Flora Republicii Populare Române [3-7]

Citation preview

ACADEMIA REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE

FLORA REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE REDACT ORE

A

cad.

PRINCIPALI:

TRAIAN SĂVULESCU

COLLABORATORES

TOM1 JII:

AL. BELDIE, AL. BUIA, G. GRINŢESCU, I. GRINŢESCU, M. GUŞULEAC, A. NYARÂDY, A c a d . E. 1. n y â r â d y , M. RĂVĂRUŢ, I. ŞERBĂNESCU, E. ŢOPA, C. ZAHARIADI

EDlTIO ACADEMIA!

REIPUBLICAE

19

5 5

POPULARIS

ROMANICAE

ACADEMIA

REPUBLICII

R E P U B L IC II

POPULARE

REDACTOR

A cad.

POPULARE

R OMÎ N E

ROMÎNE

PRINCIPAL:

TRAIAN SĂVULESCU

III COLABORATORII VOLUMULUI I I I: AL. BELDIE, AL. BUIA, GH. GRINŢESCU, I. GRINŢESCU, M. GUŞULEAC, A. NYÂRADY, a c a d . e . I. nyâ râdy , m. r Avă r u ţ , l şerb Anescu , E. ŢOPA, C. ZAJIAKIADI

EDITURA

ACADEMIEI

R EPU BLIC II

19

5 5

POPULARE

ROMÎNE

F L O R A

R E P U B L I C I I

POP

U h ARE

RO M I N E

REDACTOR P R I N C I P A L : Academici \ n T R. S Ă V U L E S C U COLECTIVUL DE REDACŢIE: Academician E. I. NYÂRÂDY (Responsabil); L. ALEXANDRESCU, M. GUŞULEAC (limbă şi nomenclatură); AL. BELDIE (redacţia tehnică şi corecturi).

In acest al treilea volum al « Florei R.P.R. » prezentăm 15 familii de plante superioare (Angiosperme). Aceste familii cuprind 74 genuri spontane Şi 15 genuri din cultură, cu 252 specii spontane şi 55 specii cultivate, precum si numeroşi hibrizi. Cea mai bogată familie, in genuri şi specii, cuprinsă în acest volum este familia Cruciferelor. Multe specii din această familie dau produse alimen­ tare sau condimentaro iar altele constituie materia primă pentru diferite ramuri ale industriei şi farmaciei. Unele dau nutreţ bun pentru creşterea animalelor iar altele sint căutate pentru ornamentarea grădinilor. Cu toată uniformitatea florilor de Crucifere, fructele lor sînt variate şi instructive din punct de vedere al morfologiei şi filogeniei familiei iar studiul lor comparativ lasă să se întrevadă calea lor de dezvoltare în decursul tim­ pului. De aceea am căutat să scoatem în relief în acest volum, în lumina cunoştinţelor actuale, relaţiile de înrudire dintre genuri şi specii. Dintre familiile cu mai puţini reprezentanţi, Nympheaceele şi Ceratophyllaceele, prin modul lor de viaţă acuatic, apar ca unele dintre cele mai interesante plante. Droseraoeele care deasemeni cresc în ape sau locuri apătoase, sînt plante carnivore (iusectivore). Familia Papavcraceelor cuprinde genuri diferite, dintre care genul Papaver oferă materii importante pentru necesităţile practice ale omului în domeniul industriei alimentare şi farmaceutice. Begoniile şi Pasiflorele sînt plante de podoabă mult folosite în grădini, parcuri şi apartamente. Familia Violaceelor, atit în ţara noastră, cît şi pe întreg continentul euro­ pean, este reprezentată numai prin genul Viola. Diutre speciile de Viola, Toporaşul sau Vioreaua mirositoare sau Cei trei fraţi pătaţi din grădinile

6

noastre, sînt bine cunoscute. Deoarece Viorelele au pătruns în staţiuni de natură şi climă diferită, au devenit foarte variate, deşi înfăţişarea florii s-a păstrat aproape aceeaşi la toate speciile. Hibridizîndu-se uşor, prelucrarea lor constituie o problemă critică a ştiinţei botanice. Activitatea Colectivului a fost sprijinită prin colaborarea benevolă a Institutului Medico-Farmaceutic din Tg. Mureş, în ce priveşte întocmirea textelor de la « întrebuinţări». REDACŢIA

ENUMERAREA SISTEMATICĂ A SPECIILOR Ord. R A N A L E S (continuare) Fam. 31. Aristolodiiaceae Lindl. 588. A.

Genul 129. Asarum L. europaeum L.....................................................................................................

21

589. A. 590. A. — A. — A.

Genul 130. Aristolochia L. Clematitis L. pallida Willd...................................................................................................... durior Hill.......................................................................................................... angulizans Michx..............................................................................................

25 26 27 28

Fam. 32. Berberidaeeae Torr. et Gray B. ~ B.

Genul 131. Berberis L. vulgaris L.......................................................................................................... Thunbergii DC..................................................................................................

Genul — Mahonia Nutt. — M. Aquifolium (Pursh) Nutt.

31 32 33

Genul 132. Leontice L. L.

odessana Fisch

33 Fam. 33. Nymphaeaceae DC.

— N.

Genul — Nelumbo Adans. nucifera Gaertn.................................................................................................

37

— C.

Genul — Cabomba Aubl. caroliniana A. Grav.......................................................

38

Genul 133. Nuphar Sm. N.

luteum (L.) Sm.

Genul 134. Nympkaea L. N. Lotus L.............................................................................................................. N. alba L................................................................................................................ N. candida J. Presl ...........................................................................................

38 40 43 47

§

F L 011A ll.P .R .

Genul -- Virtoria Lindl. A. V. regia Lindl...................................................................................... .................. - V. eruziana Orbigny

Pag

48 48

Fam. 34. Oeratophyllaceae Grav Genul 135. CeratophyUum L. 597. C. submersum L. C. demersum L. ............................................................................. ................. C. platvacanthuin Cham.

* 50 53 54

Ord. R H O R A D A L E S Fam. 35. Papaveraceae B. Juss Genul 136. Hypecoum L. 600. H. procumbens L.

56

Genul 137. Glaurium Adans. G. corniculatum (L.) Gurt. G. flavum Cr. v Genul — EschschoUzia Cham. - E. californica Cham.

60 61 62

Genul 138. Chelidonium L. 62

Ch. majus L. T

x -

Genul — MaxiUaya R. Br. cordala (Willd.) R. Br. MGenul 139. Papaver L. P. pyrenaicum (L.) A. Kern. P. Argemone L. P. hybridum L. P. Rhoeas L. P. dubium L......................................................................................... ............... P. hungaricum Borb. P. orientale L. P. somniferum L.

- D. C. 610. C. C. C. C. X C.

63 67 68 69 70 77 79 79 80

Genul — Dicenira Bernli. spectabilis (L.) Lem.

84

Genul 140. Corydalis Vcnt. solida (Tj .) Sw............................................................................................. . . . intermedia (L.) Merat pumila (Host) Rehb........................................................ ............................... cava (L.) Schweigg. et Koerte capnoides (L.) Pers. dobrogensis Prod............................................................. ...............................

86 89 90 90 92 95

Genul 141. Fumăria L. F. F.

officinalis L. . rostellata Knaf

96 97

BX U M K U A R E A SISTK MAŢI CĂ

9 P ag .

616. F. F. F. F. 620. F. x F.

Vaillantii Loisel.................................................................................................. parviflora Lam.................. Schleicheri Soyer-Willemet Thuretti Boiss. Kralikii Jord. Jankae Hausskn.

97 98 101 101 102 102

Fam. 36. Cruelferae B. Juss. S. S. S. S. S. S. S. S. S.

Genul 142. Sisymbrium L. Sophia L............................................................................................................. officinale (L.) Scop. JLoeselii Jusl. austriacum Jacq. IrioL ................................................................................................................... orientale Torn. altissimum L. strictissimum L.................................................................................................. polymorphum (Murr.) Roth

119 120 123 124 124 128 129 .130

Genul 143. Alliaria Scop. A. officinalis Andrz.

133

Genul 144. Arabidopsis Heynk.* 630. A. Thaliana (L.) Heynk.

137

Genul 145. Myagrum L. M. perfoliatum L.

133 Genul 146. Isalis L.

I.

tinctoria L.

141 Genul 147. Bunias L.

B. orientalis L. B. Erucago L.

146 150 Genul 148. Erysimum L.

E. — E. E. E. E. E. — E. 640. E. E. E. E. x E. x E.

repandum Ilojer ............................................................................................ crepidifolium Rchb. diffusum Ehrh. banaticum Jâv. saxosum Nyâr. clieiranthoides L. aureum M. B..................................................................................................... hieraciifolium Jusl. pannonicum Cr. YVittmannii Zaw................................................................................................ transsilvanicum Schur................... turdense Nyâr.................................................................................................... mixtefurcatum Nyâr.........................................................................................

155 156 159 160 163 164 164 167 163 170 173 173 131

10

FLORA R .P.R .

644.

Genul 149. Syreniar Andrz. S. cuspidata (M. B.) Rchb................................................................................... S. cana (Pili. et Mitterp.) Neilr..........................................................................

Fag. 182 182

Genul 150. Hesperis L. tristis L............................................................................................................... oblongifolia Schur .......................................................................................... nivea Baumg...................................................................................................... silvestris Cr........................................................................................................ cladotricha Borb............................................................................................... sibirica L............................................................................................................ matronalis L. obtusa Mnch.................................................................................................... moniliformis Schur........................................................................................

185 186 189 190 193 194 195 196 196

H. H. H. H. 650. H, H. H. H. II. — iVl.

Genul — Malcolmia R. Br. africana (L.) R." Br.

197

Genul — Cheiranthus L. — Ch. Cheiri L.............................................................................................. '..............

198

Genul — Matthiola R. Br. — M. incana (L.) R. Br.

199

Genul 151. Chorispora R. Br. Ch. tenella (Pali.) DC.

203

Genul 152. Euclidium R. Br. E. syriacum (L.) R. Br........................................................................................

204

Genul 153. Barbaraea R. Br. B. lepuzniea Nyâr. B. stricta Andrz. B. vulgaris R. Br. 660. R. R. R. R. R. R. R. x R. x R. x R. x\R . x R. x R. x R. x R. x R.

Genul 154. Rorippa Scop. pyrenaica (L.) Rchb........................................................................................ Kerneri Menyh................................................................................................... islandica (Oed.) Borb. prolifera (Heuff.) Neilr................................................................................... austriaca (Cr.) Bess..................................................../ .................................. amphibia (L.) Bess.......................................................................................... silvestris (L.) Bess............................................................................................ armoracioidcs (Tausch) Fuss laeta Nyâr. et Prod......................................................................................... barbaraeoides (Tausch) Cel.................................................................. neogradensis Borb........................................................................................... complicata Nyâr. et Prod............................................................................... stenophylla Borb.............................................................................................. prostrata (Berg.) Schinzet Thell..................................................................... Havnaldiana Borb............................................................................................. hungarica Borb.................................................................................................

208 208 211 219 223 224 226 226 230 234 235 237 237 241 242 242 243 243 246

E N U M E R A R E A SIST EM AT ICĂ

li

P ag .

x x x x x

R. R. R. R. R.

danubialis Borb............................................................................................... permixta Borb................................................................................................. Filarszkyana (Prod.)Jâv.................................................................................. kiillodensis Prod............................................................................................... Turczaninowi Gzern.

249 249 249 249 250

667. A. A.

Genul 155. Armoracia Gărtn., Mev. et Scherb. rusticana (Lam.) G.M. Sch.............................................................................. macrocarpa (W. et K.) Baumg.

253 254

Genul 156. Nasturtium R. Br. N. officinale R. Br.................................................................................................

254

Genul 157. Cardaminc L. 670. C. C. C. G. C. G. C. C. G.

impatiens L. flexuosa With. amara L. hirsuta L................ ........................................................................................... parviflora L........................................................................................................ pratensis L. resedifolia L. glauca Spreng. graeca L.............................................................................................................

256 259 263 267 268 268 273 274 274

D. D. D. 680. D. x D.

Genul 158. Dcntaria L. bulbilera L......................................................................................................... quinquefolia M. B. enneaphyllos L................................................................................................ glandulosa W. et K......................................................................................... Paxiana O. E. Scbultz ...............................................................................

276 279 280 280 284

— G. G. C. C.

Genul 159. Cardaminopsis (C. A. Mey.) Ilay. hispida (Myg.) Hay. Halleri (L.) Hay............................................................................................... arenosa (L.) Hay.............................................................................................. neglecta (Schult.)Hay.......................................................................................

285 285 287 292

Genul 160. Turritis L. T. glabra L.

293 Genul 161. Arabis L.

A. A. A. A. A. — A. «690. A. x A.

auriculata Lam. Turrita L. alpina L........................................................................................................... hirsuta (L.) Scop............................................................................................. Jacquinii Beck .............................................................................................. corymbiflora Vest ........................................ procurrens W. et K. calcigena Zapal.................................................................................................

294 295 299 303 305 306 307 307

L. L.

Genul 162. Lunaria L. annua L. rediviva L.........................................................................................................

308 310

12

FLORA R.P.lt.

Genul 163. Peltaria Jacq. 693. P.

alliacea

Jacq.

Pag314

Genul 16 1 . Alyssoides Adans. graecum (Reut.) Jâv. Genul 165. Alyssum L. A. linifolium Steph. A. petraeum Ard. A. saxatile L........................................................................................................... A. Wierzbickii HeuXf. A. rostratum Stev................................................................................................. 700. A. minutum Selilecht. ........................................................................................ A. hirsutum Al. B........................................ A. montanuni L. A. repens Baumg. A. pulvinare Vel. A. Stîibrnyi Vel. . . . A. Alyssoides L...................................................................................................... A. desertorum Stapf............................................................................................ A. tortuosum W. et K. A. Borzaeanum Nyâr. 710. A. murale W. et K. A. Pichlcri Vel. ................................................................................................... Genul 166. Berteroa DC. B. inoana (L.) DC................................................................................................ Genul — Clypeola L. — C. Ionthlaspi L. ' ............................................................................................... Genul 167. Schivereckia Andrz. ttch. podolica (Bess.) Andrz...................................................................................

357

Genul 168. Draba L. D. aizoides L. ................................................................................................... D. lasiocarpa Roch. D. Haynaldii Stur................. x D. Jastrungica O. E. Schulz D. stellata Jacq...................................... % ............................................................. D. Simonkaiana Jâv. D. carinthiaca Hoppe D. Kotscliyi Stur ................................................................................................ 720. D. Dorneri Heull.................................................'................................................ D. fladnitzensis Wulf............................................................................................ — D. dubia Suter D. muralis L. ....................................................................................................... D. nemorosa L. D. verna L.

359* 360 364 365 365 366 360 370 371 371 372 372 373 374-

P.

Genul 169. Petrocallis R. Br. pvrenaica (L.) R. Br. ...................................................................................

376

C.

Genul 170. Cochlearia L. pyrenaiea DC.....................................................................................................

370

A.

317 323 324 327 328329 331 331 332 335 340 343 344 347 340 352 352 354 355355

KN UM EIt A ltE A SISTEMATICĂ

Genul 171. Kernera Medik. 727. K. saxatilis (L.) Rchb.

13

Pac. 380

Genul 172. Camelina Cr. rumelica Vel..................................................................................................... Alyssum (Mill.) Thell. sativa (L.) Cr.................................................................................................. micrdcarpa Andrz......... ................................................................................

382 383 384 385

N.

Genul 173. Xeslia Dcsv. paniculala (L.) Desv.

380

C.

Genul 174. Capsella Medik. Bursa-pas toris (L.) Medik..............................................................................

387

Genul 175. Hutchinsia R. Br. 11. brevicaulis lioppe H. petraea (L.) R. Br......................................................................................... H. procumbens (L.) Desv.

390 392 392

Genul - Teesdalia R. Br. nudicaulis (L.) R. Br....................................................................................

393

C. C. 730. C. C.

— T.

Genul 176. Tklaspi L. Th. Th. Th. 740. Th. Th.

perfoliatum R. alliaceum L. arvense L.......................................................................................................... dacicum Heuff. Kovatsii Ileuff.................................................................................................

Genul 177. Aethioncma R. Br. Ac. saxatile (L.) R. Br. I. — I. — I. — I. — I. — I. — I.

Genul 178. Jberis L. saxatilis Torn. taurica DC. amara L.......................................................................................................... umbellata L. pinnata Jusl..................................................................................................... semperflorens L................................................................................. i ......... * seinpervirens L.

391 395 -396 399 400 404 409 410 410 411 411 412 412

Genul 179. Biscutclla L. B. L. L. L. L. L. L. 750. L. L. L.

levigata R.

413

Genul 180. Lepidium L. Draba R........................................................................................................... campestre (R.) R. Br..................................................................................... sativum L........................................................................................................ perfoliatum 1.................................................................................................... cartilagineum (1. May.) Tliell......................................................... latifolium L.......................................................................... graminifolium L. rudcrale R........................................................................ virginicum R...................................................................................................

419 420 422 422 425 426 429 430 431

14

FLORA R .P .R .

Genul 181. Coronopus I. G. Zinn 753. C. procumbens Gilib. G. didymus (L.) Sm..............................................................................................

pag. 432 435

Genul — Moricandia DC. arvensis (L.) DC...............................................................................................

436

Genul 182. Conrinţ^ia Adans. C. orientalis (L.) Andrz........................................................................................ C. austriaca (Jacq.) Sweet

437 438

Genul 183. Diplolaxis DC. D. erucoides (L.) DC............................................................................................ D. tenuifolia (Jusl.) DC. D. viminea (L.) DC. 760. D. muralis (L.) DC.

441 442 445 446

Genul 184. Brassica L. elongata Ehrh..................................................................................................... nigra (L.) Koch................................................................................................. juncea (L.) Czern. et Coss. oleracea L............................................................................................................ Napus L. Rapa L..............................................................................................................

451 452 456 456 462 465

Genul 185. Sinapis L. S. arvensis L.......................................................................................................... S. alba L................................................................................................................ S. dissecta Lag.......................................................................................................

467 471 472

Genul 186. Eruca Adans. ..................................................................................................

473

Genul 187. Erucastrum (DC.) Presl E. nasturtiifolium(Poir.) O. Schulz 770. E. gallicum (Willd.) O. Schulz .........................................................................

475 476

Genul 188. Cakile Mill. maritima Scop.......................................................................................

479

Genul 189. Rapistrum Cr. R. perenne (L.) AII.................................. : .......................................................... R. rugosum (L.) AII..............................................................................................

482 485

Genul 190. Crampe L. C. maritima L........................................................................................................ C. tataria Sebeok..................................................................................................

486 .487

Genul 191. Calepina Adans. C. irregularis (Asso) Thell....................................................................................

491

Genul 192. Raphanus L. R. Raphanistrum L................................................................................................ — R. Landra Moretti ............................................................................................ — R. sativus L...........................................................................................................

495 496 499

— M.

B. B. B. — B. — B. B.

E.

C.

saliva Mill.

-

E E U M E R A B E A SIST EM AT ICĂ

15

Fam. 37. Resedaceae DC. Genul 193. JReseda L.

P ag .

502 503 507 507 508 508

Luteola L. . . . Iuţea L............ odorata L. Phyteuma L. . inodora Rchb. alba L. Ord. P A R I E T A L E S Fam. 38. Cistaceae (DC.) Lindl. Genul 194. Helianthemum Adans. salicifolium (L.) Mill................. -............: ............. nummularium (L.) Mill......................................... hirsutum (Thuill.) Merat. canum (L.) Baumg. alpestre (Jacq.) DC. rupifragum Kem.

512 513 515 520 521 522

Genul 195. Fumana (Dun.) Spach procumbens (Dun.) Gr. et Godr.

524

Fam. 39. Tamaricaceac Lindl. Genul 196. Tamarix L. tetrandra Pali. gallica L.................................................................... ramosissima Ldb.....................................................

529 529 530

Genul 197. Myricaria Desv. germanica (L.) Desv..............................................

535

Fam. 40. Erankeniaceae A. St. Ilill. Genul 198. Frankienia L. pulverulenta L......................................................... hispida DC..............................................................

537 537

Fam. 41. El&tinaeeae Lindl. Genul 199. Elatine L. Alsinastrum L.................................................... hexandra DC...................................................... gyrosperma Diib................................................. hungarica Moesz ............................................. ambigua Wight ............................. '.............. triandra Schkuhr .............................................

541 542 543 543 544 544

Fam. 42. Droseraeeae DC. Genul 200. Aldropanda L. vesiculosa L.

546

16

FJ.ORA. R.P.H.

Genul 201. Drosera L. .801. D. rotundifolia L. D. angllca Huds................................................. D. intermedia Hayne .................................... D. obovata ATcrt. ct Koch

Pag. 551 552 552 553

Fam. 43. Yiolaceae DC. Genul 202. Viola L.

810.

820.

830.

837. x x x x x

V. V. V. V. V. Y. Y. Y. V. Y. Y. V. V. V. Y. V. Y. V. V. V. V. V. V. Y. V. V. Y. V. V. V. V. V. V. V. V. V. V. V. V. V. V.

adorata L........................................................ ignobilis Rupr. suavis M. B. alba Bess. hirta L............................................................ ambigua W. et K........................................ collina Bess. elatior Fries stagnina Kit................................................... pumila Chaix.................................................. canina L. montana L. Jordanii H anry............................................. silvestris Lam. Riviniana Rchb. Sieheana W. Beckr........................................ rupestris Schm............................................... mirabilis L..................................................... uliginosa Boss. ........................................... palustris L. epipsila Ldb. Jooi Janka biflora L......................................................... alpina Jacq. calcarata L.................................................... altaica Ker Gawl. cornuta L........................................................ dacica Borb..................................................... declinata W. et K......................................... tricolor L....................................................... Bielziana Schur ......................................... luteola (Schur) Gây. saxatilis Schm............................................... arvensis Murr.................................................. Kitaibeliana R. et Sch................................. hymettia Boiss. et Heldr.............i ............. multicaulis Jord. adulterina Godr. Wiesbaurii Sabr. bihariensis Simk. permixta Jord..................................................

558 563 563 568 572 575 570 579 580 583 584 586 589 590 591 592 595 596 597 597 598 601 602 603 604 604 604 605 605 606 609 611 611 612 617 618 618 619 620 620 620

KXUMKKAHEA SISTEMATICA

17

P ap.

x V. x V. x V, x V. x V. x V. x V. x V. x V. x V. x V. x V. x V. x V. x V. x V. x V. x V. x Y.

Sardagnae W. Beckr. revoluta Ileuff................................................................................................. vindobonensis Wiesl)....................................................................................... balotensis G. Grint......................................................................................... kalksburgensis Wiesb. interjecta Borb. Dioszegiana Borb............................................................................................... merkensteinensis Wiesb. ncoburgensis Erdn. Skofitziana Wiesb. intermedia Rchb,............................................................................................... Weinharţi W. Beckr. mixta Kern......................................................................................................... borussica (Borb.) W. Beckr. neglecta Schm. Duffortii Fouill.................................................................................................. Paxiana Deg. et Zsak. Kotschyana W. Beckr. Wittrockiana Gains

621 621 621 622 622 622 628 623 623 623 628 623 624 624 624 624 624 625 625

Fam. — PassiNoraceae Lindl. Genul — Passiflora L. — P. caerulea L......................................................................................................... P. incarnata L.

629 629

Fam. — Begonîaceac R. Br. — B. B. B. — B. • B. B. x B. x B.

Genul — Bcgori'a L. semperflorens Lk. et Otto maculata Raddi Evansiana Andrews rex Putzeys .................................................................................................... rosiflora Hook. fii Veitehii Hook. fii. gigantca Hort.................................................................................................... Abel Carriere Uort..........................................................................................

633 634 684 634 637 637 63; 637

SEMNE CONVENŢIONALE ŞI PRESCURTĂK1 m -x

O O

oo 4 t> l $ 0 5 X

> < ±

-xO

• •> 7 mm alL. Dl. diam. Exs. f. fig. Fînt. Herb. Ic.

la sfirşitul descrierii, indică lunile în care înfloreşte planta descrisă plantă anuală plantă hibernantă plantă bisanuală plantă perenă (vivace) arbore arbust plantă căţărătoare floare masculă floare femelă floare hermafrodită specie hibridă mai mult, mai mare mai puţin, mai mic mai mult sau mai puţin plantă cultivată buruieni, a căror existenţă este legată de terenurile cultivate sau protejate de om plante din ţinuturile calde, cultivate la noi în camere. plante dubioase pînă la 7 milimetri altitudine dealul diametru exsiccata foarte figura fîntîna herbar iconografie, ilustraţie

m. monstruozitate Mrea mînăstirea Mţii munţii Mtele muntele Obs. observaţiuni PI. planşa Păd. pădurea Pîr. pîrîul Răsp. gen. răspîndirea generală. r. raionul Reg. Regiunea Vf. vtrlul V. valea N Nord, miazănoapte S Sud, miazăzi E Est, răsărit V Vest, apus tab. tabula FRE Flora Romaniae Exsiccata. Un herbar întocmii la Cluj, de la 1921 —1947, în 70 de exemplare şi trimis în schimb la diferite centre universitare din ţară şi din străinătate. S-au editat 2900 numere. FEAH Flora Exsiccata austro-hungarica. Un herbar întoc­ mit cu acelaşi scop ca şi FRE, la Viena, de la 1881 —1913, cuprinzînd şi plante din ţara noastră. S-au editat în total 1000 numere.

20

FHE

K 1.0 HA K.F.R.

Flora Ilungariae exsiccata. Un herbar întocmit în centurii, la Budapesta, de la 1912 —1932, cuprinzînd şi plante din ţara noastră S-au editat 1000 numere. HN Herbarium Normale, editat de I. Dorfler Viena, cu­ prinde peste 5000 plante. cîteva colectate din Romînia. ABZ AUgcmeine Botanische Zcitschrift. A. et G. Syn. Ascherson et Graebner: Synopsis der Mitteleur. Flora Bul. Grăd. Buletinul Grădinii Botanice Bot. Cluj şi al Muzeului Botanic de la L'niv. din Cluj.

|

BK

i j i

FI. NO MBL MNL MTK

OBZ 1 Ycrh. SYN ! ! Verb. ZBG

Botanikai Kozlcmenyek, Budapest. Flora von Nieder-Ostcrreich. Magyar Botanikai Lapok, Budapest. Magyar Novenvtani Lapok, Cluj. Mathematikai es Termeszettudommânyi Kozlemenyek, Budapest. Oesterreichische Botanische Zeitschrift, Wicn. Vei^iandlungen u. Milteilungen d. Siebenbiirgischen Vereins fiir Naturwissenschalt, Hermannstadl. \ crhandlungcn u. Mitteilungen d. ZoologischeBotanischen Gesellschaft Wien.

Obs. La răspîndirea în ţară a speciilor, localităţile despărţite prin virgulă aparţin aceluiaşi raion. Prin punct şi virgulă se despart localităţile aparţinind la raioane deosebite.

Ordinul RAXALES (Polyearpicae) (continuare) Fam. 31. A KISTOLOGHIACEAE *) Lindl. Xat. Syst. ed. II (1836) 205. — Aristolochiae Juss. in Ann. Mus. Paris V (1804) 221, p.p. Plante 4 , icrbaoee sau arbuşti, cu rizom repent. sau cu tuberculi. Tulpină erectă sau volubilă, ierboasă, la unele (cultivate) lignificată. Frunze alterne, cu limbul nedivizat, adesea ovat cordat sau reniform, de obicei nestipelate. Flori solitare sau în fascicule, hermafrodite, galbene-verzi sau purpurii, de regulă pedunculate. Per iati t ± petaloid, concrescut, cu simetrie radiară (actinomorfă) sau bilateral simetrică (zigomorfă), la unele (Aristolockia) cu tub lung, drept sau curbat, la bază ventriculat umflat, la vîrf 1—3-lobat, la altele (Asarum) cu tub scurt, urceolat-campanulat, cu margine trilobată. Stamine 6 sau 12, ± concrescute eu stilul sau libere, cu antere aproape sesile şi totdeauna extrorse. Stigmat disciform, radiat sau multilobat. Ovar infe­ rior, 6-locular, multiovulat; ovule apotropice. Fruct capsulă multispermă, adesea piriformă. Seminţe ± turtite, uneori longitudinal trimuchiate, de obicei cu apendice, cu endosperm bogat. Embrion foarte mic, cu cotiledoane slab dezvoltate. Determinarea

genurilor

1 a Tulpină înaltă, erectă sau volubilă, cu multe frunze. Flori cu periant tubulos lung, spre bază ventriculat dilatat, Ia vîrf 1 —3-lobat. Lamina frunzelor ovat cordată .................................................. 130. Aristolochia 1 1) Tulpină scurtă, ± repentă, de obicei numai cu 2 (4) frunze reniforme. Flori cu periant regulat, scurt, urceolat-campanulat, la vîrf 3-lobat Plante de păduri um broase................................................... 129. Asarum Genul 129. A S A R U M *) L. Gen. pl. ed. I (1737) 137, nr. 385, ed. V (1754) 201, nr. 522. Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. *) Prelucrată de A n t o n X y â r â d v. *) « Asaron», numele plantei în greceşte la scriitorul grec Dioscoridcs.

22

FLORA R .P .ll.

A. europaeum L. Sp. pl. ed. I (1753) 442; Ivanova in FI. U.R.S.S. V (1936) 433.— A. officinale Mnch. Metb. (1794) 2 9 2 .- Pochivnic.— Kapotnyah. — Europăische Haselwurz. —Exs.: HN nr. 5167; FRE nr. 1868 a. — Ic.: Pl. 1, fig. 1. Plantă înaltă de 4—10 cm, cu rizom subţire, repent, ramificat. Tul­ pină foarte scurtă, ascendentă, acoperită la bază de 3 —5 catafile brune, sevamiforme, la vîrf cu 2 (4) frunze aproape opuse, lung peţiolate, rotund reniforme, la bază profund cordate, late de 3—11 cm şi cca tot atît de lungi, pieloase, dc obicei hibernante, scurt păroase, pe faţă verzi întunecate, luci­ toare, pe dos palid verzi, adesea cu nuanţe roşietice. Flori terminale, soli­ tare, pedunculate, cu miros de piper. Periant petaloid, concrescut, regulat (actinomorf), persistent, urceolat-campanulat, cu marginea 3 — (4) lobată, la exterior brun-verzui, i păros, la interior întunecat purpuriu. Stamine 12, libere, aşezate în două cercuri, cele externe mai scurte, cu conectiv pre­ lungit, subulat. Ovar plan la vîrf. Stil scurt, gros, plin la interior. Stigmat disciform, 6-radiat. Fruct capsulă păroasă, la interior despărţită în 6 loje prin pereţi falşi. Seminţe puţine în fiecare loje, alungite, cenuşii, cu cîtc un apendice cordiform, adîncite în formă de luntre. — III—V. S t a ţ i u n e a . în păduri de foioase în regiunea de cîmpie şi de dealuri. R ă s p . î n ţ a r ă : Foarte frecventă în toată ţara. — Reg. Baia M .: Vişeul de Sus, Borşa; Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Borsec (r. Topliţa); Reg. Cluj: Rodna. Năsăud, V. Vinu­ lui, Sîngeorz-Băi, Măieru, Salva (r. Năsăud); Cămăraşu, Silvasul de Cîmpie (r. Sărmaş); Scărişoara, Abrud (r. Cîmpeni); V. Sebişului, V. Iadului, Slîna de Vale (r. Beiuş); Stîna (r. Huedin); Olprel, Ocna Dej (r. Dej); Dăbîca, Nicula, Minţiul Ghcrlii (r. Gherla); Măeău (r. Cluj); Cheile Turzii. Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Sibiu, Cisnădioara pe Mt. « Gotzenberg» (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Inuri (r. Alba); Răcătău (r. Orăştie). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara: Mt. Domogled, V. Cernei (r. Almaş). Reg. Craiova: Cerneţi, V. Ţeşnei la Gaura Zîmei (r. Tr. Severin); Tg. Jiu. Reg. Piteşti: Cîmpulung, Dîmbovicioara (r. Muscel); Conteşti (r. PitCwŞti). Reg. Ploeşti: Cîmpina; Brazi (r. Ploeşti); V. Nişcovului (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Bucureşti; Pasărea în Păd. Pustnicul (r. Brăneşti). Reg. Con­ stanţa : Cocoşul (r. Medgidia); Urloaia (r. Băneasa); Babadag, JCiucurova, Slava Rusă, Jurilovca (r. Istria). Reg. Galaţi: Caraorman, Nifon, M. Cogîlmceanu (r. Tulcea). Reg. Bacău: Coman (r. Tg. Ocna); Broşteni (r. Ceahlău); Tg. Neamţ, Agapia (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Bîrnova, Niţelea, Dl. Repedea, Cristeşti, Cîrhg, Aroneanu, Coada Stîncii, Dl. Mare, Mogoşeşti (r. Iaşi); Scobinţi (r. Hirlău). Reg. Suceava: Suceava; Schitul Rarău (r. Cîmpulung). V a r i a b il i t a t e a s p e c i e i f. mierophyllum A. et G. Syn. IV (1912) 680. — Frunze late numai de cca 8—4 cm. — Reg. Iaşi: Păd. Bîrnova (r. Iaşi). R ă s p . gen. : Europa, Asia Mică. P l a n ş a 1 . — 1 . Asarum europaeum L. — 2. Aristolochia pallida Willd. — 3. A. Clematitis L. — 3a. floarea In secţiune longitudinală, 3b. fruct. — 1. A. macrophylla Lam., porţiune de tulpină cu o floare.

X*LAN ŞA 1

AKISTOLOCIUACKAK

25

î n t r e b u i n ţ ă r i : Plantă otrăvitoare, cu miros şi gust de piper. încă la Romani si în Evul Mediu era folosită ca plantă medicinală. Uleiul eteric al plantei conţine, pe lingă acetat de bornil, eter metilic de eugenol, 30—35% asaronă, o substanţă cu acţiune iri­ tantă asupra mucoaselor şi emeto-catartică, producînd vomări şi diaree.

Genul 130. A R I S T O L O C H I A * ) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 275, nr. 693], ed. V (1754) 410, nr. 911. - M ă r u l lupului. Plante perene, cu rizom subteran şi tulpină erectă, ierboasă sau volubilă şi lemnoasă. Frunze alterne, peţiolâte, la bază de obicei cordate. Flori soli­ tare sau măi multe, în subţioara frunzelor. Periant petaloid,^ concrescut, cu simetrie bilaterală (zigomorf), caduc, cu tub lung, spre bază ventriculat umflat, la vîrf oblic trunchiat, unilabiat sau cu margine trilobată, galben, uneori la margine întunecat murdar purpuriu. Stamine 6, concrescute cu stilul. Stil scurt, în interior gol. Stigmat disciform 6-lobat. Ovar inferior, ± alungit. Fruct capsulă de obicei piriformă sau globuloasă, cu 6 loje, mul­ ţi spermă. Determinarea

speciilor

1 a Tufe cu tulpini volubile. Flori cu periant tubulos, curbat la m ijloc.. 2 1 b Plante ierboase, cu tulpini erecte. Flori cu periant tubulos, drept.. . . 3 2 a

Plante verzi, cu frunze lat ovate, slab cordate, scurt acuminate, pe dos răzleţ moi păroase. Marginea periantului rotundă, slab trilobată, pe fond verde cu nuanţe închise.............................................. 3. A. durior 2 b Plante peste tot tomentoase, cu frunze ovat rotunde, adînc cordate, obtuze sau puţin acute. Marginea periantului adînc trisectată, gal­ benă ............................................................................... 4. A. angulizans 3 a Flori cîte 3 —5 (6) în subţioara frunzelor, palid galbene. Rizom cilin­ dric, repent, scurt, fără tuberculi globuloşi.............. 1. A. Clematitis 3 b Flori solitare în subţioara frunzelor, galbene, cu striaţiuni longitu­ dinale purpurii. Rizom cu tuberculi globuloşi, lignificaţi.. 2. A, pallida 1. A. Clematitis L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 962; Ivanova in FI. U.R.S.S. V (1936) 438. — A. infesta Salisb. Prodr. (1796) 215. — A. longa Auct. transs. et rom., non L. — Remf, Mărul lupului. — Kozonseges farkasalma. — Gemeine Osterluzei. — KnpKa30H jiomohocobhahhh. — Exs. : FRE nr. 2201. — Ic.: Pl. 1, fig. 3, 3a, 3b. 4 . Rizom galben brun, nu prea gros, cilindric, scurt repent, ramificat,. Tulpină ierboasă, erectă, de 20—50 (100) cm, palid galbenă-verde, simplă, mai ales in partea superioară la noduri ± îngenunchiat îndoită în zig-zag, glabră, la bază cu cîteva sevame mici, brune. Frunze lung peţiolâte, ovate Nume întîlnit la Theophraslos şi alţii, după grecescul aristos = foarte bun şi loc-hos = mijloc de uşurarea naşterii.

2G

FLOUA Iţ.F .ft.

sau ovat triunghiulare, la bază profund cordate, late de cca 3—9 cm şi lungi de cca 5—10 cm, la vîrf obtuze sau rotunjite, pieloase, pe dos mai deschis verzi, uneori cu margini fin dinţate. Flori aşezate cîte 3 —5 (6) în subţioara frunzelor, mult mai scurte decît frunzele, la baza pedunculului cu cîte o bracteolă mică. Periant tubulos, palid galben, spre bază ventriculat dilatat, cu vîrf oblic, trunchiat, unilabiat; labiul ± pe jumătate din lungimea tubului periantului; peretele intern şi gîtul periantului acoperite cu peri îndreptaţi în jos, care după fecundaţie se vestejesc. Ovar inferior, cilindric alungit, verde. Fruct galben verzui, piriform sau globulos, pendul, ± de mărimea unei nuci, multisperm, se deschide prin 6 valvulc. Seminţe turtite, triun­ ghiulare, castaniu-brune, cu un strat extern spongios. — V—VI. S t a ţ i u n e a . Prin vii, pe marginea pădurilor, prin semănături, mai rar şi în tufişuri, crînguri. R ă s p . î n ţ a r ă : Frecventă în regiunile de şes şi de dealuri. — Reg. Baia M.: ■Cărei. Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Reghin, Fărăgău (r. Reghin). Reg, Cluj: Rodna, Năsăud; Cluj, Boj, Cojocna (r. Cluj); Aiud, Cheia Turzii, Războieni-Cetate. Reg. Stalin: Tălmaciu (r. Sibiu), Bazna (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Cunţa (r. Sebeş). Reg. Oradea: Oradea, Reg. Arad: Radna (r. Lipova). Reg. 2'imişoara: Maidaş (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Cerneti Simian (r. Tr. Severin) ;Craiova; Tg. Jiu. Reg. Piteşti: Rîmnioul Vîlcea; Călimăneşti (r. Loviştea), Bălccşti (r. Băbeni-Bistr.). Reg.. Ploesti: Ciocăneşti (r. Cislău), V. Nişeovului (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Bucureşti; Comana (r. Vidra); Slobozia. Reg. Galaţi: Galaţi; Ilanu Conache (r. Lieşti). Reg. Bîrlad: Cosmeşti (r. Tecuci); Bîrlad. Reg. Bacău: Verşeşti (r. Tg. Ocna); Piatra Neamţ. Reg. Iaşi: Taşi, Copou, Balciu, Niţclca, Cristeşti, Ciurea, Aroneanu, Tomeşti, Mînzătcşti, Sculcni, Dumeşti, Vlădeni, Şipote, Borşa (r. Iaşi); Bel•ceşti (r. Hîrlău); Popeşti, Sineşti, Tg. Frumos. Reg. Suceava: Suceava. V a r i a b 1 1i t a t e a s p e c i e i f. macrophjlla Tausch ap. Lindcm. FI. Cherson. (1882) 165. — Frunze lungi de cca 10 cm sau şi mai lungi. — Reg. Iaşi: Cîrlig, Mîrzeşti (r. Iaşi). R ă s p . gen. : Europa centrală şi de sud, U.R.S.S. europeană, Crimcca, Caucaz, Asia Mică. î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă otrăvitoare, provoacă inflamaţia rinichilor, intes­ tinului etc. Rizomul « Rhizoma Aristolochiae» şi tulpina frunzoasă « Herba Aristolo■chiae » s-au folosit la scăderea bruscă a presiunii sîngelui. Odinioară s-a folosit intern contra nervozităţii, extern la tratarea rănilor. Astăzi are aplicaţii numai în medicina populară. Rizomul se culege toamna, tulpina frunzoasă în mai, iunie.

2. A. pallida Willd. Sp. pl. IV (1805) 162. — A. Iuţea Desf. în Ann. Mus. Paris X (1808) 295, tab. 19. — A. rotunda Auct. transs., non L. — Exs.: FRE nr. 1469. - Ic.: Pl. 1, fig. 2; W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812), tab. 240. 4 . Rizom repent, cu tubercul ± globulos, lignificat. Tulpină ierboasă, de 10—50 cm, la bază procumbentă, în partea superioară erectă şi îndoită în zig-zag, glabră, neramificată sau numai la bază slab ramificată, ±

A R 1STO 1.0 C HIA O KA K

27

4-muchiată, la bază cu catafile scvamiforme. Frunze alterne, cu peţioli lungi de peste 1 cm, lat ovat-triunghiulare, la bază lat cordate, palid verzi, la vîrf obtuze sau rotunjite, pe dos slab păroase şi albăstrui. Flori solitare aşezate în subţioara frunzelor, lungi de 3 —5 cm, cu peduncul îngroşat spre vîrf. Periant verzui galben, longitudinal purpuriu striat, cu labiul ovat-lanceolat, acuminat sau obtuz, cel mult cît jumătatea tubului periantului. Fructul o capsulă scurt pedunculată, piriformă, 6-angulară, pendulă. — IV—V. S t a ţ i u n e a . Sporadic prin tufişuri, locuri pietroase. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Reghin. Reg. Cluj: Sucutard (r. Gherla); Cojocna , Boj (r. Cluj); Colţii Trăscăulul (r. Turda); Abrud pe Dl. Cornet (r. Cîmpeni). Reg. Stalin: Rupea; Oraşul Stalin; Valea Lungă, Mediaş, Biertan (r. Mediaş), Guşteriţa, Noul, Şura Mare, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Inuri, Piatra Cetii, Dl. Bilac, Galda de Sus (r. Alba); Răcătău (r. Orăşlie); Săcărîmb (r. Deva); Baia de Criş (r. Brad). Reg. Timi­ şoara: Rusca Montană (r. Caransebeş); Orşova pe Mt. Alion. Reg. Craiova: Vîrciorova, V. Ţeşnei la Gaura Fetei (r. Tr. Severin). Reg. Ploesti: Plaiul Sărăţii în V. Nişcovului (r. Buzău). Reg. Iaşi: Cioca-Boca, Mironeasa, Ţibana, Boraşti (r. Negreşti). V ar l a b i l i t a t e a

speciei

f. crenâta (Schur). — A. pallida a. erenata Schur Enuin. pl. Transs. (1866) 590. — Ţoale frunzele crenate. — Reg. Stalin: Şura Mare, Slimnic (r. Sibiu). R ă s p. gen. :

Europa mediteraneeană, Asia Mică.

3 . * A. durior Hill Veg. svst. XXI (1772) 57; Ivanova în FI. U.R.S.S V (1936) 441. — A . macropkylla Lam. Encvcl. I (1783) 252. — A. Sipho L ’Herit. Stirp. nov. I (1784) 13. — Hacquartia macropkylla Dumort. Gomm. bot. (1822) 30.— Siphisia glabra Rafin. Med. FI. I (1828) 65.— Ic. : Pl. 1, % 4. ţ>. Tulpină volubilă, ramificată, lungă de 4—10 m. Ramurile de un an verzi, cele de doi ani cenuşii, cu lenticele suberoase ± contopite. Muguri conici, puţin proeminenţi. Frunze lung peţiolate, alterne, lat ovate, slab cordate, scurt acuminate, lungi de 10—30 cm, la început galbene-verzi, mai tîrziu pe partea superioară întunecat verzi, pe dos albăstrui cenuşii-verzi, răzleţ păroase. Flori lung pedunculate, mari, aşezate cîte 1 (2) în subţioara frunzelor. Peduncul floral cu 2 frunze involucrale, dintre care una mai mică, aşezată la baza pedunculului iar cealaltă, ceva mai mare şi ± asemănătoare ca forma cu frunzele obişnuite, aşezată sub mijlocul pedunculului. Periant glabru, verzui-brun, tubulos, la mijloc curbat în sus, cu margine rotund trilobată, colorată murdar purpuriu pe fond verde întunecat. V—VII. S t a ţ i u n e a . Cultivată frecvent ca plantă decorativă, volubilă, în grădini şi parcuri, de unde uneori se sălbăticeşte. R ă s p . gen. : America de N. î n t r e b u i n ţ ă r i . Potrivită pentru acoperirea şi ornamentarea pereţilor, a trunchiurilor de copaci, chioşcurilor de grădină, etc.

28

f i .o r a r . f . r .

4. -)f A. angulizans Michx. FI. Bor. Am. II (1810) 258. — A . tomentosa Sims in Gurt. Bot. Mag. XXXIII (1811) tab. 1369. — A. hirsuta Muhlbg. Desor. (1817) 18. — Sipliisia tomentosa Raf. Med. FI. I (1828) 62, 65. ţ . Plantă volubilă, asemănătoare mult cu A. macropkylla, de care diferă prin: toate părţile ± tomentoase, lăstari tineri moi păroşi, frunze mai scurt peţiolate, lungi cel mult de 15 cm, pe dos des moi păroase, ovat rotunde, adine cordate, mai puţin acute. Flori solitare, opuse frunzelor, cu peduncul fără frunze involucrale. Tubul periantului recurbat în sus, la exterior păros, eu marginea adine trifidată, galbenă, la interior purpuriu închis. — VI—VII. S t a ţ i u n e a . Cultivată în Grădina Botanică din Bucureşti, de unde a ajuns în mai multe grădini din ţară. Se înmulţeşte uşor pe cale vegetativă şi nu suferă din cauza gerului. 1 n t r e b u i n ţ ă r i : Ca şi precedau La. H â s p. gen. : America de .V

Fam. 32. B E RB E R1DACE A E *) Ton*, el Grav FI. N. - Amer. I (1838) 49 Arbuşti sau plante ierbacee perene, cu frunze alterne, simple sau compuse. Flori hei rnafrodite, solitare, în fascicule, cime, raceme sau panicule. Sepale (2) 4 —9. Petale 4—6, la bază adesea cu nectarii. Sepale şi petale libere, imbri­ cate, aşezate de obicei în 2—3 verticile. Stamine 4 —6, libere, opuse petalelor, cu filamente scurte. Ovar superior format dintr-o singură carpeîă. Stil scurt sau lipsă. Stigmatul mare, disooidal. Fructul bacă unicarpelară, la unele genuri dehiscentă. Determinarea 1 1 2 2

genurilor

a Plante ierbacee, cu frunze compuse. Fructul bacă dehiscentă. 132. Lconticc b Arbuşti. Fructul bacă ............................................................................... 2 a Frunze simple. Lujeri de obicei spinoşi 131. Berberis b Frunze compuse. Lujeri nespinoşi ............................................. Mahonia Genul 132. B f i R B E R I S **) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 94, nr. 267J, ed. V (1754) 153, nr. 3 9 9 .- D r a c i 1 ă.

Arbuşti cu frunze simple, căzătoare sau persistente. Scoarţa internă şi lemnul de culoare galbenă. Frunzele de pe lujerii lungi şi lăstari se trans*) Prelucrată de A l. B e l d i e . **) Nume de provenienţă arabă, fructul plantei fiind numit Berberys. P l a n ş a 2. 1. Berberis vulgaris L., ramură florifcră, la. ramură fructiferă, lb. floare mărită, Ic. porţiune de tulpină spinoasă. — 2. B. vulgaris L. f. Baleana Borb. — 3. Mahonia Aquifolium (Pursh) Xutt., 3a. ramură fructiferă. — 4. J^ontice odessana Fisch., 4a. exemplar tînăr.

p l a n ;ş a

o

H ERBERID A CEA E

31

formă în spini simpli sau trifurcaţi, la subţioara cărora se află fascicule de frunze mjrmale (purtate de lujeri scurţi). Flori galbene, în raceme, panicule sau fascicule (uneori solitare). Sepale 6, la bază cu 2—3 bracteole. Petale 6. Stamine 6, sensibile, la atingere se apleacă spre stigmat. Anterele se deschid prin 2 valve transversale. Fructul bacă roşie sau neagră, cu 1 sau mai multe seminţe. Determinarea

speciilor

1 a Frunze cu margini setos serate, de 3 —8 cm lungime.. 1. B. vulgaris 1 b Frunze cu margini întregi, de 1—3 cm lu n g im e___ 2. B. Thunbergii 1. B. vulgâris L. Sp. pl. ed. I (1753) 330; Fedcenco in FI. U.R.S.S. VII (1937) 556. — Dracilă. — Soskafa. — Sauerdorn. — BapGapwc oStiKHOBeHHHii. — Exs. : FRE nr. 632 a, b. — Ic. : Pl. 2, fig. 1, l a —c, 2. ţ>. Tulpini înalte pînă la 3 m. Ramuri muchiate, cenuşii sau cenuşiu gălbui. Spini de regulă palmat 3-furcaţi, lungi de 1—2 cm, uneori lipsesc. Frunze căzătoare, ovat eliptice sau eliptice, de 3—8 cm lungime, la vîrf rotunjite sau acute, la bază treptat îngustate, scurt peţiolate, cu margini îndesuit setos serate, cu nervaţiune reticulată. Flori în raceme aplecat pendente, multiflore. Sepale şi petale 6, galbene. Fruct elipsoidal de cca 1 cm lungime, de un roşu aprins, adesea brumat, cu gust acru, astringent. Seminţe cîte 2, rar 3. - V -V I . S t a ţ i u n e a . Sporadic prin tuferişuri şi zăvoaie în regiunea de coline, în locuri însorite, uscate, pietroase. Adeseori cultivat prin grădini. în cul­ tură se mai găsesc numeroşi hibrizi între B. vulgaris şi alte specii asiatice de Berberis. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Reghin; Dăneşti (r. Ciuc); Covasna, Pava, Zăbala, Harale (r. Tg. Săcuesc). Reg. Cluj: între Năsăud şi Rodna; Bistriţa; Cluj pe V. Plccica. Gheorghieni pe Dl. Sub Şipoţeie (r. Cluj); Turda, Cîmpia Turzii, Cheia Turzii, Copăceni în Cheia Copandului (r. Turda); Cisteiul de Mureş, Gîrbova de Jos (r. Aiud); Abrud (r. Cîmpeni). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, V.jZizinuiui (r. Stalin); Cetatea de Baltă (r. Tîrnăveni); Rupea, Racoşul de Jos (r. Rupea); Bungard, Şelimbăr, Mohu, Casolţ, Tălmaciu, Cisnădioara (r. Sibiu); Sighişoara. Reg. Hunedoara: Alba Iulia, între Teiuş şi Aiud, Zlalna (r. Alba); Hunedoara, Răcăştia, Teliucu Inferior, Govăşdia, V. Runcului, Cinciş, Ccrna, Topliţa, Vălar, Ruda, V. Streiului (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Uileacu de Beiuş (r. Beiuş). Reg. Arad: Zărand în Păd. Somoş (r. Criş); Apateu în Păd. Adea (r. Ineu).— Reg. Timi­ şoara: Cazane, Băile Herculane, Mt. Domogled (r. Almaş); Şasea, Ciclova (r. Oraviţa); Rusca Montană (r. Caransebeş). Reg. Piteşti: Cheia (r. R. Vîlcea). Reg. Ploesti: Tîrgovişte în Zăvoiul Ialomiţei şi al Colentinei; Dărmăneşti, Poenarii Burchi (r. Ploeşti); Ţintea, Cîmpina, Breaza, Gura Beliei (r. Ctmpina); Posada (r. Sinaia); V. Nişcovului, Tisău, Cernăteşti, V. Drăgaica, Simileasa, Şeineasa (r. Buzău); Jugureni, Dl. Istriţa (r. Mizil); Bărcăneşti, Borăneşti (r. Urziceni); Jideni (r. R. Sărat). Reg. Bucureşti: Bolovani (r. Răcari); Călugăreni, Crucea de Piatră (r. Vidra). Reg. Calaţi : Cotul Ciorii (r. Fii. Sîrbu); Delta Dunării, Păd. Letea, Jurilovca (r. Tulcea); Mircea Vodă (r. Macin) ; Hanu Conachi (r. Lieşti). Reg. Constanţa: Mangalia (r. Constanţa): Cernavodă, Medgidia, Raşova (r. Med­

gidia), Ilîrşova; Babadag. Reg. Birlad: Ţifeştî (r. Panciu); Gugeşfi, Faurei (r. Focşani); Cosmeşti (r. Tecuci). Reg. Bacău: Iteşti în Lunca Bistriţei (r. Bacău); Piatra Neamţ. Reg. Iaşi: Iaşi, Vişan, Galata, Hlincea, Bucium, Breazu, Niţelea, Repedea (r. Iaşi). Reg. Suceava: Cîmpulung Moldovenesc. Variabilitatea speciei var. Baleaim Bort), in Pallas Lex. XV (1897) 99. - Ic.: PI. 2, fig. 2. - Raeem fruc­ tifer ± erect, mai scurt şi cu bace puţin mai mici. — Reg. Timişoara: pe coaste însorite din regiunea Defileului Dunării. # f. atropurpurea Rgl. ex Rehd. Man. (1934) 250. — Frunze purpuriu întune­ cate. — Cultivat ca arbust ornamental prin parcuri şi grădini. * f. aspârma DC. Prodr. I (1824) 105; Schur Enum. pl. Transs. (1866) 34; (3. apyrena Fuss FI. Transs. exc. (1866) 38. — Bace fără seminţe. - Cultivat în Transilvania. î n t r e b u i n ţ ă r i . Bacele mature se folosesc uneori pentru preparatul unei dulceţi. Ele conţin o cantitate însemnată de acid malic. Din lemn, scoarţă şi rădăcini, se extrage o substanţă colorantă galbenă, bună pentru vopsitul lînei şi pielii. Scoarţa tul­ pinii şi rădăcinii, sub formă de decoct sau extract, se foloseşte drept colagog şi coleretic. Conţine alcaloizii: berberidina, berbamina, oxyacanthina, palmathina, iatrorrhizina şi columbainina. Obs. : Dracila adăposteşte ciuperca Puccinia graminis în stadiul de ecidii, care dă griului boala numită rugina neagră a griului. Ecidiile apar primăvara pe frunze, sub forma unor pete sau puncte portocalii. Din acestea, prin luna mai, se răspîndesc sporii, care căzind pe frunzele griului, îi provoacă îmbolnăvirea. R ă s p. gen. : Europa, Caucaz.

2 .-)f B. Thunbergii DC. Syst. II (1824) 9. — Dracilă japoneză. — Japân soskafa. — Japaniscke Sauerdorn. ţ>. Tulpini pînă la 2 m, cu ramuri anuale evident muchiate, gălbui sau roşii-purpurii. Spini de obicei simpli. Frunze variabile, obovate pînă la spatulat oblongi, de 1—3 cm lungime, obtuze sau rotunjite, rar acute, la bază îngustate, cu margini întregi, pe dos glaucescente; în toamnă devin de un roşu aprins. Flori galbene, cu nuanţe roşietice, solitare sau cîte 2—4, în fascicule sau raceme scurte, umbeliforme. Fruct elipsoidal, roşu, lung de oca 1 cm. — VI. R ă s p . î n ţ a r ă : Frecvent cultivat ca arbust ornamental prin parcuri şi grădini. R ă s p. gen.: Japonia.

Genul M A H t f N I A * )

Nutt.

Gen. Am. I (1818) 211 Arbuşti cu frunze persistente, alterne, imparipenat compuse, mai rar trifoliate. Foliole de regulă spinos dinţate. Flori galbene, în raceme sau panicule. Sepale 9. Petale 6. Fructul bacă. *) După numele botanistului Bernard Mac-Mahon, care a trăit la începutul sec. XIX în America de N.

U E R K E l il D A C K A E

33

■jf M. Aquifolium (Pursh) Nutt. Gen. Am. I (1818) 212.—Berberis Aquifolium Pursh FI. Am. sept. I (1814) 219, tab. 4. — Mahonic. — Mahonia. — Mahonie. — Ic. : PI. 2, fig. 3, 3a. ţ>. Tulpini pînă la 1 m. Frunze peţiolate, lungi de 10—20 cm, cu 5—9 foliole. Foliole ovate, pînă la oblong ovate, de 3,5—8 cm lungime, la vîrf acute, la bază rotunjite sau trunchiate, sesilc, cu margini sinuat spinos din­ ţate, pe faţă verzi întunecate, lucitoare, mai rar mate, glabre, rigide, pieloase; în toamnă devin purpurii. Flori de un galben deschis, în raceme fasciculate, erecte, de 5 — 8 cm lungime, la vîrful ramurilor. Fructe sferice, negre albăstrui, brumate, de cca 8 mm în diam., cu 2—5 seminţe. — IV. Răsp. grădini.

în

ţară:

Cultivat frecvent ca arbust ornamental, prin parcuri şi

R ă s p . gen. : America de N.

Genul 132. L E O N T l C E * ) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 94, nr. 268], ed. V (1754) 147, nr. 381. Plante perene, cu rizom tuberos şi frunze de obicei 3-foliate. Flori gal­ bene. Sepale 6—9, petaloide. Petale 6, cu mult mai scurte decît sepalele, la vîrf trunchiate. Stamine 6, libere; anterele se deschid prin 2 valve, de jos în sus. Fructul capsulă veziculoasă. L. odessâna Fisch. ex Rogov. Obzor rast. Kiewsk. u. ocr. (1869) 307; Fedcenco in FI. U.R.S.S. VII (1937) 550. — L . altaica Pali. (3. odessana Fisch. ex DC. Syst. II (1821) 26. - I c .: Pl. 2, fig. 4, 4a. 2|.. Rizom tuberos, aproape sferic, de 1—2 cm în diam. Tulpină înaltă de 10—12 cm, cu o singură frunză pînă la 5 cm de lungă. Rachisul se des­ parte în 3 pelioli lungi, fiecare la vîrf cu o foliolă palmatipartită în 4 —5 (7) lacinii oblongi, obtuze, întregi, pînă la 3 cm lungime. Flori de 10—18 mm în diam., în raceme terminale. Sepale eliptice sau ovat oblongi, de 2—2,5 ori mai lungi decît petalele. Capsulă puţin umflată, pînă la 8 mm în diam., se rupe la vîrf înainte de maturitate, cu 3 —4 seminţe negre-brunii. — IV. S t a ţ i u n e a . în locuri umbroase. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Galaţi: între Greci şi Cerna, Luncaviţa (r. Măcin); Agighiol. Filimon Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea). R ă s p . gen. : Ucraina de S, Crimeea. *) După grecescul leontica, deoarece frunza diviza Lă a plantei seamănă cu urma unui picior de leu. 3. —c. 640

34

FLORA H.P.U.

Fam. 33. NYMPHAEACEAE *) DC. Ess. propr. med. ed. II (1816) 119 Plante acvatice, rar amfibii, cu rizom gros, cărnos. Frunze de obicei radi­ cale, rar caulinare (Brassenia, Cabomba), lung peţiolate, beteromorfe. Frunze submerse, întregi, rar laciniate {Cabomba), cele plutitoare şi aeriene ± peltate, cu limb rotund sau sagitat, baza cordată, marginea de obicei întreagă, rar crenată. Parenchimul tulpinii şi al peţiolului cu abundent ţesut lacunar şi sclerite intercalare. Fasciculele libero-lcmnoase închise şi răspîndite neregulat, în toate organele vegetative se găsesc cîteodată celule sau pungi cu latex alb (Nelumbo). Flori solitare, spirociclice sau hemiciclice, hermafrodite, de obicei foarte mari, albe, rozee, roşietice, purpurii, violete, albastre sau gal­ bene; se deschid ziua sau noaptea, la suprafaţa apei, sau pedunculul floral le înalţă deasupra ei (Cabomba, Nelumbo). Periant diferenţiat în caliciu cu 3 —5 (12) sepale şi corolă 3-multipetală. Staminc 6 sau numeroase, se con­ tinuă ca şi petalele în spirală. Filamente libere, ±- petaloidc. Gineceu 3-multilocular, apocarp (Cabomba, Nelumbo), sau sincarp (.Nymphaea, Nuphar, Victoria), cu ovarul superior (Nuphar), inferior (Victoria, Barclaya), sau inter­ mediar (Nymphaea candida). Fruct nuculă, bacă sau capsulă. Seminţe cu sau fără endosperm, cu tegument dublu şi îngroşat, cu sau fără arii; embrion cu un singur cotiledon îngroşat. Familia cuprinde 3 subfamiîii, cu cca 100 specii răspîndite peste tot globul pămîntesc, cu excepţia ţinuturilor arctice şi a deserturilor. Obs . După S. A. Krasoiskaia (Priroda (1952) 111 —113) Nymphaeaceele din regiunea temperată. îşi continuă dezvoltarea frunzelor şi asimilaţia chiar sub ghiaţa groasă de 40 cm, prin care pătrunde numai 52% din lumina totală.

Determinarea 1 a 1 b 2 a 2 b 3 a 3 b 4 a 4 b

genurilor

Seminţe fără endosperm. Frunzele ca şi florile se ridică deasupra apei Limbul frunzei peltat. Periant, androceu şi gineceu polimere. Recep­ tacul floral obconic ................................................................... Nelumbo Seminţe cu endosperm şi perisperm.......................................................... 2 Frunze heteromorfe, cele submerse laciniate, cele plutitoare peltate. Gineceu apocarp. Periant, androceu şi gineceu 3—6-mer___ Cabomba Frunze heteromorfe, întregi. Gineceu sincarp. Piesele pedantului androceului şi gineceului în număr mare................................................... 3 Caliciu cu 4 sepale. Seminţe cu arii........................................ 4 Caliciu cu 5 sepale. Petale galbene, maiscurte decît sepalele, cuglande nectarifere. Ovar superior. Seminţe fără a r ii...................... 133. Nuphar Plante fără spini. Petale şi stamine inseratepe ovar_134.Nymphaea Plante cu spini . . : 5 *) Prelucrată de E. Ţopa.

P l a n ş a 3. — 1. Nuphar luteum (L.) Sm., la. fruct, lb. secţiunea transv. a pedunculului, lc. secţ. transv. a peţiolului, ld. disc stigmatifer. — 2. N. luteum (L.) Sm. var. teneUum (Rchb.) Richt.-Gurke,ţ 2a, disc stigmatifer cu razele stigmelor. — 3. Cabomba caroliniana A. Gray.

PLANŞA 8

NYMPHAEACEAE

37

5 a Frunze plane, pe ambele feţe cu spini...................................... Euryale 5 b Frunze cu marginea îndoită şi ridicată vertical, cu spini numai pe faţa inferioară ...................................................................................Victoria Genul N E L U M B O * ) Adans. Fam. II (1763) 76. — Nelumbium Juss. Gen. (1780) 68. Plante perene, cu rizom tirîtor, articulat, multiramificat, lung de 10—20 m. Peţiol foliar şi pedunculi florali glabri sau acoperiţi cu ţepi mărunţi şi aspri, ajung pînă la 2 m deasupra apei. Primele frunze plutitoare, trecătoare, sînt urmate de cele aeriene cu limbul peltat, de 30—50 cm în diam., acoperite cu ceară. Flori solitare, mari, roze, purpurii sau galbene, de 18—25 cm în diam. Caliciu cu 4—5 sepale mici. Petale şi stamine numeroase. Receptacul voluminos, obconic, parenchimatos, în masa căruia sînt înfundate neregulat 10—20 cârpele. Stile scurte. Genul cuprinde 2 specii tropicale şi subtropicale, dintre care N. nucifera este aclimatizată la noi. N. nucifera Gaertn. Fruct. I (1788) 73, tab. 19, fig. 2; Komarov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 3 . - V. speciosum Willd. Sp. pl. II (1799) 1 2 5 8 .-L o tu s.Lotuszvirâg.—Lotusblume.—JIotoc opexoHOCHHîi. —I c .: Pl. 4, fig. 3, 3a. 2J.. Frunze aeriene foarte mari, aproape circulare, de 38—50 cm în diam, în prefoliaţie răsucite şi ascuţite, în creşterea lor străpungînd frunzele plu­ titoare pe care le întîlnesc. Flori mari, roz-purpurii, cu miros de anason, de 16—23 cm în diam. Receptacul înalt de 5 cm şi gros de 10 cm. Nucule lungi de 1,7 cm şi de 1,3 cm diam., înfundate în receptaculul obconic, din care se eliberează la maturitate. — V II—IX. S t a ţ i u n e a . Ape stagnante, adinei de 0,25—2 m, cu temperatura medie de 20° în timp de vară şi cu substrat de sol profund, fertil. R ă s p . î n ţ a r ă : în primăvara anului 1931 s-au plantat primele exemplare de N. nucifera în lacurile de la Snagov şi în Bucureşti (Cişmigiu). în anul 1949 a fost plan­ tată împreună cu alte plante exotice în Ochiul Ţiganilor de la Băile 1 Mai (r. Oradea). întrebuinţări.

Este o plantă decorativă şi destul de rezistentă.

R ă s p . gen. : Creşte în Marea Caspică, Persia, Manciuria, China, India Orientală. A fost introdusă în 1787 mai întii în Anglia, de unde ulterior a fost răspîndită în regiuni mai sudice, în ape cu temperatură medie de vară de 20°.

Genul - C A B O M B A * * ) Aubl. Hist. pl. Guy. fr. I (1775) 321, tab. 124. Plante acvatice, ierboase, cu peri mucilaginoşi şi rădăcini adventive. Frunze caulinare, heteromorfe; cele submefse opuse, cu peţioli de 1 cm lun*) Numele plantei în Ceylon. **) Nume guianez (America de S).

38

FLORA R.P.Tî.

gime şi limb laciniat, cele plutitoare alterne, cu peţioli de 2—3 cm lungime şi limb peltat, rotund sau sagitat. Flori axilare, mici, solitare, de 1 cm în diam. Periant dublu, 3-mer. Androceu 3 —6-mer. Gineceu apocarp, 3-mer. Genul cuprinde 5—6 specii originare din America tropicală. -)f C. caroliniâna A. Gray in Ann. Lyc. N.-York IV (1848) 46.—Cabomba.— Kâbomba. — Carolinische-Haarnixe. — I c .: Pl. 3, fig. 3.

2].; Plantă asemănătoare cu Ranunculus aquatilis. Frunze submerse Iaciniâter cele plutitoare apar în timpul înfloririi, cu limb sagitat, îngust, de 1,8 cm lungime. Flori cu pedunculi de 4 —7 cm lungime, deschise cîteva zile deasupra apei, între orele 10—15. Periant dispus în 2 cercuri, cu cite 3tepale albe, obovate, cele interne spre bază cu pete galbene. — VI—IX. S t a ţ i u n e a . Ape stagnante cu temperatura de 16—24° vara, şi 10—14° în timp de iarnă. R ă s p . î n ţ a r ă : în anul 1950 a fost plantată şi aclimatizată în Ochiul Ţiganilor şi Pîr. Peţea de lîngă Băile 1 Mai (r. Oradea). î n t r e b u i n ţ ă r i . Fiind o plantă frumoasă şi uşor de înmulţit prin butaşi, &e recomandă pentru acvarii de apă dulce cu peşti exotici. R ă s p . gen. : America de N şi de S.

Genul 133. N U P H A R * )

Sm.

in Sibth. et Sm. FI. graec. Prodr. I (1806) 361. — N u f ă r g a l b e n Plante acvatice cu rizom repent. Frunze plutitoare verzi, foarte rar brun roşcate, fără stipele, cu nervurile laterale de 3 ori bifurcat ramificate. Sepale 5, rar 4—12, galbene, persistente. Petale numeroase, cu mult mai scurte decît sepalele, spatulate, pe partea dorsală cu cîte o glandă nectariferă. Slamine numeroase, erecte, epigine, dispuse în spirală, cu anterele îndoite înapoi. Gineceu şi fruct în formă de butelie, 10—16-locular, multiovulat. Stigmat discoidal, 10—16-radiat. Fruct baciform, cu dehiscenţa neregulată. Seminţe numeroase, fără arii. Embrion cu 2 cotiledoane evidente. Genul cuprinde 12 specii, dintre care la noi creşte numai una. N. luteum (L.) Sm. in Sibth. et Sm. FI. graec. Prodr. I (1806) 361; Komarov în FI. U.R.S.S. VII (1937) 13.— Nymphaea Iuţea L. Sp. pl. ed. I (1753) 510. — Nufăr galben. — Tavirozsa. — Gelbe Teichrose. — KyduniKa jKejrran. — I c .: Pl. 3, fig. 1, la —d.

4 . Rizom repent, cu peţioli foliari şi pedunculi florali lungi şi adeseori lăţiţi spre bază. Peţioli foliari triunghiulari. Limb de obicei verde, rareori brun, ovat, lung de 10—30 cm, pînă la 1 /3 parte inciz-cordat. % Flori mici de (3) 4—5 (6) cm în diam., cu miros puternic. Sepale 5 (4—7), mari, ovate, uşor *) Originea acestui nume este neclarificată. După unii derivă din cuvîntul arab naufar, ceea ce înseamnă albăstrui lucitor.

X Y M PH A EA C E A E

concave, alăctuind o floare ± globuloasă, pe faţa externă verzi, pe cea internă galbene, persistente. Petale 10—20, obovate, mici, mai scurte decît sepalele, galbene. Stamine numeroase, liniar alungite, de 3 —4 ori mai lungi decît late, cu antere îndoite. Disc stigmatifer adîncit, în centru ± crateriform, cu marginea întreagă sau ± neregulat crenată, 5—24-radiat. Fruct conic, lung de 3 —4 cm. Seminţe fără arii, glabre, în medie lungi de 5,1 mm, late de 3,7 mm, avînd 460 mg în greutate si conţinînd 44% amidon. Specie foarte variabilă în ce priveşte părozitatea, conformaţia discului stigmatifer şi talia. S t aţ i u n e a. Prin apele stagnante şi lin curgătoare, bogate în mii. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Şomcuţa Mare; Culciul Mare, Potău (r. Satu Mare). Reg. Aut. M .: Reghin, Tg. Mureş; Sîngeorzul de Mureş, Ungheni (r. Tg. Mureş); Sîntimbru, Cetăţuia, Tuşnad-Băi (r. Cine); Sîntionlunca, Ozun, Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Bod (r. Stalin); Rupea; Agnita. Reg. Timişoara: Ciacova (r. Deta); Lugoj; afluenţii Timişului; braţele moarte ale Dunării. Reg. Craiova: Pe Grindu Orbului la Măceşu de Jos (r. Bechetu). Reg. Piteşti: Vultureanca (r. Găeşti). Reg. Bucureşti: Pasărea, Cernica (r. Brăneşti); Bucureşti (Pantelimon, Colentina); Călugăren:, Crucea de Piatră, Comanaîn Neajlov (r. Vidra); Apa Cîlniştci (r. Vida şi Mihăileşti); Giurgiu; Turnu Mă­ gurele. Reg. Galaţi: Galaţi, Bărboşi; Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Suceava: Fălticeni în Iazul Ciolsaci; Rogojeşti, Sinăuţi (r. Dorohoi); Bucecea (r. Botoşani). V ariabililatea speciei 1 a Plantă glabră. Disc sLigmatifer cu marginea întreagă, pînă la neregulat ondulată.. 2 1 b Faţa inferioară a frunzelor, împreună cu peţiolii şi pedunculii, mărunt sericeu păroase*. Discul stigmatifer regulat ondulat sau orenat var. serîceum (Lâng) Kitt. Taschenb. FI. Deutschl. ed. III (1853) 230. — N. sericeum Lâng in Syll. Ratisb. I (1824) 180. — Reg. Aut. M .: Reghin. Reg. Timi­ şoara: în braţul mort al Begei de lîngă Timişoara. Reg. Suceava: Sinăuţi (reg. Dorohoi). 2 a Floarea întinsă de 5—9 cm în diarn. Frunzele dez voi Late late de 15—20 cm var. genuinum Coutinho in Bol. Soc. Broter. X (1892) 90. — Foarte frecventă, f. terrăstre Clavaud FI. Gironde (1881) 264. — Frunze şi flori mici. — Pe mîl, locuri părăsite de apă. 2 b Flori mici, întinse de 3—4 cm în diam. Frunze mici, late de 8—9 (10) cm. Disc stig­ matifer 10—12-râdiat. — Ic. : Pl. 3, fig. 2, 2a. • var. tenellum (Rchb.) Richt.-Gurke Pl. eur. II (1903) 397. — N. tenella Rchb. Pl. crit. II (1824) 10. — N. luteum var. minus (Dum.) Tinant FI. Lux. (1836). — N. minus Dumort. FI. Belg. (1827) 134: — Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Ape puţin adînci în cursul Dunării. î n t r e b u i n ţ ă r i . Rizomii conţin un alcaloid, nufarina, o mare cantitate de ami­ don (18%), dextroză (6%), zaharoză (1,2%), tanin, precum şi urme de materii grase şi răsinoase. Cantitatea însemnată de amidon ce conţin explică de ce populaţia nordică îl întrebuinţează ca aliment. Rizomii sînt deasemenea folosiţi la tăbăcit, vopsit şi ca me­ dicament. Fiind emolienţi şi astringenţi, se iau intern contra diareelor, iar sub formă de cataplasmc, se întrebuinţează în tratamentul unor bob de piele. Frunzele servesc în unele regiuni la hrana vitelor, în Moldova, din flori de nufăr galben se face dulceaţă şi şerbet. R ă s p . gen. : Europa, Transcaucazia, Persia, Asia centrală, Siberia.

40

FLORA R.P.R .

Genul 134. N Y M P H A E A *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 149, nr. 421], ed. V (1754) 227, nr. 579. N u f ă r al b. Plante perene, cu rizom tîrîtor, gro3. Frunze stipelste, peţiolate, verzi sau brun-roşcate datorită antocianului, cu nervurile anastomozate. Flori mari, albe, roze, rar roşii, albastre sau galbene. Sepale 4 (rar 5),. lanceolate, caduce, dintre care 3 cu 1 sau 2 margini petaloide. Petale multiple, aşezate spiralat, cele externe adesea cu dungi verzi mediane, toate fără glande nectarifere, treptat către interior din ce în ce mai mici, luînd înfăţişarea staminelor. Stamine numeroase, spiralate, împreună cu petalele concrescute cu ovarul. Gineceu multicarpclar, închis. Fiecare carpelă cu numeroase seminţe. Genul cuprinde cca 38 specii, dintre care la noi se găsesc următoarele [3: Determinarea

speciilor

1 a

Frunze aeriene cu marginea limbului întreagă; sinul bazai pătrunde pînă la peţiol ........................................................................................... 2 1 b Frunze aeiiene adulte cu marginea limbului sinuat acut-dinţată; sinul bazai pătrunde pînă în imediata apropiere de peţiol 1. N. Lotus var. thermalis 2 a Ovar acoperit cu stamine pînă la vîrful său. Stigmat plan, galben 2. N. alba 2 1) Ovar unit cu staminele numai la bază şi la mijloc. Stigmat ± puternic concav .......................................................................................3. N. candida l / j s f L6tus\L. Sp. pl. ed. I (1753) 511 var. thermalis (DC.) Tuzs. in Akad. Ert. XXV (1907) 32, tab. I - I V . - A7, thermalis DC. Syst. II (1821) 54. Castalia thermalis Simk. inMBL VII (1908) 131. — Floare de tău. — Hevizi tunderrozsa. — Weisse Lotusblume.— E x s.: FRE nr. 151 sub Castalia; FEAH nr. 72; HN nr. 4812. — Ic .: Pl. 4, fig. 1, la ; W. et K. Pl. rar Hung. I (1802) tab. 15; Simk. Nagyvârad termr. (1890) 89.

2ţ. Rizom gros pînă la 8 cm în diam., voluminos, multiarticulat, de culoare brună negricioasă, cu numeroase scvame şi cu 4 rînduri de perişori negri bruni. Fiecare articulaţie cu 34—129 cicatrice. Frunze polimorfe, la început liniare, apoi hastate, sagitate, eliptice, rotunde sau cordate, de obicei peţiolate, în stadiu tînăr cu marginea întreagă, la maturitate sinuat acut dinţată. Lamina frunzelor plutitoare de 34—51 cm lăţime şi 32—46 cm lungime, numai pe faţă cu stomate. Pedunculul floral se deosebeşte de peţiolul frunzei, fiind mai scurt (40—65 cm lungime) şi mai gros (9—19 mm *) După mitologia greacă, numele plantei derivă de la o nimfă care a murit de gelozie pentru Hercule. P l a n ş a 4. — 1. Nymphaea Lotus L. var. thermalis (DC.) Tuzson, floare şi frunză, — la. frunză tînără. — 2. N. candida PreSl, fruct. — 3. Nelumbo nucifera Gaertn., frunză, boboc şi floare, — 3a. fruct. I

PLANŞA 4

NYMPHAEACEAE

43

grosime). Flori cu 4—5 (6) sepale, 7—9-nervate, de 6—10 cm. lungime şi 3 —5,5 cm lăţime, verzi, cu dungi roşii violet-gălbui şi 12—25 petale, 5 - 7 nervate, de 8—9,5 cm lungime şi 4—9,4 cm lăţime, albe-gălbui, cu 1—6 staminodii şi 65—116 stamine galbene, de 2 —5,5 cm lungime; cele exte­ rioare mai lungi decît cele interioare. Cârpele 21—35, dispuse radiar, cu stigmate gălbui, aşezate în formă de stea, la mijloc cu o ridicătură cărnoasă. Fruct cărnos, galben-verzui, de mărimea unui măr, de 110—150 gr greutate, gros de 4 —8 cm şi înalt de 3 —5 cm, cu 30.000—40.000 de seminţe lungi de 1,5—1,9 mm şi late de 1,3—1,6 mm, verzi-brune, cu 10—16 benzi longi­ tudinale, păroase, întretăiate de numeroase linii transversale. — VII—IX (IV -X I). S t a ţ i u n e a . Creşte în locuri însorite, cu apă adîncă de cel puţin 30 cm, lipsită de curenţi, cu temperatura minimă de + 20°, şi maximă de + 41° pe substrat adînc de nămol. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Oradea: în pîrîul Peţea de lîngă Oradea. Pentru ocrotirea -ei s-au rezervat bazinurile Ochiul Ţiganilor, Ochiul Băii, Casa Sanitară şi la Stă vilă, toate în pîrîul Peţea, între comunele Haieu şi Rontău. la 140 m alt. în afară de staţiunile acestea se mai află şi de-a lungul pîrîului Cordău, începînd de la şoseaua Oradea—Băile Episcopeşti, pînă în dreptul satului Sînmărtin. Indigenatul acestei plante în flora R.P.R. şi •de aici în aceea a Europei centrale a fost pus la îndoială. Găsirea impresiunilor de frunze şi de boboci de Lotus în tufurile calcare de la Moara Rontăului, precum şi descoperirea -de către Pax (1905) a seminţelor acestei plante în flora fosilă de la Gânocz (R. P. Ceho­ slovacă), confirmă indigenatul acestui relict tropical. în Grădina Botanică a Universităţii •din Cluj este cultivată în bazinele din seră şi de sub cerul liber, unde însă foarte rar ajunge la înflorire. Obs . Floarea stă deasupra apei 4 -7 zile, fiind deschisă de la orele 21 pînă a doua zi dimineaţa pe la orele 10, deci în total 13 ore, restul de 11 ore din zi rămlnînd închisă. Polinizarea se face autogamic sau prin intermediul insectelor. Seminţele conţin 83,79% amidon, 9,63% substanţe azotoase, 2,5% celuloză, 2,15% grăsime, 1,24% apă şi 0,67% substanţe minerale. Planta a fost descoperită .şi descrisă la Băile 1 Mai şi Băile Victoria de lîngă Oradea în anul 1797 de către botanistul Paul Kitaibel. De atunci şi pînă azi prezenţa ei la o latitudine atît de neobişnuită, a preocupat pe naturaliştii din lumea întreagă. Dato­ rită lui Kitaibel (1800) planta de la Băile 1 Mai a. fost dusă şi replantată în izvoarele calde •de la Budapesta şi (Balatonheviz) din R. P. Ungară, unde o găsim şi astăzi în plină ■dezvoltare. R ă s p . gen. : Specia tipică N. Lotus se află spontană în Africa de N şi tropicală India Orientală, lava, Noua Guinee şi Filipine.

2. N. âlba L. Sp. pl. ed. I (1753) 510; Komarov in FI. U.R.S.S. VII

A. et Gr.

PLANŞA 5

i-

XYMPHARACEAK

47

şi frunzele, datorită taninului ce conţin, se utilizează in industria pielăriei. Unele farmaeopee codifică prepararea din florile de Nufăr alb a unui sirop, ce trece drept calmant şi uşor narcotic, iar rizomul se inLrebuinlează contra dizenteriei, diareelor. etc. R ă s p . gen. : Europa, Asia Mică, Transcaucazia, Orient, Africa de N.

3.fN. cdndidâ/ J. Presl Rosti. (1821) 10, tab. 2, fig. 1—4; Del. Prag(1822)“244^ Komarov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 8. - Ic.: Pl. 4, fig. 2. 4 - Rizom gros, de 5 cm in diam., cîteodată şi mai mult, repent, emilînd peţioli şi pedunculi florali foarte lungi, pînă aproape de suprafaţa apei. Frunze ovate, lungi de 10—30 cm şi late de 25 cm, cu margini întregi şi umerii bazali liberi şi apropiaţi sau suprapuşi. Nervurile de pe faţa inferioară a lim­ bului proeminente; prima pereche dela bază curbată. Peduncul floral cu muchii rotunjite sau cu 4 muchii mai puţin proeminente. Flori plutitoare, de 6—13 cm în diam. Caliciu cu 4 (5) sepale verzi pe dinafară şi albe la interior, alungit ovate, persistente, lungi de 3,8 cm şi late de 1,3 cm, cea 7-nervate. Petale 12—20, albe, trec pe nesimţite în stamine, cele externe aproape de lungimea scpalelor. Androceu cu 32—70 stamine mai scurte decît la N . alba; filamentele externe lanceolate, cele interne liniar lanceolate,. lung acuminate, însă totdeauna mai late decît anterele. Polen fin granulat, mai mare decît cel de N. alba. Ovar ovoid sau hemisferic, de obicei contractat şi neacoperit de stamine spre vîrf. Stigmat 5—14-radiat, galben, roşu sau purpuriu. Fruct ovoid sau sferic, indehiscent sau cu deschizături neregulate, de 1,9—4,4 cm în diametru. Seminţe elipsoid ale, brune, lungi de 0,3 cm, cu arii mai lung decît sămînţa. VII—IX. S t a ţ i u n e a . Ape stagnante şi lin curgătoare. R ă s p . î n ţ a r ă : Sporadic în Şesul Tisei, în reg. Timişoara (Banat); Delta Dunării. Variabilitatea speciei var. oocârpa Casp. in Bot. Notiz. (1879) 73. — Fructe ovoide mai lungi decît late. — Tipul cel mai frecvent. var. sphaeroidea Casp. l.c. 74.—Fructe sferice. Discul stigmatului adîncit.—Sporadicăî n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă decorativă, cu rizom bogat în tanin, pentru care poate fi folosită la tăbăcit şi vopsit. Atît rizomul, cît şi seminţele conţin un procent însemnai de amidon. Ră s p. gen.:

Europa, Caucaz, Siberia, Asia centrală.

Genul V I C T O R I A * )

Lindl.

Vict. reg. (1873) 3. Plantă acvatică, perenă. Primele frunze sagitate, cărora le urmează altele cu limbul plan, apoi cele mature, cu marginea limbului îndoită şi *) Numită după numele reginei Angliei, Victoria (1819—1901).

48

FL O R A R .P .R .

ridicată vertical pe o lungime de 4—8 cm în sus. Diametrul frunzelor variază între 1 —2 m. In prefoliaţie, cele 2 jumătăţi ale limbului sînt răsucite spre faţa superioară scoţînd la iveală reţeaua de nervuri şi ghimpi ascuţiţi. Flori mari, de 25—40 cm în diam., cu caliciu 4-sepal, scurt, ± ghimpos. Petale şi stamine în număr mare, cu metamorfoză pronunţată de la petale spre stamine. Fructe bace ghimpoase. Seminţe cu arii. Genul cuprinde 3 specii, din care la noi se cultivă încă din anul 1930 două specii. Determinarea

speciilor

Frunze peltate, de 2 m în diam., cu marginea de 4—6 cm, îndoită şi ridicată vertical. Sepale prevăzute cu ghimpi verzi-bruni 1 . Y. regia 1 b Frunze mai mici, cu marginea de 5—8 (12) cm, îndoită şi ridicată vertical. Sepale numai la bază cu ghimpi .................. 2. Y. cruziana

1 a

1 . -&Y. regia Lindl. Monogr. (1837)3; Bot. Reg. (1838)9. 2J.. Rizom gros. Frunze lung peţiolate, neobişnuit de mari, pînă la 2 m in diam., de formă circulară, peltată, de un verde -viu pe faţa superioară şi roşietice pe cea inferioară; tinere şi nedesfăcute, stau mototolite într-un ghem spinos, cu faţa inferioară şi peţiolul presărate cu ghimpi puternici şi foarte ascuţiţi. încetul cu încetul frunzele cresc şi se desfac pe oglinda apei, iar partea lor marginală se ridică de jur împrejur, formînd o margine înaltă de 4 —6 (8) cm. Flori cu miros puternic de ananas, de 25—30 cm în diam., nocturne şi de scurtă durată, la început albe, a doua noapte roze, pînă la roşu-carmin închis. A treia zi, după polinizare, se scufundă în apă, unde după 6 săptămîni se dezvoltă fructul. Fructul o bacă mare, cu cca 200 seminţe brune-negre, de mărimea celor de mazăre. — VII—IX. R ă s p . î n ţ a r ă : Pentru frunzele sale mari, precum şi datorită florilor sale termofile (+ 35°), frumoase şi plăcut mirositoare, care cresc văzînd cu ochii, V. regia se cultivă la noi în ţară în Grădina Botanică a Universităţii din Cluj. Răsp.

gen. : America de S tropicală.

Obs . în timpul perioadei de vegetaţie cere foarte multă hrană şi aer, lumină puternică şi temperatură medie de 26°. în cazul că temperatura apei este prea ridicată, atunci indi­ vizii de Victoria produc mult frunziş,ţînsă foarte puţine flori sau nu înfloresc. Pentrh o bună dezvoltare şi înflorire a unui singur exemplar de Victoria, horticultorii folosesc în cursul unei perioade de vegetaţie cca 300 kgr pămînt, format din 180 kgr compost, 60 kgr baligă proaspătă de vită, apoi uscată şi pulverizată, 30 kgr nisip şi 30 kgr resturi de corn.

2. -)£ Y. cruziâna Orbigny in Ann. sc. nat. 2 ser. XIII (1840) 57. Este cu mult mai mică, dar în acelaşi timp mai rezistentă. Drept dovadă este că s-a încetăţenit atît prin cultură în sera Grădinii Botanice din Cluj, cît şi sub cerul liber în apele termale de lîngă Oradea. Spontană în Para­ guay, Argentina.

0 5 R AT O l'H YLLACKA15

49

Obs . Mediul de la Băile 1 Mai îi este prielnic, probă înflorirea şi fructificarea ei bogată, precum şi păstrarea peste iarnă a rizomilor şi a seminţelor care astăzi perpetuiază această specie. Din această familie se mai cultivă în bazinul Grădinii Botanice din Cluj, Euryale ferox Salisb. ap. Koenig et Sims in Ann. of Bot. II (1806) 73, plantă anuală, cu frunze plane, flori mici, albastru-violete, originară din Asia orientală.

Fam. 34. CERATOPH YLLÂCEAE *) A. Gray in Ann. Lye. New York IV/1837/41 Plante ierboase, perene, submerse, cu tulpini rigide, ramificate, arti­ culate, lungi şi subţiri, lipsite de stomate şi măduvă, la bază cu rădăcini fine. Scoarţa cu canale aerifere, de origină scbizogenă. Frunze verticilate, sesile, divizate dichotomic în segmente filiforme, rigide, ascuţite, denticulate, fără slipcle. Flori monoice, unisexuate, solitare, sesile, cu periant simplu, radiar. Periantul florilor mascule din 12 foliole concrescute puţin la bază; sta­ mine (6) 10—20, cu antere foarte lungi şi aproape sesile. Grăunţi de polen tri­ unghiulari, turtiţi, lipsiţi de intină. Periantul florilor femele cu 8 —12 foliole. Ovar superior, 1-carpelar, 1-locular, cu un singur ovul ortotrop, pendul, cu un stil lung, subulat. Fruct o nuculă monospermă uneori spinoasă. Seminţe brun negricioase. Embrion cu 2 cotiledoane mari. înflorirea şi polinizarea se efectuează în apă (hidrogamie). Tulpina execută în timpul perioadei de vegetaţie mişcări pronunţate de nutaţie şi torsiune. Familia cuprinde un singur gen cu 3 specii aproape cosmopolite. Genul 135. C E R A T O P H I L L U 31 **) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 290, nr. 725J, ed. V (1754) 428, nr. 944. - G o s o r. Caracterele genului sînt acelea ale familiei. Determinarea

speciilor

1 a Frunze de 3 ori dichotomic divizate, cu 5—8 lacinii filiforme. Fruct la bază nespinos, cu mult mai lung decît spinul terminal. Embrionul devine verde chiar în săm în ţă.................................. 1 . C. submersum 1 b Frunze de 1—2 ori dichotomic divizate, spinoase, cel mult cu 4 lacinii. Fruct cu 2 spini la bază, i de lungimea spinului terminal sau cu puţin mai scurt., Embrionul devine verde după încolţirea seminţei.. 2

2 a Fruct alungit, ovat, ± nearipat cu spinul terminal aproape de lungimea fructului sau cel mult încăodată atît de lung .......... 2 . C. demersum 2 b Fruct ovat, uşor comprimat, aripat pe ambele laturi între spini; spinul terminal de 3 ori mai lung decît fructul..3. €. platyacanthum *) Prelucrată de E. Ţ o p a. **) Din cuvîntul grecesc keras = corn şi phyllon = frunză, referitor la frunzele sale asemănătoare cu coarnele de cerb. 4.-C .640

50

FLORA R .P .R .

1 . C- submersum L. Sp. pl. ed. II (1763) 1409; Kuzeneva in FI. U.R.S.S. VII (1937) 19. — C. demersum var. (3. L. Sp. pl. ed. I (1753) 992. — Gosor. — Sima tocsagaz. — Zartcs Hornblatt. — PorojmcTHHK nojiynoryaceHHuft. — Ic.: Pl. 6, fig. 2, 2a; Prod. FI. II (1939) 345. 2J.. Tulpină submersă, ramificată, foarte subţire, netedă, lungă de 30—60 (100) cm. Frunze aşezate în verticile dense, de un verde deschis, lungi de 2—4 cm, de 3 —4 ori dichotomic divizate, cu 5—8 segmente, mai moi şi mai fine decît la C. demersum; segmentele dispers dinţate, cu dinlişori necartilaginoşi. Flori mascule sesile, de regulă cu 12 foliole ;i 6—16 stamine. Flori femele cu 9 —10 foliole. Fruct sesil sau aproape sesil, negru, nelucitor, rotund ovat, acoperit cu spini numeroşi şi mici, de 4—5 (6) mm lungime, cu un singur spin apical, mult mai scurt decît fructul. Embrionul devine verde de timpuriu, chiar în sămînţă. — VI—VII. S t a ţ i u n e a . Ape stagnante, bălţi şi lacuri. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M.: Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Cluj: Fînaţele Clu­ jului; Sănduleşti (r. Turda). Reg. Stalin: Rupea; Valea Lungă, Frîua (r. Mediaş); Guşteriţa, Ocna Sibiului, Sibiu, Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Teiuş, Alba Iulia; Orăştie. Reg. Oradea: Sînmărtin în pîrîul Peţea (r. Oradea). Reg. Arad: Lovrin, Pesac (r. Sînnicolaul Mare). Reg. Timişoara: Balta Verde şi Mehala lîngă Timişoara. Reg. Bucureşti: Bucureşti (Colentina la Tei, Herăstrău); Cernica, Pasărea (r. Brăneşti); Malu Spart lîngă Podul Argeşului (r. Crevedia); Comana în Cîlniştea (r. Vidra). Reg. Galaţi: Delta Dunării. Reg. Iaşi: Cinsteşti, Vlădeni, Vladomira (r. Iaşi). V a r i a b i 1i t a t e a s p e c i e i 1 a Fructe răzleţ verucoase var. t^pieum Beck FI. NO I (1890) 430. — C. granulosum Schur Enum. pl. Transs. (1866). — Comun. f. leiocÂrpum (Borb.). — C. submersum var. Inioearpum Borb. in MNL IX (1885) 39. — Fructe netede. — Ici colo, împreună cu tipul. 1 b Fructe acoperite cu aculeoli sau sete îndesuite, în formă de bastonaşe var. Haynaldiamim (Borb.) Beck. l.c. — C. llaynaldianum Borb. in MNL VIII (1884) 20. — Exs. : FRE 2524 a, b. — Reg. Arad: în ape stătătoare; între Lovrin şi Pesac (r. Sînicolaul Mare). Reg Timişoara; in lacul Balta Verde din suburbia Mehala la Timişoara (loc. class.). î n t r e b u i n ţ ă r i . Se creşte în acvarii şi conslituie hrana unor păsări şi roză­ toare de apă. După Wehmer (Die Pflanzenstoffe) planta conţine iod şi miriofilină, aceasta din urmă aflată şi în perii glandulari ai lui Myriophyllum spicatum, Nuphar luteum şi Ranunculus aquatilis. Miriofilină este un glicozid ce apără plantele dc animalele ierbivore (melci). Răsp.

gen. :

Europa, Africa de N.

P l a n ş a 6. — 1. Ceratopkyllum demersum L., la. fruct mărit. — 2. C. submersum L., 2a. fruct mărit.— 3. C. platyacanthum Cham., 3a. fruct mărit.— 4. Chelidoniummajush.^ 4a. boboc mărit.

PLANŞA 6

CERA TO PH Y LL A C E A E

53

2. C. demersum L. Sp. pl. ed. I (1753) 992, excl. var. (3; Kuzeneva in FI. U.R.S.S. VII (1937y 15. — Gosor. — Erdes tocsagoz. — Rauhes Hornblatt. — PorojmciHHK norpyatenHBnâ:. — Exs.: FRE nr. 2525. — Ic.: Pl. 6, fig. 1 , la. 2J.* Plantă submersă, cu tulpina subţire, glabră, lungă de 4—150 (290) cm, foarte ramificată în partea superioară. Frunze cîte 4 —12 în verticile, de un verde închis, lungi de 1,5—2 cm, de 1—2 ori dichotomic divizate în 2—4 segmente filamentoase, late de 0,1—0,5 mm cu marginea fin şi dispers din­ ţată, ascuţite la vîrf, albicios cartilaginoase. Flori mici, scurt pedicelate, lungi de cca 2 mm. Flori mascule cu 12 foliole periantiale, la vîrf 3-dinţate. Stamine 10—16, înghesuite, cu filamente alungite şi conectiv proeminent, bidentat. Flori femele cu 9 —10 foliole periantiale. Ovar alungit ovat, unilocular, cu stil lung, subulat. Fruct lung de 4 —5 mm şi lat de 2 mm, cu 3 spini; cel apical aproape de aceeaşi lungime cu fructul sau de 2 ori mai lung, cei bazali recurbaţi în jos, aproape de lungimea fructului. — V I—IX. S t a ţ i u n e a . Ape stagnante şi lin curgătoare, lacuri, bălţi. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Tăureni (r. Odorhei); Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Cluj: Zăul de Cîmpie (r. Sarmaş); Mihăieşti (r. Cluj). Reg. Stalin: Rupea; Guşteriţa, Bradu, Ocna Sibiului (r. Sibiu); Valea Lungă, Friua (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Brad; Orăştie. Reg. Oradea: Săcădat (r. Oradea). Reg. Arad: Siria, Şemlae, Pecica (r. Arad); Ineu, Bocsig (r. Ineu); Păd. Ciala (r. Arad). Reg. Timişoara: Partoş-Banloc (r. Dela); Lugoj; Timişoara. Reg. Bucureşti: Bucureşti (Herăstrău în Colentina, MărcuţaFundeni); M-rea Căldăruşani, M-rea Snagov, M-rea Ţigăneşti în Balta Bălteni (r. Snagov); Comana în Cîlniştc, Călugăreni (r. Vidra). Reg. Constanta: Mamaia (r. Medgidia). Reg. Galaţi: Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Suceava: Fălticeni în Iazul Ciolsacilor; Vlădeni (r. Botoşani); Bosanci (r. Suceava). Varia bilita tea speciei 1 a Fructe cu spini laterali scurţi v var. unic6rne Rouy et Fouc. FI. Fr. XII (1910) 281. — C. demersum var. apiculatum Aschers. FI. Prov. Brand. I (1864) 219. — Sporadic. 1 b Fructe cu spini laterali, lungi var. trieărne Van Hacs in Ann. Soc. med. Anv. (1841) 394. — E x s.: FRE nr. 2526. — Comună. 2 a Spinii laterali aripaţi la bază f. gibbum Kitt. Tasohenb. FI. Deutsclil. ed. III (1853) 240. — Sporadic, f. polyacânthum (Schur) A. et G. Syn. V. 2 (1923) 541. — C. polyacanihum Schur Sert. nr. 1015. — Fruct aripat între spini. — Reg. Stalin: Bradu (r. Sibiu). 2 b Spinii laterali drepţi, înţepători f. trieuspidătum (Dumort.) A. et G. Syn. V. 2 (1923) 540. — C. tricuspidatum Dumort. FI. Belg. (1827) 165. — Spini laterali ± arcuiţi, fruct granulos. — Rară. f. typicum Ţopa sec. Soo in Arch. Balat. II (1928) 67. — Comun, f. lăve Crep in Man. FI. Belg. ed. V (1892) 325. — Fructe netede. — Arad şi împrejurimi.

54

FLORA U .P.It.

î n t r e b u i n ţ ă r i . . Ca şi specia precedentă. R ă s p . g e n. : Europa, Asia temperată, Africa, America Australia (nu trece peste regiunile arctice, antarctice şi alpine).

3. C. platyacanthum Cham. in Linn. IV (1829) 504. — C. vulgare a pla­ tyacanthum Schleiden in Linn. XI (1837) 540. — C. demersum var. platya­ canthum Wimm. FI Schles. ed. III (1857) 169. — Ic.: Pl. 6, fig. 3, 3a.

2J.. Frunze dichotomic divizate în 2—4 lacinii liniar filiforme. Fructe ovate, cu 3 spini, pe ambele laturi aripate, între spini cu aripi subdinţate; spinii complanaţi la bază, cel terminal de 3 ori mai lung decît fructul. — V I -V I I . S t a ţ i u n e a . Ape stagnante şi lin curgătoare. R ă s p . î n ţ a r ă : Delta Dunării în Gîrla Litcov, Insula Sf. Gheorghe. Obs . Ascherson şi Graebner în Syn. V. 2 (1923) 542 citează pentru Cluj pe C. plazyacanthum ssp. pentacanthum Hayn. în MNL V (1881) 110. — in reaitate această afirmaţie se referă la Kaloosa din R.P. Ungară şi nicidecum la Cluj (Ivolozsvâr) clin R.P.R. Răsp.

gen. :

Insulele Britanice, Franţa, Ungaria, Ucraina.

Ordinul R H O E A D A L E S Fam. 35. PAPAVERÂCEAE *) B. Juss. in Hort. Trianon. (1759); A. L. Juss. Gen. XVIII (1789) 235. Plante ierboase O, 0 sau 4 , glabre sau ± păroase, unele cu suc lăptos, alb sau colorat. Rădăcină pi votantă sau abundent ramificată, la unele specii cu tuberculi subterani (Corydalis). Tulpină de obicei ramificată, frunzoasă, la unele neramificată, scapiformă. Frunze peţiolate sau sesile, nestipelate, de formă variată, întregi, divizate sau compuse; cele tulpinale de obicei alterne, cele bazale adesea n rozetă. Peduncul floral la vîrf uneori îngroşat (lăţit) în formă de pîlnie. Flori terminale sau axilare, solitare, pedunculate sau în inflorescenţe racemoase, umbeliforme. Flori hermafrodite, radiar simetrice (actinomorfe) sau bilateral simetrice (zigomorfe), cu înveliş floral dublu. Sepale 2, libere sau la vîrf (uneori pînă la bază) concrescute, caduce. Petale 4, libere, aşezate în 2 cercuri altern opuse, de obicei mari, viu colorate. Polinizarea prin insecte. Stamine de obicei libere, numeroase sau 2—4. La speciile cu 2 stamine (subfam. Fumaroideae) cele 2 filamente sînt despi­ cate spre vîrf în 3 ramuri; ramura mijlocie cu o anteră, cele laterale cu cîte \ de anteră. Aceste 2 stamine sînt formate din contopirea celor 2 sta­ mine din cercul extern cu cele 4 jumătăţi de stamine din cercul intern. Filamentele de obicei subţiri sau lăţite spre antere sau spre bază. Anterele se deschid de regulă prin crăpături longitudinale. Ovar superior sincarp, format din 2 —20, rar mai multe cârpele, unilocular sau prin dezvoltarea *) Prelucrată de A n t o n

N y â r â d y.

PA PA YL11ACEAE

55

peretelui fals de origină placentară, bi- sau pluriloeular. Stil 1 (rar mai multe), simplu, scurt sau lipseşte. Stigmat de formă variată, adesea lobat comisural sau stelat, deseori sesil sau subsesil. Ovule 1 sau numeroase, anatrope sau campilotrope, cu 2 integumente. Fruct capsulă de formă variată, de regulă globuloasă, oblongă, obconică sau silicviformă, multispermă sau monospermă şi indehiscentă (Fumaria). Seminţe mărunte, globuloase, ovoide sau reniforme, netede sau reticulate, bogate în endosperm uleios, unele cu apendice cărnos (elaiosom). Embrion mic, aşezat la marginea endospermuiui, cu cotiledoane simple sau rar i incize. Plante conţinînd alcaloizi importanţi pentru medicină. Determinarea 1 a 1 b

genurilor

Stamine (8) 12—20 (30) ........................................................................... 2 Stamine 2 , tripartite sau 4 (6) normale.................................................. 6

2 a Plante înalte de 1—3 m. Frunze mari, aproape rotunde, penat lobate. Flori fără petale, într-o paniculă mare (20—30 cm), terminală. Cap­ sulă turtită, oblanccolată sau obovată, cu puţine seminţe (4—6). Plante ornamentale cultivate .................................................. Macleaya 2 b Plante mai scunde (pînă la 1 m). Frunze mai alungite. Flori cu 4 petale bine dezvoltate, viu colorate, solitare sau puţine, în racem sau umbelă. Capsulă globuloasă, alungită sau obconică, poricidă sau silicvi­ formă, alungită, valvicidă, multispermă ............................................. 3 3 a

Peduncul floral la vîrf evident îngroşat, în formă de pîlnie. Sepale concrescute pînă la bază în formă de căciulă conică. Frunze sectate, cu lacinii liniare. Flori lung pedunculate, singuratice în subţioara frunzelor, cu petale în general galbene. Plante ornamentale culti­ vate ..........c.............................................................................. Eschscholtzia 3 b Peduncul floral neevident îngroşat. Sepale libere sau concrescute numai la vîrf ............................................................................................... 4

4 a Capsulă globuloasă, cilindrică sau alungit obconică, multiseptată, pori­ cidă. Stigmat radiar, pe un disc plan sau i conic. . . . 139. Papavcr 4 b Capsulă lungă de 3 —25 cm, silicviformă, valvicidă, uniloculară sau biseptată ....................................................................................................... 5 5 a Capsulă silicviformă uniloculară, lungă pînă la 5 cm, se deschide de la bază în sus prin 2 valve. Flori (2—8) galbene, adunate în inflorescenţe umbdiforme ................................................................... 138. Chclidonium 5 b Capsulă silicviformă, la maturitate biloculară, lungă de 10—25 cm, se deschide de la vîrf spre bază prin 2 valve. Flori solitare, galbene sau roşii a u r ii....................................................................... 137. Glaucium

6 a Flori regulate, nepintenate, în inflorescenţă dichazială cu puţine (—4) flori. Fruct capsulă silicviformă, lungă de 5—6 cm, articulată, îngustată spre ambele capete .......................................... 136. Hypecoum 6 b Flori bilateral simetrice (zigomorfe), pintenate sau cu petale saciform dilatate, în inflorescenţă racemoasă, de regulă multifloră. Fruct capsulă silicviformă, multispermă sau nuculă globuloasă monospermă.......... 7

56

FLOKA li.P .U .

