Scrisori catre o doamna din America 9789735078171

Citation preview

SCRISORI C:ATRE O DOAMN:A DIN AMERIC'.A

Clive Staples Lewis (1898-1963) - romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin - a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, Între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cam­ bridge. A fost un vorbitor de excepţie, fiind îndrăgit de studenţii săi, asupra cărora a exercitat o influenţă profundă şi durabilă. A scris peste treizeci de cărţi, adresate publicului larg. Operele sale, traduse în peste treizeci de limbi, vândute în milioane de exem­ plare - unele dintre ele ( Chronicles of Narnia, bunăoară) popu­ larizate pe scenă, la televiziune, radio sau cinema -, continuă să atragă, an de an, mii şi mii de noi cititori. Opera: Surprised by Joy (Surprins de bucurie: Povestea unei con­ vertiri, Humanitas, 2008), Miracles, The Four Loves, The Problem ofPain (Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii, Hu­ manitas, 1997), The Screwtape Letters (Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, Humanitas, 2003), Mere Christianity (Creştinism, pur şi simplu, Humanitas, 2004), Oflhis and Other Worlds (Despre lumea aceasta şi despre alte lumi, Humanitas, 2011), Fern-seed and Elephants and Other Essays on Christianity (Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism, Humanitas, 2011), Re­ flections on the Psalms (Meditaţii la Psalmi, Humanitas, 2013), The Great Divorce (Marea despărţire, Humanitas, 2013), A Grie/ Observed (De ce, Doamne?: O radiografie a suferinţei, Humanitas, 2020), precum şi postuma Prayer: Letters to Malcolm (Rugăciune: Scrisori către Malcolm).

C.S. Lewis

SCRISORI C1\TRE O D01\MN1\ DIN 1\MERIC1\ '-'

'-'

Ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Clyde S. Kilby Traducere din engleză de Andrei Costea

II

HUMANITAS BUCUREŞTI

Redactor: Mona Antohi Coperta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Manuela Măxineanu Corector: Alina Dincă DTP: Dragoş Dumitrescu, Dan Dulgheru Tipărit la Livco Design C.S. Lewis Letters to an American Lady Copyright© C.S. Lewis Pce Led. 1967 Published in the English language by Wm. B. Eerdmans Publishing Co. Al! rights reserved. www.cslewis.com © HUMANITAS, 2023, pentru prezenta versiune în limba română Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Lewis, C.S. Scrisori către o doamnă din America / C.S. Lewis; ed. îngrij., pref. şi note de Clyde S. Kilby; trad. din engleză de Andrei Costea. Bucureşti: Humanicas, 2023 ISBN 978-973-50-7817-1 I. Kilby, Clyde S. (ed.; pref.; note) II. Costea, Andrei (trad.) 82Ll 11 EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanicas.ro Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e-mail: [email protected] Comenzi telefonice: 0723.684.194

Prefaţă

Când C.S. Lewis a scris prima scrisoare din colecţia care urmează, avea 51 de ani şi era de multă vreme instalat la Magdalen College, Oxford, ca lector universitar şi îndru­ mător. Publicase douăzeci de cărţi, dintre care patru rezultatul cercetărilor lui academice - îi aduseseră o vastă reputaţie ca medievist şi critic literar. Majoritatea celor­ lalte şaisprezece se datorau convertirii lui Lewis la creş­ tinism, la 29 de ani, fiind lucrări expozitive şi opere de creaţie. Printre primele figurau Problema durerii şi Despre minuni, iar printre cele din urmă, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr şi o trilogie spaţială compusă din Departe de planeta tăcută, Perelandra şi Hidoasa for­ tăreaţă. În acelaşi an a fost publicată Leul, vrăjitoarea şi dulapul prima dintr-o serie de şapte cărţi pentru copii cu evidente accente crestine. Cu aproape douăzeci de ani înainte, el şi fratele său, Warren, amândoi necăsătoriţi, se stabiliseră într-o casă numită The Kilns, situată la patru mile est de Oxford şi mărginită de o colină frumos împădurită care se ridica deasupra tufişurilor de mure şi cârceilor viţei-de-vie, având la poalele ei un mic lac de carieră unde puteau înota în apa pe care obişnuia, pare-se, să-şi lanseze bărcuţele de

6

PREFAŢĂ

hârtie poetul Shelley. Împreună cu ei locuia dna Moore, mama văduvă a unuia dintre prietenii lui Lewis care căzuse pe frontul francez în Primul Război Mondial. În ciuda faptului că dna Moore reuşise, în ultimii ei ani, să trans­ forme viaţa de la The Kilns Într-un chin, Lewis a tratat-o cu dragoste filială atâta vreme cât aceasta a trăit. Cu mult timp în urmă, Lewis îşi terminase strălucit studiile la University College din Oxford şi fusese ales la Magdalen. Seminarele i se păreau uneori plictisitoare, mai ales când studenţii nu se puteau ridica la înălţimea provocării intelectuale pe care le-o propunea, dar prele­ gerile sale, atât prin conţinutul, cât şi prin expresia lor, erau adeseori atât de populare şi aglomerate, încât mulţi nu mai prindeau locuri decât în picioare. Unul dintre studentii , la în, săi spunea că avea mai multe cunostinte , demână decât toţi oamenii pe care îi cunoscuse, iar un altul îi descria mintea drept „cea mai precisă şi pene­ trantă" din câte întâlnise vreodată. Scrisorile din acest volum identifică destul de bine evenimentele vieţii lui Lewis de după 1950. A călătorit puţin şi în general a dus genul de viaţă pe care şi-l dorea erudiţie, cursuri, plimbări zilnice oricând era posibil şi lungi drumeţii cu prietenii atunci când vremea o permi­ tea, conversaţii (în special cele din Inklings, un grup de intelectuali care se întâlneau în serile de joi), scris şi citit. Trei dintre evenimentele principale din ultima perioadă a vieţii au fost căsătoria lui cu Joy Davidman în 1957, moartea ei aproximativ trei ani mai târziu şi alegerea lui la Catedra de Engleză Medievală şi Renascentistă la Cam­ bridge. Lewis a murit pe 22 noiembrie 1963, cu o săp­ tămână înainte de a împlini saizeci si , în , , cinci de ani si

PREFAŢĂ

7

aceeaşi după-amiază în care a fost asasinat preşedintele John F. Kennedy. Aceste scrisori scot în relief, mai degrabă decât schimbă, caracterul lui Lewis aşa cum ne este el în genere cunoscut. Regăsim în ele antipatia lui pentru jurnalism, publicitate, snobism, psihanaliză, pentru falsităţi şi truisme, pentru rotitele, ,,administratia" si ' multitudinea de practici mes' ' chine sau insidioase care erodează libertatea personală şi naţională. Şi să nu uităm de antipatia lui pentru scris scrisori. În autobiografia lui, spune că pentru a avea o viaţă fericită „un om ar trebui să nu primească aproape deloc scrisori si ,·,. ' nici să nu se teamă de sosirea postasului" ' ' Dar avem aici îndeajuns de multe scrisori încât să umplem un volum, scrise unei persoane dintr-o ţară înde­ părtată, pe care nu s-a aşteptat niciodată să o întâlnească în lumea asta. Deşi este unul dintre cele mai lungi schim­ buri epistolare ale lui Lewis, nu e singurul care se întinde pe parcursul a mai mult de o sută de scrisori. lată un om care ar fi putut găsi o mulţime de motive să-şi arunce corespondenţa la gunoi, fară a o deschide. Era adeseori solicitat la culme de îndatoririle sale univer­ sitare, un om ale cărui cărţi, atât în domeniul academic, cât şi în cel religios, se bucură de atâta succes, încât i se cer răspicat mereu altele, un om cu o combinaţie remar­ cabilă de logică şi imaginaţie care ar putea să producă astfel de cărţi aproape la nesfârşit, un om care, prin firea lui, tinde să evite străinii şi să cultive lumea interioară a ideilor şi cercul său intim de prieteni vechi. Şi totuşi acest ;, C.S. Lewis, Surprins de bucurie: Povestea unei convorbiri, tr. Emanuel Conţac, Humanitas, Bucureşti, 2011, p. 79 (n. tr.).

8

PREFAŢĂ

om face eforturi meticuloase să răspundă, uneori cu o mână atât de afectată de reumatism încât abia poate mişca stiloul, vastei corespondenţe care îi soseşte din toată lumea. De ce? Principala cauză era că Lewis credea că a-ţi face timp ca să dai sfaturi sau încurajări unui alt creştin era deopo­ trivă o smerire a talentelor proprii în faţa Domnului şi o lucrare a Sfântului Duh aidoma cu a scrie o carte. Un­ deva în jurnalul său, din vremea când mari mulţimi se strângeau să-l audă, John Wesley spune că a petrecut o noapte predicând unui singur păcătos sărman de la han. Lewis avea aceeaşi atitudine dedicată, credinţa că zilele şi talentul cuiva nu-i sunt date pentru cheltuiala proprie, ci trebuie folosite, cu toată smerenia, potrivit voinţei lui Dumnezeu. Si-a mortificat carnea, desi ' ' carnea detesta ce fa.cea. Se pare că nici nu-i dădea prin minte că aceste scrisori ar putea fi publicate, ocupându-şi astfel locul alături de celelalte scrieri crestine ale sale. Ele îsi ' ' abordează imediat subiectul, îl tratează şi apoi se încheie. Nu sunt niste descrieri ' ' scrisori „literare". Există foarte putine ori amintiri, rafinament, spirit sau sentiment, ba chiar şi foarte puţine reflecţii. Regăsim doar o mică parte din interesul de-o viaţă al lui Lewis pentru fantezie, bucurie, Sehnsucht. Interesele lui academice si ' sunt ' cărturăresti menţionate numai în treacăt. Tema evidentă a acestor scrisori e reprezentată de încu­ rajările şi îndrumarea spirituală, şi în asta constă în primul rând valoarea lor. Există speranţa ca sufletul lui să rămână cu totul receptiv în faţa lui Dumnezeu, iar comportamen­ tul lui să nu decadă într-o simplă respectare a legilor. La fel ca Părintii ' Bisericii, Lewis are convingerea că un crestin '

PREFAŢĂ

9

se cuvine să practice sfintenia în mod real, si , , credinta , că, dacă doar 10% din populaţia lumii ar fi în stare de sfin­ tenie, restul oamenilor s-ar converti lesne. Atunci când , corespondenta lui ezită să accepte ajutor financiar, îi re­ aminteşte că suntem cu toţii cazuri caritabile şi că Dum­ nezeu „ne achită facturile". Cu privire la bunătatea lui Dumnezeu, Lewis afirmă că umbrele formează jumătate din frumuseţea lumii, şi că acelaşi lucru poate fi spus despre umbrele din viaţa noastră, dacă le recunoaştem ca fiind îngăduite de Bunătatea perfectă. Ca în toate cele­ lalte scrieri ale sale, Lewis se menţine pe muchia de cuţit dintre sentimentele noastre şi o practică absolută şi con­ tinuă a crestinismului. Trebuie să actionăm si , să ne ac, ' ceptăm sentimentele aşa cum sunt. Tot ca în alte scrieri, Lewis subliniază că harul lui Dumnezeu este suficient pentru ziua şi ceasul de acum, nu pentru toate necazurile pe care ni le putem închipui în viitor sau aminti din trecut. Şi aici, ca întotdeauna, regăsim credinţa fermă a lui Lewis în învierea în trup şi fericirile Raiului. ,,O să fie distractiv să ne întâlnim în sfârşit", îi spune el. Sunt, într-adevăr, nişte scrisori creştine. Dar ele ne permit şi să aruncăm o privire asupra lui Lewis omul, căruia îi plac câinii şi pisicile, primul cântat al cucului şi primele brânduşe, primăvara; Lewis care se trezeşte să-şi pregătească micul dejun şi să-şi înceapă tre­ burile în preaiubitele lui ore „goale, tăcute, înrourate, împăienjenite" ale dimineţii; Lewis care anunţă că s-ar putea ca în curând să devină şi soţ, şi văduv, descoperind pe urmă că se petrecuse un soi de miracol şi cancerul lui Joy păruse să dispară, iar apoi, mai târziu, şocul fioros al mortii , ei. Pentru că atât Lewis, cât si , corespondenta sa

PREFAŢĂ

aveau în comun o serie de probleme fizice, aflăm mai multe de aici decât de oriunde altundeva despre bolile lui din ce în ce mai numeroase, care urmau să contribuie la moartea lui. Îl regăsim pe Lewis cel care se temea de sărăcie si , dona , care, asa , cum s-a aflat după moartea lui, îsi două treimi din venituri, nefiind nici atunci multumit , de actele sale de caritate. La cererea ei, identitatea corespondentei lui Lewis nu este divulgată. Văduvă cu patru ani mai în vârstă decât Lewis, a fost descrisă de un prieten ca fiind „foarte şarmantă, plină de graţie, o doamnă din Sud, aristocrată, căreia îi Place să converseze si , care vorbeste , bine". Odinioară îndependentă din punct de vedere financiar, ajunsese în lipsuri şi, ceea ce era mai rău, avea probleme de familie serioase. Cu vremea, Lewis a aranjat un mic stipendiu pentru ea prin editorii săi americani, care continuă şi în prezent. Cam în acelaşi timp în care începe corespon­ denţa dintre ei, 'părăseşte Biserica Episcopaliană pentru cea Romano-Catolică. De două ori a fost atât de aproape de moarte, încât a primit ultima împărtăşanie. Deşi am simtit ' uneori nevoia unei note de subsol, cred că interesele ei ( exceptând problemele de familie, care au fost trecute sub tăcere) se explică de la sine. Este o autoare de recenzii, poeme şi poveşti. Scopul editării a fost, pe cât posibil, de a lăsa scrisorile întocmai cum le-a scris Lewis. Am eliminat unele dintre prescurtările neobişnuite pe care le-a folosit, cum ar fi v. în loc de very, wh. în loc de which etc. Am păstrat intere­ santele forme multiple de a scrie datele, inclusiv, bineîn­ ţeles, metoda britanică de a nota, de exemplu, ,,26/10/50"

PREFAŢĂ

li

pentru 26 octombrie 1950. Am indus câteva scrisori din partea soţiei sale, Joy Lewis, fratelui său, WH. Lewis, şi secretarului său personal, Walter Hooper. Motivele sunt explicate de fiecare dată în cadrul scrisorilor respective. În calitate de reprezentant al Wheaton College, aş dori să exprim cele mai sincere mulţumiri destinatarei acestor scrisori, atât pentru faptul de a le fi donat bibliotecii noastre, cât şi pentru că a binevoit să ne ofere privilegiul publicării lor. Mulţumim de asemenea executorilor tes­ tamentari ai lui Lewis pentru amabila lor cooperare. Re­ verendul Walter Hooper, capelan al Wadham College, Oxford, si-a arătat obisnuita lui disponibilitate de a-si ' oferi tot sprijinul, inclusiv o examinare a manuscrisului şi sugestii pentru îmbunătăţirea lui. Dna Ruth Cording şi soţia mea, Martha, au fost de mare ajutor în transcrie­ rea scrisorilor, precum şi în alte etape. Dl Robert Golter, librar al Wheaton College, a lucrat îndeaproape cu mine în diferite feluri. Eternă recunostintă maiorului WH. Lewis, pentru prietenia şi încurajările sale. )

)

)

)

Wheaton College -Clyde S. Kilby

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

Magdalen College Oxford 26/10/50

Stimată doamnă . . . Vă mulţumesc pentru deosebit de amabila şi încurajatoa­ rea dvs. scrisoare. Ar trebui să fiu ori de o smerenie în­ gerească, ori de o diabolică mândrie ca să nu mă simt măgulit de tot ceea ce spuneţi despre cărţile mele. (Cred, apropo, că le aveţi pe toate cele care v-ar putea interesa.) Aş dori să vă asigur de profunda mea compasiune pentru toate necazurile cumplite pe care le-aţi îndurat. Fie ca Dumnezeu să vă dea în continuare putere; este vădit că a fa.cut-o până acum, căci nu sunteţi cuprinsă de amără­ ciune sau tulburată. O să mă rog pentru dvs. Toate cele bune. Cu stimă C. S. Lewis

16

C.S. LEWIS

Magdalen College Oxford 10 nov. 1952 Stimată doamnă . . . Îmi e un pic greu să explic cum de simt că, deşi aţi ales o cale care nu este a mea', pot totuşi să vă felicit - pe­ semne fiindcă este evident că, prin aceasta, bucuria şi credinţa dvs. au sporit. Fireşte că nu trag din asta aceleaşi concluzii ca dvs. - dar nu e nevoie să începem o cores­ pondenţă polemică! Cred că suntem foarte aproape unul de celălalt, dar nu pentru că m-aş situa câtuşi de puţin aproape de graniţa cu Roma a confesiunii mele. Cred că, dată fiind dezbinarea în care creştinătatea se găseşte în prezent, cei aflaţi în inima fiecăreia dintre părţi sunt mai aproape unul de altul decât cei de pe margini. Aş putea duce ideea asta chiar si avem mult ' dincolo de crestinism: ' mai multe în comun cu un evreu sau un musulman adevărat decât cu jalnicele lor variante occidentalizate. Să ne rugăm, orice ar fi, unii pentru ceilalţi: este poate sin­ gurul fel de „a lucra la re-uniune" care nu poate să facă decât bine. Domnul să vă binecuvânteze. Cu deosebită stimă C.S. Lewis

1. Părăsise Biserica Episcopaliană pentru a deveni romano-ca­ tolică.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

17

Magdalen College, Oxford 19 ian. 1953 Stimată doamnă . . . Vă mulţumesc pentru amabila dvs. scrisoare din 29 de­ cembrie, care a sosit astăzi. Mi-e teamă că nu am nici cea mai vagă idee la ce preţ se găseşte prima ediţie a Sfaturilor sau a Despărţirii: nici eu nu o am pe cea a Sfaturilor. Dar ar fi o prostie să daţi pe ele un sfanţ mai mult decât preţul de pe copertă: amândouă au apărut în cele mai rele vre­ muri de război şi sunt nişte ciurucuri prăpădite pe hârtie proastă - ediţiile dvs. americane sunt cu mult mai bune. Scrisoarea dvs. m-a bucurat nespus şi sunt foarte de acord. Fireşte că ne vom ajuta unul pe celălalt în rugăciune. Domnul să vă binecuvânteze. Cu deosebită stimă C. S. Lewis Magdalen College Oxford, Anglia 4/iii/53 Stimată doamnă . . . Vă mulţumesc pentru scrisoarea dvs. din 26 feb., care a sosit azi. [...] Eldila este pluralul corect: dar îl puteţi an­ gliciza eldils! 1 Sunt încântat că lectorului dvs. i-au plăcut îngerii mei. Am încercat, cu siguranţă, să distrug îngerul feminin de secol XIX. Nu cred că există în Scriptură nici un înger l. Eldila sunt fiinţe care apar în Departe de planeta tăcută, Perelandra şi Hidoasafortăreaţă de Lewis.

18

C.S. LEWIS

care să nu apară fară să îngrozească: întotdeauna trebuie să înceapă prin a spune „Nu te teme". Pe de altă parte, Domnul Înviat îngrozeşte doar dacă e confundat cu o fantomă, i. e. dacă nu e recunoscut ca înviat. Căci suntem, într-un anume sens prea-binecuvântat, mai aproape de El decât de ei: în parte, desigur, deoarece a binevoit să devină părtaş la umanitatea noastră, dar în parte, presu­ pun, pentru că orice creatură este mai aproape de crea­ torul ei decât poate fi de alte creaturi superioare. Apropo, nici unul dintre Eldila ai mei nu ar fi nici pe departe la fel de sus în ierarhie ca heruvimii ori serafimii. Aceste cete sunt dedicate în întregime contemplării, nu ocâr­ muirii creaturilor inferioare. Chiar si Buna Vestire este facută de către - dacă pot spune aşa! - un „simplu arhanghel". Oare lectorul dvs. a subliniat puternica influenţă a lui Ezechiel asupra mea? Fireşte, nu credeam că îmi cereţi un exemplar „prin­ ceps": am vrut să vă explic însă de ce nu vă ofeream unul­ cu totul altă chestiune! Şi eu am un soi de gripă care pare că nu trece niciodată de prima convalescenţă, deşi nimic atât de acut ca dvs. Pentru asta, ca şi pentru tot restul, profunda mea com­ pasiune. Să continuăm să ne rugăm unul pentru celălalt. Cu deosebită stimă C.S. Lewis

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

19

Magdalen College Oxford, Anglia

31/3/53

Dragă doamnă... Nu am timp astăzi să scriu o scrisoare cum trebuie, doar mâzgălesc ceva ca să vă mulţumesc pentru epistola dvs. din 27 si să vă urez un Paste binecuvântat. [... ] Că tot veni vorba de oribilii mici bebelusi „heruvimi" grăsuţi, nu ştiu dacă am menţionat că ebraicul Kherub are aceeaşi rădăcină ca Grifon. Asta vă arată cum sunt ei de fapt! Al dvs. C.S. Lewis )

)

)

Magdalen College Oxford, Anglia

17/4/53

Dragă doamnă . . . Nu sunt chiar aşa şocat ca dvs. de povestea cu Charles şi Mary. Dacă până si adulti ' crestinii ' ' si , educati ' trebuie să se păzească mereu să nu cadă în erezia triteismului când încearcă să se gândească la Sfânta Treime, la ce ne putem aştepta de la nişte copii! Şi poate că „încă unul, cu privire la care nu era aşa sigur", nu este un început rău pentru o cunoaştere a Sfântului Duh. Cât despre basmele mele, trei sunt publicate de Mac­ millan, New York (Leul, vrăjitoarea şi dulapul, Prinţul Caspian şi Călătorie cu Zori de zi). Librăriile locale sunt adesea foarte inutile. Dacă prietena dvs. îsi doreste ' cărtile ar trebui, desigur, să scrie la New York editurii. )

)

20

C.S. LEWIS

Bănuiesc că există pe undeva o fotografie cu mine, dar fratele meu, cel care ştie unde sunt lucrurile, e plecat, iar eu nu am reusit din nou , să o găsesc astăzi. Întrebati-mă ' într-un moment mai prielnic! - dacă încă veţi mai dori un astfel de obiect foarte nedecorativ. M-aş ruga mai curând pentru mila lui Dumnezeu decât pentru dreptatea Lui asupra prietenilor şi duşma­ nilor mei ori asupra mea. Toate cele bune. Cu stimă C.S. Lewis Magdalen College, Oxford 9 mai 1953 Dragă doamnă . . . Nu prea am timp azi, trebuie să fiu succint. Mi-e teamă că în Anglia creştinii sunt în mod cert minoritari. Să nu uităm însă că schimbarea din ultimii, să zicem, treizeci de ani constă în mare parte în moartea creştinismului nominal, astfel încât acum îsi , afirmă credinta , numai cei care cu adevărat cred. Vremea vechiului si , conventiona, lului dat pe la biserică al semi-credincioşilor ori aproape pe de-a-ntregul necredincioşilor a apus. E greu de spus dacă azi cei „pe bune" sunt mai rari decât înainte. Sunt mai puţini copii crescuţi aşa: dar convertirile adulte sunt foarte frecvente. [ ... ] Vă trimit şi un exemplar al singurei fotografii pe care o am acum; mi-e teamă că e o simplă poză de paşaport. Cu deosebită stimă C.S. Lewis

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

21

Magdalen College, Oxford 30 mai, 1953 Dragă doamnă . . . Mulţumesc pentru scrisoarea dvs. din 26. [ . . . ] Da, ni se spune întotdeauna că apostazia generalizată din prezent este neapărat vina clerului, nu a mirenilor. Dacă aş fi paroh, s-ar cuveni să reflectez neîncetat la gre­ selile clerului: fiind laic, cred că este mai sănătos să mă ' concentrez pe cele ale mirenilor. Sunt cam sătul de presupoziţia modernă cum că, orice eveniment am lua, ,,NOI", poporul, nu suntem niciodată cei responsabili: sunt în­ totdeauna conducătorii, strămoşii, părinţii, educaţia sau oricine, mai puţin dragii de „NOI". Aparent, ,,NOI" suntem perfecti ' si ' rară vină. Nici vorbă. Nu cred nici că Biserica Anglicană ar prezenta multe atracţii pentru laici. Găseşti mai multă sărăcie reală, ba chiar adevărate lipsuri, în vicariatele Angliei decât în casele muncitorilor obisnuiti. ' ' Abia aştept „aprecierile" lui Martin. Da, avem cuvântul „tărăgănare" - si Si ' lucrul pe care îl denumeste. ' , birourile noastre tărăgănează. Atât e de des întâlnită, încât bănuiesc că există ceva în chiar structura biroului modern care creează Tărăgănarea. Cum altfel ar putea „Biroul Co­ legiului" nostru să găsească de muncă pentru o grămadă de oameni, cu normă întreagă, ca să facă ce racea Preşe­ dintele Colegiului acum 100 de ani în timpul liber, rară o secretară si de scris? (Cu cât o masină pro' ' , rară masină duce mai mult zgomot, căldură şi miros, cu atât se iroseşte mai multă energie!) Aş prefera să văd o furtună cu grin­ dină de-ale voastre: clima noastră este, prin comparaţie,

22

C.S. LEWIS

foarte blândă. Ati ' citit S.V Benet, Western Star? Mi s-a părut excelentă. Cu stimă C.S. Lewis

Magdalen College, Oxford 16 iunie 1953 Dragă doamnă A fost un gând frumos din partea dvs. să-mi împărtăşiţi aceste două mici ştiri. Dacă însă este bine pentru mine să le aud, asta e altă poveste! Ceva care mă ajută să cred în Providenţă este că în toate trenurile, hotelurile, restau­ rantele şi locurile publice nu am văzut decât o singură dată un străin citind vreuna din cărtile mele, desi ' ' prietenii mei se întâlnesc cu acest fenomen relativ des. Treburile sunt foarte bine aranjate. Sper că sunteţi bine, sănătoasă? Multe binecuvântări. Al dvs. C.S. Lewis Magdalen College Oxford 22 iunie 53 Dragă doamnă . . . Vă mulţumesc pentru scrisoarea dvs. de pe 1 8. Îmi pare foarte rău să aud că aţi căzut (asta sună sinistru, nu-i aşa!). Este cumplit: chiar mai rău decât durerea de după, aş spune, este momentul acela groaznic în care ştii că o să

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

23

cazi si , rea, e prea târziu să mai faci ceva. Întotdeauna îti minteşte foarte viu de vremurile copilăriei, când una din­ tre catastrofele cele mai dese era să cazi - şi chiar cred că durea mai rău atunci decât ne doare acum: iată un lucru printre multe altele - de care uităm când vrem să fim din nou copii! Dvs. şi cu mine, care încă ne delectăm cu poveşti, avem mai puţine motive să vrem să fim cu ade­ vărat copii din nou. Am păstrat plăcerile copilăriei şi am adăugat la ele câteva altele, de oameni mari. Ce nu s-a păstrat însă sunt simţurile. Ce insipide ne par acum, prin comparaţie, un ou sau o căpşună! Da: cred că cerul gurii e singura parte a mea de care trebuie să-mi fie dor. [ . . . ] Apropo, atunci când criticii spun „scrie ca o femeie", înţeleg prin asta ceva de rău? Oare ar trebui dispreţuite, după aceeaşi logică, poemele lui Sappho sau, că veni vorba, Magnificat-ul? Aveţi într-adevăr dreptate, nu am asistat la Încoronare. Sunt foarte de acord cu tot ce presupune şi am fost foarte mişcat de tot ce mi s-a spus; dar nu sunt genul care să se îmbulzească la patru ace în grupuri mari. Vremea a fost sinistră. Aşa cum dvs. aţi uitat cum anume a început discuţia despre NOI, POPORUL, şi eu am uitat acum ce ziceam cu asta! Este unul din felurile în care corespondenţa se deosebeşte de conversaţie. Pe de altă parte, nici unul nu poate să-l întrerupă pe celălalt! O - eu tărăgănez des: de obicei atunci când îmi programez două lucruri diferite în acelaşi timp, în locuri diferite. Al dvs. C.S. Lewis

24

C.S. LEWIS

Magdalen College Oxford 10 iulie, 1953 Dragă doamnă . . . Vă mulţumesc pentru scrisoarea de pe 30 iunie. Poemul mi s-a părut interesant - în primul rând din punct de vedere metric. Prin prisma asta, versul al treilea este cel important: de remarcat felul în care păstrează cele cinci bătăi pentru că ne forţează să acordăm valoare deplină celor două monosilabe lungi - ,,one goal" - ,,Remember the 6nly, the 6ne g6al of life" '"'. Al doilea vers, unde cădeţi într-o măsură de patru bătăi, nu este nici pe departe la fel de bun, cred. ,,Doamne-ajută" la final e un pic slab, nu? Iar dacă e pus în gura lui Dumnezeu - aşa cum ne invită contextul -, devine şi uşor comic: ca în misterele medievale, în vechea piesă în care Dumnezeu, într-un moment de entuziasm, e racut să exclame „Pentru nu­ mele lui Dumnezeu!". Cât despre încoronare, stiti , , ce, aici oamenii nu au resimtit , această senzatie , de basm. Ceea ce i-a impresionat cel mai mult pe cei care au văzut-o a fost faptul că Regina însăşi a părut destul de copleşită de latura sacramentală a evenimentului. De aici sentimentul publicului de (abia dacă aş şti să-l descriu) - înmărmurire-milă-patos-mister. Punerea acelei coroane uriaşe şi grele pe capul mic şi tânăr devine un soi de simbol al situaţiei omenirii înseşi: omeni­ rea chemată de Dumnezeu să fie vicarul Lui şi mare preot pe Pământ, simţindu-se însă, totodată, atât de inadecvată. Ca şi cum El ar fi spus: ,,În dragostea mea inexorabilă, o ,·, ,,Ţineţi minte al vieţii singur, unic scop" (n. tr.).

