere. Avánd ín vedere dumnezeirea Sa, impotriva Duhului Sfánt se poate pácátui, ji incá destul de grav. Sá incercám sá facem o clasificare a suferintelor ce pot fi indurate de cátre Duhul Sfánt: 1. Suferintele cauzate de anumite imprejurári; 2. Suferintele cauzate de cei care refuzá sá páráseascá pácatul; 3. Suferintele cauzate de cei care tráiesc in pácat ji de credinciojii care se páteazá; 4. Suferintele cauzate de cátre credinciojii care nu vegheazá. Sá incercám sá examinám fiecare punct de mai sus in lumina Cuvántului lui Dumnezeu.

D

12.1. Suferintele cauzate de anumite imprejurári Domnul Isus a suferit diferite amáráciuni in viata Lui pámánteascá. Din aceastá cauzá, unele din rugáciunile Sale au fost adevárate revársári ale expresiei unei adánci suferinte. Domnul Isus a suspinat (Marcu 7:34), ji uneori chiar adánc (Marcu 8:12); la fel suspiná ji Duhul Sfánt (Rom. 8:26). Duhul Sfánt este o persoaná cu foarte multá sensibilitate, care suferá vázánd lipsurile ji infirmitátile noastre spirituále. Duhul Sfánt are cele mai sublime názuinte (Rom. 8:27) ji suferá amar ori de cáte ori are cáte o deceptie cu noi, credinciojii. Domnul Isus a stát numai 33 de ani pe pámánt, ji cát a avut

172

Lucrarea Duhului Sfánt

suferit! Unde mai punem cá Duhul Sfánt este pe pámánt de mai bine de 1900 de ani! In acest lung interval a avut parte de multe amáráciuni; dacá ne gándim numai la cáderile ji abaterile Bisericii ín decursul timpului. 12.2. Suferintele cauzate de cei ce refuzá sá páráseascá pácatul Existá mai multe pácate pe care le fac oamenii, care se rásfráng direct asupra Duhului Sfánt ji ca atare sunt caracterizate ca fund foarte grave:

12.2.1. Duhul Sfánt poatefi hulit

In cáteva ocazii, Domnul Isus Cristos a fost acuzat cá scoate dracii cu puterea celui ráu. Aja s-a intámplat lángá Capernaum (Matei 9:34),ín ludeea sau Pereea (Luca 11:14-23). Un caz tipic il constituie lucrarea care a avut loc ín Galileea, relatatá in Matei 12:22-32 ji ín Marcu 3:22-30. „§i cárturarii, care se pogoráserá din lerusalim, ziceau: «Este stápánit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor»“ (Marcu 3:22). Domnul Isus a respins ín mod categoric calomnia ridicatá impotriva Lui de cátre farisei, argumentánd: „Orice impárátie dezbinatá impotriva ei insáji nu poate dáinui. Dača Satana scoate afará pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dáinui impárátia lui? §i dacá Eu scot afará dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii vojtri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecátorii vojtri. Dar dacá eu scot afará dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Impárátia lui Dumnezeu a venit peste voi“ (Matei 12:25-28). Apoi a adáugat: „Oricine va vorbi impotriva Fiului Omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi impotriva Duhului Sfánt, nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel viitor“ (Matei 12:32). Sá examinám caracteristicile pácatului de mai sus: a) Este un pácat direct impotriva Duhului Sfánt, pentru cá Domnul Isus lucra cu puterea Duhului Sfánt. Fariseii se puteau situa impotriva Domnului Isus Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu, dar nu aveau niciun motiv sá fie impotriva Duhului Sfánt, a cárui activitate le era cunoscutá din Vechiul Testament.

intrlstčrlle Duhului Sfánt

173

b) Fariseii sávárjeau un pácat cu buná jtiintá tocmai impotriva persoanei care trebuia sá le deschidá ochii spre mántuire. c) Pácatul era determinat de o situatie specialá. Pácatul nu era expresia unei simple ujurinte in vorbire, ci era dovada urii diabolice impotriva Domnului Isus, ajunsá la culme ji care depájea orice hotař al ratiunii ji al bunului simt. Era un pácat facut ín prezenta Fiului lui Dumnezeu, pentru care, odatá facut, n-avea cine sá mai mijloceascá pentru iertarea lui. d) Prin sávárjirea acestui pácat, fariseii respingeau cu hotáráre orice alt contact posibil cu Dumnezeu ji deci orice altá ocazie de mántuire (Fapte 4:12). Dumnezeu, in calitate de Suveran al universului, pástreazá legátura cu lumea cázutá Ín pácat prin intermediul Duhului Sfánt. Respingerea oficiului Sáu este cel mai greu pácat. Pácatul impotriva Duhului Sfánt nu este o intámplare sau un simplu accident; este rezultatul unui lung jir de pácate; de aceea el este un pácat care nu mai poate fi iertat. 12.2.2. Duhul Sfántpoatefi refuzat

In Dispensatia Duhului Sfánt ín care ne gásim in prezent, vocea Duhului Sfánt se face auzitá prin diferite mijloace (Apoc. 2:7). El cheamá la pocáintá. „De aceea, cum zice Duhul Sfánt: «Astázi dacá auziti glasul Lui, nu vá impietriti inimile ca in ziua rázvrátirii, ca Ín ziua ispitirii in pustiu»“ (Evr. 3:7-8). In calitate de trimis al cerului, El Se stráduiejte sá convingá de existenta pácatului (Ioan 16:8). Multi ajung sá-ji dea seama de pácatul lor, dar refuzá cu incápátánare sá renunte la el. Aceastá respingere a Duhului Sfánt este foarte gravá, pentru cá in vejnicie nu se va mai oferi o altá ocazie de mántuire, iar cei ce L-au respins vor rámáne condamnati pentru vecie. 12.2.3. Duhul Sfántpoatefi batjocorit „Cu cát mai asprá pedeapsá credeti cá va lua cel ce va cálca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pángári sángele legámántului, cu care a fost sfintit ji va batjocori pe Duhul harului?“ (Evr. 10:29).

174

Lucrarea Duhului Sfánt

Acest pácat Í1 facuse ji Simon Magul, care a considerat cá Duhul Sfánt poate fi supus tárguielilor pe bani. Tori cei care refuzá apelul insistent al Duhului Sfánt la pocáintá II batjocoresc. Duhul Sfánt zice: „Astázi este ziua mántuirii“, iar cel ce tráiejte ín pácat zice: „Nu, am incá suficient timp; sá mai pácátuiesc páná atunci.“

12.3. Suferintele cauzate de cei care tráiesc in pácat ji de credinciojii care se páteazá

12.3.1. Duhul Sfántpoatefi intristat „Sá nu intristati pe Duhul Sfánt al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua ráscumpárárii“ (Ef. 4:30). Dacá analizám capitolul 4 din Efeseni, ne dám seama cá Duhul Sfánt poate fi intristat prin pácate ji o viatá dezordonatá. El mai poate fi intristat prin ingratitudine, adicá prin lipsá de recunojtintá fatá de Dumnezeu. Neascultarea este o altá sursá de intristare. „Dar ei au fost neascultátori ji au intristat pe Duhul cel Sfánt; iar El li S-a facut vrájmaj ji a luptat impotriva lor“ (Is. 63:10).

12.3.2. Impotrivireafata de Duhul Sfánt §tefan i-a invinuit pe iudei de acest pácat, zicánd: „Oameni tari la cerbice, netáiati imprejur cu inima ji cu urechile! Voi intotdeauna vá impotriviti Duhului Sfánt. Cum au facut párintii vojtri, aja faceti ji voi“ (Fapte 7:51). ludeii s-au impotrivit lucrárii Duhului Sfánt, care dorea sá-i nascá din nou. Duhul Sfánt dorejte sá ne řidiče páná la cele mai inalte culmi ji ináltimi de pártájie cu Domnul. „§i Cel ce cerceteazá inimile jtie care este názuinta Duhului; pentru cá El mijlocejte pentru sfinti dupá voia lui Dumnezeu“ (Rom. 8:27). Názuinta Duhului Sfánt este pocáintá, najterea din nou, botezul ji sfintirea noastrá depliná. El ne dá índemnuri in inimá ji ridicá privirile noastre spre acele ináltimi ce se profileazá la orizont, dar noi facem adesea ca ji crejtinul din cartea lui Bunyan, Cálátoria

intrlstárlle Duhului Sfánt

175

cre^tinului, care era aplecat sá strángá paie cu grebla ji nu privea sus la coroana care era deasupra capului sáu. Unii se impotrivesc pocáintei, altii najterii din nou, altii botezului cu Duhul Sfánt ji altii sfintirii depline. Din aceastá cauzá nu toti credinciojii due páná la capát obiectivul mántuirii - asemánarea cu Cristos. „Astfel dar, preaiubitilor, dupá cum totdeauna ati fost ascultátori, duceti páná la capát mántuirea voastrá, cu fricá ji eutremur, nu numai cánd šunt eu de fatá, ci cu mult mai mult acum, in lipsa mea“ (Flp. 2:12). „Deci, fiindcá avem astfel de fagáduinte, preaiubitilor, sá ne curátim de orice intináciune a cárnii ji a duhului ji sá ne ducem sfintirea páná la capát, in frica de Dumnezeu“ (2 Cor. 7:1).

12.3.3. Duhul Sfántpoatefi mintit

In cazul lui Anania ji al Safirei (vezi Fapte 5:1-11), cei doi nu-i minteau pe oameni, ci pe Duhul Sfánt, ceea ce le-a cauzat un sfárjit groaznic. Cei care pun la cale uneltiri, cautá sá injele nu pe oameni, ci pe Duhul Sfánt, care reprezintá Dumnezeirea pe pámánt. Pácátojii II mint pe Duhul Sfánt cánd nu-ji fac datoria fatá de lucrare sau opresc pentru ei ceea ce este al Domnului. 12.3.4. Duhul Sfántpoatefi ispitit

„Atunci Petru i-a zis: «Cum de v-ati inteles intre voi sá ispititi pe Duhul Domnului? látá, picioarele celor ce au ingropat pe bárbatul táu šunt la ujá ji te vor lua ji pe tine»“ (Fapte 5:9). Anania ji Safira nu numai cá L-au mintit pe Duhul Sfánt, ci Lau ji ispitit, incercánd sá-L puná in situatia de a tolera pátrunderea pácatului ipocriziei in sánul Bisericii. Ei L-au pus pe Duhul Sfánt in situatia neplácutá sá interviná nu spre a contribui la mántuirea lor, ci la stárpirea lor din Bisericá. Dacá El ar fi ignorat acest pácat, trecándu-1 sub tácere, ar fi lásat o ujá deschisá pentru alte pácate, creánd impresia cá in Bisericá Domnului se poate pácátui fárá primejdia de a fi descoperit.

176

Lucrarea Duhului Sfánt

12.4. Suferinte cauzate Duhului Sfánt de cátre credinciojii care nu vegheazá 12.4.1. Duhul Sfántpoatefi ignorat „... ji le-a zis: «Ati primit voi Duhul Sfánt cánd ati crezut?» Ei i-au ráspuns: «Nici n-am auzit mácar cá a fost dat un Duh Sfánt»“ (Fapte 19:2). Duhul Sfánt are un mare rol in lucrarea Bisericii ji in pregátirea ei in vederea prezentárii in fata Mirelui ceresc. Unii credincioji ignorá rolul Duhului Sfánt la najterea lor din nou. Altii ignorá lucrarea Duhului Sfánt la botezul cu Duhul Sfánt, spunánd cá lor nu le trebuie un astfel de botez. Ei se multumesc cu o viatá lumeascá ji nu vor sá fie atenti cu tráirea lor dupá Sfintele Scripturi. In fine, unii iji inchipuie cá a vorbi in alte limbi este totul. Cu cát se vor manifesta mai des, cu atát, zic ei, vor da dovadá de mai multá spiritualitate. Ei ignorá lucrarea Duhului Sfánt in omul ascuns al inimii, care trebuie sá urče zi cu zi scara perfectiunii spirituále.

12.4.2. Duhul Sfántpoatefi stins „Nu stingeti Duhul“ (1 Tes. 5:19) - ne avertizeazá apostolul Pavel. Spre deosebire de corinteni, care se lásau antrenati ín tot felul de excese de zel, tesalonicenii se plasaserá in cealaltá extremá ji strangulau orice manifestare spiritualá, fiind amenintati de o rácire totalá. Indiferenta lor era un pericol pe care Pavel il intrezárea de departe. Acesta a fost drumul pe care 1-au urmat multe biserici crejtine in decursul vremii, inghetánd de-a binelea. Un dar spiritual se poate pierde pe trei cái: 1) prin cádere ín pácat; 2) prin neintrebuintare; 3) prin folosire in scopuri personále, egoiste. Adáncind putin aceastá temá a stingerii Duhului, putem adáuga faptul cá noi putem stinge Duhul la altii ji II putem stinge la noi. Cum II putem stinge la altii? Prin critici nejustificate, gelozie, cicáleli, lipsá de amabilitate, lipsá de intelegere pentru situatia lor. Cum Í1 putem stinge la noi? Prin pácat, neascultare, dorinte lumejti, nefrecventarea

intristčrile Duhului Sfánt

177

consecventá la adunare, intreruperea vietii de rugáciune, lipsa de roade pentru Dumnezeu, pierderea contactului zilnic cu Biblia.

Ascultarea - deopotrivá - de toate persoanele Dumnezeirii (Sfánta Treime)

Sá ascultám de Dumnezeu Tatál, precum a ascultat Fiul (Ioan 4:34)

Sá ascultám de Rul (sá-I dám cinste) (Ps. 2:12) Sá ascultám de Duhul Sfánt, de care depindem (Fapte 5:1-5; 26:19)

CAPITOLUL 13

SITUATIA CELOR CARE AU CÁZUT

orbind despre pácatul impotriva Duhului Sfánt, se ridicáproblema delicatá a celor care au cázut. Sá examinám douá texte biblice legate de situatia lor. Primul text spune: „Sá nu párásim adunarea noastrá, cum au unii obicei; ci sá ne índemnám unii pe altii, ji cu atát mai mult cu cát vedeti cá ziua se apropie. Cáci dacá pácátuim cu voia dupá ce am primit cunojtinta adevárului, nu mai rámáne nicio jertfa pentru pácate, ci doar o ajteptare infricojatá a judecátii ji vápaia unui foc care-i va mistui pe cei rázvrátiti“ (Evr. 10:25-27). Al doilea text aratá: „Cáci cei ce au fost luminati odatá ji au gustat darul ceresc ji s-au facut pártaji Duhului Sfánt ji au gustat Cuvántul cel bun al lui Dumnezeu ji puterile veacului viitor, ji care totuji au cázut, este cu neputintá sá fie innoiti iaráji ji aduji la pocáintá, fiindcá ei rástignesc din nou pentru ei pe Rul lui Dumnezeu ji-L dau sá fie batjocorit“ (Evr. 6:4-6). Ca prim aspect, sá examinám continutul Epistolei cátre evrei ji motivul care 1-a determinat pe Pavel s-o scrie. Aceastá epistolá a fost scrisá inainte de anul 70, deci inainte ca Templul sá fi fost distrus de romani. Acest lucru rezultá din faptul cá oficiul preotesc ji jertfele de la Templu mai erau incá in vigoare. Apostolul Pavel le scrie crejtinilor dintre evrei, arátándu-le: • superioritatea jertfei Domnului Isus Ín raport cu jertfele animalelor; superioritatea Noului Legámánt; • přiměj dia de a cádea in plasa iudaizatorilor, care incercau sái atragá - fie utilizánd argumente rationale, intrucát iudeii erau obijnuiti cu jertfe pentru pácatele comise, fie direct prin persecutii;

V

180

Lucrarea Duhului Sfánt

• Isus Cristos este mai mare decat prorocii Vechiului Testament (Evr. 1:1-3); mai mare decat ingerii (1:4); mai mare decát Moise (3:1-6); mai mare decat losua (4:8); mai mare decát Aaron (5:6).

Lepádarea de Cristos ca Mántuitor ji alunecarea din nou in Lege inseamná o cádere cu urmári ireparabile. Privind al doilea aspect, ne dám seama de ináltimea spiritualá la care trebuie sá se fi ridicat un credincios pentru a se putea face vinovat de o prábujire atat de mare: • sá fi fost luminat; • sá fi gustat darul ceresc; • sá fi fost pártaj Duhului Sfánt; • sá fi gustat Cuvántul cel bun al lui Dumnezeu ji puterea veacului viitor. Numai Dumnezeu poate aprecia care dintre credincioji a indeplinit toate aceste condi tii de pártájie cu El; numai El poate evalua adáncimea cáderii; numai El poate rošti sentinta capitalá ji definitivá. Cuvántul Domnului ne indeamná: „Fratilor, dacá s-a rátácit vreunul dintre voi de la adevár ji-1 intoarce un altul, sá jtiti cá cine intoarce un pácátos de la rátácirea cáii lui, va mántui un suflet de la moarte ji va acoperi o sumedenie de pácate“ (lac. 5:19-20); „Mustrati pe cei ce se despart de voi; cáutati sá-i mántuiti pe unii, smulgándu-i din foc; de altii, iaráji, fie-vá milá cu fricá, uránd páná ji cámaja mánjitá de carne“ (luda 22-23). Sá analizám ji textul din 1 Ioan 5:16: „Dacá vede cineva pe fratele sáu sávárjind un pácat care nu duce la moarte, sá se roage; ji Dumnezeu íi va da viata, pentru cei ce n-au sávárjit un pácat care duce la moarte. Este un pácat care duce la moarte; nu-i zic sá se roage pentru pácatul acela.“ Inainte de a ne pronunta asupra acestui text, trebuie sá studiem contextul. Din aceastá analizá vom intelege cá ín versetele anterioare apostolul Ioan vorbejte despre increderea ín Dumnezeu ce trebuie s-o aibá credinciojii cánd vin la rugáciune (v. 13-15). Epištola este adresatá credinciojilor, deci se referá la cei credincioji: „dacá vede cineva pe fratele sáu“.

Sltuatla celor care au cázut

181

ín textul nostru cuvántul „pácat“ nu are articolul hotárát, de unde reiese cá nu este vorba despre un singur pácat izolat, ci de mai multe pácate. Uni tálcuitori ai Bibliei presupun chiar cá ar fi vorba de o moarte fizicá, ca pedeapsá pentru pácat; de o moarte prematurá, ca pedeapsá pentru pácat. Un credincios, de exemplu, sávárjejte un pácat (sau mai multe) ji, din aceastá cauzá, el este pedepsit. Noi ne rugám pentru acest credincios, ji Domnul il iartá numai dupá márturisirea ji párásirea pácatului (lac. 5:14-16). Sá citim ji sá comparám textul din lacov 5:14-16 cu cel din 1 Ioan 5:16. Sá analizám situatia lui Moise din Vechiul Testament, care, din cauza unui pácat, a fost pedepsit cu moartea fizicá, fiind oprit sá mai intre in Canaan, Tara Fágáduintei, pentru care a luptat 40 de ani (vezi Deut. 3:23-28). Moise a insistat pe lángá Dumnezeu, solicitánd iertarea, insá Dumnezeu nu 1-a iertat. Aceasta nu Ínseamná cá sufletul lui a fost pierdut. Pe muntele Tabor, la schimbarea la fatá, íl vom gási in glorie aláturi de Isus ji de Ilie (vezi Matei 17:1-3). In textul nostru, cuvántul „pácat“ apare cu articolul nehotárát de trei ori ji numai o singurá datá cu articolul hotárát („pácatul“). Prin urmare, ji aceastá explicatie de naturá lingvisticá vine sá ne arate cá in textul citát nu este vorba de un singur pácat izolat, ci de mai multe pácate, articolul nehotárát „un“ avánd rol oarecum generalizator. Nu este prin urmare vorba de „pácatul“, indicándu-se prin aceasta un anume pácat, ci, aja cum am mai amintit, de mai multe pácate. Textul din 1 Corinteni 11:29-32 spune: „Cáci cine mánáncá ji bea, iji mánáncá ji bea osánda lui insuji, dacá nu deosebejte trupul Domnului. Din pricina aceasta šunt intre voi multi neputincioji ji bolnavi, ji nu putini dorm. Dacá ne-am judeca singuri, n-am fi judecati. Dar cánd šuntem judecati, šuntem pedepsiti de Domnul, ca sá nu fim osánditi > odatá cu lumea.“ Acest text ne aratá clar cá unii credincioji, din cauza únor pácate ji nereguli in viatá, šunt cercetati de Domnul cu diferite pedepse. Unele pácate šunt iertate; altele, din cauza gravitátii lor, nu, ci sfárjesc cu moartea fizicá. „§i ati uitat sfatul pe care vi-1 dá ca únor fii: «Rule, nu dispretui pedeapsa Domnului ji nu-ti pierde inima cánd ejti mustrat de El. Cáci Domnul pedepsejte pe cine-1 iubejte ji bate cu nuiaua pe orice

182

Lucrarea Duhului Slant

fiu pe care-1 primejte.» Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poartá cu voi ca ji cu nijte fii. Cáci care este fiul pe care nu-1 pedepsejte tatál? Dar dacá sunteti scutiti de pedeapsa, de care tori au parte, sunteti nijte feciori din curvie, iar nu fii. §i apoi, dacá párintii nojtri trupejti ne-au pedepsit, ji tot le-am dat cinstea cuvenitá, nu trebuie oare cu atát mai mult sá ne supunem Tatálui duhurilor ji sá tráim? Cáci ei, in adevár, ne pedepseau pentru purine zile, cum credeau ei cá e bine; dar Dumnezeu ne pedepsejte pentru binele nostru, ca sá ne facá pártaji sfinteniei Lui“ (Evr. 12:5-10). Anumite aprecieri trebuie sá le lásám in seama Domnul, inclusiv aceea de a judeca dacá o boalá este o pedeapsá, incercare sau pur ji simplu manifestarea griji deosebite ce ne-o poartá Dumnezeu spre a ne pástra umiliti (2 Cor. 12:7-9), cum a fost cazul lui Pavel. Unii credincioji loviti de Domnul íji márturisesc pácatele, se pocáiesc ji capátá iertarea. Cei care nu fac lucrul acesta šunt amenintati de o pedeapsá vejnicá. Pácatul de neiertat ji problema lui a dat najtere la multe discutii intre credincioji ji uneori, din cauza nepriceperii in aprecierea lui, unele šuflete care ar mai fi putut fi ajutate au fost abandonate. De la bun inceput trebuie spus: nurnai Dumnezeu are dreptul sá aprecieze care pácat ji care cádere spiritualá rámáne fárá nádejde de iertare. Un medic rámáne la cápátáiul unui muribund páná mai bate incá pulsul, oricát de slab; medicul incearcá toate solutiile chiar ji in cele mai disperate situatii. Tot aja trebui sá facá ji credinciojii Domnului, in special slujitorii Evangheliei. Ei šunt datori sá-i indemne la cáintá ji pocáintá chiar ji pe cei mai mari pácátoji, oricát de greu ar fi cázuti. Sá mai cercetám cáteva aspecte: Primul aspect care trebuie examinat este pasajul care spune: „nu va fi iertat nici ín veacul acesta, nici in cel viitor“ (Matei 12:32). Cuvántul grec „AION“, adicá „VEAC“, are mai multe intelesuri; el inseamná un timp nedelimitat, cum ar fi vejnicia, sau un veac, ca perioadá sau dispensatie. El poate fi inteles cá pácatul nu va fi iertat nici „in veacul acesta“ (perioada Legii, care a tinut páná la jertfa de pe Calvar) ji nici „in veacul viitor“, care cuprindea timpul harului ce urma jertfei de la Calvar. In cazul fariseilor, Domnul n-a rostit o sentintá, ci doar un avertisment, desigur foarte solemn.

Sltuatla celor care au cázut

183

PÁCATUL CONSTÁ ÍN: 1. Blamarea Duhului Sfánt; 2. Atribuirea lucrárilor puterii lui Dumnezeu, care šunt evidente, celui ráu; 3. Depájirea tuturor limitelor impotrivirii fatá de Duhul lui Dumnezeu; 4. Lepádarea de credintá dupá ce ai cunoscut ji urmat adevárul; 5. Cáderea dupá ce ai atins o limitá superioará a experientei ji pártájiei cu Dumnezeu; 6. Respingerea in mod hotárát a Mántuitorului ji a jertfei Lui de pe cruce. DE CE ACEST PACAT ESTE ATÁT DE GRAV: 1. Nu pentru cá índurarea lui Dumnezeu ji meritele lui Cristos ar fi limitate (Ioan 1:18; Rom. 5:20); 2. Nu pentru cá ar lipsi milá lui Dumnezeu ji dorinta Lui de iertare (Ezec. 18:32); 3. Nu pentru cá efectele jertfei Domnului Isus Cristos ar fi limitate (1 Ioan 2:2); 4. Ci pentru cá harul lui Dumnezeu oferit este dispretuit ji hulit.

CONCLUZII CU PRIVIRE LA PÁCATUL DE NEIERTAT I. Natura acestui pácat: a) Este un pácat impotriva persoanei Duhului Sfánt (Prov. 29:1); b) Este un pácat sávárjit in timpul harului; c) Este un pácat sávárjit de bunávoie ji premeditat; d) Este un pácat care a atins maximul de impietrire a inimii prin respingerea tuturor incercárilor Duhului Sfánt de a-1 lumina. Exemplu: Faraón páná la un punct ji-a impietrit singur inima (Ex. 7:13; 8:15,19). Dupá respingerea repetatá, prin impietrire, a tuturor soliilor trimise de Dumnezeu prin Moise, Dumnezeu páná la urmá i-a impietrit El ínsuji inima (Ex. 10:20; 11:10); e) Este un pácat ce trece de la simtáminte ji convingeri personále la blasfemie; f) Este un pácat cu urmári vejnice.

184

Lucrarea Duhului Sfánt

II. De ce este de neiertat: a) Pentru cá pácátosul se incápátáneazá sá-ji recunoascá vina, persistánd ín impietrirea sa (Matei 23:37-39); b) Pentru cá pácátosul, ín loc sá primeascá simtámántul fricii ji al temerii de pácat, se indárjejte ji persistá Ín ráu, dovadá cá conjtiinta lui e cu totul moartá; c) Pentru cá pácátosul refuzá sá-ji ceará iertare ji sá se pocáiascá. Cátá vřeme mai este o licárire de conjtiintá, care face loc pocáintei ji indreptárii, mai este nádejde ji de iertare. Cánd cineva nu se mai poate ridica ji pocái, inseamná cá harul lui Dumnezeu l-a párásit definitiv.

PARTEA III DARURILE DUHULUI SFÁNT

Locul ji lucrarea Duhului Sfánt in viata fiecárui credincios in parte, cat ji a Bisericii ca un tot unitar, sunt de cea mai mare importantá. Porunca apostolicá „FITI PLINI DE DUH!“ rámáne valabilá ji astázi pentru credincioji. Roy Hession

Dictionar de termeni

HAR; DARURI DUHOVNICE§TI Cuvintele formate din rádácina greacá char indicá lucruri ce produc „bunástarea“. charis = har, gratie, multumire, favoare; charisma = dar din bunávointá (de la Dumnezeu); charizomai = a aráta bunátate cuiva, a-i face o favoare, a-1 ierta; charitoo = inzestrat cu har; doron = dar, cadou (din obligatie); korban = dar consacrat lui Dumnezeu; korbanas = vistieria (tezaurul) Templului. Dictionary of N.T Theology, vol. II, p. 115

CAPITOLUL 14

DARURILE DUHULUI SFÁNT PRIVIRE DE ANSAMBLU

copul principal al Duhului Sfánt este aducerea noastrá la Cristos, mántuirea omenirii. Misiunea Lui este sá ne determine sá beneficiem de jertfa ráscumpárátoare a Domnului Isus Cristos. Credinciojii šunt chemati sá fie canalele Duhului Sfánt pentru scurgerea puterii Sale. De multe ori, din cauza únor defectiuni ale acestor canale de transmisie, lucrarea fie este defectuoasá, fie nu poate avea loc. Referindu-se la darurile duhovnicejti, apostolul Pavel iji incepe relatarea astfel: „In ce privejte darurile duhovnicejti, fratilor, nu voiesc sá fiti in necunojtintá“ (1 Cor. 12.1); „Poporul Meu piere din lipsá de cunojtintá“ - se tánguia odatá prorocul Osea (4:6). Activitatea Domnului Isus Cristos a fost insotitá pe pámánt de multe semne ji minuni: bolnavii erau vindecati; cei stápániti de duhuri rele eliberati; tainele ascunse ale oamenilor erau date pe fatá etc. Inainte de a pleca de pe pámánt, Domnul Isus a promis urmátoarele: „Adevárat, adevárat vá spun cá cine crede in Mine va face ji el lucrárile pe care le fac Eu; ba incá va face altele ji mai mari decát acestea; pentru cá eu Má due laTatál...“ (Ioan 14:12); „látá semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: Ín Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi; vor lua ín máná jerpi; dacá vor bea céva de moarte, nu-i va vátáma; iji vor pune máinile peste bolnavi, ji bolnavii se vor insánátoji“ (Marcu 16:17-18). Incepánd din Ziua Rusaliilor, Biserica crejtiná a fost insotitá de multe semne minunate. Darul cel mai maře oferit de Dumnezeu nouá, oamenilor, a fost

S

188

Darurlle Duhului Sfánt

Domnul Isus Cristos (Ioan 3.16). „El S-a suit sus, a luat robia roabá ji a dat daruri oamenilor“ (Ef. 4:8). Apostolul Pavel spune: „Šunt felurite daruri, dar este acelaji Duh; šunt felurite slujbe, dar este acelaji Domn; šunt felurite lucrári, dar este acelaji Dumnezeu, care lucreazá totul in toti“ (1 Cor. 12:4-6). Existá felurite lucrári operate de Dumnezeu Tatál, care sunt sub directul Sáu control (slujbele in Bisericá sunt administrate de cátre Dumnezeu Fiul (Ef. 4:11), iar darurile - de cátre Dumnezeu Duhul Sfánt). Cuvántul „lucrári“ in limba greacá este „ENERGEMA“, de unde derivá cuvántul energie ji poate fi intálnit in urmátoarele pasaje: 1. Efeseni 1:19-20: „... ji care este fatá de noi, credinciojii, nemárginita márime a puterii Sale, dupá lucrarea puterii táriei Lui, pe care a desfajurat-o in Cristos, prin faptul cá L-a inviat din morti ji L-a pus sá jadá la dreapta Sa in locurile cerejti.“ Din acest text intelegem lucrarea de inviere ji de ináltare a Domnului Isus la dreapta lui Dumnezeu Tatál. 2. Efeseni 3:7: „... al cárei slujitor am fost facut eu, dupá darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui.“ Aici este vorba despre lucrarea exceptionalá incredintatá lui Pavel. 3. Efeseni 3:20: „Iar a Celui ce prin puterea care lucreazá Ín noi poate sá facá nespus mai mult decát cerem sau gándim noi...“ Dumnezeu are posibilitáti nelimitate de a lucra in noi tot ce vrea. 4. Coloseni 2:12: „... fiind ingropati Ímpreuná cu El, prin botez, ji inviati in El ji ímpreuná cu El, prin credinta in puterea lui Dumnezeu, care L-a inviat din morti“. Se referá la aceeaji operatie a invierii Domnului Isus Cristos lucratá direct de Dumnezeu Tatál. In 1 Corinteni, capitolul 12, intálnim patru cuvinte diferite: 1. PNEUMATIKA - care inseamná „spirituál“; cu alte cuvinte este vorba despre daruri spirituále (v. 1) 2. CHARISMATA - care inseamná „har“, „favoare“ sau „ajutor“, avánd íntelesul de daruri ale harului (v. 4,9); 3. DIÁKONIAI - „slujbe“ (v. 5); 4. ENERGEMATA - „puteri“ (sau lucrári, dupá cum este tradus in Biblie) (v. 6,10).

Darurile Duhului Sfánt - Privire de ansamblu

189

Dupá unii tálcuitori ai Bibliei, toate cele patru cuvinte se referá la aceleaji daruri, fiind vorba nu de patru categorii diferite, ci despre aceleaji daruri, přivité din unghiuri diferite. „Pneumatika“ ar aráta caracterul lor, fiind vorba nu de daruri naturale (talente) pe care le poate avea cineva, ci de daruri spirituále (supranaturale). „Charismata“ ar indica originea lor, izvoránd din harul lui Dumnezeu. Ele nu ar fi un rod al únor merite personále, ci o distribuire conform vointei suverane a Dumnezeirii. „Diakoniai“ ar indica scopul lor, de a fi puse in serviciul altora. Ele nu ar fi pentru scopuri egoiste, personále, ci „pentru folosul altora“ (v. 7). Aceasta este ji proba cu care ar putea fi íncercate. „Energemata“ ar indica esenta lor. Ele nu sunt simple activitáti, ci puteri pentru echiparea credinciojilor ín vederea unei activitáti. In lumina celor de mai sus, dám urmátoarea definitie: darurile spirituále šunt puterile sau lucrárile (energemata) cu care este inzestrat un credincios pe cale spirituals, supranaturalá (pneumatika) de cátre Duhul Sfánt, prin harul (charismata) lui Dumnezeu, pentru a fi in slujbá (diakoniai) ji spre folosul altora. Lucrarea darurilor reflectá caracterul lui Dumnezeu. Lucrarea darurilor derivá de la Sfánta Treime: Tatál (Ef. 1:22), Fiul (Ef. 4:8, 11) ji Duhul Sfánt (1 Cor. 12:8-20) - reflectánd armonia diviná. Darurile li apartin Duhului Sfánt, ji nu devin proprietáp personále ale credinciosului. O persoaná poate opera cu ele numai ín másura in care Duhul Sfánt voiejte. Deci posesorul trebuie sá tiná cont de vointa Duhului Sfánt la intrebuintarea lor. Darurile šunt ale Duhului Sfánt, ji nu conferite sau acordate credinciojilor, ca ji cánd ei ar deveni proprietarii lor, liberi sá le íntrebuinteze dupá plac. Dacáluám inconsiderate intelesulcuvántului„CHARISMA “, tradus prin notiunea de „favoare“ sau „bunátate“ sau „ajutor“, intelegem mai bine textul care spune: „Dar toate aceste lucruri le face unul ji acelaji Duh, care dá fiecáruia in parte

190

Darurile Duhului Sfánt

cum voiejte“ (1 Cor. 12:11). Nu credinciosul este proprietarul darurilor, ci Duhul Sfánt. Ele locuiesc in Duhul Sfánt, care le dá credinciosului spre a le exercita spre folosul altora. Cel mult, credinciosul poate fi numit un „gestionar“, care trebuie mereu sá fie cu gándul la Proprietar, avánd simtámántul unei mari responsabilitáti. Cu privire la textul din Romani 1:10-11, intelesul este urmátorul: Pavel dorea de mult sá viziteze Roma, nu spre a le conferi romanilor un dar al Duhului Sfánt, ci mai degrabá sá impártájeascá cu ei bucurii ji experience spirituále. El subliniazá acestea prin cuvintele: „ca sá ne imbárbátám laolaltá ín mijlocul vostru prin credinta pe care o avem impreuná, ji voi ji eu“ (Rom. 1:12). Nu intotdeauna exercitarea únor daruri este semnul unei ínalte spiritualitáti. Roada duhului Sfánt este semnul spiritualitátii. Avem dovezi: in persoana lui Balaam (Num. 22:21-28), Saul (1 Sam. 19:9-24), Caiafa (Ioan 11:45-52) etc. In general, cu privire la darurile Duhului Sfánt pot exista urmátoarele páreri grejite: 1. Cá ar fi o dovadá a sfinteniei; 2. Cá ar rámáne permanent in posesia credinciosului, indiferent de starea lui; 3. Cá despre ele s-ar vorbi numai intr-o singurá epistolá; 4. Cá ar fi incetat exercitarea lor odatá cu plecarea in vejnicie a apostolilor; 5. Cá nu ar mai fi necesare, din moment ce avem Biblia completá; 6. Cá darurile ar fi insujiri (talente) personále ji naturale, pe care le posedá un credincios. Apostolul Pavel, vorbind despre darurile Duhului Sfánt, spune urmátoarele: „De pildá, unuia ii este dat, prin Duhul, sá vorbeascá despre intelepciune; altuia, sá vorbeascá despre cunojtintá, datoritá aceluiaji Duh; altuia, credinta, prin acelaji Duh; altuia, darul támáduirilor, prin acelaji Duh; altuia, puterea sá facá minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; ji altuia, tálmácirea limbilor. Dar toate

Darurile Duhului Sfánt - Prlvlre de ansamblu

191

aceste lucruri le face unul ji acelaji Duh, care dá fiecáruia in parte cum voiejte“ (1 Cor. * 12:8-11).

*

Bennett, in cartea sa, The Holy Spirit and You, se referá la douá páreri extreme cu privire la darurile Duhului Sfánt, respectiv „Manifestarea (gr. phanerods} darurilor in Bisericá“. Priw«ťx/rewá-ceamairáspánditá-estecáDumnezeuÍidácredinciosului unul sau mai multe daruri, acesta devenind un fel de vorbitor oficial in limbi, tálmácitor etc. La baza acestor páreri stá textul din 1 Corinteni 12:8: „unuia ii este dat..., altuia...“. Se trece insá cu vederea faptul cá acest capitol 12 se referá la o adunare in timpul cáreia Duhul Sfánt lucreazá intái printr-o persoaná, apoi prin cealaltá, cu diferite daruri. A doua extrema spune cá cei botezati cu Duhul Sfánt au si pot folosi toate cele nouá daruri, dupá vointá. Se uitá insá versetul 11, care spune cá „aceste lucruri le face... Duhul, care dá fiecáruia... cum voiefte“. Cap. 6, p. 78

CAPITOLUL 15

CELE NOUÁ DARURI ALE DUHULUI SFÁNT

upá operatiunile ce le indeplinesc, cele nouá daruri pot fi grupate dupá cum urmeazá: A. DARURI DE DESCOPERIRE (sau de iluminare) 1. Darul vorbirii despre intelepciune • descoperire diviná supranaturalá privind planurile, gándurile ji scopurile lui Dumnezeu 2. Darul vorbirii despre cunojtintá • descoperire diviná supranaturalá cu privire la fapte ji lucrári ascunse 3. Darul deosebirii duhurilor • descoperire diviná supranaturalá privind prezenta ji activitatea duhurilor rele B. DARURI DE PUTERE (sau de actiune) 4. Darul credintei • putere diviná supranaturalá, protectoare ín vřeme de primejdie 5. Darul támáduirilor • putere diviná supranaturalá pentru vindecarea bolilor ji suferintelor fizice 6. Darul de a face minuni • putere diviná supranaturalá din care izvorásc semne ji minuni C. DARURI DE INSPIRATIE (sau de comunicare) 7. Darul prorociei • vorbire supranaturalá, inspiratá de Dumnezeu, intr-o limbá cunoscutá, „spre zidire, sfatuire ji mángáiere“

D

194

Darurlle Duhului Sfánt

8. Darul feluritelor limbi • vorbire supranaturalá, inspiratá de Dumnezeu, intr-o limba necunoscutá: „nimeni nu-1 intelege ji, cu duhul, el spune taine“ (1 Cor. 14:2) 9. Darul tálmácirii limbilor • vorbire supranaturalá, inspiratá de Dumnezeu, pentru interpretarea únor limbi necunoscute

15.1. Darurile de descoperire 15.1.1. Darul vorbirii despre intelepciune

Prin intelepciune Íntelegem in general abilitatea de a aplica intelegerea ji experientele acumulate. Intelepciunea implicá cunoajterea adáncá a realitátii, tact ji echilibru. Ea este facultatea de a judeca ji aprecia just, indicánd solutii practice pentru a atinge un anumit tel sau pentru a ieji dintr-o incurcáturá. Intelepciunea te ajutá sá vezi prezentul in lumina viitorului ji sá aplici solutii prezente in perspectiva viitorului. Putem distinge mai multe feluri de intelepciune: 1. Din punct de vedere al originii: a) intelepciunea naturalá b) intelepciunea supranaturalá sau darul intelepciunii 2. Din punct de vedere al utilizárii: a) intelepciune lumeascá b) intelepciune dráceascá c) intelepciune spiritualá Prin intelepciune naturalá Íntelegem acea pricepere a lucrurilor ji iscusintá, proprie fiintei umane. Fiecare om se descurcá dupá nivelul ji gradul iscusintei cu care a fost inzestrat fie la najtere, fie pe care a obtinut-o prin studiu ji experientá personalá (Dan. 12:4). Prin intelepciune lumeascá íntelegem intelepciunea naturalá din care lipsejte teama de Dumnezeu ji frica de pácat (1 Cor. 1:21; Rom. 1:21-23) Prin intelepciune dráceascá íntelegem acea iscusintá diabolicá cu care Satana ii inspirá pe unii sá facá numai ráu (lac. 3:14-15).

Cele nouá darurl ale Duhului Sfánt

195

Intelepciunea spiritual! incepe cu frica de Dumnezeu (Ps. 111:10). Aceastá intelepciune are mai multe trásáturi: • ia aminte la tot ce poate inváta (Prov. 1:5); • cuvintele gurii au profunzime spiritual! (Prov. 1:6); • invatá din mustrarea altora ji nu se supárá (Prov. 9:8-9); • primejte sfaturile ji povetele (Prov. 9:9; 21:11); • are in perspectivá viitorul (Prov. 10:5; 21:20); • iji controleazá vorbirea (Prov. 10:19; 14:3; 29:11; lac. 3:17); • are vorbire sánátoasá (Prov. 12:18); • supunere fatá de párinti ji fatá de mai-mari (Prov. 13.1,20); • se depárteazá de ráu (Prov. 19:16); • folosejte bunástarea material! in mod corect (Prov. 14:24); • pe buzele lui šunt invátáturi de pret (Prov. 16:23); • jtie cánd trebuie sá vorbeascá ji cánd trebuie sá tacá (Prov. 17:28); • se pázejte de oamenii rái (Matei 10:16). Aceastá intelepciune este necesará atát credinciojilor simpli, cát ji celor care detin slujbe sfinte. Prin intelepciunea supranaturalá sau darul vorbirii despre intelepciune intelegem acel cuvánt de descoperire primit de la Dumnezeu pentru a pátrunde in tainele voii Lui ji in planurile Sale. In duhul omului are loc o revelatie diviná. Darul vorbirii despre intelepciune: 1. Nu este un dar al vorbirii despre lucrurile revelate, ci el insuji este o revelatie; 2. Nu este un dar al exegezei, al explicárii profunde, obtinute prin studiu ji eforturi personále, ci o manifestare spontaná a unei descoperiri ce vine direct de la Dumnezeu; 3. Nu este o iscusintá administrativ! in lucrare pentru o mai buná cármuire a Bisericii, ci un cuvánt de descoperire a lucrurilor adánci ale lui Dumnezeu (1 Cor. 2:10); 4. Nu este nici o dezvoltare a intelepciunii naturale, nici a celei spirituále. De multe ori se face confuzie intre acest dar ji intelepciunea

196

Darurlle Duhului Sfánt

naturalá sau se confundá acest dar cu íntelepciunea spiritualá, primitá tot de la Domnul. Gamaliel a avut o íntelepciune bazatá pe experientá ji gándire logicá (vezi Fapte 5:34-35).

Manifestári ale darului intelepciunii in Vechiul Testament 1. Injtiintári cu privire la judecátile ce aveau sá fie aduse de Domnul la indeplinire: • lui Noe cu privire la potop (Gen. 6:13-22) • lui Avraam cu privire la Sodoma ji Gomora (Gen. 18:17-22) • lui lona cu privire la Ninive (lona 1:2) • lui Elisei cu privire la soarta lui Israel (2 Imp. 8:11-13) 2. Descoperiri cu privire la planurile Domnului in viitor: • lui Iosif (Gen. 41:16; 28:41) • lui Daniel (Dan. 5:11)

3. Incredintarea únor inalte misiuni de izbávire: • lui Moise (Ex. 3:1-8) • lui losafat (2 Cron. 20:14) 4. Descoperiri cu privire la cortul íntálnirii: • lui Moise (Ex. 25) • lui Betaleel, Oholiab (Ex. 36:1)

5.

íntelepciunea lui Solomon (1 Imp. 3:28)

Manifestári ale darului intelepciunii in Noul Testament 1. In viata Domnului Isus Cristos: • S-a remarcat la vársta de 12 ani (Luca 2:47) • ráspunsurile date diavolului (Luca 4:1-13) • ráspunsul dat cu privire la plata birului (Matei 22:21) • ráspunsul dat celor trimiji de Ioan Botezátorul (Luca 7:18-23) • ráspunsul dat fariseilor cu privire la puterea Sa (Matei 21:23-27) • Domnul Isus jtia dinainte despre patima ji suferintele Sale, prevestindu-le (Matei 16:21)

Cele nouč darurl ale Duhului Sfánt

2. • • •

197

ín^tiintári date: lui Iosif (Matei 1:20; 2:13) magilor (Matei 2:12) lui Pavel (Fapte 27:23-25)

3. Luminá in probléme biserice^ti: • cu privire la alegerea celor §apte diaconi (Fapte 6:1-6) • hotárárile de la lerusalim (Fapte 15)

4. Descoperirea voii §i planurilor lui Dumnezeu: • mántuirea casei lui Corneliu (Fapte 10) 5. Descoperirea únor mari adeváruri dumnezeiejti: • lui Pavel: - taina lui Cristos (Ef. 3.4; Col 2:2) - taina Bisericii (Ef. 5:32) - taina mántuirii neamurilor §i a impietririi lui Israel (Rom. 11:25) - taina rápirii Bisericii (1 Cor. 15:51-58) • lui Ioan: - revelatia din insula Patmos, a Apocalipsei • lui Petru: - cu privire la Pavel (2 Petru 3:15 6. Intelepciunea manifestatá printr-o vorbire cuprinzánd o logica diviná, cáreia nu-i poate sta nimeni in cale - Marcu 3:11. Un exemplu gráitor a fost §tefan (Fapte 6:9-10). Darul vorbirii despre intelepciune se poate manifesta: • prin revelatie in duhul láuntric - metoda caracteristicá de manifestare a darului (o luminá puternicá láuntricá sau un indemn puternic intr-un anumit sens); • prin in^tiintári verbale date de ingeri, ca lui Ghedeon (Jud. 6:11-16); • prin viziuni, ca lui Daniel (Dan. 7:1); • prin vis, ca lui Iosif (Matei 2:13); • prin voce ce putea fi auzitá, ca lui Moise (Num. 16:43-44); • prin intermediul altor daruri sau in cooperare cu ele (darul cunojtintei, darul profetiei, darul tálmácirii limbilor); • prin cuvinte primite din partea Domnului pentru a ráspunde la timpul potrivit (Luca 21:14-15; Matei 10:19).

198

Darurile Duhului Sfánt

In concluzie, prin darul vorbirii despre intelepciune primim de la Dumnezeu pe cale supranaturalá: • cunoajterea voii ji planurilor Sale in ce privejte prezentul ji viitorul, putánd fi caracterizat drept o privire in viitor; • pricepere extraordinará in vorbire, pentru a ieji din incurcáturi ji greutáti (Matei 10:19; Marcu 13:11; Luca 12:11); • sfaturi ji indemnuri pline de luminá ji cáldurá spiritualá; • injtiintári solemne. Intre acest dar ji alte daruri poate exista o stránsá legáturá, de multe ori greu de separat - dupá cum greu se pot delimita culorile curcubeului. El se poate manifesta impreuná cu darul cunojtintei, imbrácánd haina darului prorociei. De obicei, darul vorbirii despre intelepciune apartine slujbei de proroc; tot aja de bine poate apartine ji celorlalte slujbe. Atunci cánd David vorbejte in psalmii sái despre Mesia, aláturi de prorocie, el prezintá ji multe elemente ale manifestárii darului vorbirii despre intelepciune. 15.1.2. Darul vorbirii despre cunojtintá Darul cuvántului despre cunojtintá este darul de descoperire, operát de Duhul Sfánt in duhul credinciosului, prin care se dezváluie lucrári, fapte ji gánduri ascunse, precum ji o luminá puternicá asupra anumitor lucruri duhovnicejti sau Ín probléme bisericejti. Caracteristica acestui dar este arátatá in textul urmátor: „Tainele inimii lui sunt descoperite, aja cá va cádea cu fata la pámánt, se va ínchina lui Dumnezeu ji va márturisi cá, in adevár, Dumnezeu este in mijlocul vostru“ (1 Cor. 14:25). Acest dar: • nu este o inmultire a cunojtintelor intelectuale, fie pe cale naturalá, fie pe cale supranaturalá; • nu este o profundá cunojtintá biblicá sau teologicá; • nu este o cunoajtere a lui Dumnezeu bazatá pe o lungá experientá a lucrurilor ji a cáilor lui Dumnezeu.

