Teatru, vol. 3 [3] 973500559X, 973500562X

Citation preview

TEATRU III

Ouvrage publie avec le concours du Ministere frarn;ais charge de la culture - Centre national du livre Volum publicat cu sprijinul Ministerului francez al Culturii - Centrul naţional al cărţii

OPERA LUI EUGENE IONESCO:

Elegii pentru fiinţe mici (versuri, 1931), Nu (critică literară, 1934), Engle­ ze?te fără profesor (piesă de teatru, 1943), Război cu toată lumea (publicistică, 1992). SCRIERI ÎN LIMBA FRANCEZĂ: TEATRU: La Cantatri­ ce chauve, La leron, Les Salutations, Jacques ou la Soumission, L'Avenir est dans les reufs, Les Chaises, Le Maître, Le Salon de l'automobile, Victimes du de­ voir, Le Jeune Fille a marier, Amedee ou Comment s'en debarrasser, Le Nouveau Locataire, Scene a quatre, Le Tableau, L'Impromptu de l'Alma, Tueur sans ga­ ges, Rhinoceros, Delire a deux, Le Pieton de l' air, Le roi se meurt, La Soif et la Faim, La Lacune, Exerci­ ces de conversation et de diction franraises pour etu­ diants Americains, Jeux de massacre, Macbett, Ce formidable bordel!, L'Homme aux valises, Voyages chez Ies morts, La Niece-Epouse, Le Vicomte, Le Rhu­ me onirique, Les connaissez-vouz?, Maximilien Kolb; PROZĂ: La Photo du Colonel (nuvele, 1962), Le So­ litaire (roman, 1973); ESEURI ŞI MEMORIALISTICĂ: Notes et contre-notes (1962), Journal en miettes (1967), Present passe, pas­ se present (1968), Antidotes (1977), Un homme en question (1979), Entre la vie et le reve. Entretiens avec Claude Bonnefoy (1987), Une quete intermittente (1987); VOLUME DE DESENE: Decouvertes (1969), Le Noir et le Blanc (1981). SCRIERI ÎN LIMBA ROMÂNĂ:

EUGENE IONESCO

TEATRU III Victimele datoriei Amedeu Tabloul Traducere din franceză şi note de VLAD RUSSO şi VLAD ZOGRAFI

■

HUMANITAS BUCUREŞTI

Coperta seriei IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României IONESCO, EUGENE Teatru/ Eugene Ionesco; trad., pref., note: Vlad Russo, Vlad

Zografi. - Bucureşti: Humanitas, 2003 ISBN 973-50-0559-X Vol. 3: Victimele datoriei; Amedeu; Tabloul. - 2003 ISBN 973-50-0562-X I. Russo, Vlad (trad.; pref.) II. Zografi, Vlad (trad.; pref.) 821.135.1-2

EUGENE IONESCO

THEÂTRE COMPLET © Gallimard, 1991 © HUMANITAS, 2002, pentru prezenta versiune românească EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Sector 1 Bucureşti-România, Tel.: (401) 222 85 46, Fax (401) 222 36 32 www.humanitas.ro • www.librariilehumanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POŞTĂ, tel./fax: (021) 222 90 61 ISBN 973-50-0559-X ISBN 973-50-0562-X

VICTIMELE DATORIEI Pseudo-dramă

PERSONAJELE CHOUBERT MADELEINE POLIŢ1STUL 1 NICOLAS D EU DOAMNA MALLOT cu t la urmă

Interior mic-burghez. Aşezat într-unfotoliu lîngă masă, Choubert citeşte ziarul. Soţia lui, Madeleine, aşezată pe un scaunînfaţa mese( cî-rpeşte ciorapi. Moment detăcere. întrerupîndu-se din cîrpit: Ce m.ai e nou prin ziar? CHOUBERT: Nimic, ca de obicei. Cîteva comete, un cataclism. cosmic undeva prin univers... Fleacuri. Amenzi pentru locatarii ai căror cîini îşi fac mizeriile pe trotuar... MADELEINE: Aşa le trebuie. E tare neplăcut să calci în ele. CHOUBERT: Unde m.ai pui că vecinii de la parter deschid ferestrele dim.ineaţa, văd mizeria şi ră­ m.în toată ziua cu capsa pusă. MADELEINE: Prea sînt şi oamenii ăştia sensibili. CHOUBERT: Et nervozitatea epocii. Om.ul modern şi-a pierdut seninătatea de pe vrem.uri. (Tăcere.) Ah, uite, m.ai e şi-un corn.unicat. MADELEINE: Ce corn.unicat? CHOUBERT: Unul destul de interesant. Pentru locu­ itorii marilor oraşe, Administraţia preconizează detaşarea. S-ar părea că numai aşa putem. face faţă crizei economice, dezechilibrului spiritu­ al şi dilemelor existenţei. MADELEINE,

7

MADELEINE: Toate celelalte metode au fost deja încer­

cate, fără rezultat. Poate că nimeni nu e de vină.

CHOUBERT: Deocamdată, Administraţia se mulţu­

meşte să recomande cu blîndeţe soluţia asta radicală. Dar ce rost are să ne amăgim: ştim foarte bine că orice recomandare se transfor­ mă pînă la urmă în ordin. MADELEINE: Mereu te grăbeşti să generalizezi! CHOUBERT: Ei, parcă n-am şti că sugestiile devin peste noapte regulamente, legi draconice. MADELEINE: Legea e necesară, dragul meu, n-ai ce-i face; din moment ce e necesară şi indispen­ sabilă, e bună; şi tot ce-i bun este plăcut. La urma urmei, e foarte plăcut să asculţi de legi, să fii bun cetăţean, să-ţi faci datoria, să ai conştiinţa curată! ... CHOUBERT: Sigur, Madeleine. De fapt, tu ai drep­ tate. Legea are şi părţile ei bune. MADELEINE: Fără discuţie. CHOUBERT: Da, da. Renunţarea are imensul avan­ taj de a fi în acelaşi timp şi politică, şi mistică. Dă roade pe două planuri. MADELEINE: Împuşti doi iepuri dintr-un foc. CHOUBERT: Asta se şi urmăreşte. MADELEINE: Păi vezi? CHOUBERT: De fapt, dacă-mi aduc bine aminte de la lecţiile de istorie, acest sistem administrativ al detaşării a fost deja experimentat acum trei secole, pe urmă acum cinci secole, acum nouă­ sprezece secole, şi chiar anul trecut... MADELEINE: Nimic nou sub soare! CHOUBERT: ... experimentat cu succes, asupra unor populaţii întregi, în metropole, la ţară (se ridică),

8

asupra unor întregi naţiuni, cum e şi naţiunea noastră! MADELEINE: Staijos. Choubert se afază.

Nu-i mai puţin adevărat că pen­ tru asta trebuie să-ţi sacrifici micile bucurii per­ sonale.Lucru cam neplăcut. MADELEINE: Nu neapărat! . ..Nu e întotdeauna greu să faci sacrificii.Sînt sacrificii şi sacrificii. Chiar dacă, la început, e cam neplăcut să renunţi la anumite obiceiuri, odată ce-ai renunţat, gata, nu-ţi mai stă mintea la ele!

CHOUBERT, afezat:

Moment de tăcere.

Tu, care te duci atît de des la cinema, iubeşti mult teatrul, nu-i aşa? MADELEINE: Ca toată lumea, sigur că da. CHOUBERT: Mai mult ca toată lumea. MADELEINE: Mda, poate că mai mult. CHOUBERT: Ce crezi tu despre teatrul de azi, care sînt concepţiile tale teatrale? MADELEINE: Iar începi cu teatrul tău! Te obsedează, o să faci o psihoză. CHOUBERT: Crezi într-adevăr că se poate face ceva nou în teatru? MADELEINE: Îţi repet că nimic nu-i nou sub soare. Chiar şi cînd nu-i soare! CHOUBERT:

Tăcere.

Ai dreptate.Da, da, ai dreptate.Toate piesele scrise dinAntichitate pînă în zilele noas­ tre sînt de fapt piese poliţiste.Teatrul a fost din-

CHOUBERT:

9

totdeauna realist şi poliţist. Orice piesă e o anchetă dusă pînă la capăt. Conţine o enigmă care se dezleagă în ultima scenă. Ba, uneori, chiar şi înainte. Cine caută găseşte.Aşa că mai bine s-ar dezvălui totul de la bun început. MADELEINE: Ar trebui să dai şi tu nişte exemple, dragul meu. CHOUBERT: Păi, mă gîndesc la miracolul prin care Maica Domnului a împiedicat arderea pe rug a unei femei. Dacă nu ţinem seama de inter­ venţia divină, care nici n-are ce căuta aici, nu rămîne decît un fapt divers: o femeie pune doi ucigaşi întîlniţi întîmplător să-i asasineze gi­ nerele, pentru nişte motive obscure... MADELEINE: Şi de nemărturisit.. . CHOUBERT: ...Vine poliţia, se face o anchetă, se des­ coperă vinovatul.Teatru poliţist, ce mai.Teatru naturalist. Teatrul lui Antoine. MADELEINE: Chiar aşa. CHOUBERT: În fond, teatrul n-a evoluat niciodată. MADELEINE: Şi e păcat. CHOUBERT: Vezi tu, aici e vorba de teatru enigmatic, iar enigma e poliţistă.Întotdeauna a fost aşa. MADELEINE: Bine, dar clasicismul? CHOUBERT: E un teatru poliţist mai rafinat.Ca orice naturalism. MADELEINE: Ai idei originale.Poate că sînt corecte. Ar trebui totuşi să ceri părerea unor specialişti. CHOUBERT: Şi care sînt ăia? MADELEINE: Păi, sînt: printre cinefili, profesorii de laCollege deFrance, membrii influenţi aiInsti­ tutului Agronomic, norvegienii, unii veteri10

nari... Veterinarii, mai ales, au fără discuţie multe idei în privinţa asta. CHOUBERT: Idei are toată lumea.Nu de idei ducem noi lipsă.Importante sînt faptele. MADELEINE: Faptele, sigur că da, numai faptele.Dar de întrebat, am putea totuşi să-i întrebăm. CHOUBERT: Ar trebui să-i întrebăm. MADELEINE: Trebuie să le laşi timp de gîndire.Ai timp berechet... CHOUBERT: Subiectul nu-mi dă pace. Tăcere. Madeleine cîrpeşte ciorapii. Choubert citeşte ziarul. Se aud bătăi într-o uşă, alta decît uşile din încăperea în care se află Choubert şiMadeleine. Choubert ridică totuşi capul. Bate alături, la portăreasă.Asta e mereu de negăsit.

MADELEINE:

Se aud din nou bătăiîn uşa portăresei, aflatădupă toate aparenţele pe acelaşi palier. Apoi: VOCEA POLIŢISTULUI:

Portar! Portar!

Tăcere. Din nou bătăi în uşă, apoi din nou: VOCEA POLfŢISTULUI: Portar! Portar! MADELEINE: Asta e mereu de negăsit! Halal servi­ ciu, ce să mai vorbim! CHOUBERT: Portarii ar trebui legaţi în cuşca lor. Poate caută pe cineva din bloc.Să nu mă duc să văd? (Se ridică, se aşază la loc.) MADELEINE, fără violenţă: Nu-i treaba noastră.Noi nu sîntem portari, dragul meu.Fiecare cu ros­ tul lui în societate! 11

Scurt moment de tăcere. Choubert cite?te ziarul. Ma­ deleine cîrpe?te ciorapii. Bătăi timide la u?a din dreapta. CHOUBERT: De data asta e la noi. MADELEINE: Poţi să te duci să vezi, dragul meu. CHOUBERT: Mă duc să deschid.

Choubert se ridică, se-ndreaptă către u?a din dreapta, deschide. În prag apare Poliţistul. E foarte tînăr, are o servietă sub braţ. Poartă un pardesiu bej, nu are pălărie, e blond; aer mieros, excesiv de timid. în pragul u?ii: Bună seara, domnule. (Apoi Madeleinei care s-a ridicat de pe scaun ?i se îndreaptă spre u?ă:) Bună seara, doamnă. CHOUBERT: Bună seara, domnule. (Madeleinei:) E Po­ POLfŢ1STUL,

liţistul. POLIŢISTUL, făcînd un singur pas timid: Doamnă, domnule, îmi cer scuze, vroiam doar o informa­ ţie de la portăreasă, dar văd că nu e aici ... MADELEINE: Normal! POLfŢ1STUL: ... Ştiţi cumva unde e, se-ntoarce repe­ de? Iertaţi-mă, vă rog, iertaţi-mă, n-aş fi... n-aş fi bătut la uşa dumneavoastră dac-o găseam pe portăreasă, n-aş fi îndrăznit să vă deranjez ... CHOUBERT: Trebuie să se-ntoarcă dintr-o clipă în­ tr-alta, domnule. În principiu n-are liber decît sîmbătă seara, ca să meargă la dans. De cînd şi-a măritat fata, merge în fiecare sîmbătă seară la dans. Cum azi e marţi... POLIŢISTUL: Vă mulţumesc din suflet, domnule. Am plecat, domnule, o aştept pe palier. Am onoa­ rea să vă salut. Respectuoasele mele omagii, doamnă.

12

lui Choubert: Ce tînăr bine-crescut! Ce politeţe impecabilă! Întreabă-l ce vrea, poate îl lămureşti tu. CHOUBERT, Poliţistului: Ce doriţi să aflaţi, domnule, poate vă lămuresc eu. POLfŢISTUL: Îmi pare nespus de rău că v-am deranjat. MADELEINE: Nu ne deranjaţi deloc. POLfŢISTUL: E vorba de-un lucru foarte simplu... MADELEINE, lui Choubert: Da' pofteşte-l înăuntru. CHOUBERT, Poliţistului: Vă rog să intraţi, domnule. POLfŢISTUL: Oh, domnule, eu n-aş... zău, eu n-aş... CHOUBERT: Soţia mea vă roagă să intraţi, domnule. MADELEINE, Poliţistului: Vă rugăm amîndoi să intraţi, stimate domn. POLfŢISTUL, uitîndu-se la ceas: Ştiţi, eu nu prea am timp, sînt deja în întîrziere. MADELEINE, aparte: Are ceas de aur! CHOUBERT, aparte: Imediat a băgat de seamă că are ceas de aur! POLfŢISTUL: ... Mă rog, intru pentru cinci minute, dacă insistaţi. .. dar n-o să pot... în fine, eu... intru cu condiţia să mă lăsaţi să plec imediat... MADELEINE: Staţi liniştit, stimate domn, n-o să vă ţinem cu forţa... intraţi totuşi o clipă să vă tra­ geţi sufletul. POLfŢISTUL: Mulţumesc. Vă rămîn îndatorat. Sînteţi foarte amabilă. MADELEINE,

Poliţistul maiface un pas în încăpere, se opreşte, îşi descheie pardesiul. lui Choubert: Ce costum maro superb! Nou-nouţ!

MADELEINE,

13

Madeleinei: Splendizi pantofi! lui Choubert: Ce păr blond! (Poliţistul îşi trece mîna prin părul blond.) Ce ochi frumoşi, ce privire blîndă! Nu-i aşa? CHOUBERT, Madeleinei: E simpatic, inspiră încredere. Are faţă de copil. MADELEINE: Da' nu staţi în picioare, domnule. Luaţi loc, vă rog. CHOUBERT: Aşezaţi-vă pe scaun. CHOUBERT,

MADELEINE,

Poliţistul maiface un pas. Nu se aşază. POLIŢISTUL: Sînteţi soţii Choubert, nu-i aşa? MADELEINE: Da, domnule. POLIŢISTUL, lui Choubert: Am impresia că dumnea­

voastră, domnule, vă place teatrul? CHOUBERT: Ăă... ăă ... da ... mă interesează. POLIŢISTUL: Aveţi perfectă dreptate! Şi mie îmi pla­ ce, domnule.Din păcate n-am timp să mă duc la spectacole. CHOUBERT: Cu piesele astea care se joacă! ... POLIŢISTUL, Madeleinei: Am impresia că domnul Choubert e şi un adept al politicii „sistemului detaşării". MADELEINE, foarte puţin surprinsă: Da, domnule, aşa e. POLIŢISTUL, lui Choubert: Mă simt onorat să fiu de aceeaşi părere, domnule. (Amîndurora:) N-aş vrea să vă răpesc timpul.E u vreau numai să ştiu dacă locatarii care au stat aici înaintea dum­ neavoastră se numeauMallot, cu t la urmă, sau Mallod, cu d la urmă.Asta-i tot. CHOUBERT, fără ezitare: Mallot, cu t. 14

cu răceală: Bănuiam eu. (Fără o vorbă, Poliţistul înaintează hotărît în încăpere, încadrat de Madeleine şi de Choubert, la ojumătate de pas în urma lui. Poliţistul se-ndreaptă către masă, apucă unul din cele două scaune şi se aşază, în timp ce Madeleine şi Choubert rămîn în picioare lîngă el. Poliţistul îşi pune servieta pe masă, o deschide, scoate o tabacheră mare din buzunar şi, fără să le ofere gazdelor, îşi aprinde tacticos o ţigară, îşi pune picior peste picior, trage unfum, apoi:) Va să zică, i-aţi cunoscut pe Mallot ăştia?

POLIŢISTUL,

A pronunţat fraza fixînd-o cu privirea mai întîi pe Madeleine, apoi, pentru un timp ceva mai lung, pe Choubert. puţin intrigat: Nu, nu i-am cunoscut. Atunci de unde ştiţi că numele lor se scrie cu t la urmă? CHOUBERT, foarte surprins: Ah, da, adevărat ... De unde ştiu? De unde ştiu? ...De unde ştiu? ...Nu ştiu de unde ştiu! MADELEINE, lui Choubert: E şti formidabil! Răspun­ de! Cînd nu sîntem decît noi doi, nu-ţi mai tace gura. Turui întruna, înjuri, urli. (Poliţistului:) Habar n-aveţi ce vorbăreţ e în intimitate. POLIŢISTUL: S-a notat. MADELEINE, Poliţistului: E u îl iubesc şi-aşa. Doar e soţul meu, nu? (Lui Choubert:) Hai, spune, ce naiba, i-am cunoscut pe Mallot ăştia sau nu? Vorbeşte! Fă un efort, adu-ţi aminte... CHOUBERT, se străduie cîteva clipeîn tăcere să-şi amin­ tească, enervînd-ovizibil peMadeleine, învreme ce CHOUBERT, POLIŢISTUL:

15

chipulPoliţistului rămîne impasibil: Nu-mi amin­ tesc dacă i-am cunoscut sau nu! POLIŢISTUL, Madeleinei: Scoateţi-i cravata, doamnă, poate că-l jenează. O să meargă mai uşor pe urmă. CHOUBERT, Poliţistului: Vă mulţumesc, domnule. (Madeleinei careîi scoate cravata:) Îţi mulţumesc, Madeleine. POLIŢISTUL, Madeleinei: Şi cureaua, şi şireturile! (Ma­ deleine i le scoate.) CHOUBERT, Poliţistului: Mă cam strîngea, domnule, sînteţi tare drăguţ. POLIŢISTUL, lui Choubert: E i, s-auzim! MADELEINE, lui Choubert: S-auzim! CHOUBERT: Respir mult mai bine.Mă simt mai liber în mişcări.Numai că tot nu reuşesc să-mi aduc aminte. POLIŢISTUL, lui Choubert: Hai, bătrîne, ce naiba, nu mai eşti copil. MADELEINE, lui Choubert: Ce naiba, nu mai eşti co­ pil.N-auzi ce ţi se spune? ...Mă scoţi din sărite! POLIŢISTUL, legănîndu-se cu scaunul, Madeleinei: Aveţi cumva nişte cafea? MADELEINE: Sigur că da, vă fac imediat, stimate domn.Aveţi grijă, nu vă mai legănaţi, o să că­ deţi. POLIŢISTUL, continuînd să se legene cu scaunul: Nici o grijă, Madeleine. (Cu un zîmbet ambiguu lui Choubert:) Aşa o cheamă, nu? (Madeleinei:) Nici o grijă, Madeleine, sînt obişnuit... Cafeauatare şi cu mult zahăr! MADELEINE: Trei bucăţi de zahăr? 16

POLIŢISTUL: Douăşpe MADELEINE: Imediat,

bucăţi! Şi un coniac mare. domnule.

Madeleine iese dinîncăpere pe uşa din stînga. Se aude zgomotul rîşniţei de cafea din culise, la început foarte tare, acoperind aproapevoceaPoliţistului şi a luiChou­ bert, apoi din ce în ce mai slab. Va să zică, domnule, sînteţi, ca şimine, un adept convins al „sistemului detaşării" în politică şi în mistică? Mă bucur că şi pe plan artistic avem aceleaşi gusturi, din moment ce sînteţi partizanul principiilor unei arte dra­ matice revoluţionare! POLIŢISTUL: Pînă una, alta, nu despre asta-i vorba! (Poliţistul scoate o fotografie din buzunar şi i-o în­ tinde lui Choubert:) Ia încearcă tu să-ţi aduci aminte, uită-te la poza asta, e sau nu e Mallot? (TonulPoliţistului devine din ceîn ce mai dur; după cîteva clipe:) E sau nu e Mallot?

CHOUBERT:

Un reflectorface să apară brusc dinîntuneric, în extre­ mitatea stîn gă a avanscenei, un portret mare ce nu putea fi văzutfără lumina proiectorului şi care reprezintă, destul de aproximativ, un bărbat corespunzîn d descrierii pe care i-oface Choubert cu ochii la fotografia pe care o ţine în mînă; personajele nu dau nici o atenţie - de parcă n-ar şti că se află acolo - portretului iluminat care va dispărea în întuneric imediat ce se va încheia descrierea lui; poate că arfi mai bine ca portretul ilu­ minat săfie înlocuit de un actor în picioare, nemişcat, la extremitatea stîngă a avanscenei, cu aceleaşi sem­ nalmente; sau pot săfie prezenţi la cele două extremităţi ale avanscenei atît portretul cît şi actorul. 17

după ce a fixat îndelung, cu multă atenţie, fotografia, descriindfigura bărbatului: E un bărbat de vreo cincizeci de ani... da... îmi dau seama... Neras de cîteva zile... Are pe piept o placă cu numărul 58614... Da, chiar ăsta-i numărul, 58614 ...

CHOUBERT,

Reflectorul se stinge, personajul sau portretul din avan­ scenă nu se mai vede.

E sau nu e Mallot? E u am răbdare. Ştiţi, domnule Inspector, nu-mi... POLTŢISTUL: Principal! CHOUBERT: Iertaţi-mă. Ştiţi, domnule Inspector Principal, nu-mi dau seama.Cum să-l recunosc, aşa, fără cravată, cu gulerul sfîşiat, cu faţa umflată, plină de vînătăi! ... totuşi, am impre­ sia că... da, ar putea să fie el... da, da... el tre­ buie să fie... POLffISTUL: Cînd l-ai cunoscut şi ce-aţi vorbit? CHOUBERT, lăsîndu-se să cadă într-un scaun: Ierta­ ţi-mă, domnuleInspectorPrincipal, sînt îngro­ zitor de obosit! ... POLffISTUL: E u te-am întrebat cînd l-ai cunoscut şi ce-aţi vorbit? CHOUBERT: Cînd 1-oi fi cunoscut? (Îfi ia capul în mîini.) Ce-am vorbit? Ce-am vorbit? Ce-am vor­ bit? POLIŢISTUL: Răspunde! CHOUBERT: Ce-om fi vorbit? Ce-om fi...Da' cînd1-oi fi cunoscut? Cînd l-am văzut prima oară? Cînd l-am văzut ultima oară? POLffISTUL:

CHOUBERT, după o altă clipă de tăcere:

18

POLIŢISTUL: Nu eu trebuie să răspund. CHOUBERT: Unde s-o fi întîm plat? Unde? ...Unde?

... În grădină? ... În casa în care-am copilărit? ... La şcoală? ... În armată? ... La nunta lui? ... La nunta mea? ...I -oi fi fost martor? ...Mi-o fi fost el mie? ... Nu. POLIŢISTUL: Nu vrei să-ţi aminteşti, ai? CHOUBERT: Nu pot ... Îmi amintesc parcă ... unde­ va pe malul mării, soarele apunea, era ume­ zeală, e tare mult de-atunci, nişte stînci cenu­ şii... (În torcînd capul înspre partea pe unde a ieşit Madeleine:) Madeleine, cafeaua domnului I ns­ pector Principal! MADELEINE, intrînd: Las' că se macină singură, ca­ feaua. CHOUBERT, Madeleinei: Hai, Madeleine, ocupă-te de cafeaua aia. POLIŢISTUL, bătînd cu pumnul în masă: Termină cu politeţurile.Vezi-ţi de treaba ta.Vorbeai de un loc pe malul mării...(Choubertt ace.) Hei, n-auzi? MADELEINE, impresionată de gestulPoli ţistului, cu un amestec de teamă şi de admiraţie, lui Choubert: Domn ul te întreabă dacă auzi. Răspunde, ce Dumnezeu! CHOUBERT: Aud, domnule. POLIŢISTUL: Atunci dă-i drumul! CHOUBERT: Da, probabil că acolo l-am cunoscut. E ram, cred, foarte tineri... Madeleine, careîncă de la reint ra rea în scenăîşi schim­ base atitudinea şi chia rvocea, lasă să-i cadă rochia veche şi apare în tr-o rochie decoltată; e cu totul alta, i s-a schimbat şi vocea, devenită duioasă şi melodi oasă.

19

CHOUBERT: Ba nu, POLIŢISTUL: Cum

nu, nu-i acolo... nu-i acolo! Asta-i bună! Păi atunci unde? Prin cîrciumi? Beţ ivanule! E şti om însurat! CHOUBERT: Dacă mă gîndesc bine, cred că Mallot cu t la urmă trebuie să fie undevajos, jos... POLIŢISTUL: Atunci coboară. MADELEINE, cu vocea melodioasă: J os, jos, şi maijos, jos... CHOUBERT: E -ntuneric acolo, n-o să văd nimic. POLIŢISTUL: L as' că te conduc eu.Trebuie numai să faci ce-ţ i spun: e foarte simplu, lasă-te să alu­ neci. CHOUBERT: Dar am ajuns deja foartejos. POLIŢISTUL, cu duritate: Nu destul! MADELEINE: Nu-i destul, dragule, iubitule, nu-i des­ tul! (Îl îmbrăţişează peC houbert languros, aproape obscen; apoi îi cade în genunchi, silindu-l să-şi în­ doaie şi el genunchii.) Ai picioarele prea încor­ date! Relaxează-te! Vezi să n-aluneci! Tr eptele sînt ude... (Madeleine se ridică.) Ţ ine-te de balustradă... Coboară... coboară... dacă mă doreşti! C houbert se sprijină de braţul Madeleinei, ca şi cum s-ar sprijini deo balustradă; se mişcă de parcă ar coborî nişte trepte; Madeleine îşi trage mîna, C houbert nu-şi dă seama, continuă să se sprijine pe o balustradă ima­ ginară; coboară treptele cătreMadeleine.Are o expre­ sie obscenă; brusc, se opreşte, întinde un braţ, priveşte podeaua, apoi priveşte înjurul lui. CHOUBERT: Cred că ăsta- i locul. POLIŢISTUL: Deocamdată.