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

25

să asez ' ' pericole si ' onoruri si ' deasupra prafului care esti responsabilităţi dincolo de înţelegerea ta". Ştiţi ce zic? Dacă nu simţim că am fost cu toţii încoronaţi - şi că încoronarea este cumva o splendoare tragică, chiar dacă splendidă -, nu am înţeles nimic. [ . . . ] Apropo, nu cumva un automobil este cel mai sigur loc în timpul unei furtuni: fiind izolat de pământ prin pneuri de cauciuc, care sunt non-conductibile? Sau doar îmi arăt eu ignoranţa? Al dvs. C.S. Lewis Magdalen etc. 1 aug [1953] Dragă doamnă . . . Vă mulţumesc pentru scrisoarea din 16. Grijile noastre climatice sunt tocmai opusul grijilor voastre: una dintre cele mai reci şi mai umede veri din câte îmi pot aminti. Dar mi-ar displăcea căldura voastră cu mult mai mult decât frigul nostru. Sunt foarte bucuros să aud povestirea cu preotul acela minunat. Cât de puţine ştiu cei care cred că sfinţenia ar fi plictisitoare. Atunci când o întâlnim cu adevărat (şi poate că, la fel ca dvs., şi eu am întâlnit-o numai o singură dată), este irezistibilă. Dacă doar 10% din populaţia lumii ar avea-o, oare nu s-ar converti în­ treaga lume şi nu am fi cu toţii fericiţi până la finele anului? Da, şi eu cred că sunt multe avantaje în a nu mai fi tânăr; si , sunt din toată inima de acord că este un noroc să nu mai fii la vârsta la care te aştepţi sau îţi doreşti să atragi sexul opus. E în firea speciei noastre, precum şi în

26

C.S. LEWIS

a altora, ca păsările tinere să se împăuneze cu penajul lor - în sezonul de împerechere. Problema, în lumea modernă, este însă că există o tendinţă de a grăbi pe cât posibil venirea acestei vârste, ca apoi să blocăm toate păsările în ea cât mai mult timp, pierzând astfel orice valoare reală a celorlalte părti ' ale vietii, ' într-o strădanie prostească şi ridicolă de a prelungi ceea ce, în fond, nu este nici perioada ei cea mai înţeleaptă, nici cea mai fe­ ricită ori inocentă. Bănuiesc că asta se întâmplă din mo­ tive pur comerciale: căci, la această vârstă a împăunării, păsările de ambele sexe au cea mai mare slăbiciune pentru cumpărături! Fireşte că nu pot avea nici o părere cu pri­ vire la alegerea dintre oraşul dvs. natal şi Washington, nu mai mult decât aş putea să aleg între Omsk şi Teheran! dar bineînţeles că vă ofer rugăciunile mele. Îmi pare rău să aud despre cădere: e cumplit. Trebuie să mă opresc acum, sunt mort de oboseală pentru că am stat în pi­ cioare toată dimineaţa printre rafturile de cataloage în bibliotecă si ' am verificat titluri de cărti ' si ' de editii. ' Ca irlandezul din poveste, cred că „Mai degrabă merg 1 O mile decât să stau una". Plec în Irlanda pe 1 1 , deci să nu fiţi surprinsă dacă nu o să auziţi nimic de la mine până la sfârşitul lui septembrie. Cu binecuvântări. Al dvs. C.S. Lewis

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

27

Magdalen 1 0 aug 53 Dragă doamnă . . . Tocmai am primit scrisoarea dvs. de pe 6. O, chiar vă înteleg: chiar si ' când esti ' tânăr, să-ti ' cauti ' o sluJ· bă e ceva care îti, frânge inima, iar ca să trebuiască să o faceri, din nou acum trebuie să fie pur şi simplu un - era să zic „pur şi simplu un Iad", dar nimeni care are o viaţă de rugă­ ciune si , smerenie, ca dvs., nu poate fi acolo, asa , că mai bine zic „Purgatoriu". (Aş avea motive întemeiate, de fapt, să-l numesc în alt fel, mai bun, decât „Purgatoriu". Ni se spune că până şi încercările prin care trecem în mod necesar pot deveni la fel de meritorii ca suferinţele volun­ tare dacă le luăm asupră-ne de dragul lui Hristos, şi fie­ care masă pe care o sărim poate fi convertită într-un post, dacă o sărim cum trebuie.) Presupun - deşi cel care nu suferă se sfieşte să i-o spună celei care chiar suferă - că ne face bine să ne vindecăm de iluzia „independenţei". Pentru că, desigur, independenţa, starea de a nu datora nimic nimănui, este veşnic imposibilă. Cine, în fond, este oare mai deplin dependent decât cel pe care îl numim omul „cu mijloace independente". Fiecare cămaşă pe care o poartă este cusută de alţi oameni, din alte orga­ nisme, si , singura diferentă , dintre el si , noi este aceea că Până si banii cu care el si-o cumpără au fost câstigati de alţi oameni. Desigur că s-ar cuveni să fiţi dependentă de fiica şi de ginerele dvs. Să-ţi susţii părinţii este una dintre cele mai vechi şi mai universal recunoscute datorii. Iar dacă s-ar întâmpla să vă daţi seama că ajungeţi depen­ dentă de oricine altcineva, asta nu trebuie să vă supere. Dar îmi pare foarte, foarte rău. Eu însumi sunt panicos )

'

'

J

'

28

C.S. LEWIS

când vine vorba de bani (o spovedanie deosebit de ruşi­ noasă si ' cu totul contrară cuvintelor Domnului Nostru), iar sărăcia mă înspăimântă mai rău decât orice în afara păianjenilor mari şi a falezelor: uneori am fi tentaţi să zicem că, dacă Dumnezeu voia să trăim precum crinii câmpului, ar fi putut să ne dea un organism mai asemă­ nător lor! Dar bineînţeles că El avea dreptate. Iar atunci când întâlneşti pe cineva care chiar trăieşte precum crinii, poţi să vezi că avea. Dumnezeu să vă aibă în pază şi să vă dea curaj. Sunt pe cale să plec în Irlanda, unde o să mă plimb de colo-colo, şi deci nu o să pot auzi veşti de la dvs. vreme de câteva săptămâni. Multe binecuvântări şi cea mai profundă compasiune. Al dvs. C.S. Lewis Magdalen College Oxford nov. 6/53 Dragă doamnă . . . O, sunt într-adevăr bucuros, chiar mă bucur. Si ' iată si ' ceva demn de ţinut minte. Fireşte că m-am rugat pentru dvs. zilnic, ca de obicei, dar în ultimul timp am început să o fac cu mult mai multă grijă, îndeosebi acum vreo două nopţi, cu un foarte puternic sentiment că ar fi aşa frumos dacă, cu voia lui Dumnezeu, aş primi o scrisoare de la dvs. cu veşti bune. Şi iată apoi, ca prin magie (cu adevărat magia cea mai albă din lume), scrisoarea a ajuns astăzi. Nu că ajutorul nu v-ar fi venit, de fapt, înainte de ruga mea (nu m-aş gândi altfel, ar fi nechibzuit), dar ca

SCRISORI CĂTRE O D OAMNĂ DIN AMERICA

29

şi cum, din tandreţe pentru credinţa mea slabă, Dum­ nezeu m-a mişcat să mă rog cu o fervoare specială chiar înainte să-mi ofere darul. Cât de adevărat este că rugă­ ciunile noastre sunt de fapt rugăciunile Lui; El vorbeşte cu El însuşi prin noi. Sunt de asemenea foarte mişcat să aud cum aţi fost sprijinită de-a lungul acestei perioade de nelinişti. Căci uneori chiar suntem tentaţi să credem că, dacă El voia să fim la fel de linistiti , , precum crinii câmpului, ar fi putut să ne dea cu adevărat o constituţie mai asemănătoare lor! Însă apoi, când este nevoie, El îndeplineşte în noi instrucţiunile Lui, altfel imposibile. De fapt, tot El trebuie oricând să le facă pe toate - toate rugăciunile, toate virtuţile. Nu e o doctrină nouă, doar am pătruns-o eu ca pe ceva nou. Iertaţi-mi scrisoarea scurtă şi foarte inadecvată subiectului: sunt în prezent atât de ocupat (deşi nu într-un sens nefericit), că nu-mi mai văd capul de treabă. Domnul să vă binecuvânteze. Al dvs. C.S. Lewis

Magdalen College Oxford 27/xi/53 Dragă doamnă . . . Vă mulţumesc pentru scrisoarea dvs. din nov. 23. Avem multe lucruri în comun în acest moment, întrucât şi eu sunt mort de oboseală (ca un cal de trăsură) şi am şi eu sinuzită. Nu prea cred că-i spunem „catar" aici. Unul dintre simptomele sinuzitei este un catar intens, şi dat fiind că nici unul din noi nu auzise de s. până relativ de

30

C.S. LEWIS

curând, presupun că se diagnosticau greşit cazurile ca fiind catar pur şi simplu. Din experienţa mea, atunci când produce cel mai mult catar, produce cea mai puţină sufe­ rinţă şi viceversa. Apropo de somn: nu vi se pare că marele secret (dacă poate fi el pus în practică) este să nu-ţi pese dacă dormi sau nu? Somnul este o scorpie care îşi dispre­ tuieste dar îi seduce pe cei care-l dispretuiesc. ' ' petitorii, ' ' Mă simt exact ca dvs. cu privire la gălăgia comercială oribilă în care au transformat Crăciunul. Eu nu trimit nici o carte poştală şi nu dau cadouri decât copiilor. Este amuzant să vă văd de acord cu ceea ce credeţi că sunt părerile mele despre rugăciune: puteţi fi foarte bine de acord, căci nu sunt ale mele, ci ale Scripturii. ,,Rugă­ ciunile noastre sunt Dumnezeu vorbind cu El însusi" ' este pur şi simplu Romani 8, 26-27. Iar „să te rogi până la sfârşit" este, desigur, vechea noastră cunoştinţă, pilda Judecătorului Nedrept. Sunt convins că vă veţi bucura să auziţi că experienţele dvs. recente au fost un mare ajutor şi o „coroborare" pen­ tru mine. Sunt de asemenea foarte constient (si ' ' eram îndeosebi când mă rugam pentru dvs. în timpul cât n-aţi avut o slujbă) că neliniştea nu este doar o suferinţă pe care trebuie să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne-o domolească, ci şi o slăbiciune pe care trebuie să Îl rugăm să ne-o ierte căci El ne-a spus să nu ne îngrijim de ziua de mâine. Vestea că aţi fost, în mod aproape miraculos, păzită de acest păcat şi cruţată de această suferinţă - şi de aici speranţa că vom afla cu totii ' - m-a ' o milostivire în vremuri de restriste ' asa întărit foarte mult. Domnul să vă binecuvânteze. Al dvs. C.S. Lewis

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

31

Magdalen College Oxford 1 ian. 1954 Dragă doamnă . . . Îţi mulţumesc pentru scrisoarea dumitale de pe 28, la care mi-e teamă că nu pot oferi decât un foarte scurt răspuns, căci corespondenţa de Crăciun m-a „dărâmat". Iarna înseamnă pentru mine în primul rând muncă grea, istovitoare - scris, scris, scris, până ajung să spun, cu răutate, că, dacă ar fi mai puţină bunăvoinţă (pusă în scrisori), ar fi mai multă pace pe Pământ. Zău, sunt de acord cu dumneata cu privire la sinus (am fost avertizat să nu fac, sub nici o formă, operatie, si ' ' asta de toată lumea care a făcut-o. Un medic mi-a spus că ar vrea să cheme în instanţă pe orice chirurg care o practică. Asta te interesează şi pe d-ta!). Sunt convins că, atunci când Domnul permite vreunei pricini precum boala, o grevă în transporturi sau o alarmă stricată să ne ţină să nu ajun­ gem la liturghie, El are motivele Lui întemeiate pentru care nu doreşte atunci să mergem. Putem fi încredinţaţi că El, care a avut grijă ca cei 5000 să nu cumva să ,,leşine" de foame pe drumul spre casă, ştie cu siguranţă mai bine când avem nevoie de somn chiar mai mult decât de litur­ ghie. Nu cred că este ceva superstiţios în povestea dumitale despre Voce. Toate aceste vedenii sau „auzenii" în mo­ mentul morţii sunt foarte bine documentate: fac parte din cu totul altă categorie decât poveştile obişnuite cu fantome. Sunt foarte bucuros că oamenilor le-a plăcut poemul du­ mitale (poemul o merita), şi că ţie ţi-a plăcut al meu 1 , din 1. Vezi „The Nativity" în Poems a lui Lewis.

32

C. S . LEWIS

care - ceva foarte neobişnuit pentru mine - nu-mi pot aminti acum nici un cuvânt. Dar trebuie acum să mă opresc; îţi doresc şi mă rog pentru „o scăpare fericită din toate nenorocirile tale" şi zile mai bune în 1954. Al dumitale C.S. Lewis Magdalen College Oxford 24/1/54

Dragă doamnă . . . Îţi mulţumesc pentru pachetul adorabil de scrisori şi poze din partea familiei - cu care, aşa cum ai putut prevedea, m-am delectat: le-am scris o scrisoare adresată tuturor fără să menţionez poemul, din câte înţeleg nu ar trebui să ai un exemplar. Par o familie minunată. Dar bănuiesc că nu o să le dai toată trilogia? Hidoasafortăreaţă mi s-ar părea atât nepotrivită, cât şi de neînţeles pentru copii chiar şi Perelandra e cam îndoielnică. Sper că ai scăpat de răceală. Pare că n-ai cum te păzi de ele, nu? O parte din mine aproape că te invidiază pentru zăpada aceea groasă: zăpadă adevărată. E foarte târziu în noapte şi scriu oribil, aşa că trebuie să mă opresc. Multe binecuvântări. Al dumitale C.S. Lewis

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

33

Magdalen College, Oxford 26/1/54 Dragă doamnă . . . Îţi mulţumesc pentru scrisoarea de pe 2 3 şi pentru ver­ surile mele, de care uitasem aproape complet. Ciudat că nu sunt aşa rele cum mă temeam. Îmi pare foarte rău că eşti răcită. Ştii, ar trebui să nu ne lăsăm descurajaţi de medicii ăştia moderni care spun virus la răceală şi strep­ tococ la durerea de gât! (Îţi place Montaigne? El vorbeşte de cum „Ţăranii fac totul mai uşor prin cuvintele lor. Pentru ei, ftizia e doar o tuse şi cancerul doar o durere de burtă". ''' ) Ar fi trebuit să stai toată ziua la căldură, înfofolită în pat, decât să încerci să scrii şi să te plimbi prin cameră. Nu putem spune că Alfred, Egbert şi ceilalţi fac parte din linia de succesiune „britanică". Ei reprezintă linia „engleză", anglii, care vin din Angel, din Danemarca de Sud. Prin linia britanică se înţelege linia celtă, care trece prin Tudori la Cadwallader şi ajunge până la Arthur, Uther, Cassivelaunus, Lear, Lud, Brutus, Enea, Jupiter. Actuala familie regală poate să pretindă că descinde din ambele linii, britanică şi engleză. Bănuiesc că putem cu totii , spune acelasi , lucru: întrucât fiecare are 2 părinti, , 4 bunici, 16 străbunici ş.a.m.d., se presupune că fiecare se trage din aproape toată lumea care trăia pe această '� Vezi Montaigne, Eseuri III, 12, tr. Vlad Russo (în curs de apariţie la Humanitas): ,,Până şi numele pe care le dau bolilor le înmoaie şi le îmblânzesc asprimea. Ftizia e o tuse pentru ei; dizen­ teria, o pântecăraie; pleurezia, un simplu guturai; şi fiindcă le numesc cu atâta blândeţe, le îndură tot aşa" (n. red.).

C.S. LEWIS

34

insulă în anul 600 d.Hr. În ultimă instantă, ' fiecare este înrudit cu oricine de pe planetă: în acest sens destul de literal, suntem cu toţii „un singur trup". Bineînţeles că nu încerc să ignor deosebirea dintre un nepot de ţărani ca mine şi cei de sânge nobil (dimpotrivă, mi se pare drăguţă). Remarc numai că nobleţea nu stă în a avea o veche descendenţă (ceva ce cu toţii avem), ci în faptul de a fi fost ilustru vreme de atâtea generaţii, încât să fi fost consemnate mai multe dintre acestea. Sper că vei fi fiind deja mai bine când vei primi aceste rânduri. Al dumitale C.S. Lewis

Dragă doamnă

Magdalen College Oxford feb 22/54

Îmi pare chiar foarte rău să aflu că treci din nou prin atâtea nelinişti. (Apropo, nu „plânge interior", ca să te alegi cu o durere în gât. Dacă trebuie să plângi, plângi: un urlet cinstit, ca la carte! Cred că nu plângem destul în vremurile noastre - mai ales bărbatii. ' Enea si ' Hector si Beowulf, Roland si Lancelot boceau ca niste ' , , scolărite, , ' noi de ce nu am face la fel?) Data trecută, ai fost sprijinită atât de minunat în grijile dumitale; o să mă rog să se întâmple iarăşi la fel. Nu am protestat cu privire la faptul că familia ar citi trilogia' pe motiv că ar fi prea dificilă - asta nu are cum I . Departe dep laneta tăcută, Perelandra şi Hidoasafortăreaţă.

S CRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

35

dăuna -, ci din cauză că în ultima există atât de mult rău, într-o formă care nu e, cred, potrivită vârstei, precum şi multe probleme specific sexuale, la care nu le-ar face bine să se gândească acum. Îndrăznesc să spun că Departe de planeta tăcută este în regulă: Perelandra, ceva mai puţin: H.F foarte nepotrivită. Nu cred deloc că a preţui sângele vechi sau nobil în­ seamnă „snobism". Snobismul e dorinta ' lacomă de a-i cunoaşte pe cei care sunt de sânge albastru, dorinţa meschină de a-i flata ori dorinţa vanitoasă de a te mândri cu faptul că-i cunoşti. Cred că este destul de legitim să simţi că astfel de lucruri sporesc interesul faţă de o persoană care este deja drăguţă, din alte motive, la fel cum un hotel care ar fi deja plăcut ar avea în ochii mei mai mult şarm dacă ar fi situat într-o clădire de „interes istoric". Scriu în mare grabă - nu o pot face în timpul orelor de lucru, ca dumneata! Dar nu te compari oricum cu Lamb: din câte îmi pot da seama, toate scrisorile sale, care acum se întind pe două volume, au fost scrise la birou. Fericite vremuri. Sper, aşadar, că-mi vei da veşti mai bune data viitoare. Domnul să te binecuvânteze. Al dumitale C. S. Lewis .

36

C.S. LEWIS

Magdalen College Oxford martie 1 0/54 Dragă doamnă . . . Îmi pare rău că lucrurile nu merg mai bine. Sunt foarte derutat de oamenii ca secretara dumitale de comitet, oa­ meni pur şi simplu neplăcuţi. Mi se pare mai uşor să înţeleg marile crime, căci materialul brut pentru ele există în noi toţi; dar o fire dezagreabilă şi atât, care nu pare să-şi aibă obârşia în vreo patimă recognoscibilă, e un mister. (Ca odată, în tren, când l-am întrebat pe un necu­ noscut: ,,Ştiţi când ajungem la Liverpool?" şi mi-a răs­ puns: ,,Nu sunt plătit să vă răspund la întrebări: întrebaţi-l pe controlor".) Am întâlnit asta cel mai des la băieţi, ceea ce mă face să cred că vine dintr-o nesiguranţă interioară­ un sentiment nelămurit că esti ' un Nimeni, o încăpătâ' nare puternică de a fi Cineva, şi o credinţă că vei putea obţine asta prin aroganţă. Dat fiind că dumneata nu ai cum să-i răspunzi, probabil că asupra dumitale se răs­ frânge o mare parte din aroganţa resentimentară pe care i-o trezesc alţii, cei pe care nu se poate descărca, pentru că ei îi pot răspunde. (Un astfel de bătăuş dintr-o piesă elisabetană, după ce e pus la punct de cineva pe care nu îndrăzneşte să-l înfrunte, spune: ,,Merg acasă şi îmi bat toţi servitorii".) Dar nu ar trebui să te încurajez să con­ tinui să te gândeşti la ea: până la urmă, acesta este aproape cel mai mare rău pe care ni-l pot face oamenii neplăcuţi­ să devină o obsesie, să ne bântuie mintea. Soluţia este să spui o rugăciune scurtă pentru ei şi apoi să treci la alte subiecte, dacă reusesti. ' ' Sper să se concretizeze cealaltă slujbă.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

37

Mi s-a părut că poemul acelei doamne denotă un foarte bun crestinism, dar nu e si ' ' un poem foarte bun: nici o vitalitate ritmică, nici un motiv pentru care versurile să se încheie acolo unde o fac, nici o melodie vocalică. Ce-i drept, eu sunt demodat. Cred că vers fibre nu-şi atinge scopul decât în câteva poeme excepţionale şi că preva­ lenta ' lui a reusit ' să distrugă arta. Şi eu am făcut oreion ca adult. Nu mi-a păsat cât timp am avut febră: dar când am aJ· uns în convalescentă ' si ' aveam un apetit convalescent, şi până şi gândul la mâncare mă făcea să salivez şi să mă doară - vai! Nu înţelese­ sem niciodată până atunci cu atâta claritate „neascultarea din mădularele mele">', . Într-adevăr, ,,oricine se uită la farfuria cu suncă si ' ' ouă, poftind-o, a si ' comis micul deJ· un cu ea în inima lui"'° "'' (sau în glandele sale). Aştept cu nerăbdare toate veştile dumitale, şi mă rog întotdeauna nu numai să găsesti ' o rezolvare fericită, ci si ' să ai un sprijin în toate aceste nelinişti temporare. Al dumitale C.S. Lewis

'� Vezi Romani 7, 23. Citatele biblice sunt preluate din Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994 (n. tr.). '"''' Aluzie la Matei 5, 28 (n. tr.).

38

C.S. LEWIS

Magdalen College Oxford 31 martie 54 Dragă Mary (Ca să răspund complimentului tău: toţi prietenii îmi spun Jack.) Îmi pare rău că persecuţia continuă. Am în­ durat asa ceva la scoală, în armată si aici, în primul an de muncă; îţi întunecă foarte mult viaţa. Presupun (deşi pare un gând aspru) că ne-ar păsa mai puţin de umilinţe dacă am fi mai umili. În orice caz, este o formă de suferinţă pe care putem încerca să o oferim, în felul nostru mărunt, împreună cu umilinţa supremă a lui Hristos Însuşi. Se vorbeste mult în N.T., dacă observi, despre umilintele Lui ca fiind distincte de suferinţele Lui în genere. Iar cei umili si smeriti sunt cei care primesc toate binecuvântările din Magnifi.cat. Prin urmare, în situaţia în care te afli, eşti, din punct de vedere spiritual, mult mai în siguranţă decât în cea opusă. Da, am citit povestea lui Martin, cu mult interes. Nu cred însă că nonşalanţa poliţistului ar fi unul dintre meritele ei: cred că înseamnă doar că Martin (în mod foarte firesc) se află încă la stadiul în care îşi imagi­ nează un eveniment fară să-şi imagineze încă şi reacţiile la acesta. Asta are, bineînţeles, un efect comic fantezist asupra cititorului matur, dar este un accident. Cât de multă dreptate ai să vezi că mânia (chiar şi îndreptată împotriva ta însuţi) ,,nu lucrează dreptatea lui Dumne­ zeu" ''' . Nu trebuie niciodată să fim nici multumiti, nici nerăbdători cu noi însine. Bătrânul meu duhovnic (acum răposat) obişnuia să insiste asupra nevoii de a avea cele trei Răbdări: răbdare cu Dumnezeu, cu aproapele, cu mine )

)

)

)

)

)

)

)

)

,., Vezi Iacov 1, 20 (n. tr.).

)

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

39

însumi. Ar trebui oare vreodată să ne neliniştim din cauza oreionului la o femeie? Uneori este grav la bărbaţi dacă se îmbolnăvesc ca adulţi. Da, sunt sătul de poeţii noştri abracadabrişti. Ce îi trădează este că admiratorii lor de­ claraţi dau interpretări destul de contradictorii pentru acelaşi poem - sunt gata să cred că o imagine neinteligi­ bilă reprezintă de fapt un cal foarte bun, dacă toţi admi­ ratorii ei îmi spun asta; dar dacă unul îmi zice că e un cal, altul că e o corabie, altul o portocală şi celălalt că e Mun­ tele Everest, mă dau bătut. Multe binecuvântări. Al tău Jack P.S. - Vorbesti Te referi , de „cultul OBTUZITĂTII". , la ceva ABSTRUS, OBTUZ sau OBSCUR? Lord Dunsany este un scriitor de proză glorios: încearcă The Charwo­ man's Shadow. Magdalen College, Oxford. 1 7 aprilie 1 954.