7 a

Flori ± turtite lateral, pendule, în racem lung, unilateral, rar, cu cele

2 petale externe spre bază saciform lăţite, la vîrf răsfrînte în sus. Plantă cultivată, ornamentală .................................................. Diccntra 7 b Flori ± pintenate, în racem scurt, de obicei multilateral, ± dens.. 8

8 a Plante anuale sau perene, in cazul ultim cu rădăcini tuberoase. Fruct capsulă silicviformă multispermă, dehiscenta prin 2 vâlve caduce. Bracteole de obicei bine dezvoltate. Flori —3 cm, cu pinteni alun­ giţi ....................................................................................... 140. Corydalis 8 b Plante anuale. Fruct o nucă globuloasă monospermă (—1 cm), cu pinteni scurţi........................................................................... 141. Fumaria Subfam. H y p e c o i d e a e K. Prantl et J. Kiindig in Engl. et Prantl Pflzfam. III, 2, ed. I (1889) 1937. Flori radiar simetrice (actinomorfe). Sepale mici, frunzoase, caduce. Petale 4, în 2 cercuri inegal formate. Petale interioare profund trisectate; cele externe, ± întregi sau trilobate. Stamine 4, în 2 cercuri. Plante ierboase, fără suc lăptos, cu frunze divizate. Genul 136. H Y P 1 Î C 0 U M * ) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 32, nr. 87], ed. V (1754) 60, nr. 157. Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. H. procuinbcns L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 124. — Ic. : Pl. 7, fig. 3. O. Plantă ierboasă, înaltă pînă la 25—30 cm, glabră sau ± păroasă, cu tulpini ascendente sau procumbente, numai la partea superioară ± ramifi­ cate, cu involucru bipenatisectat. Frunze bazalc în rozete, peţiolate, de 2 — 3 ori pena Le sau bipenatisectate, cu segmente mici, ovat lanceolate. Flori pedunculate, regulate, nepintenate, puţine, (—4), galbene, cu diametru de 0,5—1,5 (2) cm, în inflorescenţă dichazială. Sepale mici, triunghiular lanceolate sau ovate, caduce. Petale 4, aşezate în 2 cercuri; cele 2 externe ± trilobate, lat romboidale, mai lungi decît late, cu mar­ gini întregi, rar lobate, cele 2 interne profund (aproape pînă la bază) trisectate, cu segmentele laterale înguste şi segmentul mijlociu spatulat, cu vîrf i ştirbit sau trunchiat şi cu margine dinţată. Stamine 4, în 2 cercuri, cu filamentele spre bază ± aripate şi antere mucronate. Fruct capsulă silicvi*) Hypecoon, nume întrebuinţat de Dioscorides, iar în înţelesul lui de astăzi de Dodonaeus. P l a n ş a 7. — 1. Glaucium corniculatum (L.) Curt. — 2. G. flavum Gr., 2a. frunze bazale, 2b. var. leiocarpum (Boiss.). — 3. Hypecoum procumbens L.

PLANŞA

P A PA V E R A C E A E

59

îormă, articulată, la maturitate ± curbată, lungă de cca 5—6 cm, la ambele capete îngustată. Seminţe ovate sau ± octaedrice, oleifere. — V I-V III. St a ţ i u n e a. Prin semănături, vii, pe locuri nisipoase de pe lito­ ralul mării. Răsp. în ţară:

în partea sudică a litoralului Mării Negre.

Obs . Din R.P. Bulgaria, de la Bcrene, se cunoaşte şi var. pontica (Vel.). — H. pon­ tica Vel. FI. bulg. Suppl. I (1898) 14. — Plantă complet glabră, cu frunze bipenatisectate, cu lacinii eliptice şi liniar eliptice, mai simple. Sepale verzi, la vîrf dinţate şi de 2 ori mai scurte decît petalele externe, care sînt de culoare aurie, oblong eliptice sau oblong romboidale, întregi. Petale interne trisectate, cu segment mijlociu oblong liniar, concav, cu margine ciliată, spre bază atenuată; segmentele laterale de 2 ori mai scurte, liniare, obtuze, lat confluente cu segmentul mijlociu. Petale externe lungi de 7 —8 mm şi late de 3—4 mm. Tulpină lungă de 10—15 cm. R ă s p . g e n. : Regiunea mediteranceană, Orient.

Subfam. P a p a v e r o i d e a e A. Br. in Aschers. FI. Prov. Brand. I, Einleit. (1864) 48. — Papavereae Endl. Gen. (1839) 855. Flori radiar simetrice (actinomorfe). Sepale 2 , de obicei bine dezvoltate, acoperă bobocul în întregime, verzi, caduce. Petale 4, aşezate în 2 cercuri, opuse şi alterne, nepintenate, conforme, nedivizate, rar lipsesc ( Macleaya). Stamine numeroase, libere, în multe cercuri. Ovar 1—2-locular sau multiseptat, din 2— multe cârpele. Fruct capsulă silicviformă şi valvicidă, globuloasă sau oblongă şi poricidă. Plante ierboase cu suc lăptos incolor, alb, galben sau portocaliu, cu frunze divizate sau întregi. Genul 137. G L Ă U C I U M * ) Adans. Fam. II (1763) 432. — M a c c o r n u t Plante ierboase, anuale, bisanuale sau perene, de culoare albăstruieverde, cu tulpini de obicei ramificate. Flori radiar simetrice mari, pedunculate, solitare, în subţioara frunzelor. Sepale 2, caduce, glabre sau setos păroase. Petale 4, bine dezvoltate, galbene, galbene-aurii sau roşii-aurii, sau spre bază roşietice, caduce. Stamine numeroase. Ovar superior, cilindric, din 2 cârpele. Ovule numeroase, anatrope, aşezate în 2 cercuri, despărţite ulterior printr-un perete fals, longitudinal, de origine placentară. Stil scurt sau lipseşte. Stigmat gros, bilobat, cu 2 coarne. Fruct cilindric, silicviform, foarte lung (—25 cm), glabru sau setos păros, bilocular, se deschide prin 2 valve de sus în jos. Seminţe multe, negre, hemisferice, la exterior reticulate. Plante cu suc lăptos, galben. Cca 21 specii, în regiunea mediteraneeană. ) După grecescul «glaukos» = verde albăstrui, glauc, referitor la'culoarea frunzelor.

Determinarea

speciilor

1 a

Ovar şi fruct tuberculat scabru sau neted, păroasă sau glabră. Frunze ± groase. Flori 1 b Ovar şi fruct des setos păroase. Tulpină Frunze mai subţiri. Flori galbene-aurii sau

fără peri. Tulpină dispers galbene___ 2. G. flavum dispers crispul păroasă. roşii-aurii 1 . G. corniculatum

1. O G. corniculatum (L.) Gurt. FI. Lond. I (1817) fasc. 6, lab. 32; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 588, pl. XL fig. 3.— Chelidonium corniculalum L. Sp. pl. ed. I (1753) 506. — Mac cornut. — Veres szarumâk. — Roter Hornmohn.— TjiayiţHyM poraTHit.— E x s.: FRE nr. 2530.— I c .: Pl. 7 fig. 1 . O sau 0 . Tulpină albăstriu-verde, erectă, înaltă de 15—50 cm, simplă sau ramificată, dispers setos păroasă. Frunze superioare sesile, adeseori pînă la bază profund penat sectate, cu segmente lacerat ascuţit dinţate; cele inferioare peţiolate, asemănătoare celor superioare, lungi de (5) 10—25 cm, ± păroase. Flori solitare, pedunculate, aşezate în subţioara frunzelor, cu diametru de 2,5—5 (6) cm. Sepale 2, păroase, lungi de 2 —2,5 cm, caduce. Petale 4, lat ovate, lungi de 1—2,5 cm, galbene-aurii sau roşii-aurii, la bază adesea cu pată neagră-liliachie, caduce. Stamine numeroase, gălbui. Ovar des alb păros, cilindric alungit. Stigmat ± sesil, bilobat, cu 2 coarne. Fruct silicviform, lung de 10—25 cm şi lat de 2—4 mm, drept sau slab Îndoit, scurt pedicelat, ± setos păros, se deschide de la vîrf în jos prin 2 valve. — V I-V III. S t a ţ i u n e a . Locuri cultivate, vii şi locuri ruderale. R ă s p . î n t a r ă : Comună. - Reg. Aul. M.: Tg. Mureş; Reghin. Reg. Cluj: Dl. Ciuha lîngă Apahida, Cluj, Someşeni, Cojocna, Gorpadea (r. Cluj); Turda, Copăceni, Poşaga (r. Turda); Aiud, Lunca Mureşului {r. Aiud); Cheţani (r. Luduş). Reg. Stalin: Guşteril.a, Şura Mare, Slimnic (r. Sibiu); Micăsasă, Valea Lungă, Agîrbiciu, Frîua, Ţapu, Şeica Mare, Prostea Mică, Mediaş (r. Mediaş); Nocrich (r. Agnita); Jibert, Rupea (r. Rupea). Reg. Hunedoara: Alba lulia, Şard, (r. Alba lulia); Mercurea (r. Sebeş); «Valea» lîngă Streiu (r. Hunedoara); Ruşi (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Arad: Radna (r. Arad). Reg. Craiova: Craiova. Reg. Bucureşti: Turnu Măgurele; Bucureşti (Herăstrău. Odăile); Comana (r. Vidra); Giurgiu. Reg. Constanţa: Feteşti; Constanţa; Vasile Roaită, Techirghiol, Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Brăila, Lacul Sărat (r. Brăila); Galaţi; Măcin (Carcaliu), Greci (r. Măcin). Reg. Blrlad: Cosineşti (r. Tecuci); Adjud; Bîrlad, Zorleni (r. Bîrlad). Reg. Iaşi: Iaşi, V. Jijiei, Uricani, Cucutcni, Rcdiu-Tătar, Mîrzeşti, Ungheni (r. Iaşi); Boldeşti (r. Paşcani). V a r i a b i l i t a tea s p e c i e i f. sparsepilosum Prod. Consp. FI. Dobr. I (1935) 116. — Flori foarte mici. Fructe foarte scurte şi subţiri, cu puţini peri. — Reg. Constanţa: Satu Nou (r. Medgidia). var. phoeniccum (Cr.) DC. Prodr. I (1824) 122. — G. phoeniceum Cr. Stirp. austr. II, ed. I (1763) 133. -- Flori roşii stacojii, la bază cu pete negre-violete. - Frecventă. Datele de răspîndire de la specie se referă şi aici.

PA PA V E R A C E A E

61

var. tricolor (Bernh.) Ldb. FI. ross. I (1842) 93. — C. tricolor Bernh. in Bess. En. pl. Yolh. (1822) 69; Schur Enum. pl. Transs. (1866) 36. — Petele negre de la baza petalelor înconjurate cu un cerc alburiu galben. Frunze abia păroase sau glabre. — Reg. Cluj: Cluj (Hoia, Tăietura Turcului). Reg. Stalin: Guşleriţa (r. Sibiu). î n t r e b u i n ţ ă r i . Ici colo se cultivă în grădini ca plantă ornamentală. în trecut, planta împreună cu rădăcina (« Herba et radix Papaveri corniculati ») era folosită în medi­ cina populară la tratarea bolilor nervoase. Din seminţele bogate în ulei se poate extrage prin presare un ulei ce se întrebuinţează pentru iluminat şi la fabricarea săpunului. R ă s p . gen. : De la insulele Canare pînă în Asia Mică, Armenia, partea europeană sudică din U.R.S.S., Caucaz, Asia centrală.

2. G. flăvnrn Cr. Stirp. austr. II, ed. I (1763) 133; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 592. — G. luteum Scop. FI. carn. I, ed. II (1772) 369. — Chelidonium glaucum L. Sp. pl. ed. I (1753) 506. — Sârga szarumâk. — Gelber Hornmohn. — TJiayqiiyM /«cjitij#. — Ic.: Pl. 7, fig. 2, 2 a. O sau O, rar 4 . Tulpină erectă, înaltă de 30—50 (100) cm, ramificată, dispers păroasă sau glabră, glaucă. Frunze ± groase, cele superioare ovate, cu baza profund cordată, amplexicaule, profund pcnatlobate, cu lobi tri­ unghiular ovaţi, inegal dinţate pe margini, glabre sau dispers păroase, cele inferioare peţiolate, lungi de 15—35 cm. Flori solitare, i pedunculate, aşe­ zate în subţioara frunzelor. Sepale 2, moale păroase sau rar glabre. caduce. Petale 4, rotund ovate, lungi pînă la 35 (rar 40) mm, galbene ca l£mîia, sau galbene-aurii. Stamine numeroase, intens galbene. Ovar liniar, verde, tuberculat scabru sau neted; se subţiază spre vîrf. Stigmat sesil, galben, cu 2 coarne. Fruct silicviform, lung de 15—22 cm, liniar cilindric, ^ curbat, tuberculat scabru sau neted. — VI—VIII. S t a ţ i u n e a . Pe coline nisipoase şi aride. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Şura Mare, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Orşova pe Mt. Alion (r. Mehadia). Reg. Piteşti: munţii de la Dîmbovicioara. Reg. Constanţa: Cernavodă (r. Medgidia); Hîrşova. Reg. Galaţi: Sulina. Reg. Taşi: Crîsteşti (r. Iaşi). V ariabilitatea speciei var. leiocârpum (Boiss.). — G. leiocarpum Boiss. FI. or. I (1867) 122. — Ie. : Pl. 7, fig. 2b. — Frunze superioare mai mici. Sepale glabre. Petale mari (3,5 x 4 cm), intens galbene, la bază violaceu maculate. Ovar glabru sau spre vîrf tuberculal scabru. — Constanţa. R ă s p . g e n . : Regiunea mediteraneeană, Asia Mică, Crimeea, Caucaz. Adventivă în Europa centrală şi de N, precum şi în S.U.A.

Genul E S C H S C H O L T Z I A *) Cham. in Nees Horeae Phis. Berol. (1820) 73, tab. 15; in Linn. I (1826) 553.— Chryseis Lindl. Bot. Reg. XX (1835) tab. 1677. *) După numele profesorului de zoologie Johann Fr. Eschscholtz (1793—1834) din Dorpat.

(>2

FL O R A H.T’.K.

Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. -X-E. califărnica Cham. 1. c. (1820) tab. 15. — Chryseis californicaTorr. et Gray FI. North. Amer. I (1838) 63. — Ic.: Pl. 104, fig. 3. O — 2J.- Planlă înaltă de 30—60 cm, cu suc incolor. Tulpină ramificată,, frunzoasă, de obicei nepăroasă. Frunze alterne, peţiolate, penatisectate, cu lacinii liniare. Flori radiar simetrice (actinomorfe), slab perigine, cu diametru de 2,5—3,5 cm, lung pedunculate, se dezvoltă din subţioara frunzelor. Pedun­ cul floral la vîrf îngroşat în formă de pîlnie. Sepale 2, concrescute pînă la bază în formă de căciulă conică, acoperind bobocul complect, înainte de înflorire caduce. Petale 4, mari, de regulă se acoperă cu marginile, galbene,, albe sau roze, la bază adeseori portocalii-galbene. Stamine numeroase, cu filamente mai scurte decît anterele. ?10var liniar. Stil scurt, filiform, cu 2 stigmate. Capsulă silicviformă, cilindrică, uniloculară, multispermă. — V I-V I I . S t a ţ i u n e a . La noi se cultivă în diferite forme horticole, unele şi cu. flori pline, ca plantă ornamentală. Uneori se sălbăticeşte. R ă s p . g e n. : America de N (California).

Genul 138. C H E L I D C N I U M *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 150, nr. 424], ed.‘V (1754) 224, nr. 572. - R o s to p a s c ă . Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. Ch. mâjus L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 505; Popov in FI. U.R.S.S. VIT (1937> 582, pl. XL, fig. 1. — Rostopască, Negelariţă. — Verehullo fecskefti. — Gemeines Schollkraut. — Hectotcji GojibuioE. — E x s.: FRE nr. 2214. — I c .: Pl. 6, fig. 4, 4a.

2|.. Rizom de culoare brună închis, bine dezvoltat, ramificat. Tulpină de 50—100 cm, ramificată. Toate părţile plantei conţin un suc lăptos portocaliu-galben. Frunze mari, alterne, imparipenate, cu 2 —5 perechi de segmente ovate, inegal lobat crenate, cel terminal mai mare, trilobat crenat. Frunzetulpinale superioare sesile, cele inferioare şi bazale peţiolate, pe dos toate suriu verzi, glabre sau dispers păroase. Flori radiar simetrice (actinomorfe), pedunculate, adunate în inflorescenţă umbeliformă, cu puţine (2 —8) flori, la baza pedicelilor cu brac tei scvamiforme. Bobocul ovat, acoperit cu 2 sepale verzui, caduce. Petale 4, aşezate în 2 cercuri, galbene, lat ovate, lungi pînă la 12 mm, întregi sau rar laciniate, caduce. Stamine multe, galbene, cu fila­ mente îngroşate sub antere. Ovar glabru, liniar, din 2 cârpele, unilocular, *) înseamnă pe greceşte « Iarba rîndunicii», din cauză că această plantă apare odată cu venirea rîndunelclor şi se veştejeşte la plecarea lor.

P A P AVE RAC RAF.

65

multiovulat, cu ovule anatrope, aşezate în 2 şiruri. Stil scurt, gros. Stigmat bilobat. Fruct capsulă silicviformă, uniloculară, multispermă, lungă de cca 3—5 cm, se deschide de la bază spre vîrf prin 2 valve. Seminţe ovoide, negre, lucitoare, lungi de 1,5 mm, cu suprafaţă reticulată şi cu apendice bine dez­ voltat în formă de pieptene. Plantă glabrescentă sau baza tulpinii la noduri,, peţiolul, dosul frunzelor, pedicelii florali, uneori şi sepalele ± patent spars păroase, sau mai des lanuginos păroase. — V—IX. S t a ţ i u n e a . Locuri umbroase, prin tufişuri, locuri ruderale din jurul aşezărilor omeneşli, ruini, ziduri, garduri, din regiunea de cîmpie pînă la munte. Răsp.

în ţară:

Pretutindeni comună pe locuri corespunzătoare staţiunii.

î n t r e b u i n ţ ă r i . Veche plantă medicinală, folosită şi în Roma antică. în Evul Mediu alchimiştii au căutat în sucul lăptos galben al acestei specii substanţe pentru «sin­ tetizarea» aurului. Conţine alcaloizii: chelidonina, homochelidonina, protopina, sanguinarina. Ca structură chimică, chelidonina seamănă cu papavcrina (codeina). Este un vechi remediu popular; sucul lui proaspăt este folosit la scoaterea 'negilor, contra unor boli de piele, etc. Frunzele acestei plante otrăvitoare conţin provitamina « A » (4,9—10,1%) şi vitamina « C» (0,14—0,17%). Praful acestei plante poate fi folosit la stropirea furajelor şi a culturilor de zarzavaturi atacate de unele insecte dăunătoare. Culoarea galbenă a sucului lăptos* se datoreşte chelidoxantinei. R ă s p . gen. : Europa (spre N pînă la 62° 40' latit.), regiunea mediteraneeană. Asia temperată şi subarctică. în America atlantică advenlivă.

Genul M A C L E A Y A *) R. Br. in App. Denh. and Clapp. Trav. North. a. Centr. Afric/(1826) 218. -M a c leya Rchb. Consp. (1828) 187. Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. -7T M. cordata (Willd.) R. Br. 1. c. (1826) 218. — Bocconia cordata Willd. Sp. pl. II, 3 (1800) 841. - Ic.: Pl. 104, fig. 2, 2a.

4. Tulpini erecte, frunzoase, înalte de 1—3 m, glabre, de culoare albăstrui verzuie, cu suc lăptos galben, în partea superioară ± ramificate. Frunze peţiolate, cu lamina aproape rotundă, mare, de 15—30 (40) cm în diam., penat lobată, la bază cordată, pe faţă cenuşie-verde, pe dos albă-cenuşie, glabră; peţiolul uneori rar şi scurt păros. Inflorescenţa racemoasă, multifloră, formează o paniculă terminală lată, lungă de 25—30 cm. Flori cu 2 sepale alungit ovate, alburii-verzi. Petalele lipsesc. Stamine multe (24—30), cu stil mai scurt decît anterele. Capsulă turtită, oblanceolată, lungă de 15—18 *) După numele entomologului şi botanistului Alexander Macleay (1767—1848) din Sidney.

FLORA R .P .R .

«4

mm sau obovată, lungă de 5—7 mm (var. microcarpa Maxim), cu 4—6 seminţe. - V II-V IIL S t a ţ i u n e a. Cultivată în parcuri şi grădini ca plantă ornamentală. I t ă s p . g e n. : China de E şi centrală, Japonia.

Genul 139. P A P A T E R * )

L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 150, nr. 423], ed. V (1754) 224, nr. 573. - M a c. Plante anuale sau perene, ierboase, cu suc lăptos, de obicei alb. Tulpină ramificată sau uneori scapiformă, păroasă, mai rar glabră. Frunze întregi, divizate sau compuse. Cele bazale peţiolate, cele tulpinale de obicei sesile, glabre sau păroase. Flori pedunculate, solitare, terminale, radiar simetrice (actinomorfe), înainte de înflorire nutante. Sepale 2, păroase, mai rar glabre, caduce, verzi. Petale 4, albe sau roşii, rar de alte culori, se acoperă cu mar­ ginile. Stamine numeroase. Ovar superior, din 4 —18, rar mai multe cârpele concrescute, multiseplat, multiovulat, cu ovule anatrope. Stigmat radiar lobat, cu lobii în număr egal cu carpelele, sesil, aşezat pe un disc plan sau ± conic. Fruct o capsulă sferică, ± cilindrică sau alungit obconică, glabră sau păroasă, multiseptată, poricidă, cu pori aşezaţi în cerc sub discul stigma­ tului. Seminţe reniforme, de obicei reticulate, de culoare albă-surie sau întu­ necată, cu endosperm oieifer şi embrion mic, lipsite de apendice. Genul cuprinde cca 90 specii răspîndite mai ales în emisfera nordică. Determinarea

speciilor

1 a Tulpină, frunze şi fruct glabre, albăstrui glauee. Peduncul ± patent setos păros, rareori glabru. Frunze superioare ± arnplexicaule, întregi, cu margini neregulat incize. Petale liliachii, roşii, roze sau albe. Plantă cultivată ........................................................................... 7. P. somniîerum 1 b Tulpină, frunze, peduncul, uneori şi fructul, setos păroase. Frunze superioare neamplexicaule, cu lamină lobată sau penat sectată.......... 2 2 a Plante perene ................................................................................................ 3 2 b Plante anuale ................................................................................................ 4 3 a

Plante înalte (40—90 cm), cu tulpini frunzoase. Flori mari, cu diametru de 10—15 cm, roşii-cărămizii. Petale cu pete negre la bază. Sepale persistente. Plantă ornamentală, cu frunze mari, penat sectate 6. P. orientale 3 b Plante mai scunde (înalte de cca 20 cm), cu tulpini scapiforme. Flori mai mici, cu diametru de cca 4—5 cm. Sepale caduce. Plante spontane alpine, numai cu frunze bazale mici, 1 —2-penate 1. P. pyrcnaicum ssp. corona Sancti-Stephani *) Numele macului la Romani. P l a n ş a 8. — 1. Papaver Argemone L., la fruct. — 2. P. hybridum L. — 3. P. pyrenaicum (L.) A. Kem. ssp. corona Sancti-Stephani (Zap.) Borza. — 4—6. var. retyezaticum A. Nyâr., .frunze. — 7—10. var. angustisectum Zap., frunze.

PLANŞA 8

papaveraceae

4 a Fruct glabru. Filamentele staminelor la fel de subţiri în toată lun­ gimea lor .................................................................................................... 5 4 b Fruct setos păros sau glabrescent, foarte rar glabru (P . Argemone f. glabrum) ........................................................................................................ 6 5 a

Fruct ovat sau obconic. Stigmat de obicei 10- sau 6—18-radiat. Lobii discului stigmatului la maturitate se acoperă cu marginile. Pedunculul floral de obicei cu peri setoşi, patenţi, mai rar alipiţi .. 4. P. Rhoeas 5 b Fruct oblong sau oblong *cuneat. Stigmat 5—8-radiat. Lobii discului stigmatului la maturitate nu se acoperă cu marginile. Pedunculul floral totdeauna cu peri setoşi, alipiţi ...............................5. P. dubium

6 a Fruct elipsoidal, sferic sau obovat, acoperit cu sete lungi, dese, patente, ± arcuite, fără coaste longitudinale pe laturi. Stigmat 6—9-radiat 3. P. hybridum

6 b Fruct oblong sau cilindric cuneat, dispers setos păros sau (f. glabrum) fără sete, cu coaste longitudinale pe laturi. Stigmat 4 —6-radiat % P. Argemone Secţia I. SCAPIFLORA Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 700. — Lasiotrachyphylla Bernh. in Linn. VIII (4833) 463, pro seci. Plante alpine, arctice sau subarctice, perene, scunde, numai cu frunze bazale, cespitoase, cu tulpini scapiforme. Capsulă obovată sau aproape sferică, dc obicei setos păroasă.

1. P. pyrcnâicum (L.) A. Kern. in Jahrb. Ost. Alp. Ver. IV (1863) 308. — Argemone pyrenaica L. Sp. pl. ed. I (1753) 509, p. p.

2ţ. Rizom multicapitat scurt, acoperit cu vaginele frunzelor din anul trecut. Frunze bazale în rozetă, în general setos păroase, cu peţioli lungi de 2—7 cm şi lamină simplu penat partită, rareori, mai ales în partea inferioară, bipenat partită. Tulpini numeroase, cespitoase, scapiforme, erecte,^ de 5—20 cm, alipit setos păroase. Flori nutante înainte de înflorire, apoi erecte, de 4 —5 cm în diametru. Sepale 2 , caduce, setos păroase. Petale 4, galbene sau albe (ssp. Sendtneri), opuse, se acoperă cu marginile. Stamine galbene, cu filamente filiforme, la fel de subţiri în toată lungimea lor. Capsulă obovată, lungă de cca 1 cm, longitudinal costată, des şi rigid păroasă, cu stig­ mat 4—8-radiat. - V I I-V III. Această specie la noi este reprezentată numai printr-o singură subspecie endemică: ssp. corona-Sancti-Stepbani (Zap.) Borza in Bul. Grad. Bot. Chip VIII (1928) 114. — Papaver corona Sll-Stephani Zap. in Bul. Acad. Crac.' Seria B. 11 (1911) 620. —* P. aurantiacum, P. pyrenaicum, P. alpinum Auct. rom. et bung. — Exs.: FRE nr. 783 b. — Ic.: Pl. 8, fig. 3—10; Prod. Fi. II (1939) 365, fig. 1. Petale galbene (la uscare portocalii-galbene). Frunze simplu penate, rar la bază bipenate, cu segmente late de 0,7—4 mm, glabre sau glabrescente.

68

FL O R A ft.P .R .

S t a ţ i u n e a . Pe grohotişuri calcaroase, mobile sau numai parţial fixate, locuri stîncoase, în regiunea alpină şi subalpină. R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Vf. Ineu, Vf. Gemenea, Vf. Corongiş (?). Mt. Ţibles. Mţii Bucegi: Mt. Grohotişul, Yf. Omul, Yf. Bucura-Dumbravă. M ţii Birsei: Piatra Gra­ iului. M ţii Făgăraşului: Capra Budei, Vf. Rîiosu, Mt. Muncel. M ţii Retezatului: Piatra iorgovanului, Vf. Piule. V ariabilitatea subspeciei 1 a Frunze verzi, glabre, cu lacinii înguste de 0,7—2 mm, subrotunde, obovate, oblanceolate sau sublimare, cu vîrfuri ascuţite sau mucronate. Caliciu roşcat sau negru roşcat, des păros var. angustisăctum Zap. l.c. — P. pyren. var. genuinum A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 18, tab. 1, nr. 13—19. — I c .; Pl. 8, fig. 7—10. — M ţii Rodnei: Ineu. M ţii Bucegi: V. Mălăeşti, Bucşoiu, Vf. Omul. M ţii Bîrsei: Piatra Craiului. f. hispidulum Zap. l.c. — P. pyren. f. asperum A. Nyâr. l.c. — Laciniile frun­ zelor ± păroase. împreună cu varietatea. 1 b Frunze glaucescente, cu lacinii ± alungit ovate; vîrfurile rotunjite, late de 3—4 mm, glabre sau glabrescente. Caliciu alburiu des păros var. retyezâticum A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 18, tab. 1, fig. 7—12. — Ic. : Pl. 8, fig. 4—6. — Mţii Retezatului: Piatra Albă, Dl.# Pleşu, Piatra Iorgova­ nului. R ă s p . g e n . a subspeciei: Endemism. Obs . : La Secţia Scapiflora aparţine şi specia arctică P. radiealum Rottb. in Skrift. Kjobenh. Selsk. Land a Vidensk. X (1770) 455 cum syn. P. nudicaule L. ssp. radicatum Fedde in Engl. Bot. Jahrb. XXXVI (1905) Beibl. nr. 81, 34 et P. radicatum Rottb. ssp. Beldiei Crelz. in Acta pro Fauna et Flora Univ. Seria 2, voi. II (1937) 9, cultivată uneori pe stîncăriile din grădini. Plantă mai mare decît subspecia noastră, înaltă de cca 30—50 cm. Frunze mai mari, lungi de peste 8 cm, penat partite, cu lacinii mai lungi şi mai late. Flori cu diametru de 2—5 cm, cu petale interne mai scurte decît cele externe de obicei galbene, rar albe sau roşii. Cultivat ici-colo pe stîncăriile ornamentale ca plantă decorativă, de unde, sălbăticindu-se, poate deveni subspontană. Secţia II. ARGEMONORHOEÂDES Fedde in Engl. Pflzreich. Heft 40 (1909) 326. Plante anuale, păroase sau setos păroase, cu tulpini ± ramificate, multiflore. Frunze bazale peţiolate, cele tulpinale superioare sesile, toate ± adine penat sectate. Filament slaminal îngroşat (lăţit) spre antere. Capsulă aproape totdeauna setos păroasă sau glabrescentă, cu discul stigmatului hemisferic, crenat pe margini.

2. P. Ârgem6nc L. Sp. pl. ed. I (1753) 506; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 630. - I c .: Pl. 8, fig. 1, la. Plante O sau OO, înalte de 5—10 cm, cu una sau mai multe tulpini erecte, simple sau ramificate, frunzoase şi alipit setos păroase. Frunze bazale peţiolate, 1 —2 -penat sectate, cu lacinii ovate sau lanceolate, ± acute şi mucro­ nate, pe margini mucronat dinţate. Frunze tulpinale sesile. mai rar subsesile, asemănătoare celor bazale, de obicei toate alipit rigid păroase, numai foarte rar glabre sau glabrescente. Flori cu diametru de 2—3,5 cm, aşezate cîte una

P A P A V E R ACE A ii

69

pe pedunculii setoşi erecţi. Sepale 2, galbene-verzui, păroase, caduce. Petale 4, alungit obovate, de un roşu stacojiu închis, la bază cu cîte o pată neagră. Stamine numeroase, cu filamente roşii-violete, lăţite spre antere. Capsulă îngust obconică sau ± oblong cilindrică, lungă de 9—21 mm, lată de 3—5 mm, longitudinal costată şi dispers acoperită, în întregime sau numai spre vîrf, cu sete erecte sau i patente, foarte rar fără sete (f. glabrum). Discul stigmatului cu 4 —6 raze. Seminţe negre-roşietice, semilunare, reticulat foveolate. — V—VII. S t a ţ i u n e a . în semănături, pe lîngă drumuri, pe soluri uscate, afînate, în regiunea de cîmpie şi de dealuri. Plantă mai mult calcifugă. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Hărman, Sînpetru (r. Stalin); Reci (r. Sf. Gheor­ ghe) ; Sighişoara; Noul, Şelimbăr (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Baziaş. Reg. Oradea .-Oradea (?). Variabili latea speciei 1 a Plantă înaltă de 5—30 cm, neramificată, cu tulpini filiforme, cu flori şi frunze foarte mici f. arvense (Borkh.) Elk. Tent. mon. gen. Papav. (1837) 24. — P. arvense Borkh. Ober. Gatt. FI. in Rhein. Mag. I (1793) 439. — P. argemone. var. nanum Fedde in Engl. Pflzr. Heft 40 (1909) 329. — P. argemone f. simplex A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 27. — Reg. Stalin: Hărman, Sînpetru (r. Stalin). Reg. Timişoara:. Baziaş. 1 b Plantă tn toate părţile mai viguroasă, cu flori şi frunze mai mari............................. 2 2 a Capsulă în întregime setos păroasă f. genţii num A. Nyâr. l.c. (1942) 26, pro var. — Reg. Stalin: Hărman, Sînpetru (r. Stalin); Reci (r. Sf. Gheorghe); Şelimbăr (r. Sibiu). 2 b Capsulă glabră, sau numai în sfertul inferior glabră, uneori numai cu puţine (5) sete spre v îr f................................................................................................................;. 3 3 a Capsul^, caliciu, partea superioară a tulpinii şi frunzele superioare glabre f. glabrum (Koch). — P. Argemone Ş. glabrum Koch Syn. ed. II (1857) 25.— împreună cu tipul, rară. 3 b Capsulă numai în sfertul inferior glabră, uneori numai cu puţine (o) sete spre vîr f. glabrâtum (Coss. et Germ.). — P. glabratum Coss. et- Germ. FI. env. Paris ed. I (1840) 94. — P. Argemone var. oligosetum Borb. Vasm. fl. (1887) 246. — Ici colo împreună cu tipul, rară. R ă s p . gen. : Europa centrală şi atlantică, Balcani, reg. inediteranecană, Asia centrală şi de, SV, Asia Mică, Crimeea, Caucaz.

3. O P. hybridum L. Sp. pl. ed. I (1753) 506; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 629, Pl. XLII, fig. 3. — P. intermedium Schur Enum. pl. Transs. (1866) 35. — I c .: Pl. 8, fig. 2. O. Plantă înaltă de 10—60 cm, cu 1 sau mai multe tulpini erecte frunzoase, de obicei ramificate, multiflore, păroase, cu peri rigizi, ± patuli sau alipiţi. Toate frunzele setos păroase; cele bazale peţiolate, bipenat sectate, cu lacinii scurte, dinţate, de regulă mucronate la vîrf, cele tulpinale sesile

70

FL O R A lt.P .R .

sau subsesile, 1 —2-penat sectate, cu lacinii mai lungi, liniar lanceolate, din­ ţate, ± obtuze la vîrf. Flori solitare de cca 4 cm în diam., cu pedunculi lungi, alipit setos păroşi. Sepale 2 , galbene verzui, păroase, caduce. Petale 4, rotunde sau obovate, roşii-cărămizii, lungi de 1,5—2 cm, la bază cu cîte o pată neagră. Stamine multe, cu filamente închis violete şi lăţite spre antere. Capsulă elipsoidală, sferică sau obovată, lungă de 10—15 mm, lată de 6—8 (10 ) mm, acoperită pînă la bază cu sete lungi albe-gălbui, dese, rigide, ± arcuite, patule, fără coaste longitudinale evidente pe laturi. Stigmat 6—9-radiat. Seminţe reniforme, cenuşiu brune, reticulat foveolate. — V —VII. S t a ţ i u n e a . In culturi de cereale, pe lîngă drumuri, locuri virane, pe soluri uscate, afinate, argiloase sau nisipoase. Plantă mai mult calcifilă din regiunea de şes şi de dealuri. Sporadică. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Mercurea Ciuc. Reg. Stalin: Rupea, Drăuşeni (r. Rupea); Sibiu; Oraşul Stalin. Reg. Oradea: Oradea (?). Reg. Arad: Sebiş (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: (Heuffel). Reg. Galaţi: Mâlcoci (r. Tulcea). Reg. Constanţa: Con­ stanţa. Reg. Iaşi: Balciu, Miroslava (r. Iaşi). R ă s p . g e n. : Europa centrală şi atlantică, Balcani, regiunea mediteraneeană, Asia centrală şi de SV, Asia Mică, Crimeea, Caucaz. Secţia 3. 0RTI10RH0EÂDES Fedde in Engl. Pflzreich. Heft 40 (1909) 290. Plante Q> rar OOi păroase sau setos păroase, cu tulpini erecte, ± ramificate, multîflore. Frunze bazale peţiolate, cele tulpinale sesile, toate ± adînc penat incize, foarte rar nedivizate. Filamente uniform filiforme. Capsulă totdeauna glabră, cu discul stig­ matului aproape plan, crenat lobat pe margini, cu lobi rotunjiţi.

4. O P. Rhoeas L. Sp. pl. ed. I (1753) 507; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 636. — Mac roşu. — Vetesi pipacs. — Feur Mohn. — Mak caMOcefea. — Exs.: FRE nr. 2654. — Ic.: Pl. 9, fig. 2, 2a, 4 —12. ^ Plante O, rar OO, înalte de 20—90 cm, de obicei cu tulpini numeroase, erecte, simple sau mai des ramificate, patent păroase şi frunzoase. Frunze bazale peţiolate, alungite, lanceolate sau alungit eliptice, de regulă simplu penatlobate, partite sau sectate, cu segmente late, dinţate, numai rareori bipenate cu segmente mai înguste. Frunze tulpinale, mai ales cele dela ramificaţiile tulpinii, foarte variate, de regulă sesile, alungit ovate sau elip­ tice, triunghiulare, de regulă 1 sau 2 -lobate, partite sau sectate, cu segmente foarte variat incize, lobate sau dinţate, toate setos păroase. Flori solitare, terminale, de 1 —10 cm în diam., cu pediceli lungi, patent sau mai rar P l a n ş a 9. — 1. Papaver dubium L., la. fruct. — 2. P. Rhoeas L., 2a. fruct. — 3. x P. hungarieum var. rhoeadifolium A. Nyâr. —4. P. Rhoeas ssp. strigosum (Boenningh.) Soo. — 5. var. Dodonaei (Timb.) Fedde. — 6. var. genuinum Elk. — 7. var. subintegrum Willk. et Lge. — 8. var. paeoniifolium\ Nyâr. — 9. var. grossilobum Nyâr. — 10. var. pcctinatum Nyâr. — 11. var. somniferoides Nyâr. — 12. var. agrivagum (Jord.) Beck.

PLANŞA 9

5'i

PA PA V E R A C E A E

7a

alipit păroşi. Sepale 2 , verzi, des patul setos păroase, caduce. Petale 4, lucioase, cele externe foarte late, de obicei ovate, rotunjite, cu diametru de 0,5—5 cm, de regulă roşii, mai rar albe, roze, liliachii sau de diferite nuanţe ale acestor culori, cu sau fără pete la bază. Stamine numeroase, cu filamente filiforme negre sau întunecat roşii, rar albe-galbene, cu antere scurte, albăstrui-verzi. Staminele adeseori transformate în petale, formînd flori pline. Capsulă glabră, adeseori glaucă, lungă de 10—22 mm, ± ro^tundă, lat obovată, sau ovat-conică, cel mult de 2 ori mai lungă decît lată, rotunjită la bază. Discul stigmatului scurt, conic, pînă la i plan, membranos, cu stigmat stelat, 6 —18-radiat. Lobii se acoperă cu marginile lor. Capsulă în interior 7—9-septată. Seminţe reniforme, reticulate, întune­ cat brune. — V —VII. S t a ţ i u n e a . Frecvent în semănături, pîrloage, mirişti, pe lîngă dru­ muri, căi ferate, pe soluri uscate, grase, argiloase, nisipoase sau pe loess. Plantă mai mult calcifilă, din regiunile de şes şi de dealuri. Răsp. în ţară: zătoare staţiunii.

Comună în toată ţara în diferite forme, pe locuri corespun­

V a r i a b i 1i t a t e a s p e c i e i

ssp. strigăsum (Boenningh.) Soo Nom. Borb. (1931) 17. — P. Rhoeas (L strigosum Boenningh. Prodr. Fl. Monast. (1824) 157; Schur Enum. pl. Transs. (1866) 35. — P. strigosum Schur Phytogr. in Verh. NV Brtinn XV (1877) 66; Fedde in Engl. Pflzreich. Heft 40 (1909) 308. — I c .: Pl. 9, fig. 4. Peduncul floral cu sete alipite sau abia reflecte. Cluj; Sibiu, Guşteriţa. 1 a Frunze lucioase, pe dos + glauce, glabre sau glabrescente var. lamprophyUum (Borb.). — P. Rhoeas var. strig, subvar. lampropkyllum Borb. Balat. fl. (1900) 388. - Cluj. 1 b Frunze nelucioase, evident păroase ............................................................................ 2 2 a Frunze trilobate, cu lobi ± adînc dinţaţi var. trilobâtum A. Nyâr. l.c. (1942) 52. — P. rh. var. trilobum Nyâr. in Scripta bot. Mus. transs. I (1942) 25, non Wallr. — Reg. Timişoara: Orşova pe Dl. Alion (r. Almaş). 2 b Frunze penat sectate sau penat partite, late de 2—3 (10) cm. Segmentul terminal ± tot atît de lung ca şi cele laterale. Plante gracile, cu tulpini slab ramificate sau nera­ mificate var. vâram A. Nyâr. l.c. (1942) 53. — P. strigosum var. genuinum Fedde in Engl. Pflzr. Heft 40 (1909) 309. — P. rh. ssp. strigosum var. semi-verum A. Nyâr. l.c. — Oraşul Stalin; Arad; Timişoara.

ssp. eurhoăas A. Nyâr. l.c. (1942) 50. — Exs.: FRE nr. 2654. — Ic.: Pl. 9,. fig. 2, 2a, 5 - 1 2 . Peduncul floral cu sete orizontal patente sau patule. Frecventă în toată ţara.

74

FL O R A R .P .R .

Obs . Subspecia eurkoeas A. Nyâr. are o variabilitate foarte mare, atît in ce pri­ veşte forma frunzelor tulpinale, cît şi culoarea petalelor. Pînă în ultimul timp au fost stabilite multe varietăţi numai pe baza culorii petalelor sau numai pe baza formei frun­ zelor. Pe baza unui bogat material viu şi de herbar, s-a putut constata că la exemplarele uneia şi aceleiaşi varietăţi de P. Rhoeas ssp. eurhoeas cu frunze tulpinale mijlocii şi superioare foarte caracteristice, se găsesc flori de culori foarte variate şi diferit pătate sau chiar lipsite de pete. Ţinînd seamă de acestea, la prelucrarea variabilităţii acestei subspecii vom considera variabilitatea numai în funcţie de forma frunzelor tulpinale mijlocii şi superioare, un caracter mai constant decît culoarea petalelor şi petele de pe acestea, considerînd pe acestea din urmă ca fenomene întîmplătoare sau individuale. Variabilitatea subspeciei 1 a Frunze bazale şi tulpinale bipenat fidate sau bipenat sectate, cu lacinii (lobi) ovat lanceolate, acuminate, cu margini ± dinţate şi revolute. Plantă bisanuală, glaucescentă, patul păroasă, cu tulpini de obicei ramificate de la bază şi ramuri laterale de regulă patente var. m meii cum (Vel.) Fedde in Bull. Herb. Boiss. II, 2 ser. (1905) 169. — P. rumelicum Vel. Fl. bulg. (1891) 17; Suppl. I (1898) 12. — Reg. Timişoara l Cazane între Sviniţa şi Ogradena (r. Almaş). Obs . : Pe baza materialului recent adunat din Banat s-a dovedit că această varietate se găseşte şi la noi. Exemplarele de var. rumelicum adunate din Banat (Herb. Inst. Agron. Cluj) nu sînt bisanuale, aşa cum afirmă Velenovsky (l.c. 12 şi 17), ci anuale sau cel mult hibemante, în sensul că sămînţa germinează toamna şi ajunge la maturitate în anul următor. De altfel diagnoza lui Velenovsky cores­ punde plantei noastre, care n-a fost cunoscută pînă acum de la noi. în herbarul lui Degen s-au găsit mai multe exemplare adunate din Cazane şi determinate de Degen ca P. rumelicum Vel., pe baza cărora planta a fost publicată ca P. rumelicum Vel. de către Jâvorka (Magy. fl. (1925)389) şi apoi de Prodan (Flora ed. 11(1939) 367) ,afirmîndu-se şi aici că planta este bisanuală sau chiar perenă. Exemplarele lui Degen s-au dovfidit însă a fi P. Rhoeas L. var. magnogenuinum Nyâr. 1 b Cel puţin frunzele bazale simplu penat fidate sau sectate, cele tulpinale superioare şi mijlocii subîntregi, lobate, fidate sau sectate. Plante anuale, cu ramuri laterale patule .......................................................................... ‘................................ 2 2 a Frunze tulpinale mijlocii subîntregi, cu margini ± profund şi neregulat dinţate var. subinfâgrum Willk. et Lge. Prodr. Fl. Hisp. III (1880) 872. — I c .: Pl. 9, fig. 7. — Reg. Cluj: Cluj, Apahida (r. Cluj). Reg. Hunedoara: Vintul de Jos (r. Alba) 2 b Frunze tulpinale mijlocii lobate, partite sau sectate..................................... 3 3 a 3 b

Frunze trilobate, trifidatc sau trisectate ............................................................... 4 Frunze penat sectate, penat fidate sau penat lobate, cu celpuţin 2perechi de segmente ....................................................................................................................... 6

4 aFrunze trilobate sau trifidate, cu lobi întregi sau ± dinţaţi........................ 5 4 b Frunze numai aparent trisectate, deoarece fiecare segment are1sau maimulte perechi de segmente mici la bază ............................................................................ 6 5 a Lobul terminal ± egal în lungime cu cei laterali, întregi sau ± dinţaţi var. trifidnm (O. Ktze.) Fedde in Engl. Pflzr. IV, 104, Heft 40 (1909) 298. — P. trifidum O. Ktze. Fl. Leipzig (1867) 159. — var. dentatotrifidum A. Nyâr. in

PAPAVERACEAE

75

Acta geobot. hung. V (1942) 50. Ic.: A. Nyâr. 1. c. (1941) 45, tab. IV, fig. 1 et tab. VII, fig. 3. - Cluj; Arad. 5 b Lobul terminal foarte lung (8—10 cm) faţă de lobii laterali, lanceolat, întreg pe margine var. lingulâtnm A. Nyâr. in Acta geobot. hung. Y (1942) 52. — P. rkoeas var. agrivagum f. lingulatum A. Nyâr. l.c. — I c .: A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 45, tab. VII, fig. 4. — Arad, La Micălaca. 6 a Perechea inferioară de segmente cu cca 1 /2 mai lungă decît perechea de deasupra ei. Frunza poate fi considerată chiar trisectată, în care caz fiecare dintre cele 3 segmente ± egale şi de aceeaşi formă, cu 1 sau mai multe perechi de segmente sau lobi la bază ............................................................................................................ 7 6 b Perechea inferioară de segmente mai scurtă, tot atît de lungă sau numai cu puţin mai lungă decît perechea de deasupra ei. Frunză evident penată...................... 9 7 a

Segmentul mijlociu al frunzei spre vîrf pe margini neuniform dinţat, cu dinţi mari, ascuţiţi, alternînd cu dinţi mai mici, oblong ovat sau lat lanceolat, spre bază penat sectat sau fidat. Plantă ± glabrescentă var. somniferoides Nyâr. in Scripta bot. Mus. Transs. I (1942) 27, tab. 3, fig. 23. — I e .: Pl. 9, fig. 11; Nyâr. l.c. tab. 3, fig. 23. — Cluj. 7 b Segmentul mijlociu al frunzei spre vîrf lanceolat, uniform mucronat, serat şi des dinţat sau ± liniar lanceolat şi neregulat obtuz dinţat......................................... 8

8 a Segmentul'mijlociu şi segmentele laterale bazale lanceolate, spre vîrf uniform ascuţit mucronate, serate şi des dinţate var. anthriscifdlium Nyâr. l.c. (1942) 27. — Ic. : Nyâr. in Scripta bot. Mus. Transs. I (1942) 23, tab. I, fig. 9, 10. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Vinţul de Jos (r. Alba). Reg. Oradea: Oradea, Podul Crişului. Reg. Constanţa: Vasile Roaită. f. irregnlâre Nyâr. l.c. (1942) 27. — Frunze dispers dinţate. — Cluj. 8 b Segmentul mijlociu şi cele laterale bazale spre vîrf neregulat obtuz dinţate, ± liniar lanceolate var. redtietum Nyâr. l.c. (1942) 27. — I e .: A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 45, tab. VII, fig. 2, 7. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Hunedoara: Simeria pe Dl. Uroiului. Reg. Oradea: Oradea la Băile Episcopeşti pe Dl. « Soml6 ». — Reg. Con­ stanţa: Vasile Roaită. 9 a Frunze tulpinale mijlocii penat lobate sau penat lobat fidate, cu lobi fini, des dinţaţi var. obtusilobum (Hausskn.). A. Nyâr in Acta geobot. hung. V (1942) 44, tab. IV, fig. 2, 3. — P . rhoeas subvar. obtusilobum Hausskn. ev Fedde 1. c. (1909) 296. — Ic. : A. Nyâr. l.c. tab. IV, fig. 2, 3. — Cluj în V. Popii. 9 b Frunze tulpinale mijlocii penat sectate sau penat sectat fidate........................ 1010* 10 a Frunze bipenat sectate, ± triunghiulare var. Dodonaei (Timb.) Fedde l.c. (1909) 299. — P. Dodonaei Timb. in Bull. Soc. Ilist. Nat. Toulouse IV (1870) 161. — P. rhoeas var. laciniosum Borb. Budapest fl. (1879) 246. — I c .: Pl. 9, fig. 5; Nyâr. in Scripta l.c. (1942) tab. 1, fig. 8. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut. M .: Toldal (r. Reghin). Reg. Stalin: Vînători (r. Sighi­ şoara); Sibiu. Reg. Arad: Arad. f. intermedium (Becker) Borza Consp. Fl. Rom. I (1947) 108. — P. intermedium Becker Fl. Frankf. I (1828) 386; Rchb. Ic. Fl. germ. III (1838—39) 3, tab.

FLORA R .P .R .

76

16, fig. 4478. — Segmente liniare, cele inferioare numai la bază bipenate, spre vîrf serat dinţate. — Reg. Birlad: Focşani. f. maerophyllum Nyâr. l.c. (1942) 26. — Frunze foarte lungi, pînă la 25 cm? lungime. — Cluj la Hajongard. 10 b Frunze simplu penat sectate sau penat sectat fid a te .......................................... 11 11 a

Segmentul terminal foarte lung, de 3—8 ori mai lung decît lat, nedivizat, cu mar­ gine des dinţată, liniar lanceolată sau lanceolată................................................. 12 11 b Segmentul terminal mai scurt şi de altă formă..................................................... 13

12 a Toate segmentele frunzei lungi, ± liniar lanceolate, mărunt dinţate, asemănă­ toare segmentului terminal var. pectinâtum Nyâr. l.c. (1942) 28, tab. 2, fig. 19. — Ic. : Pl. 9, fig. 10. — Reg. Cluj: Cluj. — Reg. Timişoara: Cazane între Sviniţa şi Ogradena (r. Almaş). 12 b Numai segmentul mijlociu al frunzei lung, lanceolat, mărunt dinţat, segmentele laterale mult mai scurte şi mai înguste, dinţate var., agrivâgum (Jord.) Beck Fl. NO II (1892) 433. — P. agrivagum Jord. Diagn. (1864) 96. - Ic. : Pl. 9, fig. 12; Nyâr. l.c. (1942) tab. 3, fig. 22. - Reg. Cluj: Cluj (Hajongard, Lomb, Becaş); Ceanul Mare (r. Turda). Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş); Sibiu. Reg. Hunedoara: Alba lulia. Reg. Arad: Arad pe malul Mure­ şului f. robustum Nyâr. l.c. (1942) 28. — Plantă în totul mai mare. — Reg. Cluj: Cluj. 13 a

Segmentul terminal mai lung şi mai lat decît cele laterale. Frunză ± subliratiformă, cu lobi şi dinţi ascuţiţi var. sonehoides Nyâr. l.c. (1942) 26, tab. I, fig. 6, 7. — Cluj la Hajongard. f. quereifârme (Nyâr.) Borza Consp. Fl. Rom. I (1947) 108. — P. Rhoeas var. querciforme Nyâr. l.c. (1942) 26, tab. I, fig. 4, 5,. — Lobi şi dinţi obtuzi sau rotun­ jiţi. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Timişoara: Cazane.

13 b

Segm entul terminal de altă form ă................................................................................... 14

14 a

Segm entele laterale ale frunzei întregi, cu 1 sau puţini lobi, cu dinţi mari pe mar­ gini ................................................................................................................................................. 15 Segm entele laterale ale frunzei pronunţat lobate sau dinţate pe m argini........... 17

14 b 15

a

15 b

16 a

16 b

Segm ente laterale obtuze, ± liniare şi scurte, cu lobi term inali de aceeaşi formă ca şi segm entul mijlociu var. diplotaxifolium Nyâr. l.c. (1942) 26. — I e . : A. Nvâr. in A cta geobot. hung. V (1942) 45, tab. V II, fig. 1. - Cluj pe Dl. Hoia. Segm ente laterale ascuţite, mucronate, ovate sau alungit ovate, mai mari; lobul terminal al segm entului mijlociu ± mai la t decît acela al celor laterali........... 16 16 Frunze ± triunghiulare, de obicei cu 2 perechi de segm ente, dintre care cea bazală cu puţin mai lungă decît cea de deasupra var. grossilobum Nyâr. l.c. (1942) 27, tab. 3, fig. 24, 25. — I c . : P l. 9, fig. 9. — Reg. Cluj: Cluj Ia Hajongard. Reg. Aut. M .: Toldal (r. Reghin). Frunze alungit ovate sau alungit eliptice, de obicei cu 3 sau mai m ulte perechi de segm ente ± uniforme var. erneiâtuin (Jord.) Fedde l.c. (1909) 299. — P . cruciatum Jord. Diagn. I (1864) 97. — Ic. : A. Nyâr. in A cta geobot, hung. V (1942) 44, tab. V , fig. 20, 21. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Hunedoara: V inţul de Jos (r. Alba).

PAPA YERACEAE

77

17 a Frunze tulpinale inferioare şi mijlocii foarte mari, late de 20—30 cm, cu segmente lat ovate (segmentul cel mai mare lat de 7—9 cm), penatifidate, cu lobi triun­ ghiulari. Plantă glabrescentă var. paeoniifdlium Nyâr. l.c. (1942) 28, tab. 2, fig. 12. — I c .: Pl. 9, fig. 8. — Cluj. 17 b Frunze tulpinale inferioare şi mijlocii mai mici, cu segmente oblong ovate sau lanceolate. Plante de regulă păroase ..................................................................... 18 18 a Frunze late de 2—3 cm. Plantă subţire, gracilă, puţin ramificată var. gcnuinum Elk. Tent. mon. gen. Papav. (1839) 25. — I c .: Pl. 9, fig. 6. — Reg. Cluj: Cluj (Lomb, Hajongard, Mănăştur). — Reg. Timişoara: Cazane, Orşova (r. Almaş). f. debile A. Nyâr. l.c. (1942) 52. — Tulpina filiformă, neramificată, scurtă. — Reg. Hunedoara: Vinţul de Jos (r. Alba). 18 b Frunze late de 4—10 cm. Plante mai viguroase................................................. 19 19 a Segmente îngust lanceolate, sublimare var. errâticum (Jord.) Nyâr. l.c. (1942) 29. — P. erraticum Jord. l.c. (1864) 96. — Reg. Cluj: Cluj. — Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş). — Reg. Timi­ şoara: Baziaş. 19 b Segmente lanceolate sau ovat lanceolate, cu dinţi mari şi rari var. magno-gcnuinum Nyâr. l.c. (1942) 29, tab. 2, fig. 17, 18. — I c .: Nyâr. l.c. et A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 44, tab. V, fig. 17,18. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Arad: Lipova. Reg. Timişoara: Sviniţa, Cazane între Dubova şi Ogradena (r. Almaş). Reg. Constanţa: Vasile Roaită, Agigea (r. Negru Vodă). f. ageratifolium (Nyâr.). — P. rhoeas var. ageratifolium Nyâr. l.c. (1942) 29, tab. 2, fig. 16. — Ic. : A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 44, tab. V, fig. 16. — Segmente des şi mărunt dinţate. — Cluj. f. obtusidentâtum Nyâr. l.c. (1942) 29. — Frunze cu dinţi obtuzi şi rotunjiţi. - Cluj. f. glâueum Nyâr. l.c. — Plantă verde glaucă. — Cluj. î n t r e b u i n ţ ă r i . Petalele uscate (Flos Rhoeadis,popular «ceai de paparoane» conţin: alcaloidul readina, acid meconic, anLocian, etc. Datorită acestor principii active, petalele au proprietăţi sudorifice, emoliente, uşor calmante şi pectorale. Se folosesc în contra tusei, ca sudorific, etc., administrate sub formă de infuzie, sirop sau în amestecuri de ceai. în industria alimentară petalele se folosesc pentru colorarea bomboanelor, a siropurilor, în amestecuri de ceai, etc. Petalele de P. Rhoeas de culoare roşie şi prepa­ ratele făcute din ele, au însuşirea de indicator, datorită antocianului, colorîndu-se în mediu acid în roşu viu, iar în mediu bazic în albastru sau murdar albastru verzui. P. Rhoeas se foloseşte şi ca plantă ornamentală, cu forme horticole foarte variate în ce priveşte forma, numărul şi culoarea petalelor. Altfel, planta este o buruiană a arăturilor şi hol­ delor de cereale. Animalele nu o pasc. Otrăviri în urma consumării de P. Rhoeas s-au, observat la cai, vite cornute, oi. Cele mai otrăvitoare sînt capsulele necoapte. Principiul activ care provoacă o excitaţie nervoasă asemănătoare acţiunii morfinei, încă nu se cunoaşte. Vindecarea are loc în timp de 2—5 zile. R ă s p . g e n. : Europa, Asia temperată, Africa de N, Insulele Canare, Madeira. Introdusă în America de N, Australia, Noua-Zeelandă, unde creşte ca buruiană.

5. P. dubium L. Sp. pl. ed. I (1753) 1196 in Append. — Mac de cîmp. — Bujdoso mâk.—*Saat Mohn. — MaK coM HHTejiBHtiiî. — Exs.: FRE nr. 782. — Pl. 9, fig. 1, la.

78

FLO RA R .P .R .

O. Plantă înaltă de 30—60 cm, cu una sau mai multe tulpini erecte, sim­ ple sau ± ramificate, în partea inferioară patent păroase, în partea superioară alipit păroase sau glabrescente. Frunze bazale penat sectat fidate sau penat lobate, peţiolate. Frunze tulpinale inferioare peţiolate sau subsesile, cele superioare sesile, toate simplu sau de două ori penat sectate, cu segmente şi lacinii liniare sau lanceolate, întregi sau dinţate, setos păroase sau gla­ brescente. Peduncul floral ± drept, lung, cu sete de obicei alburii, alipite, rar aproape glabru. Flori de 2 —6 cm în diametru. Sepale 2, verzi, patent păroase, caduce. Petale 4, alungit invers ovate, lungi pînă la cca 1—3 cm, de obicei se acoperă cu marginile, roşii vii sau albe, rar roze, la bază cu sau fără pete negre. Stamine multe, cu filamente subţiri, filiforme. Capsulă glabră, la maturitate alungită, oblongă, obconică sau cuneiformă, de mai multe ori mai lungă decît lată, lungă de cca 10—20 mm, cu dungi longitudinale ± evidente, uneori se îngustează în peduncul. Stigmat 5—8 (9)-radiat, aşezat pe un disc aproape plan, rareori ± piramidal, cu lobi marginali liberi. Sămînţă lungă de 0,5—0,6 mm, reniformă, purpuriu neagră, reticulată. — V—VI. S t a ţ i u n e a . Pe lîngă drumuri, căi ferate, pîrloage, prin păşuni uscate, buruienişuri uscate, mai rar în semănături de cereale, mirişti. R ă s p . î n ţ a r ă : Comună în regiunea de dealuri şi de cîmpie în toată ţara. Variabilitatea

s.peciei

1 a Partea superioară a tulpinii, frunze şi peduncul floral glabre sau aproape glabre. Plantă verde-glaucă, cu petale roşii-carmin şi antere scurte var. levigatum (M. B.) Elk. Tent. mon. gen. Papav. (1839) 25. — P. laevigatum M. B. Fl. taur.-cauc. I (1808) 364. — P. dubium p. glabrum Koch Syn. ed. III (1857) 26. — Ic. : Rchb. Ic. Fl. germ. III (1838—39) 3, tab. XVI, fig. 4478 b. — Reg. Stalin: Sibiu, Şura Mică (r. Sibiu). Reg. Bucureşti.: Bucureşti; Periş (r. Snagov). Reg. Galaţi: Tulcea, Cîşla (r. Tulcea). Reg. Iaşi: laşi. Obs . : în materialul studiat din ţară, exemplarele glabre au antere mai lungi decît late iar nu scurte şi tot atît de lungi cît late cum accentuează Reichenbach (Fl. germ. exc. (1832) 702) la descrierea speciei P. levigatum M. B. 1 b

Tulpină, frunze şi peduncul floral păroase................................................................. 2

2 a Plantă gracilă, nu cu mult peste 10 cm înălţime, cu tulpina neramificată, filiformă. Frunze foarte mici, lungi de 1 —3 cm, penat sectate. Flori mici f. lilicâulc A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 35, tab. Ifl, fig. 5. — Reg. Timişoara: Băile Herculane, Cazane la Plavişeviţa (r. Almaş). 2 b Plante mai viguroase ± ramificate, cu flori şi frunze mai mari......................... 3 3 a

Discul stigmatului în formă de piramidă. Plantă foarte ramificată si frunzoasă var. umMlieâtum Fedde in Engl. Pflzr. Heft 40 (1909) 317. — Cluj la Becaş. 3 b Discul stigmatului plan sau la capsulele nemature ± convex.............................. 4 4 a Frunze tulpinale mijlocii simplu penat sectate, cu segmente întregi (rar cu 1—2 lobi), liniare, acute, late de cca 2—4 mm var. collinum (Bogenh.) Fedde l.c. (1909) 315. — P. collinum Bogenh. in Bor. F1. centre France II, ed. III (1857) 29. — Ic. : A. Nyâr. l.c. (1942) 34, tab. III, fig.

PAPAVERACEAE

79

1. — Reg. Arad: Aletea. Reg. Timişoara: Băile Herculane, Cazane spre Plavişeviţa (r. Almaş). 4 b Frunze tulpinale mijlocii cel puţin spre bază bipenat sectate, cu lacinii liniar-lanceolate, late de 2—4 (8) mm • var. subbipinnatifidum (O. Ktze.) Fedde l.c. (1909) 316. — P. dubium 4. subbipinnatifidum O. Ktze. in Acta hort. Petrop. X (1887) 151. — P. dubium var. bipinnatifidum A. Nyâr. l.c. (1942) 35. — I c .: A. Nyâr. l.c. (1942) 34, tab. IU, fig. 3, 4. — Reg. Cluj: Cluj la Hajongard, Lacul oraşului, Dl. Sf. Gheorghe. Reg. Stalin: Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia; Deva. Reg. Arad.: Şimand (r. Criş). Reg. Timişoara: Lugoj; Baziaş (r. Moldova Nouă); Dubova, Drencova, Sviniţa, Băile Herculane (r. Almaş). f. tenuisâctum A. Nvâr. l.c. (1942) 35, pro var. — Lacinii înguste, ± de 1 mm late; frunza mai mică. — I c .: A. Nyâr. l.c. (1942) 34, tab. III, fig. 2a, b. — Reg. Cluj: Turda. Ob s . La aceste varietăţi şi forme de P. dubium exista o variabilitate foarte mare în ce priveşte culoarea petalelor care, pe lîngă aceasta, pot fi pătate la bază sau lipsite parţial sau total de pete. Astfel, la o aceeaşi varietate sau formă, din acelaşi loc, aparţin exemplare cu flori albe, roşii, violacee, ochroleuce, etc., cu sau fără pete la baza petalelor. Această variabilitate o considerăm ca fenomene întîmplătoare sau individuale. R ă s p . g e n. : Europa atlantică şi centrală, Regiunea mediteraneeană, Balcani, Asia Mică, Iran, Crimeea, Caucaz. X P- hungaricum Borb. Balat. fl. (1900) 388 = dubium X Rhoeas.— P . du­ bium X Rhoeas ssp. strigosum So6 Nom. Borb. (1931) 17.

Plantă anuală, cu caractere mixte, atît de la P . Rhoeas, cît şi de la P. dubium. Variabilitatea hibridului var. dubiifâlium A. Nyâr. var. nova in Add. pag. 639 = P. dubium > X P. Rhoeas.— Plantă cu înfăţişare de P. dubium, mai ales la frunze. Capsula ± rotundă, ovată sau obovată. Peduncul floral alipit sau ± patul păros. — Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş). var. rhoeadifolium Â. Nyâr. var. nova in Add. pag. 639 = P. dubium x < P. Rhoeas. — P. oblongatum Auct. rom. et hung., non Boiss. — P. rhoeas var. oblongatum Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 243. — Ic. : Pl. 9, fig. 3. — Plantă cu înfăţişare de P. Rhoeas mai ales la frunze. Capsula ± alungită, obconică sau oblongă. Peduncul floral ± patul sau patent păros. — Cluj. Secţia 4. OXYTONIA Bernh. in Linn. VIII (1833) 463. — Macrantha Elk. Tent. mon. gen. Papav. (1839) 13. Plante perene, setoase, înalte, tufoase, cu frunze penat divizate. Petale mari, de obicei sanguine, la bază negru pătate. Capsula globuloasă, ovată sau invers ovată, glabră.

6. -)f P. oriontâlc L. Sp. pl. ed. I (1753) 727; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 619. — Mac turcesc. — Torok mâk. — MaK boctohiilih. — Ic. : Pl. 10, fig. 1. 2J-. Plantă înaltă de 40—90 cm, uneori şi mai înaltă, cu tulpină alipit hispid păroasă, slab ramificată. Frunze simplu penat sectate, foarte mari, lungi

so

FLO RA R .P .R .

de cca 30 cm, cu segmente oblong lanceolate, des serate sau biserate, cu dinţi acuţi, setoşi. Peduncul floral lung, alipit alb setos, fără bractei. Flori mari, de 10—15 cm în diametru, roşii-cărămizii sau roşii mai închise. Petale de obicei la bază cu pete negre mari. Sepale persistente. Stamine cu filamente întunecat colorate, ± lăţite spre antere, cu antere oblongi, violete. Capsulă albăstrui glşiucă, invers ovată, lungă de 2 —3 cm. Stigmat (11) 13—15-radiat, cu discul ± plan. — V I—VII. R ă s p . î n ţ a r ă : Cultivată ca plantă decorativă în diferite forme horticole. R ă s p . g e n . : Balcani, Asia Mică şi de SV, Caucaz. Obs . Se cultivă adesea în grădini ca plantă decorativă P. bracteatum Lindl. Coli. Bot. (1821) tab. 23. Această specie endemică în Caucaz, se aseamănă mult cu P. orientale, de care o putem deosebi uşor prin bracteile incize de sub floare. Ambele sînt plante perene. Secţia MECONES Bernh. in Linn. VIII (1833) 463. Plante anuale, glaucescente, glabre sau glabrescente cu puţini peri setoşi. Tulpină alungită, slab ramificată, cu puţine flori. Frunze de obicei întregi, numai ± neregulat incize pe margini. Discul stigmatului ± plan.

7. -X-P. somniîerum L. Sp. pl. cd. I (1753) 726; Popov in Fl. U.R.S.S., VII (1937) 644. — P. officinale Auct. rom. et hung. — Mac de grădină. — Termesztett mâk. — Garten-Mohn. — MaK cnoTBopHHft. — Ic.: Pl. 10, fig. 2. O. Plantă glaucescentă, înaltă de 30—150 cm, cu tulpină simplă sau cu puţine ramuri, glabră, rareori slab setos păroasă, cu suc lăptos alb. Frunze bazale peţiolate, cele tulpinale inferioare şi mijlocii scurt peţiolate sau subsesile, cele superioare sesile, ± amplexicaule, alungit ovate, cu margini neregulat incize, lungi de 10—30 cm, glabre. Peduncul floral glabru sau ± patent setos păros. Sepale 2 , verzi, glabre, caduce. Petale 4, lungi de 4—5 (rar — 10 ) cm, violete, albe, roze sau roşii, rotunde sau invers ovate, cu margini întregi, ondulate sau incize, la bază cu sau mai rar fără pete negre. Stamine numeroase, cu filamente albe, gălbui sau violete, îngroşate la partea superioară, cu antere alungite, albăstrui verzi. Capsulă lungă de 2—7 cm şi pînă la 6 cm lată, globuloasă, de obicei la noi obovată sau ± sferică, glabră. Discul stigmatului plan, membranos, dinţat pe margine. Stigmat stelat, cu (5) 8—12 (20) raze. Seminţe reniforme, mici, reticulate, albe, albastre, cenuşii sau albastre-negre. —- V I—VIII. S t a ţ i u n e a . Plantă cultivată, ici-colo subspontană pe locuri ruderale, mai mult calcifilă. R ă s p . î n ţ a r ă : Cultivată pentru scopuri alimentare în regiunile de cîmpie şi de dealuri. Răspîndilă în toată ţara ca plantă ornamentală.

P l a n ş a 10. — 1. Papaver orientale L. — 2. P. somniferum L.

PLANŞA 10

D.

PAPAVERACEAE

83

V ariabilitatea speciei în floricultură se cunosc forme cu flori foarte variat colorate (roşii, roze, violete, etc.), cu flori pline, cu petale variat incize sau sectate. Ca plantă oleiferă se cultivă pre­ tutindeni în Europa ssp. eurasiaticum> foarte variabilă în ce priveşte culoarea seminţelor. La noi se cultivă diferite soiuri cu seminţe: alburii (var. album DC.), albăstrui (var. caesium Alef.), negre (var. nigrum DC.), roşietice (var. roseum Alef.), galbene (var. luteum Alef.). Seminţele pierd capacitatea de germinare după 4—5 ani. Germinează începînd de la o temperatură de 3—4° (începutul lunii martie). î n t r e b u i n ţ ă r i . Foarte valoroasă ca plantă medicinală şi oleiferă. Seminţele conţin 50—52% ulei, care se foloseşte la alimentaţie şi în industria vopselelor. Impor­ tanţa medicinală o are datorită existenţei alcaloizilor în sucul alb lăptos din lacticifere. Pentru scopuri medicinale sînt colectate fie capsulele încă necoapte, verzi, al căror latex uscat constituie opiul brut, fie capsulele coapte, uscate fără seminţe, din care, ca şi din tulpina uscată a plantei, se pot extrage alcaloizi, prin metode nu de mult descoperite. Latexul obţinut prin incizii făcute în capsulele nemature de mac, în contact cu aerul, se usucă repede şi formează o masă uscată, relativă moale, brună închisă, cu un miros caracteristic şi gust amar. Acesta este opiul brut. Opiul era cunoscut şi în Grecia antică încă de pe timpul lui Homer. II cunoşteau şi vechii egipteni. Plinius a descris modul de extragere a opiului prin incizarea capsulelor verzi de mac. Fumatul opiului se obişnuieşte in China, unde s-a introdus din India, abia pe la mijlocul secolului al XVII-lca. Opiul conţine substanţe răşinoase, mucilaginoase, altele indiferente, precum şi apro­ ximativ 20—30% alcaloizi. Alcaloizii din opiu sînt numeroşi. Predomină morfina (3—21%) şi narcotina (5—10%), codeina (0,3—4%), tebaina, narceina, papaverina (0,8—1,2%). Ceilalţi alcaloizi (criptopina, rhoeadina, codamina, laudanina, lantopina, gnoscopina, hidrocotamina, laudenonina, protopina, etc.) în proporţii mai mici. Pînă astăzi s-au izolat din opiu 26 de alcaloizi. Primul alcaloid (morfina) a fost izolat din opiu în 1806 de farma­ cistul Sertiirner. Calitatea şi valoarea opiului depind de cantitatea de morfină care în produsul brut variază între 3—21%. în raport cu planta întreagă, cca mai marc cantitate de morfină (în medie 0,4—0,5%) a fost găsită în capsule, în stadiul de maturitate a seminţelor. Frun­ zele şi tulpinile sînt mai bogate în morfină în stadiul maturităţii tehnice a plantei (0,1 — 0 ,2 %). R ă s p . g e n. : P. somniferum este răspîndit în cultură aproape în toate ţările cu climă temperată. Se cultivă de mult, încă din era neolitică. Astăzi nu se cunoaşte în stare sălbatică. Originea şi-o trage probabil din specia P. setigerum DC., care se găseşte şi azi sălbatic în regiunea mediteraneeană. în urma selecţionării continue de către om, în dife­ rite ţări s-au format varietăţi şi soiuri deosebite în cadrul speciei. Cercetătorii sovietici, pe baza studiului colecţiei mondiale a macului, au prelucrat clasificarea varietăţilor de P. somniferum (cf. Bull. Appl. Bot. Suppl. 56 (1933) 212, Leningrad). Cele 8 subspecii constatate, care se deosebesc prin calităţi morfologice şi economice, sînt: ssp. subspontaneumt ssp. eurasiaticum, ssp. tianskanicumy ssp. chinense, ssp. ausirasiaticum, ssp. turcicumy ssp. tarbagatuicumy ssp. songaricum.

Subfam. F u m a r i o i d e a e A. Br. in Aschers. Fl. Prov. Brand. I. Einleit. (1864) 48. — Fumariaceae DC. Syst. II (1821) 105. — Fumariae Rchb. Consp. (1828) 186.

84

FLO RA R .P .R .

Sepale foarte mici, solziforme, caduce. Petale 4, în 2 cercuri; cele din cercul extern, ambele sau numai una saciformă sau pintenată, cele interne mai mici, la vîrf ± lipite. Stamine 2 , triramificate, la bază cu nectarii. Flori de obicei transversal bilateral simetrice (zigomorfe). Fruct capsulă silicviformă, multispermă, valvicidă sau indehiscentă, monospermă. Plante ierboase sau tufe, fără suc lăptos, cu frunze de obicei ternate. Genul D I C E N T R A j * )

Bernh.

in Linn. VIII (1833) 457. — Diclytra Borkh. in Rocm. Arch. I, 2 (1797) 46 Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei. D. spectâbilis (L.) Lem. Fl. serres III (1847) tab. 258. — Fumaria speclabilis L. Sp. pl. ed. I (1753) 699. — Cerceii Doamnei, Lacrimile lui Christos. — Szivvirâg. — Frauenherz. — /ţuiţciiTpa. I c .: Pl. 102, fig. 2.

2J.. Rădăcina ramificată, netuberculală. Tulpini înalte de 60—90 cm sau şi mai înalte, ierboase, ramificate, glabre, frunzoase. Frunze lung peţiolate, 2 —3-ternate, cu foliole obovat cuneate sau ovate, incize, pe dos glauce. Flori destul de mari, cordiforme, turtite lateral, grupate în raceme lungi, unilaterale, terminale, pendule, la baza pendunculilor cu braclcole mici, liniare, ascuţite. Sepale 2 , mici, solziforme, lanceolate, caduce. Petale 4; cele 2 externe rozee, semicordate, opuse, cu baza rotunjită şi saciform dila­ tată, spre vîrf cu apendicul îngust, reflect. Petale interne 2, albe, mai înguste şi mai lungi decît petalele externe, înLre care se prelungesc, înconjurînd ca un tub cele 2 stamine triramificate. Stil filiform. Stigmat mare, lobat. Nec­ tarii prezente. Fruct capsulă multispermă, bivalvulară. Seminţe cu apen­ dicul. - V —VII. S t a ţ i u n e a şi răsp. în ţară. Cultivată ca plantă decorativă, mai ales în grădinile săteşti. R ă s p . g e n. : Originară din Asia de E (Manciuria de S, Coreea). Astăzi se cultivă în diferite ţari cu climă temperată.

Genul 140. C O R Y D A L I S **) Vcnt. Choix de pl. (1803) 19, *em. DC. in Lam. et DC. Fl. fr. IV, 2 , ed. III (1805) 636. — B r e b e n e i . Plante ierboase O — OG, cu rădăcini ramificate, sau 2J-, cu tuberculi subterani, glabre, de obicei glaucescente, fără suc lăptos. Tulpina la cele anuale adesea ramificată, la cele cu tuberculi de obicei simplă, adeseori spre baza cu o frunză întreagă, sevamiformă, ± membranoasă, din sub­ ţioara căreia se pot dezvolta ramuri laterale frunzoase. Frunze alterne, peţio*) De la cuvîntul grecesc dis = dublu şi kentron = pinten, adică floare cu 2 pin­ teni. **) Din grecescul korydalis, ciocîrlie cu moţ, probabil după pintenii florilor.

PAPA VERACEAE

85

late, divizate, de obicei 1—3-ternate sau penate. Inflorescenţa racem simplu, terminal sau opus frunzelor tulpinale, de regulă lung pedunculat. Flori bilateral simetrice (zigomorfe), b.isexuate, lungi de 1—3 cm, pedicelate, pro­ tejate de cîte o bracteolă ± bine dezvoltată, întreagă sau inciză. Sepale 2 , caduce de timpuriu. Petale 4, aşezate în 2 cercuri. Dintre cele 2 petale din cercul exterior, cea superioară pe partea sa dinapoi pintenată, pe partea anterioară lăţită într-o lamină (labiu superior) cu margini reflecte în sus; cea inferioară fără pinten, la bază ± concavă sau saciform dilatată, la partea anterioară lăţită într-o lamină cu margini reflecte în jos (labiu infe­ rior). Cele 2 petale din cercul intern conforme, mai mici decît cele externe, evi­ dent unguiculate, cu lamină de forma mandolinei, pe dos cu 1 —2 concavităţi, înconjoară cele 2 stamine triramificate. Nectarie în formă de pinten, care se prelungeşte în pintenul petalei superioare. Gineceu superior, cu ovar din 2 cârpele, unilocular, multiovulat. Stil ± alungit, de regulă persistent în fruct, cu stigmat mic. Fruct capsulă bicarpelară, multispermă, uniloculară, cu 2 valvule caduce. Seminţe reniforme, de obicei negre sau negre-brune, netede şi lucitoare sau cu suprafaţă ± neregulată, cu apendice încovoiat. Embrion cu 1 sau 2 cotiledoane. Genul cuprinde cca 300 specii, care cresc mai ales în emisfera nordică.

1 a 1 b

2 a 2 b 3 a

3 b

4 a 4 b

o a 5 b

6 a

Determinarea speciilor Plantă anuală sau bianuală, fără tubercul subteran, cu rădăcină rami­ ficată, cu mai multe tulpini ± ramificate, frunzoase. Flori albe-gălbui, grupate în racem pauciflor la subţioara frunzelor-----5. C. capnoides Plantă cu tubercul subteran, cu mai multe rădăcini adventive fili­ forme la baza tuberculului, cu 1 (2 ) tulpină de obicei neramificată, slab frunzoasă. Flori grupate în racem terminal ............................... 2 Bracteole întregi...................: ....................................................................... 3 Bracteole digitat fidate, lobate sau cel puţin unele din ele cu margini 7|- dinţate spre vîrf ....................................................................................-5 Tulpina în partea inferioară, spre baza, cu o frunză întreagă, ± alun­ gită, sevamiformă, din subţioara căreia se pot dezvolta ramuri late­ rale frunzoase. Tubercul subteran compact. Plantă de obicei mai mică 2 . C. intermedia Tulpina in partea inferioară, spre bază, fără frunză sevamiformă întreagă. Tubercul subteran de regulă gol în interior. Plante mai vigu­ roase ................................................................................................................ 4 Frunze cu foliole ± îngust tri — multilobate, cu lobi ± de aceeaşi mărime, îngust oblongi, a c u ţi................................................... 4. C. cava Frunze cu foliole de obicei întregi sau lat 2—3-lobate, cu lobul mij­ lociu evident mai lung şi mai lat decît cele laterale, eliptic sau lat ovat, obtuz sau rotunjit la vîrf .............. C. cava ssp. Marschalliana Pedunculii fructelor mature scurţi, lungi de cca 1—3 mm 3. C. pumila Pedunculii fructelor mature cu mult mai lungi, cît 1/2 din lungimea fructelor sau aproape egali cu acestea ............................................... 6 Toate foliolele frunzelor lobate sau sectate, cu lobi şi segmente ovatsau liniar-lanceolate, cu vîrf acut. Pintenul florilor aproape tot aşa de lung ca şi petala inferioară.............................................. 1 . 0 . solida

86

FLORA R .P .R .

6 b Toate foliolele frunzelor întregi sau subîntregi. uneori mai adînc lobate, cu lobi obovat cuneaţi sau ovaţi, rotunjuţi sau obtuzi la vîrf. Pintenul aproape cu 1J2 mai lung decît petala inferioară C. solida ssp. slivenensis i. C. solida (L.) Sw. in Svensk. Bot. VIII (1819)531. — Fumaria bulbosay. solida L. Sp. pl. ed. I (1753) 699. - F. Halleri Willd. Fl. berol. Prodr. (1787) ■229. — F. solida Ehrh. Beitr. VI (1791) 146. — Corydalis digitala Pers. Syn. II (1819) 269. — C. Halleri Willd. Enum. hort. berol. (1809) 740; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 671. — C. pumila Schur Enum. pl. Transs. (1666)37. — Brebenel.— keltike. — OeîingeTteT 'Lerchensporn. — Xoxjiai’Ka TaJiJiepa. — E x s.: FRE jar. 413 a, b. — Ic.i Pl. 11, îig. 2, 2a, b, 3, 3a.

4. Plantă înaltă de 8 —20 (30) cm, cu tubercul ± sferic, compact, gros de 8 —15 mm, brun roşcat, la bază cu rădăcini adventive filiforme. Tulpină erectă, cărnoasă, verde sau brun-roşcată, de obicei glabră, neramificată, uneori cîte 2 dezvoltate din acelaşi bulb. Frunze tulpinale de regulă 2, peţio­ late, biternate, glaucescente, glabre, cu foliole lat invers ovate sau mai îngust alungite, ± adînc lobate, fidate sau sectate, cu lacinii înguste sau mai late, ovate sau liniar lanceolate, acute sau ± întregi şi mai obtuze. Sub frunzele tulpinale, spre bază, se găseşte o frunză sevamiformă ± lungă, întreagă, din subţioara căreia uneori se poate dezvolta o ramură laterală frunzoasă. Inflorescenţa racem simplu, terminal, erect, de regulă multiflor, z t dens. Sepale 2, foarte mici. Flori violet-roşii, lungi de 15—20 mm, cu pintenii drepţi sau slab curbaţi, la vîrf obtuzi, aproape egali cu petala inferioară. Bracteole mai lungi decît pedicelii florali, obovat cuneate, ± adînc digitat incize. Fruct capsulă ovat lanceolată, lungă de 1—2,3 cm, ± tot atît de lungă cît pedunculul, matură adeseori pendulă. Seminţe globuloase, negre, lucitoare, cu apendice cărnos. — III—IV. S t a ţ i u n e a . Prin păduri, tufişuri, dumbrăvi, de la şes pînă în regiunea montană. R ă s p . î n ţ a r ă : Răspîndită în toată ţara, în diferite forme. V ariabilitatea speciei f. bi calcara (Vel.) Săv. et Rayss Mat. Fl. Bas. II (1926) 184; Grec. Gonsp. Fl. Rom. (1898) 82 et Supl. (1909) 21, pro var. — C. bicalcara Vel. Fl. bulg. I (1891) 20. — Petala inferioară a florilor cu pinten scurt, care la unele flori din aceeaşi inflorescenţă par ca nişte dilataţii saciforme.— Reg. Bucureşti: Bucureşti în Păd. Băneasa; Păd. Arionoaia la Dudeasca. f. bicaulis Zap. in Bull. Acad, Crac. Seria B. 11 (1911) 452. — Cu 2 tulpini dezvol­ tate din acelaşi bulb. — Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Bălan pe Mt. « Ocsem» (r. Ciuc). Reg. Bucureşti: Ciorogîrla (r. Mihăileşti). P l a n ş a 11. — Corydalis cava (L.) Schweigg. et Kocrte, l a . racem fructifer, lb . secţiunea florii, lc . fruct, ld . tubercul în secţiune. — 2. C. solida (L.) Sw ., 2a, racem fruc­ tifer, 2b. fruct. — 3. C. solida ssp. slivenensis (Vel.) Ila y ., 3a. fruct. — 4. C. pumila (Host) R chb., 4a. fruct. — 5. C. intermedia (L.) Mer., 5a. fruct.

PLANŞA 11

PAPAVERACEAE

89

f. densiflora (Presl). — C. densiflora Presl Delic. Prag. (1822) 10. — Inflorescenţă deasă. Flori cu pinteni înguşti, îndreptaţi în sus. — Reg. Aut. M .: Mt. Hăghimaşu Mare. f. depauperâta (Schur). — C. depauperata Schur Enum. pl. Transs. (1866) 37. — C. solida y* depauperata Grec. Supl. l.c. — Plante gracile, cu frunză şi tulpină mai mică, cu 1 —3 flori. — Reg. Stalin: Mţii Arpaşului, Mţii Cîrţişoarei (r. Sibiu). Reg. Ploeşii; Mţii Bucegi pe Garaiman, Sinaia la Sf. Ana. f. suMntegra (Casp.). — C. solida var. subintegra Casp. ap. Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 40. — C. Pseudo-pumila Schur Enum. pl. Transs. (1866) 37.— C. solida 0. crenata Rouy ct Fouc. Fl. Fr. I (1893) 186. — Bracteole cu margini întregi, numai unele cu puţini dinţi mici. — Reg. Cluj: Cluj, Cojocna (r. Cluj); Bonţida, Iclod* (r. Gherla). Reg. Aut. M. : Sovata pe Mt. « Bekecs » (r. Sîngeorgiul* de Pădure); Tg. Mureş la « Nâgycrdo ». Reg. Iaşi: Bîrnova. f. trichdpliora (Zsâk) Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 247. — C. solida var. trickopkora Zsâk in MBL III (1904) 240. — Tulpina, axa inflorescenţei, peţiolul frunzelor, uneori şi peduneulul floral şi marginea bracteolelor hispide, cu peri deşi, ± rigizi: — Reg. Cluj: Cluj ; Cheia Turzii.

ssp. slivenănsis (Vel.) Hay. Prodr. FI. bale. I (1927) 364. — C. slivenensis Vel. in Sitzb. bohm. Ges. Wiss. (1877) 445; Fl. bulg. I (1891) 20. — Ic.: Pl. 11, fig. 3, 3a. Frunze ternate sau ± biternate, mai lung peţiolate, cu foliole întregi sau aproape întregi, 2 —3-lobate sau lobat sectate, cu lobii obovat-cuneaţi sau aproape ovaţi, la vîrf obtuze sau rotunjite. Flori roze sau albe-gălbui, cu pintenul aproape cu 1/2 mai lung decît petala inferioară. Bracteole incize sau aproape întregi. Reg. Timişoara: Defileul Dunării. Reg. Craiova: Craiova în Păd. Podari. Reg. Galaţi: Tulcea, Frecăţei, Mrea Cocoş, Niculiţel, Cilic, Beştepe, Mahmudia (r. Tulcea); Greci (r. Măcin). Reg. Constanta: Babadag. Reg. Bîrlad: Focşani. Reg. Iaşi. Iaşi. R ă s p. g o ti. : Europa centrală şi de S, Asia de N şi de V.2

2. C. intermedia (L.) Merat Nouv. |F1. env. Paris (1812) 272; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 665. — Fumaria bulbosa p. intermedia L. Sp. pl. ed. I (1753) 699. — F. intermedia Ehrh. Beitr. VI (1791) 146. — F. fabacea Retz. Prodr. Fl. Seand. ed. II (1795) 167. — Corydalis fabacea Pers. Syn. II (1819) 2 6 9 .- I e . : Pl. 11, fig. 5, 5a. 4 - Plantă înaltă de 6 —15 (20) cm, cu tubercul relativ mic, de cca 8 —15 mm in diametru, brun deschis, masiv. Tulpină simplă, cărnoasă, glabră sau rare­ ori cu o ramură dezvoltată din subţioara unei frunze sevamiforme întregi, aşezată sub frunzele tulpinale. Frunze tulpinale 2, peţiolate, de obicei biternate, cu foliole lat invers ovate, unele la vîrf ± adînc lobate, cu lobi ±: obtuzi. Inflorescenţa racem simplu, terminal, scurt, ± comprimat, mai tîrziu nutant, cu puţine (1—8) flori, lungi de 10—15 mm, purpurii, rareori albe, cu lahii mai deschis colorate şi cu pinteni drepţi sau cu vîrf ± curbat. Sepale foarte mici, membranoase, dinţate, caduce. Bracteole mari, întregi, ± obtuze sau ascuţite, mai lungi decît pedicelul. Capsulă lungă de 10—15 (20) mm şi lată de 4 —5 mm, cu pediceli lungi de cca 4—6 mm, de regulă

*0

FLORA R .P .R .

pendule. Seminţe globuloase, negre, lucitoare, de 2—2,3 mm în* diametru, cu apendice cărnos. — IV. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Mt. Postăvarii. Reg. Galaţi: Greci (r. Macin). Reg. Constanţa: Ciucurova (r. Babadag). Reg. Iaşi: Iaşi. R ă s p . g e n . : Eurasia.

3. C. pumila (Host) Rchb. Fl. germ. exc. III (1832) 698; Ic. Fl. germ. III (1838—39) fig. 4461. — Fumaria pumila Host Fl. austr. II (1831) 304. — I c .: Pl. 11, fig. 4, 4a.

2ţ . Plantă înaltă de 7—20 cm, cu tubercul compact, sferic. Tulpină erectă, glabră, cu 2 frunze peţiolate, ternate sau i biternate, cu foliole lat obovate sau mai alungite, 2—3-lobate sau întregi. Sub frunza tulpinală inferioară, spre bază, se află o frunză sevamiformă, întreagă, din subţioara căreia se poate dezvolta o ramură laterală frunzoasă. Bracteole ovate, digitat sectat fidate. Inflorescenţa racem simplu, ± nutant, scurt, cu flori puţine, înghe­ suite. Flori lungi de 12—15 mm, cu pinten subţire, drept, liliachii-roşietice, cu labii mai deschis colorate. Capsulă lungă de 15—20 mm, cu pedicel foarte scurt, de cca 1—2 (3) mm lungime, matură ± pendulă. Seminţe globuloase, lucitoare, negre, late de 2 —3 mm, cu apendice cărnos. — IV. S t a ţ i u n e a . Păduri, dumbrăvi, tufişuri, în regiunile de cîmpie şi de dealuri. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Craiova: Podari, în Valea Rea (r. Craiova). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa. Reg. Galaţi: Galaţi spre Bărboşi. R ă s p . gen. : Scandinavia, Europa centrală, Balcani.

4. C. cava (L.) Schweigg. et Koerte Fl. Erlang. II (1811) 44; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 659, Pl. XLIII, fig. 10. - Fumaria bulbosa a. cava L. Sp. pl. ed. I (1753) 699. — F. cava Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 7. — C. bulbosa Pers. Syn. II (1857) 269. — Brebenel. — Odvas keltike. — Hohler Lerchensporn. — XoxjiaTKa nonaa. — E x s.: FRE nr. 414 a,b. — I c .: Pl. 11, fig. l a —d.

2J.. Plantă înaltă de 10—30 (rar pînă la 50) cm, cu tubercul ± sferic, gol, numai rareori masiv, cu rădăcini adventive filiforme la baza şi pe laturile tuber­ culului. Tulpină erectă, cărnoasă, verde sau brun-roşietică, glabră, fără frunză sevamiformă sub frunzele tulpinale. Frunzele tulpinale 2 , peţiolate, biternate, glabre, glaucescente, cu foliolele invers ovate, spre bază cuneate, ± adînc incize, tri- sau multilobate, cu lobi de formă variată, de obicei ± egali în mărime, îngust alungiţi, acuţi sau lat ovaţi şi obtuzi. Uneori foliolele mijlocii sînt întregi, lat ovate sau trilobate, cu lobul mijlociu mai lat şi mai lung decît cei laterali. Inflorescenţa racem simplu, multiflor, ± comprimat, erect. Flori mirositoare, purpurii, roşii-violete, albe-gălbui,

PAPAVERACEAE

91

rar roşii-brune sau violet-albastre închise, lungi de 18—20 mm, cu pinteni lungi, la vîrf ± curbate în jos. Bracteole mari, ovate, verzi sau ± colorate întregi. Capsulă lungă de 2 —2,5 cm, cu peduncul lung de 5—7 mm, multi­ spermă, matură ± nuLantă. Seminţe late de 3 mm, negre, netede, lucitoare, sferice, cu apendice cărnos. — IV—V. S t a ţ i u n e a . în păduri luminoase, margini de pădure, livezi, din regiu­ nea de cîmpie pînă în cea muntoasă. R ă s p . î n ţ a r ă : Sporadică în toată ţara, în mai multe forme. V ariabilitatea speciei

ssp. eucava Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 363. Frunze tulpinale biternate, cu foliole tri- sau multifidat sectate, cu seg­ mente din nou lobate, cu segment mijlociu ± lung cuneat spre bază, cu vîrf acut. Reg. Baia Mare: Cărei, Foieni (r. Cărei); Arded (r. Satu Mare); Sighet; Vişeu de Sus Reg. Cluj: Inău, Bezded (r. Jibou); Olpret, Canciu (r. Dej); Năsăud, Rodna (r. Năsăud); Bistriţa (r. Bistriţa); V. Iadului (r. Huedin); Lacu, Ţop, Minţiul Gherlii ir. Gherla); Urmeniş (r. Sărmaş); Cojocna, V. Lonca din Mţii Gilăului, între Căpuşu Mic şi Bedeci (r. Cluj); Turda, Tureni, Cheia Turzii (r. Turda); Aiud. Reg. Aut. M .: Tg. Mureş, Săbed (r. Tg. Mureş); Sovata (r. Sîngeorgiu de Pădure); Lăpuşna în Mţii Gurghiului, Gurghiu, Reghin (r. Reghin); Vîrşag, Dealu (r. Odorhei). Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Sighişoara; Hosman (r. Agnita); Cenade, Valea Lungă, Vorumlac, Proştea Mare, Prostea Mică, Blaj în Păd. Redea, Mediaş (r. Mediaş); Cisnădia, Cisnădioara pe Mt. Gotzenberg, Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Secaşului (r. Sebeş); Fizcşti la Ponorici, Nucşoara (r. Haţeg); Grădiştea de Munte (r. Orăştie). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara: Timişoara la « Casa Verde»; Mt. Domogled la Băile Herculane (r. Mehadia). f. albiflâra (Kit.) Rchb. Iconogr. Pl. crit. III (1825) 2. - C. albiflora Kit. in Schult. Fl. austr. II. ed. II (1814) 305; Kanitz in Linn. XXXII (1863) 491. — Flori albe, mai mici, cu bracteole mai înguste, ascuţite. — Reg. Cluj: Inău, Bezded (r. Jibou); Cluj; Cheia Turzii. Reg. Aut. M .: Săbed (r. Tg. Mureş); Sovata (r. Sîngeogiu de Pădure) Reg. Stalin: Cisnădia, Cisnădioara (r. Sibiu). Reg. Iaşi: Niţelea (r. Iaşi)/ f. scabricâulis (Zsâk) Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 247. — C. cava var. scabricaulis Zsâk in MBL III (1904) 240. — Tulpina şi partea inferioară a peţiolului des şi mărunt papilos scabre. — Reg. Cluj: Cluj; Cheia Turzii. Reg. Timişoara: Timişoara.

ssp. Marschalliana (Pali.) Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 362. — Fumaria Marschalliana Pali. in Nova Acta Petrop. X (1797) 315. — Corydalis Marschalliana Pers. Syn. II (1819) 269; Fl. U.R.S.S. VII (1937) 659, pl. XLIII, fig. 9. - E x s.: FRE nr'. 1247. - I c .: Pl. 12, fig. 5. Tubercul adesea compact. Frunze tulpinale biternate, cu foliole de obicei întregi sau lat 2 —3-lobate, cu lobul mijlociu lat eliptic sau lăt ovat, cu vîrf obtuz sau rotunjit, mai lung şi ± mai lat decît cei laterali. Flori albe-gălbui sau purpurii. Reg. Craiova: Craiova. Reg. Piteşti: Conţeşti (r. Piteşti); Cîmpulung. Reg Ploeşti: Sinaia la poalele Mt. Furnica; Cîmpina; V. Nişcovului pe Dl. Poiana Rotundă, Păd. Crîngu lîngă Buzău (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa, Chitila, Otopeni; Buftea

FLO RA R .P .R .

92

(r. Răcari); Comana (r. Vidra). Reg. Galaţi: Iveşti (r. Lieşti); Galaţi; Tulcea, Mrea Cocoş lingă Isaccea, Mrea Cilic, Nifon, Niculiţel, Caraorman în Păd. Şefcan, Brăcina-Mihail Kogălniceanu (r. Tulcea). Reg. Constanta: Ciucurova, Atmagea (r. Istria). Reg. Bîrlad: Focşani în Păd. Crîngu; Mrea Adam (r. Bîrlad); Tecuci; Podul Turcului (r. Zeletin). Reg. Bacău: Bacău; Piatra Neamţ. Reg. Iaşi: Iaşi, Niţelea, Copou, Perieni, Birnova, Dl. Repedea, Mîrzeşli, Cîrlig, Aroneanu, Coada Stincii, Dl. Mare (r. Iaşi); Păd. Lipovăţ (r. Vaslui). Reg. Suceava: Botoşani. f. Jeucantha A. Nyâr. f. nova in Add. pag. 639. — Flori albe sau albe rozee. — Reg. Ploeşti: Sinaia la poalele Mt. Furnica. — Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa. Reg. Bîrlad: Mrea Adam (r. Bîrlad). Reg. Iaşi: Niţelea (r. Iaşi). î n t r e b u i n ţ ă r i . Se foloseşte ici colo ca plantă ornamentală. Din tuberculi se extrage bulbocapnina, o substanţă cu acţiune anestezică,* ce provoacă o imobilitate catatonică. Răsp.

g e n. :

Europa, Asia Mică, Caucaz.

5. C. capnofdes (L.) Pers. Syn. II (1819) 270, p .p .; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937)702. — Fumaria capnoides L. Sp. pl. ed. I (1753) 700, p .p .; Mant. II (1771) 437. — C. Gebleri Ldb. Index sem. Hort. Dorp. (1823) 3. — Ie.: Pl. 12, fig. 6. Plante O sau O O > cu mai multe tulpini, cu rădăcini ramificate. Tulpină ramificată, erectă, înaltă de 10—40 cm, glabră, frunzoasa. Frunze tulpinale peţiolate, glabre, glaucescente, 2-(rar 3) temate, cu foliole ovat cuneate, de regulă ± adînc trilobate sau trifidate, rar întregi, cu segmente din nou lobate, cu lobi obtuzi. Inflorescenţa racem simplu, pauciflor, erect, nu se ridică deasupra frunzelor. Flori de 11—15 mm lungime, lung pedunculate, gălbuialbe, la vîrf galbene, cu pinten lung, îndoit. Sepale foarte mici (cca 1 mm), membranoase, ± dinţate. Bracteolele florilor inferioare, ± la fel divizate ca şi frunzele tulpinale, cele ale florilor superioare mai mici şi mai simple. Capsulă de 2 —3 cm lungime, mai lungă dccit pedicelul. Seminţe globuloase. negre, netede,'lucitoare, cu diametru de cca 1,5 mm, cu apendice cărnos.— V -V I (VII). S t a ţ i u n e a . în locuri umbroase, stîncoase, în deosebi pe substrat calearos, din regiunea de cîmpie pînă la munte. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Arded (r. »Satu Marc); Cărei. Reg. Cluj: Cluj, V. Lonca în Mţii Cilăului, între Căpuşul Mic şi Bedeciu (r. Cluj). Reg. Aut. M .: Borsco (r. Topliţa); Izvorul Mureşului (r. Gheorghieni); Mereşti (r. Odorhei); Mt. Ilăghimaşu Mare, Mt. «Ocsem » (r. Ciuc). Reg. Bacău: Cheile Bicazului, Mt. Pietrile Roşii (r. Ceahlău); Frumoasa, Bălanu (r. Buhuşi). Reg. Suceava: Vatra Dornei, Dorna Cîndrenilor, V. Bistriţa Aurie, Iacobeni (r. Vatra Dornei). P l a n ş a 12. — 1. Hutchinsia brevicaulis Hoppc, la. petalele unor exemplare colecLale din diferite locuri: a, c, e. Lacul Bîlea, b. V. Mălăeştilor, d. Ucea Mare. — 2. II. alpina (L.) R. Br., 2a. părţi florale. — 3. II. petraca (L.) R. Br. — 4. Aeihionema saxatile (L.) R. Br., 4a. părţi florale. — 5. Corydalis cava ssp. Marschalliana (Pali.) Hav. — 6. C. capnoides (L.) Pers.

PLANŞA 12

PAPA VERACEAE

Variabilitatea

95

speciei

f. gonidtripha (Gây) Nyâr. Ky. fl. IV (1942) 247. — C. capnoides var. goniotricha Gây. in MBL V (1906) 379. — Capsulă patrumuchiată, scabră, datorită perilor rigizi de pe muchii. — Cluj. R ă s p . g e n. : Scandinavia, Europa centrală, Asia de V şi E, Mongolia.

X C. dobrogensis Prod. in MBL XVII (1918) 75 = intermedia x solida ssp. slivenensis. Diferă de C. solida ssp. slivenensis prin bracteile puţin dinţate şi nu profund digitat fidate, iar de C. intermedia prin bracteile dinţate şi nu întregi. Celelalte caractere le-a moştenit de la ambii părinţi. Reg. Galaţi: pe marginea pădurilor, la poalele Dl. Suluc, între Greci şi Măcin.

Genul 141. F U M Â R I A *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 213, nr. 566], ed. V (1754) 314, nr. 760. - F u m ă r i ţ ă. Plante anuale, glaucescente, cu tulpini ramificate, frunzoase. Frunze tulpinale peţiolate, cele superioare sesile sau subsesile, cu lamină de obicei bipenată, cu lacinii liniare, liniar lanceolate, rar mai late. Inflorescenţa racem simplu, opusă frunzelor, de obicei nu se ridică mult deasupra acestora. Flori ± scurt pedicelate, bracteolate, cu bracteole mici, lanceolate sau liniar lanceolate, ascuţite. Flori de regulă mai scurte de 1 cm, hermafrodite, bila­ teral simetrice ^zigomorfe), roşii, roze sau albe. Sepale 2, membranoase, mici, caduce sau ± persistente. Petale 4, în 2 cercuri; cele 2 interne ± conforme, alungit cuneiforme, concrescute la vîrf. Petala externă supe­ rioară pintenată, cea inferioară fără pinten, ambele terminate la partea lor anterioară cu o lamină concavă (labii). Stamine 2, cu filamente trirami­ ficate, înconjurate de petale interne. Nectarie pinteniformă intrînd în pintenul petalei. Polen papilos. Ovar superior, din 2 cârpele, unilocular, uniovulat, cu ovul anatrop sau campilotrop, parietal. Stigmat bicorn, 2 - 3 lobat. Fructul o nucă bicarpelară unispermă, globuloasă, cu pedicel drept sau ± nutant. Sămînţa cu embrion foarte mic, bogată în endosperm, fără apendice. Are cca 50 specii în Europa şi Asia. Determinarea

speciilor

1 a Pedicel fructifer matur recurbat ........................................................... 2 1 b Pedicel fructifer matur patul, nerecurbat............................................... 3 2 a

Sepale denticulate, ± mai late decît floarea. Fruct ovat-sferic, rotunjit la vîrf. Inflorescenţa cel mult lungă cît frunza involucrală, neridicîndu-se deasupra e x ............................................................... 7. F. Kralikii 2 b Sepale subdentate pe margini, mai înguste decît floarea. Fruct glo•bulos, mucronat la vîrf. Inflorescenţă mai lungă decît frunza involu­ crală, ridieîndu-se mult deasupra ei ........................... 6. F^ Thurettii *) După latinescul «fumus» = fum. La Dioscorides şi Plinius era o plantă a cărei sevă cauza lăcrămarea ochilor, ca şi fumul. Se crede că planta aceasta era o specie de Fumaria.

96

FLO RA R .P .R .