20

CHOUBERT: Madel ei ne! MADELEINE, merg e cu spatele

spre canapea spunîn d melodios: Sînt ai ci ... sînt ai ci ... Hai , coboară... o treaptă... un pas... o treaptă... un pas... o treaptă... un pas... o treaptă... un pas... o treaptă... Cu-cu... cu-cu... (Se-ntinde pe canapea.) Iubi tul e...

Ch oubert se-ndreaptă către ea rîzînd nervos. Preţ de cîteva clipe, Madeleine, în tinsă pe canapea, surîzătoare, erotică, cu braţele întinse spre Ch oubert, cîntă: MADELEINE:

La, l a l a l a l a...

Ch oubert, foarte aproape de canapea, în picioare, întinde braţele spreMadeleine, ca şi cum aceasta s-ar afla încă foarte departe; cu acelaşi rîs straniu, se clatină uşor pe loc; scena durează cîteva clipe, în timpul cărora Madeleine se opreşte din cîntat, rîd e agasant, învreme ce Ch oubert o ch eamă cu o voce strangulată: Madel ei ne! Madel ei ne! Vi n ac um...E u sîn t, Madel ei ne! E u sîn t... aşteaptă-mă... aşteap­ tă-mă... POLJŢ1STUL: Ar euşi t să coboare pri mel etr epte.Acum trebui e să meargă şi mai jos. Pînă ai ci e bi ne. CHOUBERT:

Intervenţ ia Poliţ istului întrerupe scena erotică; Ma­ deleine se ridică, îşiva păstra ovremevocea melodioasă, dar din ce în ce mai puţin senzuală, pînă cîndva deveni iarăşi, mai tîrziu, arţ ăgoasă ca înainte. După ce se ri­ dică, Madeleine se îndreaptă sprefundul scenei, apropi­ indu-se totuşi puţ in de Poliţ ist; Ch oubert lasă braţ ele să-i cadă de-a lungul trupului şi, cu ofig ură inexpre­ siv ă, se îndrea ptăîn cet, cu mer s de automat, că tr ePoliţ ist. 21

lui Choubert: Tr ebuie să cobori maijos. lui Choubert: Coboară, iubitule, coboa­ ră . . . coboară. . . coboară. . . CHOUBERT: E -ntuneric. POLIŢISTUL: G îndeşte-te numai laMallot, cască bine ochii. Caută-l pe Mallot . . . MADELEINE, aproape cîntat: Caută-l pe Mallot, Mal­ lot, Mallot . . . CHOUBERT: Merg prin noroi. Mi se lipeşte de tălpi. . . Ce grele-mi sînt picioarele! Mi-e frică să nu alunec. POLIŢISTUL: Nu-ţi fie teamă. Coboară, pătrunde, ia-o la dreapta, ia-o la stînga. MADELEINE, lui Choubert: Coboară, coboară, iubi­ tule, iubitule, mai coboară . . . POLIŢISTUL: Coboară, dreapta, stînga, dreapta, stîn­ ga. (Choubert sela săcălău zit de cuvintelePoliţ istului şi îşi continuă mersul somnambulic. În acest timp, Madeleine, cu spatele către sală, îşi aruncă un şal pe umeri; se încovoaie brusc, din spate parefoarte bătrînă. U merii i se zguduie de hohotele unui plîns mut.) Drept înainte . . . POLIŢISTUL, MADELEINE,

Choubert se întoarce spreMadeleine şi-ivorbeşte. Are o expresie îndurerată, cu mîinile împreunate. Madeleine, tu eşti? Tu eşti Madeleine? Vai, ce nenorocire! CumDumnezeu s-o fi întîm­ plat? Cum e cu putinţă? Nici nu ne- am dat seama. . . Băbuţo, păpuşă gălbejită, tu eşti, săra­ ca de tine. Va i, cum te-ai schimbat! Dar cînd s- o fi întîmplat? Şi de ce n-a făcut nimeni nimic? . . . Azi-dimineaţă drumul nostru era presărat cu flori. Soarele strălucea în înaltul cerului. Rîsul

CHOUBERT:

22

tău era cristalin. Purtam haine nou-nouţe, eram înconjuraţi de prieteni. Nu murise încă nimeni, nu apucaseşi niciodată să plîngi. Iarna s-a lăsat dintr-o dată . Drumul nostru e pustiu. Ceilalţi, unde sînt? În morminte, la margine de drum. Vreau bucuria înapoi, am fost prădaţi, jefuiţi. Mai găsim oare lumina albastră? Madeleine, crede-mă, îţi jur, nu eu te-am îmbătrînit! Nu . . . nu vreau, nu cred, iubirea rămîne pururi tînără, iubirea nu moare niciodată. Eu nu m-am schim­ bat. Nici tu nu te-ai schimbat, te prefaci numai. Ba nu, n-are rost să mă mint, eşti bătrînă, vai, ce bătrînă eşti! Cine te-o fi îmbătrînit? Bătrînă, bătrînă, bătrînă, bătrînă, băbuţă, păpuşă veş­ tejită. Tinereţea noastră a rămas în urmă, pe drum. Madeleine, fetiţa mea, uite, am să-ţi cum­ păr o rochie nouă, bijuterii, ghiocei. Chipul tău o să-şi recapete prospeţimea, oh, asta îmi do­ resc, te iubesc, oh, asta îmi doresc, te implor, dacă iubeşti nu-mbătrîneşti. Te iubesc, întine­ reşte, scoate-ţi masca, uită-te în ochii mei. Tre­ buie să rîdem, hai, rîzi, fetiţa mea, rîsul alungă ridurile. Oh, dac-am putea alerga şi cînta! Sînt tînăr. Sîntem tineri.

Cu spatele către sală, o ia pe Madeleine de mînă �i, pre­ făcîndu-se că aleargă, cîntă amîndoi cu o voce bătrî­ nească. Vocile lor sînt sparte, înecate în hohote de plîns. CHOUBERT, căruia Madeleine

îi ţine vag isonul: Izvoarele cristaline . . . frunzele tinere . . . grădina fer­ mecată s-a adîncit în noapte, s-a cufundat în noroi . . . Dragostea noastră în noapte, dragostea noastră în noroi, în noapte, în noroi . . . Tinereţea

23

pierdută, lacrimile devin izvoare curate . . . iz­ voare de viaţă, izvoare fără moarte . . . Înfloresc oare florile în noroi. . . POLIŢISTUL: Stai, nu-i bine. Pierzi vremea, ai uitat de Mallot, te opreşti, întîrzii, puturosule . . . şi nici nu mergi în direcţia bună. Dacă nu-l vezi pe Mallot prin frunziş sau în apa izvoarelor, nu te opri, dă-i drumul mai departe. N-avem timp. Cine ştie încotro a şters-o el acum. Şi pe tine te-a­ pucă mila, ţi se face milă de tine şi te opreşti; nu trebuie să-ţi fie milă, nu trebuie să te opreşti.

(În timp cePoliţistul rosteşte primele cuvinte, Ma­ deleine şiChoubert încetează trep tat să cînte.Made­ leinei care s-aîn tors şi s-a îndreptat de spate:) Ăsta,

cum se-nduioşează, se opreşte. CHOUBERT: Nu mă mai înduioşez, domnule Inspec­ tor Principal. POLIŢISTUL: Rămîne de văzut. Coboară, întoarcete, coboară, întoarce-te.

Choubert îşi reia mersul, iar Madeleine redevine lafe l ca înaintea scenei precedente. Am coborît destul, domnule Inspector Principal? POLIŢISTUL: Nu. Mai coboară . MADELEINE: Curaj . CHOUBERT, cu ochii închişi şi cu braţele întinse: Cad, mă ridic, cad, mă ridic . . . POLIŢISTUL: Nu te mai ridica. MADELEINE: Nu te mai ridica, iubitule. POLIŢISTUL: Caută-l pe Mallot, Mallot cu t la urmă. Îl vezi? Îl vezi? . . . Te-ai apropiat de el? MADELEINE: Mallot . . . Mallo-0-0-0 . . . CHOUBERT:

24

tot cu ochii închiş i: Degeaba ţin ochii deschişi... POLIŢISTUL: Eu nu-ţi cer să-l descoperi cu privirea. MADELEINE: Coboară, lasă-te s-aluneci, iubitule. POLIŢISTIJL: Trebuie să ajungi la el, să-l apuci, întinde braţele, pipăie... pipăie... Nu-ţi fie frică... CHOUBERT: Caut. POLIŢISTUL: Hai, că doar n-o fi la o mie de metri sub apă. MADELEINE: Coboară, ce Dumnezeu, nu-ţi fie frică. CHOUBERT: Tunelul e blocat. POLIŢISTUL: Atunci ia-o drept în jos. MADELEINE: Afundă-te, iubitule. POLIŢISTUL: Mai poţi să vorbeşti? CHOUBERT: Noroiul mi-a ajuns la bărbie. POLIŢISTIJL: Nu-i destul. Nu-ţi fie frică de noroi. Mai e mult pînă la Mallot. MADELEINE: Afundă-te, iubitule, în noroiul gros. POLIŢISTUL: Bagă bărbia, aşa... acum gura... MADELEINE: Da, şi gura. (Choub ert scoate niş te mormăieli sugrumate.) Hai, bagă-te de tot... mai jos, mai jos, şi mai jos.. . CHOUBERT,

Choubert mormăie. POLIŢISTUL: Şi nasul. .. MADELEINE: Şi nasul...

! n acest timp, j ocul lui Choub ert mimează cob orîreaîn adîncul apelor, înecul. POLIŢISTUL: Ochii... MADELEINE: A deschis

un ochi în noroi... I se mai vede o geană... (Lui Choubert:) Apleacă mai mult fruntea, iubitule. 25

POLIŢISTIJL: Strigă mai tare, n-aude... MADELEINE, lui Choubert , fo art e t are: Apleacă

mai mult fruntea, iubitule! ... Coboară! (Poliţ istului:) De cînd îl ştiu a fost tare de urechi. POLIŢISTIJL: I se mai vede vîrful urechii. MADELEINE, st rigînd, lui Choubert: Iubitule... Bagă şi urechea! POLIŢISTUL, Madeleinei: I se vede părul. MADELEINE, strig înd, luiChoubert: Ţi se vede părul... Mai coboară. Întinde bratele în noroi, desfă de­ getele, înoată în noroiul gros. Trebuie s-ajungi la Mallot cu orice preţ... Coboară ... Mai co­ boară ... POLIŢISTUL: Trebuie să atingi fundul, sigur că da. Nevastă-ta are dreptate. Numai la fund poţi să-l găseşti pe Mallot.

T ăcere. Choubert a aj unsfoartejos. Î naint ează greu, cu ochii închişi, ca pefundul apei. MADELEINE: Nu se mai aude. POLIŢISTUL: A depăşit bariera

sunetului.

Î ntuneric. Se aud doarvocile personajelor , care pent ru moment nu se mai zăresc. Vai, sărmanul! Mi-e teamă pentru el. N-am să-i mai aud glasul iubit... POLIŢISTIJL, Madeleinei, cu duritat e: Las' că nu-i pier­ dem noi glasul; nu mai complica lucrurile cu văicăreala ta.

MADELEINE:

Lumină. Pe scenă nu se află decît Madeleine şi Poli­ ţist ul. MADELEINE:

Nu se mai vede.

26

POLIŢISTUL: A depăşit bariera optică. MADELEINE: E în pericol! E în pericol!

Nu trebuia să acceptjocul ăsta. POLIŢISTUL: Las' că se-ntoarce el, Madeleine, se-n­ toarce comoara ta, poate mai tîrziu, dar de-n­ tors se-ntoarce. N- a arătat încă tot ce-i poate pielea.Ţ ine la tăvăleală! MADELEINE, plîngînd: Nu trebuia.Am greşit. În ce hal trebuie să fi ajuns, săracul de el! POLIŢISTUL, Madeleinei: Mai taci naibii, Madeleine! De ce ţi-e frică, doar eşti cu mine...Sîntem sin­ guri, frumoaso. O îm brăţişează vag pe Madeleine, apoi îi dă drumul. plîngînd: Vai, ce-am făcut! Dar trebuia, nu-i aşa? N-am făcut nimic î mpotriva legii? POLIŢISTUL: Nici vorbă, nu te teme.Vi ne el înapoi. Curaj.Şi eu ţin la el. MADELEINE,

MADELEINE: Zău? POLIŢISTUL: Se-ntoarce

pe un drum ocolit. .. Va retrăi în noi... (G emete din culise.) Auzi? E răsu­ flarea lui... MADELEINE: Da, răsuflarea lui iubită. În tuneric. Lumină. Choubert traversează scena de la un capăt I a altul. Celelalte două personaje nu se mai află în scenă. CHOUBERT:

Văd... parcă văd...

Cuvintele îi sînt sufo cate de gemete. Iese prin dreap­ ta, în timp ce Madeleine şi Poliţistul intră prin stîn­ ga. Cei doi s-au transfo rmat. Au devenit personaj e dife rite care joacă următoarea scenă: 27

Eşti un ticălos! M-ai umilit, m-ai chi­ nuit toată viaţa. Mi-ai schilodit sufletul. M-ai îmbătrînit. M-ai distrus. Nu te mai suport. POLIŢISTUL: Ei, şi ce-ai de gînd să faci? MADELEINE: Mă sinucid, iau otravă. POLIŢISTUL: Treaba ta. N-o să te-mpiedic eu. MADELEINE: O să scapi de mine şi o să fii fericit! Vrei să scapi de mine, asta e. Las' că ştiu eu! Ştiu eu! POLIŢISTUL: Nu, vreau neapărat să scap de tine! Da' nici n-o să-mi lipseşti. Nici tu, nici bocetele tale. Eşti o pacoste, asta eşti. N-ai priceput nimic din viaţă, pe toţi îi scoţi din sărite. MADELEINE, plînge în hohote: Monstrule! POLIŢISTUL: Mai termină cu plînsul, cînd plîngi eşti şi mai urîtă! ... MADELEINE:

Choubert a reapărut şi , d e lad epărtare, fără un cuvînt, d e parcă arfi neputi nci os, asi stă la scenăfr îngînd u-şi mîi nile; cel mult se poate auzi cum bîiguie: ,, Tată, ma­ mă, tată, mamă . . . " MADELEINE,

suport.

scoasăd in mi nţi: M-am săturat. Nu mai

Scoate un micfl acon d in sîn şi- l d uce la gură. POLIŢISTUL: Eşti nebună, n-ai să-mi faci mie

asta! Să n-o faci!

una ca

Poli ţistul se înd reaptă spre Madelei ne, o i a d e braţ ca s-o împied ice să-nghi tă otrava, apoi, brusc, o d ată cu schimbarea expresiei d e pe chi pul său, ofo rţează să i a otrava. Choubert scoate un ţi păt. Î ntuneri c. Din nou lumi nă. E si ngur pe scenă. 28

Am opt ani. E seară. Mama mă ţine de mînă. Sîntem pe strada Blomet, după bombar­ dament. Trecem printre ruine. Mi-e frică. Mîna mamei tremură în mîna mea. Dintre ruinele zi­ durilor apar brusc siluete. În întuneric, strălu­ cesc doar ochii lor.

CHOUBERT:

Madelei ne î�i face apari ţi a, în tăcere. Se-ndreaptă spre C houbert. E mama lui . apare în celălalt capăt al scenei , se apropi e pas cu pas, foarte încet: Uită-te, printre umbrele astea, poate e şi Mallot . . . CHOUBERT: Ochii se sting . . . Totul se cufundă în beznă, rămîne doar lumina unei ferestre în de­ părtare. E-atît de întuneric că n-o mai văd pe mama. Mîna ei s-a topit. Îi aud numai glasul. POLIŢISTUL: Îţi vorbeşte de Mallot, nu-i aşa? CHOUBERT: Îmi spune cu tristeţe, cu nespusă tris­ teţe: ,,Multe lacrimi îţi va fi dat să verşi, eu am să te părăsesc, copilul meu, puiul meu . . . " MADELEINE, cu multă tandreţ e în glas: Copilul meu, puiul meu . . . CHOUBERT: Am să rămîn singur în beznă, în noroi. . . MADELEINE: Sărmanul meu copil, în beznă, în noroi, singur, puiul meu . . . CHOUBERT: Mă las condus numai de glasul ei, de răsuflarea ei. Ea spune . . . MADELEINE: Va trebui să ie,rţi, fiule, ăsta e lucrul cel mai greu . . . CHOUBERT: Ăsta e lucrul cel mai greu. MADELEINE: Ăsta e lucrul cel mai greu. CHOUBERT: Şi mai spune . . . POLIŢISTUL,

29

MADELEINE: . . . Va veni vremea lacrimilor, vremea remuşcărilor, căinţa, trebuie să fii bun, vei suferi dacă nu eşti bun, dacă nu ierţi. Cînd ai să-l vezi, ascultă-l, îmbrăţişează-l, iartă-I.

Madeleine iese în tăcere. Choubert se aflăfaţă înfa ţă cu Poliţistul care, întors către public, aşezat la masă, îşi ţine capul în mîini rămînînd nemişcat. CHOUBERT: Glasul s-a stins. (Choubert i se adresează Poliţistului:) Tată, noi doi nu ne-am înţeles nici­ odată . . . Mă mai auzi? Am să te-ascult, iartă-ne, noi te-am iertat . . . Ridică-ţi capul! (Poliţistul nu se mişcă.) Erai brutal, poate nu erai foarte rău. Poate nici nu-i vina ta. Nu e din cauza ta. Uram violenţa ta, egoismul tău. N-am avut pic de milă pentru slăbiciunile tale . Tu mă băteai. Dar eu am fost mai brutal ca tine. Dispreţul meu te-a lovit mult mai rău. El te-a ucis, nu-i aşa? Ascul­ tă . . . Eu trebuia s-o răzbun pe mama . . . Era da­ toria mea . . . Dar care mi-era datoria? Chiar era datoria mea? . . . Ea te-a iertat, dar eu am dus mai departe răzbunarea . . . La ce bun să te răzbuni? De suferit suferă întotdeauna cel care se răz­ bună . . . Mă auzi? Ridică-ţi capul. Dă-mi mîna. Puteam să fim prieteni. Eu am fost mult mai rău ca tine. Tu erai burghez, şi ce dacă? Am greşit că te-am dispreţuit. Nu sînt mai breaz ca tine. Cu ce drept te-am pedepsit? (Poliţistul tot nu se mişcă.) Hai să ne-mpăcăm! Hai să ne-mpăcăm! Dă-mi mîna! Vino cu mine, o să-i găsim din nou pe-ai noştri! O să bem împreună. Uită-te la mine, uită-te. Semănăm. Nu vrei . . . Dacă ai vrea 30

să te uiţi la mine, ţi-ai da seama ce mult semă­ năm. Am toate defectele tale . (Tăcere. A titudine a Poliţistului rămîne ne schimbată.) Cine o să aibă milă de mine, de mine care nu ştiu ce-i mila! Chiar dacă tu m-ai ierta, eu n-o să mi-o iert niciodată!

Î nvre me ce atitudine aPoliţistului rămîne ne schimbată, se aude voce aPoliţistului, înre gistrată pe disc, ve nind din colţul opus al sce ne i; Choube rt, ne mişcat, ră mîne cu braţe le atîrnînd pe lîngă trup de -a lungul între gu­ lui monolog care urme ază; nu are nici oe xpre sie pe fi gu­ ră, doar din cînd în cînd scurte tre săriri dispe rate.* VOCEA POLIŢISTULUI**: Fiule, eram reprezentantul unor firme de comerţ. Meseria mă obliga să co­ lind pămîntu-n lung şi-n lat. Din păcate, din octombrie pînă în mai mă aflam întotdeauna în emisfera nordică, iar din aprilie pînă în sep­ tembrie în emisfera sudică, aşa că-n viaţa mea a fost tot timpul iarnă . Eram plătit mizerabil, prost îmbrăcat, aveam o sănătate şubredă. Eram mereu turbat de furie. Duşmanii mei deveneau pe zi ce trece mai puternici şi mai bogaţi . Protectorii mei dădeau faliment, apoi piereau unul după altul, seceraţi de boli ruşinoase sau de accidente stupide . N-am avut în viaţă decît decepţii. Binele pe care l-am făcut s-a preschim­ bat în rău, dar răul care mi se făcea nu se pre­ schimba în bine . Apoi am fost soldat. Mi-au * În spectacol, Poliţistul îşi înălţa capul şi vorbea chiar el . E o soluţie preferabilă . (N. a.) ** Sau Poliţistul însuşi. (N. a.) 31

ordonat să iau parte la masacrarea a zeci de mii de soldaţ iin amici şi mulţ imi fără număr de fe­ mei, băt rîni şi copii.Pe urmă, oraşul meu natal, cu împrejurimile lui cu tot, a fost ras de pe faţa pămîntului. Nenorocirile s-au ţinut lanţ şi-n timp de pace.M i s- a făcut silă de toţ i oamenii. Plănuiam cumplite răzbunări.Uram pămm tul, soarele, sateliţii.Vroiam să mă exilez într-un alt univers.Dar nu există altul. CHOUBERT, în aceeaşi poziţie: Nu vrea să se uite la mine... Nu vrea să-mi vorbească ... VOCEA POLIŢISTULUI*, în timp cePoliţistul stăîn aceeaşi poziţie: Te-ai născut, fiule, chiar atunci cînd mă pregăteam să arunc în aer Pămîntul.Naşterea ta l-a salvat, să ştii.Sau cel puţin m-a împiedi­ cat să ucid lumea în sufletul meu.M- ai împă­ cat cu omenirea, m-ai legat adînc de istoria, nenorocirile, crimele, speranţele şi disperările ei.Tr emuram pentru soarta ei... şi pentru a ta. CHOUBERT, acelaşijoc, în timp cePoliţistul stă în aceeaşi poziţie: Nu voi afla niciodată. VOCEA POLIŢISTULUI*: Da, de- abia ai apărut din neant, şi m-am simţ it complet dezarmat, sufo­ cat de emoţie, fericit şi nefericit, inim a mea de piatră a devenit burete, cîrpă, m-a cuprins un delir, o remuşcare de neînchipuit la gîndul că nu voisem să am urmaşi şi că- ncercasem să îm piedic venirea ta pe lume.Puteai să nu exişti, putea i să nu exişti! M- a apucat o spaimă cumplită privind în urma mea; şi un regret sf îşietor pentru miliardele de copii care s-ar fi * Sau Poliţistul însuşi. (N. a.)

32

putut naşte şi nu s-au născut, pentru chipurile fără număr care nu vor fi niciodată mîngîiate, pentru mînuţele care nu vor fi ţinute demî inile nici unui tată, pentru buzele care nu vor gîn­ s- uri nic iodată. V roiam să umplu vidul cu fiinţă. I ncercam să-mi închipui toate acele mici făp­ turi cărora nu le-a fost dat să existe, vroiam să le dau viaţă în mintea m� a, pentru a-i putea plînge măcar, ca pe nişte morţi adevăraţi. CHOUBERT, acelaşijoc.Aceeaşi at it udine aPoliţist ului: O să tacă pînă la sfîrşitul lumii! . . . VOCEA POLIŢ1STULUI*: În acelaşi tim pîns ă, mă cuprin­ dea o bucurie fără margini la gîndul că exişti, iubitul meu copil, tu, stea tremurătoare într-un noian de beznă, insulă defiin ţă înmi jlocul nefi­ inţei, tu, a cărui existenţă anula neantul. Îţi sărutam ochii plîngîn d: , ,Oh, Doamne, Doamne Dumnezeule! " suspinam. Îi mulţumeam lui Dumnezeu: fără actul creaţiei, fără istoria lumii şi veacurile care s-au perindat, tu, fiul meu, în­ cununare a istoriei universale, tu n-ai fi exis­ tat. Tu n- ai fi fost de n-ar fi existat înlănţuirea fără capăt de cauze şi efecte, cu atî tea războaie, revoluţii, potopuri, catastrofe sociale, geologice şi cosmice: fiindcă toate sînt rezultatul unei serii fără capăt de cauze universale, la fel ca tine, copilul meu. I -am mulţumit luiDumnezeu pentru nimicnicia mea şi a veacurilor, pentru toate nenorocirile şi bucuriile, pentru umilinţe, pentru orori, pentru spaime, pentru marea tris­ teţe, fiindcă la capătul lor se afla naşterea ta, * Sau Poliţistul însuşi. (N.a.)

33

naşterea ta care simţeam că justifică şi răscum­ pără toate dezastrele istoriei. De dragul tău, am iertat lumea. Totul era izbăvit, din moment ce nimic nu mai putea şterge din existenţa uni­ versală faptul că te-ai născut. Şi chiar cînd nu vei mai fi, îmi spuneam eu, nimic nu va putea anula trecerea ta prin lume. Erai acolo, înscris de-a pururi în cartea universului, pecetluit în memoria eternă a lui Dumnezeu. CHOUBERT, acelaşi joc. Aceeaşi atitudin e a Poliţistu­ lui: N-o să vorbească niciodată, niciodată, nici­ odată ... VOCEA POLIŢISTULUI*, schimbîn d ton ul: Dar tu.. . Cu cît deveneam mai mîndru de tine, cu cît te iu­ beam mai mult, cu atît mă dispreţuiai mai tare, îmi puneai în cîrcă toate crimele, pe cele săvîr­ şite şi pe cele nesăvîrşite. Sigur, mai era şi biata maică-ta. Dar cine poate ştice s-a petrecut între noi, dacă e vina ei sau vina mea, dacă e vina ei sau vina mea ... CHOUBERT, acelaşijoc. Aceeaşi atitudin e aPoliţistului: Acum n-o să mai vorbească. E vina mea, e vina mea! VOCEA POLIŢISTULUI*: M-ai renegat, ţi-a fost ruşine cu mine şi mi-ai batjocorit memoria. În zadar. Eu nu-ţi port pică. Nu mai pot urî. Iert, fără voia mea. Îţi datorez mai mult decît îmi da­ torezi tu mie. N-aş vrea să suferi, nici să te simţi vinovat. Uită tot ce crezi c-a fost greşeală în viaţa ta. * Sau Poliţistul însuşi. (N.a.)

34

Ta tă, de ce nu vorbeşti, de ce nu vrei să- mi răspunzi? ...G lasul tău nu se va mai auzi niciodată, vai, niciodată...Niciodată, niciodată, niciodată, niciodată... N-am să afl u niciodată... POLffISTUL, ridicîn du- se brusc, lui Ch oubert: Taţii au inimă de muiere-n ţara asta.Te văicăreşti degea­ ba. Ni se fîlfîie nouă de complicaţiile tale! Tu vezi-ţi de Mallot.Ia-te după el.Nimic altceva să n-ai în cap, auzi? În toată povestea asta, nu­ mai Mallot contează.Restul, lasă-l baltă! CHOUBERT: DomnuleInspector Principal, ştiţi, eu aş fi vrut să aflu... dacă... erau totuşi părinţii mei... POLIŢISTUL: Ia mai scuteşte-ne de complexele tale! Doar n-ai să ne baţi acum la cap cu taică-tu, cu maică-ta, cu sentim ente filiale! ...N-am eu t rea­ bă cu aşa ceva, nu pentru asta sînt plătit. Dă-i drumul mai departe. CHOUBERT: Trebuie să mai cobor, domnuleInspector Principal? ... CHOUBERT:

În cearcă cu piciorul, ca un orb. POLffISTUL: Spune tot ce vezi! CHOUBERT, în ain tîn d ezitan t, de

parcă ar fi orb: Tr eaptă la dreapta...Treaptă la st înga... la stîn­ ga... la stînga... POLffISTUL, Madelein ei, care rein tră din dreapta: Aten­ ţie la trepte, doamnă... MADELEINE: Mulţumesc, dragul meu. Puteam să cad... Poliţ istul şiMadelein e au deven it spectatori de teatru. 35

POLIŢTSTUL,

repezindu-se la Madeleine: Ia-mă de braţ...