Darul acesta este o impártájire partialá din omniscienta (atotcunoajterea) lui Dumnezeu, prin care se descoperá faptele,

Cele nouá daruri ale Duhului Sfánt

199

gándurile ji intentiile cuiva. Aceastá vorbire despre cunojtintá se poate exprima sub forma unei comunicári auzite sau insuflate ín duh. Exemple de manifestári ale darului cunojtintei:

In Vechiul Testament: • Samuel cunoajte problema animalelor pierdute de Saul (1 Sam. 9:14-20). • Samuel il descoperá pe Saul care státea ascuns intre vase (1 Sam. 10:22). • Natan cunoajte pácatul lui David (2 Sam. 12:7-13). • Elisei descoperá cuvintele rostite de impáratul Siriei in camera lui de culcare (2 Imp. 6:9-12); slujitorul lui Elisei vede armata ingereascá inconjurándu-l pe proroc (2 Imp. 6:17). • Tot Elisei jtie pácatul lui Ghehazi; avem ji arátarea modului cum functioneazá acest dar in cuvintele prorocului care zice: „Oare n-a fost duhul Meu cu tine cánd a lásat omul acela carul ji a venit inaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, máslini, vii, oi, boi, robi ji roabe? (2 Imp. 5:26). • Prorocul Ahia o descoperá pe sotia lui leroboam (1 Imp. 14:1-6). • Daniel,prin darul cunojtintei, a cunoscut visul lui Nebucadnetar (Dan. 2:1-36). Prin darul íntelepciunii, Daniel a dat tálcuire visului (Dan. 2:36-46). ín Noul Testament: • In viata Mántuitorului, acest dar s-a manifestat foarte mult. „Dar Isus nu Se incredea in ei, pentru cá ii cunojtea pe toti. §i n-avea trebuintá sá-I facá cineva márturisiri despre niciun om, fiindcá El ínsuji jtia ce este in om“ (Ioan 2:24-25). • Isus il cunoajte pe Natanael pe cánd era sub smochin, fárá sá-1 fi íntálnit inainte (Ioan 1:48). • Domnul cunoajte viata samaritencei, fárá ca ea sá I-o fi istorisit (Ioan 4:18). • Domnul cunoajte discutia dintre ucenici cánd iji disputau intáietatea (Luca 9:46-47). • Domnul jtie despre moartea lui Lazár (Ioan 11:14). • Domnul jtie unde ji cum se va organiza Cina (Marcu 14.13-15).

200

Darurlle Duhului Sfánt

• Domnul cunoa§te dinainte lepádarea lui Petru (Ioan 13:38). • Petru dá pe fatá fapta lui Anania §i a Safirei (Fapte 5:3). • Descoperirea lui Filip in legáturá cu famenul etiopian (Fapte 8:26-27). • Anania aflá de starea lui Saul (Fapte 9:11-17). • Petru este incunojtintat despre pozitia neamurilor p mántuirea lor (Fapte 10:17-23) • Ioan aflá de starea celor §apte biserici din Asia (Apoc. cap. 2-3) Exemplul tipic de manifestare a darului vorbirii despre cunopintá este textul biblic care ne aratá cum s-a manifestat ín viata Domnului Isus: „Indatá Isus a cunoscut prin Duhul Sfánt cá ei gándeau astfel in ei p le-a zis: «Pentru ce aveti astfel de gánduri in inimile voastre?»“ (Marcu 2:8). Darul cunopintei nu trebuie confundat cu telepatia - capacitate de a čiti gándurile oamenilor; nici cu clarviziunea - capacitatea de a cunoape lucrurile care se petrec in altá parte; nici cu precunoaperea - capacitatea de a cunoape viitorul.** Toate aceste manifestári šunt interzise de Cuvántul lui Dumnezeu (Deut. 18:9-12). Cunopintele acumulate prin studiu se transmit intelectului, in vřeme ce darul se transmite prin Duh credinciosului, pe cale supranaturalá. Darul cunopintei nu trebuie confundat nici cu alte daruri ale *

Sá fim foarte atenti fatá de prorociile personále (descoperiri) • Nu intreprinde niciodatá céva numai pentru faptul cá ti-a prorocit sau ti-a tálmácit cineva un lucru. • Nu face céva pentru cá un frate prieten a venit si ti-a spus: „Domnul mi-a spus sá faci cutare, as a si asa...“ Dacá Domnul are o indrumare pentru tine, o va pune si in inima ta. Dacá apoi va veni cineva sá-p spuná céva ca de la Domnul, ceea ce p-a pus Domnul si pe pe inimá p dacá acel lucru corespunde p cu Biblia, sá-1 faci! Un proverb spune: • Dacá ai Duhul fárá Cuvánt, vei fi Ín aer; • dacá ai Cuvántul fárá Duh, te vei usca; • dacá ai Duhul + Cuvántul, vei creste.

Cele nouá darurl ale Duhului Sfánt

201

Duhului Sfánt, cum ar fi darul prorociei, care este o vorbire inspiratá, transmisá pe cale verbalá vorbitorului. Acest dar poate Ínsá coopera cu alte daruri: cu darul intelepciunii, cu carul deosebirii duhurilor ji cu darul prorociei. El apartine slujbei de proroc ji, de fapt, caracterizeazá activitatea prorocului. Tocmai de aceea prorocii mai erau numiti ín Vechiul Testament ji „vázátori“ (1 Sam. 9:9). Darul vorbirii despre cunojtintá privejte in trecut ji ín prezent, dánd pe fata lucruri ascunse care au avut loc sau šunt pe cale sá se íntámple. Spre deosebire de manifestarea acestui dar, darul vorbirii despre intelepciune privejte Ín prezent ji viitor, fiind fie o anticipare a ce se va intámpla, o prevenire pentru a ocoli anumite pozitii, fie chiar o injtiintare pentru a cunoajte planurile ji voia lui Dumnezeu. Pozitia celor japte biserici din Asia Micá, descoperitá in Apocalipsa, apartine darului cunojtintei; prezentarea Ínsá a restului Apocalipsei, privind viitorul, apartine darului vorbirii despre intelepciune. Darul vorbirii despre cunojtintá se poate manifesta pe aceleaji cái ji prin aceleaji mijloace studiate la darul vorbirii despre intelepciune.

15.1.3. Darul deosebirii duhurilor

Eva, mama noastrá, a tuturor, a dorit sá posede facultatea cunojtintei binelui ji ráului, dar n-a putut distinge natura ji cine era in spatele jarpelui care o ispitea. Din ziua in care omul a máncat din pomul cunojtintei binelui ji ráului, noi avem nevoie de un dar special spre a le deosebi. ínsá pentru a vorbi despre acest dar, trebuie sá vorbim mai intái despre activitatea celor trei duhuri: Duhul Sfánt, duhul diavolului ji duhul omului. Sáluám textul de laMatei 16:13-17; 21-23: „Isus a venit Ín pártile Cezareii lui Filip ji a intrebat pe ucenicii Sái: «Cine zic oamenii cá šunt Eu, Fiul Omului?» Ei au ráspuns: «Unii zic cá ejti Ioan Botezátorul; altii, Ilie; altii, leremia sau unul din proroci.® «Dar voi - le-a zis El - cine ziceti cá sunt?» Simon Petru, drept ráspuns, I-a zis: «Tu ejti Cristosul, Ful Dumnezeului celui Viu» Isus a luat din nou cuvántul ji i-a zis: «Ferice de tine, Simone, fiul lui lona; fiindcá nu carnea ji sángele ti-au descoperit lucrul acesta, ci Tatál Meu care

202

Darurile Duhului Sfánt

este in ceruri.»... De atunci incolo, Isus a inceput sá spuná ucenicilor Sái cá El trebuie sá meargá la lerusalim, sá pátimeascá mult din partea bátránilor, din partea preotilor celor mai de seamá ji din partea cárturarilor; cá are sá fie omorát. §i a treia zi are sá invieze. Petru L-a luat deoparte ji a inceput sá-L mustre zicánd: «Sá Te fereascá Dumnezeu, Doamne! Sá nu Ti se intámple aja ceva!» Dar Isus S-a inters ji a zis lui Petru: «Inapoia Mea, Satano; tu ejti o piatrá de poticnire pentru Mine. Cáci gándurile tale nu šunt gándurile lui Dumnezeu, ci gánduri de-ale oamenilor.»“ ín textul de mai sus intálnim trei feluri de inspiratii: 1) inspiratia lui Dumnezeu prin Duhul Sfánt (v. 17) 2) inspiratia duhului omului (v. 17) 3) inspiratia Satanei (v. 22-23)

Mai tárziu Domnul Isus va sesiza amestecul Satanei Ín gándirea ucenicilor, atunci cánd acejtia l-au cerut Mántuitorului sá coboare foc din cer peste samaritenii care nu L-au primit (Luca 9:54-55). De la izgonirea lui ca inger de luminá, Satana conduce spiritele rele. Aceastá activitate imbracá trei forme: injeláciunea pácatului cu care dominá unele šuflete, demonizarea ji falsificarea lucrárilor lui Dumnezeu. Prin pácat, Satana iji subordoneazá duhurile celor ce fac pácate, lásándu-le aparent personalitatea ji libertatea de actiune. Influenta sa amágitoare adesea este foarte subtilá ji cel ce pácátuiejte nu-ji dá seama de starea sa ji de robia spiritualá ín care se gásejte. Lanturile acestei robii nu se vád. Prin demonizare intelegem starea cánd démonii, care šunt ingeri cázuti, pun stápánire pe duhul ji sufletul omului. Cele mai subtile activitáti ale diavolului sunt metodele de Ínjeláciune pe care le utilizeazá spre a contracara lucrarea Domnului. Niciun credincios nu este imun; nu devenim imuni nici chiar dupá botezul cu Duhul Sfánt ji nici chiar atunci cánd am atins treapta superioará a sfinteniei. Cel ráu are posibilitatea sá se apropie de gándirea credinciosului spre a-i sugera cugete ji inchipuiri uráte. Diavolul ne cántárejte sá vadá cu ce pret am putea fi cumpárati, ji nu este zgárcit. Pe Esau l-a cumpárat cu un blid de linte, pe Samson cu o Dalila, pe ímpáratul Saul cu un duh de mándrie, pe Solomon cu

Cele nouá daruri ale Duhului Sfánt

203

mai multe printese págáne, pe luda cu treizeci de arginti etc. El jtie přetni fiecáruia. Petru ji ceilalti ucenici nu ji-au dat seama cat de ujor se poate amesteca cel ráu ín gándurile mintii ji in simtámintele cele mai intime. Ce este mai grav: uneori acest amestec este atát de dibaci, incát credinciosul are impresia cá a primit adevárate revelatii de la Dumnezeu, confundánd lucrarea celui ráu cu lucrarea Domnului. Sá privim atent la activitatea Domnului Isus; El dispunea de toate darurile, inclusiv de darul deosebirii duhurilor: • Cunojtea natura ji sursa gándurilor care i-au venit ín timpul ispitirii in pustiu (Matei 4:1-9); • El a jtiut cánd Petru a fost inspirat de Duhul Sfánt ji cánd a fost ispitit de Satana; • Ela jtiut cánd lacov ji Ioan au fost insufletiti de un duh stráin (Luca 9:51-55); • El a jtiut natura bolii de care sufereau cei din fata Lui; jtia ji natura duhurilor care au acaparat fiintele celor suferinzi (Matei 12:22; Marcu 9:10-18; Luca 13:11,16); • §tia cá laudele ce I se aduceau erau opera demonilor (Marcu 3:11); • íjitia cá opozitia ce-I státea in cale nu era opera únor simpli potrivnici, ci prezenta unui demon (cazul din sinagoga din Capernaum - Marcu 1:23-27).

Domnul Isus i-a avertizat pe ucenici de opera de injeláciune a spiritelor rele, care vor lucra in Numele Lui (Matei 7:15; Marcu 13:22). Cum pot credinciojii sesiza prezenta ji lucrarea duhurilor stráine? Existá douá metode: a) prin cunoajterea Sfintelor Scripturi b) prin darul deosebirii duhurilor Darul deosebirii duhurilor este descoperirea supranaturalá prin care se poate cunoajte lucrarea duhurilor injelátoare. Aceste duhuri injelátoare imitá uneori lucrarea Domnului Isus. Cáteva exemple: • Mica a descoperit duhul de amágire ce era in prorocii lui Ahab (1 Imp. 22:19-25);

204

Darurlle Duhului Sfánt

• leremia a descoperit ínjeláciunea prorocului mincinos Hanania (ler. 28:1-7); • Petru a descoperit falsitatea lui Simon Magul (Fapte 8:21-23); • Petru a cunoscut cá in persoana lui Elima, vrájitorul, avea de-a face cu o impotrivire demonicá (Fapte 13:8-11); • Pavel cunojtea natura duhului care vorbea prin servitoarea din Filipi, dánd vorbirii ei o tentá de prorocie (Fapte 16:16-18).

Ce nu este darul deosebirii duhurilor: • nu este o putere de discernámánt pentru aprecierea unui caracter ji a trásáturilor lui bune sau rele; • nu este o cunoajtere psihologicá pentru a pátrunde in caracterul personalitátii cuiva; • nu este un talent omenesc sau abilitatea de a demasca falsitáti; • nu are nimic de-a face cu spiritismul (1 Sam. 28:7-12); • nu este o cunoajtere a duhurilor bazatá pe cunojtinta Sfintelor Scripturi sau bazatá pe roadele prorocilor mincinoji (Matei 7:15-20).

Cuvántul „a deosebi“ vine de la cuvántul grec „DIACRISIS“, care mai Ínseamná ji „a judeca“. Este de maře importantá sá ne inarmám cu cunoajterea Sfintelor Scripturi pentru a deosebi lucrurile bune de cele false. Credinciojii sinceri, care se lasá cáláuziti de Duhul Sfánt, trebuie sá dispuná de un anumit grád de sensibilitate spiritualá pentru a putea sesiza falsitáti ji prezenta únor spiritě rele, amágitoare. Un credincios botezat cu Duhul Sfánt nu poate fi posedat de un duh stráin, dar poate fi ispitit pe cele douá cái: ale gándirii ji ale sentimentelor sale. Diavolul incearcá sá forteze vointa lui. Credinciosul poate fi injelat dacá nu este atent (Matei 24:4; Col. 2:4). „Dar Duhul spune lámurit cá in vremurile din urmá, unii se vor lepáda de credintá ca sá se alipeascá de duhuri injelátoare ji de invátáturile dracilor“ (1 Tim. 4:1). „Preaiubitilor, sá nu dap crezare oricárui duh; ci sá cercetati

Cele nouá darurl ale Duhului Sfánt

205

duhurile, dacá šunt de la Dumnezeu; cáci in hune au iejit multi proroci mincinoji“ (1 Ioan 4:1). „In norod s-au ridicat ji proroci mincinoji, care vor strecura pe furij erezii nimicitoare, se vor lepáda de Stápánul, care i-a ráscumpárat, ji vor face sá cadá asupra lor o pierzare náprasnicá“ (2 Pet. 2:1). Prin darul deosebirii duhurilor putem cunoajte dacá o lucrare vine de la Dumnezeu, dacá o fiintá spiritualá este un trimis al Domnului (un inger), ori dacá este o lucrare de rátácire. Putem jti dacá o lucrare li apartine Duhului Sfánt sau vine din duhul omului. Acest dar ne vine in ajutor spre a nu fi ínjelati de elemente ráuvoitoare sau de proroci ji invátátori falji. Lucrarea spiritelor este destul de complicatá, de aceea avem maře nevoie de darul deosebirii duhurilor. Acest dar lucreazá in colaborare ji cu alte daruri: cu darul íntelepciunii ji cu darul cunojtintei. Toate darurile Duhului Sfánt šunt ca nijte lumánári ajezate in acelaji sfejnic, cáutánd ca impreuná sá ráspándeascá o luminá cát mai buná.

15.2. Darurile de putere 15.2.1. Darul credintei >

In general, credintá poate fi přivitá din trei puncte de vedere: • credintá naturalá; • credintá diviná; • credintá dráceascá (lac. 2:19 - dracii cred ji se infioará, dar nu se pocáiesc).

Credintá naturalá o posedá fiecare om. Ea este proprie fiintei umane. Credintá are agricultorul cá, dacá va semána, sámánta va incolti ji va aduce rod. Credem cá personalitátile despre care vorbejte istoria au tráit intr-adevár. Chiar ji credintá cá Isus a tráit pe pámánt este o credintá naturalá. Definitia credintei divine ne-o dá apostolul Pavel: „Credintá este o incredere neclintitá, o puternicá incredintare despre lucrurile care nu se vád. Prin credintá pricepem cá lumea a fost facutá prin cuvántul lui Dumnezeu, aja cá tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se

206

Darurile Duhului Sfánt

vád. §i fárá credintá este cu neputintá sá-I fim plácuti Lui. Cáci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sá creadá cá El este ji cá rásplátejte pe cei ce-L cautá“ (Evr. 11:1,3, 6). Credintá diviná se imparte ji ea, la rándul ei, in trei párti: 1. credintá care duce la mántuire; 2. credintá ca roadá a Duhului Sfánt, numitá ji credinciojie; 3. credintá ca dar al Duhului Sfánt. Credintá care duce la mántuire vine in urma auzirii Cuvántului lui Dumnezeu (Rom. 10:17). La aceastá credintá se referá versetul de aur al Bibliei, care suná in felul urmátor: „Fiindcá atát de mult a iubit Dumnezeu lumea, cá a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede ín El, sá nu piará, ci sá aibá viata vejnicá“ (Ioan 3:16). Printr-o astfel de credintá se capátá iertarea de pácate ji mántuirea. „Cáci prin credintá din inimá se capátá neprihánirea ji prin márturisirea cu gura se ajunge la mántuire“ (Rom. 10:10). Credintá ca roadá a Duhului Sfánt sau credinciojia (Gal. 5.22) ne ajutá sá „umblám prin credintá“ (2 Cor. 5:7). „Am fost rástignit impreuná cu Cristos, ji tráiesc, dar nu mai tráiesc eu, ci Cristos tráiejte ín mine. §i viata pe care o tráiesc acum in trup, o tráiesc in credintá in Rul lui Dumnezeu, care m-a iubit ji S-a dat pe Sine Insuji pentru mine“ (Gal. 2:20). Aceastá credintá trebuie sá creascá (2 Tes. 1:3). Ea crejte prin citirea Cuvántului lui Dumnezeu ji prin ascultarea predicilor. Aceastá credintá trebuie pástratá páná la capát (2 Tim. 4:7). Uneori aceastá credintá este probatá prin felurite íncercári (lac. 1:3), pentru ca aceastá incercare sá aibá ca urmare lauda, slava ji cinstea la arátarea Domnului Isus Cristos (1 Pet. 1:7). Credintá ca roadá a Duhului Sfánt ne ajutá sá ajteptám cu nádejde implinirea voii lui Dumnezeu cu privire la noi ji cu privire la orice situatie care ne privejte (1 Pet. 1:8-9); ne dá tárie in Íncercári; ne face rábdátori ín necaz. Bazándu-ne pe promisiunile lui Dumnezeu, ducem credintá páná la capát. Apostolul Pavel ne prezintá o pleiadá de oameni ai credintei: „Spi ce voi mai zice? Cáci nu mi-ar ajunge vremea dacá aj vrea sá vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de lefta, de David, de Samuel ji de proroci! Prin credintá au cucerit ei impárátii, au facut dreptate, au cápátat fagáduinte, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scápat de ascutijul sabiei, s-

Cele nouá darurl ale Duhului Sfánt

207

au vindecat de boli, au fost viteji ín rázboaie, au pus pe fuga ojtirile vrájmaje. Femeile ji-au primit inapoi mortii lor inviati; unii, ca sá dobándeascá o inviere mai buná, n-au vrut sá primeascá izbávirea care li se dádea ji au fost chinuiti“ (Evr. 11:32-35). Credinta care ne duce la mántuire (Fapte 16:31) trebuie sá creascá ji sá deviná de acelaji pret cu a sfintilor (2 Pet. 1:1), adicá sá deviná o roadá statornicá a legáturii noastre cu Domnul, sá se transforme in roada Duhului Sfánt: in credinciojie. Credinciojia ne ajutá sá rámánem credincioji Mántuitorului, dar ji la primirea únor fagáduinte. Credinta ne ajutá sá primim botezul cu Duhul Sfánt, precum ji multe alte binecuvántári. Cánd vorbim insá despre credinta ca dar al Duhului Sfánt, intelegem acel dar al puterii lui Dumnezeu prin care se realizeazá lucrári supranaturale, ea insáji hind supranaturalá; acest dar este o echipare supranaturalá cu o putere exceptionalá, in sensul cá ea transformá ji ridicá increderea noastrá in Dumnezeu páná la sublim, cánd muntii imposibilitátii šunt depájiti ji dati ujor la o parte. Acesta este un dar activ care opereazá transformári nu numai exterioare, ci ji asupra credinciosului care-1 posedá. Credinta ca roadá a Duhului Sfánt lucreazá asupra caracterului nostru, transformándu-1; credinta ca dar al Duhului Sfánt ajazá in noi o putere miraculoasá, pentru care imposibilul aproape cá nu existá. „Isus a luat cuvántul ji le-a zis: «Aveti credintá in Dumnezeu! Adevárat vá spun cá dacá va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridicá-te ji aruncá-te in maře’, ji dacá nu se va indoi ín inima lui, ci va crede cá ce zice se va face, va avea lucrul cerut»“ (Marcu 11:22-23). In acest text nu este vorba despre credinta ca roadá, ci despre credinta ca dar. Sá luám cáteva exemple atát din Vechiul Testament, cát ji din Noul Testament: • Avraam Í1 primejte la bátránete pe fiul sáu, Isaac (Gen. 17:19; 18:11,14; 21:2); • Isaac 1-a binecuvántat pe lacov cu privire la lucrurile viitoare (Gen. 27:28; Evr. 11:20); • Fáina din oala váduvei din Sarepta Sidonului n-a scázut ji untdelemnul din ulcior nu s-a imputinat in tot timpul

208

Darurlle Duhului Sfánt

• • • • • •

• • • • • • • *

foametei, ji Ilie a fost astfel tinut in viatá de Dumnezeu pentru confruntarea cu prorocii lui Baal (1 Imp. 17:13-16); Protectia lui Dumnezeu in caz de epidemii ji pericole deosebite prevázutá in Psalmul 91:1-11; Infruntarea asupritorilor ji a batjocoritorilor, ca in cazul lui Elisei (2 Imp. 2:23-24); Seceta ji ploaia la dispozitia prorocului Ilie (1 Imp. 17:1; 18:1; 41-46); Izbávirea din mana moabitilor adusá prin interventia miraculoasá ín vremea prorocului Elisei (2 Imp. 3:20-25); Protectia lui Daniel in groapa cu lei (Dan. 6:1-22) ji a celor trei tineri in cuptorul cu foc (Dan. 3:14-23); ínvierile din morti, incepand cu cazul fiului váduvei din Sarepta Sidonului din vremea lui Ilie (1 Imp. 17:17-24) ji páná la Ínvierile din morti realizate de Domnul Isus Cristos, cum este cazul invierii fiului váduvei din Nain, a fiicei lui lair ji a lui Lazár, mort de patru zile (Ioan 11:38-44); Transportarea lui Ilie dintr-un loc in altul (1 Imp. 18:11-12); Umblarea lui Isus pe apá (Matei 14:24-27) ji deplasarea corabiei spre locul unde era Isus (Ioan 6:21); Izbávirea lui Pavel ji Sila din temnitá (Fapte 16:26-28); Transportarea miraculoasá a lui Filip (Fapte 8:39-40); Ocrotirea lui Pavel in cálátoria spre Roma (Fapte 27:23-25); Izbávirea lui Pavel de viperá in insula Malta (Fapte 28:6); Puterea de a scoate draci. *

Ekballo (a scoate afará, a goni, a da afará), cu semnificatia teologicá principála de a scoate dracii, démonii (Matei 7:22; 8:16; 9:34; 12:26; 17:19; Luca 13:32). In timp ce págánii ji evreii de atunci íncercau sá scoatá démonii prin magie, exorcism si alte practici magice, Isus nu avea nevoie decat de UN CUVÁNT AL SÁU PORUNCITOR (Matei 8:16). Prin aceasta se realiza ji vindecarea (Marcu 1:24); aceastá putere le-a dat-o ji ucenicilor (Matei 10:1, 8), fiind unul din semnele ce-i vor insoti (Marcu 16:17). Cuvántul este folosit de 81 de ori in N. T., avánd multe íntelesuri: „izgonire“ - la Agar (Gal. 4:30); „1-au dat afará“ - din Templu pe orbul

Cele nouá darurl ale Duhului Sfánt

209

Copiii lui Dumnezeu se aflá sub protectia sángelui Domnului Isus ji de aceea n-au de ce se teme.Totuji, este recomandat sá nu se atingá de persoanele stápánite de duhuri rele ín timpul rugáciunii (la astfel de rugáciuni trebuie sá se uneascá mai multi credincioji). Aja dupá cum am vázut ji in cazul altor daruri, nici darul credintei uneori nu lucreazá singur, ci in colaborare cu alte daruri. Este foarte greu sá ne pronuntám care dar a operát intr-un anumit caz. Dupá cum la desfacerea in culori a unei raze de luminá (care trece printr-o prismá), nu se poate stabili granita dintre culori, unde incepe o culoare ji unde sfárjejte alta - tot aja este greu sá stabilim care dar a operát la un moment dat. In orice caz, la invierile din morti ji la vindecarea únor boli incurabile a operát ji darul minunilor. La invierea mortilor, pe lángá darul credintei ji al minunilor, a operát ji darul vindecárilor, pentru cá cei morti din cauza únor boli au inviat perfect sánátoji. Sá citám un caz din viata Domnului Isus: „Cánd au ajuns in Capernaum, cei ce strángeau darea pentru Templu au venit la Petru ji i-au zis: «Invátátorul vostru nu plátejte darea?» «Ba da», a zis Petru. §i cánd a intrat in casá, Isus i-a luat inainte ji i-a spus: «Ce crezi, Simone - impáratii pámántului de la cine iau dári sau biruri? De la fiii lor sau de la stráini?» Petru i-a ráspuns: «De la stráini.» §i Isus i-a zis: «Ajadar, fiii šunt scutiti. Dar, ca sá nu-i facem sá pácátuiascá, du-te la maře, aruncá undita ji trage afará pejtele care va veni intái, deschide-i gura ji vei gási in ea o rublá, pe care ia-o ji dá-le-o lor, pentru Mine ji pentru tine»“ (Matei 17:24-27). In situatia aceasta, se pune intrebarea: care dar a lucrat? • darul cunojtintei: jtia Domnul Isus de prezenta banului in gura pejtelui? • darul minunilor: a contribuit cu céva Domnul Isus ca banul sá ajungá ín gura pejtelui? • darul credintei: sau toate cele trei daruri impreuná? vindecat (Ioan 9:34-35) etc., in timp ce Isus nu izgpne$te afará pe cel ce vine la El (Ioan 6:37). Diet. N. T. Tbeol.,vo\.. I, p. 453

210

Darurile Duhului Sfánt

„Vindecati pe bolnavi, inviati pe morti, curátiti pe leproji, scoateti afará dracii. Fárá platá ati primit, fárá platá sá dati“ - le-a poruncit Domnul Isus ucenicilor Sái. In cazul acesta opereazá mai multe daruri: 1. Vindecarea bolnavilor suferinzi de boli obijnuite - darul vindecárilor; 2. Curátirea de leprá ji alte infirmitáp incurabile - darul credintei ji darul minunilor; 3. Scoaterea dracilor - darul deosebirii duhurilor ji darul credintei: 4. Invierea din morti - darul credintei, darul minunilor ji darul vindecárilor. Darul credintei constituie un scut al protectiei divine pentru credincioji in imprejurárile arátate de Psalmul 91: 1) Izbávire de cursele celor rái (v. 3); 2) Izbávire de fricá ji teamá (v. 5); 3) Izbávire de moarte cauzatá de diferite molime (v. 6-7); 4) Izbávire din nenorociri ji urgii (v. 10); 5) Izbávire de boli (v. 10); 6) Izbávire de accidente (v. 10); 7) Izbávirea din mana celui ráu ji de duhurile rele (v. 13).

Orice credincios poate atrage asupra sa protectia diviná, intr-o másurá mai maře sau mai micá, aceasta depinde de credintá; depinde de predarea noastrá ín mana Domnului ji de increderea ce ne-o punem in El. Psalmistul David ne recomandá urmátoarele: „Incredinteazá-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El, ji El va lucra“ (Ps. 37:5). „Pentru cá zici: «Domnul este locul meu de adápost» ji faci din Cel Preainalt turnul táu de scápare. De aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul táu“ (Ps. 91:9-10). Avem nevoie de darul credintei ji pentru a exercita disciplina in bisericá. Satana cautá sá loveascá fie in puritatea moralá a Bisericii, fie in invátátura curatá ji depliná, fie in unitatea fráteascá. Avem exemplele lui Petru ji Pavel ji a modului lor de a actiona: Petru Ín cazul lui Anania ji al Safirei (Fapte 5:4,9) iar apostolul Pavel in cazul pácátosului din Corint (1 Cor. 5:5).

Cele nouá daruri ale Duhului Sfánt

211

Pastorii sufletejti au nevoie de másurá indoitá de credinta pentru buna pástorire a bisericii ce li s-a incredintat.

15.2.2. Darul támáduirilor Prin darul támáduirilor intelegem acel dar al puterii, prin care s-a obtinut ji se obtine vindecarea únor boli trupejti, prin rugáciune, cu sau fárá punerea máinilor, prin rostirea únor cuvinte, prin atingerea únor obiecte asupra cárora s-au facut rugáciuni etc. Textul biblic spune: „Atunci, in strámtorarea lor, au strigat cátre Domnul ji El i-a izbávit din necazurile lor; a trimis cuvántul Sáu ji i-a támáduit ji i-a scápat de groapá“ (Ps. 107:19-20). Ceea ce trebuie sá retinem este faptul cá, ín textul original al Noului Testament, din trei mentiuni existente (1 Cor. 12:9, 28, 30), douá sunt la plural, fund vorba deci despre darurile támáduirilor. De aici putem intelege cá existá mai multe daruri: posibil pentru fiecare boalá Ín parte, dupá particularitátile lor. Poate aja ne putem explica de ce la aceeaji rugáciune, unii bolnavi s-au vindecat, iar altii nu. Fárá indoialá, mai pot existá ji alte motive (lipsa de credintá a bolnavului, un pácat nemárturisit, un plan special al Domnului - cum a fost situatia lui Pavel - 2 Cor. 12:8-10 etc.). Domnul Isus Cristos, Petru (Fapte 5:15), Filip (Fapte 8:6-7), Pavel (Fapte 19:11-12) ji alti apostoli ji evanghelijti au fost insotiti de aceste daruri minunate. Sá examinám trei aspecte: A) Cauzele bolilor 1) Pácatul este cauza principalá a bolilor; 2) Poate sá fie ji un atac direct al diavolului, ca in cazul lui lov; 3) Cálcarea únor legi naturale; 4) O pedeapsá a Domnului pentru un anumit pácat (Deut. 28:15-28); 5) Un atac demonic (Marcu 1:32-34).

B) Cáile de vindecare 1) Canalul natural: regim, odihná, medicamente, operatii, tratament. 2) Canalul supranatural: rugáciune cu credintá, ungerea cu ulei,

212

Darurlle Duhului Sfánt

punerea máinilor, Cina Domnului etc. (lac. 5:14-16; Marcu 11:22-24; Matei 17:21).

C) Piedicile in calea vindecárilor 1) Nemárturisirea pácatului (lac. 5:13-16); 2) Un spirit neiertátor, pentru cá atunci cánd te rogi, trebuie sá ierti; 3) Frica, pentru cá ea aduce índoialá dáunátoare (1 Ioan 4:18); 4) Legile naturale care au cauzat boala continuá sá fie íncálcate. §i acum sá adáncim problema darurilor de támáduire: in Noul Testament vedem cá darurile de támáduire pot folosi mai multe solutii pentru declanjarea támáduirii: • punerea máinilor (Marcu 6:5; 16:17-18); • pronuntarea cu autoritate a únor cuvinte (Matei 2:8-13), mai ales Numele Domnului Isus Cristos; • uneori prezenta slujitorului lui Dumnezeu, umbra sau atingerea de cel bolnav (Fapte 5:15; 19:12); • implinirea unei porunci date (2 Imp. 5:10); • privirea intr-un anumit punct (Num. 21:9; Fapte 3:4); • atingerea únor lucruri ji obiecte (2 Imp. 20:7; Ioan 9:6; Fapte 9:11-12); • ungerea cu untdelemn (lac. 5:19). „§i Dumnezeu facea minuni nemaipomenite prin máinile lui Pavel; páná acolo cá peste cei bolnavi se puneau basmale sau jorturi care fuseserá atinse de trupul lui, ji-i lásau bolile ji iejeau afará din ei duhurile rele“ (Fapte 19:11-12). Vindecarea se poate realiza uneori ji prin rugáciune personalá (Marcu 11:22-24), precum ji apropierea cu credintá de Cina Domnului. Existenta darurilor de támáduire nu exclude ji nu combate jtiinta medicalá. Nu ínseamná cá de acum toate bolile ji toti bolnavii vor fi vindecati, fárá interventia ei. „Ba íncá, adevárat vá spun cá, pe vremea lui Ilie, cánd a fost incuiat cerul sá nu dea ploaie trei ani ji jase luni ji cánd a venit o foamete maře peste toatá tara, erau multe váduve in Israel; ji totuji, Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afará de o váduvá din Sarepta Sidonului. §i multi lepro ji erau in Israel pe

Cele nouá daruri ale Duhului Sfánt

213

vremea prorocului Elisei; ji totuji, niciunul din ei n-a fost curátit, afará de Naaman sirianul (Luca 4:25-27). Chiar la Betezda se gáseau multi bolnavi, dar numai pe unul l-a vindecat Domnul Isus (Ioan 5:3, 6). Únor credincioji li s-au recomandat tratamente (1 Tim. 5:23). Vindecare in masa a tuturor bolnavilor prezenti este legatá de imprejurári exceptionale (Marcu 6:5-6) ji nu este o regulá. Asemenea cazuri šunt prilejuite de anumite perioade de trezire sufleteascá din viata bisericilor. Exercitarea darurilor de támáduire urmárejte in general urmátoarele scopuri: 1) Eliberarea celor suferinzi de sub tirania diavolului, care este autorul suferintelor (Fapte 10:38). Nu toate bolile šunt urmári ale únor pácate personále; bolile se datoreazá insá cáderii omenirii in pácat. 2) Demonstrarea vizibilá a puterii Domnului Isus de a ierta pácatele. Vindecarea bolii fizice denotá cá, in acelaji mod, cu aceeaji ujurintá ji rapiditate, Domnul Isus poate ierta pácatele ji vindeca sufletul (Ioan 10:36-38; Matei 9:2-7). 3) Intárirea propováduirii Evangheliei (Fapte 4:29-30; 5:12; 8:6-7); 4) Intárirea adevárului cu privire la invierea din morti a Domnului Isus Cristos (Fapte 3:15-16); 5) Atragerea sufletelor la auzirea Evangheliei (Ioan 6:2); 6) Determinarea sufletelor sá se intoarcá la Dumnezeu (Fapte 9:32-35); 7) Glorificarea Numelui lui Dumnezeu (Marcu 2:12; Luca 13:17); 8) Intárirea credintei ji a curajului celor credincioji (Fapte 4:29-33). Ungerea bolnavilor cu ulei, conform celor scrise ín lacov 5:14 ji Marcu 6:13, precum ji punerea máinilor (Marcu 16:18) depind de credinta personalá a bolnavului. Este necesará cooperarea prin credintá a celui bolnav. Eliberarea celor stápániti de duhuri rele se face prin darul credintei, iar in cazul vindecárii únor mádulare anormale sau cánd este vorba de boli incurabile, prin darul minunilor. Nu gásim scris in Biblie sá se fi vindecat cineva cáruia i-a lipsit un mádular, cu exceptia cazului lui

214

Darurile Duhului Sfánt

Malhu (Luca 22:50-51). Domnul Isus a promis: „Adevárat, adevárat vá spun cá cine crede in Mine, va face ji el lucrárile pe care le fac Eu; ba incá va face altele ji mai mari decát acestea; pentru cá Eu Má due la Tatál...“ (Ioan 14:12). „La Dumnezeu toate lucrurile šunt cu putintá“ (Matei 19:26). 15.2.3. Darul minunilor

Prin darul minunilor in|elegem acel dar al puterii prin care Dumnezeu suspendá temporar sau ocolejte anumite legi ale naturii pentru sávárjirea únor lucrári ji fapte neobijnuite sau utilizeazá alte legi neeunoseute nouá pentru sávárjirea únor lucrári supranaturale. Dumnezeu este autorul tuturor legilor. El este Suveran ji poate sá facá tot ce vrea, atát in cer, cát ji pe pámánt. Dumnezeu este dincolo de naturá ji deasupra ei. El poate sávárji minuni fie prin suspendarea legilor stabilitě de El, fie deasupra lor sau in afara lor, ocolindu-le. Dumnezeu poate sávárji minuni interioare Ín viata credinciojilor: najterea din nou ji botezul cu Duhul Sfánt, ji minuni exterioare - de care ne ocupám in rándurile de fatá. Toate darurile Duhului Sfánt šunt minuni, dar darul minunilor este o minune a minunilor. Sá examinám cáteva exemple de minuni cuprinse in paginile Sfintelor Scripturi: • Judecátile Domnului aduse prin mána lui Moise pentru eliberarea poporului israelit (Ex. 7-11); • Judecata lui Core, Datan ji Abiram (Num. 16:31-33); • Trecerea Márii Rojii ca pe uscat (Ex. 14:27-29); • Hraná (mana) ji apá din stáncá datá pentru supraviepiirea poporului israelit in pustiu (Ex. 17); • Conservarea imbrácámintei ji a incáltámintei in lungul drum parcurs in pustiu (Deut. 29:5); • Cáderea zidurilor lerihonului (los. 6:20); • Oprirea soarelui in loc de cátre losua (los. 10:12-14); • Vorbele mágáritei lui Balaam (Num. 22:22-31); • Semnul cu lána la Ghedeon (Jud. 6:36-40);

Cele nouá daruri ale Duhului Sfánt

215

Invierea fiului váduvei din Sarepta de cátre Ilie (1 Imp. 17:18); Minunea inmultirii uleiului din vasul váduvei (2 Imp. 4:2); Foc din cer peste cei ce-1 urmáreau pe Ilie (2 Imp. 1:10); Foc din cer peste jertfa lui Ilie pe muntele Carmel (1 Imp. 18:36-38); • Invierea Dorcái (Fapte 9:36-43) ji a lui Eutih (Fapte 20:7-12).

• • • •

ín viata Domnului Isus Cristos distingem trei feluri de minuni: 1) Minuni asupra naturii: • potolirea furtunii (Matei 8:23-27) • transformarea apei in vin (Ioan 2:7-11) • ínmultirea páinilor (Ioan 6:9-11) • pescuirea minunatá (Luca 5:5-9)

2) Minuni asupra oamenilor: • vindecárile • invierile din morti

3) • • •

Minuni asupra Lui Insuji: schimbarea la fatá > invierea din morti ináltarea la cer

Darul minunilor nu este un dar pentru a satisface curiozitatea omeneascá ji nici pentru a crejte faima cuiva. In general, prin darul minunilor, Dumnezeu: • dá poporului Sáu izbáviri neajteptate; • I ji duce la indeplinire judecátile; • intárejte márturia Cuvántului Sáu propováduit de alejii Sái.

„lar ei au plecat ji au propováduit pretutindeni. Domnul lucra impreuná cu ei ji intárea Cuvántul prin semnele care-1 ínsoteau“ (Marcu 16:20). „ín timp ce Dumnezeu intárea márturia lor cu semne, puteri ji felurite minuni ji cu darurile Duhului Sfánt, impártite dupá voia Sa“ (Evr. 2:4).

216

Darurile Duhului Sfánt

15.3. Darurile de inspiratie Darurile de inspiratie, adicá darurile vorbirii inspirate šunt daruri de comunicare pe cale verbalá. Studierea lor prezintá pentru noi o important! deosebitá din trei motive: • le intálnim mai des ín biserici; • šunt mai greu de controlat; • šunt mai ujor de imitat. Ele šunt daruri delicate, de maře valoare pentru credincioji ji pentru biserici. In acelaji timp, trebuie sá adáugám cá ín domeniul lor se fac cele mai multe ji cele mai mari grejeli. Inainte de a trece la examinarea pe rand a acestor daruri, sá revenim la textul de la Matei 16:13-17 ji 21-23, citát in altá parte. Din acest text rezultá trei surse de inspiratie: 1) Inspiratia ce vine de la Dumnezeu ca o manifestare a darurilor de inspiratie ale Duhului Sfánt; 2) Inspiratia ce vine din partea cárnii ji a sángelui, adicá a vorbirii izvoráte din firea omeneascá (din inima ji mintea omului); 3) Inspiratia ce vine de la cel ráu, adicá este o lucrare de rátácire. Darurile Duhului Sfánt ne sunt date spre „folosul altora“ (1 Cor. 12:7). Din punct de vedere al utilitátii in Bisericá, se poate face o ordonare a lor in functie de prioritáti. Dintre darurile descoperite, cel mai important este darul vorbirii despre intelepciune; dintre darurile de putere, cel al credintei; iar dintre darurile de inspiratie, cel al prorociei.

15.3.1. Darulprorociei Definitia acestui dar ne este datá de insuji apostolul Pavel: „Čine prorocejte, vorbejte oamenilor spre zidire, sfatuire ji mángáiere“ (1 Cor. 14:3). Mentinándu-se la limitele acestei definitii, tinem sá precizám cá darul prorociei: • nu este o vorbire intr-o limbá necunoscutá; • nu este tálmácirea vorbirii in alte limbi; • nu este acelaji lucru cu slujba de proroc.

Cele nouá darurl ale Duhului Sfánt

217

Darul prorociei se manifestá printr-o vorbire inspiratá in limba materná ji pe intelesul tuturor. Prorocie inseamná nu rostirea únor cuvinte dupá aprecierea ji párerea února, ci „Duhul Domnului vorbejte prin mine ji Cuvántul Lui este pe limba mea“ (2 Sam. 23:2). Darul prorociei este o manifestare a puterii lui Dumnezeu prin gura ji prin cuvintele gurii celui ce vorbejte (Num. 23:5). „Voi pune cuvintele Mele in gura lui ji el va spune tot ce-i voi porunci Eu“, zice Domnul (Deut. 18:18). Prin darul prorociei se manifestá o vorbire: 1) Spre zidire, adicá spre intárirea in credintá ji crejterea spiritualá; 2) Sfatuire, adicá indemnuri de maře folos pentru viata spiritualá a credinciojilor; 3) Mángáiere, adicá ungerea ránilor sufletejti cu alifia Duhului Sfánt. Ce nu este darulprorociei: a) Darul prorociei nu trebuie confundat cu slujba de proroc Uneori se face mare confuzie, considerándu-se proroci toti cei care au darul prorociei, prin care se exprimá o vorbire inspiratá. Darul prorociei este al jaselea dar din tabelul celor nouá daruri ale Duhului Sfánt (1 Cor. 12:8-10), iar slujba de proroc este a doua din tabelul celor cinci slujbe spirituále ale Bisericii (Ef. 4:11). A avea darul prorociei nu inseamná a avea ji slujba de proroc. Prorocul este omul lui Dumnezeu, chemat special pentru aceastá slujbá, prin care se manifestá mai multe daruri, uneori concomitent. In Vechiul Testament, cánd cineva se ducea sá-L íntrebe pe Dumnezeu, zicea: „«Haidem sá mergem la vázátor!» Cáci acela care se numejte azi proroc, se numea odinioará vázátor“ (1 Sam. 9:9). De ce se numea prorocul vázátor? Pentru cá el vedea dincolo de perdeaua acestei lumi. Prorocul dispune de cel putin douá daruri: darul intelepciunii ji darul cunojtintei. • prin darul intelepciunii, poate cunoajte planurile ji intentiile lui Dumnezeu privind prezentul ji viitorul; • prin darul cunojtintei, poate cunoajte lucrurile ascunse ale oamenilor din trecut ji prezent.

218

Darurile Duhului Sfánt

Exemplu de manifestári ale celor douá daruri de mai sus avem in Samuel (vezi 1 Sam. 9:15-27; 10:1-10). Prorocul mai poate avea ji alte daruri: • darul deosebirii duhurilor, ca in cazul lui Mica (2 Cron. 18:1822); • darul vindecárilor ji al minunilor, ca in cazul prorocilor Ilie ji Elisei.

Prorocul prorocejte: a) fárá sá prevadá dinainte ce va urma (1 Imp. 13:20); b) fárá sá jtie ce insemnátate au cele spuse de el - Caiafa (Ioan 11:51); c) fárá sá fie dupá planul lui personal - Balaam (Num. 23:4); d) fárá sá inteleagá sensul lucrurilor - Daniel (Dan. 12.8-9). Lucrarea lui Samuel, Ilie, Elisei, Isaia ji a altor proroci de talia lor apartine slujbei de proroc. Elisei jtia ce spune impáratul Siriei in camera lui de culcare (2 Imp. 6:12); apostolul Petru a cunoscut pácatul ascuns al lui Anania ji al Safirei (Fapte 5:1-11). Dumnezeu a interzis curiozitatea de a afla viitorul (Deut. 18:10). Dumnezeu ne vorbejte din proprie initiativá, descoperind servilor Sái intentiile Lui ji alte lucruri adánci (Gen. 18:17). In timp ce prin darul prorociei se vorbejte despre zidire, sfátuire ji mángáiere - prin proroci - care dispun ji de alte daruri, se fac descoperiri ji revelatii adánci (Ezec. 37:1-9). Slujba de proroc a existat mai mult in Vechiul Testament, dar ea este cunoscutá ji in Noul Testament; cunoajtem chiar cáteva nume: luda, Sila, Agab; Pavel a fost apoštol, invátátor ji proroc; se presupune cá prin el s-ar fi manifestat toate darurile Duhului Sfánt. Filip avea patru fete fecioare care proroceau (Fapte 21:8-9). Traditia spune cá mai tárziu ele i-au avertizat pe crejtini sá páráseascá lerusalimul inainte ca acesta sá fi fie distrus de romani in anul 70. b) Darul prorociei nu trebuie confundat cu predica Ději acest dar se poate exercita ji in timpul predicii, el nu trebuie confundat cu ea. Predica, in general, este rezultatul unei pregátiri. Predicatorul face un efort intelectual: se gándejte ce trebuie sá spuná.

Cele nouč darurl ale Duhului Sfánt

219

Reujita predicii depinde nu o data de pregátirea, iscusinta ji dispozitia de moment a predicatorului. Chiar dacá predica nu este o exercitare a darului prorociei, ea nu pierde nimic din valoarea ei. Locul predicii este de mare importantá. Dumnezeu a íncredintat propováduirea Evangheliei slujitorilor Lui de pe pámánt, ji nu íngerilor. Fenomenul de la Rusalii a pregátit terenul ji inimile ascultátorilor, pentru ca Petru sá semene sámánta Cuvántului printr-o vorbire inflácáratá, determinánd íntoarcerea la Dumnezeu a trei mii de šuflete (Fapte 2:41). Fenomenele dumnezeiejti deschid drum Evangheliei; ele nu ínlocuiesc Evanghelia. Predica este instrumentul lui Dumnezeu pentru mántuirea, hránirea ji crejterea duhovniceascá a sufletelor. La o predicá pot contribui trei feluri de inspiratie: • inspiratia anterioará a predicatorului, pe baza cáreia el ji-a pregátit subiectul predicii; • inspiratia de moment, primitá la amvon ín timpul predicii; • inspiratie specialá ca exercitare a darului prorociei. Predica sau aceastá parte din predicá are valoare profeticá, constituind momente deosebite de ináltare sufleteascá. c) Darul prorociei nu dá directive pástorului, ji nici Bisericii Darul prorociei nu aduce completári la Biblie. El nu este superior Bibliei; nu Biblia este judecatá de darul prorociei, ci prorocia este judecatá in luminá Bibliei. Cánd a avut loc prima alegere a diaconilor, lucrarea s-a facut prin consultarea Bisericii, ji nu prin darul prorociei (Fapte 6:1-6), iar importantele hotárári luate de sfatul Bisericii de la lerusalim (Fapte 15) nu s-au facut pe bazá de prorocie. Nici mácar interpretárile Bibliei pentru a stabili puncte de doctriná nu s-au facut prin darul prorociei. Niciun slujitor al Bisericii ji nici chiar un membru simplu nu poate fi judecat pe baza acuzatiilor aduse prin intermediul prorociei. Apostolul Pavel spune: „Orice vorbá sá fie sprijinitá pe márturia a doi sau trei martori“ (2 Cor. 13:1). „Impotriva unui prezbiter sá nu primejti invinuire decát din gura a doi sau trei martori“ (1 Tim. 5:19).

