Despre stat

Citation preview

J'rolefar� din toate (ările, unifi-oâ I

V. I. LENIN

V. I. LENIN

J

.,

DESPRE STAT Lecţie ţinută la Universitatea „Sverdlov" la 11 Julie 1919

lr�r� �II·:,•

,

----.,_

•t

-,.-�-.. .î•

•~r

�

ED I T U R A

-I

PENTRU

L IT E R A T U R Ă 1 9 5 ;

P OL ITICA

J>rezenta traducere a fost întocmită în colectivul de redacţie al Edi­ turii pentru literatură politică după originalul în limba rusă apărut în Opere, voi. 29, ed. a 4-a, pag. 433-451

Tovarăşi, potrivit planului adoptat de voi şi care mi-a fost comunicat, subiectul lecţiei noastre de as­ 'tăzi este problema statului. Nu ştiu în ce măsură cunoaşteţi această problemă. Dacă nu mă înşel, de­ abia aţi început cursurile, aşa că urmează să stu­ diaţi pentru prima oară în mod sistematic această problemă. Dacă este aşa, se prea poate să nu reu­ şesc să înfăţişez destul de limpede în prima lecţie această problemă grea, să nu reuşesc să mă fac în­ deajuns de clar înţeles de mulţi dintre auditori. Şi dacă se va întâmpla aşa, vă rog să nu vă turburaţi, deoarece problema statului este una din problemele cele mai complexe, cele mai grele şi care a fost, poate, cel mai mult încurcată de savanţii, scriitorii şi filozofii burghezi. Deaceea nimeni nu trebue să-şi închipue că s'ar putea ajunge dintr'odată, într'o lec­ ţie scurtă, la deplina clarificare a acestei probleme. Urmează ca după prima lecţie asupra acestei teme să vă notaţi punctele neînţelese sau neclare, pentru a reveni asupra lor a doua, a treia şi a patra oară, pentru ca cele rămase neînţelese să fie ulterior com­ plectate şi mai bine clarificate atât prin citit, cât şi prin diferite lecţii şi convorbiri. Sper că vom reuşi să ne mai adunăm încă odată, şi atunci vom putea să avem un schimb de p_ăreri asupra tuturor chestiu5

nilor complementare şi să vedem ce a rămas necla­ rificat. Sper deasemenea că pentru complectarea ::onvorbirilor şi lecţiilor veţi consacra un timp oare­ ::are citirii măcar a câtorva din principalele opere ale lui Marx şi' Engels. Fără îndoială că cu aju­ torul indexurilor bibliografice şi al îndreptarelor ::are sunt puse la dispoziţia elevilor şcolilor pregă­ titoare de cadre sovietice şi lie partid veţi găsi în biblioteca voastră aceste opere principale; şi deşi, iarăşi, unii vor fi, poate, speriaţi în primul moment de greutăţile textului, trebue să vă previn din nou să nu vă intimidafi, că cele ce nu vor fi înţelese la pri­ ma citire vor fi înţelese după o repetată citire sau după ce veţi aborda ulterior problema sub un alt aspect, deoarece, repet, problema este atât de com­ plexă şi atât de mult a fost încurcată de savanţii şi scriitorii burghezi, încât oricine doreşte s'o apro­ fundeze serios şi să se lămurească în mod indepen­ dent asupra ei, trebue s'o reia de mai multe ori, să revină mereu asupra ei, s'o examineze sub diferite aspecte spre a ajunge la o înţelegere clară şi netă. Şi vă va fi cu atât mai uşor să reveniţi asupra aces­ tei probleme, cu cât este o problemă atât de funda­ mentală, atât de esenţială a întregii politici, încât nu numai în aceste vremuri furtunoase, revoluţio­ nare, prin care trecem în prezent, ci şi în vremurile cele mai paşnice vă veţi lovi în fiecare zi, în orice ziar, în orice chestiune economică sau politică de această problemă : ce este statul, în ce constă esenţa lui, însemnătatea lui şi care este atitudinea parti­ dului nostru, a partidului care luptă pentru doborî­ rea capitalismului, a partidului comunist, care este atitudinea lui faţă de stat ; veţi reveni în fiecare zi asupra acestei probleme, în legătură cu o chestiune sau alta. Şi cel mai important este ca, în urma lec6

turilor voastre, a convorbirilor şi lecţiilor despre stat pe care le veţi asculta, să vă deprindeţi a trata această problemă în mod independent, deoarece o veti întâlni în cele mai diferite ocazii, în cele mai mici chestiuni, în cele mai neaşteptate combinaţii, în discuţiile şi polemicile cu adversarii. Numai a­ tunci când veţi ajunge să vă orientaţi în mod inde­ pendent în această chestiune, veţi putea să vă con­ sideraţi destul de fermi în convingerile voastre şi să le sustineti oricui si ' , , ' cu destul succes în fata oricând. După aceste mici observaţii voi trece la însăşi problema: ce este statul, cum a apărut el şi ce ati­ tudine trebue să aibă, în esenţă, faţă de stat parti­ dul clasei muncitoare, partidul care luptă pentru do6orîrea complectă a capitalismului, partidul co­ munist. După cum am spus, cu greu s'ar putea găsi o problemă care să fi fost atât de încurcată, intenţio­ nat şi neintenţionat, de reprezentanţii ştiinţei, filo­ zofiei, dreptului, economiei politice şi publicisticii burgheze, ca problema statului. Până în ziua de azi această problemă este confundată foarte des cu pro­ blemele religioase, foarte des nu numai reprezen­ tanţii doctrinelor religioase ( din partea acestora e firesc să te aştepţi la acest lucru), ci şi oameni care se consideră liberi de prejudecăţi religioase, confun­ dă problema speciafă a statului cu problema reli­ giei, şi încearcă să construiască o doctrină - de foarte multe ori complicată, cu o concepţie şi o mo­ tivare ideologică filozofică, - în sensul că statul este ceva divin, supranatural, că este o forţă prin care a trăit omenirea si care dă sau are de dat si aduce oamenilor ceva 'care nu vine dela om, ci îi este dat din afară, că este o forţă de origină divină. 7