Dragă Mary Doar o fiţuică mică, întrucât toată lumea îmi scrie de Paşti, astfel încât ceea ce s-ar cuveni să fie un punct lu­ minos din an ameninţă să devină unul foarte întunecat pentru mine. Ai putea, te rog, să eviţi întotdeauna perioa­ dele de „vacanţă" când îmi scrii? Multe binecuvântări şi sper că noua slujbă o să meargă bine. Al tău, Jack

40

C.S. LEWIS

Magdalen College Oxford 27 mai 1954 Dragă Mary Îti pentru scrisoarea din 24. Mă bucur să aud ' multumesc ' că te-ai mutat într-un loc mai plăcut şi sper să se aştearnă o mare binecuvântare atât peste el, cât şi peste noua slujbă. E foarte importantă economia de timp şi de bani daţi pe autobuz: sau, mai degrabă, dacă experienţele noastre se aseamănă vreun pic, nu atât timpul petrecut în călătoria propriu-zisă, cât aşteptatul în staţie, adesea pe ger sau pe arşiţă. Nu am nici o idee ce este un „pent-house apart­ ment"! Îmi pare rău să te dezamăgesc cu fragmentul ăsta de scrisoare, dar sunt încă foarte prins (şi nu văd scăpare mai devreme de august), iar volumul de scrisori e peste medie de săptămâni întregi: nu-mi dau seama de ce. E o primăvară întârziată şi rece aici, dar mai avem şi zile fru­ moase. Soarele doar flirtează cu noi şi dispare. Continui să mă rog pentru tine. Al tău întotdeauna Jack Magdalen College Oxford. 14 iunie 1954. Dragă Mary Da, am terminat cu scrisorile de Paşti şi sunt acum cu examenele. Am ajuns la 20 de foi pe zi (inclusiv dumini­ cile), asta de şase săptămâni - examenele viva voce o să-mi ia opt ore pe zi. Voi deveni din nou om pe la

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

41

sfârşitul lui septembrie. Între timp, multă dragoste şi gânduri bune. Al tău, Jack

Magdalen College Oxford sept 19/54 Dragă Mary M-am Întors ieri din vacantă ' si ' m-a întâmpinat teancul obişnuit de scrisori, care te face să te întrebi dacă merită să mai pleci undeva. (Am fost în Irlanda, la Donegal, care e minunat. Munţi care arată toţi ca într-un basm, văi împădurite, nisipuri de aur şi miros de turbă din fiecare casă.) Mă bucur că nu am trecut prin canicula de la voi! Felul în care o descrii mă face să fiu pe deplin împăcat cu vara neobişnuit de rece şi umedă pe care am avut-o aici. Dar chiar mi-ar fi plăcut să întâlnesc un Iepure vedetă la intrarea în culise! Am fost foarte bucuros să aud despre. . . (Ce diferite sunt fetele faţă de băieţi! La vârsta ei, să pri­ mesc haine ar fi fost pentru mine cel mai plicticos cadou.) Cât despre lipsa de educaţie religioasă: desigur că e de­ plorabil, dar adu-ţi aminte că adesea educaţia religioasă are tocmai opusul efectului scontat, că mulţi atei invete­ raţi provin din familii pioase. Nu putem oare spera, cu mila lui Dumnezeu, că un efect simetric s-ar putea pro­ duce în cazul ei? Părinţii nu sunt Pronia divină: relele lor intenţii pot fi la fel de uşor zădărnicite ca cele bune. Poate că rugăciunea văzută ca o plăcere secretă cu care tatăl nu e de acord capătă un farmec propriu, pe care nu-l

42

C.S. LEWIS

regăseşti în casele unde este o obligaţie. Şi felicitări pentru [includerea în] Virginia Anthology. [ . ..] Înţeleg bine frica de bătrâneţe. Şi cu siguranţă faci cel mai bun lucru me­ ditând la suferinţele Domnului Nostru. (Ptiu - pe lângă toate scrisorile, am primit acum un telefon prin care sunt anuntat ' că e „o doamnă" în salon care vrea să vină să mă vadă). Am fost numit profesor la Cambridge, ceea ce înseamnă mai putină muncă si un salariu ' ' deci, fireste, ' mai mare (ăsta e mersul lumii). Am si ' reumatism, dar nu foarte sever: doar un sentiment continuu că tocmai am străbătut 20 de mile pe un drum destul de accidentat! Este bine că pot scrie din nou; am avut o vară foarte haotică. Continui să mă rog pentru tine. Al tău Jack Magdalen College, Oxford. 9 oct 54 Dragă Mary Îţi mulţumesc pentru scrisoarea de pe 6; mi-a plăcut poe­ mul anexat. În multe părţi din Irlanda se crede încă în zâne - Shidhe (pronunţat Shee) - şi sunt foarte temute. Am stat într-un minunat bungalou din comitatul Louth, unde se spunea că pădurea este bântuită şi de o fantomă, şi de zâne; dar sătenii ocoleau pădurea din cauza zânelor. Ceea ce-ţi oferă perspectivă - o fantomă este mult mai puţin înspăimântătoare. Un om din Donegal i-a poves­ tit pastorului, pe care îl cunosc, că într-o noapte, pe când el mergea pe plajă spre casă, o femeie a ieşit din mare, iar

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

43

,,faţa ei era pală ca aurul". Am văzut un pantof de spiriduş, cadou fa.cut unui medic de către un pacient recunoscător. Era la fel de lung (şi doar un pic mai gros) ca arătătorul meu, din piele fină si ' cu talpa usor ' uzată. Dar scoate-ti ' din cap orice impresie ai avea despre creaturi nostime sau încântătoare. Sunt groaznic de temute, şi sunt numite „oameni buni", nu pentru că ar fi cu adevărat bune, ci pentru a le domoli mânia. Nu am găsit pe nimeni care să creadă sau să fi crezut (în Anglia sau Irlanda) în zânele micuţe ale lui Shakespeare, care sunt pură invenţie lite­ rară. Spiriduşii sunt mai mici decât oamenii, dar majo­ ritatea zânelor sunt de-o statură cu noi, unele mai mari. Nu ştiu de vreo catedră ori de altceva care ar putea per­ mite astăzi o bătrâneţe confortabilă în ţara asta. Pensiile si sunt taxate ca „venit necâstigat prin muncă", ' ' ' investitiile aşa că rămâne foarte puţin din ele. Va fi o sarcină destul de grea să traduci o carte din franceză fără să ştii limba, doar 'cu ce găsesti Nu văd cum vreun dictio' în dictionar! ' ' nar te-ar putea face să înţelegi o frază precum est ce qu'il y en avait. Ia traducerea în franceză a unei cărţi pe care o ai deja în engleză (de pildă Biblia) şi încearcă să prinzi sensul limbii de acolo. Sau poate Leul, vrăjitoarea şi d. 1 în franceză, pe care ţi-l trimit, ar fi mai la zi şi mai idiomatic. Între noi fie spus, nu cred că vei traduce cartea foarte bine, dar vei învăta ' destul de multă franceză între timp, şi următoarea încercare ar putea fi bună. Mi-aş dori să-ţi pot alina vreunul din necazuri - dar I . Le Lion et la Sorciere Blanche, traducerea în franceză a romanului Leul, vrăjitoarea şi dulapul de Lewis.

44

C.S. LEWIS

este foarte limpede că Duhul Sfânt te conduce prin toate. Cu toată binecuvântarea. Al tău Jack Lewis

Magdalen

1 nov 54

Dragă Mary Dacă îmi spui că nu ştii franceză, atunci normal că te cred! Dacă erai doar sfioasă şi acum te şochează că te-am crezut pe cuvânt - ei bine, asta te va „învăta" , , să renunti la falsa modestie. Cu mine pot să te asigur că astea nu merg niciodată. Dacă un om îmi spune că nu poate să facă ceva, îl voi crede întotdeauna: el stie , mai bine! Îmi pare foarte rău să aflu că ai fost bolnavă. Nu am nici o idee care este „vechiul necaz" de care vorbeşti. Oricum ar fi, sper că a trecut iarăşi cu bine. Cât despre numărul de exemplare din Lion et la Sorciere, presupun că preţul, numele şi adresa editurii sunt tipărite pe carte şi că o comandă la editură, care să includă banii pe preţul cerut, va obţine bunurile dorite! (Oamenii mă tot întreabă cum să găsească cutare carte, şi mi se pare o întrebare ciudată. Sunt oare la fel de nedumeriţi când vor un sac de cărbuni sau o sticlă de gin?) [ . . . ] Nu, reumatismul meu nu este chiar aşa rău. Am doar o durere teribilă la piciorul stâng, încât după 50 de yarzi el începe să se vaite „Stop! Stop! Mergem deja de 25 de mile", în timp ce dreptul e bine, sănătos. Adevărata problemă este că am început să mă îngraş oribil de tare şi piciorul mă supără tocmai acum, când ar trebui să merg mult ca să slăbesc. Nu mai mănânc

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

45

cartofi, lapte şi pâine: faptul că trebuie să postesc din motive medicale e poate pedeapsa cuvenită fiindcă nu am postit îndeajuns din motive mai înalte! Ţi-am spus că am fost făcut profesor la Cambridge? O să preiau postul de pe 1 ianuarie, la Magdalene College, Cam­ bridge (Anglia). Observă diferenţa de scriere. Înseamnă de fapt mai puţină muncă pentru o leafă mai mare. Şi cred că o să-mi placă la Magdalene mai mult decât la Magdalen. Este un colegiu micuţ (arhitectural, e o biju­ terie) si ' toti ' conser' sunt de modă veche, piosi, ' blânzi si vatori - spre deosebire de Magdalen, care e de stânga, ateu, cinic, rece si ' învechi' imens. Poate că „bătrânica" si tul care eram aici o să fie acolo un enfant terrible. E plăcut că mă aflu în continuare în grija Sf Maria Magdalena: pesemne că de-acum a ajuns să-mi înţeleagă firea mai bine decât un străin, nu crezi? Zilele trecute mi-a devenit limpede sensul alegoric al marelui ei gest. Vasul preţios de alabastru care trebuie spart peste Picioarele Domnului este inima. E uşor de spus, dar greu de făcut. Iar ce e în vas devine parfum numai atunci când vasul se frânge. Cât timp conţinuturile stau la adăpost în vas, sunt mai de­ grabă lături. Totul e foarte alarmant. Al tău Jack

46

C.S. LEWIS

Magdalen College, Oxford 1 7 nov, 54 Dragă Mary Nu am timp să-ţi scriu cum se cuvine, dar îţi trimit câteva rânduri ca să-ţi mulţumesc pentru cele două scrisori. Nu trebuie să-ţi ceri scuze pentru gluma ta cu franceza: sin­ gura ei vină, ca glumă, este că a fost puţin complicată! Nevralgia urechii e un prieten vechi, de obicei cred că e de vină curentul. Multe binecuvântări. Al tău Jack Magdalen College Oxford 20 nov 54 Dragă Mary Îţi mulţumesc pentru revistă. Cred că al tău „poiem" sur­ prinde foarte bine splendoarea şi rigiditatea atmosferei bizantine. Cât despre McCarthy, nu am întâlnit pe ni­ meni, fie el american sau englez, care să nu vorbească despre el cu groază. Un elev american foarte inteligent a zis că „este Hiderul nostru potenţial". În grabă. Al tău Jack

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

47

The Kilns, Headington Quarry, Oxford 29/1/55 Dragă Mary Da, te-am tratat (şi nu doar pe tine) prost în ultimul timp, dar am, cred, şi nişte motive întemeiate. Mai întâi am avut oaspeţi; apoi au fost pregătirile pentru mutat; apoi mutatul în sine (moment în care fratele meu s-a îmbol­ năvit, şi deci a trebuit să mă ocup singur de toată cores­ pondenţa) , apoi instalatul la Cambridge, plus diferite bucurii, cum ar fi câteva ţevi sparte; un du-te-vino repe­ tat - de fapt, o perioadă în care viaţa a părut să constea doar în călătorit şi scris scrisori - stiloul a devenit pentru mine ceea ce e vâsla pentru un sclav la galere; apoi (mul­ ţumesc lui Dumnezeu) gripă şi lungi zile semicomatoase de stat în pat. Ieri a fost prima zi în care am ieşit. Sper să mă întorc la muncă şi la Cambridge joia viitoare. Ar fi fost deci la fel de probabil să călăresc într-o cursă cu obstacole pe cât a fost să scriu un poem! Dar niciodată nu te-am uitat în rugăciunile mele. Încearcă, prin urmare, să nu fii rănită de tăcerea mea. Si mereu minte că , tine , nu există vreo perioadă a anului în care să fiu mai puţin dornic să scriu decât în preajma Crăciunului, întrucât atunci sarcina este şi cea mai grea. Bănuiesc că ai o idee foarte falsă despre cum arată zilele mele! Îmi pare rău din inimă pentru „problemele fizice" prin care treci şi sper că „examenul" (care e întotdeauna ceva oribil, fie el sco­ lastic, medical sau poliţienesc!) s-a terminat cu bine. Acum chiar trebuie să mă ierţi: după cum poţi observa, abia '

48

C.S. LEWIS

îmi pot formula scrisorile în mod lizibil! Domnul să te binecuvânteze. Al tău Jack

De la Magdalen College, Cambridge

20/2/55

Dragă Mary Mulţumesc pentru scrisoarea de pe 14. Dar de ce oare nu ai scris-o cu o zi mai târziu, ca să-mi spui şi rezultatul examenului? Nu cred că ar trebui să încercăm să tinem ' pasul cu rugăciunile noastre obişnuite atunci când suntem bolnavi sau extenuaţi. Nu aş spune asta unui înce­ pător care încă trebuie să-şi facă un obicei. Însă tu ai trecut de acest stadiu. Viaţa creştină nu trebuie transfor­ mată într-un sistem legal migălos, ca cel mozaic, [şi asta din] două motive: (1) Provoacă scrupule atunci când nu respectăm rutina (2) Provoacă prezumţie atunci când o respectăm. Nimic nu dă cuiva o constiintă ' , ' în mod înselător „bună" mai mult decât regulile respectate chiar şi în absenta , totală a vreunei carităti , sau credinte , reale. Iar cei care nu merg la liturghie cu aprobarea duhovnicului şi la porunca medicului sunt la fel de ascultători ca aceia care merg. Verifică tot ceea ce spun cu confesorul tău: sunt convins că va zice acelaşi lucru. Şi desigur că pre­ zenta , lui Dumnezeu nu este una si , aceeasi , cu sentimentul prezenţei lui Dumnezeu. Acesta din urmă se poate datora imaginaţiei; la prima poţi fi părtaş fără vreo „consolare sensibilă". Tatăl nu era într-adevăr absent de lângă Fiu

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

49

când Fiul a strigat „pentru ce M-ai părăsit?". Îl vezi pe Dumnezeu Însuşi, făcut om, cuprins de sentimentul, uman, de a fi abandonat. Găsim o puternică analogie în natură, ciudată poate venind de la un burlac care îi scrie unei domnişoare, dar mult prea lămuritoare ca să nu o folosesc aici. Actul zămislirii unui copil ar trebui să fie acompaniat de plăcere, şi de obicei este. Dar nu plăcerea e cea care produce copilul. Atunci când există plăcere, aceasta poate fi sterilă: când nu există plăcere, actul poate fi fertil. La fel stau lucrurile şi în căsătoria spirituală a lui Dumnezeu cu sufletul. Nu senzaţia prezenţei, ci prezenţa însăşi a Duhului Sfânt este cea care îl zămisleşte pe Hris­ tos în noi. Sentimentul prezenţei este un har supraadău­ gat pentru care trebuie să mulţumim atunci când ne este dat, si ' asta e tot. Îmi pare rău că esti ' atât de muncită. Mulţumesc pentru recenzia la cartea lui Griffiths, pe care desigur că deja am citit-o cu delectare. Şi sunt atât de bucuros pentru Desfiinţarea omului - aproape că este cartea mea favorită, dar în general a fost aproape complet ignorată de public. Trimite-i Fandei toată dragostea: ador pisicile. Şi să ne rugăm unul pentru celălalt, întotdeauna. Al tău Jack

50

C.S. LEWIS

The Kilns Kiln Lane Headington Quarry Oxford, Anglia 2 1 /3/55 Dragă Mary Îţi mulţumesc pentru scrisoarea de pe 16. Regret din inimă să aud de toate lucrurile şocante care ţi s-au întâm­ plat. Partea bună este rezultatul analizelor: iată ceva ce nu o să-ţi mai stea pe cap. Am impresia, nu numai de la tine, ci şi din partea multor altor corespondenţi, că în ţara dumitale oamenii sunt mult prea preocupaţi de ches­ tiunile medicale: citesc şi gândesc prea multe despre să­ nătate şi merg prea des la medic! Mi se pare nebunesc să-ţi faci o operaţie dacă nu este vorba ori de ceva mărunt, ori de ceva care e neapărat necesar. Medicul meu, care întâmplător îmi este şi unul dintre cei mai apropiaţi prie­ teni (e romano-catolic), îmi spune că marea majoritate a bolilor sunt fie incurabile, fie se vindecă de la sine în timp (din fericire, mai multe sunt cele din urmă). I-am spus: ,,După ce beau sirop de tuse câteva zile chiar tuşesc mai puţin". Mi-a răspuns: ,,Da, asta pentru că nu începi să iei medicamente decât când tusea devine cu adevărat supărătoare, iar asta se întâmplă când s-a ajuns la o stare critică; apoi ar trece oricum, în cam tot atâta timp, indi­ ferent dacă iei sau nu siropul". Nu am înţeles o bună parte din alarmanta ta istorisire. În ce fel a-ţi tăia linia de telefon poate însemna o protecţie împotriva unei agre­ siuni? Mi se pare un non sequitur la fel de mare ca a te plimba pe stradă înarmat pentru a te proteja de apelurile telefonice! Sigur că povestea în sine nu e o glumă şi că ai

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

51

toate motivele să fii foarte tulburată: sper că acum îţi este mai bine. Vorbeam zilele astea despre câini şi pisici şi am decis că ambii au conştiinţă, însă câinele, fiind o persoană cinstită, smerită, are întotdeauna o constiintă , ' vinovată, în timp ce pisica este un fariseu şi are o conştiinţă întotdeauna împăcată. Când stă şi se uită la tine intimidant, ea îi mulţumeşte lui Dumnezeu că nu este precum câinii, oamenii sau chiar ca alte pisici'°'! Îţi trimit scrisoarea par avion pentru că mi-ai pus în plic timbre. Timbrele sunt însă destul de inutile aici, să stii, si , ' în viitor o să continui să folosesc celelalte mijloace. Costurile de expediere înseamnă o parte destul de serioasă din bugetul meu săp­ tămânal. În mare grabă - sper că lizibil - şi cu toată simpatia şi binecuvântările. Oremus pro invicem, cum spuneţi voi. Al tău Jack

The Kilns etc.

24/3/55

Dragă Mary Numai câteva rânduri de sprijin şi încurajare înainte de operatie. ' de criză, credinta ' ne poate fi întărită, ' În situatii si mă rog ca asa să fie si acum. Fereste-te de sentimentul ' ' ' că părintele A. sau oricine altcineva „Nu pare interesat". Când avem necazuri ajungem uşor să credem asta, nu-i asa? ' Si ' prea usor ' interpretăm mereu gresit ' expresiile fetei ' sau tonul vocii. Mai mult, adesea persoana cu care vorbim )

,., Aluzie la fariseul menţionat în Luca 18, 11 (n. tr.).

52

C.S. LEWIS

are necazuri de care nu ştim nimic. Părintele D'Arcy şi cu mine eram într-o vreme amândoi membri ai Dante Society si ' am vorbit si ' eu pe aceeasi ' scenă, deci îl cunosc destul de bine. Este un om foarte interesant şi un excelent orator. Mă rog mereu pentru tine, Al tău Jack The Kilns etc. 2 aprilie 1955. Dragă Mary În mare grabă. Sper că în următoarea scrisoare o să-mi dai de ştire că operaţia a decurs ca unsă. Frica este oribilă, dar nu există nici un motiv să-ţi fie ruşine de ea. Dom­ nului Nostru I-a fost frică (îngrozitor de tare) în Ghet­ simani. Mă agăţ mereu de faptul ăsta ca de o consolare. Ai toată binecuvântarea mea. Al tău Jack The Kilns etc. 8/5/55 Dragă Mary Îmi pare îngrozitor de rău (mai ales în perioada asta) că nu ţi-am răspuns de atâta timp la scrisoarea din 14 apri­ lie. Am întâmpinat însă o întreagă serie de obstacole. Mai întâi, nu-ţi puseseşi adresa în scrisoare, iar exteriorul pli­ cului se umezise şi adresa era ilizibilă. Apoi, eu mă aflam

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

53

la Cambridge (unde mi-a fost redirecţionată scrisoarea de la tine), iar adresa ta era aici, îndosariată. În al treilea rând, fratele meu era bolnav, prin urmare plecat, aşa că nu i-am putut trimite lui scrisoarea ca să ţi-o adreseze. În al patrulea rând, am avut o grevă la căile ferate care nu mi-a permis să mă întorc acasă weekendul trecut, cum as' fi facut în mod normal. Si ' iată-ne aJ· unsi ' la ziua de ieri! Mă bucur că operaţia s-a terminat şi îmi pare rău pentru durerile de sinusuri (cu care mă lupt si , eu de câtiva , ani). Le prefer totuşi migrenelor de răceală: sunt dureri ,,curate", care nu vin la pachet cu acea stare de rău gene­ rală - aveam o cunostintă , , care o numea senzatie , „de peste tot". Ce drăguţ este ce-mi povesteşti despre domnişoara „eficientă" pe care ai putut s-o ajuţi! Cred că ştiu ce vrei să spui cu „umilinţa" de a-ţi da seama că toată lumea e mult mai drăguţă decât părea probabil ceva mai devreme. Dar este o umilinţă foarte blândă şi plăcută, nu? (Există şi altele, pe onoarea mea! Există şi altele!) Îmi place a doua strofa din Easter. Între noi fie vorba, ca de la un versificator la altul, e mare păcat că world, mare cuvânt, atât de impor­ tant, şi care adesea cere insistent să fie pus la sfârşit de vers, are atât de puţine rime în engleză. Furled, hurled, curled·:: nici unul prea util, şi ce altceva ar mai fi. Hai să inventăm un verb, to churl (a se purta churlishly''n'' ) . Este cea mai rece primăvară pe care am avut-o vreo­ dată în Anglia, şi aproape că nu am auzit deloc cântând cucul până pe la 5 dimineaţa astăzi (şi atunci fară să do­ resc asta în mod deosebit). cc

„Lume", respectiv „înfaşurat , ,,azvârlit", ,,curbat" (n. tr.). '°"'' În mod grosolan, necioplit (n. tr.). ;'r

54

C.S. LEWIS

Te am mereu în rugăciunile mele: păstrează-mă în ale tale. Al tău Jack lhe Kilns etc.

14/5/55

Dragă Mary Mulţumesc pentru epistola de pe 8. Sper că între timp ai primit scrisoarea care-mi explică tăcerea involuntară. Cât despre prelegere: o treabă plicticoasă, afară de publi­ cul deosebit pe care l-am avut în faţa ochilor. 1 Înţeleg că eram vânat de Time (în alt sens, sunt dintotdeauna vânat de Timp!), dar nu au fost prezenţi. Mă bucur că ţi-ai serbat o zi de nastere asa ' frumoasă; nu că mi-ar plăcea petrecerile aniversare! Nu-mi spui exact cum te simţi, dar sper că lipsa veştilor este o veste bună. Toate cele bune. Al tău în grabă Jack )

Magdalene College Cambridge

7/6/55

Dragă Mary Mulţumesc pentru scrisoarea de pe 29. Fotografia din Time a fost un prilej bun de mortificare; la fel de bun ca un ciliciu. (Ce exagerare! ca şi cum există cineva care să 1. Posibil o referinţă la prelegerea lui inaugurală de la Cam­ bridge, De Descriptione Temporum.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

55

nu prefere să arate ca Ducesa urâtă decât să poarte o jumătate de zi lenjerie, fie ea şi normală, dar care gâdilă!) Cred că toate activităţile tale de zână bună în calitate de naşă a unei mirese chinezoaice trebuie să fie încântătoare, şi este evident că tu aşa le consideri. E un pic alarmant să aud că nu vrea să se mărite cu nimeni. Dar îndrăznesc să spun că o să simtă altfel după ce va avea un copil. Bineînţeles, sistemul chinez ca întreg este destul de dife­ rit, nu-i aşa? Pentru ei (din câte înţeleg) părinţii înseamnă totul, iar soţul cuiva (ca să nu mai vorbesc de soţie), nimic. Mă şochează să aud că există magazine care nu-i servesc pe chinezi. Dar ştiu de mult că toată vorbăria despre Fraternitate, oriunde ar fi ea, America sau aici, este doar ipocrizie. Sau mai degrabă, omul care vorbeşte aşa vrea să spună „Nimeni nu-mi este superior": nicidecum „Ni­ meni nu-mi este inferior". Ce dezgustător e totul! Vremea călduroasă (ceea ce numim aici călduroasă) a început în sfârşit, şi cucul e la post. Am avut parte de prima baie acum două zile. Între timp, greva feroviară continuă (iată din nou Fraternitatea şi Democraţia). O să încerc să ajung la Oxford sâmbătă, dar va fi o pură aventură. O să mi se găsească oasele albite pe marginea drumului. Cele mai bune urări si binecuvântări. Al tău Jack

56

C.S. LEWIS

Magdalene College Cambridge 2 1 /6/5 5

Dragă Mary Mulţumesc pentru decupaj. Pare într-adevăr straniu să-ţi fie frică de confesional, ca apoi să-ţi trimiţi întreaga po­ veste la tipărit în ziar! (Nu crezi că unele din scrisorile astea sunt de fapt scrise în biroul redactorului: o fraudă pioasă în scopuri educative?) Îmi pare rău să aud de cele două colege geloase. Presupun că singura cale de urmat în privinţa ghimpilor din trup;': (până când vor putea fi scoşi) este să nu apeşi pe locul unde stau înfipţi; i. e. să-ţi înfrânezi gândurile (ferm, dar cu blândeţe: nu are nici un rost să te înfurii pe tine însuţi, nu face decât să spo­ rească zarva - a se citi capitolul despre Blândeţea faţă de sine a Sf. Francisc de Sales) oricând le vezi că se îndreaptă către oameni neplăcuţi. [ . . . ) Stiloul nu mă ademeneste ' asa ' cum spui tu că te ademeneste masina de scris! Trebuie deci să mă opresc aici. ' ' Toate cele bune. Al tău Jack The Kilns etc. 30/6/55

Dragă Mary Foarte în grabă. Nu am avut parte de o bătaie; ci doar de o baie - din nou, scrisul meu urât. Despre mândrii, su­ periorităţi şi afronturi nu există carte mai bună decât ,., Vezi 2 Cor. 1 2, 7 (n. tr.) .

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

57

Serious Call to a Devout and Holy Life a lui Law, unde o să ne găseşti pe toţi prinşi cu ace ca fluturii în insectar în mici poveşti cu personaje-tip scrise în cea mai trează, astringentă proză de secol XVIII. Acum plec să prind trenul - trebuie să merg la Londra două nopţi. Al tău Jack

Magdalene College, Cambridge 5/ 1 0/55 Dragă Mary Tocmai am primit scrisoarea ta din 1 octombrie. Nu prea ştiu exact ce s-a petrecut, şi e posibil să se fi pierdut o scrisoare. Nu credeam să fiu atât de în urmă. (Ştii că recent ai grăbit pasul cu corespondenţa! Nu pot să cânt în tempoul ăsta, să ştii.) Credeam că-ţi trimisesem deja un exemplar al noii mele cărţi, Surprins de bucurie. Dar asta se va rezolva când voi ajunge la Oxford la sfârşitul săptămânii. Acolo mi-am petrecut cea mai mare parte a vacanţei, apoi în Irlanda, cam două săptămâni: - Done­ gal, un Rai pe pământ. Când m-am întors, l-am găsit pe fratele meu bolnav, şi mi-a lipsit prin urmare ajutorul lui secretarial obişnuit, astfel că o vreme viaţa a părut să constea aproape în întregime în scris scrisori - mă întreb câtor altor oameni nu le-am răspuns, pe lângă tine! După cum poţi vedea, acum sunt înapoi la Cambridge, unde vara asta minunată (în toată viaţa mea, nu ţin minte decât una singură care să fi fost aşa caldă şi uscată) continuă, sau doar se preschimbă delicios într-o toamnă liniştită,

58

C.S. LEWIS

ceţoasă, voluptuoasă. Îmi pare rău că-mi spui atât de Putine despre tine în scrisoare, căci si , , atunci când nu îti , scriu, eu mă rog. [ . . . ] Nu ai idee câte momente de răutate domestică mi se înfătisează prin postă: cât de înselătoare ' ' ' este suprafata netedă a vietii! Singurele case „obisnuite" , , ' par să fie cele pe care nu le cunoaştem prea bine, la fel cum singurii munţi într-adevăr albaştri sunt cei aflaţi la zece mile distantă. , Iar acum, chiar trebuie să iau de coarne scrisorile rămase. Toate cele bune. Al tău Jack Lewis )

De la Magdalene, Cambridge 9/10/55 Dragă Mary Tocmai am primit scrisoarea ta de pe 3 şi sunt bucuros să aud că a sosit cartea; nu în ultimul rând, pentru că nu trebuie să mai fac unul dintre lucrurile care (într-un sens minor) îmi displac cel mai mult pe lumea asta: să trimit un Pachet. Mulţumesc şi pentru timbre, un dar de o mărinimie aproape scandaloasă. Totuşi, nu-l mai repeta (vorbesc serios). Timbrele costă bani, şi nu ai bani de aruncat. Îi invidiez pe prietenii tăi cu cei 12 acri de teren împădurit, dar nu aş suporta o casă doar din sticlă. Nu că aş fi eu mare amator de aruncat pietre (nu cred), dar îmi place să mă simt înăuntru când stau în casă. Tot farmecul priveliştii văzute dintr-o cameră este că e înca­ drată şi întregită de fereastră. Şi nu pot să sufăr lumina soarelui în interior. Aruncă umbre peste paginile cărţii

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

59

si ' dă o nuantă ' verzuie tiparului. Tuturor celor care trăiesc cu adevărat în aer liber (marinarii, plugarii) le plac zidurile groase, ferestrele mici, şi acelea închise! Sunt cât se poate de acord cu tine apropo de jocuri; dar - să îndrăz­ nesc să ţi-o mărturisesc? - simt acelaşi lucru şi în privinţa blănurilor. Îmi plac când sunt pe animale, bineînţeles. Îmi pare rău că necazurile vin cu aşa o forţă şi iuţeală, dar mă bucur că vei fi fiind sprijinită de Domnul Nostru iubit. Toate binecuvântările. Al tău Jack Lewis Magdalene College, Cambridge.