3 a

Sepale puţin mai înguste sau cu puţin mai late decît lăţimea florii, late cca numai cit jumătate din lungimea florii fără pinten, cu mar­ gini denticulate, persistente ....................................................................... 4 3 b Sepale cu mult mai înguste decît lăţimea florii, lungi numai cît 1 /3—1 /5 din lungimea florii fără pinten, cu margini dinţate sau sub­ întregi caduce ....................................................... ........................................ 5 4 a

Petale externe atenuate într-un rostru mic. Sepale cu puţin mai late decît lăţimea florii. Fruct sferic, cu vîrf ± mucronat

2. F. rostellata 4 b Petale externe şi interne fără rostru, ± rotunjite la vîrf. Sepale puţin mai înguste decît lăţimea florii. Fructul puţin mai lat decît lung, cu vîrf uşor emarginat ................................................................... 1. F. officinalis 5 a 5 b

Bracteole ± de lungimea pedicelului fructifer....................................... 6 Bracteole mult mai scurte, numai cît 1/3 parte din lungimea pedi­ celului fructifer.............. : .............................................. 5. F. Scbleicheri

6 a Flori albe, cu vîrf roşu sau purpuriu. Sepale şi bracteole ± ovate. Fruct ovat sferic................................................................ 4. F. parviflora

6 b Flori roşii-roze sau alb-roze, cu vîrf purpuriu-roşu. Sepale foarte mici. Bracteole îngust lanceolate, aproape liniare, acute la vîrf. Fruct sferic, cu vîrf rotunjit, numai ncmatur ± mucronat.............. 3. F. Vaillantii ,1. F. oMcinâlis L. Sp. pl. ed. I (1753) 700; Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 713, pl. XLV, fig. 8 a-f. — Fumarita. — Orvosi fiistjke. — Gemeiner Erdrauch. — .IţLiMHHKa anTeqHan. — E x s.: HN nr. 4302. — I c .: Pl. 13, fig. 1 , la, b. Q. Plante înalte de 1 0 —30 (50) cm, cu 1 sau mai multe tulpini, glabre, glauce. Tulpină erectă sau dreaptă, ramificată, slab brăzdată, frunzoasă. Frunze peţiolate, bipenate, cu segmente liniar lanceolate, late de 2—3 mm, obtuze sau acute. Inflorescenţa racem simplu, multiflor. Flori lungi de (5) 7—9 mm, pedicelate. Sepale 2, lungi de 2 —3 mm, ovate, dinţate, lungi de ±* 1 /3 din lungimea florilor fără pinten şi puţin mai înguste decît lăţimea lor. Petale externe rotunjite la vîrf, roze, cu vîrf purpuriu, ca şi cele interne, fără rostru. Fruct globulos, puţin mai lat decît lung, slab sbîrcit, cu vîrf±emarginat, lat de 2 —2,5 (3) mm, cu pedicel patul, drept,la bază cu bracteolă lungă numai cît jumătatea pedunculului. — V —IX. S t a ţ i u n e a . Locuri ruderale, pe lîngă drumuri, sporadic în regiunile de cîmpie şi de dealuri. P l a n ş a 13. —.1. Fumaria officinalis L., la. floare mărită, lb. fruct mărit. — 2. F. rostellata Kndf, 2a. floare mărită, 2b. fruct mărit. — 3. F. Schleickeri Soy.-Willem., 3a. floare rrftrită, 4b. fruct mărit. - 4. F. Vaillantii Loisl., 4a. floare mărită, 4b. fruct mărit. — 5. F. parviflora Lam., 5a. floare mărită, 5b. fruct mărit. — 6. F. Thuretii Boiss., 6a. floare mărită, 6b. fruct mărit. — 7. F. Kralikii Jord., 7a. floare mărită, 7b. fruct mărit.

PLANŞA 13

PAPAVKHACKAE

I U s p . î n ţ a r a : Reg. Cluj: Cluj (?). Reg. Aut. M .: Reghin. Reg. Stalin: Drăuşeni (r. Rupea), Guşteriţa, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Deva. Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara: Plavişeviţa, Sviniţa pe Dl. Treşcovăţ (r. Meliadia). Reg. Crai/>va: Vîrciorova, Porţile de Fier (r. Turnu Scverin). Reg. Galaţi: Macin pe Pricopan. Variabilitatea

speciei

var. densiflora (DC.) Pari. Mon. Futn. (1844) 58.— F. densijlora DC. Cat. Hort. Monsp. (1813) 113, p. p. - F. micrantha Lag. FI. Ilort. Matrit. (1816) 21. Laeiniile frunzelor foarte înguste. Rac,cm îung, multiflor, + dens. Flori mai mici. lungi de 5 —6 mm, intens colorate. — Reg. Timişoara: Defileul Dunării. Reg. Ploeşti: Slobozia. Reg. Bucureştii Bucureşti; Văcăreşti (r. Roşiori de Vede). Reg. Constanţa: Constanţa. Reg. Bacău: Buhuşi; IIeşti (r. Bacău). Reg. Birlad: Paneiu; Itoşieşti (r. Vaslui). Reg. Iaşi: Iaşi pe la Copou. Reg. Suceava: Botoşani. Î n t r e b u i n ţ ă r i . Tulpinile cu frunze s-au întrebuinţat in medicina populară pentru vindecarea unor boli de piele şi în contra bolilor de stomac şi splină. Conţine alculoidui fumarina. R ă s p. gen. - Europa (in afară de regiunile arctice), Asia temperată şi de V. Africa de X; introdus ca buruiană şi pe alte continente.

2. F. rostellăta Knaf in Flora X X IX (1846)290; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 709. — F. prekensilis Kit. Cat. hort. Pcst. (1812) 10, p .p .; Kanitz in Linn. XXXVII (1833) 493. — F. Lranssilvanica Schur et mucronulata Schur Enum. pi. Transs. (1866) 38. — Fumăriţă. — Csoros ftistike. — Geschnăbelter Erdrauch. — /ţwMflanKa oeTpoKoncqiiaH. - E x s.: FRE nr. 1479. - I c .: PI. 13, fig. 2, 2a, b. O • Plantă înaltă de 15—50 cm, cu una sau mai multe tulpini, glabre sau glabrescentc, glauce, ramificate, frunzoase. Frunze glauce, peţiolate, bipenate, cu lacinii îngust lanceolatc, acuminate. Racem multiflor, dens. Flori lungi de (6) 7 —9 mm, roze, spre vîrf purpurii. Sepalc 2, puţin mai late dccît lăţimea florii, aproape pe jumătate de lungi cîfc floarea fără pinten, lat ovate, neuniform dinţate, acuminate. Petalele externe atenuate intr-un rostru mic, roze sau roze-purpurii, cu o coastă roşie. Fruct sferic, lat de obicei de 2 mm, la vîrf mucronat şi cu 2 gropiţe alungite, uşor zbîrcit. Pedicel fructifer drept, patul, lung de 2—4 mm, cu bracteole lanceolate, puţin mai scurte. — V I—VIL S t a ţ i u n e a . Pe coaste ierboase, însorite, pe marginea drumurilor, prin vii, locuri cultivate. R ă s p. în ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj; D ej; Sucutard (r. Gherla); Poşaga (r. Turda). Reg. Stalin: Sibiu, Guşteriţa, Tălmaciu (r. Sibiu); Făgăraş; Racoşul de Jos (r. Rupea); Oraşul Stalin. Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg. Oradeaţ Oradea, V. Sebişului. Reg. Arad: Arad. Reg. Timişoara: Orşova pe Mt. Alion, Sviniţa pe Mt. Treşcovăţ (r. Almaş). Reg. Craiova: Vîrciorova la Porţile de Fier (r. Tr. Severin). Reg. Piteşti: Rîul Vadului, Cîineni (r. Loviştca). Reg. Calaţi şi Constanţa foarte comună. Reg. Bacău: Piatra Neamţ. Reg. Iaşi: Iaşi, Mîrzeşti. R ă s p. g e n. :

Europa centrală. Balcani, regiunea Niprului mijlociu în U.R.S.S.

FLORA R .P .R .

100

3. O F . Vaillantii Loisel. in Desv. Journ. bot. II (1809) 358; Not. FI. Fr. (1810) 102; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 715, PI. XLV, fig. 9. Fumăriţă. — Szlirke fiistike. — Vaillant’s Erdrâuch. — JţuMmiKa BaftaHTa.— E x«.: FRE nr. 2865. - Ic.: PI. 13, fig. 4, 4a, b. Plante înalte de 5—20 (60) cm, cu una sau mai multe tulpini glaucesccnte, glabre, erecte sau ascendente, frunzoase. Frunze peţiolate, bipenate, cu laciniile liniar lanceolate, late de 1 —2 mm. Flori lungi de 5 —6 mm, palid roşu-roze sau alb-roze, cu vîrf roşu-purpuriu. Scpale 2 , foarte mici, ovate, de 0,5—0,8 mm lungime, cu margini dinţate, caduce. Bracteole îngust lanceolate, aproape liniare, la vîrf acute. Fruct sferic, neted, la vîrf obtuz, numai la început ± mucronat, cu pedicel fructifer drept, patul ± tot atît de lung ca şi bractcola. — V —X. Staţiunea.

Locuri cultivate, pe lingă drumuri, locuri ruderale.

R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Năsăud, Rodna (r. Năsăud); Bistriţa (r. Bistriţa); Aiud (r. Aiud); Turda, Tureni, Viişoara (r. Turda); Cluj, NădăşeL Cojocna (r. Cluj). Reg. Aut. M .: Tîrgu Mureş: Sovata, Praid (r. Sîngeorgiu de Pădure). Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Rupea, Băile Homorod (r. Rupea); Făgăraş; Ighişu Vechi (r. Agnita); Valea Lungă, Şeica Mică, Frîua, Proştea Mică şi Mare, Mediaş (r. Mediaş); Sighişoara; Sibiu, Guşteriţa, Noul, Şura Mare, Racoviţa (r. Sibiu). Rcg. Hunedoara: Bărăbanţ (r.Alba); Cunţa, V. Secaşului, (r. Sebeş); Deva; Bretea Romînă, Ruşi (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara: Timişoara; Orşova, Sviniţa pe Mt. Trescovăţ (r. Almaş). Reg. Craiova: Craiova. Reg. Piteşti: Rîmnicul Vîlcea. Reg. Ploeşli: Ploeşti. Reg. Bucureşti: Bucureşti: Cotroceni, Chitila. Băneasa; Titu, Ghergani (r. Răcari); Comana (r. Vidra); Periş (r. Snagov). Reg. Constanţa: Constanţa; TuzJa (r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Galaţi. Reg. Birlad: Bîrlad. Reg. Iaşi: Iaşi (Copou), Dl. Repedea, Bîrnova, Coada Stîncii. Aroneanu, Cristeşti, Dumeşti (r. Iaşi); Ilîrlău, Belceşti; Tg. Frumos, Podu Iloaiei; Ţibana (r. Negreşti). V ariabilitatea speciei f. Laggeri (Jord.) Răv. FI. Jud. Iaşi (1940) 53. — F. Laggeri Jord. Pugill. pl. nov. (1852) 7. — Racemul cu flori dese; peduncul mai zvelt. — Reg. Iaşi: Iaşi în cartierul Tătăraşi. R ă s p . gen. : Europa, Siberia, Asia de V.

4. F. parviîlora Lam. Encycl. II (1788)567; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 714. — Fumăriţă. — Kisvirâgu fiistike. — Kleinbliitiger Erdrâuch.— ^ţuMHHKa Mejman. — Ic.: Pl. 13, fig. 5, 5a, b. O. Plantă înaltq. de 10—20 (30) cm, cu una sau mai multe tulpini glabre, glaucescente, culcata» sau ascendente, frunzoase. Frunze peţiolate, bipenate, cu laciniile îngust liniare. Flori de 4—5 mm lungime, în racem erect, scurt. Scpale ovate, aproape întregi, mici, aproape egale cu lăţimea florii, lungi cit 1 /3 din lungimea acesteia fără pinten, caduce. Petale albe, la vîrf roşii sau purpurii. Fruct ovat-sferic, de cca 2 mm în diametru, cu

P Al>AVER ACE AE

10 1

pedicel drept, patul, aproape tot atît de lung ca şi fructul, cu o bracteolă ± ovată, de obicei ± tot aşa de lungă ca şi pedunculul. — V—IX. S t a ţ i u n e a . în locuri însorite, marginea drumurilor, semănăturilor. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Timişoara, în grădina publică a oraşului; Defi­ leul Dunării. Reg. Iaşi: Iaşi. R ă s p . gen. : Originară din Europa de S şi Africa de N. Adventivă în Europa cen­ trală şi la noi.

5 .0 F. Schlcicheri Soyer-Willemet Obs. pl. Fr. (1828) 17; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 713. - F. Wirtgem Schur Enum. pl. Transs. (1866) 38, non Koch. — Fumăriţă. — Schleicher fiistike.— Schleicher’s 'Erdrâuch.— TţuuviHHKa nuiefîxepa. — E x s.: FRE nr. 2864, a, b. — I c .: Pl. 13, fig. 3, 3a, b. O. Plantă înaltă de 10—30 (50) cm, ramificată de la bază, cu 1 sau mai multe tulpini glabre, slab glaucescente. Frunze peţiolate, bipenate, cu laci­ niile scurte, liniar-lanceolate, acute, late de 1—2 mm. Flori lungi de 5 —6 mm, in raceme destul de bogate, la început dense. Sepale 2, cu mult mai înguste decit lăţimea florii şi lungi numai cît 1 /5 parte din lungimea florii nepintenate, ovate, ascuţite, ± dinţate, caduce. Petale externe roşii-roze, rar albe, la vîrf întunecat roşii, cu dungă verde. Fruct sferic, neted,. la vîrf, scurt mucronat, de cca 2 mm lăţime. Pedicel fructifer drept, patul, subţire, lung de 2,5—4 mm, cu bracteole numai cîţ 1 /3 parte din lungimea pedieelului. - V - I X . S t a ţ i u n e a . Prin locuri cultivate, însorite, pe lingă drumuri, mirişti, vii. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Cărei, Foeni (r. Cărei). Reg. Cluj: Sucutard, între Lacu şi Nas al (r. Gherla); Cheia Turzii (r. Turda); Cluj, Floreşti, Nădăşelu (r. Cluj). Reg. Aut. M .: Tîrgu Mureş; Suseni (r. Reghin); Odorhei, Mereşti (r. Odorhei); Racul (r. Ciuc); Zagon (r. Sf. Ghcorghe); Tîrgul Săcuesc. Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Sighişoara; Valea Lungă (r. Mediaş); Sibiu, Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg. Oradea: Oradea; Diosîg (r. Săcueni). Reg. Timişoara: Timişoara; V. Cernei, Mt. Domogled (r. Almaş). Reg. Craiova: Craiova. Reg. Piteşti: Piteşti; Dealu Mare (r. Drăgăşani). Reg. Ploesti: Ploeşti. Reg. Bucureşti: Bucureşti (Chitila); Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa: Constanţa; Basarabi (r. Medgidia); Independenţa (r. Băneasa). Reg. Bîrlad: Cosmesti (r. Tecuci). — Reg. Iaşi: Iaşi. R ă s p . g e n . : Europa centrală, regiunea mediterancenă, partea europeană a U.R.S.S., Caucaz, Siberia de V, Asia centrală.

6. F. Thuretii Boiss. Diagn. pl. or. 2 ser. fasc. I (1854) 15; FI. or. I (1867) 137; Popov in FI. U.R.S.S.. VII (1937) 708. - I c .: Pl. 13, fig. 6, 6a, b. O. Plante înalte de 15—30 cm, ramificate de la bază. Frunze cu lacinii liniar lanceolate, acute. Flori lungi de 9 —10 mm, intens rozee, la vîrf

102

t'I.O lt A I U \ R .

atropurpurii. Inflorescenţa mai lungă decît frunza involucrală. Sepale • 2 , lat ovate, numai cu puţin mai înguste decît floarea, subdentate. Fructe ovat sferice, mucronalc la vîrf, de cca 2 mm în diametru, aproape netede, cu pediceli reflecţi (recurbaţi). — IV—V. S t a ţ i u n e a . Intre tufişuri. R ă s p . i n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Defileul Dunării, Cazane, SviniLa, eovăţ, Plavişeviţa (r. Almaş). Răsp.

gen. :

Dl.

Treş-

Balcani, Asia Mică, Oimeea, regiunea mediteraneeană.

7. F. Kralikii Jord. in Cat. hort. bot. Dijon (1848) 19; in Linn. XXIII (1850) 471; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 709. — F. Anatolica Boiss. in Pinard Pl. de Carie Exs. (1842) n. nud. et Diagn. pl. or. ser. 1. fasc. VIJI (1849) 14. - L*.: Pl. 13, fig. 7, 7a, b. O. Plante înalte de 10—25 cm, cu tulpină simplă sau slab ramificată, glaucescentă. Inflorescenţa aproape de aceeaşi înălţime ca şi frunzele involucrale, neridicîndu-se deasupra lor. Frunze cu lacinii liniar lanceolate, acute. Flori lungi de 5—6 (7) mm, rozee, cu vîrf violet-purpuriu. Sepale 2, lat ovate, puţin mai late decît lăţimea florii, evident dinţate, lungi de 2—2,5 mm. Fructe ovat sferice, obtuze, aproape netede, lungi de cca 1,5 mm, cu pedi­ celi recurbaţi. — IV—V. S t a ţ i u n e a . Tufişuri, locuri cultivate. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timiîoara: Baziaş (r. Moldova Xouă); Defileul Dunării. Reg. Craiova: Yîrciorova (r. Tr. Severin). Răsp.

g e n. :

Balcani, Asia Mică, Crimeea, regiunea mediteraneeană.

x F. Jankae Hausskn. in Flora LVI (1873) 491 ~ rostellata X Schleicheri. Flori lungi de cca 7 mm, relativ înguste. Sepale lungi de 2 mm. Fruct ovat sferic, scurt mucronat; celelalte caractere sînt intermediare între acelea ale părinţilor. Reg. Oradea: Săcueni. Obs .

După unii autori această plantă ar fi numai F. Schleicheri.

Fam. 36. CRUCIFERAE *) B. Juss. in Hort. Trianon. (1759), A. L. Juss. Gen. (1789) LXVII et 237. Plante ierboase, anuale, bisanuale sau perene, uneori semiarbuşti ( Iberis, Alyssum), cu tulpină simplă sau ramificată. Frunze simple, lobate, palmat sau penat compuse, alterne, fără stipele. Frunzele bazale formează uneori rozete iar la speciile pitice de munte sînt adesea adunate în perniţev Perii *) Prelucrată de Acad. E. I. Nyârâdy.

C I U T ] Fii H A K

103

unicelulari, simpli, ramificaţi, cu 2 —4 ramuri sau stelaţi, uneori fixaţi la mijloc, foarte rar multicelulari, glanduloşi. Inflorescenţa racem simplu sau compus, adeseori, cel puţin la început in forma de corimb. Flori fără bractei, cu simetrie radiară, rareori bilateral simetrice (Iberis). Elemente florale libere. Calieiu cu 4 sepale aşezate pe două cercuri, uneori cu baza uşor dilatată (saciformă) sau la vîrf glugate. Petale 4 (rar mai multe), de obicei lung unguiculate (Pl. 25, fig. lb, 2b), aşezate pe un singur cerc, în cruce (de unde şi numele familiei); excepţional lipsesc sau se dezvoltă inegal (Pl. 67). Staminc 6, pe 2 cercuri; 2 externe, mai scurte, aşezate în plan trans­ versal (numite şi laterale) şi 4 interne, mai lungi, aşezate în plan median (numite şi mediane), uneori prevăzute cu dinţi sau apendici în formă de aripi membranoase (Pl. 57, fig. 2a, 4b). La baza staminelor se găsesc glande nectarifere verzui, în număr variabil, ca mici proeminenţe în formă de per­ niţă, de con, de inel sau filiform alungite (Pl. 14, fig. 1—55). Gineceu superior, format din 2 cârpele concrescute, bilocular. Fructul silicvă, daca este cel puţin de 3 ori mai lung decît lat (Pl. 16, fig. lb) sau siliculă, dacă este mai scurt decît de 3 ori lăţimea lui (Pl. 22, fig. 2c, 2d). Stigmat sferic, uşor (rar mai adînc) bilobat (Pl. 24, fig. 2b). La maturitate, fructul se deschide de jos în sus prin 2 valve. Silicva, respectiv siliculă, este des­ părţită în 2 loje printr-un perete fals, membranos, de origine placentară, numit septum. Septumul poate fi de lăţimea valvelor (latisept), cînd fructul este comprimat dorsiventral (Pl. 49, fig. 3a, 4a, Pl. 58, fig. Ic, 2b), sau mult mai îngust decît valvele (angustisept) cînd fructul este comprimat dinspre margini (Pl. 20, fig. 3b); După desfacerea valvelor şi împrăştierea seminţelor, placentele întărite de obicei cu anumite ţesuturi, rămîn şi mai departe intacte, formînd un cadru (replum) în care este întinsă membrana septumului (Pl. 53, fig. Ic). Fructele sînt uneori indehiscente. In acest caz, silicva polispermă nearticulată după coacere se rupe transversal în bucăţi neregulate f Rapkanus sativus, Pl. 83, fig. lb), iar dacă este articulată prin pereţii transversali (lomenta), se rupe în părţi egale ( Rapkanus Raphanistrum, Pl. 83, fig. 2b). Siliculă indehiscentă monospermă poate fi necomprimată, globuloasă sau de altă formă (Pl. 82, fig. lb, Pl, 64, fig. 3b). Sămînţa poate fi de mai multe feluri, după poziţia embrionului recurbat. Această poziţie a servit că bază la sistematizarea veche a Cruciferelor. Poziţii şi forme mai importante ale părţilor cmbrionale sînt: 1. cotiledoane plane, radicula se reazimă longitudinal, pe mijlocul lor (embrion notoriz, Pl. 15, fig. lb, 2c, Pl. 18, fig. Ic, Pl. 64, fig. 3c); 2. cotiledoane plane, cu radicula aşezată pe marginea laterală a cotiledoanelor (embrion pleuroriz, Pl. 62, fig. 5b); 3. cotiledoanele ± îndoite longitudinal şi suprapuse, iar radicula aşezată tot pe axa longitudinală a cotiledonului (embrion ortoploc, Pl. 77, fig. ld , Pl. 81, fig. Ic, Pl. 83, fig. 2c); 4. Cotiledoane dublu îndoite longitudinal, cînd marginile Jor se îndoiesc din nou spre interior; 5. cotile­ doane prelungite, îndoite de-a curmezişul odată (Pl. 64, fig. 2c), de două ori sau înfăşurate spiralat (Pl. 22, fig. Ic). Este caracteristică pentru Crucifere formarea unor celule cu mirozină aşezate în mezofil (Pl. 37, fig. 10), sau în leptom (Pl. 37, fig. 11, 12). Aceste celule, cu ocazia strivirii ţesutului, produc esenţa de muştar. Familia Cruciferelor cuprinde aproape 3000 specii, răspîndite pe supra­ faţa întregului glob pămîntesc. în R.P.R. se găsesc aproximativ 185 specii.

FLORA R .P.R .

104

Obs.: Cruciferele formează o familie care numai foarte greu poate fi orînduită într-un sistem natural, pe baza principiilor filogenetice. Sistematizarea familiei a fost mult timp artificială. Linne (1753), Adanson (1763) şi Grantz (1769) au clasificat-o după forma fructelor, fiecare cu cîte o schimbare. R. Brown (1812) şi De Candolle (1821) au avut în vedere forma embrionului. Sistemul lor a dominat multă vreme. Sistemul lui Velenovsky (1883), Bayer (1905) şiCalestani (1908) s-a bazat pe forma foarte variată a glandelor ncctarifere. Schweidler' (1905) a sistematizat Cruciferele după aşezarea celulelor cu mirozină, iar Prantl (1891) după forma stigmatelor şi a perilor, precum şi a unor proprietăţi histologice. Toate aceste însuşiri care au servit drept, bază la clasificări, sînt din punct de vedere sistematic de mare importanţă, ele însă nu pot servi ca bază pentru o privire generală asupra legăturilor de rudenie şi asupra dezvoltării filogenetice a Cruciferelor. Prima încercare, pentru crearea unui sistem natural, a fost cea a lui Ilayek (1911). Principiile cardinale ale lui Ilayek sînt şi astăzi valabile, totuşi nici el n-a reuşit să redea relaţiile filogenetice dintre grupuri. Tot aşa nu sînt îndeajuns reprezentate faptele şi succe­ siunile de desvoltare nici în sistemul lui O. E. Schulz (1936), pentru care motiv Janchen —

P l a n ş a 14. — Forma şi poziţia glandelor nectarifere din florile unor specii de Crucifere, reprezentate in diagrame parţiale, după îndepărtarea învelişurilor florale. Sub fiecare diagramă parţială se găseşte desenul în profil al staminelor şi nectariilor din primul plan al florii respective, privite atît din lăLuri, cit şi din faţă. Toate figurile cu 3 stamine sînt văzute din planul lateral, iar cele cu cîte 4 stamine din direcţia planului median. Ovarul şi celelalte stamine din planul al doilea nu sînt, reprezentate în profile. în diagramele parţiale desenate în această planşă, planul median al florii (care separă 3 stamine întregi deasupra şi 3 dedesubtul lui) este imaginat orizontal. Fiindcă acest plan în diagrama completă a florilor de obicei se imaginează în poziţie verticală, se poate obţine această poziţie dacă planşa este învîrtită cu 90° spre dreapta sau spre stînga. Toate figurile sînt schematizate şi mărite. Figurile de la nr. 1, 2, 8, 9, 16, 17, 32. 33, 43, 48 şi 49 sînt desenate după literatură fără profile; toate celelalte sînt executate după natură. Figurile aparţin următoarelor specii: 21. 22. 23. 24. 4. Alliaria officinalis (după 25. Nyâr.) 26. 5. Isatis praecox 27. 6. B un ias orientalii : 28. 7. Erysimum pannonicum ' 29. 8. Chorispora tenella i 30. 9. Euclidium syriacum (31. 10. Matthiola annua [ 32. 11. Hesperis matronalis (2 33. diagr.) 34. 12. Ckeiranthus Cheiri 35. 13. Armoracia rusticana 36. 14. Barbaraea vulgarii 37. 15. Dentaria bulbijera 16. Arabii alpina 38. 17. Cardamine impatiens 18. Dentaria glandulosa 39. 19. Arabis hirsuta 40. 20. Cardaminopsis arenosa 1.

A llL a r ia o f ji c in a lis

(după

Schulz)

2. Sisymbrium altissimum 3. Erysimum diffusum

Turritis glabra Rorippa arnphibia » austriaca » silvestrii * pyrenaica Berteroa incana Lunaria biennis Alyssoides graeca Alyssum Wicrzbickii » saxatile » murale Draba carinthiaca Peltaria attiacea Iberis sempervirens Biscutella levigata C a p s e lla B u r s a - p a s to r is

Neslia paniculata (2 diagr.) Aethionema recurvum (Gr. Bot. Cluj) Lepidium campestre L e p id iu m D r a b a

41. 42. 43. 44. 45.

| 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55.

Thlaspi arvense Thlaspi Kovatsii Conringia orientalis Diplotaxis muralis Diplotaxis tenuiiolia (la baza staminei scurte a profilului din dreapta glanda nu se vede. Corect este ca la fig. 46 profilul din stînga\ Brassica olcracea » e lo n g a ta Erucastrum nasturtiifolium Crumbe Tataria Brassica Rapa Sinapis arvensis Eruca sativa Cakile maritima Rapistrum perenne Rapkanus sativus i’Z diagr.)

PLANŞA 14

C RU CII-ÎSu.\îs

107

după alîLea încercări de sistematizare — a publicat (1942) un nou sistem, pe care îl urmăm şi noi. Dintre operele mai noi din Uniunea Sovietică. Flora U.R.S.S. voi. VIII (1939) se ocupă cu sistematizarea Cruciferelor, avînd în vedere toate operele amintite. Sistemul Cruciferelor din Flora U.R.S.S. se potriveşte mult cu cel mai nou al lui Janchen. Tribu­ rile sînt identice, în afară de tribul hlrysimeae şi Drabeae, pe care FI. U.R.S.S. le are în plus şi pe care Janchen lc-a înglobaL în tribul Hespcridcae, respectiv în Alysseae. Ca să înţelegem mai bine descendenţa speciilor, adică formarea unora din altele şi asLfel să putem aprecia valoarea filogenetică a sistemului, prezentăm pe scurt — ca exem­ plu -- expunerea lui Janchen, referitoare la modificarea şi transformarea fructelor de Crucifere. Din silicva originală, străveche, s-a format prin scurtare;, siliculă cu scptuinul lat, cilindrică sau turtită dinspre valve. O formă neevoluată, este cea cu septumul îngust (angustisepta), care prin creşterea şi formarea valvelor în diferite moduri a suferit multe •schimbări. Ca un ultim membru al acestor dezvoltări, este siliculă care se despică longi­ tudinal în 2 părţi, fiecare monospermă şi indeshisccntă (Biscutella). Din silicva de tip străvechi, s-a putut dezvolta o silicvă cu rostru mai scurt sau mai lung, indehiseenl, care la început era fără sămînţă, apoi s-a dezvoltat cu una sau mai multe seminţe, aşa îneît pe urmă s-a ivit o diferenţă esenţială între partea valvară şi partea rostrală a silicvei. Pe calea degenerării totale a părţii valvare şi prin dezvoltarea pereţilor transversali în rostrul multisperm, s-a format silicva articulată (lomenta). Pe de altă parte, dintr-o silicvă de tip străvechi, nerostrată, devenită indchiscentă, prin împărţirea interiorului său prin pereţi transversali s-a putui Turma o silicvă articulată, cu alte caractere decît la cea amintită. Prin degenerarea părţii valvare a silicvei, rămînînd partea rostrală cu una sau cu puţine seminţe, s-a format o nuca de formă cu totul specifică. Mai adeseori însă se nasc nuci din fructele indehiscente, scurte, nerostrate, pe calea transformării lor în diferite moduri. Se găsesc nuci la diferite grupuri ale Cruciferelor, întotdeauna insă ca un ultim stadiu al seriilor de dezvoltare. Cînd însă un fruct rostrat are atît în partea valvară, cît şi în partea rostrală una sau puţine seminţe şi rămine indehiscent, iar pe urmă se separă j_ unele de altele, avem dc a face cu o silicvă biarticulatâ (Cakile) ctc. Descendenţa Cruciferelor este lămurită şi prin dezvollarea altor organe, de exemplu a embrionului din sămînţă, sau prin situaţia glandelor necLarifere. Plantulclc seminţelor la Cruciferele străvechi aveau stadiul cel mai simplu de embrioni notorizi, respectiv cotiledoane incumbentc, adică cu radicula în poziţie dorsală faţă de cotiledoane. Din acestea au urmat plante cu embrioni pleurorizi, respectiv cotiledoane acumbenle, avînd radicula în poziţie laterală, aşezată la marginea cotiledoanelor. O tran­ ziţie au însemnat tipurile cu embrioni no torizi dislocaţi, unde radicula este aşezată între marginea şi mijlocul cotiledonului. Tot din embrionii notorizi pot deriva tipurile cu coti­ ledoane îndoite longitudinal şi suprapuse, unde radicula e aşezată în şanţul îndoirii (ortoploc). O altă Lranziţie o reprezintă tipul cu cotiledoane îndoite, dar nesuprapusc, care se poate considera ca o trecere între tipul notoriz şi cel ortoploc. Un alt stadiu în dezvol­ tarea lor îl reprezintă cotiledoanele dublu îndoite longitudinal, cînd marginile cotiledoa­ nelor îndoite se îndoiesc din nou spre interior. Plecînd de la embrionii notorizi, putem ajunge la tipuri cu cotiledoane transversal Îndoite, apoi dublu îndoite transversal în forma de S, sau înfăşurate spiralat. în privinţa nectariilor se consideră ca tip străvechi, nectariile in formă de inel unitar, nefragmentat. Din această formă s-au dezvoltat tipuri cu diferite moduri de fragmen­ tare şi micşorare a nectariilor, precum şi separarea lor în grupe laterale şi mediane.

108

FLORA R.P.R.

Janchen, în sistemul său, a împărţit familia Cruciferelor în 0 triburi, care sc succed potrivit gradului lor de dezvoltare filogenetică. în acest sistem sc consideră ca formă mai veche aceea care are fructul lung, dehiscent, cu multe seminţe, ncrostrat, cu embrion notoriz, glanda nectariferă în formă de inel închis, perii simpli, stigmatul ± globulos, etc. Cruciferele cu fructe scurte (silicule) sau indehiscente (nuci, Iomente), rostrate, cu replum îngust, glande nectarifere desfăcute, peri ramificaţi, embrioni pleurorizi, etc.. reprezintă forme mai recente de dezvoltare. Se consideră drept tip mai vechi tribul Sisymbrieae, care astfel stă la începutul acestui sistem. Toate celelalte triburi ca Hesperideae, Arab ideae, A lyaseae, Lepidieae şi Brassiccav. descind din grupele variate ale Lrilmlui Sisymbrieae. I m p o r t a n ţ a C r u c i f e r e l o r . Familia Cruciferelor arc o însemnătate, foarte marc în legătură cu viaţa oamenilor. Făcînd abstracţie de cîteva specii (de exemplu Muştarul de cîmp, Ridichea sălbatică, etc.), care prin răspîndirea lor extraordinară, devin pentru agricultură buruieni dăunătoare, precum si de cele cîteva specii, care sînt consi­ derate ca plante otrăvitoare (de exemplu Micsandra sălbaLică Erysimum crepidijolium, despre care se afirmă că este otrăvitoare pentru gîştc şi Diplotaxis crucoidcs, deasemeni toxică, pentru oi), în general majoritatea speciilor de Crucifere ne aduc multe foloase. Observînd utilitatea lor, omul a cultivat cîteva din ele încă din antichitate. Printre Cmcifere sînt unele care constituicsc alimente propriu zise, altele servesc drept condimente, altele ca substanţe medicinale. Se pot obţine din ele uleiuri de prima calitate pentru alimentaţie şi industrie şi în fine, unele constituiesc frumoase şi plăcute flori din grădinile noastre. în scopuri alimentare se cultivă felurite soiuri din genul Brassica, de exemplu Napi. Napi cureceşti cu rădăcina cărnoasă. Se mai cultivă pentru rădăcina lor Crambe tataria şi Ilreanul. Pentru tulpina ei îngroşată, cărnoasă, se cultivă Gulia, iar.pentru inflorescenţa şi ramurile devenite îndesuite şi cărnoase, Conopida. Frunzele tinere ale multor Cruciferese pot întrebuinţa ca salată, astfel este chiar şi buruiana Muştarul de cîmp, amintit mal sus. Ca aliment sănătos şi cu spor, se cultivă în toată lumea diferitele soiuri ale Verzei, cum sînt: Varza de iarnă, Varza creaţă, Varza de Bruxel, Varza roşie. Din seminţele a numeroase specii de Crucifere se pot extrage uleiuri comestibile sau industriale. în cultură întilnim mai multe specii oleifere, însă şi unele buruieni, ca de exem­ plu Traista ciobanului, Punguliţa de cîmp, care ne pot da un ulei bun pentru iluminat sau pentru uns maşinile. Din seminţele măcinate ale unor Crucifere se prepară muştarul, care este un condiment mult folosit. Uleiul de muştar este un medicament folosit din timpurile cele mai vechi. Frunzele de Cocklearia officinalis au fost întrebuinţate cu succes sontra scorbutului; din această plantă se mai poate obţine sodă (COsNa2). Din seminţele măcinate se prepară cataplasme întrebuinţate ca revulsiv sau contra bolilor reumatice. Drobuşorul (isaJi*-) a servit multă vreme în Europa la prepararea vopselei indigo, pînă cînd indigoul sintetic i-a luat locul. Multe specii de Crucifere au atras atenţia omului prin frumuseţea lor, şi astfel au fost plamate în jurul caselor. Varza roşie creaţă, prin frunzele sale întunecate şi încre­ ţite serveşte ca plantă decorativă. Poporul nostru cultivă o mulţime de Crucifere pentru florile lor atrăgătoare; prin cultură, unele au fost transformate în plante cu flori învoalte şi de culori diferite. Astfel, una dintre cele mai plăcute plante ale poporului nostru este Micsandra (Matthiola) şi Mieşuneaua ruginită (Cheiranihus). Atlt în grădinile rurale, cit şi în cete orăşeneşti, mai putem vedea Nopticoasa (Hesperis matr.), diferite soiuri de Iberis (Lilicele, Limba mării). Apoi Pana zburătorului (Lunaria)t datorită florilor sale fru­ moase, cît şi siliculelor mari, turtite, cu peretele fals argintiu. Dintre soiurile de primă­ vară găsim plantate, mai ales pe stîncăriile artificiale si speciile cu inflorescenţa exu­ berantă din genurile Erysimum şi Alyssum.

109

r.ntU FiiisAK

Determinarea

genurilor

1 a

Fructul silicvă, care este de mai multe ori mai lungă decît lată (Pl. 48, fig. lb. 3a). Proporţia între lăţime şi lungime se poate observa ± şi la ovarul din floare ..................................................... .. 2 1 b Fructul siliculă, care este cel mult de 3 ori mai lungă deît lată (Pl. 53 fig. Ic, ld, Pl. 55 fig. Ic). Cîteodată siliculă plantelor Cakile şi Isatis stă între aceste două tipuri de fructe. (Pl. 33, fig. 1, Pl. 21, fig. 2a, 3a)......................................................... ...................................................35

2 a 2 b

Silicvă indchiscentă, cilindrică sau ± conică, cu conţinut spongios, uneori gîtuită între seminţe în formă de mărgele. (Pl. 83, fig. lb, 2b). Flori roşii sau alb u rii................................................................................ 3 Silicvă dehiscentă, deschizîndu-se de jos în sus................ .............. 4

Frunzele superioare, tulpina şi inflorescenţa cu peri glanduloşi erecţi. Silicvă gîtuită între seminţe. Seminţe aripate.......... 151. Chorispora 3 b Plantă fără peri glanduloşi, glabră sau cu peri simpli. Silicvă ± cilin­ drică, spre vîrf conică, cu conţinut spongios, uneori gîtuită între seminţe în formă de mărgele........................................... 192. Raphamis 3 a

a b

Flori galb en e................................................................................................ 5 Flori albe (rar cu nuanţe albe-gălbui), roşii sau violacee.............. 20

5 a 5 b

Perii, cel puţin în parte ramificaţi, cîteodată bifurcaţi, fixaţi la mijloc (ca acul magnetic) si strîns alipiţi de plantă (Pl. 23, fig. la, 2a, Pl. 25, fig. la, 2c) ! .................................................................................. 6 Peri simpli, neramificaţi sau (la Arabis) stelaţi................................... 9

6 a 6 b

Frunze în'general compuse, ± penat sed a te.............. 142. Sisymbrium Frunze întregi, cel mult cu marginea puţin sedată ....................... 7

7 a Caliciu pe marginea superioară brun-roşietic. Corola brună sau galbenă închis, odorantă. Stigmat bilobat, cu lobii ± erecţi. Sămînţă turtită, aripată........................................................................................ Cheiranthus 7 b Caliciu verde sau gălbui. Corola de un galben viu sau palid. Lobii stigmatului patenţi. Sămînţă globuloasă sau abia turtită, neari­ p a tă 8 8 a

Silicvă patrunghiulară sau cilindrică, mai lungă de 3 cm; stil de 1—3 mm lungime ........................................................... 148. Erysimum 8 b Silicvă comprimată, patrunghiulară, lungă de 1—2 {2^j2) cm, cu pedicel foarte scurt; stil de 3 —7 mm lung (Pl. 29, fig. 2, 3 )___ 149. Syrenia 9 a

Silicvă terminată într-un rostru mare şi ± turtit (Pl. 78, fig 1 b, 2 b ; vezi şi Brassica) ................................................... ; .................................. 10 9 b Silicvă terminată cilindriform sau conic, fără un cioc evident (Pl. 76, fig. la, 2a) ................................................................................................ 11 10 a

Dosul valvelor carenat şi fără nervură laterală. Silicvă alipită pe axa inflorescenţei, cu seminţe turtite, biseriate (Pl. 33, fig. 3, 3b) 186. Eruca 10 b Valve necarenate, însă cu 3 nervuri. Seminţe uniseriate, globuloase. 185. Sinapis (alba)

110

F L O R A l î. F .R .

l i a Silicvă terminată }: c o n ic .................................................................... 12 11 b Vîrfui silicvei nu e conic sau se termină cel mult cu un stil cilindric

......................................................................................................14

12 a Valve 3 —5-nervate ............................................................... 185. Sinapis 12 b Valve 1-nervate ....................................................................................... 13 13 a Plantă 1—2-anuală. Itostru lung, adeseori mai lung de 10 mm. Săminţă globuloasă................................................................... 184. Brassica

13 b Plantă anuală, bisanuală sau perenă. Rostru scurt, conic. Sămînţă alungită ........................................................................... 187. Erucastrum

14 a Valve fără nervuri................................................................... 154. Rorippa 14 b Valve 1—3-nervate, uneori multinervate ........................................... 15 15 a

Valve 3 sau multinervate.......................................................................

16

15 b Valve uninervate, cel mult la bază se observă o nervură laterală puţin evidentă, sau cu o reţea de nervuri (la Arabis)...................... 17

16 a Frunze tulpinale amplexicaule, cu margini întregi, glabre. Silicvă ± 4 sau 8-unghiulară (Pl. 72, fig. 2b, 3b)...........................182. Conringia

16 b Frunzele nu sînt amplexicaule, însă dinţate sau seetate. Silicvă ± cilindrică........................................................................... 142. Sisymbrium

17 a Seminţe uniseriute (Pl. 16, fig. lb, Pl. 19, fig. Ic)........................... 18 17 b Seminţe biseriate (Pl. 32, fig. Ic, Pl. 33, fig. 3b ).. 183. Diplotaxis 18 a

Flori la noi, albe, verzi-alburii sau de un galben-deschis. Silicve lungi, arcuit pendule. Frunze amplexicaule...................... 161. Arabii? 18 b Flori de un galben viu. Silicvele nu sînt pendule. Frunzele nu sîn t. amplexicaule................................................................................................10

19 a Plantă complet glabră, cu frunze superioare întregi sau lobate, la bază sagitate ................................................................................ 153. Barbaraea

19 b Cel puţin tulpina e păroasă. Frunze penat seetate, nesagitate 187. Erucastrum

20 a Silicvă eilindro-conică, groasă, rostrată, indehiscentă, cu conţinut spongios (Pl. 83, fig. lb ) ...............................: ......................192. Raphanus

20 b Silicvă subţire, cilindrică, patrunghiulară sau turtită, dehiscentă, fără conţinut spongios .................................................................................... 21

21 a Stigmat în formă de sul sau din 2 lobi erecţi, strîns alăturaţi (Pl. 24, fig. 2b, Pl. 32, fig. 3 )...................................’...............................’.. 22 dccurenţi ............................................................................................................ 24

21 b Stigmat capitat, obtuz sau slab bilobat, uneori cu lobi ± 22 a Stigmat în formă de sul. Plantă lipsită de peri glanduloşi

Malcolmia

22 b Stigmat cu 2 lobi ± paraleli, plani, erecţi, cel puţin la vîrf puţin patenţi (Pl. 32, fig. 3, Pl. 24, fig. 2b)...................... '........................... 23

23 a Plantă suriu tomentoasă. Lobii stigmatului gheboşi pe partea exte­ rioară, mai tîrziu ± divergenţi.. Sămînţă turtită (Pl. 32, fig. 3) Matthiola

G U l‘ >. Reg. Suceava: Iacobeni (r. Vatra Dornei). 2 b Cel puţin frunzele inferioare lirat sectate..................................................................... 3 3 a Frunze cu auricule iniei sau neauriculatc, sectate, cu segmente ± patente, acuteşi dinţate, numai cele inferioare lirate. cu segmente rotunjite var. terrestris (Tsch.). — Nast. terrestre Tsch. in Flora XXIII (1840) 708. —R. artnoracioides var. Dacica Borb. l.c. 53. — R. terrestris Fuss Fl .Transs. exc. (1866>

CRUCIFERAE

237

47. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului şi şesul Nădăşelului (« Nâdastere ») (r. Cluj); parcul oraşului Dej. Reg. Ploeşti: Cîmpina. 3 b Frunze cu auricule mari, obovate, atenuate; cele inferioare şi mijlocii lirat penate, cu segment terminal mare, cele superioare adînc segmentate, cu segmente ± patente, întregi, nedinţate var. pinnatiîida (Tsch.) Borb. 1. c. 46. — Nast. terr. p. pinnatifidum Tsch. in Flora 1. c. 711. — R. armorac. f. ambigua Borb. 1. c. 54. — R. lerrestris var. eupinnaxifida Borb. l.c. 48. — Brackylobus barbaraeoides Schur Sert. (1853) nr. 173. — Br. anceps Schur Enum. pl. Transs. (1866) 40. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului; Aiud. Reg. Aut. M .: Tg. Mureş. Reg. Stalin: Cristian (r. Stalin); Valea Lungă (r. Mediaş); Sibiu, Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Oieşdea, Galda de Sus (r. Alba); intre Deva şi Zam, Hărău (r Ilia); Hunedoara. Reg. Arad: pe malul Mureşului la Arad; Bocsig (r. Ineu); Sebiş pe arături umede (r. Gurahonţ).

9. x R. laeta Nyâr. et Prod. sp. hybr. nova in Add. III, pag. 642 Kerneri x silvestris. — I c .: Pl. 37, fig. 5. 4. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă pînă la 45 cm, netedă, glabră, cilindrică, adeseori tuf os ramificată de la bază, cu ramuri lungi. Toate frunzele glabre, netede, ± lung peţiolate, adînc aripat sectate; cele inferi­ oare lungi de 5 —8 cm, late de 10—17 mm, cu segmente lanceolate sau alungit lanceolate, întregi sau cu 1—2 dinţi obtuzi, cu racbisul îngust sau lat de 2—4 mm, aripat; cele mijlocii şi superioare asemănătoare, ± scurt peţiolate, neauriculate, cu segmente mai înguste, liniar lanceolate sau liniare, cu margini întregi (foarte rar cu 1—2 dinţi), acute, în număr dc 2—4, cu racbisul abia aripat; uneori perechile superioare confluente. Ramuri terminate în raceme de flori, la început dense, la fructificaţie foarte alungite. Flori destul de mari, galbene-aurii. Sepale lungi de cca 2,5 mm, lat eliptice, galbene-verzui. Petale lungi pînă la 4 mm, obovat cuneate. Silicve variabile; uneori asemănătoare cu cele de la R. Kerneri, lungi de 3 —4 mm, pe pediceli lungi de 6—7 mm; alteori asemănătoare cu cele de la R . silvestris, lungi de 7—13 mm, drepte sau arcuite, pe pediceli lungi de 7 mm. Obs . Acest hibrid a fost întiia oară studiat pe un bogat material din şesul Tisei (Gom. Bezdan din Jugoslavia). La noi a fost observat în următoarele localităţi: Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean). Reg. Oradea: Mărţihaz, Gara Radvan (r. Oradea). Reg. Craiova: Craiova în parcul oraşului, Islazul Popoveni, Lascăr Catargiu, mocirlele dintre Craiova şi Creţeşti, Breasta (r. Craiova); Coţofeni (r. Filiaşi).

10. X R. barbaraeoides (Tsch.) Cel. Prodr. Fl. Bohm. III (1875) 458 — islandica x silvestris. — Nast. barbaraeoides Tsch. in Flora X X III (1840) 713. - I c .: Pl. 40, fig. 1, la, Pl. 37, fig. 9. Plante variabile, neramificate sau ramificate de la bază. Tulpină de obicei subţire, erectă, fără stoloni, ± fistuloasă, comprimabilă sau abia comprimabilă şi în acest caz muchiată. Frunze variabile, la bază de obicei auriculate, adînc penat sectate, cu segmente dinţate, cel terminal mai mare, ovat lanceolat, dinţat sau lobat. Silicve lungi de 7—8 mm, late de 1—2 mm, slab arcuite, pe o parte mai bombate decît pe cealaltă, cu stil foarte scurt sau aproape lipsă, amintind pe cele de la R. islandica, de obicei mai scurte decît pedicelul patent. Planta se aseamănă adeseori cu R. armoracioides,

238

FLORA R.P.R.

de care se deosebeşte în special prin silicvele mai lungi, caracter de la R . silvestris. S t a ţ i u n e a . Prin livezi umede, pe malul rîurilor, nu prea frecventăR ă s p . î n ţ ar ă: Reg. Baia M .: pe cimpuri şi grădini; Cărei. Reg. Cluj: Cluj pe rial Nădăşcl, la Finaţc, la Ferma Inst. de Agricultură, Răcătău (r. Cluj); Aiud; Dej lîngă Someş; Mogoşeni între Beclean şi Nimigea de Sus (r. Năsăud). Reg. Craiova: Craiova în parcul oraşului. Reg. fast.: Repedea (r. Iaşi). Reg. Suecava: Cîmpulung. Variabilitatca hibridului 1 a Silicvă groasă dc 1—2 mm. cca de lungimea pedicelului var. typica. Nyâr., var. nova in Add. III, pag 643. 1 b Silicvă mai subţire, groasă de cca 1 mm..................................... .*............................. 2: 2 a Frunze nedivizate, numai puţin incize. Silicvă liniară, de cca 8 mm lungime, cu puţin mai scurtă decît pedicelul. Stil alungit, de 1,5 mm lungime. var. căpillipcs Borb. in firt. term. tud. kor. IX, XV (1879) 28, 31. — Reg. Cluj: Aiud pe malul Mureşului. Reg. Hunedoara: Deva. 2 b Frunzele inferioare lirate, cu segmente inciz dinţate, distanţate, cele superioare aripat seclate, unele cu segment terminal mare. Silicve liniar elipsoidale, lungi aproapecît jumătatea pedicelului, adeseori amesLecate, scurte cu lungi var. Reiclienbacliii Ivnaf in Opiz Sezn. (1852) 68, n. nud. pro gp. ex Simk. in Akad. Kozl. XVI (1879) 89, 91. — R. uliginosa Simk. in MNL II (1878) 147; Enum. Fl. Transs. (1886) 72. — Reg. Baia M .: Cărei. Reg. Cluj: Fînaţele Clujului şi rîul Nădăşel, malul Someşului (r. Cluj); între Ciucea şi Pocni (r. Huedin); Cheia Tur/.it (r. Turda); Aiud. Reg. Aut. M .: Căpîlniţa (r. Odorhei). Reg. Stalin: Predeal (r. Stalin); Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Oradea: la marginea păd. de la Seleuş şi Chirişid (r. Oradea). Reg. Arad: Pâuliş prin vii la « Tovisegyhăza » (r. Lipova). Reg. Craiova: Lunca Craiovei. Reg. Iaşi: Dorobanţu, Dl. Repedea (r. Iaşi). f. astylis (Rchb.). — JSast. astyhn Rchb. Fl. germ. exc. III (1832) 684; IcFl. germ. II (1837-38) 15, tab. LV, fig. 4369. — Frunze Urate, cu segmente i egale, ovat lanceolate şi lobul terminal mare, rotund ovat, toate egal şi dur dinţate. Silicvă cilindrică. Stilul aproape lipseşte. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului, Apahida (r. Clui); Borşa, Răscruci şi Bonţida (r. Gherla). f. pubcscens (Borb.). — R. astylis Rchb. var. pubescens Borb. in MTK XV (1878) 190; Iiîrtek. term. tud. kor. IX XV (1879) 27, 45. — Frunze pubescente, ± auriculate. — Reg. Cluj: Cheia Turzii (r. Turda); Aiud în zăvoiul Mureşului. f. pleiodbnta (Borb.). — R. Reichenbachii var. pleiodonta Borb. Ertek. l.c, 27, 43. — Frunze asemănătoare cu cele de la R. silvestris, însă cu segmentele des inciz serate; lobul terminal rombic, des şi pectinat inciz, cu segmente îndreptate înainte. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului. f. umbrosa ţBorb.). — R. Reichenbachii var. umbrosa Borb. Frtek. l.c! 27, 43. — Frunzele inferioare lirate, cu segmentele apropiate, late, cu margini ± întregi. Silicve scurte. Flori mai mici. Are înfăţişarea exemplarelor scunde de R. silvestris. — Reg. Timişoara: Hînca Camena deasupra Băilor Herculane (r. Almaş). f. uliginosa (Simk.). — Mast. armorac. var. uliginosum Simk. in MTK XVI (1881) 84, 94. — Frunze divizate în lacinii îngust liniare. Prin aceasta se aseamănă P l a n ş a 40. — l. X Rorippa barbaraeoides (Tsch.) Cel., la. părţi florale. — 2. x R. prostrata (Berg.) Sch. et Th., 2a. părţi florale. — 3. x R. hungarica Borb. var i dacica (Grec.), 3a. părţi florale. — 4.x A*. Turczaninowi Czern., 4a. părţi florale.

PLANŞA

—1 / 7 \ /[\ □ I A . j . lJ fii \ / I li Ţ ( \ / V t 11 J «i *i* /15 1MJ_ J □

W

r.UUCIFERAE

211

cu -R. Kerneri, de care uşor se poate deosebi prin slilele foarte scurte, lungi abia cît lăţimea fructului. — Reg. Oradea: pc ogoare şi lingă păduri la Seleuş (r. Oradea). Obs . 1. Mai este publicată f. arenâria (Knaf.). — Nast. Reichenbachii var. arenaria Knaf in Opiz Sezn. (1852) 68, n. nud. ex Simk. in Akad. Kozl. X V I (1879) 94 — dar fără descriere — din localităţile următoare:Reg. Cluj: Aiud. Reg. Oradea: Oradea în partea de V. la «Osigât». Reg. Timişoara: Armeniş (r. Caransebeş). Obs . 2. Amintim încă 2 forme rare, controversate, care după Borbâs (l.c.) aparţin la R. barbaraeoides (Tsch.) Cel., iar după Siinonkai (Kn. Fl. Transs. (1886) 72) aparţin la R. armoracioides (Tsch.) Fuss: f. macrostylis (Tsch.). — Nast. barb. 3. macroslylum Tsch. in Flora X X III (1840) 713. — R. barb. var. eusiliquosa Borb. 1. c. 28, 45. — Frunze inferioare lirat penate, cele superioare inciz sau adînc penat fidate, cu segmente îndreptate înainte, cele supreme cuneate, adînc dinţate. Stilul lung. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului; Gherla; Aiud. • f. auritula (Borb.). — R. Reichenbachii var. auritula Borb. Ertek. 1. c. 43. — Frunze mijlocii şi superioare cu auricule mari, amplexicaule. Racem scurt, dens. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului.

11. x R. neogradensis Borb. in islandica, — I c .: Pl. 42, fig. 1, 2.

MTK XV

(1878) 198 — austriaca

x

4. Tulpină erectă, la bază lemnoasă, înaltă de 30—55 (60) cm, netedă sau muchiată, la planta clasică îngust cilindrică, în partea inferioară pubescentă, ramificată la vîrf sau începînd dc la mijloc. Frunze accentuat auri­ culate, atenuate în peţiol aripat de dimensiuni foarte variate, lungi de 4—16 cm şi late de 1,5—5 cm. Frunze inferioare şi mijlocii penat fidate sau partite, cu rachisul lat aripat. Segmentele distanţate; cele inferioare orizontal patente, cele mijlocii îndreptate înainte, ovat lanceolate sau oblanceolate, dinţate, cele superioare confluente într-un segment terminal mare, dur sau lobat dinţat, cu dinţi acuţi. Frunze superioare mai mici, obovat lanceolate, adînc inciz dinţate sau lobat fidate, cu dinţi inegali, adeseori în partea inferioară cu o pereche de dinţi mai mari, patenţi. Inflorescenţă deasă, mai tîrziu alungită, cu flori de mărimea celor de la R. austriaca. Siliculă tînără globulos elipsoi­ dală, cel mult de 2 ori mai lungă decît lată, de aceeaşi lungime cu stilul sau puţin mai lungă decît acesta. Exemplarele găsite în R.P.R. diferă puţin de exemplarele clasice prin: tulpina compactă (nu fistuloasă), siliculă puţin alungită, şi nu exact globuloasă, mai lungă sau egală cu stilul şi nu mai scurtă decît la planta clasică. V a r i a b i 1i t a l e a h i b r i d u l u i var. balşânsis Nyâr. ct Prod., var. nova în Add. III, pag. 643. — Ie. : PI. 42, fig. 2, 2a, b. — Plantă zveltă, ramificată numai la vîrf. Frunze inferioare lungi de cca 4—9 cm, i scabre pe dos, în jumătatea inferioară regulat penat partite, în partea superioară lat ovate, dur dinţate. — Reg. Craiova: lîngă Balş. var. dejensis Nyâr. et Prod. var. nova in Add. III. pag. 643. — Ic. : Pl. 42, fig. 1, la, b. — Plantă mare, luxuriantă, ramificată de la mijloc, cu frunze mari, lungi pînă la 16 cm şi late pînă la 5 cm, atenuate în peţiol lat aripat, cu auriculă lată de 5—7 mm) la partea inferioară adînc penat partite, cu segmente late, dinţate, patente şi ascuţite, spre vîrf lat ovate, inegal dur dinţate, pe ambele feţe netede, glabre sau pe dos abia scabre. — Reg. Cluj: în parcul oraşului Dej, la marginea lacului.16 16 — c. 640

242

FLORA R.P.R.

Obs . Părinţii acestui hibrid n-au fost stabiliţi cu certitudine de către autor. Astfel, în MTI£ XV (1878) 198, Borbâs dă ca părinţi pe R. amphibia şi R. austriaca, iar în JSrt. t. t. kor. I X/ XV (1879) 22 indică sub semn de întrebare formula austriaca x islandica. Această din urmă indicaţie o considerăm justă.

12. X R. complicâta Nyâr. et Prod. sp. hybr. nova in Add. pag. 643. — neogradensis var. dejensis x silvestris. Prin frunzele sale mari şi portul exuberant, la prima vedere seamănă cu jR. neogradensis var. dejensis. Apar însă şi însuşiri de la R. silvestris prin divizarea accentuată a frunzelor superioare şi în deosebi, prin silicvele lungi, liniare, ± egale cu pedicelii. Reg. Cluj: Dej, lîngă Someş şi în parcul oraşului; Mogoşeni, între Nimigea şi Be­ clean (r. Beclean).

13. x R. stenophylla Borb. in firtek. term. tud. kor. IX/XV (1879) 21, 5 8 = silvestris x pyrenaica.— I c .: Pl. 37, fig. 13, 14; Prod. Gonsp. I (1935) 136, Pl. XLIV. 4. Rădăcină ± lemnoasă, uneori repentă şi emiţînd tulpini în lungul ei. Tulpină solitară sau multiplă, ascendentă sau erectă, de 20—40 cm ,± flexuoasă, de obicei ramificată, glabră, sau în părţile inferioare scurt şi rigid păroasă. Frunze penat sectate, asemănătoare cînd cu cele dela R, pyrenaica, cînd cu cele dela R. silvestris; cele inferioare cu segmente ovat lanceolate, ± dinţate, şi lobul terminal de obicei mai mare, uneori lirate; cele mijlocii şi superioare cu segmente lanceolate sau liniare, cu segmentul terminal de aceeaşi mărime, cu margini întregi sau dinţate. Frunzele supreme cu segmente liniare, întregi. Inflorescenţa de regulă scurtă, densă, cu pediceli ± erecţi, cu flori asemănătoare cu cele dela R, silvestris, Silicve comprimate, lungi de 5—8 (10) mm şi late de 1,2 mm, de obicei amestecate, de diferite lungimi, fără stil, pe pediceli erect patenţi sau aproape patenţi, lungi de 6 —8 mm. Foarte rar silicvele sînt mai scurte (3—4 mm) şi cu stil de 1 mm lungime. Reg. Cluj: Cheţani (r. Luduş); Canciu (r. Dej); Săcuieu sub Mt. Vlădeasa (r. Huedin). Reg. A ut. M .: Tg. Mureş în mai multe locuri: Ia marginea Păd. Mureşeni, la marginea podişului spre Sîngeorgiul de Mureş (r. Tg. Mureş); Mţii Gurghiului pe Dl. Crucii (r. Reghin); Dl. Sf. Ana (r. Ciuc). V a r i a b i 1i t a t c a h i b r i d u l u i f. typica Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 643. — Tulpină ramificată în partea superioara. Frunze intermediare ca formă între cele ale părinţilor. — Prin locurile indi­ cate mai sus. f. pseu dosii vesiris Borb. 1. c. 20. — Ic. : Pl. 37, fig. 14. — Tulpina ramificată ± de la bază. Segmente mai late, pronunţat dinţate. — Reg. Cluj: Cheţani (r. Luduş). f. semipyrenâica Borb. 1. c. — I c .: Pl. 37, fig. 13. — Segmente liniare, întregi. — Prin locurile indicate mai sus. P l a n ş a 41. — 1. Rorippa islandica (Oed.) Borb., la. părţi florale, lb. racem fruc­ tifer. — 2. R. silvestris (L.) Bess., exemplar înflorit, 2a. exemplar înainte de înflorire, 2b. părţi florale, 2c. racem fructifer.

PLANŞA 41

.-sa

16 -

CRUCI FURAli

245

var. vcsiculosa (Prod.). — Ii. prolifera Ileuff. var. vesiculosa Prod. Consp. Fl. Dohr;. I (1935) 133, pl. XLIV. — Siliculele corespund cu cele de la Ii. pyrenaica, frunzele însă ca la R. silvestris^ cu segmente mai late şi dinţata — Indicată din « Dobrogea de Sud »

14. x R. prostrata (Berg.) Schinz ct TheJl. in Viertcljahrschr. năt. Ges. Zurich 58 (1913) 63 = amphibia X islandica. — Myagrum prostratum Bergeret Phyton. III (1786) 149, cum ic. — Sisymbrinm anccps Whlbg. Fl. Ups. (1820) 223 pr. p. — Roripa anceps Borb. in Ert. t. t. kor. IX /XV (1879) 32—3 6 .— I c .: Pl. 40, fig. 2, 2a, Pl. 37, fig. 7, 19; Sav. et Rayss Mat. Fl. Bas. II (1926) 194, tab. XI. 4. Rădăcină pivotantă. Tulpină solitară sau multiplă, ascendentă sau erectă, de 30—70 cm* uneori mai înaltă, compactă sau fistuloasă. Frunze foarte variabile; cele inferioare lung peţiolate, lirate, cu 1—2 perechi de segmente întregi sau dinţate şi cu segmentul terminal mare, inegal obtuz dinţat, uneori nedivizate; cele mijlocii şi superioarei scurt peţiolate, lirat sectate, cu segmente ovat lanceolate şi dinţate; cele supreme lanceolate, neregulat adînc şi acut dinţate, toate glabre, netede, la bază neauriculate sau ± auriculate. Racem fructifer adeseori alungit, rărit, cu silicve lungi de 5 —6 mm (fără stă), late de 1,5 mm, ± bulbucate sau comprimate, puţin arcuite. Stil de 1—2 mm lungime. Pedicel orizontal sau răsfrint, lung de 8 —10 mm. — V ^ V llI. — Prin locuri temporar inundate, pe malul rîurilor. Plantă rară. Staţiunile de la noi nu sînt stabilite, cu certitudine. — Reg. praiova: Craiova; Robăneşti (r. Balş). Reg. Bucureşti: Comana (r. Vidra) ; Giurgiu., fieş. ia şi: Bîrnova, Dl. Repedea (r. Iaşi). Obs . R. repens Borb. in iSrtek. t. t. kor. IX /X V (4 87.9) 25, 26, 29, 41 *= amphibia x silvestris, asemănătoare cu R. prostrata (Berg.), este amintită în general de Prod. ;in Flora ed. II (1939) 395 astfel: «Banat şi părţile vestice ale ţării, sporadică». Prezonţa acestei plante pînă acum n-a putut fi confirmată pe teritoriul R.PdL. După• Borhâs, R. repens e o plantă foarte polimorfă, caijp diferă de R. prostrata prin silicvele mai lungi şi mai subţiri şi prin pedicelii foarte rar răsfrînţi. Silicve îngust alungite sau liniare, lungi de 8—11 mm, puţin arcuite, aproape egale sau ± cu jumătate mai scurte decît pedicelul. Frunze aripate, adeseori lirat fidate sau sectate. Aci aparţine: var. subgîab6sa (Borb.). — R. subglobosa Borb. in MTK (1878) 193. — Tulpină erectă, în partea inferioară setuloasă, cilindrică, fistuloasă, spre vîrf colţuroasă, compactă, glabră. Fruct asemănător cu cel de la R. amphibia, de 2—3 mm lungime şi 1,5—2 mm lăţime, aproape sferic, clipsoidal sau piriform* umflat. Reg. Cluj: pe malul Someşului aproape de podul dc la Luna de Sus (Borb.) — Planta trebue regăsită şi verificată.

15. x R. Haynaldiana Borb. in Ertck. t. t. kor. IX /X V (1879) 49 = amphibia x prolifera. — Nasturtium anceps Heuff. Ennm. pL Ban. in Verb. ZBG Wien VIII (1858) 50, Seţ>. pag. 15. 4Tulpină ramificată dela bază, cu ramuri alungite, cilindrice, compacte, spre bază mărunt pubescentă., spre vîrf glabră. Frunze inferioare ovate, obo­ vate sau oblongi, accentuat auriculate, lirat penat fidate, cu lobul terminal marc. Frunze mijlocii penat fidate, cu 3—4 perechi de segmente oblong lanceo­ late. Segmentele dens şi dur serate; cele inferioare aproape orizontal patente cele superioare confluente ou lobul terminal lanecolat, alungit cuneiform.

246

FLORA R.P.R.

Frunzele superioare cu segmente confluente, înguste, aproape întregi, cu dinţi mici, cele supreme liniar lanceolate, dinţate. Toate frunzele glabre şi netede. Inflorescenţa racem scurt,: compus, corimbiform, cu flori la vîrful ramurilor, dense, subumbeliforme, pe pediceli aproape orizontal patenţi, de 3—4 ori mai lungi decît siliculele tinere. Sepale reflecte, flavescente, mai scurte decît petalele - VI-VII. Reg. Timişoara: în locuri umede lîngă Lugoj {leg. Heuff.}. Obs . Prodan (Fl. I (1939)397) menţionează de la noi şi pe R. erythrocaulis Borb. in Jiîrt. t. t. kor. I X/ XV (1879) 29, 62 =--amphibia X islandica, care pînă în prezent nu a fost confirmata. Se aseamănă cu R. islandica, de care se poale deosebi prin urmă­ toarele: Frunze inferioare pectinat penat fidate, cele superioare liniar oblongi, cu mar­ gini întregi. Silicule elipsoidale, de 2—tJ ori mai scurte decît pedicelii.

16. x R. iuingârica Borb. in Tanârcgyl. Rozi. (1877) 23; MTK XV (1878) 197 ^ amphibia x austriaca. — l c . : Pl. 40, fig. 3, 3a. Plantă asemănătoare la port cu R. austriaca, cu frunze late şi, cu excepţia inflorescenţei, în întregime scurt patent pubescentă, rareori glabră. Tulpină erectă, ramificată aproape dela bază, fisluloasă, striată, 3a vîrf dichotomic ramificată, corimboasă, cu ramuri mai lungi decît axa principală, repetat rami­ ficate, divaricate. Frunze inferioare alungit ovate sau lirate, atenuate într-un peţiol de 2 —3 ori mai scurt decît lamina sau egală cu aceasta; pînă la înflorire se usucă şi cad. Frunze mijlocii alungit lanceolate, des dinţate, la vîrf obtuze, spre bază cu marginea întreagă pe o distanţă mai mare, auriculate, uneori noauriculate. Frunzele ramurilor aproape lirate, scabre sau netede, cele supreme liniare, cu margini întregi sau serate. Inflorescenţa corimb compus din raceme ± scurte şi dese. Petale lungi de 3,5—4 mm. Pediceli fructiferi de 4 mm lungime divaricaţi, aplecaţi. Siliculă globuloasă sau puţin alungită, de lungimea stilului sau chiar puţin mai lungă. — V I—VII. Reg. Galaţi: Tulcea, Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Cristeşti (r. Iaşi). V aria b i l i t a t e a

hibridului

1 a Tulpină cel puţin de lă mijloc în sus fistuloasă, comprimabilă, cu frunze auricuiale . . . . . . . ............... :..................................................................................................... 2 1 b Tulpină compactă sau abia fistuloasă, glabră, cu frunze ncauriculate var. dacica (Grec.). — Nast. dacicurn Grec. Consp. Fl. Rom. (1898) 52. - ic . : 1*1. 40, fig. 3. 3a. — Reg. Bucureşti■: Bucureşti la gara Chitila. 2 a Tulpină în partea inferioară muchiată. Plantă mărunt şi rigid păroasă. Frunze inferioare lirate, adeseori mari. Silicule eliptice var. ripâria (Simk.). — Nast. pscudoriparia Simk. in MTK XIV (1879) 90 sau MTK XVI M881) 85. — Reg. Arad.: in şanţurile cetăţii Arad. 2 b Plantă ± glabră, cu tulpină cilindrică. Frunze inferioare submerse, serate şi pec­ tinat fidate. Silicule aproape sferice var! Borbâsii (Menyh.). — Roripa Borbâsii Menyh. in OBZ XXIX (1879) 173. — Rpg. Craiova: lîngă Coţofeni (r. Filiaşi). P l a n ş a 42. — 1. x Rorippa neogradensis Borb. var. dejensis Nyâr. et Prod.. la. părţi florale, lb. fruct tînăr, mărit. — 2. x R. neogradensis Borb. var. balşensis .Nyâr. et Prod., 2a. părţi florale, 2b. fruct tînăr mării.

Z* VâM V'Id

CRUClFEltAR

249-

17. X R. danubiâlis Borb. in MTK XV (1878) 188 = prolifera X sil­ vestris. Frunze inferioare penat sectate, cu lamina de 2 —3 ori mai lungă decît peţiolul, cu 3 —5 perechi de segmente. Segmentele ovate sau lanceolate, dur şi adînc serate (asemănătoare cu cele de la R . silvestris var. incisa Koch), la bază auriculate, cel terminal numai cu puţin mai mare decît cele laterale*. Rachisul lat. Raceme dense, cu flori mici. Silicvă scurtă sau alungit cilindrică, de 3—4 mm lungime şi 1 mm lăţime. în partea sa inferioară, planta se asea­ mănă cu R. prolifera de care se deosebeşte prin rachisul -frunzelor mai lat şi segmentul terminal mai mic, mai alungit şi inciz dinţat. Reg. Timişoara: în lunci umede la Plavişeviţa si Domaşnca (r. Almaş). Reg. Craiova: Craiova în Grădina Botanică.

18. - x R. porimxta Borb. in Ertek. t. L kor. IX/XV (1879) 28, 30 = barbaraeoides x silvestris. Seamănă cu R. silvestris, însă are tulpina foarte ramificată. Frunzele infe­ rioare lirat penate, cu segment terminal nu atît de mare ca la R. barbaraeoi­ des ; cele următoare asemănătoare cu cele dela R. silvestris, cu segmente alun­ git lanceolate. Frunzele superioare penat sectate, cu segmente înguste, late de 1—2 mm, drepte sau arcuite, distanţate, adeseori alterne, cu margini întregi, cele din perechea superioară cuncat atenuale, peţiolate. Toate frunzele —excep­ tând cele supreme — amplexicaule, cu auricule mici. Inflorescenţa corimb des, cu raceme fructifere, alungite, dar dense. Silicve mai lungi decît pedicelii sau egale cu aceştia, asemănătoare cu cele dela R. silvestris, cu stil lung de 1 mm, liniare, comprimate, cu valve convexe şi stil lung de 1 mm. — V I—VIL Reg. Cluj: pe malul Mureşului lîngă Aiud.

19.

x R. FHârszkyana (Prod.) Jâv. Magy. Fl. (1925) 420 — austriaca

X Kerneri. — Nasturtium Filarszkyanum Prod. (Nast. Kerneri Menyh. X

Nast. austriacum Cr.) in MBL XVII (1918) 97. Se aseamănă cu R. Kerneri prin frunzele penat fidate, cu lacinii paralele(mai ales la frunzele superioare) şi prin siliculele alungite. Cu R. austriaca se aseamănă prin portul său mai viguros, ramurile fructifere mai lungi, laciniile mai late şi siliculele mai scurte. Planta tipică, descrisă din regiunea dintre Dunăre şi Tisa, are frunzele inferioare şi mijlocii alungit obovate sau oblanceolate. La noi n-a fost găsită încă. f. ghelinensis Prod. ex Nyâr. f. nova in Add. III, pag. . . . — Frunze inferioare şi mij­ locii mai mici, îngust lanceolate sau liniar lanceolate. Derivă din R. austriaca var. angustifolia x R. Kerneri. — între părinţi la Pusta Ghelin lîngă Arad.

20. ? x R. kiillodensis Prod. in MBL XII (1913) 125 = amphibia x Kerneri. — Ic .: Prod. Fl. II, ed. II (1939) tab. L. La prima vedere se prezintă ca un exemplar foarte mare de R. Kerneri, cu tulpină groasă, fistuloasă. Dela R. Kerneri are ramificaţia mai pronunţată,, frunzele penat sectate, cu segmente alungit lanceolate, obtuze şi întregi pe*

■250

FLORA R.P.R.

margini, apoi racemele alungite, cu pedunculii arcuiţi în sus, precum şi silic­ vele ascuţite la capete. De la R . amphibia are statura înaltă, tulpina groasă, cilindrică şi fistuloasă, apoi mărimea florilor şi lungimea pedicelilor. Silic­ vele puţin mai scurte şi mai groase decît cele de la R . Kerneri, de 1,5 (2) ori mai lungi decît pedicelul. Obs . Exemplarele clasice au fost găsite la comuna Kiillod din sudul şesului dintre Tisa şi Dunăre. Se poate afla şi pe teritoriul R.P.R. (Prod. Fl. (1939) 397), dar prezenţa •ei pînă acum n-a fost confirmată.

21. ? x R. Turczaninowi Czern. ap. Turcz. in Bull. Soc. nat. Mosc. XXVII < 1854) 373 = austriaca x prolifera. — Nast. Turczaninowi Czern. Consp. pl. Charc. (1859) 4. — Ic.: Pl. 40, fig. 4. Frunze îngust auriculate, toate lirat penate, cele superioare alungite sau lanceolate, cuneate spre baza; segmente patente, lanceolate, distanţate, distan­ ţat dinţate, spre bază cuneate. Racem scurt şi dens cu flori mari ca la R. austriaca. Siliculă elipsoidală, puţin mai lungă decît stilul, cu pedicel de 4 —5 ori mai lung, patul sau orizontal patent. Caracteristică este forma cuneată a frunzei şi a segmentelor. Ob s . Citată de Prodan (Fl. II (1939) 397) din R.P.R. Ulterior nu a mai fost •confirmată.

Genul 155. A R M O R Â C IA *) Gărtn., Mey. et Scherb. Fl. Wett. II (1800) 426. - H r e a n . Plante perene, cu rădăcini groase, verticale. Tulpină ramificată. Frunze bazale foarte mari, lungi de mai mulţi decimetri; cele tulpinale nedivizate, •cele inferioare pectinat partite. Flori albe. Glandele nectarifere formează un inel închis; cele exterioare ± patrunghiulare, de obicei deschise spre interior, înconjoară cele 2 stamine scurte, cele mediane mai înguste, legate cu cele laterale printr-o prelungire îngustă. Siliculă elipsoidală, cu mai multe seminţe. Valve fără nervuri. Gen înrudit îndeaproape cu Rorippa şi Cochlearia. De primul se deosebeşte mai ales prin celulele cu mirozină din mezofil, iar de Cochlearia, prin natura glandelor nectarifere (Pl. 14, fig. 13), prin formarea septului siliculei şi prin forma fructului. Are 2 specii. D e t e r m i n a r ea ] spejeiilor 1 a 1 b

Siliculă lungă de cca 5 mm. Frunze bazale îngust alungite; cele tulpi­ nale inferioare adeseori pectinat fidate, cele superioare crenate sau dinţate ............................................................. .....................1. A. rusticana Siliculă lungă de 10—15 mm. Frunze bazale alungit ovate, întregi sau foarte rar fidate, cele superioare de regulă întregi .......... 2. A. macrocarpa *) Nume de plantă Ia Columclla şi Plinius.

P l a n ş a 43. — 1. Cochlearia pyrenaica DC. var. Borzaeana Com. et Nyâr., la. frunze bazale, lb. părţi florale. — 2. Armoracia rusticana (Lam.) G. M. Sch., frunze bazale. 2a. tulpină înflorită. — 3. A. macrocarpa (W. et K.) Baumg., raeem fructifer.

P L A N ŞA 43

CRUCI FKRA.E

25$

1. -}f A rusticana (Lam.) G. M. Sch. Fl. Wett. II (1800) 426: N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 142. — Cochlearia rusticana Lam. Fl. fr. II, ed. I (1778) 471. — Cochlearia Armoraciah. Sp. pl. ed. I (1753) 674. — A.lapathifolia Gilib. Fl. lith. II (1781) 359. — Hrean. — Orrfacsaro torma. — Mcrretich. — X p e H fle p e B e n c H iiii. — I c .: Pl. 43. fig. 2. 2a. 4. Rădăcina groasă, verticală, dc obicei ± cărnoasă, albă. Tulpina erectă, de 40—100 (125) cm, fistuloasă, în partea superioară ramificată. întreaga plantă glabră. Frunze bazale foarte mari, lungi de 20—100 cm, alungit ovate, cordate, inegal dantelate, lung peţiolate. Frunze tulpinale inferioare scurt peţiolate, lobate sau pectinat fidate, cu lacinii liniar lanceolate, întregi sau digitate. Frunze superioare cuneate, sesile, lanceolate, obtuze, inegal dinţate, cele supreme liniare, ± dinţate. Inflorescenţa racem ± lax, cu pedunculi de 5—7 mm lungime. Petale albe, de 5—7 mm lungime, lat obovate, atenuate într-o unguiculă scurtă. Pediceli fructiferi lungi de 10—20 mm. Siliculă globuloasă sau obovată, lungă de (4) 5 (6) mm cu stil lung de 0,5 mm, cu valve convexe, fără nervură longitudinală. Stigmat capitat, slab bilobat. Lojele de obicei cu cîte 4 seminţe, uneori sterile. Embrion pleuroriz. — V —VII. S t a ţ i u n e a . Se cultivă mult, dar creşte şi spontan şi devine comună lingă garduri şi în locuri umede. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: pe cîmpuri şi grădini; Borşa (r. Vişeu); Satu Mare; Cărei la locul zis « Csalânos ». Reg. Cluj: Bistriţa; Năsăud; Canciu, Dej (r. Dej); Someşeni (r. Cluj); Vidra (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Odorhei; Cetăţuia (r. Ciuc). Reg. Stalin: Blaj (r. Tîrnăveni); Mediaş, Valea Lungă, Agîrbiciu (r. Mediaş); Homorod (r. Rupea); Sighişoara, Boiu (r. Sighişoara); Merghindeal (r. Agnita); Bradu, Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie; Ruşi în V. Streiului (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Arad: Ineu la Crişul Alb. Reg. Timişoara: frecvent (Heuff.). Reg. Piteşti: în locuri virane la Curtea de Argeş. Reg. Galaţi: Delta Dunării comună. Reg. Bacău: Schitul Tărîţa (r. Momeşti); Frumoasa (r. Buhuşi). Reg. Iaşi: Iaşi, Bucium, Copou, Tomeşti, Larga, Miroslava, Voineşti (r. Iaşi). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava). Variabilitatea

speciei

f. pinnatifida Opiz ap. Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 507. — A. rustica a. heterophylla Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn XV, 2 (1877) 94. — Frunze inferioare pectinat sectate. — Reg. Stalin: lingă rîurile Olt şi Cibin la Sibiu, Tălmaciu (r. Sibiu). f. homophylla (Schur). — Armoracia rustica b. homophylla Schur 1. c. — Toate frun­ zele nedivizate. — împreună cu forma precedentă. î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă mult cultivată pentru rădăcina sa folosită drept con­ diment. Sucul extras din plantă este un bun medicament antiscorbutic. Folosită în mod abuziv, poate cauza sîngerarea rinichilor. Rasă, în stare proaspătă are un gust şi miros foarte arzător, datorit uleiului dc muştar. Hreanul se înmulţeşte uşor prin rădăcina sa, în mod vegetativ, iar fructele rămîn adeseori sterile. Răsp.

gen.:

Europa dc SV şi Asia de V. Introdusă în toate continentele.

254

FLORA R.P.R.

2. A. macrocârpa (W. et K.) Baumg. En. stirp. Transs. II (1816) 240.— Cochlearia macrocarpa W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 201, tab. 184. — I c .: Pl. 43, fig. 3; W. et K. l.c., tab. 184. Se aseamănă mult cu A. rusticana, de care se deosebeşte prin următoarele: Frunzele inferioare inegal şi ± inciz dinţate (nu pectinat sectate), cele supreme liniar lanceolate, cu margini de obicei întregi. Flori mai mari, lungi de 7—8 mm. Siliculă piriformă sau sferică, lungă de 10—15 mm, cu loje multisperme (cca 10 seminţe). Rădăcina cu gust mai puţin arzător. — V I—VII. S t a ţ i u n e a . Prin livezi umede, dar mai rar ca precedenta. Uneori se cultivă. R ă s p . f n ţ a r ă : Reg. Stalin: Homorod, Rupea (r. Rupea); Vulcan, Boiu (r. Sighişoara); Sibiu, Tălmaciu, Daia (r. Sibiu). Reg. Oradea: Oradea (cultivat). Reg. Timi­ şoara: Berzasca, Palanca (r. Moldova Nouă). Reg. Bacău: Mrea Tărîţa (r. Moineşti). Obs . Prezenta plantei la noi necesită verificare.

Genul 156. N A S T U R T I U M * )

R. Br.

in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 110. — N ă s t u r e 1. A se vedea la specie caracterizarea genului. N. officinâle R. Br. l.c.; J. Vassilcz. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 143. Sisymbrium Nasturtium — aquaticum L. Sp. pl. ed. I (1753) 657. — S. Nasturtium Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 250. — Năsturel. — Vizitorma.— Brunnenkresse. — E x s.: FRE nr. 2656.— I c .: Pl. 36, fig. 1, la, b. . Plantă înaltă de 25—90 cm, complet glabră. Rizom orizontal tîrîtor,. cu multe rădăcini fibroase secundare. Tulpină ascendentă, ± groasă, moaler uşor comprimabilă, frunzoasă, ramificată. Nodurile tulpinii emit adeseori rădăcini fibroase adventive. Frunze penat compuse, cele inferioare lung peţiolate, cu 3 —5 foliole, cele superioare mai scurt peţiolate, de obicei auriculate, cu 5 —9 foliole. Foliolele ovate, lat ovate sau eliptice, foarte subţiri, pe margini ± ondulat crenate, cele terminale adeseori rotunde şi cordate. Racem florifer cu flori dese, albe. Sepale lungi de 2 mm, cele externe puţin saciform dila­ tate la bază. Petale obovate, atenuate în unguiculă lungă. Glande nectari­ fere 4, cîte 2 la baza fiecărei stamine scurte. Racem fructifer rar, cu pediceli lungi dc 10—15 mm, patenţi sau erect patenţi. Silicve lungi de 15—20 (25> mm, ± falcate, cu stil scurt, conic. Sămînţă ovat globuloasă, de 1 mm lungime,, dur reticulată. — V —VII. S t a ţ i u n e a . Pe lîngă izvoare şi pîraie limpezi. *) După cuvîntul latin « Na s t u r c i u mc u care Columella şi Plinius au denumit planta I^epidium satioum.

255

CRUCIFERAE

R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Vişeul de Jos, de la Moisei în jos (r. Vişeu)* Reg. Stalin: Mt. Postăvaru, Prejmer (r. Stalin); Sighişoara. Reg. Timişoara: în rîuri (Heuff.). Reg. Craiova: Turnu Severin în grădina publică; Craiova la Fîntîna Obedeanu şi în Parcul oraşului, Craioviţa, Malu Mare, Leamna, Bucovăţ (r. Craiova); Murta (r. Gura Jiului). Reg. Bucureşti: Fundeni lîngă Bucureşti, pe malul Colentinei. Reg. Galaţi: Delta Dunării. Reg. Constanţa: Satu Nou aproape de Babadag. Reg. Bacăur Mt. Ceahlău. Reg. Suceava: Vatra Dornei. î n t r e b u i n ţ ă r i . Lăstarii tineri se folosesc primăvara ca salată. Au un gust amar, aromatic şi puţin arzător, deoarece conţin ulei de muştar. în unele locuri se cultivă. Din seminţe se poate prepara muştar. Ca plantă medicinală şi condimentară a fost cunoscută încă din antichitate. R ă s p . g e n . : Plantă aproape cosmopolită.

Genul 157. C A R D Â M I N E * )

L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 196, nr. 541], ed. V (1754) 295, nr. 727, em. Gr* Class. Crucif. (1769) 126. — S t u p i t u l c u c u l u i , R î j n i c ă . FPlante anuale, bisanuale sau perene, ierboase sau semiarbuşti, cu tulpină, simplă sau ramificată, glabră sau cu peri simpli. Frunzele bazale formează adeseori rozetă, cele tulpinale alterne, simple sau penat sectate. Celule cu mirozină fără clorofilă, în fasciculele libericne. Inflorescenţă racem simplu* Caliciu cu sepale membranos marginate. Petale mai lungi decît sepalele, unguiculate, albe, roşietice sau violete, foarte rar lipsesc. Stamine 6, simple, rar cele 2 scurte lipsesc. Glande nectarifere 4; cele laterale mai mari, încon­ joară etaminele scurte în formă de inel deschis spre interior, cele mediane mai mici, aşezate cîte una la exteriorul perechilor de stamine lungi (Pl. 14r fig. 17). Ovar sesil, cu 4—40 ovule, cu stigmat uşor bilobat. Fruct silicvă liniară, dehiscentă. Valve plane, fără nervuri sau cu reţea de nervuri abia vizibilă. Seminţe multe, uniseriate, nearipate, rar aripate. Tegumentul umezit al seminţelor cîtorva specii devine mucilaginos. Embrion pleuroriz,. excepţional notoriz. Genul cuprinde cca 100 specii răspîndite pe întreg globul. Determinarea

speciilor

1 a Flori mari, cu petale lungi de (4) 5—15 mm.............................................. 2 1 b Flori mici, cu petale lungi de 1,5—5 mm, uneori lipsesc...................... & 2 a

Frunze mijlocii şi inferioare auriculate (la exemplarele scunde, alpine, îndesuite, uneori se observă greu)........................................................... 3 2 b Frunze neauriculate .................................................................................... 4

3 a 3 b

Toate frunzele penat sectate................................................... 9. C. gracca Cel puţin frunzele bazale nedivizate; cele tulpinale penate sau întregi* Plante scunde de munţi....................................... ............ 7. C. resediîolia

*) După grecescul « kărdamon », nume folosit prima dată de Dioscorides pentru ospecie de Cruciferă orientală.

:256

4 a 4 b

PLOUA- R.P.R.

Plante scunde, adeseori cu tulpină flexuoasă, ramificată de la bază. Silicvă matură de obicei unilateral şi ± orizontal patentă. Plantă glaucă................................................... ....................................8. C. glauca Plante mai înalte, verzi, cu silicve mature erecte.................... *........ 5

-5 a

Frunze tulpinale relativ puţine şi slabe, cu foliole îngust lanceolate sau liniare, cu mult mai înguste decît cele ale rozetelor. Flori albe sau de cele mai multe ori violete, cu antere gajbene. Silicvă cu rostru foarte scurt. Plantă cu sau fără stoloni....................................... 6. 0. pratensis 5 b Tulpină foarte frunzoasă. Foliole lat lanceolate sau eliptice, mult mai late decît cele ale frunzelor bazale. Flori întotdeauna albe, cu antere violet închise. Silicvă cu rostru mult mai lung decît lăţimea silicvei. Plante stolonifere................................................................... 3. C. amara

•6 a *6 b

Frunze tulpinale auriculate........................................... 1. C. impatiens Frunze neauriculate .................................................................................... 7

7 a

Foliolele terminale ale frunzelor inferioare rotunde sau reniforme, mai late decît cele laterale. Rozeta de frunze bazale prezentă. Petale lungi de 2,5—3 m m ........................................................................................ 8 7 b Foliolele terminale ale celor mai de jos frunze tulpinale alungit cunei­ forme. Rozeta de frunze bazale de obicei lipseşte. Petale de 2,5 mm lungime................................................................................ 5. C. parrillora

■8 a

Petale lungi de 2,5—3 mm, uneori lipsesc. Stamine de obicei 4. Pedi­ celi florali lungi de 1,5—2 mm. mai tîrziu de 5—8 mm. Tulpină rar frunzoasă. Silicve alipite de axa inflorescenţei. Plante de locuri ruderale 4. C. hirsuta •8 b Petale de 3 mm lungime. Stamine 6. Pediceli florali de 3—4 mm lungime. Tulpină bogat frunzoasă. Silicve patente. Plante de pădure 2. C. flexuosa Secţia I. EUCARDÂMINE O. E. Schulz in Engl. Bot. Jahrb. XXXII (1903) 327, 418. Anuale sau perene. Ovar 8—40-ovulat. PlacenLă subţire, cu perete fals, nefoveolat. Funicul filiform sau neînsemnat aripat. Cotilcdoane plane, de obicei nepeţiolate.

1. C. impâtiens L. Sp. pl. ed. I (1753) 655; N. Busch in Fl .U.R.S.S. VIII (1939) 158. — Rîjnică. — Virâgrugo kakuktorma. — Spring-Schaumkraut. — CepjţeHHHK iieAOTpora. — E x s.: FRE nr. 2764. — I c .: Pl. 45, fig. 1, la , b. 0 — OO. Tulpină erectă, înaltă de 25—65 cm, glabră, muchiată şi brăzdată, fistuloasă, uşor comprimabilă, simplă, ramificată în partea supe­ rioară, la exemplarele viguroase chiar de la bază. Rozeta de frunze bazale “dispare înainte de înflorire, sau persistentă prin cîteva frunze. Tulpină abun­ dent frunzoasă. Frunze peţiolate, penat compuse, auriculate la bază, cu P l a n ş a 44. — 1. Cardamine amara L., la. părţi florale, 2b. racem fructifer, Ic. lăstar de vară cu frunze trifoliate. — 2. C. amara L. ssp. Opizii (Presl) Cel., 2a. părţi flo­ rale, 2b. racem fructifer.

17 - c . 640

CRUCIFERAE

259

auricule liniare, falcate. Foliolele frunzelor inferioare şi mijlocii ± distanţate, rotunde sau lat ovate, peţiolate, 3 —5 - lobate sau sectate, cu lacinii lat rotunjite sau obtuze. Foliolele frunzelor superioare cu lobi alungiţi, lanceolaţi, acuţi. Foliolele frunzelor supreme adeseori întregi, lanceolate sau liniare, toate glabre sau pe margine şi pe auricule uşor pubescente. Flori în racem foarte dens, prelungindu-se îndată după înflorire. Flori mici, albe. Sepale de 1,5 mm lungime. Petale de 2 mm lungime. Stamine de lungimea peta­ lelor. Silicve drepte, erecte sau ± patente, lungi dc 20—30 mm, late de 1—1,2 mm, turtite, netede, deasupra seminţelor neînsemnat bombate, ate­ nuate într-un rostru mai lung decît lăţimea silicvei. Samînţă patrunghiulară, lungă de 1,1 mm şi lată de 3/4 mm, roşietic brună. — V—VIII. S t a ţ i u n e a . Frecventă prin păduri umbroase, locuri umede, în zăvoaie, tuferişuri din regiunea montană şi de cîmpie. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Borşa pe Pietrosu Mare şi V. Cizla, Vişeul de Sus pe Gurguiata (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii Rodnei sub Vf. Giflie, Fruntea Petrii lîngă Romuli, Rodna (r. Năsăud); Teaca (r. Bistriţa); Gherla, Nicula (r. Gherla); Unguraş, Olpret pe Dl. Bisericii (r. Dej); Cluj la Făget, Someşul Cald (r. Cluj); Cheia Turzii (r. Turda). Reg. A ut. M .: Tg. Mureş; Sovata (r. Slngeorg. de Păd.); Lunca Bradului (r. Topliţa); Mţii Giurgeului pe Piatra Singuratică, Tuşnad la Lacul Sf. Ana (r. Ciuc). Reg. Stalin: V. Timişului, Predeal pe V. Rîşnoavei (r. Stalin); Bazna (r. Mediaş). Reg. Hune­ doara: Deva, Vulcaz în Mţii Poiana Ruscă (r. Hunedoara); Mţii Retezatului: Şerel, V. Rîul Marc, Gura Zlata. Reg. Oradea: Vadu Crişului (r. Aleşd). Reg. Arad: Şoimoş, V. Cladovei (r. Lipova); Arad; Agriş (r. Ineu); Dezna, Răşchirata, Sebiş, Moneasa pe Vf. Corbeasa, Mt. Găina (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Banat (Heuff.) ; Mehadia, Băile Herculane, V. Dunării la Cazane (r. Almaş). Reg. Craiova: Cerneţi pe Dl. Iorgutovei (r. Tr. Severin); Craiova. Reg. Piteşti: Cîmpulung, Bughea, Dîmbovicioara (r. Muscel); Conţeşti (r. Piteşti); Cheile Argeşului, Mţii Făgăraşului pe Capra Budei sub Cheia Gcgiu (r. Curtea de Argeş). Reg. Ploeşti: Cîmpina; Buşteni pe V. Jcpilor (r. Sinaia); Văleni de M. Reg. Bucureşti: Ciorogîrla în Păd. Cotroceanca (r. Mihăileşti); Comana (r. Vidra). Reg. Galaţi: Letea, Niculiţel, Nifon (r. Tulcea); Cerna (r. Măcin). Reg. Birlad: Dl. Marc (r. Bîrlad). Reg. Bacău: Cheile Bicazului, Mt. Ceahlău; Mrea Agapia (rTg. Neamţ); Băile Slănic pe Mt. Pufu (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Păd. Bîrnova, Voineşti, Coada Stîncei, Dl. Repedea, Bran, Mogoşeşti (r. Iaşi); Hîrlău. Reg. Suceava: Pătrăuţi (r. Suceava); Mt. Rarău. Variabilitatea speciei var. aeutifolia Knaf in Flora XXIX (1846) 294. — Foliolele frunzelor tulpinale late de 5—8 mm, cu lobii mai ascuţiţi. — Reprezintă forma tipică a speciei. — Comună. f. humilis Peterm. Fl. Lips. (1888) 480. — Tulpină simplă sau abia ramificată de cca 10 cm. Frunzele de 1,5—3,5 cm lungime, cu foliole mici. — Prin locuri însorite. var. obtusifolia Knaf 1. c. — Foliolele frunzelor tulpinale mai late, de 10—20 mm lăţime şi 15-28 mm lungime, cu lobi foarte laţi. — Frecventă prin păduri. Răsp.

g e n . : Europa, Asia.

2. C. flexuosa With. Bot. arrang. III, ed. III (1796) 578; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 159. — C. silvalica Link in Hoffm. Phyt. Blătt.

260

FLORA R.P.R.

I (1803) 50. — C. Drymeja Schur Enum. pl. Transs. (1866) 47. — C. umbrosa Schur l.c., nori DC. — Rîjnică. — Erdei kakuktorma. — Wald-Schaumkraut. — Cepfle*iHiiK H3biijiiicthFi. — E x s.: FRE nr. 1481. — I c .: Pl. 46, fig. 2, 2a, b. O — OO, rar 4 . Rădăcină subţire. Tulpină erectă, înaltă de (7) 10—30 (50) cm, flexuoasă, solitară, în partea superioară puţin ramificată (la formele de umbră de la bază ramificată şi bogat foliată), glabră sau ± setos păroasă, cu rozeta de frunze bazale. Frunze bazale peţiolate, penat compuse, cu 5 —9 foliole peţiolulate, obovate sau subrotunde, cea termi­ nală mai mare, pe margini neregulat sinuat şi obtuz dinţate sau întregi, glabre sau foarte dispers păroase. Frunze tulpinale mai scurt peţiolate, cu 5—11 foliole mai înguste, alungit ovate, lanceolate pînă la liniare, întregi sau neregulat dinţate, cu dinţi puţini, glabre sau cu sete foarte răzleţe. Racem pauciflor, la început dens, apoi prelungit. Sepale lanceolate, de cca 2 mm lungime, alb membranoase pe margini. Petale alungit obovate, pînă la 3,5 mm lungime, cu unguiculă scurtă. Stamine 6. Pedicel fructifer patul sau patent, de 5—8 mm lungime. Silicve patente sau ± erecte, turtite, netede, deasupra seminţelor uşor bombate, lungi de 16—20 mm, late de cca 1 mm, atenuate într-un stil scurt cu stigmat puţin mai lat. Sămînţă brun gălbuie, patrunghiulară, de 1 mm lungime şi 0,6—0,8 mm lăţime. — V —YI. S t a ţ i u n e a . In păduri şi văi umede, umbroase, relativ frecventă mai ales în etajul montan. R ă s p . în ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Borşa pe Pietrosu Marc şi la Birţi, Repedea pe Obnus, Moisei pe V. Dragoşului, Vişeul de Jos (r. Vişeu); Lăpuş. Reg. Cluj: Rodna, Valea Vinului, Mţii Rodnei pe V. Rebri (r. Năsăud); Bistriţa; Treznea pe Dl. « Hcgyes», Poniţa în Mţii Meseş (r. Zalău); Ciucea (r. Huedin); Poşaga pe V. Poşaga, Mţii Bihorului sub Vf. Cucurbeta (r. Turda). Reg. Aut. M .: Sovata (r. Sîngeorgiul de Pădure) ; Corund pe V. «SoIyomkS », Mţii Harghita (r. Odorhei); Pasul Oituz (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Zizin pe V. Zizinului, Oraşul Stalin; Mţii Făgăraşului: Arpaşu, V. Viştea Mare, Suru; Sebeşu de Sus la Poiana Neamţului, Rîu Sadului, Sadu pe Mt. Prejbe, Cisnâdie, Orlat (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia; Orăştie; Fizeşti la Ponorici, Mţii Reteza­ tului pe Gioca (r. Haţeg); Roşcani (r. Ilia). Reg. Oradea: Aleşd; Stîna dc Vale, Pie­ troasa pe V. Galbena (r. Beiuş); Sînmartin la Băile 1 Mai (r. Oradea). Reg. Arad: Arăneag, Nadăş (r. Ineu); Gonop (r. Lipova); Nădălbeşti în Mţii Codrului, Răşchirata sub Mt. Găina (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: între Fîrdia şi Hăuzeşti în Mţii Poiana Ruscă (r. Făget); Băile Herculane, Defileul Dunării la Cazane (r. Almaş). Reg. Piteşti: Olăneşti (r. Rîmn. Vîlcea); Arefu (r. Curtea de Argeş); Piteşti în zăvoiul Argeşului. Reg. Ploeşti: Sinaia, Buşteni (r. Sinaia). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău, Borca pe V. Bama­ rului (r. Ceahlău). Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi). Reg. Suceava: Schitul Rarău (r. Vatra Dornei). R ă s p . g e n . : Europa, Asia Mică şi de V, America de N. P l a n ş a 45. — 1. Cardamine impatiens L., la. părţi florale, lb. racem fructifer. — 2. C. pratensis L., 2a. părţi florale, 2b. siliculă în deschidere. — 3. C. pratensis L. var. rivularis (Schur) Jâv. — 4. C. pratensis L. ssp. Hayneana (Wclw.) O. E. Schulz

PLANŞA 45

CIlUCIFERAE

263

3. C. amăra L. Sp. pl. ed. I (1753) 656; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 163. — Stupitul cucului. — Keseru kakuktorma. — Bitteres Schaumkraut. — C ep jţeH H H K r o p t K H i i . — E x s.: FRE nr. 1706 a, b, c, nr. 2763 sub var. umbr. — I c .: Pl. 44, fig. 1, la, b, 2, 2a, b. 2J-. Rizom orizontal, gros, cu multe rădăcini secundare, fibroase, emite stoloni orizontali groşi. Tulpină erectă, de 10—60 cm, puţin şerpuitoare, subţire sau groasă, pînă la 8 mm în diam., simplă sau la partea superioară ramificată, puţin muchiată, cu măduvă sau în partea inferioară fistuloasă, abundent frunzoasă, fără rozetă bazală sau cu 1—3 frunze bazale în timpul înfloririi. Frunze penat compuse, cele inferioare adeseori veştejite pînă la înflorire, cu 5—b foliole lanceolate sau eliptice. Frunzele de vară ale lăsta­ rilor cu 5 sau adeseori cu 3 foliole rotunde (Pl. 44, fig. Ic). Frunze tulpi­ nale mijlocii de obicei cu (5) 7—13 foliole (rar mai multe) eliptice sau lanceo­ late, sesile sau îngustate brusc în peţiol foarte scurt, cu margini întregi, sau cu puţini dinţi scurţi, obtuzi, uneori ondulat sau sublobat dinţate, cu foliolă terminală de obicei mai mare. Frunze supreme asemănătoare, cu mai puţine foliole. Toate frunzele glabre, numai pe margini slab pubescente, sau la unele forme, cu peţiolul păros. Inflorescenţă racem scurt, dens, cu cel mult 20 flori, la fructificaţie puţin prelungit, devenind ovat. Sepale ovat eliptice, lungi de 3,5—4 mm, alb membranoase, cele exterioare saciform dilatate la bază. Petale albe, de 6 —9 mm lungime, eliptice, cu unguiculă scurtă. Stamine lungi de cca 5 —6 mm, cu antere negre-violete. Peduncul fructifer lung de 12—15 mm, patent. Silicvă lungă de 25—35 mm şi lată de 1,2 — 1,5 mm, turtită, netedă, deasupra seminţelor puţin bombată, atenuată într-un rostru mai lung decît lăţimea silicvei. Sămînţă lungă pînă la 1,5 mm, brun deschisă. — (IV) V —VII. S t a ţ i u n e a . Păduri umede, şanţuri, în jurul izvoarelor, prin locuri mocirloase, pe malul rîurilor, destul de frecventă de la cîmpie pînă în etajul subalpin. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Repedea pe Pietriceaua şi V. Veveriţa, Vişeul de Jos (r. Vişeu); Cheile Lăpuşului (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Ciucea (r. Huedin). Reg. Aut. M .: Sovata pe Mt. Saca (r. Sîngeorgiul de Pădure); Odorhei, Vlăhiţa, Căpîlniţa, Dealu în sfagnete (r. Odorhei); între Lăpuşna şi Sirod (r. Reghin); Borsec (r. Topliţa); Măd'ăraş în Mţii Harghita, între Bălan şi Sindominic, Tuşnad (r. Ciuc); Voşlobeni, Lacul Roşu, Mt. Suhardu (r. Gheorghieni); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Băile Homorod (r. Rupea); Blaj, Mănărade (r. Tîrnăveni); Valea Lungă, Copşa Mică, Ţapu, Proştea Mică, Mediaş, Frîua (r. Mediaş); Sibiu, Mţii Sibiului (Prejbe, V. Brescioarei), Răşinari» Cisnădioara, Cristian (r. Sibiu); Sighişoara; Oraşul Stalin, Prejmer, Ilărman, Timişul dc Sus, Mt. Postăvaru, Predeal, Mţii Bucegi (r. Stalin); Mţii Făgăraşului la Lacul Bîlea. Reg. Hunedoara: Orăştie; Zam (r. Ilia); Petrila (r. Petroşeni); Fizeşti la Ponorici, Mţii Retezatului: Uric, Paltina, Galbena (r. Haţeg). Reg. Oradea: între Aleşd şi Pădurea Neagră (r. Aleşd); Stîna de Vale (r. Beiuş). Reg. Arad: Moneasa (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Mţii Semenicului în turbării; Gladna pe V. Fîrdiei în Mţii Poiana Rusca (r. Făget). Reg. Piteşti: Rîmnicu Vîlcea; Piteşti, Conţeşti; Cîmpulung; Mţii Făgăra­

264

FLORA R .P .R .