Poliţistul şi Madeleine se instalează; Choubert dispare preţ de cîteva clipe în penumbră, după ce s-a îndepăr­ tat cu acelaşi pas ezitant; va reapărea la celălalt capăt al scenei, pe o estradă sau pe o mică scenă.

I a loc.Hai să ne aşezăm.Uit e că începe.Se dă în spect acol în fiecare seară. MADELEINE: Bine c-ai rezervat locuri. POLIŢISTUL: Aşază-t e în fot oliu. POLfPSTUL, Madeleinei:

Pune cele două scaune unul Iîngă altul. MADELEINE: Îţi mulţumesc,

dragul meu.Or fi bune locurile? Sînt cele mai bune? Crezi că se vede t ot ? Se aude bine? N-ai un binoclu?

Choubert a apărut pe mica scenă, orbecăind. El e . . . Oh, impresionant ! Ce binejoacă! Crezi că-i orb de-adevărat elea? POLIŢISTUL: Cine şt ie? S-ar zice că da. MADELEINE: Săracul de el! Trebuiau să-i dea două bast oane albe: unul scurt de sergent de st radă, ca să dirijeze circulaţia, celălalt , mai lung, de orb... (Poliţistului:) Ce zici, să-mi scot pălăria? Nu-i aşa că nu-i nevoie, dragul meu? Nu deran­ jează pe nimeni.Nu-s aşa înalt ă. POLIŢ1STUL: Ta ci că n-auzim ce spune. MADELEINE, Poliţistului: O fi şi surd... CHOUBERT, pe estradă: Unde mă aflu? MADELEINE, Poliţistului: Unde se află? POLIŢ1STUL, Madeleinei: Ai răbdare. O să-ţi spună. Ăst a e rolul. POLIŢISTUL:

MADELEINE:

36

Tot felul de străzi... tot felul de drumuri ... tot felul de lacuri. .. tot felul de oameni... tot felul de nopţi... tot felul de ceruri... un fel de lume... MADELEINE, Poliţistului: Ce zice? ... Tot felul de ce? POLIŢISTUL, Madeleinei: Tot felul de feluri... MADELEINE, tare, lui Choubert: Mai tare! POLIŢISTUL, Madeleinei: Taci din gură! Nu se face. CHOUBERT: . . . Se deşteaptă umbrele ... MADELEINE, Poliţistului: Cum adică? ... Ce, noi sîntem buni numai ca să plătim şi să aplaudăm? (Lui Choubert, şi mai tare:) Mai tare! CHOUBERT, continuîndu-şi jocul: ... Nostalgie, sfîşiere, zdrenţe de univers... MADELEINE, Poliţistului: Ce vrea să spună cu asta? POLIŢISTUL, Ma deleinei: Zice: ,,zdrenţe de univers..." CHOUBERT, acelaşi joc: Se cască un abis... POLIŢISTUL, la urecheaMadeleinei: Se cască un abis... MADELEINE: Ăsta nu-i normal. E bolnav. Nu-i cu picioarele pe pămînt. POLIŢISTUL, Madeleinei: Păi le are sub pămînt. MADELEINE, Poliţistul: Ah, da, e-adevărat! (Cu admi­ raţie:) Ce repede înţelegi tu totul, dragul meu. CHOUBERT, continuîndu-şi jocul: Resemnare ... re­ semnare... Lumină întunecată... stele negre... Sufăr de-un rău fără leac... MADELEINE, Poliţistului: Cum îl cheamă pe actorul care joacă rolul ăsta? POLIŢISTUL: Choubert. MADELEINE, Poliţistului: Sper că nu compozitorul! POLIŢISTUL, Madeleinei: Nici vorbă, stai liniştită! MADELEINE, foarte tare, lui Choubert: Mai tare! CHOUBERT: . . .

37

CHOUBERT: Faţa mi -escăldată-n lacrimi. Unde e fru­

museţea? Unde e binele? Unde e dragostea? Mi-am pierdut memoria . . . MADELEINE: Aici i s-a-nfundat! N-are sufleur! CHOUBERT, cu un accent de dis perare: Jucăriile mele . . . făcute praf . . . Jucăriile mele sfărîmate . . . Jucă­ riile mele de copil . . . MADELEINE: Prea e copilăros! POLfPSTUL, Ma deleinei: Observaţia ta mi se pare justă. CHOUBERT: Sînt bătrîn . . . bătrîn . . . MADELEINE: Nu pare aşa bătrîn. Exagerează . Vrea să ne stoarcă lacrimi. CHOUBERT: Pe vremuri . . . pe vremuri . .. MADELEINE: Acum ce mai vrea? POLIŢISTUL, Madeleinei: Am impresia că-şi evocă tre­ cutul, draga mea. MADELEINE: Păi dacă toţi ne-am apuca să-l evocăm, unde-am ajunge . . . Cu toţii avem de spus cîte ceva . . . Da' ne abţinem. Din modestie sau din pudoare. CHOUBERT: Pe vremuri . . . Se porneşte un vînt cumplit . . . (G eme foarte tare.) MADELEINE: Plînge . POLIŢISTUL, Madeleinei: Face ca vîntul . . . în pădure . CHOUBERT, continuîndu-� ijocul: Vîntul leagănă pădurea, fulgerul sfişie bezna aămcă, în inima fur­ tunii, la orizont, se ridică o perdea întunecată uriaşă . . . MADELEINE: Cum? Cum? CHOUBERT, continuîndu-� ijocul: . . . La orizont, lu­ minînd în beznă, într-o linişte de vis, în inima furtunii, apare o cetate minunată . . .

38

o

MADELEINE, Poliţistului: ce? POLIŢISTUL: Cetatea! Cetatea! MADELEINE: Aha, înţeleg! CHOUBERT, continuîndu- şi jocul:

. . . sau o grădi nă :min unată, ofî ntîn ă artezi ană, jocuri de apă, fl ori de foc în noapte. . . MADELEINE: Şi se mai crede şi poet! Cel mai i efti n parnasi ni sm- si mboli sm- suprareali sm! CHOUBERT, acelaşi joc: . . . un palat di n flăcări de gheaţă, statui de lumi nă, mări de foc, conti ­ nente care se- apri nd în noapte, oceane de ză­ padă! MADELEINE: Ce caboti n! O tîmpeni e! Cum îşi per­ mi te? ! Minte cu neruşi nare! PoupsTUL, strigîn d laChoubert şi reluîn du- şi pejumă­ tate rolul de Poliţist, dar rămînînd totuşi pejumă­ tate spectator uluit: Ia spune, vezi umbra lui în­ tunecată profi lîndu- se în lumi nă? Sau, poate, si lueta lumi noasă profi lîndu- se în întuneri c? CHOUBERT: Focuri le sînt mai pali de, palatele şi- au pi erdut străluci rea, totul se- ntunecă. POLIŢISTUL, luiChoubert: Spune măcar ce si mţi . . . Ce senti mente ai ? Hai , zi ! MADELEINE, Poliţistului: Dragul meu, eu zi c să ple­ căm la cabaret. . . CHOUBERT, continuîndu-şijocul: Bucuri e. . . durere. . . sf îşi ere. . . calm. . . Pleni tudi ne . . . Vi d. . . O spe­ ranţă di sperată. Mă si mt puterni c, mă si mt slab, mă si mt rău, mă si mt bi ne, dar si mt, mai pre­ sus de toate mă si mt, i ar şi i ar, mă sim t. . . MADELEINE, Poliţ istului: Se contrazi ce la fiecare pas! POLIŢISTUL, luiChoubert: Şi pe urmă? Pe urmă? (Ma ­ deleinei:) O cli pă, draga mea, te rog să măi erţi . . . 39

cu un st ri găt put erni c: Se va stinge? Se stinge. Mă învăluie noaptea. Un singur fluture de lumină se ridică cu greu. . . MADELEINE, Poli ţi st ului : Dragul meu, farsa asta . . . CHOUBERT: E ultima scînteie . . . MADELEINE ( aplaudă, în ti mp c e perdelele di n faţa es­ t radei se închi d) : Banal! Cît se poate de banal. Putea să fie mai interesant. . . sau măcar instruc­ tiv, nu-i aşa, numai că. . . POLIŢISTUL, lui Choubert ascuns acum de perdele: Ba nu, ba nu! Ai să mergi mai departe. (Madelei ­ nei :) A luat-o razna. Îl aducem noi pe calea cea bună. MADELEINE: Să-l chemăm la rampă. CHOUBERT,

Aplaudă amîndoi . Capul lui Choubert reapare o cli pă de după perdelele est radei , apoi di spare di n nou. Choubert, Choubert, Choubert. Bagă bine la cap, trebuie să-l găseşti pe Mallot. E o problemă de viaţă şi de moarte. Asta-i datoria ta. Soarta omenirii e în mîinile tale. Nu-i aşa greu, trebuie numai să-ţi aduci aminte, adu-ţi aminte şi o să se facă iar lumină. . . (Madelei nei :) A coborît prea jos. Trebuie să mai urce . . . un pic. . . în ochii noştri. MADELEINE, ti mi d, Poli ţi st ului : Da' de ce? Se simţea bine. POLIŢISTUL, lui Choubert : Hei, ce faci? Unde eşti? POLIŢISTUL:

E st rada a di spărut . Choubert reapare pri n alt ă part e. CHOUBERT: Îmi răscolesc amintirile. POLIŢISTUL: Răscoleşte-le sistematic.

40

lui Choubert: Răscoleşte- le sistematic. Ascultă ce ţi se spune. CHOUBERT: Am ajuns la suprafaţă. POLIŢISTUL: E bine, prietene, e bine... CHOUBERT, Madeleinei: Îţi mai aduci aminte? POLIŢISTUL, Madeleinei: Vezi, acum e mai bine. CHOUBERT: Honfl eur...Ce albastră e marea...Nu... La Mont-Saint-Michel... Nu... Dieppe... Nu, n- am fost niciodată acolo... La Cannes... Nici acolo. POLIŢISTUL: Tr ouv ille, Deauv ille... CHOUBERT: Nici acolo n- am fost. MADELEINE: N ici acolo n- a fost. CHOUBERT: Colli oure.Arh itecţii construis erăun tem­ plu pe v aluri. MADELEINE: L- a luat v alul! POLIŢISTUL, Madeleinei: Mai termină cujocurile as­ tea idioate de cuv inte. CHOUBERT: Nici urmă de Montbe liard... POLIŢISTUL: Aha, asta e, porecla lui eM ontbe liard. Şi mai zici că nu- l cunoşti! MADELEINE, lui Choubert: Păi v ezi? CHOUBERT, uluit: Ce chestie, chiar aşa e... adev ă­ rat... e ciudat şi totuşi adev ărat. POLIŢISTUL: Caută în altă parte.Hai, repede, ia oraşele la rînd... CHOUBERT: Paris , Palerm o, Pisa, Berli n, New Yo rk ... POLIŢISTUL: Caută prin rîpe, prin munţi... MADELEINE: Munţii, hai că ai de unde- alege ... POLIŢISTUL: ÎnAnzi, da, înAnzi...Ai fost înAnzi? MADELEINE, Poliţistului: Niciodată, domnule, da' ce v ă- nchipuiţi... MADELEINE,

41

Nu, dar ştiu destulă geografie ca să. . . Nuu, tu nu trebuie să-l inventezi, tre­ buie să-l găseşti. Hai, prietene, fă un efort, un mic efort. . . MADELEINE: Un efort mic, mic. CHOUBERT, în tr-unefo rt dureros: Mallot, cu t la urmă, Montbe liard cu d, cu t, cu d . . . CHOUBERT:

POLIŢISTUL:

Aici, potrivit alegerii regizorului, personaj ul de adinea­ ori poate reapăr ea la celălalt capăt al scenei, cu numă rul matricol şi, în plus, cu un piolet, o coardă sau schiuri; şi dedata asta personajulva dispărea după cîteva clipe. CHOUBERT: Purtat de curenţii de suprafaţă,

traversez oceanul.Debarc înSpania.Mă-ndrept spre Franţa. Va meşii mă salută. Narbonne, Mar­ seille, Aix, oraşul scufundat, Arles, Avignon, cu papii, catîrii şi palatele lui. În zare, MontBlanc. MADELEINE, care începe treptat să se opună , pe ascuns, Poliţistului şi noului itinerar al lui Choubert: Vă desparte pădurea. POLIŢISTUL: Tu mergi înainte, nu te sinchisi. CHOUBERT: Intru în pădure. Ce răcoare s-a făcut! E seară? MADELEINE: Pădurea e deasă. . . POLIŢISTUL: Nu-ţi fie frică. CHOUBERT: Aud susurul izvoarelor. Aripi îmi mîn­ gîie obrazul. Iarba îmi ajunge pînă la brîu. Po­ tecile au dispărut. Madeleine, dă- mi mîna. POLIŢISTUL, Madeleinei: Nu cumva să- i dai mîna. MADELEINE, luiChoubert: Nu mă lasă să- ţi daumîn a. POLIŢISTUL: Te descurci şi singur. Uită-te! Ridică ochii! 42

Soarele străluceşte printre copaci. Lu­ mină albastră. Înaintez repede, ramurile se dau la o parte. Cîţiva paşi mai încolo pădurarii ta­ ie lemne, fluieră . . . MADELEINE: Poate nu sînt pădurari adevăraţi. . . POLIŢISTUL, Madel einei: Taci! CHOUBERT: Mă iau după lumina zilei. Ies din pădure, dau peste . . . un sat trandafiriu. MADELEINE: Ah, culoarea mea preferată . . . CHOUBERT: Case joase. POLIŢISTUL: Vezi pe cineva? CHOUBERT: E prea devreme. Obloanele sînt trase. Piaţa e pustie. O fîntînă, o statuie. Alerg, ecoul saboţilor mei. . . MADELEINE, ridică din umeri: În saboţi! POLIŢISTUL: Nu te opri. O s-ajungi . . . Mergi mereu înainte. MADELEINE: Mereu, mereu, mereu, mereu. CHOUBERT: Terenul e plat, urcă încet. Faccîţiva paşi. Am ajuns la poalele muntelui. POLIŢISTUL: Dă-i înainte. CHOUBERT: Mă caţăr. Poteca e abruptă, mă prind cu mîinile. Am lăsat pădurea în urmă. Satul e jos de tot. Înaintez. În dreapta, un lac. POLIŢISTUL: Urcă. MADELEINE: Ţi s-a spus să urci, dacă poţi. Dacă poţi! CHOUBERT: Ce abrupt e! Mărăciniş, pietriş. Am trecut de lac. Se vede Mediterana. POLIŢISTUL: urcă, urcă. MADELEINE: Urcă, dacă ţi se spune. CHOUBERT: O vulpe, ultimul animal. O bufniţă or­ bită de lumină. Nu mai e nici o pasăre. Nu mai CHOUBERT:

43

sînt izvoare... Nu mai sînt urme... Nu mai e nici ecou.M ă uit dejur-împrejur. POLfŢ1STUL: Da' pe el , pe el îl vezi? CHOUBERT: Pustiu. POLfŢ1STUL: M ai sus.Urcă. MADELEINE: Sigur, urcă, dacă trebuie. CHOUBERT: M ă caţăr pe pietre, al unec, mă agăţ de spini, urc de-a buşil ea... Ah, am rău de înăl ­ ţime! ... De ce trebuie mereu să escal adez eu munţii... De ce m-or fi sil ind mereu să fac im­ posibil ul ... MADELEINE, Poliţistului: E imposibil ... El aşa zice. (L ui Choube rt:) Nu ţi-ar fi ruşine! CHOUBERT: M i-e sete, mi-e cal d, transpir. POLIŢ1STUL: Nu te opri să-ţi ştergi fruntea. O faci mai t îrziu.M ai tîrziu.Hai, urcă. CHOUBERT: ... Sînt aşa obosit... MADELEINE: Deja! (Poliţistului:) Ascul taţi-mă pe mine, domnul eInspectorPrincipal , nici nu-i de mirare.E un incapabil . POLfŢ1STUL, lui Choube rt: Puturosul e! MADELEINE, Poliţistului: Întotdeauna a fo st unl eneş. N-a fost niciodată în stare de nimic. CHOUBERT: Nici un petec de umbră.Soarel e e uriaş. Un cuptor.Mă sufoc.Mă pîrj ol esc. POLfŢ1STUL: Hai că eşti pe-aproape, vezi, frige. MADELEINE, fără s-o audă Poliţistul: Pot să trimit pe al tcineva în l ocul tău... CHOUBERT: Încă un munte în faţa mea.Un perete fără nici o fisură.Abia respir. POLfŢ1STUL: M ai sus, mai sus. MADELEINE, foarte re pe de , cî nd Poliţistului, cînd lui Choube rt: M ai sus.Nu mai poate să respir e.M ai

44

sus. Nu trebuie să se ridice prea mult deasupra noastră. Mai bine coboară. Mai sus. Mai jos. Mai sus. POLIŢISTUL: Urcă, urcă. MADELEINE: Mai sus. Mai jos. CHOUBERT: Am mîinile pline de sînge. MADELEINE, lui Choubert: Mai sus. Mai jos. POLIŢISTUL: Agaţă-te. Caţără-te. CHOUBERT, continuînd u-� i ascensiunea, imobil: Tare greu e să fii singur pe lume! Ah, să fi avut un fiu! MADELEINE: Eu aşfi preferat o fată. Băieţii sînt prea ingraţi! POLIŢISTUL, bătînd d in picior: Ia mai lăsaţi poveştileastea. (LuiChoubert:) Hai, urcă, nu trage de timp. MADELEINE: Mai sus. Mai jos. CHOUBERT: Dar nu-s decît un om. POLIŢISTUL: Trebuie să fii om pînă la capăt. MADELEINE, lui Choubert: Fii om pînă la capăt. CHOUBERT: Nuu!... Nu! ... Nu mai pot să-mi mişc picioarele. Nu mai pot! POLIŢISTUL: Hai, încă un efort, e ultimul. MADELEINE: Ultimul efort. Fă-l. Nu-l face. Fă-l. CHOUBERT: Gata, gata. Am ajuns. Platoul! ... Se vede pînă hăt, departe, dar nici urmă de Mont­ beliard.* * În spectacolul lui Jacques Mauclair, ascensiunea lui Choubert avea loc în felul următor: după ce trecuse pe sub masă, Choubert se urca pe ea, apoi pe un scaun pus pe masă . Începea să meargă începînd cu replica: ,,Intru în pădure . . . " de la p. 42. (N. a.)

45

Poliţistului: Îl pierdem, domnule Ins­ pector Principal. POL[Ţ'ISTUL, fără s-o audă pe Made le in e , lui Choube rt: Caută, caută. MADELEINE, lui Choube rt: Caută, nu căuta, caută, nu căuta. (Poliţistului:) Îl pierdem. CHOUBERT: Nu mai sînt. . . nu mai sînt . . . nu mai sînt. . . MADELEINE: Ce nu mai sînt? CHOUBERT: Nici oraşe, nici păduri, nici văi, nici mare, nici cer. Sînt singur. MADELEINE: Aici jos am fi doi. POL[ŢISTUL: Ce tot îndrugă? Ce vrea să zică? Şi cu Mallot cum rămîne! Cu Montbeliard! CHOUBERT: Alerg fără s-ating pămîntul. MADELEINE: Îşi ia zborul. . . Choubert! Stai. . . CHOUBERT: Sînt singur. Nu mai simt pămîntul sub picioare. Nu mai ameţesc. . . Nu mă mai tem de moarte. POL[ŢISTUL: Asta mă lasă rece. MADELEINE: Gîndeşte-te la noi. Singurătatea nu e bună. Nu poţi să ne laşi aşa. . . Fie-ţi milă, fie-ţi milă! (Devin e o ce rşe toare .) N-am o coajă de pîine să dau la copii. Şi am patru copii. Şi bărbatu' meu e-n puşcărie. Şi eu ieri am ieşit din spital. Domnule dragă, aveţi milă, domnule dragă . . . (Poliţ istului:) Ce-am mai tras din cauza lui! Acum mă înţelegeţi, domnule Inspector Principal? POL[ŢISTUL, luiChoube rt: Ascultă glasul solidarităţii umane. (Aparte :) L-am împins prea departe. Ne scapă. (Ţ ipînd:) Choubert, Choubert, Chou­ bert . . . Prietene, dragul meu, am greşit amîn­ doi drumul. MADELEINE,

46

Poliţistului: E u v-am zis. îi trage o palmă Madelein ei: Nu vorbi ne-ntrebată! MADELEINE, Poliţistului: I ertaţi- mă, domnule I ns­ pector Principal. POL[ŢISTUL, lui Choubert: Datoria ta e să-l cauţi pe Mallot, să- l cauţi pe Mallot, n-ai să-ţi trădezi prietenii acum. Mallot, Montbe liard! Mallot, Montbe liard! Uită- te, hai, uită-te! Ve zi că nu te uiţi ! Ce vezi? Uită-te înai nte.Ascultă, răspun de, răspunde... MADELEINE: Hai, răspunde odată. MADELEINE, POL[ŢISTUL,

C a să -l convin gă pe C houbert să coboare, Madelein e şi Poliţistul îi prezin tă toate avan tajele vieţii de zi cu zi în societate. J ocul Poliţistului şi alMadelein ei e din ce în mai grotesc, deven in d în cele din urmă un soi de clovn erie. E o dimineaţă de iunie.Respir un aer mai uşor ca aerul.Sînt mai uşo r ca aerul.Soa­ rele se topeşte într- o lumină mai vie decît soa­ rele.Trec prin tot ce- mi iese în cale.Formele au dispărut.Urc. ..Urc... Lumina curge şuvoi... Urc... MADELEINE: L- am pierdut! ... V- am spus eu, dom­ nule I nspector Principal, v-am spus eu... N u vreau, nu vreau.(Către Choubert:) Măcar ia- mă cu tine. POL[ŢISTUL, lui Choubert: N-ai să-mi faci una ca asta... Hei! Hei! . .. Banditule... CHOUBERT, joc alb, vorbindu-şi sieşi: Aş putea să-mi iau zborul... pe ... deasupra ... Aş putea ... sări... un pas... uşor ... un... CHOUBERT:

47

marş militar: U n, doi. U n, doi. . . E u ţi- am pus arma în mînă! E rai furierul companiei. . . Nu te face că n-auzi, tu nu eşti dezertor . . . U nde-i respectul faţă de superiori! . . . Unde-i disciplina! (Sună din trompetă.) ...Patria în care ai văzut lumina zilei te cheamă. MADELEINE, lui Choubert: Inima mea bate numai pentru tine. POLIŢISTUL, lui Choubert: Ai în faţa ta o viaţă-ntrea­ gă, o carieră! Ai să fii bogat, fericit şi tîmpit, ai să fii voievodul Dunării! Poftim numirea! (Î i întinde luiChoubert, care nu se uită, o hîrtie; e în tr- a­ devăr rîndul Poliţistului şi alMadeleinei să se dea în spectacol.CătreMadeleine:) Dacă nu apucă să-şi ia zborul, mai avem o şansă . . . MADELEINE, lui Choubert rămas imobil: Uite aur, uite fructe . . . POLIŢISTUL: O să ai pe tavă capetele duşmanilor. MADELEINE: Ai să te răzbuni după pofta inimii, ai să fii sadic! POLIŢISTUL: Te fac arhiepiscop. MADELEINE: Papă! POLIŢISTUL: Cum vrei tu. (Madeleinei:) Ai cam exa­ gerat. . . (LuiChoubert:) U ite, dacă vrei, poţi să iei viaţa de la capăt, de la primii paşi. . . poţi să-ţi împlineşti toate visele . . . CHOUBERT , jăr ă să-ivadă sau să-i audă pe ceilalţi: Alu­ nec . . . sînt sus, foarte sus, pot să zbor! POLIŢISTUL,

Poliţistul şi Madeleine se agaţă de Choubert. MADELEINE:

Repede! . . . Tr ebuie să-i redăm greuta­

POLIŢISTUL,

Madeleinei: Vezi-ţi de treaba ta . . .

tea . . .

48

Poliţistului: Poate că sînteţi şi dum­ neavoastră de vină, domnule I nspector Prin­ cipal... POLIŢISTUL, Madeleinei: Ba tu eşti de vină.Nu m-ai ajutat deloc. Nu m-ai înţeles. Mi s-a reparti­ zat o colaboratoare bleagă, o nenorocită, o tî m­ pită ... MADELEINE,

Madeleine plînge. Vai, domnule I nspector Principal! O tîmpită! ...Da, da, o t împită... tîmpită ... tîmpită ... (fn torcîndu-se brusc către Ch oubert:) Primăvara e atît de frumoasă pe la noi, iarna e blîndă, vara nu plouă nici­ odată... MADELEINE, Poliţistului, smiorcăindu-se: Am făcut tot ce-am putut, domnuleI nspector Principal.To t ce-am putut. POLIŢ1STUL, Madeleinei: T împito! I dioata ! MADELEINE: Cum ziceţi dumneavoastră, domnule I nspector Principal. POLIŢISTUL, lui Choubert, cu disperare în glas: Şi cu recompensa pentru cine-l prinde pe Mallot cum rămîne? Ch iar dacă-ţi pierzi onoarea îţi ră­ mîn averea, auzi, averea, uniforma, onoruri­ le! ... Ce mai vrei? CHOUBERT: Pot să z bor. MADELEINE şi POLIŢ1STUL, agăţaţi de Ch oubert: Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta! CHOUBERT: Mă scald în lumină. (f ntuneric total pe scenă.) Mă pătrunde lumina.Sînt uimit că sînt, uimit că sînt... uimit că sînt... MADELEINE:

POLIŢ1STUL, Madeleinei:

49

N- o să de­ păşească şi bariera u imirii. VOCEA MADELEINE!: Ai gri jă, Chou bert...Vezi că te- apu că ameţeala. VOCEA LUI CHOUBERT: Sî nt lu mină! Z bor! VOCEA MADELEINE!: Cazi odată! Stinge- te! VOCEA POLIŢISTULUI: Aşa, Madeleine! VOCEA LUI CHOUBERT, angoasată brusc: Ah, nu ştiu dacă... Mi- e rău ... Îmi iau zboru l! ... VOCEA TRIUMFĂTOARE A POLIŢ1STULUI:

Se aude un geamăt al lui Choubert. Scena se luminează. Choubert e prăbuşit într-un uriaş coş de hîr tii. De-o parte şi de alta, în picioare, Poliţistul şiMadeleine. Un nou personaj, o Doamnă, total indife rentăfaţă de acţi­ une, stă aşezatăîn stînga , apro ape de perete, pe un scaun. POLIŢISTUL, lui Choubert: E i, ia zi, băieţaş? CHOUBERT: Unde mă aflu ? POLIŢISTUL: Întoarce capu l, măi nătăfleaţă! CHOUBERT: Aici eraţi, domnu leInspectorPrincipal?