Şi trebue să spun că această doctrină este atât de strâns legată de interesele claselor exploatatoare moşierii şi capitaliştii -, serveşte atât de bine inte­ resele acestora, a pătruns atât de adânc în toate de­ prinderile, în toate concepţiile, în toată ştiinţa dom­ nilor reprezentanţi ai burgheziei, încât veţi întâlni rămăşiţele ei la fiecare pas, inclusiv în concepţia despre stat a menşevicilor şi socialiştilor-revoluţio­ nari, care neagă cu indignare ideea că sunt depen­ denţi de prejudecăţi religioase, fiind convinşi că pot privi lucid statul. Această problemă a fost încurcată şi complicată atât de mult pentrucă ea ( cu excepţia doar a bazelor ştiinţei economice) atinge mai mult decât oricare altă problemă interesele claselor do­ minante. Doctrina asupra statului serveşte ca o justificare a privilegiilor sociale, ca o justificare a existenţei exploatării, ca o justificare a existenţei capitalismului; iată dece ar fi cea mai mare greşa­ lă să te aştepţi la imparţialitate în această pro­ blemă, să-ţi închipui că cei care au pretenţii de spirit ştiinţific în această materie ar putea să aducă aci un punct de vedere pur ştiinţific. Când veţi cu­ noaşte mai îndeaproape problema şi o veţi pătrun­ de îndeajuns, veţi vedea peste tot în problema sta­ tului, în doctrina asupra statului, în teoria statu­ lui, lupta dintre diferitele clase, luptă care se re­ flectă sau îşi găseşte expresia în lupta dintre con­ cepţiile asupra statului, în aprecierea rolului şi în­ semnătătii statului. Pentru a aborda în chip cât mai ştiinţific acea­ stă problemă, trebue să aruncăm fie şi o fugitivă privire istorică asupra modului cum a apărut sta­ tul şi cum s'a dezvoltat el. Metoda cea mai sigură în problema ştiinţelor sociale şi ceeace se cere în primul rând pentru a dobândi într'adevăr deprin-

s

derea de a ::iborda în mod just această problemă şi a nu te pierde în mulţimea amănuntelor sau în enorma diversitate a părerilor care se află în luptă, - ceeace se cere în primul rând pentru a aborda problema rlin punct de vedere ştiinţific este să nu uiţi conexiunea istorică fundamentală, să priveşti fiecare problemă din punctul de vedere al modului în care a apărut în istorie un fenomen dat, al eta­ pelor principale pe care le-a parcurs în dezvoltarea lui acest fenomen, şi să vezi, privind prin prisma acestei dezvoltări, ce a devenit acest fenomen în prezent. Sper că veţi studia, în legătură cu problema sta­ tului, opera lui Engels „Origina familiei, a proprie­ tăţii private şi a statului". Este una din operele fundamentale ale socialismului contemporan ; pu­ tem să dăm crezare fiecărei fraze din această carte� putem fi siguri că nicio frază nu este spusă la în­ tâmplare, ci scrisă pe baza unui enorm material istoric şi politic. Desigur că nu toate părţile aces­ tei lucrări sunt deopotrivă de accesibile şi uşor de înţeles ; unele dintre ele presupun un cititor care posedă anumite cunoştinţe istorice şi economice. Repet însă : nu trebue să vă intimidaţi dacă, ci­ tind această lucrare, n'o veţi înţelege dintr'odată. Asta nu-i izbuteşte aproape niciodată nimănui. Re­ venind însă la această lucrare după un timp oare­ care, când vi se va trezi interesul pentru ea, veţi ajunge s'o înţelegeţi în cea mai mare parte, dacă' nu chiar în întregime. Amintesc de această carte pentrucă, ,ea abordează just problema în sensul arătat aci.. Ea începe printr'un studiu istoric asu­ pra modului în care a apărut statul. Pentru a aborda în mod just această proble­ mă, ca şi oricare altă problemă, de pildă, problema 9

apariţiei capitalismului, a exploatării dintre oa­ meni, a socialismului, a modului în care a apărut socialismul, a condiţiilor care i-au dat naştere, pen­ tru a putea aborda în mod temeinic, sigur orice problemă de acest fel, trebue neapărat să aruncăm o privire istorică asupra întregii dezvoltări a pro­ blemei în ansamblul ei. In această problemă tre­ bue să avem în vedere înainte de toate că statul n'a existat întotdeauna. A fost o vreme când statul n'a existat . Acesta apare acolo şi atunci când apare îm­ părţirea societăţii în clase, când apar exploatatori şi exploataţi. Până la apariţia primei forme a exploatării omului de către om, a primei forme a împărţirii în clase - stăpâni de sclavi şi sclavi -, până atunci a mai existat familia patriarhală, sau, cum e denu­ mită uneori, clanul ( clan-gintă, trib, când oame­ nii trăiau în triburi, ginţi) ; în traiul multor po­ poare primitive au rămas urme destul de precise ale acestor timpuri primitive, şi dacă veţi lua orice lucrare privitoare la civilizaţia primitivă, veţi găsi totdeauna în ea descrieri, indicaţii şi amintiri, mai mult sau mai puţin precise, referitoare la faptul că a fost o vreme, mai mult sau mai puţin asemănă­ toare cu comunismul primitiv, în care împărţirea societăţii în stăpâni de sclavi şi sclavi n'a existat. Atunci n'a existat statul , n'a existat un aparat spe­ cia I în vederea folosiriî sistematice a violenţei şi pentru a supune pe oameni violenţei. Tocmai acest aparat se numeşte stat. I n societatea primitivă, când oamenii trăiau în ginţi mici, aflându-se încă pe treptele cele mai de jos ale dezvoltării, într'o stare apropiată de sălbă­ ticie, într'o epocă de care omenirea civilizată de as­ tăzi este despărţită prin câteva mii de ani, - în 10