şului pc Capra Budei la Groapa Mieilor. Reg. Ploeşti: Sinaia; Cîmpina. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila; Ciocăneşti (r. Răcari). Reg. Galaţi: Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Bacău: Buhuşi; Mrea Neamţu, Ocea, Pipirig (r. Tg. Neamţ); Timp eşti, Dragomireşti (r. Piatra Neamţ). Reg. Iaşi: Iaşi, Niţelea, Bîmova, Dl. Repedea. Reg. Suceava: Dorneşti (r. Rădăuţi); Mitocaş (r. Suceava); Sadova (r. Cîmpulung); Mt. Rarău; Capu Cîmpului (r. Gura Humorului). Variabilitatca

speciei

ssp. euamâra Nyâr. ssp. nova in Add. III, pag. 643. Tulpină muchiată, cu măduvă şi lăstari i : subţiri. Frunze tulpinale da obicei cu 2—4 perechi de foliole, adeseori obtuz dinţate, mai rar întregi. Flori lungi de 8 —9 mm. var. typica Beck Fl. NO II (1892) 253.— Tulpină şi frunze glabre sau aproape glabre. f. microphylla (Schur). — C. amara var. micropkylla Schur Phytogr. in Verh.. NV Briinn, XV. 2 (1877) 78. — Tulpină procumbentă, cu nodurile inferioare stolonifere. Frunze mici, cu foliola terminală lat 3-dinţată. — Reg. Stalin: Sibiu. var. hirta Wimm. et Grab. Fl. Siles. II, 1 (1829) 265. — C. amara var. umbraticola Schur 1. c. — Partea inferioară a plantei ± păroasă. — Reg. Stalin: Mt. Prejbe lîngă Sadu (r. Sibiu). Reg. Bucureşti: Ciocăneşti în Păd. Popeasca (r. Răcari). var. slrieta O. E. Schulz in Engl. Bot. Jahrb. XXXII, 4 (1903) 502. — Tulpină erectă, dreaptă, rigidă. Frunze tulpinale superioare mai mici decît cele inferioare. Foliole alungite ± întregi. — Reg. Cluj: Cluj în V. Morii. var. maerophylla Wender. Fl. hassiaca (1846) 224. — Frunze mari, cele bazale lung de 12 cm, cu foliolă terminală lată de 22—25 mm. Frunze tulpinale mai mari decît cele inferioare, lungi pînă la 12,5 cm, cu foliolă terminală lungă de 30—70 mm şi lată de 18—48 mm. — Reg. Cluj: Cluj la Făget. Reg. Stalin: V. Sadului, Mt. Gotzenberg (r. Sibiu). Reg. Oradea: rîurile dintre Aleşd şi Păd. Neagră (r. Aleşd).

ssp. Opizii (Presl) Cel. in Flora LV (1872) 434. — C. Opizii J. et G. Presl Fl. cech. (1819) 1 3 6 .- Ic.: Pl. 44, fig. 2. Tulpină şi lăstari groşi, i cilindrici; partea inferioară a tulpinii fistu­ loasă. Frunze tulpinale cu 5—7 perechi de foliole eliptice, adeseori întregi,, mai rar cu puţini dinţi. Flori mai mici, lungi de 6 —7 mm. var. umbrăsa W. et Gr. Fl. Sil. II, 1 (1829) 265. — C. Bielzii Schur Enum. pl_ Transs. (1866) 50. — Tulpină şi frunze păroase. Reprezintă ssp. tipică. — Reg. Baia Mare: Repedea pe Petriceaua, Borşa la Faţa Meselor, Mţii Rodnei (Puzdrea, Paltin) (r. Vişeu). — Reg. Cluj: Valea Vinului, Mţii Rodnei: Obîrşia Rebri, între Bătrîna şi Bucuiescu (r. Năsăud); Mţii Bihorului (Piatra Arsă în Vlâdeasa). Reg. Aut. M .: Mţii Călimării pe Pietrosu; Mţii Harghita la Băile Harghita (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mţii Făgă­ raşului (Arpaşu, Breaza); Mţii Sibiului (V. Sadului, Duduruc). Reg. Hunedoara: Mţii Parîngului spre V. Jieţului, Mţii Retezatului: Vf. Peleaga, Gropiţa sub Tomeasa (1800 m). Reg. Timişoara: Mţii Ţarcu-Godeanu la Groapa Bistra. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi: V. Ialomiţei sub Doamnele, între Schitul Peştera şi Cheile Tătarului. var. erassifâlia (Opiz.). — C. crassifolia Opiz Naturalient. (1826) 412. — Tulpină glabră. — Reg. Baia M .: Baia M.; Pietrosu Mare (r. Vişeu). Reg. Aut. M .: Mţii Călimani P l a n ş a 46. — 1. Cardamine hirsuta L., la. părţi florale. — 2. C. jlexuosa With., exemplar de umbră, 2a. idem, exemplar din loc însorit, 2b. părţi florale. — 3. C. parviflora L., 3a. părţi florale.

PLANŞA 46

CRUC1FERAE

267

pe rîul Jebrao (r. Topliţa). Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului: V. Peleaga la izvor, Lacul Bucura (1700 m), Zănoguţa, Radeş, Lăpuşnicu Marc sub Vf. Bucura (r. Haţeg). f. nâna Zapal. in Rozprawy ser. III, t. 12 (1912) 9. — Exemplare mature numai pînă la 15 cm înălţime. — Reg. Baia M .: Mt. Pietrosu Mare (r. Vişeu). var. sub-Opizii Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XIV (1934) 97. — Rizom şi tulpină -groase. Frunze bazale cu 4—5 perechi de foliole, cele tulpinale superioare cu 2—3 perechi ■de foliole, adeseori lanceolate şi dinţate. — Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului: V. Rîului Mare (600—900 m), Stîna Galbenă în Mt. Borăscu (1700—1900 m). î n t r e b u i n ţ ă r i . In U.R.S.S. şi în Germania, frunzele se folosesc primăvara ca salată, ca şi cele de la Nasturtium officinale. Odinioară se întrebuinţa şi ca plantă medi­ cinală. R ă s p . g e n . : Europa, Asia Mică, Mţii Altai.

4. C. hirsuta L. Sp. pl. ed. I (1753) 655; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII f B. Râpa L. Sp. pl. ed. I (1753) 666, em. Metzger Syst. Beschr. kult. Kohlart. (1833) 51. — B . c a m p e stris L. l.c., pr. p. — B . N a p u s L. p. p., non Metzg., nec. Thell. — B . c a m p e stris L. et B . R a p a L. ap. E. Sinskaja in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 462, 463. - Rapiţă. - Kerekrepa, Vadkâposztakoro. — Riibenkohl. — KanycTa nojieBan, Pena, Ic . : Pl. 14, fig. 50, Pl. 74, fig. 1, la, b. O — O O . Rădăcină subţire, pivotantă sau îngroşată în formă de nap, cărnoasă. Tulpină înaltă de 50—100 (150) cm, ± ramificată, împreună cu frunzele superioare suriu glaucă. Frunze bazale şi tulpinale inferioare peţio­ late, lirat penat sectate, cu lobul terminal mare şi cu aripi mici, întregi sau dinţate, ± setos păroase sau glabre. Frunze submijlocii sesile, ± lirate, din­ ţate sau întregi, cele mijlocii şi superioare sesile, nedivizate, întregi, glauce, glabre, adînc cordate şi amplexicaule. Inflorescenţa racem umbeliform, după înflorire se prelungeşte, m ult; flori deschise, la aceeaşi înălţime sau mai sus decît bobocii florali. Pedicel florifer de obicei mai lung decît floarea, care e mai mică decît la specia precedentă. Scpale patente, îngust ovate, nedilatate saciform la bază, lungi de 4—5 mm. Petale de 6,5—10 mm lungime, viu galbene, alungit obovâte, îngustate în unguiculă cuneată. Pedicel fructifer

F L O R A U .P .ll.

466

erect patul. Silicvă lungă dc 4—6,5 mm, lată de cca 3 mm, comprimată; valve convexe, cu o reţea de nervuri vizibile. Rostru lung cît cca 1/2—1/4 valvei, comprimat conic, uşor îngustat în stil mai subţire decît stigmatul. Seminţe uniseriate, sferice, cu diam. de 1,5—2 mm, la cele sălbatice negre sau cenuşii-negre, la cclc cultivate brunii-roşietice, cu suprafaţă ± vizibil reticulată. — IV—VIII. S t a ţ i u n e a . Se cultivă pretutindeni ca plantă importantă oleiferă sau pentru nutreţ. Se sălbăticeşte adeseori prin locuri ierboase, pe lîngă drumuri, umpluturi, locuri ruderale, etc., iar uneori devine buruiană. Variabilitatea

speciei

var. silvestris (Lam.) Briggs. FI. Plymouth (1880) 20. — B . a s p e r i f o l i a a. s i l v e s t r i s Lam. Encycl. I (1783) 746. — B . R a p a C. o l e i f e r ă DC. Syst. II (1821) 591, p. p. et B . N a p u s A. o le i f e r ă DC. l.c., p.p. — Rădăcină subţire, necărnoasă. Are următoarele forme: f. campestris (L.) Bogenh. Taschb. FI. Jena (1850). — B . c a m p e s t r i s L. Sp. pl. ed. I (1753) 666, s. str. — Rapiţă sălbatică. — Rădăcină subţire, anuală. Plantă subţire, puţin ramificată, chiar şi pe soluri fertile cel mult pînă la 40 cm înălţime. Inflorescenţă paucifloră. Seminţe mici, accentuat rcticulat foveolate. — Este considerată ca tipul săl­ batic şi spontan al speciei. Pe cîmpuri, lîngă drumuri, adeseori buruiană. f. biennis (Metzg.) Alef. Landw. FI. (1866) 246. — B . R a p a o le i f e r ă b i e n n i s Metzg. Syst. Beschr. kult. Kohlart. (1830) 50. -- Rădăcină subţire, însă hibernantă. Plantă mai viguroasă decît forma precedentă, bine ramificată, înaltă pînă la 1 m, înfloreşte în al doilea an. Se cultivă pentru seminţele sale. var. Râpa (L.) Thell. in Ilegi FI. Milt.-Eur. IV. 1 (1919) 261. — B . R a p a L. Sp. pl. ed. I (1753) 666, s. str. et B . N a p u s p. L. l.c. — Ie. : Pl. 74, fig. 1. — Q Q . Rădăcina îngroşată, cărnoasă, fusiformă, globuloasă sau turtită, de diferite culori. — Se cultivă mult ca legumă şi pentru nutreţ. f. depresa (DC.) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. (1919) 51. — B . R a p a A. d e p r e s s a DC. Syst. II (1821) 590. - Ic. : Pl. 75, fig. 7, 7a. — Rădăcini moi, cărnoase, albe, sfe­ rice sau turtite. Cultivată la Cetăţuia (i\ Ciuc). î n t r e b u i n ţ ă r i . Se cultivă încă din timpuri străvechi. Patria de origină este necunoscută. Rădăcina sa cărnoasă constituie un bun furaj pentru animale. Frunzele unor soiuri sînt folosite ca salată sau în loc de spanac. Soiurile cultivate pentru seminţele lor, dau ulei de prima calitate. O b s . Asupra ultimelor 3 specii, literatura este confuză începînd cu Linne, fiecare monografie tratînd în mod diferit variabilitatea acesLora. în prelucrarea de faţă s-a adoptat sistemul şi concepţia lui Thellung. B * R a p a şi B . N a p u s sînt plante foarte asemănătoare; chiar şi formele lor se desfă­ şoară în mod paralel şi în acelaşi sens. Deosebirea principală constă în aceea, că B . N a p u s are întotdeauna bobocii florali alungiţi, elipsoidali, care nu sînt depăşiţi de florile deschise, cu petale mai lungi de 11 mm, pe cînd B . R a p a are bobocii florali mai scurţi, ovaţi, depăşiţi de florile deschise, cu petale mici, pînă la 10 mm. O altă deosebire constă în depozitarea dc cristale de hesperidină la florile de B . R a p a păstrate în alcool, pe cîtă vreme la B . N a p u s nu se depun asemenea cristale. încercările de hibri­ dizare între B . o le r a c e a şi B . R a p a au rămas fără rezultat. Astfel B . N a p u s şi B . R a p a le considerăm ca specii de sine stătătoare. Răsp.

g e n . : Eurasia, Africa de N.

467

C R U C IF E R A E

Genul 185. S Î N A P I S * )

L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 197, nr. 543], ed. V (1754) 299, nr. 735. - M u ş t a r . Plante anuale, ierboase, ramificate, cu frunze penat lobate sau fidate, cu peri simpli. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale nedilatate saciform la bază. Petale galbene. Glande nectarifere 4, cîte una reniformă sau patrunghiulară la partea interioară a bazei staminelor scurte şi cîte una lingulat triunghiulară înaintea perechilor de stamine lungi (Pl. 14, fig. 51). Silicvă ± cilindrică, dehiscentă, terminată într-un rostru lung, foarte comprimat, de forma unei săbii, sau la unele specii mai puţin comprimat, terminat într-un stigmat uşor bilobat. Valve convexe, cu 3—5 nervuri longitudinale accen­ tuate, uneori toruloase (constrînse între seminţe), păroase sau glabre. Sămînţă globuloasă, uniseriată. Cotiledoane adînc emarginate, îndoite longitudinal, cu radicula aşezată în îndoitură. Genul cuprinde cca 10 specii răspîndite îndeosebi în regiunea mediteraneeană. Determinarea

speciilor

1 a Frunze mijlocii şi superioare întregi sau numai neregulat lobate, dur dinţate, cele inferioare lirat sectate. Rostru conic, abia comprimat, lung pînă la 1/3 parte a silicvei.......................... ................... 1. S. arvensis 1 b Frunze sectate pînă la rachis, cu 2—4 perechi de segmente. Rostru foarte comprimat, în formă de sabie, lung aproape cît valva, sau şi mai lung ...................................................................................................... 2 2 a

Segmente ovate sau rotunde, cel terminal cu mult mai mare decît cele laterale. Silicvă alb hirsută, lată de 3—5 mm. Tulpină păroasă 2. S. alba 2 b Segmente lanceolate, ± acute, cel terminal puţin mai mare decît cele laterale. Silicvă glabră, lată de 4—7 mm. Tulpină glabră, păroasă numai la bază .................................................................. 3. S. dissecta 1. O S. arvensis L. Sp. pl. ed. I (1753) 668. E. Sinskaja in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 467.— S . ca m p e stris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 59, non Bess.— Rapiţă, Muştar de cîmp.— Vadrepce, Mezei muştar. — Acker Senf.— ropmuţa nojicBan. — E x s.: FRE nr. 2761, forma. — Ic. : Pl. 78, fig. 1. O. Rădăcină pivotantă, adeseori cu numeroase ramuri secundare. Tul­ pină înaltă de 30—80 cm, erectă, frunzoasă, cilindrică, puţin striată, de obicei ramificată (uneori chiar foarte mult ramificată), setos păroasă, în sus glabrcscentă. Frunze de un verde deschis, ± des păroase; cele inferioare lung peţio­ late, alungit obovate, lungi de 15—20 cm şi late de 5—6 cm, rar întregi, de obicei lirat penat lobate sau fidate, cu segment terminal foarte mare, nere­ gulat sinuate sau dinţate, cele superioare mai mici, scurt peţiolate sau sesile, *) Sinapis, numele latin al muştarului la Columella şi Plinius, derivat din grecescul «sinapi» sau «sinapy», numele plantei după Micandros şi Theophrastos.

F L O R A R .P .It.

468

eliptice, ovate, nedivizate sau la exemplarele mai viguroase lobat incize. neregulat dinţate, cu vîrfuri cartilaginoase. Frunzele bracteante ale ramu­ rilor, mici, lanceolate, cele supreme liniare. Florile de la capătul ramurilor formează iin racem globulos sau umbeliform, prelungii foarte mult pînă la maturitatea fructelor. Pedicel florifer mai scurt decît floarea, glabru sau păros Împreună cu axa. Boboci florali elipsoidali sau aproape obovaţi, la vîrf cornuţi. Sepale glabre, lungi de 5—6 mm, inegal de late, de 1—3 mm, se răsucesc repede, patente sau mai mult erecte, nedilatate saciform la bază, la vîrf glugate. Petale galbene sulfurii, de 2 ori mai lungi decît sepalele, lungi de 9 —12 mm, cu limb obovat, patent, îngustate brusc în unguiculă lungă de 4 —5 mm, erectă. Pedicel fructifer erect, lung de 4—6 mm, îngroşat spre vîrf. Silicve patule sau erecte, drepte sau arcuite, lungi de 3—4,5 mm şi în stare matură late de 2,5—3 mm, aproape cilindrice, rar netede, adeseori toruloase (gîtuite), dc obicei ± obtuz colţuroase din cauza nervurilor accen­ tuate. Valve lat rotunjite la ambele capete, cu 3 (5) nervuri longitudinale, la maturilate toruloase şi subţiri sau mai groase şi ± lemnoase, netede, cilindrice, în acest din urmă caz se deschid tîrziu. Rostru lung, aproape cît 1 /3 parte a valvei, conic, puţin comprimat, longitudinal nervat, treptat îngustat spre vîrf, mai îngust decît stigmatul. Rostrul uneori cu o singură sămînţă, iar lojele cu 6—12 seminţe uniseriate. Sămînţă globuloasă, de 1—1,3 mm în diametru, roşie închisă sau neagră-brunie, la umezeală devine mneilaginoasă. — V—IX. S t a ţ i u n e a şi răsp. în ţară. Prin semănături, locuri cultivate, pîrloage, pe lîngă drumuri, pretutindeni foarte comună (este o buruiană ce trebue combătută). Variabilitatea

speciei

var. genuina Godrr FI. Lorr. I (1843) 46 ex. Thell. in Hegi FI. Mitt. - Eur. IV. 1 (1919) 2 6 5 .— S . a r v e n s i s a. t y p i c a Beck FI. NO II (1892) 486. — Ic.: Pl. 78, fig. la (siliculă). — Peduncul îngroşat mult în sus. Silicvă groasă, cu pereţi tari, lungă de cca 2,5—3 cm şi lată de 2,5—3,5 mm, puţin toruloasă, obtuz colţuroasă, cu nervuri neînsemnate. Rostru ± scurt, conic. Răspîndită în mai multe forme. f. leioeârpa Gaud. FI. Helv. (1836) 570. — S . a r v . a. t y p . f. l e i o c a r p a Beck l.c. — S . a r v . a. v u l g a r i s Grec. Consp. FI. Rom. (1898) 78. — Silicvă glabră. — R e g . C l u j : Apahida (r. Cluj). R e g . A u t . M . : între Tg. Mureş şi Voiniceni. R e g . C o n s t a n t a : Vasile Roaită, Mangalia (r. Negru Vodă). R e g . S u c e a v a : Bosanci (r. Suceava). f. media Acloque FI. Fr. (1894) 82. — Silicvă cu puţini peri risipiţi. Comună între formele precedente şi între cele următoare. f. orientâlis (Jusl.) Godr. FI. Lorr. I (1843) 46, ap. Thell. 1. c. 265.— S . o r i e n t a l i s JusI. Cent. pl. I (1755) 19, in L. Amoen. acad. IV (1759) 280. — Silicvă cu peri patenţi Planşa

78. — 1. S i n a p i s a r v e n s i s L., la . silicvă de la f. t y p i c a , lb . silicvă de la f. (Rchb.) Hagenb. — 2. S . d i s s e c t a Lag., 2a. părţi florale, 2b. silicvă. — L., 3a. silicvă.

S c h k u h ria n a

3.

S . a lb a

PLANŞA 78

C R U C IF E R A E

471

sau retrorşi, ± deşi. — Comună. — R e g . C l u j : frecventă în Cîmpia Transilvaniei. R e g . Fărăgău (r. R eghin); Sovata (r. Sîngeorg. de P ă d .); Odorhei. R e g . S t a l i n : Hărman (r. Stalin); Bazna (r. Mediaş). R e g . O r a d e a ; Oradea; Aleşd. R e g . A r a d : comună în întreaga regiune. R e g . T i m i ş o a r a : Timişoara. R e g . C o n s t a n ţ a : Constanţa. R e g . G a l a ţ i : în Deltă lîngă Tulcea. R e g . I a ş i : Aroneanu, Bîrnova (r. Iaşi). f. incisa G. Don. ap. Sweet Hort. Brit. ed. III (1839) 42. — S . a r v . b. d e s e r t o r u m Schur Enum. pl. Transs. (1866) 59. — Plantă viguroasă, foarte ramificată. Fisunze inferioare foarte mari, pînă la 30 cm lungime, neregulat incize. — R e g . C l u j : Prin locuri grase în Hajongard la Cluj. R e g . S t a l i n : Sibiu. f. integrifdlia Stokes Bot. Mat. Medic. III (1812) 477. — Toate frunzele simple, nedivizate. — Comună pe soluri sărace. var. Schkuhriana (Rchb.) Hagenb. Tent. FI. Basil. Suppl. (1843) 138. — S . S c h k u k r i a n a Rchb. Ic. FI. germ. I (1837—38) 103, tab, 87, fig. 4425 b. — Ic.: Pl. 78, fig. lb . — Silicvă subţire, îngustă, de 1,5—2 mm diam., pronunţat toruloasă (gîtuită între seminţe), uneori ca mărgelele, adeseori falcată, datorită nervurilor longitudinale foarte evidente apare 8-unghiulară. Rostru lung şi subţire. Flori mici. Are forme cu silicve glabre (f. 1. 16vis Beck l.c. 486) şi cu silicve hirsute (f. 2. hirsuta Beck l.c.). — R e g . C l u j : foarte comun tn forma 1 şi 2. Aici aparţine şi exemplarul d in F R E nr. 2761. — Chiochiş (r. B eclean); Floreşti, f. 2. (r. Cluj); Băile Sărate Turda; Luduş f. 1 şi 2. R e g . A u t . M . : Tg. Mureş f. 1. şi 2; Gheorghieni f. 1; Vîlcele f. 1 şi 2 (r. Sf. Gheorghe). R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin f. 2. R e g . A r a d : Ghioroc (r. Lipova). R e g . T i m i ş o a r a : în Banat (Heuff.), Timi­ şoara. — R e g . C o n s t a n ţ a : Medgidia f. 2. R e g . I a ş i : între Zugravi şi Fîntînele, Şipote (r. Iaşi). R e g . S u c e a v a : Bosanci, f. 2 (r. Suceava).

A u t. M . :

î n t r e b u i n ţ ă r i . Muştarul de cîmp este o buruiană caracteristică semănăturilor de primăvară. Exemplarele încolţite toamna pier peste iarnă. Primăvara creşte mai repede decît planta cultivată, pe care o înăbuşe. Este o plantă dăunătoare semănăturilor, deoarece se înmulţeşte foarte abundent. Un singur exemplar poate produce 25.000 de seminţe, care ajungînd în pămînt, îşi păstrează capacitatea de încolţire timp de mai multe decenii. Dacă în cursul lucrărilor solului sămînţă veche ajunge la suprafaţă, încolţeşte. Stîrpirea acestei buruieni reuşeşte numai pe calea plivirilor repetate, prin aplicarea asolamentelor, prin folosirea substanţelor chimice potrivite şi prin curăţirea seminţelor cerealelor. Stîr­ pirea muştarului de cîmp se impune şi fpentru motivul că adăposteşte diferite ciuperci şi insecte vătămătoare. De altfel planta tînără este bună pentru scopuri culinare, pregătită ca spanacul. Sămînţă se foloseşte pentru extragerea uleiului. Se mai foloseşte şi ca adaus la prepararea muşta­ rului. Bună plantă meliferă. Răsp.

gen.:

Eurasia. Adventivă in diferite locuri pe glob.

2. * S. âlba L. Sp. pl. ed. I (1753) 668; E. Sinsk. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 468. — Muştar alb. — Feher muştar. — Weisser Senf. — ropmma 6ejian. — I c .: Pl. 78, fig. 3, 3a.

*

O. Rădăcină subţire, pivotantă. Plantă peste tot păroasă. Tulpină înaltă de 30—60 cm, erectă, ramificată, cilindrică, puţin striată, cu peri de obicei retrorşi. Frunze tulpinale peţiolate, lungi de 5—15 cm, lat ovate, lirat penat sectate, cu 2—3 perechi de aripi rotunjite, ovate sau alungit ovate, obtuz dinţate; lobul terminal cu mult mai mare, de regulă cu aripi superioare ± lat confluente. Racem florifer dens, mai tîrziu mult pre­

472

F LO RA It.P.R.

lungit. Pediceli florali păroşi, lungi de 5—7 mm. Boboci florali elipsoidali. Sepale patente la înflorire, lungi de 4—5 mm, răsucindu-se repede, devin subţiri. Petale galbene, lungi de 7—9 mm, cu limb obovat, atenuat în ungu~ iculă aproape tot atît de lunga. Pedicel fructifer lung de cca 10—13 mm, orizontal sau uneori răsfrînt. Silicvă lungă de 2,5—4 cm, lată de 3 —5 mm, alb hirsută.- Rostru foarte comprimat, în formă de sabie, de lungimea silicv.ei sau de 2—3 ori mai lung, decurent puţin pe silicvă, uneori falcat, spre vîrf treptat îngustat, terminîndu-se cu un stigmat evident bilobat şi cu o sămînţă la bază. Valve des şi rigid păroase, toruloase (gîtuite), longitudinal trinervate, la partea interioară a vîrfului cu o prelungire scurtă, rotundă, dezlipită de valvă (este capătul stratului interior al valvei), care intră în golul rostrului. Seminţe cîte 2—3 în lojă, globuloase, cu diam. de 1,7—2,5 mm, galbene sau cenuşii, foarte fin punctate. — VI—VII. S t a ţ i u n e a . Plantă mult cultivată şi subspontană. R ă s p . în ţ a r ă : R e g . B a i a M . : Satu Mare; prin grădini în raionul Vişeu. R e g . Cluj; Aiud. R e g . A u t . M . : între Tg. Mureş şi Sîngeorgiul de Mureş, Dumbrăvioara (r. Tg. Mureş). R e g . S t a l i n : Sibiu, Guştcriţa (r. Sibiu); M ediaş; Sighişoara. R e g . T i m i ş o a r a : Orşova. R e g . C r a i o v a : Craiova. R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti (Chitila, Dudeşti). R e g . C o n ­ s t a n ţ a : Baia ţr. Istria); Constanţa. R e g . G a l a ţ i : în Deltă lîngă Tulcca; Galaţi. R e g . I a ş i : Miroslava (r. Iaşi). R e g . S u c e a v a : Dorna Cîndrenilor (r. Vatra Dornei); Suceava. C lu j:

Variabilitatea

speciei

var. melauosperma Alef. Landw. FI. (1866) 250. — Seminţe închis sau deschis brtiniu violele. Se găseşte ici-colo. î n t r e b u i n ţ ă r i . Se cultivă pentru seminţele sale care conţin ulei în proporţie de 30—37%. Uleiul galben-auriu este bun pentru alimentaţie, iluminat, ungerea maşi­ nilor şi pentru fabricarea săpunului. Mai conţin dextrină şi un glicozid «sinalbin» care se colorează în roşu în contact cu alcaloizii. Din seminţele măcinate se mai prepară în unele regiuni plasturele de muştar sau un muştar comestibil, slab, dar care îşi păstrează gustul mai mult timp decît acela preparat din B r a s s i c a n i g r a . Seminţele de muştar se folosesc în scopuri medicinale, adesea împreună cu cele de muştar negru, pentru iritarea (hiperemizarea) pielei. Frunzele tinere pot fi consumate ca şi spanacul. Datorită creşterii sale rapide, se foloseşte şi ca furaj verde, cosit înainte sau în timpul înfloririi. în medicina populara se întrebuinţează în contra durerilor de cap, a reumatismului şi a bolilor de articulaţii. Răsp.

gen.;

Reg. mediteraneeană, Asia de V.

3. S. dissecta Lag. Gen. et Sp. pl. (1816) 20; E. Sinsk. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 468, pro syn. S . a lb a e . — S . a lb a var. g la b ra ta Simk. in MTK XVI (1881) 95. - I c .: Pl. 78, fig. 2, 2a, b .; Prod. Consp. FI. Dobr. I (1935) 123, pl. XXXVI. Q. Tulpină înaltă de 30—60 cm, păroasă la bază. Frunze peţiolate, glabre sau ± păroase, penat sectate, cu 3—4 perechi de lacinii laterale alungit ovate sau lanceolate, dur dinţate sau lobat dinţate, ± acute; lobul terminal

473-

CRUCI F E R AE

puţin mai mare. Frunzele superioare scurt peţiolate, cu mai puţine lacinii sau chiar simple. Pedicel floral şi inflorescenţă glabre. Scpale lanceolatelungi de 4—4,5 mm. Petale galbene, lungi de 6—9 mm, obovat cuneate, Ovar glabru, cu stil filiform, lung de 2—3 mm. Pedicel florifer patul, lung de 10—14 mm. Silicvă erectă, lungă de 18—30 mm (inel. rostrul), umflată, lată de 4—7 mm, glabră sau mai rar păroasă. Rostru zvelt, lung de 12—20* mm, în formă de sabie, adeseori cu o singură sămînţă. Valve cu 3 nervuri. Sămînţă globuloasă, de cca 2,2 mm în diam., suriu brună. — V —VII. S t a ţ i u n e a . Plantă adventiţă, frecventă mai ales în semănăturile de in ; uneori şi cultivată. Thellung citează cultivarea ei şi din Romînia (HegiFI. Mitt.-Eur.* IV.l (1919) 206). R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . O r a d e a : Oradea. R e g . C o n s ta n ţa : Raşova, Mamaia, Corbul dc Jos (r. Medgidia). R e g . I a ş i : Aroneanu, Mînzăteşti, Bîrnova (r. Iaşi). R e g . S u c e a v a : Leorda (r. Botoşani); Ţoleşti (r. Fălticeni). Variabilitatea

speciei

var. suborbiculata N. Busch in FI. cauc. erit. III. 4 (1908) 258. — Silicvă mică, cuvalve scurte, aproape rotundă; rostru lung de 7-10 mm. — R e g . C o n s ta n ţa : Raşova (r Medgidia). Răsp.

gen.:

Regiunea mediteraneană, U .R.S.S. europeană de S.

Genul 186. E R t C A *) Adans. Fam. II (1763) 418. Plante anuale sau bisanuale, glabre sau păroase, cu tulpină frunzoasă,. ramificată. Frunze lirate sau penat sectate, cu celule de mirozină în mezofil. Flori mari, cu pediceli scurţi. Sepale erecte, puţin saciform dilatate spre bază. Petale albe sau gălbui, rar purpurii, cu nervuri negre-purpurii, lungunguiculate. Glandele ncctarifere cîte una trilobată la partea interioară a staminelor scurte şi cîte una linguiformă la partea exterioară a staminelor lungi (Pl. 14, fig. 52). Stigmat cu 2 lobi erecţi. Pedicel fructifer scurt, erect. Silicvă alipită de axa inflorescenţei, lată, dehiscentă, cu o nervură mediană, şi cu rostru comprimat, lat, triunghiular alungit, fără sămînţă. Seminţe biseriate, rotunde, turtite, nearipate. Embrion ± notoriz, cu cotiledoane îndoite longitudinal şi radicula aşezată în jghiabul îndoiturii (Pl. 33, fig. 3). E. satlva Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 1. — B r a s s ic a E r u c a L. Sp. pl. ed. I (1753) 667; E. Sinsk. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 469. - E r u c a vesicaria, (L.) Cav. em. Thell. ssp. s a tiv a (Mill.) Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV.l (1919) 201. - Ie;: Pl. 14, fig. 52, Pl. 33, fig. 3, 3 a - c , Pl. 37, fig. 20. O. Rădăcină subţire, pivotantă. Tulpină cilindrică, înaltă de 20—60' cm, uneori şi mai înaltă, ramificată, cu ramuri erecte, frunzoasă, glabrsl *) Numele plantei la Columella şi Plinius.

47 4

F L O R A R . r .n .

sau păroasă. Frunze tulpinale inferioare peţiolate, lirat penat sectate, rareori dublu penat sectate sau fidate, cu lobul terminal ovat, puţin mai mare decît cei inferiori, cu care uneori este ± confluent. Lacinii laterale ovat lanceolate, obtuze sau rotunjite, cu margini întregi sau dinţate, uneori chiar adînc lobate, spre bază treptat descrescente; rachisul ± aripat. Frunze tulpinale superioare descrescente, scurt peţiolate, penat partite, cu lobul terminal mai mare şi lacinii laterale întregi sau dinţate, uneori scurte, în formă de lob sau dinte, pe dos de-alungul nervurii principale păroase sau glabre. Inflorescenţa, racem ± lung, lax, cu flori mari. Pedicel florifer patent lung de 2—4 mm. Sepale erecte, închise, de 8—10 mm lungime, la vîrf puţin glugate, îngust alb marginate, puţin saciform dilatate la bază. Petale mari, lungi de 20—30 mm, la început gălbui, apoi albe, accentuat purpuriu-negru nervate. Limb lat obovat, la vîrf retezat sau rotunjit, atenuat brusc în unguiculă mai lungă decît limbul, unguicula ieşind puţin din caliciu. Antere maj lungi decît caliciul. Ovar cilindric, cu stil lung şi turtit. Pedicel fructifer gros, erect, lung de 3 —4 mm. Silicvă erectă, cilindrică, puţin turtită, alipită -de axă, lungă de 2—3 cm, lată de 4 —5,5 mm, cu stil mai lung, turtit, triun­ ghiular, lung de 6—8 mm, cu stigmat abia mai lat. Valve netede, cu nervuri mediane, la capătul de sus rotunjite. Seminţe biseriate, rotunde, brune, lungi de 1,5—2 mm, netede. — (V) V I—VII. S t a ţ i u n e a . Pe cîmpuri, pe lîngă drumuri, mai ales în părţile sudice -ale ţării, probabil rămasă din culturile vechi. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj pe malul Someşului în locuri ruderalc şi pe Dl. Cetăţuia*. R e g . S t a l i n : Sibiu. R e g . H u n e d o a r a : pe marginea unor semănături lîngă Dl. Bilac dela Alba Iulia; Dobra, Deva (r. Ilia). R e g . C r a i o v a : Mofleni (r. Craiova). R e g . B u c u r e ş t i : pe marginea străzilor, locuri cultivate sau necultivate, Pantelimon, gara Mogoşoaia, pe Cheiul Dîmboviţei spre podul Elefterie. R e g . C o n s t a n ţ a : Constanţa; Mamaia { r. Medgidia). R e g . G a l a ţ i : între Măcin şi Greci* (r. Măcin); I. G. D u ca*, între Letea şi C. A. Rosetti (r. Tulcea). R e g . B î r l a d : la S de Tecuci, Păd. Torceşti (r. Tecuci); Bîrlad. R e g . I a ş i : Copou, Ciurea, Dl. Repedea, Cristeşti, între Iaşi şi Tg. Frumos, Aroneanu, Breazu, Vlădeni (r. Iaşi) şi de aci pînă la Zlătunoaia din Reg. Suceava r. Truşeşti; între Grajduri şi Scînteia (r. N egreşti); pe malul Şiretului la Paşcani. Variabilitatea

speciei

var. exotica (Hortul) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. (1919) 184. — S i n a p i s e x o t i c a Ilortul ap. DC. Syst. II (1821) 368. — întreaga plantă glabră. — Borza Consp. (1947) 111 o indică din « Muntenia ». Exemplarele studiate de noi şi notate mai sus cu steluţă, aparţin acestei varietăţi. var. cappad6cica Post^Fl. Syn. Palest. (1883—1896) 79. — Indicată de la Timişoara. După A. et G. Syn. V. 4 (1936) 113, este sinonimul plantei normale, păroase. î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă cultivată din timpuri străvechi, mai ales în regiunea mediteraneeană, ca oleiferă, pentru prepararea muştarului, apoi ca salată şi legumă. deşi planta are un gust iute şi amar. în secolul trecut a fost cultivată şi în Europa cenLrală, de unde s-a sălbăticit. în Transilvania a fost cultivată la Dobra, Deva, Sibiu, însă din părţile ciscarpatinc nu avem date asupra culturii ei, iar Brandza şi

C R U C IF K R A E

475

•Grecescu nici nu amintesc de prezenţa acestei plante în ţară. Seminţele se folosesc şi în medicină. Răsp.

gen. :

Regiunea mediteraneeană.

Genul 187. E B U C Â S T R U M * )

(DC.) C. Presl

FI. sic. I (1826) 92. — B r a s s ic a sect. E r u c a slru m DC. Syst. II (1821) 582 . — D ip lo ta x is Sect. E r u c a s tr u m Gr. et Godr. FI. Fr. I (1848) 8 1 . — H ir s c h fe ld ia Sect. E r u c a stru m Hay. in Beih. Bot. CentralbJ. XXVII, 1. Abt. (1911) 260. Plante anuale pînă la perene, ramificate, frunzoase, cu peri simpli. FJori inferioare adesea bracteate. Sepale nedilatate saciform la bază. Petale gal­ bene, rar albe. Stamine simple, la partea inferioară a bazei celor scurte cu cîte o glandă nectariferă trilobată, iar înaintea perechilor celor lungi cu cîte o glandă mare. Pistil sesil, cu stigmat capitat, nelobat sau foarte puţin bilobat. Silicvă liniară, patentă, bombată deasupra seminţelor, cu rostru scurt, conic, fără sămînţă, rar cu 1—2 seminţe; valve 1-nervate. Seminţe uniseriate, ovate, comprimate, nearipate. Embrion notoriz, cu cotiledoane îndoite longitudinal, cu radicula în jghiabul îndoiturii. Determinarea

speciilor

1 a Flori nebracteate. Sepale la înflorire orizontal patente. Petale galbene sulfurii, lungi de 8 —12 mm. Staminele lungi patente. Ovar cu 14—38 ovule. Silicvă lungă de 1—3 cm, cu un ginofor scurt; rostru lung de 1—3 mm, uneori cu o sămînţă..............................1. E. nasturtiifolium 1 b Cel puţin florile inferioare bracteate. Sepale erecte. Petale albe-gălbui sau verzui, lungi de 6—8 mm. Staminele lungi alipite de ovar. Ovar cu 40—44 ovule. Silicvă lungă de 24—44 mm, fără carpofor; rostru lung d e |2 —4 mm, fără sămînţă...................................... 2. E. gallicum 1. E. nasturtiiîdlium (Poir.) O. E. Schulz în Engl. Bot. Jahrb. LIV. Beibl. (1916) 56. — S in a p is n a s tu r tiifo lia Poir. in Lam. Encycl. IV (1796) 346. — B r a s s ic a eru c a stru m L. Sp. pl. ed. I (1753) 667, p. p. — E r y s im u m eru c a stru m Scop. FI. carn. ed. II (1772) 828. — S is y m b r iu m o b tu sa n g u lu m Hali. ap. Schleich. Cat. pl. Helv. (1803) 48. — E r u c a eru c a stru m Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 265. — E r u c a stru m o b tu sa n g u lu m Schleich. ap. Rchb. FI. [germ. exc. III (1832) 693. — D ip lo ta x is E r u c a stru m Gr. et Godr. FI. Fr. I (1848) 81. — H ir s c h fe ld ia e ru c a stru m Fritsch ap. Janch. in Mitt. NV Wien V (1907) 92 et Excursionsfl. ed.? II (1909) 265. - I c .: ‘Pl. 79, fig. 1, la, b. OO — 21. Rădăcină pivotantă, lungă, ramificată, împreună cu axa bazală ± lemnoasă. Tulpină înaltă de 40—60 (80) cm, muchiat brăzdată,

*) Derivat din numele genului Eruca şi cuvîntul astrum = asemănare, fiind asemă­ nătoare cu Eruca.

F L O R A R .P .R ,

476

în partea inferioară rctrors dens păroasă, frunzoasă, ramificată de sub mijloc. Frunze aspru păroase mai ales pe rachis; cele bazale în rozetă, peţiolate* penat' sectate, ± lirate, lungi de 10—20 cm şi late de 4—6 cm, cu 5—7 perechi de lacinii ovate sau alungite, dur şi obtuz dinţate sau lobate, cu vîrful rotunjit, decurentc pe rachis şi concrescute cu laciniile vecine; lobul terminal puţin deosebit. La prima vedere, aceste frunze ne reamintesc frun­ zele de P e d ic u la r is S c e p tru m C a ro lin u m sau de S en ecio J a co b a e a , (după Thellung). Frunze tulpinale ± asemănătoare, mult mai mici; perechile de lacinii se răresc în jos; ultima pereche de la baza frunzei ca o urechiuşe amplexicaulă. Flori nebracteatc. Inflorescenţa un racem ± dens, globulos, după înflorire se prelungeşte, cu axa glabră, rar cu puţini peri răzleţi. Pedicel floral de lungimea caliciului, nebracteat (uneori, cu excepţia celui de jos). Sepale alungit eliptice, lungi de (4) 5 (6) mm, adeseori se înfăşoară, verzi-gălbui* aproape orizontal patente. Petale galbene, lungi de 8—12 mm, late de 3—4 mm, cu limb obovat, brusc îngustat în unguiculă de aceeaşi lungime. Staminc patente faţă de ovar, cu antere de 2 mm lungime; după polinizare anterele se răsucesc. Racem fructifer lung. Pediceli lungi cît jumătatea silicveloj, ± orizontal patenţi. Silicvă lungă de 1—3 cm, lată de 1 —1,5 cm, erectă, dreaptă sau curbată, cu ginofor scurt şi rostru de cca 1—3 mm lungime, uneori cu o singură sămînţă. Valve cu o nervură longitudinală, deasupra seminţelor bombate, la capătul superior intern cu o mică prelungire, întinsă în cavi­ tatea rostrului. Stigmat mai lat decît stilul, puţin bilobat. Seminţe uniseriate (uneori la mijlocul lojei nehotârît biseriate), alungit ovate, de 1,2 mm lungime, brune-roşietice. — V —VII. S t a ţ i u n e a . Coline însorite, pe lîngă drumuri, căi ferate, foarte rară. R ă s p . î n ţ a r a : R e g . C lu j: , foarte abundent la Aghireş, pe calea 1‘erală (r. Huedin). R e g . S t a l i n : Sibiu (Schur). R e g . H u n e d o a r a : Sebeş (Schur); aceste două din urmă contestate de Simonkai. Răsp.

gen.:

Europa centrală şi de SV.

2. E. gâllicum (Willd.) O. E. Schulz in Engl. Bot. Jahrb. LIV. BeibL (1916) 56. — $ is y m b r iu m g â llic u m Willd. Enum. Hort. Berol. II (1809) 678. — E r u c a stru m P o llic h ii Schimp. et Spenn. in Spenn. FI. Friburg. III (1829) 946. — H ir sc h fe ld ia P o llic h ii Fritsch ap. Janch. in Mitt. NV Wien (1907) 92. — E r u c a E r u c a stru m Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 265. — Muştar alb sălbatic. — Francia nvurgaszâl. — Franzozische Hundrauke. — I c .: Pl. 79, fig. 2, 2a. O — O O . Tulpină înaltă de (15) 30—60 cm, în partea inferioară păroasă* în cea superioară glabră, frunzoasă, abundent ramificată. Frunze bazale şi P l a n ş a 79. — 1. E r u c a s tr u m n a s tu r tiif o liu m (Poir.) O. E. Schulz, la . părţi florale, 1b. două silicve (una deschisă). — 2. E . g â llic u m (Willd.) O. E. Schulz, 2a. părţi florale.

P L A N Ş A 79

C R U C IF E 11A E

479>

tulpinale inferioare lung peţiolate, adînc penat sectate, la exemplarele slabe mici şi numai sinuat lobate sau aproape întregi. Laciniile frunzelor lanceolate, mai înguste decît la specia precedentă, sinuat lobate, distanţate, des­ crescente In jos; urechiuşa amplexicaulă de la bază lipseşte. Rachis aripat în jum ătatea superioară, cu lacinii confluente, în partea inferioară nearipat. Inflorescenţa un racem ± globulos, ulterior m ult alungit. Flori, respectiv fructe, inferioare şi mijlocii bracteate, cu bractei lanceolate, penat lobate. Sepale verzi, erecte, lungi de 4 —5 mm. Petale albe-gălbui sau verzui, lungi de 6 —8 mm, late de cca 2 (3) mm, cu limb ovat lanceolat, îngustat în unguiculă scurtă. Stam ine alipite de ovar. Pedicel fructifer scurt, de cca 1 /4 din lungimea silicvci, erect patent. Silicvă lungă de 2 4 —44 mm, lată de 1,5 mm sau şi mai lată, erect patentă, fără carpofor. Valve cu o nervură mediană longitudinală, deasupra seminţelor accentuat bombate. Rostru lung de 2 —4 mm, cilindric, fără sămînţă. Săm înţă alungit ovată, lungă de 1,2 m m , brună-roşietică. — V I —V II. S t a ţ i u n e a . Pe malurile râurilor, pe prundişuri. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Aiud. Reg. S t a l i n : la OU în comuna Racoviţa (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Alba Iulia. R e g . G a la ţi: Galaţi. Răsp.

gen.:

Europa centrală şi de V.

Subtribul 3. C a k i l i n a e DC. Syst. II (1821) 427, em. O. E. Schulz in Engl. Pflzr. (1923) 7. Silicvă sau siliculă cu 2 articule. Partea valvară dehiscentă sau indehiscentă. Partea rostrală întotdeauna cu seminţe. Cotiledoane plisate lateral sau răsucite spiralat, iar nu îndoite longitudinal. Embrion notoriz sau pleuroriz. Genul 188. C A K I L E *) Adans. . Fam. II (1763) 423; Gaertn. Fruct. II (1791) 287, tab. 141, fig. 12; DC. Syst. II (1821) 428. Plante anuale, glabre, ramificate, cu frunze cărnoase, simple pînă la dublu penate. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale erecte, saciform dila­ tate la bază. Petale violete sau albe, unguiculate. Pe latura internă a stam i­ nelor scurte se află cîte 2 glande semilunare, iar înaintea staminelor lungi, cîte o glandă (Pl. 14, fig. 53). Stigm at lat, sesil. Fruct o silicvă scurtă, cu pereţi groşi, spongioşi, articulată din 2 părţi inegale; partea inferioară (valvară) mai scurtă, hastată, cu o săm înţă, cea superioară (rostrală) la baza de legă­ tură cu cea inferioară bom bată, comprimată, patrunghiulară, lanceolată sau în formă de stilet, cu o săm înţă; la m aturitate se desface uşor. Sămînţă mare, puţin comprimată. Embrion pleuroriz. 1 C. maritima Scop. FI. carn. II, ed. II (1772) 35. — B unias Cakile L. Sp. pl. ed. I (1753) 670, p. p. — C. [mărit y. laciniata Hallier in Schlecht.-H all. -----------------------^ *) Nume arab cu înţeles necunoscut, provenit din cuvîntul Kakelch.

480

F L O R A R .P .R .

FI. Dcutschl. X IV (188) 44; N. Busch in FI. U .R .S.S. V III (1939) 473. Ic.: Pl. 14, fig. 53, Pl. 33, fig. 1, la , Pl. 37, fig. 15; Prod. FI. II, ed. II (1939) 276, fig. 1. O. Rădăcină lungă, pivotantă. Tulpină înaltă dc 15—40 cm, cilindrică, glabră, decum bentă sau ascendentă, de obicei ramificată. Frunze verzi, groase, cărnoase, peţiolate, simple sau pînă la de 2 ori penat compuse, lungi de 3 —6 (10) cm, cu lacinii semicilindrice. Inflorescenţa racem simplu, cu flori umbeliform indesuite la vîrf, după înflorire se prelungeşte. Pediceli floriferi nebracteaţi, scurţi. Flori mari. Sepale alungit eliptice, obtuze, de cca 4 —5 mm lungime, cele laterale saciform dilatate la bază. Petale violete sau rozee, rar albe, lungi de 8 —12 mm şi late de 4 —5 mm, lat obovate, îngus­ tate brusc în unguiculă îngustă (Pl. 33, fig. la ). P istil cilindric, de obicei cu 2 ovule, rar cu mai m ulte. Stigm at slab bilobat, dc lăţim ea stilului. Pediceli fructiferi îngroşaţi, lungi de 3 —4 mm, erecţi sau aproape orizontal patenţi. Fruct o silicvă articulată, cu pereţi groşi, spongiosi, lungă de 10—22 (25) mm şi lată de 4 —6 mm. Articulul inferior persistent, conic, cilindric, monosperm, cu vîrf hastat, lă ţit; articulul superior lanceolat subulat sau conic, comprimat patrunghiular, monosperm, de 1,5—3 ori mai lung decît cel inferior. In locul articulaţiei se vede o linie în zig-zag, avînd 2 colţuri cu poziţie mai înaltă şi 2 mai joase; acestea din urmă, uneori terminate în apendici corniculaţi lungi de 0 ,5 —2,5 mm (Pl. 33, fig. 1). Stigm at mai îngust decît vîrful rostrului. Săm înţă mare, lungă de 3 —4 mm şi lată de 1,5—2 mm, îngust ovată comprimată, netedă, gălbuie-brună, la umezeală nu devine mucilaginoasă. — V I —IX . S t a ţ i u n e a . Pe nisipuri maritime. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C o n s ta n ţa : Techirgîiiol (sub /. la c in ia ta ), Lacul Tuzla, Agigea, Vasile Roaită, Mangalia (r. Negru Vodă); Mamaia (r. Medgidia). R e g . G a la ţi Sulina, Jurilovca (r. Tulcea). Variabilitatea

speciei

C. m a r itim a variază foarte mult în arealul său de răspîndire, după înfăţişarea plantei, forma frunzelor, felul inflorescenţei şi al fructului. La noi este reprezentată prin:

ssp. euxina. (Pobed.). — C. euxina Pobed. ex Grossh. Ocred. rast. Kavk. (1949) 386 et in N ot. syst. herb. Inst. Bot. Komarov Leningr. X V (1953) 7 1 —74, fig. 3. — C. ederdula Jord. Diagn. (1864) 344, non Hooker. c Articulul inferior al fructului fără apendice corniculat la locul articulaţiei şi numai rareori cu proeminenţe rudimentare la colţurile inferioare (la cele­ lalte forme din regiunile străine cu apendice lung de 1 —3 mm). Frunze simplu penat sectate, cu lacinii întregi sau ± dinţate (Pl. 3?ţ fig. 15). Răspîndită pc litoralul Mării Negre din R. P. Romînă, prin Odesa, Crimeea pînă la Balum .

C R U C IF E R A E

481

î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă cu gust înţepător şi sărat. Frunzele se întrebuinţează contra scrofulozei şi diareei. Flori odorante, melifere. Sepalele erecte. închise, formează un tub, care se umple cu nectar. Seminţele conţin un ulei gras. R ă s p . g e n . : pe malul mărilor în Europa, Asia de SV şi Africa de ' N. Adventivă în America dc N şi Australia.

SubLribul 4. R a p k a n i n a e Hay. FI. Steierm. i (1908) 555. Silicvă cu 2 articule: partea valvară de obicei indehiscentă, cu puţine seminţe sau numai cu o singură sămînţă, sau fără seminţe, uneori degene­ rează com plet; partea (articulul) rostrală unispermă sau cu puţine sem inţe; fructul uneori o lom entă (silicvă articulată) cu rostrul articulat prin pereţii transversali şi cu partea valvară conţinînd 1 sau puţine seminţe sau fără seminţe, uneori complet degenerată. Cotiledoane întotdeauna îndoite longi­ tudinal. Genul 189. B A P I S T R U M * )

Crantz

Class. Cruc. (1769) 105. — C i u r 1 a n. Plante anuale sau perene, ramificate, frunzoase, simplu păroase. Frunze lirat penat sectate, rar nedivizate. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale patule, nedilatate saciform la bază. Petale galbene, rar albe, unguiculate. Stamine simple, libere. La partea interioară a bazei staminelor scurte se află cîte o glandă nectariferă alungită, reniformă sau poligonală, iar la partea exterioară a bazei perechilor de stamine lungi cîte o glandă mică, ligulată. Ovar sesil, cu stil şi stigm at puţin bilobat. Racem fructifer lung, rigid, virgat. Fruct silicvă articulată din 2 articule suprapuse, indehiscente. Articulul inferior (partea valvară) mai îngust, cu o singură sămînţă, rar cu 2 supra­ puse, de forme variate (după cum conţine 1 sau 2 seminţe, sau rămîne steril). Articulul superior (partea rostrală) ovat sau globulos, longitudinal brăzdat, terminîndu-se în stil ± lung, de obicei monosperm, rar bisperm, cu pereţi despărţitori. Săm înţă ovată sau elipsoidală, la umezeală nu devine mucilaginoasă. Cotiledoane îndoite longitudinal, îmbrăţişînd radicula. Genul cuprinde 8 specii, dintre care la noi se găsesc două. Determinarea

speciilor

1 a

Partea rostrală a silicvei atenuată în stil scurt, conic (Pl. 80, fig. 2b). Silicvă glabră, lungă de 7 —8 (10) mm. Petale lungfde 5 —6 mm. Frunze tulpinale întotdeauna penat sectate, cu lob terminal abia mai mare decît laciniile laterale, puţin descrescente........................... 1. R. perennc

1 b

Partea rostrală a silicvei păroasă, la vîrf brusc îngustată într-un stil lung cît corpul articulului (Pl. 80, fig. la ). Petsde lungi de 6 —10 mm. Frunze tulpinale lirate, cu lob terminal mare şi lacinii mici, dcscrc^cente, la exemplarele mai puţin viguroase nedivizate, alungit obovate, îngustate în peţiol, uneori cu fragmente de lacinii pe pcţiol 2. R. rugosum

*) Nume de plantă la Columella, compus din rapa = napi şi astrum = înfăţişare, formă, deoarece planta se aseamănă cu unele specii de B r a s s ic a .

482

T h O I i \ R .P.R .

1. R . perenne (L.) AII. FI. pedem. I (1785) 258; N. Busch in FI. U .R .S .S . V III (1939) 472. — M yagrum perenne L. Sp. pl. ed. I (1753) 893. — B unias Erucago Landoz Kvâr. korny. nov. (1844) 4, non L. — R apistrum Erucago Landoz in Erd. Muz. iSvk. II (1861—63) 27. — Cakile perennis Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 225. — R apistrum costatum Schur Enum . pl. Transs. (1866) 74. — Ciurlan alb. — Evelo rekenyo. — Gemeiner Rapsdotter. — PernrnK MHorojieTHuîi. — E x s .: F R E nr. 963. — I c . : Pl. 80, fig. 2, 2a, b. OO — 4 . Rădăcină groasă, pivotantă. Tulpină erectă, la exemplarele viguroase peste 1 cm grosime, aspru setos păroasă, cilindrică, foarte m ult şi dens ramificată, formînd o coroană cu înfăţişare sferică, cu ramuri glabre, la m aturitatea fructelor virgate. Frunze ± rigide, cele inferioare peţiolate, aspru păroase, lungi de 10—16 cm şi late de 3 —6 (10) cm, penat sectate, cu lacinii lanceolate, inegal colţuros sera te; segm entul terminal de aceeaşi mărime sau puţin mai mare. Frunze mijlocii scurt peţiolate sau sesile, glabre sau pe dos dispers păroase, asemănătoare cu cele inferioare, cele superioare alungit lanceolate, nedivizate, slab lobate sau dinţate. Inflorescenţă la vîrful ramurilor, racem lax, globulos, prelungit m ult după înflorire. Pedicel floral glabru, mai lung decît caliciul. Sepale de cca 3 mm lungime, lanceolate, erect patule, îngust alb marginate, nedilatate saciform la bază. Petale viu galbene, lungi de 5 —6 mm, late de 2 mm, alungit obovate, uşor îngustate în unguiculă. Pedicel fructifer de lungimea articulului inferior al fructului sau puţin mai lung. Silicvă întreagă lungă de 7 —8 (10) mm, culcată pe axă, glabră. Partea valvară a silicvei alungit cilindrică sau elipsoidală, netedă, de obicei cu o singură săm înţă; partea rostrală ovată sau globuloasă (Pl. 80, fig. 2b), longitudinal brăzdată, îngustată brusc într-un stil scurt, conic, cu stigm atul lat cît stilul, monospermă, la m aturitate se deslipeşte uşor de pe partea persistentă a silicvei (aceasta din urm ă se împrăştie cu ocazia rostogolirii plantei, m inată de vînt). Săm înla, în partea valvară a silicvei, îngust elipsoidală, în partea rostrală mai m ult ovată, lungă de cca 2 mim brun gălbui roşietică, netedă. — V I —V III. S t a ţ i u n e a . Pe cîmpuri, coaste ierboase însorite, pe marginea ară­ turilor, lîngă drumuri şi pîrloage, pe lîngă semănături şi porumbişti. R ă s p . î n .L a r ă : R e g . C l u j : Cluj (Dl. Lomb, Hoia), terasele Someşului între Cluj şi Gilău, Cojocna, Boju, Căianu, Suat (r. Cluj); Valea Florilor. Ceanul Mare, Berchieş, Mihai Viteazu, Turda (r. Turda); Aiud; Sărmăşel, Cămăraşu (r. Sărmaş). R e g . A u t . M . : Izvorul Mureşului la Ţinea (r. Gheorghieni) R e g . S t a l i n : Blaj, Dîrlos, Tiur (r. Tîrnăveni); Valea Lungă, Micăsasă, Prostea Mică (r. Mediaş); Guşteriţa, Şură Mare, Ocna Sibiului (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Miceşti, Alba Iulia pe Dl. Bilac, Partoş (r. A lb a); Mintia (r. Ilia ); V. Secaşului (r. Sebeş), Streisîngeorgiu (r. Hunedoara). R e g . A r a d : P l a n ş a 80. — 1. R a p i s t r u m r u g o s u m (L.) AII., la . fruct mărit, lb . sămînţă secţ. transversală. — 2. R . p e r e n n e (L.) AII., 2a. părţi florale, 2 b. fruct mărit.

în

PLANŞA 80

C U U C I F E R A li

485

Peregul Mic (r..Arad). R e g . T i m i ş o a r a : Berzasca (r. Moldova Nouă). R e g . C r a io v a : Vîrciorova (r. Turnu Severin). R e g . B u c u r e ş ti: Bucureşti la Băncasa; Comana (r. Vidra). R e g . C o n s ta n ţa : Techirghiol, Mangalia, Agigea (r. Negru Vodă); Intre Babadag şi Enisala (r. Istria). R e g . G a la ţi: Brăila; între Măcin şi Greci, Măcin pe Dl. Pricopan. R e g . I a ş i : Aroneanu, Mîrzeşti, Vînători, Copou, Capul Rediului, Valea Lungă, Movileni, Larga, Cîrlig, Şorogari, Sculeni, Munteni, Focuri (r. Ia şi); Spinoasa (r. Tg. Frum os); Coarnele Caprei, Belceşti (r. Hîrlău). R e g . S u c e a v a : Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti). R ă s p . gen.: peană de S.

în partea estică a Europei centrale, Balcanii de E, U .R .S.S. euro­

2. R. rugosum (L.) AII. FI. pedem. I (1785) 257. N. Busch in FI. U .R .S.S. V III (1939) 472. — M yagrum rugosum L. Sp. pl. cd. I (1753) 640. — Cakile rugosum Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 226. — I c . : Pl. 80, fig. 1, la , b. G — OO. Rădăcină subţire. Tulpină solitară, înaltă de 2 5 —60 cm‘. erectă, puţin colţuroasă, în partea inferioară păroasă, mai sus glabrescentă, simplă sau repetat ramificată. Frunze subţiri, rărit păroase, cele superioare glabre. Frunze bazale şi tulpinale inferioare peţiolate, lungi de 5 —15 cm, lirat penat fidate sau lobate, cu lacinii scurte, descrescente, serate şi cu seg­ m entul terminal mai mare. Adeseori frunzele sînt neînsem nat segmentate, avînd numai cîteva lacinii rudimentare sau pe peţiol cu fragmente de la cin ii; uneori sînt nedivizate, alungit obovate sau eliptice, îngustate în peţiol şi pronunţat sinuat dinţate (Pl. 80, fig. 1). Frunze mijlocii şi superioare scurL peţiolate, lanceolate, puţin lobate sau întregi. Inflorescenţa compusă din raceme subglobuloase, prelungite m ult pînă la m aturitate. Pedicel mai scurt decît caliciul, rar egal cu acesta, glabru sau păros. Sepale erecte, îngust elip­ tice, lungi pînă la 3,5 mm. Petale lungi de 6 —10 mm, late de 3 mm, galbene sulfurii, albindu-se uşor. Fruct lung de cca 8 —10 mm, păros, rar glabru, alipit de axă. Partea valvară a silicvei îngust elipsoidală, de obicei cu o sămînţă, uneori, cînd rămîne sterilă, este subţire, cilindrică, în formă de pedicel. Partea rostrală (articulul superior) ovată pînă la globuloasă, păroasă, longitudinal brăzdată cu dungi cu neregularităţi, la vîrf brusc îngustată într-un stil filiform de aceeaşi lungime cu articulul, la interior cu o sămînţă. Stigm at bilobat, mai lat decît stilul. Săm înţă lungă de cca 1,8 mm, în partea valvară puţin mai mică, gălbuie-brună, netedă, nu se gelifică la umezire. — V -V III. S t a ţ i u n e a . Pe cîmpuri, locuri virane, pe lîngă drumuri şi umpluturi, rară, de m ulte ori introdusă întîm plător. * R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cojocna, Cluj (r. Cluj); Turda. R e g . S t a l i n : Sighişoara, Daneş, Criş (r. Sighişoara); Marpod, Nocrich (r. Agnita). R e g . T im i ş o a r a : în Banat (Heuff.). R e g . P i t e ş t i : Călimăneşli (r. Brezoi). Din «Dobrogea» indicată de Prodan.

486

FI-ORA R .P .R .

VariabilitaLea

speciei

var. ycndsum DC. Syst. II (1821) 432. — R . g la b r u m Iiost FI. austr. II (1831) 220. — f. g la b r a tu m Borza Consp. FI. Rom. I (1947) 112. — Fructul glabru.— R e g . S u c e a v a : Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti).

R.

ru g .

R ă s p . g e n . : Regiunea mediteraneeană. Introdusă în Europa centrală şi de N America de N şi S, Africa de S, Australia.

•Genul 190. C R A l B E * )

L.

Gen. pl. [ed. I ((1737) 199, nr. 548], ed. V (1754) 301, nr. 739. - V a r z ă d e

m a r e.

Plante anuale, bisanuale sau perene, cu rădăcină puternică, uneori căr­ noasă, de grosimea braţului. Tulpină rigid ramificată, cu frunze mari, întregi sau dublu penate. Celule cu mirozină în mezofil. Inflorescenţă compusă din numeroase raceme ± globuloase. Flori albe, m ai mari de 5 mm. Staminele cele lungi adesea cu dinţişori, Glande nectarifere cîte una între perechile de stamine lungi şi cîte una semilunară la baza interioară a staminelor scurte (Pl. 14, fig. 49). Fruct articulat, compus din 2 părţi neegale; partea infe­ rioară mică, de 1 —2 mm, în continuarea pedicelului, cu săm înţă degenerată, cea superioară mare, globuloasă, cu o singură sămînţă, la m aturitate tare, cu reţea de nervuri. Peretele despărţitor poate fi observat numai în stare nematură. Stil foarte scurt. Săm înţă mare, elipsoidală. Embrion ortoploc. Cotiledoane îndoite, îmbrăţişînd radicula. Genul cuprinde cca 19 specii, dintre care la noi cresc două. Determinarea

speciilor

1 a

Frunze inferioare ovate, lobate pînă la fidate, glabre, glauce. Sepale lungi de 4 —5 mm. Petale de 8 mm lungime. Plante de nisipuri mari­ tim e ................................................................................................ 1. C. maritima 1 b Frunze inferioare de 2 —3 ori penat sectate, păroase, verzi. Sepale lungi de 3 —3,5 mm. Petale de 5 —6 mm lungime. Plante de stepă 2. C. tataria 1. C. maritima L. Sp. pl. ed. I (1753) 671.— E. Czerniak. in FI. U .R .S .S . V III (1939) 478. — Varză de mare. — Tengerparti tâtorjân. — Gemeiner Meerkohl. — KaTpaH npHMOpcKHâ. — E x s .: FR E nr. 416. — I c . : Pl. 37, fig. 16, Pl. 81, fig. 1, l a —e. 4. Rădăcină lungă, groasă, ramificată, em iţînd şi stoloni subterani. Tul­ pină erectă, cilindrică, netedă, foarte ramificată. Frunze bazale lung peţiolate, cu limb mare, glabre, glauce, ovate, împreună cu peţiolul lungi de 3 0 —40 cm, inegal fidate sau partite, uneori lirate, cu 1 —2 aripi separate, lobate şi inegal dinţate, uneori cordate, Frunze tulpinale mijlocii mai înguste, dinţate sau trilobate, cele supreme bractciforme, lanceolate, îngustate spre bază *) După cuvîntul grecesc crâmbe = varză.

487

C B T JC IF E R A E

întregi sau dinţate. Inflorescenţă extinsă, bogată, ± scvaros ramificată, compusă din numeroase raceme umbeliforme, care se prelungesc m ult la m aturitatea fructului. Sepale erecte, lat alungite, de cca 4 —5 mm lungime, alb marginate, nedilatate saciform la bază. Petale albe, lat eliptice sau obovate, lungi de cca 8 mm, patente, la vîrf retezate sau emarginate, îngustate brusc într-o unguiculă scurtă. Stam inele cele scurte simple, cele lungi în treimea lor superioară cu dinţi de 1 m m lungime (Pl. 81, fig. la ). Racem fructifer lung, cu pediceli patenţi, drepţi, lungi de cca 10—15 mm, purtînd cîte o siliculă articulată, lungă de cca (6) 8 —10 mm. Partea inferioară a fructului scurtă, neînsem nată (1 mm), ca o prelungire a pedunculului, cu o săm înţă degenerată; partea superioară (rostrală) globuloasă, lungă de 7—8 mm, cu perete gros, spongios (Pl. 37, fig. 16), la mijloc cu o singură săm înţă, pe suprafaţă cu o reţea de nervuri ± vizibile, la m aturitate caducă, indehiscentă. Stilul lipseşte. Stigm atul lat, rotund. Săm înţă cenuşiu brună, lungă de 4 —5 mm şi lată de 3,5 mm. Cotiledoane longitudinal îndoite, îmbrăţişînd radicula. — V —V IL S t a ţ i u n e a . Pe nisipuri maritime. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C o n s ta n ţa : Constanţa, Techirghiol, Vasile Roaită (r. Negru Vodă); Mamaia (r. Medgidia); Jurilovca, Babadag (r. Istria). R e g . G a la ţi: Bcibugeac (r. Tulcea). Variabilitatea

speciei

var. păntica (Stev.) O. E. Schulz in Engl. Pllzr. IV, 105 (1919) 2 2 9 -2 3 1 . — C r a m b e Stev. ex Rupr. FI. cauc. (1869) 293, n. nud. — Sepale mai scurte, de cca 4 mm lungime (la tip de 5 mm). Partea rostrală ± globuloasă, perfect globuloasă sau globulos comprimată, lungă numai de 6 — 7,5 mm şi lată de 5,5 — 8,5 mm. — Citată de O. E. Schulz din reg. Constanţa: pe istmul « Cosa-Cuciuc » între Lacul Sinoe şi Marea Neagră (r. Istria). p o n tic a

O b s . După cercetările noastre, partea rostrală a fructului variază în lungime chiar pe aceeaşi plantă, între 7 — 9 mm sau între 6 — 8 mm, iar în sudul Dobrogei (Sabla) cresc exemplare cu partea rostrală lungă de 10 — 11 mm. Suprafaţa fructului poate fi netedă, cu umflături mici, puţin proeminente sau cu încreţituri ± pronunţate. î n t r e b u i n ţ ă r i . Seminţele conţin cca 47% ulei gras. După FI. U .R .S.S. în Caucaz se consumă ca legumă. R ă s p . g e n . : pe litoralurile Mării Negre şi ale Oceanului Atlantic.

2. C. tatâria Sebeok Diss. m ed.-bot. de Tataria hung. (1779) 7, etiam in Jacq. Mise. austr. II (1781) et Ic. pl. rar. I (1781), tab. 13, 129; E. Czerniak. in FI. U .R .S .S . V III (1939) 478. — C. tat. a. hungârica DC. Syst. II (1821) 653 et Prodr. I (1824) 225. — Tîrtan, Hodolean. — Buglyos tâtorjân. — Tataren Meerkohl. — KapTaH TaTapcKHiî. — E x s .: F R E nr. 154 a, b , ; FEAH nr. 2057. - I c .: PL 82, fig. 1, l a - d , ; Prod. FI. II, ed. II (1939) tab. L X , sub ssp. aspera.

488

F L O R A R .P . R .

2J-. Rădăcină foarte lungă, pînă la 120 cm, groasă ca braţul, neagră-brună, la interior albă, cărnoasă, dulce, cu colet m ulticapitat (Pl. 82, fig. ld ). Tul­ pina înaltă de 60—90 (100) cm, colţuroasă, groasă pînă la 5 cm, păroasă, scvaros şi rigid ramificată, formînd o coroană extinsă, globuloasă. Frunze bazale foarte mari, lung peţiolate, rombice, de 2 —3 ori penat sectate, păroase sau glabrescente, cu lacinii mari, lanceolate sau ovate. Frunze tulpinale scurt peţiolate, penat lobate, cele superioare bracteante, simple, liniar lanceo­ late. Inflorescenţă foarte mare, compusă din numeroase raceme dense, umbeliforme care se prelungesc după înflorire. Pediceli floriferi de 6 —10 mm lungime. Sepale ovat lanceolate, rotunjite la vîrf, alb marginate, lungi de cca 3 —3,5 mm. Petale albe, alungit ovate, brusc îngustate în unguiculă scurtă, lungi de 5 —6 mm şi late de 3 mm. Stamine lungi de 2 ,5 —3 mm, deasupra mijlocului cu un dinte. Glande nectarifere 4, două de formă semilunară înconjoară staminele scurte, celelalte două aşezate la baza pere­ chilor de stamine lungi (Pl. 14, fig. 49). Fruct siliculă articulată, lungă de cca 5 —7 mm. Partea valvară sterilă, de cca 1 mm lungime (se vede bine în PL 82, fig. la , pistilul dintre glande); partea superioară (rostrală) globu­ loasă, lungă de cca 4 —5 mm, 4-muchiată, reiiculat nervată, cu pereţi subţiri, tari şi lemnoşi. Săm înţă globuloasă, cu diam. de 3,5 mm. Cotiledoane longi­ tudinal plisate, îmbrăţişînd radicula. — IV —VI. S t a ţ i u n e a . Pe coline ierboase, însorite. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj, Fînaţele Clujului (r. Cluj); Chiochiş (r. Beclean); Clieţani (r. Luduş); Zăul de Cîmpie (r. Sărmaş). R e g . S t a l i n : Drăuşeni (r. Rupea); Şura Mare, Guşteriţa (r. Sibiu). R e g . T i m i ş o a r a : in Banat (Ileuff.). R e g . I a ş i : Iaşi, Brcazu, Mîrzeşti, Cîrlig, Larga pe Dl. lui Dumnezeu, Epureni, Rădeni, Păuleni, Şorogari, Vînători, Vlădeni, Rediu-Tătar, Horleşti (r. Ia şi); Belceşti (r. Hîrlău); Spinoasa (r. Tg. Frumos). R e g . S u c e a v a : Leorda (r. Botoşani); Bosanci, Dl. Frumoasa (r. Suceava). Variabilitatea

speciei

var. âspera (M. B.) Boiss. FI. or. I (1867) 406. — C . a s p e r a M. B. FI. taur. cauc. II (1808) 90. — Plantă matură pînă la peduncul inclusiv, dens şi rigid .păroasă. — R e g . C l u j : Cluj, Cojocna (r. Cluj); SucuLard (r. Gherla); Luduş, Tăureni (r. L uduş); Turda, Valea Florilor, Urca, Ceanul Mare, Cheia, coastele deasupra comunei Luncani (« Gerendi Fiiggo »); Călăraşi (r. Turda); Unirea (r. Aiud). R e g . S t a l i n : Tiur, Blaj (r. T îm ăveni); Proştea Mare şi Mică, Şeica Mare (r. Mediaş); Merghindeal (r. Agnita); Drăuşeni (r. Rupea). R e g . H u n e d o a r a : Orăştie; Dl. Bilac lîngă Alba Iuîia. var. pinnatiîida (R. Br.) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. Heft 70 (1919) 235. — C . p i n n a t i f i d a R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, cd. II (1812) 72. — Frunze inferioare numai simplu penat fidate, cu lobi ovaţi, dur sinuat dinţaţi. — R e g . C l u j : Boju (r. Cluj); Turda. — R e g . S u c e a v a : Suceava, fîneţele din Căldăruşa la Zahareşti, Bosanci, Dl. Strîmba (r. Suceava). var. Biebersteinii (Jka.) O. E. Schulz. — C . B i e b e r s t e i n i i Jka. in Term. fuz. V III (1884) 36. — Siliculă m ică; partea inferioară împreună cu pedicelul lungă de 0,5 — 1 mm, P l a n ş a 8 1 . — C r a r n b e m a r i t i m a L., ramură floriferă, la . părţi florale, lb . racem fructifer, lc . siliculă matură, ld . frunză inferioară, le . sămînţă în seci. transversală. — 2. C h o r i s p o r a te n e l l a (Pali.) DC., 2 a. parii florale.

PLANŞA 81 r iT M ftel

Ic

C R U C IF E R A E

491

partea superioară lungă de 3 — 4 mm. Sămînţă lungă de 2,2 mm. — R e g . (r. Gherla). R e g . S t a l i n : Sibiu.

C lu j:

Sucutard

var. crassifălia (Răv.). — C . t. ssp. c r a s s i f . Răv. F l.şiv e g . Iaşi (1940) 57, cum icon.— Bractei obconice, întregi, groase, cărnoase. înfloreşte cu o lună mai tîrziu decît tipul. — R e g . I a ş i : Mîrzeşti (r. Iaşi); Spinoasa, Sîrca (r. Tg. Frumos). var. turctânsis (Prod.) Nyâr., comb. nova in Add. III, pag. 645.— C . t u r d e n s i s Prod. FI. det. pl. Rom. II, ed. II (1939) 392 cum descr. rom. — Plantă mică, înaltă de 10 — 15 cm, ramificată de la bază, cu ramuri subţiri şi comprimate, foarte dispers păroase. Frunze întregi, ligulate sau penat fidate, glabre. Flori mari. — R e g . C l u j : Turda, Cheia Turzii pe coline. î n t r e b u i n ţ ă r i . Rădăcina foarte groasă, cărnoasă şi dulce, se consumă ca salată, iar împreună cu frunzele sale, ca legumă. Conţine amidon şi zahăr. Plantă meliferă. R ă s p . g e n . : Europa centrală, U .R .S.S. europeană de S, Siberia de V.

Genul 191. C A L E P I N A * )

Adans.

Fam. II (1763) 423. Caracterizarea acestui gen monotip e cuprinsă în descrierea speciei. C. irregularis (Asso) Thell. in Schinz et Kell. FI. Schweiz ed. II (1905) I, 218, II, 87, 356; N. Busch in FI. U .R .S .S . V III (1939) 491. - M yagrum irregulare Asso Syn. Stirp. Arag. (1779) 82. — Crambe Corvini AII. FI. pedem. I (1785) 256. — Bunias cochlearioides W illd. Sp. pl. III (1800) 412 et W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 111, tab. 107. — Calepina Corvini Desv. Journ. Bot. III (1814) 158. - E x s.: FR E nr. 2116 b. - I c .: Pl. 64, fig. 2, 2 a - c ; W. et K. l.c. tab. 107. O — O O . Rădăcină lungă, pivotantă. Plantă glabră, cu tulpină înaltă de 20—50 (70) cm, solitară, erectă sau ramificată de la bază şi atunci ± ascen­ dentă, adeseori şi mai sus ramificată, frunzoasă. Frunze gălbui-verzi, cu celule de mirozină în mezofil. Frunze bazale dispuse în rozetă, lungi de 4 —10 cm, peţiolate, cu limb obovat, lung peiiolat, unele întregi sau sinuate, altele lirat penat lobate. Frunze tulpinale mijlocii şi superioare lungi de 2 —4 cm, de obicei obtuze, întregi sau distanţat sinuat dinţate, spre bază puţin îngus­ tate, sesile şi amplexicaule, cu bază sagitată şi cu auricule patente. Flori mici, cel m ult de 3 mm, nebracteate, albe, în inflorescenţă la început sferică, mai tîrziu m ult prelungită. Pedicel floral lung de 3 —5 mm. Sepale erect patule, alungit eliptice, gălbui-verzi, alb marginate, lungi de 1 — 1,5 mm, nedilatate saciform la bază. Petale albe, lanceolat cuneate, cele 2 interioare mai mari, lungi de 2,8 mm, cele exterioare lungi de 2 mm. Stamine sim p le; la partea interioară a bazei celor scurte se află cîte o glandă nectariferă lobată, *) Calepina (Chalepina), format din numele oraşului Haleb (Chalep, Aleppo). După unii este un cuvînt fără înţeles cunoscut.

F L O R A R .P .R .

492

iar la partea exterioară a bazei perechilor celor lungi cîte o glandă alungită. Ovar sesil, cu ovul pendul. Stil neînsem nat, cu stigm at mic, sesil. Pedicel florifer arcuit erect, lung de 2 —3 ori cît fructul. Fruct ovoidal sau lat elipsoidal, indehiscent, lung de 3 —4 mm, lat de 2 —2,5 mm, la vîrf îngustat brusc într-un rostru conic şi scurt, cu peretele tare, cu o singură lojă monospermă,. cu suprafaţa reticulată, zbîrcită, cu 2 dungi longitudinale opuse, accentuate. Sămînţă globuloasă, lungă de 1,5 mm. Embrion notoriz, cu cotiledoane îndoite longitudinal, pe la mijloc din nou îndoite transversal spre interior şi închizînd radicula (Pl. 64, fig. 2c). — IV —VI. S t a ţ i u n e a . în locuri ierboase însorite, pe lîngă drumuri, căi ferate. Plantă migratoare, în unele locuri apare şi apoi dispare. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Aiud. R e g . S t a l i n : Sighişoara. R e g . H u n e d o a r a : Alba Iulia; Orăştie. R e g . A r a d : Pecica, Şemlae (r. Arad); Păuliş (r. Lipova). R e g . T i m i ş o a r a : Timişoara. R e g . C r a i o v a : Craiova în Parcul oraşului şi suburbia Dămăneşli; Studina (r. Caracal); Calafat; către V. Bahnei (r. Turnu Severin). R e g . B u c u r e ş t i : Grădiştea spre Comana pe marginea drumului (r. Vidra). R e g . C o n s t a n ţ a : Basarabi (r. Medgidia). R e g ~ G a l a ţ i : Tulcea. Răsp.

g e n . : Europa centrală şi de S, Asia dc SV7 Algeria.

Genul 192. R Ă P H A N U S * )

L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 196, nr. 539], ed. V (1754) 300, nr. 736. R i d i c h e .

Plante anuale, mai rar bisanuale sau trianualc. Rădăcină pivotantă, adeseori îngroşată. Tulpină ramificată, frunzoasă, cu peri simpli sau glabrescentă. Frunze inferioare lirale, cele superioare simple. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale erecte, puţin saciform dilatate la bază. Petale lung unguiculate, albe, roşii, violete sau albăstrui, cu nervaţiune mai întunecată. Sta­ mine libere, simple. La partea interioară a bazei staminelor scurte se afla cîte o glandă mare, lobată sau semilunară, iar înaintea perechilor de stamine lungi cîte o glandă mică, uneori pipernicită (Pl. 14, fig. 55). Stilul aproape lip seşte; stigm at semiglobulos, puţin bilobat. Fruct format din 2 părţi (arti­ cule). Partea inferioară (valvară) foarte scurtă, fără sămînţă, adeseori dege­ nerată. Partea superioară (rostrală) mare, cilindrică sau conică, indehiscentă, în interior cu mai m ulte sem inţe, la vîrf rostrată. A cest articul superior poate fi pielos sau lemnos, cu aspect de şirag de mărgele, care la urmă se rupe în bucăţi, sau poate avea o consistenţă spongioasă, nearticulată. Seminţe pendule, globuloase, puţin comprimate. Embrion notoriz, cu cotiledoane longitudinal îndoite, avînd radicula în îndoitură. Genul cuprinde cca 10 specii, cele mai m ulte originare din regiunea mediteraneeană. *) Dc la rhâphanos sau rhaphanis, numele ridichii în greceşte. P l a n ş a 82. — 1. C r a m b e t a t a r i a Sebcok, ramură floriferă, la . părţi florale, lb . sili­ culă mărită, lc . o parte din frunza bazală, ld . partea superioară a rădăcinii.

P L A N Ş A 82

C R U C IF E R A E

495

O b s. « Silicvele » genului R a p h a n u s nu sînt omoloage cu cele ale celorlalte Crucifere; ele corespund numai în ce priveşte rostrurile lor. Din acest punct de vedere, este instructivă următoarea comparaţie: Silicvele propriu zise cu valve, nu iau parte la formarea aşa numitei « silic v e » de la R a p h a n u s , deoarece acestea se atrofiază. De la silicvele normale ale Brassicinelor (de ex. D i p l o t a x i s , E r u c a s t r u m ) pînă la acest stadiu al fructelor de R a p h a n u s , întîlnim o seric de forme de silicve, care se deosebesc în mod progresiv. Această gradaţie este foarte convingă­ toare, dacă luăm în considerare fructele Brassiceelor mediteraneene, care nu cresc la noi. Treceri gradate pot fi observate şi la speciile noastre. Aşa de ex. D i p l o t a x i s , E r u c a s t r u m , B r a s s i c a y au silicvele cu mult mai lungi şi mai voluminoase decît rostrul lor, care totuşi conţine 1 —2 seminţe. La S i n a p i s , E r u c a , partea rostrală s-a dezvoltat foarte mult faţă do partea valvară. La C a k i l e , partea rostrală a întrecut puţin partea valvară, avînd amîndouă cîte o singură sămînţă. La R a p i s t r u m , partea valvară a rămas evident pipernicită faţă de cea rostrală, dar uneori conţine totuşi cîte o sămînţă. La C r a n ib e , dezvoltarea rostrului şi atrofierea părţii valvare înaintează atît de mult, încîl partea valvară nu mai dă naştere la sămînţă. în sfîrşit, la R a p h a n u s , partea valvară (inferioară), în multe cazuri este complet redusă.

Determinarea 1 a 1 b

speciilor

Silicvă lată de 3 —5 mm, cu pereţii duri şi fr a g ili.. 1. K. Raphamstrum Silicvă lată de 5 —15 mm, rar pînă la 25 mm, cu pereţii spongioşi şi nefragili...................................................................................................................... 2

2 a

Silicvă lată de 5 —8 mm, gîtuită între seminţe, term inată într-un cioc lung. Ovar cu 3 —8 ovule. Petale lungi de 14 m m ........... 2. R. Landra 2 b Silicvă lată de 8 —25 mm, de obicei de 10 mm, treptat îngustată. Ciocul fructului conic. Ovar cu 10—21 ovule. P etale lungi de 16—22 mm

3. R. sativus 1. O R. Raphaiustrum L. Sp. pl. ed. I (1753) 669; E. Sinsk. in FI. U .R .S.S. V III (1939) 494. — Raphanistrum segetum Baumg. Enum . stirp. Transs. II (1816) 280. — Raphanus Landra Schur Enum. pl. Transs. (1866) 75, non Moretti. — Ridiche sălbatică. — R epcsenyretek.— Acker Rettich. — PeflBKa noJieBâH. — I c . : Pl. 83, fig. 2, 2 a —c. O. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă de 3 0 —60 (80) cm, cilindrică sau obtuz m uchiată, rărit păroasă, ramificată adeseori începînd de la bază, frunzoasă. Frunze inferioare şi mijlocii peţiolate, dispers setos păroase, obovat lanceolate, lirat penat fidate, cu 2 —4 perechi de lacinii ovate, descrescente în jos; segment term inal cu m ult mai mare, rotund, ondulat sau lobat dinţat, de obicei confluent cu lacinia vecină. Frunze supe­ rioare nedivizate, lanceolate, dinţate, cu dinţi cartilaginoşi. Inflorescenţa racem corimbiform, cu flori m ari; florile inferioare întrec bobocii florali, avînd pedicelul lung de 17—30 mm. Sepale glabre, la vîrf barbulate, îngust eliptice sau lanceolate, lungi de 8 —10 mm, late de 1,5 mm, erecte, se închid; cele laterale dilatate saciform la bază. Petale lungi de 16—21 mm, de obicei de 18 mm, albe, roşii, violete, rar gălbui, cu nervaţiunea întunecată; limb

496

FLORA R .P.R .

obovat, atenuat brusc într-o unguiculă puţin mai lungă decît caliciul. Racem fructifer alungit, cu fructe rare, cu pediceli patenţi, lungi de 15—30 mm. Silicvă subţire, indehiscentă, în formă de şirag de mărgele, gîtuită între sem inţe, lungă dc 3 —6 mm, lată de 3 —5 mm, cu 8 dungi paralele longitu­ dinale accentuate (rar mai puţin accentuate), cu cioc lung de 10—15 mm şi stigm at bilobat, la m aturitate foarte fragilă, se rupe în bucăţi conţinînd cîte o sămînţă elipsoidală lungă de 3 mm şi lată de 2 mm, roşietic brună, foarte fin verucoasă. A ceastă silicvă corespunde părţii rostrale a silicvelor Cruciferelor. Partea valvară mică, pipernicită, abia de 1 mm lungime, e vizibilă după căderea fructului matur, la vîrful pedicelului. Cotiledoane late, emarginate, îndoite longitudinal, cu radicula în jghiabul îndoiturii. — V -IX . Staţiunea. Prin arături, printre plantele cultivate, pe pîrloage, mirişti, foarte comună, constituie o buruiană ce trebuie să fie com bătută ca şi S in a p is arvensis. Variabilitatea

speciei

var. ocltrollucus (Stockes) Peterm. FI. lips. (1638) 498. — R . a r t i c u l a t u s Stockes y. c c h r o le u c u s Stockes Bot. Mat. Medic. 111 (1812) 483. — R a p h a n i s t r u m s e g c t u m b.c. v e r s i c o l o r Schur Enum. pl. Transs. (1866) 75. — Petale ochrolcucc sau albe, violet nervate. — Frecventă. — R e g . A u t . M . : Lăzarea (r. Ciuc). var. Ititeus L. in Amoen. acad. VI (1764) 449 in textu. — R . s e g . a. c o n c o lo r Schur 1. c. — Petale galbene, cu nervuri galbene sau brunii.— Schur o indică din Transilvania. R e g . B a i a M . : Vişeul de Sus. var. purpnrâseens Dumort. FI. bclg. (1827) 122. — R . s e g . var. d. v e r s ic o l o r Schur 1. c. — Flori violete deschise sau roşietice, cu nervuri violete. — Schur o citează din Tran­ silvania. î n t r e b u i n ţ ă r i . Buruiană dăunătoare plantelor de cultură. De obicei apare în masă şi produce foarte multe seminţe, care îşi păstrează capacitatea de încolţire pînă la 6 ani. Stîrpirea acestei buruieni este deci anevoioasă. Cîmpul năpădit de ridichea săl­ batică se coseşte în timpul înfloririi, spre a împiedica coacerea fructului. Prin prăşirea repetată şi prin asolamente potrivite, se combate cu succes. Frunzele tinere se pot folosi ca legume. Săinînţa conţine 25% ulei gras, bun pentru iluminat. R ă s p . g e n . : Regiunea mediteraneeană, de unde s-a răspîndit în toate continentele.

2. R. Landra Moretti FI. insubr. ined. ap. DC. Syst. II (1821) 668. — Ic .: Pl. 83, fig. 3. G — O O . Rădăcină subţire. Tulpină înaltă de 3 0 —60 cm, glabră, spre partea inferioară distanţat setoasă. Frunze inferioare penat sectate, cu 4 —6 perechi de lacinii distanţate, descrescente în jos, neregulate, uneori unele Planşa

R.

R a p h a n is tr u m

R.

L a n d ra

83. — 1. R a p h a n u s s a t i v u s L., la . părţi florale, lb . racem fructifer. — 2. L., 2a. părţi florale, 2b. siliculă, 2c. sămînţă în sect. transversală. — 3. Moretti, ramură fructiferă.

PLANŞA 83

AA'.

CRUCIFERAE

499

foarte mici. Flori relativ mici. Sepale lungi de 6 —7 mm, rar setoase. Petale lungi de cca 14 mm, albe sau ochroleuce, violet sau galben nervate, cu limb obovat, de lungim ea unguiculei. Ovar cu 3 —4 ovule. Silicvă lungă de 2 ,5 —5,5 cm, lată de 5 —8 mm, cu puţine (1 —3) articule, cu cioc lung de 1 ,5 —3 —5 cm, cel puţin de 2 ori mai lung decît articulul superior. R ă s p. î n ţ a r ă: A fost găsită într-un singur loc, la Constanţa (Petrescu). R ă s p . g e n . : Plantă de origină mediteraneeană, dc unde a radiat prin Peninsula Balcanică spre N, ajungînd ca plantă adventivă şi la noi.

3. * R. satfvus L. Sp. pl. ed. I (1753) 669; E. Sinsk. in FI. U .R .S.S. VIII (1939) 493.— Ridiche. — Kerti retek.— Retich. — PejţbKa noceBHan. — Ic.: Pl. 14, fig. 55; Pl. 83, fig..l, l a - b . 0 , 0 , O O . Rădăcină pivot antă, subţire sau îngroşată, cărnoasă. Tulpină înaltă de 20—100 cm, erectă, cilindrică, netedă, bogat ramificată, ± fistuloasă, glabră sau setos păroasă. Frunze inferioare peţiolate, mari, lungi de 20—30 cm, lirat penat sectate, cu segmentul terminal mare, rotund sau eliptic, neregulat ondulat, crenat, cordat sau confluent cu laciniile înveci­ nate. Lacinii ovate, ondulat dinţate, descrescente spre baza frunzei, viu verzi, des sau mai rar setos păroase. Frunze mijlocii asemănătoare, scurt peţiolate, cu mai puţine lacinii laterale, cele superioare lanceolate, ± întregi, toate verzi închise. Inflorescenţa racem lax, cu flori mirositoare, mari, cele inferioare cu pedicelul alungit, ajung sau întrec zona bobocilor florali; mai tîrziu axa inflorescenţei se prelungeşte m ult. Sepale îngust lanceolate, lungi de 7—10 mm, glabre sau păroase. Petale albe sau violete, cu nervaţiune mai închis colorată, lungi de 16—22 mm, cu limb obovat, cuneat îngustat într-o unguiculă lungă cît caliciul. Stamine simple, lungi de 9 —11 mm. Glande nectarifere 4, cîte una lobată sau semilunară la partea interioară a bazei staminelor scurte şi cîte una, mai puţin dezvoltată, înaintea bazei pere­ chilor de stam ine lungi (Pl. 14, fig. 55). Ovar sesil, subulat, cu 10—21 ovule. Fructul matur lung de 3 —9 cm şi lat de 8 —25 mm, de obicei de 10 mm, cilindric, puţin la t şi brăzdat în sens longitudinal, îngustîndu-se treptat într-un cioc conic, la m aturitate nu se rupe în bucăţi; suprafaţa pieloasă, interiorul spongios şi lacunos, cu mai m ulte sem inţe biseriate. A cest fruct mare reprezintă partea rostrală a silicvei de tipul Cruciferelor. Partea valvară este pipernicită, sterilă, rar cu o săm înţă; cavitatea ei se poate observa la baza « s ilic v e i» dacă facem o secţiune longitudinală în fruct. Săm înţă alungit globuloasă, brună, lungă de 3 (4) mm, cu suprafaţa foarte fin verucoăsă. — V —IX . S t a ţ i u n e a . Se cultivă foarte m ult în numeroase forme, de unde se sălbăticeşte.

F L O R A R .P .R .

500

Variabilitatea

speciei

1 a

Rădăcină bisanuală, mare, de 5 — 20 cm în diam., cu carnea tare, compactă, cu gust înţepător var. niger (Mill.) Pers. Syn. II (1807) 208. — R. niger Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 4. — Ridiche de iarnă. — Teii retek. — Grosser R ettich........ .'...............2 1 b Anuală. Rădăcina mică, de 1 — 3 cm în diam., cu carne moale, zemoasă, cu gust neînţepător var. radicula Pers. Syn. II (1807) 208. — Ridiche de lună.— Honapos retek.— Radieschen .............................................................................................................................. 5

2 a 2 b

Rădăcină globuloasă ............................................................................................................. 3 Rădăcină alungită ................................................................................................................ 4

3 a

Rădăcină mare, neagră, puţin alungită f. subglobăsus Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 657. 3 b Rădăcină gălbui verde, rotundă, groasă de 3 — 5 cin f. chăris Alef. Landw. FI. (1866). 3 c Rădăcină albă sau gălbuie, globulos turtită sau alungit globuloasă f. ăl bus DC. Prodr. I (1824) 228. — Albă-rotundă. — Kisnyâri. 3 d Rădăcină violet rozee,globulos alungită f. autumnali» Alef. 1. c. 4 a

Rădăcină neagră f. vulgăris DC. Syst. II (1821) 665. — Neagră-lungă. 4 b Rădăcină albă f. angustâtus Alef. 1. c. — Ridichi de bere. — Sorretek. 4 c Rădăcină brună f. brunneus Alef. 1. c. 4 d Rădăcină cenuşie sau cenuşie-gălbuie f. griseus DC. Prodr. 1. c .— De vară.

5 a

.5 b

Rădăcină i globuloasă. f. rotundus DC. Prodr. 1. c. — Roză rotundă. Variază în ce priveşte culoarea cărnii şi ooajei rădăcinii care pot fi albe, roze sau roşii. Aceste variaţiuni au fost descrise de diverşi autori ca subforme. Rădăcină alungită. f. oblongus DC. Prodr. 1. c. — Roză lungă. Deasemeni şi la această formă se cunosc «subforme» cu' rădăcina albă,r roşie sau cenuşie.

Mai putem deosebi următoarele varietăţi care n-au niciodată rădăcină îngroşată: var. gilvăstris Koch Syn. ed. II (1845) 1019. — Plantă sălbăticită, provenită din diferite forme ale celor cultivate. Are statură mai mică, fruct mai mic, cu seminţe mai puţine de 10. — Ici-colo devine vulgară. var. olăifer (DC.) Metzg. ex Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 280.— iî. r a d i c u l a y. o le ife r ă . DC. Syst. II (1821) 664 et Prodr. I (1824) 228. — Plantă viguroasă, cu fructe mari, cu 10 — 18 seminţe bogate în ulei. Originară din China. Din funinginea uleiului acestei plante mult cultivate, chinezii prepară tuşul. Cultivarea acestei plante s-a încercat' şi în 'Europa, dar cu rezultate nesatisfăcătoare. O b s . Cultivarea ridichii este foarte veche. După Ilerodot, la construirea piramidei » (2700 ani î.c.n.) pentru alimentarea muncitorilor s-a folosit ridichea în cantităţi mari. Mai tîrziu a ajuns la Romani, apoi la Germani, unde s-au produs ridichi de diinen'; Juzep. in Fl. U .R .S .S . X V (1949) 345. - Cistus canus L. Sp. pl. ed. I (1753) 525. C. marifolius L. Sp. pl. ed. II (1762) 741, p. p. — Rhodax canus Fuss FL Transs. exo. (1866) 79. — H. marif. (L.) Mill. var. £. canum (Jacq.) Gross. Cistac. (1903) 117. - K x s.: FR E nr. 1288 a, b. - I e ,: Pl. 86, fig. 9. 2J.. Semiarbust înalt de 10—20 (30) cm, de la bază ± ramificat, cu rădă­ cini adînci şi puternice. Ramuri florifere mai lungi decît cele sterile, ascen­ dente sau erecte, puţin tom entoase sau spre vîrf des tomentoase, cu sau fără peri patenţi, de obicei fără peri glanduloşi. Tulpini în partea inferioară scurt articulate de la cicatricele frunzelor, cu scoarţă neregulată ce uneori se exfoliază. Frunze liniar lanceolate pînă la ovat lanceolate sau obovate, lungi de 6 —30 mm, late de 2 —6 mm, îngustate înlr-tin peţiol de 2 —8 mm, spre vîrf ± ascuţite, pe faţă verzui pînă la cenuşiu alb tom entoase, cu peri lungi, alipiţi şi îndreptaţi spre vîrf, pe dos sure sau alb tom entoase, pe mar­ gini lung alipit păroase. Flori solitare sau cîte 2 —15 în inflorescenţă, cu pediceli de 6 —15 mm lungime. Boboci sferici, obtuzi sau scurt ascuţiţi. Sepale externe liniare, obtuze sau slab ascuţite, de 1 /2 sau 3 /4 a celor interne: acestea din urmă oblongi, verzui-galbene, de 4 —6 mm lungime, cu 4 ner­ vuri evidente, împreună cu cele externe foarte slab sau deloc tom entoase, de obicei acoperite cu peri lungi, alipiţi sau patenţi. Petale rotunjit obovate pînă la cuneiforme, de un galben închis, de 3 —8 mm lungime, de cca 2

CI ST ACE AE

521

ori mai lungi decît sepalele interne. Ovar aproape sferic, ± tom entos, cu peri fasciculaţi. Pediceli fructiferi erecţi sau orizontal patenţi, rareori reflecţi. Stil la bază genic-ulat (în formă de S), spre vîrf îngroşat, de lungimea ova­ rului. Stigm atul întrece staminele. Capsulă lungă de 3 —4 mm, alungit ovoidă, uşor trigonă, ± păroasă, cel puţin spre vîrf. Seminţe rotunjite sau ovoid poligonale, brun-roşcate, netede sau uşor punctate. — V —VI. S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase, în special calcaroase, în regiunile delu­ roase şi muntoase. Răsp. în ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj pe Mt. « Csigadomb» şi Ia Iloia (r. Cluj); Colţii Trăseăului, între Aiud şi Rimctea (r. Turda). R e g . A u i. M . : Sf. Gheorghe; Odorhci pe DL Budvâr, Corund (r. Odorhei); Mţii Giurgeului pe ML Suhardu (r. Ciuc). R e g . S t a l i n : Pasul Timiş, Oraşul Stalin pe Tîmpa; Tălmaciu (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Hunedoara pe Dl. Căpruţa, Streisîngeorgiu. Govăşdia (r. Hunedoara). R e g . T i m i ş o a r a : Şanoviţa (r. Lugoj). R e g . C r a i o v a : Mţii Mehedinţilor pe Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă). R e g . P i t e ş t i : pe Mt. Ghiţu (r. Curtea de Argeş). R e g . P l o e s t i : Mţii Bucegi; Mizil pe St în ca Toii ani lor. V a r i a b i 1i t a t e a s p e c i e i f. vineăle (Willd.) Syme in Syme e l Sowerby Engl. Bot. II, ed. III (1864) 9. — C is tu s v in e a lis Willd. Sp. pi. TI, 2 (1800) 1195. — R h o d a x v in e a lis Fuss FI. Tr. exo. (1866) 79. - Plantă lax cespitoasă. Ramuri florifere înalte de 6—20 cm, neglanduloase, cu 3 - 1 0 flori. Frunze obovat oblongi, eliptic lanceolatc sau liniar lanceolate, lungi de 6—30 mm, late de 2 -6 mm, acute. r£r obtuziuscule, niciodată obtuze, cele inferioare nu formează rozete şi nici nu sînl mai mari. PeLale de 4 —6 mm lungime. Pediceli florali erecţi sau patenţi — R e g . B a i a M . : Mţii Rodnei pe Pietrosu. R e g . S t a l i n : Mţii Ciucaşnlui pe Y f. Piroşca şi Piatra Laptelui, Mţii Bîrsei: Piatra Mare, Postăvaru; Mţii Făgăraşului: Vf. Suru, Vf. Piscu Laiţii, Slrunga Dracului sub Negoiu; Mţii Sibiului: Yf. Pleşu, Y f Foltea; Tălmaciu (r. Sibiu). R e g . P lo e s t i : Mţii Bucegi. f. virescens (Ten.) Janch. in Abh. ZBG Wien, IV, H. 1 (1907) 18, pro subf. — // . i t a A. v i r e s c e n s Ten. FI. Xapol. IY (1830) 75 şi 316. — Frunze tomenloase numai pe faţa inferioară, pe cea superioară verzi. — R e g . C l u j : Cheile Turzii (r. Turda). — R e g . H u n e ­ d o a r a : Yf. Stînii la V. de Alba lulia. li c u n i

R ă s p. g e n . : Europa, Asia Mică, Armenia.

5. H. alpestre (Jacq.) DC. FI. fr. V (1815) 622, cxcl. var. \i. et-vj; Juzep. in FI. U .R .S .S . XV (1949) 343. — Cistus alpestris Jacq. Enum. stirp. Vindob. (1762) 93 et 248. — C. oelandicus Jacq. austr. IV (1776) 52, tab. 399, nori L. — II. vinealc Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 84. — II. hirtum Baumg. l.c., non alior.— H. glabellum Schur Enum. pi. Transs. (1866) 75. — Rhodax oelandicus Fuss FI. Transs. exc. (1866) 78. - Mălăoaie. — Havasi tetem toldo. — Alpcn Sonnenroschen. — C o jiH n e iţB e T n p n a J iB n w H C K iifi. *— i c .: PI. 86, fig. 5, 6, 7. 4. Scmiarbust des eespitos, înalt de 3 — 12 cm, cu rozele sterile de frunze şi tulpini mărunte, cu ramuri florifere arcuit ascendente, puţin tomentoase,

522

F L O R A R .P .R .

în partea superioară deseori glanduloase. Frunze nestipelate, de 6 —18 mm lungim e şi 2 —6 mm lăţim e, eliptice, lanceolate sau obovat lanceolate, la vîrf obtuz rotunjite, îngustate In peţioli foarte scurţi (pînă la 7 mm lun­ gime), cu margini plane sau puţin revolute, verzi pe ambele feţe, acoperite ou peri lungi, alipiţi, disperşi sau aproape glabre. Inflorescenţă simplă, cu 2 —6 flori, foarte rar cu ramuri bazaîe cu mai multe flori, fără glande sau puţin glanduloasă. Mugurii florali ovali. Sepale verzi-cenuşii, dispers tometoase sau netom entoasc, de obicei acoperite şi cu peri lungi patenţi sau ali­ piţi, cele externe aproape liniare sau oblongi, lungi de 4 —6 mm, pe jum ă­ tatea celor interne rotunjit obtuze. Petale de 7 — 10 mm lungime, lat obovate, galbene-aurii, cu o pată mai închisă la bază, aproape de 2 ori mai lungi d ecît sepalele. Ovar acoperit cu peri fasciculaţi. Pediceli fructiferi erecţi, patenţi sau reflecţi. Stil geniculat la bază, spre vîrf îngroşat. Stigm at mai lung decît staminele. Capsulă lungă de 4 —6 mm, acoperită cu fascicule disperse de peri scurţi. Sem inţe brune, colţuroase şi punctiform verucoase. — V I-V III. ’ ’ . S t a ţ i u n e a . Păşuni pietroase. în etajul alpin şi subalpin. R ă s p . î n ţ a r a : R e g . B a i a M a r e : Mţii Maramureşului pe Cearcanu. M ţ i i Izvoru Cailor. R e g . C l u j : Mţii Rodnei: Corongiş la Portiţă, Putreda, Vf. Gemenea; Rodna (r. N ăsăud); Cluj la Păd. Hoia. R e g . A u t . M . : Mţii Giurgeului: Mt. «Ocsem ». R e g . S t a l i n : Mţii Ciucaşului: Tesla, Piroşca, Piatra Laptelui. Mţii Bîrsei: Postăvaru, Piatra Mare, Piatra Craiului; Mţii Bucegi, Oraşul Stalin pe Tîmpa; Mţii Făgăraşului: Prislop, Arpaşu, Căprăreasa, Vîrtopu, Podrăgelu, V. Doamnei, Strunga Dracului, Negoiu, Jghiabu Văros, Suru; Mţii Sibiului: Fol tea, Pleşu. R e g . H u n e d o a r a : Mţii R ete­ zatului. R e g . P lo e s t i : Mţii Bucegi: Caraiman, Babele, Coştila, Obîrşia, V. Cerbului, Omu, Doamnele, Schitul Peştera, V. IToroabei; Mţii Ciucaşului: Zăganu deasupra văii Pîrîul Alb. R e g . B a c ă u : Mt. Ceahlău. R e g . S u c e a o a : Mt. Stînişoara, Mt. Rarău la Pietrele Doamnei, Cîmpulung Moldovenesc, Pojorîta pe Mt. Muncelu. R o d n e i:

Vâri abilitatea

speciei

1 a

Frunze pe ambele feţe ± bogat alipit păroase f. hirtum (Koch) Pacher in Pacher et Jabornegg. FI. Kărnt. III (1887) 153. — H . o e la n d ic u m p. h ir tu m Koch Syn. FI. Germ. et Helv. ed. I (1837) 80.— H . a lp e s tr e var. o b tu s a iu m et p e tio la tu m Schur Enum. pl. Transs. (1866) 76.— Ic. : PI. 86, fig. 6.— R e g . S t a l i n : Mt. Piatra Craiului. R e g . T im i ş o a r a : Băile Herculane pe Mt. Domogled. R e g . P i t e ş t i : Mţii Făgăraşului: Capra Budei între Groapa Mieilor şi Cheia Gegiu, Portiţa şi Piciorul Caprei. R e g . P lo e s t i : Mţii Bucegi: Peştera Ialomiţei, Strunga, Obîrşia, Coştila, Caraiman. R e g . B a c ă u : Mţii Bistriţei, Călugăreni (r. Ceahlău).