26/ 1 0/55 Dragă Mary Am primit scrisoarea ta de pe 2 1 oct. şi crede-mă că simt cea mai profundă simpatie pentru mulţimea necazurilor tale. Cred că dentistul tău ar trebui să meargă la închi­ soare. Niciodată (în zilele noastre) nu am auzit să treacă cineva prin aşa o operaţie fară anestezie. Aici ţi s-ar face pe gratis. Nu prea am înţeles povestea cu hipodermicul şi nici care e cauza presupusă a durerilor. Neliniştea în privinţa viitorului este însă ceva ce poate înţelege oricine, ceva foarte greu de suportat. Mă rog să primeşti sprijin, aşa cum ai primit deja, aproape ca prin minune, în astfel de momente. Si ' cred că se întâmplă. Credinta ' ta este la fel de mult un sprijin pentru mine cât este pentru tine însăti. - ca să nu ' ' Felul în care s-ar cuveni să ne simtim mai vorbim despre cum oare am reusi într-un ' să ne simtim '

60

C.S. LEWIS

fel sau altul - este o problemă. E foarte greu de crezut că orice sentiment de indignare e pur şi simplu greşit: dar presupun că ar trebui respectat textul care spune că „mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu ", presupun că trebuie să-ti ' mereu că într-un om atât de , reamintesti rău e ceva în profundă neregulă. În ce te priveşte, nu pot decât să sper - şi pasaje din scrisoarea ta îmi întăresc această speranţă - că eşti astfel adusă mai aproape de Dumnezeu decât ai fi fost altminteri. Şi n-o să dureze la infinit (nu ar fi oare cumplit să fii nemuritor pe pământ, ca Evreul Rătăcitor?). Într-o zi, totul va trece aidoma unui vis. Singurul motiv pentru care nu sunt sătul de toate astea despre . . . este că nu le citesc. Nu citesc ziarul nici­ odată. De ce citeşte lumea ziare? Sunt aproape toate nişte minciuni, şi trebuie să te căzneşti să treci prin vrafuri de verbiaj şi „gazetăreală" ca măcar să pricepi ce vor să zică. Păi trebuie să mă opresc. Zece scrisori dimineaţa asta şi (aici nu există mic dejun înainte de 8:30) acum e deja 1 1 :2 5 . Nu am rezolvat nici o fa.râmă din treburile mele şi toată spuma zilei s-a dus. Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească. Al tău Jack

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

61

D e la Magdalene, Cambridge

9/11/55

Dragă Mary Mulţumesc pentru scrisoarea ta de pe 3, precum şi pentru recenzia ta foarte binevoitoare. 1 Binevoitoare, dar nu întru totul precisă atunci când spui că am cunoscut „bu­ curia" în „creatiile sturlubatice ale imaginatiei mele de , , copil". Cu siguranţă cartea îţi spune foarte explicit că nu am cunoscut-o niciodată acolo? Dar nu contează. Îi redai foarte bine si , succint si , clar miezul: o treabă bună. Cât avânt putem să prindem când ni se acceptă un poem! ce copii suntem! De-abia aştept articolul tău. Sunt de acord: de obicei, singurul lucru pe care putem să-l schimbăm la situatia , , noastră suntem chiar noi însine. Şi nici măcar asta - putem doar să Îl rugăm pe Domnul Nostru să o facă, în timp ce continuăm cu sacramentele, rugăciunile noastre si , regula noastră de viată , obisnuită. , Nu trebuie să ne agităm prea mult cu privire la starea noastră. Citesti , Sf. Francisc de Sales? Are lucruri bune de spus despre subiect. Toate cele bune. Al tău Jack Lewis

1. Recenzia autobiografiei lui Lewis, Surp rins de bucurie.

62

Dragă Mary

C.S. LEWIS

The Kilns, Headington Quarry 16/12/55

M-a întristat peste măsură vestea din scrisoarea ta de pe 2 dec. M-a înduioşat cum ai petrecut o pagină ca să-mi spui vorbe bune despre cărţile mele [ . . . ] ca apoi să-mi divulgi cumplitul tău necaz abia la sfârşit. Şi nu pot să te ajut, pentru că, după legile moderne, nu am dreptul să trimit bani în America. (În ce sistem barbar trăim. Ştiu pe cineva care a trebuit să rişte închisoarea ca să trimită nişte bani în SUA surorii lui, văduvă). În treacăt fie spus, nu trebuie să fim prea siguri că doar din pură ironie re­ fuzaseşi cealaltă slujbă. Poate că a fost acolo o piedică despre care Dumnezeu stia, si ' ' tu nu. Simt că îmi este aproape imposibil să spun orice ar fi (din poziţia mea confortabilă şi sigură - o siguranţă apa­ rentă, căci cea adevărată este în Rai, aşa că pe pământ găsim doar imitaţii) care să nu sune oribil de fals şi de facil. Pe lângă asta, ştii totul mai bine decât mine. În locul tău as' fi (asa ' cum chiar am si ' fost, în asemenea situaţii) mult mai panicat şi poate chiar revoltat. Căci este un adevăr îngrozitor că cea mai mare groază o avem de starea în care (cum spui) ,,trebuie să depindem numai şi numai de Dumnezeu". Şi desigur, tocmai asta arată cât de mult, aproape cât de exclusiv, depindeam de lucruri. Necazul apare însă atât de devreme în viaţa noastră şi este de acum atât de adânc înrădăcinat, încât nu ne vom întoarce la El atâta timp cât El ne mai lasă orice altceva spre care să ne întoarcem. Presupun că tot ce se poate spune este că era menit să se întâmple. În ceasul morţii

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

63

si ' ce altceva vom avea oare? Poate că, în ' ziua J·udecătii, acele momente, cei mai fericiri ' vor fi cei care au fost siliri ' (oricât de involuntar) să se deprindă cu asta aici pe pământ. Este bine ca El să ne silească; dar, vai de mine, cât de greu poate fi să simţi că este bine în timp ce se întâmplă. A fost drăguţă poezioara de Crăciun. Mi-a plăcut în mod deosebit „Perdeaua lăsată de simplitatea dimpre­ jur" - o idee foarte precisă, exprimată economic. Totul este bine în ceea ce mă priveşte - îmi e pe ju­ mătate rusine de asta. Domnul să te binecuvânteze si ' ' să te păzească. Zi şi noapte mă voi ruga pentru tine. Al tău Jack Lewis '

The Kilns etc.

19/12/55

Dragă Mary Îţi mulţumesc pentru scrisoarea de pe 15 dec. Nu văd nimic greşit în felul în care îţi spui povestea [...] nimic greşit, stilistic vorbind. La un moment dat, ai fa.cut să pară că episcopalienii nu ar crede că sinuciderea este un păcat! Dar asta e fară îndoială neintenţionat. Cred că naratiunea e bună. Sper sincer că vei primi slujba mai acceptabilă dintre cele două, pe care cu siguranţă şi eu aş prefera-o în locul tău. Nu că ai putea fi sigură cum vor sta lucrurile până nu începi, bineînţeles. Toate se dovedesc a fi totodată mult [mai bune] şi mult mai rele decât arată, nu-i aşa? Fii sigură că te păstrez mereu în gândurile şi rugăciunile mele.

64

C.S. LEWIS

Mi se pare că mai toată ziua am stat să scriu scrisori de Crăciun! Mi-e teamă că urăsc săptămânile de dinain­ tea Crăciunului, şi atât de mult din (foarte comercializata şi vulgarizata) zarvă nu are nimic de-a face cu Naşterea Domnului. Aş dori să nu trăim într-o lume în care cum­ părarea şi vânzarea de lucruri (mai ales vânzarea) par să fi devenit aproape la fel de importante ca producerea sau folosirea lor. Toate binecuvântările mele. ,,Cu braţul Lui cel veşnic El te sprijină"'°' , chiar şi atunci când nu se simte deloc că aşa ar fi. Al tău Jack Lewis Magdalene College, Cambridge

8/2/56

Dragă Mary Mulţumesc pentru scrisoarea de pe 2 şi pentru decupajul din Time. Fratele meu spune că fotografia cu mine este cea mai bună pe care o am, dar un alt prieten crede că sunt de nerecunoscut. Ce e foarte impresionant este fumul chibritului 1 , care arată ca explozia unui obuz miniatural. Recenzia este, desigur, o tesătură de confuzii si , , , falsităti nu spun „minciuni", pentru că oamenii care scriu astfel de lucruri nu sunt de fapt capabili să mintă. Vreau să zic, a minti , = a spune ceea ce stii , că e un neadevăr. Dar să ·'· Deuteronom 3 3 , 27 (n. tr.) .

1. O fotografie cu Lewis aprinzându-şi pipa.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

65

stii asta, si să ai în cap chiar ideile de adevăr si falsitate, presupune o claritate a minţii pe care ei nu o au. Să-i numesc mincinoşi ar fi un compliment la fel de nemeri­ tat cum ai spune că un câine este slab la aritmetică. Mă bucur mult să aud că noua slujbă îţi oferă în con­ tinuare satisfactii. , Ce mare lucru este să muncesti cu oameni drăguti , si să faci o muncă în care să poti , să crezi. Tocmai am trecut prin ceea ce noi numim ger. E nimic după standardele americane: aici însă ni s-au crăpat toate ţevile, ni se taie electricitatea şi scade presiunea la gaze, deci suntem destul de lipsiţi de confort. În continuare te păstrez în rugăciunile mele. Al tău Jack Lewis )

)

)

)

)

Magdalene College , Cambridge

4/3/56

Dragă Mary Am crezut că mingea era în celălalt teren şi că eu îţi scri­ sesem de fapt, dat fiind că mi-ai scris - te felicitam pentru noua slujbă, care părea un răspuns atât de bun la rugă­ ciunile tale şi ale prietenilor tăi. Păi ce veşti am eu? Mare parte sunt probabil neinte­ resante. Am fost foarte entuziasmat să văd Bacantele ju­ cate, dar teatrul grecesc clasic nu e pe gustul tău. Tocmai am fost la Edinburgh să vorbesc la cina anuală a Walter Scott Club': dar, dacă nu cumva esti , o cititoare a lui 1. Vezi „Sir Walter Scott" , în They Askedfor a Paper a lui Lewis.

66

C.S. LEWIS

Scott, nu are nici un sens să-ţi spun că rectorul de la Edinburgh (care a stat lângă mine) era exact ca Bailie Nichol Jarvie din Rob Roy. Scoţienii sunt îngrozitor de tipici şi nu se schimbă niciodată. Edinburgh este un oraş minunat, cu un castel pe o stâncă înaltă, în spatele căruia Poti ' îmi ' să vezi, din strada principală, toti ' mumii. ' (Asa imaginez Quebecul un pic, dar poate mă înşel.) Am trăit 3 săptămâni de ger cumplit (pentru noi), dar azi e prima zi de primăvară: soare, cald, senin şi păsările cântă ca nişte demente. Săptămâna trecută a intrat la tipar noua mea carte. 1 Este povestea lui Cupidon şi Psyche spusă de una dintre surori - aşa încât cred că am fa.cut ceea ce nu a mai fost vreodată fa.cut de un simplu autor bărbat, am vorbit prin gura şi am trăit în mintea unei femei urâte preţ de o carte întreagă. Toate cititoarele de până acum mi-au confirmat caracterul feminin al psihologiei perso­ najului: i. e. nu intervine nici o notă masculină. Cam asta e tot ce mi s-a întâmplat, cred. Este a opta scrisoare în dimineaţa asta (de duminică). Ce profanare a Sabatului! Sper că totul continuă să meargă bine. Al tău cu drag Jack Lewis

I . Till We Have Faces.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

Dragă Mary

67

The Kilns, Headington Quarry, Oxford 1 9/3/56

Un rând scris în grabă despre pasajele subliniate din scri­ soarea ta (pe care o anexez pentru consultare) . Nu fi prea usor , convinsă că Dumnezeu chiar vrea să faci tot felul de treburi pe care nu trebuie să le faci. Fiecare trebuie să-şi îndeplinească datoria „aşa cum l-a chemat Dumne­ zeu";', . Ţine minte că ideea unor virtuţi care să constea în a face lucrurile de dragul de a le face este tipic feminină, tipic americană şi tipic modernă: astfel încât s-ar putea ca trei văluri să te despartă de viziunea corectă! Există o lipsă de cumpătare în muncă la fel cum există în băut. Ceea ce pare a fi zel ar putea fi de fapt doar neastâmpăr sau chiar un fel de a-ţi da importanţă. Aşa cum spune MacDonald, ,,În lucruri curate se poate ascunde o lăco­ mie necurată". Si , îndatoririle , dacă faci ceea ce „starea si ei" nu-ţi cer să faci, poţi ajunge mai puţin apt să înfap­ tuiesti , astfel să comiti' o , ceea ce starea ta chiar îti, cere, si nedreptate. Zic doar să-i dai o sansă si , , Mariei, nu doar Martei! Al tău Jack

�·� 1 Corinteni 7, 1 7 (n. tr. ) .

68

C.S. LEWIS

The Kilns, Headington Quarry, Oxford 20/3/56 Dragă Mary Nu ştiu ce înseamnă „a �noba", dar în ţara asta pun pariu că 999 din 1 OOO de oameni nu au pic de apreciere pentru Scott; asta mai ales dacă vorbim de oameni cultivaţi. E detestat de toată lumea (în afară de câtiva învechiti ' ' ca mine) din Anglia. Nu am zis „teatrul grand-dassique", ci teatrul GRECESC clasic (asta e problema cu scrisul meu). Nu este jignitor să presupui că o doamnă nu ştie greacă - nici măcar într-un oras' universitar! Si ' nu am „activităţi culturale". Îmi plac Bacantele pentru că sunt palpitante, nu pentru că ar fi - scârbos cuvânt! - ,,cultu­ rale". Mi-ai înţeles greşit scrisoarea, de fapt. Toate cele bune. Al tău Jack The Kilns, Headington Quarry, Oxford 15/4/56 Dragă Mary Îţi mulţumesc pentru scrisoarea de pe 3 1 şi pentru poemul anexat, care mi-a plăcut. Cred că reuşeşte să lege împreună toate firele. Complexitatea - ţesătura densă - a marilor evenimente din calendarul creştin mă impresionează din ce în ce mai tare. Fiecare este o fereastră care se deschide spre misterul întreg.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

69

Îmi pare rău pentru şocul nenumit de care vorbeşti, fără să am nici cea mai mică curiozitate cu privire la natura sa; sunt sigur că decizia ta (de a nu mi-l spune) este cea corectă. Mai puţin când e vorba de duhovnic, medic sau avocat (unde opusul este valabil), presupun că regula este „Dacă ai dubii, e mai bine să taci". Eu, cel puţin, am regretat întotdeauna când am făcut opusul şi niciodată nu mi-a părut rău că mi-am ţinut gura. (Unul dintre viciile mele este că vorbesc prea mult, în treacăt fie zis.) În 2 Corinteni găseşti presărate multe lucruri la care merită să meditezi despre rugăciunea (pentru alţii) şi su­ ferinta , pentru altii. , Recenziile la S. de b 1 (nu te obosi să mi le trimiţi - le primesc) sunt chiar amuzante. Numai erorile factuale fară să mai vorbim de interpretările greşite - l-ar face pe un candidat să pice până şi la cel mai elementar examen! Aici, primăvara arată minunat privită de la fereastră, dar este în continuare fioros de rece. Mă întorc poimâine la Cambridge. Binecuvântări. Al tău Jack

I . Surprins de bucurie.

70

C.S. LEWIS

Magdalene College, Cambridge.

26/4/56

Dragă Mary Îmi pare atât de rău să aud de experienţele prin care ai trecut în ultima vreme. Deşi nu sunt nici îndeajuns de medic, nici îndeajuns de psiholog încât să le înţeleg, pot să-mi dau seama cât de neplăcute trebuie să fi fost. Fii convinsă că mă rog pentru tine în continuare şi mai mult. Unul din motivele pentru care ţi-ai putea dori să fii un creştin mai hun este că, dacă ai fi astfel, rugăciunile tale pentru ceilalţi ar fi poate mai eficace. Lucrurile chiar se aranjează în viaţă, şi încă repede, nu-i aşa? Desigur, toţi am fost învătati , , ce să facem cu suferinta , - să o oferim lui Dumnezeu, în Hristos, drept partea noastră mică, mică din suferinţele lui Hristos - dar e-atât de greu să faci asta! Mă tem că mai degrabă doar pot să-mi imaginez decât să intru cu adevărat în asta. Presupun că, dacă iubim îndeajuns o persoană, chiar ajungem să vrem să fim păr­ taşi la fiecare etapă din viaţa sa; şi deci presupun că marii sfinţi chiar vor să fie părtaşi la suferinţele dumnezeieşti, si ' ' ' asa ' aJ· ung să-si ' poată dori durerea. Dar mă depăseste cu mult. Să tăcem si să-nghitim si (într-un chip slab si ' ' ' disperat) să ne încredem este maximum din ce putem, majoritatea, reuşi. Cred că avem de învăţat nu doar de la sfinti, , de la fiare: cât de multă încredere are un , ci si câine bolnav când trebuie să-i provoci suferinţă! Şi ştiu că măcar asta vei putea face, într-o anumită măsură. Păi sper că următoarele veşti vor fi mai bune. Între timp, Domnul Nostru să te sprijine aşa cum numai El poate. Al tău Jack )

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

71

Magdalene College, Cambridge

21/5/56

Dragă Mary Ce aventură oribilă. Să dai ochii cu furia neînfrânată a oricui este în sine socant, întotdeauna. Cred că efectul ' este, în parte, fizic. Ai observat cum un om furios izbucneşte (într-un autobuz aglomerat, de pildă) şi toţi sunt deodată încordaţi? Ba chiar devenim aproape la fel de furioşi la rândul nostru. Când acelaşi şoc vine la pachet cu o nedreptate, sigur că reacţia va fi şi ea complexă. La prima vedere, pare atât de uşor să ierţi (mai ales ştiind că furia a fost patologică), dar apoi, peste cinci minute, te trezeşti, într-un anumit sens, şi-ţi dai seama că nu ai iertat de fapt nimic - îţi curge încă resentimentul prin vine. Şi câtă grijă trebuie să ai cu acel „mă simt rănit" - atât de rar e vorba de simplă amărăciune (aşa cum ne place să credem) şi atât de des - aproape întotdeauna - e ames­ tecată cu orgoliu rănit, autojustificare, spaimă şi chiar (bine ascunsă prin unghere) dorinţă de răzbunare. Dar fireste ' că stii ' toate astea si ' ai luptat cât ai putut de bine. Rămâne însă necazul, destul de diferit, de a-ţi pierde slujba. Of, Doamne! Îmi pare foarte rău. Oamenii din Biserică vor găsi, sunt sigur, un fel în care să te ajute. Iar eu chiar o să mă rog - of, ce treabă mai e si ' viata. ' Ei bine, şi tu, şi eu avem cea mai mare parte a ei în urmă, nu înaintea noastră. O să vină un moment în care toate o să se schimbe. Cosmarurile nu durează. Al tău Jack

72

C.S. LEWIS

The Kilns, Headington Quarry, Oxford 1 4/6/56 Dragă Mary Am primit scrisoarea ta de pe 1 1 - odată cu o alta, din partea unei doamne aflate în aproape aceeaşi situaţie ca tine. Vai de mine, cât de dură şi cât de fioroasă este lumea! Si ' ' totusi ' nu pe de-a-ntregul; mă bucur să aud că ai câtiva Prieteni adevărati , care nu te lasă să te prăbusesti. ' Si ' de ce să te simţi „prea tare", ba chiar măcar vreun pic, ,,stânJ· enită"? Suntem cu totii ' mădulare unul altuia si ' trebuie să învăţăm deopotrivă să primim şi să dăruim. Îmi pare rău doar că legile 1 mă împiedică să te învăţ o lecţie în această artă. Oare valoarea spirituală a faptului de a fi nevoit să accepţi bani nu tocmai în asta constă - face palpabilă dependenţa totală în care oricum trăim întot­ deauna? Căci, dacă ai fi ceea ce se numeşte „indepen­ dentă" (i. e. dacă ai trăi din averea moştenită) , orice ai pune în gură şi fiecare cusătură de pe spatele tău ar veni tot din sudoarea şi priceperea altora, în timp ce tu (ca persoană) nu prea ai face nimic în schimb. Mi-a luat mult timp să văd asta - chiar dacă, zău, odată ce ne aflăm în faţa Crucii, avem puţine scuze să uităm insolvabilitatea noastră. E foarte bine, în vremurile negre, să le iei puţin câte puţin, oră după oră, ca pe o boală. Rareori prezentul, exact prezentul, este cel de nesuportat. )

1 . Vrea să spună că legislaţia engleză îl împiedică să-i trimită bani.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

73

O să mă rog pentru tine oricând mă trezesc noaptea, şi sper că vor veni veşti mai bune. Al tău Jack Lewis

The Kilns,

Headington Quarry, Oxford 5/7/56 Dragă Mary Îţi mulţumesc pentru scrisoarea de pe 30 iunie. Da, este foarte adevărat ceea ce spune autorul tău franciscan. Aşa cum se spune, ,,Înainte, Diavolul încerca să-i împiedice pe oameni să facă fapte bune, dar acum a aflat un truc de două ori mai valoros: acum îi organizează ". Sunt foarte, foarte bucuros că Dumnezeu ţi-a trimis prieteni buni care nu te lasă la greu şi că ai scăpat de ideea nefericită că nu ar trebui să accepţi ajutorul de care ai nevoie. Dacă ar fi chiar adevărat că actul de a primi bani (sau valoarea banilor) îl înjoseşte pe cel care primeşte, ar însemna ca fiecare gest de milostenie racut în viaţa ta să fi fost imoral! Bogatul ar fi avut dreptate să-l lase pe Lazăr să zacă înaintea porţii! Sau, dacă nu, tragi concluzia (ceea ce ar fi şi mai rău) că pentru cei pe care îi numim „săraci" este poate nimerit să primească bani, dar nu şi pentru dragii de noi, oricât de săraci am ajunge! DeQuincey spune undeva că, probabil, nici un criminal nu-şi descrie mental propria faptă ca fiind o crimă; şi oare câţi oameni în toată lumea s-ar considera pe ei însisi ' ' ' ' snobi, bătosi, plicticoşi, tirani sau bârfitori? Că tot veni vorba de crimă,

74

C.S. LEWIS

ai văzut că suntem pe cale să abolim pedeapsa cu moar­ tea aici? Ai zice că suntem întelepti , sau nerozi? [ . . . ] , Sunt foarte ocupat cu pregătirea cursurilor. Este cea mai fără de soare vară din câte pot eu să-mi amintesc. Al tău Jack The Kilns, Headington Quarry, Oxford 3/8/56 Dragă Mary Am primit scrisoarea de pe 30 iulie şi îmi pare foarte rău să aud că încă eşti strâmtorată. Iar „plăcerile" tale (i. e. obli­ gaţiile sociale) par să fie o povară aproape la fel de mare ca toate celelalte! - dar pot să înţeleg asta. [ . . . ] Cred că trebuie să tinem minte, atunci când suntem „răniti" , de cineva, că, ' în 99 de cazuri din 100, celălalt îşi dorea să ne rănească mult mai puţin, sau deloc, şi adeseori nu este conştient de toată situatia. , Asta am învătat , atunci când „cel care rănea" eram eu. Când eram cu adevărat crud si , furios si , voiam să fac rău, celuilalt nu-i păsa deloc sau nici nu observa. În schimb, atunci când ulterior am aflat că rănisem adânc pe cineva, aproape întotdeauna fusese vorba de ceva incon­ ştient din partea mea. (Apropo, detest oamenii „sensibili" si , „usor ' de rănit", tu nu? Sunt o pacoste socială. De obicei, adevărata problemă acolo este vanitatea.) Am citit Don Camil/o acum câţiva ani, dar nu-mi ima­ ginez cum ar putea fi ecranizat. Mă gândesc că introduc o poveste de dragoste? (Pe de altă parte, ştii că sunt cam alergic la filme.)

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

75

Am cunoscut hinduşi simpatici (şi alţii, antipatici) . Mi se pare că cei simpatici erau tocmai cei „păgâni", ,,păgân" nu în înţelesul comun modern - care înseamnă, mai mult sau mai puţin, ,,necredincios" -, ci în sens strict. I e. , con­ sider că tot acel rafinament extrem şi toată spiritualitatea care ia forma unui dispreţ pentru materie sunt foarte asemenea unui Pitagora, Platon sau Marc Aureliu. Săracii de ei: nu cunosc Sacramentele şi nici învierea în trup. Da, ştiu cât de înfiorătoare este îndoiala că „Poate că El nu o să". Dar rareori prezentul şi actualul sunt ceea ce nu poate fi tolerat. Nu uita că ni se dă forţa să îndurăm ceea ce ni se întâmplă, dar nu şi cele 1 00 şi 1 lucruri diferite care ni s-ar putea întâmpla. Şi nu spune că Dum­ nezeu ţi-a dovedit că El poate să te facă să te temi de să­ răcie, boală etc. Sunt sigur că Dumnezeu nu ne învaţă niciodată teama de altceva în afară de El. ,,Temeri-vă de ' El, sfinţilor, şi nu vă veţi mai teme de altceva", cum se spune în singurele două versuri bune dintr-unul din im­ nurile noastre proaste. (Şi la Racine apare aceeaşi idee, desigur, independent, în Athalie - je crains Dieu et n'ai p as dautre crainte). Nu toate lucrurile de care te temi ţi se pot întâmpla; cel care ţi se va întâmpla (dacă se întâm­ plă) va fi, poate, foarte diferit de ce te aştepţi. Sigur, ştiu că e mai uşor să-i spui asta altcuiva decât s-o înţelegi tu însuti. ' Si ' nu uita niciodată că sărăcia, ca orice alt rău, dacă e acceptată cu iubire, are toată valoarea spirituală a sărăciei sau pocăinţei voluntare. Domnul să te binecu­ vânteze; te păstrez în rugăciunile mele. Al tău Jack

76

C.S. LEWIS

Undeva în Eire 1 8/8/56 Dragă Mary Nu are rost să-ti ' ' dau adresa mea, pentru că mă tot mise. Azi a sosit scrisoarea ta din 12 aug. Sunt foarte încântat să aud de slujbă. Pare că este exact ce trebuie, trimisă de Dumnezeu tocmai când îţi trebuia mai mult. Niciodată n-o să râd de cineva care plânge moartea unui animal. Cred că Dumnezeu vrea să Îl iubim pe El mai mult, nu să-i iubim creaturile (fie ele şi animale) mai puţin. Orice iubim, iubim prea mult, într-un sens (i. e. în dauna iubi­ rii noastre pentru El), dar într-un alt sens iubim totul prea puţin. Nu există persoană, animal, floare sau chiar pietricică care să fi fost vreodată iubită prea mult - i. e. mai mult decât o merită oricare dintre lucrările lui Dumnezeu. Dar nu trebuie să te simţi „ca o criminală". Mai degrabă bucură-te că legea lui Dumnezeu îţi permite să-i faci Fandei acea din urmă favoare care ni se interzice (fără îndoială, justificat) în cazul oamenilor suferinzi. O să treci peste asta. [.. .] Scriu pe o noptieră într-un mic dormitor întunecos de hotel, îmi e foarte somn, deci mă opresc aici. Dum­ nezeu să te binecuvânteze - şi pe Fanda! Al tău Jack Lewis

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

77

Drumbeg Hotel, Inver, Co. Donegal sept. 8/56 Dragă Mary Nu prea pot să înţeleg toată povestea cu Banca, sufăr de o intensă prostie în legătură cu orice fel de afaceri - dar poate că tocmai din acest motiv sunt cu atât mai apt să-ţi împărtăşesc consternarea. Pentru mine, toată această latură a ;vieţii este pur şi simplu un mister înspăimântător. Dar sper că am dreptate să cred că totul s-a terminat cu bine. Cu siguranţă pare că Dumnezeu are grijă de tine finan­ ciar. Mă gândesc că uneltele de care se foloseşte sunt oamenii buni: cu atât mai bine, întrucât le este şi lor de folos, nu doar tie. ' Adorabilă povestea cu prietena dumitale şi cadoul ei! Obişnuiam să mă întâlnesc cu păr. D'Arcy destul de des pe vremea când era decan al Campion Hall, fiind amândoi membri ai Dante Society. Aminteşte-i de mine dacă se întâmplă să-l vezi. Cred că ce voiam să spun cu privire la hinduşi (dar aş putea oare să scriu mai citeţ, măcar de data asta?) era că, dacă iei păgân în sensul propriu, i. e. politeist, atunci hin­ duşii sunt păgâni, dar desigur că nu şi în sensul în care îl folosesc jurnaliştii, deci cu înţelesul de „necredincios" sau chiar „desfrânat" (ideea că jurnaliştii pot fi mântuiţi este o doctrină care, dacă nu contrazice, cu siguranţă depăşeşte raţiunea!). Mă bucur că îţi plac poveştile mele. Sunt partea favo­ rită din operele mele.

