Teatru, vol. 5 [5] 973500559X, 9735008440

Citation preview

TEATRU V

OPERA LUI EUGENE IONESCO:

Elegii pentru fiinţe mici (versuri, 1931), Nu (critică literară, 1934), Engle­ ze�te fără profesor (piesă de teatru, 1943), Război cu toată lumea (publicistică, 1992). SCRIERI ÎN LIMBA FRANCEZĂ: TEATRU: La Cantatri­ ce chauve, La Leron, Les Salutations, Jacques ou la Soumission, L'Avenir est dans les ceufs, Les Chaises, Le Maître, Le Salon de l'automobile, Victimes du de­ voir, Le Jeune Fille a marier, Amedee ou Comment s' en debarrasser, Le Nouveau Locataire, Scene a quatre, Le Tableau, L'lmpromptu de l'Alma, Tueur sans ga­ ges, Rhinoceros, Delire a deux, Le Pieton de l'air, Le roi se meurt, La Soif et la Faim, La Lacune, Exerci­ ces de conversation et de diction franraises pour etu­ diants Americains, Jeux de massacre, Macbett, Ce formidable bordel!, L'Homme aux valises, Voyages chez les morts, La Niece-Epouse, Le Vicomte, Le Rhu­ me onirique, Les connaissez-vouz?, Maximilien Kolbe; PROZĂ: La Photo du Colonel (nuvele, 1962), Le So­ litaire (roman, 1973); ESEURI ŞI MEMORIALISTICĂ: Notes et contre-notes (1962), Journal en miettes (1967), Present passe, pas­ se present (1968), Antidotes (1977), Un homme en question (1979), Entre la vie et le reve. Entretiens avec Claude Bonnefoy (1987), La quete intermittente (1987); VOLUME DE DESENE: Decouvertes (1969), Le Noir et le Blanc (1981). SCRIERI ÎN LIMBA ROMÂNĂ:

EUGENE IONESCO

TEATRU V

Improvizaţie la Alma Ucigaş fără simbrie Traducere din franceză şi note de VLAD RUSSO şi VLAD ZOGRAFI

li

HUMANITAS BUCUREŞTI

Coperta seriei IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României IONESCO, EUGENE Teatru / Eugene Ionesco; trad. din franceză şi note de: Vlad Russo şi Vlad Zografi. - Bucureşti: Humanitas, 2003 11 voi. ISBN 973-50-0559-X Voi. 5: - 2004 - ISBN 973-50-0844-0 I. Russo, Vlad (trad.) II. Zografi, Vlad (trad.) 821.135.1-2

EUGENE IONESCO

THEÂTRE COMPLET

© Gallirnard, 1991

© HUMANITAS, 2002, pentru prezenta versiune românească EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/222 85 46, fax 021/224 36 32 www.humanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel. 021/311 23 30, fax 021/313 50 35, C.P.C.E. - CP 14, Bucureşti e-mail: [email protected] www.librariilehumanitas.ro

ISBN 973-50-0559-X ISBN 973-50-0844-0

IMPROVIZATIE LA ALMA SAU CAMELEONUL CIOBANULUI

PERSONAJELE BARTHOLOMEUS I BARTHOLOMEUS II BARTHOLOMEUS ill MARIE IONESCO

Printre cărţi şi manuscrise, Ionesco doarme cu capul pe masă. Într-o mînă ţine un pix cu vîrful în sus. Se aude soneria. Ionesco sforăie. Sună din nou, apoi se aud lovi­ turi puternice în uşă. Se aud strigăte: ,,Ionesco! Iones­ co!" În cele din urmă Ionesco tresare, se freacă la ochi. Ionesco! Sînteţi acasă? Da ... o clipă!... Ce-o mai fi?

VOCEA UNUI BĂRBAT: IONESCO:

Aranjîndu-şi părul ciufulit, Ionesco se îndreaptă spre uşă, deschide. Apare Bartholomeus I în robă de doctor. BARTHOLOMEUS I: Bună ziua, Ionesco. IONESCO: Bună ziua, Bartholomeus. BARIHOLOMEUS 1: Bine că v-am găsit acasă! Era să plec.

Mi-ar fi părut rău, şi, cum n-aveţi telefon ... Da' ce făceaţi? IONESCO: Lucram, lucram ... scriam! BARTHOLOMEUS I: Aha, la noua piesă? E gata? Abia aştept. IONESCO, se aşază înfotoliu şi-i arată un scaun lui Barther lomeus: Luaţi loc. (Bartholomeus se aşază.) Cum ve­ deţi, lucrez la ea. Nici nu mai ştiu de mine. Sînt epuizat. Treaba merge, dar nu-i deloc uşor. Pie­ sa trebuie să fie perfectă, fără lungimi inutile, 7