Cu m aţi reu şit să intraţi î n amintirile mele? POLIŢ1STUL: Te-am u rmărit... pas cu pas...Norocu l tăul MADELEINE: Oh, da, norocu l meul POLIŢ1STUL, luiChoubert: Hopa su s! (Î l trage de urechi ca să-l ridice.) Păi, dacă nu eram eu ... Dacă nu te ţineam...E şti inconsistent, eşti preau şor, u iţi de lamî nă pî n' la gu ră, u iţi totu l, u iţi şi de dato­ ria ta. Ăsta- i cu su ru l tău . E şti prea greu , eşti prea u şor. MADELEINE: Eu cred că- i prea greu . POLIŢISTUL, Madeleinei: Nu su port să fiu contrazis! (LuiChoubert:) Las' că vezi tu ...Eu de ce sîn t aici?

50

Credeam că am ajun s pe culme.Ba chiar mai sus.

CHOUBERT:

Choubert se poartă tot mai mult ca un copil de ţîţă. Nu asta ţi s-a cerut! Vai... m-am rătăcit...Mi-e frig...M-am udat la picioare...Mi-e frig la spate.N-aveţi un pulover uscat? MADELEINE: Ca să vezi, i-a îngheţat spinarea! ... POLIŢISTUL, Madeleinei: E numai rea-voinţă la mij loc. CHOUBERT, ca un copil care se apără: Nu-i vina mea... E u am căutat peste tot, dar n-am găsit ... Nu-i vina mea.. . Doar m-aţi urmărit, aţi văzut to­ tul... N-am trişat. MADELEINE, Poliţistului: E sărac cu duhul.Cum nai­ ba mi-am luat aşa un soţ! Cînd era tînăr părea mai deDoamne-ajută! (Lui Choubert:) Înţelegi? (Poliţistului:) E hoţ, domnuleInspector Princi­ pal, v-am zis eu, hoţ şi prefăcut! ...D ar şi foarte slab... Ar trebui să-l îndop, ca să se-ngraşe ... POLIŢISTUL, lui Choubert: E şti sărac cu duhul! Cum naiba şi-a luat aşaun soţ! Cînd erai t înăr păreai mai de Doamne-ajută! Înţelegi? E şti şmecher, ţi -am zis eu, şmecher şi prefăcut! ...Dar şi foarte slab, trebuie să te mai îngraşi ... CHOUBERT, Poliţistului: Păi, exact asta a spus şiMa­ deleine.V-aţi luat după ea, domnuleInspector Principal... MADELEINE, lui Choubert: Nu ţi-e ruşine, aşa se vorbeşte cu domnulInspector Principal? POLIŢISTUL, într-un teribil acces defurie: Las' că te-n­ văţ eu să te porţi! Nenorocitule! Rahat cu och i! POLIŢ1STUL: CHOUBERT:

51

Poliţistului care n-o ascultă: Da' să ştiţi că eu găt esc nemai pomeni t, domnule. Ş i nu-i lipseşte pofta de mîncare! ... POLIŢISTUL, Madeleinei: N-ai să mă-nveţi pe mine medicină, madam, îmi cunosc meseria.Fiul du­ mit ale cînd pică-n nas, cînd rătăceşte drumul. N-are pic de vlagă! Trebuie neapărat să se-n­ graşe . .. MADELEINE, luiChoubert: Ai auzit ce spune domnu' doctor? Noroc c-ai căzut tot în fund! POLIŢISTUL, din ce în ce maifu rios: Ne-am înt ors de unde-am plecat! De sus în jos, de jos în sus, de sus în jos, şi tot aşa, e-un cerc vicios! MADELEINE, Poli ţistului: Va i de capul lui, toate vici­ ile le are! (Cu un ton dezolat, D oamnei care toc­ mai a intra t şi carerăm îne impasibilă şi tăcută:) Nu-i aşa, doamnă? (Lui Choubert:) Să văd eu dacă mai îndrăzneşti să-i spui domnuluiInspector Principal că n-ai făcut special. POLIŢISTUL: E xact ce spuneam.E greu cînd trebuie să fie uşor, e prea uşor cînd trebuie să fie greu, e dezechilibrat, n-are priză la realitate! MADELEINE, lui Choubert: N-ai simţul realit ăţii. CHOUBERT, smiorcă indu-se: Îl mai cheamă Marius, Marin, Lougast ec, Perpignan, Machecroche... Ultimul nume era Machecroche! ... POLIŢISTUL: Vezi că ştii , mincinosule! Pe banditul ăsta trebuie să punem noi laba! Hai, adună-ţi forţele şi marş să-l cauţi! Tr ebuie să-nveţi să mergi drept laţin tă.(D oamnei:) Nu-i aşa, doam­ nă? (D oamna nu răs punde; nici nu i se cere de alt­ fe l. ) V ezi tu pe dracu' dacă mai pierzi vremea pe drum! MADELEINE,

52

luiChoubert: În timpul ăsta, Machecro­ che a şi şters-o . . . Ţi-o ia înainte, el nu arde gazul, nu-i un pierde-vară. POLfŢISTUL, lui Choubert: Las' că îţi dau eu putere. Fac eu din tine băiat ascultător. MADELEINE, lui Choubert: Trebuie întotdeauna s-asculţi. MADELEINE,

Poliţis tul s e a? ază din nou ? i s e leagănă cu s caunul. MADELEINE, Doamnei: Nu-i aşa, doamnă? POLqISTUL, Ma deleinei, ţipîn dfoarte t are : Nu mai vine

odată cafeaua aia? Imediat, domnule Inspector Principal! (Pleacă la bucătărie.) POLfŢISTUL, lui Choubert: Ei, acum eşti la mîna mea!

MADELEINE:

În aceea? i clipă ies eMadeleine; ? i tot acum, intră Ni­ colas , des chizînd u? a cu geamuri dinfund; e înalt, a re barbă neagră, ochii umflaţi de s omn, părul ciufu lit, hainele mototolite; pare că abias -a tre zit dins omn, după ce a dormit îmbrăcat . NICOLAS, intrînd: Salut! CHOUBERT, cu o voce care

nu trebuie s ă ex prime nici s peranţă, nici teamă, nici s urpriză, ci doar o con­ s tatare neutră: Ia uite-l şi pe Nicolas! Ţi-ai ter­ minat poemul!

Poliţis tul, în s chimb, pare foarte nemulţumit des os irea aces tui nou pers onaj; tres are, îl prive? te peNicolas cu ochi goi, s e ridică nelini? tit de pes caun, aruncă o privire ? i către ie? ire, ca ? i cum ar avea intenţia vagă s -o ? teargă. CHOUBERT,

Poliţis tului: El e Nicolas D'Eu. 53

POLIŢISTUL, cam buimăcit: Ţarul Rusiei? CHOUBERT, aceluiaşi: Nu, domnule. D'Eu e numele

lui de familie: d apostr of e, u.(CătreDoamnă, care nu răspunde:) Nu-i aşa, doamnă? NICOLAS, vorbeşte gesticulîn dfoarte mult: Continuaţi, continuaţi, nu vreau să vă deranjez! Nu vă sin­ chisiţi de mine!

Se duce să se aşeze mai încolo, pe canapeaua roşie. IntrăMadeleine, cu o ceaşcă de cafe a; nu mai vede pe nimeni. Pune ceaşca pe bufe t, iese din nou. Va face această mişcare de du-te-vino de multe ori, fără oprire, din ce în ce mai repede, în grămăd ind ceştile, pînă aco­ peră tot bufetul. * B ucuros de atitudinea luiNicolas, Poliţistul scoate un suspin de uşurare, îşi reia zîmbetul, îşi în chide şi des­ chide de mai multe ori, cu calm, servieta, pefondul următoarelor replici: CHOUBERT, lui Nicolas: Ei, ţi-a ieşit NICOLAS, luiChoubert: Am dormit.

poemul? Cel mai bine te

odihneşti cînd dormi. (Doamnei imperturbabile:) Nu-i aşa, doamnă?

Prinzînd privirea lui Choubert, Poliţistul mototoleşte ofoaie de hîr tie scoasă din servietă şi o aruncă pe podea. Choubertface o mişcare ca s-o adune de pe jos. cu răceală: Nu-i nevoie. Las-o acolo. Stă foarte bine unde e. (Cercetînd de aproape chipul luiChoubert:) Las' că-ţi dau eu putere. Zici că nu

POLIŢISTUL,

* Numărul foarte mare al ceştilor nu are de ce să înspăi­ mînte. Trebuie puse cu zecile pe bufet, unele peste altele, sau pe masă (dacă nu există bufet), ca în spectacolele de la Paris. (N. a.)

54

poţi să- l găseşti pe Mallot şi că ai găuri în me­ morie.Îţi umplem noi găurile din memorie. NICOLAS, tuşind uşor: Cum adică? POLIŢISTUL, îi face cu ochiul lui Nicolas ca între com­ plici, apoi servil: N- o să-l doară.(Apoi cu umilin­ ţă, tot cătreNicolas:) Sînteţi poet, domnule? (Că­ treDoamna impasibilă:) E poet! (Apoi, scoţînd din serv ietă o enormă coajă de pîi ne, i-o întinde luiChou­ bert.) Mănîncă! CHOUBERT: Abia m- am sculat de la masă, domnule Inspector Principal, nu mi- e foame, eu nu mă­ nînc prea mult seara... POLIŢISTUL: Mănîncă! CHOUBERT: N- am poftă.Z ău aşa. POLIŢISTUL: Îţi ordon să mănînci, ca să prinzi putere, să- ţi umpli găurile din memorie! CHOUBERT, plîngăreţ: Ah, dacă mă forţaţi... Cu un aer scî rbit, duceîn cet mîncarea la gur ă, gemîn d. Mai repede, hai, mai repede, am pierdut şi-aşa destulă vreme!

POLIŢISTUL:

Choubert muşcă din coaja groasă cu mare greutate. Parc- ar fi coajă de copac, de stejar. (Doamnei impasibile:) Nu- i aşa, doamnă? NICOLAS, Poliţistului, fără să se mişte de la locul său: DomnuleInspector Principal, ce părere aveţi despre renunţare, despre detaşare? POLIŢISTUL, lui Nicolas: 0 clipă... Scuzaţi- mă. (Lui Choubert:) Coaja e bună, e sănătoasă. (Lui Ni­ colas:) Ştiţi, eu, stimate domn, în ce mă priveşte, datoria mea nu- i decît s- o pun în aplicare. CHOUBERT: E prea tare! CHOUBERT:

55

lui Cho ubert: Pretexte! Ce-i cu mutrele asta? Mestecă mai repede! NICOLAS, Po liţis tului: Dar dumneavoastră nu sîn­ teţi numai un simplu funcţionar, sînteţi şi o fiinţă gînditoare! . . . ca trestia . . . Sînteţi o per­ soană . . . POLIŢISTUL: Eu sînt un simplu soldat, domnule . . . NICOLAS, fără iron ie: Felicitările mele. CHOUBERT, gemîn d: Vai, ce tare e! POLIŢISTUL, lui Cho ubert: Mestecă! POLIŢISTUL,

Cho ubert, ca un co pil, către Madelein e care con tin uă s ă in tre şi s ă ias ă, pun în d ceştile pe bufe t. * CHOUBERT:

Madeleine . . . Madelei-ei-ne . . .

Madelein e ies e, in tră, ies e, in tră, fără s ă-i dea n ici o aten ţie. lui Cho ubert: Las-o-n pace pe Made­ leine! (Dirijîn d de la lo cul lui, prin ges turi, mes te­ catul luiCho ubert.) Mişcă-ţi fălcile! Hai, mişcă-ţi fălcile! CHOUBERT, plîn gîn d: Iertaţi-mă, domnule Inspector Principal, iertaţi-mă. Vă implor! . . . (Mes tecă.) POLIŢISTUL: Pe mine nu mă impresionează lacri­ mile. CHOUBERT, mes tecîn dfărăo prire: Îmi rup dinţii, îmi curge sînge! POLIŢISTUL: Mai repede, hai, grăbeşte-te, mestecă, mestecă, înghite! POLIŢISTUL,

* Sau pe masă (sau, eventual, pe bufet, pe masă şi pe şe­ mineu) . (N. a.)

56

Mă tot gîndeam cum s-ar putea înnoi teatrul. Mai e oare cu putinţă ceva nou în tea­ tru? Dumneavoastră ce credeţi, domnule Ins­ pector Principal? POLIŢISTUL, lui Choubert: Hai, repede! (LuiN icolas :) N-am înţeles întrebarea. NICOLAS:

CHOUBERT: Au ! POLIŢISTUL,

lui Choubert: Mestecă!

In trări şi ieşiri maifr ecven te ale Madelein ei. Poliţis tului: Eu visez la un teatru iraţionalist. POLIŢISTUL, luiN icolas , s upraveg hin du-l în con tin uare pe Choubert: Un teatru non-aristotelic? NICOLAS: Exact. (Doamn ei impas ibile:) Dumneavoas­ tră ce părere aveţi, doamnă? CHOUBERT: Mi s-a jupuit cerul gurii, limba mi-e toată o rană!... NICOLAS: Teatrul din ziua de azi a rămas prizo­ nierul formelor vechi, n-a depăşit psihologia lui Paul Bourget... POLIŢISTUL: Păi... da, a lui Paul Bourget! (Lui Chou­ bert:) Hai, înghite! NICOLAS: Vezi dumneata, dragul meu, teatrul din ziua de azi nu mai corespunde stilului cultu­ ral al epocii, intră în contradicţie cu ansamblul manifestărilor care definesc spiritul vremurilor noastre . . . POLIŢISTUL, lui Choubert: Înghite! Mestecă! NICOLAS: Trebuie totuşi să ţinem seama de noua logică, de cuceririle noii psihologii. . . psihologia antagonismelor.. . NICOLAS,

57

POLIŢISTIJL,

nule! ...

luiNicolas: Psih ologi e, sigur că da, dom­

cu gura plină: Psiho. .. lo... gie... nou... luiChoubert: Tu mănîncă! Vorbeşti cînd termi ni de mîncat! (LuiNicolas:) Vă ascult.Un teatru suprarealizant? NICOLAS: În măsura în car e suprare ali smul e oniric... POLIŢISTUL, luiNicolas: Oniric? (LuiChoubert:) Mes­ tecă, înghite! NICOLAS: I nspirîndu-mă... (Doamnei impasibile:) Nu-i aşa, doamnă? (Din nouPoliţ istului:) I nspi­ rîndu-mă dintr-o altă logică şi dintr-o altă psi­ hologie, aş introduce contradicţia în non- con­ tradicţie, non-contradicţia în ceea ce lumea consideră de regulă a fi contradictoriu...Vom abandona principiul identităţii şi al unităţii personajelor, în folosul mişcării, al unei psi­ hologii dinamice...Noi nu sîntem noi înşine... Personalitatea nu există.În noi nu se află decît forţe contradictorii şi necontradictorii... Nu v-ar str ica săci tiţi excelenta lucrare a luiLupasco, Logică $ i contradicţie ... CHOUBERT, plîngînd: Au, au! (LuiNicolas, mestecînd $ i gemînd:) Adică, tu abandonezi... unitatea... POLIŢISTUL, lui Choubert: Asta nu-i treaba ta ...Mă­ nnm că ... NICOLAS: Personajele îşi pierd forma în informul devenirii.Fiecare personaj e mai puţin el însuşi şi mai mult celălalt. (Doamnei impasibile:) Nu- i aşa, doamnă ? POLIŢISTIJL, luiNicolas: Păi... înfe lul ăsta, n-ar fi mai curînd ... (Lui Choubert:) Mănîncă... (Lui Nico­ las:) ... un altul decît el însuşi? CHOUBERT, POLIŢISTUL,

58

Exact. Despre acţiune şi cauzalitate, nici n-are rost să mai vorbim. Trebuie să le ignorăm cu desăvîrşire, cel puţin în vechea lor formă, prea grosolană, prea evidentă, falsă, ca tot ce-i evident . . . S-a terminat cu drama şi cu trage­ dia: tragicul devine comic, comicul tragic, iar viaţa devine veselă . . . viaţa devine veselă . . . POLIŢISTUL, lui Choubert: Înghite! Mănîncă! . . . (Lui Nicolas:) Eu nu sînt întru totul de acord . . . Cu toate că dau o înaltă apreciere ideilor dum­ neavoastră geniale . . . (L ui Choubert:) Mănîncă! Înghite! Mestecă! (Lui Nicolas:) În ce mă pri­ veşte, eu rămîn aristotelicmente logic, fidel mie însumi, fidel datoriei pe care o am, respectu­ os faţă de superiori. . . Nu cred în absurd, totul e coerent, totul poate fi înţeles. . . (LuiChoubert:) Înghite! (Lui Nicolas:) . . . graţie eforturilor de­ puse de gîndirea umană şi de ştiinţă. NICOLAS, Doamnei: Dumneavoastră ce părere aveţi, doamnă? POLIŢISTUL: Eu înaintez, domnule, înaintez pas cu pas, sînt pe urmele insolitului. . . Vreau să-l gă­ sesc pe Mallot cu t la urmă. (LuiChoubert:) Hai, repede, repede, înc-o bucată, hai, mestecă, în­ ghite!

NICOLAS:

M adeleine intră şi iese din ce în ce mai repede cu ceştile. Văd că nu sînteţi de părerea mea. N-o iau în nume de rău. POLIŢISTUL, lui Choubert: Repede, înghite! NICOLAS: Constat însă, şi asta vă face cinste, că sîn­ teţi foarte bine informat în domeniu. CHOUBERT: Madelei-ne! Madelei-ne! NICOLAS:

59

Cu gur a plină, congestionat, str igă cu disper ar e. lui Ni colas: Da, e una di n pasiuni le mele. Mă preocupă în cel mai înalt grad. . . Dar m-a­ pucă oboseala cînd mă gîndesc prea mult. . .

POLIŢISTUL,

Choubert muşcă iarăşi din coajă; bagă o bucată mare în gur ă. CHOUBERT: Au! POLIŢISTUL: Înghite!

cu gur a plină: Încerc. . . f-fac. . . tot ce. . . p-pot. . . Nu mai p-pot. . . NICOLAS, Poli ţistului, absor bit de efor tul de a-lface pe Chouber t să mă nînce: V -aţi gîndit şi cum poate fi realizat practic acest nou teatru? POLIŢISTUL, lui Chouber t: Poţi, cum să nu poţi! Nu vrei! Toată lumea poate! Tr ebuie numai să vrei, că de putut poţi! (Lui Nicolas:) Mă scuzaţi, sti­ mate domn, acum nu pot să vă răspund, n-am voie, sînt în timpul serviciului! CHOUBERT: Lăsaţi-mă să înghit bucăţele mai mici! POLIŢISTUL: Bine, da' mai repede, repede, repede! (Lui Nicolas:) S-o lăsăm pe altă dată. CHOUBERT, cu gura plină ( nivelul lui mental e al unui copil de doi ani; plînge în hohote) : Ma-ma-ma-de­ lei-ei-ne! POLIŢISTUL: Lasă fiţele! Ta ci şi înghite! (LuiNicolas care, absorbi t în meditaţii le sale, nu- l ascultă:) Dă semne de anorexie. (Lui Choubert:) Înghite! CHOUBERT, îşi şterge sudoarea de pefr unte, r îgîie: Ma­ a-de-leine! POLIŢISTUL ( cu ovoce str identă) : Să nu te prind că-mi vomiţi! Cu mine nu-ţi merge, te pun imedi at să-nghiţi tot! CHOUBERT,

60

ducîndu-şi mîinile la urechi: Îmi spargeţi timpanele, domnule Inspector . . . POLIŢISTUL, ţipînd în continuare: . . . Principal! CHOUBERT, cu gura plină şi cu mîinile la urechi: . . . Prin­ cipal! POLIŢISTUL: Bagă la cap, Choubert, ascultă ce-ţi spun, lasă urechile alea, nu le mai astupa, că ţi le-astup eu cu o pereche de palme . . . CHOUBERT,

l i îndepărtează mîinile cuforţa. care de la replicile din urmă pare să urmă­ rească scena cu cel mai mare interes: . . . Bine da' . . . da' . . . ce faceţi acolo, ce naiba faceţi? POLIŢISTUL, luiChoubert: Înghite! Mestecă! Înghite! Mestecă! Înghite! Mestecă! Înghite! Mestecă! Înghite! Mestecă! Înghite! CHOUBERT, cu gura plină, rosteşte cuvinte de neînţe­ les: Şşss . . . gl . . . clon . . . pse . . . le . . . POLIŢISTUL, lui Choubert: Ce spui? CHOUBERT, scuipă în palmă tot ce are în gură: Pe-asta o ştiţi? Colosal mai arată coloanele templelor şi coapsele copilelor! NICOLAS, de la locul său, Poliţistului care, ocupat cu Choubert, nu-l ascultă: Da' ce faceţi cu copilul ăsta? POLIŢISTUL, lui Choubert: Te ţii de prostii în loc să înghiţi! La masă nu se vorbeşte! Ia uite, muco­ su'! Nu ţi-ar fi ruşine! Ah, copiii din ziua de azi! Înghite imediat la loc! Hai, repede! CHOUBERT: 'Nţeles, domnule Inspector Principal. . . (B agă înapoi în gură tot ce scuipase în palmă; apoi, cu gura plină, privindu-lîn ochi pePoliţist:) Gha . . . tha . . . !

NICOLAS,

61

Înghite şi-asta! ... (Î i bagă în gură altă bucat ă de pîine . ) M estecă! ... Î ng hite! ... CHOUBERT, face efo rturi dispera te să me st ece şi să în ­ g hită , dar n u re uşe şte : . . . emn... er ... POLIŢISTUL: Ce spune? NICOLAS, Poliţ i st ului : Z ice că- i tare ca lemnul, ca fierul.N-o să-i alunece pe gît în vecii vecilor. Nu vă daţi seama? (Doamnei i mpasi bile:) Nu-i aşa, doamnă? POLffISTUL, lui Choube rt : Face special. MADELEINE, in tră o ult imădat ă cu ce şt i, le pun e pe masă; nimeni nu se at inge de e le , n imen i nu le dă n ici o atenţie: Am adus cafeaua! E ceai! NICOLAS, Poliţistului: Da' se chinuie copilul, săra­ cul de el! I-a rămas în gît... lemn ul ăla... fierul! MADELEINE, luiNicolas: Dacă vrea să se apere, poate s-o facă şi singur! POLffISTUL:

Choubert încearcă să ţipe, nu poate, se sufo că. lui Choubert: M ai repede, hai mai repede, înghite imediat tot ce-ai în gură!

POLIŢISTUL,

E xaspe rat , Poli ţist ul se -n dreaptă spreChoubert , îi des­ chide gura , se preg ăte şte să-ivîre pumn ul peg ît; în pre­ alabil îşi sufl ecă mîneca. B rusc, Nicolas se ridică, se apropie de Poliţistfără o vorbă, ameninţător, şi se postează înfaţa lui. MADELEINE,

ui mit ă: Ce l-a apucat?

Poliţist ul dă drumul capului luiChoubert , care prive şte scenafără să se ridice de pe scaun, mest ecînd mereu, în tăce re; Poliţist ul e stupefi at de interven ţia lui Ni­ colas; cu o voce brusc schimbată, tre murăt oare , Po­ li ţistul îi spune, aproape smiorcăindu-se, lui Nicolas: 62

Domnule Nicolas D' E u, eu nu-mi fac decît datoria! N- am venit aici ca să- l pisez! Dar trebuie neapărat să aflu unde se ascunde Mallot, cu t la urmă.Şi asta- i singura metodă. N- am de ales.Iar pe priet enul dumneavoastră, care sper căîn tr- o bună zi va deveni şi prietenul meu ... (Î l arată pe Choubert a$ ezat, congestionat, care prive$ te $ i mestecă întruna.) ... î l preţuiesc sincer, zău, sincer! Şi pe dumneavoastră, dom­ nule Nicolas D'E u, vă preţuiesc. Am auzit multe despre dumneavoastră şi opera dum­ neavoastră... MADELEINE, lui N icolas: Domnul t e preţuieşte, Nicolas. NICOLAS, Poliţistului: Minţi! POLIŢISTUL $ i MADELEINE: Oh! NICOLAS, Poliţistului: Adevărul e că nu scriu, şi sînt mîndru de asta! POLIŢISTUL, distrus: Oh, ba da, domnule, cum să nu scrieţi? (Cu o spaimă crescîndă:) Trebu ie să scri­ em! NICOLAS: Inutil.Îi avem peIonesco şi peIonesco, ajunge! POLIŢISTUL: Dar, domnule, rămîne înt otdeauna ceva de spus... (Tr emură de spaimă; Doamnei:) Nu-i aşa, doamnă? DOAMNA: Nu, nu! Nu doamnă: domnişoară! ... MADELEINE, luiN ic olas: DomnulInspectorPrincipal are dreptat e.Rămî ne întotdeauna ceva de spus. Dacă lumea modernă se descompune, poţi fi martorul descompunerii! NICOLAS, urlînd: Mă doare-n cot! ... POLIŢISTUL:

63

tremurînd din ce în ce mai tare: Vai, dom­

POLIŢTSTUL,

nule!

rîzîndu- i cu dispreţ Poliţ istului în nas: Mă doare-n cot dacă mă preţuieşti sau nu! (11 apucă pe Poliţist de reverul hainei.) Tu nu vezi că eşti nebun?

NICOLAS,

Choubert mestecă şi înghite, cu o bunăvoinţă eroică. Priveşte scena, înspăimîntat şi el. Are aerul vinovat; gura îi e prea plină ca să poată interveni. MADELEINE: Domnilor,

nilor! ...

nu se face! Nu se face, dom­

în culmea indignării, năucit, se aşază la loc pe scaun, apoi se ridică, doborînd scaunul care sefia ri ma: c·1 ne, eu.? E uI.. .. MADELEINE: Hai, beţi-vă cafeaua! CHOUBERT, ex clamînd: G ata nu mă mai doare, am înghiţit tot! Am înghiţit tot! Pe parc ursul rep licilor care urmează, nu i se acordă nici o atenţie lui Choubert. NICOLAS, Poliţ istului: Da, tu, chiar tu! ... POLIŢTSTUL, izbucnind în lacrimi: Oh! ... nu mai suport.. . ( printre lacrimi, Madeleinei care aran­ jează ceştile pe masă:) Mersi, Madeleine, pentru cafea! (I zbucneşte din nou în plîns.) E urît din partea dumneavoastră, e nedrept! CHOUBERT: G ata nu mă mai doare, am înghiţit tot, nu mă mai doare! Se ridică, umblă vesel prin scenă, ţopăie. POLIŢTSTUL, v

A

V

lui Nicolas care pare din ce în ce ame­ ninţătorfaţă dePoliţist: Sper că n- ai să calci legile ospitalităţii!