220

Darurile Duhului Sfánt

„Cercetati toate lucrurile ji pástrati ce este bun. Feriti-vá de orice se pare ráu“ (1 Tes. 5:21-22). „Cát despre proroci, sá vorbeascá doi sau trei, ji ceilalti sá judece“ (1 Cor. 14:29). Prin intoarcerea noastrá la Dumnezeu ji mai ales prin botezul cu Duhul Sfánt, personalitatea noastrá nu este anulatá, ci íntáritá. Administrarea Bisericii este rezultatul cooperárii elementului divin cu cel uman. Cu alte cuvinte, personalitatea noastrá dispune de mult discernámánt, dar ji de multá ráspundere. In Vechiul Testament, poporul mergea la proroc sá cunoascá voia Domnului; in perioada Noului Testament, avem drept ghid principal Cuvántul lui Dumnezeu compus atát din Vechiul, cát ji din Noul Testament, care cuprind íntreaga revelatie a lui Dumnezeu. Duhul adevárului nu ne descoperá adeváruri noi, ci ne lumineazá mintea sá intelegem mai bine voia lui Dumnezeu ji adevárurile revelate deja in paginile Bibliei. Pentru a ne da seama cá manifestárile darului prorociei in perioada de astázi sunt facultative, hind lásate la aprecierea noastrá - sá examinám cazul apostolului Pavel. Atát prorocul Agab (Fapte 21:10-11), cát ji altii i-au spus sá nu se suie la lerusalim. Apostolul Pavel, insá, a luat o hotáráre care corespundea indemnului sáu personal. Sá citim textele respective: „Acolo am gásit pe ucenici ji am rámas japte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel sá nu se suie la lerusalim“ (Fapte 21:4); „Cánd am auzit lucrul acesta, atát noi, cát ji cei de acolo 1-am rugat pe Pavel sá nu se suie la lerusalim. Atunci Pavel a ráspuns: «Ce faceti de plángeti aja ji-mi rupeti inima? Eu šunt gata nu numai sá fiu legat, dar chiar sá ji mor in lerusalim pentru Numele Domnului Isus.» Dacá am vázut cá nu-1 putem indupleca, n-am mai stáruit ji am zis: «Facá-se voia Domnului!»“ (Fapte 21:12-14). Descoperirile ce se fac prin prorocie, cu privire la slujitorii Evangheliei, cel mult pot sá confirme chemarea lui Dumnezeu pentru ei, cunoscutá deja (Fapte 13:2; 1 Tim. 4:14). Insuji Pavel, despre care putem spune cá a avut mari revelatii de la Dumnezeu (2 Cor. 12:7; Gal. 1:12) a fost smerit ji a supus descoperirile sale aprecierii celorlalti apostoli, mai vechi ín credintá

Cele nouá daruri ale Duhului Sfánt

221

decát el, de la lerusalim. „Dupá paisprezece ani, m-am suit din nou la lerusalim impreuná cu Barnaba; ji am luat cu mine ji pe Tit. M-am suit, in urma unei descoperiri, ji le-am arátat Evanghelia pe care o propováduiesc eu intre neamuri, indeosebi celor mai cu vazá, ca nu cumva sá alerg sau sá fi alergat in zadar“ (Gal. 2:1-2). Darul prorociei nu se poate amesteca in conducerea Bisericii ji nici in problemele intime ale credinciojilor, cum ar fi cásátoria sau altele. Darul prorociei nu se amestecá in slujba pástorului, care este numit in Biblie „ingerul Bisericii“ (Apoc. 2:1; 8:12, 18; 3:1, 7, 14); pástorul ráspunde de bunul mers al bisericii. Prorocia nu are dreptul sá deranjeze ji sá intrerupá predica (1 Cor. 14:40). d) Darul prorociei nu comportá mustrári deprimante, amenintári ji acuzatii grave „Dumnezeu, in adevár, n-a trimis pe Rul Sáu in lume ca sá judece lumea, ci ca lumea sá fie mántuitá prin El“ (Ioan 3:17). „Acum dar nu este nicio osándire pentru cei ce sunt in Cristos Isus, care nu tráiesc dupá índemnurile firii pámántejti, ci dupá indemnurile Duhului“ (Rom. 8:1). „Čine va ridica párá impotriva alejilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socotejte neprihániti. Cine-i va osándi? Cristos a murit. Ba mai mult, El a ji inviat, stá la dreapta Tatálui ji mijlocejte pentru noi“ (Rom. 8:33-34). Apostolul Pavel, vorbind despre comportarea sa in biserici, ne márturisejte: „Dimpotrivá, ne-am arátat blánzi in mijlocul vostru, ca o doicá ce-ji crejte cu drag copiii“ (1 Tes. 2:7). Dacá nici Dumnezeu, nici Domnul Isus ji nici Pavel sau alti vestiti slujitori ai Evangheliei n-au apárut intre credincioji ca nijte arhangheli ai judecátii de apoi, inseamná cá nici darul prorociei nu se poate manifesta in acest sens. Acest dar trebuie sá aducá incurajare, indemnuri sfinte, imbárbátare, intárire sufleteascá. Cel mult, poate uneori imbráca duiojia unei mamě ce-ji dojenejte copiii cu dragoste, arátándu-le posibilitatea de indreptare ji ridicare. Trebuie s-o spunem clar: numai spiritele rele aduc zdruncinári, descurajári ji tulburári. Chiar forma lor de manifestare este aducátoare de apásare láuntricá ji exterioará. Dacá este vorba totuji de unele ínjtiintári solemne, acestea apartin slujbei de proroc, cum a fost cazul la Hie, Isaia, leremia etc.

222

Darurile Duhului Sfánt

EXEMPLE DE MANIFESTÁRI ALE DARULUI PROROCIEI

Pentru a cunoa§te limbajul, forma de manifestare §i continutul mesajului transmis prin darul prorociei in Noul Testament, sá luám cáteva exemple: Prorocia Mariei: ,,§i Maria a zis: «Sufletul meu marejte pe Domnul §i mi se bucurá duhul in Dumnezeu, Mántuitorul meu, pentru cá a přivit spre starea smeritá a roabei Sale. Cáci iatá cá de-acum incolo toate neamurile imi vor zice fericitá, pentru cá Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfánt §i indurarea Lui se intinde din neam in neam peste cei ce se tem de El. El a arátat putere cu bratul Lui; a risipit gándurile pe care le aveau cei rnandri in inima lor. A rásturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie ji a ináltat pe cei smeriti. Pe cei flámánzi i-a sáturat de bunátáti, ji pe cei bogati i-a scos afará cu mainile goale. A venit in ajutorul robului sáu Israel, cáci §i-a adus aminte de indurarea Sa, cum fagáduise párintilor nojtri - fatá de Avraam §i sámánta lui in veac»“ (Luca 1:46-55). Prorocia Elisavetei: „Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a sáltat pruncul in pántece, §i Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfánt. Ea a strigat cu glas tare: «Binecuvántatá e^ti tu intre femei §i binecuvántat este rodul pántecelui táu. Cum mi-a fost dat mie sá viná la mine maica Domnului meu? Fiindcá, iatá, cum mi-a ajuns la urechi glasul urárii tale, mi-a sáltat pruncul in pántece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut; pentru cá lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor implini»“ (Luca 1:41-45). Am mai putea da ca exemple §i vorbirea lui Zaharia (Luca 1:67-79), a lui Simion, a Anei (Luca 2:25-35) etc. Avem doi termeni pentru lucrarea de care ne ocupám: • Cuvántul grecesc „profetes“, care inseamná profet („pro“ = „inainte“ sau „pentru“; „femi“ = „a vorbi“). Profet este cel care vorbejte inainte, in sensul de a dezválui lucruri ascunse. • Cuvántul grecesc „profeteio“, care inseamná „a vorbi pentru altul“, deci a vorbi pentru Dumnezeu; cu alte cuvinte, este purtátorul Lui de cuvánt sau „gura“ lui Dumnezeu, cum s-ar

Cele nouá daruri ale Duhului Sfánt

223

mai putea spune. Cel care vorbejte ín Numele Domnului nu intotdeauna prevestejte lucruri viitoare.

Cuvántul mai indicá inspiratia ce are loc, in sensul cá mesajul profetic tájnejte, aluzie la márturia ce-o face, asemenea unui torent care izbucnejte de pe buzele vorbitorului (Ioan 7:38). Inspiratia vine in mod spontan ji supranatural. Avem mai multe expresii ín acest sens: • „Duhul a intrat in mine ji m-a facut sá stau pe picioare“ — Ezechiel 3:24; • „Dar eu šunt plin de putere, plin de Duhul Domnului“ Mica 3:8; • „Mánati de Duhul Sfánt“ - 2 Petru 1:21. Darul prorociei - neinsotit de alte daruri - nu este pentru prevestirea únor evenimente viitoare; Insá in cooperate cu duhul cunojtintei pot fi date pe fatá „tainele inimii“ (1 Cor. 14:25); in cooperate cu darul intelepciunii poate fi descoperit planul lui Dumnezeu cu privire la viitor sau persoana cuiva. Darul prorociei este o manifestarea a Duhului Sfánt, ji nu a minti vorbitorului; este o manifestare pe intelesul tuturor sub forma unei vorbiri fluente, cursive, care uneori depájejte posibilitátile obijnuite de exprimare ale vorbitorului. Cuvintele care se rostesc nu apartin elocintei omenejti. Avem de-a face cu o adeváratá „poezie a Duhului Sfánt“, cum mai este supranumit acest dar, pentru cá gándurile exprimate ji limbajul care imbracá vorbirea depájejte nivelul de vorbire al celui prin care are loc lucrarea.

Forme de manifestare Darul prorociei se poate manifesta in mai multe imprejurári: • in timpul rugáciunii, cánd cuvintele pe care le rostim nu ne apartin; • in timpul predicii, cánd primim o vorbire ce nu izvorájte din ratiune; • in afara rugáciunii ji a predicii, poate avea loc un mesaj special pentru Bisericá;

224

Darurile Duhului Sfánt

• dupá o vorbire in alte limbi - care este o rugáciune - poate urma o manifestare a darului prorociei fárá sá foloseascá vorbirea in alte limbi ji tálmácirea; • cu ocazia unui sfat, cánd are loc dezbaterea unei probléme care privejte biserica sau situatia cuiva (vezi Fapte 15:13-29); • intr-o discutie particulará pentru sfátuirea, mángáierea sau zidirea cuiva; • ín imprejurári critice (Matei 10:19-20).

In general, psalmii lui David šunt o manifestare a darului prorociei. Manifestárile daruluiprorociei sunt supuse controlului Bisericii „Cát despre proroci, sá vorbeascá doi sau trei, ji ceilalti sá judece“ (1 Cor. 14:29). Din textul de mai sus rezultá limpede cá vorbirea ce are loc prin prorocie nu este infailibilá. Numai Biblia este infailibilá, numai continutul ei il luám aja cum este scris. Acest dar nu poate lua locul Sfintei Scripturi; mesajul transmis prin proroc este supus judecátii Bibliei. La exercitarea darului prorociei, colaboreazá douá elemente: elementul divin ji elementul uman, adicá ceea ce este desávárjit cu ceea ce este nedesávárjit. Dacá Dumnezeu Insuji ar vorbi fárá colaborarea omului, nu ar mai fi nevoie de reguli, ji cu atát mai putin de control. Darurile de inspiratie šunt exercitate de Dumnezeu Ín cooperare cu omul. In timp ce Dumnezeu este infailibil, omul poate greji. Cánd persoana este in intregime predatá Duhului lui Dumnezeu, vorbirea este infailibilá (fárá grej), dar persoana nu este intotdeauna pe deplin predatá ji stápánitá de Duhul Sfánt. Chiar ji atunci cánd ea este predatá, vorbirea este inspiratá de personalitatea vorbitorului. De exemplu: doi proroci nu au acelaji stil de vorbire (cátá deosebire intre Isaia ji Osea!). Prorocia este un rezultat al cooperárii dintre elementul divin ji cel uman. De aceea, Pavel spune cá „duhurile prorocilor šunt supuse prorocilor“ (1 Cor. 14:32). Putem vorbi chiar de másuri deosebite (grade diferite) ale inspiratiei profetice de la credincios la credincios (vezi Rom. 12:6).

Cele nouá daruri ale Duhului Sfánt

225

Duhul Sfánt este Cel ce repartizeazá darurile duhovnicejti ín Biserica, potrivit vointei Sale (1 Cor. 12:11; Evr. 2:4; ler. 1:5). Apostolul Pavel a avut harul de a-ji pune máinile peste unii spre a primi daruri duhovnicejti; el insá nu ji-a pus máinile peste oricine (1 Tim. 4:14; 2 Tim. 1:6), sfátuindu-1 la fel ji pe Timotei: „Sá nu-ti pui máinile peste nimeni cu grabá ji sá nu te faci pártaj pácatelor altora; pe tine insuti pázejte-te čurat“ (1 Tim. 5:22). Darul prorociei era frecvent in bisericile primare. In absenta Cuvántului seris al lui Dumnezeu, era aproape singura sursá de zidire sufleteascá a bisericilor. „Fiindcá puteti sá prorociti toti, dar unul dupá altul, pentru ca toti sá capete invátáturá ji toti sá fie ímbárbátati“ (1 Cor. 14:31). Acest verset nu trebuie ínteles literal. Nu inseamná cá absolut toti membrii Bisericii vor fi Ín posesia acestui dar. Dorinta exprimatá de Moise „ca tot poporul Domnului sá fie alcátuit din proroci“ (Num. 11:29) nu s-a realizat vreodatá. Aja cum nu s-a realizat niciodatá nici lucrarea: „Cáci vá spun cá Dumnezeu din pietrele acestea poate sá řidiče fii lui Avraam“ (Matei 3:9) - ději posibilá Ín atotputernicia lui Dumnezeu. Dacá Dumnezeu poate sá facá un lucru, nu inseamná cá este obligát sá-1 ji facá. Consumul de bunuri in comun, practicat in přimele zile ale crejtinismului, nu s-a mentinut nici el multá vřeme (Fapte 2:44-45; 1 Cor. 16:1-3). Duhul Sfánt este revelatorul Sfintelor Scripturi, de aceea orice lucrare facutá in Numele Sáu trebuie sá fie in perfectá concordantá cu Biblia. Intre misiunile profetice ji Biblie trebuie sá fie un acord desávárjit. Biblia este incheiatá, ji de aceea nicio prorocie de astázi nu mai are misiunea de a completa. Pe ultima paginá a Bibliei serie: „Márturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta cá, dacá va adáuga cineva céva la ele, Dumnezeu ii va adáuga urgiile serise in cartea aceasta. §i dacá scoate cineva céva din cuvintele cártii acestei prorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii ji din cetatea sfántá, serise in cartea aceasta“ (Apoc. 22:18-19). Aceste cuvinte šunt ca o pečete pusá pe ultima filá a Scripturilor. „Preaiubitilor, sá nu dati crezare oricárui duh, ci sá cercetati

226

Darurlle Duhului Sfánt

duhurile, dacá šunt de la Dumnezeu; cáci ín lume au iejit multi proroci mincinoji“ (1 Ioan 4:1). * Darul prorociei are caracterul unui cuvánt inspirat. Gradul inspiratiei poate fi diferit. De pildá, una šunt profetiile infailibile cuprinse ín paginile Sfintelor Scripturi, ji alta šunt profetiile celor 70 de bátráni care au prorocit in vremea lui Moise (Num. 11:25-29), dar care n-au fost incluse in Biblie. Tocmai pentru cá prorociile din vremea noastrá nu šunt infailibile, vorbitorii nu au dreptul sá spuná: „Eu, Domnul, vorbesc“, „Eu, Domnul, sunt ín mijlocul vostru“. Ei pot vorbi in Numele Domnului, ca din partea Lui; citánd cuvintele Domnului. Prorocii Vechiului Testament utilizau urmátoarea formulá: „Aja vorbejte Domnul“, ji apoi urma mesajul. Psalmistul David, de exemplu, se exprimá astfel: „Eu - zice Domnul - te voi inváta ji-ti voi aráta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfátui ji voi avea privirea indreptatá asupra ta“ (Ps. 32:8). El nu spune: „Eu, Domnul, vorbesc.“ Rostirea anumite expresii sau formule tipice poate demonstra ujurátatea cu care cineva privejte lucrarea Domnului. Darul prorociei este o maře binecuvántare pentru biserici; el poate oferi prilejul de trezire ji zidire sufleteascá. Pentru punerea lui ín practicá, insá, este o imperioasá nevoie de canale curate de scurgere ji transmitere, multá sfintenie, intelepciune ji echilibru spiritual. Manifestarea darului prorociei este intálnitá ín bisericile noastre, insá ímbrácánd adesea o formá mai putin spectaculoasá - in timpul rugáciunii, predicii etc. - ji astfel este mai putin observatá.

*

Existá trei surse de profetie: Dumnezeuprin Duhul Sfánt - Fapte 3:21; 2 Tim. 3:15-17; Evr. 1:1-2; 1 Pet. 1:10-13; 2 Pet. 1:21. Satana, prin inspiratie démoničtí - Gen. 3:4-5; 1 Sam. 28; 1 Imp. 22; 1 Cron. 10:13-14; Matei 24:24; 2 Tes. 2:8-12; Apoc. 13:11-18; 16:13-16; 19:20. Duhul omului (vorbire din inima omului) - Deut. 13:1-18; 18:20-21; ler. 23.15-17; 25-40; 27:9-11; 14-18; 28:1-17; Ezec. 13:1-23; 22:23-31; 1 Cor. 14:29-33.

Cele nouá daruri ale Duhului Sfánt

227

15.3.2. Darulfeluritelor limbi Vorbirea omeneascá este o emanatie a spiritului ajezat de Dumnezeu in om. Datoritá originii superioare a spiritului omenesc, graiul omenesc se deosebejte de toate manifestárile celorlalte vietuitoare. Structura ordonatá alimbajului omenesc a facut posibiláintocmirea únor studii gramaticale, care au descoperit legi precise ce stau la baza fiecárei limbi. Vocabularul, care, datoritá spiritului inventiv al omului, continuá sá se imbogáteascá, a prilejuit intocmirea a fel de fel de dictionare ji enciclopedii. Graiul omenesc izvorájte din spiritul omului. Tot in acest spirit ajazá Duhul Sfánt darul feluritelor limbi. Mentionez cá existá deosebire intre vorbirea in alte limbi, ca semn initial al botezului cu Duhul Sfánt (Fapte 2:4) ji intre darul Duhului Sfánt al feluritelor limbi (1 Cor. 12:30). Prin darul feluritelor limbi Íntelegem vorbirea supranaturalá, prin care credinciosul, ínzestrat cu acest dar, vorbejte intr-o limba pe care niciodatá n-a invátat-o; ea este o vorbire a Duhului Sfánt care utilizeazá organele vorbirii pentru reproducerea ei; ea este o minune a vorbirii. Exprimarea vine din adáncul spiritului omenesc ca urmare a botezului cu Duhul Sfánt. El simte prezenta puterii lui Dumnezeu ca efectul unui curent electric, insotit insá de o bucurie dulce care li inundá intreaga fiintá. Aceastá stare de ináltare sufleteascá provoacá in viata credinciosului schimbári morale profunde. La intrebarea: cine vorbejte ín alte limbi, Duhul Sfánt sau duhul nostru? - putem ráspunde: amándouá. Noi vorbim dupá cum ne dá Duhul sá vorbim. „Fiindcá, dacá má rog in altá limba, duhul meu se roagá, dar mintea mea este fárá rod“ (1 Cor. 14:14). Intelesul este cel de la Marcu 13:11, unde Mántuitorul zice: „Cánd vá vor duce sá vá dea in máinile lor, sá nu vá ingrijorati mai dinainte cu privire la cele ce veti vorbi, ci sá vorbiti orice vi se va da sá vorbiti in ceasul acela; cáci nu voi veti vorbi, ci Duhul Sfánt.“ Darul vorbirii in felurite limbi se manifestá prin intermediul duhului nostru, care intrebuinteazá organele vocale pentru exprimare.

228

Darurile Duhului Sfánt

„Duhul meu se roagá“ - zice apostolul Pavel (1 Cor. 14:14). Vorbirea in felurite limbi este o vorbire curgátoare; fiind o limba adeváratá, existá posibilitáti de a fi studiatá. Exprimarea se poate face fie intr-o limba omeneascá, cunoscutá cuiva din auditoriu, fie necunoscutá. Ea poate fi ji o limba necunoscutá pe pámánt (o limba care astázi nu se mai vorbejte); mai poate fi ji o limba ingereascá (1 Cor. 13:1). Vorbirea in alte limbi pentru credincios are cinci semnificatii: * 1) Este un semn personal al botezului cu Duhul Sfánt ji o dovadá a primirii Lui (Fapte 2:4; 10:45-46; 19:6). 2) li oferá posibilitatea de a se ruga, de a-L láuda pe Dumnezeu „cu duhul“ (1 Cor. 14.14-15), realizánd rugáciuni la cel mai inalt nivel de pártájie cu Dumnezeu (Ioan 4:23-24). Astfel de rugáciuni pot confine: • o adorare a lui Dumnezeu, prin care li vorbim lui Dumnezeu despre dragostea noastrá fatá de El; • multumiri, laude ji preamáriri aduse Domnului nostru Isus Cristos pentru jertfa Lui de pe cruce; • cereri pentru noi, pentru altii, pentru cei din jurul nostru; • mijlociri, prin care intervenim pentru cei in suferintá; • mijlociri pentru mántuirea celor pácátoji ji ridicarea celor cázuti; • rugáciuni pentru cei ínáltati in dregátorii ji pentru toatá lumea. *

Darurile vorbirii ín alte limbi, al tálmácirii, al profetiei nu šunt pentru a ne conduce viata, ci ele ajutá ca Dumnezeu sá-Spi facá loc in noi si ca Bisericá sá fie insufletitá. Uneori se pune mai mult accent pe darul vorbirii in alte limbi ji tálmácire decát pe profetie. Motivul: (unui din ele este cá) pentru o prorocie directá este nevoie de mai multá credintá decát dacá cineva vorbejte ín altá limbá ji celálalt tálmácejte. Vorbirea in limbi e necunoscutá de cel ce o rostejte, iar ráspunderea o are cel ce tálmácejte, in caz cá grejejte (de obicei altul trebuie sá tálmáceascá). Scopul prorociei este sá le vorbeascá celor credincioji. Totusi, acest dar poate sá le vorbeascá ji altora (vezi 1 Cor. 14:24-25), dar aceasta cere participarea ji a darului cunojtintei. Cánd colaboreazá aceste douá daruri, tainele inimii sunt descoperite.

Cele nouá daruri ale Duhului Sfánt

229

Aceste rugáciuni „prin Duhul Sfánt“ (luda 20) ridicá la o nouá dimensiune inchináciunea noastrá; ele šunt o adeváratá terapie * sufleteascá. 3) Se zidejte pe sine (1 Cor. 14:4). Numai dupá o proaspátá intálnire cu Domnul, ín decursul cáreia am fost temeinic ziditi sufletejte, putem avea o atitudine biruitoare impotriva ispitelor ji a celui ráu. 4) Este un semn pentru altii (1 Cor. 14:21-24). Se pune íntrebarea: cánd sunt limbile un semn? Isus a zis: „látá semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: ...[ei] vor vorbi in limbi noi“ (Marcu 16:17). Pavel zice: „Prin urmare, limbile šunt un semn nu pentru cei credincioji, ci pentru cei necredincioji“ (1 Cor. 14:22). In Ziua Cincizecimii, vorbirea in limbi a fost un maře semn care a stárnit un adánc interes (Fapte 2:4, 6,11). Pentru ca vorbirea in felurite limbi sá fie un semn pentru altii, ea trebuie sá fie o ungere directá a Duhului Sfánt, cursivá, insotitá de puterea ji autenticitatea Duhului Sfánt. De obicei ea este insotitá de tálmácire (1 Cor. 14:18-28). Ajadar, nu orice vorbire in alte limbi, repetánd mereu aceleaji cuvinte, are calitatea de „semn“. 5) Vorbirea in limbi zidejte Biserica atunci cánd este interpretatá (1 Cor. 14:5). Cu privire la continutul vorbirii in felurite limbi, am afirmat mai sus cá ea este o vorbire adeváratá, care a fost studiatá. Desigur, fiecare limbá are structura sa gramaticalá. Unele au sunete guturale, cum šunt, de exemplu, limbile orientale; altele sunt limbi muzicale, cum šunt limbile de origine latiná (italiana, franceza, *

Intr-un test efectuat cu mai multe persoane privind experientá botezului cu Duhul Sfánt - statisticá realizatá de W. HOLLENWEGER - cei botezati au descris (definit) evenimentul prin cuvinte ca acestea: „minunat“, „de nedescris“, „sfánt“, „nespus de fericit“, „de neinteles“, „umbrit de o putere... supranaturalá ji sfántá“, „o putere neobijnuitá (curent)“, „ínáltátor“ etc. lar ca urmare sufleteascá: o dragoste fráteascá mai maře, rávná ji bucurie sfántá deosebite, o putere ji íncredere mai maře, compátimire, umilintá, pace, nevoie dupá rugáciune ji pártájie, predare depliná j.a. W. Hollenweger, 1971, p. 198-199, ibid.

230

Darurlle Duhului Sfánt

spaniola). Existá ji limbi fbarte neobijnuite, cum šunt cele din Extremul Orient. Mai multi lingvisti, lucránd separat, au ajuns la concluzia cá existá 2796 de limbi diferite, excluzánd dialectele minore. Peste 1200 din acestea šunt vorbite de americanii indieni, 700 dintre ele šunt vorbite de triburile negrilor africani. Numai 13 limbi sunt vorbite de peste 50 de milioane de oameni. * Nu o datá s-a intámplat ca vorbirea in limbi sá fie inteleasá de cunoscátorii mai multor limbi, un eveniment concret avánd loc tocmai la Rusalii, cánd „toti se mirau ji se minunau“, intelegánd vorbirea ín felurite limbi (Fapte 2:7-8). Ralph W. Harris,in lucrarea sa, Spoken by the Spirit, prezintá cu date concrete o serie de astfel de cazuri. Autorul respectiv, predicator penticostal de peste 35 de ani, lucránd in cadrul sediului penticostal de la Springfield (S.U.A.) a cules circa 100 de cazuri de vorbiri in limbi, cuprinzánd 60 de limbi, de la arabá páná la zulu, in urma únor scrisori adresáte unui numár de 150 de pástori cu experientá din S.U.A. ji unui numár de 49 de districte ale bisericilor penticostale (Assemblies of God), precum ji din cele publicate in revista de mare tiraj, „Pentecostal Evangel“.

*

Amánunte referitoare la numarul de limbi vorbite pe glob si la evolutia lor sunt prezentate intr-un ghid lingvistic apárut intr-o tará europeaná. Din paginile sale aflám cá in lume se cunosc 5651 de limbi, fata de cifra de 3000 avansatá anterior. Peste 1400 de limbi fac parte din categoria celor nerecunoscute ca fiind de sine státátoare sau care sunt pe cale disparitie - de exemplu, 250 de limbi australiene, vorbite in total doar de ceva mai mult de 40.000 de oameni, sau majoritatea celor 170 de limbi ale indienilor nord-americani. Se observá si alt fenomen, foarte interesant. In Africa, limbi de larga circulatie, cum sunt suahili, ioruba, devin a doua limba de comunicare pentru reprezentanti altor grupuri national-lingvistice, inláturándu-le pe cele introduse de colonialist!. Uneori, pe suprafete geografice restránse, se constatá o mare concentrate de limbi vorbite. Recordul in acest sens in detine Noua Guinee si Iranul de Vest - 1010 limbi. Din cele 4200 de limbi considerate independente, doar circa 500 sunt bine studiate, iar 1500 n-au fost studiate aproape deloc. Peste 2/3 din toate limbile pámántului nu au scriere, in pofida eforturilor depuse de state pentru depásirea acestui fenomen.

Cele nouá daruri ale Duhului Sfánt

231

15.4. Darul tálmácirii limbilor Miracolul vocal al vorbirii feluritelor limbi este canalul prin care transmitem Domnului inchináciunile noastre. Ele satisfac aspiratiile láuntrului nostru; este izvorul unei elocinte care nu ne apartine. Insá tot prin intermediul vorbirii in felurite limbi putem primi ji comunicári ale Domnului, cuprinzánd diferite mesaje ji dezváluiri tainice (1 Cor. 14:2), care fara un alt dar - darul tálmácirii - ar rámáne necunoscute Bisericii. Darul tálmácirii limbilor este un dar supranatural, prin care primim in duhul nostru intelesul unei vorbiri necunoscute, transmis prin organele vorbirii. „Dacá šunt unii care vorbesc in altá limbá, sá vorbeascá numai cáte doi sau cel mult trei, fiecare la rand, ji unul sá tálmáceascá. Dacá nu este cine sá tálmáceascá, sá tacá in Bisericá ji sá-ji vorbeascá numai lui insuji ji lui Dumnezeu“; „De aceea, cine vorbejte in altá limbá, sá se roage sá aibá ji darul s-o tálmáceascá“ (1 Cor. 14: 13,27-28). Cuvántul grecesc pentru tálmácire, utilizat in versiunea Noului Testament, inseamná „a explica“, „a interpreta“, nu a traduce. In interpretare existá mai multá libertate de exprimare decát in traducere. Exemplu de interpretare il avem in cartea lui Daniel 5:27-28: „látá insá scrierea care a fost scrisá: «Numárat, numárat, cántárit ji impártit». §i iatá tálcuirea acestor cuvinte. Numárat inseamná cá Dumnezeu ti-a numárat zilele domniei ji i-a pus capát. Cántárit inseamná cá ai fost cántárit in cumpáná ji ai fost gásit ujor. Impártit inseamná cá impárátia ta va fi impártitá ji datá mezilor ji perjilor.“ Existá limbi a cáror pronuntie guturalá (ca araba) sau sacadatá (ca limbile asiatice) poate fi ciudatá pentru urechea noastrá. In cazul únor limbi, intelesul poate diferi chiar prin simpla intonatie a unui cuvánt. De exemplu, limba vietnamezá este o limbá analiticá, in care unitatea de bazá e silaba, ce constituie o unitate fonologicá autonomá. Fiecare silabá se poate pronunta pe jase tonuri diferite, fiecare ton conferind un sens diferit. Astfel, cuvántul „ma“ poate insemna, dupá tonul cu care se pronuntá, „fie „mamá“, fie „fantomá“, fie un termen de legáturá, fie „mormánt“, fie „cal“ sau chiar „crejterea plantei de ořez“. Tálmácitorul la inceput are pe limbá numai přimele cuvinte ale

232

Darurile Duhului Sfánt

interpretárii; pe másurá ce va vorbi, va primi ji restul tálmácirii. Deci tálmácejte nu ceea ce gándejte el sau presupune cá ar trebui spus, ci ceea ce primejte de la Domnul prin darul tálmácirii. Ceea ce am afirmat despre darul prorociei ji despre darul vorbirii in felurite limbi, in ceea ce privejte autocontrolul personal ji controlul Bisericii, rámáne perfect valabil ji pentru darul tálmácirii limbilor.

CAPITOLUL 16

AO PROBLÉME SPECIALE

16.1. Colaborarea dintre daruri

Aja cum am vázut in rándurile precedente, intre darurile Duhului Sfánt existá o stránsá cooperate. La sávárjirea unei singure lucrári pot coopera in acelaji timp douá sau mai multe daruri. Uneori este foarte greu sá poti descifra care dar sau care daruri s-au exercitat la un moment dat. Pentru a explica, pe de-o parte, existá greutatea de a delimita aceste daruri, iar pe de altá parte, pentru a ilustra cooperarea dintre daruri, am dat exemple: • culorile curcubeului; • descompunerea luminii care trece printr-o prismá; • candelabrul cu mai multe brate. »

Sá dám cáteva exemple de cooperate dintre mai multe daruri: In Vechiul Testament avem cazul prorocului Elisei ji vindecarea lui Naaman, comandantul ojtirii siriene (2 Imp. 5:1-27). In cazul acela au cooperat urmátoarele daruri: • darul támáduirilor, prin trimiterea lui Naaman sá se scalde in Iordan; • darul cunojtintei, prin descoperirea pácatului lui Ghehazi; • darul minunilor, prin pedepsirea lui Ghehazi cu leprá. In Noul Testament, sá luám ca exemplu invierea lui Lazár (Ioan 11:1-46): • darul cunojtintei: Domnul Isus jtia cá Lazár s-a imbolnávit; • darul intelepciunii: Domnul Isus jtia planul lui Dumnezeu cu privire la invierea lui Lazár;

234

Darurile Duhului Sfánt

• darul minunilor ji darul credintei: pentru sávárjirea invierii lui Lazar; • darul támáduirilor: invierea lui Lazar s-a facut intr-un corp sánátos.

Exemplu de manifestare a mai multor daruri laolaltá avem ji la 1 Samuel 10:1-7, ji anume: darul vorbirii despre intelepciune, darul vorbirii despre cunojtintá, darul deosebirii duhurilor manifestat prin darul prorociei. Un alt exemplu de cooperare intre mai multe daruri ni-1 oferá textul din 2 Impárati, capitolul 6.

16.2. Primirea darurilor duhovnicejti In timp ce botezul cu Duhul Sfánt este o fagáduintá acordatá tuturor credinciojilor, cele nouá daruri se repartizeazá numai unor credincioji: „Oare tori sunt apostoli? Toti sunt proroci? Toti sunt invátátori? Toti sunt facátori de minuni? Toti au darul támáduirilor? Toti vorbesc in alte limbi? Toti tálmácesc? Umblati dar dupá darurile cele mai bune. §i vá voi aráta o cale nespus mai buná (1 Cor. 12:29-31). Toti credinciojii adevárati au o másurá din Duhul Sfánt, chiar ji inainte de botezul cu Duhul Sfánt, másurá ce diferá de la un credincios la altul (Ioan 20:22-23). De aceea putem vorbi ji de unele manifestári partiale ji izolate ale unor daruri, fárá sá fie vorba de daruri primite ca o echipare permanentá. Astfel, pot avea loc vindecári in urma rugáciunilor, deosebirea duhurilor, ungerea diviná pentru predicá etc. Initiativa repartizárii darurilor duhovnicejti li apartine Duhului Sfánt, tinánd cont atát de persoanele apte pentru primirea ji inzestrarea lor cu daruri, cát ji de nevoile Bisericii in general. Aici nu mai este vorba de biserici locale, ci de Biserica lui Dumnezeu de pe pámánt. La un moment dat, pentru a i se adresa unui proroc lacom dupá daruri, Dumnezeu a vorbit páná ji printr-o mágáritá (Num. 22:22-30). Credinciosul este un receptor activ in manifestárile darului, nu pasiv, ca in cazul mágáritei lui Balaam, care nu-ji dádea seama de

Probléme speciále

235

ceea ce se petrecea cu ea. Tocmai datoritá faptului cá cel credincios este un receptor activ, el poartá ráspunderea faptului cum este utilizat darul respectiv. Duhul Sfánt este intruchiparea intelepciunii. El face ungerea; El desemneazá persoana care va fi ínzestratá. Nici Isai, tatál lui David, ji nici prorocul Samuel n-au jtiut mai dinainte cá Dumnezeu Iji pusese ochii pe tánárul David ca sá-1 facá impárat (1 Sam. 16:11). Tot o alegere specialá avuseserá ji cei 12 ucenici (Ioan 6:70). Despre apostolul Pavel se poate spune chiar ji mai mult; cá a fost ales íncá din pántecele mamei sale (Gal. 1:15) ji „pus deoparte ca sá vesteascá Evanghelia lui Dumnezeu“ (Rom. 1:1). Dumnezeu acordá oamenilor anumite inzestrári naturale cu diferite talente; El le ránduiejte ji pe cele spirituále. Uneori tine seama de inzestrárile naturale, pe care le dirijeazá pe un fagaj spiritual ji in mod uimitor le dezvoltá spre a fi íntrebuintate cu mult folos in Bisericá. Aja a fost Saul, care avea o capacitate ji o inzestrare exceptionalá. Dupá convertire, el a devenit cel mai capabil ji cel mai activ apoštol (1 Cor. 15:10). Apolo „avea darul vorbirii ji era tare in Scripturi“; dupá instruire, a devenit de maře folos Evangheliei (Fapte 18:24; 1 Cor. 1:12; 3:5-6; Tit 3:13). Uneori se poate chiar intrezári directia de dezvoltare a unui credincios, sféra de activitate spre care ar fi posibil ca Duhul Sfánt sá-1 dirijeze. Cel inzestrat cu talentul oratoriei, de a vorbi frumos ji coerent, poate primi ungerea pentru a deveni bun propováduitor al Evangheliei. Cel ínzestrat cu un spirit analitic ji cu o mine ascutitá poate deveni un bun invátátor. La fel putem vorbi despre darul credintei, deosebirii duhurilor etc. Unii credincioji au o chemare specialá. Rámáne ca ascultarea lor de Dumnezeu ji umilinta sá demonstreze dacá vor fi sau nu instrumente utile in mána lui Dumnezeu. In legáturá cu cele nouá daruri ale Duhului Sfánt, trebuie sá vorbim ji mai ráspicat ca despre o alegere specialá a Duhului Sfánt. Talentele naturale, prin ungerea Duhului Sfánt, pot cápáta o maře valoare spiritualá; ji pentru darurile duhovnicejti trebuie sá existe o premisá, o alegere ji inzestrare a cárei initiativá este Ín mána lui Dumnezeu.

236

Darurlle Duhului Sfánt

16.3. Scopul general al darurilor duhovnicejti

1) Este o manifestare a Trupului lui Cristos pe pámánt (1 Cor. 12:12-14,27); 2) Sá ajute la evanghelizarea lumii (Marcu 16:15-18); 3) Sá zideascá Biserica (1 Cor. 14:3,12:26); 4) Pentru a realiza diferite izbáviri ale credinciojilor sau ale Bisericii in vřeme de strámtoare (Fapte 12:6-11; 16:25-28); 5) Pentru desávárjirea Bisericii (Ef. 4:11-13). Sá retinem, in concluzie, cáteva principii de care trebuie sá tinem cont in problema darurilor. 1) Repartizarea darurilor nu este in functie de persoane sau de biserici locale. Ele sunt pentru Bisericá, ca totalitate a tuturor credinciojilor (1 Cor. 12). Aici este deosebirea intre botezul cu Duhul Sfánt ji daruri. In timp ce botezul Duhului Sfánt este o fagáduintá universalá pentru toti credinciojii, darurile sunt impártite de Duhul Sfánt dupá cum crede El de cuviintá. 2) Suveranitatea Duhului Sfánt (1 Cor. 12:11; Evr. 2:4). Duhul Sfánt le imparte cum voie jte, cui voiejte ji cánd voie jte. 3) Responsabilitatea personalá a credinciojilor in utilizarea lor (1 Cor. 14:1; 12:31). Duhul Sfánt nu obligá ji nu forteazá pe cineva la intrebuintarea unui dar. > 4) Semne evidente in activitatea darurilor; varietate de manifestári, unitate, originalitate, cáldurá, spontaneitate, simplitate. 5) Relatii intre daruri ji slujbe (cooperate) (1 Cor. 12:28). 6) Intrepátrundere (nu existá granite de despártire in operatiunile lor; mai multe daruri pot coopera in acelaji timp). 7) Manifestarea darurilor este supusá celui care opereazá cu ele (1 Cor. 14:32). 8) Prin ele este glorificat Numele Domnului Isus Cristos (1 Cor. 12:3). „§i fiecáruia i se dá arátarea Duhului spre folosul altora“ (1 Cor. 12:7). Ele sunt: • manifestarea puterii lui Cristos (1 Cor. 2:12-16); • pentru mántuirea sufletelor (1 Cor. 14:21-25); • pentru zidirea Bisericii (1 Cor. 14:12);

Probléme speciále

237

• pentru zidirea individualá a credinciojilor (1 Cor. 14:3). • pentru combaterea Satanei (2 Cor. 10:4-5).

16.4. Reglementarea intrebuintárii darurilor duhovnicejti

Toate darurile Duhului Sfánt šunt manifestári ale Duhului Sfánt (1 Cor. 12:7). Ele nu trebuie considerate capacitáti ce ne-au fost dáruite in depliná proprietate cu posibilitatea de a le utiliza dupá bunul nostru plac. Putem folosi o majiná de scris, dar ea nu va scrie singurá, fara noi. Tot aja este ji cu darurile Duhului Sfánt. Ele šunt al Duhului Sfánt, dar administrate de noi, credinciojii. Pentru exercitarea darurilor duhovnicejti trebuie sá existe o colaborare intre Dumnezeu ji credincios. Din aceastá colaborare decurge responsabilitatea credinciosului pentru modul cum a utilizat darul respectiv. Aceastá responsabilitate este atát ín fata bisericii locale, cát ji in fata Domnului. Putem chiar face o paralelá intre aceastá responsabilitate ji pilda talantilor spusá de Mántuitorul (Matei 25:14-15). Cu privire la darurile duhovnicejti existá douá extreme, la fel de dáunátoare: fie neglijarea lor totalá, fie alunecarea in excese ji nereguli in administrarea lor. Absenta darurilor duhovnicejti in Bisericá ce poate avea urmátoarele cauze: 1) Nebágarea lor Ín seamá; 2) Necredinta ín ele; 3) Rujinea de ele; 4) Nu šunt cáutate; 5) Nu šunt dorite; 6) Nu li se cunoajte importanta; 7) Pácatul ji neascultarea de Dumnezeu; 8) Intristarea Duhului Sfánt prin rácirea spiritualá a Bisericii. Aja cum am vázut, Ín timp ce unii credincioji neglijeazá darurile duhovnicejti, altii pot aluneca ín cealaltá extremá, utilizándu-le in neregulá, lucru combátut de apostolul Pavel. Existá pericolul de a se face confuzie intre actiunile individuale ale

238

Darurile Duhului Sfánt

persoanei ji intre cele ale Duhului Sfánt, pretinzánd cá o lucrare strict personalá apartine lui Dumnezeu (1 Cor. 14:32). Cineva poate pur ji simplu abuza de intrebuintarea darurilor: • Moise a lovit de douá ori stánca din care a curs apá, in loc sá-i vorbeascá stáncii - fapt pentru care n-a mai intrat in Canaan (Num. 20:11-12); • Ucenicii au dorit sá se coboare foc din cer peste un sat al samaritenilor (Luca 9:51-55), alegándu-se cu o asprá mustrare din partea Domnului. Pavel vorbejte despre un abuz al vorbirii in alte limbi (1 Cor. 14:23) ji despre un abuz al profetiilor (1 Cor. 14:29-32). Unele manifestári pot párea dulci impártájiri spirituále, dar chiar ji aici existá un pericol al abuzului, de care trebuie sá ne pázim. Inteleptul Solomon ne sfatuiejte zicánd: „Dacá dai peste miere, nu mánca decát atát cát iti ajunge, ca sá nu ti se scárbeascá ji s-o verji din gurá (Prov. 25:16). Nici Biserica ji nici credinciojii individuali nu trebuie sá fie lipsiti de un grad protector al autocontrolului ji vegherii. „Omul care nu este stápán pe sine este ca o cetate surpatá ji fárá ziduri“ (Prov. 25:28). Este o maře grejealá de a da darului o intrebuintare nebiblicá, de a-1 amesteca in probléme de cásátorie sau ín alte afaceri pur pámántejti. Domnul Isus nu S-a lásat antrenat ín astfel de probléme. „Unul din multime a zis lui Isus: «Invátátorule, spune fratelui meu sá impartá cu mine mojtenirea noastrá.» «Omule, i-a ráspuns Isus, cine M-a pus pe Mine judecátor sau impártitor peste voi?»“ (Luca 12:13-14). „Fratilor, nu fiti copii la miňte; ci la ráutate fiti prunci, iar la miňte fiti oameni mari“ (1 Cor. 14:20) - ne indeamná marele apoštol Pavel. Din capitolele 12,13,14 din 1 Corinteni, cu privire la vorbirea in felurite limbi, desprindem urmátoarele: 1) Este inferioará dragostei, pentru cá este temporará (privejte numai acest veac páná la venirea Domnului). 2) Este inferioará slujbei de apoštol, profet ji invátátor (1 Cor. 12:27-30). Niciun vorbitor ín alte limbi n-are voie sá intrerupá cuvántul predicatorului.

Probléme speciále

239

3) Este inferioará profetiei, pentru cá are nevoie de incá un dar pentru a fi utilizatá in public. La serviciile religioase ea poate fi utilizatá numai impreuná cu darul tálmácirii, cánd echivaleazá cu darul prorociei (1 Cor. 14:28). 4) Fárá tálmácire - pentru public creeazá mai degrabá confiizie decátzidire (1 Cor. 14:6-17,23; 14:19). 5) Zidejte pe vorbitor in orice ocazie (1 Cor. 14:17) ji el poate fblosi acest dar, fárá ingrádire, in rugáciunile sale personále; pentru serviciile divine publice este de preferat darul profetiei (1 Cor. 14:5). 6) Este prevestitá ín VechiulTestament (Is. 28:11-12), ca un semn pentru cei care nu cred (1 Cor. 14:21). 7) Ca ji profetia, este reglementatá in adunárile publice (1 Cor. 14:27-28). Darurile de inspiratie, datoritá formei lor de exercitare - prin vorbire - datá fiind ji existenta celor trei surse de inspiratie (Duhul Sfánt, duhul omului ji un duh ráu) šunt puse atát sub controlul nostru, cát ji al Bisericii. „Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor“ (1 Cor. 14:32). Darurile de inspiratie fiind sub controlul nostru, ne márejte gradul de ráspundere personalá in ceea ce privejte exercitarea lor. Deci grejelile, abuzurile šunt ale noastre; nu ne putem scuza, atribuindu-I-le Duhului Sfánt. Apostolul Pavel se dá pe sine ca model zicánd: „Multumesc lui Dumnezeu cá eu vorbesc in alte limbi mai mult decát voi toti. Dar in Bisericá, voiesc mai bine sá spun cinci cuvinte íntelese, ca sá invát ji pe altii, decát sá spun zece mii de cuvinte in altá limbá. Fratilor, nu fiti copii la miňte; ci la ráutate fiti prunci, iar la miňte fiti oameni mari“ (1 Cor. 14:18-20). Zidirea sufleteascá a Bisericii este unul din criteriile de bazá pentru controlul acestor daruri (1 Cor. 14:26). Lucrarea, cánd vine de la Duhul Sfánt, aduce numai zidire ji binecuvántare. Vorbirea in alte limbi nu este atát pentru cultul public, cát mai ales pentru zidirea sufleteascá personalá a fiecárui credincios. De altfel, trebuie sá afirmám cá botezul cu Duhul Sfánt este céva mai mult decát vorbirea in alte limbi.

240

Darurile Duhului Sfánt

Cu privire la alte manifestári, fr. David du Plessis spune, pe buná dreptate, in lucrarea sa, The Spirit Bade Me Go: „Vreau sá declar fárá ocolijuri cá in ochii mei este o erezie sá consider! ca manifestári ale Duhului Sfánt faptul de a te agita, de a bate din palme, de a striga sau alte manifestári exterioare asemánátoare. Acestea šunt numai reactii omenejti fatá de puterea Duhului Sfánt. Adesea ele jeneazá ji impiedicá, mai degrabá decát favorizeazá aparitia manifestárilor autentice.“ „Ce este de facut atunci, fratilor? Cánd vá adunati laolaltá, dacá unui din voi are o cántare, altul o invátáturá, altul o descoperire, altul o vorbá in altá limbá, altul o tálmácire, toate sá se facá spre zidirea sufleteascá“ (1 Cor. 14:26). Existá deosebire intre modul de exteriorizare a bucuriilor láuntrice a unui adult ji a unui copii. Copiii simt nevoia sá-ji manifeste bucuria strigánd, sárind ji alergánd. Un om maře iji manifestá bucuria in mod controlat ji echilibrat. Tot la fel este ji din punct de vedere spiritual. Copiii spiritual! trebuie educati ji invátati cum sá vorbeascá ji cum sá se poarte. Un credincios trebuie sá jtie sá facá deosebire intre manifestárile Duhului Sfánt ji ale altor duhuri sau ale firii pámántejti. Darurile Duhului Sfánt se exercitá prin persoane sfinte, umile, ascultátoare ji in acord deplin cu Cuvántul scris al lui Dumnezeu. Este adevárat cá unii pot incepe prin Duhul, dar pot sfárji in firea pámánteascá (Gal. 3:3). Dupá cu spune ji o zicalá: „Sfárjitul laudá inceputul.“ Conteazá mai mult cum terminá cineva o lucrare decát cum o incepe. Domnul zice: „Celui ce va birui ji celui ce va páži páná la sfárjit lucrárile Mele, ii voi da stápánire peste neamuri“ (Apoc. 2:26). Fiecare credincios trebuie sá dispuná de un autocontrol spiritual pe lángá cel al pástorului bisericii. Cineva a spus cá noi šuntem ceea ce gándim. De aceea, orice gánd trebuie sá-1 facem rob ascultárii de Cristos (2 Cor. 10:5). Numai astfel II vom putea sluji pe Dumnezeu in duhul nostru (Rom. 1:9). Entuziasmul nostru nu trebuie sá se transforme in fanatism, ji nici zelul nostru in isterie. Manifestarea ji cáláuzirea Duhului Sfánt

Probléme speciále

241

este aducátoare de pace láuntricá, de pace ji armonie in bisericile lui * Dumnezeu.