fără repetiţii, mă-nţelegeţi? ... Aşa că, n-am ce-i face, tai, tai... BARTI-IOLOMEUS r: Aha, deci aţi scris-o deja? ... E pri­ ma versiune, arătaţi-mi-o şi mie... IONESCO: Păi nu v-am zis că trebuie să comprim dia­ logurile? ... BARTI-IOLOMEUS I: Dacă înţeleg eu bine, comprimaţi dialogurile înainte să le scrieţi! E şi asta o meto­ dă. IONESCO: E metoda mea. BARTI-IOLOMEUS I: Ce s-o mai lungim, aţi scris-o sau n-aţi scris-o? IONESCO, căutînd pe masă printre hîrtii: Da ... mă rog, nu... adică... nu chiar. În fine, e gata! Numai că nu v-o pot citi aşa cum e... cîtă vreme nu e... BARTI-IOLOMEUS 1: .. .încheiată!. .. IONESCO: Nu, nu... încheiată la toţi nasturii! Nu-i deloc acelaşi lucru. BARTHOLOMEUS I: Mare păcat! Ratăm ocazia. Am o propunere extrem de tentantă. Un teatru vrea neapărat o piesă de-a dumneavoastră. Numai că directorii lui o vor imediat. Mă roagă pe mine să verific dacă regia e în conformitate cu cele mai moderne principii, principiile unui teatru demn de epoca ultraştiinţifică, şi în acelaşi timp ultra­ populară, în care trăim. Sînt gata să ia asupra lor toate cheltuielile, publicitatea şi aşa mai depar­ te, cu condiţia să nu aibă mai mult de patru-cinci actori şi nici decoruri prea scumpe... IONESCO: Spuneţi-le să mai aştepte cîteva zile. Vă promit că pînă atunci comprim totul... deşi sta­ giunea e pe sfirşite, recunosc...

8

Dacă şi piesa e pe sfîrşite, se aran­ jează ... IONESCO: Despre ce teatru e vorba? BARTHOLOMEUS r: E-un teatru nou, cu un director ştiinţific, cu o trupă de tineri actori ştiinţifici; vor să debuteze cu o piesă de-a dumneavoastră. Veţi fi tratat ştiinţific. Sala nu-i prea mare, are două­ zeci şi cinci de locuri pe scaune, patru în picioa­ re... E pentru un public popular de elită. IONESCO: Nu-i rău. Dacă ar face săli pline în fieca­ re seară... BARTHOLOMEUS I: Eu m-aş mulţumi şi cu săli pe ju­ mătate pline ... Ce mai, vor să-i dea drumul imediat. IONESCO: N-am nimic împotrivă. Ah, dacă piesa ar fi gata ... BARTHOLOMEUS 1: Păi ziceaţi că e-n mare parte scri­ să! IONESCO: Da ... da ... aşa e, în mare parte e scrisă! BARTHOLOMEUS I: Care-i subiectul piesei? Care-i ti­ tlul? IONESCO, un pic cabotin şi cam încurcat: Ăăă... subiectul? ... Vreţi să ştiţi care-i subiectul? ... Titlul? ... Ăăă... ştiţi, eu nu-s în stare niciodată să-mi povestesc piesele... Totul ţine de replică, de joc, de imaginile scenice, totul e foarte vizual, ca întot­ deauna... La mine totul pleacă de la o primă re­ plică, de la o imagine care declanşează mecanis­ mul creaţiei, pe urmă mă las purtat de propriile mele personaje, niciodată nu ştiu exact încotro merg... Orice piesă e pentru mine o aventură, o vînătoare, descoperirea unui univers care mi BARTHOLOMEUS I:

9

se dezvăluie pas cu pas şi a cărui prezenţă mă uimeşte în primul rînd pe mine ... BARTHOLOMEUS I: Am mai auzit toate astea! Ob­ servaţii empirice. Ne-aţi povestit de o mie de ori, la avanpremiere, în articole, în interviuri, despre mecanismul creator, cum îi spuneţi, deşi mie nu-mi place cuvîntul „creator". Îmi place în schimb cuvîntul „mecanism". IONESCO, naiv: E-adevărat, am mai vorbit de meca­ nismul meu -îmi cer scuze -creator.Aveţi me­ morie bună! BARTHOLOMEUS I: Mai vorbiţi-mi despre piesă. Ce imagine iniţială a pus de data asta în mişcare pro­ cesul de construcţie a noii piese ... IONESCO: Păi... păi... e destul de complicat, ştiţi... E o întrebare încuietoare... Mă rog, una peste alta, noua mea piesă se va numi Cameleonul cio­

banului.

BARTHOLOMEUS I:

ciobanului?

De unde pînă unde Cameleonul

E scena de bază a piesei, motorul ei. Am văzut odată, vara, pe la trei după-amiază, într-un oraş mare din provincie, un tînăr cioban îmbră­ ţişînd un cameleon în mijlocul străzii... M-a im­ presionat enorm ... Am hotărît să scot de aici o farsă tragică. BARTHOLOMEUS I: Din punct de vedere ştiinţific e co­ rect. IONESCO: Dar ăsta nu-i decît punctul de plecare. Încă nu ştiu dacă pe scenă o să se vadă într-adevăr cum ciobanul îmbrăţişează cameleonul sau dacă o să mă mulţumesc numai să pomenesc episo­ dul... dacă n-o să fie doar un fundal invizibil...