ace l e vremuri nu se văd încă semne ale existenţei statului. Vedem domni a obiceiurilor, vedem autori­ tatea, respectul, puterea de care se bucura u pa­ tria rhii ginţilor, vedem că de această putere se bu­ curau uneori femeil e - situatia de atunci a femeii nu se asemăna cu situ aţia de ' azi, în care ea e lip ­ sită de drepturi şi oprimată -, dar nu vedem ni­ căieri o categorie speci ală de oameni care să - i gu­ verneze pe ceilalţi, şi care, în vederea, în scopu l a­ cestei guvernări , să dispună în mod sistematic şi permanent de un anumi t · aparat de constrângere, de un aparat de exercitare a violenţei, cum sunt în prezent - o ştiţi cu toţi i - detaşamentele militare înarmate, închisorile şi celelalte mijloace de a su­ pune violenţei voinţa altora, - tot ceeace consti­ tue esenţa statu lui. Dacă lăsăm la o parte aşa numitele doctrin e re­ ligio ase, subtilităţile, construcţi ile filozofice, diver­ sele păreri confecţionate de savan ţ i i burgh ezi şi căutăm adevărata esentă a lucrurilor, vedem că statul se reduc e tocm a i ia un a semenea aparat d e guvernare, d esp rins din societatea uman ă . Când a­ pare un asemenea grup de oameni deosebit, a cărui exclusivă îndeletnicire este aceea de a guverna şi care, pentru a guverna, are nevoie de un aparat special de constrângere , pentru a supun e viol enţei voinţa altora - de înch i sori, de detaşamente spe­ ciale de oameni, de armată etc. - atunci ap 4re statul. A fost însă o vreme când statul n'a exi st at, când legăturile dintre oameni , societatea însăşi , disci ­ plina , reglementarea muncii se menţineau prin pu­ terea obiceiului, a tradiţiilor, prin autoritatea sau respectul de care se bucurau patriarhii ginţilor sau femeile, care, pe atunc i , a ve a u adesea o situaţie nu 11

numai egală cu a bărbaţilor, ci de multe ori chiar una mai înaltă, şi când nu exi sta o categorie spe­ cială de oameni, specialişti în guvernare. I storia ne arată că statul, ca aparat special de constrân­ gere a oamenilor, a apărut numai acolo şi numai a­ tunci când a apărut împărţirea societăţi i în clase, adică împărţirea ei în grupuri de oameni dintre care unii îşi pot însuşi în mod permanent munca altora, uni i îi exploatează pe alţii . Această împărţire în clase a societăţii în de­ cursul istoriei trebue s'o avem mereu clar în faţă ca un fapt fundamental. Dezvoltarea tuturor socie­ tăţilor omeneşti în d ecurs de milenii, în toate ţările fără excepţie, ne arată că ea s'a făcut după o lege generală, cu regularitate, consecutivitate, astfel că la început avem societatea fără clase, socJetatea patriarhală, primitivă, în care n'au existat ar isto­ craţi ; iar apoi societatea întemeiată pe sclavie, so­ cietatea sclavagistă. Prin aceasta a trecut întreaga Europă civilizată de astăzi, unde sclavia a fost un fenomen general acum 2 . 000 de ani. P rin aceasta au trecut, în imensa lor majoritate, şi popoarele din celelalte părţi ale lumii . La popoarele mai puţin dezvoltate persistă până în prezent urme ale scla­ viei, şi găsim şi acum instituţii sclavagiste, de pildă în Africa. Stăpâni de sclavi şi sclavi - iată p rima mare împărţire în clase. Primul grup poseda nu„ numai toate mijloacele de producţie - pămân­ tul, uneltele, oricât de rudimentare, de primitive ar fi fost acestea pe atunci ; el poseda şi oameni. Cei care alcătuia u acest grup se numeau stăpâni de sclavi, iar cei care munceau şi îşi dădeau munca lor altora se numeau sclavi. După această formă a urmat în istorie o altă formă - iobăgia. In marea majoritate a ţărilor, 12