MADELEINE,

64

luiNicolas, apărîn du- se: N- am vrut să- l supăr pe prietenul dumneavoastră! . . . J ur! . . . E l m- a obligat să intru în casă. . . E u nu vroiam, mă grăbeam. . . Au insistat amîndoi. . . MADELEINE, lui Nicolas: E- adevărat! CHOUBERT, acelaşijoc ca adin eaori: G ata, nu mă mai doare, am înghiţit tot, acum pot să mă duc să măjoc! NICOLAS, rece şi brutal, Poliţistului: Aiurea! Nu de asta am eu boală pe tine. POLIŢISTUL,

R eplica e spusă pe un asemen ea ton că Choubert se opreşte din ţopăit. O rice mişcare în c remen eşte, perso­ n ajele stau cu ochii piron iţi la Nicolas, deven it stăpîn pe situaţie. articulîn d cu greutate: Atu nci de ce, Dum­ nezeule mare? Nu v- am făcut nimic! CHOUBERT: Niciodată nu te- aş fi crezut în stare de atîta ură, Nicolas. MADELEINE, plin ă de compătimire pen tru Poliţ ist: Sărăcuţul de tine, toată spaima lumii e în ochii tăi. . . Cum te- ai albit la faţă. . . Cum te- ai schi­ monosit. . . Sărăcuţul, sărăcuţul! . . . POLIŢISTUL, în n ebun it: Madeleine, am apucat să- ţi mulţumesc pentru cafea? (LuiNicolas:) E u nu- s decît un instrument, domnule, un soldat care ascultă de ordine şi- şi face meseria, sînt un om corect, cinstit, respectat, respectat ! . . . Şi. . . n- am decît douăzeci de ani, domnule! . . . NICOLAS, implacabil: E i, şi, eu am patru' ş cinci! CHOUBERT, socotin d pe degete: Mai mult ca dublu. . . POLIŢTSTUL,

Nicolas scoate un cuţit en orm. 65

MADELEINE: Nicolas, gîndeşte- te bine ce facil ... POLIŢISTUL: DoamneDumn ezeule, Doamne Dum­

nezeule... (Îi clăn ţăne dinţii.) CHOUBERT: Tremură, poate că-i e frig! POLIŢISTUL: Da, mi- e frig ... Ah! (Ţ ipă; Nicolas se roteşte înjurul lui, agitîndu-şi cuţitul.) MADELEINE: To tuşi caloriferele duduie... Nicolas, potoleşte-te! ... Poliţistul, gata să se prăbuşească, în culmea spaimei, scapă un vînt. tare: Miroase urît... (Poliţistului:) Nu-i frumos să faci pe tine! MADELEINE, lui Choubert: Tu nu te gîndeşti în ce situaţie e? Pune- te în locul lui! (Î l priveşte pe Nicolas.) Ce privire! Ăsta nu glumeşte! CHOUBERT,

Nicolas ridică cuţitul. POLIŢISTUL: Ajutor! MADELEINE, fără săfacă

nici o mişcare, lafel ca Chou­ bert: Nicolas, te- ai făcut roşu ca racul, vezi să nu te lovească damblaua! Ce Dumnezeu, Ni­ colas, ai putea să-i fii tată!

Nicolas îl loveşte o dată cu cuţitul pe Poliţist, care se învîrte pe loc. CHOUBERT: Prea tîrziu, nu mai e nimic de făcut ... POLIŢISTUL, învîrtindu-se: Tr ăiască rasa albă!

Nicolas, cu gura schimonosită, loveşte încă o dată săl­ batic. învîr tindu- se în continuare: Aş vrea... să fiu decorat postum...

POLIŢISTUL,

66

Poliţistului: O să fii, puişor. Îl sun eu pe preşedinte . .. (Nicolas loveşte a treia oară. Ma­ deleine tresare:) Opreşte-te, da' opreşte-te oda­ tă! . . . CHOUBERT, mustrător: Ce-i cu tine, Nicolas? POLIŢISTUL, se învîrte încă o dată, în timp ce Nicolas e tot cu cuţitul în mînă: Sînt . . . o victimă . . . a datoriei! . . . MADELEINE,

Apoi se prăbuşeşte plin de sîng e. se aruncă peste trupul Poliţistului, dîn­ du-şi seama că a murit: Drept în inimă, sărăcuţul de el! (Lui Choubert şi Nicolas:) Ce staţi, ajuta­ ţi-mă! (Nicolas aruncă cuţitul plin de sîng e, apoi toţi trei, sub privirile Doamnei impasibile, tra ns­ portă trupul pe divan.) E regretabil că s-a-ntîm­ plat tocmai la noi acasă! (Aşază trupul pe divan. Madeleine îi ridică ca pul şi-i pune o pernă sub ce afă .) Aşa, e bine! Sărăcuţul de el. . . (LuiN icolas:) Şi-a­ cum ai să vezi c-o să ne lipsească tînărul ăsta pe care l-ai ucis . . . cu ura ta dementă faţă de poliţie . . . Ce ne facem? Cine o să ne mai ajute să-l găsim pe Mallot? Cine? Cine? NICOLAS: Poate că m-am pripit . . . MADELEINE: Sigur, acum recunoşti; toţi sînteţi la fel. . . CHOUBERT: Da, toţi sîntem la fel. . . MADELEINE: Faceţi ce faceţi fără să vă gîndiţi şi după aia vă pare rău! . . . Tr ebuie neapărat să-l găsim pe Mallot! J ertfa lui ( arată către Poliţist) nu trebuie să rămînă zadarnică! Biată victimă a datoriei! MADELEINE,

67

NICOLAS:

Vi- l găsesc eu pe Mallot!

MADELEINE: Bravo, N icolas! NICOLAS, către trupul Poliţistului:

Nu, jertfa ta n-a fost în zadar. (Lui Choubert:) Tu ai să m-ajuţi. CHOUBERT: A, nu, asta nu! Nu mai vreau s-o iau de la capăt! MADELEINE, lui Choubert: Inimă de piatră, tu nu-ţi dai seama că trebuie să faci ceva pentru el, ce Dumn ezeu! (Î l arată pe Poli ţist.) CHOUBERT, bătînd din picior ca un copil nemulţumit, smiorcăindu-se: Nu! Nu vreau! Nu vrea- au! MADELEINE: Nu-mi plac soţii neascultători! Ce-i cu fiţele astea? Nu ţi-e ruşine? Choubert continuă să plîngă, dar s-a resemnat. se aşază în loculPoliţistului, în tinzîndu-i lui Choubert o bucată de pîine: Hai, mănîncă, mănîn­ că, umple-ţi găurile din memorie! CHOUBERT: Nu mi-e foame! MADELEINE: Tu chiar n-ai pic de suflet? Ascultă- l pe Nicolas! CHOUBERT, ia pîinea, muşcă din ea: Doa-are! NICOLAS, cu glasul Poliţistului: Lasă fiţele! Înghite! Mestecă! Înghite! Mestecă! CHOUBERT, cu gura plină: Şi eu sînt o victimă a dato­ riei! NICOLAS: Şi eu! MADELEINE: To ţi sîntem victimele datoriei! (Lui Choubert:) Înghite! Mestecă! NICOLAS: Înghite! Mestecă! MADELEINE, lui Choubert şi Nicolas: Înghiţiţi! Mes­ tecaţi! Mestecaţi! Înghiţiţi! NICOLAS,

68

mestecînd, Madeleinei şi luiNicolas: Mes­ tecaţi! Înghiţiţi! Mestecaţi! Înghiţiţi! NICOLAS, lui Choubert şi Madeleinei: Mestecaţi! Înghiţiţi! Mestecaţi! Înghiţiţi! CHOUBERT,

Doamna se îndreaptă spre cei trei. DOAMNA:

Mestecaţi! Înghiţiţi! Mestecaţi! Înghiţiţi!

Î n timp ce toate personaj ele îşi poruncesc reciproc să îng hită şi să mestece, cade cortina.* CORTINA

Septembrie 1 952

* De la venirea lui Nicolas D'Eu, jocul trebuie să fie foarte viu şi mereu aproape comic, caricatural. Discursul despre teatru al lui Nicolas trebuie rostit în această cheie şi într-o conversaţie naturală, pe cît permite un joc şarjat. Doamna are o pălărie, o umbrelă . În timpul cît stă tăcută, mănîncă alune. (N. a.)

69

AMEDEU SAU SCAPI DE EL CU GREU

Comedie în trei acte

PERSONAJELE AMEDEU BUCCINIONI, 45 de ani MADELEINE, soţia lui, 45 de ani (AMEDEU II) MADELEINE II UN POŞTAŞ PRIMUL SOLDAT AMERICAN (AL DOILEA SOLDAT AMERICAN) MADO, o fată (PATRONUL barului) PRIMUL POLIŢIST AL DOILEA POLIŢIST UN BĂRBAT la fereastră O FEMEIE la fereastră

ACTUL ! DECOR

O modestă sufr agerie- salon- birou. !n dreapta, o uşă. !n stînga, altă uşă. ! nfund, pe mij loc, ofe reastră mare cu obloan ele trase, prin care pătrun de în să sufi cien tă lumin ă. !n st în ga, î n cen trul scen ei, o măs uţă pe care sî nt cîteva caiete, creioane. !n dreapta, în trefe reastră şi uşă, lipită de perete, o măsuţă cu o cen tra lă telefon ică şi un scaun .Alt scaun lîn gă masa din mijloc. Un fotoliuvechi chiar la margi­ nea scenei.! n actul I n u mai trebuie să existe alte mo­ bile, cu excepţia un ui ceas cu pen dulă, foarte vizibil, ale cărui ace se rotesc.

La ridicarea cortinei, AmedeuB uccin ioni, mic- burghez devîr stă mijlocie, chel, dacă se poate, mustaţă mică, uşor în cărunţită, ochelari, îm brăcat într- un veston de cu­ loare î nchisă, cu pan talon i n egri cu dun gi gri, guler tare, cravatăn eagr ă, se plimbă, ocolin d mobilele, cu băr­ bia în piept şi mîin ile la spate; e n ervos, visător. Din cîn d în cî nd se duce la masa din mijloc, deschide un caiet, ia un creion , î ncearc ă să scrie(fi in dcă e autor dra­ matic) , n u reuşeşte sau scrie doar un cuvîn t pe care- l şterge imediat: e limpede că- i tulburat; din cîn d în cînd priveşte de asemenea spre uşa din stîn ga, rămasă în ­ tredeschisă. N elin iştea, n ervozitatea lui cresc. S e plim73

bă prin încăpere cu ochii în podea, se apleacă brusc ş i smulge ceva din spatele scaunului. O ciupercă! Ptiu drace! Ar fi culmea să c reasc ă acum şi-n sufragerie! (S e ridic ă, priveş te ciuperca.) Asta ne mai lipsea! . .. Otrăvi toare.. . bineînţeles! (Îş i continuă mica plimbare din ce în ce mai agitat, mormăie, gesticulează, după ce a aş e­ zat ciuperca pe masă, într- un colţ, ş i a privit- o ne­ mulţumit; se uită din ce în ce mai des spre uş a din stînga, se duce să scrie un cuvînt pe care- l ş terge, apoi se cufu ndă înfotoliul lui; efrînt.) Ah şi Ma­ deleine! Madeleine asta! ... Cînd intră în ca­ mera lui, nu mai iese de-acolo.(Lamentîndu- se:) S-a uitat destul.Ne-am uitat destul la el! Va i de capul nostru!

AMEDEU :

Apoi tace. E distrus.Pauză. Din dreapta, de pe palier , se aude o voce care nu poatefi decît a portăresei, apoi vocea unui vecin. VOCEA PORTĂRESEI: V -aţi întors din concediu,

nule Vi ctor!

VOCEA VECINULUI:

Polul Nord.

dom­

Da, doamnăCoucou.Vi n de la

VOCEA PORTĂRESEI: Nu v-a fost prea c ald! VOCEA VECINULUI: Oh, n-am avut vreme rea.E

drept că pentru dumneata, care eşti din sud... VOCEA PORTĂRESEI: Nu sînt din sud, dom nuleVi ctor. Mamoşul bunică-mii era din To ulon, dar bu­ ni că- mea a trăit toată viaţa la Lille... B rusc, imediat ce e pronunţat cuvîntul „ Lille" , Ame­ deu n u mai rezistă, se ridică, se duce la uş a din stîn­ ga, o deschide ş i strigă:

74

Madeleine, ce naiba faci Madeleine, nu mai termini, hai odată! MADELEINE, apare ; arevîrs ta soţului ei, e lafeld eîn altă, ba chiar mai înal tă d ecît el; e o femeie aspră şi morocănoasă; poartă o basma pe cap, e îmbrăcată într-un capot, e mai curînd slabă, aproape cărun­ tă.Soţul îiface imed iat loc să treacă; lasă uşaîn tre­ d eschisă: Ce tot vrei! Nu pot să te las o clipă sin­ gur! Crezi c-am fost să mă distrez? AMEDEU: Nu mai sta toată ziua în camera lui, ce naiba, nu-ţi face bine! ...Te-ai uitat destul la el. N-are nici un rost. MADELEINE: Am de măturat.Cineva trebuie să se-o­ cupe de gospodărie.N-avem servitoare, n-are cine să-mi dea o mînă de ajutor.Şi trebuie să mai şi muncesc ca s-avem din ce trăi. AMEDEU: Ştiu, ştiu şi eu că n-avem servitoare.Îmi repeţi de-o sută de ori pe zi... MADELEINE, se apucă să măture sau să şteargă praful: Păi da, după tine n-are omul voie nici măcar să se plîngă... AMEDEU: Madeleine, nu fi de rea-credinţă... MADELEINE: Şi-acum, poftim, măjigneşti! AMEDEU: Dar ştii bine, draga mea, că sînt primul, şi oricum singurul, care îţi plînge de milă; îmi pare tare rău c-am ajuns în situaţia asta, mă simt vinovat, d ar ... ai putea totuşi... uite, îţi ia un sfert de oră să faci curat într-o cameră cît asta, iar pentru camera lui care-i mai mi că îţi trebuie o oră, două... stai acolo şi te tot uiţi la el... MADELEINE: Adică îm i num eri minutele! Tr ebuie să dau socoteală domnului pentru tot ce fac, penAMEDEU:

75

tru fiecare clipă din viaţa mea ... nu-mi mai apar­ ţin, nu mai sînt eu însămi, am ajuns o sclavă . . . AMEDEU: Sclavia a fost abolită, scumpa mea . . . MADELEINE: Nu sînt scumpa dumitale, domnule! AMEDEU: ... Nu mai există sclavi. . . MADELEINE: E u sînt o sclavă modernă, asta sînt! AMEDEU: Nu mă-nţelegi. Tocmai fiindcă mi-e milă de tine . . . MADELEINE: N-am nevoie d e mila ta, ipocritule! mincinosule! AMEDEU: Tocmai fiindcă mi-e cu-adevărat milă de tine, de asta nu vreau ... adică . . . n-aş vrea să stai acolo şi să te uiţi la el; îţi face rău şi n-ajută la nimic . . . MADELEINE, insensibilă: Du-te mai bine să-nchizi uşa. Ce-aştepţi? E curent . . . AMEDEU: Toate celelalte uşi ş i ferestrele sînt închise; cum să fie curent?

Seduce să închidă uşadin stînga, dar nu înainte de-a aruncao privireîn cameradin spatele uşii; M adeleine, care îl urmăreşte, o bservă. Păi ce faci? Tu de ce te uiţi? . . . Mie ştii să-mi faci reproşuri... Hai, închide uşa.

MADELEINE:

închide în cele din urmă uşa, apo i, îndrep­ tîndu-se spreMadeleine: M-am dus numai să văd

AMEDEU,

dacă n-a crescut! . . . Am impresia c-a mai cres­ cut un pic. MADELEINE, sec: De ieri nu . . . sau cel puţin nu se vede! AMEDEU: Mai ştii, poate că s-a terminat. Poate se-o­ preşte aici.

76

Termină odată cu„optimismul tău lu­ minat" şi tîmpit.. .Parcă n- am şti ce s-a ales de toate previziunile tale.Mai bine pune mîna şi scrie la piesă. (În timp ce şterge praful aruncă o privire spre masă.) Nu prea merge treaba.To t la prima scenă ai rămas. N-ai s-o termini nici­ odată! AMEDEU: Ba da...Am mai scris o replică.(Deschide caietul. Madeleine se opreşte, cu mătura sau cîrpa în mînă, ca să asculte. El citeşte:) , , Bătrînul îi spune bătrînei: «N-o să meargă de la sine!»" MADELEINE: Asta-i tot? AMEDEU, pune caietul la loc: N-am inspiraţie. Cu toate cîte m-apasă... cu viaţa pe care o ducem... atmosfera nu-i deloc bună. . . MADELEINE: Pretexte! AMEDEU: Sînt obosit, frînt. Sînt dărîmat, mă simt greoi, am probleme cu digestia, sînt balonat, mi-e somn mereu. MADELEINE: Dormi toată ziua! AMEDEU: Păi tocmai de-aia. MADELEINE: Şi eu sî nt ruptă de-oboseală.Dar uite că muncesc, muncesc, muncesc... AMEDEU: Nu mai pot. O fi de la ficat. Simt c-am îmbătrînit.Nu mai sînt chiar tînăr, e-adevărat. Dar parcă nici aşa... MADELEINE: Odih neşte-te.C ine te-mpiedică? Dormi noaptea, nu mai dormi ziua.Mănîncă mai pu­ ţin.E xcesele te-au adus aici.Ai băut prea mult. AMEDEU: Nu m-ai văzut niciodată beat! MADELEINE: Oho! de cîte ori! AMEDEU: Nu-i adevărat. MADELEINE:

77

Nu- i nevoie să bei pînă cazi sub masă ca săd evii al cool ic! ...Aj unge un păhărel ... ast a face rău.Obiceiul de- a bea cîte un păhărel dis­ t ruge organismul! ... AMEDEU: N-am băut în viaţa mea decît suc de r oşii... MADELEINE: Păi d acă eşt i aşa cumpăt at , d acă n-ai nimic grav, dacă eşti în deplinătat ea facult ăţi­ lor t ale, at unci apucă-t e de lucru, scr ie-ţi capo­ d oper ele! ... AMEDEU: N-am inspir aţie... MADELEINE: Mere u aceeaşi poveste! Da' ceilalţi cum fac? De cincisprezece ani nu mai ai inspiraţie! AMEDEU: Au trecut cincisprezece ani, e-adevărat! (A rată spre uşa din stînga.) N-am mai scris decît două replici, de cînd... (I a caietul, citeşte:) , , Bă­ tr îna îi spune băt rînului: «Crezi c-o să mear ­ gă? » " şi asta pe car e am reuşit s-o scriu azi şi ţi-am cit it-o adineaori: , , Băt rînul îi răspunde: «N-o să meargă de la sine.» " (Se aşază la masă.) Trebuie să mă apuc de lucru, da, trebuie să mă apuc d e lucru. Dar cum să scrii st ar ea ast a? N-are rost să cr eezi d ecît din bucur ieAr t rebui să fiu un erou, un supraom ca să scriu în situ­ aţia mea, în mizeria asta... MADELEINE: Ai văzut t u vreun supraom în mizer ie? Ai fi cel d int îi! AMEDEU: Tr ebuie să mă apuc de lucr u.Da, trebuie să mă apuc d e lucru.E t ar e gr eu.Trebuie nea­ părat să mă apuc de lucru! ... MADELEINE:

Stă la masă, prăbuşit; ţine coatele pe masă, capul în mîini, privirea e pierdută , răt ăcită; apoi, ca pul îi alunecă 78

încet, împreună cu braţul de care îş i sprijinăfr untea. Scenă mută.În tre timp, Madeleine a terminat de mătu­ rat, de şters pr afu l; îşi priveşte soţul, ridică din umeri şi murmură între dinţi: MADELEINE,

aparte: Puturosul!

Î şi scoate şorţul, basmaua; îşi ia mătura şi cîrpa şi se­ ndreaptă spre uşa din stînga; în clipa în care deschide puţin uşa, Amedeu ridică brusc capul. AMEDEU: I ar te duci în camera lui! ... MADELEINE, arătîndu-i ce ţine în mîi ni: Tre buie să pun

toate astea undeva! Unde vrei să le ţin? Nu pot să le las în suf ragerie! Doar n-avem treizeci şi şase de camere! AMEDEU: Ai dreptate.Dar să nu stai mult. MADELEINE: Nici n-am cum, ştii foarte bine.Trebuie să mă duc să muncesc ca s-avem din ce trăi... Ce trai pe capul nostru! Intră în camera din stînga; neliniştit, Am edeu o ur­ măreşte cu privirea, ezită, apoi se ridică şi se îndreap­ tă prudent spre uşa din stînga rămasă întredeschisă, fa ce un gest de disperare, vrea brusc să se întoarcă la masă, dar n-are timp pentru că Madeleine, revenind, se ciocneşte de el. MADELEINE: Ai grijă! M-ai lovit, ce naiba! AMEDEU: I artă- mă, n-am vrut! ... MADELEINE: Asta mai lipsea! ... Mă spionezi! AMEDEU: Tot mai creşte? MADELEINE: Închide uşa.Niciodată nu închizi uşile!

A medeu vrea să închidă uşa; întîrzie puţin pentru a privi în camera de alături. 79

Închide uşa cî ndî ţi spun! (A medeu îm­ pinge uşa, continuînd să privească pînă în momen­ tul în care uşa se în chide.) Închide- o bine! (A me­ deu se execută; Madeleine descoper ă ciuperca culeasă deAmedeu şi pe care el o aşezase pe un colţ de masă ori pe un scaun.) Unde- ai găsit- o? AMEDEU: Acolo, pe podea. MADELEINE: În sufragerie? AMEDEU: Da, î n sufragerie! MADELEINE: Şi de ce nu mi- ai spus imediat? Mereu î mi ascunzi ce se- ntî mplă! AMEDEU: V roiam să te menajez...Ai destule griji! MADELEINE, dezolată, lamentîndu-se: Păi dacă au ajuns să crească şi- n sufragerie... ce ne facem? ! Alt chin acum ca să le smulg pe toate...Parcă n- aş avea destule pe cap! ... AMEDEU: Hai, linişteşte- te. Le smulg eu ... Am să te ajut... MADELEINE: Pe tine nu se poate conta! Şi oricum nu- i sănătos. AMEDEU: Dar nu- i decî t una.Uite ce mică e.Poate n- or să mai apară altele. MADELEINE: Nu te- ai plictisit să tot faci pe opti­ mist ul? ! Dacă n- aş şti unde duce... Hai să nu ne minţim. Trebuie să privim lucrurile în faţă! ... La fel s- aî ntî mplat şi cî nd aî nceputî n camera lui de- alături... Îmi spuneai ca de- obicei că e doar „una mică" , nimic grav, un accident izo­ lat, şi uite-acum . .. AMEDEU: Ai găsit şi azi, dincolo.. .? MADELEINE: Te totî ntrebi de ce rămî n atî taî n came­ ra lui! Află că nu stau cu mî inile- n sî n. MADELEINE:

80

N- am zis asta...Dar profiţi de- ocazie să te mai uiţi... nu- ţi iei ochii de la el. MADELEINE: Chiar adineaori am stîrpit cincizeci. AMEDEU: Ce- ţi spuneam eu? ... numărul lor scade, ieri au fost mai multe. MADELEINE: I eri au fost patruzeci ş i ş apte... E rau oricum destule. AMEDEV, pe un ton disperat: V a să zică sînt şi mai multe, ş i mai multe! MADELEINE: Peste tot. .. peste tot... în crăpăturile din parchet, lîngă perete, pe tav an. AMEDEU, încercînd s-o liniştească: Sînt mici, foarte mici.La urma urmei, poate că nu din cauza lui cresc.O fi din cauza umidităţii...Ştii, se- ntîmplă de multe ori în apartamente...Poate c- or fi ş i bune la cev a: dispar păianjenii... MADELEINE: Ai mai v ăzut tu ciuperci în aparta­ mente? AMEDEU: Se- ntîmplă.Î ţi spun eu.Mai ales în oră­ ş elele din prov incie.Uneori ş i- n oraşele mari. Uite, la Ly on, de pildă. MADELEINE: N u ş tiu dacă la Ly on cresc ciuperci în apartam ente.Dar laParis nu se- ntîm plă aşa cev a. AMEDEU: Noi nu ieşim niciodată.Nu mergem ni­ căieri.De cincispr ezece ani stăm închiş i în casă. Poate că lucrurile s- au schimbat, chiar ş i laPa­ ris.Or fiş i la Paris . ..Poate chiar lav ecinii noş ­ tri...Ciuperci de Paris! ...N- ai cum să ş tii! MADELEINE: Termină cu prostiile! Nu- s copil.E din cauza lui ( privire şi gest spre uşa din stînga) , nu­ mai din cauza lui. AMEDEU:

81

cedează înfa ţa evidenţei, ridică braţele dezo­ lat: Aşa e. Ai dreptate. Nu poate să fie decît din

AMEDEU,

cauza lui. Dacă ni le aduce şi în camera asta, s-a terminat... Nu-i mai ajunge camera lui! N-o să mai putem trăi aici! (Dezolată:) Oricum, nici înainte nu era o veselie! AMEDEU: Hai, Madeleine, linişteşte-te, calmează-te!... Poate n-or să mai crească. O să vedem. Poate nu-i decît un accident izolat... MADELEINE, ridicînd capul spre pendulă: S-a făcut ora nouă! După toate astea, trebuie să mă duc şi la lucru. E tîrziu. AMEDEU: Grăbeşte-te! MADELEINE, punîndu-şi pălăria : Iar o să tragă de mine. Uite-acum încep să sune ... (A pel telefo nic la cen­ tra lă.) Poftim, sună... M-am dus ... (Ma i puţin seve­ ră, luiAmedeu:) Apucă-te şi tu de lucru, scrie... AMEDEU: Am să încerc, îţi promit...

MADELEINE:

se duce repede la masa-centrală, se aşază, îşi pune căştile, face legătura, în timp ce Amedeu se aşază şi el la masa lui, înfaţa caietului; pendu­ la arată că a mai trecut un sfe rt de oră, e 9 şi 1 5' :

MADELEINE,

Alo? Cu preşedintele republicii? Preşedintele în persoană sau secretara lui?... Aha, preşedin­ tele... AMEDEU, la masa lui, reciteşte ce-a scris: ,,Bătrîna îi spune bătrînului: «Crezi c-o să meargă?»" MADELEINE, la centrală: Preşedintele republicii e în vizită prin ţară, domnule, reveniţi peste o jumă­ tate de oră!... AMEDEU, la masa lui: .. .,,Bătrînul îi spune bătrînei..."