IONESCO:

10

teatru de ordinul doi... De fapt, cred că ăsta nu trebuie să fie decît un pretext... BARTHOLOMEUS I: Păcat. Episodul mi se pare că ilus­ trează totuşi reconcilierea eului cu celălalt. IONESCO: Da, numai că de data asta o să mă pun pe mine însumi în scenă! BARTHOLOMEUS I: Păi, asta faceţi mereu. IONESCO: Înseamnă că n-o să fie ultima oară. BARTHOLOMEUS I: În fine, si dumneavoastră ce-o să fiţi: ciobanul sau cameleonul? IONESCO: Ah, nu, în nici un caz cameleonul. Eu nu-mi schimb culoarea în fiecare zi... Nu mă iau după ultima modă, aşa cum face... mai bine nu dau nume... BARTHOLOMEUS I: Înseamnă c-o să fiţi ciobanul? IONESCO: Nici ciobanul! Vă spuneam că episodul e numai un pretext, un punct de plecare... De fapt, mă pun pe mine în scenă că să provoc o discu­ ţie despre teatru, ca să-mi prezint ideile ... BARTHOLOMEUS I: Fără doctorat, n-aveţi dreptul la idei... De idei mă ocup eu. IONESCO: Hai să spunem: experienţele ... BARTHOLOMEUS I: N-au nici o valoare, nu sînt ştiin­ ţifice! IONESCO: ... Atunci ... credinţele... BARTHOLOMEUS I: Mă rog, să zicem. Dar numai pro­ vizoriu, pînă vi le corectăm noi. Continuaţi-vă expunerea aproximativă... IONESCO, după o clipă: Mulţumesc. Dacă vreţi nea­ părat, sînt totuşi ciobanul, iar teatrul e camele­ onul, din moment ce eu am îmbrăţişat cariera teatrală, iar teatrul, bineînţeles, se schimbă, fiind11

că teatrul e viaţa. E schimbător ca viaţa... Came­ leonul e şi el viaţa! BARTHOLOMEUS I: Am notat formula, e-aproape o cugetare. IONESCO: Am să vorbesc prin urmare despre tea­ tru, despre critica dramatică, despre public... BARTHOLOMEUS I: N-aveţi destule cunoştinţe de so­ ciologie pentru asta! IONESCO: ...despre noul teatru, a cărui caracteristică esenţială e noutatea... O să-mi prezint puncte­ le de vedere ... BARTHOLOMEUS I, cu un gest larg: Puncte de vede­ re fără instrumente optice! IONESCO: ...Va fi o improvizaţie. BARTHOLOMEUS I: Citiţi-mi totuşi ce-aţi scris pînă acum. IONESCO, cufalsă timiditate: Nu e nimic definitiv, v-am spus... Dialogurile nu sînt comprimate... Am să vă citesc totuşi un fragment... BARTHOLOMEUS I: Vă ascult. Mă aflu aici ca să judec. Şi să corectez. IONESCO, scărpinîndu-se în cap: Ştiţi, mie nu-mi prea place să citesc ce-am scris. Mi s-a acrit de pro­ priile mele texte ... BARTHOLOMEUS I: Autocritica îl onorează pe scrii­ tor. Autocritica îl dezonorează pe critic. IONESCO: În fine, am să vă citesc totuşi, ca să nu zi­ ceţi c-aţi venit de pomană. (Bartholomeus I se a�a­ ză mai comod.) Iată începutul piesei: ,,Scena I. Printre cărti si manuscrise, Ionesco doarme cu capul pe m'a;ă. Într-o mînă ţine un pix cu vîrful în sus.Sună la uşă. Ionesco sforăie.Sună din nou, apoi se aud lovituri puternice în uşă. Se aud stri12

găte: «Ionesco! Ionesco!» În cele din urmă Iones­ co tresare, se freacă la ochi. O voce din spatele uşii: «Ionesco! Sînteţi acasă? » Ionesco: «Da ... O clipă!... Ce-o mai fi? » Aranjîndu-şi părul ciu­ fulit (spunînd asta, Ionesco face gestul), Ionesco se îndreaptă spre uşă, deschide, apare Bartho­ lomeus. Bartholomeus: «Bună ziua, Ionesco!...» Ionesco: «Bună ziua, Bartholomeus.» Bartholo­ meus: «Bine că v-am găsit acasă! Era să plec. Mi-ar fi părut rău, cum n-aveţi telefon... Da' ce făceaţi? » Ionesco:« Lucram, lucram, scriam!...» Bartholomeus: «Aha, la noua piesă? E gata? Abia aştept!...» Ionesco, aşezîndu-se în fotoliu, îi ara­ tă un scaun lui Bartholomeus: «Luaţi loc.» " Citindu-şi textul, Ionesco se aşază din nou în fotoliu, ca mai înainte. În aceeaşi clipă, se aude sunînd de-ade­ văratelea, apoi se aud bătăi în uşă. VOCEA UNUI ALT BĂRBAT:

Ionesco! Sînteţi acasă?

Bartholomeus I care, în timpul lecturii dădea din cap ca să-şi exprime aprobarea, îşi îndreaptă privirea către uşa de unde vine glasul. IONESCO:

Da, o clipă. Ce-o mai fi?