16.5. Falsificarea darurilor duhovnicejti

Dacá in rándurile anterioare am vorbit despre reglementarea intrebuintárii darurilor duhovnicejti, trebuie sá consacrám cáteva ránduri ji unei probléme tot atát de importante: problema falsificárii darurilor spirituále. Este jtiut cá dupá orice aparitie pe piatá a únor monede de maře valoare, au apárut ulterior ji bani falji. Unele falsificári au fost atát de reujite, incát era nevoie de o adeváratá ingeniozitate pentru a deosebi monedele bune de cele false. Dacá injeláciunea aceasta a constituit o nenorocire pentru unii, atunci falsificarea lucrurilor spirituále constituie un adevárat dezastru sufletesc. Multi sunt mari cáutátori ai supranaturalului ji šunt gata sá facá orice concesie biblicá pentru a-1 realiza; ei šunt gata sá considere orice fel de lucrare ca venind din partea Domnului. Aceastá ujurátate in aprecierea ji receptionarea lucrurilor spirituále n-a rámas necunoscutá diavolului. El a utilizat ji exploatat din plin aceastá naivitate copiláreascá a únor šuflete. Uneori deznodámántul apare mai repede, ca o rujine pentru Bisericá ji Evanghelie, dar adevárata tragedie va fi judecata din urmá, cánd unii credincioji pácáliti de diavol vor trebui sá audá cu groazá din gura Domnului teribilele cuvinte: „Multi Imi vor zice in ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Táu? N-am scos noi draci in Numele Táu? §i n-am facut noi multe minuni in Numele Táu?» Atunci le voi spune curat: «Niciodatá nu v-am cunoscut; depártati-vá de la Mine, voi toti care lucrati farádelege»“ (Matei 7:22-23). Nu orice manifestare care se pretinde a fi a Duhului Sfánt este adeváratá. „Preaiubitilor, sá nu dati crezare oricárui duh; ci sá cercetati duhurile, dacá šunt de la Dumnezeu; cáci in lume au iejit multi proroci mincinoji. Duhul lui Dumnezeu sá-L cunoajteti dupá *

Matei 28:19-. „Faceti discipoli din toate neamurile“. Cuvántul discipol vine de la aceeasi rádáciná cu cuvántul disciplina. Un discipol este un orice fel de urmas al Domnului Isus - este un credincios disciplinat.

242

Darurile Duhului Sfánt

aceasta: orice duh care márturisejte cá Isus Cristos a venit in trup este de la Dumnezeu; ji orice duh care nu márturisejte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a cárui venire ati auzit. El chiar este in lume acum“ (1 Ioan 4:1-3). Insuji Domnul Isus ne-a avertizat: „Cáci se vor scula Cristoji mincinoji ji proroci mincinoji; vor face semne mari ji minuni, páná acolo incát sá injele, dacá va fi cu putintá, chiar ji pe cei aleji“ (Matei 24:24). In cartea Apocalipsa ni se aratá cá duhurile dracilor pot sávárji semne nemaipomenite (16:14). Fárá indoialá, darurile Duhului Sfánt pot fi imitate de alte duhuri. Cel ce a injelat-o pe Eva in Eden n-a incetat sá-i injele pe top cei lesne crezátori. * Vrájitorii lui Moise au incercat sá imite lucrárile facute de Dumnezeu prin Moise (Ex. 7:9-12). Vedem páná astázi cá injelátorii utilizeazá diferite procedee pentru a-i ínjela oamenii, incepánd de la hipnotizatori, spiritijti, vrájitori, páná la cei care vorbesc direct in Numele Domnului, fárá ca Domnul sá-i fi trimis. Un exemplu trist este Saul, de la care S-a depártat Duhul Domnului ji peste care a venit un duh ráu (1 Sam. 16:14-23). Chiar ji David a avut cáderi in viata lui, dar ji cáinte exempláre. Totuji, Domnul 1-a pedepsit (2 Sam. 12:14). Balaam, care a fost proroc adevárat, prevestind venirea Domnului *

Sapte exemple deprofetiifalse 1. Satana - prin jarpe (Gen. 3:4-5); Cunojtinta binelui ji ráului; viata vejnicá; asemánarea cu Dumnezeu. 2. Saul (1 Samuel 18:10); 3. Imitatorul lui Samuel, care a prezis moartea imediatá a lui Saul ji a fiilor sái (1 Sam. 28:7-25; 1 Cron. 10:13-14 - comp, cu Is. 8:19-20); 4. Prorocii mincinoji ai lui Ahab (1 Imp. 22:6-28); 5. Prorocii mincinoji din timpul lui leremia (ler. 23:15-29; 27:9-11; 28:1-17); 6. Prorocii mincinoji din timpul lui Ezechiel (Ezec. 13:1-23); 7. Prorocii mincinoji din vremurile din urmá (Matei 24:1-14,24; 2 Tes. 2:8-12; 1 Tim. 4; 2 Pet. 2; Apoc. 13.11-18; 16:13-15; 19:20; 20:10.

Probléme speciále

243

Isus, a fost momit de lácomia de bani, pierind in chip rujinos (Num. 22:12; 24:17; los. 13:22). Samson este un alt caz tipic de la care Duhul Domnului S-a retras (Jud. 16:20). Domnul Isus ne-a spus sá ne orientám dupá roadele prorocilor, ji nu numai dupá ceea ce fac ji vorbesc ei (Matei 7:15-17; 21-23). * Cánd un credincios se abate de la Domnul, Duhul Sfánt se depárteazá de la el ji ín locul rámas gol (vezi Luca 11:24-26) vin alte duhuri. Sá revenim putin la experienta lui Saul. Textul de la 1 Samuel 18:10, corect tradus din limba ebraicá, spune astfel: „A doua zi, duhul cel ráu, trimis de Dumnezeu, a venit peste Saul ji el a profetit ín mijlocul casei.“ Traducerea románeascá a suferit o gravá eroare, traducánd ín loc de „a profetit“, „s-a infuriat“. Dupá ce Saul s-a abátut de la Domnul, el a profetit sub influenza unui duh ráu; el credea cá profetejte de la Domnul, dar s-a injelat (vezi 1 Sam. 19:24). Aceasta trebuie sá ne puná pe to ti ín gardá. Sá-L ascultám pe Domnul ji Cuvántul Sáu ca sá nu cádem pradá spiritelor injelátoare; sá veghem ji sá nu ne lásám ínjelati de duhuri mincinoase ji de prorocii care šunt influentate de duhuri rele. Cei cázuti sub influenta únor duhuri rele nu ascultá de nimeni, nu se mai supun nici Sfintelor Scripturi, nici Bisericii; ei merg din ráu in mai ráu. Nu putem accepta vorbiri in felurite limbi, tálmáciri ji prorociri ji nici alte manifestári de la persoane care tráiesc in pácat sau n-au o invátáturá sánátoasá biblicá, activitatea acestora pricinuind dezordine *

Sapte cái de a testa prorocii falsi (avánd la bazá textul din 1 Ioan 4:2-6) prin: 1. Márturisirea lui Isus (v. 2-3); 2. Relatiile cu lumea (v. 5; 2:5-17; lac. 4:4) „din lume“; 3. Cum primesc credinta (v. 6) „duhul rátácirii“; 4. Atitudinea fatá de poruncile lui Dumnezeu (v. 6; 3:20-24; Ioan 14:15); 5. Dragostea de frati (4:7-21; 3:11-16; Ioan 13:34-35; 15:12-15); 6. Duhul Sfánt in credincios (v. 4-6); 7. Cuvántul lui Dumnezeu (v. 6; 5:10; 2 Tim. 3:16; 2 Cor. 4:4).

244

Darurlle Duhului Slant

ji confuzie Íntre credincioji. Asemenea fapte trebuie combátute cu tárie. Unii se conduc dupá duhul lor, ca Hanania (ler. 28:1-4). Altii ínsá sfárjesc ji mai trist din cauza neascultárii; chiar Domnul le trimite duhuri de minciuná (vezi 1 Imp. 22:20-23). Acejtia šunt cáláuziti de duhuri amágitoare (1 Ioan 4:1-3). Unul din criteriile de baza pentru a deosebi revelatia falsá de cea adeváratá - in afará de viata sfántá - este cá revelatia falsá urmárejte sá scoatá sufletele de sub ascultarea Scripturii, sá le dezbine de Bisericá; propagá ínvátáturi grejite in scopul producerii de tulburári Íntre credincioji. * In general, darurile spirituále pot fi falsificate: 1) de puterea celui ráu (2 Cron. 18:21); 2) de firea pámánteascá (Ezec. 13:2-3). Date fiind posibilitátile existentei unei falsificári a lucrárii Domnului, credinciojii trebuie sá fie buni cunoscátori ai Sfintelor Scripturi. In concluzie, din experienta Vechiului Testament avem de invátat douá lectii: 1) Prorocii care prorocesc din duhul lor (din inima lor) sfárjesc prin a fi acaparati de duhuri rele, injelátoare (vezi 2 Cron. 18:19-22). 2) Prorocii adevárati care se lasá injelati ca sá se abatá de la Cuvántul Domnului de false revelatii sau de minciunile února care le ies in cale ca sá-i abatá de la adevár (vezi 1 Imp. 13:7-26) au un sfárjit la fel de trist. Pericole spirituále Dupá cum trandafirii au spinii lor, tot as a aspectele cele mai spirituále prezintá pericolele lor. Impingerea lucrurilor la extrem, alunecarea in fanatism este unul din aceste pericole. John Wesley, intemeietorul bisericilor metodisté, numea fanatismul „mama mándriei“. Trebuie pástrat echilibrul spiritual dintre: daruri si roade, rávná si pricepere, duh si adevár. • lipsa de dragoste duce la dezbinare; • mándria duce la fanatism; • naivitatea ji credulitatea due la deceptii amare.

Probléme speciále

245

Sá nu uitám niciodatá avertismentul Domnului Isus: „Cáci se vor scula Cristoji mincinoji ji proroci mincinoji; vor face semne mari ji minuni, páná acolo incát sá ínjele, dacá va fi cu putintá, chiar ji pe cei aleji“ (Matei 24:24).

PARTEA IV ALTE LUCRÁRI ALE DUHULUI SFÁNT

O binecuvántare deosebitá pe care rugáciunea o revarsá asupra lucrárii, céva ce nu se poate descrie ji nici nu se poate imita e UNGEREA de la Cel Sfánt. Dacá ungerea noastrá nu vine de la Domnul, ne injelám pe noi ji-i injelám ji pe altii; ungerea aceasta o putem primi numai prin rugáciune. Charles Spurgeon O vorbá spusá cánd conjtiinta e curátá ji inima pliná de Duhul Sfánt valoreazá mai mult ca zece mii de cuvinte. Robert Murray McCheyne

Dictionar de termem

PROPHET

Prophetes este un substantiv grecesc format din tulpina -phe(a spune, a proclama) - ce are intotdeauna implicatii (semnificatii) religioase - ji din prefixul pro-, adverb temporal, ce inseamná „inainte“, „in avans“. prophetes = profet, proroc, cel ce proclamá; prophetis = profetesá, prorocitá; propheteuo = a face revelatii profetice; propheteia = dar profetic, cuvánt sau vorbire profeticá; pseudoprophetes = proroc fals, mincinos; manteuomai = a prezice, a prevesti, a exprima oracole, a profeti. Dictionary of N.T Theology, vol. Ill, p. 174

CAPITOLUL 17

ALTE LUCRÁRI ALE DUHULUI SFÁNT PRIVIRE DE ANSAMBLU

ucrareaDuhului Sfánt este foarte bogatá,ajacápe lángálucrárile Duhului Sfánt operate ín viata credinciojilor la pocáintá, najterea din nou, botez cu Duhul Sfánt ji sfintire; pe lángá cele nouá daruri de care ne-am ocupat, Duhul Sfánt mai are incá alte atributii. Noul Testament ne prezintá trei liste de daruri duhovnicejti: 1) Romani 12:6-8: „Deoarece avem felurite daruri, dupá harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei, sá-1 intrebuinteze dupá másura credintei lui. Cine este chemat la o slujbá, sá se tiná de slujba lui. Cine invatá pe altii, sá se tiná de invátáturá. Cine imbárbáteazá pe altii, sá se tiná de imbárbátare. Cine dá, sá dea cu inimá largá. Cine cármuiejte, sá cármuiascá cu rávná. Cine face milostenie, s-o facá cu bucurie.“ 2) Efeseni 4:11-12: „§i El a dat pe unii apostoli; pe altii proroci; pe altii evanghelijti; pe altii pástori ji invátátori, pentru desávárjirea sfintilor, in vederea lucrárii de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos.“ 3) 1 Corinteni 12:4-10: „Šunt felurite daruri, dar este acelaji Duh; šunt felurite slujbe, dar este acelaji Domn; šunt felurite lucrári, dar este acelaji Dumnezeu, care lucreazá totul in toti. §i fiecáruia i se dá arátarea Duhului spre folosul altora. De pildá, unuia ii este dat, prin Duhul, sá vorbeascá despre intelepciune; altuia sá vorbeascá despre cunojtintá, datoritá aceluiaji Duh; altuia credintá, prin acelaji Duh; altuia darul támáduirilor, prin acelaji Duh; altuia puterea sá facá minuni; altuia prorocia; altuia deosebirea duhurilor; altuia felurite limbi ji altuia tálmácirea limbilor.“ Textul din Romani vorbejte despre „daruri“ ca despre nijte insujiri

L

250

Alte lucrárl ale Duhului Sfánt

deosebite pe care le-am primit de la Domnul pentru a lucra cu ele ín Bisericá. Textul din Efeseni vorbejte despre cáteva slujbe, ridicándu-le la valoarea únor daruri harismatice. Abia textul din 1 Corinteni se referá in mod concret la darurile duhovnicejti din Bisericá, facánd o distinctie intre: • daruri operate de Duhul Sfánt • slujbe distribuite de Domnul Isus • felurite lucrári incredintate de Dumnezeu Tatál.

In textul din 1 Corinteni vedem intreaga Sfántá Treime angajatá in lucrarea de mántuire §i zidire a Bisericii. Textul din Efeseni ne prezintá slujbele care trebuie sá urmáreascá dezvoltarea §i crejterea spiritualá a Bisericii. In ceea ce přivezte textul din Romani, acesta ridicá anumite sarcini ji activitáti bisericejti la rangul únor adevárate daruri, atát in ce přivezte chemarea din partea Domnului, cát §i valoarea spiritualá. Din textele de mai sus reiese grija deosebitá arátatá de Domnul fatá de Biserica Sa. Aceastá grijá imbrátijeazá trei aspecte: Primul text, din Romani 12:6-8, cuprinde lucrárile administrative §i de conducere, activitátile la care ar trebui antrenati toti membrii bisericii locale pentru bunul ei mers. Sunt sarcini ji misiuni duhovnice^ti ji administrative simple la prima vedere, dar de mare important! pentru Biserica Domnului. Al doilea text, din Efeseni, are in vedere maturizarea spiritualá a bisericii locale, prin educatia ce trebuie s-o dea fiecare slujbá spiritualá pentru care existá o chemare specialá. In fiecare slujbá vedem manifestarea darului Duhului Sfánt prin ni§te bárbati care au atins un anumit nivel de maturitate spiritualá. Ei sunt trimiji in lucrare numai dupá ce au dobándit o oarecare experientá sub cáláuzirea marelui Invátátor, Domnul Isus Cristos, in preajma altor lucrátori ai Evangheliei, mai in várstá. Ucenicii Domnului Isus au primit aceastá pregátire direct din partea Domnului Isus in prima etapá §i din partea Duhului Sfánt in etapa a doua. Slujitorii Evangheliei de astázi primesc educatia atát prin intermediul slujitorilor Evangheliei,

Alte lucrčri ale Duhului Sfánt - Privire de ansamblu

251

respectiv prin seminarii, jcoli biblice, cursuri biblice sau alte metode de instruire, cát ji din partea Duhului Sfánt. Textul al treilea cuprinde darurile duhovnicejti de care deja ne-am ocupat. Putem adáuga cá aceste daruri šunt menite sá zideascá bisericile locale prin membrii lor individual!, in special cánd este vorba de darurile de inspiratie.

CAPITOLUL 18

---------------------------------------- A ACTIVITÁTILE DIN BISERICÁ AU VALOAREA ÚNOR DARURI SPIRITUÁLE

nluminatextului din Romani 12:3-8,sáne ocupámde acelelucrári ji activitáti modeste, incredintate tuturor credinciojilor, fie direct de cátre Domnul Isus - care le pune pe inima credinciojilor lucrarea ji activitatea respectivá - fie de cátre pástorul bisericii. Este vorba de slujba de imbárbátare a altora, a dárniciei (Evr. 13:16), a cármuirii, a milosteniei ji a diferitelor ajutorári (Evr. 6:10). Toti credinciojii šunt datori sá fie membri activi in bisericá, asemenea albinelor lucrátoare; fiecare sá-ji indeplineascá sarcina primitá in másura acestei incredintári, cu multá bucurie. „Fiecare sá dea dupá cum a hotárát in inima lui, nu cu párere de ráu, sau de silá, cáci pe cine dá cu bucurie il iubejte Dumnezeu (2 Cor. 9:7). Unii credincioji pretuiesc numai unele slujbe, ca cele de pástor, diacon, predicator ji neglijeazá celelalte activitáti bisericejti, uitánd adevárurile cuprinse in cuvántul apostolului Pavel, care zice: „Astfel, trupul meu nu este un singur mádular, ci mai multe. Dacá piciorul ar zice: «Fiindcá nu šunt máná, nu šunt din trup» - nu este pentru aceasta din trup? §i dacá urechea ar zice: «Fiindcá nu šunt ochi, nu šunt din trup» — nu este pentru aceasta din trup? Dacá tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacá totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Acum dar, Dumnezeu a pus mádularele in trup, pe fiecare aja cum a voit El. Dacá toate ar fi un singur mádular, unde ar fi trupul? Fapt este cá šunt mai multe mádulare, dar un singur trup. Ochiul nu poate zice máinii: «N-am trebuintá de tine», nici capul nu poate zice picioarelor: «N-am trebuintá de voi». Ba mai mult, mádularele trupului care par mai slabé šunt de neapáratá trebuintá. §i pártile trupului care par vrednice de mai putiná cinste, le imbrácám cu mai multá podoabá. Aja cá pártile

I

254

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

mai putin frumoase ale trupului nostru capita mai multi frumusete, pe cánd cele frumoase n-au nevoie si fie ímpodobite. Dumnezeu a intocmit trupul in aja fel ca si dea mai multi cinste midularelor lipsite de cinste, pentru ca si nu fie nicio dezbinare in trup, ci midularele si ingrijeasci deopotrivi unele de altele“ (1 Cor. 12:14-25). Domnul Isus pune pe inima unor membri si faci o anumiti lucrare in biserici, altora pistorul le incredinteazi unele sarcini. Cei care primesc aceste sarcini, oricát ar fi ele de mici ji neinsemnate, trebuie si le indeplineasci cu bucurie, ca pentru Domnul. A-i imbirbita pe cei slabi, a-i ridica pe cei cizuti, dirnicia pentru Biserici, milostenia,primirea de oaspeti ji alte lucruri aseminitoare trebuie si fie sarcini la care si se simti antrenati toti membrii, intreaga Biserici. Páni ji slujba de a face curitenie sau ordine in biserici la intrare ji iejire trebuie si fie pretuite ca slujbe ale Domnului. Nimic din ceea ce facem pentru Domnul in Biserica Lui nu va rimáne nerisplitit. Niciun membru al bisericii nu trebuie si rimáni in afara activititilor spirituále. Numai pentru trántorii spiritual! nu existi nimic de facut. Cine nu va accepta o sarcini simpli ji modesti, si nu se ajtepte vreodati si primeasci din partea Domnului sarcini mai mari. Domnul Isus are sistemul Sii de apreciere ji de ridicare, atát in slujbele de pe pimánt, cát ji in cele ce se vor da in cer, zicánd celui ce ji-a indeplinit bine slujba: „Bine, rob bun ji credincios; ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri“ (Matei 25:21). De aceea Pavel ii spune lui Arhip: „la seama si implinejti bine slujba pe care ai primit-o in Domnul“ (Col. 4:17). Dupá ce am inteles bine textul din Romani, vom pricepe aja cum se cuvine ji textul din 1 Corinteni 12:31: „Umblati dar dupá darurile cele mai bune. §i vi voi arita o cale nespus mai buni.“ Existi o prioritate in rándul activititilor bisericejti; existi lucrári fari de care Biserica poate trii, dar ji lucrári fari de care nu poate trii. Existi lucruri care šunt necesare astizi, dar ji altele care pot suferi amánare. Recare credincios trebuie si faci ceea ce este mai important in momentul respectiv. Am vizut pe ce iniltime duhovniceasci řidiči Domnul toate

Activitátile din Bisericá au valoarea únor daruri spirituále

255

activitátile bisericejti, acordándu-le valoarea ji rangul únor adevárate daruri spirituále. Sá mai retinem un lucru: capitolul 13 din 1 Corinteni, care vorbejte despre dragoste, este ajezat dupá enumerarea darurilor duhovnicejti din capitolul 12 ji inainte de capitolul 14, care vorbejte despre activitatea practicá a darurilor. Noi vedem in aceasta o adeváratá prioritate acordatá dragostei ce rezultá din fapte concrete. Sá nu umblám numai dupá darurile ji slujbele spectaculoase care ne pot ridica personal in ochii altora, ci sá názuim sá facem acele lucrári simple pe care poate numai Domnul Isus le va bága in seamá ji le va aprecia. Atunci vom primi laudá de la El. „Luati seama sá nu vá indepliniti neprihánirea voastrá inaintea oamenilor, ca sá fiti vázuti de ei; altminteri nu veti avea rásplatá de la Tatál vostru care este Ín ceruri“ (Matei 6:1). Cát de minunat ar fi dacá am intelege ji aplica aja cum se cuvine textul din 1 Corinteni 12:31, dacá fiecare credincios ar cáuta sá fie cát mai de folos Bisericii in lucrurile cele mai simple ji márunte; acolo unde este nevoie de el, de prezenta lui, de mána lui, de aportul lui. Atunci bisericile noastre ar intelege cu adevárat calea nespus de aleasá a dragostei lui Cristos ji ea ar fi pliná de florile binecuvántárii. Mireasma lor ar fi aducátoare la viatá pentru šuflete. Credinciojii acejtia care lucreazá pentru Domnul indeplinesc rolul de ajutori ai pástorilor, darul acesta al „ajutorárilor“ fiind trecut ca importantá imediat dupá darul minunilor Ín textul din 1 Corinteni 12:28.

CAPITOLUL 19

SLUJBELE DIN BISERICÁ

omnul Isus a prevázut ca Biserica Lui sá fie o institutie diviná bine administratá. Aceastá administratie insá trebuie sá imbrace o hainá cát mai spiritualá. De aceea, serviciile Bisericii šunt prevázute a fi daruri sau slujbe harismatice, bazate pe o stránsá legáturá ji cáláuzire a Duhului Sfánt. Avem douá texte care vorbesc despre ránduiala lui Dumnezeu privind slujitorii ei: textul din 1 Corinteni 12:28 ji cel din Efeseni 4:11: „§>i Dumnezeu a ránduit ín Bisericá intái apostoli; al doilea, proroci; al treilea, invátátori; apoi pe cei ce au darul támáduirilor; apoi pe cei ce au darul tálmácirilor, ajutorárilor, cármuirilor ji vorbirii in felurite limbi“; „§i El a dat pe unii apostoli; pe altii, proroci; pe altii, evanghelijti; pe altii, pástori ji invátátori“. Fiecare slujbá are chemarea ji rolul ei: apostolul pune in mijcare vointa ascultátorilor Evangheliei, determinánd mari treziri spirituále; prorocul sondeazá conjtiinta lor; evanghelistul le cucerejte inima; pástorul se ingrijejte de administrarea sufletelor mántuite, iar invátátorul le informeazá cu privire la tot ce a poruncit Domnul Isus sá pázeascá.

D

19.1. Slujba de apoštol

Cuvántul apoštol - APOSTOLOS - este de origine greacá ji inseamná „trimis pentru o misiune specialá“.* Domnul Isus a fost *

In traducerea S eptuaginta a Vechiului Testament, in 2 Cronici 17:7, unde scrie despre niste trimisi ai regelui losafat, termenul de insárcinare, de

258

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

„Apostolul ji Marele Preot al márturisirii noastre“ (Evr. 3:1), trimis pe pámánt cu misiunea specialá a mántuirii oamenilor (Ioan 5:36; 20:21). Epafrodit, care a avut de índeplinit o misiune specialá, este numit in textul grec original „apoštol“ (Flp. 2:25). Tot la fel, Tit, precum ji toti ceilalti „trimiji“ ai bisericilor, in textul original poartá numele de „apostoli“ (2 Cor. 8:23). Dupá o noapte de rugáciune, Domnul Isus a ales 12 ucenici, pe care i-a pregátit sá deviná martorii ji trimijii Sái, adicá apostoli. Ei vor avea misiunea sá propováduiascá Evanghelia. Domnul Isus a vázut in fiecare ucenic un viitor apoštol, la a cárui formare a lucrat mai bine de trei ani. Se spune cá vestitul sculptor Michelangelo vedea in fiecare bucatá de marmurá un inger prizonier ce trebuia eliberat. La fel, Mántuitorul trimitere, in limba greacá, este de „apesteilen“. Acestia aveau chemarea „sá invete pe oameni“. In iudaismul tárziu din timpul Noului Testament, apostolii erau nijte rabini chemati sá cálátoreascá in regiuni locuite de evrei din Diaspora - pentru a aduna bani pentru Templu si sá supravegheze comunitátile iudaice. Probabil Pavel fusese unui dintre acejtia inainte de convertirea lui. In lumea elenisticá, cuvántul de „apostolos“ insemna intái de toate un mesager, un emisar, indiferent ce misiune a avut. Vincent Taylor distinge patru categorii de apostoli in Noul Testament: 1. Apostolii din lerusalim (cei 12 apostoli ji lacov, fratele Domnului) - Faptele apostolilor 1:21. 2. Apostolii din Antiohia (Pavel, Barnaba si Sila). Ei aveau misiunea de a supraveghea bisericile dintre neamuri (de exemplu, Andronic si lunia - Rom. 16:7). 3. Fratii nojtri care šunt trimiji (dupá altá traducere,„apostolii“) bisericilor - 2 Corinteni 8:23. 4. Cei care indeplinesc misiuni apostolice, fárá a fi numip apostoli in Noul Testament, cum au fost, de exemplu, Timotei ji Tit. Taylor aratá prin ce se caracterizau toti acejtia: „O chemare láuntricá a lui Cristos, atestatá de Duhul Sfánt, recunoscutá ji confirmatá de Bisericá.“ Arnold Bittlinger, Gifts and Ministries, p. 54-58,42

Slujbele din Blserlcá

259

cáuta eliberarea ucenicilor Sái de tot materialul pámántesc ín care zácea piatra scumpá ce avea sá stráluceascá mai tárziu la temelia Bisericii lui Dumnezeu (Apoc. 21:14,19-20). Numárul celor doisprezece era simbolic, reprezentánd cele douásprezece semintii ale lui Israel, care vor sta la temelia Bisericii (Ef. 2:20), vor judeca pe cele douásprezece semintii ale lui Israel, care vor sta la temelia Noului lerusalim (Apoc. 21:14). Acest numár atát era de consacrat, incát atunci cánd a fost jtirbit prin cáderea lui luda, s-a pus problema completárii lui imediate cu un altul, care sá dispuná de calitátile necesare unui viitor apoštol. Aja a fost ales Maria (Fapte 1:15-26). In afara celor doisprezece apostoli, putem vorbi de un apoštolát cu totul special, al lui Pavel, care datoritá sarcinii speciále de a propovádui Evanghelia neamurilor, va fi supranumit „apostolul neamurilor“. „Cáci Cel ce facuse din Petru apostolul celor táiati imprejur, facuse ji din mine apostolul neamurilor“ (Gal. 2:8) - márturisejte Pavel. Prin ce se caracterizeazá slujba de apoštol? Am vázut cá el nu este un propováduitor obijnuit al Evangheliei. Slujba de apoštol are urmátoarele cinci caracteristici: 1) Este o slujbá cu o chemare deosebitá, cum a avut Pavel, chemat incá din pántecele mamei sale (Gal. 1:15); 2) Este o slujbá cu o chemare pentru o misiune cu totul specialá (Fapte 9:15); 3) Este o slujbá recunoscutá ca atare de Bisericá (Gal. 2:7); 4) Este o slujbá cu o consacrare printr-o punere deoparte specialá (Fapte 13:1-2); 5) Este o slujbá specialá insotitá de semne ji minuni (Luca 9:1-2; 1 Cor. 2:4), aja cum afirmá Pavel: „Semnele unui apoštol le-ati avut printre voi in toatá rábdarea, prin semne, puteri ji minuni care au fost facute intre voi“ (2 Cor. 12:12). Succesul predicárii Evangheliei, prin ínfiintarea ji organizarea de biserici pretutindeni a fost rodul activitátii apostolilor. Se pune problema: slujba de apoštol a fost limitatá la primul veac al crejtinismului, respectiv la cei doisprezece, sau continuá sá mai existe ji astázi? Dupá cum am vázut, slujba de „trimis“, respectiv „apoštol“ au mai

260

Alte lucrárl ale Duhulul Sfánt

avut-o: Epafrodit ji Tit, apoi Barnaba (Kapte 14:14), lacov, fratele Domnului (Gal. 1:19), Silvan ji Timotei (1 Tes. 1:1; 2:6). Andronic ji lunia šunt mentionati „cu vazá intre apostoli“ (Rom. 16:7). Cea de-a doua categorie de apostoli, cum ar putea fi considerati acejti „apostoli“, nu au mai avut competenta celor doisprezece ji nici chemarea distinctá ca a lui Pavel. In privinta slujbei de apoštol, putem vorbi de douá conceptii: 1) - aceastá slujbá a apartinut numai primului secol apostolic al Bisericii, respectiv este legatá de numele celor doisprezece; 2) - aceastá slujbá nu ar fi incetat, oriunde se remarcá in viata cuiva o chemare specialá, ín activitáti evanghelice deosebite, avem de-a face cu o slujbá de apoštol. De párerea aceasta a fost ji reformatorul Jean Calvin, care afirmá cá Dumnezeu cheamá apostoli Ín lucrarea Lui din cánd in cánd, mai ales in anumite vremuri de nevoie spiritualá. 19.2. Slujbá de proroc La locul cuvenit am facut distinctie intre slujbá de proroc ji darul prorociei.* * Acum ne vom ocupa numai de slujbá de proroc, cunoscut ji sub numele de profet. *

Putem stabili urmátoarea schema pentru a urmári concret deosebirea intre darul prorociei ji slujbá de proroc: DARUL PROROCIEI 1) Este accesibil tuturor credinciojilor (1 Cor. 14:31); 2) Are trei trásáturi caracteristice: sfatuire, zidire, mángaiere (1 Cor. 14:3); 3) Se manifestá direct ín limba materná a vorbitorului: • Ín timpul predicii (Fapte 2:14-36); • in timpul rugáciunii (Fapte 4:24-31); • ji cu alte ocazii (Luca 1:44-55; Fapte 19:6). SLUJBÁ DE PROROC 1) Numai únor credincioji care au o chemare specialá din partea Domnului (1 Cor. 12:28-29; Ef. 4:11); 2) Cu ajutorul darului cuvántului despre intelepciune prevestejte viitorul, iar cu ajutorul darului cuvántului despre cunojtintá descoperá secretele inimii (Fapte 11:28; 1 Cor. 14:25); 3) Se manifestá fie direct prin vorbire, fie prin vis, vedenie, tálmácirea vorbirii in alte limbi ji prin alt mijloace (Fapte 16:9-10; 21:9-11).

Slujbele din Blsericá

261

Notiunile de „profet“p„profetie“ In limba ebraicá termenul pentru „profet“ este „nabi“. Acest cuvánt are origine akkadianá. El este intálnit ji in Codul lui Hammurabi, cu sensul de „chemat“ sau „chemat sá vorbeascá“, insemnánd cel chemat sá vorbeascá in Numele lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, termenul „nabi“ Ínseamná cel ce este vorbitorul sau instrumentul altuia (al lui Dumnezeu). CándVechiulTestamentafbsttradusinlimbagreacá(Septuaginta), termenul „nabi“ a fost tradus prin cuvántul grec „profetes“, care derivá din douá cuvinte: „pro“ = pentru, din partea; „femi“ = a vorbi; a vorbi pentru altul (Ex. 4:6,16; 7:1-2). In lumina Bibliei, pentru notiunea de profet avem cinci termeni: 1. - PROFET (Nabi) - cel chemat sá vorbeascá in Numele lui Dumnezeu (ler. 1:7; 15:19). 2. - VÁZÁTOR - pentru acest termen in limba ebraicá avem douá expresii: a) Roeh (1 Sam. 9:9) b) Hozeh (Amos 7:12) Rádácina lor verbalá vine de la verbul „a vedea“. Nabi = profet; vázátor = Roeh (1 Sam. 9:9); Hozeh (Amos 7:12). Profetui Gad, in 2 Samuel 24:11, este numit cu termenul de „Hozeh“. In 2 Cronici 29:25 ji 1 Cronici 29:29, Samuel este numit „Roeh“ (vázátor), Natan este numit „Nabi“ (profet), iar Gad este numit „Hozeh“ (profet). Intrebuintarea celor trei termeni presupune totuji o nuantare a slujbei de proroc: Nabi = profet - aratá obiectivul, lucrarea activá ca mesager al lui Dumnezeu, trimis sá vorbeascá Cuvántul lui Dumnezeu. Roeh ji Hozeh = vázátor - aratá elementul subiectiv (modul in care profetul primejte revelatia diviná - vázánd). In Isaia 30:10 ni se aratá distinctia intre aceste douá aspecte: • vázátorii - care vád • profetii - care vorbesc Cu alte cuvinte, profetul iji indeplinejte misiunea prin vorbire, iar vázátorul (roeh ji hozeh) prin vederea lucrurilor.

262

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

Faptul cá limba ebraicá folosejte pentru „vázátor“ doi termeni, este posibil ca acest lucru sá indice treapta (másura) slujbei de vázátor (existá o maře deosebire intre lucrarea lui Samuel ji cea a lui Gad, de exemplu). 3. - OM AL LUI DUMNEZEU (Deut. 33:1; 1 Sam. 9:6; 2 ímp. 4:9) - indicá chemarea sfántá ji lucrarea diviná pe care o indeplinejte profetul. Acest termen este legat de lucrarea profeticá a lui Moise, Samuel, Ilie, Elisei. 4. - SLUJITORUL DOMNULUI (2 ímp. 9:7; 17:13; ler. 7:25; Zah. 1:6; Ezec. 38:17) - aratá raporturile dintre Dumnezeu ji credinciojii Sái trimiji. Acest termen il gásim in legáturá cu prorocul Abia (1 ímp. 14:18). 5. -TRIMI§II (SOLII) DOMNULUI (Mai. 1:13; 3:1; 2 Cron. 36:15-16; Hag. 1:13; Isaia). Cuvántul ebraic de „Malac“ este folosit atát pentru „trimiji“ (soli), cát ji pentru ingeri. Dupá cum ingerii Domnului sunt trimijii Lui spiritual!, tot aja profetii šunt trimijii Lui pentru a-I face de cunoscut Cuvántul. Acest termen aratá mai exact ce šunt slujitorii Domnului (exemplu: Hag. 1:13). Ín Vechiul Testament existau douá slujbe distincte: preotia ji profetii. Slujbá preotilor era legatá de legile cu privire la sacrificiu ji de alte activitáti sfinte desfajurare la Cortul intálnirii ji la Templu. Preotii aveau mai mult o slujbá ceremonialá. Profetii aveau o slujbá mai mult moralá, eticá. Ambele institutii au fost stabilitě de Dumnezeu pentru a servi douá slujbe distincte. De fapt, sacrificiile levitice prefigurau sacrificiul Domnului Isus. De aceea, odatá cu venirea Domnului Isus ji cu jertfa Sa, aceastá slujbá a luat sfárjit. Nu mai era nevoie de ceremonii ji de persoane care sá le sávárjeascá. Spre deosebire de preoti, Dumnezeu a avut nevoie de profeti in toate timpurile. Au fost imprejurári ín Vechiul Testament cánd profetul a índeplinit ji slujbá preoteascá cu privire la jertfe, de exemplu Samuel. Aceasta inseamná cá un preot putea sá aibá ji chemarea profeticá. Exemplu: leremia ji Ezechiel ji profetul postexilic, Zaharia, erau din familii preotejti. Isaia a avut viziuni din partea Domnului pe cánd se inchina in Templu.

Slujbele din Bisericá

263

Functiile profetului 1) Sá interpreteze poporului Legea- avea deci rol de ínvátátor (Deut. 18; Is. 58:1; Mai. 4:4). Profetul trebuia sá arate poporului pácatele sale ji sá-1 cheme la pocáinta; sá-i arate cálcárile prescriptiilor Legii ji intoarcerea la implinirea lor. 2) Prevestea viitorul ji evenimentele legate de Israel, neamuri ji venirea lui Mesia. Activitatea multor profeti a fost legatá de evenimente istorice ale vremii lor. Ei aveau misiunea sá arate cum vor decurge evenimentele ji índatoririle poporului. Profetii au věstit judecata, mántuirea ji Impárátia lui Mesia. 3) Erau chemati in vřeme de apostazie sá intoarcá poporul la Dumnezeu (2 Cron.21:6; Ezec. 3:17; 33:7). Ilie,ín vremea apostaziei adusá de Ahab ji Izabela, devine un aprig impotrivitor al idolatriei ji, ca o trámbitá, suná trezirea, chemánd poporul sá se intoarcá la Dumnezeul cel adevárat. 19.2.1. Originea institutiei profetice ín Vechiul Testament Cu privire la institutia profeticá la Israel existá mai multe conceptii. Unii au afirmat cá este o influentá a popoarelor din Rásárit, ji chiar din Canaan. Chiar termenul de „nabi“ demonstreazá, dupá unii, cá ar avea origine mesopotamicá. Este adevárat cá ji zeitátile págáne au avut profetii lor; dar acejtia n-au fost profeti adevárati. Aceasta se vede clar chiar din vremea lui Ilie, care a avut de-a face cu 400 de proroci ai lui Baal ji 450 ai Astarteei - douá zeitáti canaanite. Este adevárat cá ji literatura greacá (mitologia) pástreazá existenta acestei institutii (ex. Pitia de la Delfi) sau literatura latina (Sibilele, care au transmis anumite oracole, pe cale extaticá). In codul lui Hammurabi intálnim aceastá institutie. La celelalte religii nerevelate, institutia profeticá a fost inferioará. Profetii ji profetesele transmiteau anumite sunete ji cuvinte pe care preotii se stráduiau sá le interpreteze de cele mai multe ori dupá gustul ji fantezia lor. De aceea nu putem vorbi de o origine a institutiei profetice la Israel ca o influentá stráiná. Institutia profeticá a VechiuluiTestament este net superioará ji nu suferá comparatie nici cu cea canaanitá, nici

264

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

cu cea caldeeaná, asiro-babilonianá, greacá sau latina. Profetismul la Israel n-a fost o continuare sau o evolutie, ci o lucrare diviná, autenticá ji originalá. In contrast cu prezicátorii págáni, profetii Vechiului Testament erau bárbati conjtienti de chemarea lor. Erau consacrati acestei chemári ji prezicerile lor au fost confirmate de evenimentele istorice imediate sau ulterioare. Chiar de la inceput, Israel a fost invátat sá facá distinctie intre profetiile revelate ji cele false, care pot emana de la alte spiritě (Num. 23:23). Originea diviná a institutiei profetice este stabilitá de cátre Moise in Deuteronom 18:9-22. Textul de mai sus prezintá institutia profeticá drept purtátoarea mesajului lui Dumnezeu, deosebitá de lišta feluritilor injelátori sau unelte ale diavolului (ghicitori, vrájitori, spiritigti, astrologi, hipnotizatori, magicieni, necromanti ji tot felul de prezicátori ai viitorului). Dumnezeu interzice curiozitatea de a afla viitorul (vezi Deut. 18:10-11). Cánd vrea sá ne descopere viitorul, Dumnezeu face aceasta din proprie initiativá, fárá sá fie intrebat. Institutia profeticá la Israel va culmina prin venirea Domnului Isus Cristos, la care s-a referit Moise, zicánd: „Dumnezeu va ridica un proroc ca mine“. In plus, trebuie sá subliniem strádania lui Moise ji a altor bárbati religioji sá fereascá pe Israel de influenta págáná a canaanitilor ce aveau un sistem religios imoral ji care nu o datá a fost o cursá pentru Israel. Moise, inainte de moarte, a prezis cá Israel va fi ispitit sá urmeze superstitiile págáne ale popoarelor din Canaan, care ar fi trebuit nimicite.

19.2.2. Misiunea profetului

ráspunderea lui

* Profetii au fost posesorii revelatiei divine ji au vorbit convinji cá Domnul transmite mesajul Sáu prin ei (Amos 3:7-8; 7:15-16). Ei erau adánc pátrunji de conjtiinta profeticá a chemárii ji sarcinilor de a proclama mesajul (ler. 20:9; Is. 8:11). *

Profet - in Biblie gásim peste 78 de profeti ji profetese, din care 9 ín Noul Testament, mentionati cu numele.

Slujbele din Bisericá

265

Formula cu care se adresau era de regulá: „Aja vorbejte Domnul“, precedánd mesajul divin. Vorbeau cu autoritate ji convingerea cá erau purtátorii Cuvántului lui Dumnezeu. Erau impresionati ji ei de acest mesaj, ca ji ascultátorii (Ezec. 2:3-5). Unii critici considerá cá prorocii lui Israel vorbeau in stare de extaz, ca ji cei canaaniti ji cei din Orient. §tim insá din Sfánta Scripturá cá a fost o maře deosebire intre acejtia ji págáni. De exemplu, prorocii lui Baal, pe muntele Carmel, „dupá obiceiul lor“ ji-au facut táieturi cu sábiile ji cu sulitele, „páná ce a curs sánge“. Cánd a trecut amiaza, „au aiurat“ (1 Imp. 18:28-29). Insá cu Ilie nu a fost deloc aja (vezi 1 ímp. 18:36-38). Sá examinám douá probléme legate de slujba de proroc: problema extazului ji cea a inspiratiei. Aja-numitii párinti ai Bisericii considerá inspiratia diviná a profetilor fácutá intr-o stare numitá cu termenul grecesc „EKSTASIS“. Starea de extaz poate fi apreciatá de pe mai multe pozitii. Starea extaticá este consideratá de unii cercetátori ai Bibliei ca fiind nijte momente in care cel in cauzá este in afara stárii rationale obijnuite; altii, ca o ridicare sufleteascá in sferele unei exaltári, asemenea inspiratiei poetice. In fine, „extaz“ este consideratá starea sufleteascá ináltátoare in care se pástreazá conjtiinta de sine ji autocontrolul; aceastá pozitie este provocatá de mesajul profetic care se transmite. Aceastá stare extaticá poate fi o uimire, o impresionare profundá, deplin conjtientá. §i cu sensul acesta este tradus cuvántul „extaz“ in Biblie: Faptele apostolilor 10:10; Marcu 5:42; 16:8; Luca 5:26; Faptele apostolilor 3:10. Existá insá fenomene care depájesc transmiterea unui mesaj profetic obijnuit, numite in traducerea noastrá „rápiri sufletejti“: • rápirea sufleteascá a lui Petru - cu privire la neamuri - Faptele apostolilor 10:10; 11:5; • rápirea sufleteascá a lui Pavel - Faptele apostolilor 22:17. Rámánánd la problema profeticá, in lumina Sfintelor Scripturi, lucrarea are loc fárá ca profetul sá-ji piardá individualitatea, personalitatea, conjtiinta ji autocontrolul. Duhul Sfánt nu jterge personalitatea individului, ci o intárejte, o desávárjejte. Am putea

266

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

zice, vorbind despre extaz (uimire, impresionare), cá el este rezultatul lucrárii. Mesajul profetic provoacá aceastá stare. Prorocii págáni recurgeau la anumite mijloace pentru a obtine extazul: flagelári, droguri, dansuri ji ritualuri magice, exercitii excitante ji epuizante ji alte mijloace artificiale. In aceastá stare de „transá“, ei bolboroseau cuvinte enigmatice ji fárá inteles, care aveau nevoie de interpretare, ji care desigur era arbitrará. Prorocii págáni iji pierdeau personalitatea. Nu mai erau conjtienti de ce se petrecea cu ei; iji pierdeau autocontrolul. Duhurile rele Jterg personalitatea omului. Cei posedati de ele nu mai šunt stápáni absoluti asupra persoanei lor. Transmiterea profeticá are loc fie prin cuvánt verbal (atunci prorocul are grijá sá anunte mesajul, prin anumite expresii: „aja vorbejte Domnul“ sau „am un cuvánt din partea Domnului“ ji alte formule), fie prin viziuni: Amos 8. Amos 1:1; Isaia 1:1; 6:1 - cuvinte care exprimá ceea ce vede. • Ezechiel 2:2; 3:24: „Duhul a intrat in mine“; • Ezechiel 8:3; 11:1: „Duhul m-a rápit“; • Ezechiel 11:24: „Duhul m-a dus in Haldeea“.

In toate aceste situatii, este valabil cuvántul spus de apostolul Petru: „Nicio prorocie n-a fost adusá prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mánati de Duhul Sfánt“ (2 Pet. 1:21). Unii cercetátori ai Bibliei prezintá douá feluri de extaz: absorbtie ji concentratie. In „absorbtie“ se pierde individualitatea ji individui; pe cale misticá, devine una cu divinitatea. Aja erau prorocii págáni ai cultelor págáne. ín „concentratie“ se face distinctie intre personalitatea profetului ji divinitate. Aici intrá prorocii Vechiului Testament. Prima situatie o urmáreau prorocii lui Baal pe Carmel. Ilie n-a avut nevoie de o astfel de stare ca sá prezinte mesajul lui Dumnezeu. Prorocii Vechiului Testament au primit unele revelatii prin grai, prin visuri, viziuni supranaturale, iar alteori au trebuit sá sávárjeascá anumite acte simbolice. De exemplu, leremia, pentru a demonstra porunca lui Dumnezeu ca Israel sá se supuná Babilonului - leremia 27 ji 28 - a umblat pe strázile lerusalimului cu un jug la gát. Anumite

Slujbele din Bisericč

267

viziuni au fost strict personále, fara sá fi fost vreun martor de fata; acestea au fost cele mai adánci. Sá precizám cáteva cazuri deosebite: • Ezechiel (3:14) este transportat „ín Duh“ la lerusalim; • Daniel este dus la rául Ulai. Vezi Daniel 8:15-18; 10:7-8. El a rámas singur; • Avraam - are unsomn adánc - Geneza 15:12; • De vázut Zaharia 1:6; 4:1; • Apostolul Pavel - 2 Corinteni 12:1; Faptele apostolilor 22:17; • Petru - Faptele apostolilor 10:9. Uneori prorocii aveau nevoie sá fie stimulati de anumite manifestári spirituále, ca de exemplu cántul (1 Cron. 25:3; 2 Imp. 3:15). Toate aceste manifestári ale prorociei se produceau insá ín timp ce prorocul se afla ín toate facultátile sale, era deplin conjtient ji transmitea un mesaj inteligibil. Criticii care au studiat profetiile Vechiului Testament au emis mai multe teorii: 1) Teoria conjtiintei difúze, potrivit cáreia influenta externá exercitatá asupra profetului lua ín stápánire organele trupului, folosindu-le ji controlándu-le: ochii, gura, urechile, pentru a vedea, a vorbi ji, respectiv, auzi. 2) Teoria dublei personalitáti, potrivit cáreia profetul se identificá pe sine insuji ín egalá másurá (omul, personalitatea sa) cu Dumnezeu (personalitatea lui Dumnezeu). Astfel, el devine „gura lui Dumnezeu“ pentru popor (ler. 15:19). Pentru moment, personalitatea profetului e unitá cu cea a lui Dumnezeu. Profetul se considerá pe sine nu numai reprezentantul lui Dumnezeu, ci chiar ochiul lui Dumnezeu, vázánd lucrurile ca Dumnezeu. 3) Teoria extinderii personalitátii, potrivit cáreia profetul se simte pe sine ca o extindere a personalitátii divine, de care e absorbit temporar. In aceastá situatie el e o extindere a personalitátii lui Dumnezeu, ji nu doar un reprezentant al Lui. Este Dumnezeu ín persoaná. 4) Teoria simpatiei emotive, potrivit cáreia Dumnezeu nu Se descoperá pe Sine in mod abstract, ci personal, in relatii intime. El

268

Alte lucrárl ale Duhului Sfánt

este personal mijcat de tot ce se intámplá in lume. ín felul acesta, El nu Se limiteazá doar la o ajteptare, ascultare ji ímplinire de la oameni, ci e deplin afectat de faptele lor, ce-L intristeazá, 11 inveselesc etc. Aceste simtáminte ale Lui au ecou in persoana profetului. Emotiile profetului denotá tocmai caracterul comunicárii divine ji au scopul de a influenta atitudinea moralá ji eticá a oamenilor. De asemenea, ji patosul este un element important in conjtiin|a moralá a profetului.