82

MADELEINE, la centra lă; alt apel: Alo, da . . . AMEDEU, la masa lui, acelaşijoc: ... ,,Bătrînul îi spune

bătrînei ... " acelaşijoc: Cu domnul Charlot, băca­ nul? Vă fac legătura! (Nou apel telefonic.) Alo, da . . . AMEDEU, acelaşijoc: ,,«N-o să meargă de la sine! » " MADELEINE, acelaşijoc: Nu, domnule, nu, preşedin­ tele peste o jumătate de oră, v-am mai spus ... AMEDEU, acelaşi joc: ,,Bătrîna îi spune bătrînului: «Crezi c-o să meargă? » " . . . MADELEINE, acelaşijoc: Regele Libanului . . . (Î ncă un apel; răspunde la alt aparat.) Nu închideţi! (Face alt ă legă tură.) Alo, Palatul Elysee? Palatul Elysee? AMEDEU, acelaşijoc: ... ,,Bătrînul îi spune bătrînei. . ." MADELEINE, acelaşi joc: Cum să nu existe regele Libanului. . . dacă sună din partea lui! . .. Vă fac legătura, domnule preşedinte. (L a c elălalt apa­ rat:) Vorbiţi cu domnul preşedinte al republi­ cii... AMEDEU, acelaşijoc: . . . ,,«Nu, n-o să meargă de la sine. » " MADELEINE, acelaşijoc, la alt receptor. Pendula arată ora 9 şijumătate: Alo, alo, da, vă fac legătura ... (A lt apel, alt apara t.) Nu, domnule, nu mai există camere de gazare de la ultimul război... Aştep­ taţi-l pe următorul. . . AMEDEU, Madeleinei, fără să se ridice de la masă: Ma­ deleine, nu-mi iese replica . . . MADELEINE, luiAmedeu: N-am timp, vezi şi tu. . . (A pel telefo nic.) . . . Alo, da . . . Îmi pare rău, pompierii nu lucrează joia, e ziua lor liberă, ies cu copiii MADELEINE,

83

la plimbare... Da' ce, am zis eu că azi e joi? (A lt apel.) Alo, da... Vă fac legătura... AMEDEU, se ridică, stă sprij init cu mîinile de masă: Ce obositor e să scrii... Mă stoarce! . .. MADELEINE, acelaşi joc; răspunzînd la alt apel: Da... Vreţi să vorbiţi cu soţia lui? ... Vă deranjează dacă vă sună ea de la baie?

Amedeu se aşază la loc cu greutate. acelaşijoc; răspunzînd la alt apel, apoi la altul şi tot aşa, pînă cînd acele ceasului indică ora 9 şi 45' , apoi 1 0: ... Aveţi legătura... Aveţi legă­ tura... AMEDEU, cu privirea rătăcită, cu ochii îng ol: ... ,,Bă­ trîna, cu privirea rătăcită... " MADELEINE, acelaşijoc: ... Nu închideţi, vă fac legă­ tura... AMEDEU, o sclipire în privire, a „ găs it" : ... ,,«Ba, da, o să meargă totuşi!»" ... MADELEINE, acelaşijoc: Aveţi legătura... AMEDEU: Madeleine! ... Vrei să-ţi citesc ce-am scris? ... Să-mi spui tu dacă e bine! . .. MADELEINE, îşi ridică puţin casca pentru a auzi ce spuneAmedeu: N-am timp acum!. .. Aşteaptă pu­ ţin! . .. (Alt apel.) Alo... aveţi legătura... (A pelurile se succed; acele ceasului se rotesc.) Aveţi legătura... Aveţi legătura... Aveţi legătura... Alo, alo... alo... aveţi legătura, aveţi legătura... aveţi legătura... Alo... Alo! ... MADELEINE,

Profi tînd că soţia e ocupată, Amedeu se ridică încet, se duce la uşa din stînga, aruncă o privire în cameră din pragul uşii, întoarce capul pentru afi sigur că soţia 84

nu- lvede, apoi intră tiptil în camer ă, lăs înd uşa între­ deschisă. la centrală; alt apel: Alo, da, ascult...Nu, doamn ă, la noi e republică... de la 1870 , doam­ nă...(LuiAmedeu, făr ă să se mişte de la postul ei:) Amedeu, de ce trage cur entul? ...(A pel.) Da, aveţi legătura...Amedeu, n-auzi? ...(Î ntoarce capul şi descoperă că lipseşte.) Ah! iar s-a dus în cameră! ... Încăpăţînat ca un catîr! . .. (l n timp ce pendula arată 1 0 şi 15' , se ridică, se apropie de uşa din stîn­ ga; nervoasă, bătî nd cu piciorulîn podea:) Amedeu, n-auzi? Ce cauţi acolo? ! De ce nu-ţi scrii piesa? ! Cu tine vorbesc!

MADELEINE,

Intră şi ea în cameră, lăs înd la rîndul ei uşa între­ deschisă; se aud doarvocile lor; din cînd în cînd, la cen­ trală, un scurt apel telefo nic, nu prea tare, rămasfără răs puns. din culise, în camera din stîn ga: Te uiţi la el... AMEDEU: N-am putut să mă abţin... MADELEINE: Degeaba te uiţi, nu schimbi nimic. AMEDEU: Am sperat pentru o clipă. Mi-am spus că... că poate a dispărut... MADELEINE: Cum? Aşa, din proprie iniţiativă? ! Ai luat- o razna, dragul meu! AMEDEU: Nu mai există miracole... păcat... MADELEINE: Hai, vino...Vi no odată! ... MADELEINE,

Ma deleine iese din camera din stî nga trăgî ndu-l peAme­ deu după ea. AMEDEU:

De cîte ori mă uit la el... mă- mbolnăvesc! 85

Atunci abţine-te. Ce cauţi tu în camera lui? AMEDEU: Mă -mbolnă vesc. .. AMEDEU: Cauţi pretexte ca să nu scrii... AMEDEU: A crescut. N-o să mai aibă loc în pat. Nu-i mai încap picioarele. Cu cincisprez ece ani în urmă parcă era scund. Ş i-atî t de tî nă r. Acum are o barbă lungă , albă. E impresionant cu bar­ ba asta albă. Douăz eci de ani şi cu cinsprez ece fac totuşi numai treiz eci şi cinci... Una peste alta, nu-i bă trî n. . . MADELEINE: Morţii îmbă trînesc mult mai repede decît viii. . . Se ştie. . . MADELEINE:

Distrus, Am edeu se prăbuşeşte înfo toliu; Madeleine rămîn e în mijlocul scenei. Ce unghii enorme are... Dumnez eule! Nu pot să i le tai toată z iua. Mai am şi altele de fă cut! Să ptămîn a trecută , cînd le-am aruncat la gunoi, s-a strîns un pumn întreg. Nu-i muncă uşoară. E u vă slugă resc aici pe toţi, pe toţi vă slugă resc. AMEDEU: I -au ieşit degetele prin pantofi... MADELEINE: Cumă pă ră -i tu alţi pantofi, dacă ai ban i de aruncat! Ce-ai vrea să fac? E u n-am de unde să -ţi dau! Sîntem să raci! Ză u, parcă nu ţi-ai da seama... AMEDEU: Dar n u pot nici să -i dau pe-ai mei. N- am decît perechea asta. Oricum, nu l-ar încă pea... Cu labele lui de-acum! . .. AMEDEU:

MADELEINE:

Apel telefo nic; Madeleine se duce repede la masa ei. 86

Alo, da... (Î ntre timp, Amedeu se ridică dinfo toliu, se duce din nou la uşa întredeschisă din stîn ga; priveşteîn măr murit.) ... Nu domnule, nu- i aici... Cel puţin aşa cred... AMEDEU, în aceeaşi poziţie: Obloanele sînt perfect închise. Şi totuşi în camera lui nu e întuneric. MADELEINE, se apropie deAmedeu; defi ecare dată cînd îş i părăseşte biroul îşi scoate pălăr ia; şi-o pune la loc defiecare dată cînd revine: Lumina vine din ochii lui. Iar ai uitat să-i închizi pleoapele. AMEDEU: Ochii nu i- au îmbătrînit. Au rămas la fel de frumoşi. Ochi mari şi verzi. Ca nişte faruri. Las' că-i închid. . . da, e mai bine aşa. . . MADELEINE: Ţ ie chiar ţi se par frumoşi? ... Asta- i literatură! Amesteci literatura cu viaţa. Formi­ dabilă frumuseţe! AMEDEU: E u n- am zis că-i formidabil. MADELEINE: Ne puteam lipsi de frumuseţea asta care ne stă în g ît! . .. (Se aud tro snete slabe din came­ ra din stînga.) Auzi? AMEDEU: Creşte. Normal. E -n criză de creştere. MADELEINE: Vorbeşti de parc-ar fi copac! Da' n- are pic de ruşine! O să ocupe tot spaţiul, Dumne­ zeule, tot spaţiul! Unde- o să- l mai pun? Ţ ie ce- ţi pasă, nu te-ocupi tu de gospodărie! AMEDEU: Ne face numai necazuri, ai dreptate. Pe mine mă impresionează, totuşi. Ah, cînd mă gîndesc. . . putea să fie altfel. . . MADELEINE: Acum iar ai să găseşti pretexte ca să stai toată ziua cumîinil e-n sîn... Hai, punemîn a şi scrie! AMEDEU: Da! . . . Da! . . . MADELEINE:

87

Apel telefonic. în timp ceAmedeu se îndreaptă spre masa lui de scris: Nu pot ni ci să-mi trag sufletul! (Î şi pune casca; lui Amedeu:) Închi de uşa! (Răs pun­ zînd la telefo n:) Alo, da... AMEDEU, se întoar ce la uşă, pune mîna pe clanţă, mai pr iv eşte o datăîn camer ă, apoi spreMadeleine, ocu­ pată la centrala ei, pare să ezite, în cele din ur mă închide uşa, se duce la masa de lucr u şi se aşază: , , Bătrînul îi spune bătrînei ..." MADELEINE,

Alt apel telefo nic. MADELEINE, în

ainte de a răs punde la telefo n, luiAme­ deu: To t nui- ai închi s pleoapele! (La telefon:) Da, domnule pri mar, vă fac legătura cu adjunctul dumneavoastră... AMEDEU: Mă duc ... S e ridică, se duce spre uşa din stîn ga; înainte să ajungă, Madeleine spune: luiAmedeu, în timp ce pendula ara tă acum 11 şi un sf er t: Ai putea să te duci şi tu la cum­ părături . Nu mai avem ni mic de mîncare. Ia coşul. AMEDEU, enerv at: E u în condi ţii le astea nu pot să lucrez! Şi te mai miri că am rămas blocat...Pe urmă, tot tu începi cu reproşuri le. Nu pot să lucrez, nu pot să lucrez! Astea nu-s condi ţii nor­ male pentru o muncă i ntelectuală... MADELEINE: Da' pîn-acum ce- ai făcut? Te- apucă cheful de lucru în ultimul moment! AMEDEU: Nu- i adevărat! ... MADELEINE,

88

Nici eu n-am cum să las centrala baltă. Vezi ce-i aici. Nu pot să-mi risc slujba. Fă tu rost de bani, găseşte tu altă soluţie. Crezi că m-a­ muză ce fac? Dacă vrei să crăpăm de foame, foarte bine, află că mie nu-mi pasă! AMEDEU: Nici mie nu-mi pasă. Decît aşa viaţă! . . . MADELEINE: Te şi văd ... Flămînd cum eşti! Te plîngi mereu că-ţi chiorăie maţele de foame. Toată ziua ceri de mîncare... (Apel telefon ic.) Auzi? (Ră s­ pun de la telefo n :) Ce mai e, doamnă! (Lu i Ame­ deu :) Ia coşul, hai mai repede, nu mai găseşti nimic la piaţă! MADELEINE:

Amedeu se în dreaptă spre U$ a din stîn ga, pun e mîna pe clanţă. îl observă de la masa ei: Ce mai cauţi în camera lui? AMEDEU: Coşul... coşul... Nu mi-ai zis tu să iau coşul? MADELEINE: Nu-i acolo. Nu ştii niciodată unde sînt lucrurile! (A pel telefo n ic.) Alo ... aşteptaţi o clipă! (Lu i Amedeu:) Caut!i sub masă ... Acolo e locul lui. Încearcă să ţii minte. (La telefon : ) Ocupat! AMEDEU, se apleac ă, vedeCO$U l: Ah, da! . .. Şi frînghia? MADELEINE: E înăuntru. (La telefo n : ) Da, domni­ şoară, cu plăcere, pot să vă citesc comunicatul... N-aveţi de ce. AMEDEU, ia CO$U l, se ridică: Ah, da, uite-o. MADELEINE, la telefon : Se interzice vagoanelor care depăşesc zece tone . . . Puteţi să scrieţi după dic­ tare? Bine. Da, domnişoară, am să citesc mai rar. La dispoziţia dumneavoastră... Nu vă gră­ biţi, eu am tot timpul... MADELEINE,

89

se îndreaptă încet sprefe reastra dinfund, ţinînd în mînă coşul de mînerul căruia e legată o fr înghie; pendula arată 12 fără unsfe rt: Nu-i prea lungă frînghia. Noroc că stăm la etajul întîi. MADELEINE, la telef on: Se interzice vagoanelor care depăşesc zece tone . . . Da, zece tone ... să circule pe calea ferată ... (Amedeu ridică uşorjaluzelele sau întredeschi de obloanele, strecoară dincolo coşul ţi ­ nîndfrîn ghia în mîn ă.) Ce faci, Amedeu! Ne vede lumea! AMEDEU, întorcînd capul spre Madelei ne: Păi trebuie să scot coşul... MADELEINE, la telefo n: Nu ... Vorbeam cu soţul meu, mă scuzaţi . . . (Lui Amedeu:) Să nu cumperi cîr­ naţi, ştii că mezelurile îţi fac rău. (La telefo n:) ... să circule pe calea ferată între miezul nopţii şi ora opt dimineaţa . . . AMEDEU, Madeleinei: Păi atunci ce să cumpăr? MADELEINE, luiAmedeu: Cumpără ce vrei... (La tele­ fon:) ... fără autorizaţia scrisă . . . AMEDEU, adresîndu-se cuiva care pare să se aflejos, în stradă: Puneţi-mi, vă rog, o juma' de kil de pru­ nă! . . . şi una de secară. MADELEINE, la telef on: . . . fără autorizaţia scrisă a ministrului Sănătăţii Publice . . . AMEDEU, acelaşijoc: ... Doi pesmeţi, două iaurturi. . . MADELEINE, la telefo n: ... care poate fi obţinută adresînd o cerere la prefectură. . . AMEDEU, acelaşijoc: ... Cincizeci de grame sare fină . . . MADELEINE, acelaşijoc: . . . vizată d e comisar. AMEDEU, acelaşijoc: Asta-i tot... Vă mulţumesc ... Puneţi-le în coş pe toate. AMEDEU,

90

R idică coşul trăgîn d defr în ghie. acelaşijoc: Alo ... Da, asta e, domnişoară ... Oh, nu ... n-are rost ... Sînteţi tare drăguţă.

MADELEINE,

Amedeu a ridicat coşul, a în chis obloan ele; goleşte con ­ ţin utul coşului pe masă, lîn gă caietele lui. Pen dula ara­ tă ora 1 2 . MADELEINE: Douăşpe' .

(Îş i scoate căş tile.) În sfîrşit! ...

Î şi scoate pălăria, se duce laAmedeu. Ai terminat? Mi-a ajuns. Nu mai suport. . . Nu-mi place soiul ăsta de secară. Ai uitat de praz. AMEDEU: Păi nu mi-ai spus să cumpăr. (A rată spre uşa din stîn ga.) Ia zi, Madeleine, tu crezi că ne-a iertat? MADELEINE, aşezîn du-se la masă cufaţa spre uşa din stîn ga, în timp ceAmedeu, încăîn picioare, eîntors spre aceeaşi uşă: Nu ştiu. AMEDEU: N-avem cum să ştim. AMEDEU:

MADELEINE:

F ace un pas spre uşa din stîn ga. Aşază-te şi mănîncă. Ce-aştepţi? AMEDEU, aşezîn du-se cufaţa spre public, lîn găMadelein e: Poate că ne-a iertat. Eu aşa cred. (T ăcere dezolan tă , prelun gită. G ustă amîndoi prun ele.) Ah, dac-am putea fi siguri că ne-a iertat! MADELEINE:

Din n ou tăcere. Dacă ne ierta, nu mai creştea. Din mo­ ment ce continuă să crească ... înseamnă că mai are pretenţii. Tot mai e supărat pe noi. Morţii

MADELEINE:

91

ăştia sînt al naibii de ranchiunoşi! Vi ii uită mai repede. AMEDEU: Păi, au toată viaţa înaintea lor... Poate că el e mai cumsecade ca alţii. O fi fo st cumsecade la vremea lui. . . MADELEINE: Aiurea! To ţi sî nt la fel. Îţi spun eu, de aia a crescut. Din cauza lui au apărut ciuper­ cile. Să nu-mi zici tu mie că asta nu-i răutate! AMEDEU: Poate că nu face special! Creşte aşa lin... abia creşte. MADELEINE: În fiecare zi ci te puţin , pîn ă la urmă se-adună mult. . . Tăc ere. AMEDEU: E u m-aş duce să-l văd... Poate că s-a oprit. MADELEINE: Nu vreau să vorbim despre el la masă. AMEDEU: Hai, nu te supăra, Madeleine... MADELEINE: Vreau să mănî nc în linişte. Măcar prîn-

zul să-mi tihnească! Am şi-aşa destule pe cap toată ziua. Sper că nu cer prea mult! AMEDEU: Nu, Madeleine. Cum vrei tu, Madeleine. Mă nîncă în tă cere. MADELEINE: Da' ce cald s-a făcut! M ă sufoc. .. AMEDEU: Mie nu mi se pare. MADELEINE: Deschide uşa, să intre puţin aer. . . AMEDEU: Care uşă? MADELEINE, arătă spre uşa din stîng a: Aia. Doar n-ai

să deschizi uşa de la intrare. faci sî nge rău. vreau să mă uit la el, dacă-ţi spun... Mi-e cald. Am nevoie de puţin aer. AMEDEU: Madeleine, eu zic că nu-i bine... AMEDEU: Iar ai să-ţi MADELEINE: Dar nu

92

MADELEINE: Te rog să faci ce-ţi spun. AMEDEU: Bine. . . Dar să ştii că eu nu sînt de-acord. .

. (Se ridică, deschide uşa, revine la masă.) N-o să fie mai răcoare, nu intră aer. Ferestrele din came­ ra lui sînt închise. (Madeleine priveşte prin uşa deschisă, fă ră să mănînce.) Nu-ţi mai e foame? (Madeleine nu răspunde.) Nu-ţi mai e foame? MADELEINE: Lasă-mă în pace, lasă-mă să respir. . . (Amîndoi au privirile aţintite spre cameră. Tăcere scurtă.) De ce-oi fi eu aşa nenorocită? . . . Cu ce-am greş it ca să fiu pedepsită în halul ăsta? . . . AMEDEU: Şi eu sînt în aceeaş i situaţie . . . MADELEINE: Nu-i acelaşil ucru. Tu suferi mai puţin, tu eşti mai puţin sensibil. AMEDEU: I-auzi! MADELEINE: N-o spun ca să te jignesc. Nu-i un reproş. Norocul tău! AMEDEU: Norocul meu? MADELEINE: Sigur că da. Tu cel puţin scrii, poţi să te gîndeşti la altceva, ai cărţile tale, literatura, mai ieşi din nel iniştea asta permanentă. . . Dar eu, eu n-am nimic. . . Numai slujba şi gospodăria. . . AMEDEU: M adeleine, săraca de tine! . . . MADELEINE, nervoasă: N-am nevoie să-mi plîngi tu de milă. . . Tăcere scurtă; privesc spre cameră. (Tăc ere scurtă.) Ce figu ră expresivă are! (T ăcere.) Parcă ne-ar auzi. MADELEINE: Dar nu-l vorbeam de rău!

AMEDEU: Parcă respiră.

Tăcere. AMEDEU:

E frumos. 93

Era frumos. Acum. e prea bătrîn. A rămas frumos!... (T ăcere.) Tot m.ai e su­ părat pe noi! O m.ai fi supărat pe noi? (Tăc ere scurtă.) L-am. instalat în cea m.ai frumoasă ca­ m.eră, dormitorul nostru de tineri căsătoriţi...

MADELEINE: AMEDEU:

Vrea s- o apuce peMa deleine de mînă ; ea îşi retrage mîn a. MADELEINE: Hai, m.ănîncă! Ah ... S-a făcut AMEDEU: Vrei să-nchid uşa?

tare frig ...

MADELEINE, fă ră

să-l asculte: Adu-m.i şalul. se ridică încet; priveşte o clipă spre cameră, apoi, îndreptîndu-se în altă direcţie pentru a lua şalul Madeleinei, spune: Parcă ne-ar vedea! MADELEINE: Iar ai uitat să-i închizi pleoapele! Vezi că nu-ţi pasă! Eu trebuie să m.ă gîndesc de fie­ care dată! de fiecare dată! AMEDEU: Bine... Mă duc întîi să-ţi aduc şalul, ţi-e frig... MADELEINE: Du-te m.ai bine să-i închizi pleoapele! AMEDEU,

Amedeu se îndreaptă spre camera din stînga; deafa ră se aud paşi, cineva tuşeşte. oprindu-se la un pas de uşa din stînga: Vine cineva! MADELEINE: Cine vrei să fie?! O fi un vecin care se-ntoarce acasă. De cincisprezece ani nu ne-a m.ai călcat nimeni pragul! Ne-am. rupt de toată lumea. AMEDEU: Ajunge să se-ntîm.ple o dată. (Se aude ovoce de pe palier.) Ia ascultă! (Se aude numele: , , B uc­ cinioni" , pronunţat neclar.) S-a pronunţat numele nostru. AMEDEU,

94

începînd săfie neliniştită: Delirezi! (Se aude încă o dată„B uccinioni" , pro nunţat acum mai clar; Madeleine se ridică.) Doamne! . . . (Lui Ame­ deu:) Ţ i- am zis eu!

MADELEINE,

Ascultă amîndoi, gîfi ind; se aud următoarele: de pe palier: Fiţi amabilă, unde e apart ament ul domnului Buccinioni? VOCEA PORTĂRESEI, de pe palier: Drept în faţă, dom­ nule. Sigur î i găsiţi acasă. Nu ies niciodat ă. VOCEA POŞTAŞULUI,

Z gomotul unei uşi care se închide. lui Amedeu: Ţ i-am zis eu că pe noi ne caut ă . . . Doamne, Dumnezeule! AMEDEU, intrînd în panică: Să nu int rămîn panică. . .

MADELEINE,

Se aud bătăi în uşa din dreapta. MADELEINE,

uşa aia!

ară tînd spre uşa din stînga : Închide naib ii

Amedeu împinge repede uşa din stînga; între timp, Madeleine a ajuns deja la uşă şi s-a lipit cu spatele de ea; a încremenit; se aud din nou bătăi în uşa din dreapta. ducînd mîna la inimă: Du-t e să vezi.. . (Amedeu ezită.) Du-t e să vezi cine e, nu rezol­ văm nim ic dacă nu deschidem. Ar fi şi mai grav. E un fleac să spargi o uşă . . .

MADELEINE,

Amedeu se duce spre uşa din dreapta, în timp ce din­ spre palier se aude: VOCEA PORTĂRESEI:

acasă!

Bat eţi mai t are! St au t ot t impul 95

Se aud bătăi repetate în uşă. în şoaptă, făr ă să se mişte: Deschide, hai, du-te. . . (Amedeu vrea să deschidă.) Nu, nu deschide . . . AMEDEU, Madeleinei: I nuti l. E un fleac să spar gi o uşă. MADELEINE: Uită-te măcar cine e. AMEDEU, Madeleinei: Ssst! MADELEINE,

Se apleacă apoi cu atenţie, priveşte prin gaura cheii, în timp ce de pe palier se aude: VOCEA PORTĂRESEI:

Bateţi mai tar e, poate că n-aud.

R eplica îiface să tresară violent peAmedeu şi peMa­ deleine. are palpitaţii: Doamne, Dumnezeule, cine poate să fie? Noi nu ştim pe nimeni. . . AMEDEU, se ridică, Madeleinei: E factor ul poştal! POŞTAŞUL, din spatele uşii: Domnule Buccinioni! Domn ule Buccinioni! MADELEINE, îngrozită: Un factor poştal! I mposibil! Te înşeli! Ah, tu, tu tu, tu eşti de vină. . . cunos­ cuţii tăi de pe vr emur i, ei tr ebuie să fie. . . AMEDEU, în vreme ce Madeleine gîfi ie, stă cu braţele desfăcute, ca şi cum ar vrea să împiedice pe cineva să intreîn camera din stînga: Deschid, domnule, deschid, de ce n-aş deschide? ! (Deschide uşa. I n­ tră poştaşul.) Aţi văzut, domnule, v-am deschis, poftiţi. . . n- am nimic de ascuns, nu e nimic de ascuns în casa asta. MADELEINE,

96

aproape agăţîndu-se de cadrul uşii din stîn­ ga: N-avem nimic de ascuns, domnule, nu e nimic de ascuns în casa asta. AMEDEU: Soţia mea şi cu mine tocmai ne întrebam: ,,Păi, de ce n-am deschide noi uşa?" POŞTAŞUL, ca şi cum nu s-arfi întîm plat nimic: E nor­ mal, domnule. MADELEil\ffi, luiAmedeu, fără să -şi părăs ească locul: De ce zice că-i normal? (Poştaşului:) De ce ziceţi că-i normal, domnule? POŞTAŞUL, rămîn îd impasibil: O scrisoare pentru dum­ neavoastră . . . AMEDEU: Imposibil, domnule. MADELEINE: Cine să ne scrie nouă, domnule? Toc­ mai asta îi spuneam soţului meu! Da'chiar sîn­ teţi poştaş, nu sînteţi altceva? AMEDEU, Madeleinei: Sigur, Madeleine, ce-ţi veni? MADELEINE: Atunci nu puteţi avea nici o scrisoare pentru noi! Cine credeţi că sîntem noi ca să ni se trimită scrisori?! POŞTAŞUL: Ba da, am o scrisoare pentru domnul Amedeu Buccinioni! MADELEINE: Ăsta-i numele nostru! (Se îndepărtase puţin de uşa pe care o păzea, îşi dă seama şi îşi reia repede locul.) Domnule, nu-i nimic, nu-i nimeni în camera asta! AMEDEU, luînd scrisoarea de laPoştaş: Şi totuşi, e-ade­ vărat... extraordinar, e pentru noi: Amedeu Buc­ cinioni. . . MADELEINE: Îngrozitor!

MADELEil\ffi,

Poştaşulvrea să plece, în timp ceAmedeu examinează scrisoarea.

97

Domnule poştaş, e o greşeală, vă spun eu, e o greşeală! POŞTAŞUL: Nu sînteţi domnulAmedeu Buccinioni? AMEDEU: Dar nu sînt singurul Amedeu Buccinioni din Paris, domnule. Unul din trei parizieni poartă numele ăsta. AMEDEU:

Î ntinde Poştaşului scrisoarea; Poştaşul o ia. Se aude un trosnet prelu ng din camera din stînga. Speriată, Madeleine se ab ţine să nu urle de groază; rîde pentru a acoperi zgomotul. Şi totuşi e pentru domn ulAmedeuBuc­ cinioni, strada G eneralilor, numărul 29 .. . AMEDEU: Nu-i un singur număr 29 pe stradaG ene­ ralilor, nu există o si ngură stradă aG eneralilor, mai sînt. . . (Priveşte neliniştit pe jos, la piciorul mesei; îi ara tă cu degetulMadeleinei, care e în con­ tinuare neclintită.) . . . încă una, Madeleine! . . . ge­ neralii ăştia răsar ca ciupercile. . . POŞTAŞUL, neutru: Cultivaţi ciuperci de cameră? AMEDEU, repede, Poştaşului: E o greşeală, domnule. E u nu sînt Amedeu Buccinioni, eu sînt A-me­ deu Buccinioni, nu locuiesc pe strada G ene­ ralilor la numărul 29 , ci pe strada G eneralilor la numărul 29 . . . Uitaţi, li tera A de la Amedeu e scrisă pe plic cu o majusculă de mînă, prenu­ mele meu, Amedeu, se scrie cu A de tipar. MADELEINE: La botez, au ţinut morţi ş să-i pună nu­ mele naşului! Aşa că, vedeţi , e o greşeală. POŞTAŞUL, examinînd scrisoarea: Corect, domnule, aveţi dreptate. AMEDEU, Poştaşului: Pe noi nu ne cunoaşte nimeni, dom nul e, nuni se scr ie niciodată, vă garantez eu. POŞTAŞUL:

98

POŞTAŞUL:

nule.