Aranjîndu-şi părul ciufulit, Ionesco se îndreaptă spre uşă, deschide, apare Bartholomeus II. BARTHOLOMEUS II: Bună ziua, Ionesco. IONESCO: Bună ziua, Bartholomeus. BARIHOWMEUS II, lui Bartholomeus I: Ah, pe cine văd?

Bartholomeus! Ce mai faceţi?

BARTHOWMEUS I, lui Bartholomeus II: Ah, pe cine văd?

Bartholomeus! Ce mai faceţi? 13

BARlHOLOMEUS II, lui Ionesco:

Bine că v-am găsit aca­ să! Mi-ar fi părut rău să plec ... şi, cum n-aveţi telefon ... Da' ce făceaţi? IONESCO: Lucram, lucram, scriam ... Luaţi loc! Îi arată un scaun lui Bartholomeus II, se m;;ază şi el. Se aud bătăi în uşă, şi a treia voce de bărbat strigînd: A TREIA VOCE DE BĂRBAT:

Ionesco! Ionesco! Sînteţi

acasă? Da, o clipă. Ce-o mai fi?

IONESCO:

Ionesco se ridică, îşi aranjează părul, se îndreaptă spre uşă, deschide:apare Bartholomeus III, în robă, ca şi ceilalţi doi. BARlHOLOMEUS III: Bună ziua, Ionesco. IONESCO: Bună ziua, Bartholomeus. BARlHOLOMEUS III, lui Bartholomeus II: Ah, pe cine văd?

Bartholomeus! Ce mai faceţi? lui Bartholomeus III: Ah, pe cine văd? Bartholomeus! Ce mai faceţi? BARTHOLOMEUS I, lui Bartholomeus III: Ah, pe cine văd? Bartholomeus! Ce mai faceţi? BARlHOLOMEUS III, lui Bartholomeus I: Ah, pe cine văd? Bartholomeus! Ce mai faceţi? (Lui Ionesco:) Bine că v-am găsit acasă! Era să plec... Mi-ar fi părut rău, şi, cum n-aveţi telefon... Da' ce fă­ ceaţi?

BARTHOLOMEUS II,

Ritmul replicilor trebuie să se accelereze. IONESCO: Lucram... lucram ... scriam! BARlHOLOMEUS III: Aha, la noua piesă? E gata? Abia

aştept!

IONESCO, aşezîndu-se şi arătîndu-i un scaun lui Bartho­

lomeus III: Luaţi loc. (Bartholomeus III se aşază în 14

rînd cu ceilalţi doi.) Cum vedeţi, lucrez la ea. Nici nu mai ştiu de mine. Treaba merge, dar nu-i de­ loc uşor. Trebuie să fie perfectă, fără lungimi inutile, fără repetiţii, mereu sînt acuzat că mă-nvîrt în jurul cozii, în piesele mele ... Aşa că tai, tai... BARTHOLOMEUS III: Citiţi-ne cel puţin începutul. BARTHOLOMEUS II (ecou): Cel puţin începutul... BARTHOLOMEUS I (ecou) ...puţin începutul.... IONESCO, citind: ,,Printre cărţi şi manuscrise, Ionesco doarme cu capul pe masă. Sună la uşă, Io­ nesco sforăie. Sună din nou, Ionesco continuă să sforăie. Se aud bătăi în uşă..." (Deodată, se aud bătăi de-adevăratelea în uşă.) Da, o clipă!... Ce-o mai fi? Aranjîndu-şi părul ciufulit, Ionesco vrea să se îndrepte spre uşă.

m: Mi se pare interesant... să vedem mai departe ... BARTHOLOMEUS II, lui Ionesco: E plină de surprize. Alte bătăi în uşă. BARTHOLOMEUS I, celorlalţi doi: Fiindcă n-aţi fost aici de la-nceput. Eu cunosc mai bine piesa. (Lui Io­ nesco:) E un cerc vicios. IONESCO: Cercul vicios poate să aibă şi el virtuţile lui! BARTHOLOMEUS I: Cu condiţia să ieşi la timp din el. IONESCO: Ah, da, e-adevărat ... cu condiţia să ieşi din el. BARTHOLOMEUS II: Şi nu poţi să ieşi din el decît pe o singură cale: cea justă. (Lui Bartholomeus I:) Nu-i aşa, maestre Bartholomeus? (Lui Bartholomeus III:) Nu-i aşa, maestre Bartholomeus? BARTHOLOMEUS

15

BARTHOLOMEUS III: Poate. BARTHOLOMEUS II, lui Ionesco:

Din cercul vicios nu poţi ieşi decît dacă te închizi în el. Aşa că nu deschideţi uşa, cercul vicios s-ar strînge şi mai tare. . . şi v-ar ţine prizonier. BARTHOLOMEUS I: S-a văzut doar. BARTHOLOMEUS II: Da, s-a văzut. IONESCO: Nu vă-nţeleg. BARTHOLOMEUS m: ,,Nu înţeleg" - iată o expresie pe care o înţeleg . . . sau cel puţin o folosesc. BARTHOLOMEUS II, lui Ionesco: Se vede că n-aveţi doctorat! Gest de compătimire din partea celor trei Bartholomeus. BARTHOLOMEUS r, lui Ionesco: O să vă explicăm. Acum. BARTHOLOMEUS II: Chiar acum. BARTHOLOMEUS III: Uite-acum. BARTHOLOMEUS r: Înlocuiţi expresia „să ieşi" cu ex­

presia „să te distanţezi", care înseamnă „să iei distanţă", şi o să-nţelegeţi. Ca să fiu mai expli­ cit: de pildă, nu te distanţezi de cercul vicios decît neieşind din el; dimpotrivă, ieşi din el ră­ mînînd înăuntru. Aici e vorba de un interior experimentalizat din exterior, sau de un exte­ rior experimentalizat din interior. Cu cît eşti mai distant. . . BARTHOLOMEUS II: ...cu atît eşti mai apropiat. . . BARTHOLOMEUS I: ... şi cu cît eşti mai apropiat . . . BARTHOLOMEUS II: ...cu atît eşti mai distant. . . Ăsta e electroşocul distanţării, sau efectul Y. BARTHOLOMEUS m, aparte: Asta-i filozoficăreală! Niş­ te filozoficaştri! 16

lui Bartholomeus I: Ce bine ne-n­ ţelegem, maestre Bartholomeus. (Lui Bartholo­ meus III: ) Ce bine ne-nţelegem, maestre Bartho­ lomeus, chiar dacă mai există unele divergenţe între noi . . .

BARTHOLOMEUS II,

Cei trei Bartholomeus îşi Jac reciproc reverenţe. lui Ionesco: Asta înseamnă că eşti înăuntru cînd eşti afară, afară cînd eşti înăuntru, sau, în termeni populari, adică. . . BARTHOLOMEUS II: În termeni ştiinţifici . . . BARTHOLOMEUS III: În termeni puri şi simpli . . . BARTHOLOMEUS I: ...şi în termeni dialectici, înseamnă: fiinţa-în-joc-în-afara-jocului. (Celorlalţi doi Bar­ tholomeus:) Inseamnă şi fiinţa nefiinţării şi nefi­ inţarea fiinţei în joc. . . (Lui Ionesco:) V-aţi gîndit la problema asta? IONESCO: Ăăă. . . un pic. . . vag. . . sincer să fiu n-am aprofundat-o deloc. . . BARTHOLOMEUS II, lui Bartholomeus I: Nu-i treaba au­ torilor să gîndească. Treaba lor e să scrie ce li se cere. IONESCO: Să-mi fie cu iertare, dar mie. . . mi se pare că exprimarea dumneavoastră e contradictorie. Oi fi eu pentru contradicţie, absolut totul e contradicţie, dar o expunere sistematică nu trebuie. . . nu-i aşa. . . să amestece contrariile în cuvinte. . . BARTHOLOMEUS r: Aha, deci nu ştiţi. . . BARTHOLOMEUS II, lui Bartholomeus III: Nu pare să ştie . . . BARTHOLOMEUS m, lui Bartholomeus II: Nu pare deloc! BARTHOLOMEUS I, lui Bartholomeus II şi Bartholomeus III: Linişte! (Lui Ionesco:) Care va să zică nu ştiţi BARTHOLOMEUS I,

17

că contrariile sînt identice? Să vă dau un exem­ plu. Cînd spun: ,,un lucru e cu-adevărat ade­ vărat", înseamnă că e fals fals . . . BARTHOLOMEUS II: Sau invers: dacă un lucru e fals fals, este şi cu-adevărat adevărat. . . IONESCO: Nu mi-ar fi trecut prin minte una ca asta. Vai, ce savanţi sînteţi! BARTHOLOMEUS r: Pe de altă parte, se poate spune că un lucru cu cît e mai adevărat fals, cu atît e mai fals adevărat; cu cît e mai puţin adevărat fals, cu atît e mai puţin fals adevărat. Pe scurt: fal­ sul adevăr e adevărul fals, sau adevărul ade­ vărat e falsul fals. Astfel, contrariile se întîlnesc,

quod erat demonstrandum.

IONESCO: În cazul ăsta, să-mi fie cu iertare, mie mi se pare că falsul nu e adevărul, adevărul nu e fal­ sul, iar contrariile se exclud . BARTHOLOMEUS II: Ce obraznic! Gîndeşte . . . (Către Bartholomeus I şi Bartholomeus II:) . . . Gîndeşte ca un porc! . . . IONESCO, nedumerit, după o clipă: Ah, ba da, ba da . . . văd . . . BARTHOLOMEUS II: Ce vedeţi? IONESCO: Văd . . . încep să văd . . . ăăă . . . ce vreţi să zi­ ceţi . . . Întrevăd nişte umbre . . . BARTHOLOMEUS nr: Începe să aibă sclipiri. . . BARTHOLOMEUS rr: O fi vreun semn că i se dezmor­ ţeşte spiritul? IONESCO: Staţi că mă zăpăcesc . . . adevărul e adevăr şi falsul e fals . . . BARTHOLOMEUS I: Ce oroare! Tautologii! Numai ta­ utologii! Şi orice tautologie e expresia unei erori de gîndire!