1 b

Frunze numai pe margini şi pe nervura mediană dispers ciliate sau complet glabre t f. glabrâtum Dun. in DC. Prodr. I (1824) 75. — H . g la h e llu m Schur Enum. pl. Transs. (1866) 75. — Ic.: Pl. 86, fig. 5. — R e g . C l u j : Mţii Rodnei pe Corongiş. R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin, Mţii Bucegi. R e g . P lo e s t i : Mţii Bucegi pe Babele. Răsp. gen.:

Europa centrală si de S.

C IS T A C E A E

523

6. H. rupiîrâgum Kern. in OBZ X V III (1868) 18; Juzep. in FL U .R .S.S. X V (1949) 340. — H . m arijolium Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) •85, non Dun. — H . alpestre (Jacq.) Dun. f. 3. rupifragum (Kern.) Gross. Cistac. (1903) 121. — H . rupifr. Kern. f. orientale (Gross.) Janch. in Abh. ZB G W ien IV, 1 (1907) 52 et Cistac. Ost.-Ung. (1909) 85. - Mălăoaic. Sziklai tetem toldo. — Felsen Sonnenroschen. — CoJiHiţeiţBeT CKaJiojiOMHHH.-E x s .: FEA H nr. 880. - I c . : Pl. 86, fig. 7. 2J.. Semiarbust înalt de 5 —20 cm, formînd tufă deasă, mai rar laxă, de obicei cu rozetc sterile de frunze. Ramurile florifere de la bază arcuit ascen­ dente, cafenii închis, cu o nuanţă violetă sau roşietică, în partea superioară fin tom entoase, uneori ± glanduloase, despărţite în partea inferioară in articule scurte prin cicatricele transversale ale frunzelor; lăstarii sterili scurţi, de 2 —4 cm, terminîndu-se în cîte o fasciculă. Frunze opuse, ± liniar lanceo­ late, lungi de 10—30 mm şi late de 1,5—5 mm, verzi pe ambele feţe, acope­ rite în special pe nervuri cu peri lungi, albi, alipiţi, ± disperşi sau fasciculaţi (uneori spre vîrf apropiaţi în formă de pensule), acute, cu margini puţin revo­ lute sau aproape plane, spre bază îngustate într-un peţiol lung de 2 —8 mm, uneori uşor roşcat, lă ţit la bază şi cuprinzînd tulpina, sau aproape sesile. Inflorescenţă simplă, rărită, cu 3 —10 flori, mai rar de la bază puţin rami­ ficată sau cu flori mai numeroase, ± glanduloasă; pediceli de (2) 6 —13 mm lungime, îndreptaţi oblic în sus, drepţi sau puţin îndoiţi; bractei de 2 —3 (4) mm lungime, liniare, tom entoase pe ambele feţe. Muguri florali rotunjiţi. Sepale ± tom entoase, acoperite cu peri lungi, patenţi sau erecţi, uneori glanduloşi; cele externe concrescute la bază cu cele interne şi de 2 ori mai scurte decît acestea, cele interne eliptice, de 4 —5 mm lungime, verzui-galbene, cu nervuri mai închise, uneori neclare. Petale lungi de 3 —8 mm, galbene sau galbene-portocalii, obovat cuneate, la bază cu o pată mai închisă. Ovar acoperit cu fascicule dese de peri. Pediceli fructiferi erecţi sau orizontal patenţi, sau încovoiaţi în formă de S, rar reflecţi. Stil geniculat spre bază şi îngroşat spre vîrf; stigm atul mai lung decît staminele. Capsulă erectă, de un galben închis, ovată, lungă de 4 —5 mm, ± acoperită cu peri fasciculaţi. Sem inţe lungi de 1,5—2 mm, ovale, brune, netede sau mărunt verucos punctate. — V —V II. S t a ţ i u n e a . Păşuni în locuri pietroase în etajul alpin şi subalpin. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M .; Mţii Rodnei pe Corongiş. R e g . A u t . M .: Mţii Giurgeului: Mt. Ghilcoş, Suhardu Mare, Suhardu Mic, Mt. Vid, Mt. «Ocsem», H ă. ghimaşu Mare, Mt. « T erko», Piatra Singuratică, Cîmpu Alb între Hăghimaşu Mare şi Negru. R e g . C l u j : Mţii Trăscăului; Mţii Gilăului: Mt. Scăriţa lîngă Poşaga, Cheile Turzii; Mţii Bihorului: Piatra Struţu deasupra Com. Vidra. R e g . S t a l i n : Mţii Ciucaşului: Ciucaş, Piroşca, Tesla; Oraşul Stalin pe Tîmpa, Mţii Bîrsei: Postăvaru, Piatra Mare, Piatra Craiului; Mţii Făgăraşului: Suru, Prislopu, Arpaşu, Negoiu. R e g . H u n e d o a r a : Mţii Retezatului* R e g . P lo e s t i : Mţii Bucegi: Caraiman, Obîrşia Ialomiţei. R e g . B a c ă u : Mţii Bistriţei pe Ceahlău. R e g . S u c e a v a : Mţii Stînişoarei; Mt. Rarău la Pietrele Doamnei.

V a r i a b i 1i t a t e a s p e c i e i f. skerirense Simk. Enum. Fl. transs. (1866) 106: Term. fxiz. X Axa inflorescenţei neglanduloasâ sau foarte puţin glanduloasă. feţe scriceu caneseente, cu peri albi, fasciculaţi (nu verzi şi lungi), glabre ca la H . r n p if r a g u m tipic. — R eg. Cl uj : Alţii Gilăului: Mt. (r. Turda). Răsp.

(1886) 180, pr. sp .— Frunze pe ambele disperşi sau aproape Scăriţa lîngă Poşaga

g e n . : Europa centrală si dc S., U.R.S.S. de SV, Asia Mică.

Genul 195. U ' M A S A * )

(Dun.) Spach

in Ann. sc. nat. 2 ser. VI (1836) 359. — Helianthemuni Seci. Fumana Dun. in DC. Prodr. 1 (1824) 274. Semiarbuşti ramificaţi, procumbenţi, cu ramuri alungite, cele mai tinere sure. Frunze alterne, uneori opuse, foarte înguste, puţin eiliate, ascuţite la vîrf, cu margini revolute şi uninervate. Flori hermafrodite, solitare sau puţine (1—4), la vîrful ramurilor. Sepale 5, cele 2 externe mai mici decît cele 3 interne, acestea din urmă cu 4 —5 nervuri. Petale 5, galbene-aurii. Stam ine numeroase (20—40), cele externe sterile, cu filamente moniliformc. Ovar 3-carpelar, subtrilocular, cu placentaţie parietală, 2 —4-ovulat. Stil subţire, drept sau la bază uşor geniculat-arcuit, de 3 ori mai lung decît ovaru l: stigm at capitat subtrilobat. Capsulă ± incomplet triloculară, trivalvară, cu 3 —12 (de obicei 12) seminţe. Embrion răsucit 'in spirală, eu cotiledoane liniare. F. procumbens (Dun.) Gr. et Godr. Fl. Fr. 1 (1848) 173; Juzep. in FJ. U .R .S.S. XV (1949) 349. — IIelianlhemum procumbens Dnn. in DC. Prodr. I (1824) 240. — Cistus Fumau a U. Sp. pl. ed. I (1753) 595. - Heiianthemum Fumana Mill. Gard. Dict. ed. V IU (1768) nr. 6. - Ic.: Pl. 87, fig. 2. ^1-. Semiarbust înalt de 6 —15 (20) cm, puternic ramificat, tufos. Ramuri procumbente sau ascendente, scurt păroase, subţiri, de 1 —2 mm în diam., la bază lignificate. Tulpini, frunze, pediceli florali şi caliciu adesea 4; cu peri alipiţi, relativ scurţi şi rigizi. Frunze sesile, alterne, fără stipele, foarte înguste, liniare, aciculare, aproape în 3 muchii, rigide, la vîrf ± a scutite, adesea pe margini eiliate sau scabro şi revolute, de 0 ,4 —1,5 cm lungime şi 0 ,5 —2’ mm lăţime. Flori solitare, rar formînd inflorescenţe foliate compuse din 3 —4 flori. Pediceli ± de lungimea caliciului, aproape egali cu frunzele cele mai apropiate, rar mai lungi decît acestea, arcuit reflecţi, neglanduloşi. Sepale externe cca de jum ătatea celor interne, verzi, liniar lanceolate, ascuţite şi *) Re la latinescul fumus — fum, deoarece unele specii sînt foarte fin tomentoase, putîndu-sc asemăna* cu fumul care acoperă fin obiectele. ^ P l a n ş a 87. — 1. M y r ic a r ia g e r m a n ic a (L.) Resv. — 2. F u m a n a pro cu m b en s (Dun.) Gren. el Godr. 8. V io la mirabilis I... exemplar tînăr, 8a. exemplar matur. — 4. J\ a lp in a L.

TAM AR1CACEAE

527

cu margini ciliate; cele interne lat ovate, ascuţite, glabre sau alipit puberule, roşcate, cu 4 —5 nervuri proeminente, de culoare mai deschisă şi i zim ţate. Petale de 8 —10 mm lungime, galbene, cu baza maculată. Ovar tricarpelar* oval rotund, numai în partea superioară dispers scurt păros, în rest glabru. Capsulă galbenă închisă, lucioasă, aproape sferică, cu 3 muchii, glabră sau spre vîrf cu puţini peri disperşi, cu 3 —12 seminţe (de obicei 12). Seminţe mari, ovale în 3 muchii, de cca 2 mm lungime, negre castanii, lucioase şi netede. - V —V III. S t a ţ i u n e a . Coaste şi coline calcaroase şi nisipoase, deschise şi aride, dune fixate. R ă s p . i n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj, Cojocna, Boju (r. Cluj); Valea Florilor, Mţii Trascăului (r. Turda). R e g . H u n e d o a r a : Alba lulia. R e g . T im i ş o a r a : Stepa Timişoarei. R e g . C r a i o v a : Schela Cladovei spre Dudaşu lîngă Turnu Severin. R e g . P lo e ş t i : pe Slînca Tohanilor la Mizil. R e g . G a la ţi: Delta Dunării în Păd. Caraorman şi. Letea (r. Tulcea). Răsp.

gen.:

Europa centrală şi de S, Asia Mică, regiunea Caucaz.

Fam. 39. TAMARICACEAE *) Lindl. Nat. Syst. Bot. ed. II (1836) 126. — Tamariscineae Desv. in Ann. Sc. nat. 1. ser. IV (1825) 344. Arbuşti sau semiarbuşti, rareori arbori. Frunze alterne, întregi, mici, ± sevamiforme, uneori mai mari, punctat glanduloase, de obicei sesile, rareori peţiolate, fără stipelc. Perii lipsesc sau sînt slab reprezentaţi, unicelulari. Muguri mici, liberi, neîngropaţi, acoperiţi cu 2 —3 solzi glabri. Inflorescenţe în raceme spieiforme, reduse uneori la o singură floare. Flori hermafrodite, rareori dioice, actinomorfe, dialipetale, tetra-pentamere, rareori polimere, situate la subţioara bracteilor, fără bracteole. Caliciu persistent, cu 4 —5 sepale libere, rareori ± concrescute la bază. Petalele în general libere, rareori concrescute, caduce. Stamine 4 —10 (12—Î4), în număr egal sau dublu decît al pieselor florale, rareori numeroase, aşezate în 1 sau 2 cicluri fixate pe un disc hipogin, cu filam ente de obicei libere sau ± concrescute într-un tub sau în fascicule. Antere bilocularc, extrorse, rareori introuse. Conectivul prelungit adesea într-un mucron. Polen cu 3 brazde germinative, simplu sau grupat în tetrade. Gineceu superior, format din (2) 3 (5) cârpele con­ crescute. OVar dc obicei ovoid piramidal, trigon, unilocular sau mai tîrziu septat prin creşterea secundară a ţesuturilor placentare. Ovule 2 pînă la numeroase, parietale sau bazai parietale, ascendente, cu 2 integumenLe, aproape fără funicul. Stile (1) 3 (5), libere, rareori ± concrescute, adesea foarte scurte, respectiv slab diferenţiate de partea ovarială. Stigm ate term i­ nale capitate sau clavat spatulate. Capsulă piramidal prismatică, cu 3 —5 laturi, dehiscentă pînă la bază prin 3 —5 valve. Seminţe numeroase, cu sau fără endosperm, acoperite cu peri unicelulari lung acuminaţi sau purtînd la vîrf un rostru ± acoperit cu acelaşi fel de peri. Embrion drept, oblong. Cotiledoane plane sau plan convexe, oblongi. *) Prelucrată de C. Z a h a r i a d i.

Această familie cuprinde cca 130 specii. Majoritatea speciilor se găsesc în Asia centrală şi în Regiunea mediteraneeană orientală, restul în Africa de N, în Europa, India şi Japonia. Determinarea

genurilor

1 a

Slam ine 4 —5 —6 (rareori 8 —14), de lungime egală (la speciile noastre), cu filam ente libere, înguste, nearipate, cel m ult uşor lăţite la bază, fixate pe un disc hipogin (PI. 88, fig. 15). Antero extrorse. Stile 3 —4, scurte. Stigm ate spaLulate, plane sau concave. Sămînţă cu un rostru apical acoperit în întregime cu p e r i ................................................... 196. Tamarix 1 b Slam ine 10, alternativ inegale, cu filamente în jum ătatea lor infe­ rioară concrescute (la speciile noastre) într-un tub care înconjoară gineceul. Antero introrse, cel puţin în faza tînără. Stil scurt, la început distinct, mai tîrziu trecind lent în ovar. Stigm at capitat, trilobat. Săm înţă cu un rostru apical purtînd peri numeroşi numai pe partea lui superioară . . v ............................................... 197. Myricaria Genul 196. T Ă H A R i X * )

L.

Gen. pl. [ed. 1 (1737) 84, nr. 240], ed. V (1754) 131, nr. 337, emend. Desv. in Ann. Sc. Nat. 1 ser. IV (1825) 308. — C ă t i n ă r o ş i e . Arbuşti sau arboraşi cu ramuri virgate, adesea nutante. Frunze alterne, întregi, punctat glanduloase, mici sau în formă de solzi. Inflorescenţe în raceme spiciforme aşezate fie pe ramurile foliate din anul curent, fie pe axele scurte ce iau naştere lateral pe ramurile din anii precedenţi. Flori herma­ frodite, rareori dioice, 4 —5 —6-mere, de culoare roşie, violacee, roze sau albe. Caliciu persistent, adine fidat. Corolă cu 4 —5 petale (rareori mai nume­ roase), drepte, întinse sau conivente, adesea asimetrice, marcescente sau caduce. Androceu cu 4 —5 (rareori 6 —14) stamine. Filamente libere, înguste sau ± dilatate la bază, fixate pe un disc aşezat între baza ovarului şi stamine, adesea concrescut cu baza staminelor, num it « disc h ip o g in » (Pl. 88, fig. tb), de formă variată. Antere extrorse, obtuze sau aeuminâte. Gineceu tri­ şau tetramer. Ovar conic sau alungit eliptic, atenuat spre partea superioară. Placentaţie bazai parietală. Ovule numeroase, anatrope. Stile 3 —4, scurte. Stigm ate spatulate, plane sau uşor concave, aşezate oblic pe extrem itatea stilului. Capsulă piramidat unghiulară, uniloculară, cu 3 —5 valve dehiscente pînă la bază. Sem inţe numeroase, mici, comprimate, fără endosperm, pre­ văzute cu un rostru apical, îngustat treptat spre vîrf, cu peri unicelulari pe toată lungimea lui. Genul cuprinde cca 100 specii răspîndite în Iran, în jurul Mării Caspice, in regiunea mediteraneeană orientală, în Africa de N şi mai puţine în Europa, m ult mai reduse la număr în Indii, Japonia şi Africa de S. Determinarea 1 a

speciilor

Flori tetramere. Inflorescenţele apar înainte sau împreună cu frun­ zele şi iau naştere pe ramurile din anii precedenţi. Filamentele stanii-

*) Dela Tamaris, vale şi rîu pe coasta vestică a Peninsulei Iberice, azi Tambre (provincia Goruna), sau dela Tamaro, rîu lîngă Neapole. După unii, cuvînLul are origină ebraică (Tamaruk).

TA MA RIC ACE AE

1 b

529

nelor ± dilatate la bază şi fixate pe lobii discului hipogin (Secţ. E pidiscus) ..................: ...................................................................... 1. T. tetrandra Flori pentamerc. Inflorescenţele apar după frunze şi iau naştere pe ramurile ierbacee din anul curent................................................................ 2

2 a

Corolă caducă după înflorire. Filamentele staminelor ± dilatate la bază, fixate pe discul hipogin (Secţ. EpUophus)................ 2. T. gallica 2 b Corolă persistentă chiar şi pe timpul fruc-tificaţiei. Filamentele stam i­ nelor nedilatate la bază, fixate între lobii discului hipogin (Secţ. Mesodisciis) .................................................................................. 3. T. ramosissima 1. * T. tet-r&ndra Pali. in Neue Nord.. Beitr. VII (1796) 430; Gorschkova Notul. Syst. ex Herb. Acad. Sc. U .R .S.S. V II, 4 (1938) 79 et in FI. U .R .S.S. X V (1949) 298. — Cătină roşie. — Kerti tamariska. — Viermănnige Tamariske. — Fpe6emnPiK ^eTbipexTbrniHKOBbiH. — Ic.: Pl. 88, fig. 3, 3a. Arbust înalt de 2 —3 (4) m, foarte rămuros. Scoarţa lujerilor din anul trecut de culoare brună închisă sau brună roşietică. Frunze acuminate, ovat lanceolate, lungi de 1,5—>2 mm, late de 0,5 mm, cu marginile carlilaginoase. înflorire timpurie, înainte sau împreună cu frunzele. Inflorescenţă raceme spiciforme numeroase, lungi de 2 0 —45 (70) mm şi cu diametru de 5 —6 (7) mm, aşezate perpendicular sau in poziţie uşor nutantă pe ramuri lignificate de 1—2 —3 ani, solitare, nefascieulate. Aceste ramuri sînt adesea însoţite de 1—2, rareori 3 lujeri vegetativi încă neramificaţi în timpul înfloririi, lungi de 5 —10 mm. Bractei liniar triunghiulare sau lanceolate, acuminate, mai lungi dccît pedicelii. Pediceli lungi de 0,3 — 0,5 (1) mm, mai scurţi sau egalînd caliciul. Flori tetramere, larg deschise în limpul înfloririi, îndesuite, acoperind ± axa florală, de un roz violaceu intens, rar a lb e; în stare vie cu miros de miere, uscate cu miros de răşină. Caliciu lung de 1,3—1,4 (2) mm. Sepale cu margini alb membranoase, alungit obovate, inegale; 2 opuse mai late, carenat apiculate, celelalte 2 mai mici şi mai înguste, obtuze sau subobtuze, fără carenă. Petale alungit eliptice, cu margini ± paralele, obtuze, lungi de 2 ,0 —2,2 (2,5) mm şi late de 0,9—1,1 mm, extinse in tim pul înflo­ ririi; extrem itatea superioară îndoită în afară în unghiu drept, uneori uşor răsfiîntă. Disc hipogin, conic dilatat, cu 4 lobi pc care sînt fixate filamentele. Stamine de 2 ori mai lungi decît petalele, rar de aceeaşi lungime, cu fila­ mente uşor şerpuitoare, liniar filiforme, lăţite la bază în punctul de inserţie pe discul hipogin. Ovar şi stil de 1,0—1,8 mm lungime. Stile 3, mai scurte decît ovarul. Stigm ate 3, dilatate. Capsulă de 5 ,5—6 mm lungime. — V. R ă _s p. în ţ a r ă : Plantată în parcuri. Ră s p . g e n .: Europa de 8, Asia de 3Y. 2. T. gâllica L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 270, p. p. emend. Webb in Hook. Journ. Bot. III (1865) 422; Webb in Ann. Sc. N at. ser. 2, V, 16 (1841) 264.—

530

F LO RA R .P .R .

Cătină roşie. — Francia tamariska. — Franzosische Birtze. — I c . : Pl. 88, fig. 2, 2 a —c. Arbust rămuros, înalt de 1 —4 (1 0 ) m. Scoarţa lujerilor din anul trecut netedă, roşie cenuşie; cea a celor de 2 ani acoperită cu lenticele. Frunze m ici, lungi de 1 —2 mm, glabrc, oval lanceolate, acute, glaucescente, glandulos punctate. Flori în raceme spiciforme subţiri, late de 3 —4 —5 mm, aşezate pe lujerii verzi, nelignificali, din anul curent. Bractei ovate sau îngust triun­ ghiular lanceolate, acuminate, lungi de 1,5 mm, ajungînd aproape pînă la extrem itatea caliciului. Flori pentamere, mici, globuloase în bobocul floral, de obicei rozee. Caliciu lung de 1,5 mm. Sepale mici, obovat lanceolate. Petale mici, lungi de (1, 6) 2 ,5 —3 mm şi late de 1 — 1,2 mm, oval lanceolate, obtuz rotunjite, caduce. Stamine de 2 — 3 mm lungime, cu filamente ± dilatate la bază, fixate pe discul hipogin; antere neapiculate sau scurt apiculate. Ovar lung de 1,0— 1,2 mm şi lat de 0,6 mm. Stil şi stigm ate de 0 ,5 —0,6 mm lungim e; stigm atele lat spatulate. S t a ţ i u n e a ş i r ă s p . i n ţ a r ă . Rareori cultivată ca plantă orna­ m entală (adesea confundată de horticultori cu T . ram osissim a). Răsp.

gen.:

pe coastele Mediteranei şi a Oceanului Atlantic.

3. T. ramosissima Ldb. FI. alt. I (1829) 424; Gorschk. in FI. U .R .S .S . XV (1949) 311. — T . pentandra Pali. FI. ross. I, II (1788) 72, non tab. 79. — T. P allasii Auct. ross. el rom., non Desv. (1824), sensu DC. Prodr. III (1828) 26. — T. paniculata Stev. in DC. Prodr. III (1828) 26, n. nud. — T . gallica A uct. rom., plur., T. pentandra H oţt., T . odessana Hort., T . hispida aestivalis Hort. — Cătină roşie. — rpc6cnnmK MiioroBeTBHCTBTfi. — E x s .: FRE nr. 577r 578 sub T . P a lla sii. - I c . : Pl. 88, fig. 1 l a b. Arbust rămuros, de 1 —3 (4) m înălţim e. Scoarţa lujerilor din anul trecut ± cenuşiu roşcată, ± fisurată, cu lenticele numeroase, alungite. Frunze ovoide sau deltoid cordate, lungi de 2 —5 mm, late de 1—2 mm, ascuţite, aproape amplexicaule, glaucescente, erodat rugoase pe margini. înflorire tîrzie, după înfrunzire. Inflorescenţă formată din raceme spiciforme nume­ roase, laxe, lungi de (15) 25—45 (50) mm şi late de 3 —5 (8) mm, pedunculate, aşezate lateral şi uneori terminal pe lujerii verzi, nelignificaţi, din anul curent. Pedunculii racemelor scurţi, de 0,2 —1,0 mm lungime. Bractei ovoid oblongi, ovat dilatate la bază sau lanceolate, uneori liniar subulate, lungi de 1 —1,5 (2,5) mm, mai lungi sau egale cu pcdicelii florilor, egalînd sau uneori depăşind extrem itatea caliciului (caracter variabil chiar pe aceeaşi ramură), mai scurte decît florile. Pediceli lungi de 0,5 —0,7 mm, mai scurţi sau egali cu caliciul. Flori pentamere, strînse la vîrf în tim pul înfloririi, laxe, lăsînd axa racemului bine vizibilă, de un roz deschis sau albe, slab mirositoare. Caliciu lung de 0 ,7 —1,0 mm, cu sepale inegale, obtuze sau subobtuze, cu margini m em ­

T A M A R IC A C E A E

531

branoase, fin erodate. Corolă lungă de 1,8—2,0 mm. Petale conivente, obovate, uşor asimetrice, lungi de 1,2—2,5 mm şi late de 0,7—1,3 mm, obtuze, concave, cu unguicula foarte îngustă şi scurtă, persistente chiar şi in tim pul fructificaţiei. Disc hipogin, plan, format din 5 lobi trunchiaţi sau bilobaţi, roz închişi, deosebindu-se de culoarea palidă a corolei şi a anterelor. Stamine lungi de 2 ,5 —4 mm, depăşind corola, cu filamente adesea uşor şerpuitoare, înguste, liniar filiforme, nedilatate la bază, fixate între lobii discului hipogin. Antere înainte de dehiscenţă m ai late decît lungi sau de acelaşi diametru, neapiculate sau uşor apiculate, depăşind corola, aproape de aceeaşi culoare roz deschisă ca şi petalele. Ovar lung de 1 mm şi lat de 0,5 mm, de formă piramidal prismatică, fixat printr-un singur punct central pe discul hipogin. Stile şi stigm ate de 0,5 mm lungime, lat spatulate, m ult mai scurte decît anterele. Capsulă triunghiulară în secţiune, piramidal prismatică, lungă de 3 —4 mm şi lată de 0 ,7 —1 mm, de 3 —4 ori mai lungă decît corola. Seminţe mici de 0,25 mm lungime, cu apendice aristiform, acoperit în întregime cu peri lungi. — V I —V III. S t a ţ i u n e a . Prin aluviunile nisipoase ale rîurilor, zăvoaie, adesea cu tendinţa spre sărătură. Tinerele plante provenite din germinaţia seminţelor cresc adesea în masă, formînd pilcuri pe malurile uşor înclinate ale Dunării şi ale Şiretului, care apar treptat prin scăderea apelor. în acelaşi biotop se găsesc în amestec formaţiuni similare de S alix *). R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C r a io v a : Grindul Orbului (r. Calafat). Reg. Piteşti: pe matca Rîului Tîrgului (r. Muscel); Deleni pe V. Oltului (r. Slatina). R e g . P lo e s t i : V. Rîmnicului (r. B uzău); V. Sărăţii (r. M izil); V. Călmăţuiului (r. Pogoanele); V. Bîsca Miqă (r. Cislău). R e g . B u c u r e ş ti: Fierbinţi, Ţigăneşti (r. Snagov); pe V. lalom iţei (r. Urziceni şi Slobozia), V. Dunării şi Braţul Borcea (r. Călăraşi), R e g . C o n s ta n ţa : Mamaia, Techirghiol (r. Negru Vodă); V. lalom iţei, Ţăndărei (r. Feteşti). R e g . G a la ţi: Carasubat, Somova (r. Tulcea); Greci spre Igliţa (r. Măcin); Măicăneşti pe V. Buzăului (r. L ieşti); Bărboşi, Galaţi (r. Galaţi) şi în raioanele Brăila şi Bujor pe V. Şiretului; pe aluviunile Buzăului şi Călmăţuiului (r. Filimon Sîrbu). R e g . B i r l a d : Furceni pe V. Prutului (r. Tecuci); V. Putnei (r. Adj u d ); V. Milcovului, Odobeşti (r. Focşani). R e g . B a c â u : în raionul Tg. Neamţ. R e g . I a ş i : V. Jijiei (r. Iaşi). Variabilitatea

speciei

f. alMîldra (G. Grinţ.).— T . P a l l a s i i var. a lb iflo r a Gh. Grinţ. in Bul. Grăd. Bot. Cluj V (1925) 95. — T . r a m o s is s im a Ldb. var. a lb iflo r a Gorschkova Not. Syst. Herb. Ac. Sc. U .R .S.S. V II, 4 (1938) 8 0 - 9 3 et in FI. U .R .S.S. XV (1949) 311. Flori albe. f. aestivâlîs (Hort.) Zahariadi comb. nova. — Sporadic în arealul speciei tip ice; cultivată în parcuri. înfloreşte mai tîrziu, către sfîrşitul Junii iulie, începutul Iui august, cînd majoritatea arbuştilor decorativi sînt trecuţi. *) în unele ţări (U .R.S.S.) poate deveni o buruiană ce invadează culturile irigate si mai ales candele de irigaţie.

FLO IIA R .P .R .

:i$ 2

. ; var. odcssâna (Stev.) Schmalh. FI. szed. iujn. Ross. I (1845) 69. — T . o d e s sa n a Stev. ex Bge. Tent. Gen. Tamar. sp. (1852) 48. — Raceme mai lungi dccît la specia tipică . (6—8 cm în loc de 3—5 cm). Bractei liniar subulate, lungi de 1,5—2,8 mm (la specia tipică ovate, oblongi sau lanceolate, lungi de 1,0—1,5 (2,0) mm). — Cultivată adeseori în parcuri'. R as'p. g e n ' : Europa de SE, Asia de SV, Mongolia şi China. î n t r e b u i n ţ ă r i . Speciile genului T a m a r i x se cultivă ca plante decorative pentru portul lor elegant (mai ales în timpul înfloririi). Florile sînt melifere. Datorită reducerii suprafeţeii foliare, precum şi activităţii glandelor epidermice, aceste specii sînt rezistente la secetă şi la un anumit grad de salinitate. De aceea ele pot fi folosite în condiţiunile speciale de stepă, de săraturi şi chiar de litoral, ca elemente constitutive ale perdelelor de proiecţie şi pentru fixarea nisipurilor; adesea plantată în perdelele de protecţie ale căilor ferate. Speciile acestui gen conţin în abundenţă substanţe tanoide. Frunzele şi ramurile mai conţin eter mctil-quercelinie şi acid galic. Florile conţin şi esculină. Datorită conţinutului ridicat 2n>substanţe tanante (8—18%), scoarţa şi rădăcinile sînt întrebuinţate pentru argăsirca pieilor. Cu ramurile verzi se vopsesc pieile în diferite nuanţe, dela negru la roşu vişiniu. Medicina populară întrebuinţează scoarţa rădăcinilor ca diuretic, sudorific, aperitiv şi astringent. Coaja ramurilor este întrebuinţată ca astringent şi hemostatic; fiartă în oţet ea este insecticidă. Frunzele şi ramurile sînt preconizate contra boaîelor splinei şi contra reumatismului, iar florile contra icterului. Lemnul este sudorific, foarte greu şi in stare verde se scufundă în apă (densitatea depăşeşte 1.0): se întrebuinţează pentru diferite obiecte mărunte şi ca lemn de foc, arzînd bine şi în stare verde. în afară de speciile descrise mai sus, se mai întîlncştc prin parcuri, grădini şi pepiniere: Bge. Tcnt. gen. Tam. (1852). — T . c k in e n s is S. et Z. FI. jap. I. Lab. 71 (1835) et Hort. p. p. non Lour. — T . r ă s p ic ă Hort. Gali. ex Dippel, Handb. Laubholzk. 111 (1893) 9. — Caracteristică prin înflorirea ei timpurie şi prin florile pentamere; prin aceste caractere diferă de T . le ir a n d r a . T . ju n ip e r in a

Genul 197.

M Y R I C Â R I A * ) Desv.

in Ann. Se. N ai. IV (1825) 349. - C ă t i n ă

mică.

Arbuşti sau semiarbuşti, cu ramuri virgate şi port asemănător cu acela al speciilor genului Tam arix. Frunze alterne, punctat glanduloase, de obicei mici, uneori ating 15 mm, întregi. Inflorescenţe în raceme spiciforme term i­ nale, simple sau ramificate, iau naştere pe ramurile principale sau pe cele laterale. Flori hermafrodite, pentamere, de culoare albă-roz, bracteate; braeteolele lipsesc. Caliciu divizat pînă la bază în 5 sepale. Corolă cu 5 petale oblongi sau obovate, asimetrice. Stamine în număr dublu cît acela al pieselor florale şi alternativ inegale. Filam ente în partea inferioară membranos aripate, concrescute pînă la cea jum ătatea lor inferioară sau numai la bază într-un tub care înconjoară gineceul. Antere introrse, devenind cu vîrsta aparent extrorse. Gineceu superior, trimer. Placentaţie bazai parietală. Ovule nume*) Dela grecesul myrike, numele speciilor de T a m a r i x în antichitate. P l a n ş a 88. — 1. T a m a r i x r a m o s is s im a Ldb., la . inflorescenţă mărită, lb . staminele şi pistilul floarei cu discul hipogin. — 2. T . g a llic a L., 2a. inflorescenţă mărită, 2b racem fructifer, 2c sămînţă, — 3. T . le ir a n d r a Pali., 3a. floare mărită.

P L A N Ş A 88

T A M A R IC A G EA E

535

roase, anatropc, aproape fără funicul. Stil scurt, la început distinct, ma tlrziu trecînd lent în ovar. Stigm at capitat, trilobat. Capsulă alungit pira­ midală, uniloculară, cu 3 valve dehiscente pînă la bază. Seminţe mici, nume­ roase, fără endosperm, prevăzute cu un rostru apical, cu peri numeroşi în partea superioară. Genul cuprinde cca 10 specii, răspîndite în Asia centrală şi Asia Mică, pînă în China spre E şi pînă în Europa spre V (Scandînavia şi Franţa). M. germânica (L.) Desv. l.c. 349; Gorschk. in FI. U .R .S.S. X V (1949) 323. — Tam arix germanica L. Sp. pl. ed. I (1753) 271. — Cătină mică. — Cserm ely ciprus. — Deutsche Porstbirtze. — MnpnKapnH repMaHCKaa. — E x s .: FR E nr. 815 a, b. - I c . : Pl. 87, fig. 1. Semiarbust înalt de 0 ,5 —2,5 m, rămuros, cu ramuri virgate. Scoarţa ramurilor din anul trecut ± brunie-roşietică cel puţin pe o latură, uneori gălbuie, cu o pată de culoare deschisă deasupra punctului de inserţie a ramu­ rilor. Frunze glaucescente, de 2 —4 (5) mm lungime şi de 0 ,5 —1,0 mm lăţime, liniare sau liniar lanceolate, obtuze, glandulos punctate; faţa superioară plană, cea exterioară bom bată, fără carenă. Inflorescenţa un racem spiciform, terminal, simplu sau ramificat, la început lung de 4 —6 cm, ajungînd la m aturitate de 15—16 cm. Bractei mai lungi decît pedicelii, cele inferioare alungite, lungi de 7,5 mm şi late de 2,5 mm, ovate şi lat membranoase la bază, îngustate într-un vîrf verde, subulat. Pediceli lungi de 2 —4 mm, cu 4 ner­ vuri proeminente. Flori pentamere, rareori tetramere, de culoare roză, mai rar albe. Sepale persistente, de 3 —4 (5) mm lungime, liniar lanceolate, verzi, cu marginile îngust membranoase, cu extrem ităţi drepte sau îndoite spre interior, subobtuz apiculate, aproape de aceeaşi lungime cu petalele. Petale lungi de 4 —4,5 (5) mm, late de 1,8 mm, alungit lanceolate, erodat denticulate la vîrf, cu o nervură mediană care nu atinge vîrful petalei. Staminc 10, cu filamente concrescute pe o lungime de 2 mm într-un tub perigin; partea liberă a filamentelor alternativ mai lungă şi mai scurtă. Antere subrotunde, roşii sau purpurii. Ovar piramidal cu 3 muchii, atenuat la vîrf. Capsulă alungit piramidală, prismatic triedră, ascuţită, lungă de 1 2 —13 mm şi lată de 4 mm, depăşind m ult caliciul. Sem inţe liniar alungite, de 1 mm lungime şi de 0,3 mm lăţim e, foarte uşoare (0,065 mg), la vîrf cu o aristă de 2 —2,5 mm lun­ gim e; partea inferioară a aristei lipsită de peri, lungă de 0 ,6 —1 mm, partea superioară acoperită cu peri lungi de 4 —5 mm. — V I—V III. S t a ţ i u n e a . Pe prundişurile rîurilor de munte, unde formează aso­ ciaţii caracteristice (Myricarieta), ce reprezintă pionierii vegetaţiei acestor aluviuni temporar inundate. R ă s p. î n ţ a r ă : R e g . B a i a M . ; Vişeul de Sus. R e g . C l u j : V. Anieşului (r. N ăsăud); Mţii Călimani pe V. Pîrîului Lung lîngă Colibiţa (r. B istriţa); pe malurile Someşului (r. Cluj); Poşaga de Jos. Mihai Yiieazu, Poiana (r. Turda); Lunca Mureşului (r. Aiud). R e g . A u t . M . : Izvorul Mureşului (r. Gheorghieni); Sîndominic (r. Ciuc). R e g . S t a l i n :

536

FLO ItA lt.P .R .

(r. Tîrnăveni); Şelimbăr, Tăhnadu (r. Sibiu); Predeal, V. Tîrlungului spre Satulung, Zărnesti (r. Stalin); Mţii Arpaşului şi ai Cîrţişoarei (r. Făgăraş). R e g . H u n e d o a r a : Bretea Romînă, Bretea Streiului. Bacşti (r. Haţeg); Geoagiu pe V. Geoagiului (r. Orăştiej; Sebeş. R e g . T im i ş o a r a : Mehadia (r. Almaş). R e g . P it e ş t i : lunca Argeşului la Albeşti şi Corbeni (r. Curtea de Argeş); pe matca Rîului Tîrgului la Cîmpulung (r. Muscel); pe malul Oltului şi pe matca pinului Olăncşti, Rîmnicu Vîlcea (r. R.-Vîlcea), tn zăvoiul Oltului pe la Slatina (r. Slatina). R eg. P lo e ş t i : pe prundişurile Prahovei, Poiana Ţapului, Azuga, Mt. Retevoiu ţr. Sinaia); V. Teleajenului, Cheia (r. Teleajcn), în albia Prahovei (r. Ploeşti), pe malurile Teleajenului, Cîmpina pe V. Doflanei (r. Cîmpina), pe matca lalomitei între Pucioasa şi Moroeni, V. Brăteiului din V. laloiniţei (r. Pucioasa); Bîsca Mică, Siriu, Secuiu (r. Cislău). R eg . B a c ă u : pe malurile Trotuşului, Moldovei şi Bistriţei, la poalele Ceahlăului (r. Ceahlău), în raionul Moineşti; Dofteana, V. Uzului pe matca Trotuşului, la Băile Slănic pe malurile Stanicului (r. Tg. Ocna); pe malurile Bistriţei şi ale Grintieşului ţr. Piatra N eam ţ); la Mrea Ncamţu pe pîrîul Nemţişor ţr. Tg. Neamţ) ; pe malurile Bistriţei (r. Bacău). R e g \S u c c a v a : în lunca Moldovei la Şasea şi Mălini (r. Fălticeni); Cacica (r. Gura Humorului); Pojorîla pe malul Moldovei (r. Cîmpu­ lung), pe V. Barnarului şi la Borca (r. Vatra Dornei); în raionul Rădăuţi. î n t r e b u i n ţ ă r i : î n general sînt aceleaşi ca şi la T a m a r ix . Din scoarţă se poate prepara o vopsea neagră. Datorită conţinutului în Lanin se întrebuinţează la argăsirea pieilor. în vechime a fost considerată ca plantă medicinală; frunzele, scoarţa proaspătă, seminţele şi rădăcinile au fost întrebuinţate intern în boalele ficatului, splinei, rinichilor şi băşicii, precum şi pentru micşorarea fluxului menstrual. Extern planta a fost. recoman­ dată pentru vindecarea Jcucoreii, rănilor si durerilor de dinii. Cercetările mai noi au arătat prezenţa vitaminei C în cantitate de 85 mgr la 100 gr. R ă s p. g e n . : Europa, Asia Mică, Caueaz, Afganistan.

Fam. 40. FRANK ENIACEAE *) A. St. Hill. in Bull. Soc. philom. (1815) 22 et Meni. pl. plac. centr. (1816) 39, p.p., DC. Theor. elem . (1819) 244, p.p., Bartl. Ord. (1830) 290. Plante ierbacee sau sem ilem noase, anuale sau perene, cu frunze mici, obovate, liniare sau de obicei aeiculare, la bază sau pe întreaga faţă inferioară păroase. Stipele membranoase. Flori radiare, adesea hermafrodite, dispuse în mai m ulte A-erticilc. Caliciu tubulos, persistent, cu sepale concrescute, la vîrf cu 4 —5 (7) lobi egali. Corolă formată din 4 —5 (7) petale libere, unguiculate, membranos marginate. Stam ine 4 —6 sau numeroase, dispuse în 2 —3 cicluri; uneori unite la bază. Antcre inLrorse, cu grăunciori de polen sferici* sau tetraedrici. Gineeeu 2 —4-carpelar, cu ovar superior, unilocular, multiovular. Stil 1. Stigm ate 3 —4, filiforme. Fructul capsulă loculioidă. Sem inţe scabre, coriace, cu endosperm făinos. Genul 198. F K A N K E K I A **) L. Gen. pl. [ed. 1 (1737) 129 nr. 362], ed. V (1754) 154, nr. 401. Caracterele genului la fel cu cele ale familiei. *) Prelucrată de A l. B u i a . j După numele lui Johann Frankenius. profesor de medicină dela Upsala (+ 1661).

FHAXKENITACEAK

Determinarea J a 1 b

537

speciilor

Plantă anuală, cu tulpină ierbacee. Frunze obovate, pe dos pulverulent subtom entoase ..................................................................... 1. F. pulverulenta Plantă perenă, cu Lulpina frutescentă şi ramuri patul hispid păroase. Frunze liniare, la bază su b ciliate.......................................... 2. F. hispicla

1. F. pulverulenta L. Sp. pl. ed. I (1753) 332; Gorschk. in FI. U .R .S .S . X V (1949) 273. - T e.: Pl. 89, fig. 2, 2a. 0. Tulpină ierbacee, lungă de 1 0 —20 (30) cm, simplă sau întins ramificată, culcată la păm înt, pubescentă. Frunze obovate, plane, pe faţă glabre, pe dos pulverulent subtom entoase, lungi de 2 —7 mm şi late de 1—2,5 mm, la vîrf obtuze, retuze sau em arginale, spre bază îngustate într-un peţiol scurt de 1 — 1,5 mm, ± ciliat. Flori mici, dispuse cîte una, rar mai m ulte, la sub­ ţioara frunzelor sau la vîrful ramurilor. Caliciu cu sepale concrescute, cilin­ dric, glabru, lung de 2 ,5 —3,5 mm, lat de 1 —1,5 mm, evident 5-nervat, la vîrf cu 5 dinţişori subulaţi, lungi de 0,5 — 1 mm. Pelale rozee, alungit lanceolate sau oblong obovate, pe margini fin dinţate, lungi de 3 ,5 —4 (5) mm şi late de 0,7 —1 mm, unguiculate aproape dela mijloc. Stam ine 6. Gineceu 3 rar 2 —4-carpclar, cu ovar superior unilocular, uniovular, un stil şi 3 —4 stig­ m ate filiforme. Fructul capsulă alungit ovată cu 3 deschizături, lungă de 2 mm şi lată de 1 mm. Sem inţe alungit elipsoidale, spre bază ascuţite, lungi de 0 ,5 —0,7 mm şi late de 0,3 mm, palid brune, subscabre. — V II—V III. S t a ţ i u n e a . în nisipurile sărăturoase maritime şi pe marginea lacu­ rilor sărate marine. Pe solonceaguri şi soloneţuri. Rară. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C o n s ta n ta : Cetatea Istria (Kaleh), pe litoralul Mării Negre la Capul Midia, în jurul Lacului Sinoe (r. Istria). — R e g . C e d a ţi: Delta Dunării.

R ă s p . gen. : de V, Asia dc SY.

Regiunea mcditeraneennă, R. P. Romînă, U.R.S.S. de S. Siberia

2. F. llispida DC. Prodr. I (1824) 349. - I 367. - I c . : Pl. 89, fig. 4, 4a-c.

li L A T I N A C E A E

543

O. Plantă gracilă foarte ram ificată, lungă dc 2 —20 cm. Ramuri prin­ cipale repente, cele secundare ascendente, la noduri cu rădăcini. Frunze opuse, obovat alungite, obtuze, îngustate în peţiol, lungi de 5 —10 mm şi late de 2 —3,5 mm. Stipele de regulă triunghiulare, străvezii. Flori pedicelate, alterne, rar opuse, trimere. Pedicelii în general mai lungi decît peţiolii frun­ zelor. Caliciu cu 3 sepale unite la bază, lat triunghiular ovate, ± ascuţite, de 0 ,5 —1 mm lungime şi 0 ,3 —0,5 mm lăţim e. Petale 3, roze, ovat oblongi, de 0,7 —1,5 mm lungim e şi 0 ,3 —0,6 mm lăţim e. Stam ine 6. Ovar cu 3 stile lungi de 0,5 mm (la formele submerse de 9 mm). Capsulă sferică, com ­ prim ată, de 1,5 mm în diam., 3-loculară. Sem inţe numeroase, aproape drepte, lungi de 0,5 mm, galbene sau brune, 6-unghiulare, zbîrcitc trans­ versal. - V I - V I I . S t a ţ i u n e a . Sporadică prin locuri m lăştinoase. R ă s p . i n ţ a r ă : R e g . S t a l i n : Breaza, Sîmbăta de Jos (r. Făgăraş); Sibiu. R e g . Ineu pe V. Crişul Alb. Reg. Timişoara: Lugoj.

A rad:

R ă s p . g e n . : Europa centrală, Scandinavia, Ucraina.

3. E. gyrosperma Diib. in Meinsh. FI Ingr. (1878) 66 — E . U ydropiper L. Sp. pl. ed. I (1753) 369, p. p . ; Gorschk. in FI. U .R .S .S . X V (1949) 265. E .H yd ro p ip e r Oeder FI. Dan. I, fasc. III (1764) 7, p.p. — E . Oederi Moesz in MBL V II (1908) 20. - I c . : Pl. 89, fig. 6, 6ab. O. Plantă gracilă, ram ificată, repentă, de (0,7) 2 —4 (15) cm lungime. Frunze opuse, alungit obovate sau spatulate, peţiolate, lungi de 1,5—20 mm şi late de 0 ,5 — 2,5 (4) mm, cu peţioli pînă la de 3 ori mai lungi decît lamina. Stipele mici, abia vizibile, membranoase, triunghiulare, dinţate, lu ngi de 0 ,3 —0,5 mm. Flori aproape sesile, cu pediceli lungi de 0,3 mm. Sepale 4, reunite la bază, lat lanceolate, ovate, adeseori dinţate pe o margine, aproape egale cu fructele şi m ai scurte decît capsula. Petale 4, eliptice, ovate sau obovate, lungi de 1 mm şi late de 0,5 mm, pulin mai lungi decît caliciul. Stam ine 8, mai scurte decît petalele. Capsulă turtită, sferică, 4-lc culară, de 1,5—2 mm în diametru. Sem inţe în formă de potcoavă, cu braţe neegale, roşcate, zbîrcite transversal, lungi de 0,3 mm. — V I—IX . S t a ţ i u n e a . în ape stătătoare, locuri inundabile. Răsp.

în ţară:

Răsp.

gen.:

R eg. A u t. M . :

Turia la Pucioasa (r. Tg. Sacuesc).

Europa, Siberia de V, Asia Mică, America de N.

4. E. hungârica Moesz in MBL VI (1908) 24; Gorschk. in FI. U .R .S .S . X V (1949) 266. — i?. cam pylosperm a Borb. Term tud. Kozl. X III (1881) 315. - I c . : Pl. 89, fig. 5, 5a, b. O. P lantă mică, ram ificată, tîrîtoare, lungă de 3 —6 cm. Frunze oblongi sau lanceolate, lungi de 4 —6 (9) m m şi late de 1 — 1,7 mm, obtuze, cu peţioli

VLOP.A Tt.IMl.

544

dc 1—2 mm lungim e, cele superioare uneori aproape sesile. Stipele lanceolate sau ± triunghiulare, dinţate, ascuţite, lungi de 1 — 1,5 mm. Flori tetramere. solitare, alterne, cu pediceli lungi de 1,5—2 mm. Sepale 4, oblongi, inegale, lungi de 1,5—2 mm şi late dc 0 ,5 —1 mm, obtuze, aproape de 2 ori mai lungi decît petalele. Petale 4, eliptice sau rotunde, lungi de 0 ,8 —1 mm şi late de 0 ,5 —0,7 (3) mm. Stam ine 8, mai scurte decît petalele. Capsulă sferică, turtită, 4-valvă şi 4-loculară, de 1,3 mm în diam. Sem inţe numeroase, roşcate, in formă de potcoavă sau seceră, lungi de 0,5 mm. — V I —V III. S t a ţ i u n e a . în rîuri, iazuri, lacuri şi m laştini. Răsp. R eg.

î n ţ a r ă : R e g . A r a d . : V. Crişului Alb Ronat (r. Timişoara).

lîngă

lneu;

Varşand

(r. Crişi.

T im iş o a r a :

R ă s p . g e n . : Europa centrală, Ucraina, pînă în Siberia de V. Secţia 111. CRYPTA Seub. 1. c. 41. Frunze opuse. Numărul staminelor egal cu acel al petalelor.

5. E. ambigua W igth in Hook. B ot. Mise. II (1831) 103; Gorschk. FI. U .R .S .S . X V (1949) 270. - I c .: Pl. 89, fig. 7, 7 a, b.

in

O. P lantă tîritoare, foarte ramificată. Tulpină de 1,5—3 (6) cm lungime, ou rădăcini la noduri. Frunze opuse, obovate sau ± lanceolate, lungi de 2 —4 (5) mm şi late de 0,7 mm, obtuze, întregi, cu peţioli de 1 mm lungime, sau aproape sesile. Stipele mici, de 1 mm lungime, membranoase, lanceolate, as­ cuţite, cu margini dinţate. Flori solitare, alterne. Pedicelii florali ± îngroşaţi, de 1,5—2,5 ram lungime, la fructificaţie curbaţi în jos. Caliciu 3-divizat, cu segmente obovate sau lat eliptice, lungi de 0,5 mm şi late de 0,3 mm. Petale, 3, eliptice sau ovate, lungi de 1 —1,5 mm şi late de 0,5 mm, roze de 2 —3 ori mai lungi decît caliciul. Stam ine mai scurte decît petalele. Ovar obovat, trilocular, cu 3 stile. Capsulă de 1,3—1,5 mm în diam., 3-loculară. Seminţe numeroase, foarte mici, [obovat alungite, lungi de 0,5 mm, aproape drepte sau puţin curbate, zbîrcite transversal. — VTI—V III. S t a ţ i u n e a . Prin lacuri, iazuri. Ră sp. în ţ ară: Oradea.

R eg. A u t.

M .:

Reci la « R c ty i-X y ir >> (r. Sf. Gheorglie).

R eg.

O ra d ea :

Răsp.

g e n . : Europa centrală. U.R.S.S. (Ucraina şi Siberia de V), Coreea, Asia de S.

6. E. triândra Schkuhr Bot. Handb. I (1791) 345; Gorschk in FI. U .R .S .S . X V (1949) 270. — A lsinastrum triandrum Rupr. FI. Ingr. (1860) 197. — I c . : Pl. 89, fig. 8, 8a. O. P lantă scundă, înaltă de 2 —8 (10— 15) cm. Tulpină ramificată, culcată, spre vîrf şi cu ramuri ascendente, cu internodii scurte, de culoare roşie, cu rădăcini la noduri. F nm ze opuse, alungit ovate sau liniare, lungi de 5 —14 mm şi late de 1 —2 mm, obtuze, întregi, de culoare verde închisă, scurt peţio-

D ROSERACEAE

545

late. Stipele mici, de 0 ,7 —1 mm lungim e, lanceolate, ovate sau triunghiulare, membranoase, ascuţite, dinţate, sesile, caduce. Flori ± sesile, opuse sau alterne, foarte mici. Caliciu 3-(2)-divizat, ± persistent, cu segm ente triunghiular ovate, lungi de 0,5 (0,7) mm şi late de 0,3 mm, cel de al treilea segm ent atrofiat, lung de 0,3 mm. Petale 3, ovate sau ± rotunde, albe sau roze, de 0,7 (1) mm lungime şi 0,5 mm lăţim e. Stam ine 3 (ciclul intern lipseşte), mai scurte decît petalele. Ovar sferic, lung de 0,7 mm şi lat de 0,9 mm, trilocular, cu 3 stile persistente. Capsulă comprimată, de 1 —1,5 mm în diam., 3-loculară. Sem inţe puţin curbate, roşcate-brunii sau brunii, zbîrcite, de 0 ,5 —0,7 mm lungime. — V I —V III. S t a ţ i u n e a . Prin mocirle argiloase şi nisipoase. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . O r a d e a : orezăriile de lingă pescăria şi pădurea Rădvan (r. Oradea). R e g . T im i ş o a r a : Timişoara la Elisabetin. Răsp.

gen.:

Eurasia, America de N şi centrală.

Fam. 42. Theor.

DRO SERACEAE *) DC. elem . ed. I (1813) 214.

Plante perene, de turbării sau acvatice, adaptate pentru prinderea şi digerarea insectelor. Unele sint lipsite de rădăcini (Aldrovanda), altele pierd de timpuriu rădăcina principală, rămînînd numai cu cele secundare. Frunze alterne, rar verticilate, prevăzute cu peri sau lobi sensibili. In prefoliaţie cele două jum ătăţi ale lim bului sînt răsucite spre faţa superioară. Flori actinomorfe, hermafrodite, pentamere, rar tetram ere. Caliciu gamo- sau dialisepal. Corolă dialipetală. Androceu isostem on. P istil 1. Stilc 3 —5, rar 1, simple sau m ultipartite. Ovar superior, unilocular, cu 5, rar cu 3 cârpele (Drosera). Placentaţie parietală. Fructul capsulă 3 —5-valvată. Sem inţe mărunte, de cele m ai m ulte ori foarte numeroase. Fam ilia cuprinde 4 genuri, dintre care Drosera numără peste 80 specii, iar Aldrovanda, Dionaea şi Drosophyllum sînt m onotipice, Dionaea m uscipula, originară din Carolina (America de N) şi D rosophyllum lusitanicum , răspîndit în Maroc, Spania şi Portugalia, sînt cultivate în grădini botanice. Determinarea 1 a

genurilor

Frunze aşezaLe în verticile la nodurile tulpinii. Pseudopeţiolul cuneat, la vîrf .terminat cu cîte 4 —6 peri subulaţi şi cu cîte o lam ină bivalvă. Flori solitare. Capsule 5-valve. Plantă de apă fără rădăcini 200. Aldrovanda 1 b Frunze aşezate în rozete radicale, acoperite cu peri glanduloşi lung pedicelaţi, roşiatici, cleioşi. Inflorescenţe ciinoase. Capsule 3 —5-valve. Plante de m laştină, mai ales de turbării cu Sphagnum, cu rădăcini a d v e n tiv e ........................................................................................... 201. Drosera ) Prelucrată de E. Ţ o p a.

iU 6

F L O R A rs.P .R .

Genul 200. A I D R O V A N D A *) L. [Diss. nov. pl. gen. resp. Chenon in L. Amoen. acad. III (1751) nr. 1101% Gen. pl. ed. V. (1754) 136, nr. 350. Plantă perenă fără rădăcini, cu tulpină filam entoasă, natant submersă. Frunze cîte 6 —9 în verticil, cu pscudopcţioli laţi, turtiţi, cuneiformi, term i­ nali la partea superioară cu 4 —6, rar 1 —3 sete, de 6 —8 mm lungime. Lamina formată din două părţi semicirculare, pe margine cu dinţi scurţi. Pediceli florali axilari, uniflori, mai lungi decît frunzele. Sepale 5, alungit ovate. Petale 5, albe sau albe-verzui, ovate. Stam ine 5, cu filam ente subulate. Ovar superior, unilocular, cu 5 stile filiforme, term inate prin stigm ate în formă de ciucure. Capsulă pendulă, globuloasă, înconjurată de caliciul persistent, se deschide prin 5 valve. Sem inţe de regulă 10, rar 1—8, negre, netede, lucioase. A. vesiculăsa L. Sp .pl. ed. I (1753) 281 ; Juzep. in FI. U .R .S .S . IX (1939) 1. — Otrăţel. — Aldrovănda. — W asserfalle. — F x s .: FR E nr. 542 a, b. — I c . : Pl. 90, fig. 1, la, b. 4 . Plantă acvatică, fără rădăcini, plutind aproape de suprafaţa apei şi făcind impresia unui am ent mai mare de salcie. Tulpină cu numeroase articu­ laţii, simplă sau uneori puţin ram ificată, verde sau brunie, de 10 cm, rar pînă la 30 cm lungime. Frunze mai adesea 8 în* verticil, străvezii, lacunos um flate, cuneăte, spre bază îngustate în formă de peţiol, care la vîrf se termină prin 4 —6 (rar 1 —3) segm ente laciniiforme, subulate, de 6 —8 mm lungime. In parenehimul acestor pseudopeţioli, ca şi în tulpină , se află spaţii mari cu aer, care înlesnesc m enţinerea plantelor deasupra apei. Fiecare pseudopeţiol este acoperit cu 700—900 glande mici, cu 2 braţe. Lamina reniform orbiculată, în partea centrală ventricos îngroşată, pe linia mediană articulat îndoită, de 5 —7 mm lungime şi lată de 8 —10 mm. Lamina frunzei se închide, îndoindu-se dealungul nervurii mediane, formînd 2 valve, între care sînt prinse animalcule de apă. Flori axilare, solitare, la vîrful unui pedicel robust, mai lung decît frunzele. Caliciu cu 5 sepale persistente, ovale sau alungit ovale, spre partea superioară uneori ciliate, lungi de 3—4 mm şi de cca 2,5 mm lăţime. Stamine 5, cu filam ente subulate. Ovar globulos, cu 5 stile filiforme, term inate prin stigm ate peniciliform ramificate. Capsulă globuloasă, uniloculară, cu 5 valve, de regulă cu 10 sem inţe lungi de 1,5 mm şi late de 1 mm. — V II—V III. Staţiunea. în ape stagnante, la marginea lacurilor, printre stuf (Phragmites), papură (T ypha) pipirig (Scirpus lacustris), roşăţea (Butomus), iarbă neagră (Scrophularia alata), etc., cu un substrat de turbă, în care hibernaculele se pot păstra mai bine peste iarnă decît în nisip. In astfel de locuri ferite de intem perii, o aflăm adesea întovărăşită de R iccia ]luilan$7

) După numele profesorului de botanică din Bologna, Ulisse Aldrovandi (1522—1605).

D ROS KI VAC EA E

547

Ricciocarpus natans, Spirodela polyrrhiza, Utricularia vulgaris, Î7. B rem ii, ş. a.7

mai rar cu Wolffia arrhiza, Caldesia parnassifolia, etc. R ă s p . î n ţ a r a : Sporadică. Foarte frecventă în Delta Dunării. Moesz 0.(1907) a descoperit-o într-o baltă de la Reci (Rctyi-Xvir) din reg. Autonomă Maghiară (r. Sf. Gheorghe), de unde a dispărut din cauza secării bălţilor. După Borbâs (Magy. Orv. Term. vizsg. (1890 - 1891) 480) aceeaşi soartă a avut-o între Oradea şi Arad, de unde a dispărut în urina extinderii reţelelor de comunicaţie. In regiunea Craiova s-a găsit în părţile de la Cernelele (r. Craiova), iar Ţopa o citează din BalLa la «Ciungi» de lingă Gogoşi (r. Vînju Mare), FRE nr. 542 b. Panţu (1902 — 1931) a descoperit-o în regiunea Bucureşti în Balta Bfdleni şi în Lacul Gruiu (r. Snagov). De lîngă Mrea Ţigăneşti (r. Snagov) a dispărut nu de mult. în 1951 Ţopa a descoperit-o la cătunul Fundu şi Coada Căţelul (comuna Turbaţi) şi în V. Slubeuîui (comuna Izvorani), toate în jurul Lacului Snagov (Reg. Bucureşti, r. Snagov). Sintenis (1873) a semnalat-o în bălţile dunărene la Caraorman (r. Tulcea). Grecescu (1909) o citează de la Malcoci (r. Tulcea). Teodorescu (1911) b colectează din Merhei de lingă Lelea (r. Tulcea), iar Prodan o menţionează din Balta Somovei (r. Tulcea). în FRE nr. 542 s-a publicat din Gîrla Porcului de lîngă Sulina (r. Tulcea). R ă s p . gen.: Eurasia, Africa, Australia. Ob s . L în răspîndirea acestei specii joacă un rol important apa şi păsările. Cu aju­ torul acestor agenţi, atît seminţele cît şi turionii lungi de 4 — 7 mm şi laţi de 2,5 — 6 mm, pot fi transportaţi dintr-un loc in altul. Datorită înmagazinării amidonului de către frunzuliţele turionului, acesta din urmă in timp de iarnă se cufundă în apă, unde rămîne piuă în primăvară. în aprilie, prin consumarea amidonului, turionul Încolţeşte şi se ridică din nou deasupra apei, unde începe o nouă perioadă de vegetaţie. La noduri, dcalungul tulpinii, se dezvoltă frunzele verticilate cu rol de capcană, pentru prinderea micilor animale de apa (C y c l o p s , D a p h n i a , C y p r i s , etc.). Frunza are aparenţa unei vezicule, cele două jumatăţi-valve ale limbului formînd un unghiu de 00°. Nervura mediană constituie axa de mişcare. Marginile valvelor sînt răsfrînte către interior şi sînt prevăzute cu creste dinţate, unele mai mari şi altele mai mici. Pe faţa superioară deosebim 4 zone: prima, marginală, dinţată, fără glande, a doua, către interior, cu glande, a treia, din nou fără glande, apoi a patra, apropiată de nervura mediană, atît cu glande digestive ce secretă enzime proteolitice, cît şi cu peri sensilivi. în apă, la temperatura de 24 — 30°, valvele sînt deschise. Întîmplător, dacă ânimalcule de apă vin în atingere cu perii sensitivi sus amintiţi, valvele w închid. Cu cît este mai mare numărul perilor atinşi, cu atît închiderea se face mai repede. Prin închiderea valvelor, spaţiul dintre ele se micşorează, animalculele capturate Vin în atingere cu glandele digestive, care emit'enzime proteolitice pentru digerarea organismelor Urmează apoi absorbţia substanţelor lichefiate. Aldrovanda are frunze mai slabe decît D io n o A }a \ ele se închid cu mult mai încet şi digeră numai o singură dată. O b s . 2. Printre anomalii, după Moesz, se cunosc indivizi fără pseudopeţioli şi fără sete. apoi exemplare ale căror frunze dintre 2 verlieiie pot fi alterne, precum şi indivizi c u flori gemene. Tot Moesz a descoperit în jurul Oraşului Stalin şi var. D u r i e u i Gasp. ap. Moesz in Ann. .Mus. Nat. Hung. V (1882) 524.

* Genul 201. D R ra (Bicknell) Hegi. 1. c. — V. alba var. rubra Bicknell in W. Becker 1. c. 21. — Flori roşii.

o72

F L O ItA R .P .R .

f. roşea (Freyn) Hegi 1. c. — F . a lb a var. ro ş e a W. Becker. 1. c. — F . s c o to p h y lla Jord. var. ro şe a Freyn in Verh. ZBG Wien XVII (1867) 262. — Flori roze. f. eaerulca G. Grinţ. f. nova in Add. III, pag. 646. — Flori ceruleu albastre.

ssp. Dehnhardiii (Ten.) W . Beckr. Veilch. bayer. FI. (1902) 11. — V. Dehnhardtii Ten. in Ind. sem. hort. Neap. (1830) 12; Syll. (1841) 117; V. odorata (3. Dehnhardtii Boiss. FI. or. I (1867) 458. — V. Cretica Boiss. et Heldr. in Boiss. Diagn. II, Ser. 1, V III (1849) 51. - I o .: Pl. 94, fig. 1, la . Frunze de vară lat ovate, ovat orbiculare sau rotunde, la vîrf obtuze sau rotunde, mai rar spre virf cu margini subconcave şi acutiuscule, la bază cu sinul profund, ± îngust cordat, alb hispidc sau glabrescente, foarte rar glabre. Frunze de primăvară lat ovate sau reniforme, lungi de 4 —6 cm şi late de 4 —5,5 cm, mai rar de 2 —4 cm în diam. Stipele brune sau verzi, punc­ tate, pe margini hispide, distanţat fimbriate, cu fimbrii brun glanduloase, ciliate şi glabre, cele mijlocii mai lungi decît jum ătate din lăţim ea stipelei. Bracteole inserate la mijlocul pedunculilor. Sepale oblongi, obtuze. Petale mari, ± emarginate, cele laterale puţin barbulate, violete, variegate sau albe. Capsule 'globuloase, acoperite cu peri scurţi. — I I I —IV. jReg. T im i ş o a r a : Băile Herculane pe Vf. Şuşcului (r. Almaş). R e g . C r a io v a : Leamna, Bucovăţ, Palilula pe V. Solomon, Podari pe V. Hoţului (r. Craiova). R e g . G a l a ţ i : Macin pc Dl. Pricopanului şi sub Mt. Suluc.

Răsp.

gen.

Răsp.

g e n . a s p e c i e i : Europa centrală şi dc S, Caucaz, Asia de SV, Algeria.

a subspeciei:

Europa de S.

5. V.Turta L. Sp. pl. ed. I (1753) 934; Juzep. in FI. U .R .S .S . X V (1949) 369, tah.„jl8, fig. 4. — Viorea nemirositoare. — Borzas ibolya. — Rauhhaariges Veilchen. — Onajina KOpoTKOBOJiocucTaH. — E x s .: FR E nr. 449. — I c . : Pl. 91, fig. 3, 7, Pl. 95, fig. 1, l a - c . 2|_. Plantă fără stoloni. Rizom gros, vertical sau ascendent, uneori rami­ ficat. Frunze de primăvară de obicei ovate sau triunghiulare, cordate sau puţin trunchiate, de regulă nu mai lungi decît late, cu vîrful în unghiu ascuţit. Peţiolii zţ: pubescenţi sau glabri. Frunzele de vară oblong ovate, mari, cu lamina de 4 —10 cm lungime şi 2 ,5 —5,5 cm lăţim e, la bază profund şi ± deschis cordate, crenat dinţate, scurt pubescente, cu peţioli lungi de 5 —20 cm, scurt pubescenţi. Stipele ovat lanceolate, lungi de 2 —4 mm, pe margini întregi sau fimbriate, cu fimbrii rare care nu depăşesc jum ătate din lăţim ea stipelei. Pedunculi florali mai lungi decît frunzele de primăvară, cu brac­ teole aşezate la mijloc. Flori violete sau palid violete, lungi de 15—20 mm, fără miros. Sepale alungit ovate, obtuze. Petale recurbate spre interior, emar­ ginate ; pinten roşcat, ascuţit, cu vîrful puţin îndoit în sus. Stil turtit lateral, P l a n ş a 94. — 1. V io la a lb a Bess., s s p . D e h n h a r d tii (Ten.) Beckr., la . o parte din stipelă (mult mărită). — 2. F. a lb a Bess. f. s u b c o llin a Grcmli, 2a. stipelă. — 3. F . a lb a Bess. — 4. F. a lb a Bess., 4a. două stipele.

P L A N Ş A 94

V IO L A C E A E

575

cu vîrful îndoit în formă de cîrlig. Capsule sferice, de regulă pubescente. Seminţe cu carunculă (elaiosom) mare. — III —V. S t a ţ i u n e a. La marginea pădurilor, in crînguri, zăvoaie, fîneie, pîrloage. Răsp.

în ţară:

Comună în toată ţara. Variabilitatea speciei

f. vulgâris DC. Prodr î. (1824) 295. — V. hirta var. pubescenlifolia W. Becker Viol. eur. (1910) 34. — Reprezintă tipul speciei. Frunze dezvoltate hirsute, cu peţioli patent hirsuţi şi lamină alungit ovată. Flori mai mici de 2 cm. — Comună. f. gliibritdlia (W. Beckr.). — V. hirta var. glabrifolia W. Beckr. 1. c. — Frunze dezvoltaLe glabre, cu peţioli glabri sau rar păroşi. — Cluj la Hajongard. f. siibciliăta (Borb.). — F. hirta var. subciliata Borb. Vasm. FI. (1887) 253. — Diferă de tip prin bracteile mai lung acuminate si ciliate, petale mai înguste şi mai lungi. — Cheile Turzii. f. product a Nyăr. in Borbăsia III (1941) 92. — Lamina cu marginile concave şi ± lung aeuminată. — Reg. Cluj: Tăuţi (r. Cluj). 1. grandiliora Pacher FI. carinth. III (1887) 152. — Floare foarte mare, lungă de 20—25 mm. — Reg. C lu j : Cluj la Lacul Sălicea, Fînaţele Clujului in tuferişuri la Copîrşaie (r. Cluj). f. fraterna (Rchb.). — V. hirta var. fraterna Rchb. Pl. crit. I (1823) 39. — Plantă mică, cu frunze mici, ± glabrescentă. Florile se ridică deasupra frunzelor. Formă timpurie de primăvară, din pajişti. — Reg. C lu j : Cluj la Făget, Tăuţi, Dl. Ciuha (r. Cluj). f. dlba Ging. in DC. Prodr. I (1824) 295. — V. hirta a. nivea Schur Enum. pl. Transs. (1866) 79. - Flori albe. Răsp.

g e n . : Europa, Asia de SV şi pînă în Altai.

6. V. ambigua W .e t K .P l. rar. Hung. II (1805)208; Juzep. in FI. U .R .S.S. X V (1949) 370. — V. campeslris M. B. FI. taur.-cauc. I (1808) 171. — F.xs,: FR E nr. 450 a, b. - I e . : Pl. 91, fig. 26, Pl. 95, fig. 2, 2 a - c ; W. et K., l.c., pl. 190; Săv. et Rayss. Mat. FI. Bas. III (1934) tab. 34b. 4 . Plantă fără stoloni, înaltă de 3 —15 (20) cm. Rizom destul de gros, de obicei vertical sau oblic, cu internodii scurte, indesuite, cu o rozetă de frunze, sau ramificat la capătul superior, cu 2 —4 rozete de frunze, formînd o tufă mică, rotundă. Primele frunze de primăvară mici, lat ovat cordate, glabre sau glabrescente, cele următoare alungit ovate sau triunghiulare, ± cărnoase, spre vîrf alungite şi obtuze, cu margini uşor convexe sau plane, mărunt crenat dinţate, scurt hirsute, la bază deschis cordate sau trunchiate, de regulă cu sinul bazai puţin arcuit şi scurt atenuat în peţiol. Peţioli retrors şi ± scurt păroşi. Frunzele văratice de 2 ori mai lungi decît late, cu marginea slab concavă sau dreaptă, spre vîrf contrase, obtuze sau subacuminate, spre bază mai late, slab pubescente, rar glabre. Stipele îngust lanceolate sau liniar subulate, glabre sau rar pubescente, distanţat fimbriate. Flori 1 sau mai m ulte, egale sau ± mai lungi decît frunzele. Peduncul floral cu 2 bractei

576

F L O R A R .P .R .

fixate aproape de mijloc, adeseori chiar mai sus. Flori lungi de 15—20 mm. Sepale alungit eliptice, de obicei glabre. Petale închis violete, cele superioare alungit obovate, uşor îngustate în unguiculă. Pinten ± violet, puţin îndoit în sus, mâi lung decît apendicele sepalelor. Stil turtit lateral; stigm at cu rostru în formă de cîrlig. Ovar şi capsulă sferice, des pubescente. Seminţe cu apendice cărnos (carunculă) lung. (Pl. 91, fig. 26). — I I I —IV. S t a ţ i u n e a . Prin locuri însorite, uscate, poieni, fineţe, stînci, pe sol sărac în calcar. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. C lu j : Bistriţa, V. Şieului (r. Năsăud); Apahida pe Dl. Ciuha, Cluj (Fînaţe, Păd. Hoia, la Copîrşae), Cojocna (r. Cluj); Băile Sărate Turda, Cheia Turzii, Săcel (r. Turda); Ciumbrud (r. Aiud). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Sînpetru, (r. Stalin); Mănărade (r. T îm ăveni); Sebeşul de Jos, Guşteri ţa, Şura Mare, Daia, Tălmaciu, Slimnic (r. Sibiu); Valea Lungă (r. Mediaş); Dăişoara (r. Rupea); Sighişoara. Reg. Hunedoara: Boz, Sebeş (r. Sebeş). Reg. Tim işoara: în Banat (Heuff.), Reg. Craiova : Arginteşti (r. Filiaşi), Pleniţa în Păd. Verbiceni; Corabia. Reg. P iteşti: PiaLra Olt în Păd. Milcov (r. Slatina); Piteşti la Trivale. Reg. P loeşti : Cîmpina, Ciocîrlia în Păd. Arion şi la Movila Ţiganului, Dudeasca-Armăşeşti, Coşereni, Sinteşti, Borăneşti, Bărcăneşti pe coasta Ialomiţei (r. Urziceni). Reg. Bucureşti: Păd. Darvaşi-Crevenciuc (r. Alexandria); Gruiu (r. Olteniţa). Reg. Constanta: Ciucurova (r. Istria); Gura Dobrogei, Basarabi (r. Medgidia): Casimcea (r. Hîrşova); Ostrov, Coada Lacului Gîrliţa (r. Adamclisi). Reg. Galaţi: Greci la Coasta îm bulzită (r. Măcin); Bărboşi pe malul Prutului (r. G alaţi); Tulcea la Cîşla, Beştepe (r. Tulcea). Reg. Birlad: Vîrteşcoiu pe Dl. Şuţu (r. Focşani). Reg. Ia şi: laşi (Copou, Galata), V. Largă, Cristeşti, Schitul Stavnic, Miroslava, Slînca pe Dl. Vulturi, Uricani, Valea Lupului (r. Iaşi); Dealu (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Mînăstirea Doamnei (r. Botoşani). V a r i a b i 1i t a t e a s p e c i e i f. gymnocârpii (Jka.) Beck FI. NO II. 1 (1392) 512; Becker Viol. eur. (1910) 42. — V. gymnocarpa Janka in OB Wochenbl. VII (1857) 199, n. seminud., in Linn. X X X (1859) 559. — Capsule glabre. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe; Lacu (r. Gherla). Reg. Stalin: Dăişoara (r. R upea); Şura Mare, Sibiu, Cisnădioara, Cisnădie, Boiţa (r. Sibiu); Oraşul Stalin. Reg. Hunedoara: Mercurea (r. Sebeş). f. âspcra Nyâr. in Borbâsia III (1941) 92. — Frunze cenuşii pe ambele feţe din cauza perilor denşi şi scurţi. — Cluj în Păd. Hoia. Răsp.

g e n . : Europa, Asia de SV.

7. Y. collina Bess. Catal. Hort. Cremen. (1816) 151; Juzep. in FI. U .R .S .S . X V (1949) 373, tab. 18, fig. 5. - I c . : Pl. 91, fig. 4, Pl. 95, fig. 3, 3a, b. 4 . Plantă fără stoloni. Rizom gros, vertical, cu nodurile frunzelor din anii trecuţi îndesuite,, adesea cu ramuri scurte term inate în rozete de frunze. Frunze de primăvară lat ovate pînă la orbiculare, acute sau scurt acum inate, la P l a n ş a 95. — 1. Viola hirta L., exemplar de primăvară, timpuriu, la . idem, exem­ plar de primăvară, lb . idem, frunze şi fruct, Ic. stipele. — 2. V. ambigua W. et K., exeinpi. florifer, 2a, 2b. idem, exemplare cu frunze dezvoltate şi cu fructe. 2c. stipelă. — 8. V. collina Bess., exempl. florifer, 3a. exeinpi. cu frunze dezvoltate şi cu frunze, 3b. stipelă.

PLANŞA 95

V IO L A C E A E

579

bază ± adînc cordate, cu peri deşi, albi, moi, mai ales pe faţa inferioară; cele văratice de regulă orbiculare, la bază adînc şi îngust cordate. Toate frunzele inciz crenate pînă la subrepand crenate, pe faţă moale şi mătăsos păroase, cu peţioli albi hirsuţi sau pubescenţi. Stipele îngust lanceolate, lung acuminate, palid verzui, ± lung fimbriate, cu fimbrii lungi cît jum ă­ tatea stipelei sau mai lungi, pe margini şi fimbrii des ciliate. Flori mici, miro­ sitoare. Pedunculi dispers hirsuţi, cu bracteole lungi, aşezate deasupra m ij­ locului. Sepale lanceolate, late, ciliate, cu apendicele mai lat trunchiat. Petale violet închise (la plantele noastre), îngust obovate, rotunjite la vîrf, cele late­ rale barbate. Pinten scurt, recurbat în sus. Stigm at cu rostru subţire, ori­ zontal. Capsule globuloase, hirsute. — I I I —IV. S t a ţ i u n e a . In locuri deschise, uscate, mai rar prin tufişuri, pe sol calcaros. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj: la Fîntîna lui Bilaşcu, Dl. Hajongard, Fînaţele Clujului; Turda, Cheile Turzii, Tureni (r. Turda); Valea Mare, Rodna (r. N ăsăud); Bistriţa. R e g . A u t . M . : Sovata (r. Singeorgiul de Pădure). R e g . S t a l i n : Mt. Postăvaru, Sînpetru (r. Stalin); Sibiu, Cisnădioara, Sadu, Tălmaciu, Sebeş, Guşteriţa, Daia, Şura Mare, Noul, Slimnic (r. Sibiu); Valea Lungă (r. Mediaş), R e g . H u n e d o a r a : Govăşdia (r. Hune­ doara). R e g . C r a io v a : Vîrciorova la Porţile de Fier, Cerne ti (r. Turnu Severin), Şimnicu prin vii (r. Craiova); Reşca (r. Caracal). R e g . P lo e ş t i : Cîmpina; Strejnicu, Crivina, Seciu pe Dl. Gîlmeia, Ploeşti; Mţii Bucegi în V. Jepilor (r. Sinaia); Gîrbovi în Păd. Groasa (r. Urziceni); Dobrileşli (r. Buzău). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti (Chitila); Săbăreni în păd. R îioasa; Ciocăneşti (r. R ăcari); Afumaţi la Plrlitură (r. B răneşti); Lehliu (r. Lehliu). R e g . R î r l a d : Răstoaca pe Dl. Roşia (r. Focşani). R e g . B a c ă u : Răpciuni (r. Ceahlău); R e g . I a ş i : Schitul Tărîţa, Dl. Repedea (r. Iaşi). Variabilitatea

speciei

f. stolonilera Murr in W. Beckr. Veilchfl. Tirol (1902) 9. — Rizom ramificat în 1—2 turioni scurţi, fără lăstari. — R e g . P lo e ş t i : Seciu-Boldeşti pe Dl. Gîlmeia în V. Ludului (r. P loeşti); Dobrileşti (r. Buzău). O b s . V . c o llin a este puţin variabilă. In flora noastră, planta cu frunze tinere seamănă mai mult cu V . h i r t a , dar se deosebeşte prin părozitatea mai abundentă a frunzelor, cu peri mai moi, patenţi, albi şi lucitori. Mult mai caracteristice sînt stipelele cu peri deşi, drepţi, pe faţă, margini şi fimbrii.

Răsp.

g e n . : Europa, U.R.S.S. pînă în Manciuria, Coreea.

Scot. II. ROSTRATAE Kupff. in Kusn., Busch et Fom. FI. cauc. crit. III, 9 (1909) 167, 193. — Gruppe R o s tr a ta e Kupff. in OBZ LIII (1903) 328. — A x i l l i f lo r a e W. Becker Viol. eur. (1910) 44. Stigmat mai scurt decît jumătatea diametrului stilului, slab aplecat şi îngustat într-un orificiu terminal (Pl. 91, fig. 8—14).

8. V. elâtior Frios N ovit. FI. Suec. ed. II (1828) 277; Morariu in Anal. Acad. Rom. Ser. III, t. 21 (1946) 252; Juzep. in FI. U .R .S .S . X V (1949) 389; W . Becker Viol. eur. (1910) 63; Viol. asiat. (1917) 391. - V. persicifolia

F L O R A R .P .II.

580

Schkuhr Bot. Handb. V II (1803) 857, non Roth (1789). — V. montana Borb. in Koch-Hall.-W ohlf. Syn. ed. H i (1890) 213, non L. - E x s .: FR E nr. 451. - I c . : Pl. 91, fig! 11, Pl. 96, fig. 1. 2J-. Plantă înaltă dc 14—50 om, cu tulpini drepte, în întregime acoperită cu peri foarte scurţi. Frunze lanceolate sau ovat lanceolate, cu baza trun­ chiată sau puţin cordată, mai rar slab cuneată, cu peţiol îngust aripat. Stipele foarte mari, de 2 —3 cm lungime, foliacee, lanceolate sau ovat lanceolate, de cele mai m ulte ori în partea inferioară inciz dinţate, în cea superioară cu marginea întreagă; cele mijlocii de lungimea peţiolului, cele superioare mai lungi decît acesta. Florile ating sau depăşesc adesea lungimea frunzelor. Pedunculi cu bracteole aşezate m ult mai sus de mijloc. Sepale lanceolate, ascuţite. Petale obovate, albastre deschis şi cu striaţiuni albastre închis, la bază albe, cele laterale pronunţat barbulate, cu pinten verzui, cu puţin mai lung decît apendicele sepalelor. Capsula pronunţat muchiată, ou vîrf ascuţit, glabră. — V —VI. S t a ţ i u n e a . In lunci uscate, păduri, la margini de păduri, tuferişuri, în regiunea de cîmpie şi de dealuri. Variabilitatea

speciei

f. pubescens Morariu in An. Acad. Rom. Ser. I i i, Tom. 21 (1946) 252. — întreaga plantă des şi scurt păroasă. — R e g . C l u j : Cheia Turzii lîngâ moară (r. Turda). R e g B u c u r e ş t i : Ghimpaţi, Petru Rareş în Păd. Albele (r. Mihăileşti); Ylaşin în Păd. Teşila (r. Giurgiu); Hrăneşti. f. glabrescens Morariu 1. c. Tulpina şi frunzele glabre sau cu peri disperşi în lungul nervurilor de pe dosul frunzei. — R e g . O r a d e a : între Tărian şi Borş (r. Oradea). R e g . P l o e ş t i : Crivina în Păd. Clinceanca (r. Ploeşti); Nucet in Păd. iuda Mare (r. Tîrgovişte). R e g . B u c u r e ş t i : Săbărcni în Păd. Rîioasa (r. Răcari). Răsp.

g e n . : Eurasia.

9. V. stagnina Kit. in Schult. Ost. FI. ed. II (1814) 426; W. Beckr. Veilch. bayer. FI. (1902) 28; Viol. eur. (1910) 61. — V. persicifolia *) Roth Tent. FI. germ. II (1789) 270; W. Beckr. Viol. asiat. ct austral, in Beih. Bot. Centralbl. X X X IV .2 (1917) 393; Juzep. in FI. U .R .S.S. X V (1949) 390. V. lactea Rchb. Ic. pl. crit. I (1823) tab. 208; FI. germ. cxc. III (1832) 707 p. p., non S m .; Ic. FI. germ. III (1840) 5, tab. X V I, fig. 4507. — V. stricta Hornem. FI. dan. (1827), tab. 1812, non Hort. Hafn. II (1815) 958, nec Gmel. - E x s .: FR E nr. 1527. - I c . : Pl. 97, fig. 2. *) Numele V . p e r s i c i f o l i a , deşi mai vechi, a fost utilizat de alţi autori (Frics, Kunth etc.) şi pentru alte specii înrudite ( V . e l a l i u r Fr.), astfel că adoptăm denumirea cu un singur sens a lui Kitaibel. P l a n ş a 96. — 1. V i o l a e l a t i o r Fr. — 2. F. m o n t a n a L., exemplar mare, 2a. idem exempl. mic. — 3. V . c a n i n a L., exempl. mare, 3a. idem, exempl. mic.

P L A N Ş A 96

V IO L A C E A E

. 583

4 . Rizom orizontal, em ite din loc în loc tulpini florifere, înalte de 1 0 —25 (40) cm. Frunze inferioare oblong lanceolate, cu baza slab cordată, trun­ chiată sau îngustată în peţiol uneori neregulat aripat, mai lung decît lam in a; cele mijlocii cu lamina de 2 —3 cm, mai lungă decît peţiolul; cele superioare mai înguste, la vîrf obtuze. Toate frunzele de un verde deschis, inciz serate, glabrescente. Stipelele inferioare cafenii, înguste, aproape întregi, lungi de 5 —7 m m ; cele mijlocii verzi, lanceolate, serate sau întregi, lungi de 8 mm, mai scurte decît jum ătatea peţiolului; cele superioare mai scurte şi mai înguste, acuminate, de lungimea peţiolului. Flori mici, de un albastru palid, uneori aproape albe, cu contur circular. Pinten verzui, puţin mai lung decît apendicele sepalelor. Sepale ovat subulate, lungi de 5 mm şi late de 1 —2 mm, pe margini albe. Bracteole subţiri, la nivelul curburii pedunculului. Capsula ovoidă, ascuţită, cu coaste obtuze, glabră. — V —VI. S t a ţ i u n e a . în locuri umede, prin mlaştini. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Rodna (r. N ăsăud); Bistriţa; Dej, Canciu (r. Dej); Cluj la Fineţe şi la Făget, Cojocna, Boju (r. Cluj). R e g . A u t . M . : Mţii Gurghiului pe Măgura Mare (r. Reghin). R e g . S t a l i n : Turnişor, Ocna Sibiului, Şura Mare şi Mică, Sibiu, Guşteriţa, Cisnădioara pe Dl. Gotzenberg, Tălmaciu, Sebeşul de Sus (r. Sibiu); Nocrich (r. Agnita); Boiu, Sighişoara; Rupea; Oraşul Stalin. R e g . H u n e d o a r a : Hunedoara; Deva. R e g . O r a d e a : Mţii Bihorului (r. Beiuş). R e g . T i m i ş o a r a : Mehadia (r. Almaş). R e g . C r a i o v a : Crihala (r. T. Severin); Breşniţa-Motru (r. Strehaia). R e g . P l o e ş t i : Mrea Cheia (r. Teleajen); Ploeşti: R e g . B u c u r e ş t i . Mrea Ţigăneşti (r. Snagov); Mrea Pasărea (r. Bră­ neşti). R e g . I a ş i : Iaşi la Nicolina; Hadîmbu (r. Negreşti). R e g . S u c e a v a : Botoşani în Păd. Boisa. V a r ia b i i i ta te a s p e c i e i f. vulgăris F. Schultz ex Hegi FI. Mitt.-Eur. V. 1 (1925) 623. — Stipele lungi de 1 cm. — Forma cea mai frecventă. f. maerostipulâta (Schur). — V . m a c r o s t i p u l a t a Schur Enum. pl. Transs. (1866) 8'i. — Plantă mai mare, cu stipele mai lungi. — R e g . C l u j : Cluj la Fînaţe. ±

Răsp.

g e n . : Europa de V şi NV, U.R.S.S.

10. V. pumila Chaix in Vili. H ist. pl. Dauph. I (1786) 339, II (1787) 666; Juzep: in FI. U .R .S .S . X V (1949) 392. — V. pralensis Mert. et K ochin Rohl. Deutschl. FI. II, ed. III (1826) 267; Rchb. Ic. FI. germ. III (1840) 5, tab. X V II, fig. 4507 b. — V. lactea Fr. Nov. FI. Suec. ed. II (1828) 276, non Sm. — I c . : Pi. 97, fig. 3 ; Săv. et Rayss Mat. FI. Bas. III (1934), tab. X X X V , fig. b. 4 . Plantă înaltă de 4 —20 cm, în tim pul fructificaţiei pînă la 30 cm, com­ plet glabră. Rizom scurt, cu rădăcini foarte ramificate. Tulpini singuratice, drepte, cu internodii inferioare scurte, acoperite cu stipele brune. Stipele mijlocii şi superioare mai lungi decît peţiolii, sau aproape egale, lanceolate sau oblong lanceolate, cu marginea întreagă sau prevăzute la bază cu dinţi subulaţi destul de lungi. Frunze subcoriacee, de culoare verde închis, lungi

F L O R A R .P .R .

584

de 5 —6 cm, late de 1,5 —2 cm, ovat lanceolate, spre bază îngustate şi decu­ rente într’un peţiol pronunţat aripat, cu margini distanţat mărunt dinţate, la vîrf de obicei întregi, glabre, numai pe margini uneori cu peri foarte scurţi, setacei, ± rari. Pedunculi florali de lungimea frunzelor sau mai lungi, prevă­ zuţi cu 2 bractei. Flori nemirositoare, lungi de 12—18 mm, albicioase sau ± violet palide, cu strii de culoare mai închisă. Sepale curbat lanceolate, cu apendice de 1—2 mm. Petale îngust obovate, cu pinten aproape conic, obtuz, lung de 2 —4 mm, verzui, mai lung decît apendicele sepalelor. Stil îndoit în formă de rostru, prevăzut la vîrf cu papile. Capsulă ovat alungită, poliedrică, glabră. - V - V I . S t a ţ i u n e a . Prin lunci, păduri, margini de păduri. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : B istriţa; Rodna (r. N ăsăud); Cheile Turzii ţr. Turda); Cluj la Cariera Mănăşturului şi în pădure. R e g . A u t . M . : Gheorghieni. R e g . S t a l i n : Merghindeal (r. Agnita), Mănărade (r. Tîrnăveni); Sighişoara; Sibiu; Oraşul Stalin. R e g . H u n e d o a r a : Alba Iulia. R e g . P i t e ş t i : Petreşti (r. Găeşti). R e g . P l o e ş t i : Zăvoiul Ialomiţei la Urziceni, Movilita (r. Urziceni); Măneşti (r. Ploeşti). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti la Păd. Andronache; Mrea Ţigăneşti, Periş spre Snagov (r. Snagov); Brăneşti; Buftea (r. R ăcari); Crevenicu (r. Vida). R e g . J o ş i : Aroneanu, Stînca (r. Iaşi). — R e g . S u c e a v a : Bosanci, Suceava, Zahareşli ţr. Suceava). Yariabilitatea

speciei

f. âlba Nyâr în Borbâsia III (19V1) 97 — Flori albe. — R e g . C l u j : Cluj la Fînaţe în Valea Primă. var. fallacina Uechtr. in OBZ (1871) 307. — Frunze mai late, la bază retezate sau puţin cordate. -- R e g . C l u j : Cluj în V. Plecica şi la Fînaţe. Răsp.

g e n . : Europa centrală, Balcani de N, U .R .S.S.,

pînă în Siberia de V’

11. V. canina L. Sp. pl. ed. I (1753) 935, p. p., emend. Rchb. Pl. crit. I (1823) 60, non Ging. in DC. Prodr. I (1824) 298; Juzep. in FI. U .R .S.S. X V (1949) 398, tab. X V III, fig. 6. — V. canina ssp. typica W. Becker in Beih. Bot. Centralbl. X X X IV , 2 (1917) 386. — V. ericetorum Schrad. ex Link Enum. Hort. berol. 1 (1 8 2 1 )2 4 0 ; Borb. in Koch-Hall.-W ohlf. Syn. ed. III (1892) 24. — V . canina (3. ericetorum Rchb. l.c. — V. pum ila p. ericetorum Ging. in DC. l.c. 299. — Viorele sălbatice. — Sovâny ibolya. — Hunds-Veiichcn. — OnajiKa coOa^Ba. — E x s .: F R E nr. 1526 a, b. — I c . : Pl. 91, fig. 12, Pl. 96, fig. 3, 3a. A-. Rizom scurt. Tulpini adesea singuratice, rar 2 —3, înalte de 5 — 15 (30) cm, ascendente, mai rar drepte, în tim pul fructificării puţin mai înalte. Internodii inferioare scurte, cele mijlocii ± alungite. Frunze cu lamină lunga de 1—4 cm, lată de 0 ,7 —2,8 cm, ovate sau alungit ovate, cu baza cordată, cu margini ± convexe sau rareori uşor concave, obtuze sau cu vîrf retezat, crenate, glabre sau spre bază uşor pubescente. Peţioli nearipaţi, de lungim ea imbului sau mai lungi. Stipele lungi de 2 ,5 —5 mm, cele superioare de 8 —10

V IO L A C E A E

685*

mm, de obicei m ai scurte decît jum ătatea peţiolului, subulate sau liniare,, cu margini întregi sau cu puţini dinţi de diferite lungimi. Pedunculi florali la subţioara frunzelor, la vîrf cu cîte 2 bracteole. Flori lungi de 1—2 cm r nemirositoare. Petale obovate, albastre, numai la bază albe, cele inferioare mai scurte decît cele laterale, barbulate. Pinten cilindric, obtuz, albiciossau ± gălbui, de 1,5—3,5 mm, mai lung decît apendicele sepalelor. Sepale falcate, cu apendiculi lungi de 2 mm. Stigm at cu papile la vîrf (Pl. 91, fig. 12). Capsulă alungit ovată, glabră. — V —VI. S t a ţ i u n e a . Prin locuri deschise, păşuni, tuferişuri, margini de păduri,, mai ales pe soluri nisipoase, uscate. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . R a i a M . : Yişeul dc Sus la Gurguiata (r. Vişeu). R e g . C l u j : Năsăud; Cluj la Făget şi la Fînaţe, Feleac (r. Cluj); Ciucea (r. Huedin); Canciu (r. Dej);. Vîlcele, Poşaga (r. Turda); Neagra, Vidra (r. Cîmpeni). R e g . A u t . M . : Valea Strîmbă (r.Gheorghieni); Frumoasa, (r. Ciiic); Praid (r. Sîng. de Păd.); Reghin. R e g . S t a l i n : Valea Lungă, Mediaş, Proştea Mare şi Mică (r. M ediaş); Sighişoara, Măgheruş (r. Sighişoara);. Mţii Arpaşului (r. Făgăraş); Zărneşli, Mt. Piatra Craiului în V. Prăpăstiilor, Oraşul Stalin pe Tîmpa şi la Poiana, Mt. Piatra Mare, Ghimbav, Ilărman, Predeal (r. S talin ); Sibiu. R e g . H u n e d o a r a : Hărău, Zam, Săcărîmbu (r. liia ); Subcetate, Ohaba, Rîu Bărbat ţr. H aţeg); Hunedoara (r. Hunedoara); V. Secaşului, Merourea (r. Sebeş); Orăştie. R e g . O r a d e a : Remeţi (r. Alşcd). R e g . A r a d : Mţii Codrului (r. Gurahonţ). R e g . C r a i o v a : Lunca Craiovei; Roşiile (r. Oltcţu). R e g . P i t e ş t i \ Mţii Iezer-Păpuşa pe Ml. Muşuroaiele (r. Muscel) ; Piteşti la Păd. Trivalea, Conţeşti (r. Piteşti); Valea Mare (r. Găeşti). R e g . P l o e ş t i : Scciu în V. Toma (r. P loeşti); Cîmpina. R e g . B u c u r e ş t i : Comana, Ghimpaţi (r. Vidra); Buftea* Ciocăneşti, Tărlăşeşti (r. R ăcari); Bucureşti: Mogoşoaia, Băneasa, Roşu. R e g . C o n s t a n t a : Băneasa (r. Adamclisi). R e g . G a l a ţ i : Gulianca (r. Măicăncşti); Tulcea. R e g . B î r l a d : Panciu. R e g . B a c ă u : Petricani (r. Tg. Neamţ); Sărata pe Dl. Balaurului (r. Piatra Neam ţ); Mrea Durău (r. Ceahlău). R e g . I a ş i : Bîrnova, Ccrbuieasa, Busnea (r. Ia şi); Păd. Puiu (r. Vaslui). V a r i a b i 1i t a t c a s p e c i e i I. typica (W. Becker). — V . c a n i n a ssp. t y p i c a Becker Viol. asial. et austral,. in Beih. bot. Centralbl. XXX I V (1917) 386. — Tulpină ascendentă sau dreaptă, înaltă de 15—30 cm. Frunze alungit ovate, obtuze sau subacuminate, la bază cordate, glabre,. rai' spre bază slab pubescente, lungi de 2—3,5 cm şi late de 1,5—2,5 cm. Peţiol aproape de lungimea laminei sau de 2 ori mai lung. Petale obovate, albicioase sau albastre, cu pinten mai lung decît apendicele sepalelor. — R e g . A u t . M . : Frumoasa (r. Ciuc). R e g .. S t a l i n : Mţii Făgăraşului spre Lacul Bîlea (r. Făgăraş). R e g . P i t e ş t i : Petreşti (r. Găeşti). R e g . P l o e ş t i : Seciu pe Dl. Gîlmeia (r. Ploeşti); Schiuleşti (r. Teleajen); Sinaia, Buşteni. f. ericetdrum (Schrad.). — V . e r i c e t o r u m Schrad. in Hayne Arzneigew. III (1813) tab. 3. — V . c a n i n a (L e r i c e t o r u m Rchb. Pl. crit. I (1823) 60. — Plantă scundă, culcată pe pămînt, lungă de 5—13 cm (matură şi mai lungă), cu flori ± numeroase. Frunze relativ mici, ovate, coriacee, cu peţiol mai lung decît limbul. Pedunculi lungi de 5 —6 cm, depăşind uneori cu mult frunzele. — R e g . C l u j : Vidra pe Mt. Găina (r. Cîmpeni); Someşul Rece (r. Cluj). R e g . A u t . M . : Borsec (r. Topliţa). R e g . S t a l i n : pe dealuri la Făgăraş(r. Făgăraş); Avrig, Turnişor, Sadu pe Mt. Pleşu, Răşinari (r. Sibiu); Oraşul Stalin pe Tîmpa,. Predeal (r. Stalin). R e g . P i t e ş t i : Mrea Turnu, V. Lotrului (r. Loviştea). R e g . P l o e ş t i : Tîrgovişte pe malul Ialomiţei; Plopeni (r. Ploeşti); Mrea Cheia (r. Teleajen). R e g B a c ă u Schitul Durău (r. Ceahlău); Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica.

• 586

FLOIIA ll . P . l t .

f. albiflora Gh. GrinL f. nova in Add. III, pag. 646. — Petale albe. — R e g . Schiuleşti (r. Teleajen). var. llicorum Rchb. 1. c. — Plantă mai înaltă, cu frunzele superioare mai acute. — R e g . C l u j : Cluj în Păd. Făget. P lo e ş ti:

Răsp.

g e n . : Eurasia, Japonia, America de N.

O b s . Formele mai mari se apropie la port de V . m o n t a n a şi de V . m o n t a n a ssp. S c h u l t z i i şi au fost descrise sub diferite nume ca: V . R u p i i AII., V . p u m i l a var. c o r d i j o l i a . V . o e n e n s i s Borb. ş.a.

12. Y. montana L. FI. Suec.1 (1755) 305; W . Beckr. Viol. Europ. (1910) 57; Juzep. in FI. U .R .S .S . X V (1949) 396. — V. canina y. montana Fries Nov. FI. Suec. ed. II (1828) 273. — V. canina ssp. montana W . Beckr. Viol asiat. et austral, in Beih. Bot. Centralbl. X X X IV , 2 (1917) 386; Gams in Hegi FI. M itt.-Eur. V (1925) 621. - E x s .: FR E nr. 1529. - I c . : Pl. 96, fig. 2, 2a. 4 . Rizom scurt, uneori orizontal. Tulpini solitare sau mai m ulte, drepte, glabre sau dispers pubescente, cele florifere înalte de 15—35 cm, la fructificaţie alungite (pînă la 40 — 45 cm) şi aplecate spre pămînt, cu întrenoduri lungi, subţiri, arcuite sau în zig-zag. Stipele inferioare cafenii, membranoase, dinţate, lungi de 6 —10 mm, late de 1 —3 m m ; cele mijlocii verzi, lanceolate, lungi de 15—25 mm, late de 3,5 mm, adesea variabile ca dimensiuni şi formă, cele superioare verzi, dinţate, uneori lungi, alteori mai scurte decit peţiolii ± aripaţi. Frunze ovate sau lat ovate, cu vîrf obtuz, puţin îndreptat într-o parte, la bază cordate pînă la trunchiate, puţin asimetrice, cu peri disperşi pe toată suprafaţa; cele inferioare mici, cu peţioli de 3 —4 cm, dispar de timpuriu, cele mijlocii de regulă mari, lungi de 2 ,5 —5 cm şi late de 1,5—2 cm, cele superioare uneori mai mici. Pedunculi florali în partea supe­ rioară cu 2 bracteole. Flori palid albastre, albastru violete sau albicioase, nemirositoare, lungi de 1,5—2,5 cm, cu petale late, obovate, cea inferioară mai scurtă decît cele laterale, puţin barbulate; pinten cilindric, obtuz, galben albicios sau verde, subţire, lung de 2 —4 mm, depăşind m ult apendi­ cele sepalelor. Sepale ovate, subulate, late, cu apendicele de 2 mm. Stigm at cu papile. Capsulă alungit ovată, obtuză, uşor poliedrică, glabră, lungă de 7 —10 mm, lată de 3 —4 mm. — IV —V. S t a ţ i u n e a . Prin păduri, în locuri umede, pe coastele pîraielor. în regiunea dealurilor şi etajul m ontan. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M a r e : Borşa la Faţa Meselor, Vişeul de Sus, Dragomireşti (r. Vişeu). R e g . C l u j : Mţii Ţibleşului, Rodna (r* Năsăud); Ciucea. Călăţele (r. Huedin); Cluj la Făget; Cheile Turzii (r. Turda); Rîmeţi (r. Aiud). R e g . S t a l i n : Mt. Postăvaru, Sînpetru, Codlea (r. Stalin); Persani (r. Făgăraş); Răşinari, Sadu, Tălmaciu, Mţii Sibiului, Turnişor, Noul, Sibiu, Rupea; Sighişoara. R e g . H u n e d o a r a : Sebeş; Dobra P l a n ş a 97. — 1. V i o l a r u p e s t r i s Schm. var. a r e n a r i a (DC.) Beck, la . stipelă mărită, lb . stipelă dc la V . r u p e s t r i s Schm. — 2. V . s t a g n i n a Kit. — 3. V . p u m i l a Chaix. — 4. V . s a x a t i l i s Schm. — 5. idem, var. p s e u d o - B i e l z i a n a Nyâr.

P L A N Ş A 97

V IO L A C E A E

689

ţr. Ilia). R e g . T i m i ş o a r a : Mţii Semenicului. R e g . P i t e ş t i : Băile Govora (r. Rîmn. Y îlcea); Y. Lotrului, Mrea Turnu, Mrea Stînişoara pe Mt. Cozia (r. L oviştea); Pelreşti în lunca NeajIovului (r. Găeşti); Piteşti la Păd. Trivalea. R e g . P l o e ş t i : Cîndeşti-Yale, Teiş la Păd. Prisaca, Yăcăreşti în Păd. Văcărească, Ochiuri (r. Tîrgovişte); Mislea în Păd. Mărgineanca (r. Cîmpina); Hîrşa (r. Ploeşti): Slănic (r. Teleajen). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti la Păd. Băneasa; Clinceni (r. Mihăileşti); Săftica (r. Snagov); Dîrza, Ciocăneşti, Săbăreni în Păd. Rîioasa, Buftea (r. Răcari). R e g . B a c ă u : Piatra Neamţ pe Mt.. Cozia şi ML. Pietricica: Petricani, Graşi, Ţibucani (r. Tg. Neamţ) . Yariabilitatea

speciei

var. stenotdma Borb. Balal. FI. (1900) 396. — Frunze mai înguste, atenuate in peţiol, necordate. — R e g . S t a l i n : Şura Mică (r. Sibiu).

ssp. Schultzii (Bill.) Kirschl. ex Hegi FI. M itt.-Eur. V. 1 (1925) 621. V. Schultzii Bill’. in Fl. X X III (1840) 121. — V. canina ssp. montana var. Schultzii W . Beckr. Viol asiat. in Beih. Bot. Centralb. X X X IV , 2 (1917) •387. Rizom lem nos, simplu sau tufos ramificat, uneori stolonifer, cu 10—20 sau mai multe tulpini, arcuit ascendente, la bază cu numeroase frunze persi­ stente. Tulpini glabre, înalte de 13—15 cm. Frunze ovate, la bază cordate sau trunchiate, cele mai dezvoltate lungi de 3,5—4 cm şi late de 1,8—2 cm, puţin pieloase, glabre, brune-cafenii, peste to t brun roşcat punctate. Stipele brune, alungit lanceolate, lungi de 8 —12 mm şi late de 15—20 mm, îndesuite, denticulate, unite la bază cîte 2, dinţate şi lung fim briate; cele inferioare m ult mai scurte decît jum ătatea lungim ii peţiolilor, cele superioare egale cu peţiolii. Toţi pedunculii florali ajung aproape la acelaşi nivel şi întrec cu mult frunzele, sub curbură cu 2 bracteole subulate. Flori la început de un albastru ceruleu, apoi albe albăstrii. Petalele laterale barbulate, cea pintenată mai scurtă, ± cmarginată, cele superioare întregi. Pinten după înflorire alb-gălbui, bifid, rar recurbat în sus, de obicei drept, de 2 —3 ori mai lung decît apendicele sepa­ lelor. Sepale ascuţite, drepte sau puţin arcuite, cu marginile alb dungate. Capsulă obtuză, glabră. — IV —V. — Prin locuri umede şi umbrite, mai m ult prin m laştini secate. R e g . P l o e ş t i : Văcăreşti în Păd. Văcărească pe V. Plopului, Teiş în Păd. Dimitropol ş i în zăvoiul Ialomiţei (r. Tîrgovişte).