Scuzaţi-mă. V ă rog să semnaţi aici, dom­

Î i dă un caiet. Doar n-o să ne puneţi acum să sem­ năm, domnule. Sîntem oameni cinstiţi. POŞTAŞUL: Cum vreţi, doamnă. E pur facultativ. Doamnă, domnule, îmi cer scuze. La reved ere! Doamnă, domnule. . . MADELEINE:

Dă să plece. Ne pare rău că nu vă putem servi cu un pahar de vin, domnule, nu ţinem în casă, sa tul meu nu bea, domnule. AMEDEU, Poştaşului: Ăsta-i adevărul, domnule. Nu beau. Nu suport. MADELEINE: Ne pare tare rău. POŞTAŞUL: Nu face nimic. La Paris nu se obişnu­ ieşte. Numai la ţară poştaşul e cinstit cu un păhărel de vin. Poştaşul pleacă. Amedeu se grăbeşte să-i deschidă uşa. AMEDEU: La revedere! (Î nchide uşa; priveşte o clipă prin gaura cheii; se ridică repede.) Uf! . . . Nu era pentru noi! S-o fi simţitjignit? MADELEINE, îndr eptîndu-se spre mij locul scenei , la men­ tîndu-se: Nu ne scrie nimeni, niciodată! Nimeni, nimeni, nimeni! N-avem prieteni! Ne-am rupt de toţi, de toţi, de toţi! Nici n-am putea să-i primim. . . AMEDEU, caută ciuperca, se uită pejos peste tot: Dacă n-aş fi văzut-o chiar adineaori! . . . MADELEINE, arătînd spre cameră; continuîndu-şifr a­ za: . . . Cu el, aici. . . MADELEINE:

99

AMEDEU, stă în genunchi,

apoi se ridică ţinînd în mînă o ciupercă: Uite- o, uite ciuperca. MADELEINE: A doua pe care- o găseşti în sufr agerie... N- o pune pe masă, ce naiba, e murdară, ştii că- i otrăvitoare.(Tăcere scurtă.) Ascultă, azi poţi să faci o excepţie, îţi dau voie. Hai, bea şi tu un păhărel de vin... ai o mutră aşa amărîtă! (Brusc, în camera din stînga se aude un trosnet colosal.) Ao­ leu! Mi se face frică! AMEDEU: E l e, Madeleine, nu- ţi fie frică! Zgomot teribil de geamuri sparte, venind tot de-acolo; Amedeu se repede, urmat de Madeleine. MADELEINE: Ce- ai înţepenit aici? Du- te să vezi... AMEDEU: Ce s- o mai fi întîmplat! (Dispar amîndoi

pe uşa din stînga pe care o lasă larg deschisă; din culise, din partea stîngă:) A spart geamurile! ...A trecut cu capul prin ele! MADELEINE, în culise: Acum creşte la ambele capete! Ce ne mai coace? ! Fă şi tu ceva, Amedeu! O să- l vadă vecinii! Bagă- i capul înăuntru! AMEDEU, în culise: Asta încerc! MADELEINE, apărînd cu spatele în cadrul uşii: Mai re­ pede! (Zgomot surd.) Vezi să nu dea cu capul de podea! Va i ce bleg eşti! AMEDEU, în culise: Nu- i uşor! MADELEINE: Ridică- l. Pune- i capul pe pernă. Nu uita să- i închizi ochii! AMEDEU: Nu pot.Nu încape. MADELEINE, tot din cadrul uşii: Îndoaie-I , ce- i aşa greu, îndoaie-I ! (Se aude gîfiitul lui Amedeu care face un mare efort.) Nu aşa.(Madeleine intră din

100

nou în camera din stîn ga, de unde spune:) Lasă-mă pe mine! Amedeu apare, la rîndul lui, cu spatele în cadrul uşii. în culise, în stînga: U ite.Aşa.E u trebuie să te-nvăţ totul! AMEDEU, din cadrul uşii: Am făcut şi eu ce-am pu­ tut...Niciodată nu eşti mulţumită...Au apărut vecinii la ferestre? MADELEINE, în culise: Nu... Vino să mă ajuţi. Laşi totul pe umerii mei! AMEDEU, dispare iar în camera din stînga; lasă uşa larg deschisă; din culise: Păi dacă tu... MADELEINE, în culise: Trage mai tare! (Se aude cum gîfi ie amîndoi din cauzaefo rtului; zgomot surd.) Ai grijă! Ai grijă! (Alt zgomot.) Închide bine obloa­ nele! O să fie frig acum, fără geamuri! AMEDEU: Mai e pînă la iarnă. MADELEINE,

Amedeu şi Madeleine reintră în scenă. MADELEINE: Uf!

G ata! Ve zi, totul se-aranjează. MADELEINE, face un gest pentru a în chide uşa din stîn­ ga, se răzgîndeşte: Du-te să-i închizi ochii! Iar ai uitat!

AMEDEU:

Amedeu vrea să se îndrepte spre cameră. Precis ne-au auzit vecinii. oprindu-se: Poate n-au auzit.(Tăcere scurtă.) Nu dau nici un semn! ...Oricum, la ora asta... MADELEINE: Tr ebuie să fi auzit ei ceva.N-or fi surzi cu toţii.

MADELEINE: AMEDEU,

101

Nu cu toţii, bineînţeles. Dar la ora asta, îţi repet . . . MADELEINE: Ce-o să le spunem? AMEDEU: Putem să le spunem că a fost poştaşul! MADELEINE, înt orcîndu-se cu spat ele spre public; căt re fereast ra dinfund: Poştaşul a fost! Poştaşul e de vină! (Lui Amedeu:) Vezi să nu ne creadă! Poş­ taşul trebuie să fi plecat deja. AMEDEU: Cu-atît mai bine. (Ta re, căt re fereast ra din fund:) Factorul poştal e de vină! MADELEINE şiAMEDEU: Poştaşul e de vină! Factorul! AMEDEU:

Se opresc; se aude ecoul: ECOUL: Factorul! Factorul! Factorul! . . . actorul! AMEDEU, înt orcîndu-se în acelaşi t imp cu Madeleine

căt re public: Vezi, şi ecoul repetă. Poate că nu-i ecoul! orice caz, e o confirmare. Un alibi! . . . Hai să ne-aşezăm. MADELEINE, aşezîndu- se: Viaţa a devenit imposibilă. Cum mai facem noi rost de alte geamuri?! MADELEINE: AMEDEU: În

Din camera din dreapt a se aude brusc o lovit ură pu­ t ernică în peret e; Amedeu, care se pregăt ea să se aşeze, se ridică şi priveşt e ţint ă în st înga; M adeleinefa ce acelaşi lucru. MADELEINE, scoţînd un st rigăt : Ah! AMEDEU, scos din minţi: Linişteşte-te, linişteşte-te!

Uşa din st înga cedează, de parcă arfi supusă unei pre­ siuni const ant e. gat a să leşine, dar încă în picioare, st rigă din nou: Ah! Dumnezeule!

MADELEINE,

102

Apoi, Amedeu şi Madeleine, muţi de spaimă, privesc cum două picioare enorme ies încet prin uşa deschisă şi în aintează patruzeci sau cincizeci de centimetri în scenă.* MADELEINE: Uite !

R eplica trebuie rostită bineîn ţeles cu spaimă, dar şi cu o anume reţinere; apari ţia e, fără îndoială, înspăimîn­ tătoare, dar mai ales stînj enitoare; e un eveniment neplăcut, dar nu trebuie să pară deloc bizar; pentru a obţ ine acest efe ct, jocul actorilor trebuie săfi efo arte firesc; e o b elea" , e grav, ce-i drept, dar nu-i altceva decît o belea" . 11

11

(Se grăbeşte să ridice picioarele, le aşază cu grijă pe un taburet sau pe un scaun.) Asta mai

AMEDEU: Văd.

lipsea!

MADELEINE: Ia uite ce ne-a făcut! Ce mai vrea de

la noi!?

AMEDEU: Creşte din ce în ce mai repede! MADELEINE: Fă ceva. AMEDEU, dezolat, disperat: Nu-i nimic de făcut. Nu

se mai poate face nimic! Suferă de progresie geometrică. MADELEINE: Progresie geometrică!? AMEDEU, pe acelaşi ton: Da . . . Boala incurabilă a morţilor! Cum s-o fi molipsit la noi în casă?! MADELEINE, izbucnind: Ce ne facem, Doamne, ce ne facem! Ţi-am zis eu . . . Ştiam eu . . . AMEDEU: Am să-l îndoi . . . * Picioarele trebuie s ă fie enorme: aproximativ un metru şi jumătate înălţime, ba chiar mai mult, dacă dimensiunile scenei o permit. (N. a.)

103

MADELEINE: E deja îndoit! AMEDEU: Îl fac sul. . . MADELEINE: Asta n-o să-l

împiedice să crească. Creşte în toate părţile în acelaşi timp! Unde-o să-l punem, ce facem cu el?! Ce ne facem!

Mad eleine î9 i acoperăfaţa cu palmele 9 i plînge. AMEDEU: Hai, Madeleine, vino-ţi în fire! MADELEINE: Ah! nu, e prea mult, e mai mult

decît pot îndura ... AMEDEU, încercînd s-o consoleze: Madeleine, toată lumea are necazuri. MADELEINE, fr îngînd u-9 i mîi nile: Asta nu e viaţă! Aşa nu se mai poate. AMEDEU, acela9 ijoc: Uite, părinţii mei au avut. . . MADELEINE, întrerupînd u-1 , în lacrimi: O să dea buz­ na aici cu toate ciupercile lui. Ai găsit deja do­ uă, a fost un semn. Trebuia să-mi dau seama . . .

Se aud trosnete în camera d in stînga. acela9 ijoc: Există oameni şi mai nenoro­ ciţi ca noi! MADELEINE ( hohoted e plîns, lacrimi, d ispera re) : E inu­ man, îţi dai seama, inuman, absolut inuman! (Se prăb u9 e9 te pe un scaun. Plînge în hohote, aco­ perind u-9 ifaţa cu palmele; d in cînd în cînd repetă:) E inuman, nu, nu, e inuman . . . uman ... uman . . . uman . . . AMEDEU, în tot acest timp rămîn eîn picioare, cu bra ţele atîrnînd neputincios; o prive9 te peMad eleine, face un pas spre ea vrînd s-o consoleze, renunţă, apoi seu ită la mort, î9 i9 tergefr untea; aparte: Gata, nu mai pot să-mi scriu piesele ... Sîntem în ... AMEDEU,

104

Picioarele mortului mai înaintează cu vreo treizeci de centimetri; Madeleine tresare. Iar! (Îş i ascunde din noufaţ a în palme, plîn ge în hohote, repetă:) ... e inuman... inuman... AMEDEU: N-am să mai pot... Atmosfera va deveni absolut irespirabilă! MADELEINE, în aceeaşi stare, continuă să repete: ... inu­ man... inuman... (La care adau gă:) Ai găsit pre­ textul ideal ca să nu mai lucrezi! (Apoi continuă cu:) ... Nu... e inuman... MADELEINE:

Sună telefonul centralei; prăbuş ită, în cearcă să se ridice; pendula arată ora 1 3 . Gata! Asta mai lipsea: acum trebuie să mă întorc la lucru. Nu mai rezist... (Î ncearcă să-ş i pună totuşi pălăria. C ătre centra lă:) Da, da, vin... AMEDEU: Nu te duce, Madeleine, măcar azi... Eşti prea obosită, hai, odihneşte-te... MADELEINE: N-am de ales. Din ce vrei să trăim? N-a­ vem un ban... (Telefonul sună tot mai insistent.) Trebuie, orice-ar fi ... (C ătre centrală:) Vin, vin imediat... (LuiAmedeu:) Ăstora nici nu le trece prin minte... Nu se gîndesc decît să te stoarcă pînă la ultima picătură de sînge... Nu le pasă că ai ajuns la capătul puterilor... la capătul pu­ terilor... MADELEINE:

Sună telefonul. Madeleine, stai, mai avem nişte provizii! Macaroane, muştar, oţet, ţelină... MADELEINE, prăbuş indu-se defi nitiv: Cu astea sau fără astea ... În fine, ducă-se naibii, eu nu mai rezist, AMEDEU:

105

e prea mult... (Îş i scoate pălăria pe care şi-o puse­ se strîm b pe cap, o aruncăî nfu riată; către centrală:) Gata, nu mai răspund. Sînt la capătul puteri­ lor... (Apelurile încetează brusc.) ... S-a umplut paharul...

Cade pe scaun; pălăria zace undeva pe scenă; îş i ascun­ de din noufaţa în palme, plîng e cu disperare. o priveşte, apoi, complet dezorientat, ridică automat pălăria dejos; stă în mijlocul scenei, ţine pălăriaîn mînă şi priveşte îng ol; în timp ce din ca­ mera din stîng a se mai aud cîteva trosnete puter­ nice, se îndreaptăfoarte încet sprefotoliul lui, se cufu ndă în el, g îrbovit; spune, cu o expresiefoarte obosită: Zău dacă ştiu cum am ajuns aici. Nu e drept... Şiîntr-o situaţie ca asta... nici măcar n-am cu cine să mă sfătuiesc!...

AMEDEU,

CORTINA

ACTUL AL II-LEA

Acelaşi decor. L a începutul actului pendula ara tă ora 15 . Se mai afl ă în plus, înjumătatea dreaptă a scenei, mobilele aduse din camera din stînga, şi care nu mai în căpeau acolo din cauza mortului. În tre mobile, un divan aşezat aproape de uşa din dreapta. Mai potfi încă un fotoliu, o noptier ă, o masă de toalet ă, o oglindă, un dulap, totfe lul de mobile dintr -un dormitor. E un întreg talmeş­ balmeş în apropierea uşii din dreapta, blocată de aces­ te obiecte. Partea din stînga a scenei e golită de orice mobilă. Nu sînt decît două sau trei taburete, aşezate unele lîngă altele, pe care stau picioarele mortului care ocupă o mare parte dinjumătatea stîngă a scenei. În aceastăjumătate, la baza pereţilor , dejur-împrej ur, e un număr mare de ciuperci enorme. Din cînd în cînd, picioare le mortului înaintează spre dreapt a cu o zdrunci­ nătură care îiface să tresară peMadeleine şi peAmedeu. Lafiecare zdruncinătură şi alungire a picioarelor mor­ tului, Amedeu va măsura cu cît avansează, de parcă ar avea un tic. L a ridicarea cortinei, Amedeu şiMadeleine se găsescîn partea dreaptă a scenei, ascunşi de harababura mobile­ lor. Scenă mută. După o primă zdruncinătur ă, picioa­ rele mortuluiînaintează spre dreapta. Sevede tresărind capulMadeleinei, careva dispărea imediat printre mo­ bile. Amedeu iese. 107

MADELEINE,

ochii .

în scurta ei tresărire: Creşte văzînd cu

se duce să tragă o linie cu creta pe jos, la piciorul taburetului pe care se află picioarele mor­ tului, apoi măsoară atent, în tăcere, distanţa din­ tre vechea linie şi cea nouă: S-a lungi t cu doi şpe' centi metri în douăzeci de mi nute. Şi -o să mear­ gă şi mai repede . . . (Priveşte o vreme partea din corp care se află în scenă, apoi ciupercile devenite uriaşe.) Şi astea cresc în neşti re! (T ăcere.) Dacă n-ar fi otrăvi toare, le-am putea mînca sau le-am vi nde. . . Nu şti u să mă descurc, fi r-ar să fi e. . . Nu reuşesc ni ci odată să profi t de ocazi e. . . MADELEINE, ieşind dintre mobile, pieptănîndu-se la oglindă: E u de cînd îţi spun. . . AMEDEU, suspinînd: Da, Madelei ne, ai dreptate. Altul în locul meu se descurca mai bi ne. E u mă si mt dezarmat în faţa vi eţii . Sînt uni nadaptat. . . Nu-s făcut pentru secolul ăsta. MADELEINE: De ce nu te-ai născut tu mai devreme. . . sau mult mai tîrzi u! AMEDEU,

Tăcere. Amedeu se plimbă pejumătatea liberă a scenei cu mîi nile la spate, visător, uşor adus de spate; se opreş te. Măcar să fi stat mai bi ne cu moralul. Oboseala e de vi nă . . . Deşi nu fac mare lucru. . . (Vrînd să meargă în dreapta, spre divan, se loveşte uşor de picioarele mortului.) Oh, pardon. ..

AMEDEU:

Aşază cu grijă picioarele, priveşte spre Madeleine ca să -şi dea seama dacă a observat sau nu; pare mai uşura t cînd vede că ea e ocupată cu toaleta; apoi, după ceface cîţ iva paşi, se opreşte brusc; vrea ceva; priveşte din nou 108

spre Made le ine , apo i spre uşa de schisă din st înga şi iarăşi spre Made le ine ; din no u spre uşă; se hot ărăşte ; se îndre apt ă încet , pe vîrfu l picio are lor, spre came ra din st înga, ajunge în pragul e i; apo i brusc: ie şind la ive ală şi în aint înd în sce nă: Unde te duci, Amedeu? (A me de u rămîne ne mişcat .) N-a­ uzi, Amedeu, te-ntreb unde te duci? AMEDEU: Nicăieri, nicăieri... Unde vrei să mă duc? MADELEINE: Vin cu tine. AMEDEU: Un pas nu pot să fac. Te ţii scai de mine! Sînt un om liber! MADELEINE, irit at ă: Fă ce vrei, dragul meu, hai, du-te, du-te ... Tot vrei tu să fii singur! ... Măcar dac-ar ieşi c eva cînd te iei după capul tău! AMEDEU, înto rcîndu-se : Bine. Poftim, nu mă duc! Acum eşti mulţumită? MADELEINE, ridicînd din ume ri: Oribil caracter! Ce tip imposibil! Nu mai ştie omul cum să se poarte cu tine... Măcar să fi avut şi tu o calitate, acolo... Uite unde-am ajuns... Uite în ce hal m-ai adus.. . AMEDEU: Toată ziua n-aud decît reproşuri. Nu mai poţi să dai timpul înapoi, c e rost au re­ gretele? ... MADELEINE: Uşor de zis! E foarte simplu să scapi de responsabilitate. AMEDEU: Nu sînt numai eu de vină... MADELEINE: Asta-i bună! Să nu-mi spui acuma că-i vina mea! MADELEINE,

Vre a să se -ndre pte spre came ra din st înga. AMEDEU:

Unde te duci! 109

Nu pot să-l las aşa! Trebuie să-l spăl pe faţă! Ce, îl speli tu? ... AMEDEU: N-are rost! E inutil! MADELEINE, n u se duce în să; picioarele mortului în ain ­ tează: Creşte! creşte! (Amedeu se în dreaptă spre divan . ) Ce faci? Tot nu i-ai închis ochii! Zăpăcit mai eşti! AMEDEU: Sînt frînt de oboseală! MADELEINE:

Se trîn tef te pe divan . Ca-ntotdeauna cînd trebuie să faci ceva. Ai de gînd să mă scapi o dată de el? Dacă eşti aşa obosit, ia vitamine, ia întăritoare pentru nervi... Ia... AMEDEU: La mine n-au efect. Mai rău mă obosesc. MADELEINE: Nu-i momentul... AMEDEU: Mi-am pierdut vlaga... şi voinţa mi-am pierdut-o. MADELEINE: Acuma ţi-ai găsit tu să le pierzi! Cum e nevoie de tine, gata, s-a zis cu energia ta, voin­ ţa s-a dus. N-ai să te schimbi niciodată, dragul meu. Cînd ai de gînd să mă scapi de el? AMEDEU: Se rezolvă, îţi spun eu că se rezolvă... Sînt sigur... Imposibil să nu se rezolve... MADELEINE: Crezi? (Schimb areb ruscă de ton :) E o ne­ bunie! Cum vrei tu să se rezolve?! ... Trebuie neapărat să facem ceva! Ascultă, dacă nu mă scapi de el, divorţez. AMEDEU: Acuma ţi-ai găsit. Nu pot să-l ridic sin­ gur. MADELEINE: Spune clar, ai de gînd să mă scapi de el? da sau nu... MADELEINE:

110

AMEDEU: Am de gînd, Madeleine, mă gîndesc chiar

foarte serios ... MADELEINE: Te gîndeşti! Stai şi te gîndeşti de-o veşnicie! Dacă nu faci ceva, pînă la urmă or să bage de seamă vecinii. Şi n-o să mai avem unde să-l punem . . . AMEDEU: Nu le pasă vecinilor .. . MADELEINE: Crezi? Ia ascultă . . .

De pe palier se aude vocea portăresei, apoi vocea unui bă rbat. VOCEA PORTĂRESEI:

casa asta . . .

Se-ntîmplă lucruri necurate în

VOCEA BĂRBATULUI: Sînt oameni ciudaţi! MADELEINE: Ai auzit? Şi nu-i prima dată . . .

AMEDEU: Dau şi ei din gură . . . Vorbe-n vînt . . . MADELEINE: Pînă cînd o să izbucnească scandalul.

O să iasă totul la iveală! Or să ne arate cu dege­ tul. Şi-asta nu-i nimic pe lîngă . . . AMEDEU: Las' că te scap eu d e el, îţi promit. MADELEINE: Cînd? Cînd? Cînd? AMEDEU: Mîine . . . Acuma vreau să mă odihnesc. MADELEINE: Mîine, mîine . . . Parcă n-aş şti eu cum e cu promisiunile tale ... Asta aud de-o viaţă: ,,mîine" ... Azi trebuie să te hotărăşti, nu mîine. Ai înţeles? AMEDEU: Bine. Dacă vrei tu, azi te scap de el. MADELEINE: Unde n-ar da Dumnezeu! (T ăcere scurtă.) Vrei să zici că ne scapi. N-o faci numai pentru mine. O faci şi pentru liniştea ta. AMEDEU: Dac-ar fi vorba numai de mine, să-ţi spun drept ... eu m-aş obişnui . . . 111

Şi unde l-ai pune? Unde l-ai pune? Stăm aşa înghesui t. Nu locui m la Versai lles, n- avem saloane uri aşe în care să- ncapă trenuri întregi ... Chi ar şi acolo s-ar înti nde pînă n- ar mai rămîne loc s- arunci un ac. AMEDEU: Mi e nu- mi trebui e prea mult loc, îmi ajun ge un colţi şor ca să trăi esc. .. MADELEINE: Asta numeşti tu „trai"? AMEDEU: Nu mă mai pi sa...Aş a a fost să fi e. MADELEINE: E şti i ncori gi bi l...Încearcă mai bi ne să salvezi ce- a rămas din vii torul nostru...(A parte:) Vai ! Ce-o să zi că lumea! Ce-o să zi că lumea! AMEDEU: Nu mă laşi să respi r o cli pă...Şi eu sufăr. Ni ci eu nu mă mai recunosc.Şi zi ci că nu m-am schi mbat! MADELEINE: Îţi repet că e vi na ta. Am să-ţi repet pînă o să- ţi i ntre în cap. AMEDEU, slab: Nu, nu e numai vi na mea. MADELEINE: Ba da, ba da! (Învins, Amedeu ridică din umeri fără să răs pundă; mişcă doar din buz e pen­ tru a spune „ nu" , ca un copil încăpăţînat, dar nu se aude nimic; tăcere.) Tr ebui a să declari la ti mp decesul lui . Sau să scapi de cadavru mai de­ vreme, cînd era mai uşor.Şi să nu- mi spui tu mi e că nu eşti puturos, i ndole1; t, dezordonat... AMEDEU: Frînt de oboseală mai ales, frînt de obo­ seală. MADELEINE, continuînd: Ni ci odată nu ştii unde-ţi pui lucruri le.Tr ei sferturi di n zi cauţi , răscoleşti sertarele şi eu ţi le găsesc sub pat sau te mi ri unde. Te-apuci de-o mi e de treburi şi nu ter­ mi ni ni ci una. Renunţi la proi ecte. Laşi totul MADELEINE:

112

baltă. Dacă nu eram eu... cu salariul meu de mizerie... pe care oricum nu-l mai am... Amedeu tace şi îndură totul, distrus, trîntit pe divan sau în fotoliu; pe faţă i se citeşte o mare oboseală. reluînd, după un moment de tăcere: Ai lăsat să treacă cincisprezece ani...Cincisprezece ani! ... Cine poate să creadă că nu se-ntîmplă nimic la noi, că nu s-a întî mplat nimic? ...Ş i asta numai fiindcă nu eşti în stare să iei o hotărîre . .. (Încă o zdruncinătură bruscă a mortului. Amedeu se ridică cu greutate, ca un automat, se duce să mă­ soare din nou distanţa parcursă de picioare, face un alt semn cu creta, revine, se cufundă iar în fotoliul lui, în vreme ce Madeleine, după o scurtă pauză, continuă:) Poate că ar trebui totuşi să-i spunem comi sarului, dacă altceva n-ai de gînd să faci... AMEDEU: Am avea probleme... MADELEINE: Dacă am putea măcar dovedi că e mort de cincisprezece ani...După cincisprezece ani, gata, se prescrie, am scăpat ... AMEDEU: După treisprezece... MADELEINE: Vezi, cu-atî t mai mult după cincispre­ zece...Dacă ai fi declarat decesul la timp, acum s-ar fi prescris...Am sta mult mai liniştiţi...Nu ne-am teme de vecini. Ar fi altă atmosferă în casă, n-am trăi ca nişte priz onieri, ca nişte vino­ vaţi.. .(Arată spre mort:) Din cauza lui nu ne iese nimic... AMEDEU: Madeleine, n-ai să înveţi niciodată să gîndeşti logic. Ne-ar fi băgat de mult la puş­ cărie sau ne-ar fi ghilotinat dacă am fi făcut MADELEINE,

113

declaraţia în ziua morţii lui.N-am fi apucat noi termenul de prescriere... MADELEINE: S igur, n-am dreptate.Niciodată nu-mi dai dreptate. Numai că... A dică tot eu sînt proastă, nu-i aşa? Asta vrei să zici? AMEDEU: N-am vrut să spun că eşti proastă. Pur şi simplu îţi lipseşte logica.Nu-i acelaşi lucru. MADELEINE: A h! ... subtilităţile tale! ... AMEDEU: Văd că nu ne înţelegem. MADELEINE: E u am înţeles totul. Şi pe tine te-am înţeles... de mult! AMEDEU: Ba bine că nu! MADELEINE, după o tăcer e scur tă: S au, poftim , puteai să te duci la comisariat chiar a doua zi după crimă şi să declari că l-ai omorît într-un acces de furie, din gelozie, şi ar fi fost purul adevăr, din moment ce spuneai că e amantul meu...E u n-am negat... AMEDEU: Cum? De asta l-am omorît? A m uitat... MADELEINE: Z ăpăcitule.Cum poţi să uiţi asemenea lucruri? (Continuînd:) Fiind vorba de o crimă pasională, nici măcar nu te-ar fi luat la între­ bări, te-ar fi pus să semnezi o declaraţie şi ţi-ar fi dat drumul. Declaraţia ar fi fost îngropată într-un dosar, cazul ar fi fost clasat...Cine şi-ar mai fi amintit în ziua de azi? ... AMEDEU: Dar uite că şi-n ziua de azi vorbim de el! ... S ăracul de el... era tînăr... Da, parcă-mi aduc aminte, venise la noi în vizită.Îl mai văzusem oare? S au venea prima dată la noi? MADELEINE, continuîn d: Îţi repet, neglijenţa, indo­ lenţa ta... asta ne-a distrus. 114