18

Evident, identificarea unui lucru cu el însuşi este de neconceput. BARTHOLOMEUS m, lui Bartholomeus I: Nu vă pierdeţi cu firea. Nu-i vina lui că nu pricepe. E intelec­ tual. Un om de teatru trebuie să fie tîmpit! BARTHOLOMEUS rr: Îi lipseşte inteligenţa populară, adică ştiinţifică. BARTHOLOMEUS I, lui Bartholomeus II şi Bartholomeus III: Are o mentalitate preistorică, e un pitecan­ trop. . . (În şoaptă: ) Am impresia chiar că e un pic platonician. BARTHOLOMEUS III: Vai. . . ce oroare! Platonician.. . ce dihanie o mai fi şi asta? BARTHOLOMEUS rr, la urechea lui Bartholomeus I: Eu nu cred. . . Îi mai acord puţină încredere, cu toate că. . . BARIHOWMEUS r: Eu, unul, nu-i acord deloc. . . De po­ eţii aştia, de autorii ăştia care scot opere de par­ că s-ar oua. . . trebuie să ne ferim, să ne ferim. . . BARTHOLOMEUS m, aparte: Platonician? . . . Ah, da, e-o orătanie! BARTHOLOMEUS rr: Trebuie totuşi să ne folosim de ei! BARTHOLOMEUS II:

Cei trei Bartholomeus îşi spun ceva la ureche. IONESCO:

duc!

Aş vrea să ştiu şi eu ce acuzaţii mi se-a-

BARTHOLOMEUS III, sever: Vă ouaţi! IONESCO: Am să-ncerc să nu mai scot nici un ou . .. BARTHOLOMEUS rrr: N-ar fi rău! BARTHOLOMEUS I, după consultări cu Bartholomeus II,

lui Ionesco: Ionesco, ascultaţi-ne. Bartholomeus (îl arată), Bartholomeus (îl arată pe Bartholomeus III) 19

şi cu mine nu vă vrem decît binele . . . vrem să facem ceva pentru dumneavoastră. IONESCO: Vă mulţumesc . . . BARTHOLOMEUS II: Vrem să vă educăm. IONESCO: Dar eu am fost la şcoală. BARTHOLOMEUS II, lui Bartholomeus I: Păi tocmai as­ ta-i buba, puteam să jur. BARTHOLOMEUS I, lui Ionesco: Acolo nu vă puteaţi adăpa decît din izvorul falselor ştiinţe. IONESCO: La capitolul ştiinţe stăteam rău de tot. BARTHOLOMEUS III: Cu atît mai bine! (Celorlalţi doi Bartholomeus: ) În privinţa asta, mintea lui e-o coală albă de hîrtie . . . BARTHOLOMEUS II, lui Bartholomeus III: Cu condiţia să fi învăţat altceva, altceva. IONESCO: M-au pus să citesc operele lui Eschil, So­ focle, Euripide . . . BARTHOLOMEUS I: S'mt fumaţi! Sînt fumaţi! Au mu­ rit de mult. . . nu mai fac două parale . . . IONESCO: Pe urmă . . . pe urmă . . . Shakespeare! BARTHOLOMEUS III: Nu-i autor francez. Ceilalţi poa­ te, dar ăsta-i rus. BARTHOLOMEUS II, lui Bartholomeus I: Noi nu-i re­ proşăm că e străin. BARTHOLOMEUS III: Ba, eu îi reproşez. (Aparte:) Am impresia că-i polonez. BARTHOLOMEUS II, lui Bartholomeus III: E dreptul dumneavoastră, stimate maestre Bartholome­ us, să reproşaţi, doar sînteţi critic . . . ( Vizibil încurcat, Ionesco îşi şterge sudoarea de pe frunte.) Trebuie să reproşaţi totul, asta e misiunea dum­ neavoastră. 20

BARTHOLOMEUS m, lui Bartholomeus

II: Şi-a dumnea­ voastră, stimate Bartholomeus. (Lui Bartholo­ meus I:) Şi-a dumneavoastră, stimate Bartho­ lomeus. BARTHOLOMEUS I, lui Bartholomeus II şi Bartholome­ us III: Şi-a dumneavoastră... şi-a dumneavoas­ tră... BARTHOLOMEUS II, lui Bartholomeus III şi Bartholomeus I: Şi-a dumneavoastră... şi-a dumneavoastră... Reverenţe. L-am studiat un pic şi pe Moliere. BARTHOLOMEUS II: Greşit, greşit, greşit! BARTHOLOMEUS III, lui Bartholomeus II: Moliere? Aţi auzit de ăsta? BARTHOLOMEUS II, lui Bartholomeus I: E-un autor care a scris despre femeile savante, despre preţioase­ le ridicole... BARTHOLOMEUS I, lui Bartholomeus II: Dacă le-a vor­ bit de bine pe preţioase şi pe femeile savante, e-al epocii ştiinţifice! E de-al nostru! BARTHOLOMEUS rr, lui Bartholomeus I: Da' de unde, stimate Bartholomeus, dimpotrivă, şi-a bătut joc de ele. BARTHOLOMEUS I, îngrozit, lui Ionesco: Ce ruşine! Ce eroare! Ăştia vă sînt autorii! Nu-i de mirare că aveţi o mentalitate mic-burgheză. BARTHOLOMEUS m: Moliere încă n-a primit consacra­ rea teatrului de bulevard. Asta-I compromite. (Cu degetul îndreptat spre Ionesco:) Şi pe dumnea­ voastră. IONESCO: Aşa e ... aşa e ... sînt dezolat. IONESCO:

21

BARTHOLOMEUS II, şi el cu degetul îndreptat spre Iones­

co: E-un autor de proastă calitate.