Răsp.

g c n .: Europa.

13. Y. Jordanii Hanry Cat. pl. Var (1853) 159; Juzep. in Fl. U .R .S .S . X V (1949) 392; W. Beckr. Viol asiat. (1917) 379 . - V. danubialis Borb. in MNL (1889 - 1890) 79. - V. Vandasii Vel. Fl. bulg. suppL (1891) 641.. V. provincialis Burnat Fl. Alp. mărit. VI (1906) 265; W . Beckr. Viol. eur. (1910) 60. - I c .: Pl. 93, fig. 1: Săv. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) ta b 3 4 c. 2J-. Rizom gros, oblic ramificat. Tulpini glabre sau aproape glabre, înalte de 20—40 cm, uniform şi abundent foliate. Stipele mari, cele mijlocii aproape de aceeaşi lungime cu peţiolii, dinţate în partea inferioară; cele superioare m ai lungi decît peţiolii, foliacee, lanceolate sau ovat lanceolate, ± întregi,

F L O R A R .P .R .

m

± glabrescente, cele inferioare pectinat fimbriate. Frunze ± întregi, aproape glabre, lung peţiolale, lat ovate sau alungit ovate, acuminate, cordate, cre­ nate, slab pubescente sau glabre. Flori mari, cu corola lungă de 2,5 cm şi lată de 16 mm. Petale obovate, spălăcit violete, cu nervuri de un albastru închis, cele laterale barbulate; pinten verde gălbui, adînc bifid, lung de 5 mm, depă­ şeşte lungimea apendicelui sepalelor inferioare. — I I I —V. S t a ţ i u n e a . Locuri'umbrite dealungul cursurilor de apă şi prin păduri, pe soluri bogate în humus. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C r a io v a : Păd. Crihala lingă Breşniţa (r. Turnu Severin); Popînzăleşti, Simniceni (r. Balş); Cîrcea pe calea ferată, pe coasta Jiului la Podari şi Palilula, pe rîpa Bucovăţului, pe coasta şi lunca Jiului la Bucovăţ, Lunca Craiovei la Mofleni (r. Craiova); Gura Molrului (r. Filiaşi); Sălcuţa (r. Pleniţa); în lunca Oltului (r. Caracal). R e g . B u c u r e ş ti: Bălăci (r. Roşiori de Vede); Bucureşti în Păd. Andronache (r. Bucureşti); Păd. Dascălu-Creaţa, Păd. Căldăruşani (r. Snagov); Păd. Pasărea (r. Bră­ neşti). R e g . C o n s ta n ţa : Băneasa, Coada lacului Gîrliţa (r. Adamclisi); Ovidiu, Gura Dobrogei (r. Medgidia); Casimcea (r. Hîrşova); Păd. Babadag, Păd Ciucurova (r. Istria). R e g . G a la ţi: Niculiţel, Păd. Taiţa (r. Tulcea). R e g . B l r l a d : Podu-Turcului (r. Zeletin). R e g . I a ş i : Ciurea (r. Iaşi). Yariabilitatea

speciei

f. albifldra G. Grinţ. f. nova in Add. III, pag. 646. — Flori albe.— R e g . C r a i o v a : Păd. Bucovăţ (r. Craiova). var. pseudoelâtior (W. Beckr.). — V. J o r d a n i f. p s e u d o e l a l i o r W. Beckr. Yiol. asiat. jn Beih. Bot. Centralbl. X X X IV , 2 (1917) 379. — V. p r o v i n c i a l i s f. p s e u d o e l â t i o r W. Beckr. Viol. eur. (1910) 61. — Plante viguroase, la înflorire înalte de 20—30 cm, la maturitate şi mai înalte, scurt pubescente, la baza tulpinilor cu resturi de frunze uscate. Plantă mai pubescentă, cu frunze mai înguste, asemănătoare la formă cu cele dela F. e l a t i o r ; în rest nu se deosebeşte de F. J o r d a n i i . — R e g . B l r l a d : Focşani în Păd. Crîngu Mieilor. R e g . B u c u r e ş t i : Comana (r. V idra); Păd. Dascălu-Creaţa (r. Snagov). var. iasstânsis (Răvăruţ). — F. l a s s i c n s i s Răvăruţ in Ann. Sc. Nat. Iassy X X II, 1 (1941) 238, pl. V. — Plantă robustă, înaltă pînă la 75 cm, dispers păroasă, cu tulpină în zig-zag, slab ramificată. Frunze lat ovat cordate, scurt peţiolate. Pedunculi foarte scurţi, lungi de 0,5 —1,5 cm, înlreoînd puţin lungimea peţiolului. SLipele întregi sau numai cu puţini dinţi la bază. — R e g . I a ş i : Şorogari (r. Iaşi). ^ Răsp.

gen.:

Franţa, R. P. Ungară şi Romînă, Balcani de N, Asia Mică.

14. V. silvestris Lam. Fl. fr. II, ed. I (1778) 680, p. p., emend. Rchb. Pl. crit. cent. I (1823) 80; Juzep. in Fl. U .R .S .S . X V (1949) 3 7 8 . - V. canina L. Sp. pl. ed. I (1753) 935, p.p. sensu Ging., non L. Fl. Suec. ed. II (1755) 305. — V. silvatica Fries ex Hartm. f. in Bot. Notis. (1841) 81. — Colţunii Popii. — Erdei ibolya. — W ald-Veilchen. — (DnaJina jiecuaa — Exs.: FR E nr. 2789 sub V. intermed. p. p. — I c . : Pl. 91, fig. 8, Pl. 98, fig. 3, 3a, b. 4 . Rizom scurt, cu scvam e, dintre care iau naştere cîteva tulpini şi o rozetă de frunze cu peţioli lungi, uneori hibernante. Tulpini ascendente sau drepte,

VIO LA C EA E

591

înalte de 8 —15 cm, la fructificare pînă la 25 cm, rar şi mai înalte, cu internodiile mijlocii mai lungi decît celelalte. Frunze lat ovate pînă la rotund cordiforme, cu lamină lungă de 2 —7 cm şi lată de 1,5—2 cm, verzi închis, uneori pe dos liliachii, scurt păroase, aspru pubescente sau glabre, cu margini crenate, în 1 /4 —1 /2 superioară plane sau uşor convexe; cele inferioare aproape reni­ forme, obtuze, de regulă cu sinul bazai îngust, cele tulpinale superioare scurt acuminate sau acute, cu peţioli relativi scurţi. Stipele superioare concres­ cute 2 cîte 2, brune, solziforme, celelalte libere, brune, lungi de 5 —10 mm şi late de 1 —2 mm, liniar lanceolate, pe margini des şi lung pectinat fimbriate, sau uneori aproape întregi, mai scurte decît peţiolul. Pedunculii toţi caulinari, prevăzuţi cu cîte 2 bracteole aşezate mai sus de mijloc. Flori lungi de 15—22 mm, de culoare purpuriu violetă, la bază colorate m ai închis, cu dungi liliachii. Sepale 5, îngust lanceolate, cu apendicele slab dezvoltat, cele superioare aproape fără apendicul, cel m ult de 1 mm lungime. Petale alungit ovate, înguste, cele laterale mai scurte decît cea inferioară, barbulate, cu pinten lung de 5 —7 mm, tubulos, drept sau arcuit în jos. Stil cu papile la vîrf şi cu rostru orizontal (Pl. 91, fig. 8). Capsulă alungit ovată, ascuţită, poliedrică, glabrăIV -V I. S t a ţ i u n e a . Prin păduri, cu deosebire în regiunea colinelor şi etajul montan. Răsp.

în ţară:

Comună în toată ţara. Variabilitatea

speciei

var. pseudolivida Schur Enum. pl. Transs. (1866) 89. — Frunze reniforme. — R e g . Cluj în Păd. Făget. — R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin pe Tîmpa. var. transsilvănica W. Beckr. Viol. eur. (1910) 52. — Frunze la bază cordate, giaBrescente. Stipele foarte lung fimbriate. — R e g . C l u j : Cluj în Păd. Hoia, Făgetul Clujului, Feleac, Sălicea (r. Cluj). — R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin. C lu j:

Obs . Răsp.

Se apropie (după W. Beckr. 1. c.) de V . S ie J tea n a . g e n . : Europa, Asia temperată, pînă în Japonia.15

15. V. R iviniăna Rchb. Pl. crit. 1 (1823) 81; Juzep. in Fl. U .R .S .S . X V (1949) 381. - I c . : Pl. 91, fig. 9, Pl. 98, fig. 2.

2]_. Rizom scurt, gros, ramificat, cu rozete de frunze bazale puţin numeroase. Tulpini înalte de 6 —25 cm (la m aturitate pînă la 45 cm), ascendente sau erecte. Frunze bazale lat cordiforme sau reniforme, cu sinul bazai adînc, la vîrf obtuze sau acutiuscule, cu margini crenate, plane sau convexe. Frunze tulpi­ nale cu limbul pînă la 4 cm în diametru, de regulă puţin m ai lungi decît late, dispers şi scurt pubescente, uneori glabrescente, destul de groase, verzi sau verzi deschis. Stipele superioare liniar lanceolate, pe margini des şi lung pec­ tinat fimbriate, dinţate sau aproape întregi, cele mijlocii nedinţate, lungi de 5 t- 15 mm şi late de 1—3 mm. Peduncul floral cu 2 bracteole aşezate mai sus

FLOULA R .P .R .

392

de mijloc. Flori mari, lungi de 25—30 mm, cerulee sau violet deschise, la inte­ rior albe, nemirositoare, cu petale relativ late, cele laterale m ai scurte decît petala cu pinten, barbulate, cea inferioară cu un pinten cilindric, drept sau puţin îndoit în sus, lung de 3 —5 mm, gros sau ± subţire, obtuz sau emarginat la vîrf, gălbui albicios. Sepale la t lanceolate, alungite, cu apendice evi­ dent, la cele superioare lung de 1 mm, la cele inferioare de 2 —3 m m lungime. Stigm at glabru sau la vîrf cu papile, îndreptat în sus. Capsulă alungit ovala, ± a sc u ţită , glabră. — V —VI. S t a ţ i u n e a . Prin păduri în locuri umede, poieni şi pe lingă cursul apelor din regiunea dealurilor şi etajul montan. O b s . V . R i v i n i a n a sc deosebeşte adeseori greu de V . s ilv e s tr is . Astfel, plantele din staţiuni mai umbroase se apropie uneori mult de V . s i l v e s t r i s . Aceste forme sînt de obicei interpretate ca hibridul V . R i v i n i a n a x s ilv e s tr is ( V . in te r m e d ia Rchb.); au însă polenul ertil. în Europa de SE şi Asia Mică V . R i v i n i a n a este Înlocuită cu V . S ie h e a n a . In Balcani, însă, V . S ie h e a n a sc apropie de V . s i l v e s t r i s , plantele respective fiind descrise de W. Becker ca V . s ilv e s tr is var. tr a n s s ilv a n ic a . R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M a r c : Vişeu. R e g . C l u j : Rodna, Năsăud (r. N ăsăud); ■Colţii Trăscăului (r. Turda). R e g . A u t . M . : Gurghiu (r. Reghin). R e g . S t a l i n : Mt. Postăvaru, Oraşul Stalin la Poiana Stalin şi la cariera de Piatră, Predeal; Mănăradc, Blaj (r. Tîrnăveni); Mediaş, Valea Lungă, Prostea Mică şi Mare (r. Mediaş); GuşLeriţa, Sadu pe Mt. Prejbe, Sibiu. Şura Mare, Noul, Cacova Sibiului (r. Sibiu) R e g . H u n e d o a r a : Petroşani. Reg* ‘T i m i ş o a r a : în Banat (H euff.); Anina (r. Oraviţa); Reşiţa. R e g . C r a io v a : Lunca Craiovei (r. Craiova). R e g . P i t e ş t i : Mrea Horezu (r. Horezu); Mţii Iezer-Păpuşa pe Mt. Muşu­ roaiele (r. Muscel); Corbu Nou, Teslui ţr. Slatina). R e g . P lo e ş t i : Strejnicu (r. Ploeşti); Posada, Buşteni pe V. Jepilor (r. Sinaia); Lăculeţe (r. Pucioasa). R e g . B u c u r e ş ti: Vidra, Comana, Călugărcni, Crucea de Piatră, Mihai Bravu (r. Vidra). R e g . B l r l a d : Focşani la Cring; Dobrineşti (r. Tecuci). R e g . B a c ă u : Tg. Ocna; Dărmăncşti la Coroboaia ţr. M oineşti); Piatra Neamţ pe Pietricica, Bahna. V a r i a b i Ii t a t e a s p e c i e i f. albillora W. Beckr. Viol. eur. (1910) 55. — Flori albe. — R e g . R î r l a d : Focşani la Păd. Crîngu, Coteşti la Păd. Ilieşti (r. Focşani). var. nemorosa Neum., W ahlst. et Murb. Viol. Suec. exs. (1886) 12; W. Beckr. 1. c. — E x s ,: FRE nr. 1528. — Sepale cu apendiculi scurţi. Petale mai înguste, violacee ■ca şi pintenul. — R e g . C l u j : Cluj la Cariera de piatră din Mănăştur. Răsp.

g e n . : Europa, U .R .S.S., Asia Mică.

16. V. Sieheana W . Beckr. in Bull. Herb. Boiss. 2 ser. t. II (1902) 751; Juzep. in F l. U .R .S .S . X V (1949) 383. — V.neglecta M. B. Fl. taur.-cauc.' I Păup.eşti (r. T. Severin). R e g . G a l a ţ i : V. Pîriului spre Greci (r. Macin). R e g . S u c e a v a : Bosanci (r. Suceava).

î n t r e b u i n ţ ă r i . Părţile aeriene se folosesc tot sub numele de « Herba Violae tricoloris», cu aceleaşi indicaţiuni. R ă s p. g e n .: Europa centrală şi dc N, U .R .S.S, pînă în Siberia; ca buruiană, aproape cosţnopolită.

35. V. Kifaibeliăna Roem. et Schult. Syst. Veg. V (1819) 383; Klok. in Fl. U.R.S.S. XV (1949) 469; Săv. et Rayss Mat. Fl. Bas. III in Acad. Rom. Stud. Cercet. XXIV (1934) 181. — V . trico lo r p. h ir ta DC. Prodr. I (1824) 304. — V . tricolo r ssp. m in im a Caud. FI. Helv. II (1828). — I c .: Pl. 101, fig. 4, 4a. O. Mante scunde, de 2—10 cm înălţime (în locuri umbroase mai înalte), cu tulpini drepte, uneori ascendente sau aproape procumbente, simple sau ranjificate la bază, de culoare cenuşie, cu perişori scurţi, îndoiţi în jos. Frunze lungi de 5—30 mm, late de 1—10 mm, pe margini destul de gros dinţat crenate, cu 2—4 dinţi de fiecare parte, împreună cu stipelele scurt păroase; cele tinere lat spatulate, mici, cu peţiol mai lung decît lamina. Frunze t $ pinale mijlocii circulare sau lat ovate, cu peţiol aproape de aceeaşi lungime cu lamina sau mai lung; cele superioare oblong Jan,ceelate sau liniar lancealaie, se dezvoltă la sfîrşitul înfloririi. Stipele palmaţ partite, cu. lacipja ţermipală fojiacee, crenat dinţată, lungă de 10—25 mm, în totul aşempngtoare eu frunşeje corespunzătoare; Iaciniile laterale liniar înguste, pînă la alungit OVUte, 4e forma şi mărimea laciniei terminale, cele interne cîte 3—5, Flori 1—14, mici, cu peduncul lung de 22—75 mm, îa bază scurt pubeşcenţ, mai spş glabru. Sepale liniare sau alungit lanceolate, lungi de 5,5—8 mm, ou apendice lung de 1,5—2 mm, pe margini fin dinţate. Corola lungă de 4 —7 mm, mai scurtă decît caliciul, de culoare albă gălbuie, uneori cu petalele superioare albastre. Petala inferioară împreună cu pintenul lungă de 6—7 mm; pinten lung de 1—2 mm, obtuz, violet. Capsulă sferic ovată, lungă de 4—7 mm, cu seminţe lungi de 1—3 mm* — IV—VII* S t a ţ i u n e a . Pe coaste pietroase sau nisipoase, stepice. R ă s p . î n ţ a r ă : B e g . S t a l i n : Oraşul Stalin; Dăişoara (r. Rupea). R e g . H u n e d o a r a : Deva. B e g . C r a i o v a : Bucovăţ prin locuri nisipoase la Jiu (r. Craiova). B e g . B u c u r e ş t i : Oomaaa (r. Vidra). B e g . C o n s t a n ţ a : Mangalia (r. Negru Vodă). B e g . G a l a ţ i : Lacul Sărat (r. Brăila). R e g . I a ş i : Bîrnova spre Grajduri (r. Iaşi).

618

F L O R A R .P .R .

Variabilitatea

speciei

var.stepposa (\V. Beckr.) Sav. et Ravss Mat. Fi. Bas. 1 li , m Acad. Rom. St ud. Gercet. X X IV (1934) 180. — V . K i t a i h . ssp. s t e p p o s a W . Beckr. Viol. exs. nr. 154 (1905).— Exă.: F R E nr. 1532. — Ic*: Pl. 101, fig. 4b. — Plantă de nisip, neramificatu, cu rădăcini lung pivotante, des şi mărunt cenuşiu păroase. Tulpină simplă, lungă de 10 — 40 cm, mai Tar ramificată, cu pedunculi florali începînd de la bază. Frunze inferioare ovate, îngustate în peţiol, cele mijlocii mai mari, obovate, cele superioare liniar lanceolate, lungi de 25 tnm, late de 2,5 mm. Stipele penat partite, liniar subulate. Pinten violet, arcuit în sus. — R e g . C r a i o v a : Bucovăţ pe rîpa Jiului, Cîrcea, Palilula, la păd. Solomonj Obedeanu pe nisipuri (r. Craiova); Bistreţu (r. Băilesti). R e g . B u c u r e ş t i : Slobozia pe nisipurile Ialomiţci. R e g . C o n s t a n ţ a : pe stînci lîngă Lacul Gîrliţa (r. Adamclisi); Vasile Boaită pe nisipuri (r. Negru Vodă). R e g . G a l a ţ i : Bcştepe (r. Tulcea). var. pygmaea Lindm. in Prodr. Fl. Tscheraigow. (1872) 18. — V . p a r v u f a 'V en . Sylioge (1831) 118, non Tineo. — Plantă înaltă de 6 — 10 cm, în toate părţile mai mică. Tulpină subţire, ciliată, la bază cu o mică rozetă de frunze persistente, rar cu frunze distanţate. R e g . C r a i o v a : pe coasta Jiului la Bucovăţ (r. Craiova). — R e g . B u c u r e ş t i : pe albia veche a j l alo miţei şi în Păd. Doiceasca (r. Slobozia). R ă s p. g e n . : Europa de S, Caucaz, Asia Mică.

36.

V. hymettia Boiss. et Heldr. Diagn. pl. or. III, Ser. II, 1 (1855) 57. —

V. tricolor p. H ym ettia Boiss. Fl. or. I (1867) 466. — V. Kitaibeliana var. typ ica , f. hym ettia W. Becker Viol. eur. (1910) 94. — I e .: Pl. 93, fig. 2, 2a, b.

O. Tulpini în rozetă, culcate pe nisip, mai rar simple şi erecte, cea cen­ trală viguroasă, celelalte radiar flexuoase, lungi de 3 —6 cm, cenuşiu argintii. Frunze bazale scurt peţiolate, cu 5—6 dinţişori, lungi de 1,5 cm, cele mij­ locii şi superioare liniar lanceolate, lungi de 2 cm. Stipele sectate pînă la bază, cu diviziuni laterale întregi; lacinia terminală eliptică, uşor crenulată. Pedunculi în secţiune rombici; bracteole aşezate aproape la curbura pedunculilor, ± violete, triunghiulare. Sepale lungi de 5 mm, în stare proaspătă punctate cu violet, ciliate pe margini, cu apendice evident. Corolă plană, lungă de 16 mm şi lată de 10 mm, mai mare decît la F* K itaibeliana şi F. arvensis , cu petalele superioare violet albastre, cele laterale şi cea inferioară galbene; pinten curbat în sus, violet, mai lung decît apendicele (2,5 mm). Petala inferioara lungă de 16,5 mm, (fără pinten), emarginată, cu 7 strii intens violete. Fructe tinere sferice, verzi, pătate cu violet închis, la maturitate alungite, ± ascuţite, glabre. — IV—V. S t a ţ i u n e a . Pe nisipuri sburătoare sau fixate cu plantaţii de salcîm. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C r a i o v a : Obedeanu pe nisipuri (r. Craiova); Păd. Vrancea Pătule, Jiana Veche, Ostrovu Mare (r. Vînju Mare); Păd. Steriu Vînători (r. Pleniţa). R ă s p. g e n.: R. P. Romînă, Balcani. H ib r iz i

X V, multicaulis Jord. Pugil. (1852) 15 = alba X odorata. — F. plu ri caulis Borb. in. Koch-HaU.-Wohlf.. Syn. ed. III (1892) 179 et Balat. Fl. (1900) 395.

V IO L A C E A E

619

Frunze ovate sau rotunde, neacuminate, cu baza cordată, pubescente. Stipele lanceolate, foarte păroase, cu fimbrii ciliate, cele mijlocii mai scurte decît lăţimea stipelei. Corola ca, formă şi mărime asemănătoare cu cea de la V. alba. Plante asemănătoare cind cu F. alba, cînd cu V. odorata. Influenţa celei dinţii se recunoaşte de obicei prin prezenţa frunzelor iernatice, ovate pînă la alungit ovate. De la F. odorata are frunzele rotunde, cu b ază,cor­ dată. - I I I -I V . R e g . C r a i o v a : Bucovăţ pe.coasta Jiului, Podari pe V. Hoţului, Palilula pe V. Solomon (r. Craiova); Gura Motrului (r. Fi]iaşi). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti In Păd. Băneasa; Bră­ neşti la Păd. Pustnicu; Comana (r. Vidra). R e g . P l o e ş t i : Pucheni (r. Ploeşti); Coşereni (r. U rziceni); Mţii Ciucaşului pe Mt. Zăganu la Poiana Sttnei (r. Teleajen). R e g . I a ş i : Huşi la Păd. Dobrina. f. basilensis (W. Becker). — V. b a s i l e n s i s W. Becker Viol. Schweiz in Denkschr. Schw. N at. Ges. XLV, 1 (1910) 10. — Formă asemănătoare mai mult cu F. o d o r a t a . Stoloni puţini, ascendenţi ca la V . a l b a , mai tîrziu aşternuţi şi înrădăcinaţi. Frunze bazale iernatice, mari, după formă, culoare şi părozitate aproape ca acelea de la V . a l b a . Frunze tinere ase­ mănătoare celor de la V . o d o r a t a , mici, cu bază deschis cordată. Stipele inferioare scurte, ovat lanceolate, cele superioare puţin mai lungi, toate fimbriate. cu fimbriile de la vîrf şi de pe nervura mediană ciliate (F. a lb a ) . Flori violacee ca la F. o d o r a t a . — II I —IV. — între părinţi. — R e g . C r a i o v a : Leamna (r. Craiova). f. YOTarlbergensIs (W. Becker). — V . v o r a r ib . W . Becker Viol. Schw. 1. c. — De la F. o d o r a t a are: rizom cu stoloni ascendenţi, mai tîrziu tîritori, frunze bazale cordat ovate cu sinusul bazai profund şi îngust, stipele lat lanceolate, scurte, glandulos fimbriate, în partea superioară ± ciliate. De la F. a l b a are: frunze inferioare cordate, cu sinul deschis, subacuminate, însă aproape glabre (ca la F. o d o r a t a ), stipele superioare alungit lanceolate, scurt fimbriate, pe margini şi pe nervura mediană ± ciliate, flori liliachii. La port şi forma frunzelor, a stipelelor şi a corolei evident mai apropiată de V . o d o r a t a . — Intre părinţi.— R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin pe Tîmpa; Păd. Cisnădia (r. Sibiu). R e g . C r a i o v a : Basarabi pe malul Dunării (r. Calafat); Păd. Segarcea. R e g . P i t e ş t i : Mrea Turnu (r. Loviştea). R e g . P l o e ş t i : Păd. Brazi (r. Ploeşti). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti Ia Cotroceni pe malul Dîmbo­ viţei; Afumaţi (r. Brăneşti). R e g . C o n s t a n ţ a : Adamclisi, Esechioi (r. Adamclisi). R e g . C a l a ţ i : Luncaviţa (r. Măcin). R e g . I a ş i : Iaşi (Galata, Copou pe V. Lupului), DI. Repedea (r. I a ş i,

X

Y. adulterina (Godr.) Gr. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 176, sub F. hirtoX hirta. — F. adulterina Godr. These hybr. (1844) 18.

alba = alba

Rizom multicapitat, emite flori, fascicule de frunze şi stoloni lungi de 10—20 cm, culcaţi sau ascendenţi. Stolonii deasemeni, la capete cu flori şi fascicule de frunze. Frunze iernatice asemănătoare ca formă şi părozitate cu cele de la V. alba , celelalte asemănătoare celor de la F. alba şi F. hirta . Stipele lanceolate, alungite, numai în partea superioară fimbriate şi ciliate. Bractei aşezate la jumătatea pedunculului floral. Flori de un albastru liliachiu, ca formă apropiate de acelea de ia F. alba; petale emarginate, Cu pinten ca la F. hirta. Se aseamănă cu F. alba prin stolonii bine dezvoltaţi şi prin lăţimea frunzelor şi părozitatea acestora. — III—IV. R e g . P l o e ş t i : Seciu-Boldeşti în Păd. Toma (r. Ploeşti). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti: Păd. Pantelimon, Păd. Băneasa, Păd. Chitila; Săbăreni în Păd. Rîioasa; Mrea Ţigăneşti (r. Snagov); Afumaţi în Păd. Plrlitura (r. Brăneşti). f. badensis (Wiesb.). - F. b a d e n s is Wiesb. in OBZ X X IV (1874) 225. - De la F . h ir ta are: rizomul ± ramificat, stolonii foarte scurţi sau lipsă, frunze mature ovate, brusc ascuţite)

F L O R A R .P .I t.

620

cu peţioli db pubescenţi cu peri reverşi. Stipelele, ca şi frunzele, puţin mai laţe decit la V . h i r t a şi mai înguste decît la V . P e la V . oJJba, căreia îi seamănă în stadiul de pri­ măvară, are: stoloni ± înrădăcinaţi, frunze mature pubescente, cu peri albi argintii, o d e tomnatice 1 — 2, adesea iemajfcfce, siftUl bazai db deschis şi stipele înguste, lungi, la vfrf şi pe nervura mediană ciliaţe. — R g g . C r a i o v a : Şopotu [r. Craiova); Caraula (r. P leniţa); Segarcea. R e g . P l o e ş t i : lyirea Deaju (r. Tîrgovişte); Broşteni în Păd. Zapa {r. Urziceni). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti la Păd. Băneasa. R e g . B a c â u : Piatra Neamţ pe Mt. Pielxipica spre Pîr. Cuejdiu; Bălţăteşti (r. Tg. Neamţ). X V. Wiesbauiii Sabr. in OBZ XXXIV (1884) 133 = alba X collina. — V. iragrans (alba X collina) Wiesb. in Hal. et Braun Nachtr. (1882) 1667

non Sieber (1823). De la V. alba are: frunzele bazale iernatice, stolonii ascendenţi şi bracteolele îiişep^tp Da&i sîjs de mijlocul pedunculului. Pe la V. collina arerindumentul a&icios, frunzele cu baza cordată şi pintenul petalelor scurt. Stipele lung fimbriate si păroase, mai înguste decît la V. alba şi mai late decît la V. collina. — III—IV. R eg . P lo e ş ti:

X

Seciu-Boldesti pe Dl. Gîlmeia şi Păd- Toma (r. Ploeşti).

V. bihamnsis Simk. in Akad. Kozl. XVI (1879) 96 = suavis var.

cyanea X hirta.

Rizom simplu saii cu stoloni scurţi. Frunze ovat rotunde, aproape glabre. Seamănă mai mult cu V. suavis var. cyanea. R e g . O r a d e a : Săldăbagiu, Dl. « Somlo », Rontău, Tărian (r. Oradea). R e g . A r a d : Sebiş pe Dl. « Piliske * (r. Gurahonţ). f. Kerneri (Wiesb.). — V . K e r n e r i Wiesb. in OBZ X X X (1880) 189, et pro a u s t r i a c a X h i r t a , 1. c. (1871) 152. — Plantă cu stoloni. Frunze inferioare adînc cordate, cu limb mare, relativ scurte, uniform păroase, ovale sau rt obtuze. Are caractere intermediare, deopotrivă dte solitare sau în tufe laxe, fără stoloni sau mai rar cu stoloni subţiri, scurţi. Frunze mai mici, nu mai lungi decît florile, seamănă mai mult cu cele de la V . o d o r a t a : sînt însă

V IO L A C E A E

621

mai acute şi pubescente. Flori mirositoare. — Cluj la Făget, la Fîlitîita lui Biîaşcu şi pe dealurile din împrejurimi. f. pseudosepincola (W. Becker). — F. p s e u d o s e p . W. Becker Viol. exs. (1902) 56 et Viol. eur. (1910) 110, 111. — V . s e p i n c â l a Beck Fl. NO II, 1 (1892) 516. — Plante Hecespitoase, ca şi F. o d o r a t a , cu stoloni lungi, ramificaţi, ± groşi, lignescenţi, radicanţi. Frun­ zele asemănătoare cu cele de la F. o d o r a ta , însă mai pubescente şi subacuminate, nu depă­ şesc florile. Flori nemirositoare. — R e g . P l o e ş t i : Halta Teiş în luncă (r. Tîrgovişte). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti in Păd. Pantelimon. R e g . I a ş i : Iaşi la Copou pe V. Lupultii; Huşi în Păd. Dobrina.

X

X Y. Sardagnae W. Becker Viol. eur. (1910) 102 == suavis Vâr. austriaca odorata.

Stoloni adesea alungiţi, subţiri, ca la F. odorata . Frunze inferioare rotunde, ± rotund reniforme, cele superioare lat ovate, la vîrf obtuz ascuţite, cu peţiol de 1,5 ori mai lung decît limbul (ca la F. suavis var. austriaca ). Stipele mai scurte şi mai late decît la V . suavis var. austriaca , însă mai înguste şi mai lung fimbriate decît la F. odorata . Plantă de cele mai multe ori sterilă R e g . C r a i o v a : Podari pe V. Hoţului, lunca Craiovei, Bucovăţ pe coasta Jiului, Păd. Sălcuţa (r. Craiova). R e g . P i t e ş t i : Piatra Olt la Halta Calinderu spre satul Milcov (r. Slatina)

Y. revoluta Heuff. in Rchb. Fl. Germ. exc. III (1832) 705 = ambigua *— F. hirtaeformis {ambigua x hirta) Wiesb. in OBZ XX X (1880) 190. — E x s.: FRE nr. 456 a—c. » X

X hirta .

Rizom puternic desfăcut în turioni. Frunze adînc cordate la bază, unele cu sinul bazai îngust, ± păros, ca la F. hirta , altele cu sinul larg deschis, cu margini drepte, sau cu baza trunchiat cordată pînă la îngustată în peţio­ lul puţin dilatat, ca la F. ambigua . Flori violete, unele mirositoare, altele fără miros. — IV. R e g . C l u j : Cluj la Păd. Lomb şi Fînaţe, Apahida pe DJ. Ciuha (r. Cluj). R e g . C r a i o v a : Şopotu (r. Craiova); Verbicioara (r. P leniţa); Arginteşti, Gura Moţrului (r. Filiaşi). R e g . P i t e ş t i : Milcov pe malul Oltului (r. Slatina). R e g . P l o e ş t i : Păd. Arion la Ciocîrlia (r. Urzi­ ceni). R e g . B u c u r e ş t i : Crevenicu la Păd. Darvaşi (r. Vida). R e g . G a l a ţ i : Greci la Piatra îm bulzită (r. Macin). R e g . C o n s t a n ţ a : Gura Dobrogei (r. Medgidia). R e g . l a ş i : Iaşi la Copou pe V. Lupului, Miroslava, Uricani (r. Iaşi).

f. Peterfii (Nyâr.). — F. P c t e r f i i N y â r.= F. h ir ta * x J o â i in Scbed. FRE nr. 455 in Bul. Inf. Grăd. Bot. Cluj IV (1924) 66. — F. a m b i g u a x h i r t a f . P e t e r f i i Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj X II -(1932) 102. — Exs.: FR E nr. 455. — Peţiolul frunzelor foarte lung şi gros, de 3 — 4 ori mai lung decît lamina glabră şi lucitoare. — Cluj la cariera Mănăşturului. f. ambiguiîormis Nyâr. in Borbasia III (1941) 92. — Seamănă la port mai mult cu F. a m b i g u a ; părozitatea peţiolilor, prezintă însă caracter mijlociu, între părinţi. — Cluj la Fînaţe, destul de frecventă. X Y. vindobonensis Wiesb. in OBZ X X X (1880) 191. — F. suavis ssp. cyanea x odorata W. Becker Viol. eur. (1910) 102 F. suavis var. cyanea x odorata.

Frunze tinere cu margini convexe, =t pentagonale, cordat ovate; cele mature cu limb lat ovat, de 8 cm lungime şi 6 cm lăţime, şi peţiol de 2 ori mai lung

622

FI.OKA n . p . l l .

decit limbul. Stipele îngust lanceolate (ca la V. suavis var. cyanea), insă cu fimbrii scurte şi lungi, glabrescente sau slab ciliate. De la V . odorata are unele frunze tinere mai scurt peţiolate, cu lim bul rotund, de 3 —5 cm în diam., ± pubescent şi cu stipele late. — IV —V. R e g . C l u j : Făget spre Sălicea (r. Cluj). şi V. Urlci la Urlaţi (r. Cricov).

R e g . P lo e ş t i :

Ceptura pe lîngă vii, Dl. Oraoaia

X V, balotensis G. Grinţ. = alba X suavis var. suavis. — V. alba x suavis W. Becker Vio), eur. (1910) 106, pro p.

Rizom cu lăstari aerieni floriferi, lungi. Frunze iernatice groase, triun­ ghiulare ( V. alba), cele tinere mai late decît lungi, rotunjite la vîrf, slab ascu­ ţite (V. suavis). U nele stipele la t triunghiulare, ciliate pe dos şi margini, glandulos fimbriate ( V. alba), altele foarte îngust lanceolate, lungi, lung fimbriat glanduloase si ciliate pe margini şi pe fimbrii. Flori pătate, alb cu violet. - III —IV. R e g . P lo e ş t i : Bărcăneşti, Pucheni la Păd. Balota, Romîneşti, Brazi (r. Ploeşti); Lunca Buzăului (r. Buzău) ; Coşereni în zăvoiu (r. Urziceni). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti la Păd. Băneasa, Otopeni; Săbăreni în Păd. Rîioasa (r. Răcari); Brăneşti. R e g . C o n s ta n ţa : Almalău, Gîrliţa la Canara, Esechioi (r. Adamclisi). R e g . I a ş i : Iaşi (Galata, Copou pe V. Bădărău), Stînca.

X V. kalksburgcnsis W iesb. in OBZ X X IV (1874) 225, X X V II (1877) 153 = alba X suavis var. austriaca. — V. alba X austriaca W iesb. in Verh. ZBG.W ien (1875) 820. — V. 'alba X cyanea W. Becker Viol. eur. (1910) 106,

non alior. Seamănă mai m ult cu V. alba. Frunze lung peţiolate, amestecate, de forme diferite, corespunzătoare ambilor părinţi; cele de primăvară mici, la vîrf obtuz ascuţite, cele mature mari. Unele stipele înguste, alungite, pe nervura mediană puternic ciliate ( V. alba), altele mai mari, cu fimbrii lungi, glabre sau am estecate cu ciliate. Flori palid albasLre, mirositoare ( V. suavis var. austriaca). — IV —V. — între părinţi, împreună cu V. alba X odorata. R e g . C r a io v a : Păd. Bucovăţ, Podari în V. Hoţului, Palilula în Păd. Solomon, Leamna în zăvoiu (r. Craiova); Gura Motrului (r. Filiaşi); Păd. Amăraşti la Romula şi Reşca (r. Caracal); VîrciorOva pe Pîr. Vodiţa (r. T. Severin). f. Ronnigeri (W. Becker). — V. R o n n ig e r i W. Becker Viol. eur. (1910) 107. — Seamănă mai mult cu V . s u a v is var. a u s tr ia c a . Unii stoloni scurţi, alţii alungiţi. Frunze mari, lung peţiolate (pînă la 20 cm), cu limbul puţin mai lung decît lat, acut, cu margini convexe sau convex pentagonale. Stipele pe margini glabre, cu fimbrii lungi, cele dinspre vîrful stipelei ± ciliate. Unele frunze mature iernează, avînd stipele cu nervura mediană ciliată ( V . a l­ b a ) .— R e g . P l o e ş t i : Seciu-Boldcşti pe DL Gîlmeia (r. Ploeşti); Breaza (r. Cîmpina).

x Y. intcrjecta Borb. in Koch-Hall.-W ohlf. Syn. I, ed. III (1892) 190 = collina x hirta Borb. Balat. Fl« (1890) 395. — V. subcollina Borb. in Koch- H all.-W ohlf. l.c.

Prin forma şi consistenţa frunzelor se aseamănă cu V. hirta, iar prin stipelele lung acum inate, păroase şi lung fimbriate, cu V. collina. Se intîlnesc şi exemplare cu frunze ca la V. collina şi stipele ca Ia V. hirta (acestea au fost descrise ca V. subciliata Borb.). Flori nemirositoare.

623

VIOJLA CEA E

R eg. C l u j ; Cluj T im iş o a r a : Oraviţa.

pe coama Ţechin tăului. între Mihăeşti şi Berindu (r. Cluj). — R eg.

x Y. Dioszegiana Borb. in MNL (1889) 79; Koch-Hall.-W ohlf. Syn. I, ed. III (1892) 166, 191 ^ ambigua x collina. Prin stipelele păroase pe dos şi ciliate pe margini, prin forma unora din frunze adînc cordate, precum şi prin părozitatea moale a frunzelor de pri­ măvară, se aseamănă cu 7 . collina. Unele frunze sînt însă alungit acute, cu nervaţiune caracteristică şi cu peţiolul lă ţit spre lamină, ca la V. ambigua. Cluj pe coama Techintăului şi la Fînaţe în V. Primă* X

collina

V. merkenstcinănsis W iesb. in Hal. et Braun N&chtr. x odorata.

(1882)

166 =

Stoloni viguroşi, cu internodii lungi. Frunze adînc cordate, lat ovate, subacuminate, pe dos abundent păroase, lung peţiolate. Stipele neregulat şi scurt glandulos fimbriate. Pinten albicios, scurt. Flori albastre-violete deschis, mirositoare. Cluj pe DI. Hajongard. X V. neoburgensis Erdm. in Allg. bot. Zeit. X IV (1908) 72 = suavis var. cyanea x hirta x odorata.

De la V. suavis var. cyanea are: Stoloni groşi, ± luxigi, bracteole aşezate la partea inferioară a pedunculului, stipele evident fimbriate şi forma cîtorva din frunze. De Ia V. hirta are: ram ificaţia slabă a capului rizomului la unele exemplare şi cîteva frunze de mai tîrziu mai înguste, cu vîrful m ai îngust şi mai alungit şi cu peţiolii abundent păroşi. De la V. odorata are unele frunze rotund cordate. Cluj la V. Popii, pe Dl. Rotund în plantaţia de salcîm şi in Grădina Botanică.

X Y. Skofitziana W iesb. in OBZ X X X V I (1886) 190 = elatior x pum ila. — V. sabpubesccns ( V. montana x p u m ila) Borb. in OBZ X L (1890) 26. Tulpini înalte de 1—2 cm, ‘glabrescente. Frunze lanceolate, înguste, la bază cuneiforme şi decurente în peţiol, cu stipele bazale înguste, m ai scurte decît peţiolul, abia pînă la jum ătatea lui (V. pum ila). La acelaş exemplar se găsesc şi frunze ± ovat cordate, cu stipele îngust lanceolate, m ai lungi decît peţiolul. Peduncul subţire, alungit. Flori mari, violete deschis. — IV. — îm preună cu părinţii. • . X V. intermedia Rchb. Pl. crit. V II (1823) 3 = R ivin ia n a .x silvestris. — V . pinguicula Borb. in Koch-Hall.-W ohlf. Syn. I, ed. III (1892) 206. Plante foarte variate; unele exemplare cu înfăţişare de V. R ivin ian a, prin frunzele mai lungi, obtuze, ± mucronate şi stipelele pe margini rărit dinţat fim briate; altele asemănătoare cu V. silvestris, cu frunze cordate, ± acuminate, mai lungi decît late şi stipele ± pectinat fimbriate, cele supe­ rioare rărit şi mai lung fimbriate. Flori puţin m ai mari decît la V. R ivin ian a. R eg. P lo e ş ti:

Seciu-Boldeşti pe V. Ludului sub Atîrnaţi (r. Ploeşti).

X V. W einharti W. Beckr. in Allg. bot. Zeit. R iviniana.

(1899) 75 =

V. montana

x

624

FL O R A R .P .R .

Tulpini drepte, numeroase, înalte pînă la 50 cm. Frunzele inferioare ca la V. Riviniana^ m ai late. decît lungi, obtuze, uşor mucronate, cete supe­ rioare larg ovate sau îngust ovate, ascuţite. — V. R e g . laşi: Huşi la Păd. Dobrina. X V. mixta, A. Kern. in OBZ X V III (1868) 21, non Herb. = montana x silvestris. — F. longicornis (canina (silvestris) X Einseleana) Borb. l.c . (1892) 210.

De la F. montana are: lipsa frunzelor bazale, tulpină alungită, limbul frunzei alungit şi florile mari, cerulei. De la F. silvestris are: marginile ante­ rioare ale frunzelor arcuite, peţiolul nearipat şi stipelele mici, înguste şi des fimbriate. — Intre părinţi. — IV —V. R e g . C r a io v a : Gura Văii (r. T. Severin); Gura Lotrului (r. Loviştea). Răsvad pe coaste rîpoase (r. Tîrgovişte).

R e g . P lo e ş t i :

X V* borussica (Borb.) W . Becker Veilch. bayer. Fl. (1902) 2 3 = canina X silvestris. — F. neglecla var. borussica Borb. in Koch-HalL-Wohlf.

Syn. I, ed. III (1892) 206. Dela F. silvestris are: prezenţa frunzelor bazale, ovate, ± acute, cu baza cordată şi stipele dens brun fimbriate. De la F. canina are unele frunze cu baza trunchiată sau uşor cordată, cu sinul bazai larg deschis. Flori albastre albicioase. — V. R e g . P lo e ş t i : Mislea în Păd. Mislea-Mărgineanca, Seciu-Boldeşti pe Dl. Gîlmeia la Păd. Toma (r. Ploeşti).

X V. neglecta Schm. FI. Boem. III (1794) 55 = canina x R ivin ian a. — F. intersita Beck Fl. NO I I .l (1892) 521.

Frunze inferioare ovat cordate, cele superioare mai alungite, cu jum ă­ tate mai lungi decît late, ± acute. Stipele spre vîrf fimbriate, spre bază rar şi scurt fimbriate sau întregi. R e g . Cluj: Cluj la Făget. X V. D iifiortii FotiiHăde ap. R ouy in Revue B ot. II (1904) 156 = alba X silvestris. — F. âigenea R ouy et Fouc. p. D uffortii Rouy et Fouc. Fl. Fr. IX (1905) 460.

Frunze subobtuze, cele ale stolonilor subacuminate. Petale relativ mici, violete. R eg. A r a d :

X V. declinata.

Şiria (r. Arad).

P â x ia iia

Dog.

et

Zsâk

m

MBL X II

(1 9 1 3 ) 2 1 , t a b .

1

= alpina

X

Se deosebeşte de F. alpina prin: tulpini şi stoloni desvdltate, stipele şi bractei lung fimbriate, sepale mai lungi, mai înguste şi m ai ascuţite, cu apendici m ai lungi. De F. declinata se deosebeşte prin: statura m ai scundă, tul­ pină m ai puţin ramificată, stipele m ai puţin divizate, frunze m ai lung peţio­ late, cu lam ină mai scurtă, mai lată, m ai puţin adînc serată şi neatenuată în p e ţio l; floarea cu m ult mai mare, sepale mai late, acute şi nu acuminate,

V IO LAC EA E

petale mai late, sobrotunde, cu m ult m ai lungi rioara emarginată. R eg, S ta lin :

625

decît sepalele, cea infe­

Mţii Făgăraşului, pe clinele ierboase şi pietroase deasupra Lacului

Bîlea. X V. Kotschyana W . Beckr. in Beih. bot. Centralbl. X V III. A ht. II {1905) 391 sub V. prolixa x tricolor = Bielziana X dacica.

Prezintă caractere mijlocii între cele ale părinţilor. De la F . dacica are: Tulpina, frunzele şi stipelele m ai puţin păroase, stipelele superioare mai evident palm at sectate, cu segm entele mai mari spre vîrf, sepalele mai înguste şi mai alungite şi petalele deasemeni m ai alungite şi îngustate spre bază. De la V. Bielziana are: stipelele cu segm entul terminal mare şi serat, cele inferioare m ai m ult penat scctate şi flori mai mici, cu colorit m ai m ult galben. Mţii Retezatului. O b s . : Borbâs a publicat din Carpaţii nordici pe F. c a r p a tic a Borb. in Koch-Hall.Wohlf. Syn. I, ed. III (1892) 2 2 2 şi în OBZ XLI (1891) 422 = d e c lin a ta X tr ic o lo r . Acest hibrid n-a fost încă menţionat de la noi, dar după cum observă W. Becker (Viol. eur. (1910 144), este probabil că se va găsi, părinţii respectivi fiind specii comune. X V. W ittrockiana Gams in Hegi Fl. M itt.-Eur. V , 1 (1925) 616 = altaica x Iuţea x tricolor. — F. kortensis A uct., non V. tricolor var. hortensis Hort. — F. tricolor m axim a Hort. — V. grandiflora Hort., non L., nec V ili., nec Host. — F. tricolor e. macrardha Schur Enum. pl. Transs. (1866) 85. — Pansea. — Kertiârvâcska. — Garten-Stiefmiitterchen. — AmoTHHBirjiaaKH. — I c . : Pl. 101, fig. 5.

0 — 0 0 . Tulpină simplă sau ramificată de la bază, înaltă de 10—25 (35) cm, adesea cu internodii scurte. Frunze la t ovate, ± cordate, uneori brusc atenuate, la vîrf rotunjite, cu peţiol egal sau mai scurt decît limbul, repand crenate, de obicei glabre, cele superioare ovale sau lanceolate. Stipele mari, penat fidate, cu segm ente întregi. Flori una sau mai m ulte, ± rotunde, lung pedunculate, foarte mari, cu diam. de 4 —6 cm, galbene, violet închise, sau vărgate in moduri deosebit de variate. — Cultivată pretutindeni ca plantă ornamentală de grădină. O b s . Această specie, ca şi alteie menţionate moi jos, sînt rezultatul unei seri întregi de încrucişări şi selecţionări, începute în Anglia în 1810. La început s-a încrucişat . V . tr ic o lo r cu V . a lta ic a adusă din Rusia. Au urmat apoi alte încrucişări executate de horticultorii din Olanda, Belgia şi Franţa, obţinîndu-se plante cu diferite flori unicolore, de la alb pînă la negru purpuriu, apoi cu flori vărgate şi cU flori mari pînă la 10 cm în diametru. Speciile folosite la aceste încrucişări cu F. tr ic o lo r (plantă anuală) sînt: F. Iu ţea Huds., F. c o r n u ta L., şi V . c a lc a r a ta L., toate perene. Principalii hibrizi întîlniţi în cul­ tură sînt: F. Iu ţea X tr ic o lo r * cu flori mari în care predomină culoarea galbenă, F. tr ic o lo r x lu le a , cu flori bi- tri- sau multicolore, cu pinteni scurţi. în afară de această serie cu flori mari, în care F. Iu ţea Huds. intră sub var. g r a n d i f h r a y mai există o serie provenită din încrucişarea speciei F. Iu ţea cu F. c a lc a r a ta , sau F. c o r o n a ta , care dau încrucişări cu flori mai mici şi unicolore, cu pinten lung şi uşor mirositoare. Aceste încrucişări au ajuns la un număr foarte mare, cu forme din cele mai curioase.

626

F L O R A R .P .R .

Fam . PA SSIFLO R A C EA E *) Lindl. Nat. syst. ed. II (1836) 67; Harms in Engl. et Praiitl Pflzfam- III.6 (1893) 69, ibid. ed. II, X X I (1925) 470. Arbori sau arbuşti, adeseori plante acăţătoare cu cîrcei sau volubile. Frunze alterne, peţiolate, cu sau fără stipele, întregi sau lobate, uneori palmat partite. Flori hermafrodite sau unisexuate, monoice sau dioice, în generai pentamere, actinomorfe, solitare sau grupate in cime. La baza mugurilor florali se găsesc 2 —3 bractei cordiforme. Caliciul şi corola fixate pe mar­ ginea unui receptacul în formă de cupă. Caliciu dialisepal din 3 —5 sepale. Corolă din 3 —5 petale libere, prevăzută în general cu o coroniţă simplă sau multiplă, alcătuită din numeroşi apendici filiformi, Ia bază cu un disc nectarifer. Stam ine 5, formînd la bază un tub care înconjoară ginoforul. In general gineceul ridicat pe o prelungire a axei florale (ginofor), la un nivel superior faţă de inserţia învelişurilor florale, dispoziţie caracteristică pentru cele mai m ulte Passifloracee. Ovar superior, unilocular, format din 3 cârpele, cu placentatie parietală. Ovule numeroase, anatrope. Stil trifid. Fruct o bacă ovoidă, ± cărnoasă. Sem inţe numeroase. în general arilate; endosperm puţin dezvoltat; embrion voluminos. Passifloraceeie se înrudesc deaproape cu Cucurbitaeeele şi cu Begoniaceele. de care se deosebesc prin ovarul lor întotdeauna superior. Familia cuprinde cca 390 specii repartizate în 18 genuri. Plante răspîndite în toate regiunile tropicale ale globului. Cele mai multe sînt americane sau africane, o parte sînt asiatice, iar cîteva sînt răspîndite prin insulele Oceanului Pacific. Genul P A 8 S I F I O R A * * )

L.

Gen. pl. ed. V (1754) 410, nr. 910; DC. Prodr. III (1828) 322; Harms in Engl. et Prantl Pflzfam. III, 6 (1893) 86; ibid. ed. II, X X I (1925) 495. — C e a s o r n i c . Arbuşti acăţători. Tulpina cu cîrcei. Frunze alterne, întregi sau 3 —5 palm at lobate, uneori palm at fidate. Flori hermafrodite, mari, solitare sau reunite în cime axilare de cîte 2 —3 flori, însoţite de bractei cordiforme. Sepale 4 —5, oblong lanceolate, în general petaloide. Petale 4 —5, de aceeaşi formă şi mărime ca sepalele. Coroniţă simplă sau dublă. Stamine 4 —5, cu antere oscilante. Ginofor ± dezvoltat. Fruct o bacă sferică sau ovoidă, cărnoasă. Seminţe arilate în întregime, cu tegum ent seminal punctat; endosperm cărnos, puţin dezvoltat; cotiledoanele embrionului foliacee. Genul cuprinde cca 300 specii răspîndite In America tropicală, Asia, Africa orientală şi insulele Oceanului Pacific. *) Prelucrată de I. G r in ţ e s cu . , **) De la latinescul passio = suferinţă, şi flos = floare, aluzie la o veche interpre­ tare mistică aLribuiLă organelor florale. Planşa 3a.

B e g o n ia r e x

102. — P a s s if lo r a c a e r u le a L. — 2. D ic e n tr a Puţzeys, două frunze cu coloraţie diferită.

s p e c ta b ilis

(L.) Lem. — 3„

P L A N Ş A 102

P A S S IJP L O R a C E A E

629

■X- P. caeralea L. Sp. pl. ed. I (1753) 957. — Ceasornic. — Golgotavirâg. — Passionsblume. — I c . : Pl. 102, fig. 1; Curtis’s Bot. Mag. I (1793) 28. Plantă lemnoasă, căţărătoare cu cîrcei, se urcă pînă la 5 —6 m. Frunze glabre, palm at sectate, cu lobii oblongi, acu m in aţi; stipele falciforme. Flori albastre sau roze. Sepale 5, albe verzui. P etale 5, de aceeaşi formă şi dim en­ siuni ca sepalele. Coroniţa petalelor din 2 verticile, cel extern alcătuit din numeroşi apendici filiformi (radii), la bază purpurii, la mijloc albi şi* la virf albaştri. Ginofor bine dezvoltat. Stamine 5. Ovar unilocular. Stile 3, de culoare roşietică. Fruct o bacă ovoidă, cărnoasă, galbenă la m aturitate. — V I-X . Plantă originară din Brazilia şi Peru, introdusă şi răspândită în Europa la începutul sec. al X V III-lea. Variabilitatea

speciei

Printre varietăţile acestei specii se remarcă « o form ă» cu flori albe, plăcut mirositoare, cunoscută în horticultură sub numele de P a s s if lo r a C o n s ta n c e E l i o t (in The Garden I (4887) 595). î n t r e b u i n ţ ă r i . Cultivata ca plantă de ornament, e folosită la acoperirea gar­ durilor, zidurilor, chioşcurilor, precum şi la decorarea ferestrelor. în seră fructifică. Planta conţine alcaloidul passiflorina, cu proprietăţi terapeutice. Fructele conţin glucoza şi o serie de acizi organici.

•X- P. incarnâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 759. Specie asemănătoare cu P . caerulea L., de care sc deosebeşte prin frun­ zele sale trilobate, prin florile sale albe şi mirositoare cu coroniţă pur­ purie şi prin fructul său volum inos, de mărimea unui măr, la maturitate de culoare portocalie. Specie aclim atizată de mai m ulţi ani în Grădina Botanică din Bucureşti, dar nu fructifică. O b s . Multe alte specii ale genului P a s s if lo r a sînt folosite în terapeutică, sau sînt cultivate numai ca plante de podoabă; unele, cum sînt de exemplu P . e d u lis Sims şi P . q u a d r a n g u la r is L., produc fructe comestibile de mărimea prunelor sau a iămîilor, foarte apreciate de populaţia ţinuturilor calde. Părţile aeriene se întrebuinţează în terapeutică datorită proprietăţilor se dative şi analgetice. Micşorează presiunea sanguină.

Fam. BEGONIACEAE *) R. Br. in Tuckey Congo (1818) 464, n. nud. ex DC. Thăor. elem, (1819) 247; Klotsch in Abhandl. Akad. W iss. B erlin (1855); A. DC. M6m. sur fam. Begoniacees in Ann. Sc. nat. 4 sdr. X I (1859) 93. Plante ierboase, perene, subfrutescente sau frutescente, în general sucu­ lente, rareori sarmentoase. Frunze alterne, distice, adeseori asimetrice, stipelate, întregi, uneori palm at lobate sau palm at fidate. Flori unisexuate *) Prelucrată de I.

Grinţescu.

«30

FLO RA 1LP.R .

monoice. Periant petaloidL Stamine numeroase; Ovar superior din 3 cârpele, adeseori triaripat. Ovule numeroase, cu placentaţia axilară. Stile 3, ± con­ crescute, cu stigm ate răsucite. Fruct capsulă. Seminţe numeroase, m ici, fără endosperm. Begoniacecle sînt plante tropicale sau subtropicale, răspîndite mai ales în America, Asia şi mai puţin prin insulele Oceanului Pacific. Prin florile lor unisexuate monoice şi prin ovarul lor inferior, Begoniaceele se înrudesc de-aproape cu Cucurbitaccele, de care se deosebesc mai ales prin androceul lor. Genul B E G O N I A * ) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 360 nr. 901, in App.], ed. V (1754) 475 nr. 1024; Irmscher in Engl. et Pranll Pflzfam. X X I ed. II (1925) 572. — Begonie. — Bcgonia. — Schiefblatt. Periantul florilor masculc din 2 v erticile; cel extern din 2 (rar 3) diviziuni, cei intern deasemenea din 2, rar din 3 diviziuni. în general diviziunile interne mai mici decît cele externe. Periantul florilor femele din 2—5 diviziuni, in general inegale. Stamine numeroase, cu filamente ± concrescute. Ovax inferior, trilocular, cu 3 muchii sau 3 aripi. Stile 3, ± concrescute, la vîrf bifide şi răsucite în spirală. Ovule numeroase, cu placentaţie axilară. Fruct o capsulă trigonă sau triaripată cu dehiscenţa loculicidă sau septicidă. Seminţe numeroase, mici (0,4 mm lungime şi Q,2 mm grosime), cu tegum ent reticulat; endosperm aproape nul. Embrion cărnos, cu cotiledoane plan convexe. Plante perene cu rizom sau cu tubere. Frunze asimetrice. Inflorescenţa un dichaziu terminal sau axilar, în general lung pedunculal. Genul Begonia cuprinde peste 400 specii, răspîndite în toate regiunile calde ale globului. Determinarea 1 a 1 b 2 a 2 b 3 a

cîtorva

specii

cultivate

Plante de statură variabilă, cu rizom. Frunze persistente, virescente, pronunţat asimetrice. Flori de 1,5—3 cm în d iam ................................. 2 Plantă de statură m ică, ou tuber, cu vegetaţia întreruptă în tim pul iernii. Frunze aproape simetrice. Flori de 5 —6 cm In d ia m ............. .3 Faţa superioară a frunzelor cu pete albe sau prevăzută cu o bandă lată argintie, de jur împrejurul lim b u lu i................................................................ 4 Faţa superioară a limbului fără p e te ................................................................ 5 Frunze orbiculare sau reniforme, db lobate, de 5 —10 cm în diam. Inflo­ rescenţă un dichaziu din 3 flori mari, de cca 5 cm în diam. Flori roze. Capsulă pubescentă ........................... ..................................... 5. B. rosiîlora

*) Dedicat lui Michel Begon (1638—1710), fost guvernator francez la St. Domingo (Antile), protector al ştiinţelor naturii. P l a n ş a 103. — 1. B e g o n ia m a c u la ta Raddi, la . floare masculă, lb . floare femelă, Ic. secfc. transv. a ovarului. — 2. B . s e m p e r f lo r e n s Link et Otto. — 3. B . ro a iflo ra flook. fii.

P L A N Ş A 103

B E G D N IA G E A E

63$

3 b

Frunze cordiforme, lobate. Inflorescenţă un dichaziu din 2 flori mari* de 6 —7 cm în diam. Flori de un roşu-cinabru. Capsulă glabră 6. B . Veitchii

4 a

Tulpina principală foarte scurtă sau nulă. Frunze mari sau foarte mari, cu o bandă lată, argintie de jur împrejurul lim bului........... ..4 . rex Tulpina principală înaltă. Frunze de mărime mijlocie, oblong ovate, cu numeroase pete circulare alb e...........................................2. B . maculata

4 b 5 a

Frunze subcordiforme, pe dos de un roşu purpuriu, la subţioară cu b u l b i l i .................................................................*......................... 3. B. Evansiana 5 b Frunze ovate, cărnoase, glabre, de aceeaşi culoare verde sau arămie pe ambele feţe, fără bulbili la subţioară ................1. B. semperflorens

1. • B . semperflârens Link e t Otto Ic. pl. rar. (1828) tab. IX . — B . Hookeri Sweet sec. Index Kew. — Begonie. — Mindignyilo begonia. — Immerbltihendc Begonie. — I c . : Pl. 103, fig. 2. 4 . Plantă subfrutescentă, înaltă de 3 0 —50 cm, cărnoasă, de culoare verde sau verde arămie. Frunze oblic ovate sau subcordiforme, uşor dinţate, lucioase; cele inferioare cu peţioli roşietici şi limb de 8 —9 cm lungime şi 6 —7 cm lăţim e, cu marginile cilia te ; cele superioare sesile şi uşor convolute la bază în formă de cornet. Stipele ovat alungite, membranoase, ciliate. Flori de 1,5—2 cm în diam., roze, dispuse în dichazii de cîte 3 —10 flori. Periantul florilor mascule cu 4 diviziuni, cel al florilor femele cu 5 diviziuni. Capsulă cafenie, la m aturita te cu 3 aripi, dintre care una mai dezvoltată şi obtuză. înfloreşte aproape continuu. Specie originară din Brazilia, introdusă în Europa prin anul 1828. în cli­ m atul ţării noastre este cultivată mai m ult ca plantă an u ală; în sere şi in apar­ tam ente se comportă ca plantă perenă. Variabilitatea

speciei

var. atropurpurea Hort. in Rev. Hort. (1891) 84. — Plantă de culoare arămie, cu flori de un roşu viu. — Cultivată ca plantă de ornament. Cunoscută mai mult sub numele de B . V e rn o n Hort. var, nâna Hort. in Rev. Hort. (1881) 330. — Plantă pitică, stufoasă, înaltă pînă la 20 cm. Frunze mici, verzi sau arămii, de 4 —5 cm în diam., neregulat dinţate, ciliate. Flori mici, roze, roşii sau albe, de 2—2,5 cm în diam. O b s . Planta cunoscută în comerţul de fiori sub numele de « B . g r a c ilis * nu este decît o formă a acestei varietăţi. A nu se confunda cu B . g r a c ilis Humb. et Bonpl. in Curt. Bot. Mag. nr. 2966, care este o plantă înaltă, cu frunze şi flori mai mari. î n t r e b u i n ţ ă r i . A tît specia tipică, cit şi varietăţile enumerate sînt folosite în arta horticolă pentru borduri, straturi, ronduri şi mozaicuri.

634

F L O R A R .P .R .

2. # B. maculâta Raddi in Mem. Mod. X V III (1820) 406. — B. argyrostigm a Fisch. ex Link et Otto, Ic. pl. select. (1820) 23, tab. X . — Begonie pestriţă. — Foltos begonia. — Flecken-Begonie. — I c . : Pl. 103, fig. 1. 4 . Planta frutescentă, înaltă de 90—150 cm, glabră. Frunze oblic ovat lan­ ceolate, lungi de 15—18 cm şi late de 4 —6 cm, cordate, pe faţă de un verde deschis, cu pete mici circulare, pe dos de culoare roşie purpurie. Flori de culoa-. rea mărgeanului, formînd o paniculă laxă, compusă din cime. Periantul florilor mascule cu 4 diviziuni, cel al florilor femele cu 5 diviziuni. Stile 3, bifide, eu stigm ate răsucite în formă de şurub. Capsula cu 3 aripi egale. Specie originară din Brazilia, introdusă în Europa în 1821. Numeroasele varietăţi se deosebesc prin dimensiunile petalelor şi după coloritul florilor. O b s . Plantele cultivate prin sere şi apartamente sub numele de B . lu c e r n a p u n c ta ta Hort. sînt hibrizi proveniţi din încrucişarea speciei B . m a c u la ta sau B . c o r a llin a Hort cu alte specii de Begonia.

3. + B. Evansiana Andrews Bot, Repos. (1808) tab. 627. — B. discolor (R. Br.) A iton Hort. Kew. ed. II (1810) 184.— B . bulbifera Hori. in Vilmor^ Fl. pl. terre ed. III (1896) 155. 4 . Plantă frutescentă, înaltă de 50—60 cm, glabră, flexuoasă, de culoare roşietică. Frunze mari, subcordiforme, asimelrice, neregulat dinţate, cu dinţi mici şi ascuţiţi, pe faţă hispidule, pe dos roşii purpurii, la subţioară cu bulbili. Flori roze, de 3 ,5 —4,5 cm în diam., dispuse în cime laxe. Androceul pronunţat monadclf. Capsulă triaripata de cca 2 cm in lungime, cu una din aripi puţin mai dezvoltată, — V I I —X . Specie originară din Extrem ul Orient, China, Japonia, Java. Plantă deco­ rativă de seră sau apartament, se înm ulţeşte prin bulbili. 4. + B. rex Putzeys Fl. d. serres et jard. X II (1858) 141. — I c , : Pl. 102, fig. 3, 3a. 4 . Plantă ierboasă. Tulpina foarte scurtă sau lipseşte. Rizom oblic. Frunze mari, lungi de 2 0 —30 cm şi late de 15—20 cm, ovat cordiforme, asimetrice, cu nervaţie palm ată şi peţiol sevamos, roşietic, pe faţă verzi-măslinii, cu o zonă lată argintie de jur îm prejurul limbului. Flori mici, de un roz palid, dispuse în dichazii de cîte 4 —5 flori. Capsulă triaripată, cu una din aripi mai dezvoltată. Cultivată în sere temperate sau de apartament, cu numeroase forme ce se deosebesc prin dimensiunile şi coloritul frunzelor. Se înm ulţeşte uşor pe P l a n ş a 104. — 1. M o r ic a n d ia a r v e n s is (L.) DC., la . părţi florale. — 2. M a c le a y a (Willd.) R. Br., 2a. var. m ic r o c a r p a Maxim. — 3. E s c h s c h o ltz ia c a lif o r n ic a Cham.

-cordata

P L A N Ş A 104

BEG ONIACEA E

637

cale vegetativă, chiar dintr-un fragment de frunză. Plantă originară din Indiile orientale, introdusă în Europa în 1858. 5. • B. rosiflăra Hook. fii. in Curtis’s Bot. Mag. tab. 5680. — B . peruviana A. DC. in Ann. sc. nat. 4-e ser. X I (1859) 133. — I c . : Pl. 103, fig. 3. 4 . Plantă înaltă de 2 0 —25 cm. Tulpină subterană tuberizată, cea aeriană scurtă. Frunze orbiculate sau ± reniforme, de 5 —10 cm în diam., aproape simetrice, cu marginea lim bului roşietică. Peţioli, bractei şi pedunculi, precum şi pedicelii florali pubescenţi şi roşietici. Inflorescenţa un dichaziu din 3 —5 flori mari, de cca 5 cm în diam ., cu flori roze. Capsulă pubescentă, cu aripile neegale. Plantă originară din Peru, introdusă In Europa prin 1867. Specia tipică se află numai în colecţiile grădinilor botanice din Bucureşti şi Cluj. Hibrizii acestei specii sînt cultivaţi pe suprafeţe întinse în unele întreprinderi horticole din ţară (Codlea, r, Stalin). 6. #

B. Yeitchii Hook. fii. in Gard. Chron. (1867) 734.

4 . Plantă înaltă de 20—30 cm. Tulpină subterană tuberizată, cea aeriană foarte scurtă şi pubescentă. Frunze cărnoase, cordiforme, aproape simetrice, lobate, pe margini crenulate şi ciliate. Pedicelii îflorali roşii. Inflorescenţa un dichaziu din 2 flori pedicelate, cu pedunculii lungi de 25—30 cm. Flori mari, de 6 —7 cm în diam. Periantul florilor mascule cu 4 —8 diviziuni, de culoare roşie cinabru; periantul florilor femele cu 5 diviziuni. Capsula glabră, triaripată, cu una din aripi mai dezvoltată. Plantă originară din Peru, introdusă în Europa în acelaşi timp cu specia precedentă.

Hibrizi X B. gigantea Hort. = semperflorens x Lynehiana.

Se caracterizează prin portul său înalt de 3 0 —50 cm şi prin frunzele sale cu marginile roşii şi ciliate. Flori de 4 —5 cm în diam. X B . Abcl Carricre Hort. = rex x Evansiana in Rev. Hort. (1874) 13.J

Are dela B . rex aspectul argintiu al frunzelor, iar dela B. Evansiana portul înalt. Prin încrucişări între B . V e itc h iiy . B . b o lw ie n s is şi B . r o s iflo r a s-au obţinut o serie de hibrizi, care se deosebesc prin coloritul variat ăl florilor, care poate fi: alb, roz, roşu, galben, portocaliu dc toate nuanţele. Toţi aceşti hibrizi sînt remarcabili prin florile lor mari.

638

F L O R A R .P .R .

Obs .

Hibrizii Begoniilor cu tubere, cunoscuţi in horticultura sub denumirea 4 t Ilort. sînt mult folosiţi la alcătuirea rondurilor şi straturilor din şi parcurile publice. Toamna, după căderea primelor brume, tuberele lor trebuie dez­ gropate şi păstrate peste iarnă în nisip. B . tu b c r - k y b r id a

î n t r e b u i n ţ ă r i . Organele vegetative aeriene ale Begoniilor conţin acid oxafic. Frunzele se bucură de proprietăţi antiscorbuticc, diuretice şi laxative. în unele părţi ale globului, frunzele Begoniilor sînt alimentare.

ADDENDA D IA G N O S E S P L A N T A R U M

NOVARUM

IN

TOM O I I I F IO R A E

R .P .R .

COM M EM ORA T A R U M

PAPAŢER

L.

X P. hungaricum Borb. var. duhiifolium A. Nyâr. var. nova — P . dubium x P . Rhoeas. — Habitu et praecipue foliis P . dubio simile. Capsulis ± rotundatis, ovatis vel obovatis. Pedicellis adpresse vel patulo pilosis. Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş).

var. rhocadifolium A. Nyâr. var. nova = P . dubium x < P . Rhoeas. — P . obîongatum Auct. rom .et hung* non Boiss. — P . Rhoeas var. oblongatum Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 243. - I c . : tab. 9, fig. 3. H abitu et praecipue foliis P . Rhoeadi simile. Capsulis ± elongatis vel obconicîs, p ed icellis± pâtulo vel patente hirsutis. Cluj. CORTDALIS

Vent.

C. cava ssp. Marschalliana (Pali.) Hay. f. leucanlha A. Nyâr. f. nova. Floribus albis vel albo roseis. Reg.Ploeşti: Sinaia ad pedem m ontis Furnica. Reg. Bucureşti: Băneasa (r. Bucureşti). Reg. Blrlad: Monast. Adam (r. Blrlad). Reg. Iaşi: Niţelea (r. Iaşi). SISYMBKIUM

L.

S. Sophia L. f. depauperatum Porc. in Sched. ex Nyâr. f. nova. — S . Sophia f. pum ilum Porc. in Sched. Caulibus valde simpiicibus, (6) 10—20 cm altis, eramosis, 3 —5-floris, foliis 10—15 mm longis. Reg. Suceava: Cîrlibaba (r. Vatra Dornei).

cm latus. Sepalis 8 —9 mm longis, petalis 14—20 mm longis, ± dilute luteis. Propria locorum altiorum et umbrosorum. H abitu E. transsilvanico simile. Reg. Cluj: Cheia Turzii (600 m) et Vf. Labirint (750 m), Scăriţa ad speluncam C olţii Trăscăului (1000 m), Mte Vulturese ad Poşaga, Poşovalişte ad pagum Runc, Belioara, exemplaria ramificată (1300 m) (r. Turda). Reg. A ut M.: Piatra Roşie ad Tulgheş, Voşlobeni (800 m), Gheorghieni, Vf. Pongracz prope Gheorghieni (r. Gheorghieni); Racul (r. Ciuc). Reg. Stalin: Timişul de Sus (800m), Piatra Mare, Stînca Solomon ad opp. Stalin (r. Stalin). Reg. Hune­ doara: Piatra Măceştilor sub Mte R etezat (900 m), ad speluncam supra pagum Paroş (700 m) (r. H aţeg). Reg. Oradea: sub Stînca Mare ad Mte Muncel propre pagum Băiţa, Pietrosu, Piatra Boghii (r. Beiuş). Reg. Timişoara: Mte Arjana (1300 m) (r. Mehadia). Reg. Piteşti: Mte Cozia, Stînişoara (r. Loviştea). E. transsilvanicum Schur f. rarifolium Nyâr. f. nova. Elatum , eramosum ,caule flexuoso, foliis mollibus distantibusve. Reg. Cluj: Mte Corongiş. Reg. Stalin: Oraşul Stalin (FR E nr. 252b, p.p.) Tim işul de Sus (850 m) (r. Stalin). f. luxurians Nyâr. f. nova. Caulibus crassis, foliis ± 1 cm latis. In solo fertili et in silvis post incendia.

641

ADDENDA

Reg. Baia M.: V. Ţibăului, Lelici (FR E nr. 2767). Reg. S ta lin (FR E nr. 253b, p.p.).

Stalin: Oraşul

X E . turdense Nyâr. sp. hybr. nova = hieraciifolium x pannonicum. H abitu gracili et rigidiore, foliis elongato lanceolatis, margine mtegerrimis et pilis trifurcatis minimis obtectis, ad E . hieraciifolium vergens. Racemo 3' mm lato, floribus m agnis, forma siliquarum et stigm ate capitato E. pannonico simile. A parentibus differt: E . hieraciifolium Diam. racemi 1,2—2 cm Calyx 4,5—5 mm longus Petalum 8,5—10 mm longum, et 2—3 mm latum Stigma stylo latius Ob pilos siliquae laxos, dispersos, epidermis siliquae ubique apparet.

E.

E . p a n n o n ic u m

tu rd e n s e

3 cm ’ 6 mm longus 12,5 mm longum 3,9 mm latum Stigma stylo circa Ier latius Siliquae pili densi, paralelii, apicibus ± patentibus.

3—4,5 cm 7—9 mm longus 14—17 mm longum 4,5—6 mm latum Stigma capitatum Siliquae pili densi, paralelii, valvas perfecte obtegentes.

Reg. C luj: praeter viam ad mărgineni superiorem silvae balnearum Băile Sărate Turda. / SYRENIA

Andrz.

S. cana (Pili. et Mitterp,) f. brevisiliqua Nyâr. f. nova. Siliquis ovato lanceolatis, 10—12 mm longis, 3 —4 mm latis. Reg. Constanţa: Satu Nou (r. Medgidia). HESPERIS H. silvestris Cr. f. Schurii Phytogr. in V N V Briinn (1877) 81, Folia media basi rotundata et ± Floribus intense odorantis. Reg. Stalin: in bortis ad opp.

L.

Nyâr. nom . novum . — II. suaveolens Schur non Andrz. petiolata. Pedicelii calycibus ± aequilongi. Sibiu.

H. obtusa Mnch. var. oltenica Nyâr. var. nova. Planta elata, ramosa, ramis tenuibus, virgatis. Tota planta glabra. Folia inferiora lanceolata, magna, usque ad 16 cm longa et ad 5 cm lata, minute et remotc denticulata, vel dentibus mediocribus longa acuminatis. Folia superiora anguste lanceolata, basi lata, nonnunquam fere hastata, acute denticulata. longa et subtiliter acum inata. Floribus violaceis, proportionaliter p arvis Sepala 6 mm longa, membranaceo marginata, glabra, ebarbata, sparse hicillic 2—3 ciliis praedita. Petala circa 14 m m longa, lamina obovata, sensim in unguiculam aequilongam attenuata. — V I—V II.

642

F L O R A R .P .R ,

Reg. Craiova: in locis abruptis, fruticetisve, supra fluv. Danubium prope pagum Vîrciorova, solo schistaceo, alt. 50— 100 m. s.m. (r. Tum u Severin) BARBARAEA

R. Br.

B. vulgaris R. Br. var. patens Neilr. f. sim plex Nyâr. f. nova Folia basalia longe petiolata, orbiculato cordata, 1—2 cm lata, petiolis exalatis. Reg. Cluj: Mte Vulcan propre oppidum Abrud (r. Cîmpeni). RORIPPA

Scop.

R. Kerneri Menyh. f. ampliata Nyâr. et I. Pop, f. nova. 1—2 pares segm enta foliorum m edium cum segmento terminali connata, itaque foliorum apice obovato, 2—4-dentato. Una cum typo. Reg. Oradea: ad marginem canalis, versus viam Salonta-Mărţihaz, prope pagum Mărţihaz. R. austriaca (Cr.) Bess. f. m inuscula Nyâr. f. nova. Caulibus tenuibus. Foliis m inutis, ± remotis, 2 —4 cm longis et 3 —£ mm atis. Stylus silicula aequilongus vel paulo longior. Reg. Galaţi: Lacul Sărat propre Brăila. •R. silvestris (L.) Bess. f. acutissima Nyâr. f. Segmentis foliorum mediorum et superiorum Siliquae breves, semis pedicellorum. Reg. Cluj: Dl. Lomb ad oppidum 'Cluj; circa Poieni et Ciucea (r. Huedin). Reg. Hunedoara:

nova. acutissimis vel acuminatis. oppidum D ej: inter pagos Petroşem.

X R . laeta Nyâr. et Prod. sp. hybr. nova = Kerneri x silvestris. Perennis, rădice perpendiculari. Caulis erectus, usque ad 45 cm altus, levis, glabcr, cylindricus, saepe e basi dumoso ramificatus, cum ramis longis. Folia omnia profunde alato seclata, inferiores 5 —8 cm longa, 10— 17 mm lata, segmentis lanceolatis vel elongato lanceolatis, integris v e l. 1— 2 dentibus obtusis, rachidc alato, 2—4 mm lato. Folia glabra, le via, ± elongato petio­ lata, media et superiora similia, sed segm entibus angustioribus, linearibus vel lineari lanceolatis, marginibus integris,acutis, 2 —4 paribus, pares superiores paribus terminalibus interdum confluentes, rachide v ix alata, ± brevi petiolata, exauriculata. Inflorescentia initio densa, postea m ulto elongata. Floribus sat magnis, aureo flavis. Sepalis circa 2,5 mm longis, lato ellipticis, luteo viridibus. Petalis ad 4 mm longis, ovato cuneatis. Siliquae variae, nonnullae m ulto similis illis R . K erneri, alterae illis R . silvestris, primae (una cum slylo) 3 —4 mm longis (stylis 0,6 mm, pedicellis 6—7 mm

A DD ENDA

643

longis), secundo 7— 13 m m longis, rectis vel arcuatis (pedunculis circa 7 mm longis). . Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean). Reg. Oradea: Mărţihaz, Gara Rădvan (r. Oradea). Reg. Craiova: Craiova, Islazul Popoveni, Lascăr Cat'argiu, in paludibus inter Craiova et Creţeşti, Cotofeni, Breasta (r. Craiova). R. barbaraeoides (Tsch.) Cel. var. typica Nyâr. var. nova. Silicula 1—2 mm crassa, cum pedicello aequilonga. Una cum specie hybrida. R. neogradensis Borb. var. balşcnsis Nyâr. et Prod. var. nova*. — I c . : tab. 42, fig. 2a, b. Planta elata, solum ad apicem ramosa. Foliis inferioribus circa 4— 9 cm longis, dorso ± scabris, in dimidio inferiore regulariter pinnatipartitis, in parte superiore lato obovatis, grosse dentatis. Reg. Craiova: prope Balş. var. dejensis Nyâr. et Prod. var. nova. — I c . : tab. 42, fig. 1, la , b. Planta magna, luxuriosa, a medio ramosa, foliis magnis, ad 16 mm longis et ad 5 cm latis, in petiolo lato alato attenuatis, cum auricula 5^—7 mm lata. Parş inferior foliorum p rofunde. pinnatipartita, segmentis latis, dentatis, acutis, patentibus, pars superior late ovata, inaequaliter grosse dentata supra et subtus levis, glabra vel dorso paulo scabra. Reg. Cluj: circa oppidum Dej et ad marginem stagni. X R. complicata Nyâr. et Prod. sp. hybr. nova — neogradensis var. dejensis x silvestris. Foliis magnis et habitu valido primo visu ad R . neogradensem var. dejensem vergens, sed tam en segm entis foliorum superiorum profunde sectatis et prae­ cipue siliquis longis, linearibusve et cum pedicellis aequilongas, ad R . silvesirem vergens. Reg. Cluj: circa oppidum Dej et ad ripam fluvii Som eş; Mogoşeni inter pagos Nim igea et Beclean (r. Beclean). X R . stenophylla Borb. f. typica Nyâr. f. nova. Caulis superne ramosus. Forma foliorum intermedia inter folia parentium. U na cum parentibus.

CARDAMINE

L.

0 . amara L. ssp. euamara Nyâr. ssp. nov. Caulis angulatus, medullosis, turionibus ± tenuibus. Folia caulina vulgo foliolis 2 —4 paribus, saepe obtuse dentatis, raro integris. Floribus majorihus 8 —9 mm longis. Complures subunitates veteres comprehendit, vide textum . romanicum.

tU4

F L O R A R .P .R .

C. pratensis L. ssp. cupratenSis Nyâr. ssp. nova. Floribus magnis, petalis elongato obovatis, 8 —15 mm longis. Complures subunitates veteres comprehendit, vide textum romanicum. ssp. H ayneana var. eu-H ayncana Nyâr. var. nova. — C. M atthioli Mor- ap* Comolli Fl. Comense II (1835) 157. — C. pratensis var. M atthioli Mor. ap. Asehers. et K anitz Cat. Corn. Bosn. (1877) 75, n. nud. — I c . : tab. 45, fig. 4. ; Floribus dilute lilacinis v el albis. Foliola foliorum caulinum saepe horizontalia vel nonnunquam immo reversa. Planta interdum ramosa. Reg. Baia M.: Moisei (r. V işeu); Cărei. Reg. Cluj: Beclean, Chiochiş (ri feeclbân); Canciu (r. D ej); B istriţa; Cluj ad V. Morii, Fînaţe, F ăget (r. C luj); Mte Horaiţ supra pagum Călata, in paludibus ad pagum Călăţele (r. Htiedin); Băile Sărate Turda, Mte Mare, Colţeşti (r. Turda). Reg. A ut. M.: Topliţa-Ciuc (r, C iuc); Lacul Racului ad pag. Porumbenii Mari, Dealul (r. Odorh e i); Tirgu Săcuesc, Pucioasa, Pachia (r. Tg. Săcuesc); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Predeal în V. Rîşnoavei, Mte Bucegi (r. Stalin); Dumbrăveni (r. Sighişoara); Cişnădie, Sibiu, Şelimbăr, Răşinari, Mte Frumoasa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Jieţului (r. Petroşeni). Reg. Arad: Arăneag, Tîrnova (r. Ineu). Reg. Timişoara: in pomariis. Reg. Ploeşti. Sinaia in V. Căşăriei et ad Izvor (r. Sinaia). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. C. rcsedifolia L. var. typica Nyâr. var. nova. Omnibus foliis caulinis usque ad rachidem pinnatisectatis, soliim foliis basalibus integris. Planta rara. In Carpatibus meridionalibus, m ontibus Făgăraş: Ucea Mare, Lacul Bîlea, Vf. Moşului, Vf. Piscului, sub cacumine Vîrtopul; Mte Parîng; Mtes Retezat: Faţa Retezatului, Vf. Slăveiu, Tăul Negru, Zănoguţa, Vf. Bucura. CÂRD AM INOPSIS

(C.A. Mey.) Hay.

C. Hallcri f. roşea Nyâr. f. nova. Planta ad 38 cm alta, ramosa. Ad. f. praLensem similis, sed floribus roseo violaceis. Reg. Cluj: V. Drăganului (r. Huedin). H U T C H I N SI A

R. Br.

H . brevicaulis Hoppe var. transsilvanica Nyâr. var. nova. Petahs obovatis, vel elongato obovatis, rariter angustioribus, ± abrupte in unguicula attenuatis, 2 —3,2 mm longis, 1—1,8 mm latis. .. Reg. Cluj: Mtes Rodnei: Ineu, Gbergheleu; Arsu, Ţibleşu. Reg. Stalin: Piatra Marer Postăvaru, Mtes Bucegi: Bătrina, V. M ălăeşti; Piatra Craiului. Mtes Făgăraş: Ucea Mare, Lacul Urlea, Ciortea, Obîrşia Doamnei et Bîlii,

645

ADDENDA

M tes Arpaşului, Tărîţa. Reg. Hunedoara: Vf. Piule. Reg. Piteşti: Mte Suru, Negoiu,: Capra Budei, Iezeru Giurgiului, sub cacumine Buteanu, Vf. Riiosu, Păpuşa. Reg. Ploeşti: Mtes Bucegi: Sehitul Ialom iţei, Obîrşia, V ’ Cerbului, Jepii Mari, Caraiman, Omu, DIPLOTAXIS

DC.

D . muralis (L.) DC. var. subperennis Nyâr. et Todor var. nova. Caulibus basi iteratim ramosis saltem quadriennis, ramis brevibuş cum reliquis foliorum vetustorum . Floribus luteis et obscure rubris. Exemplaria nostra foliis parvulis, spathulatis, sinuato lobatis, 1—2 cm longis. Reg. Bîrlad: in sabulosis fluvii Şiret prope Cosmeşti-Deal, alt. 60 m. s.m. (r. Tecuci). CRAMBE

L.

C. tataria Sebedk var. turdensis (Prod.) Nyâr, comb. n ova.— C, turdensis Prod. F1. II, ed. II (1939) 392, cum descr. rom. Planta parva, 10—15 cm alta, e basi ramosa, ramis gracilibus compressis, sparsissime hirsutis. Folia integra, ligulata vel pinnatifida, glabra. Floribus magnis. Reg. Cluj: Turda, Cheile Turzii, in collibus. ELATINE

L.

E . Alsinastrum L. var. semipedunculata Soran et Ţopa, var. nova. Pedicelii florum inferiorum 1—5 mm longi, superiorum şessiles. Reg. Timişoara: Liebling in loco dicto Tofaia (r. Deta), var. sessiliflora Soran et Ţopa, var. nova. Pedicellis florum sessilibus. Ubique frequens. VIOLA

ad vis ad (r. (r. (r.

L.

V. odorata L. var. ciliata G. Grinţ. var. nova. — E x s .: FR E nr. 746 a. Apicibus stipularum una cum fimbriis rariter pilosis. Reg. Cluj: Cluj in Făget, FînaLe, Hajongard. Reg. Craiova: Podişul Lupului Bucovăţ, Platoul Bucovăţ ad ripam fluminis Jiu, Lunca Craiovei, in silSolomon ad Palilula, Podari in V. H oţului (r. C raiova); in silvis A rginteşti Gura Motrului (r. Filiaşi). Reg. P iteşti: Piatra Olt in silvis ad Milcov Slatina). Reg. Ploeşti: in Monast. Dealu, Văcăreşti ad silvam Văcărească T îrgovişte); Brazi (r. P lo eşti); Sinaia ad V. Căşăriei; in silva Armăşeşti Urziceni). Reg. Bucureşti: in silvis Periş (r. Snagov); in silva Brăneşti.

G4G

F L O R A R .P .R .

Reg. Constanţa: in turfosis ad Gura Dobrogei (r. Medgidia). Reg. Bacău: Mte Pietricica ad Poliţe (r. Piatra N ea m ţ); Cetatea Neamţului (r. Tg. Neam ţ). Reg. Iaşi: Huşi in silvis Dobrina; Iaşi (Copou, Bucium), f. cacrulea G. Grinţ. f. nova. Petalis 2 —3 mm latis, dimidia parte caeruleis, dimidia albis. Reg. P iteşti: in nemoribus flum . Olt versus H alta Calinderu et pagum Milcov (r. Slatina). Reg. Bucureşti: in silvis Otopeni ad Băneasa (r. Bucu­ reşti). V. alba Bess. f. caerulea G. Grinţ. f. nova. Floribus caeruleis. Reg. Craiova: Turnu Severin ad V. Vodiţa. V. canina L. f. albillora G. Grinţ. f. nova. Petalis albis. Reg. Ploeşti: Schiuleşti (r. Teleajen). V. Jordani Hanry f. albillora G. Grinţ., f. nova. Floribus albis. Reg. Craiova: in silvis Bucovăţ (r. Craiova). V. arvensis L. var. Grecescui Guşul. var. nova. Caulis ad 50 cm altus, procumbens, ad apicem adscendens, ad nodos ± flexuoso geniculatus. Folia superiora fere lineari lanceolata, acuminata, subintegra. Stipulae foliorum mediorum late lanceolatae, fere longitudine foliorum, ad marginem exteriorem 1 —3-dentatae, latae, acutae, lacinia term inali non distincta. Exemplaria sicca petalis sublilacino ochroleucis, sepala superantibus, calcare tenui, cca 4 mm longo. — IV —V II. Reg. Craiova: Vîrciorova in collibus et fruticetis, leg. Degen 1905 in herb. G. Grinţ. sub « V. banatica ».

INDEX

ALFABETIC

al claselor, ordinelor, familiilor, genurilor şi speciilor, cu sinonimiile lor Pag.

Aethionema R. Br.................................. 404 » b a n a tic u m J k a ...................... 405 * saxatile (L.) R. Br............. 404 Aldrovanda L............................................. 546 * vesiculosa L.............................546 Alliaria Scop............................................ 133 » officinalis Andrz.................... 133 A ls in a s tr u m Yaill.................................... 538 » g a liif o lia Yaill........................ 541 a ir ia n d r u m Rnpr........................ 544 Alyssoides Adans.................................... 317 » graecum (Reut.) Jâv.......... 317 Alyssum L................................................ 318 a c d p c s tre W o lf f ........................ 336 » Alyssoides (L.). L................... 344 a a n g u s tif o liu m Deg.................... 340 *> A r d u i n i Fritsch ................. 327 » a r e n a r îu m A u c t . .................. 335 » a r g e n te u m A uct........................ 352 * Borzaeamim Nyâr..................352 » e a ly c in u m L ........................... 344 » c o n g lo b a tu m Fii. et J â v .. 347 » desertorum S ta p f................. 347 * e r ig e n s Auct............................. 335 a e x i m i u m Nyâr...........................351 » g e m o n e n se W. et K.............. 324 » G m e lin i Jord. et F ou rr... 335 » g r a e c u m Simk........................ 317 » hirsutum M. B ......................... 331 » in c a n u m L..................................355 » linifolium Steph.................... 323. » m ic r o c a r p u m V is...................... 327 » m in im u m W illd........................ 347

Pag.

Alyssum » a a

minutum Schlecht................... 331 montanum L ............................ 332 m o n ta n u m Baumg...................336 murale W . et K.................. 352 » o b lu s if o liu m Auct.................... 352 a o r ie n ta le Auct.............. 327, 328 d petraeum Ard...........................324 » Pichleri Vel............................ 354 a p o d o lic u m Bess.........................357 » pulvinare Vel............................340 * repens Baumg...................... 335 » r e p e n s Baumg........................ 336 » R o c k e lii S c h u r ..................... 336 a rostratum Stev........................ 329 » r o s tr a tu m Schur ................ 336 * r u d e r a le Jord........................... 347 » saxatile L.................................. 327 » Stribrn3i V el............................ 343 » tortuosum W . et K............ 348 » tr a n s s ilv a n ic w n Schur . . . . 336 d u tr ic u la tu m W. et K.......... 317 » v e r n a le Borb.......................... 335 >► Wierzbickii Heuff....................328 » W u lf e n ia n u m S ch u r.. 335, 336 A n a s ta tic a s y r i a c a L .............................. 204 Arabidopsis Heynk................. 134 » Thaliana (L.) H eynk-------137 Arabis L....................................... \ ..........294 a alpina L..........................................299 » a r e n o s a Scop................................. 287 » auriculata Lam............................ 294 » b e llid if o lia Jacq........................... 305 » B e s s e r i Z a p ........... ................ 286

F L O R A R .P .R .

648

Wallr............... x calcigena Zap...................... 9 c ilia ta Schur................... 304, » corymbiflora V est.................... » C r a n tz ia n a Baumg.................. * c r is p a ta Willd........................... » e r io c a r p a Schur ................... 9 f lo r ib u n d a Schur ................... » G e r a r d i Schur ........................ 9 g la b r a Bernh............................. * g la r e o s a S c h u r ........................ * H a lie r i L .- ................................ * hirsuta (L.) Scop..................... 9 k i s p i d a Myg. ........................ f H o r n u n g ia n a Schur ........... * Jacquini B e c k ........................ 9 L e r c k e n f e ld ia n a Schur .... 9 m u lţiju g a Borb.......................... 9 m u r a lis Schur ......................... » n e g le c ta Schult........................... 9 n e m o r e n s is Wolf ..................... 9 o b tu s if o lia S c h u r ..................... *9 o?irert$£$ W ulf........................... 9 p a t u l a Wallr.............................. 9 p e r f o lia ta Lam.......................... 9 p e tr a c a Schur ........................ 9 p e tr o g e n a Kern......................... 9 procurrens W. et K................ 9 p u m i l a Heuff............................ 9 r e d a Baumg.............................. 9 s a g itta ta DC. . . .•...................... 9 s e g e ta lis Schur .................... 9 s e r p y l l i f o li a Schur . : ........... 9 s to lo n if e r a Auct........................ 9 s tr ic ta Baumg. ........................ 9 s tr ic ta S ch u r............................ 9 s u d e tic a Tsch. ........................ 9 T h a lia n a L................................ » tr a n s s ilv a n ic a S ch u r............... 9 Turrita L................................... A r g e m o n e p y r e n a i c a L........................... Aristolochia L.......................................... 9 angulizans Michx. 9 Clema ti tis L.......................... 9 durior Hill .......................... 9 h ir s u ta Miihlbg..................... 9 in f e s ta Salisb. 9 lo n g a A uct.............................. 9 Iu ţe a Desf............................... 9 m a c r o p h y lla Lam. ...... 9 pallida Willd......................... A r a b i s b r a s s ic a e fo r m is

*

295 307 305 306 285 300 296 292 307 293 292 285 303 285 304 305 299 291 307 292 304 300 287 295 293 307 291 307 307 307 305 291 305 287 287 307 304 137 292 295 64 25 28 25 27 28 25 25 26 27 26

Auct. ............... 26 L’H erit................. 27 9 to m e n to s a S im s ............. 28 Aristolochiaceae Lindl........................... 2 f Armoracia Gartn., Mey.et S ch erb .. . 256 9 la p a th if o lia Gilib.............263 9 macrocarpa (W. et K.j Baumg...........................254 9 rusticana (Lam.) G. M. Sch. 253 Asarum L.................................................. 21 9 europaeum L.......................... 22 9 o f f ic in a le Mnch...................... 22 A u r i n i a m e d ia Schur ........................ 327 9 p e tr a e a Schur ........................ 324 A r is to lo c h ia r o tu n d a 9

S ip k o

Barbaraea Beckm................................... 297 » K a y s e r i S c h u r ..................... 211 p lepuznica Nyâr.........................208 9 p r a e c o x Schur .................... 211 9 stricta Andrz............................ 208 9 vulgaris R. Br....................... 211 Begonia L................................................. 630 9 Abel Camere Hort.............. 637 9 a r g y r o s lig m a Fisch................ 634 % b u lb ife r a Hort........................ 634 9 d is c o lo r (R. Br.) A it................. 634 9 Evansiana A n d r e w s .......... 634 9 x gigantea Hort............ 637 9 H o o k e r i S w e e t ..................... 633 9 maculata Raddi ....................634 9 p e r u v ia n a A. DC..................... 637 9 rex Putzeys ......................... 634 9 rosiflora Hook. fii...................637 9 semperflorens Lk.et Otto 633 9 Veitchii Hook. f i i.................. 637 Bcgoniaceae R. Br.................................. 629 Berberidaceae Torr. et G r a y ............. 28 Berberis L................................................. 28 9 A q u i f o l i u m P u r s h .............. 33 9 Tbunbergii DC...................... 32 9 vulgaris L............................... 31 Berteroa DC. ............................................355 9 incana (L.) DC........................ 355 » v i r i d i s Tsch............................... 356 Biscutella L.............................................. 413 * a lp e s tr is W. e t K.................. 414 * a m b ig u a DC............................. 417 9 B u c s e c s ii Simk.........................417 9 g la b r a Clairv.............................417 * levigata L. . . 1.........................413 9 l u c id a DC.................................. 417

IN D E X A L F A B E T IC

W illd....................... . 63 A uct................. 230 fr a n c e p s S c h u r ..........................237 s> a r m o r a c io id e s S c h u r .......... 235 fr a u s tr ia c u s Schur ................. 226 » b a r b a r a e o id e s S ch iir............ 237 fr h y b r id u s Schur .................... 236 fr p a l u s t r i s Schur ................. 225 fr p y r e n a i c u s S ch u r................... 219 fr r i p a r i u s S c h u r ........................ 230 fr s y l v e s t r i s Schur..................... 234 Brassica. L................................................. 447 fr a r m o r a c io id e s Czern............. 452 fr a r v e n s is L.................................. 436 fr a u s tr ia c a Jacq.......................... 438 fr c a m p e s tr is Auct. 462, 465, 466 fr elongata Ehrh.......................... 451 fr E r u c a L.................................... 473 fr e r u c a s tr u m L........................... 475 fr juncea (L.) Czern. et Coss. 456 fr Napus L ........................... 462 fr nigra (L.) Koch ................... 452 fr oleracea L..................................456 fr o r ie n ta lis L................................ 437 * p o ly m o r p h a Murr....................130 fr p r a e c o x W. et K.....................465 fr Rapa L. ............................. 465 fr s u b h a s ta ta W illd...................... 128 » tu r g id a Pers...............................455 Bunias L................................................... 146 » C a k ile L......................................479 fr c o c h le a r io id e s W illd.............. 491 fr Erucago L ..................................150 fr » Landoz ................. 482 fr orientalis L....................... . . 146 B u r s a a l p e s tr is Miegev......................... 390 * g r a c ilis Gren.................................... 389 * p a s t o r i s W igg................................... 387 B o c c o n ia c o r d a ta

B r a c h y lo b u s a m p h ib iu s

Cabomba Aubl......................................... 37 » caroliniana A. Gray ........... 38 Cakile Adaus............................................. 479 fr e d e n tu la Jord. ........................... 480 fr maritima Scop................................479 fr p e r e n n is Baumg.......................... 482 fr r u g o s u m Baumg. ....................... 485 Calepina Adaus............................. i ____ 491 fr C o r v in i D esv.............................491 * irregularis (Asso) Thell. . . 491 Camelina Cr.................................................382 fr a lb if lo r a A uct........................... 582

649*

Camelina Alyssum (Mill.) T h e ll..... 383 » c a m p e s tr is S c h u r ................... 385 * d e n ta ta Pers............. ............ 383 fr f o e tid a Fr................................ 383 fr g la b r a ia Fritsch ................. 384 » lin ic o la Sch. et Sp.............. 383 fr m a c r o c a r p a A uct........... 383, 384 » microcarpa Andrz................... 385 fr rumelica Vel..............................382 * sativa (L.) Cr....................... 384 fr s ilv e s tr is Wallr.................. 385 Capsella Medik........................................... 387 » a p e ta la O p iz .......... . ....... *... 389 » Bursa-pastoris (L.) Medik. 387 fr p r o c u m b e n s Fr.......................... 392 » r u d e r a lis Jord...........................389 Cardamine L ............................................... 255 » amara L..................................... 263 * B i e l z i i Schur .................... 264 fr b u lb ife r a Cr................................276 » c r a s s if o lia Opiz ....................264 fr d e n ta ta Schult...........................270 fr D r y m e j a Schur ................... 260 fr f a g e tin a S c h u r ..................... 268 * flexuosa W ith......................... 259 fr f o s s ic o la G o d e t........................269 * g e lid a Schott .......................274 » g la n d u lig e r a Schw................. ’ 280 fr g la n d u lo s a Schmalh..............280 fr glauca Spreng.......................... 274 » graeca L................................. . 2 7 4 fr H a y n e a n a W elw...................... 270 * hirsuta L...................................267 » impatiens L...............................256 fr lo n g ir o s tr is Jka........................ 274 » M a tth io li Mor. ........................270 fr O p i z i i J. et C. P resl............264 » p a lu d o s a K n a f ..................... 270 parviflora L............................. 268 fr pratensis L................................ 268 fr resedifolia L.............................. 273 » r i v u l a r i s S c h u r ..................... 270 » R o c h e lia n a c. h e te r o c a r p a Borb....................................... 274 » s i l v a t i c a Link ....................... 259 » s to lo n ije r a Scop........................285 » u m b r o s a Auct................... 260, 268 Cardâminopsis (C. A. Mey.) Hay....... 284 fr arenosa (L.) Hay. ................... 28,7 fr Halleri (L. )H ay......................285 > hispida (Myg.) H ay............ 285

650

F L O R A R .P .R .

Cardaminopsis neglecta (Schult.) Hay. 292 D esv........................... 419 C a s ta lia a lb a W ood................................ 43 Ceratophyllaceae G r a y ........................ 49 Ceratophyllum L .................................... 49 9 demersum L ........................... 53 * g r a n u lo s u m Schur ............ 50 9 H a y n a l d i a n u m Borb............ 50 » platyacanthum Gham.......... 54 9 submersum L ......................... 50 Cheiranthus L.......................................l. 198 9 a n n u u s L....................................199 9 c a n u s Pili. et Mitterp. . . 182 9 Cheiri L...................................... 198 9 c u s p id a iu s M. B .......................182 » e r y s im o id e s L ............................168 * in c a n u s L................................. 199 * ju n c e u s W. et K ................. 130 Chelidonium L......................................... 62 » c o r n ic u la tu m L....................... 60 * g la u c u m L. 61 9 majus L ................................... 62 Chorispora E . Br. .*.............................. 203 » tenella (Pali.) DC.................. 203 C k r y s e is Lindl.......................................... 61 9 c a lif o r n ic a Torr, et G ray.. 62 Cistaceae (DC.) Lindl................................ 511 C is tu s a lp e s tr is Jacq............................ 521 * c a n u s L..................................... 520 9 F u m a n a L..................................524 9 g r a n d if lo r u s Scop.....................519 9 h ir s u tu s Thuill............515, 519 9 m a r if o liu s L .............................. 520 9 n u m m u la r iu s L .........................513 » o e la n d ic u s Jacq........................ 521 » o v a tu s V iv.................................. 515 * s a l ic if o liu s L............................ 512 9 to m e n to s u s Scop....................... 515 9 v in e a lis W illd................. . v. 521 Clypeola L................................................... 356 » A l y s s o i d e s L........................... 344 9 Ionthlaspi L........................... 356 Cochlearia L................................................ 379 » A r m o r a c ia L ............................. 253 » m a c r o c a r p a W. et K ......... 254 9 o f f ic in a lis H euîf.......................379 9 pyrenaica DC........................... 379 9 r u s tic a n a Lam....................... 253 » s a x a t i l i s Lam........................... 380 Conringia A d a n s...................................... 437 9 austriaca (Jacq.) Sweet . 438 C a r d a r ia D r a b a

Conringia orientalis (L.) A n d rz.........437 Coronopus I. G. Z i n n .............................4 3 f 9 didymus (L.) Sm.............. 435 * procumbens Gilib..................432 » s q u a m a tu s (Forsck.) Ascb. 4 S Corydalis V ent.......................................... # 4 9 a lb if lo r a K it............................ 9 4 * b ic a lc a r a Vel.......................... 34 * b u lb o s a Pers.......................... 93 » capnoides (L.) Pers.............. 93 » cava (L.) Schw. e t Koerte 93 9 d e n s if lo r a Presl ................. 89 » d e p a u p e r a ta Schur ............. 89 » d i g i t a l a Pers........................... 86 9 x dobrogensis Prod............. 95 » fa b a c e a Pers............................ 89 9 G e b le r i Ldb. ......................... 92 » H a l l e r i W illd.......................... 86 9 intermedia (L.) M e r a t ____ 89 » M a r s c h a llia n a Pers............... 91 9 P s e u d o - p u m ila Schur . . . . 89 » pumila (Host) Rchb.......... 90 9 p u m i l a Schur ..................... 86 9 s liv e n e n s is Vel........................ 89 » solida (L.) Sw........................ 86 Crambe L.................................................. 486 9 a s p e r a M. B .............................. 488 » B ie b e r s te in ii Jka.....................488 9 C o r o in i A ii................................. 491 9 maritima L................................ 486 9 p i n n a t i f i d a R. Br....................488 9 p o n tic a Stev.............................. 487 9 tataria S e b e o k ..................... 487 9 tu r d e n s is Prod........................ 491 Cruciferae B. Juss.................................... 102 Andrz......................193 Dentaria L................................................ 275 9 bulbifera L................................ 276 9 enneaphyllos L.........................280 9 glandulosa W. et K............280 9 x Paxiana O. E. Schulz . 284 9 quinquefolia M. B ................... 279 D e s c u r a in ia S o p h i a Webb et Berth. 118 Dicentra Bernh........................................ 84 9 spectabilis (L.) Lem............ 84 D i c l y t r a Borkh......................................... 84 Diplotaxis DC.............................................441 9 E r u c a s tr w n Gr. et G odr... 475 » erucoides (L.) DC............ .... 441 9 in te r m e d ia Schur ............... 447 D e ilo s m a s u a v e o le n s

651

I N D E X A L F A B E T IC

Diplotaxis muralis (L.) DC.................. 446 » p se u d o v im in e a Schur 446, 447 » ra m o siss im a Spreng............ 445 p tenuifolia (Jusl.) DC........ 442 * v a r ia b ilis Roch.................... 442 » viminea (L.) DC; .......... 445 D isc u r e a S o p h ia Schur ..................... 118 Draba L.................................................. 358 p aizoides L................ ........... 359 » a izoon Wahlbg...................... 360 » an drosacea Baumg.............. 370 » a u stria ca Cr......................... 365 p B a u m g a rte n ii S c h u r .......... 364 & carinthiaca Hoppe . *----- 369 * c ilia r is Baumg.................... 364 * co m p a cta Sch., N. et Ky. 364 360 » cKspidaJa Schur ......... . & Dorneri Heuff....................... 371 * dubia Suter ...................... 372 p elongato, Host .................. 363 p fladnitzensis Wulf.............. 371 * fr ig id a Sauter .................. 372 * Haynaldi Stur .............. 364 * Âirto Baumg........................ 370 p J o h a n n is H o s t .......... 369 » Kotschyi Stur ......... 370 » lasiocarpa Roch................... 360 * x lastrungica O.E. Schulz 365 * leio ca rp a Schur ............... 363 * muralis L............................. 372 » n cm o ra lis Ehrh.................... 373 » nemorosa L.......................... 373 * p e tra ea Baumg.................... 392 d p ra e c o x Stev......................... 375 374 * p se u d o m u ra lis Schur ..... 376 9 p y r e n a ic a L................. . » ru d era lis Baumg.................. 419 » Simonkaiana Jâv................. 366 * sp a tk u la ta Lâng ............... 375 » stellata Jacq........................ 365 » * Baumg........ 369, 371 » s ty lo s a Simk.. ...................... 371 » verna L........................., .... 374 ^ Drosera L............................................... 547 552 » anglica Huds.................. » intermedia Ilayne .......... 552 » lo n g ifo lia L........................... 552 p obovata Mert. et Koch . 553 » rotundifolia L...................... 551 Droseraceae DC..................................... 545

Elatinaceae Lindl................................... 538 Elatine L .......................................... .. 538 » Alsinastrum L..........................541 » ambigua W igth ................ 544 » c a m p y lo s p c r m a Borb......543 » gyrosperma Dub..................... 543 » hexandra DC.................. 542 » hungarica M o e s z ................ 543 » H y d r o p i p e r A u ct.. . 542, 543 p O e d e r i Moesz ..................... 543 & triandra Schkuhr ............ 544 » v e r lic iU a tu m Lam............541 E r o p h U a g la b re sc e n s Jord..................... 376 p K r o c k e r i Andrz................376 * m a ju s c u la Jord.............. 375 * o b c o n ic a De B ary........ 375 » s te n o c a r p a Jord........................ 375 * v e r n a A. Mey................ 374 » v u lg a r is DC..................... 374 Eruca Adans............................................... 473 » e lo n g a ta Baumg...............451 * e r u c a s tr u m B a u m g ... 475, 476 » sativa Mill........................ 473 * v e s ic a r ia ssp. s a t i v a (Mill.) Thell..............................473 Erucastrum (DC.) Presl ................... 475 p e lo n g a tu m Rchb...............451 » gallicum (Willd.) O. E. Şch. 476 * nasturtiifolium (Poir.) O. E. S c h u lz ........................ 475 » o b tu s a n g u lu m Schleich.. 475 p P o tl i c h i i Sch. et Sp....... 476 Erysimum L...............; ........................... 151 p A l l i a r i a L......................... 133 * a lp in u m Baumg............ 295 p a n g u s lijo liu m Ehrh. . . . . 182 p a r c u a tu m O p i z .............. 212 p aureum M.B................... 164 * a u s tr ia c u m baum g........437 » banalicum Jâv.............160, 163 p B a r b a r c a L...................... 211 9

p p

& p p

p p p

B a u m g a r te n ia n u m

A uct......................... 170,173 R oth................ 159 c a r n io lic u m Schur ............. 168 cheiranthoides L............. 164 c o m a tu m A uct................. 160, 163 crepidifolium Rchb........ 156 c u s p id a tu m DC................ 182 C z e lz ia n u m Auct . . ' . . 173, 177 diffusum Ehrh. ................. 159 can escen s

652

F L O R A R .P .R .