19.2.3. Conceptia biblicá a conpiintei profetice fi a inspiratiei divine

In toate cele patru teorii anterioare gásim cáte o párticicá de adevár; astfel, Moise devine Dumnezeu pentru Faraón (Ex. 7:1). In timp ce unele teorii se plaseazá la o extremá a adeváratului caracter al profetiilor biblice, alte teorii ale teologiei liberále considerá inspiratiile profetice nijte simple emanatii ale geniului omenesc. Dar niciun profet n-a pretins cá este un geniu special pentru a descoperi lucruri necunoscute. Din contrá, multi profeti ji-au prezentat lipsa de talent ji slábiciunile, avánd índoieli cá ar putea exercita slujba la care au fost trimiji: • Moise - Exodul 4:10; 6:12,30; • leremia-1:6; • La Balaam - Numeri 22:24 - mágárita este mai atentá la mesaj ca el insuji; • Samuel - 1 Samuel 16:6 - nu putea sá deosebeascá glasul lui Eli de al lui Dumnezeu - 1 Samuel 3:4; • Natan la inceput n-a interpretat planul Domnului ín fata lui David - 2 Samuel 7:1-3. Profetia nu este o emanatie a talentului. Ea apartine de „céva“ ce vine din afará. * Profetii nici mácar nu-ji incepeau activitatea din proprie initiativá - Amos 7:14-15. Uneori prorocii nu erau de acord cu transmiterea prin ei a mesajului *

Insuflarea profeticá constá intr-o conlucrare intre Dumnezeu si credincios. De aici rezidá deosebirea dintre inspiratia diviná si spiritism ji ocultism, unde omul este pasiv, aflándu-se in stare de transá, unde, de cele mai multe ori, omul nu jtie ce se intámplá cu el. Tot de aici rezultá ji ráspunderea personalá a credinciosului.

Slujbele din Blserlcá

269

profetic (lona). Nu intelegeau ce vrea sá spuná Dumnezeu - 1 Petru 1:10-11; Daniel 7:15; 12:8. Altá data li se cereau sacrificii - Osea 1:3; leremia 16. Mesajele aduceau adesea necaz ji suferintá - Isaia 6:11, Habacuc 3:1-2. Cuvántul profetului era respins adesea (Ezec. 2:1-7), iar profetul persecutat (ler. 18:18; 26:8; Dan. 6). Gradul de conjtiintá a profetului era atát de ridicat, sub impulsionarea Duhului Sfánt, incát el nu putea sá tacá (ler. 20:9). Conjtiintá profeticá era un rezultat al inspiratiei divine a Duhului Sfánt (2 Pet. 1:21). Deplin conjtienti, ei vorbeau ji scriau sub influenza ji operatia Duhului Sfánt.

19.2.4. Limbajulprofetic

Existá trei metode de bazá prin care profetii ji-au transmis mesajele: 1) Oral - prin proclamarea Cuvántului lui Dumnezeu -1 Impárati 22; 2 Samuel 12 - Natan ii vorbejte lui David. 2) Prin cuvántul scris al Scripturilor - cartea lui Isaia, leremia etc. 3) Prin acte simbolice - exemplul lui leremia cu jugul etc. Dumnezeu, atunci cánd a vrut sá descopere lucrurile viitoare sau sá vorbeascá poporului Sáu, S-a folosit de graiul omenesc, ji nu de un limbaj ceresc. Programul lui Dumnezeu este exprimat in limbaj omenesc. Limbajul profetiei nu este limitat numai la un singur fel de vorbire. Cuvántul Sáu s-a exprimat pe diferite cái. Unele profetii au folosit simboluri, figuri de stil, parabole. Exemple: leremia 28 - prevestirea mortii lui Hanania; 1 Imp. 13:1-2 - un profet al lui luda a arátat viitorul unui impárat al lui luda; leremia 25:11-14 - exilul. Profetii au folosit adesea un limbaj expresiv, figurativ. • Parabole - Natan (2 Sam. 12:1-14); Isaia - parabola viei (Is. 5:1-7); • Alegorii — pentru exprimarea únor profetii: Ezechiel 15:1-8; 16:1-43; • Metafoře - Isaia - cu privire la Asiria - Isaia 10:5.

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

270

19.2.5. Expresii cuvinte cu sensfigurativ 1) Compara|ii: • Apocalipsa 1:14 - ochii ca para focului; pár alb ca lána; • Apocalipsa 6:12 - luna ca sángele; soarele ca un sac; • Apocalipsa 16:13 - trei duhuri necurate ca nijte broajte.

2) Metafoře: • Luca 13:32 - „spuneti vulpii...“ (se referá la Irod); • Isaia 41:14 - „viermele lui lacov“ (se referá la rámáji|a lui Israel); • Psalmul 18:2 - „Dumnezeu - stánca ji cetátuia mea“; • loel 2:31 - „luna ín sánge“.

3) Metonimie: • Matei 10:13 - „dacá este casa aceea vrednicá...“; • Apocalipsa 11:8 - „Egipt“ - unde a fost crucificat Domnul 4) Sinecdocá: • Luca 2:1 - „toatá lumea sá fie inscrisá...“; • Isaia 24:1 - „Domnul face pámántul gol“ - Israel. 5) Personificári: • Isaia 55:12 - copacii vor bate din palme; • Isaia 24:4 - pámántul se va jeli. 6) Apostrofa: • 2 Samuel 19:4 - Absalom, fiul meu, fiul meu; • 1 Corinteni 15:15.

7) Hiperbola: • Ieremia9:ll; • Isaia 30.26 - lumina soarelui. 8) Ironie - 1 Impárati 11:28. 9) Alegorie (o metaforá extinsá) - Galateni 4:24. 10) Parabola (o asemánare extinsá) - Matei 13.1.

Slujbele din Blserlcá

271

11) Ghicitoare: - Judecátori 14:4 - Samson. 12) Fabula: - Judecátori 9 - fabula lui lotam; 2 Impárati 14; ambele nu šunt profetice, iar explicatia lor se dá imediat. Motivele pentru care se utilizeazá vorbireafigurativá Pe lángá alte motive cu caracter stilistic ji de exprimare, mai existá ji modul de vorbire oriental in prezentarea lucrurilor. Prezentarea lucrurilor trebuie sá aibá loc in aja fel incát sá producá indignarea chiar de la přimele cuvinte (cuvintele spuse de Natan lui David; sau „afará šunt cáinii...“ - Apoc. 22:15). Alteori lucrurile nu puteau fi exprimate intr-un limbaj exact, pentru cá priveau lucruri indepártate, ce nu puteau fi exprimate ín cuvintele existente la acea vřeme (Apoc. 9 - lácuste ca nijte cai de luptá). Profetia descoperá un lucru viitor doar credinciojilor; pentru cei necredincioji, acest lucru trebuia sá rámáná sub un vál (Dan. 12:10). Forma de exprimare profeticá in Vechiul Testament a fost utilizarea limbajului figurativ. Multe priveau evenimente ce aveau sá se íntámple Ín Noul Testament. Ceea ce Vechiul Testament a prezis, Noul Testament a implinit. Vechiul Testament este plin de simboluri, care au adáncá semnificatie in Noul Testament. Aja putem vorbi despre Pajte, sacrificii levitice, Templu ji preotie. Insuji Domnul Isus a utilizat dovezi din Vechiul Testament ca sá justifice misiunea ji actele Lui. Astfel, anumite elemente ale Vechiului Testament au imbrácat o hainá nouá: • Cristos, Pajtele nostru • Mielul lui Dumnezeu • Fiul Omului

Sau termeni ca: sacrificiu, ráscumpárátor, sánge, Mesia. Chiar anumite persoane din Vechiul Testament II reprezintá pe Domnul Isus: Moise, David. Institutii din Vechiul Testament cu semnificatii in Noul > í Testament:

272

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

• Sabatul - reprezintá odihna mántuirii; • Pajtele - reprezintá mántuirea; • Preotia, profetii ji regii iji gásesc ímplinirea in Cristos.

Tot la fel, evenimente ca: • Exodul din Egipt - cálátoria crejtinilor spre cer. Actiuni din Vechiul Testament: • fparpele de aramá - crucificarea; • Perdeaua despártitoare - accesul la Dumnezeire.

Anumite tipuri din Vechiul Testament reprezintá evenimente viitoare: Evrei 10:1 - „umbra lucrurilor viitoare“. Cuvántul Domnului In limbajul profetilor Vechiului Testament existá o expresie: „Cuvántul Domnului“ - Isaia 55:11. Expresia ebraicá „dáhbár“ Ínseamná atát „cuvánt“, cát ji „act“, ín sensul cá un cuvánt odatá rostit se transformá ín actiune. De exemplu, binecuvántarea lui Isaac rostitá in Geneza 27:33-35 nu este o simplá urare, o dorintá de mai bine, ci declanjarea unei lucrári care nu mai poate fi retrasá sau opritá. Esau nu a mai putut íntoarce cuvántul rostit de Isaac. Cuvántul rostit a rámas rostit! In Numeri 22-24 vedem cum impáratul Balac al Moabului era pátruns de sensul adánc ce-1 poate avea un blestem sau o binecuvántare: „Tot aja ji Cuvántul Meu, care iese din gura Mea, nu se íntoarce la Mine fárá rod, ci va face voia Mea ji va implini planurile Mele“ - Isaia 55:11. Observám cum un „Cuvánt al Domnului“ se transformá intr-un slujitor al lui Dumnezeu, un purtátor al acestui mesaj. Ezechiel 12:28 - „... Nu va mai fi zábavá in ímplinirea cuvintelor Mele; ci cuvántul pe care-1 voi rošti se va implini, zice Domnul Dumnezeu.“ O ilustrare a acestui adevár e tabloul cu prorocul din luda - 1 Impárati 13:1-6 - al cárui cuvánt ímpotriva altarului din Betel s-a implinit printr-un semn vizibil. Blestemul lui Elisei rostit ímpotriva únor copii batjocoritori -

Slujbele din Bisericá

273

2 ímpárati 2:23,25. La fel, cuvántul prin care Ilie cere sá cadá foc din cer ca sá-i mistuie pe cei ce-1 cáutau - 2 ímpárati 1, ca ji 2 ímpárati 8. Am putea adáuga plágile rostite de Moise ímpotriva Egiptului, cuvántul profetic rostit de Mica ímpotriva lui Ahab. Nu trebuie sá considerám „Cuvántul Domnului“ ca un cuvánt magic, ín sensul cá formula aceasta ar fi sacrosanctá ji ar dezlántui anumite fapte ji evenimente, ci trebuie sá vedem ín el sursa diviná a vorbirii profetice, adicá cuvántul rostit nu este o emanatie a omului, ci li apartine ín íntregime Domnului: Amos 7:14-16. Putem vedea ín Scripturá grija cu care profetii au cáutat sá distingá cuvántul lor de Cuvántul Domnului. Uneori, chiar pentru profet este greu sá distingá granita intre vorbirea lui personalá ji „Cuvántul Domnului“ - Amos 3:8 ne aratá sublinierea sursei divine a mesajului profetic. Trebuie sá retinem forma verbalá ebraicá care nu are treeut sau viitor, ci doar nuantá de prezent. Ebraica clasicá nu are timpuri care sá indice perioada. Timpul este determinat de context. In locul timpului, existá douá stáři ce pot fi indicate ca o actiune completá sau o actiune imperfectá. Actiunea terminatá poate fi plasatá la treeut, iar actiunea incompletá, la evenimente viitoare. Dar perfectul care indicá o actiune perfectá poate fi folosit la viitor, cánd profetul vrea sá-ji exprime certitudinea ín evenimentul care incá nu a avut loc. Acesta este numit perfectul ínerederii (čertitudinii). • Geneza 30:13 - sensul rezultá din context; • Numeri 17:12; Geneza 23:11; Isaia 9:6 - exprimá o actiune asupra cáreia existá certitudinea implinirii ín viitor. De aceea existá expresia „cáci un copil ni s-a náseut“ - ín sensul cá „un copil ni se va najte“. Isaia 11:9 - un verb la perfect, pentru cá vorbe jte despre evenimente viitoare asupra cárora are certitudinea implinirii ín viitor. • Numeri 24.17; Isaia 5:3,13; 8:8; 10:28; 28:2; 53:12; Osea 4:6; Amos 5:2; Psalmul 67:7; 110:5. La Numeri 24 este repetatá expresia profeticá la perfect, privind evenimente viitoare care se vor implini negrejit.

274

Alte lucrárl ale Duhului Sfánt

Actele simbolice sávárjite de profeti au fost o metoda de exprimare a „Cuvántului Domnului“. Aceste acte n-au avut un caracter magie, ca la págáni. Preotii págáni cáutau sá controleze evenimentele, sá initieze anumite actiuni, rostind blesteme asupra dujmanilor sau sávárjind diferite ceremonii. In Vechiul Testament avem forme prin care profetul prezintá descoperirea revelatiei, ca ji cum ar fi rostitá prin cuvinte. Actele simbolice ale profetilor šunt doar instrumentele revelatiei - leremia 27:28. Uneori profetii dau copiilor lor nume simbolice, avánd semnificatia evenimentelor care vor avea loc: Isaia 7:3; Osea 1:4; 6:9; Isaia 8:1. Actele simbolice reprezintá o metodá ca sá izbeascá privirile ji sá atragá atentia. Šunt acte dramatice, menite sá impulsioneze conjtiinta oamenilor. In Noul Testament intálnim mesaje profetice comunicate lui Pavel verbal - Faptele apostolilor 21:4 - ji prin gesturi: Agab - Faptele apostolilor 21:11. In concluzie, slujba de proroc este caracteristicá perioadei Vechiului Testament. Prorocii Vechiului Testament ji apostolii Noului Testament stau la temelia Bisericii (Ef. 2:20; 3:5). Aja dupá cum unii proroci ai Vechiului Testament, ději aveau chemarea sá vorbeascá poporului, n-au seris nicio carte care sá fi fost inclusá in canonul Vechiului Testament, tot aja se intámplá ji in perioada Noului Testament. Odatá cu incheierea canonului Noului Testament, prorocii au un rol limitat: de a aduce luminá ji aplicatii practice in legáturá cu adevárul revelat, cuprins in Sfintele Scripturi. Ultima filá a Scripturii este pecetluitá cu urmátoarele cuvinte: „Márturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta cá, dacá va adáuga cineva céva la ele, Dumnezeu ii va adáuga urgiile serise in cartea aceasta. §i dacá scoate cineva céva din cuvintele cártii acestei prorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii ji din cetatea sfántá, serise in cartea aceasta“ (Apoc. 22:18-19). Rolul prorocilor se limiteazá de acum incolo la indrumári date credinciojilor de a respecta Scripturá ji hotárárile apostolilor. „Pe cánd trecea prin cetáti inváta pe frati sá pázeascá hotárárile apostolilor ji prezbiterilor din lerusalim“ (Fapte 16:4). Rolul prorocilor este de a

275

Slujbele din Blserlcá

rošti cuvinte de zidire, imbárbátare ji mángáiere: „luda ji Sila, care ji ei erau proroci, au indemnat pe frati ji i-au intárit cu multe cuvinte“ (Fapte 15:32). Unii proroci pot sá prevesteascá ji viitorul, cum a fost Agab, in douá ocazii (Fapte 11:28; 21:11). In primul caz, Agab a párásit ludeea, plecánd ín Antiohia pentru a prevesti foametea ce urma sá viná, cu scopul ca fratii din Antiohia sá pregáteascá ajutoare pentru cei loviti de calamitate (vezi Fapte 11:29-30). In al doilea caz, a pregátit biserica pentru ceea ce avea sá i se intámple lui Pavel, anume arestarea ji íntemnitarea lui. In ambele cazuri, prorocul Agab n-a enuntat doctrine noi ji nici n-a dat directive bisericii cu privire la ceea ce avea de facut. Se obijnuia sá se dea numele de proroci credinciojilor prin care se manifestá mai des darul prorociei, in bisericile locale (1 Cor. 14:29, 32,37). Sá ne amintim ce am spus mai devreme: slujbei de proroc ii revine rolul de manifestare a mai multor daruri, in special darul cunojtintei ji darul intelepciunii. 19.3. Slujba de evanghelist Cuvántul „evanghelist“ il intálnim de trei ori in Noul Testament, in Faptele apostolilor 21:8; Efeseni 4:11 ji in 2 Timotei 4:5. Evanghelistul este un predicator al Evangheliei, este cel care aduce vestea buná a mantuirii. Lucrarea lui se bazeazá pe propováduirea mortii ji invierii Domnului Isus Cristos, care este izvorul mantuirii noastre. Evanghelistul trebuie sá facá fatá mai mult unei lucrári bazate pe o chemare, pe un dar special, decát pe o slujbá bisericeascá. El are o ungere specialá a Duhului Sfánt ji o pasiune deosebitá pentru mántuirea sufletelor; evanghelistul este un adevárat cájtigátor de šuflete. Primul evanghelist a fost Domnul Isus Cristos, care a primit o ungere specialá a Duhului Sfánt sá prodáme vestea buná a mántuirii (Luca 4:18; 7:22), de unde ji derivá cuvántul de Evanghelie (de la cuvántul grecesc „Evangelion“). „§i noi vá aducem vestea aceasta

276

Alte lucrdrl ale Duhului Sfánt

buná cá fagáduinta fácutá párintilor nojtri, Dumnezeu a implinit-o pentru noi, copiii lor, inviind pe Isus“ (Fapte 13:32-33). Slujba de „evanghelist“ este intálnitá numai de douá ori ín Noul Testament: 1) La Filip (Fapte 21:8), care: • a propováduit ín Samaria (Fapte 8:6-8,12); • ji a fost trimis sá-L propováduiascá pe Domnul Isus Cristos la famenul etiopian (Fapte 8:35). 2) La Timotei (2 Tim. 4:5), care 1-a insotit pe Pavel in propováduirea Cuvántului, facánd lucrarea aceasta ji in alte cetáti, unde a intemeiat biserici. Titulatura de evanghelist mai este legat de activitatea celor patru scriitori ai Evangheliei: Matei, Marcu, Luca ji loan. Ei au istorisit viata ji activitatea Mántuitorului; fiecare privind-o dintr-un unghi deosebit. Cei patru s-au completat in final unul pe altul, realizánd o singurá Evanghelie a Domnului Isus Cristos. Lucrarea evanghelistului era deosebitá de a prorocului sau de alte slujbe. Evanghelistul vorbea cu un duh infocat, chemánd oamenii la pocáintá ji mántuire.

19.4. Slujba de pastor ji invátátor * Apostolul Pavel leagá cele douá notiuni, de pástor ji invátátor, de o singurá slujbá, pentru cá pástorul este ín acelaji timp ji ínvátátorul bisericii. In calitate de pástor, slujitorul Evangheliei are responsabilitatea supravegherii turmei lui Isus Cristos (Fapte 20:28-31), in sensul de a ocroti, de a páži, de a lua in primire mielujeii, oitele ji oile, pe care sá le ducá la izvoarele apei vietii ji sá le pájuneze pe pájunea binecuvántatá a Cuvántului lui Dumnezeu, aja cum i-a recomandat Domnul Isus lui Petru la Marea Tiberiadei (Ioan 21:15-17). *

Hrisostom face deosebire intre profet si invátátor spunánd: „Toate comunicárile ce le face profetul šunt facute prin Duhul Sfánt, pe cánd comunicárile invátátorului au la bazá propria sa íntelegere a lucrurilor.“ A. BITTLINGER, Gifts and Ministries, p. 77

Slujbele din Blsericá

277

Primul ji cel mai maře pastor este Domnul Isus Cristos, care S-a ji autointitulat ín felul acesta: „Eu šunt Pástorul cel bun. Pástorul cel bun Iji dá viata pentru oi“ (Ioan 10:11; vezi ji Evr. 13:20; 1 Pet. 2:25; 5:4). Notiunea de invátátor implicá aptitudinea, chemarea, darul lui Dumnezeu de a-1 inváta pe credincios Cuvántul lui Dumnezeu (1 Tim. 3:2). Ferice de bisericile care au pastoři cu inima pliná de iubirea duioasá a unui pastor, dar cu mintea ascutitá de invátátor. El are capacitatea exegeticá de a pátrunde ín tainele Sfintelor Scripturi, dánd intelesul exact ji explicatia cuvenitá fiecárui cuvánt. El trebuie sá continue opera evanghelistului, dupá cuvántul Domnului Isus: „§i ínvátati-i sá pázeascá tot ce v-am poruncit. §i iatá cá Eu šunt cu voi Ín toate zilele, páná la sfárjitul veacului“ (Matei 28:20). El este Cel care alimenteazá Biserica cu hraná tare (Evr. 5:12-14). Un exemplu a fost Apolo, care avea „darul vorbirii ji era tare in Scripturi“ (Fapte 18:24) ji care a devenit un bun „udátor“ pentru cei „plantati“ de Pavel. „Eu am sádit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sá creascá“ - márturisejte Pavel (1 Cor. 3:6). In bisericile noastre s-a incetátenit termenul de „pastor“ pentru slujba de pástor. Acest cuvánt derivá de la notiunea de „támáduitor sufletesc“. In fruntea bisericilor organizate, apostolii au ránduit prezbiteri (in limba greacá inseamná „bátráni“), nume echivalent cu cel de episcop * *

In lumea elenisticá, episkopos era intái de toate o functie politicá oficialá. Regii elenisti trimiteau supraveghetori sá viziteze orajele. Intr-un text care a ajuns páná la noi citim cá regele Attalus a trimis episcopi la Pergam sá inspecteze administratia orasului. Episcopii puteau interveni dacá gáseau nereguli ín administratie; ei puteau lua másurile ce le credeau necesare. Termenul episkopos mai era utilizat ín limbajul filozofie elenistic. Stoicii vorbeau despre un „episkopos tou Kosmou“ (supraveghetori ai lumii), referindu-se la filozof, care era responsabil pentru educatia moralá a lumii. Termenul de episkopos ín lumea elenisticá mai avea ji alte intelesuri: de administrator, vistiernic. La Herodot, termenul se referea ji la slujitor, iar Aristotel íl dádea trimijilor care duceau mesaje. Conceptia iudaicá despre episcop se apropie mai mult de Noul Testament decát de intelesul elenistic. Toate grupurile eseniene erau conduse de

278

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

ji pastor. Lucrul acesta rezultá din textele din Faptele apostolilor 20:17; 1 Timotei 3.1-7; Tit 1:5; 1 Petru 5:1-2. Incá din primii zori ai istoriei bisericejti apare oficiul de prezbiter (Fapte 11:30; 14:23). Acest oficiu a fost imprumutat, cu oarecare modificári, de la sinagogile iudaice, unde un grup de bátráni conduceau viata religioasá ji laicá a comunitátii. In calitate de custozi ai legii mozaice, acejti bátráni ínvátau ji interpretau preceptele ei, administránd ji pedepse cálcátorilor de lege. Prin urmare, slujbei de pastor, invátátor, numit ji prezbiter ji episcop, i s-a acordat o mare importantá. Aceastá slujbá define locul de frunte in administrarea bisericilor locale. Pástorii, prezbiterii, numiti ji episcopi, poartá ráspunderea spiritualá ji administrativá. Prezbiterii participá aláturi de apostoli la marea dezbatere ji luarea marilor hotárári in cadrul adunárii Bisericii de la lerusalim (Fapte 15:6). La ajezarea lor in slujbá, ei šunt cercetati dacá au calitáti (1 Tim. 3:1-7; Tit 1:6-9). Cu alte cuvinte, se cautá sá se descifreze chemarea lui Dumnezeu din inmánuncherea diferitelor calitáti ce se remarcá in viata lor. Apoi are loc consacrarea pentru slujbá prin rugáciune ji punerea máinilor (Fapte 6:6; 13:3; 1 Tim. 4:14; 2 Tim. 1:6). O altá slujbá legatá de activitatea pastoralá este diaconatul, care nu mai este preluat de la sinagoga iudaicá sau de la alte comunitáti. episcopi mebaqqer. Dupá cum rezultá din manuscrisele de la Qumran, el avea datoria de a inváta ji instrui in lucrurile lui Dumnezeu ji toate problemele importante. Existá un paralelism intre episcopul la esenieni ji episcopul care apare in Faptele apostolilor ji in epištole, fapt care face sá se creadá cá episcopul Noului Testament derivá de la slujba de mebaqqer de la esenieni. Arnold Bittlinger, Gifts and Ministries, p. 30-32 Alfred Adam compará chemarea episcopului cu cea a preotului de la Templu {mebaqqer), care trebuia sá examineze animalul adus pentru jertfa - dupá cum episcopul trebuie sá examineze candidatii pentru botez, primirea la Cina Domnului, sá combatá invátáturile false ji sá-i conducá pe credincioji in umblarea lor zilnicá - cu alte cuvinte, cuprinde disciplina Bisericii. Ibidem, p. 42

Slujbele din Bisericá

279

Diaconatul este un oficiu nou creat ín bisericá crejtiná. Ea are ca precedent nevoia acutá de buná administrare a ajutoarelor ji a meselor de dragoste, ce s-au ivit ín Bisericá din lerusalim (Fapte 6:1-6). Cuvántul „diacon“ este de origine greacá ji inseamná „a servi“, „a sluji“. Cei doisprezece apostoli, vázándu-se sustraji de la chemarea ji slujba apostoliei lor, a cárei misiune era in special rugáciunea ji propováduirea Cuvántului, au propus alegerea a japte bárbati cu calitáti deosebite. Ceea ce este de remarcat este faptul cá la stabilirea oficiului de diaconat au participat toti cei doisprezece apostoli. Notiunea slujbei de diacon n-a rámas insá márginitá la o lucrare pur administrativá; vom vedea chiar din přimele zile cá ea a primit un continut nou, spiritual. Consacrarea pentru slujba de diacon, prin rugáciune ji punerea máinilor, le-a atribuit primilor diaconi o binecuvántate specialá. Astfel vom vedea cum se remarcá §tefan ji Filip. „§tefan era plin de har ji de putere ji facea minuni ji semne mari in norod“ (Fapte 6:8). „Filip s-a coborát in cetatea Samariei ji le-a propováduit pe Cristos. Noroadele luau aminte cu un gánd la cele spuse de Filip, cánd au auzit ji au vázut semnele pe care le facea. Cáci din multi indráciti iejeau duhuri necurate ji scoteau mari tipete; multi slábánogi ji jchiopi erau támáduiti. §i a fost o mare bucurie in cetatea aceasta“ (Fapte 8:5-8). Din recomandárile facute de apostolul Pavel, observám ináltimea spiritualá la care a fost ridicat diaconatul. Pentru a fi diacon se cer aproape aceleaji conditii ca ji pentru pástori (numiti ji prezbiteri ji episcopi - 1 Tim. 3:8-13). De asemenea, diaconii šunt consacrati slujbei prin rugáciune ji punerea máinilor (Fapte 6:6). Diaconii šunt cei din linia intái care ii sprijiná pe pástori, fiind calificati - asemenea celorlalte slujbe - cu daruri harismatice ale Duhului Sfánt. Aja dupá cum Tatál, Fiul ji Duhul colaboreazá in activitatea Lor, incát operatiunile Lor aproape se confundá, tot aja trebuie sá colaboreze toate slujbele pentru binele comun al Bisericii ji pentru proslávirea Numelui lui Dumnezeu. „Pentru ca domniile ji stápánirile din locurile cerejti sá cunoascá azi, prin Bisericá, intelepciunea nespus

280

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

de feluritá a lui Dumnezeu, dupá planul vejnic pe care 1-a facut in Cristos Isus, Domnul nostru“ (Ef. 3:10-11). Textul din 1 Timotei 3:11 ne aratá cá ji femeile puteau deveni daiconite. Astfel, cunoajtem numele Fiviei, diaconita Bisericii din Chencrea (Rom. 16:1). Se pare cá ji Evdochia ji Sintichia erau diaconite in Biserica din Filipi (Flp. 4:2). Pentru oficiul de diaconite nu se mai aplicá ordinarea. Posibil ca orice credincioasá ce se remarca prin calitáti spirituále - prin rávná pentru Domnul ji activitate in Bisericá - sá fi fost consideratá diaconitá, fárá a insemna prin aceasta cá era un prim ajutor al pástorului, ca in cazul diaconului. Cát privejte punerea máinilor, pe care o observám nu numai la consacrarea prezbiterilor ji a diaconilor, ci ji in alte ocazii, este o formá exterioará de manifestare a unei misiuni speciále, cum ar fi: rugáciunile pentru bolnavi (Marcu 16:18), primirea botezului cu Duhul Sfánt (Fapte 8:19; 19:6), primirea únor daruri (1 Tim. 4:14; 2 Tim. 1:6). Punerea máinilor constituie un har special (Evr. 6:2); nu oricine avea acest har ji nu oricui i se putea administra punerea máinilor (1 Tim. 5:22).

CAPITOLUL 20

CÁLÁUZIREA DUHULUI SFÁNT

ěji Dumnezeu este un Dumnezeu maře, acest lucru nu L-a impiedicat sá Se coboare la om, sá Se apropie de el, sá comunice cu el, sá i Se descopere, sá-i facá de cunoscut Cuvántul Lui ji chiar sá incheie cu el legáminte privind un viitor binecuvántat. Astfel cá Dumnezeu a íncheiat legáminte cu Noe, cu Avraam ji cu poporul lui Israel prin Moise. Toate legámintele personále ji colective incheiate ín perioada Vechiului Testament au cápátat denumirea de „primul legámánt“ sau „vechiul legámánt“. Prin venirea in lume ji prin jertfa de pe cruce, Domnul Isus Cristos a schimbat vechiul legámánt cu unul nou. Legámántul cel nou ne asigurá binecuvántárile Domnului deopotrivá pentru viata pámánteascá, vremelnicá, ji pentru cea vejnicá. In baza acestui legámánt, credinciojii au devenit proprietatea lui Dumnezeu, bucurándu-se de protectia Domnului ín toate imprejurárile vietii. Aceasta nu exclude insá posibilitatea ca uneori sá fie ingáduite íncercári ín greutáti ji necazuri, dar aja dupá cum Dumnezeu a auzit gemetele poporului Sáu din robia faraonicá (Ex. 2:24), aude intotdeauna ji suspinele preaiubitilor Sái. Dumnezeu este un Dumnezeu personal al fiecárui credincios, dupá cum a fost Dumnezeul lui Avraam, Isaac ji lacov. In aceastá stare de har, El acordá, pe lángá fagáduinta mojtenirii vietii vejnice, facutá tuturor copiilor Sái, ji unele fágáduinte personále, intre care intrá ji darul Duhului Sfánt, pe care a promis cá-L va revársa nu numai asupra poporului Sáu, přivit ca o colectivitate, ci ji asupra oricárei fapturi ín parte. Una dintre minunatele binecuvántári legate de lucrarea Duhului

D

282

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

Sfánt este cáláuzirea Duhului Sfánt, dupá cum spunea Mántuitorul: „are sá vá cáláuzeascá“ (Ioan 16:13). Atát Vechiul, cát ji Noul Testament vorbesc despre multe experience legate de cáláuzirea lui Dumnezeu in viata bárbatilor sfinti. Una dintre cáláuzirile caracteristice a avut loc in timpul cálátoriei lui Israel din pustiu spre Canaan, cu ajutorul norului. „Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stálp de nor, ca sá-i cáláuzeascá pe drum, iar noaptea intr-un stálp de foc, ca sá-i lumineze, pentru ca sá meargá ji ziua ji noaptea. Stálpul de nor nu se depárta dinaintea poporului in timpul zilei, nici stálpul de foc in timpul noptii“ (Ex. 13:21-22). Drumul nostru in viata pámánteascá spre Canaanul ceresc nu e cu nimic mai putin accidentat decát era drumul de odinioará al lui Israel. De aceea avem ji noi nevoie in permanentá de cáláuzirea lui Dumnezeu. Acest rol a fost preluat de Duhul Sfánt. Domnul manifestá o grijá deosebitá in permanentá fatá de copiii Sái. El exercitá un adevárat control asupra vietii noastre, in vederea ocrotirii, indrumárii ji izbávirii noastre din primejdii ji nenorociri. Despre unele izbáviri ji ocrotiri vom lua cunojtintá abia in cer. Acolo vom afla de cáte ori am fost la marginea únor prápástii ji de acolo am fost izbáviti in mod miraculos de cátre Dumnezeu ji ingerii Lui, fárá ca mácar noi sá fi jtiut primejdia prin care am trecut. In general putem vorbi despre douá feluri de controale ce le exercitá Domnul asupra copiilor Sái:

20.1. Controlul indirect • Dumnezeu ajazá in calea noastrá diferite oprelijti, fie sub forma únor necazuri, fie sub altá formá (2 Cor. 7:8-11; 12:7; 1 Pet. 1:6-7; 4:12-13; lac. 1:2-4); o suferintá cauzatá de o boalá in diferite necazuri in viatá. Acestea pot fi o prevenire, o metodá a Domnului de a lucra spre a ne izbávi de alte pericole mai mari, sufletejti ji pámántejti. Pavel s-a rugat de trei ori Domnului pentru ca sá fie izbávit de

283

Cáláuzlrea Duhulul Sfánt

„tepuj“. Pavel márturisejte: „§i El mi-a zis: «Harul Meu íti este de ajuns; cáci puterea Mea ín slábiciune este facutá desávárjitá.» Deci má voi láuda mult mai bucuros cu slábiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos sá rámáná in mine“ (2 Cor. 11:9). • Dumnezeu aduce ímprejurári plácute sau neplácute spre a ne determina sá luám hotárári sau sá schimbám hotárárile luate grejit.** Dumnezeu, in calitatea Sa de Suveran absolut, controleazá toate evenimentele, intervenind in mersul lor ji dirijándu-le ín directia plácutá voii Sale, in concordantá cu planul Lui. Aceasta este la fel de valabil pentru Bisericá, ca ji pentru credincio jii individual!. Din acest punct de vedere, textul din Faptele apostolilor 8:1-4 este deosebit de semnificativ.

20.2. Controlul direct

• Dumnezeu ajazá in inima noastrá indemnuri pentru a lua hotárári ín problemele importante. „Planurile pe care le face inima atárná de om, dar ráspunsul pe care-1 dá gura vine de la Domnul“; „Inima omului se gándejte pe ce cale sá meargá, dar Domnul ii indreaptá pajii“ (Prov. 16:1:9; vezi ji Prov. 21:1; Fapte 20:22; Apoc. 17:17). • Dumnezeu dezvoltá in noi dorinte puternice intr-o anumitá directie. „Cáci Dumnezeu este Acela care lucreazá in voi ji vá dá, dupá plácerea Lui, ji vointa ji infaptuirea“ (Flp. 2:13; vezi ji Fapte 19:21; Rom. 8:14; Gal. 5:18). *

Motivele pentru care un credincios dořešte sá implineascá voia lui Dumnezeu - respectiv pentru ce ne lásám cáláuziti de Domnul - šunt rezumate de M. H. NELSON ín urmátoarele puncte: • pentru cá 11 iubim pe El (Ioan 14:15; 21:23-24); • pentru cá vrem sá-I fim plácuti (1 Ioan 3:22); • pentru cá ascultánd de El avem parte de binecuvántári ín aceastá viatá (1 Pet. 3:10-12) ji rásplátiri ín viata viitoare (1 Cor. 3:10-15; 2 Tim. 4:8; Evr. 10:35); • pentru a evita mustrarea si pedeapsa Domnului ín viata aceasta (1 Cor. 3:16-17; 11:31-32; 1 Pet. 4:17).

284

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

Dumnezeu ne vorbejte utilizánd mai multe metode: * • auzirea unei voci (Matei 3:17; 17:5; Ioan 12:28; Fapte 9:7); • vorbirea in duhul nostru (Fapte 20:22; 2 Cor. 2:13); • prin slujitorii Evangheliei, care šunt bárbati inspirati de Dumnezeu (1 Cor. 7:25); • prin prorocie (Fapte 13:1-2; 11:27-28; 21:10; Evr. 1:1); • prin tálmácire (1 Cor. 14:27); • prin vise (Fapte 18:9); *

• pentru a fi un exemplu bun (o pildá) pentru ceilalti (1 Cor. 4:16; 1 Tes. 1:7; 2 Tes. 3:9; Evr. 13:7) • pentru cá ín acest fel evitám sá fim dati de rusine la venirea Domnului (1 Ioan 2:28) MARION H. NELSON, How to Know God's Will, Chicago, 1963 M. NELSON ne dá urmátoarele mijloace (indicator!) pentru a determina voia (cáláuzirea) lui Dumnezeu: • Biblia, in care este descoperitá voia lui Dumnezeu si care ne poate cáláuzi ín multe hotárári ce trebuie luate (ex: 1 Cor. 7:39; 2 Cor. 6:14); • Constiinta (cugetul), care trebuie pástratá „curatá“ (1 Tim. 1:19) - intái fatá de Dumnezeu (Fapte 24:16) Ea insá poate fi si „slabá“ (1 Cor. 8:7); • Sfatul pástorului si al prietenilor, rudelor care šunt credinciosi, avánd experientó pe calea Domnului; • Bunul sirnt; • Imprejurdrile; • Pacea dá incredintarea cá šuntem pe calea cea buná (Rom. 14:5). In ce přivezte lucrurile fatá de care avem indoieli, ne putem verifica prin urmátoarele intrebári dacá este sau nu voia Domnului: • Care e motivul ce ne determiná sá facem lucrul respectiv? • Este spre binele nostru? • Nu cumva constituie un spin pentru noi (Luca 8:14; Marcu 4:18-19)? a) spinii ingrijorárilor veacului acestuia (Matei 13:22); b) spinii inseláciunii bogátiilor (Marcu 4:19); c) spinul plácerilor (Luca 8:14). • Nu constituie o piedicá, o greutate (2 Tim. 2:3-4; 1 Cor. 9:26)? • Nu constituie un obicei inrobitor (1 Cor. 6:12; 2 Pet. 2:19)? • Nu este unprilej depoticnire pentru fratele meu (1 Cor. 8:1-13; 10:6-7)? • íl zidepe pe fratele meu (Rom. 14:19; 1 Cor. 10:23; 1 Tes. 5:11)? • Este spre slava lui Dumnezeu'; • Avem convingerea cá nu pácátuim (incredintarea - Rom. 14:5)?

Cčláuzlrea Duhului Sfánt

285

• prin vedenie (Fapte 10:3; 11:5; 16:9; 18:9; Ps. 89:19); • prin ingeri (Fapte 12:7-11); • printr-o imprejurare, cánd ni se deschide sau ni se ínchide o ujá in viatá (Fapte 13:51; 18:6); • printr-un verset de cántare (Fapte 16:25); • printr-un cuvánt spus de cineva ce ni se intipárejte adánc in suflet (Ioan 1:47); • prin hotárárile rezultate intr-un sfat frátesc al Bisericii. „Cánd nu este chibzuintá, poporul cade; dar biruinta vine prin marele numár de sfetnici“(Prov. 11:14); „Planurile nu izbutesc cánd lipsejte o adunare care sá chibzuiascá, dar izbutesc cánd šunt multi sfetnici“ (Prov. 15:22; vezi ji Fapte 15:28-29); • mai pot exista ji alte forme legate de experientá personalá cu Domnul a fiecárui credincios. Putem spune cá existá o maře varietate de cáláuziri; aproape fiecare credincios are experiente ji propriul lui mod de a cáuta ji cunoajte voia Domnului.

In paginile Bibliei avem multe exemple minunate a modului in care Dumnezeu i-a cáláuzitpe oamenii Sái. Spicuim cáteva experiente asemánátoare: • Dumnezeu 1-a cáláuzit pe Noe la construirea corabiei care 1-a salvat pe el ji familia lui de fiiria apelor potopului (Gen. 6:14-16); • Avraam a fost cáláuzit in drumul ce 1-a strábátut din Ur páná la Canaan (Gen. 12:1-8); • Cálátoria poporului Israel spre Canaan (Ex. 13:21-22); • Rut intrá intr-un ogor stráin ca sá adune spice, fárá sá jtie cá pasul ei va determina nu numai soarta ei personalá, ci ji destinul casei lui Boaz, introducánd-o in genealogia lui Isus (Rut 2:3; Matei 1:5). Domnul dirijeazá misiunea lui Pavel: • in primul pas = il oprejte sá meargá in Bitinia (Fapte 16:7); • in pasul al doilea = il indreaptá spre Macedonia (Fapte 16:9). Unele intámplári, nefericite pentru noi, pot fi transformate pentru altii ín sursá de maře binecuvántare. Cáte experiente de acest fel n-au

286

Alte lucrárl ale Duhului Sfánt

avut loc! De exemplu: jederea lui Pavel aproape doi ani in temnita din Cezareea a dus la clarificarea multor probléme care priveau Biserica. Se presupune cá acolo ji in acel rástimp a primit din partea Domnului, prin descoperire, planul cu privire la Biserica, pian la care se referá in special in Epištola cátre efeseni. Prima intemnitare a lui Pavel la Roma i-a oferit apoi apostolului prilejul sá scrie cele mai doctrinare epištole, cele cátre filipeni, coloseni ji efeseni. Ce sá mai vorbim despre duiojia ce emaná din cuprinsul ultimei sale epištole, cea de-a doua cátre Timotei, scrisá de data aceasta in cea de-a doua intemnitare la Roma, inainte de executie. Cáláuzirea lui Dumnezeu este foarte importantá, atát in problemele generale, cat ji in probléme speciále, pe care le poate avea un credincios in viatá. Unii se hazardeazá ín anumite actiuni ji apoi incearcá sá justifice deciziile luate, spunánd cá aja a fost „voia Domnului“. Ei aplicá expresia „voia Domnului“ ca pe o formulá magicá. Este deosebit de periculos ca un credincios sá se lase antrenat de propriile sale imbolduri, pe care sá le atribuie apoi lui Dumnezeu ji Duhului Sfánt. Aceasta poate duce nu numai la rátáciri cu urmári neplácute, dar chiar la pierderea sufletului. Spunánd „aja este voia Domnului“ este teribil de trist sá te laji pradá simtámintelor, párerilor ji pornirilor tale firejti. Ejecul care urmeazá poate fi insotit nu numai de o maře deceptie, ci chiar de o cádere din credintá. Pentru a putea beneficia de cáláuzirea Duhului Sfánt, se impun cáteva conditii: 1) Sá fii un crejtin hotárát ji předat Domnului. „El ii face pe cei smeriti sá umble in tot ce este drept. El ii ínvatá pe cei smeriti calea Sa. Toate cárárile Domnului sunt indurare ji credinciojie pentru cei ce pázesc legámántul ji poruncile Lui. Pentru Numele Táu, Doamne, iartá-mi farádelegea, cáci mare este. Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul ii aratá calea pe care trebuie sá-o aleagá“ (Ps. 25:9-12); 2)Sá urmárejti cájtigurile spirituále. „Dacá aj fi cugetat lucruri nelegiuite in inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul“ (Ps. 66:18); 3) Sá te rogi Domnului cu credintá ji sá ajtepti cu rábdare ráspunsul Sáu (Ps. 5:3);

Cáláuzirea Duhului Sfánt

287

4) Sá deosebejti voia Domnului din tot ce se íntámplá cu tine in viata ta ji in jurul táu (Est. 4:14). Cei iubiti de Domnul ji cei ce-L iubesc pe Domnul se bucurá de privilegiul unei minunate fagáduinte. „Čine aduce multumiri ca jertfa, acela Má proslávejte, ji celui ce vegheazá asupra cáii lui, aceluia ii voi aráta mántuirea lui Dumnezeu“ (Ps. 50:23); „§i orice vom cere, vom cápáta de la El, fiindcá pázim poruncile Lui ji facem ce este plácut inaintea Lui“ (1 Ioan 3:22). Cáláuzirea Duhului Sfánt, aja cum am vázut, poate imbráca forme infinit de variate. Trei šunt conditiile de care trebuie sá tinem seama: 1) Cáláuzirea Duhului Sfánt se incadreazá in prescriptiile cuvántului scris al lui Dumnezeu, dándu-se o orientare Ín concordantá cu Biblia; 2) Duhul Sfánt nu anuleazá cuvántul scris al Sfintelor Scripturi pentru a da Bisericii ji credinciojilor individuali o nouá directie, alta decát cea cuprinsá in Biblie; 3) Duhul Sfánt nu ne dá nicio altá cáláuzire in problemele cuprinse deslujit in paginile Sfintelor Scripturi. Doctrinele biblice nu sunt supuse modificárilor ji altor „descoperiri“. Cuvántul biblie trebuie respectat aja cum este scris. Duhul Sfánt ne poate trimite cel mult o luminá pentru o ji mai buná intelegere a Bibliei. Crejtinul este obligát sá caute in permanent! sá eunoaseá voia Domnului. „De aceea nu fiti nepriceputi, ci intelegeti care este voia Domnului“ (Ef. 5:17). Cuvántul scris al lui Dumnezeu, adicá Biblia, este ghidul nostru ji sursa noastrá permanentá de cáláuzire Ín viata spiritualá. Ea ne traseazá principii generále de urmat. Sá dám cáteva exemple: • Biblia spune sá nu ne injugám, prin cásátorie, la un jug nepotrivit (2 Cor. 6:14), fárá sá ne indice insá persoana cu care sá ne cásátorim; • Biblia ne indeamná sá avem o ocupatie utilá Ín viata noastrá, din care sá ne cájtigám existenta (1 Tes. 4:11-12; 2 Tes. 3:10-12), fárá sá ne spuná ce fel de muncá sá prestám ji unde sá ne angajám. Biblia cuprinde o multime de principii care trebuie sá guverneze viata noastrá pámánteascá. Studierea Bibliei trebuie sá o facem

286

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

impletitá cu rugáciunea pentru a cunoajte voia Domnului cu privire la noi ji viata noastrá. Dumnezeu vorbejte mintii ji inimi noastre prin Cuvántul Sáu. „Cuvántul Táu este o candelá pentru picioarele mele ji o luminá pe cárarea mea“ (Ps. 119:115); „Toatá Scriptura este insuflatá de Dumnezeu ji de fblos ca sá ínvete, sá mustre, sá indrepte, sá dea intelepciune in neprihánire“ (2 Tim. 3:16). Nu cumva sá ne lásám stápániti de gándul de a-L ispiti pe Dumnezeu ceránd mereu semne ji minuni pentru orice problemá. Chemarea noastrá este de sá-L slujim ji sá-L urmám prin credintá. „§i credintá este o incredere neclintitá in lucrurile nádájduite, o puternicá incredintare despre lucrurile care nu se vád. Pentru cá prin aceasta cei din vechime au cápátat o buná márturie“ (Evr. 11:1-2). Este adevárat cá unii bárbati ai Bibliei I-au cerut lui Dumnezeu semne extraordinare, dar in acele cazuri n-a fost vorba de probléme pámántejti, personále. A fost vorba de lucrarea lui Dumnezeu cu privire la poporul Sáu. Sá luám cáteva exemple: • Eleazar dorea sá jtie care va fi sotia destinatá de Dumnezeu pentru Isaac ji deci una din mamele poporului mesianic. „§i a zis: «Doamne, Dumnezeul stápánului meu Avraam! Te rog, dá-mi izbándá astázi ji indurá-Te de stápánul meu, Avraam. látá, stau lángá izvorul acesta de apá ji fetele oamenilor din cetate vin sá scoatá apá. Fá ca fata cáreia ii voi zice: ‘Pleacá-ti vadra, te rog, ca sá beau’ ji care va ráspunde: ‘Bea. §i am sá dau de báut ji cámilelor tale’, sá fie aceea pe care ai ránduit-o Tu pentru robul Táu, Isaac! §i prin aceasta voi cunoajte cá Te-ai indurat de stápánul meu.» Nu sfárjise el incá de vorbit, ji a iejit cu vadra pe umár Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcái, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam“ (Gen. 24:12-15). • Ghedeon dorea sá jtie dacá Domnul 1-a ales pe el sá conducá ojtirea lui Israel pentru izbávirea din máinile madianitilor. „Ghedeon a zis lui Dumnezeu: «Dacá vrei sá izbávejti pe Israel prin mána mea, cum ai spus, iatá, voi pune un val de láná in árie; dacá numai lána va fi acoperitá de rouá ji tot pámántul va rámáne uscat, voi cunoajte cá vei izbávi pe Israel prin mána mea, cum ai spus.» §i aja s-a intámplat. In ziua urmátoare, el s-a sculat dis-de-dimineatá, a stors lána ji a scos roua din ea,

Cáláuzlrea Duhului Sfánt

289

care a dat un pahar plin cu apá. Ghedeon a zis lui Dumnezeu: «Sá nu Te aprinzi de mánie impotriva mea, ji nu voi mai vorbi decát de data aceasta. Aj vrea numai sá mai fac o incercare cu lána: numai lána sá rámáná uscatá ji tot pámántul sá se acopere cu rouá.» §i Dumnezeu a facut aja ín noaptea aceea. Numai lána a rámas uscatá ji tot pámántul s-a acoperit cu rouá“ (Jud. 6:36-40). • Cazul lui leremia este un caz special. El este incunojtintat cá va veni din nou vremea cánd ín tara lui luda se vor cumpára case, ogoare ji vii ji cá poporul se va íntoarce din robia babilonianá. „látá cá Hanameel, fiul unchiului táu §alum, va veni la tine sá-ti spuná: «Cumpárá ogorul meu care este la Anatot, cáci tu ai drept de ráscumpárare ca sá-1 cumperi.» §i Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, dupá cuvántul Domnului, ín curtea temnitei, ji mi-a zis: «Cumpárá ogorul meu, care este la Anatot, ín tara lui Beniamin, cáci tu ai drept de mojtenire ji de ráscumpárare, cumpárá-l!» Am cunoscut cá era cuvántul Domnului“ (ler. 32:7-8). Ceea ce este deosebit de interesant este faptul cá leremia nu se grábejte sá ia ín considerare prorocia; el a ajteptat un semn suplimentar, din care sá rezulte clar cá prorocia era adeváratá. • In Noul Testament, Dumnezeu le vorbejte prin vis magilor: „In urmá au fost injtiintati de Dumnezeu ín vis sá nu mai dea pe la Irod, ji s-au inters in tara lor pe un alt drum“ (Matei 2:12). La fel ii vorbejte lui Iosif: „Dupá ce au plecat magii, un inger al Domnului se aratá in vis lui Iosif ji-i zice: «Scoalá-te, ia Pruncul ji pe mama Lui, fugi in Egipt ji rámái acolo páná iti voi spune eu; cáci Irod are sá caute Pruncul, ca sá-L omoare»“. „Dupá ce a murit Irod, un inger al Domnului se aratá ín vis lui Iosif in Egipt ji-i zice: «Scoalá-te, ia Pruncul ji pe mama Lui ji du-te in tara lui Israel, cáci au murit cei ce cáutau sá ia viata Pruncului.» Iosif s-a sculat, a luat Pruncul ji pe mama Lui ji a venit in tara lui Israel“ (Matei 2:13,19-21). Dumnezeu íi vorbejte lui Petru cu privire la casa lui Corneliu ji deci cu privire la mántuirea neamurilor. Vedenia este confirmatá de semnul care a urmat. „§i pe cánd se gándea Petru la vedenia

290

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

aceea, Duhul i-a zis: «Iatá cá te cautá trei oameni; scoalá-te, pogoará-te ji du-te cu ei, fárá jováire, cáci Eu i-am trimis.w Petru deci s-a pogorát ji a zis oamenilor acelora: «Eu šunt acela pe care-1 cáutati. Ce priciná vá aduce?» Ei au ráspuns: «Sutajul Corneliu, om drept ji temátor de Dumnezeu ji vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost injtiintat de Dumnezeu printr-un ínger sfánt sá te cheme in casa lui ji sá audá cuvintele pe care i le vei spune»“ (Fapte 10:19-22).