sclavajul, în dezvoltarea sa, s 'a transformat în io­ băgie. Moşieri feudali şi ţărani iobagi - aceasta era atund principala împărţire a societăţii. Se schimbase forma relatiilor dintre oamen i . Scl avii erau consideraţi de către stăpânii de sclavi ca pro­ prietatea lor, iar legea consfinţea acest punct d e vedere , privind pe sclavi ca pe un obiect aflat în întregime în posesiunea stă p ânului de sclavi. Pen­ tru ţăranul iobag rămăsese asuprirea, dependenţa de clasă , dar moşierul feudal nu era considerat ca fiind proprietarul ţăranului, aşa cum ar fi proprie­ taru l unui lucru ; el avea dreptul numai la munca acestuia şi dreptul de a- l constrânge la anumite servituţi. In practică însă , după cum ştiţi cu toţii, iobăgia , mai ales în Rusia - unde s'a menţinut mai mult ca oriunde si a luat formele cele mai bru­ tale -, nu se deosebea prin nimic de sclavie. Apoi, - în societatea feudală , pe măsură ce se dezvolta comerţul , ce se forma piaţa mondială , pe măsură ce se dezvolta circulaţia monetară , ap ărea o nouă clasă - clas a capitaliştilor. Marfa, schim­ bul m ărfurilor, apariţia puterii banului d ă deau naş­ tere puterii capitalului. In cursul secolului al XVI I I -iea - mai exact, dela sfârşitul secolului al XVI I I - iea - si în cursul secolului al XIX-lea au avut loc revolu'ţii în toată lumea. Iobăgia a fost des-' fiinţată în toate ţările Europei occidentale. In Ru­ sia acest lucru s'a întâm p lat mai târziu ca oriunde. In 1 86 1 a avut loc şi în R u sia o răsturnare , a cărei consecintă a fost înlocuirea unei forme a societătii printr'o � !tă formă , înlocuirea feu dalismului prin capitalism , în cadrul căruia a rămas împărţirea î n clase, au rămas diferite urme şi rămă şiţe ale iobă ­ giei, dar împărţirea în clase a luat în esenţă o âa ă formă. 13

Proprietarii de cap ital, proprietarii de pământ , proprietarii de fabrici şi uzine au format şi for­ mează în toate statele capitaliste o infim ă minori­ tate a populaţiei, minoritate care dispune p e de­ plin de întreaga muncă a poporului şi, prin ur ­ mare, ţine la dispoziţia sa, împilând-o şi exploa­ tând-o, întreaga massă a celor ce muncesc, în ma­ j oritatea lor proletari, muncitori salariaţi care do­ bândesc în procesul de producţie mijloace de exi ­ stenţă exclusiv prin vânzarea braţelor lor de muncă, a forţei lor de muncă. Ţăranii, răsleţiţi şi striviţi încă din timpul iobăgiei, s'au transformat, odată cu trecerea la capitalism, parte (majorita­ tea) în proletari, parte (minoritatea) în ţărani în­ stăriţi, care an gajează ei înşişi muncitori şi for­ mează burghezia sătească. Acest fapt fundamental - trecerea societăţii dela formele primitive de sclavie la feudalism şi, în sfârşit, la capitalism - trebue să-l aveţi mereu în vedere d eoarece numai aminfindu-vă acest fapt funda r�ental, numai situând în acest cadru fundâ­ mental toate doctrinele politice, veţi fi în stare să apreciaţi în mod just aceste doctrine şi să vă daţi seama la . ce se raportează ele, întrucât fiecare din aceste mari perioade ale istoriei omenirii - pe­ r ioada sclavagistă, cea feudală şi cea capitalistă îmbrăţişează zeci şi sute de secole şi prezintă atât de multe forme politice, felurite doctrine politice, păreri, revoluţii, încât nu ne putem descurca în această extraordinară împestriţare şi enormă diver­ sitate de forme - mai ales aşa cum apare ea în doctrinele politice, filozofice ek. ale savanţilor şi oamenilor politici burghezi - decât cu condiţia de a urma ferm firul călăuzitor al acestei împărţiri a societăţii în clase, al schimbării formelor dominaţiei 14

de clasă, şi de a ne orienta din acest punct de ve­ dere în toate problemele sociale : economice, poli­ tice, spirituale, reli gioase etc. Dacă veţi privi statul din punctul de vedere al acestei împărţiri fund amentale, veţi ved ea că până la împărţirea societăţi i în clase, după cum am mai spus, n'a existat nici statul. Pe măsură însă ce a­ pare şi se consolidează împărţirea socială în cl ase, pe măsură ce apare societatea împărţită în clase, apare şi se consolidează şi statul. In istoria ome­ nirii există zeci si sute de tări care au trecut sau trec în prezent prin sclavi�, feudalism şi cap ita­ lism . In fiecare din ele, cu toate enormele schimbări istorice care au avut loc, cu toate peripeţiile politice ş i cu toate revoluţiile care au fost legate de această dezvoltare a omenirii, de trecerea dela sclavie, prin feudalism, la capitalism şi la actuala luptă mon­ d ială împotriva capitalismului, veţ i vedea peste tot apariţi a statuluj . Acesta a fost totdeauna un a­ parat determin at, desprin s din societa te şi compus dintr'un grup de oameni care se îndeletnicesc nu­ m a i , sau aproape numai, sau mai ales cu guvern a­ rea . O amenii se împcţrt în guvern aţi şi în speciali şti în guvernare, care se ridică deasupra societăţii şi sunt den umiţi guvernanţi, reprezentanţi ai statu­ lui. Acest aparat, acest grup de oameni care gu­ vernează pe ceilalţi , acaparează totdeaun a un anu­ mit aparat de constrângere, o anumită forţă mate­ rială , indiferent dacă această violenţă exercitată asupra oamenilor îşi găseşte expresie în măciuca primitivă sau, în epoca sclaviei, într'un gen mai perfecţionat de armă, sau în arma de foc, apărută în evul mediu, sau, în sfârşit, în arma modernă, care a devenit în secolul al XX- iea o minune a teh ­ nicii, fi ind bazată în întregime pe ultimele cuceriri 15