C.S. LEWIS

78

Aici este în continuare rece (parcă am fi în Arctica) şi umed, dar mai poti' uneori prinde si ' niste ' raze minunate în care munţii par de trei ori mai înalţi în depărtare decât sunt, si ' ' cu o sclipire care aduce aminte de „Muntii-ceiMinunaţi" ai lui Bunyan. Sper să te întremezi în curând. Al tău Jack Lewis P.S. - Nu cred să mai găseşti spiriduşi în Eire. Au fost alungaţi de radio. Royal Port Hotel, Rathmullen Co. Donegal, EIRE 14 sept. [1956]

Mulţumesc pentru decupajul cu tine şi sora Mary Francis, si ' dl Birch si ' cu mine; amândouă interesante. Problemă: de ce sunt călugăriţele mai simpatice decât călugării, iar şcolăriţele mai simpatice decât şcolarii, când femeile nu sunt, în general, mai simpatice decât bărbaţii? Dar poate nu esti ' de acord cu nici una dintre cele trei afirmatii! ' Cu binecuvântări.

J

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

79

The Kilns Headington Quarry Oxford, Anglia 20 oct/56 Dragă Mary Nu pot să-ţi răspund la scrisoarea de pe 1 4 aşa cum ar merita, Întrucât m-a găsit într-o zi când sunt în întregime prins cu treburi legate de boala subită a unui prieten, şi foarte necăjit. Of, probleme peste tot. [ . . . ] Îmi pare nespus de rău să aud de sănătatea ta. ,,Furnicăturile pe ochi" trebuie să fie cumplite şi par că se plimbă prin tot capul. Să nu mai vorbesc de anxietate. Dumnezeu să-ti aducă alinare. Sunt recunoscător, în orice caz, că ţi-a dat câţiva prieteni buni. Foarte în grabă. Al tău Jack Magdalene College, Cambridge nov 1 6/56 Dragă Mary Îmi pare foarte rău să aflu toate veştile rele. [ . . . ] Ca să ştii (dar nu vorbi despre asta, nimic nu e încă sigur), s-ar putea ca în curând să devin, rapid una după alta, mire şi văduv. N-ar fi exclusă chiar o căsătorie pe patul de moarte. Cu greu aş putea să-ţi descriu starea de spirit în care trăiesc în prezent - pot spune doar că toată emoţia, la mine, este înecată periodic în oboseală, lacuri adânci de stupoare. Poate că un guturai foarte puternic

80

C.S. LEWIS

m-ar ajuta. Să nu te aştepţi deci să scriu prea mult sau prea des. Să ne rugăm unul pentru celălalt, întotdeauna. Al tău Jack The Kilns Headington Quarry Oxford, Anglia 12 dec. 1956 Dragă Mary Îmi pare rău să aflu că tot nu sunt veşti mai bune; dar cumva nu cred că prietenii tăi te vor lăsa la greu dacă se ajunge la ce e mai rău. De ce aş face un mister din problemele mele? (nu vorbi însă despre asta până nu devine o chestiune pu­ blică). Este probabil să devin, în viitorul apropiat, şi soţ, si ' văduv. Mă însor, adică, cu o femeie foarte bolnavă si, ' poate, pe moarte. Asta este tot. Vom continua să ne rugăm unul pentru celălalt. Al tău Jack The Kilns Headington Quarry Oxford, Anglia 4/1/57 Dragă Mary Îţi mulţumesc pentru scrisoarea de pe 2 8 şi anexele ei. Trebuie să mă străduiesc să nu las nefericirea mea de acum să-mi împietrească inima în fata ' durerilor celorlalti! '

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

81

Şi tu treci prin nişte vremuri îngrozitoare. Ei bine, n-o să dureze veşnic. Va veni o zi când toţi vom putea spune ,,săvârşitu-s-a". Dumnezeu să ne ajute. Al tău cu drag Jack

Magdalene College, Cambridge

17/1/57

Dragă Mary Sufăr de un atac de reumatism la mâna dreaptă, atât de rău, încât abia pot să scriu. M-am însurat cu o femeie care suferă de cancer. Cred că de data asta va fi crutată: pe urmă, o viaţă sub sabia lui Damocles. Foarte mici şansele (nu chiar zero) să scape definitiv. Dobândesc doi fii vitregi, şcolari. Le-am făcut faţă, fratele meu şi cu mine, pe tot parcursul vacanţei de Crăciun. Simpatici băieţi, dar istovitoare treabă pentru doi burlaci bătrâni! Sunt mort de oboseală acum. Al tău cu mult drag Jack Lewis

82

C.S. LEWIS

The Kilns Headington Quarry Oxford , Anglia

17/2/57

Dragă Mary Nu există nici un mare mister cu privire la însurătoarea mea. O cunosc pe doamnă de mult: nimeni nu poate şti exact momentul în care prietenia se transformă în iubire. Poţi desigur să înţelegi cum boala - faptul că avea de înfruntat durerea si , moartea si , teama pentru viitorul copiilor ei - a fost un motiv în plus pentru a mă însura cu ea, sau un motiv pentru a mă însura mai repede. Scriu aşa de pe scurt nu pentru că sunt reticent, ci pentru că sunt obosit şi ocupat. Fratele meu este şi el bolnav, şi asta mă nelinisteste trebuie să mă ' bineînteles, ' · ' ' foarte tare, si, lipsesc de ajutorul lui secretarial; astfel încât am nu doar multe de suportat, ci şi multe de făcut. Nu pot să bat la maşină; cu greu ai putea concepe câte sute de ore pe an petrec convingând această încheietură reumatică să plimbe peniţa pe hârtie. Ce îndurare divină, banii de chirie primiţi pe ultima sută de metri! E limpede că El, care le dă vrăbiilor să mănânce, te are pe tine în pază. Să nu crezi niciodată că problemele de la mine „din ogradă" mi-ar amuţi simpa­ tia pentru necazurile îngrozitoare prin care treci. Mă rog în fiecare zi pentru tine. Ei bine, o să ieşim din toate astea în câtiva ani, relativ putini. Cu binecuvântări. , , Al tău Jack Lewis

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

83

Magdalene College, Cambridge 14/3/57 Dragă Mary Nu prea pot să scriu azi, dar îţi trimit un rând ca să-ţi mulţumesc pentru scrisoarea ta frumoasă de pe 8 martie. Am fost foarte bucuros să aflu de slujbă, sau slujbe. Aici totul e cam la fel. Al tău Jack The Kilns, Kiln Lane, Headington Quarry, Oxford. 1 3 aprilie 1 957. Dragă Mary Soţia mea este acum acasă, la pat, şi pe moarte. Avem două infirmiere.· Să nu astepti , , de la mine mai mult decât niste notite. Duc o viată de asistent de spital, si ' ' abia am ' ' timp să-mi spun rugăciunile sau să mănânc. Mulţumesc pentru poemul de Paşti, şi felicitări pentru slujbă. Al tău, Jack

84

C.S. LEWIS

The Kilns, Headington Quarry, Oxford 18 iunie 1957 Dragă Mary Mergem înainte. Joy este bine, după toate aparenţele (în mod binecuvântat sau înduioşător), şi oricine, mai puţin medicii, ar fi sigur că se recuperează. 1 Fratele meu este bine şi mă ajută foarte mult. Am avut şi am probleme cu spatele (ţi-am mai povestit, poate?), care mi-au provocat câteva spasme musculare şi urlete de durere, dar acum am rămas doar cu o durere surdă. E caniculă. Am primit deunăzi veşti de la cineva care te cunoaşte - şi un zvon despre moartea mea! Am încre­ dere că esti bine. Al tău Jack Lewis

The Kilns etc. iulie 3/57 Dragă Mary Mulţumesc pentru scrisoare. Mi-e teamă că trebuie să fiu foarte succint. Îmi pare rău să aflu că necazurile tale se repetă. Da, soţia mea se numea Joy Davidman: sper că ai citit, de ea, Smoke on the Mountains. Care ar putea fi problema cu zvonul despre moartea mea? Nu există nimic compromiţător în a muri: am auzit de oameni 1. Cf paragraful trei din eseul „The Efficacy of Prayer" al lui Lewis. De asemenea, scrisoarea lui din 26 ianuarie 1959.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

85

dintre cei mai respectabili care au făcut-o! Joy nu are dureri şi se bucură (aparent) de o sănătate şi o dispozi­ ţie minunate. Toate cele bune. Al tău Jack The Kilns, Headington Quarry, Oxford 1 2 aug 1 957 Dragă Mary Îţi mulţumesc pentru frumoasa ta scrisoare de pe 8 aug. Bineînţeles că i-am arătat-o şi lui Joy, care a fost încântată şi îţi trimite toată dragostea. Anexez ambele noastre sem­ nături. (Aparent) continuă să se înzdrăvenească - de fapt (ce ironie!), fata ' ei de acum este cea a unei femei mai sănătoase decât cea din fotografia pe care ai văzut-o: mult mai puţin trasă şi intensă şi mult mai vioaie. (Dar, desigur, nici un bărbat nu este vreodată mulţumit de pozele femeii pe care o iubeşte!) Osteoporoza mea nu pare să se îmbunătăţească prea tare, dar măcar nu a mai fost la fel de rea ca la început. Port o Centură Abdominală - foarte asemănătoare unui corset de bunică. Îmi dă o siluetă încântător de tânără. Amândoi fiii mei vitregi sunt acum acasă pentru vacanţa de vară. Sunt bine şi par destul de fericiţi.

86

C.S. LEWIS

Până si ' canicula noastră a fost dificilă: a voastră trebuie să fi fost cumplită. Îmi pare rău pentru asta şi pentru toate celelalte necazuri prin care treci. Al tău Jack

The Kilns Headington Quarry, Oxford

20 oct 1957

Dragă Mary Suntem şocaţi şi întristaţi de vestea din scrisoarea ta de pe 15. Cred că văd din ce spui că Dumnezeu îţi dă deja o putere spirituală reînnoită cu care să faci faţă acestei teribile dificultăţi - la fel cum a făcut cu noi, în perioada cea mai neagră a lui Joy. Dar durerea rămâne durere. Aş vrea să pot să ti-o usurez oricât de putin ' ' ' - suntem cu totii ' atât de inutili. Cel mai bun lucru, aşa cum fără îndoială ai văzut (atât în ceea ce priveşte durerea, cât şi în proble­ mele financiare), este să trăieşti zi de zi şi ceas de ceas fără să-i adaugi prezentului trecutul şi viitorul. Aşa cum se trăia în linia întâi: ,,Nu suntem bombardati ' în acest moment, nu plouă si ne-au crescut ratiile, deci hai să ne ' ' simţim bine". De fapt, aşa cum spune Domnul Nostru, „ajunge zilei răutatea ei"''' . Fii sigură că o să mă rog mult pentru tine. Din partea mea, numai veşti bune, foarte bune pentru moment, deşi sigur că în continuare trăim sub sabia lui Damocles. Domnul să te binecuvânteze şi ,·, Matei 6, 34 (n. tr.).

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

87

să te păzească, dragă prietenă. Va fi frumos când ne vom trezi din această viată , care, într-adevăr, are în ea ceva de coşmar. Al tău Jack

De la Magdalene College, Cambridge 3 nov 1957 Dragă Mary Vai, ce ghinion! Pe lângă toate, durere de dinţi. Partea financiară este probabil cea mai puţin formidabilă, de fapt. Asa ' cum obisnuiau să spună strămosii ' nostri, până acum ai trăit „pe spezele lui Dumnezeu", şi poţi fi sigură că va continua să achite facturile. Nu cred că risti ' , câtusi de puţin să ajungi „bizară" - numai că suntem cu toţii bizari. Am avut gripă, şi ultimele zile la pat mi-au fa.cut, pare-mi-se, rău la oase (ciudat să mă plâng de asta) - i. e. nu sunt la fel de zdravene ca acum trei săptămâni, dar nici atât de rău ca acum 6. Joy continuă să facă progrese. Multe binecuvântări şi simpatie. Al tău Jack )

)

88

C.S . LEWIS

De la Magdalene College, Cambridge 30 nov. 1957 Dragă Mary Îţi mulţumesc pentru scrisoarea de pe 22 nov. Da: e treabă dezolantă să te muţi. Simţi cum prin toate colţurile bate vântul Timpului, rece, nu-i asa? ' - si ' toate obiectele capătă un soi de patos mizerabil odată ce sunt împachetate. Dar te simţi mai bine după, sper că ai să vezi. Sigur, noul cămin e o bătaie de cap obositoare până când ino­ vaţiile pe care le presupune devin obişnuinţe. S-ar putea ca după să devină oarecum revigoram. Nu pomeneşti nimic de problemele la inimă: sper că înseamnă că te simti ' mult mai bine. Totul merge splendid cu Joy: în prezent, suntem cu adevărat binecuvântaţi. Boala mea de oase (osteoporoza) n-o să dispară, din câte înţeleg, dar momentan nu am dureri. Nu voi mai putea să fac plimbări adevărate nici­ odată - adio, cărări şi crânguri şi hanuri feerice în sate îndepărtate! -, dar este minunat cât de oportun ne pără­ seşte dorinţa atunci când puterea dispare. Toate cele bune. Al tău Jack

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

89

Magdalene College, Cambridge. 14/1/58 Dragă Mary Scrisoarea ta a sosit înainte să ies din casă în dimineata ' asta în drum spre colegiu, azi fiind prima zi a trimestrului. Am venit cu masina (închiriată), Joy m-a însotit ' ' si ' s-a întors după prânz acasă. Nu pare mare lucru, dar chiar şi acum o lună ar fi fost ceva de neînchipuit. Îmi pare rău de problemele cu pisica. Am (tot) trecut printr-o perioadă mai „animalică", căţeaua noastră bă­ trână (o credeam mai deşteaptă de atât) ne-a adus de Crăciun un cadou neasteptat, 1 O cătei! ' Am obosit să-i ' auzim mereu pe vecini spunându-ne: ,,A, mulţumim ne-ar plăcea foarte mult un căţeluş, dar ..." Cele mai îngrozitoare economii sunt cele la medica­ mentele necesare, dar înţeleg perfect de ce eşti tentată de asa ceva. Ce păcat că nu aveti ' în America sistemul nostru de sănătate publică. Aş vrea să pot fi de ajutor. Nu pot decât să mă rog în continuare. Oasele mele, apropo, sunt destul de liniştite, deci nu am nevoie de compătimire. Dumne­ zeu a fost minunat de bun cu noi în toate felurile posibile. Iartă-mi scrisul oribil şi scrisorile scurte - ambele sunt din aceeaşi cauză. Asta este a opta scrisoare (toate de mână) si ' n-am terminat încă! Dumnezeu să te binecuvânteze şi să te păzească de orice primejdie. Al tău cu drag C.S. Lewis )

90

C.S. LEWIS

De la Magdalene College Cambridge

22/2/58

Dragă Mary Joy (care îţi mulţumeşte pentru mesajul tău atât de ama­ ·bil) mă anuntă a lui George ' scriu de ziua de nastere ' ' că-ti Washington, deci „spre gloria ta", cum ar spune Humpty Dumpty. Dumnezeu este foarte bun cu noi şi în prezent continuăm să fim fericiţi. Am păstrat unul din căţeluşi, îl cheamă Guppy (din Casa Umbrelor) şi este un pui sprin­ ten. Observ din nou, ca în alte situaţii similare, că vârsta comună creează o legătură mai puternică decât specia comună; i. e. Guppy este prieten cu pisicuţa, iar mama lui cu motanul cel bătrân - un ditamai cotoiul pe nume Ginger. Mă bucură ideea că îngerii mei ar putea fi soco­ titi' mai corecti de Repertoriu", dar ' decât cei ai ,,Artistilor ' ce naiba sunt Artiştii de Repertoriu? Nu am auzit niciodată de asa ' ceva. Îmi pare rău că a fost atât de crunt la dentist, dar sper că rezultatul complet este o îmbunătăţire. Faptul că aduci vorba de „valentine" mă face foarte nostalgic: n-am mai văzut una de când eram mic, aproape au dis­ părut aici. Da, nu trebuie să ne frământe că nu-i oferim lui Dum­ nezeu acele presupuse munci pe care de fapt El nu ne permite să le îndeplinim. Foarte adesea, îmi închipui, munca pe care într-adevăr ne-o cere este să nu fim (apa­ rent) de ajutor, sau nu în felul în care ne-am fi aşteptat, sau nu într-un fel pe care să-l putem percepe.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

91

Am scris un articol pentru o revistă americană numită The Christian Herald. 1 Toate cele bune şi multă dragoste din partea amându­ rora. Al tău Jack The Kilns, Headington Quarry, Oxford. 3 1 /3/58 Dragă Mary Îţi mulţumesc pentru scrisoarea de pe 26. Îmi pare foarte rău să aflu de durerea de urechi. Este ceva cumplit, mult mai nesuferit decât durerea de dinti. , Toti, trecem prin perioade de uscăciune în rugăciuni, nu-i aşa? Mă îndoiesc (dar întreabă-ţi duhovnicul) că ar fi vorba neapărat de un simptom rău. Uneori mă gândesc că rugăciunile pe care le simţim ca fiind cele mai bune sunt de fapt cele mai proaste; ceea ce savurăm este satisfacţia unui succes aparent, ca atunci când executăm un dans sau recităm un poem. Oare rugăciunile noastre sunt uneori greşite pentru că ne străduim prea tare să vorbim cu Dumnezeu în timp ce El vrea să vorbească cu noi? Joy îmi spune că odată, în urmă cu multi' ani, într-o dimineată , a fost bântuită de sentimentul că Dumnezeu voia ceva de la ea, o presiune stăruitoare ca sâcâiala unei datorii neglijate. Şi a continuat să se întrebe ce era până spre prânz. Dar, 1 . ,,Shall We Lose God in Outer Space?"

92

C . S . LEWIS

când nu şi-a mai făcut griji, răspunsul s-a ivit simplu, de parcă i s-ar fi adresat o voce. A fost: ,,Nu vreau să faci nimic. Vreau să-ti , dau ceva"; si, , dintr-odată, inima i s-a umplut de pace şi încântare. Sf. Augustin spune: ,,Dum­ nezeu dăruieşte acolo unde găseşte mâini goale". Un om cu mâinile pline de colete nu poate primi un dar. Poate că uneori coletele astea nu sunt neapărat păcate sau griji lumeşti, ci încercările noastre răzgâiate de a-L venera în felul nostru. Că tot veni vorba, cel mai des mă întrerup din rugăciune nu chestiunile importante care-mi distrag atenţia, ci cele mărunte - lucruri pe care va trebui să le fac sau să le evit în ora ce urmează. Suntem cu totii , bine, dar obositi , că primăvara refuză să mai vină. N-am mai prins niciodată un martie atât de rece, umed si E dimineată, . ' întunecat. ' foarte devreme, si ' Joy doarme încă: altfel, ţi-ar trimite şi ea toată dragostea. Al tău Jack

The Kilns, Headington Quany, Oxford 1 5/4/58 Dragă Mary Ce vesti din inimă lui , minunate aduci. Îi multumesc , Dumnezeu din partea ta. Ce ciudate feste ne joacă min­ tea! - ideea că am socoti o prezumţie faptul de a crede ceea ce ne [este] interzis să nu credem. Despre păcatele din trecut, din trecutul îndepărtat: eram creştin cu mult dinainte să încep să cred cu adevărat În iertarea păcatelor

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

93

sau, mai precis, înainte ca ceea ce credeam teoretic să devină pentru mine o realitate. Îmi imaginez că nu e ceva chiar atât de neobişnuit. Joy îţi trimite toată dragostea. Am fost plecaţi la un hotel de ţară foarte drăguţ, bucurându-ne de ceea ce nu avusesem înainte, o lună de miere! lată încă o absurditate a minţii: sunt aşa un burlac bătrân şi inveterat, că n-am putut să nu mă simt ca un neruşinat (,,Împart camera de hotel cu o femeie!" Ca în ziare!). Nu pot să scriu mai mult, mă întorc astăzi la Cambridge, şi vicarul o să vină în câteva minute să o împărtăşească pe Joy de Paşti (încă nu reuşeşte să ajungă la slujbă). Dumnezeu să te binecuvânteze din ce în ce mai mult. Al tău Jack P.S. - Apropo, faci parte dintr-o minoritate printre numeroasele mele corespondente femei, printre puţinele care nu au dispărut, încetul c� încetul, odată ce au aflat că m-am însurat! 6 iunie [ 1 958] Dragă Mary Poate n-o să te superi dacă vei primi de data asta o scrisoare din partea mea, şi nu de la Jack? Este pentru prima oară examinator pentru triposul de la Cambridge, şi se cam îneacă în foile de examene - aparent foarte stupide! Din când în când, mai iese să ia o gură de aer, scoate câteva mici bule jalnice şi se scufundă la loc. Nu va putea nici măcar să ajungă acasă în următoarele două săptămâni;

94

C.S. LEWIS

cea mai lungă separare de când suntem căsătoriţi, amân­ doi suferim! Îmi pare sincer rău pentru timpul neplăcut din spital. Ştiu prea bine cum poate fi până şi în cel mai respectabil spital; cum dispar infirmierele tocmai când ai mai mare nevoie de ele, cum televizoarele şi radiourile din jur fac noaptea hidoasă, cum asistenta din tura de noapte te trezeşte din primul somn în sfârşit odihnitor pe care l-ai avut de o lună încoace, la miezul noptii, ' dea ' ca să-ti somniferul. [ . . . ] Şi ai fost şi tu, presupun, subiect de exemplificări pentru studenţii la medicină! La Oxford, stu­ denţii îşi dau examenele la căpătâiul câte unui pacient, săracul; si ' examinatorul, si ' studentul cu tocile si ' togile lor speriindu-l aproape de moarte. Mi s-a spus însă că unii pacienţi cu experienţă mai suflă diagnosticul corect dacă văd că studentul s-a blocat. [ . . . ] Ei bine, sper că acum eşti înapoi acasă, că nu a fost asa si ' înteleg ' ' împăr' rău si ' că au aflat răspunsul corect. Îti tăsesc si ' ' dorinta ' zadarnică de a fi de folos. Noi, femeile, o simtim mai puternic decât bărbatii, ' as' zice. Sunt un ' milion de treburi de fa.cut priri casă. Pe vremuri, aş fi sărit să-mi ajut menajera - acum însă îmi trebuie un baston şi am doar o mână liberă, mai degrabă încurc decât ajut, şi nu pot decât să stau pe tuşă, să dau sfaturi şi să fiu o pacoste. Chiar este greu de suportat aşa ceva mereu! Dar dacă nu am face-o, cum ar putea ceilalţi să simtă plăcerea si cresterea spirituală ce vin din dăruire? Si de ' . . . nu stiu , ' tine, dar eu eram foarte mândră; îmi plăcea senzaţia de superioritate în a-i ajuta pe ceilalţi, şi pentru mine este mult mai greu să primesc decât să ofer, dar, cred, şi o mai mare binecuvântare. )

SCRISO RI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

95

În plus, abia de când cu boala şi neputinţa mi-am dat seama cât de buni sunt oamenii în general, când li se dă ocazia. Atâţia oameni s-au străduit pentru mine, şi s-au dat peste cap ca să-mi facă plăcere sau să mă ajute! Este foarte înduioşător - şi un prilej de smerenie pentru mine, fiindcă ţin minte cât de cinică obişnuiam să fiu cu privire la omenire şi mă încearcă acum o salu­ tară rusine. ' Tu ai câine sau pisică? Am constatat că pisicile suportă schimbările şi separările destul de bine - un motan de-al meu, cât am fost bolnavă, luase în stăpânire noua casă şi pe stăpână, şi într-o săptămână le avea la degetul mic (dacă se poate vorbi de deget mic pisicesc). Poţi munci vreun pic? Din experienţa mea, m-a ajutat extraordinar în necazurile mele spirituale, când mă sim­ team dărâmată, să crosetez covorase ' ' ' si ' fete ' de masă ori să tricotez şosete. Scapi de atâtea frustrări când străpungi cu andreaua! E mai bine să faci si ' lucruri frumoase, nu doar utile, mi se pare. Fireste, amândoi ne rugăm pentru tine - si ' să nu-ti ' ' fie prea frică, chiar dacă afli că o să fie nevoie de operaţie. Eu am trecut prin trei, şi n-au fost atât de rele pe cât mă temeam. Binecuvântări, A ta, Joy Lewis

96

C.S. LEWIS

lhe Kilns, Headington Quarry, Oxford 21 iulie 1958 Dragă Mary (1.) Nu uita ce spune Sf. Ioan: ,,dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră"''' . Ceea ce contează nu este sentimentul că suntem ori nu iertati , sau iubiti. ' Trebuie mers la esente. ' Dacă ai un anume Păcat pe constiintă, pocăieste-te si spovedeste-1. Dacă nu, ' ' ' ' ' spune-i acelui drac deznădăjduit să nu mai fie stupid. Nu ai cum să nu îi mai auzi vocea (acel radio interior odios), dar trebuie să o tratezi ca pe un simplu bâzâit în urechi sau orice altă neplăcere iraţională. (2. ) Nu uita povestea din Imitaţiune'" ''' , în care Hristos pe cruce deodată îi vor­ beşte călugărului care era atât de neliniştit în legătură cu mântuirea lui şi îi spune: ,,Dac-ai şti acest lucru, ce-ai voi să faci? Fă acum ce-ai voi să faci atunci şi vei fi liniştit". După ce ai găsit răspunsul, fă acel lucru sau opreşte-te din a-l face. Vezi tu, trebuie tot timpul să te întorci la ce este practic şi precis. Diavolului îi place tocmai acest nor vag al sentimentului de vină indistinctă sau de virtute indistinctă, prin care ne ispiteşte la disperare ori prezum­ ţie. Răspunsul este: ,,Mai multe detalii, dacă se poate?" (3.) Sentimentul de abandon nu poate fi un simptom rău, întrucât Însuşi Domnul Nostru l-a resimţit în pro­ funzime - ,,pentru ce M-ai părăsit?". ,., 1 Ioan 3, 20 (n. tr.). ,·:-1, Vezi Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, I, 25, 2, tr. Dumitru C. Vişan, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1991, p. 54 (n. red.).

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

97

Fireşte, vom continua să ne rugăm pentru tine. La Cambridge, un tripos este un examen: numit astfel după triposul (vezi şi tripod) , sau taburetul cu trei picioare, pe care obişnuia să stea candidatul pe vremea când exa­ menul era încă o disputaţie, nu o probă scrisă. Joy şi cu mine tocmai am petrecut două săptămâni minunate în Irlanda. Si , fratele meu sunt bine. Îti , , ea, si trimitem toată dragostea şi binecuvântările noastre. Al tău Jack The Kilns Headington Quarry, Oxford 30 sept. 1 958 Dragă Mary Mulţum�sc pentru scrisoarea de pe 26. Recenzia din Time a picat într-un moment nepotrivit, întrucât ediţia ame­ ricană a cărţii 1 nu va fi publicată înainte de noiembrie. Le-am spus celor de la Harcourt Brace să-ţi trimită un exemplar atunci când va apărea. Am ajuns şi eu pe mâna dentistului, dar cu mult mai puţine neplăceri; ştiu bine că o „gaură" rămasă după extracţie poate fi Satana în persoană. Amândoi trebuie să recunoaştem, mă tem, că pe măsură ce îmbătrânim semănăm cu maşinile vechi avem nevoie de tot mai multe reparadi , si , schimburi de piese. Trebuie doar să aşteptăm cu nerăbdare maşinile noi şi splendide (ultimul model, tip Reînviere) care ne 1 . Fără îndoială o referinţă la Meditaţii la Psalmi.