Am avut întotdeauna groază de birocra­ ţie, de administraţie... MADELEINE, continuînd: De cîte ori îţi spuneam „Du-te şi tu să dai declaraţia" , atunci cînd se mai putea încă, îmi răspundeai la fel ca acum: , , mn ne , , , mn ne , , , mn ne , mereu „mn ne ... AMEDEU: Da, uite, pot să mă duc mîine. MADELEINE, cu toată puterea: Nu.Azi, azi, azi, azil AMEDEU: Poate că-i mai simplu să mă duc la comisar... MADELEINE: Sigur că da, ca să nu te ţii de cuvînt. Păi nu ziceai tu că-l dai afară chiar azi? Sau vrei să divorţez? AMEDEU: Bine, bine... mă duc azi... MADELEINE: Te cunosc eu, n-ai să mergi la comi­ sar.Oricum, nu mai are rost.Cine-o să te creadă, la cincisprezece ani după crim ă, că l-ai omorît într-un acces de furie? Cînd aştep ţi cincispre­ zece ani, nu poate fi vorba decît de preme­ ditare... AMEDEU: Madeleine, ce naiba... MADELEINE: Iar ai să- mi spui că nu gîndesc logic. AMEDEU: N-am zis asta. MADELEINE: A tunci ce vrei? AMEDEU: Mă-ntreb ce să-i spun comi sarului...Mor­ tul a îm bătrî nit, arată bătrîn rău, aş putea spune că e tatăl meu şi că l- am omorît ieri... MADELEINE: Nu cred că-i o scuză prea bună ... AMEDEU: Poate că nu, ai dreptate ... MADELEINE: Nu mai e nimic de făcut pe cale legală. Nu- ţi rămîne decît clandestinitatea.Tr ebuie să acţionezi singur...Şi cît mai repede... AMEDEU:

""

li

""

li

""

115

li

""

li

AMEDEU, se ridică încet,

îl ocoleşte pe mort, face un tur al încăperii de-a lungul pereţilor: La urma urme­ lor, Madeleine, mă-ntreb dacă într-adevăr... MADELEINE: Ce mai e? Eziţi? Nu vrei să faci nimic! AMEDEU: Ba da. Altceva vroiam să zic. MADELEINE: Ce altceva? Ce nu e clar? AMEDEU: Chiar l-am omorît eu? MADELEINE: Da' cine? eu? . . . eu nu-s decît o biată femeie . . . AMEDEU: Nu. Nu. Sigur c ă nu. MADELEINE: Şi-atunci? AMEDEU: Mă-ntreb dacă într-adevăr pe amant l-am omorît noi... vreau să zic eu. Mi se pare ... Doamne, uit de la mînă pînă la gură . . . mi se pare că amantul plecase deja . . . în momentul crimei... MADELEINE: Păi ai recunoscut chiar tu că l-ai omo­ rît. Ziceai că-ţi aduci aminte. AMEDEU: Poate m-am înşelat. Poate l-am confun­ dat... Se-ncurcă toate în capul meu, visele şi rea­ litatea, amintirile şi imaginaţia . . . Nu mai ştiu nimic. MADELEINE: Dacă nu pe amant l-ai omorît, atunci pe cine? AMEDEU: Pe bebeluş, poate. MADELEINE: Pe bebeluş? AMEDEU: Într-o zi, o vecină ne-a lăsat în grijă un bebeluş. Nu-ţi aduci aminte? E mult de-atunci. Nu l-a mai luat înapoi. . . MADELEINE: E absurd! . .. De ce să fi murit copilul? Şi de ce, odată mort, l-am fi lăsat să crească la noi? Şi pe-asta ai făcut-o tot din neglijenţă? Sau l-ai omorît? ... Asasinule! Infanticidule! 116

Tot ce se poate.Nu mai ştiu. P oate că zbiera prea tare, mă scot din sărite urletele copi­ ilor...Probabil că mă împiedica să lucrez, să-mi scriu piesa, şi-atunci, după ore-n şir de urlete, bănuiesc că m-o fi scos din minţi, şi... într-un acces de furie legitimă... un gest stîn gaci... poate uşor brutal... ştii, omori un bebeluş ca pe-o v f.... musca MADELEINE: Acum, că mortul ăsta bătrîn o fi aman­ tul sau c-o fi bebeluşul, nu schimbă cu nimic situaţia. Trebuie să găsim o ieşire. AMEDEU: Da, sigur că da! .. . (După o clipă, luminat parcă de un început de bucurie:) Dar, la urma ur­ mei, de ce n-ar fi murit el de moarte bună? De ce vrei tu neapărat să-l fi ucis eu? Un bebeluş e ceva delicat.Vi aţa lui atîrnă de-un fir de aţă. MADELEINE: Nu era bebeluşul. E u ţin minte mai bine ca tine.E ra amantul. AMEDEU: Un amant... un amant... îţi intră în casă, bea un pahar în plus... vede o femeie frumoa­ să... voluptuoasă...îi creşte tensiunea... îl loveşte damblaua şi...Dumnezeule! ... MADELEINE: Adică e vina mea? Asta vrei să zici... Parcă stabilisem că n-a fost vina mea! ... AMEDEU: Iartă-mă. MADELEINE: În primul rînd că un tînăr de douăzeci de ani are arterele elastice, nu moare el cu una cu două, n-are sînge gros de moşulică ... AMEDEU:

Madeleine rosteşte apăs at „ moşulică" şi îi aruncă lui Amedeu o privire plină de subînţelesuri; Amedeu se prefa ce că nu înţelege. 117

Dac ă stau bine să mă gîndesc , mă-ntreb dacă nu cumva e vorba de altcineva. . . MADELEINE: Cine? C e mai vrei să inventezi? AMEDEU: Ştii. . . Cînd eram la ţară, la pescuit... o femeie ac ăz ut în apă. Striga„Aj utor!" .. Nuş tiu să înot, ş i-apoi un peş te muşc ase din momeală, aş a că nu m-am mai deranjat, am lăsat-o să se înece... În cazul ăsta aş fi acuzat doar c ă n-am sărit în aj utorul unei persoane aflate în peric ol. .. E mai puţin grav. MADELEINE: Şi cum îţi explic i prezenţa c adavrului la noi? AMEDEU: Asta. . . H abar n-am. Poate c ă l-au adus la noi, pentru respiraţie artificială. . . Sau a venit singur... MADELEINE: Z ăpăcitule! Aiuritule! Uiţi că nu-i cadavrul unei femei, e cadavrul unui bărbat! AMEDEU: Ai dreptate. La asta nu m-am gîndit. MADELEINE: Oric um am fi în culpă, c el puţin pen­ tru tăinuirea cadavrului. AMEDEU: Aş a e. . .Da. . . adevărat... (Î şi urmează gîn­ durile, continuînd să se plimbe de-a lungul per eţilor; din neatenţie, loveşte sau striveşte o ciupercă; tre­ sare.) Pardon! AMEDEU:

E prea tîrziu, Madeleine a observat. ex plodînd: Fii atent la c iuperc ile mele! Ce naiba, vrei să mi le strici pe toate! ? AMEDEU: N-am făc ut-o special! MADELEINE: Ciuperc uţele mele. ..Sărăc uţele mele! ... Ai spart toată vesela! Acum că nu mai ai nic i o farfurie c a să-ţi exersezi neîndemînarea .. . MADELEINE,

118

AMEDEU:

ză...

M adeleine, neîndemîn area nu se exersea­

MADELEINE: . . . te iei de ciupercile mele! AMEDEU: Nu ducem noi lipsă de ciuperci,

ia uite!

Cresc, cresc şi nu se mai opresc... Şi de farfuriile mele ziceai că n- o să ducem lipsă...Şi- acum nu mai avem nici una... AMEDEU: Farfuriile nu cresc... MADELEINE: Nu.Dar trebuie să le cumperi. AMEDEU: În timp ce ciupercile se-nmulţesc, puiesc... Cel puţin cît e el... MADELEINE:

Arată spre cadavru. MADELEINE: I ar cauţi pretexte AMEDEU: Ba nu, ba nu ...

ca să- l laşi aici...

Picioarele mortului înaintează brusc, cu zgomot mare şi cu mai multe zg uduiri succesive, că tre uşa din dreapta. urlă înnebunită : Ah! Amedeu! Uite! Uite! Ce mai aştepţi! Amedeu vrea să marcheze cu creta noile distanţe par­ curse, dar, după o nouă zguduitură şi o nouă înaintare, renunţă , aruncă creta, ridică din umeri. MADELEINE, frîngîndu-şi mîinile: Ce mai aştepţi! Ce mai speri! Hotărăşte- te! Hotărăşte- te o dată! AMEDEU: Trebuie, îmi dau şi eu seama.Da, trebuie. N- o să fie uşor. MADELEINE: Dragul meu, hai, fă şi tu ceva... AMEDEU: Ce- ai zis? MADELEINE, iarăş i nervoasă : N- am spus decît să faci şi tu ceva, pentru că trebui e neapăratfă cut ceva, asta- i tot ce- am spus... Am zis- o fiindcă e de datoria ta... MADELEINE,

119

Nu pot chiar acu m. Trebu ie s- aştept să se- ntu nec e.L a noapte, î ţi promit... MADELEINE: O să mă simt şi eu î n fine u şu rată. AMEDEU: Ai să fii în sfî rşit fericită. MADELEINE: Fericită... fericită...Parcă am pu tea da timpu lî napoi! To ţi anii ăştia irosiţi î i simt ca o piatră de moară agăţată de gî t...O să ne u rmă­ rească toată viaţa... AMEDEU: Vei avea totu şi o consolare... MADELEINE: O să am poate o bătrîneţe ceva mai pu ţin zbu ciu mată, asta- i tot... AMEDEU: Dacă vrei, pu tem încerca să- l scoatem chiar acu m... MADELEINE: E prea riscant, pentru amîndoi.Nu tre­ bu ie să te vadă nimeni. S- aşteptăm pî nă se- n­ tu necă... De mu lt trebu ia s- o facem... Mai e pu ţin pînă diseară...Am aşteptat cincisprezece ani...Cî teva oreî n plu s sau î n minu s...De- atî ta timp tot aştept, aştept şi- aştept, nu mai aştep­ tare şi nici o mîngîiere, asta a fost viaţa mea... AMEDEU, timid: Şi- a mea. MADELEINE: . . . Asta a fost viaţa mea... S- ar pu tea scrie u n roman! Nu te- ai gî ndit să scrii u n roman despre viaţa mea! Meritam măcar atîta lu cru , tu nu te gîndeşti niciodată la mine... AMEDEU, timid: Am să încerc, dacă vrei...Du pă... AMEDEU:

Mortul mai înaintează puţin; de-acum înainte, mor­ tulva continua să înainteze spre u� a din dreapta, fără zg uduituri, încet, dar continuu. Văd că nu i- a trecu t progresia geome­ trică... crezi că mai î ncape î n apartament pî nă la noapte?

MADELEINE :

120

AMEDEU:

Să sperăm...

Calculează vag cu privirea distanţa dintre picioarele mortului şi peretele din dreapta. MADELEINE:

Pune mîna să calculezi, ca să fim mai

s1gun... gest de lehamite: Niciodată n-am fost prea tare la matematică. Las' că vedem noi... MADELEINE : Nesiguranţă: numai de-asta am avut parte de la tine. AMEDEU: Hai să ne-aşezăm. Să mai prindem pu­ teri. S-aşteptăm. Nu-i de ales. Oricum, n-avem altceva de făcut. Hai, aşază-te, Madeleine... Trebuie să ne resemnăm. AMEDEU,

Madeleine şiAmedeu se aşază; el se înfu ndă înfotoliul lui; ea se aşază nervoasă pe un scaun; tăcere, apoiMa­ deleine ia andrelele şi tricotează nervoasă; priveşte cînd spre Amedeu, cî nd spre pendulă; din sală trebuie să se vadă acele ceasului rotindu- se încet, în acelaşi ritm cu cel în care înaintează picioarele mortului, în vreme ce lumina intrînd prinfe reastra dinfund va trece de la culoarea zilei la cea a asfi nţitului, apoi la semiîntune­ ricul amurgului, pentru ca, în cele din urmă , la fi s r şitul actului, prinfe reastră se va zări o lună plină, uriaşă. priveşte din nou spreAmedeu, apoi spre pendulă; tăcere; tricotează; încă o privire spreAme­ deu, cufu ndatîn fo toliu, cu ochii pejumătateînchişi şi cufaţa spre public; deschide gura, vrea să spună ceva, dar se ab ţine; pendula bate; îl priveşte din nou peAmedeu şi, de data asta: Amedeu! AMEDEU, cu ochii închişi: Ce e?!. .. Lasă-mă să mă odihnesc...

MADELEINE,

121

MADELEINE: Ar trebui să te-apuci de lucru... ca să-ţi

umpli timpul pî nă se-ntunecă...Scrie-ţi piesa... E păcat să pierzi timpul cel mai bun... AMEDEU, în aceeaşi poziţie: ...Sînt... aşa obosit... MADELEINE: Fă un efort, Amedeu! Pentr u binele tău... AMEDEV, în aceeaşi poziţie: N-am putere, nu mă simt în formă ...Nu pot... nu... serios ... deocamdată nu... MADELEINE: Oricum, n-ai nimic de făcut pînă la noapte... Tăc ere; Amedeuîncearcă să se ridice, dar se prăbuşeşte iar înfo toliu; tăcere grea; mortul continuă să înain­ teze încet; acele pendulei se rotesc încet. în aceeaşi poziţie: Mai e mult pînă diseară... Am început să am trac... MADELEINE, mai puţin dură: Hai, Amedeu, curaj. Trebuie să-ţi învingi teama. Stăpîneşte-te. AMEDEU, în aceeaşi poziţie: Încerc să mă stăpînesc. MADELEINE: Trebuie.

AMEDEU,

T ăcere. în aceeaşi poziţie: O să-mi fie tare gr eu să-l car... tare greu... MADELEINE: Încearcă să ui ţi... nu te maigîn di acum... las' că vezi tu... nu-ţi mai risipi energia. Hai, scrie. .. AMEDEV, în aceeaşi poziţie: Cum să uit? ... cînd numai asta aştept, cînd aştept să treacă timpul... am deja palpitaţii... MADELEINE: E un moment gr eu... am să fiu aici, am să te ajut. AMEDEU,

122

în aceeaşi poziţie: G reutatea apasă pe umerii mei, care am s-o fac... MADELEINE: Păi, e rîndul tău. AMEDEU: . . . greutatea şi riscul... MADELEINE: Riscant e pentru amîndoi... AMEDEU, în aceeaşi poziţie: .. .Ş i efortul fizic... MADELEINE: E şti bărbat! AMEDEU, în aceeaşi poziţie: E u n-am făcut niciodată sport.N-am fost niciodată hamal.Nici măcar la lucru manual nu mă pricep. E u sînt un tip sedentar, un intelectual... MADELEINE: E ducaţia ta e incompletă.Vezi, n-ar fi trebuit să-ţi neglijezi trupul... AMEDEU, în aceeaşi poziţie: Îmi dau şi eu seama... da' prea tîrziu, prea tîrziu...Cui i-ar fi trecut prin minte că o să fie nevoie.. . MADELEINE: În viaţă trebuie să te aştepţi la orice... AMEDEU, în aceeaşi poziţie: Ai dreptate.Părinţii mei n-au fost prevăzători... Acum ce rost mai are să le reproşez? ... MADELEINE, mai nervoasă: Ş i totuşi ai accese de energie uneori - exact cînd nu trebuie... De omorît, aifost în stare să-l omori...Mai bine îţi lipsea atunci puterea şi-o aveai acum! AMEDEU, în aceeaşi poziţie: Stai puţin, nu-i lucru dovedit că l-am omorît eu.Nu sînt deloc sigur. MADELEINE: Iar începi! AMEDEU, în aceeaşi poziţie: Dar ţi-am zis. MADELEINE: E şti sau nebun sau de rea-credinţă! AMEDEU, în aceeaşi poziţie: Pot să accept, la urma urmei, din moment ce nu văd altă explicaţie rezonabilă...Se poate să-l fi omorît eu... AMEDEU,

123

În sfi rşit! în aceeaşi pozi ţi e: Numai că să ai energia să omori un om, să faci un gest brusc la furie sau la necaz, e floare la ureche...Nici nu-ţi dai seama cî nd l-ai făcut...Asta poate oricine...Ce mă î ngrozeşte pe mine e efortul fizic prelun­ git... Nu ştiu dac-am să fiu î n stare... E fortul fizic, chiar şi gî ndul la efort, efortul premedi­ tat, aşteptarea, asta te distruge.(Suspi nîn d:) Am s-o fac, dacă trebuie... dacă trebuie... MADELEINE: Păi atunci e simplu.Încearcă să nu te mai gî ndeşti.O să te simţi uşurat. Fă-te că nu ştii.E o zi ca oricare alta...La fel de rea, nimic mai mult...Pune mî na şi scrie-ţi piesa.În felul ăsta î i aburim şi pe vecini. Nu trebuie să bă­ nuiască nimic... AMEDEU, în aceeaşi pozi ţi e: Nu-ţi mai bate capul cu vecinii.Nu le arde lor de noi.Ascultă.Nici mă­ car nu-i mai auzi... MADELEINE: Sî nt acolo, î ţi spun eu, î n apartamentele lor, cu ure chil e lipite de pereţi sau de podea... stau la pî ndăî n spatele perdelelor, la fereastră... sau aşteaptă î n picioare, pe tăcute, adunaţi î n ghereta portăresei... AMEDEU, în aceeaşi pozi ţi e: E xagerezi... MADELEINE: Îi ştiu eu mai bine ca tine. Cî nd tac, atunci mă tem mai tare de ei.Răutatea oame­ nilor, curiozitatea lor fioroasă...Ne spionează, toată ziua nu fac decî t să ne spioneze.Tu n-ai an tene? Nu sim ţi cum apasă tăcer ea lor?Imediat ce-or să prindă un amănunt cî t de mic, tăcerea asta suspectă care-ţi adoarme ţie vigilenţa o să MADELEINE:

AMEDEU,

124

explodeze ca un vas care se face ţăndări.... Pre­ fer de-o mie de ori să-i aud vorbind, vărsîndu-şi veninul doar ca să-i auzim . . . prefer chiar să ne strecoare bileţelele lor jegoase pe sub uşă ... sau să-ncerce să ne găurească pereţii ca să-şi bage firele ... Cum s-a-ntîmplat mai ieri-alaltăieri ... Da, prefer toate astea. Măcar ştii la ce să te-aş­ tepţi. . . Dar cu tăcerea lor cîinoasă nu mă pot obişnui. . . De ea trebuie să ne ferim ... AMEDEU, în aceeaşi poziţie: Diseară . . . la noapte . . . la miezul nopţii, ora crimelor, nu mai devreme ... ca un hoţ . . . Ah, de-ar veni odată! . . . Să termi­ năm cu toate astea ... Ah, de-ar trece mai repede timpul! (T ăcere.) Trebuie să aşteptăm, n-avem ce face.

Tăcere. brusc: Apucă-te o dată de lucru! De cîte ori să-ţi zic? Nu înţelegi că trebuie să-i inducem în eroare? . . . Să pară că nu se-ntîmplă nimic deosebit. . . AMEDEU, în aceeaşi poziţie, cu greutate: O zi ca ori­ care alta, ca oricare alta . . . MADELEINE: Nici pe mine nu mă trage inima să lu­ crez . . . şi totuşi, uite, tricotez ca de-obicei ... AMEDEU, în aceeaşi pozi ţie, cu greutate: Am să încerc. Trebuie să mă apuc, trebuie ... a naibii meserie... (Cu tot dispreţul:) Scriitor. . . (Tă cere scurtă.) Mai bine dorm pînă la miezul nopţii. Dar nu pot... Nu se mai lipeşte somnul de mine ... (Tă cere scurtă. Are aceeaşi poziţie.) Munţi întunecoşi cu­ prind tot orizontul... Nori groşi ating pămînMADELEINE,

125

tul... Fum, aburi... (R ămîne în aceeaşi poziţie, cu ochi i pej umătateîn chişi; d eschi de pentru cî teva clipe ochii şi pe chip i se citeşte o oboseală imensă; răm îne cufu ndat înfotoliul lui, cufaţa spre public.) ... i-ma­ gini... i-ma-gini... la ce mă duc cu gîndul? la ce, la ce...

Î n ti mp ceMad eleine continuă să tricoteze în colţul ei, intră sau apar dinfundul scenei două personaj e, doi actori, carevorj ucaîn scena următoare; seamă nă izbitor cu Amed eu şi Mad elei ne; vocile lor i mităfoarte bi ne vocile luiAmed eu şi aMad eleinei; către fi s rşitul scenei, vocile vor deveni ex trem de ascuţite - mai ales cea a Madeleinei II -, plîn găcioase, inumane, ireale, se­ măn înd cu ţipetele unor animale răn ite; la apariţia sosi­ ilor lor , în vreme ce Mad eleine va tricota, Amed eu va rămîne o vreme înfotoliul lui sau pe d ivan, în aceeaşi poziţie; va părea lafe l de străin de ce se întîmplă în scenă, cu ex cepţia, de pildă, a momentului dinfi nal, în care intervine; trebuie evitat cu orice preţ ca Ma­ deleine II şi Amedeu II să aibă înfăţi şarea unor ecto­ plasme; de aceea nu trebuie să-şifacă apariţ ia în tr-o luminăfantomatică, ci în cea normală, cea a scenei ; în nefi rescul şi i realul lor , j ocul Madeleinei II şi al lui Amedeu II trebui e săfi efoartefi resc; lafel d efi resc ca acela alMadelei nei şi al luiAmedeu. Î nfuncţie de posi­ bili tăţi le regizorale şi, mai ales, în cazu l în care nu se pot găsi alţi d oi actori semănînd perfe ct cuAmedeu şi Madelei ne, scena poatefi j ucată astfel: lumi nă doar pe Amedeu, nuvedem decîtfi gura lui i mobilă. Madeleine a di spărut. Muzică. Lumina devine mai intensă, atmos­ feră d e sărbătoare. Amedeu e tînăr mire: scoate din d ulap o pereche de mănuşi, pălărie, cravată, fl ori etc. şi se îmbracă. Madeleine apare la balcon, cufaţa spre

126

public, îm brăcată în rochie de mireasă, cu saufără voal. Muzică. Amedeu se îndreaptă sprinten spre ea. Dacă se adoptă această a doua variantă, evident că nu mai e nevoie de alţi actori.Î n acest caz , replicile puse între paranteze se suprimă. AMEDEU 11: M adelei ne! M adelei ne! MADELEINE 11: Nu te-apropi a.Nu m-ati nge.M ă-n­

ţepi, înţepi , înţepi .M ă doaaare! Ce vrei -ei-ei­ ei! Un' te duci ? Un' te duci? Un' te duci ? Un' te duci ? AMEDEU II: M adelei ne... MADELEINE II (în tre vaiet şi ţipăt) : Aaah! Aaah! Aaah! AMEDEU 11: M adeleine, trezeşte-te, hai să dăm perdele-ntr-o parte, ui te, sînt zorii pri măveri i...Tr e­ zeşte- te... soarele inundă camera...Lumi na sla­ vei...Căldură blîndă! ... MADELEINE II: . . . noapte, ploai e, noroi ! ... frig! dîr­ dîi ... întuneric... întuneri c... beznă! ...E şti orb, tu înfloreşti realitatea! Nu vezi c-o înfrumu­ seţezi? AMEDEU II: Reali tatea ne înfrumuseţează pe noi. MADELEINE II: Doamne, e nebun! E nebun! Soţul meu a-nn ebunit! AMEDEU II: Priveşte... priveşte... în amintiri, în pre­ zent, în viitor... înjurul tău! MADELEINE II: Nu văd nimi c... E întuneri c... nu-i ni mic... nu văd ni mi c! ...E şti orb! AMEDEU 11: Ba da, eu văd, văd... MADELEINE 11: Nu ... nu... nu... AMEDEU 11: . . . Va lea verde, pli nă de cri ni înflori ţi... MADELEINE II: Ci uperci! ... ciuper ci! ... ci uperci ! ... ci uperci! ...

127

rr : Ba nu, e valea verde... uite, se-nvîrte hora... mînă-n mînă... MADELEINE n : Vale întun ecată, um edă, mlaştini, te-n­ funzi în noroi, te-neci. .. aj utor, mă sufoc, aj u­ tor! ... AMEDEU II: Ţ îşnesc cîntece din mine... la, li, la li, la, la, la, la! MADELEINE II: Cînţi fals.Taci.Î mi zgîrii timpanele! AMEDEU n : La, li, la li, la, la, la, la! ... MADELEINE II, ţipînd: Nu mai ţipa... nu mai ţipa­ aaa! ...Ce voce stridentă ai! Î mi spargi timpa­ nele! Mă doaaare! Nu-mi sfîşia tenebrele! Sa­ dicule! Sadicule! AMEDEU II: Madeleine, iubita mea... MADELEINE II: Amedeu, ticălosule! AMEDEU II: Madeleine, pe vremuri cîntai! MADELEINE II: Din plictiseală mai cîntam şi eu cîte o melodie la modă, din plictiseală, crede-mă! AMEDEU II: Hai să dansăm! ... Hora... Bucuria se revarsă... Lumina nebună... I ubirea nebună... Fericirea nebună...Bucuria se revarsă, se revar­ să bucuria! MADELEINE n : Nu trageţi! ...Nu trageţi! . . .Baionetele, mitralierele...Nu trageţi, mor de frică! ... AMEDEU II: Oamenii se îmbrăţişează. MADELEINE II: Nu mă ucideţi...fie-vă milă, vă rog în genunchi... nu-l ucideţi, nu-l ucideţi... fie-vă milă de copii! ... AMEDEU II: Fericirea nebună... MADELEINE II: Nebunie! Nebunie! Nebunie! AMEDEU

128

Plut im pe lacul de cleşt ar.Barca noas­ t ră e un pat deflori... un leagăn...Unda ne poar­ t ă, alunecăm... MADELEINE II (ţipăt de spaimă): A luuun ec! ...O barcă? Ce barcă? Despre ce barcă vorbeşt i? Ce barcă îţi t rece prin cap? Unde vezi t u bărci! ...Hi! Hi! Hi! Hi! Unde-ai mai pomenit t u bărci în noroi, î n nisipul pust iului? AMEDEU II: Biserici albe! ...Răsună clopot ele! ...Bise­ ricile sînt porumbei! ... MADELEINE II: Sunet de clopot ? ...N-au