a l e tehnicii moderne. Metodele de exercitare a vio­ l entei s'au schimbat, însă totdeauna existenta sta­ tulLI Î a însemnat, în orice societate, existenţ � unui grup de persoane care guvernea ză, comandă, domi­ nă şi care, pentru a păstra puterea , deţin un aparat de constrâng·ere fizică, un ap arat de exercitare a violenţei, cu armele coresp unzăto are nivelului teh­ nicii din ep oca respectivă. Şi numai privind cu atenţie aceste fenomene generale, numai p unân­ du -ne întrebarea dece n ' a existat statul atunci când n ' a u existat cl ase, când n'au existat exploatatori şi exploataţi, şi dece a apărut el atunci când a u apă­ rut cl asele, ----,- num ai în felu l acesta putem găsi un răsp uns precis l a chestiunea esenţei statul ui şi a semnificaţiei lui. Statu l este o m a şină pentru menţinerea domi­ natiei unei cl ase asupr a altei a. Cât timp în soc ie­ tat� n'au existat clase, cât timp , înainte de epoca sclaviei, oamenii au muncit în condiţii le prim itive a le unei ega iităţi mai mari, în condiţiile unei pro­ ductivităţi a muncii extrem de reduse încă, cât timp omul primitiv dobândea cu greu mij loacele necesare unei existenţe extrem de primitive, n' a apăru t şi nici nu putea să a p ară un grup de oameni deoseb it, care să aibă funcţiunea specială d e a gu­ vern a şi să d omine tot restul societăţii. Num a i atunci când a p a re p r i m a formă a îm părţirii socie­ tă j� i i î n cl ase, c â n d apare scl av i a, când o anumită clasă de o a men i, îndeletn icindu-se cu cele mai pri­ m i tive forme de muncă a gricolă, ajunge să prod ucă un p r i s os oa rec a re, p risos care nu este absolut ne­ ces a r ex ist enţei m i zere a sclavului şi intră în mân a stă p â n u l u i d e sclavi, când se co nsolidează în acest fel exi stenţ a acestei clase de stăpâni de sclavi, şi 16

tocmai în vederea consolidării ei . - devine nece­ sară apariţia statului. Şi a ap ărut statul sclavagist, un aparat care dă­ dea stăpânilor de sclavi puterea, posibilitatea de a guverna pe toţi sclavii. Şi societatea, şi statul erau pe atunci mult mai mici decâ t în prezent. Ele dis­ puneau de un aparat de legătură incomparabi l mai slab ; pe atunci nu existau actualele mijloace de comunicaţie. Munţii, fluviile şi mările erau obsta­ cole incomparaoil mai mari decât în prezent, şi sta­ tul se alcătui a în gr aniţe geografice mult mai în­ guste. Aparatul de stat, slab din punct de vedere tehnic, deservea un sfat care se întindea în graniţe relativ înguste şi avea o sferă de acţiune relativ îngustă . Dar era totuşi un aparat care îi constrân­ gea pe sclavi să rămână în sclavie, care ţinea o parte a societăţii sub stăp ânirea, sub jugul celei ­ lalte. Fără un aparat permanent de constrâng·ere este imposibil să constrângi partea cea mai mare a societ ă ţ ii să muncească sistematic pentru cealaltă. Cât timp n'au existat clase, n'a existat nici acest aparat. C ând au ap ărut clasele a apărut pretutin­ deni şi întotdeauna, odată cu accentuarea şi conso ­ lidarea acestei împ ărţiri, şi o instituţie specială statul. Formele statului au fost extrem de variate. In vremurile sclavajului, în ţările cele mai îna i n ­ tate, mai culte şi mai civilizate de atunci , de exem­ plu în Grecia şi în Roma antică, care se întemeiau în întregime pe sclavie, găsim deja diferite forme de stat. I n că pe atunci apare deoseb i rea dintre mo ­ narhie şi republică , dintre aristocraţie şi dem ocra ­ ţie. Monarhia e puterea unei persoane, republi ca e u n stat în care n u există putere nealeasă ; aristo­ craţia e puterea unei minorităţi relativ restrânse, democraţia e puterea poporului ( democraţie, în tra17

ducere literală din limba greacă, înseamnă tocmai puterea poporului) . Toate aceste deosebiri au apărut în epoca sclaviei. Cu toate aceste deosebiri , statul din epoca sclaviei a fost un stat sclavagist, indiferent dacă era monarhie, republică aristocratică sau re­ publică democratică. Citind orice curs de istorie �ntică sau ascul­ tând o lecţi e în legătură cu acest obiect, veţi auzi de lupta dintre statele monarhiste şi cele republi­ cane ; esenţial e însă faptul că sclavi i nu erau con­ sideraţi oameni ; nu numai că nu erau consi deraţi cetăţeni, dar nici măcar oameni. Legea romană îi considera ca un lucru. Legea referitoare la omor - ca să nu mai vorbim de alte legi de ocrotire a persoanei umane - nu- i privea pe sclavi. Ea apăra numai pe stăpâni i de sclavi, singurii consideraţi ca cetăţeni cu drepturi depline. Dar, dacă se forma o monarhie, ea era o monarhie sclavagistă ; dacă se forma o republică, ea era o republică sclavagistă. In ele se bucurau de toate drepturile numai stăpânii de sclavi ; pe sclavi legea îi privea ca pe un lucru, şi nu numai că erau permise orice violenţe împo­ triva lor, dar chiar şi omorîrea sclavului nu era considerată o crimă. Republicile sclavagiste se deo­ sebeau prin organizarea lor internă : existau re­ publici aristocratice şi republici democratice. In re­ publicile aristocratice participau la alegeri un mie număr de privilegiaţi, în cele democratice participa toată lumea, dar iarăşi numai stăpânii de sclavi, toată lumea în afară de sclavi. Nu trebue scăpat din vedere acest fapt fundamental, deoarece el pune în lumină mai mult decât oricare altul pro­ blema statului si arată clar esenta statului . Statul este � maşină de asuprire a unei clase de către alta, o maşină pentru a menţine în stare 18