BARTHOLOMEUS I, acelaşi joc: Reacţionar! BARTHOWMEUS III, acelaşi joc: Ah, gata, mi-aduc amin­

te, s-a inspirat din autori străini, italieni. acelaşi joc: Un autor periculos! IONEsco,Joarte timid: Eu credeam că Moliere e universal, etern, de vreme ce mai place încă. BARTHOLOMEUS II: Blasfemie! BARTHOLOMEUS I: Numai efemeritatea dăinuie. IONESCO, retrăgîndu-se de-a-ndăratelea spre dreapta, în timp ce doctorii stau cu degetul îndreptat către el: . . . Ca şi provizoratul. . . sigur că da, sigur că da. . . BARTHOLOMEUS 11: Dacă operele lui vi se par vala­ bile şi azi e numai o rătăcire a simţurilor dum­ neavoastră induse în eroare. BARTHOLOMEUS I: Înseamnă pur şi simplu că Mo­ liere nu exprima acel gestus social al epocii sale. BARTHOLOMEUS III, lui Ionesco: Aţi auzit ce spun aceşti domni? IONESCO, cu un suprem efort: E-adevărat. Eu îl pre­ fer pe Shakespeare. BARTHOLOMEUS III, aparte: Nu, nu e polonez. Ia să căutăm în Micul Larousse. BARTHOLOMEUS 11,

Caută „Micul Larousse". BARTHOLOMEUS I, lui Ionesco:

Ce vi se pare aşa gro­ zav la autorul ăsta? IONESCO, lui Bartholomeus I: Mi se pare că Shake­ speare e foarte, foarte . . . BARTHOLOMEUS m, închizînd dicţionarul: Ba da, în La­ rousse zice că e polonez. BARTHOLOMEUS II, lui Ionesco: Ce-aţi găsit la el? 22

IONESCO: Mi se pare că Shakespeare e . . . poetic! BARTI-IOLOMEUS I, perplex: Poetic? BARTI-IOLOMEUS II: Poetic, poetic? IONESCO, timid: Poetic. BARTI-IOLOMEUS III: Poetic, poetic, poetic? IONESCO: Da, adică are poezie . . . BARTI-IOLOMEUS rn: Asta-i păsărească! Iar a dat-o pe

păsărească!

BARTI-IOLOMEUS I: Şi ce e, mă rog, poezia asta? BARTI-IOLOMEUS III, lui Bartholomeus I şi Bartholome­

us II: Aoleu. . . poezia. . .

Mutră dispreţuitoare. lui Bartholomeus III: Să n-aud o vorbă! Nici un fel de poezie. Poezia e împotri­ va ştiinţei noastre! BARTI-IOLOMEUS I, lui Ionesco: Sînteţi îmbibat de cu­ noştinţe false. BARTI-IOLOMEUS III: Nu-i plac decît chestiile extra­ vagante. BARTI-IOLOMEUS I, lui Bartholomeus II şi Bartholomeus III, arătîndu-1 pe Ionesco: Spiritul lui a fost condus pe o cale greşită . . . BARTI-IOLOMEUS II: A fost deformat. BARTI-IOLOMEUS III: Trebuie îndreptat. BARTI-IOLOMEUS II: Numai să fim în stare. (Lui Bartholomeus III:) Dar nu în sensul la care vă gîndiţi; ştiţi doar, stimate Bartholomeus, că într-o mul­ ţime de privinţe nu sîntem de aceeaşi părere. BARTI-IOLOMEUS I: Să-l îndreptăm mai întîi . . . în care sens, vedem noi pe urmă, după ce-l îndreptăm. BARTI-IOLOMEUS II,