Deci, sá facem distinctie intre cáláuzirea Duhului Sfánt privind problemele speciále ale lucrárii lui Dumnezeu ji problemele noastre personále, pámántejti. In acest domeniu personal, pámántesc, Dumnezeu ne vorbejte: • folosind cái obijnuite: 1. Biblia 2. Sfatul fratilor bátráni > 3. Judecata noastrá sánátoasá luminatá de Duhul Sfánt • folosind cái miraculoase: aja cum am vázut mai sus, dar aceasta numai in anumite cazuri ji numai Ín anumite probléme. Sá retinem insá, pe de-o parte, valoarea inestimabilá a lucrárii cáláuzitoare a Duhului Sfánt pentru biserici ji credincioji, iar pe de altá parte, domeniul deosebit de delicat in care am pájit. Intr-un laborator farmaceutic existá tot felul de borcane ji borcánaje, fiecare cu continutul lui. Pentru pregátirea unui medicament, trebuie sá respectám intocmai reteta care cuprinde indicatia elementelor constitutive ji gramajul. Orice nerespectare strictá a indicatiilor cuprinse in retetá implicá urmári grave. Exemplul este deosebit de concludent in ceea ce privejte domeniul spiritual. Duhul Sfánt vrea sá ne cáláuzeascá numai la adevár, ji incá la tot adevárul. El vrea sá ne opreascá de la un drum grejit sau ne indicá o cale de urmat; ne ajutá sá alegem din mai multe solu|ii pe cea buná; vrea sá ne scape din primejdie. Duhul Sfánt poate folosi mai multe cái, dupá cum am vázut mai sus.

Cáláuzirea Duhului Sfánt

291

Cáláuzirea Duhului Sfánt poate fi falsificatá: • de propria noastrá dorintá fireascá; • de un duh strain, care vrea sá ne abatá de la Domnul fi de la implinirea voii Sale. Cáláuzirea Duhului Sfánt trebuie fi poate fi probatá. Proba cea mai puternicá din punct de vedere teoretic este Cuvántul lui Dumnezeu, iar din punct de vedere practic, proba o constituie urmárile, faptele (Matei 7:20). Inainte Ínsá de a gusta fructele amare fi deceptia unei rátáciri fi a unei proaste alegeri sau hotárári, fie ín viata noastrá personalá, fie ín domeniul spiritual, sá supunem totul, orice fel de „cáláuzire“ unui test suplimentar, multilateral. Sunt recomandate trei teste, trei metode de probare: 1) Cuvántul lui Dumnezeu (Matei 24:35; Fapte 17:11); 2) Sfatul fratilor - slujitori ai Evangheliei, respectiv sfatul Bisericii (Matei 18:17); 3) Controlul imprejurárilor (Ecl. 9:11; Rom. 13:11; 1 Cor. 7:15; 2 Cor. 8:14; Flp. 1:12). De regulá, dupá ce ai luat o hotáráre dupá voia Domnului, ín sufletul fi inima ta se afazá o pace dulce, ca o binecuvántatá confirmare primitá de sus, cá acesta este planul Domnului cu privire la tine. Viata cu Dumnezeu fi cáláuzirea Duhului Sfánt šunt o sursá inepuizabilá de experiente minunate. Pe másurá ce ne dovedim ascultátori de Domnul fi íntelegátori ai mesajelor ce ni le transmite pe diferite canale fi pe diferite cái, El ne trece la o treaptá superioará a pártáfiei cu El.

CAPITOLUL 21

LOCUL §1 ROLUL DUHULUI SFÁNT IN PREDICAREA EVANGHELIEI

acá este adevárat cá darurile Duhului Sfánt šunt menite sá atragá atentia asupra Evangheliei, tot atát de adevárat este ji faptul cá multe manifestári ale darurilor Duhului Sfánt šunt declanjate de predicarea Cuvántului lui Dumnezeu, sub ungerea Duhului Sfánt, exercitatá atát asupra predicatorului, cát ji asupra ascultátorilor. Importanta lucrárii de predicare rezultá din indemnul dat lui Timotei de cátre apostolul Pavel, care zice: „propováduiejte Cuvántul, stáruind asupra lui la timp ji nelatimp, mustrá, ceartá, indeamná cu toatá blándetea ji invátátura“ (2 Tim. 4:2). La aceste cuvinte sá mai adáugám ji cele spuse de apostolul Petru: „Ca nijte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sá slujeascá altora dupá harul pe care 1-a primit. Dacá vorbejte cineva, sá vorbeascá cuvintele lui Dumnezeu. Dacá slujejte cineva, sá slujeascá dupá puterea pe care i-o dá Dumnezeu: pentru ca ín toate lucrurile sá fie slávit Dumnezeu prin Isus Cristos, a cáruia este slava ji puterea ín vecii vecilor“ (1 Pet. 4:10-11). Duhul Sfánt ocupá un loc important in lucrarea de predicare a Evangheliei, ji aceasta din douá puncte de vedere: • din punctul de vedere al pregátirii predicii; • din punctul de vedere al expunerii predicii.

D

Predicatorii din cuvántul cárora lipsejte prezenta ji puterea Duhului Sfánt šunt ca nijte baterii descárcate, care nu posedá energie necesará dinamicii predicii. Adevárata ji autentica lucrare de predicare a Evangheliei cunoajte trei elemente: 1. Cuvántul lui Dumnezeu - ca mesaj;

294

Alte lucrčrl ale Duhulul Sfánt

2. Omul lui Dumnezeu - ca mesager; 3. Duhul Sfánt - ca mijloc de transmitere.

Ca sá ne dám mai bine seama de rolul darurilor Duhului Sfánt in lucrarea de predicate, sá retinem afirmatia apostolului Pavel, care zice: „§i ínvátátura ji propováduirea mea nu státeau ín vorbirile induplecátoare ale intelepciunii, ci intr-o dovadá datá de Duhul ji de putere“ (1 Cor. 2:4). „In adevár, Evanghelia noastrá v-a fost propováduitá nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfánt ji cu o maře indráznealá. Cáci jtiti cá din dragoste pentru voi, am fost aja printre voi“ (1 Tes. 1:5; sá citim ji textele din Luca 4:18-19; Fapte 4:8, 31, 33; 6:8,10; 10:38; Rom. 15:19; 2 Cor. 1:18-22; 1 Pet. 1:12). Domnul Isus nu S-a lansat ín lucrarea publicá de predicate a Evangheliei inainte de a fi primit atát botezul in apá, cát ji botezul cu Duhul Sfánt la rául Iordan (Ioan 1:32-33) ji inainte de a fi fost incercat Ín pustiul ludeii timp de 40 de zile (Luca 4:1-13). Abia dupá aceea, „plin de puterea Duhului Sfánt, S-a intors in Galileea“ (Luca 4:14), unde §i-a inaugurat lucrarea prin predica extrem de semnificativá, rostitá in sinagoga din Nazaret (Luca 4:16-27). In predica mentionatá, Domnul Isus a scos in evident! ungerea cu Duhul Sfánt ca o calitate necesará in opera de propováduire a Evangheliei (Luca 4:18-19). Apostolii au predicat Evanghelia ji inainte de Rusalii. Dar cátá deosebire intre predica de atunci ji cea de dupá primirea botezului cu Duhul Sfánt. Dupá primirea botezului ceresc, ei au cápátat o luminá ji o pasiune nouá pentru šuflete, o putere ji un succes extraordinar, remarcat chiar din prima zi, cánd, in urma predicii lui Petru in Ziua Rusaliilor, s-au intors la Domnul aproape trei mii de šuflete (Fapte 2:4). In privinta rodului Duhului Sfánt, in lucrarea de predicate a Evangheliei distingem trei dimensiuni care aratá importanta semnificativá a Duhului Sfánt: 1) Lucrarea Duhului Sfánt la chemarea slujitorilor lui Dumnezeu Ín lucrare ji la pregátirea lor ca predicatori ai Evangheliei; 2) Lucrarea ungerii cu Duhul Sfánt in timpul pregátirii pentru predicá ji in timpul rostirii predicii;

Locul $1 rolul Duhului Sfánt in predlcarea Evangheliel

295

3) Lucrarea supranaturalá - charismata a Duhului Sfánt, adicá insotirea darurilor Duhului Sfánt ín timpul predicii, ca in cazul lui Pavel ji a diaconului §tefan (Fapte 6:8).

21.1. Chemarea predicatorului

Primul element este chemarea lui Dumnezeu. „El a dat pe unii apostoli; pe altii proroci, pe altii evanghelijti, pe altii pástori ji invátátori“ (Ef. 4:11; vezi ji Rom. 12:3-8; 1 Cor. 12:28). El alege ji cheamá lucrátorii Evangheliei, imprimándu-le anumite calitáti. Duhul Sfánt dezvoltá mai departe aceste calitáti, insuflándu-le rávna de a se perfectiona, prin rugáciune, studiu ji experientá. Pe cei pe care Dumnezeu ii cheamá, El ii va cáláuzi, atát prin ínzestrarea cu calitáti speciále, cát ji prin crejterea lor spiritualá.

21.2. Rolul Duhului Sfánt ji al rugáciunii in pregátirea predicatorilor Rugáciunea are un maře rol in pregátirea predicatorului, din douá puncte de vedere: 1) pentru cá prin rugáciune, Duhul Sfánt ii zidejte personal. „Dar voi, preaiubitilor, ziditi-vá sufletejte pe credinta voastrá preasfántá, rugati-vá prin Duhul Sfánt“ (luda 20; vezi ji 1 Cor. 14:2,4,14,15). 2) pentru cá in timpul rugáciunii, Duhul Sfánt mijlocejte pentru noi. „§i tot astfel ji Duhul ne ajutá Ín slábiciunea noastrá; cáci nu jtim cum trebuie sá ne rugám. Dar Insuji Duhul mijlocejte pentru noi cu suspine negráite“ (Rom. 8:26; vezi ji Rom. 8:27). „Faceti in toatá vremea, prin Duhul, tot felul de rugáciuni ji cereri. Vegheati la aceasta cu toatá stáruinta ji rugáciune pentru toti sfintii“ (Ef. 6:18). Este foarte important ca Dumnezeu sá toarne peste predicator „un duh de indurare ji rugáciune“ (Zah. 12:10). 21.3. Rolul Duhului Sfánt ji al studiului in pregátirea predicatorilor

De primá importantá in lucrarea pentru pregátirea predicatorului este ca Duhul Sfánt sá-1 asiste la insujirea cunojtintelor de care are

296

Alte lucrárl ale Duhului Sfánt

nevoie. Duhul Sfánt trezefte o adeváratá sete ín sufletul celui dornic de cát mai multe cunoftinte biblice fi, in general, dupá cát mai multe cunoftinte din toate domeniile. Duhul Sfánt este prezent Ín Scripturá ca Duh de intelepciune, de intelegere, de cunoftintá (Is. 11:2) fi ca Duh al adevárului (Ioan 14:17). Existá trei texte biblice care indicá faptul cá Duhul Sfánt, ín calitate de „HRISMA“, ii invatá direct prin ungerea Sa pe credinciofi: • din 1 Ioan 2:20; • la 1 Ioan 2:27 (douá mentiuni). Multe alte mentiuni scripturale II prezintá pe Duhul Sfánt ca Invátátor: „Dar Mángáietorul, adicá Duhul Sfánt, pe care-L va trimite Tatál ín Numele Meu, vá va Ínváta toate lucrurile fi vá va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu“ (Ioan 14:26; vezi fi Ioan 16:13). Acest Invátátor „cerceteazá totul, chiar fi lucrurile adánci ale lui Dumnezeu“ (1 Cor. 2:10). El ne dá o vorbire duhovniceascá pentru lucrurile Domnului (1 Cor. 2:9-16) fi o vorbire superioará in circumstante grele (Luca 12:11-12; 21:12-15). Duhul Sfánt ne poate Ínváta fi direct, cum a fost cazul lui Pavel (Gal. 1:11-12), care a avut o chemare specialá, sau prin intermediul slujbelor puse de Dumnezeu in Bisericá (Rom. 17:7; 1 Cor. 12:28; Ef. 4:11), sistem folosit in vremea noastrá, sau ajutándu-ne fi indemnándu-ne sá studiem Scripturá. Atunci cánd studiem Scripturá ne ajutá, dándu-ne lumini noi, de mare valoare in interpretarea ei. Duhul Sfánt face ca „literele“ Scripturii sá capete pentru noi viatá (Ioan 6:63). Domnul poate combina cele trei forme pentru educatia slujitorilor Sái: descoperirea directá, asistenta slujitorilor mai bátráni ai Evangheliei fi studierea personalá a Bibliei. Trebuie sá adáugám cá orice pretentie de descoperire fi luminá personalá asupra Cuvántului lui Dumnezeu se testeazá prin comparare cu Evanghelia propováduitá de ceilalti slujitori ai Evangheliei, mai bátráni. „M-am suit, in urma unei descoperiri, fi le-am arátat Evanghelia, pe care o propováduiesc eu intre neamuri, indeosebi celor mai cu vazá, ca nu cumva sá alerg sau sá fi alergat in zadar“ (Gal. 2:2; vezi fi textul: „Dar chiar dacá noi infine sau un inger din cer ar veni

Locul ji rolul Duhului Sfánt in predicated Evangheliei

297

sá vá propováduiascá o evanghelie deosebitá de aceea pe care v-am propováduit-o noi, sá fie anatema!“ (Gal. 1:8). Astázi pentru educatia ji pregátirea pástorilor existá seminarii ji jcoli biblice, conduse de frati cu pregátire ji experientá.

21.4. Dezvoltarea spiritualá prin Duhul Sfánt Dezvoltarea spiritualá include putere pentru slujbá, perseverentá, intelepciune ji cáláuzire. Una din cele mai remarcabile lucrári ale Duhului Sfánt este inzestrarea credinciosului cu putere dinamicá pentru slujba Domnului. Ca dovadá avem experientele descrise in Faptele apostolilor. Domnul Isus ne-a promis cá cei care vor crede in El vor face lucrári chiar ji mai mari decát El (Ioan 14:12-16). In ce privejte perseverentá in slujba Domnului, ii avem ca exemplu pe Pavel (1 Cor. 2:4; 4:15; Gal. 4:19; 1 Tes. 1:5), pe §tefan (Fapte 6:10, 55), care au fost adevárate fántáni arteziene din care a tájnit Cuvántul Domnului (Ioan 7:37-39). In ce privejte intelepciunea, Pavel ne este un model (1 Cor. 2:4). La fel, ín ce privejte cáláuzirea in lucrare (Fapte 16:6-10; 20:22-23). Duhul Sfánt ii sfintejte pe cei in care lucreazá (Rom. 14:16; 1 Cor. 6:11; 2 Tes. 2:13; 1 Pet. 1:2). El le creeazá o deosebitá sensibilitate a conjtiintei; ii indeamná la ce trebuie facut ji la abtinerea de la ceea ce nu trebuie facut.

21.5. Cele trei elemente ale predicii

Existá trei elemente care pot sta la baza oricárei predici: cel rational, inspirativ ji profetic. 1) Elementul rational se bazeazá pe talentul oratoric, natural al vorbitorului, precum ji pe cultura ji capacitatea lui personalá. De aceea, o predicá diferá de la o persoaná la alta, in functie de atributele acestea ji in functie de nivelul pregátirii propriu-zise. Elementul acesta se remarcá atát la pregátirea predicii, cát ji la expunerea ei. 2) Elementul inspirativ, ca urmare a „ungerii Duhului Sfánt“. Acest element poate apárea atát in perioada de pregátire a predicii,

298

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

cát ji in timpul expunerii ei, cánd vorbitorul primejte lumini ji descoperiri noi asupra Cuvántului lui Dumnezeu ín legáturá cu subiectul tratat. 3) Elementu! profetic este „ungerea“ depliná a Duhului Sfánt, care mai poate fi categorisitá ca o umplere cu Duhul Sfánt. Ea poate avea loc in timpul expunerii predicii, cánd predicatorul primejte nu simple inspiratii ji lumini in mintea lui, ci de-a dreptul o vorbire sau párti de vorbire ce nu-i apartin. Intr-o predicá pot fi prezentate toate cele trei elemente sau numai unele din ele. Este de dorit ca predicatorul sá vorbeascá intotdeauna sub „ungerea Duhului Sfánt“, chiar dacá nu intotdeauna poate avea loc interventia darului profetic.

21.6. Douá feluri de insotiri in predicarea Evangheliei

Un lucrátor pe terenul Evangheliei poate avea in activitatea lui de propováduire douá feluri de insotiri ale Duhului Sfánt: 1) Insotirea darurilor supranaturale ale Duhului Sfánt. „lar ei au plecat ji au propováduit pretutindeni. Domnul lucra impreuná cu ei ji intárea Cuvántul prin semnele care-1 ínsoteau“ (Marcu 16:20). „...in timp ce Dumnezeu intárea márturia lor cu semne, puteri ji felurite minuni ji cu darurile Duhului Sfánt, impártite dupá voia Sa“ (Evr. 2:4). 2) Ungerea Duhului Sfánt pentru a predica cu putere, fapt care ridicá vorbirea la valoarea profeticá, chiar dacá nu este vorba de o manifestare a darului profetic. Insotirea darurilor Duhului Sfánt pentru predicarea Evangheliei poate avea douá urmári: a) Contribuie la desíajurarea binecuvántatá a darurilor ji a slujbelor ín Bisericá; in ceea ce privejte administrarea Bisericii ji sfatuirea ei. Evanghelismul personal poate lua o maře amploare, prin darul credintei, prin vorbirea despre cunojtintá, prin vorbirea despre intelepciune sau deosebirea duhurilor etc. b) Atrage atentia asupra Evangheliei. Astfel, in Ioan 6:2 citim: „O maře gloatá mergea dupá El pentru cá vedea semnele pe care le facea cu cei bolnavi.“ La fel putem čita textul din Faptele apostolilor 14:10-16.

Locul $1 rolul Duhului Sfánt in predlcarea Evangheliei

299

Din activitatea apostolului Pavel remarcám márturisirea lui: „Cáci n-a§ indrázni sá pomenesc niciun lucru pe care sá nu-1 fi facut Cristos prin mine care sá aducá neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvántul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor §i a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfánt“ (Rom. 15:18-19).

21.7. Predicarea Evangheliei sub ungerea Duhului Sfánt * Este o grejealá sá se spuná cá a predica este totuna cu a proroci. La fel de grept este §i sá nu recunojti valoarea profeticá a únor predici sau a únor párti din predicá. Uneori, chiar pentru predicator nu e ujor sá distingá trecerea de la o vorbire inflácáratá a spiritului sáu la o vorbire care are o substantá diviná ce nu-i apartine. Nu toate predicile se rostesc sub ungerea Duhului Sfánt. Pentru ca un predicator sá poatá realiza o astfel de predicá, šunt necesare cáteva conditii, in afara pregátirii sale ca predicator §i a pregátirii propriuzise a predicii: 1) Chemarea lui Dumnezeu; 2) Tráirea unei vieti sfinte; 3) Viata de rugáciune. Sá te řidiči intotdeauna la amvon dupá o proaspátá intálnire cu Domnul avutá in rugáciune. In concluzie, sub ungerea Duhului Sfánt se pot realiza trei feluri de predici: 1) Predicá rostitá cu putere care sá se řidiče la valoarea unui mesaj profetic. Acest fenomen poate avea loc mai des in viata unui predicator. 2) Exercitarea darului prorociei, aja dupá cum am vázut, care poate cuprinde portiuni din predicá sau chiar predica intreagá. Subliniez cá acest fenomen este mai rar. 3) Insotirea altor daruri ale Duhului Sfánt. Astfel, in timpul predicárii, sub ungerea Duhului Sfánt, se poate exercita darul *

Un grup de clerici discuta oportunitatea de a-1 invita pe marele predicator D. L. Moody in orasul lor. Top vorbeau despre marele succes spiritual, de invidiat, cánd deodatá, unul din predicatori exclamá: „Dar ce, Moody are monopolul Duhului Sfánt?“ The New Sourcebook, Zondervan, 1976, p. 97

300

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

credintei, deosebirea duhurilor, vorbirea despre intelepciune, vorbirea despre cunojtintá, profetie etc. In timpul vorbirii, Duhul Sfánt lucreazá atát asupra predicatorului, cát ji asupra ascultátorilor. Sá incercám sá distingem cáteva etape binecuvántate ín activitatea de predicare a Evangheliei sub ungerea Duhului Sfánt: 21.7.1. Pregátireapredicatoruluipentrupredicá

Un predicator poate utiliza toate calitátile sale naturale pentru a satisface pretentiile auditoriului. Numai Duhul Sfánt poate Ínsá imprimapredicii cele mai bune performance: El cunoajte inima, starea ji nevoile ascultátorilor; El poate imprima fiecárui mesaj o putere nouá; El poate lucra atát la inima ascultátorilor, pentru ca predicá sá aibá efect, cát ji la gura predicatorului, pentru a-i da cuvinte pline de har. In cursul pregátirii pentru predicá, Duhul Sfánt: • il lumineazá pe predicator pentru a hotári ce fel de predicá sá tiná: expozitionalá, textualá sau tematicá; • il cáláuzejte la strángerea ji selectionarea materialului de predicá; • il ajutá pe predicator sá interpreteze corect Sfánta Scripturá; • il ajutá la intelegerea ilustratiilor, argumentárilor ji la formularea explicatiilor ce trebuie sá le dea.

„Dar Mángáietorul, adicá Duhul Sfánt, pe care-L va trimite Tatál in Numele Meu, vá va inváta toate lucrurile ji vá va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu“ (Ioan 14:26). Duhul Sfánt il poate cáláuzi pe predicator sá-ji aleagá subiectul, care poate fi o chemare, o invátáturá, un subiect doctrinar sau moral, o predicá de evanghelizare sau profeticá etc. El il poate ajuta pe predicator ín ceea ce privejte cele jase conditii ale expunerii, pentru ca expunerea lui sá fie logicá ji unitará, imprimándu-i: • ordine • proportie • claritate • armonie

Locul §i rolul Duhului Sfánt in predlcarea Evangheliei

301

• progresivitate • scop final de atins Putem afirma cá Duhul Sfánt este Cel mai mare orator ji excelent omiletician. Sá ne lásám dar cáláuziti de El. 21.7.2. Pregátirea auditoriuluipentru predicá

Duhul Sfánt este instrumental care pregátejte anterior auditoriul atát pentru predicá, cát ji pentru rugáciune. Duhul Sfánt lucreazá anterior asupra fiecárui ascultátor in mod individual in ceea ce přivezte experientelor lor zilnice: citirea Bibliei, rugáciune ji pe numeroase alte cái. Toate acestea formeazá contextul anterior al ascultátorilor care vin la predicá. Prin toate aceste cái, atát Tatál (Ioan 6:44), cát ji Fiul (Ioan 12:32) ii atrag la El, in mod individual. §tim cá pentru efectuarea acestei lucrári, Tatál ji Fiul L-au delegát pe Duhul Sfánt. Prezenta Duhului Sfánt la serviciul divin al bisericii este esentialá pentru a declanja un „duh de rugáciune“ (Ioan 4:24; Rom. 7:6; Flp. 3:3; Ef. 2:18) ji sá pregáteascá ascultátorii pentru predicá. In bisericile noastre, rugáciunea face parte integrantá din serviciul divin ji constituie nu numai un lucru preliminar, ci o adeváratá pregátire a ascultátorilor pentru predicá: • facándu-i conjtienti de prezenta lui Dumnezeu; • intárind atentia lor; • unind inimile; • stabilind legátara dintre ei ji predicator; • creánd interes pentru mesaj; • conditionánd succesul predicii de pregátirea ascultátorilor din punct de vedere sentimental, emotiv, intelectaal, rational ji in ce privejte declanjarea vointei de a implini Cuvántul propováduit. 21.7.3. Prezenta Duhului Sfánt la predicator in timpul expunerii

Prin ungerea Duhului Sfánt se íntáresc calitátile natarale ale predicatorului, cápátánd o valoare nouá pentru obtinerea únor rezultate binecuvántate.

302

Alte lucrári ale Duhului Sfánt

Duhul Sfánt ajutá la ínláturarea únor deficiente naturale, cum ar fi timiditatea,imprimándvorbitorului o maře putere de exprimare.„Cáci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste ji chibzuintá“ (2 Tim. 1:7; vezi ji Fapte 4:8,13,31). La fel putem vorbi ji despre alte lipsuri ca: bálbáieli, lipsá de organizare a predicii etc., pe care ungerea Duhului Sfánt ne ajutá sá le putem depáji ji ínlátura. Ungerea cu Duhul Sfánt il face pe vorbitor mai dinamic, mai emotiv; il face mai ascutit la miňte, cu o memorie mai proaspátá, cu un vocabular imbunátátit. Dá iscusintá ín intrebuintarea notelor, ín urmárirea ascultátorilor cu privirea, in gesticulatie, in stabilirea legáturii cu ascultátorii ji pástrarea ei, ín primirea ji comunicarea cu masa ascultátorilor (emotivitate, spiritualitate). Duhul Sfánt imprimá vocii ritm ji putere. El produce o atractie deosebitá pentru ascultátori. Ungerea Duhului Sfánt il determiná pe predicator sá predice cu autoritate, lucru simtit de toti ascultátorii. „Domnul a zis lui losua: «Astázi voi incepe sá te inalt inaintea intregului Israel, ca sá jtie cá voi fi cu tine cum am fost cu Moise»“ (los. 3:7). Cartea Faptele apostolilor ji epistolele mentioneazá in multe locuri cá, ori de cáte ori apostolii au predicat sub ungerea Duhului Sfánt, ascultátorii au remarcat aceastá autoritate. „Cánd au vázut ei indrázneala lui Petru ji a lui Ioan s-au mirat, intrucát jtiau cá erau oameni necárturari ji de ránd; ji au priceput cá fuseserá cu Isus“ (Fapte 4:13). Ungerea cu Duhul Sfánt: • poate da valoare profeticá predicii sau • poate introduce in predicá elementul profetic.

Uneori aceste elemente depájesc cele trei teluri: zidirea, sfatuirea ji mángáierea, trecánd la adevárate revelatii (Ioan 16:13). ín asemenea imprejurári šunt rezolvate multe nevoi ji stáři speciále ale ascultátorilor. Predica cu valoare profeticá, ridicatá la acest rang de cátre ungerea Duhului Sfánt, poate afecta atát pregátirea mai dinainte pentru predicá, cát ji predica propriu-zisá, dezváluind aspecte ji nevoi intime ale credinciojilor, care altfel n-au cum ieji la ivealá.

Locul §i rolul Duhului Sfánt in predicarea Evangheliei

303

O asemenea predicá poate include exercitarea únor daruri ale Duhului Sfánt,cum ar fi: cuvántul despre intelepciune,cuvántul despre cunojtintá etc., cu privire la voia lui Dumnezeu, fapte ji evenimente viitoare, sau cu privire la starea personalá a únor ascultátori. In astfel de imprejurári predica poate trece de la stadiul de simplu dar al prorociei (1 Cor. 12:10) la slujba de proroc (Rom. 12:6; 1 Cor. 12:28; Ef. 4:11). Sá retinem cá existá o cooperare intre darurile naturale ale predicatorului ji manifestarea supranaturalá a darurilor Duhului Sfánt. Initiativa ji exercitarea darurilor li apartin intotdeauna Duhului Sfánt; insá fiecare dar in parte este mai mult sau mai putin dependent de elemental uman. Darurile Duhului Sfánt sunt in intregime daruri supranatarale, pentru cá ele nu depind de intelectul omenesc. Din punct de vedere „tehnic“ insá, exercitarea lor este dependentá de instrumental omenesc, folosind limba lui pentru vorbire, mána pentru atingere sau alte mádulare, utilizeazá vocabularul ji limba umaná. 21.7.4. Lucrarea Duhului Sfánt in mijlocul auditoriului Duhul Sfánt este un lucrátor activ ín lucrarea individualá ce o exercitá in timpul predicii asupra fiecárui credincios, ji aceasta pe diferite cái: • declanjánd cáintá pentru pácat, pocáintá, najterea din nou sau sfintindu-1 pe credincios (Ioan 16:7-15; 17:17; 1 Cor. 14:25); • determinánd in inima ascultátorilor glorificarea Domnului Isus Cristos (Ioan 16:14),luminarea mintiilor (1 Cor.2:10-14; Ef. 1:17), vindecári ji zidire sufleteascá, invioránd duhul prin mángáieri (Ioan 14:16, 26; 15:26; 16:7), botezánd cu Duhul Sfánt (Luca 1:15,67; 4:1; Fapte 2:4; 4:8,31; 6:3,5; 7:55) etc.

In timpul expunerii predicii, Duhul Sfánt ajutá ca predica sá se transforme dintr-un dialog dintre predicator ji credincioji intr-un trilog dintre predicator, credincioji ji Domnul Isus Cristos. Ungerea Duhului Sfánt determiná stabilirea unei bune ji adevárate legátari dintre predicator ji auditoriu. Ea promoveazá mai mult un dialog dintre credincioji ji Dumnezeu decát un dialog dintre ei ji predicator. Aducerea credinciojilor ín prezenta lui Dumnezeu dá

304

Alte lucrčrl ale Duhului Sfánt

eficientá predicii ji o transforms din monolog ji dialog in trilog. Aici se realizeazá ceea ce scrie la Efeseni 2:18: „Cáci prin El ji unii ji altii avem intrare la Tatál intr-un Duh.“

* * * Ungerea nu este doar o amintire sau o etapa a trecutului. Ea este un fapt actual sávárjit conjtient, apartinánd omului ji predicii. Ea este céva care-1 schimbá pe predicator in asemánarea cu Dumnezeu ji prin ea se declará cu putere adevárul lui Cristos. Aceastá ungere nu este céva dat pentru totdeauna, ci e un dar conditionat, prezenta ungerii fund asiguratá ji lárgitá de acelaji proces care a generat-o la inceput: dorul fierbinte dupá Dumnezeu, rugáciunea necurmatá ji, bineinteles, aprecierea ungerii de sus ji cáutarea ei cu orice pret.

PARTEA V LUCRAREA DUHULUI SFÁNT IN ISTORIA BISERICEASCÁ UNIVERSALÁ

(prezentare succinta)

„Nu numai noi detinem adevárul biblic, dar la penticostali adevárul biblic este cald.“ David du Plessis (veteran penticostal, observátor la Consiliul Mondial al Bisericilor - supranumit de alte denominačním „Mr. Pentecost“)

Dictionar de termem

SFÁNT; CONSACRAT

Grecii foloseau trei grupuri de cuvinte diferite pentru sfánt: hieros, cu numeroase deriváte, ce denotá puterea diviná sau ce era consacrat acesteia; sanctuarul, jertfa, preotul; hagios - prin contrast cuprindea elementul etic, datoria de inchinare la ce este sfánt; hasios, asetnánátor, indica porunca diviná §i providenta, precum obligatia moralá a omului. hagios = sfánt, sacru; hagiazo = sfintit, consacrat; hagiasmos = sfintenie, consacrare; hieros = sfánt (umplut cu putere diviná); hiereus = preot; archiereus = mare preot arhiereu; hosios = pios, evlavios, sfánt; hosiotes = pietate, devotiune. Dictionary of N.T Theology, vol. II, p. 223

CAPITOLUL 22

---------------------------------------- A A LUCRAREA DUHULUI SFÁNT ÍN ISTORIA BISERICEASCÁ UNIVERSALÁ

isericá crejtiná a luat flinta in Ziua Cincizecimii, pe baza botezului cu Duhul Sfánt. Bazele Bisericii au fost puse nu de botezul cu apá, oficiat de oameni, ci de botezul cu Duhul Sfánt, administrat personal de cátre Domnul Isus Cristos. Acest botez a fost izvorul prospetimii ji cáldurii spirituále a primelor biserici crejtine. Pe másurá ce pácatul ji indiferenta spiritualá ji pácatul au pus stápánire pe Bisericá, lucrarea Duhului Sfánt s-a retras treptat. Pe másurá ce pocáinta, najterea din nou, s-a diminuat, botezul cu Duhul Sfánt a devenit ji el un fenomen tot mai rar. Incetul cu incetul, o adeváratá letargie a pus stápánire pe aproape intreaga crejtinátate. Aceastá stare a atins apogeul ín Evul Mediu.

B

22.1. Primul veac al crejtinismului Primul veac al crejtinismului i-a imprimat Bisericii un caracter apostolic ji a fost perioada de aur a Bisericii lui Dumnezeu, intemeiatá de Domnul Isus Cristos pentru a reprezenta permanent pe pámánt Impárátia lui Dumnezeu. Bisericile crejtine din aceastá perioadá, incepánd cu cea de la lerusalim ji continuánd cu cele din Samaria, Cezareea ji Damasc, Efes ji Antiohia au cunoscut o puternicá prezentá a Duhului Sfánt, manifestatá atát prin botezul cu Duhul Sfánt, cát ji prin darurile Duhului Sfánt. Dacá cercetám starea spiritualá a celor japte biserici din Apocalipsa - Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia ji Laodiceea - vom vedea cá ele reprezintá japte tipologii de biserici existente deja la sfárjitul primului veac al crejtinismului (Apoc. cap. 2 ji 3).

308

Lucrarea Duhului Sfánt in Istoria blserlceascá universal

Ele au rámas etalon de comparatie pentru toate bisericile, din toate timpurile. Din istoria celor japte biserici ne dám seama cá, incá de la sfárjitul primului veac, bisericile au ínceput sá se diferentieze ji sá se distanteze atát unele de altele in ce privejte cáldura spiritualá, cát ji fatá de prima bisericá de la lerusalim, care a luat fiintá in Ziua Cincizecimii. Tot atát de adevárat este ínsá cá niciodatá n-a lipsit interesul ji tendinta de revenire la matcá, atát in ce privejte pietatea, cát ji Ín ceea ce privejte spiritualitatea. Istoria crejtinismului ne prezintá tocmai aceastá luptá neintreruptá dusá in sánul Bisericii íntre luminá ji intuneric, intre cáldurá ji inghet spiritual.

22.2. Perioada dintre secolele al II-lea ji al VI-lea Secolele al II-lea, al IlI-lea ji al IV-lea marcheazá existenta únor biserici viguroase, ji totuji nu lipsite de slábiciuni. Din lupta pentru intoarcerea la atmosféra spiritualá a primului veac apostolic s-au náscut mai multe curente de trezire spiritualá. Márturisirile únor bárbati insemnati ai Bisericii ne dau de inteles cá Ín aceastá perioadá incá s-a mai mentinut interesul pentru darurile Duhului Sfánt. Mijcarea de trezire sufleteascá montanistá din secolul al II-lea a pus accentul pe botezul cu Duhul Sfánt ji pe darurile duhovnicejti, inclusiv pe darul vorbirii in alte limbi. Aceastá mijcare, apárutá in Frigia, Asia Micá, ji-a pástrat influenta multá vřeme, páná prin secolul al VI-lea. Unul dintre adeptii ei, cel mai renumit, a fost binecunoscutul apoštol crejtin Tertulian (160-220), care a márturisit urmátoarele: „Eu am atát darul tálmácirii limbilor, cát ji alte daruri duhovnicejti.“ Printre altele, montanijtii s-au remarcat ji prin propováduirea unei morale stricte. Montanismul s-a ráspándit nu numai in Asia Micá, ci ji in Africa, Galia ji chiar la Roma. Ultima mentiune cu privire la montanism o avem din secolul al VI-lea, cánd Procopius din Cezareea Palestinci (mort Ín anul 562) ne relateazá cá impáratul lustinian a dat ín anul 530 o lege impotriva lor.

Lucrarea Duhului Sfánt in istorla blsericeascá unlversalá

309

Avem putine informatii despre montanijti, ji multe dintre acestea ne-au parvenit din surse externe, de la adversarii montanijtilor, care au scris impotriva lor, pentru a-i combate. Desigur, ei au fost interesati sá scrie numai despre pártile negative. O scrisoare a Bisericii din Smirna numitá „Martirajul lui Policarp“ aratá felul cum acest preaiubit episcop, inainte de a fi ars, la anul 155 d.Cr., a vorbit in alte limbi. Irineu (130-200) a fost primul teolog din istoria Bisericii timpurii. El a tráit in Smirna, unde a luat contact cu invátátura lui Policarp, care la rándul sáu primise invátátura de la apostolul loan. Astfel cá prin Policarp, Irineu se gásea in stránsá legáturá cu apostolii. Lucrarea lui s-a axat in mod deosebit pe apárarea crejtinismul de curentele grejite. De asemenea, el a inceput redactarea canonului Noului Testament. In lucrarea sa, Impotriva ereziilor, Irineu criticá pozitia sectei eretice a gnosticilor. Ce are de spus acest teolog in legáturá cu darurile Duhului Sfánt ji al vorbirii in alte limbi? In cártile a V-a ji a Vl-a, Irineu afirmá: „Din acest motiv apostolul spune: «Noi vorbim despre intelepciune printre cei ce šunt desávárjiti»“ (1 Cor. 2:6), numind „desávárjiti“ acele persoane care au primit Duhul lui Dumnezeu ji care, prin Duhul lui Dumnezeu, vorbesc in toate limbile, aja cum el insuji obijnuia sá vorbeascá. De asemenea, am auzit despre multi frati din Bisericá ce posedá darurile profetice ji care, prin Duhul, vorbesc tot felul de limbi ji scot la ivealá lucrurile ascunse ale oamenilor ji vorbesc de minunile lui Dumnezeu. Am putea da cáteva citáte din lucrárile altor scriitori ai Bisericii timpurii: luštin Martirul (100-167), primul filozof crejtin, care a tráit cam in aceeaji perioadá cu Irineu, a scris: „Acum este posibil sá vezi intre noi bárbati ji femei care posedá darurile lui Dumnezeu.“ Despre vorbirea in limbi mai amintejte ji Origen (185-254), care a tráit ji scris in orajul Alexandria. Sf. Augustin (354-430) spune: „Noi contám ji pe faptul cá cei nou convertiti sá vorbeascá ji in alte limbi.“ Tot aici este momentul sá arátám cá Rusaliile au constituit o maře sárbátoare incá din přimele veacuri ale crejtinismului. Lucrul acesta il mentioneazá ORIGEN (185-254), IRINEU (in jurul anului

310

Lucrarea Duhului Sfánt in Istorla blserlceascá universal

200 d.Cr.), Sinodul de la Elvira (305), IOAN HRISOSTOM, AUGUSTIN ?.a. Irineu aratá cá sárbátoarea tinea 8 zile („páná in Duminica Sfintei Treimi“), constituind un timp de mare bucurie (ca ji Pastele). Sinodul de la Elvira - o adunare a episcopilor, a conducátorilor religioji din acea vřeme, a ordonat sárbátorirea Rusaliilor creatine cu toate formele.

22.3. Perioada dintre secolele al VI-lea ji al XX-lea Odatá cu cáderea Imperiului Roman de Apus in secolul al V-lea,in rándul cre§tinátátii se produce o separate. De aici inainte se dezvoltá separat douá ramuri ale Bisericii creatine: Biserica Rásáriteaná, denumitá §i Ortodoxá, §i Biserica Apuseaná, denumitá RomanoCatolicá. In Imperiul Roman de Rásárit, Biserica s-a dezvoltat in conditii deosebite, necunoscánd ororile Evului Mediu ji ale Inchizitiei. Botezul cu Duhul Sfánt a existat rázlet aproape in toatá aceastá perioadá, fárá a avea aceeagi intensitate din perioada primilor crejtini. Este interesant cá cele mai numeroase informatii le avem tocmai din apusul Europei, unde s-au ivit cele mai multe curente religioase. Vorbirea in alte limbi s-a manifestat in viata Sf. Hildegard, un cálugár german, care a tráit in secolul al XIII-lea. Toma d’Aquino, in lucrarea sa, Summa theologiae^ la care a lucrat páná aproape de moartea sa, in anul 1274, incearcá sá atingá diferite aspecte ale experientei creatine, printre care §i problema vorbirii in alte limbi, pe care o calificá drept un dar supranatural. In poemul alegorie, Divina comedie, al marelui poet Italian, Dante Alighieri (1265-1381) din Florenta, gásim mentiuni despre vorbiri in alte limbi neintelese de autor (Paradis. Cántul XI, XV). Din jurul anului 1350 avem din nou referinte cu privire la darul vorbirii ín alte limbi. In Istoria Bisericii creatine, de Filip Schaff, citim despre Sf. Vincent Ferrier (1350) din Valencia (Spania).In Encidopedia catolicá se aratá cá multi biograf! afirmá despre acest sfánt cá a fost inzestrat cu darul vorbirii in alte limbi.