E r y s im u m e la tu m Schur ............ . .: 163 * eru ca stru m Scop.....................475 9 e ry sim o id e s F ritsch ............ 168 9 e x a îta tu m Andrz..................... 168 * F u s s ia n u m Schur .............168 » helveticu m Auct. ...................163

» » o »

hieraciifolium Jusl................. 167 lan ceo la tu m Rchb................... 168 x mixtefurcatum Nyâr.. 181 o d o ra tu m Auct. 168, 170, 173 9 o fficin a le L. ........................ 119 * pannonicum Cr...................... 168 * p la n is iliq u u m Jka................. 437 9 P seu d o -o d o ra tu m Schur .. 168 » repandum Hojer ............ 155 * rh a eticu m Auct. ..................160 * saxosum Nyâr........................163 j> silve stre Auct............... 160, 163 * s tric tu m G. M. Sch............467 * transsilvanicum Schur .. 173 * x turdense Nyâr............... 178 9 W a h len b erg ii Simk................. 173 * Wittmannii Z aw .-----170, 173 Eschscholtzia Cham.............................. 61 » califomica Cham.................. 62* Euclidium R. Br. ............................... 204 9 syriacum (L.) R. Br.........204 R. Br........................ 355 Frankenia L........................................... 536 9 h irsu ta var. k is p id a Boiss. 537 9 hispida DC.............................. 537 9 pulverulenta L........................537 Frankeniaceae A. St. Hill. .............. 536 Fumana (Dun.) Spach ..................... 524 * procumbens (Dun.)Gr. et Godr..................................... 524 Fumaria L.............................................. 95 9 A n a to lic a Boiss.......................102 9 bu lbosa a. c a va L.....................90 9 9 p. in term ed ia L. 89 9 9 y. so lid a L.............. 86 * ca p n o id es L............... 92 9 ca va Mill................................ 90 9 d e n siflo ra DC........................ 99 9 fa b a cea Retz......................... 89 * H a lie r i Willd....................... 86 9 x Jankae Hausskn............. 102 9 Kralikii Jord...........................102 * in term e d ia Ehrh. . . . : ___ 89 9 M a rsc h a llia n a Pali.............. 91

F a rs e tia in ca n a

F u m a r ia 9 9

» 9

» » 9 9 9 9

9 9 9

L a g ..................... 9 9 Schur ............ 9 9 officinalis L............. .......... * 9 6 parviflora Lam........................ 109 p r e k e n s ilis Kit.......................; 99 p u m i l a H o s t ........................ 99 rostcllata Knaf ................ 9 9 Schleicheri Soyer-Will..........109 s o l i d a Ehrh.............................. 86 s p e c ta b ilis L ............................. 84 Thuretii Boiss.......................... 101 t r a n s s ilv a n ic a Schur . . . . . 99 Vaillantii Loisel. .................. 109 W ir ţg e n i Schur . . ...............101 m ic r a n th a

m u c r o n u la ta

Glaucium Adans..................................... 9 coraiculatum (L.) Curt.. . * flavum Cr. ....................... » le io c a r p u m Boiss.................. 9 lu te u m Scop........................... * p h o e n ic e u m Cr......... ............ 9 tr ic o lo r Bernh........................ H a c q u a r tia m a c r o p h y lla Dumort.

59 66 61 61 61 66 61

27 Helianthemum Adans.............................. 511 9 alpestre (Jacq.) DC.............521 9 canum (L.) Baumg........... .. 526 » C k a m a e c is tu s ssp. b a r b a tu m var. * k ir s u tu m (Thuill.) Gross......................................515 » F u m a n a Mill.............................524 » g ld b e llu m Schur ___ 521, 522 9 g r a n d if lo r u m Lam. et DC. 519 * hirsutum (Thuill.) M er... 515 9 h ir tu m Baumg.................. 515 ,521 9 ita lic u m A. v ir e s c e n s Ten. 521 9 m a c r a n th u m Schur ...............515 * m a r if o liu m B a u m g ............ 523 9 nummularium (L.) M ill... 513 9 o b sc u ru m * Pers................. 515, 519 9 o v a tu m (Viv.) Dun................. 515 9 p r o c u m b e n s Dun............ .. 524 9 r u p ic o lu m Schur ................ 515 j> rupifragum Kern.................... 523 9 salicifolium (L.) Mill......... 512 9 S c o p o lii Rouy et F o u c... 515 9 to m e n to s u m Spreng.................515 9 v in e a le Baumg......................... 521 9 v u lg a r e Gârtn....................... 513 Hesperis L ................................................ 183 . * a f r ic a n a L................................. 197

I N D E X A L F A B E T IC

Mill.................................196 Schur .............. 189 a l p i n a Schur ....................... 196 c a n d id a Kit........................... 195 p c a r p a tic a Zap. ..................... 189 » cladotricha Borb......................193 p g la b r a S c h u r ............................196 » in o d o r a Auct . . . . . 190,194,195 » K l a d n i i S c h u r ..................... 196 * le u c a n th a Schur ................ 189 * matronâlis L. . . ; ..............195 » moniliformis S c h u r ............ 196 & nivea Baumg.............................189 * oblongifoliâ Schur ..............186 * obtusa Mnch........................... 196 » p e n d u la Ten. . . . . .............. 196 » r u n c in a ta W. ct K..................193 * sibirica L. ............................. 194 » silvestris C r .------ . . . . 190, 194 » S te v e n ia n a Vel. .................. 193 p tristis L.................................... 185 & V e le n o v s k y i F ritsc h ............. 193 ir s c h fe ld ia e r u c a s tr u m Fritsch. ___ 475 * P o ll i c k i i Fritsch ................. 476 H o r n u n g i a p e tr a e a Rchb...................... 392 % p r o c u m b e n s H ay..................... 392 •Hutchinsia R . Br................................... 390 p a l p i n a Auct.............................. 390 * brevicaulis Hoppe ........... 390 » c a u lif e r a Schur ............... 390 it petraea (L.) R. Br. ____ 392 & procumbens (L.)Desv. . . 392 J J y m e n o lo b u s p r o c u m b e n s N utt............ 392 Hypecoum L............................. ; ............ 56 * procumbens L......................... 56 J l e s p e r i s a lb a

* » *

a lb îflo r a

Iberis L..................................................... 405 » amara L .....................................410 n u d ic a u lis L.- .................... 393 p pinnata Jusl.............................411 p saxatilis Torn...........................409 p semperflorens L .- ...................412 p sempervirens L........................412 * taurica DC.............................. 410 p umbcllata L. ..................... 411 Isatis L. .................................................. 141 % b a n a tic a Link .......... .......... 145 * p r a e c o x Kit. ........................ 145 * tinctoria L ...............................141 IKernera Medik........................................ 380

653

Kernera saxatilis (L.) Rchb'............ 380 K la d n ia Schur ................................... 183 * tr is tis S ch u r.......... ............ 185 Leontice L.............................................. 33 p odessana Fisch..................... 33 Lepidium L...............................................418 p campestre (L.)R. Br. .. 420 * cartilagineum(I. May.) Thell.................................. 425 p cra ssifo liu m W.et K. . . 426 p d id y m u m L........................... 435 p Draba L................................... 419 p graminifolium L..................... 429 * latifolium L. ....................... 426 » perfoliatum L....................... 422 p p e tra eu m L.............................. 392 p procu m ben s L..........................392 » ruderale L. . ........................430 » sativum L................................422 p sq u a m a tu m Forsk...................432 p s ty lo s u m Pers.......... ............ 219 » virginicum L...........................431 L ep to ca rp ea L o e se lii DC. ................... 120 Lunaria L.......................... 308 » annua L................................ 308 » b ien n is Mnch. . ; .............. 308 p p a c k y r r k iz a Borb...................309 p rediviva L............................ 310 M a c le y a Rchb. 63 Macleaya R. Br............ ........................ 63 » cordata (Willd.) R. Br........ 63 Mahonia Nutt........................................ 32 p Aquifolium (Pursh) Nutt.. 32 Malcolmia R. Br................................... 197 * africana (L.) R. Br............ 197 Matthiola R. Br.......................................199 p a n n u a S w eet....................... 199 p incana (L.) R. Br................ 199 M cn io cu s lin ifo liu s DC................. 323 M ocn ah ia p o d o lic a Bess........................ 357 Moricandia DC............................ 436 p arvensis (L.) DC.. ............. 436 Myagrum L................................: ..........138 p A ly s s u m Mill..........................383 » irregulare A sso ................... 491 » p a n ic u la tu m L.......................386 » peren n e L............................. 482 » perfoliatum L............... 136 p p ro stra tu m Bergeret -------245

654

F L O R A R .P .R .

M ya g ru m

» 9

ru gosu m L............................. 485 sa tie u m L................................ 384 sa x a tile L.............................. 380

Myricaria Desv............................... 532 » germanica (L.) Desv...........535 Nasturtium R. Br................................. 254 9 an ceps Heuff........................... 245 9 a rm o ra cio id es Tsch............ 235 9 A sch erso n ia n u m Jka...........235 » a sty lo n Rchb........................... 238 9 a u stria eu m 0 .......................... 22.6 » b arbaraeoides Tsch................. 237 » d a c ic u m Grec. ................... 246 F ila r s z k y a n u m Prod...........249 » officinale R. Br......................254 * p a lu stre DC.............................224 9 p e rfo lia tu m Bess..................... 422 9 p ro life r u m Heuff.................... 226 » p s e u d o r ip a r ia Simk............. 246 9 p y r e n a ic u m R. Br................. 219 » riv u la re Rchb..........................2?4 » silve stre y . K e rn e ri Grec... 223 * terrestre Tsch.......................... 236 Nelumbium Juss................................... 37 9 sp e e io su m Willd................... 37 Nelumbo Adans.................................. 37 * nucifcra Gaertn................... 37 Neslia Desv..............! ............................ 386 » paniculati (L.) Desv......... 386 N occa ea b revica u li$ \ Rchb....................’ 390 * N o r ta ju n cea Schur» ........................... 130 9 s tr ic tis s im a Schur ........... 129 Nuphar Sm. 38 9 luteum (L.) Sm................... 38 » m in u s Durn........................... 39 » sericeu m Lang....................... 39 * ten ella Rchb......................... 39 Nyinphaea L.......................................... 40 9 alba L. ............................... 43 9 candida J. P r e sl................ 47 » Lotus L . / ............................ 40 » Iuţea L................................... 38 Nymphaeaceae DC................................ 34 O d o n ta rrk en a a lp e s tr is Schur .......... » to rtu o sa Schur ................

352 352

Papaveraceae B. Juss.......................... Papaver L . ........................................... 9 a g riva g u m Jord....................

54 64 76

Papaver Argemone L.......................... 68 » a r v e n s e Borkh....................... 69 9 c o U in u m Bogenh.................... 78 9 c r u c ia tu m Jord. 76 9 D o d o n a e i Timb. 75 » dubium L ............................... 77 9 e r r a tic u m Jord....................... 77 * g ld b r a tu m Coss. et Germ. 69 » hungaricum Borb................. 79 9 hybridum L ........................... 69 » in te r m e d iu m Auct..........64, 75 » la e v ig a tu m M. B .................... 78 * o f fic in a le Auct. 80 » orientale L............................. 79 9 pyrenaicum (L.) A. Kern. 67 d Rhoeas L................................ 70 9 r u m e lic u m V el....................... 74 » somniferum L ....................... 80 » s ir ig o s u m Schur ................ 73 )> t r i f i d u m O. Ktze.................. 74 P a rieta les................................................... 511 Passifloraceae Lindl.................................. 626 Passiflora L........................................... 626 » caerulea L.............................. 629 9 incarnata L ............................ 629 Peltaria Jacq.............................................. 314 » alliacea Jacq.............................314 Petrocallis R. Br....................................... 376 9 pyrenaica (L.) R. Br. . . 376 P s ilo n e m a c a ly c in u m Schur ............. 344 P te r o n e u r u m g r a e c u m DC........................274 » R o c h e lia n u m Rchb..................275 Ranales

.................................................. 21 Baumg............495 Raphanus L........... ................................... 492 » Landra M oretti....................... 496 » 9 Schur .................... 495 9 n ig e r Mill................................... 500 9 Raphânistrum L......................495 9 sativus L....................................499 9 te n e llu s Pali...............................203 Rapistrum Cr..............................................484 9 c o s to tu m S ch u r.........................482 9 E r u c a g o Landoz ................... 482 9 g la b r u m Host ..................... 486 » perenne (L.) AII.......................482 9 rugosum (L.) AII.................. 485 Resedaceae DC........................................... 501 Reseda L.................................................... 501 9 alba L. ................ 508 R a p k a n i s t r u m s e g e tu m

IN D E X

Ten................................... 504 inodora Rchb............................ 508 * Iuţea L ................................... 503 9 Luteola L................................... 502 » m e d ite r r a n e a Bess.................... 508 9 odorata L...................................507 * Phyteum a L ............................ 507 9 s u f f r u tic u lo s a L ........................ 508 R h o d a x c a n u s Fuss ............................ 520 * o e la n d ic u s Fuss ............... 521 * v in e a lis Fuss .................... 521 Rhoeadales . . . ; ..................................... 54 R o r e lla lo n g ifo lia GilLb..................... . . 552 9 r o tu n d if o lia AII.........................551 Rorippa Scop..............................................215 9 amphibia (L.) Bess..............230 9 a n c e p s Borb.............................. 245 9 x armoracioides (Tsch.) Fuss ................................. 235 9 austriaca (Gr.) Bess.............226 9 a u s tr ia c o - s ilv e s tr is Neilr. . . 236 9 x barbaraeoides (Tsch.) Cel.......................... .............237 9 B o r b d s i i Menvh........................246 9 b r a c h y c a r p a H ay..................... 223 9 x complicata Nyâr. et P ro cL ................................. 242 9 x danubialis Borb.............. 249 9 x Filarszkyana (Prod.) Jâv......................................... 249 9 x Haynaldiana Borb. . . 245 * X hungarica Borb...............246 9 islandica Borb...........................224 * Kerneri Menyh....................... 223 9 x kullodensis Prod............ 249 9 x laeta Nyâr. e t P rod.. . 237 9 M o r is o n i B e c k ..................... 235 9 N e i l r e i c h ii Beck ................. 236 9 x neogradensis Borb. . . 241 9 p a l u s t r i s (Leyss.)B ess.. . 224 9 x permixta Borb...................249 9 prolifera (Heuff.)N e ilr ... 226 9 x prostrata (Berg.) Sch. et Th......................................... 245 * pvrenaica (L.) Rchb.......... 219 9 r i p a r i a Schur ..................... 233 9 r i v u l a r i s Rchb.......................... 234 9 silvestris (L.) B e s s ............. 234 * X stenophylla Borb...........242 9 s u b g lo b o s a Borb........................245 9 te r r e s tr is Fuss ........................236 R e s e d a g r a c ilis 9

A L F A B E T IC

655

x Rorippa Turczaninowi Czern.........250 9 9 Simk.......... 236 9 u lig in o sa Simk.................... 238 Nym................................ 357 Schivereckia Andrz................................. 357 Schivereckia podolica (Bess.) Andrz. 357 » ro m a n ica Proc.-Procop. . . 357 S ch ip erek ia Rchb................................... 357 S en eb iera C oron opu s Poir. .'.............432 9 d id y m a Pers. . . . : ................. 435 * p in n a tif id a DC. . , ............ 435 Sinapis L................................................... 467 * alba 1^................................... 471 9 arvensis L.................................467 9 c a m p e stris S c h u r ................... 467 9 dissecta Lag............................. 472 * eru coides L..............................441 9 e x o tic a Hort............................. 474 9 fu n cea L....................................456 9 n a s tu rtiifo lia Poir...................475 9 n ig ra L................................... 452 9 o rie n ta lis L............................... 468 9 p y r e n a ic a L..............................123 9 S ch k u k ria n a Rchb.................. 471 S ip h is ia glab ra Rafin........................... 27 9 tom en iosa Raf........................ 28 Sisymbrium L.......................................... 117 9 A llia r ia Scop...........................133 9 altissimum L........................... 128 » a m p h ib iu m L........................... 230 9 a n cep s Whlbg.......................... 24j> 9 aren osu m L............................ 287 9 austriacum Jacq..................... 123 9 C olu m n ae Jacq.................. 124 9 g a llic u m Willd.........................476 9 Irio L........................................ 124 9 isla n d icu m Oed........................224 9 fu n ceu m M. B...................... 130 9 Loeselii Jusl............................ 120 9 m acrolom a Pomel ............ 127 9 m u ra le L................................ 446 9 N a s iu r tiu m Baumg................ 254 » o b iu san gu lu m Hali..................475 9 officinale (L.) Scop.............119 9 orientale Tom...................... 124 » p a lu str e Poli............................224 9 p a n n o n ic u m Jacq................... 128 9 polymorphum (Murr.) Roth 130 9 P seu d o -C o lu m n a e Schur .. 127 * P se u d o -L o eselii Schur .. 123 S ch ievereckia

■656

F L O R A R .P .R .

L.......... .. 219 Cr......................... 128 Sophia L.....................................118 strictissimum L........................ 129 s y lo e s tr e L..................................234 te n u if o liu m J u s l . ................. 442 o im in e u m L............................. 445 S o r i a s y r i a c a D esv.................................... 204 S te n o p h r a g m a Cel....................................... 134 fr T h a lia n u m Cel............ . ......137 Syrenia Andrz............................................ 181 * a n g u s tif o lia Rchb................... 182 fr cana (Pili. et Mitterp.) Neilr....................................... 182 fr cuspidata (M. B.)R c h b ... 182 S is y m b r iu m p y r e n a ic u m

fr fr » fr fr »

S in a p is tr u m

Tamaricaceae

Lindl.................................527 T a m a r is c in e a c D esv............................... 527 Tamarix L ....................................................528 fr c a s p ic a Hort.............................. 532 » c k in e n s is S. et Z..................... 532 fr gallica L.................................. 529 fr fr A uct............................ 530 fr g e r m a n ic a L...............................535 fr ‘ h i s p i d a a e s tiv a lis Hort. . . 530 fr j u n i p e r i n a Bge.............. .. 532 fr o d e s s a n a Hort...........................£30 fr P a l l a s i i A uct.............................530 fr p a n ic u la ta Stev........................ 530 » p e n ta n d r a Auct.........................530 & ramosissima Ldb..................... 530 * tetrandra P ali.................. :. 529 Teesdalia R. Br........................................ 393 fr nudicaulis (L.) R. Br........... 393 Thlaspi L......................................................394 fr a f fin e A uct................ ..------- 408 fr alliaceum L ............................ 395 fr a lp e s tr e A uct............... 399, 400 fr a lp in u m Auct............................400 » arvense L................................... 396 » b a n a tic u m Uechtr.................... 400 » B u r s a - p a s to r is L.................. 387 fr c a tn p e s tr e L................................420 » c a r tila g in e u m I. May........... 425 » c o c h le a r ifo r m e Auct.............. 400» dacicum Heuff....................... 399 * e x o tic a Pers..............................389 fr J a n k a e Borb..............................400 » K o r o n g ie n s e Czetz ............ 400 fr Kovâtsii Heuff......................... 400 & lo n g ir a c e m o s u m Schur . . 400

A u c t ........... 394, 403 fr perfoliatum L. ............394 fr p o ly m o r p k u m Gilib................389 » p ra e c o x Auct................. 394, 403 fr ro tu n d ifo liu m Auct................ 399 » s a x a tile L. ..........................j 434 fr S c h r a n k ii Gmel....................*J ţp fr trojagerise Auct............ 399, jjQ Turritis L.................................................. 29B » a lp in a Baumg.........................304 » glabra L...................................293 fr h i r s u t a L..................................303 fr n em oren sis Wolf .................. 304 » s a g itta ta Bertol....................... 305

■Thlaspi m o n ta n u m

V e la ru m o fficin a le S ch ur..................... 119 V e sic a r ia Lam.......................................... 317 » graeca Reut. . ..................... 317

Victoria Lindl........................................ 47 fr cruziana d’Orbigny........... 48 fr regia Lindl............................ 48 Viola L.......................................................553 fr adulterina Godr.................... 619 fr a g restis Jord............................617 » alba Bess.......... ...................... 568 » a lp e s tr is Auct.......................... 610 fr alpina Jacq............................. 603 fr. altaica Ker-Gawl....................604 » ambigua W. et K..................575 » fr Salzer .............. 601 fr a re n a ria DC. ................... 596 » arvensis Murr..........................612 fr a u stria ca Kern........................567 b a d en sis Wiesb.......................619 fr x balolensis G. Grinţ. .. 622 » b a n a tica Kit............................ 615 fr b a silen sis W. Beckr............ 619 » bicolor Baumg...................... 612 » Bielziana Schur ............... 609 fr » Gây. . : ............... 612 » biflora L................................ 602 fr x bihariensis Simk.............620 fr x borussica (Borb.) W. Beckr................................. 624 » calcarata L........................... 604 fr c a m p e stris M. B.................. 575 fr canina L....................... 584, 590 fr collina Bess............................. 576 fr cornuta L................... 604 fr C retica Boiss. et Heldr. . . 572 fr c y a n e a Auct............................ 567

IN D E X A L F A B E T IC

Viola dacica Borb........................... 605 » d a n u b ia lis Borb...................... 589 » declinata W. et K.............. 605 » D e h n h a rd tii Ten..................... 572 » d ig en ea • Rouy et Fouc. .. 624 » X Dioszegiana Borb......... 623 » X Duffortii Fouill............. 624 » d u m eto ru m Jord.......................560 *> elatior F r ie s ......................... 579 » epipsila Ldb............................. 598 » ericeto ru m Schrad....................584 » g racilescen s Jord.................. 616 » g ra n d iflo ra Hort.................. 625 » g y m n o ca rp a Jka.................. 576 * hirta L.................................. 572 » h irta efo rm is Wiesb.................. 621 » k o rten sis Auct....................... 625 » hymettia Boiss. et Heldr. 618 » Ias$ien $i$ Răvăruţ ............ 590 » ignobilis Rupr....................... 563 » x interjecta Borb............. 622 » x intermedia Rchb.......... 623 9 in te r sita Beck .................... 624 •> Jooi Jka................................. 601 » Jordani Hanry ................. 589 » x kaîksburgensis W iesb... 622 9 K e rn e ri Wiesb..........................620 » Kitaibeliana Roem. ct Schult............................... 617 x Kotschyana W. Beckr. 625 » lactea Auct.................... 580, 583 » lila c in a Rossm......................... 560 * liv id a Kit ........................... 595 » lo n g ico rn is Borb...................... 624 )> Iuţea L andoz........................ 611 » luteola (Schur) Gây............611 9 m acroceras Bge. ssp. Jooi K upff................................ 601 i> m a cro stip u la ta Scliur --------583 9 X merkensteincnsis Wiesb. 623 o m ir a Zap................................ 568 i> mirabilis L............................... 596 t> x mixta Kern...................... 624 * x m o n o sto ren sis Nyâr. 620 » montana L. ................. 586 9 » Borb.................... 580 » x multicaulis Jord............. 618 » neglecta M. B........................... 592 » x neglecta Schm................... 624 » x neoburgensis Erdm. .. 623 9 odorata L............................... 558

65 V

Murr .................... 620 palustris L.......................................597 » p a r v u l a Ten.....................................618 » x Paxiana Deg. et Zsâk. . . 624 » x permixta Jord...........................620 9 p e r s ic if o lia A uct................... 579, 580 9 P e t e r f i i Nyâr.................................. 621 9 p in g u ic u la Borb.............................623 » p lu r i c a u l i s Borb..............................618 9 p o ly c k r o m a Kern........................... 609 » p o n tic a W. Beckr....................... 567 9 p r a te n s is Mert. et Koch . . . : 583 » p r io n a n tk a Jka............................ 601 » p r o l i x a W. Beckr....................... 605 » p r o v in c ia lis Burnat ............... 589 9 p s e u d o lu te a A uct........... .... 610, 611 » p s e u d o s e p in c o la W. Beckr. .. 621 9 p u lc k e lla Gay..................................616 9 pumila C h a ix ............................. 583 9 x revoluta Heuff....................... 621 9 Riviniana Rchb.................... 591, 592 9 R o n n ig e r i W. Beckr................. 622 9 r o x o la n ic a Auct..............................568 » rupestris Schm...............................595 9 x Sardagnae W. Beckr........... 621 9 s a r m e n to s a M. B ............................ 558 9 saxatilis Schm............................. 611 9 s c a n d ic a Fries ........................ 598 » S c h u ltz ii Bill....................................589 9 s c ia p h ila Schur ......................... 601 » x Skofitziana Wiesb................... 623 9 s c o to p k y lla Jord..............................568 9 s e g e ta lis Auct.......................... 612, 616 9 s e p in c o la Auct................... 563, 567 9 s ic u la Schur ......................... 609 9 Sieheana W. Beckr....................... 592 » s i lv a tic a Fries ............................ 590 9 silvestris Lam................................. 590 9 stagnina K it............................ 580 * s tr ic ta Auct......................................580 9 suavis M. B ........................ 563, 567 9 s u b c o llin a Borb........................... 622 9 su b p u b e s c e n s Borb...................... 623 9 s u d e tic a Schur............................. 611 j> s u lf u r e a C a rio t......................... 560 9 tr a n s s ilv a n ic a S c h u r ................. 601 9 tricolor L..........................................606 9 uliginosa Bess..................................597 9 V a n d a s ii Vel....................................589 9 x vindobonensis Wiesb............ 621 9 v ir e s c e n s Jord..................... 568

V io la o e n ip o n ta n a 9

ÎTLORA fc.t.fc.

658

W. Beckr. x Weinharti W . Beckr.............. W ie d e m a n n i Boiss. ............... x Wiesbaurii Sabr...................... x Wittrockiana Gams ............

V io la v o r a r lb e r g e n s is

* » » »

619 62?» 558 620 625

V io la Z o y s i i

A uct....................

611

Violaceac DC........................................... 553 V o g e lia

»

Medik.............................................386 p a n ic u la ta

Hornem.......................386

CONŢI N IT U L ŞI COLABORATORII VOLUMULUI III Prefaţă ..................................................................................................................... Redacţia Fam. Aristolochiaceae....................................................................................... A. Nyârâdy Fam. Berberidaceae....................................................................................... - Al. Beldie Fam. Nvmphaeaceae, Ceratophyllaccae............................................................. E. Ţopa Fam. Papaveraceae ....................................................................................... A. Nyârâdy Fam. Cruciferae .................................................................................................B l- Nyârâdy Fam. Resedaceac I. Şerbănescu Fam C istaceae........................................................................................................ M. Răvăruţ Fam. Tamaricaceae C. Zahariadi Fain. Frankeniaceae ........................................................................................... Al. Buia Fam. Elatinaceae, Droseraceae...............................................................................E. Ţopa Fam. Yiolaeeae........................................ G. Grinţescu, M. Guşuleac, E. 1. Nyârâdy Fam. Begoniaceae, Passifloraceae.............................................................. 1. Grinţescu Addenda diagnoses plantarum novarum in tomo III Florae R .P.R. comm em oratarum ..................................................... M. Guşuleac,

C.

Vâczy

Executarea desenelor: Planşele: 1, 6, 11, 12, 21, 32, 48, 49, 5 1 - 5 4 , 65, 66, 75, 78, 80, 83—85, 9 2............................................................................ A. Macskâsy Planşele: 2, 4, 5, 7, 13, 1 5 - 1 8 , 28, 30, 31, 37, 42, 4 4 - 4 7 , 5 6 - 6 3 , 67, 68, 7 2 - 7 4 , 76, 77, 81, 82, 87, 88, 91, 93—98, 101—104 ........................................................................... E. Lazânyi Planşele: 3, 8 - 1 0 , 19, 20, 24, 2 5 - 2 7 , 29, 3 4 - 3 6 , 38, 3 9 - 4 1 , 6 9 - 7 1 , 89, 9 0 .................................................................. A. Dâzsa Planşa: 14 ........................................................................................................ I. Pâlffy Planşele: 22, 33, 43, 50, 64, 79, 86 ..........................................................M. Vâczy Planşele: 23, 99, 100 ................. .................................................................. :M. Kirâly

ADĂUGIRI

ŞI

ÎNDREPTĂRI

LA VOL. / / AL FLOREI R. P. R.

La speciile indicate mai jos, la « Răsp. în ţară », se vor adăuga o serie de localităţi, după cum urmează: Cerastium ano iuuium (pag. 42): Reg. Ia şi : Ungheni, Y. Bahluiului, Valea Lupului) Cristeşti, Gucuteni, Vlădeni, Tomeşti, Iazul Beldiman (r. Iaşi); Podu Iloaiei (r. Tg. Frumos). Arenaria rigida (pag. 96): Reg. Galaţi: Dl. Vria la N de Vlădeşti (r. Bujoru). Spcrgularia salina (pag. 10S): Reg. Bîrlad: Jigălia pe V. Elanului (r. Murgeni). Reg. Bacău: Tg. Ocna, Băile Slănic, CaTaclau pe Dl. Slatina (r. Tg. Ocna); Oglinzi (r. Tg. Neamţ). Reg. Ia şi : Cristeşti, Mîrzeşti, Aroneanu, Dorobanţu, Cîrlig, Vînători, Roşiori, Tacobeni (r. Iaşi). Reg. Suceava: Răuseni (r. Suceava). Spergularin marginala (pag. 109): Reg. Iaşi: Cristeşti, Aroneanu, Dorobanţu, Mîrzeşti, Focuri, Fîntinclc, Leţcani pe V. Bahluiului (r. Iaşi). Tunica prolifera (pag. 212): Reg. Galaţi: Galaţi, Bărboşi; Hanu Conache (r. Lieşti). Reg. Iaşi: Ruseni, Ezăreni (r. Iaşi). Lyelmis Coronarii» (pag. 129): Reg. Hunedoara: Sebeş la Păd. Groapa. Reg. Bîrlad: Bîrlad la Păd. Cringu; Tecuci, Puţeni; Pechea (r. Galaţi). Reg. Iaşi: Uricani, Coada Stîncii, Dl. Repedea (r. Iaşi). Reg. Galaţi: Pechea (r. Galaţi). Dianthus pseudarmeria (pag. 224): Reg. Galaţi: Hanu Conache (r. Lieşti). DiaitUms giganteiformis (pag. 242): Reg. Galaţi: intre şoseaua Diecheni-Câlmăţui şi Hanu Conachi (r. Lieşti). Dianthus eapitatus (pag. 258): între Iveşti (Reg. Galaţi, r. Lieşti) şi Torceşti (Reg. Bîrlad, r. Tecuci). Reg. Iaşi,: Popricani, Ezăreni, Focuri, Belceşti, Vînători, Spinoasa, Mădîrjao (r. Iaşi). D. spieulifolitis (pag. 264): Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. D. guttatus (pag. 273): Reg. Galaţi: Galaţi; Blăjerii de Sus (r. Lieşti). Reg.Birlad: Tecuci; Bîrlad la Păd. Crîngu. Reg. Suceava: Dorohoi. D. pallens (pag. 279): Reg. Galaţi: Hanu Conache (r. Lieşti). D. leptopetalus (pag. 279): Reg. Galaţi: între Măstăcani şi Oancea (r, Bujoru). E phorbia Peplis (pag. 305): Reg. Galaţi: Hanu Conache.

E. villosa (pag. 309): Reg. Bacău: Piatra Neamţ pe Dl. Balaurului. Reg. Iaşi: Horleşti, Ungheni, Bîmova, Ciurea, Iaşi. E. valdevillosocarpa (pag. 313): Reg. Iaşi: Belceşti pe Dl, Ciomag (r. Ilîrlău); Hlincea, Bîrnova, Dl, Repedea (r. Iaşi).

662

FLORA R.P.R .

E. palustris (pag. 313): R eg. B îr la d ; Bîrlad. R eg. l a ş i : Ciurea, Cristeşti, Beldiman, Costuleni (r. Iaşi). E. polyehTOma (pag. 314): R eg. B îr la d : Adjud. R eg . l a ş i : Voineşti, Stavnic. R eg. S u c e a v a : Rediu în Păd. Hidra (r. Truşeşti); Păd. Brăteni (r. Botoşani). E. angulata (pag. 317): Reg. B a c ă u : Pipirig, Mrea Neamţu, Vînători-Neamţ (r. Tg. Neamţ). E. earnioliea (pag. 321): R eg. B a c ă u : Băile Slănic. E. lneida (pag. 333): R eg. B îr la d : Bîrlad. R eg. l a ş i : Iaşi la Nicolina, Ciurea, Beldiman, Cucuteni, Bălteni, Bîrnova, Ungheni, Costuleni, Cristeşti. R eg. S u c e a v a : Siminicea (r. Suceava). E. Seguieriana (pag. 342): R eg. B a c ă u : Tg. Neamţ, Grumăzeşti, Vînători-Neamţ. Lunca, Condreni, Blehea, Timişeşti. R e g . B îr la d : Bîrlad, Zorleni, Banca. B eg. I a ş i: Iaşi, Bîrnova, Aroneanu, Cristeşti; Ruginoasa (r. Paşcani). R eg. S u c e a v a : Mălini (r. Fălticeni). E. stepposa (pag. 346): R eg. B îr la d : Adjud; Bîrlad, Banca, Zorleni; V. Elanuhij (r. Murgeni). R eg. B a c ă u : Tg. Neamţ, Condreni. Vînători-Neamţ, Grumăzeşti (r. Tg, Neamţ). R eg. I a ş i : Cristeşti, Ruginoasa (r. Paşcani); Tomeşti, Goruni, Cristeşti, Beldiman. Costuleni, Aroneanu, Coada Stîncii, Mînzăteşti (r. Iaşi); Bohotin (r. Codăeşti). E. agraria (pag. 351): R eg. B îr la d : Bîrlad; Şuletea (r. Murgeni). R eg. B a c ă u : Izvoare (r. Piatra Neamţ). R eg. I a ş i : Iaşi, Niţclea, Cîrlig, Aroneanu, Mînzăteşti, Valea Ursului, Ţigăneşti, Slînca-Ştefăneşti, Chişcăreni, Hermeziu, Breazu (r. Iaşi); Scheia (r. Negreşti). var. puberula : R eg. l a ş i : Stînca (r. Iaşi). var. arenaria : R eg. I a ş i : Iaşi la Socola, Cucuteni pe V. Bahluiului, Vl&diceni (r. Iaşi). var. l&tifolia : R eg. I a ş i : Mîrzeşti (r. Iaşi), var. cuboea : R eg. I a ş i: (Bîrnova (r. Iaşi). La pag. 179, rîndul 22 (la var. Flormuzakii Guşul.): în loc de nomen novus, se va citi nomen novum. La pag. 343, la Variabilitatea speciei Euphorbia Seguieriana, se va adăuga: I. glareosiformis Todor in An. Fac. Agron. Cluj, XI (1947) 187. — Formă inter­ mediară între E . S e g u ie ria n a şi E . glareosa, în ce priveşte mărimea bracteilor, ciatiilor şi lăţimea frunzelor (4 —7 mm). - R eg. B îr la d : Tecuci, pe albia majoră a Şiretului spre abrupt.

La pag. 492, la explicaţia Planşei 81: în loc de 3. A , Simonhaianum Schur, se va citi 3. A. Hosteanum Schur.

D a t l a c u le s 11 . l i . 1954. D u n d e t i p a r 09.0$. 1955. T i r a j 3500. S î r t i e v e lin ă s a tin a tă 80 g . m . F o r m a t 10f7O x 100. C o li e d ito r ia le 3 9 ,7 . C o li d e t i p a r 41x!v 104 P la n ş e ti p ă r i te la ti p o . C o m a n d a 040. A . 62î l . P e n tr u b ib lio te c ile m i c i z n d ic ile d e c la s if ic a r e : 581 .9 ( R ) . P e n tt'u b ib lio te c ile m a r i, in d ic ile d e c la s ific a r e : 581.9 (4 9 8 ) (0 2 1 ) = 59.

Tiparul executat la întreprinderea Poligrafică, nr. 4. Călea Şerhan Vodă nr. 433 —135. Bucureşti, R. P. K.

A C A D E M IA R E IP U B L IC A E P O P U L A R IS R O M A N IC A E

FLORA REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE REDACTORE PRINCIPALI:

A cad . TRAIAN SĂVULESCU

IV C O L L A B O R A T O R E S

AL. B E L D I E ,

AL .

BUIA,

T O M I

IV:

M. G U Ş U L E A C ,

A c a d . E. I. NYARADY, A cad . I. PRODAN, M. RĂVĂRUŢ

EDITIO

ACADEM IAE

REIPUBLICAE

1 9 5 6

POPULARIS

ROMANICAE

A C A D E M IA

R E P U B L IC II

PO PULARE

R O M ÎN E

FLORA R E P U B L IC II

PO PULARE

R O M ÎN E

REDACTOR PRINCIPAL:

A cad . TRAIAN SĂVULESCU

IV C O L A B O R A T O R II

VOLUM ULUI

IV :

AL . B E L D I E , AL . B U I A , M. G U Ş U L E A C A c a d . E. 1. NYARADY, A c a d . I. PRODAN, M. RĂVĂRUŢ

EDITURA

A C A D EM IEI

REPTTBLICII

1 9 5 6

POPULARE

ROMlNB

F LORA

R E P U B L I C I I

P O P U L A R E

R OMÎ N E

REDACTOR PRI NCIPAL: A cademician TR. S Ă V U L E S C U COLECTIVUL DE REDACŢIE : Academician E. I. NYÂRÂDY (Responsabil); L. ALEXANDRESCU, M. GUŞULEAC (limbă şi nomenclatură); AL. BELDIE (redacţia tehnică şi corecturi).

PREFAŢĂ In volumul de faţă prezentăm 7 familii, cuprinzînd 37 genuri cu specii spontane şi 17 genuri cu specii cultivate, însumînd un total de 293 specii spontane şi 90 specii cultivate, cu numeroase varietăţi şi forme. Cea mai însemnata familie dintre cele tratate în acest volum este familia Rosaceelor, cu numeroase specii, dintre care multe prezintă o deosebită importanţă pentru industria şi economia tării, pentru medicină, horticultură, precum şi pentru transformarea naturii. Din această familie fac parte speciile de pomi fructiferi, cultivate încă din timpuri străvechi şi din care, cu timpul, s-au creat numeroase soiuri de cultură. Astăzi, mărirea numărului acestora şi ameliorarea lor prin procedeele miciuriniste, ne deschid largi perspective. Cu o deosebită grijă au fost prelucrate speciile cultivate din subfamiliile Pomoidee şi Prunoidee, stabilindu-se nomenclatura romînească a soiurilor de cultură. în acest sens, prelucrarea s-a făcut în strînsă colaborare cu Institutele de Pomologie din Bucureşti şi Cluj. Este cunoscut că în lucrările floristice mai recente, speciile din subfamilia Pomoideelor sînt reunite într-un singur gen, Prunus. Pomologii, însă, atribuie acestor specii mai multă independenţă, deosebind astfel mai multe genuri (prun, piersic, cais, cireş, migdal, mălin), interpretare folosită de altfel şi în trecut de mai mulţi sistematicieni. Aceasta ne-a determinat să despărţim genul Primus în mai multe genuri ca: Prunus (prun), Cerasus (cireş, vişin), Amygdalus (migdal), Armeniaca (cais), Persica (piersic) şi Padus (mălin). Genul Rubus (murele şi zmeura), atît de important din punctul de vedere al produselor alimentare şi medicinale ce oferă şi cu largi perspective de ameliorări, a fost prelucrat pentru prima oară la noi în mod sistematic şi pe baza recoltării de material de pe întreg cuprinsul ţării. Ne-am bucurat la aceste recoltări de un însemnat sprijin din partea Direcţiilor regionale silvice şi ocoalelor silvice din ţară. Din cercetările întreprinse, rezultă că flora rugilor (Rubus) de la noi este în deosebi de bogată şi variată. Acest

6

FLORA R.P.R.

gen, cu numeroasele lui unităţi noi, a contribuit mult la extensiunea volumului. Pentru genul Roşa (măceşi şi trandafiri) dispunem de o foarte bogată literatură botanică, ceea ce a permis ca speciile să fie prelucrate cu întreg cercul lor de afinitate, aducîndu-se noi preciziuni în ce priveşte cunoaşterea variabilităţii lor. între celelalte familii tratate aci găsim de asemeni multe plante folo­ sitoare, cu fructe comestibile (Ribes), medicinale (Hypericum) sau de impor­ tanţă horticolă (SempcrvLvum, Elaeagnus, Philadelpkus, etc.). Apoi, unele din acestea sînt endemisme ale ţării noastre. Pentru datele cu privire la importanţa medicinală a plantelor tratate, am avut concursul preţios al Institutelor Medico-Farmaceutice din Cluj şi Tîrgu Mureş. Deascmeni, la redactarea observaţiilor asupra importanţei şi utilizării forestiere ale plantelor lemnoase, ne-am bucurat de colaborarea Laboratorului de Dendrologie din Institutul de Cercetări Silvice. REDACŢIA

ENUMERAREA SISTEMATICĂ A SPECIILOR Ord. G U T T I F E R Â I j E S Fam. 44. Hyperlcuceae Lindl. Genul 203. H ypericu m L. humifusum L. acutum Mnch. perforatum L. maculatura ...................... 61cgans Steph.................... hirsutum L. montanum L..................... Rochelii Gris. et Schenk rumelicum Boiss.............. transsilvânicum Cel......... umbellâtum Kern............. alpigSnum Kit. calycinum L...................... Androsaâmum L.............. carinthiacum Frohl. Laschii Frohl....................

Pag.

25 25 26 80 88 34 37 37

88 41

U 42 45 46 46 46

Ord. R O Ş A L E S Fam. 45. Crassulăceac DC. Genul 204. Sedum L. roseum (L.) Scop. . . . maximum (L.) Hoffm. purpureum (L.) Schult. Fabâria K och ................ spurium M. B. hybridum L..................... dasyphyllum L. album L........................... alpestre Vili..................... Hillebrandii Fenzl . . . acre L...............................

49 53 54 57 58

58 61 61 62

02 63

FLORA R.P.R .

Pag. sexangulâre L................ rupestre L....................... ochroleucum Chaix........ Cepa6a L......................... atr&tum L........................ caespitosum (Cay.) DC. rubens L........................ hispânicum L. villosum L...................... ânnuum L........................

64 65 66 66 69 69 70 71 72 72

Genul 205. Scm pervivum L. ruthănicum (Koch) Schn................................... montanum L........................................................... tectorum L.............................................................. Schlehani Schott ................................................ II euffelii S ch o tt.................................................... soboliferum Sims ................................................ banâticum Doink. '.............................................. Degeniânum Domk............................................... brunneifolium (Praeg.)Domk............................... Michaelis Borsi Domk..........................................

74 77 78 79 80 81 82 82 82 85

Fam. 46. Saxlfragâceac DC. Genul — A stilbe Hamilt. japonica (C. Morr. et Decne) A. Gray ........

86

Genul — Bcrgcnia Mnch. crassifolia (L.) F ritsc h ........................................

87

Genul 206. S axifraga L. Hirculus L............................................................... cvmbalâria L.......................................................... tridactylites L....................................................... adscendens L............................................................ cernua L........ .......................................................... carpâthica Rchb................................................... bulbifera L.............................................................. androsâcca L.......................................................... moschâta Wulf....................................................... cymosa W. et K. aizoides L................................................................ oppositifdlia L........................................................ retuşa Gouan .................................................... bryoides L............................................................... aizoon J acq............................................................ demissa Sch. et Ky.............................................. stellâris! L................................................................ hieraciifolia W. et K...........................................

90

93 94 95 97 97 98 101 102 104 105 106 109 1.10

111

115 119 120

ENUM ERAREA SISTEMATICĂ

9

Pag.

894. S. S. S. S. S. — S. X S.

cuneifolia L.......................................................................................................... Rocheliana Sternb.............................................................................................. luteo-viridis Sch. et Ky................................................................................... rotundifolia L...................................................................................................... heucherifolia Gris. et Sch. sarmentosa L...................................................................................................... Paxii Engl. et Irmsch.......................................................................................

120 122 123 125 126 127 127

Genul 207. ChrysospUnium L. Ch. alternifolium L................................................................................................. 900. Gh. oppositifolium L.

128 131

Genul 208. Parnâssia L. P.

palustris L..........................................................................................................

132

Genul — Philadelphus L. — Ph. coronarius L..................................................................................................... — Ph. latifolius Schrad.............................................................................................. — Ph. inodorus L.........................................................................................................

134 134 134

Genul — Deutzia Thunb. — D.

crenata Sieb. et Zucc. Genul

— II.

opuloides (Lam.) G. Koch .......................................................................... y'

R. R. R. R. R. R. — R. — R.

135 Hydrangâa L. 135

Genul 209. Ribes L.

GrossulAria L..................................................................................................... rubrum L........................................................................................................... hcteromorphum Ţopa petraâum Wulf................................................................................................ alpinum L. nigrum L........................................................................................................... sanguineum P u r sh ......................................................................................... âureum Pursh

139 141 142 142 146 146 147 148

Fam. 47. Tkymelaeaccac Adans. Genul 210. Thymclaea Mill. Th. Passerina (L.) Coss. el Germ........................................................................

149

Genul 211. Dâphne L. D. 910. D. D. D.

Laureola L......................................................................................................... Mezereum L..................................................................................................... Blagayâna Frey................................................................................................ Cneorum L................................................

153 153 154 155

Fam. 48. Elaeagnâceae R. Br. Genul — Elaeâgnus L. — E.

angustifolia L.....................................................................................................

157

FLORA R .P R.

30

Genul 212. Hippophae L. 913. H.

Rhamnoldes L.

p^168

Fam. '«9. Rosdceac Juss. Genul — Physocărpus (Camb.) Maxim. — Ph. opulifolius (L.) M a x im .,...-........................................................................

187

Genul 213. Spiraea L. S. S. S. S. S. — S. — S. — S. x S. — S. — S. — S. — S. — S. — S.

salicifolia L. ...................................................................................................... hypericifdlia L.................................................................................................... crenata L............................................................................................................. media F. Schm................................................................................................. ulmifolia Scop................................................................................................... prunifolia Sieb. et Zucc.............................................................................. Thunbergii Sieb.................................................................................................. cantoniensis Lour. Vanhouttci Zabel japoniea L. alba Dur.............................................................................................................. Douglasii Hook. tomentosa L...................................................................................................... Bumalda Kochnc ......................................................................................... Billiardii C. K. Schneid.

171 172 176 176 179 180 180 180 180 180 183 183 183 188 184

Genul — Sorbdria (Ser.) A. Br. — S. sorbil’olia (L.) A. Br.........................................................................................

184

Genul — Exochorda Lindl. — E. grandiflora (Hook.)Lindl. — E. Albcrti Rgl.

187 187

Genul 214. Aruncus Adans. A. vulgaris Raf........................................................................................................

188

Genul 215. Cotoneâster Med. 920. C. melanocârpa Lodd............................................................................................. C. tomentosa (Ait.) Lindl. G. integ^rrima Medik.

191 192 492

Genul — Pyrâcantha Roem. — P. coccinea R oem er..............................................................................................

197

Genul 216. Cydonia Mill. C.

oblonga Mill.

108 Genul — Ckaenomeles Lindl.

— G. japonica Lindl.

205

Genul 217. Pirus L. P. Pirâster (L.) Medik........................................................................................... — P. sativa Lam. et DC................. : ....................................................................... P. nivâlis Jacq........................................................................................................ P. elaeagrifolia Pali................................................................................................

203 207 212 215

ENUM ERAREA SISTEMATICĂ

11

Pag.

— P. X P.

salicifolia L. fii................................................................................................. babadagânsis Prod.

— E.

japonica (Thunb.)

Genul — Eriobotrya Lindl. Lindl.

215 216 216

Genul 218. Malus Mill. — M. — M. M. — M. — M. — M. — M. 927. M. M. X M. x M.

baccâta (L.) Borkh. Ilalliana K oehne............................................................................................. floribunda Sieb. Toringo Sieb..................................................................................................... coronâria (L.) Mill........................................................................................ spectâbilis (Ait.)Borkh. prunifolia (Willd.) Borkh................................................................................ silvestris ( I i.) Mill............................................................................................. pumila Mill........................................................................................................ purpurea Rehd................................................................................................. Scheideckeri Zabel .........................................................................................

218 221 221 221 222 222 222 223 224 230 230

Genul 219. Sorbus L. S. Aucupâria L. 930. S. domestica L..................................................................................................... S. Chamaemespilus (L.) Cr................................................................................ S. torminâlis (L.) Cr............................................................................................ S. Aria (L.) Cr....................................................................................................... S. eretica (Lindl.) Fritsch ................................................................................. S. Mougeotti Soy. - Will. et Godr. S. dacica Borb. S. Borbâsii Jâv. x S. Paxiana Jâv ..................................................................................................... x S. semipinnata (Roth) Hedl .......................................................................

239 243 244 247 249 253 254 255 255 256 256

Genul 220. Cratcegus L. monogyna Jacq................................................................................................ Oxyacântha L................................................................................................... pentagyna W. et K. nigra W. et K.................................................................................................. grandiflora (Sm.) K o c h ................................................................................ coccinea L. Crus-galli L....................................................................................................... Azarolus L........................................................................................................ Oxyacantha x monogyna L asch ................................................................

259 262 266 266 269 269 270 270 270

C. C. 940. C. C. — C. — C. — C. — C. x C.

Genul 221. Mcspilus L. M.

germanica L.

271 Genul 222. Amelânchier Medik.

A.

ovâlis Medik.

— K. japonica (L.)

272 Genul — Kerria DC. DC.............................................................................................

275

FLORA R .P.R .

12

Genul — Rhodoiypus Sieb. et Zucc. — R.

kerrioides Sieb. et Zucc..................................................................................

— R. R. 944. R. R. R. R. R. 950. R. R. R. R. R. R. R. R. R. R. 960. R. R. R. R. R. R. R. R. R. R. 970. R. R. R. R. R. R. R. R. R. R. — R. 980. R. R. R. R. R. R. R. R.

odorâtus L......................................................................................................... saxatilis L.......................................................................................................... idaeus L............................................................................................................. suberectus G. Anders. plicâtus Whe. et Nces sulcâtus Vest ................................................................................................. nitidus Wbe. et Nees ................................................................................. affinis Whe. et Nees procerus P. J. Miill. banâticus Nyâr. bifrons V e s t .................................................................................................... cuspidifer Miill. et Lef.................................................................................... geniculâtus Kalt................................................................................................ Margaritae Gây................................................................................................ Vestii Focke ................................................................................................. pubescens Whe................................................................................................. moestus Holuby ............................................................................................. arduenânsis Libert ......................................................................................... severinensis Nyâr. drăuţânsis Nyâr................................................................................................ saxosus Nyâr.................................................................................................... constrictus Lef. et M...................................................................................... phyllostâchys P. J. Miill................................................................................ thyrsanthus Focke ...... tum idus............................................................................................................. cândicans Whe.................................................................................................. teregovensis Nyâr............................................................................................ petnicânsis Nyâr............................................................................................... Cirlioarae Nyâr........................................................ aciodontus Lef. et M...................................................................................... subvillosus Sud................................................................................................ vulgâris Whe. et Nees ................................................................................. Loretianus Sud. moldâvicus Nyâr. cuiedensis Nyâr................................................................................................ myricae F ock e................................................................................................. bracteosus Whe................................................................................................ laciniâtus Willd................................................................................................ Questieri Lef. et M......................................................................................... Maasi Focke ................................................................................................. majusculus Sud........ ....................................................................................... rhombifolius Whe............................................................................................ neopyramidâlis Nyâr....................................................................................... macrophyllus Whe. et N e e s......................................................................... longebracteâtus Nyâr. slatinânsis Nyâr................................................................................................

Pag275-

Genul 223. Rubus L. 277 278281 287 288’ 292 299 300* 304 312. 315 316 319 320323324 331 331 335* 335336 339 340* 344 343 348* 355356» 356 359* 359* 366 371 371 375375 376 379 379 380383384 387 388 391 391

E N U M E R A R E A SI ST EM AT ICA

___ 1 3

Pag.

silvâticus Whe. et Nees nemorensis Lef. et M. splendidiflorus Sud............. bicolorispinosus N yâr........ subvillicâulis Nyâr.............. seciurânsis Nyâr. ocnensis Nyâr. măgurensis Nyâr. exornâtus Nyâr.................... argenteus Whe. et Nees tomentosus Borkh. vaccârum Nyâr.................... lipovensis Nyâr.................... pilifer Sud............................. macrostâchys P. J. Miill. . vestitus Whe. et Nees adscitus Genev.................... tenuispinosus Nyâr. doftanânsis Nyâr. Grcmlii F o c k e .................... Colemannii Blox.................. Miilleri Lef............................ laetecolorâtus Nyâr............. hebccâulis Sud..................... subcoriaceus Nyâr.............. rariglandulosus Nyâr. chloroclâdus Sabr............... grandiflorus Nyâr................ Râdula Whe..................... apiculâtus Whe.................... thyrsiflorus Whe. et Nees granulâtus M. et Lef. . . . fuscus Whe........................... rubristamincus Nyâr........... fagetânus Nyâr.................... melanoxylon Miill................ omalus Sud......................... vallispârsus Sud.................. perşanimontis Nyâr............ pseudodoftanensis Nyâr. . Hystrix Whe. et N............. hebecârpus P. J. Miill. . . . Koehleri Whe. et Nees . . . opipârus Nyâr...................... Schleicheri Whe................... scâber Whe........................... tereticaulis P. J. Miill. . .. purpurâtus Sud..................... Bellardii Whe.......................

392 395 396 399 400 403 403 404 407 408 412 424 427 428 431 432 435 436 436 439 440 443 443 444 447 447 448 452 455 460 463 464 464 468 468 471 475 475 479 480 483 483 484 491 492 496 499 500 503

14

FLORA R .P.R .

PţljŢ.

1037. R. R. R. 1040. R. R. R. x R. x R. X R. x R. x R. x R. X R. X R. X R. X R. x R. x R. x R. X R. X R. X R. X R. x R. X R. x R. X R. x R. X R. x R. x R. x R. X R. X R. X R. X R. X R. x R. x R. X R. X R. X R. X R. X R. x R. X R. X R. x R. x R.

rivulâris P. J. Miill. scrpens Whe..................................................................................................... niveoserpens Nyâr........................................................................................... hirtus W. et K................................................................................................ românicus Nyâr................................................................................................ caesius L........................................................................................................... rârus Nyâr......................................................................................................... semibanâticus Nyâr. cazanânsis Nyâr................................................................................................ alionensis Nyâr.................................................................................................. ghilcoşânsis Nyâr. meridiânus Nyâr............................................................................................... virgultorum P. J. Miill................................................................................... bahusiensis Scheutz......................................................................................... ciuriensis Nyâr.................................................................................................. Villarsianus Focke ........................................................................................ holosericeus Vest ................'........................................................................ idaeoides Ruthe ............................................................................................. oreogeton F ocke.............................................................................................. Baenitzii Sud.................................................................................................... dumeştiensis Nyâr............................................................................................ impeditus Nyâr................................................................................................ Holandrei P. J. Miill....................................................................................... dumâlis Hal....................................................................................................... laxissimus Nyâr................................................................................................ semipubescens Sud.......................................................................................... cuspidâtus P. J. Miill. spinescens P. J. Miill...................................................................................... Warnstorfii Focke ......................................................................................... grandifrons Borb.............................................................................................. maximus Marss................................................................................................. Berthae Borb.................................................................................................... dolosus Nyâr..................................................................................................... ambifarius P. J. Miill. semilhyrsiflorus Sud........................................................................................ agrâstis W. et K.............................................................................................. vaccariformis Nyâr.......................................................................................... planitiei Nyâr................................................................................................... Schnelleri Hol................................................................................................... strugensis Sprib................................................................................................ dâcicus Borb..................................................................................................... bellispinosus Nyâr............................................................................................ varius Nyâr....................................................................................................... ciuceaânsis Nyâr.............................................................................................. pilicans Nyâr.................................................................................................... robusticaulis Sud............................................................................................. incertus Hal...................................................................................................... anguslârum Nyâr............................................................................................. coarctatiflorus Sud..........................................................................................

504 511 515 51G 531 532 530 530 539 539 540 540 540 543 543 543 544 544 544 544 544 547 547 547 548 548 548 548 548 551 551 551 551 552 552 552 556 556 556 559 659 559 559 559 560 560 560 560 563

ENUM ERAREA SISTEMATICA

,15

Pag.

x R. X R. X R. X R. X R. x R. x R* X R. x R. x R. X R. X R. x R. x R. X R. X R. X R. x R. X R. x R. x R. x R. X R. X R. x R. X R. X R. x R. X R. x R. X R. X R. X R. X R. x R. 1043. F. F. F. x F. X F. C. — P. P. P. P.

polyânthus P. J. Mull.................................................................................... paşcanânsis Nyâr. et Prod............................................................................ jibouensis Nyâr................................................................................................ genisanthus Nyâr............................................................................................. macrosetus (Kupc.) Gây................................................................................ iaşi^nsis Nyâr................................................................................................... mirabilis N y â r ................................................................................................. priszakcnsis Simk. pallidiformis Sud............................................................................................. chlorostylus N. Boul. scabrohirtus Sabr............................................................................................ insolâtus P. J. Miill. submitis Kupc. dobrensis Simk. nadascnsis Simk............................................................................................... haematocâulon N. Boul. kodruensis Simk.............................................................................................. idaeus x saxatilis CafI.................................................................................... hoghizânsis Nyâr............................................................................................ voronensis Nyâr............................................................................................... supersanimontis Nyâr. cotlium Sud...................................................................................................... silaşensis Nyâr................................................................................................. semifecundus Sud............................................................................................ tomentaccus Sud............................................................................................. semischleicheri Sud........................................................................ : ............... anomâlus P. J. Miill....................................................................................... albosparsusNyâr............................................................................................... deznensis Nyâr................................................................................................. pscudorivularis KupC. areopliilus P. J. Mull. longiramulus S a b r ........................................................................................ scythicus (Sabr.) Gây.................................................................................... tunelcnsis Nyâr................................................................................................ semicanescens Sud.........................................................................................

563 563 563 563 564 564 564 564 567 567 567 568 568 568 568 571 571 571 571 571 571 572 57*2 572 575 575 575 575 575 576 576 576 576 573 573

Genul 224. Frag.iria L. vcsca L.............................................................................................................. moschâta Duch................................................................................................. viridis Duch....................................................................................................... intermedia B a c h ............................................................................................ Hagenbachiana Lâng.

583 584 587 591 592

Genul 225. Comdrum L. palustre L.......................................................................................................... Genul 226. Potentilla L. truticosa L........................................................................................................ bifurca L............................................................................................................ HaynaldianaJka. caulâscens L......................................................................................................

595 601 601 602 605

F.X l ’MEII ARE A SISTEMATICA

1081. G. G. G. G. G. x G. x G. x G.

Genul 227. Geum L. montanum L. reptans L. rivale L............................................................................................................... aleppicum Jacq. urbânum L.......................................................................................................... sudeticum Tausch intermedium Ehrh............................................................................................. spurium F. et Mey..........................................................................................

17

P^f. 661 662 665 667 668 671 671 671

Genul 228, Dryas L. D. octopelala L.

672

Genul 229. Waîdsteinia Willd. W. ternâta (Steph.) Fritsch .............................................................................. W. geoides Willd......................................................................................................

673 674

Genul 230. Aremonia Neck. A. Agrimonioides (L.) Neck..................................................................................

677

Genul 231. Filipendula. L. 1090. F. Ulmâria (L.) Maxim......................................................................................... F. hexapetala Gilib.................................................................................................

678 679

Genul 232. Alchemilla L. A. A. A. A. A. A.

arvensis (L.) Scop............................................................................................. conjuncta Bab................................................................................................... mollis (Buser) Rothm....................................................................................... glaberrima Schm............................................................................................... hybrida (L.) Mill............................................................................................... vulgdris L...........................................................................................................

683 684 685 685 686 690

Genul 233. Agrimonia L. A. Eupatoria L. A. odorata Mill. 1100. A. pilosa Ldb.

698 699 700 Genul 231. Sanguisorba L.

S. S.

olficinâlis L......................................................................................................... minor Scop.

703 707

Genul 235. Roşa L. R. R. R. R. R. R. R. 1110. R. R. R.

arvensis Huds..................................................................................................... gâllica L.................... Jundzillii Bess................................................................................................... tomentosa Sm. micrântha Sm.................................................................................................... rubiginosa L. agrestis Savi .................................................................................................. elliplica Tausch .............................................................................................. caryophyllacea Bess. canina L..............................................................................................................

712 716 723 727 733 735 740 744 74 8 751

38

FLORA R.P.R.

Pa*?.

1133. R. R. R. R. R. R. R. i i 20. R. R. R. R. R. R. R. R. x R. x R. x R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R .. — Rr — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R.

dumâlis Bechst................: ............................................................................... dumetorum Tliuill............................................................................................ coriifolia F r ic s................................................................................................. pendulina L....................................................................................................... spinosissima L................................................................................................... rubrifolia Vili.................................................................................................... mollis Sm ith..................................................................................................... Coziae Nyâr....................................................................................................... obtusifolia Dcsv................................................................................................ foetida Hemn................................................................................................... vosagiâca Desp..................................................................... Polliniâna Spreng............................................................................................. ferox M. B........................................................................................................ ferociformis Prod. stylosa Desv...................................................................................................... reversa W. ct K. sabedensis Prod. argeşana Nyâr. inuUiflora Thunb. setigera Rich..................................................................................................... moschâta Hcrrm. timişorensis Prod. submoschâta Prod........................................................................................... seinpervircns h. napocânsis Prod............................................................................................... damascena Mill.. ............... damasceniformis Prod. oenlifolia L............................................................ alba L. ...... ...................................................................................................... turbinâta Ait..................................................................................................... poinifera Herrm....................................................................... humilis Marsh. majalis L........................................................................................................... rugosa Thunb.................................................................................................... hernisphaerica Herrm. indica Lindl. fragrans Thory polyanlha Ilort................................................................................................ semperflorens Gurt. carolina L.......................................................................................................... Banksiac R. Br................................................................................................

762 7Gf> 780 782 787 780 790 790 793 798 799 800 802 802 803 803 804 804 811 811 812 815 815 816 816 819 820 820 823 823 824 821 827 828 828 828 828 828 833 831 831

P. P. 1130. P. P. — P. — P. — P.

Genul 236. Prunus L. spinosa L. domestica L. insilitia Jusl...................................................................................................... cerasiFera Ehrh. Simonii Carr. nigra Ait............................................................................................................ americana Marsh..............................................................................................

885 838 841 845 846 846 847

38

FLORA R.P.R.

Pa*?.

1133. R. R. R. R. R. R. R. i i 20. R. R. R. R. R. R. R. R. x R. x R. x R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R .. — Rr — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R. — R.

dumâlis Bechst................: ............................................................................... dumetorum Tliuill............................................................................................ coriifolia F r ic s................................................................................................. pendulina L....................................................................................................... spinosissima L................................................................................................... rubrifolia Vili.................................................................................................... mollis Sm ith..................................................................................................... Coziae Nyâr....................................................................................................... obtusifolia Dcsv................................................................................................ foetida Hemn................................................................................................... vosagiâca Desp..................................................................... Polliniâna Spreng............................................................................................. ferox M. B........................................................................................................ ferociformis Prod. stylosa Desv...................................................................................................... reversa W. ct K. sabedensis Prod. argeşana Nyâr. inuUiflora Thunb. setigera Rich..................................................................................................... moschâta Hcrrm. timişorensis Prod. submoschâta Prod........................................................................................... seinpervircns h. napocânsis Prod............................................................................................... damascena Mill.. ............... damasceniformis Prod. oenlifolia L............................................................ alba L. ...... ...................................................................................................... turbinâta Ait..................................................................................................... poinifera Herrm....................................................................... humilis Marsh. majalis L........................................................................................................... rugosa Thunb.................................................................................................... hernisphaerica Herrm. indica Lindl. fragrans Thory polyanlha Ilort................................................................................................ semperflorens Gurt. carolina L.......................................................................................................... Banksiac R. Br................................................................................................

762 7Gf> 780 782 787 780 790 790 793 798 799 800 802 802 803 803 804 804 811 811 812 815 815 816 816 819 820 820 823 823 824 821 827 828 828 828 828 828 833 831 831

P. P. 1130. P. P. — P. — P. — P.

Genul 236. Prunus L. spinosa L. domestica L. insilitia Jusl...................................................................................................... cerasiFera Ehrh. Simonii Carr. nigra Ait............................................................................................................ americana Marsh..............................................................................................

885 838 841 845 846 846 847

ENUMERAREA SISTEMATICA

Genul 237. Cerăsus Adans. 1132. G. fruticosa (Pali.) G. Woron.............................................................................. — G. vulgâris Mill............................................. C. âvium (L.) Mneh. — G. serrulâta (Lindl.)............................................................................................. G. pumila (L.) Michx............................................................................................ G. japonica (Thunb.) Lois.....................................................................................

10

Pa?848 851 853 858 858 861

Genul 238. Amygdalus L. A. nana L.................................................................................................................. A. communis L........................................................................................................ — A. triloba (Lindl.) Ririk.........................................................................................

861 863 864

Genul — Armeniaca A. L. Juss. — A.

vulgâris Lam.

867 Genul — Persica Mill.

— P.

vulgâris Mill.

870 Genul 239. Pddus Mnch.

1135*)P. — P. — P. — P. R

racemosa (Lam.) C. K. Schncid. virginiâna (L.) Mill........................................................................................... serotina (Ehrh.) Agardh.................................................................................. Laurocerasus (L.) Mill..................................................................................... Mâhaleb (L.) 13orkh.

875 877 878 878 879

Hi bri zi X X X X

Gerapadus Fontanesiâna(C. K. Schncid.) Primus fruticans Whe. Cerasus ei'fusa Host................................................................................................. Cerasus eminens (B eck ).........................................................................................

880 880 883 883

Fam. - Platanâceae Lindl. Genul — Plalânus L. — P. — P. X P.

orienlâlis L........................................................................................................ occidenlâlis L.................................................................................................... acerifolia (Ait.) Willd.

884 884 884

’ ) 1136, Ulmus pumila de la «Adăugiri şi îndreptări la Voi. I al Florei R .P .R .» din Flora R.P.R., Voi. II.

SEMNE CONVENŢIONALE ŞI PRESCURTĂRI III-X

O G 00 4 î) X) $


lanle din ţinuturile calde, cultivate la noi în camere, plante dubioase pînă la 7 milimetri altitudine dealul diametru exsiccata foarte figura fintîna herbar iconografie, ilustraţie

m. Mrea MLii Mtele ’ Obs. PI. Păd. Pir. Răsp. gen. r. Eeg. Yf.

V. X

s

E

V tab. FPvE

FEAII

monstruozitate mînăstirea munţii muntele observa ţiuni planşa pădurea pîrîul răspîndirea generală raionul Regiunea vîrful valea Nord, miazănoapte Sud, miazăzi Est, răsărit Vest, apus tabula Flora Romaniac Exsiccata. Un herbar întocmit la Cluj, de la 1921 —1947, in 70 de exemplare şi trimis în schimb la diferite centre universitare din ţară şi din străinătate. S-au editat 2900 nuincrc. Flora Exsiccata austro-hungarica. Un herbar întoc­ mit cu acelaşi scop ca şi FRE, la Yiena, de la 1881 —1913, cuprinzînd şi plante din ţara noastră. S-au editat în total 4000 numere.

22

FLORA R .P.R .

FHE

Flora Hungariae exsiccata. Un herbar întocmit în centurii, la Budapesta, de la 1912—1932, cuprinzînd şi plante din tara noastră. S-au editat 1000 numere' HN Herbarium Normale, editai de 1. Dorller la Viena, cuprinde peste 5000 plan­ te, cîteva colectate din Romînia. ABZ Allgemeine Botaniscfie Zeitschrift A. et G. Syn. Aschersolm et Graebner : Synopsis der Mitteleur. Flora. Bul. Grăd. Bot. Cluj

Buletinul Grădinii Botanice şi al Muzeului Botanic de la Univ. din Cluj

BK FI. NO MBL MNL MTK

OBZ Verh. SVN

Verh. ZBG

Botanikai Kozlemenyek, Budapest Flora von Nieder-Osterreich. Magyar Botanikai Lapok, Budapest. Magyar Novcnytâni Lapok, Cluj. Mathematikai es Termeszettudom m ânyi Kozlemcnyek, Budapest. Osterreichische Botanische Zeitsclirift, Wien. Verhandlungen u. Mittheilungen d. Siebenbiirgische Vereins fur Naturwissenschalt, Hermannstadt. Verhandlungen u. Mittheilungen d. Zoologishe-Botânischen Gesellschaft, Wien.

Obs. La răspîndirea în ţară a speciilor, localităţile despărţite prin- virgulă aparţin aceluiaşi raion. Prin punct şi virgulă se despart localităţile aparţinînd la raioane deosebite.

Ordinul GUTTIFERĂLES Fam. 44. HYPERICÂCEAE *) Lindl. Nai. sysl. ed. 11(1836) 7 7 /— Gultiferae Juss. Gen. (1789) 243. Plante ierbacee, tufe sau arbori (în regiunile tropicale), cu frunze opuse, rar alterne, simple, nestipelate. Flori radiare, complete. Sepale 5 sau 4, imbri­ cate. Petale în acelaşi număr, inferioare (hipoginice), deseori în grupe de 3 sau 5, formînd dichazii terminale la care se adaugă de obicei dichazii laterale, constituind astfel inflorescenţe de diferite forme. Stamine numeroase, reunite în 3 sau 5 fascicule. Gineceu 3— 5 - carpelar, 1— 5 - locular, cu tot atîtea stile. Ovule multe, pe două rînduri în fiecare lojă, anatrope. Fruct de regulă capsular. Seminţe de obicei drepte, cilindrice, fără endosperm. Plante bogate în materii răşinoase şi uleioase. Genul 203. H Y P E R I C U M **) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 231, nr. 606], ed. V (1754) 341, nr. 808. — P o j a r n i ţ ă, I a r b a S f. I o n . Ierburi sau tufe cu frunze opuse, punctat transparente sau negru pătate. Flori galbene, în inflorescenţe cimoase. Sepale 5. Petale 5, de obicei contorte sau convolute în mugure. Stamine multe, de obicei -± reunite în 3—5 grupe (fascicule), cîleodată cu glande hipoginice intercalate. Gineceu 3— 5 - car­ pelar, 1—5-locular; ovule multe. Stile 3—6. Capsule cu 1—5 loje. Determinarea

speciilor

1 a 1 b

Plante glabre .............................................................................................. 2 Plante acoperite cu peri. Frunze alungit ovale, pină la ovale, cu puncte transparente. Cimele formează o inflorescenţă cilindrică. Sepale pe margini cu glande sesile sau subsesile....................... 6. H. hirsutum

2 a

Tulpini de obicei multe, foarte subţiri, culcate, mai tirziu ascendente, fără fascicule foliarc în subţioara frunzelor. Petale numai puţin mai

*) Prelucrată dc M. G u ş n 1 e a c şi Acad. E. I. N y â r ă d y . **) Nume dc plantă la Plinius şi Hippocrates, probabil numele plantei Hypericum crispum L. răspîndită în Grecia.

FLORA R.P.R.

24

lungi decît sepalele; acestea la margine dinţate şi glanduloase sau întregi. Stamine 15—2 0 ............................................ 1. H. hurnifusum Tulpini mai groase, de obicei solitare, erecte. Stamine 50—60 . . . . 3

2 b

3 a Sepale cu margini întregi, n efim briate.................................................... 4 3 b Sepale col puţin spre vîrf dinţate, fimbriate sau glandulos c ilia le .. 6 4

a

4 b

Tulpină cilindrică, netedă sau prevăzută cu 2 muchii longitudinale. Frunze ovale pînă la liniar ovale, cu puncte numeroase mici şi trans­ parente. Sepale lanceolat ascuţite ........................... 3. H. perforalum Tulpină cu 4 muchii longitudinale, ncaripate sau aripate............... 3

5 a

Tulpină patrunghiulară, nearipată. Frunze eliptice sau lat ovale, deseori fără puncte transparente. Sepale eliptice, pînă la ovale ' 4. H. maculatum 5 b Tulpină cu 4 muchii îngust aripate. Frunze lat eliptice sau ovate, cu bază dilatată, semiarnplexicaulă, îndesuit transparent punctate. Bractei şi sepale lanceolat acu te..................................................... 2. H. acutum 6 a

Fimbriile sepalelor lungi ± ^ît jumătatea lăţimii sepalelor. Frunze pe margini negru p u n cta te

.......................................................................................

7

6 b

Fimbriile sepalelor cu mult mai scurte decît jumătatea lăţimii sepa­ lelor ................................................................................................................... 0

7 a

Tulpina sub inflorescenţa nefoliată sau abia foliată, cu internodiile gradat alungite. Frunzele superioare străveziu şi des punctate, gradat micşorate. Fimbrii cuglande mari, globulos măciucate. Petale nepunctate..................................................................... 7. H. montanum Tulpina foliată pînă la inflorescenţă, cu internodiile aproape egale. Glandele fimbriilor mici. Petale ± punctate sau stria te ................... 8

7 b 8 a

Frunze alungit eliptice sau eliptic lanccolate, cu baza îngustată, sesile, cel mult cele din perechea superioară cu baza subcordată, pe margini şi pe dos ± desnegrupunctate ................................ 9. H. rumelicum 8 b Frunze alungit sau lanceolat triunghiulare, cu baza adine cordată, semiamplexicaule, mai late spre bază, numai pe margini negru punc­ tate .......................................................................................... 8. H. Rochelii 9 a Tulpină ramificată în partea superioară, rareori simplă. Axila frun­ zelor cu rămurele sterile ................................................ 5. H. elegans 9 b Tulpină simplă. Axila frunzelor fără rămurele sterile .................. 10

10

a Sepale triunghiular alungit lanceolate, cu marginii drepte; glan­ dele terminale negre ale fimbriilor accentuat măciucate (clavate), ± mai groase decît stipita lor; vîrful glandelor adesea ± plan (rete­ zat). Frunze pe întreaga faţă ± uniform negru şi gălbui punc­ tate ..............................................................................11. H. umbellatum 10 b Sepale lanceolate sau ovat lanceolate, cu margine arcuită, convexă; glandele terminale negre ale fimbriilor abia mai groase decît stipita lor. Frunze numai de-a lungul marginii cu un rînd de puncte negre ............................................................................................................... 111 11 a

Sepale pe margini cu fimbrii rudimentare, foarte scurte, puţine, rare, uneori abia cîteva la vîrful sepalelor^ sau chiar lipsesc. Petale mai scurte

nV PF-BT O A C EA E

de 15 m m , nefim briatc

pe

m argini. In regiunea

25

m on tan ă şi subal-

p in ă ...................................................... ................ .. 10. H. transsil’vanicum 11 b Sepale cu fimbrii bine dezvoltate, uniform dese. Petale mai lungi de 15 mm, pe margini mărunt fimbriate. în regiunea alpină şi subalpină .................................................................................. 12. H. alpigenum 1. H. kumiFusum L. Sp. pi. ed. I (1753) 785; FI. U.R.S.S. XV (1949) 219, tab. X, fig. 1. — Exs.: FRE nr. 2005. — Ic.: PI. 1, fig. 3. O — 4 . Tulpini foarte ramificate de la bază, culcate, mai tîrziu ascendente, foarte subţiri, fără fascicule foliare în subţioara frunzelor. Frunze sesile sau subsesile, ovale pînă la alungit ovale sau eliptic lanceolate, obtuze, glauce, pe faţă de obicei transparent punc tate, la margine cu puncte negre. Inflores­ cenţă în monochazii împerechiate sau simple, rar cu flori solitare. Sepale inegale, 3 mai mari, ovale, obtuze sau scurt acuminate şi 2 mai mici, lanceolate, toate cu margini întregi sau slab glandulos dinţate. Petale lungi de 5— 7 mm, puţin mai lungi decît sepalele, invers obtuze pînă la alungit ovale, de un galben deschis, la margine cu glande negre. Stamine 15—20, mai scurte decît petalele. Capsulă ovată, lungă de oca 5 mm, ou ciungi umplute cu răşină. Sămînţa cilindrică, lungă de 0,5—0,6 m m .— VII— IX. S t a ţ i u n e a . Locuri turboăse, pe sol nisipos sau argilos, umed, pe ogoare nisipoase, pe margini de drumuri, pe izlazuri, la margini de păduri şi prin poieni, dela şes pînă în regiunea montană. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Dragomircşti la Dumbrava, Vişeu de Jos pe Drăguiasa (r. Vişeu). Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); V. Turului (r. Turda); Mţii Bihorului între Cucurbela şi Găina, Vidra (r. Cimpeni). Reg. Aul. M .: Reci (r. Sf. Gheorgbc). Reg. Stalin: Predeal, Timişul de Sus (r. Codlca); Porceşti (r. Sibiu); Mţii Făgăraşului: Poiana Neamţului din Mţii Avrigului, Mt. Mierea, V. Doamnei, V. Laiţa, Arpaşul, Breaza; Sinea Marc pe Pîr. Merişoara Mică (r. Făgăraş). Reg. Oradea: Valea lui Mihai pe drumul Dobriţinului (r. Săcueni); Mţii Codrului pe Vf. Pleş (r. Ineu). Reg. Piteşti: Rucăr (r. Muscel); Mt. Ciocanu (r. Rm. Vîlcea). Reg. Bucureşti: Călugăreni, Crucea de Piatră, Păd. Uzun (r. Vidra). Reg. Bacău: ML. Şandru (r. Tg. Ocna); Mt. Ceahlău (r. Ceahlău). Variabilitatea

speciei

var. typicum Beck FI. NO II (1892) 529. — Sepale cu margini înLregi sau unele din ele cu foarte puţini dinţişori fără glande. Tulpină culcată. — Forma cea mai răspindită. var. Liottardi (Vili.) Beck 1. c. — H. Liotiardi Vili. Hist. PI. Dauph. III (1789) 504, lab. 44. — Tulpină erectă. Flori cu 4 sepale şi 4 petale. Stamine 10—15. — Reg. Baia M .: Dragomireşti la Dumbrava, V. Drăguiasa (r. Vişeu), împreună cu f. tipică. * R ă s p . g e n. : Europa centrală.

2. H. acutum Mnch. Meih. (1794) 128; FI. U.R.S.S. XV (1949) 241, tab. XI fig. 1. — H . quadrangulum L. Sp. pl. ed. I (1753) 785, p. p .— H . quadrangulum Grantz Stirp. austr. ed. II (1769) 98, non L. — II. quadrangulare Muri*, in L. Syst, nat. ed. XIII (1774) 701, excl. sv n .— H. lelrapterum Fries Novit. FI. suec. ed. I (1823) 9 4 .— Şovîrvariţă. — Mocsâri orbânefu. — Fiii-

FLORA R.P.R.

26

gel Johanniskraut.— 3sepo6ofî ocTpBiii.— E x s.: FREnr. 4521 a, b. — le.: PI. î, fig. 1 a—b. 4 . Plantă înaltă de 20—30 cm (— 1 m), erectă, în partea superioară rami­ ficată, cu 4 muchii îngust aripate. Frunze lat eliptice sau alungit ovate, semiarnplexicaule, abundenL şi pelucid punctate, cu nervurile primare evidente şi cele secundare mai puţin vizibile. Flori mici, în monochazii împerechiate sau simple, formînd un corimb sau o paniculă deasă. Bractei şi sepale lanceolate, acuminate, la vîrf subulate, întregi, nefimbriate. Petale de un galben palid, puţin punctate, de 2 ori mai lungi decît caliciul. Capsulă conică, mică, aproape încăodată mai mică decît caliciul. Seminţe cilindrice, fin alveolate. — VII—VTTT. S t a ţ i u n e a . In locuri ± umede, fineţe de păduri, în tufişuri, pe lingă pîraie $i izvoare, prin turbării, dela cîmpie pînă în etajul montan. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Bistriţa; Rodna (r. Năsăud); Chiochiş (r. Boolean); Cluj la Ilajongard, Feleac, Fîneţele Clujului. Reg. Aut. M .: Lucta (r. Odorhci); Mt. «Ocsem» (r. Ciuc). Reg.Stalin: Oraşul SLalin, Mt. Postăvaru, Hărman (r. Codlea); Rupea; Mediaş; Noul Săsesc (r. Sighişoara); Bradu, Veştem, Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hune­ doara: Petroşeni; Dl. Cozia lingă Deva, Săoărîmb, Băiţa (r. Ilia); Covragi pină la Pui pe pîrîul Streiu (r. Haţeg). Reg. Oradea: Curluiuşeni (r. Săcuieni); V. Grisului Negru între Beiuş şi Oradea; Fînaţe (r. Lunca Vaşcăului); Sebiş, Cil, Căldarea Brătcoaiei la N de Plesciu (r. Gurahonţ). Reg. Craiova: Vîrciorova, Cerneţi pe Dl. Iorgutova şi Dl. Dumbrăviţa (r. Tr. Severin); Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Horezu; Ciocanii pe V. Muierii (r. Muscel). Reg. Ploesti; Gara Prahova, Moara Domnească (r. Ploeşti); Buzău. Reg. Bucureşti: V. Sabarului, Călugăreni, Crucea de Piatră pe la Şipot (r. Vidra); Bucureşti la Chitila. Reg. Constauta: Delta Dunării. Reg. Bacău: Bieaz pe Bîtca Vacii (r. Piatra Neamţ). Reg. Suceam: Broşteni (r. Fălticeni). Variabilitalea

speciei

f. tfpicum Guşul. f. nova in Add. IV, pag. 885. — Plantă înaltă pînă la’l m, robustă, dens ramificată. — Forma cea mai comună. f. humilc Boeningli. ex Hegi 111. FI. MiLl.-Eur. V. 1 (1925) 521. — Plantă scundă înaltă pînă la 20 cm, puţin ramificată numai în partea de sus. — R eg. S u ceava : Calafindeşti (r. Rădăuţi). R ă s p. g e n. :

Europa, Siberia, Asia Mică, Africa de NV.

3. H. perforâtiim L. Sp. pi. ed. I (1753) 785; FI. U.R.S.S. XV (1949) 248, tab. XII, fig. 1. - Pojarnilă.— Kozonseges orbânefu. — Echtes Johanneskraut. — 3Bepo6on npojţbipaBJieHHHiî.— Ic.: PI. 2, fig. 1, la —d, 2. 4 . Tulpină în partea inferioară lemnoasă, înaltă de 20—100 cm, cilindrică, cu 2 muchii longitudinale, cu tulpini adventive. Frunze sesile, ovale pînă la P l a n ş a 1. — 1. Hypericum acutum Mnch, 1 a. porţiune de tulpină cu muchii ari­ pate, lb. dosul unei frunze. 2. H. kirsutum L. 2a. boboc floral cu glande. — 3. H. humifusum L.

PLANŞA 1

ITYPF.Rir.ACEAE

29 '

eliptice sau liniar ovale, cele inferioare rotunjite la bază, cele de sus îngustate spre bază, glabre, cu multe puncte transparente, la margine şi pe faţă cu puncte negre. Flori în dichazii, care trec în bostrixuri; dichaziul terminal, împreună cu ramurile laterale terminate în dichazii, formează un corimb sau mai rar o paniculă. Sepale lanceolate, ascuţite, nefimbriate, glabre sau punctate, cu glande negre. Petale de un galben frumos, lungi de 10— 13 mm, de 2 ori mai lungi decît sepalele, negru punctate. Stamine mai scurte decît petalele. Capsula ovală, de 2 ori mai lungă decît caliciul, neregulat vezieuloasă. Sămînţa cilindrică, la ambele capete acuminată, fin alveolată. — VI— IX. S t a ţ i u n e a . Frecventă pe locuri destul de uscate, calcaroase sau silicioase, prin păduri, fineţe, lîngă ape, pe lingă drumuri, pe ogoare neîngrijite. Răsp.

în ţară:

Răspîndită în toată ţara. Va v i a b i l i t a t e a

speciei

1 a Tulpini tinere foarte subţiri, dese, de obicei procumbente. Frunze mici, lungi de 7 —18 mm şi late de 3,5 —9 mm. Sepale lungi de 4,5—6 mm var. semiliumiîusum Nvăr. in Bul. şt. Sect. Şt. Biol. etc. tom. VII (1955) 46, sep. p. 18, PI. 2, fig. 3. — Reg. Piteşti: Mt. Cozia, 1200—1400 m, pe gneis (r. Rm. Vîlcea). 1 b Tulpini mai groase, tari, de la început erecte .......................................................... 2 2 a Inflorescenţa ramurilor foarte laxă, cu ramuri secundare lungi,cu flori distanţate, formînd spice laxe, unilaterale var. decompositum Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XIX (1939) 85. — Reg. Aut. M .: Băile Şugaş lîngă Sf. Ghcorghc. 2 b Inflorescenţa ramurilor îndesuită; ramurile secundare scurte, cu flori dese........ 3 3 a Frunze mari. Flori mici, cu sepale mai late de 1 mm.................................................. 4 3 b Frunze mici. Flori cu sepale mai înguste de 1 rmn...................................................... 5 4 a Frunze relativ mici, lat ovate, rar eliptice. Sepale lungi de7 mm, late de 1 —1,5 mm, lanceolate, cu margini întregi, nepunctate var. vulgare Neilr. FI. NO (1859) 826. — II. perj. a. typicum Beck FI. NO II (1892) 530. — Reg. Baia M .: Lăpuş. Reg. Cluj: B edean; Cluj la Copîrşaie; Cheia Runcului, Cheia Turzii, Hăşdatc (r. Turda). Reg. Aut. M .: Păd. Cocoş la Tg. Mureş; Sovata; Mereşti (r. Odorhei). Reg. Stalin: Or. Stalin pe Dl. Tîmpa; Sibiu. Reg. Timişoara : Dl. Alion la Orşova. Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin); Cloşani (r. Baia de Aramă). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava). 4 b Frunze lat ovate pînă la lat lanceolate. Sepale lanceolate, lungi de 4—6 mm şi late de 2—3 mm. Petale lungi de 10—15 mm var. latifolium Koch Syn. ed. II (1843) 146. — II. perjoralum var. latifolium Gaud. FI. helv. III (1828-1833) 627. - Ic.: PI. 2, fig. 1, la- b. - Reg. Cluj: Be­ dean; Cluj la V. Morii; Cheia Turzii. Reg. Aut. M .: Odorhei, Mereşti (r. Odorhei); Băile Şugaş (r. Sf. Gheorghe). Reg. Hunedoara: Alba Iulia, Mt. Piatra Cetii (r. Alba). Reg Piteşti: Mt. Foarfecă (r. Rm. Vîlcea); în pădurea dintre Slălioara şi Milostea (r. Horezu). Reg. Galaţi: V. Radului (r. Macin). 5 a Frunze alungite, cele eaulinare îngust ovate pînă la eliptice, aproape liniare, ± revolute var. anguslifolium DC. FI. Fr. V ed. III (1815) 630. — I c .: PI. 2, fig. 2. — Reg. Cluj: Rodna (r. Nasăud); Chiochiş (r. Beclean); Berchieş (r. Turda). Reg. Aut. M .: Tirgu Mureş la capela « Mârjafi» şi Dl. « Templomdornb»; Izvorul Mureşului la

FLORA R.P.R.

30

Ţinea (r. Gheorgheni); Mt. Harghita (r. Ciuc). R e g . H u n e d o a r a : Petroşeni. R e g . T i m i ş o a r a : Timişoara; Mehadia (r. Orşova). R e g . C r a i o v a : Gloşani (r. Baia dc Aramă). . R e g . C o n s ta n ţa : Tulcea. R e g . S u c e a v a : Bosanci (r. Suceava). 5 b Frunze de obicei inai scurte de 10 mm, ovate, liniare sau alungit ovate, atenuate spre bază. Sepale miei, lungi de 3 —4 mm şi late de 0,7 —1 mm. Fructe lungi de 4—6 mm şi late de 3 mm var. mlcrophyllnm DC. Prodr. I (1824) 550. — H . v e r o n e n s e Schrank in Hoppe Bot. Taschenb. (1811) 95. — R e g . C l u j : Cheia Turzii. R e g . O r a d e a : Salonta. R e g . T i m i ş o a r a : Mehadia (r. Orşova) î n t r e b u i n ţ ă r i . înmuiată sau fiartă în ulei, pojarniţ.a a fost întrebuinţată încă din anlichitate la vindecarea rănilor. în medicina populară se întrebuinţează în contra viermilor, histeriei, astmei, ftiziei, tensiunii, sciaticii, la turburări de menstruaţie, apoi pentru combaterea bolilor dc plăinîni, slomac, rinichi, contra nervozităţii şi nevralgiei. Odinioară, sucul ei galben, obţinut prin presare din boboc, se întrebuinţa la vrăjitorii. Punctele negre ale frunzelor şi florilor sale conţin uleiuri eterice, tanin, răşină, zahăr, vitamină C, acid pectinic, cauciuc, apoi malerii colorante roşii şi galbene. Cu sucul ei roşu se colorează rachiul. Planta se întrebuinţează şi ca surogat de ceai. Pojarniţa se vinde şi astăzi pe piaţă în multe regiuni, ca plantă medicinală. Abundenţa plantei pe fineţe degradează furajele. Este o plantă vătămătoare îndeosebi, pentru caii cu părul alb în cazul cînd aceştia, după consumarea ei, stau mai mult timp la soare. Această toxicitate fotochimică este cauzată de unul din principiile active pe care le conţine. Astfel, toxicitatea ei este mai redusă în cazul animalelor ţinute la umbră sau în grajd. R ă s p . g e n. : Eurasia, Africa boreală, America, Australia.

4 4. H. maculaţii in Gr. SLirp. austr. ed. II (1769) 98; FI. U.R.S.S. XV (1949) 242, tab. XII, fig. 1. — H. quadrangulum L. p. p. — H. corrimutatum Schur Emim. pl. Transs. (1866) 132, non N olte.— E x s.: FRE nr. 1520 a—d.—Ic.: PI. 2, fig. 3, 3a. 4 . Tulpină înalta de 20—50 cm, de regulă scurt ramificată, în partea superioară cu 4 muchii pronunţate, nearipate. Frunze sesile, cele inferioare eliptice sau lat ovale, adeseori fără puncte transparente, cu nervuri reliculate proeminente, cele superioare semiamplexicaule, de obicei cu rămurele axilare. Flori destul de mari, dispuse in dichazii pauciflore, terminale, uneori şi cu ramuri inferioare. Sepale ovale pînă la eliptice, întregi. Petale lungi de 3—4 mm, de 3—4 ori mai lungi decît sepalele, de un galben frumos. Capsulă ovală, de 1—2 cri mai lungă decît caliciul. Seminţe fin alveolate. — VII— IX. S t a ţ i u n e a . In locuri + umede, în păduri, tufişuri, intre jnepeni, prin poieni, în rărituri de pădure, fineţe umede, mlăştinoase, din regiunea montană pînă în cea alpină, pe soluri calcaroase, granitice, şistoase, andezitiee, de gresie, etc. Răsp.

în ţară:

Comună în toată regiunea muntoasă şi deluroasă.

P l a n ş a 2. — 1. I l y p e r i c u m p e r f o r a tu m şi caliciu, lb. frunză. 2. H . p e r f o r a t u m var. 3a. floarea văzută din partea inferioară.

L.

var.

Koch, 1 a. boboc floral DC. — 3. H . m a c u la tu m Cr.,

la t i f o l i u m

a n g u s tif o liu m

PLANŞA 2

HYPERICACEAE

Variabilitatea

33

speciei

var. tfpicum (Frohlich). — H . m a c u la tu m Cr. ssp. l y p i c u m Frohlich Formenkr. Art. Hyperic. in Sitzb. Akad. Wiss. Wien, Mat. Nat. Kl. voi. CXX, 1 (1911) 560. — I I . o b tu s u m Mnch. Mcth. (1794) 129. — Sepale obtuze, cu puncte negre. Petale lungi de cca 10 mm, pe faţă cu multe glande foarte fine, îngust liniare, de obicei de culoare neagră. — Foarte răspîndită. var. immacnlâtum (Murb.). — I I . q u a d r a n g u lu m var. im m a c u la t u m Murb. Beitr. FI. Siidbosn. in Lunds Univ. Arsskr. XXVII (1891) 152. — H . m a c u l. ssp. im m a c u la tu m Frohl. 1. c.— Sepale şi petale fără puncte şi fără strii negre, numai cu strii pelucide. — R e g . A u t. M .: Mereşti (r. Odorhei). R e g . S t a l i n : Mţii Bucegi în V. Mălăcşti (r. Codlea); Mt. Păltiniş 900 m, Vf. Negoiu (r. Sibiu). Răsp.

g e n. :

Europa, Siberia de V.

5. H. elegans Steph. in Wffld. Sp. pl. IV, 3 (1806) 1469; FI. U.R.S.S. XV (1949) 243, tab. XI, fig. % — H . Kohlianum Spr. FI. Hali. (1806)214.— E x s.: FRE nr. 2003 a; FEAH nr. 515. — Ic.: Pl. 3, fig. 1, 1 a—b. 2J-. Rizom oblic, simplu pînă la foarte ramificat, lemnos, cu rădăcini abundente, cu tulpini puţine sau mai multe, cele subţiri sterile, cele mai groase florifere, erecte sau la bază ascendente, cilindrice, în partea superioară bimuchiate, ramificate. Frunze sesile, semiamplexicaule, de obicei de lungimea intemodiilor, cele inferioare ovat lanceolate, puţin atenuate spre vîrf, cele superioare alungit lanceolate, de obicei mult atenuate spre vîrf, dar cu vîrf obtuz sau rotunjit, cu margini puţin revolute, cu puncte negre şi transparente, la bază puţin cordate, în subţioară de obicei cu rămurele sterile. Bractei în parte acuminate şi fimbriate. Flori în dichazii şi monochazii reduse, consti­ tuind o paniculă ± dezvoltată. Sepale ovat lanceolate, ascuţite, pe margini cu fimbrii glandulifcre. Petale lungi de 10— 12 mm, ovat lanceolate, galbene, cu puncte negre. Capsulă lungă de 7 mm, cu glande vesiculoase, liniare. — VI— VII. S t a ţ i u n e a . De regulă pe locuri uscate şi însorite, mai ales pe soluri calcaroase, dar şi pe gresii, dela cîmpie pînă în regiunea montană. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Lacu, Mociu (r. Gherla); Fîneţele Clujului, Dl. Ionului şi Căpuşul Mic, Cojocna, Boju (r. Cluj); Tureni, Cheia Turzii, Hăsdate (r. Turda); între Ciumbrud şi Băgău (r. Aiud); Grindeni (r. Luduş). R e g . S t a l i n : Bahnea, Laslău, Blaj fr. Tîrnăveni); Guşteriţa, Ocna Sibiului, Şura Mare (r. Sibiu); Şcica Mică, Şeica Mare, Valea Lungă, Micăsasă, Proştea Mare şi Mică (r. Mediaş); Dumbrăveni, Sighişoara, Noul Săsesc (r. Sighişoara). R e g . H u n e d o a r a : Alba Iulia, Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei, Ciuguzcl (r. Alba); Şoimuş (r. Ilia); Sebeş. R e g . B u c u r e ş t i : Comana (r. Vidra). R e g . C o n s ta n ţa : Hagieni, Ţăndărei (r. Feteşti); Baia, Babadag (r. Istria); Mahmudia, Dl. Hîrtop, Tulcea (r. Tulcea); Independenţa, Cobadin, Movila Verde (r. Negru Vodă). R e g . G a l a ţ i : Făurei (r. Filimon Sîrbu); Măcin, între Greci şi Cerna (r. Măcin); Brăila. R e g . l a ş i : Vaslui; Bîrlad, Dl. Mare; Vlădeni, Focuri pc V. Prisăcii, Iaşi, Rediu Tătar pe Dl. Ciocalău (r. Iaşi). R e g . S u c e a v a : Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti); Fălticeni; Suceava, Bosanci (r. Suceava); Calafindeşti pe Horaieţ (r. Rădăuţi).

34

FLOHA R.P.R.

Variabilitatea

speciei

var. gcmîinum Guşul. var. nova in Add. IV. pag. 885.— Frunze ovate sau alungit ovate, ± triunghiulare, plane sau puţin revolute, cele rameale mai înguste şi de obicei mai revolute. — Este forma tipică şi cea mai răspîndită. var. stepposum Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) 175. — Pl. 5, fig. 1. — Frunze tulpinale alungit ovate pînă la alungit lanceolate, cu margini revolute. Ramurile axilare sterile dens foliate, cu frunze cu margini foarte convolute sau răsucite, aproape canaliculate. — Reg. Constanta: între Valea Nucarilor şi Mahmudia (r. Tulcea). O b s. La prima vedere se aseamănă foarte mult cu H. kyssopijolium M. B.. care are Insă toate frunzele spre bază atenuate şi nicidecum cordate.' Răsp.

ge n. :

Europa centrală, Caucaz, Siberia.

6. H. hirsutum L. Sp. pl. ed. I (1753) 786; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 227, tab. X, fig. 3. — II. villosum Gr. Stirp. austr. ed. I, 2 (1763) 62. — Ic.: Pl. 1, fig. 2, 2a. 2J-. Rizom ± scurt, lemnos, cu rădăcini din mai multe noduri, cu una sau inai multe tulpini, la bază orizontale sau oblice, apoi brusc ascendente şi erecte, cilindrice, neramificate sau cu ramuri scurte. Tulpini înalte de 40— 120 cm, acoperite peste tot cu peri scurţi. Frunze sesile sau foarte scurt peţiolate, ovale sau oval alungite, obtuze, dens păroase, cu puncte transparente, fără glande negre. Inflorescenţa cilindrică, compusă dintr-un dichaziu termi­ nal şi mai multe laterale. Bractei scurte, liniar lanceolate, cu margini puţin glanduloase. Sepale îngust lanceolate, lungi de 4—5 mm, pe margini cu glande negre, globuloase, scurt stipitate sau sesile. Petale galbene, ovale, îngust liguliforme, cu puţine glande negre, puţin mai lungi decît etaminele. Capsule lungi de 8 mm, cu strii longitudinale rezinifere. Seminţe cilindrice, fin papiloase, lungi de 1— 1,2 mm. — VI—VIII. S t a ţ i u n e a . Prin tufişuri, la marginea pădurilor şi poienilor, mai ales în locuri defrişate, dela cîmpie pînă în etajul subalpin. Răsp.

în ţară:

Comună în întreaga ţară. Variabilitatea

speciei

1 a Inflorescenţă redusă la citeva flori; toate ramurile laterale monochazii............. 2 1 b Inflorescenţă mare; ramurile lateral^ în dichazii sau monochazii, cele inferioare formînd raceme de dichazii f. elătum Guşul. f. nova in Add. IV. p.«g. 885.— Comună. 2 a

Inflorescenţă cu ramuri mici, erecte f. minus Guşul. f. nova in Add. IV. pag. 885.— Reg. Cluj: Cheia Turzii.

2 b

Inflorescenţă mai marc, cu multe ramuri erecte, formînd o paniculă ovală

P l a n ş a 3. — 1. I ly p e r i c u t r i e le g a n s 8leph., la. frunză mărită, lb. boboc floral mărit. — 2. H . u m b e lla tu m Kern., 2a. boboc floral. — 3. H . tr a n s s ilv a n i c u m Cel., 3a. caliciu cu bracteolă şi ramificaţii florale.

PLANŞA 3

HYPF.IUCACEAE

f. eongestum (Bor.). — I I . h ir s u iu m var b 125. — R e g . I a ş i : Iaşi in Păd. Cîrlig. Răsp.

g e n. :

e o n g e s tu m

Bor. Fl. Centre ed. I (1857.)

Europa, Siberia, Cauciz, Armenia, Africa de NV.