Scurtă consultare inaudibilă între cei trei Bartholomeus. 23

BARTHOLOMEUS III: Corect. Să-ncepem cu ce e mai urgent. BARTHOLOMEUS II, lui Ionesco: Ei, ne auziţi? IONESCO, tresărind: Da, da... da... sigur că da.. . Nu sînt surd. BARTHOLOMEUS I, lui Ionesco: O să vă punem cîteva întrebări... IONESCO: Cîteva întrebări? BARTHOLOMEUS II, lui Ionesco: Ca să ştim ce ştiţi. . . IONESCO: Ce ştiu ... BARTHOLOMEUS III, lui Ionesco: Ca să vă îndreptăm cunoştinţele deformate. IONESCO: Da, deformate... BARTHOLOMEUS I, lui Ionesco: Ca să lămurim ce e con­ fuz în mintea dumneavoastră ... IONESCO: Ce e confuz în mintea mea ... BARTHOLOMEUS I, lui Ionesco: Mai întîi, ştiţi ce e aia teatru? IONESCO: Ăăă, e teatru. BARTHOLOMEUS II, lui Ionesco: Eroare totală. BARTHOLOMEUS I, lui Ionesco: Eroare . .. teatrul este manifestarea teatralităţii. BARTHOLOMEUS III, lui Bartholomeus I şi Bartholome­ us II: Dar teatralitatea o fi ştiind ce e? BARTHOLOMEUS I, lui Bartholomeus II şi Bartholome­ us III: Vedem noi imediat. (Lui Ionesco: ) Definiţi teatralitatea. IONESCO: Teatralitatea... teatralitatea... este ce e teatral... BARTHOLOMEUS I: Puteam să jur ... BARTHOLOMEUS II: Şi eu. BARTHOLOMEUS III: Şi eu. 24

Puteam să jur că are gîndirea vi­ ciată. (Lui Ionesco: ) Minte rătăcită, teatralitatea este ce e antiteatral. BARTHOLOMEUS m, lui Bartholomeus I: Nu sînt întru totul de acord. Eu cred, stimate Bartholomeus, că teatralitatea ar putea fi... asta nu fiindcă a zis-o el (îl arată cu degetul pe Ionesco, prăbuşit ), el habar n-are ce spune, a nimerit-o din greşea­ lă . .. teatralul e teatral... BARTHOLOMEUS I: Daţi un exemplu. IONESCO: Da, un exemplu! BARTHOLOMEUS II, lui Ionesco: Ce vă băgaţi! BARTHOLOMEUS III: N-am exemple la îndemînă, dar am dreptate ... Numai asta contează: am me­ reu dreptate! BARTHOLOMEUS II, conciliant, lui Bartholomeus I: Poa­ te că un anumit teatral este teatral, în vreme ce altul nu... totul e să ştim care... BARTHOLOMEUS I: Da' de unde... da' de unde... (Lui Ionesco: ) Nu v-am dat cuvîntul! IONESCO: N-am zis nimic. BARTHOLOMEUS II; lui Ionesco: Păi uite c-aţi zis... BARTHOLOMEUS I, lui Ionesco: Da' de unde ... (Lui Bartholomeus II: ) Vă înşelaţi, stimate Bartholo­ meus. Fenomenaliceşte, orice teatralitate este non-teatrală. BARTHOLOMEUS II: Pardon, s-avem iertare, teatrul este teatral... IONESCO, timid, ridicînd două degete: Aş putea... aş ... BARTHOLOMEUS I, lui Ionesco: Linişte! (Lui Bartholome­ us III: ) Gîndiţi tautologic! Teatralul se află în an­ titeatral şi vice versa... vice versa... vice versa... BARTHOLOMEUS I:

25

BARTHOLOMEUS II:

ce-verso!

Vice-verso . . . Vice-verso . . . Vi­

Vice-verso? Ah, nu, nu vice-verso, versa-virce. BARTHOLOMEUS I: Eu zic că „virce-versa" . BARTHOLOMEUS III: Ba „versa-virce" . BARTHOLOMEUS I: Virce-verso! BARTHOLOMEUS III: Nu mă dau eu bătut cu una cu două: ,, versa-virse" . BARTHOLOMEUS II , celorlalţi doi Bartholomeus: Nu vă certaţi de faţă cu el. . . Ne compromitem autori­ tatea doctorală . . . (Arătîndu-l pe Ionesco: ) Să nu uităm, să nu uităm că mai întîi trebuie să-l re­ dresăm, ca după aia să-l dresăm. IONESCO, care a mai căpătat puţin curaj: Domnilor, poa­ te că teatrul e, pur şi simplu, dramă, acţiune, o acţiune desfăşurată într-un anumit moment şi într-un anumit loc. . . BARTHOLOMEUS II, lui Bartholomeus III �i Bartholome­ us I: Vedeţi, imediat a profitat de disensiunile noastre! BARTHOLOMEUS I, lui Ionesco: De unde ştiţi? IONESCO: Aşa cred eu . . . pe de altă parte, o spune şi Aristotel. BARTHOLOMEUS III: Un levantin! BARTHOLOMEUS I: Aristotel, Aristotel! Ce-are a face aici Aristotel? BARTHOLOMEUS II: Mai întîi că nu el a zis-o primul. BARTHOLOMEUS I, lui Ionesco: Ştiţi cine a spus asta cu mult înaintea lui Aristotel? Cu mult înainte! BARTHOLOMEUS II: Păi sigur . . . cu mult, cu mult îna­ inte de Aristotel! BARTHOLOMEUS III:

26

Habar n-am ... Adamov, domnule. IONESCO: Zău? ... A zis el asta... înainte de Aristotel? BARTHOLOMEUS II: Evident. BARTHOLOMEUS III: Sigur, aşa e, a zis-o înainte. BARTHOLOMEUS II: Aristotel n-a făcut