de supunere faţă de o clasă celelalte clase subordo­ nate acesteia. Această maşină poate avea forme fe­ lurite. Statul sclavagist poate fi o monarhie, o re­ publică aristocratică sau chiar o republică demo­ cratică. De fapt formele de guvernământ au fost extrem de variate, dar esenţa lor a fost aceeaşi : sclavii nu avea u niciun fel de drepturi, rămânând o cl asă asuprită şi nefiind consideraţ.i oameni. Acelaş lucru îl observă m şi în statul feudal. Schimbarea formei de exploatare a transformat statul sclavagist în stat feudal. Acest l ucru a fost de o imensă însemnătate . In societatea sclava­ gistă , sclavu l era lipsit de orice drepturi ; el nu era considerat om . In societatea feudală, ţăranul era legat de pământ. Trăsătura caracteristică princi­ pală a iobăgiei este că ţăranul (şi ţăranii formau atunci majoritatea , populaţia oră şenească fiind foarte puţin dezvoltată) era considerat legat de pă­ mânt, de unde vine însăşi noţiunea de iobăgie. Ţă­ ranul pute a să lucreze un anumit număr de zile pentru dânsul, pe făşia de pământ pe care i-o dă­ dea moşierul ; în celelalte zile ţăranul iob ag lucra pentru boier. Esenţa societăţii împărţite în clase a rămas aceeaşi : societatea era oazată pe explo ata ­ rea de cl asă. Se bucurau de drepturi depline numai moşierii ; ţăranii erau consideraţi ca fiind lipsiţi de drepturi. Practic, situaţia lor se deosebea foarte puţin de situaţia sclavilor în statul sclavagist. Pentru eliberarea lor, a ţăranilor, se deschidea to­ tuşi o cale mai largă, întrucât ţăranul iobag nu era considerat proprietatea directă a moşierului. El îşi putea întrebuinţa o parte din timp pe făşia lui de pământ, putea, ca să zicem aşa, să-şi apar­ ţină într'o oarecare măsură lui însuşi, iar iobăgia, când s'a ivit posibilitatea unei mai largi dezvoltări 19

a schimbului , a relaţiilor comerciale, se descompu­ nea tot mai mult, şi se lăr·gea tot mai mult posi b i ­ litatea eliberări i tărani lor. S ocietatea feudală a fost totdeauna mai' comp lexă decât societatea scl a­ vagistă . E a a avut însemnate elemente de dezvol­ tare a comerţului, a industriei , cee ace d ucea încă pe atunci la cap italism. In evul mediu a predomi­ nat iobăgia. Ş i în cadrul acesteia au existat diferite forme de stat, şi aci avem monarhie şi republică , cu toate că aceasta avea un caracter mult mai puţin pronunţat ; însă moşieri i feudali erau totdeauna singurii stăpânitori . Ţăra nii iobagi erau cu des ă­ vârşire excluş i dela orice drepturi politice. Ş i în societatea sclavagistă, şi în societatea feudală , dominaţia unei mici minorităţi asupra imensei majorităţi a oamenilor nu este posibilă fără constrângere. I ntreaga istorie este plină de neîncetate încercări ale claselor asuprite de a scu­ tura j ugul asupririi. Istori a sclaviei cunoaşte răz­ boaie duse în vederea eliberării din cătusele scl a ­ viei , războaie care au d urat zeci ş i zeci d'e ani. I n treacăt fie zis, denumirea de „ spartachişti " pe care si -au dat-o acum cornunistii din Germania - sin­ gurul partid german car� luptă într'adevăr împo­ triva j ugului capital ist -, denumirea aceasta ei şi-au dat-o p en trucă Spartacus a fost unul din cei mai mari eroi ai uneia din cele mai mari ră scoaie a sclavilor, care a avut loc cam cu două mii de ani în urmă . Timp de ma i mulţi ani, atotp uternicul după cum părea - imperiu roman, întemeiat în în­ tregime pe sclavie, a fost zguduit de loviturile unei ră scoale uriaşe a sclavilor, care s'au înarmat şi s'a u adunat sub conducerea lui Spartacus , formând o enormă armată. In cele din urmă , ei au fost zdro­ biţi , prin şi , torturaţi de către stăpânii de sclavi. 20

Aceste războaie civile trec ca un fir roşu prin în­ treaga istorie a existenţei societăţii împărţite în clase. Am dat ca exemplu cel mai mare din răz­ boaiele civile de acest fel din epoca sclaviei. In­ treaga epocă a feudalismului e deasemenea plină de permanente răscoale ale ţăranilor. In Germania, de pildă, în evul mediu a luat proporţii foarte mari lupta dintre cele două clase : moşierii şi ţăranii io­ bagi, transformându-s� într'un război civil al ţă­ ranilor împotriva moşierilor. Cunoa-şteţi cu toţii exemple asemănătoare de repetate răscoale ale ţăranilor împotriva moşierilor feudali din Rusia Pentru a-şi menţine dominaţia, pentru a-şi păs­ tra puterea, moşierul trebuia să aibă un aparat care să reunească sub stăpânirea sa un mare nu ­ măr de oameni, să-i supună unor anumite legi, norme, toate aceste legi reducându-se în fond la una singură, aceea de a menţine puterea moşieru­ lui asupra ţăranului iobag. Tocmai prin aceasta se caracterizează statul feudal, care în Rusia, de exemplu, sau în ţările asiatice cu totul înapoiate, în care până azi mai domneşte iobăgia - variind ca formă -, era sau republican, sau monarhic. ln statul monarhic puterea o avea o singură per­ soană ; în cel republican era admisă, mai mult sau mai puţin, participarea reprezentanţilor moşierilor � aceasta în societatea . feudală. Societatea feu­ dală prezenta o împărţire în clase în cadrul căreia enorma majoritate - ţărănimea iobagă - se afla în totală dependenţă faţă de o infimă minoritate moşierii, care stăpâneau pământul. . Dezvoltarea comerţului, dezvoltarea sch imbului de mărfuri, a dus la formarea unei noi clase - ca­ pitaliştii. Capitalul a apărut la sfâr şitul evului me­ diu, când, după descoperirea Americii, comerţu l 21