Lucrarea Duhului Sfánt in Istoria bisericeascá unlversalá

311

Editia germaná a Istoriei Bisericii creatine, volumul 3, pagina 406, de Sauer, scrie: „Dr. Martin Luther a fost profet, evanghelist, vorbitor Ín alte limbi ji tálmácitor; era íntr-o singurá persoaná inzestrarea cu toate darurile Duhului Sfánt.“ In prima jumátate a secolului al XVI-lea, íntálnim acest dar la sfintii catolici: Sf. Francisc Xavier (mort in anul 1552), ji la Sf. Luis Bertrand. In actul de canonizare (prin care au fost ridicati la calitatea de sfinti), printre alte calitáti li se recunojtea ji faptul cá au fost ínzestrati cu darul vorbirii in alte limbi. Reformatorul Calvin (1509-1564) scria cu incredintare referitor la Epištola cátre corinteni cá atunci cánd Duhul Sfánt 1-a índemnat pe Pavel sá scrie despre vorbirea in alte limbi, el a dorit ca acest dar al harului sá existe in permanentá Ín Bisericá. Dupá revocarea Edictului de la Nantes in anul 1685 de cátre regele Ludovic al XIV-lea, hughenotii din Franta, care se bucuraserá un timp de libertate religioasá, šunt din nou persecutati. Din aceastá cauzá, multi dintre ei emigreazá in America. Intre cei care au continuat sá rámáná in Franta, a fost un grup care s-a refugiat in muntii Cevennes din sudul Frantei. ín anul 1715, Ludovic al XIV-lea a bátut o medalie prin care a proclamat respingerea acestei erezii. (Peste 74 de ani, aceastá mijcare va reinvia.) Intre acejti hughenoti persecutati s-a remarcat prezenta darurilor Duhului Sfánt, inclusiv vorbirea in alte limbi. Intre catolicii din Franta apare in anul 1731 mijcarea jansenistá. Ei propováduiau o viatá sfántá ji o moralá strictá, bazatá pe doctrina Sf. Augustin. In rándurile lor, ca ji la montanijtii din secolele II-VI, s-a manifestat vorbirea in alte limbi. Quakerii din Anglia (intemeietor George Fox) obijnuiau sá predice: „Sá-i atragem pe oameni la Isus, la El care boteazá cu Duhul Sfánt ji cu foc.“ Fenomenul a avut loc intre credinciojii quakeri. ín prima jumátate a secolului al XÍX-lea, in Anglia a luat fiintá mijcarea irvingianá, care a purtat numele de „Biserica nouá apostolicá“. Initiatorul ei a fost predicatorul prezbiterian, Edward Irving (1792-1834). El a fost un bárbat cu temeinicá pregátire teologicá ji bun predicator. ín biserica pe care o conducea au inceput sá aibá loc botezuri cu Duhul Sfánt. Pentru motivul cá a fost

312

Lucrarea Duhului Sfánt in istoria biserlceascá universal

indepártat din Biserica Prezbiterianá, el ji aderenti lui au format mai multe biserici separate. Lipsa de experientá a dus la destrámarea ei. Pe lángá excesul de zel dus páná la extremá, a mai fost ji dogma dupá care venirea Domnului trebuia sá aibá loc in timpul vietii lor. Vázánd cá numeroase profetii ce se faceau nu se implinesc, Robert Baxter, un fruntaj al acestei mijcári, deceptionat, párásejte rándul irvingienilor. In anul 1833 publicá o lucrare in care denuntá profetiile false. Bolnav ji descurajat, in urma amarelor deceptii ce a trebuit sá le aibá - la numai 42 de ani, Edward Irving moare, Bind inmormántat in cripta catedralei din Glasgow. Totuji, dupá moartea lui mijcarea irvingianá a continuat sá aibá influentá, extinzándu-se in Elvetia ji Germania. In anul 1850,Tiersch din Marburg-Germania, věstit teolog protestant, s-a declarat partizan al acestui montanism modem. ín 1855, in Armenia s-a semnalat o mijcare penticostalá, care se reaprinde din nou in anul 1880. De teama persecutor, familiile penticostale armene emigreazá in America, unde au adus cu ele invátátura despre botezul cu Duhul Sfánt. Charles G. Finney (1792-1875), istorisejte in memoriile sale botezul lui cu Duhul Sfánt: „Tocmai má intorsesem acasá ji aveam de gánd sá má ajez pe un scaun lángá sobá, cánd deodatá am primit un botez puternic cu Duhul Sfánt. Fárá a má fi ajteptat la aja céva, fárá sá má fi gándit vreodatá cá ar existá aja céva pentru mine, Duhul Sfánt S-a coborát asupra mea, pátrunzánd in intreaga mea fiintá.“ Márturia lui D. L. Moody, věstit evanghelist (1837-1899), cu privire la felul cum a primit botezul cu Duhul Sfánt, este de asemenea minunatá: „La sfárjitul serviciului divin, douá femei pe care adesea le-am observat Ín auditoriu au venit ji mi-au spus cá ele se roagá pentru mine, deoarece ele simt cá eu am nevoie de puterea Duhului Sfánt. Am eu oare nevoie de putere? De ce? Credeam cá am putere. Má rugam tot timpul ca Dumnezeu sá má umple cu Duhul Sfánt. In fine, intr-o zi in orajul New York - dar ce zi! - nu pot s-o descriu. Rareori am vorbit despre ea; aceasta este prea sacrá ca s-o numesc o experientá. Pavel a avut o experientá despre care n-a vorbit niciodatá timp de 14 ani. Pot spune numai cá Dumnezeu mi S-a descoperit El Insuji ji am avut o experientá minunatá a dragostei Sale. Am continuat sá predic din nou.“

Lucrarea Duhului Sfánt in istorla blsericeascá unlversalá

313

22.4. Bisericile penticostale din secolul XX Biserica Penticostalá iji trage originea numelui de la sárbátoarea Cincizecimii, cunoscutá la noi sub numele de Rusalii, cánd pentru prima data a avut loc la lerusalim fenomenul botezului cu Duhul Sfánt, insotit de semnul vorbirii in alte limbi. Aceastá sárbátoare (Pentekosta, in limba greacá) a imprimat bisericilor noastre caracterul apostolic, al bisericilor crejtine din primului veac. In a doua jumátate a secolului al XIX-lea, s-au remarcat in diferite párti ale globului pámántesc mai multe grupári religioase care propováduiau o sfintenie mai mare. Aceste actiuni de „sfintire“, cum se numeau, au avut pentru perioada penticostalá acelaji rol pe care 1-a avut propováduirea credintei de cátre Ioan Botezátorul pentru misiunea Domnului Isus. Aceste actiuni care ii chemau pe credincio ji la o pocáintá adeváratá ji la sfintire depliná au fost sprijinite de vestiti predicatori, cum au fost: D. L. Moody, C. G. Finney, R. Torrey, considerat ca un nou Moody, ji de altii. In prima zi a anului 1901 a avut loc un eveniment care a marcat inceputul Bisericii Penticostale. * Astfel,in orajulTopeka, statui Kansas (SUA), un grup de studenti ai §colii Biblice, condusá de pastorul metodist Parham, ji-a propus sá studieze Cuvántul lui Dumnezeu ji sá descopere care este botezul scriptural cu Duhul Sfánt. Parham auzise cá in multe grupe de sfintire, avuseserá loc deja experience ale *

Dintre pionierii miscárii penticostale europene, ii mentionám pe urmátorii: Thomas Ball Barrat (1862-1940), de origine englez, a primit botezul Duhului Sfánt in timpul unei cálátorii in America (1906). Dupá intoarcerea sa in Europa, a avut loc prima adunare penticostalá din Norvegia (26 dec. 1906), unde a predicat Barrat in 8 limbi diferite. Unii Í1 considerá ca pe apostolul miscárii penticostale europene. George Jeffreys (1899-1962), dinTara Galilor (Marea Britanie), a infiintat in 1915 „Elim Evangelistic Band“, conducánd servicii de evanghelizare cu mii de participant!, la care s-au manifestat multe botezuri cu Duhul Sfánt, vindecári divine si convertiri. El este considerat de unii ca ultimul mare predicator al trezirilor spirituále. Jonathan Anton Alexander Benjamin Paul (1853-1931) - una din personalitátile de seamá ale miscárii penticostale din Germania. W. Hollenweger Die Pfingstk, Die Kirchem der Welt, vol. II, 1971, p. 359-365

314

Lucrarea Duhului Sfánt in Istorla blserlceascá universal

botezului cu Duhul Sfánt. In urma studiilor lor s-a ajuns la concluzia cá márturia biblicá a botezului cu Duhul Sfánt este vorbirea in alte limbi. Prima persoana care a primit botezul cu Duhul Sfánt din acest grup a fost tánára Agnes Ozman, la data de 31 decembrie, 1900. lata istorisirea ei personalá: „In octombrie 1900 am venit la aceastá jcoalá, care se numea Bethel College. Ziua studiam Biblia ji noaptea lucram intens in oraj. In fiecare zi petreceam mult timp in rugáciune intr-o camerá specialá. Am avut multe ceasuri binecuvántate in aceastá camera. Ca ji altii, am crezut cá primisem botezul cu Duhul Sfánt cánd m-am intors la Dumnezeu, dar cánd am aflat cá Duhul Sfánt trebuia sá se reverse intr-o mare plinátate, inima mea a devenit setoasá dupá Mángáietorul promis ji am inceput sá má rog pentru ungerea cu puterea de sus. Era o vřeme cánd doream Duhul Sfánt mai mult chiar decát hrana necesará ji mai mult decát somnul. Deoarece se apropia sfárjitul anului, nijte prieteni din orajul Kansas au venit sá petreacá sárbátorile cu noi. In noaptea de revelion am avut un serviciu divin binecuvántat, rugándu-ne ca sá primim binecuvántarea Domnului pentru anul care vine. In prima zi a anului 1901, prezenta Domnului a fost simtitá, indemnánd inimile noastre sá ajteptám cá El va face lucrári mari. ín jurul orei 11 noaptea, spre prima zi din ianuarie 1900, am avut indemnul sá cer sá se puná máinile peste mine, ca sá pot primi darul Duhului Sfánt. Imediat ce máinile au fost puse asupra capului meu (de cátre pastoral Parham - prejedintele §colii Biblice), Duhul Sfánt S-a coborát asupra mea ji am inceput sá vorbesc ín alte limbi, slávindu-L pe Dumnezeu. Am vorbit cáteva limbi, ji aceasta a fost clar manifestatá cánd am vorbit intr-un nou dialect. Am simtit bucuria pe care inima mea o dorise atát de mult ji prezenta profundá a lui Dumnezeu, pe care niciodatá n-am simtit-o páná atunci. Erau ca nijte ráuri de apá vie care tájneau din adáncul fiintei mele. In dimineata urmátoare am fost asaltatá de intrebári in legáturá cu experienta avutá in noaptea trecutá. íncercánd sá ráspund, eram aja pliná de putere incát am inceput sá vorbesc in alte limbi. Dupá aceasta, multi altii doreau sá primeascá Duhul Sfánt ji

Lucrarea Duhului Sfánt in Istoria blserlceascá universal

315

le-am arátat referintele Bibliei care aratá cá eu primisem botezul in conformitate cu cele scrise la Faptele apostolilor 2:4 §i 19:1-6.“ Insuji Parham, pre§edintele §colii Biblice, a primit botezul cu Duhul Sfánt, vorbind in limba suedezá, pe care, la fel, n-a invátat-o niciodatá. In anul 1906, cládirea misiunii de pe strada Azusa din Los Angeles a ajuns vestitá prin lucrarea sa religioasá insotitá de multe botezuri cu Duhul Sfánt. Astfel, zorii primei zile a secolului al XX-lea a deschis o paginá nouá ín istoria bisericeascá, innodánd firul experientei botezului cu Duhul Sfánt din primul veac al cre§tinismului. De fapt, bisericile penticostale i§i trag nu numai numele, ci §i istoria lor de la prima bisericá crejtiná ce a luat flinta la lerusalim in Ziua Cincizecimii. In Románia, in data de 10 septembrie, 1922, s-a deschis prima bisericá penticostalá, in comuna Páulij, judetul Arad.

■

CAPITOLUL 23

---------------------------------------------------------- / EXPERIENTE §1 MÁRTURII

John Wesley (relatare despre o experientá din 1739): „Aproximativ pe la orele 3 dimineata, cánd noi stáruiam ín rugáciune, s-a pogorát cu maře tárie puterea lui Dumnezeu peste noi, astfel cá multi dintre noi au strigat cu voce tare datoritá bucuriei care ii inunda ji au cázut la pámánt.“ (Cuvintele de mai sus šunt pline de invátáturá, deoarece descriu ji imprejurárile: o noapte petrecutá ín rugáciune stáruitoare; Wesley nu ne relateazá cá atunci s-ar fi vorbit in alte limbi, dar celelalte manifestári au fost destul de spectaculoase ca sá poatá fi considerate „penticostale“).

Charles G. Finney (1792-1875):

„Eu am primit un formidabil botez cu Duhul Sfánt. Fárá cea mai micá ajteptare, fárá ca sá má fi gándit mácar, Duhul Sfánt S-a pogorát peste mine intr-un mod ji intr-o manierá, incát mi s-a párut cá-mi strápunge ji trupul, dar ji sufletul...“ (Rnney vorbejte despre „unde ca cele electrice“, despre „revársári ale unei iubiri fluide“, despre „rásuflarea lui Dumnezeu“ ji despre „aripi invizibile“). Markus Hauserr (1860-1920):

„Din nou (dupá trei sáptámáni stáruitoare de rugáciune) eu má aflam pe genunchi in ora diminetii... ji deodatá... cerul s-a deschis

318

Experience $i márturll

in jurul men ji o mare de luminá m-a inconjurat. Un val de foc mi-a strápuns incet duhul, sufletul ji trupul: val dupá val má inundau. Duhul Sfánt m-a luat in stápánire.“ (Toti acejti oameni n-ar fi avut experienta fericitá a botezului cu Duhul Sfánt dacá s-ar fi axat pe punctul de vedere cá un om náscut din nou nu mai are nevoie de botezul cu Duhul Sfánt sau de o „a doua binecuvántare“, cum il numesc unii din ei.)

RUSALIILE EXPERIMENTATE PERSONAL

Ottis Adams a depus urmátoarea márturie despre experienta sa in legáturá cu evenimentul de la Rusalii: „Am simtit deodatá cá parcá nu mai aveam pámántul sub picioare ji cá pluteam. Ochii mi s-au umplut de lacrimi fierbinti, ce-mi curgeau pe obraz. Inima párea cá vrea sámi spargá cojul pieptului. §i intr-o clipá eu am pierdut contactul cu lumea din jurul meu. Limba mea n-a mai putut sá vorbeascá, totuji inima mea rásuna de ecoul cántárii de laudá pe care I-o aducea lui Dumnezeu. §i apoi, din bucuria aceea nestávilitá a inimii, eu mi-am deschis gura ca sáL preamáresc pe Dumnezeu. Numai cá nijte cuvinte stráine, o altá limbá necunoscutá a iejit de pe buzele mele, ji valuri de slavá m-au inundat. Apoi a trebuit sá má ajez, cáci eram ca beat, da, beat din cauza vinului Duhului Sfánt. Cánd evanghelistul a facut chemarea ca sá márturisesc ce mi s-a intámplat, m-am ridicat ji I-am multumit lui Dumnezeu pentru botezul cu Duhul Sfánt, dovedit prin vorbirea mea ín altá limbá.“

PREDICA §1 DUHUL SFÁNT Pastorul Regehly spunea: „Nu potí substitui índemnarea vorbirii pentru puterea Duhului Sfánt. Nu merge! Un predicator indemánatic poate tári poporul dupá sine, il poate influenta, entuziasma. Dar roada adeváratá, care sá rámáná, nu se produce decát dacá Duhul Sfánt imputernicejte Cuvántul. Succesul predicatorului depinde de Duhul Sfánt. De aceea, o persoaná care nu are maře dar de predicá poate lucra totuji cu binecuvántare, fiind uneori mai avantajatá de harul Lui.

Experience ?i mčrturll

319

Cunosc un pastor credincios care avea un impediment de vorbire; se bálbáia. Dar §i a§a mesajul sáu aducea mai multá roadá, pentru cá era plin de Duhul Slant. In aceasta constá deosebirea. Numai puterea de sus realizeazá ceva trainic pe calea Domnului.

PROFETIEIMPORTANTA >

In 1855, in Armenia, un flu de táran, avánd doar 11 ani, a inceput sá serie profetiile ce le-a avut, anuntánd iminenta invazie turcá. Cre^tinii au fost astfel avertizati cá ar putea fi omoráti dacá nu emigreazá. Hártile schitate de micul profet indicau America (vedenie) spre anul 1900. Omul, ajuns de-acum in várstá, a profetit din nou ji insistá ca prietenii sái sá páráseascá Armenia. §i emigrarea a inceput. In 1912, ultima familie crejtiná a párásit tara §i in 1914 izbucni rázboiul mondial. Apoi... turcii au cucerit Armenia §i au masacrat 3 milioane de armeni. látá cum poate folosi ji astázi Dumnezeu darul profetiei ca sá-i protejeze pe ai Sái. VORBIREA IN ALTE LIMBI Márturii contemporane Ralph Harris, predicator penticostal de 35 de ani, a cules circa 100 de cazuri de vorbiri in limbi, cuprinzánd 60 de limbi, de la arabá páná la zulu, in urma unor scrieri adresate la 150 de pástori cu experientá din S.U.A. ji la 49 de districte ale Bisericii Penticostale. Mai multi lingvisti, lucránd separat, au ajuns la aceeaji concluzie. Existá 2796 de limbi diferite, excluzand dialectele minore. Peste 1200 din acestea sunt vorbite de peste 50 de milioane de oameni. In cele ce urmeazá sunt cáteva exemple de vorbiri supranaturale in limbi.

DIAGNOSTICUL UNUI DOCTOR Cánd a asistat la prima adunare penticostalá, Jonas Miller, medic, a avut mai multe motive sá se poticneascá. Ceea ce i-a plácut insá a fost bucuria §i serviciul divin mai... liber.

320

Experience si mčrturll

Dar manifestarea vorbirii in limbi, in timpul adunárii, l-a facut sá cárteascá, socotind cá oamenii sunt probabil nefericiti in cámin ji au emotii ce ji le manifest! in acest fel. Aja invátase el la o jcoalá medicala. Doctorul, deji in principiu nu i-a plácut, a hotárát sá mai viná o datá, ca sá studieze cu experienta sa de medic manifestárile acestea. Cánd a venit, s-a ajezat chiar intre cei din linia de rugáciune, ca sá poatá face o diagnóz! obiectivá. Miller era revoltat cá oamenii sunt antrenati in asemenea lucruri, fárá un control medical prealabil. A fost afectat mai ales cánd a vázut cá o femeie bolnavá de inimá - pentru care tocmai se facea rugáciunea - a lejinat. §i-a oferit imediat serviciile, dar a fost refuzat. Spre uimirea sa, femeia ji-a revenit in final ji a plecat singurá, fárá asistent!. Intorcándu-se la locul lui, trecu pe lángá un bárbat scund, care, cu máinile ridicate, se ruga in germaná. Dr. Miller, care crescuse in Germania, a inteles bine ce spunea: „Dumnezeule Atotputernice, noi Te iubim,Te láudám ji vrem sáTe urmám.“ Fraza fu repetatá de mai multe ori. Dr. Jonas Miller a rámas ca trásnit, pentru cá el ii spusese prietenului sáu (cu care mai venise la adunare) tocmai in seara precedent!: „Dacá aj auzi vorbind in alte limbi un om pe care sá-1 inteleg eu, fárá ca el sá jtie ce spune, aj crede cá Dumnezeu a vorbit.“ Ajungánd la locul lui, doctorul iji plec! capul ji facu urmátoarea rugáciune: „Doamne, dacá am grejit, a fost fárá intentie; dar dacá intr-adevár vine de la Tine, Te rog fa ca acest om sá viná la mine aici unde šunt acum, ca sá pot vorbi cu el.“ Cánd ji-a ridicat capul, iatá cá omul acela státea chiar in fata sa, intinzándu-i mána: „Dumnezeu sá vá binecuvánteze!“ - Care-i numele dumneavoastrá? intrebá doctorul. - Cápitanul Green... dar eu lucrez cu lopata la calea feratá, šunt náscut in munti, in Virginia... Cánd medicul il intrebá dacá jtie ji altá limb! decát engleza, ráspunse intr-o englezá cu grejeli gramaticale: - Se spune cá nici limba mea nu o cunosc... cáci am urmat la jcoalá doar 2 sáptámáni, páná a murit tata.

321

Experience ?i márturll

Coplefit, Jonas Miller petrecu in continuare 2 sáptámáni printre penticostali, apoi a studiat prin biblioteci tot ce a gásit in legáturá cu experienta penticostalá. Cánd mai apoi intálni fi un alt om pe care il ftia odinioará un mare stricat fi a vázut transformarea lui, se convinse definitiv fi deveni membru in biserica penticostalá, unde primi fi el botezul Duhului Sfánt. A devenit pastor, continuándu-fi totufi fi practica medicalá.

ÍNDOIELI ÍNLÁTURATE

Mary Stetz a petrecut 13 ani cu párintii ei misionáři in Coreea, venind numai in concedii in tará (S.U.A). In timpul verii din 1972 a avut o experientá spiritualá de neuitat. Pe cánd se afla cu alte fete intr-o vacantá misionará (tabárá de fete creftine), a fost botezatá cu Duhul Sfánt. Dar, defi vorbise in alte limbi, avea dubii dacá a fost intr-adevár de la Domnul. Dumnezeu insá ráspunse indoielilor. A doua seará, lángá ea, la rugáciune, se afla micuta Elisabeta (9-10 ani), care a fost umplutá fi ea de Duhul Sfánt fi vorbea intr-o limbá pe care nu o cunoftea. Dar Mary Stetz recunoscu limba fi strigá: - Ea vorbefte in coreeaná! A spus „Tatá“ (Aboji) fi „Dumnezeu“ (Hananim). In serviciile divine urmátoare, experienta s-a repetat, vocabularul imbogátindu-se. ACEASTA L-A CONVINS

Impreuná cu sotia fi alte 11 persoane, William Buechel vizita Roma fi catacombele ce másoará in total 500 de mile lungime, fund ingropate acolo 100.000 de trupuri de creftini. Grupul lui Buechel a fost atafat de un alt grup, format din 40-50 de evrei, condufi tori de un ghid - ce era profesor. Buechel, care fusese botezat cu Duhul Sfánt in 1968, dar avea

322

Experience ?i mčrturll

uneori indoieli asupra experientei penticostale, a avut indemnul sá-i vorbeascá profesorului ghid in „alte limbi“. Nici nu a inceput bine sá-i vorbeascá (Buechel nu jtia in ce limbá vorbea) ji a observat cá profesorul e foarte atent, intelegánd parcá totul. - Ce-am spus? a intrebat la urmá Buechel. - L-ati láudat pe Dumnezeu... in aramaica evreiascá din secolul al Ill-lea. De atunci Buechel nu se mai indoiejte. MÁRTURIE NECON^TIENTÁ Pastorul C. E. Freeze - acum in várstá de 72 de ani - a fost internát de urgentá in 1919 pentru operatie, pe cánd lucra in California. Cánd a iejit de sub anestezie, o sorá din špital 1-a intrebat: - Domnule Freeze, unde ati invátat ebraica? - Nu cunosc aceastá limbá! - Dar ati vorbit-o in timpul operatiei. Medicul jef e evreu ji i-ati tinut o predicá in limba lui, spunándu-i cá Mesia a venit deja ji cá a murit pe cruce pentru pácatele intregii lumi, cá a inviat... Doctorul devenise palid, ca mort, spunánd: „Nu mai inteleg nimic! Aici e un om anesteziat, nu jtie ce-i cu el ji el imi vorbejte in limba mea despre Mesia.“ Nu-i de mirare cá in zilele urmátoare, multi pacienti au venit la patul lui Freeze sá-i ceará informatii suplimentare despre lucrarea Duhului Sfánt. COLABORARE

Cloyd McCleery din Illinois era un om devotat Domnului. In timpul unui serviciu divin, Cloyd incepu sá vorbeascá in altá limbá, fárá sá jtie ce spune. Cánd terminá, se ridicá Thomas F. Zimmermann ji tálmáci in englezá vorbirea - prin Duhul Sfánt. In adunare era o domnijoará - Anna Richards Scolle - ce rámase uimitá de toate, pentru cá ea intelesese limba, intrucát petrecuse multi ani in Africa de Sud. Ceru voie sá arate ce minune a avut loc, explicánd despre ce

Experience ?i mčrturll

323

limba era vorba §i cá aceasta e fbarte greu de vorbit ji invátat, mai ales pentru cineva care nu a locuit mai multá vreme in Africa. Textul vorbit in limbi era din 2 Cronici 7-14 - ceea ce a determinat biserica sá inceapá imediat un lant de rugáciune de 24 de ore. EXPERIENTELE LUI MARY BROWN Timp de peste 40 de ani (din 1907), Robert §i Mary Burgess Brown au pástorit biserica din New York City, „Glad Tidings“. Mary a fost folositá de Dumnezeu de mai multe ori la vorbiri in alte limbi. Intr-o misiune din Chicago, ea a vorbit chinezejte, astfel cá unui chinez care era tocmai de fatá, Duhul Sfánt i-a descoperit in limba lui starea ji viata. In Stone Church, Chicago, ea a vorbit germana. In Toledo, Ohio, ea a vorbit prin Duhul Sfánt in latiná, apoi a dat §i tálmácirea, care a fost atát de perfectá incát un profesor ce era de fatá a crezut cá cunoa§te limba. Cánd profesorul a auzit cá ea nu cunojtea deloc limba, nu i-a venit sá creadá. Intr-o altá adunare, a vorbit in suedezá; fiind de fatá un frate suedez, i-a spus ulterior ce a vorbit. In mai 1954, ea a vorbit in francezá, anuntánd o vindecare. Frantuzoaica, cáreia ii era adresatá vorbirea, i-a tradus ulterior: „Scoalá-te, cáci ejti biruitoare!“

EXPERIENTELE LUI OLGA WOODWORTH > Aceastá sorá este bine-cunoscutá in bisericile din California. Ea a crescut in Pueblo, Colorado. Ora§ul a fost supranumit „Pittsburg-ul Vestului“, intrucát industria de aici angajase oameni care vorbeau 30 de limbi diferite. In adunárile de strádá, mai ales la inceputul adunárii penticostale, in localitate, Olga W. vorbea adesea in alte limbi, fiind inteleasá de muncitorii nationalitátii respective, fárá ca ea sá §tie ce spune. Odatá, mama ei a vorbit 10-15 minute in alte limbi. Mai multi oameni au privit-o foarte atent, apoi au intrebat-o: - Sunteti grecoaicá?

324

Experience si mórturll

- De ce? Am vorbit greaca? - Da. Ati povestit in grecejte intreaga istorie a dragostei lui Dumnezeu ji planul Sau de mantuire. Rica ei, Olga, a primit de tánárá botezul Duhului Sfánt. Odatá au venit la amvon 3 japonezi, márturisind pocáinta in urma celor spuse de Duhul Sfánt prin ea in japonezá. Alta data, vorbind italianá, a condus o familie intreaga de italieni in bratele Domnului Isus. ANUNTAREA CELEIDE-A DOUA COLECTE

John Hall, misionář veteran din Vblta Superioará (Africa de Vest), participa la o conferintá misionará impreuná cu pastorul Russel Olson. In timpul unui serviciu divin, státea la amvon lángá Fred Vogler. Colecta tocmai se facuse, cánd unul din adunare a inceput sá vorbeascá in limbi. John Hall a rámas surprins auzind vorbindu-se in limba more din Volta, spunánd cá „nu s-a incheiat incá colecta“. Uimit, neintelegánd ce vrea sá insemne aceasta, misionarul se intoarse spre Vogler ji-i spuse prorocia, adáugánd: „Sá tácem, sá vedem ce va urma.“ Nu trecu mult ji, ín timp ce un alt misionář vorbea, cineva din adunare il intrerupse strigánd: - Frate Olson, simt cá trebui sá mai fac o colectá. Imediat s-au auzit ji altii: - Da! Da! Cánd Hall i-a povestit ji pastorului tot ce jtia dinainte (descoperirea), acesta a inceput sá plángá, spunánd: - §titi, eu de jase sáptámáni am o luptá puternicá cu indoieli referitoare la experienta vorbirii in alte limbi. Dar acest „incident“ confirmá credinta sa in realitatea vorbirii in alte limbi.

DIN ALTE LIMBI ÍN ENGLEZÁ

Misionarii i-au auzit Ín multe tári pe localnici vorbind prin puterea Duhului Sfánt o englezá perfectá. Cartea mentioneazá vreo

Experiente $i mčrturll

325

zece exemple din Africa, Orient, America etc. dintre anii 1943-1973, din care eu am extras urmátoarele: TANZANIA - se anuntase o mare adunare de rugáciune, in ziua respectivá bájtinajii stand mai mult in genunchi, de dimineatá pána dupá-masá. Misionarul Paul Derr povestejte: „Pe la orele 17 cineva a inceput sá se roage intr-o englezá minunatá. Nu era nimeni pe acolo care sá-i fi cunoscut limba.“ Se ruga un bájtinaj care nu jtia nimic de aceastá limbá ji era botezat cu Duhul Sfánt in urmá cu douá luni. Venise pe jos peste 25 de kilometri, se rugase intens toatá ziua ji era complet transpirat. Cu máinile ridicate se ruga (fárá sá jtie in ce limbá), spunánd: Jesus, my Redeemer,Jesus, my lover,Thou art mine!“ (Isus, Ráscumpárátorul meu, Isus, lubitul meu,Tu ejti al meu.“) §i incá un amánunt: „Ději localnicii nu-1 pot pronunta pe „R“ (spunánd „L“ in loc de „R“), crejtinul acesta vorbea o englezá perfectá, rostind inclusiv sunetele grele. KOINDU, Sierra Leona, AFRICA Pentru Jonathom Glover a fost foarte greu sá lucreze in tribul Gissi pentru cá multi sunt musulmani ji refuzá sá accepte divinitatea lui Isus. A. N.Trotter s-a dus sá tiná servicii divine pentru Glover in Koindu. Acolo era o jcoalá biblicá cu 39 de studenti, care s-au ráspándit doi cáte doi prin sate ca sá-i cheme pe sáteni la adunare. Dar in zelul lor au depájit anuntul, adáugánd de la ei: „Un mare vindecátor vine din America ji ii indeamná pe bolnavi sá viná la intálnire, ca sá fie vindecati.“ Trotter a rámas incurcat, constatánd felul anuntului, intrucát nu practicase niciodatá vindecári divine cum faceau evanghelijtii penticostali. Au venit multi orbi ji, prin harul lui Dumnezeu, unii s-au vindecat. Dupá obicei, femeile se rugau separat de bárbati. Intr-o noapte, Duhul lui Dumnezeu a venit peste femei. Cineva 1-a chemat pe evanghelist sá vadá ji sá audá ce se intámplá acolo. O

326

Experience §1 mčrturli

tánárá ce nu cunojtea engleza era prosternatá sub puterea Duhului Sfánt ji II proslávea pe Cristos, spre uimirea adunárii musulmane prezente. Ea spunea: „Oh, Jesus is Lord, He is Lord.“ (O, Isus este Domnul, El este Domnul.“ „You saved me, I’m so happy.“ (Tu m-ai mantuit, sunt aja de fericitá.)

DUMNEZEU DESCOPERÁ $1 LUCRAREA PRIN DUHUL SFANT In mai multe ocazii Dumnezeu íti dáruiejte o nemijlocitá cunojtintá despre un alt om, astfel incát poti jti precis cum sá te rogi mai bine pentru acel om sau cum sá-1 influentezi ca sá se intoarcá la Dumnezeu. Dar in afará de scopul evanghelistic al darurilor Duhului Sfánt, ele sunt ji nijte unelte minunate ca sá ne putem aráta milá ji dragostea fatá de aproapele nostru. Céva asemánátor mi s-a íntámplat cu o tánárá baptistá de 28 de ani, Arlene Jackson, pe care am cunoscut-o in anul 1973, in Jacksonville, Florida, ji unde ínaintea unui serviciu de evanghelizare Duhul Sfánt mi-a arátat starea acelei femei. Eu am seris tot pe hártie ji, in cursul serviciului de evanghelizare, ea a venit la amvon ji, in urma rugáciunilor facute, ea a fost vindecatá de surzenia care o chinuia. Dar dupá cáteva seri, la o altá slujbá de evanghelizare, au am vázut-o din nou pe Arlene, dar ea nu mai era veselá, ci foarte tristá, posomorátá. Atunci m-am rugat Domnului, Íntrebándu-L: „Doamne, ce nu este in ordine la ea?“ El mi-a ráspuns: „La ea mai šunt íncá multe probléme in afará de surzenia ei.“ Ea suferea de nijte adánci stáři de depresie, care au revenit chiar ji dupá minunea cu prima ei vindecare. Atunci eu am chemat-o din nou la amvon ji iam spus: „Dumnezeu a inceput o maře lucrare in viata dumitale, dar Satana incearcá sá nimiceascá aceastá lucrare. Dar incercarea lui va da grej. Domnul Isus te-a vindecat ji El te va elibera ji de toate celelalte temeri care te chinuiesc.“ Cánd am rostit aceste cuvinte, am simtit cum se revársa deplin

Experience $i márturli

327

ji cu cáldurá prezenta Domnului peste noi. Din nou am uns-o cu untdelemn pe Arlene, dar dintr-o datá ea a cázut jos ji a lejinat. N-a fost intentia mea sá produc o senzatie in sala de adunare, de aceea am lásat-o sá zacá acolo jos. Niciunul din adunare nu s-a mijcat din loc. Atunci am indemnat toatá adunarea sá intoneze o cántare impreuná cu mine, ji 500 de voci au rásunat in localul adunárii. Am observat insá cá ji Arlene a inceput sá cánte, dar de data aceasta ea cánta in „alte limbi“. Dupá cáteva luni am venit din nou in Jacksonville ji am revázut-o ji pe Arlene. Ea era veselá ji fericitá ji mi-a declarat cá Duhul Sfánt i-a transformat viata ji cá acum nu se mai uitá la necazurile ei, ci cautá sá le viná in ajutor mai intái celor suferinzi din jurul ei. (Douglas Wead)

In vremea cánd am tinut timp de o sáptámáná o serie de adunári de evanghelizare in localitatea Jacksonville din Florida, la inceputul serviciului divin de duminicá seara, cánd jedeam pe platforma amvonului, mi-a venit deodatá un gánd interesant. Dacá rugáciunea rostitá printr-o vorbire in alte limbi, de asemenea ji tálmácirea limbilor, sunt nijte lucrári atát de simple, atunci probabil cá utilizarea celorlalte daruri ale Duhului Sfánt este tot atát de simplá. §i atunci am inceput sá má rog in linijte Domnului: „O, Doamne, dacá comunitátile penticostale clasice au luptat in pentru párerea lor cu privire la darul vorbirii despre cunojtintá (cá este vorba de un dar al Duhului ce iti acordá posibilitatea ca in anumite imprejurári sá poti cunoajte gándurile, problemele ji necazurile altor oameni), atunci eu Te rog sá-mi dai acum un exemplu despre lucrul acesta. De aceea, Te rog, aratá-mi femeia care stá in rándul al treilea pe scaune, pentru ce fel de probléme se roagá ea?“ Imediat eu am auzit in interiorul meu acest ráspuns: „Ea suferá de artritá.“ In niciun caz eu nu-i voi spune acelei femei, am cugetat eu, ci voi folosi acum acest dar in felul cum mi-am dorit intotdeauna sá-1 folosesc.

328

Experience §1 mčrturll

Am luat deci o hártie, am descris-o acolo pe acea femeie, locul unde jedea, ji apoi am adáugat: artritá. La sfárjitul serviciului divin, i-am invitat pe credincioji sá vina in fata la rugáciune. Dar femeia respectivá n-a venit. De aceea am facut o a doua invitatie ji apoi a venit ji ea. M-am dus apoi imediat la ea ji am intrebat-o ce necaz are. - Artritá, mi-a ráspuns ea. Acest fapt m-a zguduit in interiorul meu. Cáci era pentru prima datá cánd mi se intámpla un astfel de lucru. Am invitat-o atunci pe femeie pe platforma amvonului ji am chemat-o pe sotia mea ji pe pastorul adunárii ca sá fie martori la ceea ce urma sá se intámple. Apoi am explicat adunárii problema darului vorbirii despre cunojtintá ji despre faptul cá acum eram convins cá lucrarea se face cum am spus mai sus. Apoi i-am rugat pe pastor ji pe Gloria sá citeascá cele ce scrisesem pe acea hártie. La urmá ne-am rugat pentru acea femeie. Cánd am ajuns apoi acasá, m-am intrebat atát eu, cát ji sotia dacá aceasta nu a fost cumva o purá intámplare, in orice caz fusese o lucrare ce ni se petrecuse pentru prima datá. A doua zi, eu am luat parte la un alt studiu biblic dintr-o altá comunitate. Acolo s-au dezbátut mai multe probléme, printre care ji cazul vindecárii orbului din Ioan capitolul 9. Cu ocazia interpretárilor ce s-au dat acelui caz, un frate a spus aceste cuvinte, ji eu am simtit cá ele mi-au fost adresáte direct mie: „Dacá in viata mea un lucru oarecare merge pe dos, atunci íntotdeauna II fac responsabil pe Dumnezeu pentru acel ejec, dar dacá mi se íntámplá céva bun, eu zic imediat: «O, dar n-a fost decát o intámplare!» Deci cánd mi s-a intámplat céva bun, de cele mai multe ori eu nu šunt gata sá-I aduc lui Dumnezeu toatá lauda care I se cuvine pentru aceasta.“ La inapoierea mea spre casá, eu m-am rugat incet Domnului: „O, Doamne, eu nu má voi indoi deloc de acum incolo cá cele intámplate aseará au fost o minune, pentru ca prin aceastá cunoajtere Tu sá fii proslávit. Cáci n-a fost o intámplare, ci a fost o minune adeváratá. Cáci Tu ai fost Acela care mi-ai spus cá acea femeie suferá de artritá. De aceea, oricát de ciudatá ar fi putut sá pará acea intámplare, eu má voi increde in Tině.“

Experience ji márturll

329

Intámplarea de fata a constituit un ínceput nou in viata mea de credincios. §i am constatat cá nu šunt necesare niciun fel de calificári deosebite pentru credincioji pentru ca Dumnezeu sá le poatá acorda darurile duhovnicejti - nu se cere nicio educatie deosebitá, nici apartenenta la o anumitá natiune, nici chiar ajungerea pe o anumitá treaptá de sfintenie. Tot acest domeniu al darurilor stá la dispozitia crejtinului aja cum voiejte Duhul Sfánt.

In anul 1972, eu am scris o brojurá despre darul „Vorbirii despre cunojtintá“. Unul dintre cei aproape 20.000 de oameni care au cumpárat acea brojurá ji care ji-au předat viata pentru slujba darurilor duhovnicejti a fost pastorul Ker Marquis. Dupá ce intr-o seará a citit ji el acea brojurá, s-a rugat astfel Domnului: „O, Doamne, dacá Tu Te potí folosi de Doug Wead in felul acesta, de ce nu Te-ai putea folosi ji de mine?“ In seara aceea pastorul Marquis nu a putut dormi. §i in timp ce státea in pat, el I-a mai pus Domnului ji alte intrebári: „Doamne, dacá existá céva pe care in calitatea mea de pástor ar trebui sá jtiu cu ocazia serviciului divin de máine, atunci Te rog sá-mi descoperi.“ La Ínceput el nu a primit niciun ráspuns. Apoi i-a venit deodatá acest gánd: „Máine va fi prezentá in adunare o femeie imbrácatá in rojů. Ea va jedea Ín ultimul rand de scaune. Sá te rogi pentru ea.“ Marquis n-a cugetat decát cáteva secunde la cele de mai sus. Apoi s-a intors pe cealaltá parte ji ji-a bátut joc de el insuji cá s-a incurcat in nijte gánduri atát de absurde. Dar Ín ziua urmátoare era duminica dimineata, era in localul adunárii, pe ultimul ránd jedea ji o femeie intr-o hainá rojie. Marquis n-o mai vázuse niciodatá páná atunci. A incercat sá uite din seara trecutá, dar nu a reujit. In cele din urmá a ajuns la convingerea cá era vorba de mai mult decát o intámplare ji a facut urmátorul lucru: „Eu má adresez acum doamnei care stá pe ultimul ránd ji care este imbrácatá in rojů - zise el - in ultima vřeme ati avut greutáti mari ji Dumnezeu m-a insárcinat sá má rog pentru dumneavoastrá.“

330

Experience $1 mčrturll

§i femeia aceea a izbucnit intr-un torent de lacrimi. Marquis a rámas fbarte uimit. Dar incá inainte de a se termina ziua, el a putut sá stea de vorbá cu ea ji s-o ajute intr-un mod eficace.

In primávara anului 1947 am participat la o serie de studii biblice in localitatea Albany, Oregon. Un frate din Biserica Episcopalá slujea impreuná cu mine. Inaintea unui astfel de serviciu religios, adicá inainte de a ne urea pe platforma din sálá, Duhul Sfánt mi-a arátat o tánárá femeie care jedea in adunare. Ea se afla in mari incercári spirituále. In duhul meu eu am vázut fata ei, locul unde jedea ji cum era imbrácatá. Duhul Sfánt mi-a dat instructiuni: ce sá vorbesc cu ea ji cum s-o ajut. Apoi noi am intrat ín šala de adunare, ji iatá cá ea se afla la locul indicat! Dupá terminarea adunárii, m-am dus la ea ji i-am spus: - Dumneata te rogi pentru o problemá deosebitá, nu-i aja? - Da, eu L-am rugat pe Dumnezeu sá-mi dea ji mie darul Duhului Sfánt. In timp ce Duhul Sfánt imi vorbise inaintea serviciului divin, eu am seris pe hártie tot ce mi-a spus ji mi-a arátat. Hártia aceea eu am scos-o acum din buzunar ji am dat-o acelei femei. Acolo seria unde va jedea ji cum va fi imbrácatá. Afará de aceasta eu am seris ji cuvintele: „Dánsa va spune cá dorejte sá primeascá darul Duhului Sfánt.“ Cánd am citit acele insemnári, o mare uimire a apárut pe fata ei, ca ji cum ar fi spus: „Poate Dumnezeu sá-mi dea Duhul Sfánt chiar cu felul de viatá de acum?“ - Dar acestea nu este tot ce vreau sá vá comunic, am spus eu. Dumneata nu ti-ai předat deloc viata lui Dumnezeu ji incá nu-I apartii. Bárbatul cu care tráiejti acum nu este sotul dumitale legitim. Totuji, Dumnezeu vrea sá-ti schimbe viata. El dorejte sá-ti ierte pácatele ji sá-ti dáruiascá bucuria adeváratá. De aceea, dumneata nici n-ai jtiut bine ce vrei atunci cánd ai spus cá dorejti sá primejti darul Duhului Sfánt. Totuji, este čert cá-L vei primi astá-seará. Domnul Isus te va boteza cu Duhul Sfánt ji vei deveni un om cu totul nou. Am condus-o apoi la amvon ji am spus adunárii cá poate acum sá

Experlente ?i márturli

331

fie martora unei minuni, cum un om poate sá primeascá mántuirea ji sá fie botezat cu Duhul Sfánt. Apoi noi ne-am rugat cu ceilalti pástori pentru ea, am uns-o cu untdelemn ji ea a fost botezatá cu Duhul Sfánt. Inainte ca acea sáptámáná de studii biblice sá se fi terminat, ea a mai adus la Cristos incá douá din prietenele ei.

Pat Robertson este autorul cártii Shout It From the Housetops (Sá strigati de pe acoperijurile caselor) ji intemeietorul „Emisiunii creatine prin radio“. El are ji emisiuni proprii de televiziune, care pot fi vizionate in fiecare seará in unele din cele mai mari oraje din S.U.A. Robertson este baptist, dar este atát de unit cu mijcarea charismaticá, incát el folosejte pe fatá darul vorbirii despre cunojtintá in emisiunile sale de televiziune. Unii din cei ce criticá activitatea lui cred cá la el este vorba de nijte observatii metafizice, ji nu de un dar al Duhului Sfánt. Altii afirmá pe de altá parte cá asistenta la emisiunile lui de televiziune este atát de numeroasá, incát cu sigurantá cá el va putea sá „ghiceascá“ prin vorbirile sale profetice adevárul cu privire la unul sau altul din spectatorii sái. Dar uriaja cantitate de corespondent pojtalá care ii inundá in fiecare zi biroul aratá foarte limpede ce fel de influence durabile exercitá credintá lui asupra ascultátorilor sái ji asupra altor oameni. §i Robertson relateazá urmátoarea intámplare: „Cánd ne rugam, Dumnezeu mi-a arátat o persoaná care iji fracturase antebratul drept ji Í1 purta bandajat in ghips. Dumnezeu voia sá vindece acea fracturá. Cánd la sfárjitul programului eu am párásit studioul, au venit spre mine douá doamne de várstá mijlocie. Cea mai in várstá iji purta antebratul drept bandajat in ghips. Ele m-au rugat sá má rog pentru brapú fracturat, dar eu le-am ráspuns: „Vindecarea s-a facut deja.“ Doamnele au crezut cá in clipa aceea eu am avut o descoperire deosebitá, totuji cazul nu a fost aja. Doamna fusese deja vindecatá in timpul rugáciunii, in momentul cánd mi-a fost arátat. Dar cea mai maře minune din aceastá lucrare a fost faptul cá nici bolnava ji nici prietena ei nu au asistat la emisiunea noastrá cánd s-a produs acea lucrare. Niciuna nu jtia nimic despre faptul cá

332

Experlente ?l márturll

inainte cu aproape 30 de minute, eu vorbisem in timpul emisiunii despre ceea ce-mi arátase Dumnezeu. Dupá douá zile, femeia s-a intors de la medicul care facuse o radiografie a fracturii ji constatase cá in locul in care osul antebratului fusese complet farámitat, parcá iar fi crescut din nou un os cam de 5 cm. Cáci osul antebratului era din nou solid sudat ji medicul a putut sá scoatá bandajul cu ghips.“

In anul 1974, mi s-a intámplat céva deosebit in localitatea Salem, Oregon. Am fost invitat sá predic la o conferintá tinutá la „Peoples Church“, unde Dennis Davis era pastor. Cu putin timp inainte de ínceperea slujbei religioase, eu jedeam pe platforma amvonului ji má uitam la adunare, cánd Duhul Sfánt mi-a atras atentia in mod deosebit asupra únor ascultátori. „Bárbatul ji sotia lui din rándul 9 se roagá pentru fiul lor. La sfárjitul adunárii i-am invitat pe toti care aveau nevoi deosebite sá viná in fatá la amvon. Doamna de mai sus a venit ji ea. M-am dus la ea ji am intrebat-o dacá se roagá pentru ceva cu totul deosebit. - Am un fiu la Washington ji má rog ca Dumnezeu sá-1 salveze. - Am un mesaj pentru dumneavoastrá, am ráspuns eu. Dumnezeu v-a ascultat rugáciunea ji a vorbit cu mine despre fiul dumneavoastrá. Apoi i-am arátat hártia cu cele notate de mine. Am indemnat-o apoi pe aceastá femeie sá citeascá in fata intregii adunári mai multe versete biblice. - Dumnezeu tine toatá aceastá situatie in mána Lui, am asigurato eu. El va ingriji de fiul dumneavoastrá pentru ca el sá se decidá pentru Cristos. Cei doi soti , s-au simtit ♦ foarte imbárbátati. > Dar mai tárziu in cursul sáptámánii, am auzit de asemenea cá doamna se ruga de ani de zile ji pentru o vedere mai buná. Oftalmologul ii prescrise nijte ochelari puternici, dar cu toate acestea abia dacá putea sá citeascá. Ori de cáte ori se faceau rugáciuni speciále, doamna Wiley cerea sá se facá rugáciune ji pentru ochii ei. Dar in seara aceea a fost atát de

Experience si mčrturll

333

preocupatá de fiul ei nemántuit, cá a uitat despre necazul ei propriu. lar cánd i-am cerut sá ne citeascá la toti din Biblie, existau acolo mai multi oameni, inclusiv mama ei, care jtiau cá ea nu va putea čiti. Dar spre uimirea multora de acolo, ea a citit literele mici din Biblie cu toatá ujurinta ji in mod cursiv.

Intr-un fel neobijnuit, Domnul 1-a imbárbátat pe un slujitor al Sáu din Scottsdale, Arizona, care ajunsese in nijte mari dificultáti financiare. Noi am fost invitati la o conferintá care s-a tinut intr-o suburbie a orajului Phoenix. Era intr-o seará inainte de inceputul serviciului divin, cánd Duhul Sfánt a inceput sá-mi vorbeascá astfel: „Astá-seará va veni la adunare un slujitor al Impárátiei Mele, care se luptá cu mari dificultáti financiare. El poartá un costum verde.“ Eu am scris aceastá injtiintare pe hártie ji am iejit afará pe platformá, pentru cá trebuia sá inceapá serviciul religios. Pastoral comunitátii 1-a rugat pe un alt pástor care se afla printre ascultátori sá viná la amvon sá se roage ímpreuná cu noi, iar acest bárbat care purta un costum verde se afla lángá el. A inceput slujba printr-o cántare ji deoarece adunarea mai cánta incá, pastoral, care trebuia sá ne conducá in ragáciune s-a ajezat pe scaunul liber de lángá mine. Eu m-am apropiat de el ji 1-am intrebat: - Bárbatul acela de jos, in costum verde, care státea lángá dumneavoastrá, este ji el un slujitor al lui Dumnezeu? - Da, imi ráspunse el. Este de la Teen Challenge, o organizatie religioasá care se ocupá in principal de tineri cázuti in patima stupefiantelor. Eu eram acum pe deplin convins cá Dumnezeu imi vorbise. I-am dat pastorului notita mea ji 1-am rugat: - Vá rog sá dati vecinului dumneavoastrá notita mea cánd dupá ragáciune vá veti duce iar jos. Putin timp mai tárziu, respectivul a citit nota mea, apoi s-a uitat la mine ji a dat afirmativ din cap. Da, el avea mari greutáti financiare

334

Experlente $1 mčrturll

legate de activitatea lui din Teen Challenge. Avea nevoie urgent de 30.000 de dolari. L-am chemat imediat in fatá ji ne-am rugat pentru el ji pentru nevoile lui financiare. In felul acesta Dumnezeu a putut sá-i dáruiascá mult curaj ji sperantá. Dupá cáteva sáptámáni, el a primit ji ajutorul financiar de care avea nevoie.

In luna noiembrie 1971, am predicat in localitatea Poplar Bluff, Missouri. íntr-o seará Duhul Sfánt mi-a vorbit inainte de inceperea slujbei religioase, in timp ce má rugam incá intr-o camerá aláturatá. „Astá-seará o femeie va jedea in adunare in partea dreaptá din locul unde vei sta tu ji va purta o rochie albastrá. Ea are mai multe tumori, ji Eu o voi vindeca. S-o chemi din adunare ca sá viná in fatá. > “ Eu am scris acest mesaj pe o hártie ji am lásat-o pe pervazul din camera unde má rugasem. Cánd am intrat in sala de adunare ji m-am ajezat pe platforma amvonului, am přivit ji am examinat cu atentie pe vizitatorii care jedeau in partea dreaptá ji am cáutat o femeie imbrácatá in albastru. Dar erau o multime de femei in albastru. La sfárjitul serviciului divin, am spus adunárii cá aici este cineva care are mai multe tumori. §i am invitat-o pe persoana respectivá sá viná in fatá la amvon. Am repetat indemnul meu de mai multe ori ji s-a creat o situatie destul de jenantá, cáci timp de 7-8 minute nimeni nu a reactionat la chemarea mea. §i aceastá situatie ar fi putut sá dureze multá vřeme. In cele din urmá, s-a ridicat un bárbat ji a venit in fatá, m-am rugat cu el ji apoi am incheiat adunarea, fiind putin descurajat. Dar cánd serviciul divin se terminase, a venit la mine sotia pastorului ji m-a intrebat: - Te-ai gándit la cineva anume cánd ai indemnat o persoaná care are tumori sá viná in fatá ji sá te rogi pentru ea? Dar eu n-am avut atunci nicio dispozitie sá discut cu ea experientele mele spirituále personále ji in mod neintelept i-am dat un ráspuns evaziv, care era mai degrabá negativ. Doamna care státea lángá mine, zise ea, avea intr-adevár tumori,

Experiente §1 márturll

335

dar pentru cá se facuserá deja mai multe rugáciuni fara ca sá producá nimic, pentru ea a devenit o situatie penibilá sá mai viná la amvon atunci cánd se face chemare pentru aceasta. A avut o rochie albastrá? am íntrebat-o eu. §i ea mi-a ráspuns afirmativ. Atunci am alergat repede in camera in care má rugasem, am luat notita pe care o lásasem pe pervazul ferestrei ji am arátat-o sotiei pastorului. Ea a rámas uimitá, ji eu de asemenea. Deci oamenii nu šunt intotdeauna dispuji, atunci cánd ii cheamá Duhul Sfánt ca sá se conformeze unui astfel de cuvánt rostit prin darul vorbirii despre cunojtintá. De aceea, dintr-un motiv sau altul, ei nu-I dau lui Dumnezeu prilejul sá facá o minune in viata lor.