98

C.S. LEWIS

sunt rezervate, sperăm noi, în garajul divin! Îţi mulţu­ mesc pentru anexă; cred că nu contrazice nimic din ce-am spus. Joy continuă să fie bine, mulţumesc lui Dumnezeu, si' ti-ar trimite toată dragostea dacă ar fi trează, dar mo' mentan nu e, fiindcă mă scol barbar de devreme şi, de obicei, am terminat deja cu micul dejun şi cu scrisorile înainte să se fi deşteptat restul casei. Unul dintre efecte este că adesea mă pot bucura de singurele ceasuri fru­ moase din zi - în perioada asta a anului, de multe ori avem de la 7 la 1 O un soare minunat, liniştit, răcoros, iar apoi ploaie. Ador ceasurile goale, tăcute, înrourate, îm­ păienjenite. Sper că nu te mai supără gura. Al tău Jack Uite o versiune scoţiană veche a Psalmului 1 36 ( 1 37) 8 şi urm.: O blessed may that trooper be Who, riding on his naggie, Wull tak thy wee bairns by the taes And ding them on the craggie. ,.,

,·, Spre comparaţie, traducerea din Psaltirea în versuri a lui Dosoftei: ,,Va fi ş-acela-n ferice / Ce-ţ-va veni să te strice, [ . . . ] / Când cuconii tăi de ziduri / Vor zdrobi-i ca neşte hârburi" (n. tr.).

SCRISO RI CĂTRE O D OAMNĂ DIN AMERICA

99

Magdalene College, Cambridge. 30 oct., 1 958 Dragă Mary Îmi dai veşti foarte bune despre fiica şi familia ta. Şi iarăşi aceste binefaceri în ultimul moment, care tot apar în crizele tale financiare. Bănuiesc că ceea ce trebuie să în­ văţăm este să trăim de la o zi la alta (,,nu vă îngrijiţi de ziua de mâine") - desi, , uneori, vechiul Adam din mine cârteste , si , se întreabă de ce oare, dacă Dumnezeu voia să trăiesc precum crinii câmpului, nu mi-a dat şi aceeaşi lipsă de nervi şi de imaginaţie de care se bucură ei! Sau poate tocmai asta este ideea, scopul exact al paradoxului si , îndrăznelii acesteia dumnezeiesti , care se cheamă Om să faci având o minte ceea ce alte organisme fac fară s-o aibă? Cât despre riduri - ptiu! De ce să nu ai riduri? Insigne onorabile ale lungului serviciu în acest război. Totul bine cu noi, în grabă, cu dragoste. Al tău Jack The Kilns Headington Quarry, Oxford 25 dec 1 958 Dragă Mary Am lăsat corespondenţa noastră ruşinos de în urmă în ceea ce mă priveşte, nu pentru că aş fi încetat să mă gân­ desc la tine, ci pentru că am fost foarte ocupat să termin

C.S. LEWIS

1 00

o carte 1 (plicticoasă, academică, tehnică, deşi entuzias­ mantă pentru mine) şi din cauza poştei zilnice - naiba s-o ia! Mulţumesc pentru frumoasa ta recenzie. Şi sunt fericit că legea îmi permite acum să-ţi fac un mic transfer (înţeleg că tu şi Barfield2 aţi pus totul la cale). O ducem cu toţii bine - iar Joy minunat -, dar trăim într-o lipsă perpetuă de soare. Niciodată nu am mai văzut o aşa pe­ rioadă cu ceţuri. Tânjim după lumină şi, nu cu mult mai puţin, după umbre, care formează atât de mult din fru­ museţea lumii. Din partea amândurora, toată dragostea si cele mai călduroase urări de Crăciun. Al tău Jack

The Kilns, Headington Quarry, Oxford dec 29/58 Dragă Mary Doar un rând foarte în grabă . . . (1.) Condoleanţele mele pentru pierderea Păr. . . 3 (2.) O povestioară care îţi arată contrastul dintre sărbătoarea noastră a Naşterii Domnului şi toată gălăgia asta cumplită de „Xmas", ajunsă în ulti­ mul hal. Fratele meu a auzit o femeie în autobuz zicând, când autobuzul trecea pe lângă o biserică în faţa căreia 1. Probabil Studies in Words. 2. Owen Barfield, avocat şi prieten de-o viaţă cu Lewis. 3. Pleca pentru un an în Palestina.

SCRISO RI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

101

era montată o Iesle: ,,'mnezeule! Ăştia vâră religia în orice! Acum îşi bagă nasul şi în Crăciun!" Din partea amândurora, dragoste şi simpatie. Al tău Jack De la Magdalene 26 ian 59 Dragă Mary Îţi mulţumesc pentru scrisoarea de pe 26. Acest Grant Ulysses Smith al tău pare foarte simpatic. Ştiai că, atunci când armata voastră a fost aici în timpul războiului, sol­ daţii de culoare erau mai populari decât cei albi? O scri­ soare din Cuba care să nu mentioneze revolutia , este destul , de surprinzătoare la prima vedere. Dar s-ar putea să nu fie vorba nici măcar de prudenţă. Adesea mă frapează, când citesc documente din arhivă (e.g. scrisori din timpul Războiului nostru Civil din secolul al XVII-lea), cât de neimportante par să fie pentru oamenii obişnuiţi ai vremii lucrurile de care fac atâta caz istoricii. Ceea ce noi numim „istorie" nu lasă oare, de fapt, deoparte mai toată viaţa adevărată? Fireste în arti, că leacul pe care îl mentionez , colul despre rugăciune era Joy: ,,omul cel bun", un fost elev de-ai mei - una dintre conversaţiile cele mai com­ plete şi mai frumoase la care mi-a fost dat să fiu martor. Că veni vorba, i-am menţionat în treacăt unui distins teolog că fusesem atacat de „un om pe nume N.", la care mi-a răspuns: ,,Ah! bătrânul P.N. ! Ce mai crede oare săp­ tămâna asta?' - se pare deci că îşi schimbă părerea destul de des. Poate că într-o zi o să încerce şi creştinismul. Mă

102

C.S. LEWIS

rog pentru el. Îmi pare rău să aud de dinţi: întotdeauna, o treabă oribilă. Avem parte momentan de o vreme fru­ moasă de iarnă: un soare strălucitor şi palid (mai palid ca niciodată - Joy numeşte asta ,,lumină arctică"), aer nemişcat şi puţină promoroacă ce face totul să sclipească precum zahărul. Toate frumoase. Cele bune. Al tău Jack

Magdalene College, Cambridge

6/5/59

Dragă Mary Îmi pare rău că ai fost îngrijorată. De fapt, nu eram con­ stient că-ti , , datorez o scrisoare. Dar niciodată să nu-ti , imaginezi că e ceva în neregulă dacă repet aceeaşi greşeală. Nu uita, nu bat la maşină. Oe asemenea, în stil bărbătesc, nu-mi stă în fire să scriu scrisori. Corespondenţa zilnică e foarte laborioasă pentru mine. Suntem cu toţii bine. Joy şi cu mine lucrăm cu sapa ceva ce nici unul din noi nu se aştepta să mai facă vreodată. De asemenea, avem o pisică siameză. Prefer, în adân­ cul inimii, pisicile autohtone, mari, gri şi cu capul rotund, dar siamezele sunt creaturi delicate si , fascinante. A noastră mă adoră pentru că o ridic de coadă - o operaţiune care nu cred că mi-ar plăcea dacă aş fi pisică, dar ea tot vine torcând la mine pentru asta. Tânărul preot care după ce a binecuvântat-o pe Joy, punându-i mâna pe creştet, a fa.cut-o să se însănătoşească în mod atât de miraculos mi-a scris că soţia lui suferă

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

103

acum de cancer. Oare ai putea, din suflet, să te rogi pen­ tru el? Joy, dacă ar fi aici, ţi-ar trimite şi ea toate cele bune si ' salutări. Al tău Jack The Kilns, Headington Quarry, Oxford 19 mai 1959 Dragă Mary Îmi pare rău să aud că ai pierdut un vechi prieten. Fapt curios, acelaşi lucru tocmai ni s-a întâmplat fratelui meu şi mie - o bătrână doamnă (presupun, cel puţin, că era bătrână, deşi pentru noi întotdeauna rămăsese o fetiţă) Pe care o cunosteam de când lumea. Si, ' ' la fel ca tine, tot auzim glume care ei i-ar fi plăcut în mod deosebit. Nu există solutie: ' ori mori relativ tânăr, ori vei trăi mai mult decât multi ' dintre prietenii tăi. Am fost acum informati, ' de către învăţaţi, că siamezele n-ar fi deloc o rasă de pisici regală, ci sunt nişte pisici banale de junglă în acele părţi si lor! Încă o deziluzie! ' destul de „fară onoare" în tara ' În grabă - cu binecuvântări. Al tău Jack

1 04

C.S. LEWIS

The Kilns Headington Quarry, Oxford 7 iunie 1959 Dragă Mary Îmi pare rău să aflu că s-au abătut atâtea necazuri asupra ta, dar mă bucur că, prin harul lui Dumnezeu, rămâi aşa netulburată. De multe ori se întâmplă ca starea noastră interioară, fie în bine sau în rău, să pară că nu are nici o legătură cu circumstanţele. Abia dacă reuşesc acum să-mi mai amintesc de vara de acum doi ani, când Joy părea pe moarte, iar eu urlam adesea de durere din cauza osteo­ porozei; dar la acea vreme eram, de fapt, departe de a fi nefericiţi. Pacea lui Dumnezeu să fie în continuare cu tine. Bătrâna ta vecină ar fi comică, dacă nu ar fi vorba de chestiuni serioase. Are nişte idei ciudate despre cum poţi să-i înveseleşti pe oameni! Zici că te-a vizitat un strigoi. Oamenii din viaţa reală sunt adeseori atât de absurzi, că n-ai îndrăzni să-i pui într-un roman. Înţeleg că e caniculă în America, si ' sper că asta n-o să-ti ' facă viata ' mai grea. Aici a fost multă zăpuşeală (pentru standardele noastre); acum, desi ' a trecut căldura, este în continuare secetă şi pământul din grădină e ca praful. În ce hal am ajuns, de nu mai putem spune „voi fi fericit când voi fi chemat la Domnul" fără să ne temem că părem „morbizi". La urma urmei, asta spunea şi Sf. Pavel. Dacă credem cu adevărat ceea ce pretindem că credem - dacă chiar credem că viaţa asta este o „pribegie înspre casă", şi casa noastră este în altă parte, de ce oare nu i-am astepta cu nerăbdare sosirea. Există, nu-i asa, ' ' numai trei lucruri pe care le putem face în legătură cu

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

105

moartea: să ne-o dorim, să ne fie frică de ea sau să o ignorăm. A treia alternativă, cea pe care lumea modernă o numeşte „sănătoasă", este cu siguranţă cea mai inco­ modă şi precară dintre toate. Suntem bine aici. Dumne­ zeu să te binecuvânteze. Al tău Jack The Old Inn Crawfordsburn Co. Down, Irlanda de Nord 7 iulie 1959 Dragă Mary Scrisoarea ta de pe 20 ne-a găsit aici. Pare că ai trecut printr-o experienţă foarte neplăcută. Pot să înţeleg de ce o descrii ca „a privi moartea în fată"; dar cine stie dacă , , faţa aceea, atunci când o vom privi, chiar va arăta aşa? 'să sperăm la lucruri mai bune. Zilele trecute mi s-a scos un dinte, şi am plecat întrebându-mă dacă putem îndrăzni să nădăjduim că ceasul morţii va fi asemenea momentului aceluia delicios în care îţi dai seama că dintele chiar a fost scos si , o voce spune „Clăteste-ti ' ' gura cu asta". ,,Asta", desigur, va fi fiind Purgatoriul. Povestea prin care ai trecut este pentru mine un înce­ put de împăcare cu statul nostru social, despre care am spus atâtea lucruri dure. Al nostru „National Health Ser­ vice", cu tratament gratuit pentru toţi, are neajunsurile sale - unul dintre acestea fiind că medicii sunt sâcâiţi neîncetat de oameni care nu au de fapt nimic. Dar este mai bine decât să-i laşi pe oameni să trăiască sau să moară pe cheltuiala lor.

C.S. LEWIS

1 06

Sigur nu vrei mai degrabă să spui „a te simţi de parcă nu eşti demn de a fi iertat"? Pentru că, desigur, nu suntem. Iertarea, prin natura ei, este pentru cei nedemni. Vrei să spui „a te simti' de parcă nu esti ' iertat". Am simtit ' asta. Ani de-a rândul am „crezut" teoretic în iertarea divină, înainte ca ea să mă lovească din plin. Când se întâmplă asta, este un moment minunat. Îmi pare rău că scriu atât de neciteţ, dar suntem ple­ 1 cati ' în vacantă ' si ' am doar biro-ul lui Joy cu care să scriu. Odios obiect! Am petrecut nişte zile frumoase, dar nu am prins vreme prea bună. Îţi trimitem toată dragostea şi simpatia. Al tău Jack The Kilns, Headington Quarry, Oxford 1 1 iulie 1 959 Dragă Mary Ne-am întors din Irlanda azi-noapte şi am găsit o gră­ madă infinită de scrisori care mă aştepta, deci asta nu poate fi decât o mâzgălitură în grabă. Medicul tău pare minunat şi mă bucur că ai parte de aşa o alinare. Nu că aş şti ce e un pediatru mai bine decât ştiu ce e un boojum! Toate dorintele noastre cele bune. Al tău Jack 1 . Pixul.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

107

The Kilns etc. aug 3/59 Dragă Mary Am primit scrisoarea de pe 30 iulie. M-a nedumerit. În­ ţelesesem că mergi la medic din cauza problemelor cu inima. Cum şi de ce apar şi psihiatri în poveste? Dar, dat fiind că apar, mă bucur să aud că sunt drăguţi. Toată compasiunea mea cu privire la moartea prietenului tău. Dar, în bine sau în rău, nu ştim niciodată ce urmează să se întâmple. Nu uita ce spune Imitaţiunea: Poartă-ţi cru­ cea [ . . . ] ,,dacă arunci o cruce, vei găsi fără îndoială alta, poate şi mai grea"''" . Dar există şi o latură mai luminoasă a aceluiaşi principiu. Adesea, atunci când pierdem o bi­ necuvântare, ni se dă, foarte pe neaşteptate, o alta în loc. Aici suntem cu totii , bine, desi , sunt frenetic de ocupat; şi, cu toate că nu obosesc mai mult acum decât pe vremea când eram tânăr, îmi ia apoi mult mai mult să mă dez-obo­ sesc. Toate binecuvântările şi simpatia. Al tău Jack The Kilns, Headington Quarry, Oxford 21 aug 59 Dragă Mary Da, trebuie să fie o bătaie de cap îngrozitoare să ai de luat şase gustări în loc de trei mese. Ai de spălat vase întruna! Si cum, atunci când esti ' stiu ' ' singur, o masă bună si ' cu ,., Vezi Toma de Kempis, op. cit. , II, 12, 5, p. 81 (n. red.).

1 08

C.S. LEWIS

poftă cu greu te pot face să simţi că merită toată munca şi pierderea de vreme, pregătitul şi curăţatul, pentru doar câteva minute de mâncat efectiv. Vei fi uimită să afli că temperaturile aici sunt, de data asta, nu cu mult mai joase decât ale voastre. Ieri, la 1 1 :30 a.m., pe peluza noastră termometrul arăta 94 de grade [F] . Un copac mare şi o altă cracă, încă si ' mai mare, s-au dărâmat si ' au căzut ieri în pădure, într-un calm fară vânt - numai din lipsă de umezeală internă. Dimineţile devreme şi serile târziu sunt minunate, dar nu şi orele dogoritoare între ele. O „mutare" este înfiorătoare si , în cele mai bune vremuri. Obiectele capătă un soi de patos plângăreţ (ştii la ce mă refer) odată ce le smulgi din vechile lor vizuini obisnuite. ' Mi-as' fi dorit să-mi trimiti ' vesti ' mai bune, iar eu să te pot consola mai abitir. Fireşte, mă rog pentru tine întotdeauna. Casa încă doarme - mă trezesc devreme si ' încerc să scap de scrisori în ceasurile răcoroase şi tăcute din zi, prin urmare nu-ţi pot trimite decât dragostea şi simpatia mea. Joy şi le-ar adăuga pe ale ei dacă ar fi trează! Al tău Jack The Kilns etc. 2 1 sept [ 1 959] Dragă Mary Foarte în grabă - îţi trimit doar o mâzgăleală ca să-mi exprim compasiunea. Să cauţi o casă este o treabă isto­ vitoare şi sfâşietoare până şi în cele mai bune vremuri.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

109

Îmi pare rău că l-am ratat pe păr. L. Cât de încântată tre­ buie să fii de vânzarea articolului! Ah, aici totul bine. Dacă eu aş primi o piele de crocodil, aş vinde-o! Binecuvântări. Al tău Jack The Kilns, Headington Quarry, Oxford 18 oct 59 Dragă Mary Ei bine, slavă Cerului că ai terminat să te muţi. Un ,,bed-sitter"''· , cum le numim aici, are desigur dezavanta­ jele sale. În Anglia, unde majoritatea caselor nu au încăl­ zire centrală, compensează cu ceva - te duci la culcare şi te trezeşti într-o cameră încălzită. Dar în America presu­ pun că asta se întâmplă oricum. [ . . . ] Poţi oare să te rogi dublu pentru noi? După toate aparenţele, recuperarea miraculoasă pe care a reuşit-o Joy în 1957 a fost doar o amânare, nu o amnistie. La ultima radiografie au apărut din nou puncte canceroase în multe oase. Pare că mai există speranţă pentru câţiva ani şi că medicii pot încă să facă nişte lucruri. Dar toate sunt „acţiuni defensive". Batem în retragere. Soarta ni s-a întors împotrivă. Sigur că Dumnezeu ar putea face din nou ce a mai făcut. Norii nu mai sunt acum la fel de negri cum erau când am luat-o de soţie în spital. E minunat de curajoasă şi mă sprijină mai mult decât o pot eu sprijini. 1. Garsonieră simplă într-o clădire de locuinţe modestă, având bucătăria şi baia la comun (n. tr.).

1 10

C.S. LEWIS

Îngrozitor este, asa să mă trezesc dimi' , cum bine stii, neaţa - clipa în care toate îmi revin în minte. Al tău Jack The Kilns, Headington Quarry, Oxford 22 dec 1959 Dragă Mary Am primit biletul tău. Mă găseste ' cu constiinta ' ' curată pe care ar avea-o, cu privire la corespondenţă, orice om nu foarte metodic şi fără timp liber. Sunt destul de sigur că ţi-am scris după ultima oară când mi-ai dat tu un semn. Dar haide să convenim ca, dacă anul viitor vom fi amândoi în viaţă, oricând ne-am scrie, să nu fie de Crăciun. Perioada asta devine pentru mine un soi de cosmar - stau si ' ' fac la nesfârsit ' o muncă de contopist! ' În ciuda veştilor teribile de care ţi-am povestit, amândurora ne merge (şontâc) foarte bine. Îmi este ruşine (deşi sunt în oarecare măsură încântat) să-ţi spun că Joy este cea care mă sprijină pe mine, mai degrabă decât invers. Nu am uitat de rugăciunile tale şi îţi sunt nespus de recunoscător pentru ele. Sper că te-ai instalat cum se cuvine în noul domiciliu şi că îl găseşti acceptabil! De asemenea, sper că „Fratele Măgar" ' se poartă mai cuviincios. Crăciunul se va fi terminat când vei primi aceasta, dar ştii că vei fi fost prezentă (ca întotdeauna) în gândurile 1. Expresie a Sf Francisc pentru trup.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

111

şi rugăciunile mele. Să sperăm că amândoi vom fi primit Harul ca, în toată gălăgia asta comercială cumplită de ,,Xmas", să putem intra în sărbătoarea Naşterii Domnului: gălăgia aproape a înăbuşit-o! Al tău Jack The Kilns , Headington Quarry, Oxford

13 feb. 1960

Dragă Mary Îmi pare rău să aud, din scrisoarea ta de pe 8 feb., de „gripa asiatică". Sau nu a ajuns încă aici, sau o numesc medicii altfel. Sper că vei fi pe cale de însănătoşire până când scri­ soarea asta va ajunge la tine. Multe mulţumiri pentru car­ tea poştală drăguţă şi poemul pe care le-ai trimis lui Joy - a fost un gând frumos. Mulţumesc lui Dumnezeu, se simte uimitor de bine şi de puternică, după toate aparenţele. Pare că până la urmă vom reuşi să facem o foarte scurtă excur­ sie în Grecia, cu avionul, aşa cum plănuiserăm în vremuri mai fericite. Ar însemna pentru amândoi atât de mult să ajungem, măcar o dată în viaţă, pe Acropole. Sufar de o afecţiune ciudată care mă face să nu pot vreodată, noaptea, să dorm neîntrerupt (pot să adorm destul de uşor) mai mult de vreo 70 min., sau să rămân treaz în timpul zilei, dacă mă relaxez cumva vreun pic! Posibil senilitate prematură. Dumnezeu să ne aibă pe toţi în pază, Al tău Jack

1 12

C.S. LEWIS

The Kilns, Headington Quarry, Oxford 26 martie 1 960 Dragă Mary Ştii ceva, am mai mari speranţe pentru tânărul golan pe care îl descrie păr. L în scrisoarea lui decât pentru mulţi oameni afl.ati' într-o stare tăcută si ' educată de necredintă, ' care ar vorbi mereu reverenţios despre creştinism. Tocmai bădărănia lui arată că nu este chiar lipsit de teama că „până la urmă s-ar putea să fie ceva în asta". Pun pariu că, dacă ar discuta cu hinduşi sau budişti, ar vorbi mai politicos despre religia lor. Probabil ai parte de acelaşi virus de gripă care ne-a vizitat şi pe noi. Vizitele lui nu sunt întotdeauna foarte severe, dar stie de minune să rămână. ' Nu ne merge mai rău, sau nu cu mult mai rău, dar viaţa este groaznică. Uneori simt că sunt nebun să o duc pe Joy în Grecia în starea în care se află acum, dar ea ţine mortis. ' ' Condamnatului i se dă ce vrea el la ultimul mic dejun, din câte ştiu. Sper că veştile tale vor fi în curând mai bune, Al tău Jack De la Magdalene, Cambridge 1 9/4/60 Dragă Mary Am ajuns în cele din urmă în Grecia, şi a fost un succes deplin. Joy a racut minuni, s-a căţărat până sus pe Acro­ pole şi a reuşit să meargă la Poarta Leilor la Micene. S-a

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

1 13

întors foarte extenuată şi plină de dureri (şi nu-i de mi­ rare). Dar nu i-as, fi refuzat asta. Condamnatului i se dă micul dejun preferat, chiar dacă e indigest. A fost absolut vrăjită de ce a văzut. Dar roagă-te pentru noi: norii sunt foarte negri. Nici nu ştiu cum să încep să descriu Grecia. Atica este teribil de frumoasă, iar Rodosul e Raiul pe pământ livezi de portocali si , de lămâi, Bori sălbatice, vită-de-vie, , măslini si , muntii , Asiei în depărtare. Si , vinuri excelente, ieftine. Am mâncat calamar si , caracatită! , Al tău Jack The Kilns, Headington Quarry, Oxford 15 iulie 1960 Dragă Mary Tocmai a sosit scrisoarea ta de pe 12. Joy a murit pe 13. Nu pot să-ţi descriu irealitatea aparentă a vieţii mele de atunci încoace. A primit dezlegarea de păcate şi a murit în pace cu Dumnezeu. O să încerc să scriu din nou când o să mă mai adun. Acum sunt ca un somnambul. Dom­ nul să te binecuvânteze. Al tău Jack

1 14

C.S. LEWIS

lhe Kilns, Headington Quarry, Oxford 24 sept. 1960 Dragă Mary Mulţumesc pentru scrisoarea de pe 2 1. Sper, din ce-mi zici, că se întrevede sfârşitul acestei perioade negre. Între timp, pari să ai o bună sănătate spirituală. Cât despre cum îndur suferinţa, răspunsul este ,,În aproape toate felurile posibile". Pentru că, aşa cum pro­ babil ştii, nu este o stare, ci un proces. Se tot schimbă - ca un drum şerpuit cu câte un peisaj destul de nou la fiecare cotitură. Două descoperiri curioase. Momentele în care strigi cel mai disperat şi mai încrâncenat către Dumnezeu după ajutor sunt tocmai cele în care pare că nu primeşti nici un ajutor. Iar momentele în care mă simt cel mai aproape de Joy sunt tocmai cele în care o jelesc cel mai puţin. Foarte bizar. În ambele cazuri, o nevoie crâncenă pare să te despartă de ceea ce ai nevoie. Nimeni nu mi-a spus vreodată asta. E aproape ca „Nu bateţi şi vi se va deschide". Trebuie să mă gândesc la asta mai bine. Mezinul meu vitreg îmi este cel mai mare sprijin. Fratele meu e încă plecat în Irlanda. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi. Al tău Jack

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

115

Magdalene College, Cambridge 28 oct. 1960 Dragă Mary Vai de mine, vai, dezolante vesti. , Cât de multe au tăbărât pe tine deodată! Aşa cum spune Coleridge - să fii mânios pe cel iubit E ca o nebunie în creieri. Incomod e melanjul, sau alternanţa, dintre resenti­ ment si nu-i asa? ' Pentru că nu poti ' să cedezi ' afectiune, ' unui sentiment rară să te izbeşti imediat de celălalt, care apoi se izbeşte de primul, aşa încât mintea face „naveta" de colo-colo între ambele. Presupun că am trecut cu toţii la un moment dat prin această experienţă. Nimic nu poate fi mai ostil somnului decât, poate, anxietatea. Tre­ buie să încerci, cred, să nu uiţi că partea de iubire din suferinţă este bună şi purgatorială, în timp ce partea de ură este rea şi infernală. Dar cât de nebuneşte o putem preţui pe aceasta din urmă, de parcă ar fi bunul nostru cel mai drag - cât de îndelung zăbovim asupra a orice ar putea să ne aprofundeze sentimentul de jignire -, şi ne tot gândim la lucruri pe care ne-ar plăcea să le fi spus celuilalt! Presupun că tot ce putem face este să nu înce­ tăm să medităm asupra rugăciunii „Şi ne iartă nouă gre­ şalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ". Cred că Frica poate fi de mare ajutor - teama că propria mea lipsă de iertare mă va exclude de la toate ragăduinţele. Frica îmblânzeşte mânia. Şi această frică este pe deplin întemeiată (avem cuvântul Domnului Nostru că aşa e). Inima omului (a mea, cel puţin) este „foarte stricată". Joy cita adesea asta, în legătură cu marea ei dificultate de a

1 16

C.S. LEWIS

o ierta pe o rudă, foarte apropiată şi foarte rea, de-ale ei. Trebuie să facem asta întruna, nu-i aşa? Domnul să-ţi trimită ajutoare de tot felul. Al tău Jack P. S. - Este folositor si ' să te gândesti: ' ,,Sau X nu este atât de rău pe cât cred eu în furia mea de acum. Dacă nu este, cât de nedrept sunt. Dacă este, ce groaznică nevoie are de rugăciunile mele".