mondial a ajuns la o enormă dezvoltare, când can­ titatea metalelor preţioase s'a mărit, când argintul şi aurul au devenit instrument de schimb, când cir­ culaţia monetară a creat posibilitatea ca unii să concentreze în mâinile lor enorme bogăţii. Argintul şi aurul erau recunoscute ca bogăţie în întreag a lume. Scădea forta economică a clasei mosierilor şi se dezvolta forţa unei noi clase, reprezentanţii capitalului. Transformarea societăţii se făcea î n a ş a fel c a toţi cetăţenii să devină aparent egali, să d ispară vechea împărţire în stăpâni de sclavi şi sclavi , ca toţi să fie consideraţi egali în faţa legii, indHerent de ca pitalul de care dispuneau. Fie că au pământ în proprietate privată, fie că sunt golani care nu au decât bratele lor de muncă, toti sun t egali în faţa legii. L�gea ocroteşte deopotr'ivă p e toţi, ocroteşte proprietatea acelora care o au împo­ triva atentatelor massei, care, neavând proprietate, neavând nimic altceva decât braţele de muncă, să­ răceşte treptat, se ruinează, transformându- se în proletari. Astfel se prezintă societatea capitalistă. Nu mă pot opri asupra acestei chestiuni în mod amănuntit. Veti reveni la această chestiune când vi se va' vorbi 'despre programul p artidului ; se v a face atunci caracterizarea societăţii capitaliste. Această societate s'a ridicat împotriva feudalismu� lui, împotriva vechiului drept feud al, arborând lo­ zinca libertăţii . Dar această libertate era pent ru acei care aveau proprietate. Şi atunci când iobăgia a fost desfiinţ ată - ceeace s'a întâmplat la sfârşi­ tul secolului al XVI I I- iea şi începutul secolului a l X IX - iea, iar în Rusia mai târziu decâ t în alte ţări , în 1 86 1 , - în locul statului feudal a ap�rut statul capitalist, care proclamă ca lozincă a sa libertatea întregului popor, afirmă că el exprimă voinţa între22

gu l u i popor, neagă că este un stat de cl asă. Ş i a­ tunci, în tre soci a l i şt i , care l uptă pentru l ibertatea întregu l u i popor, şi statul capital i st se angaj ează o l uptă care a dus acum la crea rea Rep u b l i c i i Sovie­ tice Soci a l i ste şi care cuprinde întreaga lume. Pentru a înţelege lupta încep ută împotriva ca­ p i t a l u l u i mon d i a l , pentru a înţelege esenţa statu­ lui c a p i t a l i st, n u trebue să uităm că statul cap ita­ l i st, ridicâ ndu-se împotri va celui feud a l , a pornit la l uptă cu lozinca l ibertăţi i : Desfi i nţarea iobăgiei însem n a pentru rep rezentanţii statu l u i capital ist li bertate si l e era d e folos în măsura î n care, des­ f i i nţ â n d u -'se iob ă g i a , ţăranii căpătau posibil itatea să stăp ânească în dep l i n ă proprietate păm ântul p e care- l dobâ n d i seră prin răscumpă rare sau, în p arte, p r i n d i j m ă - acestui l ucru statul nu-i d ă ­ d e a nicio i m p ortanţă ; el apăra proprietatea, i n d i ­ ferent pe c e cale a r f i luat n aştere, deoarece statul se baza pe proprietatea privată. I n toate statele civili zate mod erne , ţăranii s'au transform at în pro­ p ri etari p articu l ar i . Statul a p ăr a proprietatea pri­ vată şi atunci când moşierul îi dădea ţăranului o p a rte d i n p ământ : statul desp ă gubea pe moşier prin răscumpărare, prin vânzarea pe bani . Statu l p ă rea că declară : vom ocroti p ropriet atea privată deplină, şi îi acord a întreg sprij inul şi protecţi a s a . Statul recunoştea această propri etate fiecărui negustor, i n d ustri a ş şi fabri cant. Ş i această socie­ tate, b azată p e proprietatea privată , pe puterea ca­ pita l u l u i , pe supunerea dep lină a tutu ror muncito­ rilor si, a m a sselor muncitoare ale tărănimii , ' care n u posed ă nimic, această societate decl ară că domină pe baza libertăţii. Luptând împotriva feu ­ dalismului, e a declara liberă proprietatea, mân23