CONCLUZII

ansen, vestitul navigator norvegian, atunci cánd a pornit in expeditie pentru cercetarea Arcticii, a luat cu sine un porumbel cálátor. Dupá doi ani de izolare completá, in regiunea dezolantá a Arcticii, a scris un bilet pe care 1-a ajezat sub aripile porumbelului. A dat drumul acestui porumbel, care s-a intors acasá, strábátánd vreo douá mii de mile peste intinsul de gheatá ji valurile oceanului. Obosit, intr-o zi a ajuns acasá, lásándu-se pe genunchii sotiei marelui explorator. Prin sosirea porumbelului ji din biletul primit, ea a inteles cá sotul ei a ajuns la destinatie ji cá este bine ji sánátos. Revársarea Duhului Sfánt la Rusalii a fost semnul cá Domnul Isus Cristos a ajuns in cer ji cá §i-a adus aminte de fagáduinta facutá. Atunci cánd vorbim despre lucrárile lui Dumnezeu, incercám acelaji sentiment de adáncá umilintá fatá de máretia Celui Atotputernic, pe care 1-a avut odatá Augustin (sec. al IV-lea). Pe cánd se gándea sá serie o carte despre Dumnezeu, a iejit sá se plimbe pe tármul márii. Acolo a intálnit un copil ce-ji facuse o gropitá in nisip, unde incerca sá mute marea, cáránd apa cu pumnii. Privind acel tablou, Augustin ji-a dat seama cá ji el incerca céva asemánátor: sá cuprindá ji sá explice máretia Dumnezeirii cu mintea lui limitatá. §i totuji, lucrarea Duhului Sfánt ne permite sá ne facem pártaji Dumnezeirii intr-o másurá ji intr-un fel extraordinar de minunat. Lásánd la o parte comoditate spiritualá ji prudenta nejustificatá - sá ne depártám de tármul de-a lungul cáruia am plutit cu stángácie; avántándu-ne in larg - sá ne adáncim ín apele cristaline ale Duhului Sfánt (Ezec. 47:1-5). Aceastá experientá binecuvántatá ne va deschide perspective noi de pártájie intimá cu Domnul, asigurándu-ne

N

338

Concluzll

toate conditiile ce trebuie sá le aibá Biserica in calitate de Mireasá a Domnului Isus Cristos. Pogorárea Duhului Sfánt „Nijte limbi ca de foc au fost vázute impártindu-se printre ei... ji toti s-au umplut de Duh Sfánt...“ (Fapte 2:3-4)

AN EXE

ANEXA 1

------------------- AO PERSOANA §1 LUCRAREA DUHULUI SFÁNT (prezentore rezumativó) *

I. DIVINITATEA DUHULUI SFÁNT (Fapte 5:3-4) 1. Prezent pretutindeni (Ps. 139:7-10); 2. Are toatá puterea (Luca 1:35); 3. Are toatá cunojtintá (1 Cor. 2:10-11); 4. Este vejnic (Evr. 9:14). Numele Sáu este unit in egalá másurá cu Numele Tatálui ji al Fiului: 1. La botezul credinciosului (Matei 28:19); 2. La binecuvántarea apostolicá (2 Cor. 13:14). Dumnezeirea se vede ji din legátura ce o are cu viata ji lucrarea lui Isus Cristos. 1. Zámislit prin Duhul Sfánt (Luca 1:35); 2. Uns cu Duhul Sfánt pentru lucrare (Fapte 10:38); 3. Cáláuzit de Duhul Sfánt (Matei 4:1); 4. Rástignit in puterea Duhului Sfánt (Evr. 9:14); 5. Inviat prin puterea Duhului Sfánt (Rom. 8:11); 6. A dat porunci prin Duhul Sfánt (Fapte 1:2). II. SIMBOLURILE DUHULUI SFÁNT 1. Focul (Luca 3:16), care ne vorbejte despre puterea Lui purificatoare (Fapte 2:3; Is. 8:1-7); 2. Vántul (Ioan 3:8), care ne vorbejte despre adáncimea puterii Lui mari de regenerare; *

Avánd la bazá The Christian Life New Testament - cu note si indrumári biblice de Porter Barrington

342

Anexe

3. Apa (Ioan 7:37-39), care ne vorbejte despre umplerea credinciosului cu viata spiritualá páná ce aceasta se revarsá; 4. Sigiliul (Ef. 1:13), care ne vorbejte despre credincios ca fiind proprietatea Lui; 5. Untdelemnul (Fapte 10:38), care ne vorbejte despre puterea Lui de a-1 unge pe credincios pentru slujbá; 6. Porumbelul (Marcu 1:10), care ne vorbejte despre faptura Lui blándá, iubitoare, pliná de pace; 7. Arvuna (2 Cor. 1:22), care ne vorbejte despre garantia mojtenirii Impárátiei lui Dumnezeu.

III. PÁCATELE IMPOTRIVA DUHULUI SFÁNT 1. Pácatul hulirii Duhului Sfánt (Matei 12:31-32) - numit ji „pácatul de neiertat“; 2. Pácatul impotrivirii fatá de Duhul Sfánt (Fapte 7:51); 3. Pácatul intristárii Duhului Sfánt (Ef. 4:30-32); 4. Pácatul stingerii Duhului Sfánt (1 Tes. 5:19); 5. Pácatul mintirii Duhului Sfánt (Fapte 5:1-11) IV. LUCRAREA DUHULUI SFÁNT 1. Dovedejte lumea vinovatá de pácat (Ioan 16:9); 2. Convinge lumea cá Isus este neprihánirea lui Dumnezeu (Rom. 10:3-4); 3. II najte din nou pe credincios (Ioan 3:5); 4. Locuiejte ín cel credincios (1 Cor. 6:19-20); 5. II pecetluiejte pe credincios (Ef. 1:3-14); 6. 11 boteazá pe credincios (Fapte 1:5); 7. II umple pe credincios (Ef. 5:18); 8. Ii dá putere celui credincios (Fapte 1:8); 9. II cáláuzejte pe cel credincios - prin roada Sa (Gal. 5:22-23); lO. Imparte daruri duhovnicejti (1 Cor. 12:1-11).

V. ROADA DUHULUI (Gal. 5:22-23) 1. Dragostea; 2. Bucuria; 3. Pacea;

343

Anexe

4. 5. 6. 7. 8. 9.

Indelungá rábdare; Bunátatea; Facerea de bine; Credinciojia; Blándetea; Infránarea poftelor.

VLDARURILE DUHULUI SFÁNT (1 Cor. 12:1-11) 1. Intelepciune; 2. Cunojtintá; 3. Credintá; 4. Darul támáduirilor; 5. Puterea de a face minuni; 6. Prorocia; 7. Deosebirea duhurilor; 8. Felurite limbi; 9. Tálmácirea limbilor.

DENUMIRILE DUHULUI SFÁNT * 1. Denumirile dumnezeirii Sale: a) Dumnezeu (Fapte 5:3-4; 28:25-27; Is. 6:1-4); b) Domn (2 Cor. 3:18; Evr. 10:15-17; ler. 31:31-34). 2. Denumirile care aratá relatiile cu Tatál: a) Duhul lui Dumnezeu (Gen. 1:2; Matei 3:16); b) Duhul Domnului (Luca 4:18); c) Duhul Sáu (Num. 11:29); d) Duhul Domnului Dumnezeu (Is. 61:1); e) Duhul Tatálui (Matei 10:20); f) Duhul Dumnezeului celui Viu (2 Cor. 3:3). 3. Denumirile care aratá relatiile cu Fiul: a) Duhul Domnului (Fapte 5:9; 8:39); Dupá The Victor Bible Sourcebook, de S. D. Swihart, p. 92.

344

Anexe

b) c) d) e) f)

Duhul lui Isus (Fapte 16:7); Duhul lui Cristos (Rom. 8:9); Duhul Fiului Sáu (Gal. 4:6); Duhul lui Isus Cristos (Flp. 1:19); Mángáietorul (Ioan 14:26; 15:26)

EXECUTORUL DIVIN * Duhul Sfánt duce la indeplinire planurile ji voia Dumnezeirii

I. ÍN LEGÁTURÁ CU CRISTOS 1. Darul dependent de ináltarea ji proslávirea lui Cristos (Ioan 7:39; 16:7; Fapte 2:33); 2. El 11 proslávejte pe Cristos (Ioan 15:26; 16:1-11, 14; Fapte 5:32; 1 Cor. 12:3; 1 Ioan 4:2; 5:6-8); 3. El Se numejte Duhul lui Cristos (Gal. 4:6; 1 Pet. 1:11).

II. ÍN LEGÁTURÁ CU SCRIPTURA 1. Cel ce o inspirá (Fapte 4:25; Evr. 3:7; 10:15; 2 Pet. 1:21; 2. Cel ce o interpreteazá (Ioan 14:17; 16:12-15; 1 Cor. 2:9-13; Evr. 9:8; 2 Pet. 1:20-21). HLÍN LEGÁTURÁ CU LUMEA 1. Creator (Gen. 1:2; lov 33:4; Ps. 104:30); 2. li convinge pe oameni de pácat (Ioan 16:8-11). IV.ÍN LEGÁTURÁ CU BISERICÁ 1. Cel ce a constituit-o (Fapte 2:1-4, 18; 4:31-33; 1 Cor. 3:16; 12:11-13; Ef. 2:22); 2. Autorul darurilor din Bisericá (1 Cor. 12:4-13; Ef. 4:3-4; 2:4).

V. ÍN LEGÁTURÁ CU CREDINCIOSUL (INDIVIDUAL) 1. Najterea din nou (Ioan 3:5; 6, 8; Rom. 8:9-11; 1 Cor. 12:13; Tit 3:5); Sursa: T. C. HAMMOND: In Understanding Be Men. A Handbook of Christian Doctrine, InterVarsity Press, 1977, p. 135.

345

Anexe

2. Revelatie ji credintá (1 Cor. 2:9-14; Ef. 3:5); 3. Sfintire (Rom. 8:2-4, 13; 1 Cor. 6:11; Gal. 5:16-25; 2 Tes. 2:13); 4. Cáláuzire (Fapte 8:29; 10:19; 11-12; 16:6-7; Rom. 8:14; Gal. 5:18); 5. Mijlocire (Rom. 8:26-27; Ef. 6:18).

Duhul Sfánt este VICARIUS CHRISTI - ca sá folosim expresia lui Tertulian - respectiv vicarul (loctiitorul) lui Cristos pentru Bisericá. DUHUL SFÁNT §1 ISUS CRISTOS

Invátátura lui Cristos referitoare la Duhul Sfánt este bogatá (depliná) ji variatá, mai ales la sfárjitul ultimului an din lucrarea Sa pámánteascá.

• • • • • • • • • •

Cristos S-a bucurat in Duhul Sfánt (Evr. 10:7; Luca 1:15,41,67); Cristos a fost náscut prin Duhul Sfánt (Matei 1:18); Cristos a fost uns cu Duhul Sfánt (Matei 3:16; 12:18); Cristos S-a bucurat in Duhul Sfánt (Luca 10:21); Cristos S-a rugat pentru venirea Duhului Sfánt (Ioan 14:16); Cristos a prorocit venirea Duhului Sfánt (Ioan 7:37-39); Cristos a murit (S-a jertfit) prin Duhul Sfánt (Evr. 9:14); Cristos a fost inviat prin Duhul Sfánt (Rom. 1:4; 8:11); Cristos a dat porunci prin Duhul Sfánt (Fapte 1:2); Cristos a trimis Duhul Sfánt (Ioan 15:26).

ANEXA2

INDEX DE NUME (Dictionar selectiv) *

AUGUSTIN, fericitul (Aurelius Augustinus) (354-430) -teolog, filozof fi scriitor roman; episcop de Hippona. A scris: Cetatea lui Dumnezeu, Confesiuni. Doctrina sa despre gratia diviná fi predestinate a influentat scolastica timpurie, calvinismul etc. Considerat párinte al Bisericii; canonizat de Biserica Romano-Catolicá. Se referá íntre altele fi la vorbirea in alte limbi.

p. 46,309,310,311,337.

BARRAT, Th. B. (1862-1940), unul din pionierii mifcárii penticostale europene, de origine englez, dar care a activat mai ales in Norvegia.

p. 313

BENJAMIN, J. A. A. (1853-1931), unul din primii credinciofi penticostali din Germania.

p. 313

BUNYAN, John (1628-1688), náscut la Elstow (Anglia), autor a numeroase cárti, Íntre care fi Cálátoria cre^tinului.

p. 174

CALVIN,Jean (1509-1564). Reformátor religios francez,fondatorul calvinismului, conducátor al republicii teocratice din Geneva (1541); autor al operei teologice Institutia crejtiná (1536), monument al limbii franceze.

p. 260,311 CLEMENT ALEXANDRINUL (Titus Flavius Clemens) (c. 150-c. 215). Teolog creftin, considerat párinte al Bisericii. A considerat filozofia greco-romaná ca o propedeuticá a dogmaticii creftine (Stromata). p. 44,165,139

CONSTANTIN CEL MARE (Flavius Valerius Constantinus) (306-337). Impárat peste toatá impárátia romaná. A facilitat consolidarea creftinismului ca *

Datele biograflce sunt extrase in majoritate din MIC DICJIONAR ENCICLOPEDIC, ed. a II-a, 1978 fi DICJIONAR DE FILOZOFIE, Buc., 1978.

Anexe

347

religie de stát (Edictul de tolerantá de la Milano, 313 e.n. ji convocarea primului Conciliu ecumenic de la Niceea, 325 e.n.).

p. 31 DANTE, Alighieri (1265-1321), scriitor italian, autor al unui poem ín 3 párti, Divina comedie, ín care se gásesc mentiuni despre vorbiri ín alte limbi, neintelese de autor. p. 310

FERRIER Vincent, sfánt din Valencia, Spania (1350), despre care Enciclopedia catolicá (mai multi biograf!) afirmá cá a fost inzestrat cu darul vorbirii in alte limbi.

p. 310

FILON din Alexandria (FILON IUDEUL) (c. 25 i.Cr.-10 d.Cr), filozof grec, jeful jcolii iudeo-alexandrine. A interpretat alegorie Vechiul Testament prin prisma filozofiei grecejti ji a influentat neoplatonismul ji crejtinismul prin doctrina sa despre „Logos“, conceput de el ca mediator intre Dumnezeu ji lume. p. 136

FINNEY, Charles (1792-1875), jurist, intors la credintá ín anul 1821 - unul din cei mai mari evanghelijti, care a experimentat puterea Duhului Sfánt. p. 312,313,317

GNOSTICISM (gr. gnostikos, „care eunoajte“), ansamblu de doctrine filozoficereligioase infiuente in secolele I-II d.Cr. G. a fost considerat ca erezie ji respins de cátre biserica crejtiná oficialá. Reprezentanti! principal! ai G: Valentin din Egipt ji Vasilide din Siria. G. este criticat de IRINEU (vezi IRINEU). p. 309

HEINE, Heinrich (1797-1856), poet german. p. 123

HERODOT (c. 484-425 i.e.n.), istoric grec, originar din orajul Helicarnas, supranumit „párintele istoriei“. Opera sa, Istorii (9 cárti), constituie prima incercare de a reuni intr-un tot datele istorice ji geografice eunoseute páná la el.

p. 123,277

HOLLENWEGER,W.J., autor contemporan a numeroase lucrári ji tratate despre mijcarea penticostalá mondialá (istorie ji teologie penticostalá).

p. 229,313 HUGHENOTI, protestanti francezi, de confesiune calviná din secolele XVIXVII. In luptele dintre hughenoti ji catolici, care s-au transformat in rázboiul de lungá duratá (1562-1594), s-au manifestat, dupá cum aratá mai multe márturii serise, „darurile duhului Sfánt“, mai multi hughenoti (al cáror nume s-a pástrat ín parte) au vorbit ín alte limbi, au profetit etc.

p. 311

346

Anexe

IOAN HRISOSTOM (Gurá de Aur) (c. 344-407), teolog ji predicator, patriarh de Constantinopol. Autor a numeroase scrieri religioase. p. 162,276,310 IRINEU (130-200 d.Cr.), primal teolog din istoria Bisericii timpurii. A tráit in Smirna, unde a luat contact cu ínvátátura lui Policarp, ucenic al apostolului Ioan. El numea desávárjit pe cel ce a primit Duhul lui Dumnezeu ji darurile duhovnicejti.

p.56,309,310

IRVING, Edward (1792-1834), predicator prezbiterian din Anglia, inipatorul unei mijcári ce-i poartá numele. El a intemeiat „Biserica nouá apostolicá“. In biserica condusá de el, au avut loc botezuri cu Duhul Sfánt. p. 311,312 JEFFREYS, George (1899-1962), pionier al mijcárii penticostale europene, originar din Jara Galilor.

p. 313

LUTHER, Martin (1483-1564) Teolog german, reformátor religios, a tradus Biblia (1521-1534) in limba germaná. 1st. Bis. Crejtine de Sauer (vol. 3) serie cá a fost profet, evanghelist ji vorbitor in alte limbi. p. 126,311 IUSTIN MARTIRUL (100-167), primul filozof crejtin. El constatá existenfa darurilor duhovnicejti in Biserica din vremea sa.

p. 309

MONTANISM. Mijcare de trezire sufleteascá din secolul al II-lea (centru de ráspándire Frigia, Asia Micá). A pus accentul pe botezul cu Duhul Sfánt ji pe darurile duhovnicejti, inclusiv vorbirea in alte limbi. Montanijtii cereau intoarcerea la evlavia ji lucrárile primului veac al crejtinismului.

p. 308,312

MOODY, D. L. (1837-1899), věstit predicator metodist, a lásat o frumoasá ji amánunfitá márturisire cu privire la primirea botezului cu Duhul Sfánt.

p. 299,312,313 ORIGEN (185-254 e.n.). Apologet crejtin. Reprezentant al patristicii. A cáutat sá fundamenteze dogmele crejtinismului cu ajutorul platonismului. Mentioneazá vorbirea in alte limbi.

p. 44,309

PASCAL, Blaise (1623-1662), matematician, fizician, scriitor ji filozof francez. Are ji o incercare neterminatá de apologie a religiei crejtine (titlul Cugetárí). El a fost adeptul mijcárii de trezire jansenite.

p. 123

Anexe

349

POLI CARP (mort ca martir in 155 d.Cr.), episcop - existá márturii cá a vorbit in alte limbi.

p. 309 PITIA (mitologiagreacá),preoteasa oracolului din Delfi. Prezicerile sale, considerate ráspunsuri ale zeului Apolo, erau exprimate in formuláři enigmatice. p. 147,263 PLATON (427-347 i.Cr.), filozof grec, unul dintre cei mai mari gánditori ai Antichitátii. Este intemeietorul unei teorii etice ji estetice originale, bazate pe teoria ideilor. Filozofia sa a influentat intreaga evolutie ulterioará a idealismului, „rámánánd páná astázi un model clasic al idealismului obiectiv“.

p. 136

QUAKERI (de la engl. „quakers“, „tremurátori“), numele membrilor unei mijcári protestante, numitá Societatea Pácii, apárutá in timpul revolutiei burgheze din Anglia (sec. al VII-lea) - fondator G. Fox. Numiti ji prieteni (Friends), quakerii puneau intre altele accentul pe descoperiri divine ji vorbirea in stil profetic la serviciile divine. p. 311 SOCRATE (SOKRATES) (469-399 i.Cr.), filozof grec, precursor al idealismului obiectiv. A orientat gándirea filozoficá spre subiect, spre om, spre problemele gnoseologice ji morale. A avut numeroji discipoli, printre care Platon, Xenofon etc.

p. 136

SIBILE, femei cárora li se atribuia, in antichitate, darul de a prezice viitorul, fiind inspirate de zei.

p. 148,263

TEOFIL DIN ANTIOHIA p. 56

TERTULIAN (Quitus Septimius Florens Tertullianus) (cca 155-220). Teolog crejtin roman. Unul dintre fondatorii patristicii.

p. 31, 308

TOMA dAquino (1225-1274), teolog ji filozof medieval, cel mai de seamá reprezentant al scolasticii catolice oficiale. Lucrarea principalá: Summa theologiae. El calificá vorbirea in alte limbi ca pe un dar supranatural.

p. 310 TOPEKA. Oraj in statui Kansas (S.U.A.), de care este legat inceputul mijcárii penticostale din America.

p. 313

350

Anexe

TORREY, R. A. (1856-1928). Evanghelist ji scolastic biblic. p. 313

XAVIER, Francisc, mort in 1552, catolic sfánt (canonizat impreuná cu Louis Bertrand). Printre alte calitáp, li se recunoajte ji faptul cá au fost inzestrati cu darul vorbirii ín alte limbi. p. 311

ANEXA 3

INDEX DE SUBIECTE

ALEGORIE 57,269,270 APA (simbol) 68-70 (vezi ji PLOAIA, RÁUL, ROUA) APOSTROFA 270 ARVUNA DUHULUI 80-81 ASCULTARE 177 ATMOSFÉRA (simbol) 82-86 BISERICA • activitáp 253 • slujbe 257 BOLÍ 211 • cauze211 • cái de vindecare 179 • piedici ín calea vindecárii 212 • punerea máinilor 212 • ungerea cu untdelemn 213 BOTEZUL • Domnului 48 • Duhului Sfánt 138 • semnul botezului cu Duhul Sfánt 145 BUCURIA 161 CÁDERI SPIRITUÁLE 179 CÁLÁUZIREA DUHULUI SFÁNT 281 • controlul direct 283 • controlul indirect 282 • voia lui Dumnezeu 284 CREDINCIO$IA 164,206 CREDINTÁ 205 DARURILE DUHULUI SFÁNT 187,193,249 • colaborarea dintre daruri 233 • credintei 205-211 • de descoperire 194-205 • deosebirii duhurilor 201-205 • falsificarea 241

352

• feluritelor limbi 227 • de inspiratie 216 • minunilor 214-215 • primirea darurilor 234 • de putere 205-215 • prorociei 216-226,260 • reglementarea intrebuinfárii darurilor duhovnicejti 237-241 • scopul general 236-237 • tálmácirea limbilor 231 -232 • támáduirilor 211-214 • vorbirii despre cuno^tinfá 198-201 • vorbirii despre intelepciune 194-198 DÉMONII 15,213 DRAGOSTE 160 DUHUL ADEVÁRULUI106 DUHUL LUI DUMNEZEU 102 DUHUL LUI ISUS 15,103 DUHUL DE ÍNFIERE 109 DUHURILE MORJILOR 16 DUHUL NOU (al credinciosului) 16 DUHUL OMULUI16,125 DUH DE VIAJÁ 110 DUHUL SFÁNT • ajutá 26 • atotputernic 39 • batjocorire 27,173 • botezul 138 • cáláuzejte 26 • cerceteazá inimile 25 • daruri 45,185 • deformarea invátáturii despre Duhul Sfánt 21 • denumiri 104 • dispensatia 115 • doctriná generate 19,21 • dovada botezului 142 • dovedejte 26 • dumnezeire 39 • escatologie 55 • 11 glorificá pe Cristos 101 • gre^it inteles 20 • hulá 172 • ignorat 176 • impotrivire 27,174

Anexe

Anexe

• ímbárbáteazá 26 • individualitate 28 • insuflare 54 • ispitire 175 • íntristárile 171 • lucrárile de bazá 131 • másura 51 • mijlocire 27 • mintire 175 • mántuire 175 • Mángáietorul 104 • omniprezent 39 • pácat ímpotrivá 36,183 • personalitate 23,25 • plinátate 167 • refuzat 173 • retragere TI • roada59 • sensibilitate 26 • simboluri 57 • stingere 176 • suferinpá 171 • suveranitate 40 • terminologie 24,186 • trimis de Isus 104 • urmarea botezului cu Duhul 145 DUMNEZEU-DUH 15 EXTAZ265,266 FABULA 271 FACEREA DE BINE 163 FOCUL (simbol) 64-68 GHICITOARE 271 HIPERBOLA 270 INSPIRATIE 202,216 • duhul omului 201,226 • Duhul Sfánt 202,216,226 • Satana 202,226 IRONIE 270 ISPITELE 49 ISTORIA BISERICEASCÁ 305-315 • sec. 1 307-308 • sec. II-VI 308-310 • sec. VI-XIX 310-312

353

354

• sec. XX 313-315 ISUS CRISTOS • activitate 50 • botez 48 • Duhul lui Cristos 55 • flgáduinfe 53 • inviere 52 • ispitire 48 • preexistentá 136 IMBRÁCÁMINTEA (simbol) 89 ÍNDELUNGA RÁBDARE 162 ÍNFIERE 109 ÍNFRÁNAREA POFTELOR 165 ÍNVAtATOR 276 LIMBI OMENE$TI 230 LUCRAREA DUHULUI SFÁNT (istorie) • Sf. Augustin 311 • Barrat 313 • Bethel College 314 • Finney 312,313 • hughenoti311 • Irineu 56,309, 310 • Luther 126,311 • Montanism 308,312 • Moody 299,312,313 • Parham 313 • quakeri 311 • Torrey 313 METAFORE 270 METONIMIE 270 MINUNI 214-215 MIR 97 (vezi ?i SMIRNA) MÁNGÁIETORUL 104 NA§TEREA DIN NOU 135,150,153 PARABOLA 270 PACEA 162 PÁCATUL DE NEIERTAT 183 PÁSTOR 276 PECETEA DUHULUI 77 PERSONIFICARE 270 PLINÁTATEA DUHULUI 167 PLOAIA (simbol 86-87) POCÁINTÁ 131

Anexe

Anexe

PREDICÁ • lucrarea Duhului 305 • pregátirea auditoriului 301 • pregátirea predicatorului 300 • sub ungerea Duhului Sfánt 293,299 PROFETIE (PROFET) • conjtiinta profeticá 268 • darul prorociei 216 • falsá242,243 • functiile profetului 263 • limbaj figurativ 271 • limbaj profetic 269 • misiunea profetului 264 • originea institutiei profetice 263 • slujba de proroc 260 • testare 243 • vázátor261,262 PROROCI 41,217 PROROCIA 48 RÁUL (simbol) 88 ROADA DUHULUI 159 • blándetea 164 • bucuria 161 • bunátatea 163 • credinciojia 164 • dragostea 160 • facerea de bine 163 • indelunga rábdare 162 • ínfránarea poftelor 165 • pacea 162 ROUA (simbol) 87-88 RUGÁCIUNE 96,169 RUSALII 117 SCRIPTURI 45 • insuflare 53 • márturii 54 SFINTIREA 148,152,157 • depliná 153 SFÁNTATREIME • roluri specifice 33 • analogii 32 • deosebiri 35 • dovezi V. T. 32

355

356

• doveziN.T. 32 • relafii 33 SIMBOLURILE DUHULUI • apa 68 • arvuna 80 • atmosféra 82 • focul 64 • ímbrácámintea 89 • pecetea 77 • ploaia 86 • porumbelul 59 • rául 88 • roua 87 • uleiul 70 • ungerea 90 • vántul 62 SINECDOCA 270 SLUJBA DE: • apoštol 257 • evanghelist 275 • invátátor 276 • pastor 276 • proroc 260 TRINITATE UMANÁ 121 • duhul 125 • sufletul 127 ULEIUL (simbol 70-77) • calitáp 70-77 UNGEREA 299-304 • Duhului (simbol) 90-98 • bolnavilor 213 • cu mir (smirna) 97-98 VINDECARI 51,52,211-214 VÁNTUL (simbol) 16,62-64 VORBIREA ÍN ALTE LIMBI 147 VORBIRE FIGURATIVÁ 270-271

Anexe

ANEXA 4

------------------ CSr OPISUL SCHITELOR DE PREDICI

• • • • • • • • • • • • • • • •

Avem nevoie de Duhul Sfánt pentru............................................ 18 Duhul Sfánt izbávejte.................................................................... 30 §apte trásáturi ale ungerii divine...................................................96 ín Duh........................................................................................... 112 Duhul Sfánt a márturisit..............................................................116 Sfintenia......................................................................................... 157 Sfintenia se face prin............................................................ 151-152 Zece dovezi cá botezul cu Duhul Sfánt este pentru toti credinciojii..................................................... 142 La najterea din nou, crejtinul capátá.......................................... 153 Dragostea ji roada Duhului......................................................... 166 Plinátatea Duhului Sfánt.............................................................. 167 Ascultarea deopotrivá de toate persoanele Dumnezeirii........ 177 Persoana ji lucrarea Duhului Sfánt............................................. 341 Denumirile Duhului Sfánt.......................................................... 343 Executorul divin............................................................................ 344 Duhul Sfánt ji Isus Cristos......................................................... 345

ANEXA5

---------------------------------------------------------------------------- A>

OPISUL ARTICOLELOR DESPRE DUHUL SFÁNT PUBLICATE IN BULETINUL CULTULUI PENTICOSTAL (Bucure§ti 1954-1979) Lucrarea Duhului Sfánt - nr. 3/1954; Lucrarea Duhului Sfánt (urmare) - nr. 5/1954; Ziua Cincizecimii - nr. 6/1954; Lucrarea Duhului Sfánt (urmare) - nr. 6/1954; Lucrarea Duhului Sfánt (urmare) - nr. 7/1954; Duhul Sfánt - nr. 9/1954; Roada Duhului Sfánt - nr. 9/1954; Nu stingeti Duhul - nr. 3/1955; Sárbátoarea Cincizecimii - nr. 6/1955; Pecetluiti cu Duhul Sfánt - nr. 6/1955; Cáláuzirea Duhului Sfánt - nr. 6/1955; Duhul Sfánt dá - nr. 8/1955; Cáláuzirea Duhului Sfánt - nr. 10/1955; Pogorárea Duhului Sfánt - nr. 6/1957; Roada Duhului Sfánt - nr. 6/1956; Lucrarea Duhului Sfánt - nr. 9/1956; Primirea Duhului Sfánt - nr. 9/1956; Cum se primejte Duhul Sfánt? - nr. 1/1957; Pogorárea Duhului Sfánt - nr. 6/1957; Cáláuzirea Duhului Sfánt - nr. 11/1957; Pogorárea Duhului Sfánt - nr. 6/1958; Lucrarea Duhului Sfánt pentru mántuirea noastrá - nr. 7/1958; Ati primit voi Duhul Sfánt cánd ati crezut? - nr. 3/1959; Roada Duhului - nr. 4/1959; Botezul Duhului Sfánt, este el najterea din nou? - nr. 5/1959; Pogorárea Duhului Sfánt - nr. 6/1959; Botezul Duhului Sfánt - nr. 6/1959; Pogorárea Duhului Sfánt - nr. 3-7/1960; Cáláuzirea Duhului Sfánt - nr. 8-12/1960; Rusaliile - nr. 5-6/1962; Lucrarea Duhului Sfánt - nr. 7-8/1962;

Anexe

359

Ziua Cincizecimii - nr. 7-8/1963; Rusaliile - nr. 7-8/1963; Rusaliile ca la inceput - nr. 5-6/1964; Botezul cu Duhul Sfánt - nr. 5-6/1964; Duhul Sfánt - nr. 5-6/1965; Rusaliile, sárbátoarea pogorárii Duhului Sfánt - nr. 5-6/1966; Duhul Sfánt Mángáietorul - nr. 5-6/1967; Duhul Sfánt in Sfintele Scripturi - nr. 5-6/1967; Rusaliile - nr. 5-6/1967; Sárbátoarea Cincizecimii - nr. 5-6/1968; Lucrarea Duhului Sfánt in diferite perioade - nr. 5-6/1968; Duhul Sfánt rodejte bucurie - nr. 9-10/1968; Despre Dumnezeu, Duhul Sfánt - nr. 1-2/1969; Lucrarea Duhului Sfánt - nr. 3-4/1969; Duhul Sfánt - un alt Mángáietor - nr. 5-6/1969; A patra roadá a Duhului Sfánt - nr. 5-6/1969; Duhul Sfánt - nr. 5-6/1969; Duhul Sfánt - nr. 7-8/1969; Darul deosebirii duhurilor - nr. 9-10/1969; Despre Duhul Sfánt - nr. 5-6/1970; Lucrarea láuntricá a Duhului Sfánt - nr. 9-10/1970; Pentecosté - nr. 5-6/1971; Lucrarea Duhului Sfánt - nr. 9-10/1971; Ziua Cincizecimii - nr. 5-7/1972; SfántaTreime - nr. 5-7/1972; Dumnezeu a turnat ce vedeti ji auzi|i - nr. 5-6/1974; Lucrarea Duhului Sfánt - nr. 5-6/1972; Duhul care nu Se schimbá - nr. 5-6/1974; Important revársárii Duhului Sfánt - nr. 5-6/1975; Ne trebuie Duhul Sfánt - nr. 11-12/1975; „Ce vrea sá zicá aceasta?“ - nr. 5-8/1976; Másurile Duhului - nr. 5-8/1976; ,A- venit din cer“ - nr. 5-6/1978; Darul prorociei in lumina Vechiului ji Noului Testament (studiu) - nr. 5-8/1978; Ungerea cu Duhul Sfánt - nr. 9-10/1978; Darurile Duhului Sfánt - nr. 7-8/1977; Cáláuzit de Duhul - nr. 5-6/1979; „A venit din cer un sunet ca vájáitul unui vánt puternic“ - nr. 5-6/1979;

Darurile Duhului Sfánt - nr. 7-8/1979.

BIBLIOGRAFIE

CÁRTI • BIBLIA sau SFÁNTÁ SCRIPTURÁ • BAXTER, J. SIDLOW, Our High Calling, Zondervan Publishing House, Michigan, 1975. • BENNET, RITA ji DENIS, The Holy Spirit and You, Logos International, Plainfield, Newjersey, 1972. • BENSON, CLARENCE H., The Triune God, Evangelical Teacher Training Association, Wheaton, Illinois, 1975. • BERKHOF, L., Systematic Theology, Wm. B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, 1953. • BERRY, GEORGE RICKER, The Interlinear Greek-English New Testament, Zondervan Publishing House, Grand Rapids, Michigan, 1976. • BITTLINGER, ARNOLD, Gifts and Ministries, Hodder and Stoughton, Londra, 1974. • BOYD, FRANK M., The Holy Spirit, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri. • BOYD, FRANK M., The Spirit Works Today, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1970. • BREWSTER, P. S., Pentecostal Doctrine, Greenhurts Press, Cheltenham, 1976. • BROWN, COLIN, The New International Dictionary ofNew Testament Theology, Zondervan Corporation, Grand Rapids, 1978 (vol. I-III). • BRUMBACK CARL, What Meaneth This? Elim Publishing Company Ltd., Londra. • BURDICK, DONALD W, Tongues: To Speak or Not to Speak, Moody Press, Chicago, 1975. • CANTELON, WILLARD, The Baptism in the Holy Spirit, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1951. • CARTER, HOWARD, Questions andAnswers on Spiritual Gifts, Assemblies of God Publishing House, Londra, 1946.

Bibliografie

361

• CARTER, HOWARD, Spiritual Gifts and Their Operations, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1968. • CATEHISMUL EXPLICAT, Credinta fi viata creftiná, Arhiepiscopia Romano-Catolicá, Bucurejti, 1978. • CHADWICH, SAMUEL, The Way to Pentecost, Hodder and Stoughton, Londra, 1972. • CHRISTENSON, LARRY, Speaking in Tongues, Dimension Books, Minneapolis, 1975. • CHIRSTENSON, LARRY, Speaking in Tongues and Its Significance for the Church, Fountain Trust, London, 1968. • CUNNINGHAM, ROBERT C., Filled with the Spirit, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1972. • DAKE’s Annotated Reference Bible, 1971. • DURASOFF, STEVE, Bright Wind of the Spirit, Hodder and Stoughton, Londra, 1973. • ERVIN, HOWARD M., These Are Not Drunken, As Ye Suppose, Logos International, Plainfield, New Jersey, 1968. • FIERÁSCU, C., Míc dictionar indrumdtor in terminologia literard, Bucurejti, 1979. • FREEMAN, HOBART E., An Introduction to the Old Testament Prophets, Moody Press, Chicago, 1975. • FROST, ROBERT C., Overflowing Life, Logos International, Plainfield, New Jersey. 1973. • GRAVES, JESSICA RUSSELL, Pentecostalism, Award Books, New York, 1971. • GEE, DONALD, A Word to the Wise, Gospel Publishing House, Missouri, 1975. • GEE, DONALD, Concerning Spiritual Gifts, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1972. • GEE, DONALD, Les Dons Spirituels, 12, rue Colbert-Chatenay, Malabry (Seine), 1956. • GEE, DONALD, Les Minist'eres - Dons de Christ, Viens et Vois, Paris, 1964 • GEE, DONALD, Now that You’ve Been Baptized in the Spirit, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1972. • GEE, DONALD, Spiritual Gifts in the Work of the Ministry Today, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1963. • GEE, DONALD, This Is the Way, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1975. • GEE, DONALD, Toward Pentecostal Unity, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1961. • GEE, DONALD, Wind and Flame, Assemblies of God Publishing House, Craydon, 1967. • HABERSHON, ADA R., The Study of the Types, Kregel Publications, Grand Rapids, Michigan, 1974.

362

• • • • • • • • • • • •

• • • • • • • • •

• • • •

Bibliografie

HAGIN, KENNETH E., Prayer Secrets, Tulsa, Oklahoma. HAIR, JOHN Regent Square, Eighty Years ofa London Congregation, 1898. HARPTER, MICHAEL, None Can Guess, Hodder Christian Paperbacks. HARRIS, RAPLH W, Spoken by the Spirit, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1973. HOLLENWEGER, WALTER J., Die Kirchen der Welt, Band VII, Die Pfingsrkirchen. Evangelisches Verlagswerk, Stuttgart, 1971. HOLLENWEGER, WALTER J., Entusiastisches Christentum, Teologischer Verlag Rolf Wuppertal; Zwingli Verlag, Zurich, 1969. HORTON, HAROLD, The Gifts and the Spirit, Assemblies of God Publishing House, Nottingham, 1968. HORTON, STANLEY M., What the Bible Says About the Holy Spirit, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1976. HOWARD, DAVID M., By the Power ofthe Holy Spirit, Hodder and Stoughton, Londra, 1973. HOYT, HERMAN A., The End Times, Moody Press, Chicago, 1976. LADD, G. E.,A Theology ofthe New Testament, Eerdmans Publ., Cy, 1975. LINDSAY, GORDON, Answers to the Difficult Questions Concerning Divine Healing, The World Correspondence Course, Dallas, 1960. LINDSAY, GORDON, Gifts of the Spirit, Christ for the Nations, Dallas, 1976. LINDSAY, GORDON, How to Receive the Baptism in the Holy Spirit, Christ for the Nations, Dallas, 1976. LINDSAY, GORDON, They Saw It Happen! Christ for the Nations, Dallas, 1972. LINZEY, STANFORD E., Why I Believe in the Baptism with the Holy Spirit, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1962. LOCKYER, HERBERT, All the Apostles of the Bible, Zondervan Publishing House, Grand Rapids, Michigan, 1976. LOCKYER, HERBERT, All the Doctrines of the Bible, Zondervan Publishing House, Springfield, Missouri, 1964. MACDONALD, WILLIAM G., Glossolalia in the New Testament, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1964. MACPHERSON, IAN, Like as ofFire, Puritan Press, Bradford, 1970. MARSH, F. E., Emblems ofthe Holy Spirit, Kregel Publications, Grand Rapids, Michigan, 1974. MENZIES, WILLIAM W, Anointed to Serve, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1971. MILLER, ELMER C., Pentecost Examined by a Baptist Lawyer. MOON, JESSE K., Divine Healing and the Problem of Suffering, Published by the Author, Waxahachie, Texas, 1976. MOON,JESSE K., Principles for Preachers, vol. II, Waxahachie,Texas, 1976.

Bibliografie

363

• MORGAN, G. CAMPBELL, L’Esprit de Dieu, Croisade du Livre Chrétien, Marguerittes, 1957. • MURRAY, ANDREW, Full Blessing of Pentecost, Blundell House, Londra, 1968. • MURRAY, ANDREW, The Spirit of Christ, Christian Literature Crusade, Fort Washington, 1973. • NEW BIBLE DICTIONARY, InterVarsity Fellowship, Londra, 1967. • NICHOL, JOHN THOMAS, The Pentecostals, Logos International, Plainfield, New Jersey, 1971. • OLSON, WILLIAM GEORGE, The Charismatic Church, Bethany Fellowship Inc., Minneapolis, Minnesota, 1974. • OSBORN, T. L., Healing the Sick, Osborn Foundation, 1959. • OSBORN, T. L., Soulwinning Out Where the Sinners Are, Osborn Foundation, 1966. • OSBORN, T. L., The Purpose of Pentecost, Osborn Foundation Publication, Tulsa, 1972. • OSBORN,T. L., The Purpose ofPentecost, Osborn Foundation, 1963. • PACHE, RENE, The Person and Work ofthe Holy Spirit, Moody Press Chicago, 1974. • PEARLMAN, MYER, Knowing the Doctrines of the Bible, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1937. • POTTINGER, ROBERT E., Heal the Sick, El Camino Press, La Verne, California, 1973. • PRINCE, DEREK, From Jordan to Pentecost, Derek Prince Publications, Lauderdale, Florida. • PRINCE, DEREK, Purposes ofPentecost, Derek prince Publications, Lauderdale, Florida. • RANAGHAN, KEVIN ji DOROTHY, Paulist Press Deus Books, New York, 1969. • PROCOPIUS DIN CAESAREA, Ir/sria Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1972. • RATZ, C. A., Outlined Studies in the Holy Spirit, College Press, Peterborough, Ontario, 1969. • RIGGS, RALPH M., The Spirit Himself, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1949. • ROBERTS, ORAL, Faith Against Life’s Storms, Printed in U.S.A., 1964. • RYRIE, CHARLES CALDWELL, The Holy Spirit, Moody Press, Chicago, 1974. • SANDRU, TRANDAFIR, Viata fi inváfátura apostolului Pavel, Bucurejti, 1977. • SAUER, ERICH, From Eternity to Eternity, Wm. B. Eerdmans Publishing Company, Michigan, 1972.

364

Bibliografie

• SHERRILL, JOHN L., They Speak with Other Tongues,Westwood, New Jersey, 1964. • SMOLCHUCK, FRED, Tongues and Total Surrender, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1974. • SMOLCHUCK, FRED, What Is a Pentecostal? Published by Assemblies of God, Michigan District, Michigan, 1975. • STÁNILOAE, D., Teologia dogmaticá ortodoxá pentru instituted teologice, Bucurejti, 1978 (3 volume). • STUDIUL NOULUI TESTAMENT, Manual pentru instituted teologice, Bucurejti, 1977. • SWEET, WILLIAM WARREN, Revivalism in America, Abingdon Press, New York, 1944. • SYNAN, VINSON, Aspects of Pentecostal-Charismatic Origins, Logos International, Plainfield, New Jersey, 1975. • SYNAN, VINSON, The Holiness-Pentecostal Movement in the United States, William B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, 1971. • TAN, PAUL LEE, The Interpretation ofProphecy, Bmh Books. • TENNEY, MERRILL C., The Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible, Wimona Lake, Indiana, 1976. • THIESSEN, HENRY C., Lectures in Systematic Theology, Wm. B. Puritan Press, Bradford, 1971. • TURNBULL, THOMAS NAPIER, Prophecy in the Church Age, Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, 1974. Bible (in five volumes) - Volume one A-C, Zondervan Publishing House, Grand Rapids, Michigan, 1975. • UNGER, MERILL E, New Testament Teaching on Tongues, Kregel Publications, Michigan, 1971. • VINE, W. E., Expository Dictionary of the New Testament Words, Oliphants, Londra, 1975. • WILLIAMS, ERNEST S., Systematic Theology, voi. I, Gospel Publishing House, Springfield, 1953. • WILLIAMS, ERNEST S., Your Question Answered, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1968. • WOMACK, DAVID A., The Wellsprings of the Pentecostal Movement, Gospel Publishing House, Springfield, Missouri, 1968. • WRIGHT, D., In Understanding Be Men. A Handbook of Christian Doctrine, InterVarsity, 1977.

365

Bibliografie

REVISTE • • • • • • • • • • • • • • • •

•

.Abundant Life“, Oral Roberts Evangelistic Association, Inc., Tulsa. „Buletinul Cultului Penticostal, Bucurejti. „Bratski Vestnik“, Moscova, U.R.S.S. „Christ for the Nations“, Dallas, S.U.A. „Christian Life“, Gundersen Dr. and Schnale Rd. Wheaton, Illinois, S.U.A. „Church of God Evangel“, Church of God, Cleveland, Tennessee. „Die Verheissung des Vaters“, Elvetia. „El Consejero Fiel“, Mexic. „Elim Evangel“, Londra, Anglia. „II Risveglio Pentecostale“, Roma, Italia. „New Wine“, Christian Growth Ministries, Lauderdale, Florida, S.U.A. „Pentecostal Evangel“, Assemblies of God, Springfield, Missouri, S.U.A. „Pentecóte“, Assembles de Dieu de France, Rouen, Franta. „Redemption Tidings“, Assemblies of God, Nottingham, Anglia. „Viens et Vois“, Assemblěes de Dieu de France, Rouen, Franta. „World Pentecost“, World Conference of Pentecostal Church, City Temple, Cardiff, Tara Galilor, Marea Britanie. „Wort + Geist“, Emmetten, Elvetia.

Alte cárfi publicate de Scriptum: Matei de R. T. France 145 X205 mm, 512 pagini

Bili Hybels simplifies.

Simplifies de Bin Hybels 145 X 205 mm, 324 pagini Ioan de Colin G. Kruse 145 X 205 mm, 416 pagini

Materie cenusie de David Levy 145 X 205 mm, 248 pagini Faptele apostolilor de I. Howard Marshall 145 X 205 mm, 456 pagini

Fit tare de Nick Vujicic 145 X 205 mm, 192 pagini Epistolele pastorale de Donald Guthrie 145 X205 mm, 256 pagini

NICK vu rrc I c

Vtafáfara limite de Nick Vujicic 145 X 205 mm, 260 pagini

Evrei de Donald Guthrie 145 X 205 mm, 304 pagini

NICK VUJICIC

De neoprit de Nick Vujicic 145 X 205 mm, 240 pagini

Alte carfi publicate de Scriptum Mai mult decát un simplu támplar de Josh McDowell 145 X 205 mm, 136 pagini Suntun tatábun? de Josh McDowell 145 X 205 mm, 200 pagini

Mai mult decát

un simplu támplar

Martorul de Josh McDowell 145 X 205 mm, 296 pagini Cum aratá dragostea de Josh McDowell 145 X 205 mm, 116 pagini

Necenzurat de Josh McDowell & Erin Davis 145 X 205 mm, 176 pagini

Neinfricat de Josh McDowell 145 X 205 mm, 232 pagini Dovezi infavoarea invierii de Josh McDowell 145 X 205 mm, In cáutarea certitudinii

Pa8'n*

de McDowell & Williams 145 X 205 mm, 168 pagini

10 asteptári de la un tatá de Josh McDowell 145 X 205 mm, 192 pagini Generatia instráinatá de Josh McDowell 145 X 205 mm, 220 pagini

NECENZURAT

Revista Lydia apare de douá ori pe an, in iunie ji decembrie. Se pot face abonamente pe o perioadá de doi ani, atát ín Jará, cát $i in stráinatate. Vrei sá-i multumejti cuiva, sá abordezi pe cineva, sá íntrefii o prietenie dragá sau doar sá ii aminte$ti cuiva de tine? Dáruiejte-i un abonament cadou.

Informatii, comenzi 51 abonamente la: Revista Lydia O.P. 9 C.P. 33,410690 Oradea - Bihor, Romania Tel./Fax/Robot: 0359-412.765 [email protected] 3# www.lydia.ro

Unde inima ta gaseste un raspuns!

www.scriptum.ro Cum puteti obtine cartile editurii Scriptum Editura Scriptum iji dořešte ca dumneavoastrá, cititorii, sá beneficial de cele mai bune cár|i, rásplátindu-vá pe deplin efortul de a citi. Astfel, alegem cu cea mai mare grijá cár|ile pe care le publicám sau le promovám. Puteti obline foarte comod cár^ile noastre: prin telefon, fax, e-mail, librárie victuals sau standuri de carte §l librárii din ora$ul dumneavoastrá. Carlile comandate direct la editurá vor fi trimise prin pojtá, iar plata se va face ramburs, la ridicarea coletului. Tn libraria virtualá ve|i gási mereu titluri noi $i deosebite. Pentru informatii: Editura Scriptum, str. Lapu^ului nr. 28, 410264 Oradea Tel/Fax/Robot: 0359-412.765, Tel/Robot: 0259-457.428, e-mail: [email protected], magazin virtual: www.scriptum.ro

Invátátura despre Duhul Sfánt reprezintá insá$i cunoasterea lui Dumnezeu.

rezenta Duhului Sfánt se resimte in fiecare paginá a Sfintelor Scrip tuři, incepánd cu creatia, continuánd cu lucrarea de intrupare a Fiului lui Dumnezeu si cu perioada actualá, numitá si Dispensatia Duhului Sfánt. Invátátura despre Duhul Sfánt nu este o simplá doctriná biblicá; ea reprezintá insási cunoasterea lui Dumnezeu. ín lipsa acestei invátáturi, cunoasterea Dumnezeirii ar fi stirbitá. Valoarea lucrárii Duhului Sfánt este inestimabilá, dar ea trebuie cunoscutá si practicatá in lumina Sfintelor Scripturi. Cartea de fatá, Lucrarea Duhului Sfánt, se constituie ca mostenirea cea mai pretioasá ce ne-a fost lásatá de pastorul si profesorul Trandafir Sandru, in care el oferá o motivatie in plus pentru bisericile crestine sá se apropie de profunzimea si prospetimea lucrárii Duhului Sfánt.

P

Trandafir Sandru (1924 - 1998) s-a consacrat ca unul din pionierii miscárii penticostale din Románia. S-a náscut in Seca§, judetal Arad, si a predicat pentru prima datá in biserica penticostalá din localitate, la várstá de 9-10 ani. Plin de pasiune si caracterizat de o slujire inflácáratá si motivatoare pentru altii, a fost unul dintre putinii intelectuali ai miscárii penticostale timpurii din Románia. A slujit ca pastor la Bucurejti si dupá 1989 a pus bazele Institutului Teologie Penticostal de Grád Universitar din Bucuresti.

EDITURA SCRIPTUM www.scriptum.ro

9 78973 1 8 1327 1