Magdalene College, Cambridge 24 nov 1960 Dragă Mary Mulţumesc pentru scrisoarea de pe 20. Despre uitare. Dr. Johnson spunea: ,,Dacă, plecând de la birou, un tânăr nu mai ştie unde şi-a pus pălăria, nu-i nimic. Dar când un bătrân uită, toată lumea spune Vai, îşi pierde memoria". La fel si ' cu noi. Mereu am uitat diverse lucruri: dar acum, când ni se întâmplă asta, o punem pe seama vârstei. Or au trecut mulţi ani de când mi-am terminat odată munca înainte de prânz şi am fost cât pe-aci să-mi arunc mucul de ţigară în tocul de ochelari, iar ochelarii în foc! Când ţi-am scris data trecută, vorbeam despre durerea şi resentimentul cu privire la unele lucruri pe care . . . le zisese sau fa.cuse. Nu încercam să-ti ' tin ' o predică. Mai degrabă, să compar remarci despre o ispită pe care o avem de înfruntat cu toţii.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

1 17

lată, apropo, o frază care se termină cu o prepoziţie''' . „Regula" tâmpită care ar interzice asta a fost inventată de D ryden. Cred că nu-i plăceau asemenea fraze pentru că nu le poţi face nici în franceză, nici în latină, limbi pe care le considera mai „manierate" decât engleza. Cât despre Baubau! numit Azil de Bătrâni, nu uita că ignorartţa merge în ambele sensuri. Aşa cum unele din lucrurile după care am tânjit şi sperat se dovedesc a fi praf şi pulbere când în sfârşit le dobândim, tot astfel şi lucrurile de care ne-am temut cel mai mult se dovedesc uneori a fi relativ simpatice. Dacă vreodată vei ajunge la un azil, Hristos va fi acolo la fel de mult ca oriunde alt­ undeva. Frântura de conversaţie cu . . . pe care mi-ai citat-o sună de parcă nici una din părţi nu greşea prin altceva decât prin nervi. Dar recunosc că nu ştiu vreun leac pen­ tru asta. Poate fi uneori de ajutor să încetineşti viteza conversaţiei (atâta cât depinde de tine). De asemenea, să stai jos. Cu toţii ne agităm mai tare când vorbim din picioare, cred. (Gândeşte-te cum adesea actorii într-o comedie stau aşezaţi, în timp ce într-o tragedie se stă de obicei în picioare.) Cu binecuvântări, Al tău Jack

· �, Fraza anterioară se termina astfel, în original: ,, . . . temptation we all have to contend with " (n. tr.).

1 18

C.S. LEWIS

The Kilns, Headington Quarry, Oxford 9 ian '61 Dragă Mary Nu mă simt deloc „înţelept" şi singurul sfat pe care ţi-l pot da cu perfectă încredere este - nu sta trează ca să-mi scrii mie sau oricui altcuiva scrisori lungi când eşti obo­ sită! Este foarte nesănătos. Acum, referitor la problema principală. Orice te-ai hotărî să faci, vezi să ai atitudinea potri­ vită. [...] Pocăinţa lor ar putea fi, rară îndoială, foarte imper­ fectă, iar motivele lor, foarte eterogene. Dar aidoma sunt şi toate pocăinţele noastre şi toate motivele noastre. Ac­ ceptă-le pe ale lor aşa cum speri că Dumnezeu le va ac­ cepta pe ale tale. Aminteşte-ţi că El ţi-a promis că te va ierta precum, şi doar precum, tu îi vei ierta pe ei. Sunt de acord însă că decizia rămâne una teribil de greu de luat, şi doar cineva care te cunoaşte cu adevărat [ ... ] este cu adevărat calificat să-ţi dea un sfat. [...] Desigur că asta ar presupune să renunţi la foarte multe. [ . . . ] Mi-e teamă însă că, pe măsură ce îmbătrânim, viaţa constă din ce în ce mai mult în a renunţa la lucruri ori a aştepta ca ele să ne fie luate. [ .. . ] Singurul lucru sigur este că acceptul tău (dacă accepţi) sau refuzul (dacă refuzi) trebuie racute cu iubire şi curtoa­ zie perfecte. Fie ca harul lui Dumnezeu să-ţi dea smere­ nia de care ai nevoie. Încearcă să nu te gândesti ' la - si ' cu atât mai puţin să vorbeşti despre - păcatele lor. Este mult mai profitabilă tema păcatelor tale! Iar dacă, după ce ai

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

1 19

chibzuit îndelung, nu găseşti nici o vină de partea ta, atunci imploră mila Domnului: căci asta este negreşit o iluzie extrem de periculoasă. [ ... ] Păi mi-e teamă că toate astea nu înseamnă mai nimic. Dar nu ştiu şi nu pot să ştiu suficient. Pot doar să mă rog să fii îndrumată spre alegerea bună. Este (nu te poţi minţi în această privinţă) doar o alegere între două cruci. Cu cât poţi să accepţi asta mai profund, cu cât poţi să te gândeşti mai puţin la fericirea de pe pământ, cu atât vei suferi mai puţin, cred. Sau, în orice caz, suferinţa devine mai purgatorială şi mai puţin infernală. Al tău Jack

Magdalene College, Cambridge. 24 feb. 1961 Dragă Mary Sunt foarte bucuros că ai luat o decizie si ' cred că este cea corectă. [ ...] Se vor ivi multe oportunităti ' si ' nevoi de a-ti ' mortifica „mândria extrem de dezvoltată" pe care ţi-a diagnosticat-o grafologul! Vor fi multe „întoarceri" şi „schimbări de scop" - mai puţin, desigur, scopul constant si ' cucernic al unui sacrificiu neîncetat. Este minunat că-ti ' dai seama de toate acestea şi, după cum se spune, ,,Fericiri la multe, căci ei nu vor fi deza' cei care nu se asteaptă ' măgiţi". [ . . . ] Probabil că regula cea mai prudentă ar fi „Dacă ai dubii despre ce să faci sau să spui, nu face sau nu spune nimic". Simt asta foarte mult în legătură cu fiii mei vitregi. Atât de des încep să îmi bag nasul şi să

120

C.S. LEWIS

trăncănesc: când de fapt ceea ce i-ar influenţa, în bine sau în rău, nu este ceea ce fac sau spun, ci ceea ce sunt. Iar asta, din păcate, e ceva ce nu cunosc şi nu prea pot schimba, deşi Dumnezeu poate. Ar trebui să avem întotdeauna în minte aceste două reguli din William Law: 1. ,,Nu există dovadă mai sigură a unei mândrii inve­ terate decât credinţa că suntem îndeajuns de smeriţi." 2. ,,Îi rog sincer pe toţi cei care îşi închipuie că au suferit un afront să creadă că e cu mult mai mic decât bănuiesc ei." Veterinarul tău nu este un şarlatan, sper? Diagnosti­ cele psihologice, chiar şi când vine vorba despre pacienţi umani, mi se par cam necinstite. Cred că sunt şi mai puţin cinstite la animale. Nu poţi pune o pisică pe canapea si ' să o îndemni să-ti ' spună visele ei sau să facă „asocieri libere" de cuvinte. De asemenea - am un mare respect pentru pisici - sunt nişte fapturi foarte viclene şi proba­ bil ar putea să-l citească pe analist mult mai bine decât el pe ele. Fii bună, aminteşte-i păr. D'Arcy de mine. În breasla mea, treburile tind să se adune în mod bizar, şi, în ultimele două săptămâni, am fost atât de ocupat, încât nu-mi mai văd capul şi sunt foarte obosit. Altfel, destul de bine. Se tot îngână primăvara cu vara, şi oricât de multe sau puţine pături îţi pui pe tine când te culci, ajungi să te trezeşti transpirat sau dârdâind înainte să se crape de ziuă. [...] Mă voi ruga mult pentru voi toţi. Al tău Jack

SCRI S O RI CĂTRE O D OAMNĂ DIN AMERICA

121

The Kilns, Headington Quarry, Oxford 28 martie 1961 Dragă Mary Oamenii sunt rareori absolut sinceri sau ipocriţi pe de-a-ntregul. Li se schimbă starea de spirit, motivele lor sunt amestecate, iar adesea şi ei se înşală cu privire la adevăratele lor motive. [ . . . ] Ştiu că mi-e uşor să le dau altora sfaturi bune în situaţii cărora probabil nu le-as, face fată. , Dar nu mă pot abtine; , trebuie să spun ce cred că e adevărat. Cu siguranţă, prin­ cipalul scop al vieţii noastre este să ajungem într-un punct în care „viata , Trebuie, în , noastră ca persoană" ia sfârsit. acest sens, să „murim", să devenim „nimic", să renuntăm , la libertatea şi independenţa noastră. ,,Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieste , în mine"''' - ,,Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez"'° "'' - ,,Cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi"''" °"�. Dar ştii toate astea la fel de bine ca mine. S-ar putea ca asta să presupună să mănânci pâine albă în loc de neagră! Câte milioane de oameni nu au deloc pâine, chiar în acest moment. Binecuvântări. Al tău Jack P.S. - Fireşte că acea mică adăugire la venitul tău poate să continue. 1 ,. Galateni 2, 20 (n. tr.). ;, " Ioan 3, 30 (n. tr.). Matei 1O, 39 (n. tr.). 1. De un timp, Lewis îi ceruse editorului său din America să-i trimită un mic stipendiu lunar.

122

C.S. LEWIS

Magdalene College, Cambridge. 21 aprilie 1961 Dragă Mary Am primit scrisoarea de pe 16. [ . . . ] Îţi mulţumesc pentru poem. Am luat un fel de virus care toată primăvara nu m-a lăsat să fiu în întregime sănătos, niciodată treaz cum trebuie ziua şi rară un somn cum trebuie noaptea (şi nici­ odată rară vise neplăcute), deci nu te aştepta la prea multe din partea mea. Binecuvântări tuturor. Al tău Jack

Dragă Mary

Magdalene College, Cambridge 5 iunie 1961

. . . Nu am nimic de spus în afară de lucruri pe care deja le ştii la fel de bine ca mine. Trebuie să ne păzim de Trecut, nu-i asa? , nefo' Vreau să zic că este cu sigurantă lositor şi de obicei nesănătos să ne fixăm mintea pe relele trecute - asta dincolo de ce e absolut necesar pentru a putea să ne pocăim pentru păcatele noastre şi să le iertăm pe ale altora. Observă cum, în Dante, sufletele pierdute sunt preocupate doar de trecutul lor! Nu şi cei mântuiţi. Ăsta este unul din pericolele de a fi, ca tine sau ca mine, bătrân. Există de acum atât de mult trecut, nu-i asa? , , Si atât de puţin altceva. Dar trebuie să ne străduim din greu să nu regurgităm la infinit. Trebuie să aşteptăm cu mai multă nerăbdare să ne lepădăm pe veci de vechea piele mă încurc un pic în metafore aici, dar pricepi ce zic.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

123

Aproape că îndrăznesc să cred că mi se reface digestia, dar sunt atât de obosit de asta si de corectat examene încât nu prea mai exist momentan! Domnul să ne binecuvânteze pe toţi. Al tău Jack The Kilns, Kiln Lane, Headington Quarry, Oxford. 12 iulie 1961.

Stimată doamnă . . . Tocmai am deschis scrisoarea dvs. de pe 6 adresată fra­ telui meu, care momentan este, îmi pare rău să o spun, internat în spital, şi nu poate răspunde la corespondenţă. M-am văzut ieri cu el si scrisoarea dvs., ' i-am mentionat ' iar el m-a rugat să vă explic de ce, o bună bucată de vreme, nu veţi primi vreun răspuns din partea lui. Toate cele bune. Cu deosebită stimă, WH. Lewis The Kilns, Kiln Lane, Headington Quarry, Oxford. 20 august 1961.

Stimată doamnă . . . Multe mulţumiri pentru scrisoarea dvs. de pe 14, căreia îi răspund pentru că m-aţi rugat. Asta sună puţin nepo­ liticos, dar ce vreau să spun este că nu am chiar nici o

1 24

C.S. LEWIS

veste să vă dau. Ce aş putea spune totuşi este de bine, multumesc lui Dumnezeu. Starea rinichilor, care tinea ' ' totul pe loc, se îmbunătăţeşte rapid, iar medicul este foarte mulţumit. Ultimele analize de sânge au ieşit exce­ lent. Este în cea mai bună dispoziţie, atât cât poate fi un bolnav, mănâncă bine, îi este foame si ' (ceea ce noi toti ' am luat ca pe un semn splendid) începe să se plângă că e plictisit - o mare diferenţă faţă de acum două săptămâni, când se mulţumea să picotească toată ziua. Din partea amândurora vă trimit mulţumiri recunos­ cătoare pentru rugăciunile dvs. Cu deosebită stimă, WH. Lewis The Kilns, Kiln Lane, Headington Quarry, Oxford. 7 octombrie 1961.

Stimată doamnă . . . Am primit scrisoarea dvs. de pe 5 adresată lui Jack, dar veţi înţelege desigur de ce nu primiţi un răspuns personal. Nu că nu ar fi în recuperare, dar procesul este foarte lent, oboseşte atât de repede şi de tare, încât nu-i dăm scrisori la care să răspundă decât dacă privesc vreo problemă de neevitat. Dar vă este recunoscător pentru scrisoarea dvs. şi pentru îndatoritoarea dvs. grijă. Situaţia în acest moment este aceasta. Jack a trecut printr-o serie de transfuzii în spital, iar rezultatul a fost că acum o săptămână s-a putut întoarce acasă, în mod clar înzdrăvenit; acum se trezeste ' dimineata ' si ' îsi ' găteste ' singur micul dejun, având nu doar permisiunea, ci şi

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

125

încurajarea medicilor, şi în fiecare zi se plimbă o jumătate de oră. Ce e şi mai bine, i s-a dat un regim mai generos şi are poftă de mâncare. Dar poate cel mai bun semn este că îmi spune că se plictiseşte cumplit şi că arde de nerăb­ dare să se întoarcă la muncă. Cât despre viitoarea operaţie, chirurgul ne vorbeşte acum de ea ca de un lucru destul de îndepărtat - în şase sau chiar douăsprezece luni, a zis. Ceea ce este, fireste, o enormă usurare pentru mine, ' ' fiindcă, dacă aceasta este atitudinea lor, înseamnă că e imposibil ca problema să fie foarte urgentă. În general sunt, de fapt, mult mai fericit decât data trecută când v-am scris. Toate cele bune, Cu deosebită stimă, WH. Lewis The Kilns Headington Quarry Oxford 23 dec 1 96 1 Dragă Mary Pare că suntem amândoi la ananghie? Eu sunt tot cam la fel; în continuare, adică, arăt si' mă simt din ce în ce mai bine, dar fiecare hemogramă îmi arată că nu am făcut nici un progres real. Am fost profund impresionat de cartea unui trapist american pe nume Thomas Merton - No Man 1s An Island. Probabil stii de ea? Nu pot să scriu prea mult momentan. Binecuvântări. Al tău Jack

126

C.S. LEWIS

The Kilns, Headington Quarry, Oxford 1 7 ian 62 Dragă Mary Mă mâhneşte tare tot ce îmi zici. Vai! progresele în igienă ne-au permis celor mai mulţi dintre noi să trăim mai mult, dar alte lucruri au făcut ca bătrâneţea să fie mai dură decât a fost ea vreodată. Ce păcat că bătrânii de obicei nu se plac unul pe altul. În situaţia ta, eu însumi aş prefera un ,,Azil" - sau cam orice altceva - singurătăţii. Atitudinea ta îmi aminteşte de un maior la pensie dipsoman pe care l-am întâlnit odată, care refuza ideea de a merge la Alcoolicii Anonimi pe motiv că „ar fi plin de maiori la pensie"! Sunt mai bine, dar asta înseamnă doar că sunt mai aproape de a fi copt pentru marea mea operaţie. În continuare nu pot scrie mult. Cu cea mai profundă simpatie, Al tău Jack The Kilns. 6 aprilie 62 Dragă Mary Nu am nici veşti bune, nici veşti proaste. Pe de-o parte, au decis că rinichii mei nu vor fi vreodată apţi pentru operaţie: pe de altă parte, că am dezvoltat o toleranţă pentru starea mea actuală şi pot continua la infinit, într-un mod semi-invalid, fără operaţie. Îmi pare rău să aflu că au apărut şi mai multe necazuri. Al tău Jack

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

127

Magdalene College, Cambridge 4 mai 62 Dragă Mary Vă mulţumesc tuturor pentru rugăciunile voastre înda­ toritoare. Le aveţi la rândul vostru pe ale mele, zilnic. Da - uneori este greu să te supui îndemnului Sf. Pavel, „Bucurati-vă". Trebuie să încercăm să trăim viata , , clipă de clipă. De obicei, prezentul în sine este destul de tole­ rabil, cred eu, dacă ne abţinem să adăugăm la povara lui pe aceea a trecutului şi viitorului. Câtă dreptate are Dom­ nul Nostru când spune că „ajunge zilei". Oare nu chiar şi cei pioşi, în reverenţa lor pentru acel element al spu­ selor Lui care radiază în dumnezeire, trec uneori cu ve­ derea bunul-simţ practic al acestora? Încântători cei doi copilaşi chinezi de care îmi povesteşti. Mi-a reamintit de o aventură pe care am trăit-o cu Joy în Creta, când Joy i-a dat câteva drahme unei fetite care arăta foarte flămândă. (Nu cersea ' - s-a uitat doar la noi cu niste ' ochi mari si ' de copil.) Fetita ' s-a băgat imediat în de' curiosi sişul din apropiere şi s-a întors cu mâinile pline de fructe pentru noi. (Un tip de fruct, bun la gust, pe care nu-l mai văzuserăm, dar, oricât ne-am străduit să-i aflăm nu­ mele, ni s-a spus doar cuvântul karpos, care înseamnă pur şi simplu „fruct"!) Al tău Jack

C.S. LEWIS

128

Magdalene College, Cambridge Înălţarea Domnului 1 962 Dragă Mary Da. Medicii mi-au permis să mă întorc la lucru cu titlu „experimental". Până acum, experimentul a fost un mare succes. Mă simt mai bine decât m-am simtit ' vreodată din iunie trecut încoace. Dar rămân permanent un semiinvalid cu un regim sărac în proteine (trebuie să fie foarte sănătos pentru suflet să nu am voie să mănânc la cină lucruri pe care chiar le vreau!) . Ca şi tine, sunt silit să evit să urc pe scări. Asta complică viaţa, nu-i aşa? Nu am cum să mă întorc dacă am uitat ceva sus, astfel că, de fiecare dată când cobor, trebuie să mă gândesc la toate, ca şi cum mi-aş planifica o expediţie la Polul Nord sau în Africa Centrală. Dar mă obisnuiesc! ' Tot ceea ce îmi povesteşti despre China e oribil, şi am fost şocat să citesc acum câteva zile un articol despre Portugalia. Aveam impresia că Salazar era (ca şi cum aşa ceva ar fi posibil!) un dictator bun. Dar se pare că Por­ tugalia este exact ca toate celelalte ţări totalitare, ba chiar mai rea într-un fel, căci atrocitătile ' sunt comise în numele creştinismului. Aşa cum spune un verset din versiunea noastră a Psaltirii: ,,S,-au umplut ascunzişurile pămân­ tului de locuinţele fărădelegilor";', . Îmi pare rău că scrisorile mele sunt atât de scurte în comparaţie cu ale tale, dar mi-e teamă că asta este o dife­ renţă de neşters între sexe - femeile adoră să scrie scrisori, 1 '

Psalmul 73, 2 1 (n. tr.).

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

129

iar bărbaţii nu suportă. Şi am atât de multe altele de scris într-o zi de muncă! Anul ăsta au fost nişte probleme cu primăvara şi acum încă mai avem parte de vreme de iarnă. Cucul a sosit în sfârşit, cu mare întârziere. Dar pun pariu că şi-ar dori să fi rămas în clime mai însorite. Al tău Jack

The Kilns, Headington Quarry, Oxford 3/7/62 Dragă Mary Da, se pare că avem o seamă de experienţe în comun! Poate că, dacă am fi postit mai mult de bunăvoie înainte, Dumnezeu nu ne-ar supune acum dietelor ăstora tică­ loase! Ei bine, teologii spun că o mortificare impusă poate avea tot meritul uneia voluntare dacă e asumată în spi­ ritul care trebuie. De asemenea, suntem amândoi con­ duşi de pisici. Siameza lui Joy - ,,pisica mea vitregă", cum o numesc eu - este animalul cel mai teribil de conversa­ ţional din câte cunosc. Vorbeşte tot timpul şi vrea să i se deschidă uşile şi ferestrele de 1 OOO de ori pe oră. Da, şi te plictiseşti şi de medicamente - pe lângă că te întrebi tot timpul „Am uitat să le iau după micul dejun?", iar apoi, ce e mai rău, riscul de a nu-ţi fi luat o doză sau riscul unei supradoze? Toată simpatia mea. În grabă. Al tău Jack

1 30

C.S. LEWIS

Magdalene College, Cambridge

31/7/62

Dragă Mary Da, într-adevăr, e chiar ciudat că există oameni cărora nu le plac pisicile. Dar pisicile sunt primele care se fac vinovate de asta. Rareori par să se placă una pe alta. Consider că, în afara durerii efective, bărbatii , si , femeile sunt afectaţi în mod destul de diferit de boală. Pen­ tru o femeie, unul din marile necazuri este că nu poate să mai facă diverse lucruri. Pentru un bărbat (unul ca mine, în orice caz), este o mare consolare ideea „Ei bine, orice ar fi, acum nimeni nu-mi mai poate cere să fac ceva" . Adesea mi-am imaginat că unul din stadiile Pur­ gatoriului ar fi ca o bucătărie uriaşă în care totul merge întruna anapoda - laptele dă în clocot, vesela se sparge, pâinea se arde, animalele intră şi fură. Femeile trebuie să înveţe să stea locului şi să-şi vadă de treaba lor: iar băr­ baţii, să sară să rezolve. Când ambele sexe vor stăpâni acest exercitiu, se va trece la următorul. [... ] ' Cred că în continuare îmi merge mai bine fizic. Pe măsură ce mă întremez, sunt mai afectat de pierderea lui Joy. Presupun că trebuie să mi se trezească la loc capaci­ tatea de a simţi fericirea înainte de a putea deveni pe deplin conştient de absenţa ei. Da, te saturi de pastile. Dar mulţumesc lui Dumnezeu că nu trăim pe vremea medicamentelor oribile pe care trebuiau să le înghită bunicii noştri. Binecuvântări. Al tău Jack

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

13 1

The Kilns, Headington Quarry, Oxford 3 sept 62 Dragă Mary Situatiile noastre s-au inversat, în mod curios: tu trăiesti , , cu teama că ar putea fi necesară o operaţie, iar eu, cu speranţa că ar putea deveni posibilă. (S-ar cuveni, cel puţin, să fie vorba de speranţă, dar uneori trupul este neputincios!) E groaznică greaţa, nu-i aşa? E mai rea decât durerile, afară de cele foarte severe: îţi domină mai tare mintea şi emoţiile, cel puţin. Mă surprinde că te îndoieşti de iertarea păcatelor pen­ tru care ai primit, fără îndoială, dezlegare acum mult timp. Mai ales că eşti aparent neliniştită nu de răutate, ci de rezultatele neprevăzute (sau rezultatele posibile) ale unui comportament cu intenţii inocente. Fără îndoială, aşa cum bine ştiu, poate fi o grea povară gândul că acţiu­ nile tale au dus, contrar intenţiilor, la tot soiul de con­ secinţe cumplite. Dar este povara regretului şi umilirii, nu-i aşa?, mai degrabă decât povara vinii. Poate că noi toti , suportăm atât de putin , să fim umiliri, ' încât tindem să ne minţim pe noi înşine şi să ne tratăm gafele ca pe nişte păcate? [ ...) Fireşte, mă rog pentru tine întotdeauna. Ideea mea de bucătărie a Purgatoriului nu înseamnă că toată lumea m-a „călcat pe coadă" în ultima vreme. Este, pur şi simplu, experienţa mea de-o viaţă - că băr­ baţii sunt mai înclinaţi să predea altora sarcinile pe care ar trebui să le facă ei însisi, ' ' iar femeile, să preia ele ceea ce alţii nu doresc să ducă la îndeplinire. Astfel, ambelor

132

C.S. LEWIS

sexe trebuie să li se spună „Vezi-ţi de treaba ta", dar în două sensuri diferite! Al tău Jack P.S. Momentan, nu se pune sub nici o formă problema ca eu să merg în America. The Kilns, Headington Quarry, Oxford 2 oct. 62 Dragă Mary Ce tratament oribil! Ajungi lesne să fii mai îngrozit de medici decât de boli. Şi pot simpatiza cu tine cu privire la bătrâna dnă . . . Am întâlnit multe femei ca ea într-o vreme. Una dintre problemele cu mincinoşii inveteraţi este că, dat fiind că nu poţi crede nimic, nu poţi simţi vreun interes cât de mic pentru ce spun. Trebuie să con­ tinui să zici: ,,M-a ferit Dumnezeu să nu pătesc si , eu asta". , Să ne rugăm să nu ajungem aşa niciodată. [ . . . ] Mă bucur să aflu că ai îngrijit o pisică abandonată. Nu pot să-i înţeleg pe cei care spun că pisicile nu sunt afectuoase. Siameza noastră (,,pisica mea vitregă") este aproape sufocantă în această privinţă. E adevărat că mo­ tanul nostru roşcovan (un mare Don Juan şi un vânător vestit înaintea Domnului''' ) nu vrea să mă bage în seamă pe mine, însă pe alţii da. Consideră că nu prea sunt de teapa lui, şi exprimă asta foarte limpede. Nici o altă crea�, Vezi Fac. 1 0, 9 (n. tr.).