dri n d u-se mai ales cu aceea că statul ar fi încetat să fie un stat de clasă . In realitate, statul a continuat să rămână, ca şi înainte, o maşină care-i ajută pe capitalişti să ţin ă în supunere ţărănimea săracă şi clasa muncitoare, fiind însă în aparenţă liber. Statul proclamă votul universal, declarâ nd prin glasul adepţilor, prop o­ văduitorilor, savanţilor şi filozofilor să i că nu este un stat de clasă . Chiar şi acum, când a început î m­ potriva lui lupta Republicilor Sovietice Sociali ste, ei ne acuză că violăm libertatea, că construim un stat bazat pe constrângere, pe reprimarea unora de către alţii, pe când ei reprezintă un stat al în­ tregului popor, un stat democratic. Acum, la în­ ceputul revoluţiei sociali ste în toată lumea şi toc­ mai în momentul victoriei rev olutiei în câteva tări, când lupta împotriva capitalului 'mondi a l s'a î�ăs­ prit deosebit de mult, problema aceasta, problema statului, a căpătat cea mai mare însemnătate şi a devenit, se poate spune, problema cea mai arză­ toare, focarul tuturor problemelor politice şi al tu­ turor discuţiilor politice de astăzi. Orice partid am considera, în Rusia sau în orice altă ţară mai ci vilizată, - aproape toate discuţiile, divergenţele şi părerile politice se învârtesc acum în jurul noţiunii de stat. E ste oare statul într'o ţară capitalistă, într'o republică democratică - în spe­ cial în republici ca Elveţia sau America -, în cele mai libere republici democratice, este el oare ex­ presia voinţei poporului, totalizarea hotă.rîrii între­ gului popor, expresia voinţei naţionale etc., sau este o maşină menită să menţină în aceste ţări puterea capitaliştilor asupra cla sei muncitoare şi asupra ţărănimii ? Iată problema fundamentală în juru l căreia se învârtesc toate discuţiile_ politice în lumea 24

întreagă. Ce se s pune despre bolşevism ? Pres a bu rgheză îi copleşeşte cu inj urii pe bolşevici . Nu veţi găsi niciun zi ar care s ă nu repete acuzaţi a c u ­ rentă împotriva bolşev ici lor cum că ei calcă pu terea poporului. D acă socia l iştii-revoluţionari şi menşe­ vicii noştri, în simplitatea lor sufletea scă ( care, poate, nu este simplitate, s au este, poate, o simpli­ tate despre care se spune că e mai rea decât hoţia) , cred că a u descoperit şi au inventat acuza­ tia adusă bolsevicilor de a fi călcat libertatea si puterea popor�lui, ei se înşeală în modul cel mai ridicol. In momentul de fată nu există nici un sin­ gur ziar dintre cele mai bogate zi are din cele mai bogate ţări, care cheltuesc zeci de milioane pen tru difuzarea lor si seamănă în zeci de milioane de exemplare mi n'ciunile burgheze şi politica imperia ­ list ă , - nu există niciunul dintre aceste ziare ca re să nu repete aceste principale argumente şi acuzaţii împotriva bolşevismului, anume că America, An­ glia şi E lveţia sunt state îna intate, bazate pe pu­ terea poporului, pe când republica bolşevică este un stat de tâlhari, care nu cunoaşte libertatea, că bol­ şevicii au călcat ideea puterii poporului şi au mers chi ar până acolo că a u dizolvat Adunarea Consti­ tuantă. Aceste teribi-le acuzaţii împotriva bolşevi­ cilor sunt repetate în toată lumea . Acuzaţiile aces ­ tea ne duc direct la întrebarea : ce este statul ? Pentru a înţelege aceste acuzaţii, pentru a ne orien­ ta în privinţa lor, pentru a avea f aţă de ele o ati­ tudine pe deplin conştientă, pentru a ne orienta nu numai după cele ce s pun uni i şi a lţii, ci pe baza unei păreri ferme, trebue să înţelegem clar ce este statul. Avem în fata noastră tot felul de state ca ­ pita liste şi toate te�riile în favoarea lor care au fost elaborate îna inte de război. Pentru a aborda just 25

rezol varea acestei probleme, trebue să avem o ati­ tudine critică faţă de toate aceste teorii şi concepţii. V ' am indicat ca operă îndrumătoare cartea lui Engels „Origina familiei, a proprietăţii private şi a statului" . In această carte se spune tocmai că orice stat în care există proprietate privată asupra pământului şi a mijloacelor de producţie, în care domneşte capitalul, oricât de democratic ar fi acest stat, este un stat capitalist, este în mâna capitali­ ştilor o maşină menită să menţină în stare de supu­ nere clasa muncitoare şi ţărănimea săracă . Iar vo­ tul universal, Adunarea Constituantă, parlam entul - toate acestea nu sunt decât o formă, un fel de poliţă, care nu schimbă cu nimic esenţa chestiunii. Forma de dominaţie a statului poate să difere : capitalul îşi manifestă forţa sa într'un fel acolo unde există cutare formă si într'alt fel acolo unde există o altă formă, dar în' fond puterea rămâne în mâinile capitalului fie că e vorba de dreptul cen­ zitar sau de un altul, sau de o republică democra­ tică ; ba cfiiar cu cât o republică este mai democra­ tică, cu atât mai brutală, mai cinică este această dominaţie a capitalului. Statele Unite ale Americii de Nord sunt una din cele mai democratice repu­ blici din lume ; şi nicăieri puterea capitalului, pu­ terea unui pumn de miliardari asupra întregii so­ cietăţi nu se manifestă atât de brutal, cu metode de corupţie atât de făţişe ca în această ţară, în Ame­ rica ( cine a fost acolo după 1 905 şi-a putut face, desigur, o idee despre această stare de lucruri) . Capitalul , din moment ce există, domină întreaga societate, şi nici