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

133

tură nu te poate „snoba" atât de zdrobitor precum o pisică! Uneori se uită la câine - un mare căţeluş boxer, foarte dornic să fie prietenos - într-un fel care îl face să intre în pământ. Nu cred că am reusit vreodată să aflu ce cred adventistii de ziua a saptea, desi , , , acum câteva zile am avut o lungă discuţie cu unul dintre ei, un profesor de inginerie electrică din ţara ta. Mi-e teamă că totul e foarte presărat cu o încercare de a interpreta profeţiile din Cartea lui Daniel - ceea ce nu este, după mintea mea, o întreprindere prea profitabilă. Dar era un băiat bun ca pâinea caldă, simpatic şi de o sinceritate absolută. Şi nu era nici prost. Rugăciuni, ca de obicei! Al tău Jack

Magdalene · College, Cambridge

26 oct 62

Dragă Mary Sunt întru totul de acord cu principiul tatălui tău cu privire la pomană. Nu m-ar deranja ca, în ceasul morţii, să mă uit înapoi şi să-mi dau seama că am fost „luat de prost" de oricâţi impostori; dar ar fi un chin să ştiu că am refuzat până şi o singură persoană nevoiaşă. Până la urmă, pilda oilor şi caprelor ne învaţă foarte clar datoria fiecăruia, nu-i aşa? Un alt lucru care mă sâcâie este atunci când oamenii spun: ,,De ce i-ai dat omului aceluia bani? Probabil o să meargă să-i bea". Răspunsul meu este: ,,Dar, dacă [i-] aş fi păstrat, probabil i-aş fi băut eu ". Negrul

134

C.S. LEWIS

bătrân pare minunat. Catholic University Encyclopedia este aceeaşi cu New Catholic Encyclop edia la care am fost rugat recent să contribui cu un articol despre romanul cavaleresc medieval? (Nu am acceptat; e mai multă muncă decât pot să duc în acest moment.) Îmi pare rău să aud de moartea cătelusului. Creatia , , , animală este un mister straniu. Putem încerca să întelegem suferinta , , omenească: dar suferinţele animalelor, de la începutul veacurilor până acum (provocate nu doar de noi, ci şi de ele între ele) - ce să credem? ' Si, , din nou, cât e de ciudat cum Dumnezeu ne aduce într-o relatie , atât de intimă cu creaturi al căror scop şi destin real nu le cunoaştem vreodată. Ştim, într-o anumită măsură, pentru ce există îngerii şi oamenii. Dar pentru ce există puricii ori câinii sălbatici? Ce-mi spui despre adventiştii de ziua a şaptea mă interesează extrem de mult. Dacă sunt atât de plini de iubire, înseamnă că trebuie să fie ceva foarte bun cu ei. [ . . . ] Şi ce este un „deschizător de conserve de perete"? Su­ gerează ori că deschizi o conservă cu peretele, ori că des­ chizi peretele cu conserva, ambele par nişte operaţiuni foarte stranii. Ei bine, acum e timpul pentru celelalte scrisori. Ca întotdeauna, rugăciuni. Al tău Jack

1. Cf capitolul „Durerea animală" în Problema durerii a lui Lewis.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

135

Magdalene College, Cambridge 8 nov 62 Dragă Mary . . . Am, nominal, [o locuintă , a mea] si sunt, nominal, stăpân al casei, dar rareori lucrurile merg aşa cum aş fi vrut eu. Adevărul este că alternativele sunt ori singurătatea (cu toată mizeria şi primejdiile ei, atât morale, cât şi fizice), ori frecusurile si ' ' ' frustrările unei vieti ' în comun. Chiar si în cele mai rele momente ale ei, o prefer pe a doua, de departe. Nădăjduiesc că vom fi răsplătiţi pentru toate replicile grozave la care ne gândim fară să le dăm! Dar cred, vai, că şi atunci când nu le spunem, lăsăm să se întrevadă mai mult decât bănuim în privirea, purtarea, vocea noastră. O tăcere elaborat de răbdătoare poate fi foarte provocatoare! Suntem cu toţii creaturi căzute şi cu toţii greu de înghiţit. [ .. . ] Chiar sper ca operaţia să se dovedească nenecesară. Al tău Jack )

The Kilns Headington Quarry, Oxford 26 nov. 62 Dragă Mary Chestia mea cu animalele a apărut acum mult timp, în Problema durerii. Am îndrăznit supoziţia - care ar putea să fie doar o supozitie - că, asa ' cum noi suntem înviati în Hristos, la fel cel puţin unele animale sunt înviate în )

)

1 36

C.S. LEWIS

noi. Cine stie, într-adevăr, dacă o mare parte din creatia ' ' neînsufleţită nu învie în sufletele mântuite care, în timpul vierii, ' au luat asupră-le frumusetea ' ei? Poate că asa ' sunt formate un „cer nou şi pământ nou". Fireşte, nu putem decât să speculăm şi să ne întrebăm. Dar mie mi-au venit aceste speculaţii, mi se pare, luând în serios învierea în trup: o doctrină care, în zilele noastre, este pusă în sur­ dină de către mai roti' credinciosii ' - spre marea noastră pagubă. Nu că tu sau eu am avea acum multe motive să ne bucurăm că avem trupuri! Sunt ca nişte automobile vechi, nu-i aşa? la care tot felul de lucruri aparent diferite merg prost, dar în ansamblu se ajunge la simplul fapt că masinăria se uzează. Ei bine, nu a fost menită să tină o ' ' vecie. Cu toate astea, mă simt înduiosat de asa o rablă. ' ' Prin ea mi-a arătat Dumnezeu toată acea parte a frumusetii ' Lui care este întrupată în culoare, sunet, miros si ' mărime. Fără îndoială, adeseori m-a condus pe un drum greşit: dar nici pe jumate la fel de des, bănuiesc, pe cât a condus-o pe un drum greşit sufletul meu. Căci relele spirituale pe care le avem în comun cu diavolii (mândrie, ciudă) sunt mult mai grave decât cele pe care le avem în comun cu fiarele: iar senzualitatea se naşte, de fapt, mai degrabă din imaginaţie decât din apetituri; care, dacă ar fi lăsate în forţa lor animală, fară a fi elaborate de imagi­ naţie, ar fi destul de uşor de stăpânit. Dar scrisoarea asta se transformă într-o predică! Al tău Jack

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

137

The Kilns Headington Quarry Oxford 1 0 dec 62 Dragă Mary Îti pentru scrisoare si ' multumesc , ' pentru amuzanta ei anexă. Ce este o insignă Magna Carta? - n-am mai pomenit asa ' ceva. Despre descendentă ' veche (ceva ce eu nu am) . Sentimentul meu este că te poţi bucura legitim de astfel de lucruri dacă nu le iei foarte în serios. Ca o co­ roană din beteală pe care o porţi în glumă, când joci teatru! Iar gomosul care se crede mai presus de a purta o coroană din beteală este probabil la fel de rătăcit ca pa­ ranoicul care crede că e din aur. Asta este valabil pentru lucruri cum .ar fi frumuseţea, talentul, faima etc., precum şi pentru sânge (evident că o mare parte din sentimentul aşa-numit „democratic" împotriva pretenţiilor de sânge nobil se naşte de fapt dintr-o dorinţă de a da importanţă deplină pretenţiilor bazate pe bani; iar din toate preten­ tiile la distinctie, cea bazată pe bani este, cred, cea mai ' ' josnică) . Multe sunt îmbucurătoare în scrisoarea ta, multe altele - dimpotrivă. Trebuie să învingi orice falsă ruşine privind acceptarea unui ajutor necesar. Niciodată nu am fost „independenţi". Întotdeauna, într-un fel sau altul, am trăit pe seama altora, economic, intelectual, spiritual. Cine, la urma urmei, poate fi mai puţin independent decât cel cu „un venit privat" - din care fiecare bănuţ a fost câştigat de pe urma priceperii şi muncii altora? Sără­ cia nu face decât să dezvăluie dependenţa noastră neajuto­ rată, care a fost dintotdeauna adevărata noastră conditie. '

138

C.S. LEWIS

Suntem cu toţii mădulare unul altuia, fie că alegem sau nu să o recunoaştem. Mă descurc destul de bine. Problema cea mai mare este greutatea de a adormi noaptea şi de a sta treaz ziua. Poate că mă transform într-un animal nocturn. Liliac? Lup? Bufniţă? Să sperăm că va fi bufniţă, pasărea înţelep­ ciunii (şi chiar am fost întotdeauna atras de şoareci!) . Al tău Jack The Kilns, Headington Quany, Oxford. 2 ian 63 Dragă Mary . . . Cât despre aspectul fizic - oare majoritatea femeilor pun vreun preţ cât de mic pe cât de chipeş e un bărbat? Din experienţa mea, e ceva care mai degrabă le displace şi le provoacă neîncredere. Aici e o iarnă mai americană decât am avut de un secol încoace, şi, cum nu suntem pregătiţi pentru asta (nu prea avem încălzire centrală, nu avem pluguri de zăpadă etc.), suntem loviţi din plin. Dacă nu se încălzeste, vor fi chiar conditii ' , de foamete cam într-o săptămână. Alături de corvoada groaznică a scrisorilor de Crăciun - în fiecare an sunt tot mai multe -, asta ne-a lăsat într-o stare de spirit foarte retinută si , , ne-festivă! Să sperăm că 63 va fi un an mai bun pentru noi toţi! Al tău Jack

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

139

The Kilns 8 ian '63 Dragă Mary Aş putea să pun pariu că lucrurile care „au trebuit să fie fiicute" în camera ta nu erau musai necesare. Foarte puţine lucruri sunt astfel. După o noapte foarte grea cu inima nu la fel de grea ca la tine, căci a fost vorba doar de o sufocare, nu şi de durere -, medicul mi-a porţionat cu strictete , scările, si , l-am ascultat. Desigur, e un inconvenient hidos, dar pot să suport asta, şi trebuie. Ce s-ar fi întâmplat, mai mult decât un inconvenient, dacă ai fi lăsat „lucrurile" acelea nefăcute? Ai mai mare grijă de tine si ' mai putin , de „lucruri"! Încă înzăpezit, Al tău Jack The Kilns 26/1/63 Dragă Mary Petrecerea aceea de nuntă aproape că m-ar fi omorât! şi mi-e teamă că nu ti-a Si eu am parte ' priit câtusi ' de putin. ' de nopţi grele. Mi se pare că cel mai bun sedativ, dacă n-ai somn în miezul nopţii, este . . . pur şi simplu MÂN­ CAREA. Să ai pe noptieră câţiva biscuiţi. Acum o săptă­ mână am avut o noapte ciudată. Ceva (nu periculos, dar un pic dureros) s-a stricat pe la 1.30 a.m. şi avea nevoie de chirurg, deci am chemat ambulanţa. Dar, fiindcă acum, cu mormanele de zăpadă, nu poţi ajunge cu ma­ şina pe aleea noastră, a trebuit să ies să aştept ambulanţa )

1 40

C.S. LEWIS

respectivă în stradă: de la 2 până pe la 2.20. Frumos de privit. lună plină în zăpadă. Dar am crezut că-mi cad urechile de la ger! Pe la 6 eram înapoi în pat. Tânărul tău prieten poate să facă rost de P durerii în ediţie broşată în America. Poşta este cu totul îngrozitoare tocmai acum. Presupun că, din cauza zăpezii, oamenii stau în casă, şi asta îi încurajează să scrie scrisori! În grabă Al tău Jack Magdalene College, Cambridge 8 feb 63 Dragă Mary Nu mă surprinde reacţia lui Son Suez. Nu ar fi avut cum să ştie că arestul, exilul şi întemniţarea: inexplicabile erau dintr-o intenţie bună. Toate astea îmi sugerează gândul reconfortant că lucrurile ciudate şi înspăimântătoare care ni se întâmplă sunt, de fapt, pentru binele nostru. Asta e, desigur, o veche platitudine; dar dacă mă uit la ea din celălalt unghi, în relaţie cu pisica, prinde cumva viaţă. Zăpadă, în continuare! Al tău Jack

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

14 1

The Kilns, Headington Quarry, Oxford 19 martie 63 Dragă Mary Îmi pare rău că te ameninţă cu o boală dureroasă. Ar conta mult mai puţin dacă ar fi „periculoasă", nu-i aşa? Ce avem mai bun de fa.cut, tu şi cu mine, decât să dis­ părem? Când mi-au spus, acum câteva luni, că aş fi în Pericol, nu tin ' minte să fi simtit ' vreo angoasă. Bineînte' les, mă refer aici la a muri, nu la a fi ucis. Dacă ar începe să arunce cu bombe peste casă, m-aş simţi destul de di­ ferit. O amenintare externă, vizibilă si , ' (mai rău) audibilă îţi pune dintr-odată instinctul de autoconservare în aprigă funcţiune. Nu cred că moartea naturală vine cu asemenea spaime. Sunt nespus de încântat să aflu că Son Suez are un pulover! Este parte din acel demarche (despre care se scrie în toate ziarele) pe care un grup de femei îl adresează Preşedintelui pentru a îmbrăca animalele cum se cuvine ,,din motive de decenţă"? Este oare adevărat? Dacă da, atunci, nu doar ce nebunie, dar şi (ca în orice supra-ra­ finament) ce fundamentală nerozie! Dar şi ce amuzant! Elefantul arată deja de parcă ar avea pantaloni, doar că unii îngrozitor de lăbărţaţi. Îi lipsesc bretelele. Rinocerul pare că poartă un costum mult prea mare pentru el: poate fi „strâmtat"? Ce fel de gulere o să poarte girafele? Focile si ' vidrele o să aibă haine normale, sau costume de baie? Ariciul o să-şi uzeze cămăşile îngrozitor de repede, mă gândesc. Motivul pentru care am stat să aştept ambulanţa este că drumul de 200 de yarzi care duce până la casă era atât de îngropat în zăpadă, încât maşinile nu l-ar fi putut

1 42

C.S. LEWIS

străbate. Voi aveţi parte de ierni arctice mult mai des decât noi, dar n-ai idee cum pot fi ele într-o ţară unde nimeni nu e pregătit pentru aşa ceva. Dar mie nu mi-a făcut nici un rău. Din experienta , mea, răcelile si , tusea provin mult mai adesea din infecţii decât din expunere. Da, împărtăşania în privat (am avut parte de multe cu Joy, în ultimele ei zile) este extraordinar de emoţionantă. Binecuvântări şi rugăciuni. Al tău Jack The Kilns 22 aprilie 63 Dragă Mary Ce oare, zău aşa, poate fi „angoasant" la un bătrân care-i spune unei bătrâne că nu mai au multe de făcut aici? Nu voiam să exprim nici un pic de resentiment sau deznă­ dejde. Mă refeream doar la un fapt evident şi care mie nu mi se pare nici angoasant, nici ruşinos. Ţie? Nu spuneau toate florile „Bună dimineaţa, Doamne!" în filmul (excelent) Green Pastures? Am terminat de scris o carte despre rugăciune. 1 Nu ştiu dacă o fi bună. Îmi pare bine că încă te poţi bucura de o rochie nouă. Mie încă poate să-mi displacă un costum nou. În grabă. Al tău Jack I. Letters to Malcolm: Chiefly on Prayer.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

143

The Kilns 19 mai 63 Dragă Mary Îmi pare rău să aud de toate cheltuielile. Am vorbit la Harcourt Brace să-ţi trimită un pic mai mult. Nu am timp să scriu; fratele meu este bolnav si, posta ' bineînteles, ' ' si-a ales tocmai acum momentul să fie neobisnuit de multă. ' ' Al tău Jack Magdalene College, Cambridge 10 iunie 63 Dragă Mary Îmi pare rău să aflu de durerea acută şi de toate celelalte necazuri. Mă face să iau înapoi tot ce am spus despre „statul social" englez, care măcar oferă tuturor tratament medical gratuit. Scopurile Domnului sunt îngrozitor de obscure. Mă gândesc aici atât la suferintele tale, cât si ' ' la 1 disparitia ' unui asa ' la con' Papă într-un asa ' moment. Si cluziile înfiorătoare pe care le vor trage de aici, probabil, bigoţii de ambele părţi. Fratele meu e plecat în Irlanda. [ . .. ] Asta mă face să muncesc mai mult, pe lângă că mă condamnă la - ceea ce urăsc - singurătate. Domnul să ne ajute pe toţi. Al tău Jack 1. Papa Ioan XXIII.

144

C.S. LEWIS

Magdalene College, Cambridge 17 iunie 63 Dragă Mary Ce veste oribilă. Medicul care a refuzat să vină ar fi, cred, pasibil aici de urmărire penală. Este îngrozitoare durerea, dar cu siguranţă nu ai ne­ voie şi de frică pe deasupra, nu? Nu poţi oare să vezi moartea ca pe un prieten şi eliberator? Înseamnă dezbră­ carea de acest trup care te chinuie: e ca a-ţi scoate ciliciul sau a iesi ' De ce să-ti , din temnită. , fie frică? Ai încercat de mult (şi asta este tot ce putem noi face, să încercăm) să duci o viată Păcatele tale sunt spovedite si , crestină. , ier, tate. A fost oare lumea atât de bună cu tine ca acum să o părăseşti cu regret? Înaintea ta stau lucruri mai bune decât cele pe care le laşi în urmă. Nu uita, deşi ne luptăm cu lucrurile de care ne temem, adesea este invers - ajungem să ne temem pentru că ne luptăm. Poate că te lupţi, opui rezistenţă? Nu crezi oare că Domnul Nostru îţi spune: ,,Pace, fiica Mea, pace. Li­ nisteste-te. Lasă toate, dă-le drumul. Cu bratul , , , Meu cel veşnic Eu te sprijin. Dă-le drumul, iar Eu o să te prind. Atât de puţin te încrezi în Mine?" Fireşte, s-ar putea să nu fie ăsta sfârşitul. Atunci, ra-1 să fie o repetiţie bună. Al tău (şi, ca şi tine, un călător obosit, aproape de sfârşitul călătoriei) Jack

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

145

The Kilns Headington Quarry, Oxford 25 iunie 63 Dragă Mary Deşi sunt îngrozit de suferinţele tale, sunt nespus de bucuros de schimbarea binecuvântată din atitudinea ta în faţa morţii. Este un pas înainte mai mare decât poate îti ' dai tu însăti ' seama deocamdată. Pentru că într-adevăr te înşelai destul de amarnic cu privire la asta. Cu numai câteva luni înainte, când am spus că noi, bătrâ­ nii, nu avem multe lucruri mai bune de ta.cut decât să dispărem cum trebuie, erai aproape furioasă pe mine pentru ceea ce ţi se părea o remarcă atât de „amară". Multumesc lui Dumnezeu, vezi acum că nu era nicide' cum amară; ci doar de bun-simt.' Da: mă întreb de ce medicii supun la atâtea torturi doar ca să întârzie ceea ce, în orice caz, nu poate întârzia prea mult. Sau de ce face Dumnezeu asta! Dacă nu cumva mai există o sar­ cină pentru tine, atâta cât îţi permite starea de slăbi­ ciune în care te afli. Sper ca, acum că ştii că ai fost iertată, să-ţi foloseşti cea mai mare parte din puterile rămase iertând. Pune-ţi toate vechile resentimente la picioarele rănite ale lui Hristos. Mi s-au ta.cut zeci de transfuzii în ultimii doi ani şi ştiu prea bine clipele oribile - şi lungi - în care te înţeapă căutând vena. Iar apoi, când crezi că în sfârşit au găsit-o, se dovedeşte că nu. (Oare e �ici o alegorie? Acţiunea Harului adesea doare pentru că vena noastră spirituală se ascunde de chirurgul celest?) Dar vai, te compătimesc pentru că te-ai trezit doar ca să-ti ' dai seama că esti ' încă de partea

1 46

C.S. LEWIS

greşită a uşii! 1 Cât de groaznic trebuie să fi fost pentru bietul Lazăr, care chiar murise, terminase cu tot, ca apoi să fie chemat înapoi - şi să treacă, presupun, prin toate astea din nou, câţiva ani mai târziu. Cred că s-ar cuveni ca el, nu Sf. Ştefan, să fie cinstit ca primul martir. Spui prea multe despre foarte puţinul pe care am putut să-l fac pentru tine. Poate că în curând vei putea să mă răsplăteşti înmiit. Pentru că, dacă asta chiar este o des­ părţire, sunt sigur că nu o să mă uiţi când vei fi într-un loc mai bun. O să pui din când în când o vorbă bună pentru mine, nu-i aşa? O să fie distractiv să ne întâlnim în sfârşit. Al tău Jack The Kilns vin. 28 iunie 63 Dragă Mary Tot o anemie mi-a pus în pericol viaţa acum două ierni, dar, fireşte, un fleac pe lângă a ta. Cred că cel mai bun fel de a face fată ' este ' slăbiciunii mentale si ' totalei inertii să i te supui pe de-a-ntregul. Nu încerca să te concentrezi. Preta-te că eşti un pârş sau chiar un nap. Dar bineînţeles că ştiu prea bine că e mult mai uşor pentru un bărbat decât pentru o femeie să accepte inerţia. Noi suntem 1 . Peste puţin mai mult de o lună, Lewis însuşi urma să aibă experienţa acestei amarnice închideri a uşii luminoase a morţii înainte ca el să-i 6 putut trece pragul. Vezi scrisorile din 27 iulie şi 1 O august.

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

147

sexul lenes., Gândeste-te că esti , doar o sământă care asteaptă cu răbdare în pământ; aşteaptă să iasă la lumină o floare, când crede Grădinarul că e timpul potrivit, la lumină în lumea adevărată, deşteptarea cea adevărată. Presupun că întreaga noastră viaţă din prezent, privită înapoi de acolo, ni se va părea doar o stare de veghe moleşită. Suntem aici pe tărâmul viselor. Dar se crapă de ziuă. Este mai aproape acum decât era când mi-am început scrisoarea. Al tău Jack )

)

)

The Kilns 6 iulie 63 Dragă Mary . . . Stii ce, acum doar câteva săptămâni am înteles brusc ' ' că-l iertasem în sforşit pe institutorul sinistru care mi-a Întunecat într-atât copilăria. Încercam de ani întregi s-o fac; şi, asemenea ţie, de fiecare dată când credeam că am reuşit, îmi dădeam seama, cam după o săptămână, că trebuie să încerc din nou. Dar simt acum sigur că mi-a ieşit cu adevărat. Şi (ca atunci când înveţi să înoţi sau să mergi pe bicicletă) când se întâmplă în sfârşit, pare atât de usor si ' ' te întrebi de ce oare nu ai făcut-o cu ani în urmă. Astfel, pilda judecătorului nedrept se adevereşte, si ' ceea ce ai cerut în van ani de-a rândul îti ' poate fi dat dintr-odată. Am şi un sentiment destul de nou legat de ,,De veti ' ierta, ierta-va si ' vouă"'�. Nu cred să fie un troc, Vezi Matei 6, 14: ,,Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel Ceresc" (n. tr.). 1 '

C.S. LEWIS

148

asa cum sună. Să ierti si' să fii iertat sunt, de fapt, unul si acelaşi lucru. Dar atâta timp cât cineva se străduieşte, e în siguranţă. Cât de îngrozitor de lungi sunt pentru tine aceste zile şi ore. Chiar şi eu simt asta puţin, eu care acum sunt în puf faţă de tine. Trăiesc într-o singurătate aproape de­ plină, niciodată nu dorm cum trebuie noaptea (numai vise oribile) şi adorm întruna în timpul zilei. Uneori mă simt de parcă mi se descompune mintea. Într-o altă to­ nalitate însă, cât de scurtă începe să-mi pară toată viaţa noastră trecută! Avem parte de o vară torential ' de umedă aici, si ' rece. Abia dacă tin ' minte ultima oară când am văzut soarele. Ei bine, mai devreme sau mai târziu vom scăpa, căci chiar râul cel mai istovit Va curge undeva în mare. ,·, Să ne rugăm mult unul pentru celălalt. Al tău Jack )

)

)

The Kilns 9 iulie 63 Dragă Mary Pot foarte bine să înţeleg cu ce sentimente contradictorii ai primit ceea ce erau în mod evident, în sensul medical obisnuit, vesti ' foarte „bune". Nu esti ' oare putin ' cam înverşunată în legătură cu medicul? Nu poate fi prea )

,., Versuri din The Garden ofProserpine, de Algernon Charles Swinburne (n. red.) .

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

149

distractiv să încerci să explici toate detaliile la 1 00 de Pacienti' biochimici care nu au nici cea mai mică notiune ' de biochimie şi despre care ştii bine că nu vor înţelege cu adevărat, oricât de tare te străduiesti. , Eu eram întotdeauna foarte mulţumit dacă primeam doar o explicaţie cât mai scheletică a stării mele - mi se părea un subiect atât de plicticos. De asemenea, doctorii vostri (ca si ' ' ai noştri) nu sunt oare hidos de suprasolicitaţi? Ştiu că specialistul meu, cât eram în spital, avea o zi de lucru care începea la 8.30 a.m., iar la 9.45 p.m. încă nu se terminase. Nu prea lasă spaţiu de manevră. Inimile noastre, apropo, sunt probabil diferite. Când a ta are probleme, trebuie să stai întinsă. Când a mea avea probleme, trebuia să stau aşezat - zi şi noapte, cu lunile. Că tot veni vorba, acum că tu ieşi, posibil să intru eu. Am din nou gleznele umflate - alarmă, pentru mine. Merg mâine la medic ca să vorbim despre asta. Mi-e teamă că-mi va interzice să plec luni în Irlanda, aşa cum aran­ jasem, şi mă va băga la loc în spital. Prietenii noştri ar putea chiar să parieze cui o să-i sune primul ceasul! Binecuvântări. Al tău Jack

1 50

C.S. LEWIS

The Kilns, Headington Quarry, Oxford 16 iulie 63 Dragă Mary Mă internează după-amiaza asta. Cred că orice schimbare subită a stării mele este foarte improbabilă. Ultima oară, transfuziile repetate m-au scos din punctul critic, dar a durat mult mai mult decât s-ar fi aşteptat doctorii. De data asta, ori va dura şi mai mult, ori nu se va putea nimic. Sunt atât de adormit şi obosit, încât îmi fac foarte puţine griji. Neplăcerea cea mai mare este că nu am pic de concentrare mentală. Am adormit de trei ori în timpul scrisorii tale şi mi s-a părut foarte greu de înţeles! Nu te aştepta să auzi prea multe veşti de la mine. E ca şi cum te-ai aştepta ca un om beat să-ţi ţină o prelegere despre Hegel. Al tău Jack

27 iulie 1963 Oxford De la Azilul Acland Dragă Mary Jack m-a rugat să vă spun că îi este fizic imposibil să scrie scrisori, atât de rău îi tremură degetele. Criza lui fizică i-a tulburat foarte tare intelectul si ' este puternic constient ' că trăieste într-o lume de halucinatii. Mi-e teamă că pare ' ' foarte greu să vă comunicaţi unul altuia marile consolări. Unul din motive, straniu şi frumos, este că eu însumi sufar atât de puţin lipsa lor. Nu resimt nici o durere

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

15 1

fizică - doar letargie extremă şi un anumit sentiment al absurdului. Domnul să te binecuvânteze. Al tău, Jack 1

10 august 1963, The Kilns, Kiln Lane, Headington Quarry, Oxford.

Stimată doamnă . . . Sunt secretarul dlui profesor C.S. Lewis, vă scriu ca să vă dau de ştire în legătură cu starea actuală de sănătate a dlui profesor Lewis. A simţit că se cuvenea să ştiţi această poveste. Nădăjduiesc că nu vă va deranja să o aflaţi din mâna mea; dar aceasta este singura opţiune. Dl profesor Lewis a suferit o recidivă în a două săp­ tămână a lunii iulie. Pe 15 iulie a fost internat în Azilul Acland. În timpul ultimelor ore din noapte, a suferit un atac de cord din care medicii dumnealui nu se aşteptau să-şi revină. A zăcut în comă aproape 24 de ore, respirând numai cu ajutorul unei măşti cu oxigen. Dl profesor ne­ fiind capabil să primească Sacramentul, preotul dum­ nealui i-a acordat Sfântul Maslu (2:00 p.m., 16 iulie). Contrar aşteptărilor personalului medical, dl profesor 1. Această scrisoare este scrisă de mâna lui Walter Hooper, care a explicat că cele două voci diferite se datorează unei Între­ ruperi din timpul dictării scrisorii şi apoi trimiterii ei înainte să fi fost observată eroarea.

1 52

C.S. LEWIS

şi-a redobândit cunoştinţa la ora 3:00 p.m. ( 1 6 iulie) şi a cerut un ceai. Starea lui era încă critică, desi ' s-a întremat oarecum în timpul următoarelor două zile. A urmat apoi o „perioadă neagră" de vise, iluzii şi câteva momente de veghe încâlcită. Sper că este limpede pentru dvs. că era incapabil să reia corespondenţa în mod normal. În timpul celei de-a treia săptămâni petrecute la azil, dl profesor Lewis şi-a recăpătat, foarte lent, facultăţile mintale si, ' mai lent, forta. , Martea , încă si , trecută ( 6 august) i s-a permis să se întoarcă acasă, însoţit, desigur, de către o infirmieră. Chiar dacă se bucură de mai multă tihnă şi confort la The Kilns, dl profesor Lewis nu este, sub nici o formă, în stare să scrie scrisori sau să primească oaspeţi. Cu regret, dar şi cu iubire pentru Colegiul dum­ nealui, a renuntat ' la calitatea de Membru ' la Catedră si al Colegiului de la Cambridge. Dl profesor Lewis regretă că nu este capabil în acest moment (şi probabil încă mult timp) să vă răspundă la scrisori. Este foarte îngrijorat pentru dvs. şi se roagă ca amândoi să aveţi curajul pentru orice veţi avea de înfrun­ tat, atât în prezent, cât şi în viitor. Vă scrie, cu rugăciuni si ' afectiune, ' Cu deosebită stimă, Walter Hooper

SCRISORI CĂTRE O DOAMNĂ DIN AMERICA

153

lhe Kilns etc. 30 aug 63 Dragă Mary Îţi mulţumesc pentru scrisoarea de pe 27. Sunt destul de confortabil, dar obosesc foarte uşor. B.B. 1 este încă plecat şi deci trebuie să răspund la toate scrisorile. Să te aştepţi deci la scrisori foarte puţine şi foarte scurte din partea mea. Mai mult fac cu mâna decât scriu o scrisoare. Al tău Jack

1. Lewis folosea uneori aceste iniţiale ca să se refere la fratele său. [B.B. = Big Brother, ,,Fratele cel Mare" (n. tr.)]

»fl.rh c,a,, Oxforl

-JL„ h"'· - - - - - - - � �i- 7-- wt... IJ � 2 11 �.._..,""" J

U,.it:

J..ovw

A�

 ,._ ,,_. �/.

,._,..,7

N.,:..�

A

I � � �...[ �

fa,,t,.� �) 1-J ' � � � �-,.,. . I -� /ll� .,. �,,.,c.Jt' U � /-A/IIJ. .. �

lw••• �� .;, � 1y�_,., -, ,,;.--.--,;.., ,-J � � ➔ ,.. k-4 M� ., ""· � �� i-C-S I � � "I M � � � ,... ., >i "'4A�..J .. � ��- Jf-t "�••4' a-4- � -w; J,-,. Jc,.,.c.

� � cJAJW. ;J ),--J.--.

� � ,, ""'

� A� i&U4,; .,/,;, ,.. j-� IZ� ,,_ �-­ .•, ....� /-I IM � #1.. ;.l J ,w,l (;,, � ,"""4e,

„

,- � : "4J. ;. ·• j-.A. uJ,o � µ.. �G,,.,r 4J w-,1 IA ,.�ltM. I � ;. � .. �a ��.A �� a, �

•A-•', -. �

� � -/ �••4-..,.., I � � �c-.-4 � >' "