7. H. montânum L. Fl. Suec. ed. II (1755) 266; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 245. — I c .: Pl. 4, fig. 1, la. Rizom scurt, orizontal, puţin ramificat, de obicei cu o tulpină erectă, glabră, cilindrică, înaltă pînă la 60 cm şi mai multe subţiri, sterile. Frunze alungit ovate sau ovat lanceolate, sesile, cu bază puţin cordată, semiamplexicaulă, pe margini întregi şi negru punctate, obtuze sau acutiuscule, dedesubt glauce verzui, înspre vîrful tulpinii descrescente şi mai distanţate. Flori în dichazii sau monochazii reunite în racem. Sepale lanceolate, denticulaLe, scurt fimbriate; fimbriilc sepalelor, şi ale bracteelor cu glande negre, bulbucate in formă de măciucă. Petale alungit lanceolate, lungi de 10 mm, de un galben deschis. Capsulă de 2 ori mai lungă decît caliciul, ovată, cu nervuri paralele. Sămînţa lungă de cca 0,7 mm, mărunt papiloasă. — VII—VIII. S t a ţ i u n e a . In grupuri mici, pe coaste stîncoase, în rărituri de pădure, prin fîneţe, la cîmpie, dealuri şi mai ales în regiunea montană. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M a r e ; Vişeu. R e g . C lu j: Chiochiş (r. Beclean); Năsăud; Canciu (r. Dej); Mţii Meseş (r. Jibou); Mt. Beliş la Izvorul Someşului Cald (r. Huedin); Fînaţele Clujului (r. Cluj); Mocin (r. Sărmaş); Cheia Turzii, Hăşdate, Cheia Turului, Alton, Poşaga de Sus, Vîlcele (r. Turda); Vidra sub Piatra Poienilor (r. Cîmpeni). R e g . A u t . M . : Lunca Bradului (r. Reghin); Sovata (r. Sîng. de Pădure); Lacul Sf. Ana, Mt. «Ocsein» (r. Ciuc). R e g . S t a l i n : Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Mare (r. Codlea); Valea Lungă, Mediaş, Prostea Mică (r. Mediaş); Sighişoara; Merghindeal (r. Agnita); Cisnădia, Cisnădioara, Tălmaciu, Sadu, Şelimbăr (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Cheia şi V. Gălzii, Galda de Sus, Zlatna, Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei, Tăuţ, Alba Iulia pe Dl. Mamut (r. Alba); Orăştie; Mţii Retezatului în V.Rîului Mare (r. Haţeg). R e g . O r a d e a : V. Poieni la Pietroasa (r. Lunca Vaşcăului). R e g . B a c ă u ; Piatra Neamţ. R e g . S u c e a v a : Stulpicani pe Mt. Lung (r. Gura Humorului); Mt. Ouşor, Mt. Suhard, Mt. Ţapu fr. Vatra Dornci ; Pojorîta, Mt. Rarău, Mt. Giumalău (r. Cîmpulung). Variabilitatea

speciei

var. typicum Beck Fl. NO II (1892) 531. — H . e le g a n tis s im u m Cr. Stirp. austr. ed. I, 2 (1763) 63. — Frunze glabre pe ambele feţe. var. scâbrum Koch Syn. ed. I (1835 135. — I I . m o n t â n u m s c a b e r u lu m Beck l.c . — Frunze scabre pe faţa inferioară. — Împreuna cu forma tipică. — R e g . C l u j : Chiochiş (r. Beclean); Cheia Turzii (r. Turda). R e g . S tn lin ; Mediaş. — R e g . H u n e d o a r a : Mţii Rete­ zatului la Gura Zlata.. R ă s p . g e n. : China şi Algeria.

Europa centrală şi dc N,

U.R.S.S. centrală, Caucaz, Armenia*

8. H. Rochelii Gris. ct Schenk It. hung. in Wiegm. Archiv XVIII, 1 (1852) 299.— II. Richeri Roch. Pl. rar. Ban. (1828) 49, tab. X II, fig. 27, s. 1. non

38

f l o r a

n .r.ii.

Vili. — E x s.: FRE nr. 1522; FEAH nr. 2856. — Ic.: Pl. 4, fig. 2, 2a; Roch. Pl. rar. Ban. 1. c .; Prod. Flora II (1939) 546, fig. 1. 2J-. Tulpină erectă, în partea superioară bimuchiată, foliată pînă la inflores­ cenţă, cu internodii aproape egale. Frunze alungit triunghiulare, cordat amplexicaule, la bază mai late, pe dos glauce, numai pe margine negru punctate. Bractei înguste, ciliat glanduloase. Sepale ovat lanceolate, cu fimbrii liniar subulate, trinervatc, la vîrf cu glande negre, mici. Corola de mărimea aceleia de la H . perforatum, de culoarea lămîii, întreagă, pe margine negru punctată, de 2 ori mai lungă decît sepalele. Stile 3, mai rar 5. Capsule tricarpelare, de culoare cafenie, cu pete ridicate, purpurii-galbene, cu vezicule răşinoase.— VII—VIII. S t a ţ i u n e a . Pe stînci calcaroase. R ă s p . i n ţ a r ă : R e g . T i m i ş o a r a : Mt. Domogled deasupra Băilor Herculane (r. Orşova). R e g . C r a io v u : V. Ţeşnei la Gaura Fetii, Vîrciorova spre Cura Văii (r. Turnu Severi n). Variabilitatea

speciei

var. lypieum Guşul. var. nova in Add. IV. pag. 885. — H . R o c h e l ii Gris. et Schenk 1. c. — Ic.: Jâv. ct Csapodi lc. F i. Hung. (1934) tab. 338, fig. 2370. — Tulpina în partea de sus, in afară de dichaziul terminal, cu 2—4 monochazii terminale. — R e g . T i m i ş o a r a : Băile Herculane. var. latronum Guşul. var. nova. in Add. IV. pag. 885. — I I . R ic h e r i Roch. Pl. rar. Banat. (1828) 49 tab. XII, fig. 27. — Plantă foarte ramificată, în subţioara fiecărei perechi de frunze cu ramuri purtînd monochazii. — R e g . T i m i ş o a r a : Băile Herculane. Răsp.

ge n. :

R.P.R., Balcanii de N.

9. H. rumelicum Boiss. Diagn. pl. or. ser. I, 1'aso. VIII (1849) 114. Rizom lemnos, simplu sau ramificat. Tulpini sterile şi fertile, înalte de 25—35 cm, puţin arcuit erecte, cilindrice, sub inflorescenţă slab muchiate, cu puncte negre rare, pînă la inflorescenţă egal şi des frunzoase. Frunze alungit eliptice sau eliptic lanceolate, ± mai lungi decît internodiile, sesile, îngustate la bază, cu margini revolute, la vîrf obtuze, mai rar rotunjite sau acuţiuscule, glabre, pe dos glauce, ± negru punctate ea şi pe margini, rar unele cu puţine puncte străvezii. Inflorescenţa de obicei un dihaziu terminal cu puţine flori. Bractei lanceolate, mai lungi decît pedicelii, lung glandulos fimbriate. Sepale ovat lanceolate, 3-nervate, răzleţ negru punctate, cu fimbrii dese şi viguroase, terminate în glande, adeseori mai lungi decît jumătatea lăţimei sepalei, de obicei şi cu fimbrii mai scurte, secundare. Petale de 2—3 ori mai lungi decit P l a n ş a 4. — 1. H y p e r i c u m m o n tâ n u m L., la. boboc floral. — 2. H . R o c h e lii Gris. ct Schenk, 2a. boboc floral.— 3. I I . a lp ig e n u m Kit., 3a. boboc floral, 3b. petală cu glande la vîrf. — 4. H . a lp ig e n u m var. u m b e lla tlfo n n e Nyâr.

PLANŞA 4

II Y P E l t l C A r . l î A E

41

caliciul, dispers negru punctate, pe margini glandulos denticulate. Capsule ovate sau globulos ovate, cu vezicule răşinoase. — VI—VIL S t a ţ i u n e a . Pe coaste abrupte, calcaroase, însorite, rară. Răsp. în ţară: de pădurea Başcov. Răsp.

gen. :

R e g . C ra io v a :

lingă Calafat pe coasta abruptă a Dunării, aproape

Balcani.

10. H. transsilvânicum Cel. Phytogr. Beitr. in OBZ X XIV (1874) 138. — H. maculatum Fuss Fl. transs. exc. (1866) 133, nr. 678, non AII., nec Cr. — Ii. Burseri Kern. in OBZ (1868) 245. — E x s.: FHE nr. 845 sub H. alpig. — I c .: Pl. 3, fig. 3, 3a. 4 . Rizom orizontal, cilindric, puţin ramificat. Tulpină înaltă de 10—35 (45) cm, procumbentă de la bază, apoi erectă, cilindrică, în partea de sus slab bimuchiată. Frunze opuse, eliptice, ovale sau alungit ovale, uneori ovate, sesile, cu baza rotunjită, subcordată, semiamplexicaule, spre margine serial negru punctate, fără puncte pelucide, pe dos glaucescente, cele de sub inflores­ cenţă deltoidal ovale, sesile. Bractei liniare sau lanceolat liniare, fimbriate; fimbriile ± egale cu diametrul bracteii sau mai scurte, în vîrf cu cîte o glandă mică, neagră. Inflorescenţa un dichaziu terminal, cu 1— 10 flori. Sepale oval lanceolate sau liniar alungite, cu margine convexă, cu fimbrii rudimentare scurte, puţine, rare, uneori abia cîteva la vîrful sepalelor sau chiar lipsesc. Petale pînă la 15 mm lungime, nefimbriate pe margini, pe întreaga faţă negru punctate sau negru striate. Cârpele cu vezicule negre, ovat globuloase; seminţe punctat striate. — VI—VIII. S t a ţ i u n e a . In etajul montan şi subalpin, prin pajişti şi tuferişuri. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . A u t . M . : Vîlcele (r. Sf. Gheorghe); Mţii Giurgeului pe Hăghimaşu Mare (FHE nr. 845 sub H . a lp ig .) . R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin la Cetăţuie, Mt. Piatra Mare 1750 m, Mţii Bucegi: Mt. Gaura 1600 m; Sibiu la « Schewischbach», Veştcm, Bradu, Săcel, Tălmaciu (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Apoldu de Sus (r. Sebeş). R e g . P i t e ş t i : fîneţele de sub Mt. Piatra, 1200 m, Mt. Cozia (r. Rm. Vîlcea); Mţii Făgăraşului: Mt. Zănoaga (r. Curtea de Argeş); Schitul Nămăeşti pc Muscelul Topliţei (r. Muscel). R e g . P l o e ş t i : Mţii Bucegi: Peştera Ialomiţei, Jepii Mari. R e g . B a c ă u : Mţii Slănicului pcŞandru Mare (r. Tg. Ocna); Ghimeş-Făgel pe Pîr. Tatroş 740 m (r. Momeşti). Variabilitatea

speciei

f. perglandulosum Guşul. f. nova. in Add. IV. pag. 885. — Sepale şi bractei cu glande pe margini. — împreună cu tipul. f. maculatiforme Guşul. f. nova in Add. IV. pag. 885. — Sepale şi bractei aproape lipsite de glande. — R e g . S t a l i n : Or. Stalin; Sibiu la « Schewischbach». Răsp.

gen. :

Endemism în R.P.R.1

11. H. umbellâtum Kern. in OBZ X III (1863) 141, 247; Veget. Verhăltn. Ung. u. Sieb. (1875) 79. — E xs.: FRE nr. 2002; FEAH nr. 519. — Ic.: Pl.

42

FLOliA ll.P.R.

3, fig. 2, 2a; Pax Grundz. II (1908) 67, fig. 6: Hay. Pflzd. (1916) 455; Prod. Flora II (1939) 557, fig. 1. 4. Rizom lung, cilindric, puţin Ramificat. Tulpina înaltă de 35—65 cm, patrunghiulară. Frunze mari, cordal ovate, ovat lanceolate, glabre, pe ambele feţe cu puncte negre şi gălbui străvezii. Inflorescenţă din monochazii, formînd o umbelă mică, în timpul infloririi acoperită de cele 2 frunze supreme, ovat rotunde. Sepale triunghiular alungite, lanceolate, cu margini drepte, acute, negru striate, dinţate; dinţii spre vîrf glanduloşi, glandele mai scurte decît diametrul sepalelor, mai groase decît stipita lor, cu vîrful adesea ± plan. Bractei foarte îngust liniare, cu fimbrii lungi, intrecind diametrul bracteii de cel puţin 2 ori. Petale de 3—«-4 ori mai mari decît caliciul, des negru punctate şi striate. — VII. S t a ţ i u n e a . Prin păduri de fag şi pe stînci umbroase în regiunea montană. R ă s p . i n ţ a r ă : Reg. Cluj: Vidra la Poienile de sub Piatră şi la piatra Struţu în V. Arieşului Mic, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni). Răs p.

ge n. : Endemism în R.P.R.

12. H. alpigenum Kit. în Addit. Fl. Hung. ap. Kanitz in Linnaea XXXII (1863) 550; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 255. — H. alpinum W. el K. Pl. rar. Hung. III (1805) 294, tab. 265, p. p., non Vili. et Auct. rom., hung. mult. — H. Richeri Auct. mult., non Boiss., nec Vili. — H . Burseri Simk. în MTK XV (1878) 537, non Spach.— H. fimbrialum Schur in VSV III (1853) 85, non Lam. — II. androsaemijolium Grec. Consp. Fl. Rom. (1898) 134 et Suppl. (1909) 35. — Exs.: FRE nr. 2006; FEAH nr. 518 sub II. androsaemif.\ FHE Nr. 845. — Ic.: Pl. 4, fig. 3, 3a,b, 4; W. et K. 1. c .; Pax Grundz. II (1908) 208, fig. E—T sub H. alpino\ Prod. Flora II (1939) 95, fig. 1. '4-, Rizom orizontal, cilindric, puţin ramificat, la capăt uneori foarte ramificat. Tulpina înaltă de (15) 20 40 cm, în partea inferioară arcuit ascen­ dentă, apoi erectă, cilindrică, glabră, numai în partea superioară slab bimu­ chiată, spre bază cu frunze caduce de timpuriu, dela mijloc in sus pînă la inflorescenţă des frunzoasă; frunzele de multe ori mai lungi decît internodiile. Frunze variabile, eliptice, ovat eliptice sau ovale, late de 6—20 mm, sesile, cu baza rotundă, puţin atenuată, semiamplexicaulă, la vîrf obtuze sau rotun­ jite, glabre, pe faţă viu verzi, pe dos mai deschise sau puţin glauce, pe margine cu un şir de puncte negre. Inflorescenţă în monochazii cu 1 pînă la puţine flori, formînd un corimb sau o paniculă. Sepale ovat lanceolate, cu margini convexe, acute, des fimbriate, cu fimbrii uniforme, dese, lungi aproape cît P l a n ş a o. — 1. Hypericum elegans Steph. var. stepposum Săv. et Rayss, 1 a. floare mărită. — 2. H. androsaemmn L., 2a.inflorescenţă fructiferă. — 3. H. calycinum L.

PL A N ŞA 5

HYPEUICACEAE

45

lăţimea jumătăţii sepalei, terminate cu glande, ± de grosimea fimbriei» Petale alungit obovat cuneate, de 3—4 ori mai lungi decît sepalele, lungi pînă la 15 mm, galbene deschis, negru punctate, la exterior adeseori roşietice, pe margini înspre vîrf mărunt fimbriate. Capsulă ovată, negru şi ± vesiculos punctată. Seminţe curbat cilindrice, lungi de 1,1 mm, fin brăzdate longitudinal. — VII—VIII. S t a ţ i u n e a . în locuri ierboase, stîncoase, în etajul subalpin, coborînd uneori pînă în etajul montan. R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Pop Ivan, Vf. Corbu 1675 m, Farcău, V. Repedea, Prislopaş, Toroiaga, Lunca Ciasa 1305 m, Mt. Sacu 1270 m, Prislopu Cataramei 1570 m, Cearcanu 1820 m. M ţii Rodnei: Pietrosu Mare (sub Piatra Albă 1590 m, Căldarea Drăguşu 2040 m, Căldarea de N a Pietrosului 2260 m), Vf. Puzdrelor 1900 m, Inău, Corongiş, Dosu Grajdului, Crăciunel. Vf. Raţei. M ţii Bardului: Giumalău, Schitul Rarău 1400 m. Mţii Călimării: între Vf. Căliman şi Vf. Pietrosu, Voevodeasa, Bradu Ciont, V. Haitii. Mţii Giurgeului: Hăghimaşu Mare, Mt. « Ocsem d. M ţii Ciucaşului: Ciucaş 1960 m, Tesla. M ţii Birsai: Postăvaru 1800 m, Piatra Mare, Piatra Craiului. M ţii Bucegi: V. Mălăeşti, Jepii Mari 2000 m, V. Jepilor, platoul Jepilor Mici, Caraiman, V. Cerbului 2300 m. M ţii Iezer-Păpuşa: Păpuşa. M ţii Făgăraşului: Piciorul Popii, V. Doamnei, Creasta Tărîţa, Arpaşu, Breaza, Bîrcaciu, Vf. Moşului 1800 m, Urlea, V. Pojortei, Coasta Zîrnei 2000 m, Ucea Mare, Viştea Mare, V. Bîlea, Negoiu pe Lespezi şi Paltina, Suru. Mt. Cozia. M ţii Parîngului: Slăveiu Mare, fîncţcle alpine deasupra Petroşenilor. M ţii Bihorului: Piatra Grăitoare, Cucurbeta, Rotunda, Vf. Bohodei şi Vf. Britiei pînă la Vf. Roteşti şi Vf. Vlădeasa 1560—1570 m. M ţii Codrului: Dl. Boului (r. Gurahonţ). Variabilitatea

speciei

f. fogarasense (Kârpâti) Borza Consp. Fi. Rom. II (1949) 186. — H . alpi­ genum var. fogarasense Kârpâti B. K. XXXVII (1940) 27. — Plantă mai scundă, cu multe tulpini, formînd tufe. Frunze mai înguste, viu verzi. — M ţii Făgăraşului: pe stîncării în V. Bîlea 800—1500 m. f. latifolium (Beck). — H. alpigenum var. latifolium Beck in Glasn. XXX (1919) 208. — Sepale mai înguste. Frunze late, eliptic ovate, slab îngustate. — M ţii Bucegi: V. Mălăeşti, 1800 m. var. umbellatiîorme Nyâr. Adnot. Fl. Rom. în Bul. Grăd. Bot. Cluj XIX (1939) 85. — I c . : Pl. 4, fig. 4. — Frunzele înspre vîrf din ce în ce mai mari, cele superioare ovate sau lat ovate, cordate, late de 2—3 cm. Inflorescenţa de obicei multiformă. ± umbelată. — M ţii Bucegi: V. Mălăeşti, 1900 m. R ă s p . g e n. : R.P.R., Carniolia. Peninsula Balcanică, Asia Mică.

-X- H. calycinnm L. Mani. I (1771) 106. — I c .: Pl. 5, fig. 3. 4 . Plante subfrutescente, înalte de 20—50 cm, cu ramuri patrumuchiate. Frunze mari, eliptice, late pînă la 4 cm, obtuze, persistente. Flori solitare, mari, cu diametru de 6—8 cm, aurii, nutanle. Sepale inegale, la maturitate patente sau reflexe. Stamine în 5 fascicule. Stile 5. Se cultivă în grădinile botanice din Bucureşti şi Cluj, precum şi în alte grădini. Iernează fără protecţie şi se răspîndeşte foarte mult prin stoloni. Ră s p . gen.:

Grecia, Turcia Asia Mică dc NV.

4G

FLORA

R .P .ll.

-X- H. Androsaemum L. Sp. pl. ed. I (1753) 784. — Androsaemum officinale AU. Fl. pedem. II (1785) 47. — I c .: Pl. 5, fig. 2. Arbust înalt pînă la 80 cm. Frunze mari, lat ovate. Dichaziul terminal pauciflor. Sepale ovate, obtuze, întregi. Petale aurii, puţin mai lungi decît sepalele. Stamine în 5 fascicule. Stile 3. Fructul bacă. Cultivat prin grădini. H ibri zi X H. carinthiacum Frohl. in Sitzb. Akad. Wiss. Wien Nat. Kl. voi. CXX 1 (191J) 580 = maculatum x perforatum. — H. commutatum Nolte Novit., Fl. holsat. (1826) 169, p. p. — H. Desetangsii Lamotte a. genuinum Bonnet in Bull. Soc. Bot. Fr. X X V (1878) 277. — H . mixturn C. du Mulin in OBZ (1867) 390.

Tulpină cu 2— 4 muchii. Frunze cu puţine puncte transparente. Sepale ovate, alungit lanceolate, la vîrf obtuze sau ascuţite. Petale cu puncte şi strii negre. Reg. Cluj: Vîlcele (V. Morii) lîngă Feleac; Turda. Reg. Aut. M .: Sovata (r. Sîng. de Pădure); între Ţinea şi Voşlobeni (r. Gheorghieni). Reg. Hunedoara: Lăpuşna. Reg. Galaţi: DI. Suluc la Măcin. Reg. Iaşi: Vînători, DL Frasin (r. Iaşi). f. maeulutiforme Frohl. I. c. — Tulpini în 4 muchii. Frunze cu reţea deasă de nervuri pelucide şi sepale mai mult obtuze. — între părinţi. f. perforatiforme Frohl. 1. c. — Tulpini biinuchiatc. Frunze cu nervuri reticulate, slab pelucide. Sepale alungit ovate, ± obtuze. - Intre părinţi. X H. Laschii Frohl. 1. c. = aculum x maculatum.— H . tetraplcro - quadrangulurn Lasch in Linnaea IV (1829) 414.

Tulpini cu 4 muchii. Frunze aproape semiamplexicaule, dens şi mărunt reticulate, transparente. Inflorescenţă mai ramificată decît la H. maculatum. Sepale ovale sau îngust ovale, aproape obtuze sau ± acuminate. Petale de 2—3 ori mai lungi decît sepalele, slab negru punctate. Plantă de regulă sterilă. Reg. Cluj: Năsăud; Chiochiş (r. Beclean). Reg. Stalin: Poarta-Bran, Mt. Postăvarii (r. Codlea); Păltiniş (FRE nr. 1520 d) (r. Sibiu). Reg. Suceava: Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti).

Ordinul IlOSALEH Fam. 45. CRASSULACEAE *) DC. in Bull. Soc. philom. (1801) 1, nr. 49. Plante anuale sau perene, ierboase şi suculente. Frunze groase, cărnoase, plane pînă la cilindrice, nedivizate, de obicei cu margini întregi, alterne, rar opuse sau verticilate, lipsite dc stipele. Flori radiare, hermafrodite, mai rar dioicc, grupate în inflorescenţe umbeliforme, cimoase, capitulo-cimoase, spicate *) Prelucrată de M. R ă v ă r u ţ.

crassulachak

47

sau în panicule. înveliş floral format din caliciu şi corolă. Sepale numeroase (4—20), libere, mai rar concrescute la bază. Petale în acelaşi număr cu sepalele şi\dternînd cu ele, libere sau concrescute la bază. Stamine concrescute la bază cu petalele, în număr egal şi alternînd cu acestea, sau în număr dublu, în care caz unele sînt alterne, iar altele opuse petalelor. Filamente libere între ele şi ascuţite. Antere ovale, biloculare, introrse, deschizîndu-se prin crăpături longitudinale. Ovare în acelaşi număr cu petalele, opuse acestora, de obicei libere, rar ± unite la bază, uniloculare, cu pistile libere şi cu stigmate de obicei capitate. Ovule numeroase (foarte rar puţine), anatrope, cu placentaţie parietală. La baza carpelelor se găsesc solzi nectariferi izolaţi. Fructe folicule polisperme, libere sau unite la bază, cu vîrf urile drepte sau radiate, deschizîn­ du-se spre partea internă prin crăpături longitudinale. Seminţe fără endosperm sau cu endosperm foarte redus. Determinarea 1 a 1 b

genurilor

Frunzele bazale formează o rozetă aproape sferică sau stelată. Sepale, petale şi ovare 6 sau 12 (rar pînă la 20) ...................205. Sempervivum Frunzele bazale nu formează rozetă. Sepale, petale şi ovare de obicei 5, mai rar 4 sau 6 ................................................................ 204. Sedum Genul 204. S E D U M * ) L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 136, nr. 383], ed V (1754) 197, nr. 513. — I a r b ă grasă.

Plante anuale sau perene, ierboase, cu tulpini cărnoase, adeseori ramificate de la bază. Frunze cărnoase, plane sau cilindrice, întregi, rar serate sau dinţate, alterne sau opuse, mai rar verticilate, lipsite de stipcle. Inflorescenţa cimă sau racem, umbeliformă, paniculată sau corimbiformă. Flori de tipul 5 (mai rar 4 sau 6), hermafrodite, rareori unisexuate. Sepale libere sau ± unite la bază. Petale în număr egal cu sepalele, libere, mai rar unite puţin la bază. Stamine în număr dublu, rar în acelaşi număr cu petalele, libere, introrse. Ovare în acelaşi număr cu petalele, libere sau puţin unite la bază, terminate cu stile evidente, pe linia de sudură cu numeroase (rar puţine) ovule anatrope. La baza si în afara fiecărei cârpele se află cîte un mic solz nectarifer, oval sau alungit oval, înlreg sau scurt emarginal. Fructe folicule polisperme, deschizindu-se prin cîte o crăpătură longitudinală spre partea interioară. Seminţe mici, lipsite de endosperm.

1 a 1 b

Determinarea speciilor. Stamine de obicei 5, în număr egal cu petalele ............................... 2 Stamine 10—12, totdeauna în număr dublu decît petalele .......... 3

2 a

Plante în partea superioară glandulos pubescente. Frunze semicilindrice, lungi de 1—2 (2,5) cm, distanţate ................... 18. S. *rubens 2 b Plante glabre. Frunze mici, ovale, aproape acoperindu-se între ele ................................................................................. 17. S. caespitosum

*) De la cuvîntul latinesc sedare = a potoli, frunzele suculente potolind durerile provocate de răni.

F L O R A U.P.JK.

3 a Frunze plane, lanceolate sau ovate, adeseori din la le ....................... 4 3 b Frunze cilindrice sau semicilindrice, cărnoase .................................... 10 4 a 4 b

Flori dioice sau poligame, de tipul 4 ...............: ............ 1. 8. roseum Flori hermafrodite, de tipul 5—0 ............................................................ 5

5 a

Plante anuale sau bisanuale. Frunze întregi, cele inferioare spatulate, cele superioare liniar sau lanceolal cuneate. Inflorescenţa glanduloasă, ramificată ± de la b a z ă .................................................... 15. S. Cepaea

5 b

Plante perene. Frunze cel puţin spre virf dinţate sau serate. Inflores­ cenţa corimboasă, glabră ........................................................................ 6

6 a 6 b

Rădăcini napiforme. Tulpini erecte, fără lăstari ascendenţi ............... 7 Rădăcini fibroase. Tulpini ascendente, de la bază cu lăstari ascendenţi, formînd pajişti ............................................................................................. 8

Flori roşii sau rozee. Sepale lungi de 5—6 mm. Petale erecte, de 12— 14 mm lungime, cele de curînd deschise lungi de 7—8 mm. Filamente roşii. Folicule 5, erecte, alungit o v a te ....................... 5. S. spurium 7 b Flori galbene aurii. Sepale lungi de 2—3 mm. Petale radiar întinse, lungi de 5—6 mm. Filamente galbene. Folicule 5, oblic răsfrînte în 6. S. hybridum formă de stea ................................................................ 7 a

2. S. maximum 8 a Flori albe gălbui. Frunze superioare opuse 8 b Flori roşietice. Frunze alterne, mai rar o p u s e ................................... 9 Petale arcuit reflecte. Ovare sulcate. Frunze adeseori opuse sau verticilate, sesile ............................................................ 3. S. purpureum 9 b Petale nereflecte. Ovare nesulcate. Frunze alterne, cel puţin cele inferioare şi mijlocii peţiolate ....................................... 4. S. Fabaria 9 a

10 a 10 b

Plante anuale sau bisanuale, foarte rar perene (£. villosurn), fără lăstari radicali sterili ................................................................................ 11 Plante perene, cu lăstari radicali sterili, culcaţi la suprafaţa solului şi îndesuit foliaţi ......................................................................................... 14

Petale şi sepale 6. Petale de 4 ori mai lungi decît sepalele, alburii, pe fata inferioară cu o dungă roşie ........................... 19. S. hispanicum 11 b Petale şi sepale 5. Petale de 2 ori mai lungi decît sepalele ___ 12 11 a

12 a

întreaga plantă, dar mai ales inflorescenţa glandulos pubescentă 20. S. villosurn

12 b

Plante glabre

13 a

Plante înalte de 3—8 cm, brune roşietice. Frunze scurt măciucate sau cilindrice. Petale albe verzui sau roşietice verzui, puţin mai lungi decît sepalele........................................................................ 16. S. atratum Plante înalte de 8 —15 cm, verzi. Frunze liniare, semicilindrice. Petale galbene, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele .......... 21. S. annuum

13 b 14 a 14 b

............................................................................................. 13

Flori albe sau rozee Flori galbene ....

15 16

CRASSULACEAE

49

15 a

Inflorescenţa sau chiar toată planta glandulos păroasă. Frunze glauce, ovale sau subrotunde, cu faţa superioară plană şi cea inferioară bom bată....................................... ................................. 7. S. dasyphyllum 15 b Plante glabre. Frunze verzi, cărnoase, liniar cilindrice.. 8. S. album 16 a Frunze obtuze la vîrf. Folicule d ivaricate.............................................17 16 b Frunze acute la vîrf. Folicule erecte ..................................................... 20 17 a

Frunze ovate, alungit ovate sau triunghiularovate, bombate pe faţa inferioară ..................................................................................................... 18 17 b Frunze liniare, cilindrice sau semicilindrice,mai rar obovate . . . . 1 9 18 a

Tulpini acoperite cu numeroase frunze alipite, la uscare devenind albi­ cioase. Frunze ± triunghiular ovate sau alungit triunghiulare

18 b

Tulpini lipsite de frunze persistente, care să devină prin uscare albi­ cioase. Frunze ovate, pe dos giboase ............................... 11. S. acre

19 a

Frunzele lăstarilor sterili aşezate pe 6 rînduri. Frunze liniar cilindrice, cu baza obtuză, prevăzute cu un scurt pinten. Petale acute

19 b

Frunzele lăstarilor sterili dispuse neregulat, formînd rozete scurte. Frunze obovate, pînă la aproape liniare, fără pinten la bază, plane pe faţa superioară. Petale obtuze ................................... 9. S. alpestre

10. S. Qillebrandii

12. S. sexangulare

20 a

Petale erecte, palid gălbui. Ramurile inflorescenţei scurte, densiflore. Frunze verzi, plane pe faţa superioară ............... 14. S. ochroleucum 20 b Petale divergente, de un galben intens. Inflorescenţă foarte ramifi­ cată. Frunze suriu verzi, convexe pe aţnbele feţe. . . 13. S. rupestre Secţia I. RIIODIOLA (L.) Scop. Introd. (1777) 255. — Rhodiola L. Gen. pl. cd. î (1737) 318, pro gen. Rizom cărnos, erect, spre vîrf cu frunze membranoase, reduse la solzi, late şi alipite. Din mugurii de la subţioara acestor frunze nasc în fiecare an tulpini aeriene neramificate. Frunze tulpinale plane. Flori dispuse în corimb, dioice, rar hermafrodite, cele mascule cu cârpele rudimentare, cele femele fără stamine, cu periant redus sau lipsă.

1. S. roseum (L.) Scop. Fl. carn. I, ed. II (4772) 126; Fl. U.R.S.S. IX (1939) 29. — Rhodiola Roşea L. Sp. pl. ed. I (1753) 1035. — Sedum Rhodiola DC. Fl. Fr. III et IV (1805) 586. — Rujă. — Rozsikagvoker — Rosenwurz. — Po;ţnoaa poaoBan. — Exs.: FRE nr. 2432. — Ic.: Pl. 6, fig. 3, 3 a, 4. 4 . Plantă in altă de 10—35 cm, formînd tufe. Rizom gros, cărnos, cilin­ dric, cu miros puternic de trandafir, acoperit cu numeroşi muguri, din care nasc noi tulpini aeriene. Tulpini erecte, simple, groase, îndesuit foliate, în partea superioară uneori puţin colorate în roşu. Frunzele din partea superioară a tulpinii îndesuite, alterne, îngust ovale sau lanceolate, sesile, spre bază cuneate, ascuţite, rareori obtuze, în jumătatea superioară cu margini dinţate, plane, cărnoase, glabre, lungi pînă la 3 cm. Cele din partea inferioară mai late, invers ovat alungite. Inflorescenţa corimb terminal dens. Flori dioice 4 — c. 135

FLORA R .P.R .

$o

(foarte rar hermafrodite), 4-mere, rar 3- sau 5-mere. Cele mascule cu 4 sepale purpurii, lanceolate, scurte, 4 petale liniare, lungi de 3—4 mm, gălbui sau roşietice, 8 stamine mai lungi decît petalele şi 2—4 ovare de obicei avortate; cele femele cu 4 sepale, 4 petale pînă la 2 mm lungime (adeseori lipsesc) şi 4 ovare, fiecare la bază cu un solz nectarifer, oval alungit, spre vîrf bilobat. Folicule 4, erecte, de 6— 12 mm lungime, cu un vîrf scurt. Seminţe lungi pînă la 1,5 mm, brune.— VI—VIII. S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, în regiunea subalpină şi alpină. R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Groapa Jurii, Farcău, Ziinbroslavu Mare. M ţii Ţibleşului: Ţibleş. M ţii Ouaş-Gutin: Gutin. M ţii Rodnei: Pietrosu Mare, Cimpoieş, Izvorul Cailor, Corongiş, Vf. Puzdrelor, Ştiol, Inău, Vf. Gemenea. M ţii Călimării. M ţii Bistriţei: Ceahlău (Panaghia, Fîntîna Rece, Piatra Detunată, Ocolaşul Mare şi Mic). M ţii Giurgeului: Hăghimaşu Mare, Mt. «Ocsem». M ţii Oituzului: Na mira. Mţii Ciucasului: Piroşca. M ţii Blrsei: Postăvaru, Pialra Mare, Piatra Craiului. M ţii Bucegi: Piatra Arsă, V. Babei, Caraiman, V. Albă, Coştila în V. Priponului, V. Cerbului, Vf. Omu, Doamnele, Colţii Ţapului, Grohotişu, V. Obîrşiei, Strunga, Tătaru. M ţii Iezer-Păpuşa: Păpuşa. M ţii Făgăraşului: Suru, Budislavu, Ciortea, Negoiu, Laiţa, Arpaşu, Bîlea, Vîrlopu, Podragu, Podrăgelu, V. Zîrnei, Vf. Luţele, Vînăloarea lui Butcanu. M ţii Sibiului: Frumoasa. M ţii Paringului. M ţii Vllcanului: Straja. M ţii Mehedinţilor: Gaura Mohorului. Mţii Retezatului: Borăscu, Tăul Negru. M ţii Ţarcu-Godeanu: Scărişoara. M ţii Bihorului: V. Cepilor. VariabililaLea

speciei

Plan La este destul de variabilă în ce priveşte înălţimea şi in oarecare măsură şi după forma frunzelor. Tipul speciei are frunze mai groase, lat ovate sau lat eliptice, cu baza uneori subcordată. Această plantă la noi se găseşte numai în forme apropiate şi de obicei împreună cu subspecia care urmează mai jos (f. subcardata Glaab. ex Ilegi 111. Fl. Mitt.-Eur. IV, 2 (1923) 528).

ssp. Scopolii (A. Kern.). — Rhodiola Scopolii A. Kern. ex. Simk. Enum. Fl. Transs. (1886) 234. — S. roşeam f. cuneiformis Glaab. ex Regi 1. c. Frunze cuneat lanceolate, cuneat eliptic lanceolate sau obovat cuneate. — Frecventă. î n t r e b u i n ţ ă r i . în trecut rizomul gros al plantei, cu miros de trandafir, era întrebuinţat în medicina populară contra durerilor dc cap. Răsp.

g e n. : Eurasia, America de X.

Secţia II. TELfiPHIUM S. F. Gray Nat. arrang. brit. pl. II (1821) 539. Flori hermafrodite, de tipul 5, albe, roze, roşii sau galbene verzui. Rizom gros sau lung şi subţire, fără frunze solzoase. Rădăcini subţiri, fusiforme sau tuberculiforme. Tulpini erecte sau ascendente, mai adesea se usucă şi mor în fiecare an. Frunze plane, late, cărnoase. P l a n ş a 6 . — 1 . Sedum maximum (L.) Sut. — 2. S. Fabaria Koch, 2a. floare mărită.— 3. S. roseum (L-) Scop. f. Scopolii (Kern.), exemplar cu frunze eliptice, 3a. şi 4 idem, exemplare cu frunze eliptic, lanceolate, din care 3a. exempl. fructifer.

PLANŞA 6

CRASSULACKAI3

53

2. S. maximum (L.) Hoffm. DeuLschl. FL I (1791) 156; Fl. U.R.S.S. IX (1939) 5. — S. Telephium s. maximum L. Sp. pl. ed. I (1730) 430. — S. lati­ folium Bert. Amoen. ital. (1819) 366. — Iarbă de urechi. — Bablevelu varjtihâj.— Grosse Fetthenne.— Ototok GojinmoiL— Exs.: FRE nr. 2433 a, b.— Ic.: Pl. 6, fig. 1. 4 . Rizom napiform, gros, uneori ramificat. Tulpini de 20—50 (70) cm? erecte, rareori ascendente, simple sau ramificate în partea superioară, glabre, verzi închise. Frunze cărnoase, lungi de 5—13 cm şi late de 2—5 cm, plane, glabre, simplu şi neregulat serate, cele superioare opuse, ovale pînă la aproape rotunde, cu bază scurt cordată, cele inferioare de obicei alterne, obovate, cu baza atenuată, sesile sau chiar scurt petiolate, la bază cu frunze în rozetă. Inflorescenţa corimb terminal dens. Flori hermafrodite, alburiu galbeneverzui. Pedicelii mai scurţi decît florile. Sepale 5, rareori 6, pînă la 1,5 mm lungime, triunghiulare, ascuţite, de 3 ori mai scurte decît petalele. Petale 5, rareori 6, de 3— 4 mm lungime, alungit ovate, acute. Stamine 10, de aceeaşi lungime cu petalele, cele interne concrescute la bază cu acestea. Solzi nectariferi alungiţi şi emarginaţi. Folicule 5, îngustate spre bază şi ter­ minate cu un vîrf ascuţit. Seminţe lunguieţe, de 1—2 mm lungime, cafenii. — VII—X. S t a ţ i u n e a . în păduri de foioase, tufişuri, grădini. R ă s p . i n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Ruscova, Leordina, Vişeu de Jos la V. Morii Mţii Maramureşului la Lelici şi Codreava (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mt. Ţibleş (r. Nâsăud); Bistriţa; Chiochiş (r. Beclean); Turda, Cheia Turzii, Săliştc, Pruniş la Păd. Rîmeţi (r. Turda); Silvaşu de Cîmpie, Păd. Baldului, Păd. Ooarelor (r. Sărmaş); Temut la Păd. Cigaşia (r. Luduş); Bucium pe Detunata (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Băile Sovata (r. Sîng. de Pud.); Reghin, Gurghiu la Păd. Mociarul de Sus şi Dl. Viilor (r. Reghin); între Deda şi Topliţa (r. Topliţa); Mţii Giurgeului pe Hăghimaşu Mare (r. Ciuc); Odorhei. Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Sighişoara, Vidacut; Şura Marc, Hamba (r. Sibiu); Băile Bazna (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Petreşti, Laz. Clinic, V. Sebeşului la Tău (r. Sebeş); Mţii Retezatului la Gura Zlata şi pe V. Rîul Mare (r. Haţeg); Mt. Vulcan (r. Petroşeni); (Deva; Almaşu Mic de Munte (r. Orăştie). Reg. Oradea: Dumbrăviţa (r. Beiuş). Reg. Timişoara: Hitiaş la Păd. Sîrbova, Buziaş (r. Lugoj); Mţii Semenicului, V. Dunărei la Cazane (r. Orşova); Lipova. Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin); Mţii Mehedinţi­ lor pe Piatra Cloşanilor, Tismana pe Mt. Cioclovina (r. Baia de Aramă); Mrea Lainici (r. Tg. Jiu); Craiova. Reg.Pitesti: Călimăneşti (r. Rm. Vîlcea); Mţii Făgăraşului pe Capra Budei r. Curtea de Argeş). Reg. Ploeşti'. Mţii Bucegi: Mt. Zăncaga; Mţii Buzăului: Silvestru ş V. Bîsca în Pcnteleu (r. Cislău). Reg. Bucureşti; Lehliu; Ciocăneşti (r. Răcari); Crucea de Piatră, Călugăreni, Comana (r. Vidraj; Păd. Pustnicu, Păd. Pasărea, Păd. Ccrnica (r. Brăneşti). Reg. Constanţa: 6 Martie, Jurilovca N Bălcescu pe Mt. Sepelghin (r. Istria); Dropia (r. Medgidia); între Isaccea şi Tulcea, între Mahmudia şi Dunavăţu (r. Tulcea); Hîrşova la Canarale. Reg. Galaţi: Ardealu pe Piatra Roşie (r. Măcin); Mţii Vrancei; Torceşti (r. Tecuci). Reg. Bacău: Bicaz pe Mt Cosmiţa, Dămuc, Şugău, Mt. Surduc, Piatra Neamţ pe V. Cuiejdiu şi Mt. Pietricica ir. P. Neamţ); Broşteni, V. Neagra, V. Barnarului, Mt. Ceahlău (r. Ceahlău); Caraclău, Tg. Ocna; Mt. Straja (r. Moineşti). Reg. Iaşi: Bîrnova, Dl. Repedea, Coada Stîncii, Mîrzeşti, Cîrlig, Vînători. Perieni,

54

FLORA R .P.R .

(r. Iaşi); Posada (r. Murgeni). Reg. Suceava: Ciocăneşti (r. Vatra Dornei); Pojorîta, V. Pulnei, Lucina (r. Cîmpulung); Fălticeni la Păd. Huşilor. Variabilitatea

speciei

1 a Frunze eliptice, alungit ovate sau invers alungit ovate, cel mult de 2,7 ori mai lungi decît l a t e ................................................................................................................. 2 1 b Frunze alungit eliptice sau lanceolate, cel puţin de 3 ori mai lungi decît late___ 3 2 a

Tulpina, Irunzele, uneori şi florile roşcate f. rulfescens (Schur). — S. max. a. rufescens Schur Enum. pl. Transs. (1866) 226. — Reg. Cluj: Mt. Colţeşti (r. Turda). Reg. Stalin: Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Timişoara: în sudul Banatului. Reg. Bacău: Cetatea Neamţului (r. Tg. Neamţ). 2 b Plantă verde sau glaucă f. veruin Nyâr. ex Răvăruţ f. nova in Add. IV. pag. 886. — Comună. 3 a Plantă de un roşu vînăt f. nigrum Domokos in Mitt. Univ. f. Agranvissenschaft Bpesta (1953) 105. — Reg. Timişoara: în sudul Banatului. 3 b Plantă curat verde f. Scberffelii (Borb.) Jâv. in Magy. fl. (1925) 452. — S. max. var. Scherffelii Borb. in TTK Potf. XXVIII (1896) 58. - Reg. Aut. M .: Corund (r. Odorhei). Răsp.

ge n. : Europa, Caucaz, Asia Mică.

3. S. purpureum (L.) Schult. Osterr. Fl. I, ed. II (1814) 686; Fl. U.R.S.S. IX (1939) 53. — S. Telephium 0. purpureum L. Sp. pl. ed. I (1753) 430. — S. purpurascens Koch Syn. I, ed. II (1843) 284. — I c .: Pl. 7, fig. 5, 5a. 4 . Rădăcini napiforme. Tulpini erecte, înalte de (15) 30—60 cm, solitare sau mai multe. Frunze cărnoase, plane, glabre, inegal serat dinţate în special spre vîrf, alterne, adeseori opuse sau verticilate, de 2—7 cm lungime şi 1—3 cm lăţime, cele inferioare alungit lanceolate, de obicei cu baza îngustată, sesile, cele superioare alungit obovate, lanceolate] pînă la invers ovate, cu baza rotunjită, foarte rar îngustată, sesile. Flori de tipul 5, grupate în corimb terminal dens. Caliciu de 2,5 mm lungime. Sepale lanceolate, acute, verzi, concrescute la bază. Petale roz purpurii pînă la roşii închise, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele, eliptic lanceolate, acute, de la mijloc arcuit reflecte (răsfrîntc), la vîrf puţin canaliculate. Staminele interne fixate cu 1/3— 1/4 mai sus de baza petalelor şi aproape egale cu acestea. Ovare sulcate. Folicule erecte, roşii sau roze, lungi pînă la 6 mm, cu un rostru scurt, roşu, îndoit în afară, mai scurte decît staminele. Seminţe numeroase, pînă la 1 mm lungime, cafenii, îngustate la un capăt. — VII—VIII. P l a n ş a 7. — 1. Sedum rubens.L., la. idem, exemplar mic, lb. floare mărită. — 2. *ST. rubrum (L.) Thell., 2 a. idem, exemplar mic. — 3. S. dasyphyllum L. — 4. S.spurium M.B., 4 a. floare cu bractee şi fructul. — o. S. purpureum (L.) Schult., 5 a. floare mărită.— 6. S. album L. — 7. S. villosurn L. — 8. S. hybridum L., floare cu bractee şi fructul.

PLANŞA 7

CRASSULACEAE

57

S t a ţ i u n e a . Locuri stincoase şi pietroase din regiunea montană, poieni de pădure şi tufişuri, pe sol argilos sau pietros. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Mt. Gulin pe Vf. Arsu. Reg. Cluj: Mt. luau. Rodna (r. Năsăud). Reg. Aut. M .: Mţii Harghita (r. Odorhei). Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Sibiu, Mţii Făgăraşului: Arpaşu Mare, Podrăgel (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Cetii (r. Alba). Reg. Timişoara: Mţii Ţarcu-Godeanu: Scărişoara. Reg.Piteşti: Băile Olăneşti, Golotreni (r. R. Vîlcea); Mţii Făgăraşului: V. Zîrna; Mţii IezerPăpuşa: Izvorul între Pietre la poalele Mt. Sturu; Nămăeşti (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Sinaia. Reg. Bacău: Mrea Gaşin şi Mrea Slănic (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Coada Iazului Chiri® către Dl. Şapte Oameni (r. Iaşi). Variabilitatea

speciei

var. occidentale Frod. in Acta Ilort. Gothebg. V. Append. (1929) 61 —69. — Plantă înaltă de 10—15 cm. Frunze inferioare lungi de 2 cm şi late de 1 cm, alungit cuneate, spre vîrf :*r dinţate, pe ambele feţe cu numeroase puncte brune sau negre. — Prin sărături puternice. — Reg. Iaşi: V. Sărată (r. Murgeni); în sărături la N de Vînatori (r. Iaşi). f. albiflonim (Koch). — S. purpurascens (3. albiflorum Koch Syn. I, ed. II (1846) 302. — Flori albe. — Reg. Piteşti: Călimăneşti, Mt. Cozia (r. Rm. Vîlcea); Mt. Arefu (r. C. dc Argeş); Mt. Leaota (r. Muscel). Reg. Bacău: Broşteni pe Mt. Barnaru (r. Ceahlău). R ă s p . g e n. : Eurasia, America de N (întrodusă).

4. S. Fabâria Koch Syn. ed. I (1837) 258. — S. carpaticum Reuss Kveln. Slov. (1853) 162. — S. Telephium ssp. Fabaria Schinz et Kell. Fl. Schweiz ed. III (1909) 255. — Exs.: FRE nr. 2434.— Ic.: Prod. Fl. II (1939) 135 fig. 1 sub carpatico. —Ic.: Pl. 6, fig. 2, 2a. 4 . Rădăcini napiforme. Tulpini erecte, înalte de 30—60 cm, solitare sau mai multe. Frunze alterne, glabre, albăstrui, alungit lanceolate, inegal dinţate, cu dinţii îndreptaţi înainte, spre bază întregi, cuneat îngustate, cel puţin cele mijlocii şi cele inferioare peţiolate. Flori de tipul 5, grupate în corimb dens. Sepale lanceolate, acute, de 2—3 ori mai scurte decît petalele. Petale purpurii, patente, nereflecte, la vîrf puţin canaliculate. Staminele interne fixate cu 1/3 mai sus de baza petalelor. Ovare nesulcate. Folicule erecte, roşii sau roze, cu un rostru uşor îndoit în afară. — VI—VII (VIII). S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase şi păduri, in regiunea montană. R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Inău, Crăciunel, Ar;a Zimbrului. M ţii Rarăului: Rarău. M ţii Bistriţei: Ceahlău (Panaghia, Fundul lui Ghedeon,; Ocolaşu Mare). M ţii Harghitei. M ţii Buzăului: Piatra dintre Bîsce şi Piatra Lespezilor. M ţii Birsei: Postăvaru, Piatra Craiului. M ţii Bucegi: Sinaia la Sf. Ana, Piatra Arsă, V. Albă, Grohotişu, V. Horoabei. M ţii Rucârului: Leaota, V. Dîmbovicioarei. Mţii Făgăraşului: Suru, Bîlea, Arpaşu, Negoiu pe Lespezi, Paltina, Capra Budei în Cheia Gegiu. M ţii Sebeşului: Iezerul Surianu. Mţii Ţarcu-Godeanu: Gugu, Branu. M ţii Bihorului: V. Cepilor, Stîna de Vale (r. Beiuş). Răsp.

g e n. : Europa centrală şi de SE.

Secţia III. EUSEiDUM Boiss. Fl. or. II (1872) 775. — Seda genuina Koch Syn. ed. I (1837) 259, pro sect.

58

FLORA

U .P .R .

Plante cu rizom repent, mai adesea verzi, formînd tufe dese la bază. Tulpini erecte, repente sau ascendente, cele florifere cu lăstari sterili. Frunze de obicei semicilindrice sau plane. Flori albe, roşii, roze sau galbene. -X- 5. S. spurium M. B. Fl. taur. cauc. I (1808) 352; Fl. U.R.S.S. IX (1939) 7 4 .— Floare grasă. — Kuszo varjuhâj.— Unechte Fetthenne. — Owtok jTOHîHhiii. — I c .: Pl. 7, fig. 4, 4a.

4 . Rizom repent, lung, cu rădăcini subţiri, filamentoase, ramificate. Tul­ pini înalte pînă la 20 cm, ascendente, pubescente sau scabre, la bază cu lăstari ascendenţi, lungi de 3—6 cm, prevăzuţi cu frunze în rozetă, formînd pajişte deasă; cele fertile cu urmele frunzelor căzute. Frunze cărnoase, lat cuneat obovate, la vîrf obtuze sau rotunjite, sinuat crenat serate şi cartilagineu papiloase, lungi de 2—4,5 cm şi late de 7—20 mm, glabre, cel puţin cele mijlo­ cii opuse. Inflorescenţa cimă compusă, umbelat corimbiformă, densă. Flori sesile sau scurt pedicelate, roze sau purpurii, cu bractei puţin mai lungi decît caliciul. Sepale lungi de 5—6 mm, la florile de curînd deschise de 3—4 mm, îngust lanceolate, cărnoase, verzi sau roşietice, trinervate, persistente, libere aproape pînă la bază. Petale erecte, de 12— 14 mm lungime, cele dc curînd deschise lungi de 7—8 mm, îngust lanceolate, fin acuminate, alb rozee sau roşii, spre vîrf şi pe linia mediană mai închis colorate. Stamine .10, libere, la bază unite cu petalele, puţin mai scurte decît acestea, cu filamente roşii şi antere roşii portocalii. Solzii nectariferi albicioşi, puţin mai laţi decît lungi. Folicule 5, erecte, roşietice, alungit ovate, de cea 8 mm lungime. Seminţe alungite, de aproape 1 m m .— VI—VIII. Cultivată în toată ţara prin grădini şi cimitire, de unde uneori se sălbă­ ticeşte. întrebuinţări. R ă s p. ge n. :

Plantă decorativă din grădini şi cimitire.

Europa, Asia Mică, Caucaz.

-X- 6. S. hybridum L. Sp. pl. ed. I (1753) 431; Fl. U.R.S.S. IX (1939) 70, tab. 4, fig. 5a. — I c .: Pl. 7, fig. 8. 4 . Rizom repent şi ramificat, cu numeroase rădăcini subţiri. Tulpini ascendente, verzi, glabre, de 15—20 (30) cm lungime, puţin ramificate, cu lăstari sterili, scurţi, ascendenţi, cu frunze în rozetă, formînd pajişte, des foliate pînă la inflorescenţă. Frunze alterne, glabre, cărnoase, cuneat obovat lanceolate, cele inferioare ± peţiolatc, obtuze, crenat serate, întregi în partea alemiată, lungi de 2 —5 cm şi late de 1—2 cm. Inflorescenţă paniculat corimbi­ formă, cu ramuri alungite, cu inflorescenţe parţiale cimoase. Flori prevăzute cu bractei lanceolat eliptice. Sepale liniar lanceolate, de cca 2— 3 mm lungime, P l a n ş a 8. — 1. Sedum Hillebrandii Fenzl. — 2. S. sexangulare L. —3. S. rupestre L. — 4. i$'. alpestre MII. — 5. S. ochrolcucum Chaix in Vili., 5a. floare mărită.

PLANŞA 8

CRAS Si:L ACE AE

G1

palid verzui, concrescute la bază, la vîrf rotunjite. Petale galbene aurii, de 2 ori mai lungi decît sepalele, de 5—6 mm lungime şi 1 mm lăţime, lanceolat eliptice, foarte fin acute, patente, radiar întinse. Stamine 10, cu filamente galbene şi antere portocalii, cele opuse petalelor puţin mai scurte decît aces­ tea, cele opuse sepalclor egale în lungime cu petalele. Pistile verzi, mai scurte decît petalele, cu stigmate filamentoase. Solzi nectariferi puţin mai laţi decît lungi, la vîrf brusc retezaţi. Folicule 5, oblic răsfrînte în formă de stea, la bază concrescute aproximativ pe 1/3 din lungimea lor, spre vîrf roşietice. Seminţe numeroase, eliptice, cu puţin mai scurte de 1 mm. — VI—VIII. Cultivată ca plantă decorativă, mai ales la Sinaia. R ă s p . g e n. :

Eurasia.

7. S. dasyphyllum L. Sp. pl. ed. I (1753) 431. — Ic.: Pl. 7, fig. 3. 4 . Plantă înaltă de (3) 5— 15 cm, cu lăstari sterili foliaţi şi culcaţi. Tulpină ramificată, dela bază ascendentă sau ± erectă, subţire, glaucă, în partea supe­ rioară glandulos păroasă. Frunze glauce, ovale sau subrotunde, glabre, opuse şi încrucişate sau alterne, groase, cărnoase, pe faţa superioară aproape plane, pe cea inferioară bombate, devenind astfel semicilindrice pînă la semisferice, sesile. Inflorescenţa cimă laxa, paucifloră, glandulos pubescentă. Flori cu pediceli lungi de 3—5 mm, glanduloşi. Sepale 5, ovale, obtuziusculc, glabre sau dispers glanduloase. Petale 5, oval lanceolate, ascuţite sau obtuze, de 2—3 ori mai lungi decît sepaleld, albe sau slab roze, cu o dungă purpurie pe faţa externă în lungul nervurii mediane. Stamine de obicei 10, cu antere roşii purpurii. Folicule 5, erecte, terminate cu un vîrf scurt ascuţit. Seminţe deschis brune, cu zbîrcituri longitudinale. — VII—VIII. S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase şi ziduri. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Borsec (r. Topliţa). — Reg. Stalin: Oraşul Stalin. — Mai este indicată fără localitate din « Banat» şi « Moldova». R ă s p . g e n. : Europa, Africa de N.

8. S. album L. Sp. pl. ed. I (1753)432; Fl. U.R.S.S. IX (1939) 82.— Iarba faptului. — Fehcr varjuhâj. — Weisser Mauerpfeffer. — OairroK 6e.ni»iii. — I c .: Pl. 7, fig. 6. 4 . Rizom tîrîtor, cu rădăcini fibroase. Tulpini ascendente, înalte de 8—20 (30) cm, glabre, la bază cu lăstari sterili, repenţi, ce poartă la vîrf rozete de frunze ± erecte. Frunze alterne, cărnoase, glabre, verzui sau roşietice, cilindrice, liniar lanceolate, aproape patente, obtuze, sesile, lungi de 6— 12 mm şi late de 2—4 mm, la bază cu un pinten scurt, obtuz. Inflorescenţa corimb ramificat, cimos sau paniculat (paniculă corimboasă). Flori numeroase, de tipul 5, scurt pedicelate, cu pedicelii egali sau mai lungi decît caliciul. Sepale lat ovate, obtuze, slab trinervate, verzi, concrescute la bază şi persis­

62

FLORA

R .P .R .

tente. Petale ovat lanceolale, acute sau obtuziuscule, albe sau slab roz violete, la bază puţin concrescute, de 3—4 ori mai lungi decît sepalele. Stamine 10r puţin mai scurte decît petalele, cu antere purpurii, cele opuse petalelor con­ crescute la baza.' Solzi nectariferi mici, cu baza îngustată, spre vîrf obtuz emarginaţi. Folicule 5, neunite, cilindrice, erecte, îngustate într-un vîrf subţire, lung de cca 5 mm. Seminţe alungite, deschis brune. — VI—VIL S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, mai ales calcaroase. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cheia Turului (r. Turda». Reg. Aut. M .: Reghin; Mt. «Ocsem» (r. Ciuc). Reg. Stalin: Turnu Roşu (r. Sibiu); Rupea; Oraşul Stalin. Reg. Hunedoara: Hunedoara; Dobra (r. Sebeş). — Indicată din «Banat» şi «Moldova» fără localitate. R ă s p . ge n. : Europa, Asia Mică, Asia de V şi N, Africa de N.

9. S. alpestre Vili. Hist. pl. Dauph. III (1789) 684. — S. repern Schleich. in DC. FI. fr. IV, 2 ed. III (1815) 5 2 5 .— E x s.: FRE nr. 1964 a, b. — Ic.: Pl. 8, fig. 4; Prod. FI. II (1939) 91, fig. 2. 4 . Plantă înaltă de (2) 5—8 cm, glabră, formînd pajişti ± dese. Rădăcini fibroase. Lăstari numeroşi, ascendenţi sau erecţi, cu numeroase frunze îndesuite, aşezate dispers; lăstarii scurţi aproape în formă de rozete, simpli sau ramificaţi. Tulpini ascendente. Frunze alterne, cărnoase, glabre, fără pinten la bază, alungit invers ovale, pînă la liniare, pe faţa superioară aproape plane, pe cea inferioară puţin bombate, obtuze, sesile şi cu o mică prelungire dedesubtul locului de inserţie. Inflorescenţa simplă sau 2— 5-fidată. Flori scurt pedunculate, cîte 1—5 la vîrful tulpinii. Sepale 5, ovale, erecte şi obtuze. Petale 5, alungit ovale, obtuze, palid galbene, rareori pătate cu roşu, erecte sau numai puţin patente. Stamine 10, galbene. Folicule groase, cu un vîrf scurt ascuţit, divaricat. Seminţe alungite, netede. — VI—VIII. S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase în regiunea montană şi alpină.. R ă s p . î n ţ a r ă : Alţii Maramureşului: Girbova, Repedea, Paltin, V. Cizla (la Borşa), Şerban, Farcău, Codreava, V. Ţibăului. M ţii Rodnei: Pietrosu Marc, Puzdrea Borşenească şi Vişin casca, V. Pietroasa, Inău, Corongiş. M ţii Călimani. Alţii Ciucaşului: Ciucaş, Piroşca. M ţii Birsei: Piatra Mare, Piatra Craiului. Mţii Bucegi: Piatra Arsă, Caraiman, Babele, V. Albă, Coştila, V. Cerbului, Omu, Moraru, Bătrîna, V. Obîrşiei. M ţii Făgăraşului: Ciortea, Arpaşu, Negoiu pe Lespezi, Laiţa, Lăiţel, V. Capra, Lacul Bîlear Vînătoarca lui Buteanu, Vf. Moşului, Căldarea Podragului, Moldovanu, Căldarea Giur­ giului, Capra Budei, Iezerul Budei, Vf. Rîiosu. M ţii Sibiului: Iezerul Cibinului. Alţii Paringului: Mindra, Cîrja, Pîcleşu, Vidra pe Pravăţ. Mţii Retezatului: Şesele, Tăul Negru, Platoul Hades, Slăveiu, Căldarea Zănoaga şi Zănoguţa, între Bucura şi Peleaga, Pir. Judele, Piafra Turcului, Custura. Alţii Ţarni-Godeanu: Tutila, Godeanu. Mţii Bihorului: Cucurbeta. R ă s p . ge n. : Europa, din Pirinei pină în Carpali şi Balcani, Asia Mică.10

10. S. Hillebrandii Fenzl în Verb. ZBG Wien VI (1856) 449. — S. Sartorianum Boiss. Diagn. III, Ser. 1T, fasc. 2 (1956) 62. — S. acre £. Sartorianum

CRASSULACEAE

63

Boiss. FI. or. II (1872) 784. — S. neglectum Ten. FI. Napol. IV (1830) 250. — Ic.: Pl. 8 , fig. 1. 2J-. Rădăcini subţiri, fibroase. Lăstari ramificaţi, formînd pajişti. Tulpini ascendente, acoperite cu numeroase frunze imbricate. Frunzele de la baza tulpinii uscîndu-se devin albicioase şi nu cad; celelalte frunze ale tulpinii şi ale lăstarilor alipite, trunghiular ovate sau alungit triunghiulare, convexe, pe faţa inferioară sesile. Flori sesile, dispuse în racem 2—4-fidat, cu ramurile erecte şi multiflore. Sepale 5, obtuze. Petale 5, lanceolate, acuminate, de 3 ori mai lungi decît sepalele, galbene. Folicule 5, divaricate. — V — VII. R a ţ i u n e a . Stînci calcaroase şi nisipuri, în locuri expuse. R ă s p . îft I a r ă : Reg. Timişoara: Timişoara; Fîntina Fetii, Coronini (r. Moldova Nouă). Reg. Cmiova: Mţii Mehedinţilor; între Schela Cladovci şi Porţile de Fier, Gura Văii, V. Dunării aproape de Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Ploesti: Mt. Zăganu la Tesla. Reg. Constanta: Negreşti şi Petroşani (r. Negru Vodă): Mt. Alah Bair lingă Bălt^geşti (r. Hirşova); Mrea Cocoş la Cruce (r. Tulcea); Medgidia la Carieră (r. Medgidia) ;?T. Bălcescu pe ML Sepelgin, Babadag (r. Istria); Girliţa (r. Adamclisi). Reg. Galaţi: Măcin pe Mt. Suluc, Mt. Pricopanu intre Macin şi Greci, Piscu înalt lîngă Greci, între Greci şi Cerna (r. «Măcin). Răsp.

gen:

Europa de SE.

11. S. âcrc L. Sp. pl. cd. I (1753) 432; FI. U.R.S.S. IX (1939) 8 8 .— Iarbă' de şoaldină. — Borsos varjuhâj. — Scharfer Nauerpfeffer. — O h h t o k — I c .: Pl. 9, fig. 5, 5a. Plantă glabră, înaltă de 5— 15 cm. Rădăcini subţiri, fibroase. Lăstari sterili de 1—3 cm Înălţime, adesea culcaţi, ramificaţi, formînd pajişti, în parte tîrîndu-se subteran. Tulpini numeroase, ascendente, acoperite cu numeroase frunze ± imbricate, mai tîrziu i caduce, simple, numai spre vîrf cu ramuri fîorifere. Frunze lungi de 2—3 mm şi late de 2—3,5 mm, cărnoase, ovale, obtuze, plane pe faţa superioară, convexe pe cea inferioară, cu baza obtuză şi trunchiată, glabre, sesile şi cu gust acru; cele ale lăstarilor sterili imbricate, dispuse pe 5—6 rînduri, cele ale lăstarilor fertili adeseori mai distanţate. Inflorescenţa din 2—5 ramuri spiciforme, dispuse în semiumbelă laxă sau con­ trasă. Flori de tipul 5, aproape sesile. Sepale 5, alungit ovate, obtuze, glauce sau gălbui, libere pînă la bază. Petale 5, liniar lanceolate, acute, aproape ori­ zontale, galbene-aurii, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele. Stamine 10, galbeneaurii, aproape de lungimea petalelor. Solzi nectariferi mai laţi decît lungi, aproape pătraţi. Folicule dispuse stelat, cu un vîrf scurt de 1 mm. Seminţe deschis brune, ovale, longitudinal zbîrcite. — V—VIL S t a ţ i u n e a . Locuri uscate, nisipoase şi pietroase, pe ziduri vechi. R ă s p . în ţ a r ă : Reg. Baia M .: Borşa la Ştiubee, Bislra pe Topolău (r. Vişeu); V. Lupusului între Peteritea şi Masca (r. Lăpuş). Reg. C l u j : Mţii Mescş (r. Zalău); Bistriţa; lunca Someşului la Cluj, Fînaţele Clujului, Sînicoară (r. Cluj); Turda la Băile Sărate,

64

FLOIIA R .P.R .

Cheile Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M .: Reghin. Reg. Stalin: Sighişoara; Mediaş; Oraşul Stalin pe Tîmpa, Predeal; Gura Rîului, Cisnădioara, Turnu Roşu, Porceşti (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Deva; între Ciopea şi Ohaba (r. Haţeg). Reg. Oradea: între Borz şi Şoimi pe malul Crişului(r. Beiuş). Reg. Timişoara: pe coline nisipoase în «Banat». (Heuff.). Reg. Piteşti: Slatina; Corbeni pe Mt. Ghiţu. (r. C. de Argeş); Cîmpulung, Mihăeşti, Coteneşti la Cetatea lui Vlad Ţepeş (r. Muscel); Cîineni (r. Rm. Yîlcea). Reg. Ploesti: Mţii Bucegi la Sinaia, Buşteni (r. Cîmpina); Brăneşti (r. Pucioasa); Varlam (r. Cislău). — Reg. Bucu­ reşti: Chitila, Bucureşti. Reg. Galaţi: V. Şuşiţei (r. Yrancea); între Cosmeşti şi Tecuci: Hanu Conachi (r. Lieşti). Reg. Bacău: Băile Slănic (r. Tg. Ocna); Mt. Pietricica lingă Piatra Neamţ (r. P. Neamţ); Mt. Ceahlău. Reg. Ia şi: Iaşi la Niţelea, Dl. Repedea, Uricani, Bîrnova (r. laşi); Stroeşti (r. Paşcani); Cotnari, Belccşti (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Botoşani; Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti); Dorohoi; Şiret; Suceava, Liteni, Stroeşti (r. Suceava); Botoşana, Cacica (r. Gura Humorului). V a r i a b i 1i t a t e a s p e c i e i f. imbricâtum (Beck). — S. acre var. imbricatum Beck in Fedde Rep. XVIII (1922) 129. — Frunze tulpinale foarte des imbricate, lat ovale, egal de lungi şi de late, sau puţin mai lungi decît late. Flori mari, cu petale de 8—9 mm lungime. — Reg. Bacău: V. Cracăului (r. P. Neamţ). R ă s p . g e n . : Europa, Asia de N. şi V, Asia Mică, Africa de N.

12. S. sexangulâre L. Sp. pl. cd. I (1753) 432; FI. U.R.S.S. IX (1939) 87. — S. mite Gilib. FI. lithuan. II (1782) 182. — S. boloniense Lois. in Desv. Journ. 2 (1809) 327. — E x s.: FRE nr. 2535. — I c .: Pl. 8, fig. 2. 4 . Plantă înaltă de 5— 18 cm, cu rizom tiritor şi rădăcini subţiri. Tulpina cu baza repentă, ramificată, ascendentă, cu lăstari sterili dens foliaţi pe 6 rînduri, cu frunze glabre. Lăstari fertili mai lungi decît cei sterili, cu frunze cărnoase, cilindric liniare, obtuze, lungi de 3—6 mm şi late de 1 mm, aşezate oblic, cu baza obtuză, prevăzute cu un scurt pinten, glabre, prin uscare nu devin albe. Inflorescenţă cu 2—5 ramuri scurte, racemiforme, formînd o scmiumbelă. Flori de 8— 10 mm în diam., scurt pedicelate. Sepale 5, cca de 2 mm lungime, oval lanceolate, obtuze, cărnoase, la bază concrescute. Petale lungi de 5,3—5,5 mm şi late de 1 mm, lanceolate, acute, aproape orizon­ tale, de cca 2 ori mai lungi decît sepalele, puţin mai scurte decît petalele. Solzi nectariferi galbeni, mici, aproape pătraţi. Folicule aşezate stelat şi terminate cu un vîrf ascuţit. Seminţe numeroase, mici, rotunjite, obtuze. — VI—VII. S t a ţ i u n e a . Pe soluri uscate, nisipoase şi pietroase, ziduri. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Rona de Sus, Mt. Runcu (r. Sigliet); Bistra pe Mt. Poloneanca (r. Vişeu). Reg. Cluj: Ciucea (r. Huedin); Bistriţa; Rodna (r. Năsăud); Canciu (r. Dej); Cluj, Cojocna, Boju (r. Cluj); Turda, Cheia Turzii, Băile Sărate Turda, Copăceni (r. Turda); Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei (r. Cîmpeni); Dl. Bilac lingă Alba lulia (r. Alba). Reg. Hunedoara: Sebeş; Deva; Zam (r. Ilia); Covragiu, Bretea Romînă (r. Haţeg); Almaşul Mic de Mte (r. O'răştie). Reg. Aut. M .: V. Sălardului (r. Topliţa); Mţii Harghita, Lueta (r. Odorhei). Reg. Stalin: Băile Bazna (r. Mediaş); Oraşul Stalin. Reg. Timişoara: în Banat, pe stînci (Ileuff.). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău; Cetatea Neam­

C R A S S l'L A C l'.A F .

65

ţului (r. Tg. Neamţ); Piatra Neamţ. Reg. Iaşi: Iaşi Ia Socola şi Vişan. — Reg. Suceava: Poiana Negri pe Ascuţitele (r. Vatra Dornci). Răsp.

g e n . : Europa.

13. S. rupestre L. Sp". pl. ed. T (1753) 431. — l e . : Pl. 8, fig. 3. 2J-. Plantă înaltă de 15—30 (40) cm. Rizom tîrîtor, cu rădăcini subţiri. Lăstari numeroşi, repenţi, formînd pajişti, cărnoşi, verzi sau albaştri glauci. Lăstarii slerili dens foliaţi, cei fertili cu frunze mai puţine. Tulpini florifere ascendente sau erecte, simple, înainte de înflorire cu vîrful aplecat în jos. Frun­ zele lăstarilor sterili dispuse în 3— 6 serii, liniare, cilindrice sau semicilindricc, convexe pe ambele feţe, cu vîrful ascuţit şi rigid, la bază cu un pinten scurt şi obtuz, cărnoase, albăstrui sau verzi cenuşii, erecte, pînă la orizontale sau chiar reflecte. Inflorescenţa corimbiferă, compactă sau foarte ramificată. Flori de lipul 5, rar de tipul 6—7, scurt pedicelate. Sepale oval alungite, pînă la lat lanceolate, ± acute, persistente. Petale divergente, dispuse stelat, lanceolate sau îngust lanceolate, acute, de 2 ori mai lungi decît sepalele, ^ carenate pe partea inferioară, galbene-aurii, pînă la gălbui-albicioase. Stamine 10—14, galbene, de lungimea petalelor sau chiar puţin mai lungi, glabre sau cu papile glanduloase şi la bază ciliate. Solzi neclari feri mici, galbeni, pătraţi. Folicule erecte, treptat îngustate în rostruri lungi. Seminţe alungite, longitu­ dinal costate, întunecat brune. — VI -V IU . S t a ţ i u n e a . Soluri nisipoase şi pielroase, în special calcaroase. R ă s p . î n ţ a r â: Reg. Stalin: Dl. Tipeinlui lîngă Ormeniş (r. Rupea); Sighişoara; Oraşul Stalin; Ocna Sibiului. Moldova (Czihâk şi Szabo). V a r i a b i 1 i t a Lc a s p e c i e i

ssp. reîlexum (L.) Hegi et. Seîimid FI. Mitt.-Eur. IV, 2 (1923) 541. — r e f l e x u m L. Sp. pl. ed. II (1762) 618. — S . g l a u c u m Sm., non W. et K. Plantă sur albăstruie pînă la albastră verzuie, deci puternic glaucă. Frunze scmicilindrice, glabre. Inflorescenţă laxă, cu vîrf urile adesea aplecate în jos şi chiar răsucite. Dinţii caliciului ascuţiţi şi spre vîrf pe margine cu o îngroşare cartilaginoasă. Filamentele staminelor spre bază lăţite şi ciliate. Seminţe cu puternice încreţituri longitudinale.

S.

Reg. Cluj: Colţii Trăscăului (r. Turda). Reg. Aut. M .: Remetea, Gheorghieni, Dl. Crucii din Mţii Gurghiului (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: DI. Tipeiului lîngu Ormeniş, Racoşul de Jos (r. Rupea); Ocna Sibiului. Reg. Timişoara: pe sLînci între Drencova şi Sviniţa (r. Orşova şi Mold. Nouă). «Moldova» (Czihak şi Szabo).

ssp. elegans (Lej.) Hegi et Schmid 1. c. 542. — S . e ta g a n s Lej. FI. Spa. 11 (1813) 205. Plantă verde. Frunze sure-verzui, liniar lanceolate, acute sau ţepos ascu­ ţite, cilindrice sau pe faţa superioară puţin plane, adeseori comprimate, erecte, fin aspru punctate. Inflorescenţă densă. Dinţii caliciului ± obtuzi, fără îngro-

(V>

FLORA

R .P .J K .

sare cartilaginoasă. Filamente glabre. Seminţe cu Încreţituri mai puţin evidente. Reg. Stalin: Tuşnad şi Lacul Sf. Ana (r. Cine). R ă s p . g e n . : Europa şi Asia Mică.

14. S. ochroleucum Chaix in Vili. Hist. pl. Dauph. I (1786) 325. — S. anopelalum DC. Rapp. 2 (1808) 80. — S . rupestre L. ssp. ochroleucum (Chaix) Hegi et Schmid FI. Mitt.-Eur. IV. 2 (1923) 543. — I c .: Pl. 8, fig. 5, 5a. f4 . Rizom repent, cu rădăcini subţiri. Tulpini puţin numeroase, înalte de 15--25 cm, spre bază lemnoase. Frunze verzi, cilindrice sau pe faţa supe­ rioară puţin plane, mucronate, adesea apropiate de tulpinile floriferc, pe lăs­ tarii sterili foarte îndesuit imbricate. Inflorescenţă corimb terminal compact, cu ramuri erecte, neaplecate în jos. Flori sesile sau subsesile. Sepale lanceolate, acute. Petale acuminate, erecte, de 2 ori mai lungi decît sepalele, palid găl­ bui pînă la aproape albe. Filamentele staminelor glabre. Folicule erecte, îngustate spre vîrf. Seminţe negre, cu încreţituri longitudinale. — VI—VIL S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, calcaroase. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Hunedoara: Sebeş. Reg. Timişoara: Sviniţa (r. Orşova). Reg. Craiova: citată fără localitate. Răsp.

gen.:

Europa de S şi SE, Asia Mică.

Secţia IV. EPIT&IIJM Eoiss. FI. or. II (1872) 776. Flori de tipul 5, rar 4--9. Inflorescenţă corimb sau umbelă, în general cu ramuri puţine, sau spic. Majoritatea plante anuale mai rar bianuale, cu rădăcini subţiri, lipsite de lăstari sterili. Frunze alterne, semicilindrice sau cilindrice, mai rar plane.

15. S. Ccpaea L. Sp. pl. ed. I (1753) 431. — S. spathulatum W. et. K. PL rar. Ilung. II (1802) 108, tab. 104. — JTCxs.: FRE nr. 1962. — I c .: Pl. 9, fig. 3, 3a; W. et K. 1. c. O — (j. Rădăcini subţiri şi fibroase. Tulpini erecte sau ascendente, înalte de 10—35 cm, de obicei puţin roşietice, simple sau ramificate chiar de la bază, glandulos păroase în special în partea superioară. Frunze întregi, colo inferioare spatulate, spatulat lanceolate, cele superioare liniar sau lanceolat cuneate, obtuze, glabre, pînă la 3 cm lungime, alterne, adesea opuseInflorescenţa paniculă laxă, glandulos păroasă. Flori pedicelate. Sepale îngust ovale, ascuţite, dispers glandulos păroase. Petale oval lanceolate, mucronat acuminate, glabre sau dispers glandulos păroase, rozee sau alburii, cu nervura mediană roşietică, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele. Stamine cu antere sferice şi roşii. Folicule de 3—4 mm lungime, îngustate brusc într-un vîrf sub­ ţire. Seminţe ovoide, rugoase. — VI—VII. P l a n ş a 9. — 1. Sedum annuum L., la. rămurele cu frunze îndesuite. — 2. A. hispanicum L., 2a. rămurele cu frunze îndesuite. — 3. S. Cepaea L., 3a. idem, exemplarmai mic. — 4. 4a. S. atratum L. — 5. S. acre L., 5a. fruct matur.

P L A N ŞA 9

CRASSULACEAE

Staţiunea. subalpina.

60

Locuri pietroase, coaste şi tufişuri aride, pină in zona

R ă s p . î n t a r ă : Reg. Oradea: Mţii Codrului la Finiş, Dumbrăvi ta, Şunouiuş pe dealul dintre V. Urmanului şi V. Mare (r. Beiuş) ; V. Pietroasa, Briheni (r. Lunca Yaşcăuiui); Ţinea (r. Aleşd); Moneasa (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Mt. Domogled, Pecenişoa, Orşova (r. Orşova). Reg. Craiova: Dl. Stîrmina, Virciorova pe malul Bahnei (v. T. Severin). Reg. Piteşti: Mrea Cozia (r. Rm. Vilcea). R ă s p . g e n . : Europa de V, S şi SE, Tunis, Asia Mică.

16. S. atrâtum L. Sp.pl. ed. II (1763) 1673; FI. U.R.S.S. IX (1939) 9 3 .— Ifc.: Pl. 9, fig. 4, 4a. O. Plantă înaltă de 3—8 cm, glabră, de obicei de culoare roşie purpurie piua la roşic-brună, rareori verde. Rădăcini fusiforme. Tulpini erecte sau ascendente de la bază. simple sau ramificate, îndesuit foliate. Frunze alterne, ovate sau alungit ovate. ^ măciucat cilindrice, cărnoase, sesile, .{_ roşietice, pe ambele fele puţin plane, obtuze, la bază acoperindu-se unele pe altele. Inflorescenţă terminală, pauciflcră, compactă, corirnbiforrnă. Flori de tipul 5, scurt pedicelate. Sepale 5, ovat triunghiulare, ascuţite, trinervate, de 2 mm lungime, concrescute la baza, roşietice. Petale 5, alungit ovale, acuminate, de 3—4 .mm lungime, alburii, verzui sau roşietice. Stamine 10, mai scurte decît petalele, cu anterc galbene şi filamente albe. Solzi nectariferi mărunţi, aproape pătraţi. Folicule 5, glabre, dispuse stelat, de 3—4 mm lungime, custile scurte, filamentoase şi persistente, de 0,5 mm lungime. Seminţe alungit ovate, deschis brune, cu zbîrrituri pe tegum ent.— VI—VIII. S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase în zona alpină. R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Sallioi, Moştinui Marc, Lelici, Codreava, V. Repedea. M ţii Rodnei: Yf. Inău. M ţii Rarăului: Rarău, Gemenea. M ţii Bistriţei: Ceahlău (Panaghia, Pialra Detunată, Schitul Durau). Mţii Ciurgeuhii: Hăghimaşu Mare^ Mt. «Ocsem >). M ţii Ciucaşului: Ciucaş, Piroşca. Mţii Birsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului la Moara Dracului. M ţii Bucegi: Piatra Arsă, Furnica, Babele, Caraiman, V. AJbă, Coşlila, V. Cerbului, Moraru, Obîrşia, V. lalomiţei, Bătrina, Strungcle Mari. M ţii Rucurului: Leaota. M ţii Făgăraşului: Suru, Xegoiu, V. Doamnei, Jghiabu Văros, Vinătoarea lui Butcanu, Arpaşu. M ţii Sebeşului: Surianu. M ţii Mehedinţilor: Oslca. Mţii Retezatului. M ţii Ţarcu-Codeanu: Ţarcu.

Răs p. gen. : Europa centrală, de V şi SY, Asia Mică.17 17. S. caespitosum (Cav.) DC. Prodr. III (1828) 405. — Crassula cacspitosa Cav. Ic. I (1791) 50, tab. 69, fig. 2. — Tillaea rubra L. Sp. pl. I (1753) 129. — S. deserti-hungarici Simk. in OBZ XL (1890) 333. — S. rubruni Thell. in Fedde Rep. X (1912) 290, non Royle; FI. U.R.S.S. IX (1939) 97, sub S. rubro, tab. 5, fig. 4, 4 a .— Exs.rFEAH nr. 2569; FRE nr. 2534.— Ic.: Pl. 7, fig. 2, 2a; Bul. Inf. Cluj II (1922) tab. 3, fig. 11.

70

FLORA

R .P .R .

O. Tulpini înalte de 2—G cm, glabre, simple sau puţin ramificate. Frunze mici, lat eliptice pînă la ovale, obtuze, imbricate, cărnoase, alterne, de 2,5—5 mm lungime, cu margini întregi. Inflorescenţă paucifloră, cu 2—3 ramuri şi spice unilaterale. Bractei aproape ovate, de 3—4 mm lungime. Flori aproape sesile. de tipul 5, rar 4. Sepale triunghiulare, de 1—1,5 mm lungime, puţin mai late decît lungi, glabre, concrescute la bază, ascuţite la vîrf. Petale lanceolate, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele, uninervate, roz-carnee sau albe, cu nervura roşietică, libere pînă la bază, de 3—4 mm lungime, cu vîrf ascuţit. Stamine 5 sau 4, alternînd cu petalele, mai scurte decît acestea, mai rar şi cu 5 (4) staminodii, opuse petalelor. Solzi nectariferi liniar spatulaţi. Folicule stelat divaricate, de cca 5 mm lungime, concrescute spre bază, îngust lanceolate, brăzdate de-ahmgul şi costate, polisperme. Seminţe glabre, ovate, obtuze.— IV—V. S t a ţ i u n e a . Soluri nisipoase şi pietroase, pe pante uscate. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. C lu j: Mt. Vulcan lîngă Abrud (r. Cîmpeni). Reg. H un e­ doara: Zlatna pe Piatra Gaprii (r. Alba). Reg. Oradea: Şimand, Chişineu-Criş, Adea, Pilu, Grăniceri, Socodor(r. Criş). Reg. T im işo a ra : Mîsca; Arad la Haduta şi Păd. Ciala ; Foeni (r. Ciacova). în Dobrogea în locuri pietroase. R ă s p . ge n. : Europa de S, Criineea, Caucaz, Asia Mică.

18. S. rubens L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 432; FI. U.R.S.S. IX (1939) 96.— Crassula rubens L. Syst/ed . X (1759) 253. — E x s.: FRE nr. 2224. — I c .: Pl. 7, fig. 1, 1 a -b. O, rar O O. Tulpini erecte sau ascendente, înalte de 5—15 cm, de obicei ramificate, mai rar simple, în partea superioară scurt glanduloase, lipi­ cioase. Frunze cărnoase, semicilindrice, liniar alungite, obtuze, sesile, la bază puţin răsfrînte, pe faţa superioară plane sau scobite, pe cea inferioară rotunjite, lungi pînă la 25 mm şi groase pînă la 2 mm, distanţate, glabre, la vîrf şi pe margini papiloase. Inflorescenţă racem simplu, foliat, unilateral. Flori de tipul 5, aproape sesile sau cu pedrceli pînă la 3,5 mm lungime, glanduloşi. Sepale triunghiular acute, cărnoase, lungi de cca 1 mm, glanduloase, concrescute la bază, verzi sau roşietice. Petale lat lanceolate, lung acuminate, albe, spre bază purpurii, lungi de 4—6 mm, de 3—4 ori mai lungi decît sepalele, păroase pe partea exterioară. Stamine 5, puţin mai scurte decît petalele, cu filamente albe şi antere roşii. Solzi nectariferi mici, albi, spatulaţi, pătraţi. Folicule unite la bază, mai tîrziu divaricate, lungi de cca 3,5 mm, lanceolat ascuţite, acuminate, mărunt tuberculate şi glandulos păroase sau glabre, albe sau roşietice, tur­ tite, egale cu staminele. Seminţe numeroase, brune şi cu zbîrcituri. — V—VI. S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase şi pietroase. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Hunedoara: Zlatna pe Piatra Caprei (r. Alba). Reg. Timi­ şoara: Berzasca (r. Moldova Mouă); Oraviţa; Defileul Dunării (r. Orşova). R ă s p . ge n. : Europa centrală şi de S, Africa de N, Ins. Canare, Asia. Mică, iranul de N.

CRASSUL.VCEAK

71

19. S. hispâiiicnm L. Cent. pl. I resp. Jusl. (1755) 12 nr. 32. FI. U.R.S.S. IX (1939) 89, tab. V. fig. 2. — S. glaucum.W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 198, tab. 181. — Şoaldină surie. — Deres varjuhâj. — Spanische Fetthenne. — O'iiiTOK TTciiancKiTft. — E x s.: FEAH nr. 3680; FRE nr. 51 a, b; HN nr. 5454. — I c .: Pl. 9, fig. 2, 2a; W. et K. 1. c. O sau O O. Plantă înaltă de 5—10 (20) cm, deobicei lipsită de lăstari, neformînd pajişti. Rădăcini subţiri, puţin dezvoltate. Tulpini simple sau rami­ ficate de la bază, erecte sau ascendente, ± glandulos păroase, rareori glabre. Frunze alterne, sesile, lungi de o—8 (15) mm, groase de 1 mm, cărnoase, liniare sau alungit lanceolate, plane sau semicilindrice, spre vîrf ± ascuţite, glabre şi glauce. Inflorescenţa cu 3—4 ramuri ± glandulos păroase, adesea unilaterale, foliate. Flori hermafrodite de lipul 6 (rar de tipul 5 sau 7—9), sesile sau foarte scurt pedicelate. Sepale de obicei 6, ovale, verzi, acute şi foarte scurte. Petale de obicei 6, lanceolate, acuminate, glabre, alburii, pe fala supe­ rioară cu o linie mijlocie roşietică, aproape carenate, de cca 4 ori mai lungi decît sepalele. Stamine 12 (14 —18), de obicei cît 2/3 din lungimea petalelor, cu filamente albe şi antere purpurii închise. Stigmat conic, la început alb, mai tîrziu roşietic, pubcscent. Slil glabru, subulat. Solzi nectariferi galbeni, îngus­ taţi spre bază. Folicule 6 (7—9) glabre, divaricate, rotunjit ovale, de 2—3 mm lungime, cu o umflătură în partea ventrală, terminate în roslru ascuţit. Seminţe mici, alungit ovale, turtite, obtuze, cafenii. — VI—VII. S t a ţ i u n e a . Pante uscate, pietroase, mai ales în regiunile muntoase. It ăsp.

în ţară:

Comună în toată ţara în regiunile muntoase. Variabilitatea

speciei

1 a

Plante la bază cu lăstari sterili scurţi şi îndesuit foliaţi f. bythlnîcum (Boiss.). ~ S. Bylhinicum Boiss. Diagn. II Sâr. I, fasc. 10 (1840) 17. — Reg. Cluj: Podeni (r. Aiud); Colţii Trăscăului (r. Turda). Reg. Hunedoara: Intrcgalde, Meteş (r. Alba). 1 b Plante fără lăstari sterili................................................................................................ 2

2 a

Plante în întregime glabre sau cu folicule puţin glandulos păroase f. glâbrum (Grec.). — S. glaucum a. glabrum Grec. Consp. FI, Rom. (1898) 155. — Reg. P ite şti: Mrea Bistriţa şi Arnota (r. Horezu). Reg. P loeşti: Mt. Lespezi aproape de Dobreşti (r. Pucioasa). 2 b Plante în întregime, uneori chiar şi frunzele, glandulos pubescentc f. glanduloso-pubăscens Feicht. in MTK IX, (1871) ed. 1875, 91, 92. — S. M a trense Kit. Addit. FI. Ilung. ap. Kanitz in Linn. XXXII (1863) 470, Sep. 166. — S. glaucum Ş. glandulosum Grec. Consp. FI. Rom. (1898) 155. — Reg. B a ia M . : V. Repedea, Mt. Cearcanu (r. Vişeu). Reg. C lu j: Cluj; Cheia Turzii (r. Turda); Panic (r. Zalău); Ciucea (r. Huedin). Reg. A u t. M . : Borsec (r. Topliţa); Dl. « Budos » lîngă Bicsad (r. Sf. Gheorghe); Tuşnad, Stînca « Solyomkd», Mt. «Ocsem», «Tcrko» şi Ilăghimaşu Mare (r. Ciuc); Praid (r. Sîng. de Pădure). Reg. S ta lin : Racoşu de Jos (r. Rupea); Oraşul Stalin pe Tîmpa, Zărncşti; Rîu Sadului (r. Sibiu). Reg. H unedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii (r. Alba); Almaşu Mic

FT .O H A

R .p .il.

dc Munte (r. Orăştic); Sebeş: Deva: Boiţu (r. Haţeg). R eg. P lo e s ti: Mţii Bucegi: Omu, Piatra Arsă, Babele, V. Ialomiţei, Zănoaga, Sinaia la Sf. Ana, Poiana Stinii. R eg. S u c e a v a : Mţii Maramureşului: Piatra Ţibău (r. Vatra Dornei). R ă s p . ge n. : Europa de S şi SE, Crimeea, Caucaz, Asia Mica.

20. S. viliosum L. Sp. pl. ed. I (1753) 432; FI. U.R.S.S. IX (1939) 94. — Ic.: Pl. 7, fig. 7. O O. rareori Rădăcini simple, fusiforme sau fibroase. Tulpini erecte sau ascendente. înalte de (4) 10—20 (25) cm, simple sau ramificate de la bază. îndeosebi în partea superioară glandulos păroase. Frunze cărnoase, semicilindrice, alungit liniare, obtuze, de 3—5 mm lungime, groase de 0,5 mm, erecte sau erect patente, glandulos păroase. Inflorescenţă racem simplu sau ramificat, paueiflor. Flori de tipul 5, lung pedicclate, cu pediceli glandulos păroşi. Sepale ovate, obtuze, glandulos viloase. Petale lat ovate, acute, de 3—4 ori mai lungi decît sepalele, roze, pe faţa inferioară de-a lungul nervurii mai închise, uneori ± glandulos păroase pe nervura mediană. Stamine 10 (uneori numai 5 sau 6), mai scurte decît petalele, cu antere violete. Solzi nec­ tariferi spatulat pătraţi. Folicule 5, erecte, ovate, cu rostru drept şi fdi­ form. Seminţe ovate, obtuze, mărunte, lungi de cca 1 mm. — VI—VIL S t a ţ i u n e a . Prin turbării şi tinoave de munte. R ă s p . î n ţ a r ă : R eg. A u t. .1/.: Turbăria «Biidosi), Lacul Sf. Ana (r. Cine). Indicată din « Moldova » fără localitate (Czilmk şi Szabo). R ă s p . g e n. : Europa centrală şi de N, Algeria.

21. S. ănnuum L. Sp. pl. ed. T (1753) 432; FI. U.R.S.S. IX (1939) 95. — E x s.: FRE nr. 1963. — I c .: Pl. 9, fig. 1, la. O sau G. Rădăcini simple, fibroase, la bază fără lăstari sterili. Tulpini erecte, de S—15 cm, glabre, de obicei ramificate de la bază. Frunze alterne, alungit liniare, semicilindrice, lungi de 3—6 (10) mm şi groase de 1—2 mm, obtuze, spre bază îngustate, rotunjite, sesile, glabre, palid verzi. Inflorescenţă lată, foliată, puternic ramificată, cu flori în cime. Flori cu pediceli egali cu caliciul sau aproape sesile, numeroase, distanţate. Sepale glabre, concrescute la baza, alungit ovate, cărnoase, obtuze, verzi. Petale ovaL lanceolate, acute, galbene, de cca 2—3 ori mai lungi decît sepalele (lungi de 3—4 mm) şi puţin mai lungi decît slaminelc. Stamine 10, cu antere galbene; 5 stamine opuse petalelor şi concrescute cu ele aproape pînă la jumătate. Solzi nectariferi alun­ giţi, spre baza îngustaţi, spre vîrf bilobaţi. Folicule 5, glabre, ovat alungite, egale cu stamineîe, verzui galbene, terminate cu stil drept, filamentos, la început erecte, mai tîrziu puţin divaricate. Seminţe alungite, brune şi zbîrcite. _ VI—VIII. S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase şi pe stînci, în regiunile muntoase. Răsp.

în ţară:

Comună în toată ţara în regiunile muntoase.

73

C B A S S rL A C .K A K

Variabilitalea.

speciei

f. perdurans Murb. Beitr. Kl. Siidbosn. in Luuds Univ. Arsskr. XXVII (1891) 125. — S . a n n u u m a. tectorum Schur Knum. pl. Transs. (.1866) 227. — Ramurile laterale înră­ dăcinate şi prin aceasta planta poate deveni perenă. — R eg. A u t. M . ; Mt. «Ocsăm» pe stînci (r. Ciuc). R eg. S ta lin : Sibiu pe ziduri, Cristian la biserică (r. Sibiu). R ă s p. ge n. ; Europa, Groenlanda, Siberia dc V, Asia Mică, Caucaz, Iranul de N.

Genul 205. S E M P E R T I V TI M *) L. Gen. pl. [ed. II (1737) 138, nr. 389], ed. V U r e c h e l n i 1 ă.

(1754) 209, nr. 538. —

Plante perene, ierboase, cu rozete bazale sferice sau stelate, formate din frunze cărnoase, ascuţite, lanceolate, pînă la obovate. Din mijlocul rozetelor nasc tulpini florifere, erecte, cu frunze cărnoase, alterne, sesile. Uneori de la subţioara frunzelor bazale ale rozetelor nasc sloloni, pe care se formează alte rozete, şi care formează mici pajişti. Inflorescenţa racem corimbiform, cu ramurile terminate în cime. Flori de tipul 6 sau 12 (rar pînă la 20). Sepale 6 sau 12- -18, libere sau :b unite la bază. PeLale în acelaşi număr cu sepalele, lanceolate pină la liniare, cu marginile ciliate, glanduloase sau neregulat fimbriate, libere sau puţin unite la bază. formînd o corolă stelată sau eampanulată. Stamine in număr dublu decît al petalelor, dispuse in două verticile; filamentele spre bază concrescute cu baza petalelor. Starninelc verticilului extern opuse petalelor, iar cele ale verticilului intern alternează cu petalele. Ovare în acelaşi număr cu petalele, libere, foarte rar puţin unite la partea inferioară, prevăzute la bază cu cîte un solz nectarifer, dinţat, cili a L sau întreg, terminate cu stile subţiri, 1a vîrf cu stigmat capi ta t. Ovule nume­ roase, prinse pe linia de sudură. Fructe folicule polisperme, deschizîndu-se prin crăpături longitudinale spre partea internă. Seminţe liniar alungite, ascuţite, deschis brune. Determi narea,

speciilor

i a

Petale galbene, rozee sau purpurii, in număr de J2 —10 (rar 10 sau 11), împreună cu sepalele stelat d ivergente.....................,............................. 2 1 b Petale albe gălbui sau galbene, în număr de 6,împreună cusepalele tubuloase sau campanulatc ........................................................................ 5 2 a Petale galbene.................................................................... 1. S. ruthemeum 2 b Petale rozee sau purpurii............................................................................. 3 3 a Frunze rozulare oval lanceolatepînă la liniarlanceolate, peambele feţe sau cel puţin pe cea superioară rL scurt glandulos pubescente, pe margini si la vîrf ciliat glanduloase ........................................... 2. S. montaniun 3 b Frunze rozulare obovat lanceolate sau euneat obovate, pe ambele feţe glabre sau pubescente, dar nu glandulos pubescente, pe margini rigid setos ciliate ....................................................................................................... 4 ) De la cuvintele latine semper — totdeauna şi vivere = a trăi.

74

FLORA

R .P .IÎ.

4 a Anterele staminelor externe cn formaţiuni de ovule mărunte. Frunzele rozetelor şi ale tulpinilor inferioare pe faţă glabre. Rozeta bazală dez­ voltată lată de 8— 15 c m ................................................... 3. S. tectorum 4 b Anterele staminelor fără formaţiuni de ovule. Toate frunzele pe faţă glandulos pubescente (cu excepţia ssp. blandum, care succesiv devine glabrescentă). Rozeta bazală mai m ică.......................... 4. S. Schlehani 5 a

Rozctele vara extins stelate, concave pe faţa superioară, late de 6—12 cm. Frunzele rozetelor ± glandulos pubescente. Sepale pe faţa inferioară glandulos pubescente. Petale de 2 ori mai lungi decît sepalele. Stolonii şi rozetele sterile lip sesc................................................... 5. S. Heuffelii -5 b Rozelele ± sferic închise, convexe pe faţa superioară, late de 2—4 cm, rar mai late. Frunzele rozetelor glabre. Sepale pe faţa inferioară glabre sau cu puţini peri^ setoşi. Petale de 3 tori mai lungi decît sepalele. Stolonii cu rozete" sterile.......................... *................... 6. S. soboliferum Secţia I. BUSEMPERVIVIJM Schonland in Engl. et Prantl Nat. Pflzfam. III, 2 a (1891) 32. Flori de lipul 8—18, cu petale dispuse stelat şi cu marginea întreagă.

1. S. ruthenicum (Koch) Schnittsp. et C. R. Lehm. in Flora 38 (1855) 5; FI. U.R.S.S. IX (1939) 21. — S. globiferum Bess. var. ruthenicum Koch Syn. ed. II (1843) 289. — S. globiferum L. Sp. pl. ed. I (1753) 464, p. p. — S. Zelebori Schott in OBZ VII (1857) 245.— Exs.: FRE nr. 2770 a, b. — I c .: Pl. 10, fig. 1. 21. Tulpini sulcate, de 20—35 cm, scurt glandulos păroase. Rozetele stelat întinse, late de 3—6 (7) cm, cu frunze cuneat obovate, scurt acuminate, lăr­ gite in treimea superioară, pe ambele feţe dens glandulos pubescente, pe margini lung setos ciliate, cele externe mai mari decît cele interne. Frunze tulpinale distanţate, alterne, eliptic lanceolate, pe ambele feţe glandulos păroase, cu margini ciliate. Inflorescenţă laxă, corimbiformă, lată de cca 8—10 cm, cu ramuri glandulos păroase şi cu multe fiori. Pediceli de 1,5 mm lungime. Bractei liniare, ascuţite, fin păroase. Sepale 10—14, verzi, stelat divergente, lungi de 3 —4 mm, concrescute la bază, alungit ovat ascuţite, păroase pe faţa exterioară, de 3—4 ori mai scurte decît petalele. Petale 10—14, dispuse stelat, libere, gal­ bene, spre bază uneori violacee, îngust liniare, ascuţite, pe faţa inferioară şi pe margini glandulos ciliate. Stamine 20—24, mai scurte decît petalele, cu filamente lăţite, roze sau purpurii şi antere galbene. Solzii subcarpelari bom­ baţi, cu aspect de glande. Fructe folicule db divergente, alungit ovate, cu rostru lung şi drept, polisperme, dispers glandulos păroase. Seminţe alungit ovale, brune, puţin mai lungi de 0,5 mm. — VII—VIII. P l a n ş a 10. — 1. Sem pervivum ruthenicum (Koch) Schnittsp. et C.IL Lehm.—2. S . soboliferum Sims, 2a. exemplar inie dc pe VI. « Oosem 2b,c. rozete. — 3. S. Schlehani Schott, 3a. secţiunea frunzei tulpinale, 3b. secţiunea frunzei rozetei. — S. H eu ffeli Schott, 4a. floare.

PL A N ŞA 10

CRASSULACEAU

Staţiunea.

77

Stinci calcaroase în regiunile muntoase şi deluroase.

R ă s p . î n I a r ă : Reg. C lu j: Mţii Rodnei. Reg. S ta lin ; Oraşul Stalin pe munţi; Mţii Făgăraşului: Mt. Suru (r. Sibiu). Reg. H u n edoara : Mţii Retezatului pe Y. Rîu Mare (r. Haţeg). Reg. T im işo a ra : S vi ni ha (r. Orşova). Reg. G alaţi: Mucii? pe Ml. Suluc (r. Macin). Reg. C onstanţa ; Niculiţel (r. Tulcea). Reg. B acău : Piatra Xeamţ pc Pietricica. — Reg. Suceava: Stînca-Ştcfăneşti (r. Truşeşti). Variabilitatea

speciei

f. ălbiduin Răv., f. nova in Add. IV. pag. 886. — Filamentele albe-gulbui, sau puţine dintre ele purpurii numai la vîrf, imediat sub antere. - Reg. Suceava: Stînca-Ştei’ăneşti (r. Truşeşli). R ă s p . g e n. : Europa de SE.

2. S. inontânum L. Sp. pl. ed. I (1753) 465. — Yerzişoară de munte.— Hegyi kovirozsa. — Berg Hauswurz. — I c .: Pl. 11, fig. 2. 21. Tulpini lung glandulos păroase, de 5— 15 (25) crn, emiţînd la bază stoloni cu numeroase rozete sterile. Rozele sferice sau ± stelate, late de 15 — 45 mm, cu frunze oval lanceolate pînă la liniar lanceolate, scurt acuminate, verzi, uneori spre vîrf brune sau roşietice, pe ambele feţe sau cel puţin pe cea superioară ± scurt glandulos pubescente, pe margini şi la vîrf ciliat glandu­ loase. Frunze tulpinale lanceolate, ascuţite, glandulos păroase, in întregime sau numai spre vîrf de culoare roşietică. Inflorescenţa corimb cu 3—11 flori stelate. Sepale lanceolate, ascuţite, glandulos păroase, în întregime sau numai spre vîrf roşii. Petale 12— 16, stelat divergente, liniar lanceolate, lungi de 10—20 mm, de 2—4 ori mai lungi decît sepalele, glandulos păroase, roşii violete pină la purpurii, cu o dungă mai închisă la mijloc, rareori galbene-albicioase. Stamine purpurii sau violete, spre bază uneori glanduloase, mai scurte decît jumătatea corolei. Solzi nectariferi rotunjit pătraţi, puţin crestaţi. Fructe folicule ± divergente, dispers glandulos păroase, cu stil glabru. Seminţe alungite, brunii, lungi de cca 0,5 mm. — VII— IX. S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase din regiunile muntoase. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. B a ia M a re: Mţii Maramureşului: Patredu, Farcău, Repedea; Mţii Rodnei: Pietrosu Mare la Iezer şi pe creastă, Vf. Puzdrelor (r. Yişeu). Reg. C lu j : Mţii Rodnei pe Corongiş, Inău şi Gişa. Reg. S ta lin : Mţii Bîrsei; Mţii Făgăraşului pe Suru şi Arpaşu (r. Sibiu); Racoşu de Jos pc Dl. Tipeiului (r. Rupea). Reg. H unedoara: Căpîlna (r. Sebeş); Mţii Retezatului sub Lacul Zănoaga. Reg. T im işoara: In Banat pe stîncile munţilor (Heuff.) Reg. P lo esti: Mt. Penteleu: pe Piatra Silvestrului, Piatra Şoimăriilor, Piatra Lespezilor, Piatra cu Ulmi, Vf. Ghermecului, Piatra dintre Bîsce (r. Cislău). Reg. B acău : Tulgheş la Pietrele Roşii (r. Ceahlău). Reg. Suceava: Ciriibaba pe V. Bistriţa Aurie, Pîr. Andronic (r. Vatra Dornei). Variabilitatea

speciei

1 a Rozete sferice, late de 1—2 cm, cu frunze invers cuneat lanceolate ssp. montanum Wettst. in Hegi FI. Mitt. - Eur. IV, 2 (1923) 533. — în loca­ lităţile amintite mai sus.

FLORA

R .P .R .

var. păllidum Wettst. ap. Schinz et Kell. FI. Schw. II, ed. II (1905) 96.— Petale albe gălbui sau albe. — M ţii Rodnei: Pietrosu Mare, .Gorongiş. M ţii Făgă­ raşului: Podrăgclu, Vîrtopu, Arpaşu. î b Rozete ± adunate, mai late de 2 cm, cu frunze, mai ales cele externe, invers ovate,. dilatate spre vîrf, aproape rotunjite şi scurt aristate ssp. carpatioum Wettst. in Sched. FEAH X (1913) 25 n. nud. et in Engl. Prantl Xat. Pflzfain. 2 Aufl. 18/a (1930) 422 cum descr. — S. heterophyllum Jâv. Magy„ fl: (1925) 456, non Ilazsl. — Reg. Aut. M . : Tuşnad pe stîncăria « Solyomko », Vf. Ludmila (r. Giuc). Reg. Stalin: Racoşu de Jos (r. Rupea). Reg. Ploesti: Mt. Pentelcu pe Piatra Lespezilor între cele doua Bîscc (r. Cislău). Reg. Bacău: Pasul Tulghcş (r. Ceahlău). Ob s . Wettstein în FEAH 1. c. afirmă că în Alpii de V creşte ssp. montanum, în Alpii de E ssp. stiriacum Wettst. (cf. Hay. Fl. v. Steierm. (1909) 688) iar în Carpaţi ssp. carpaticum. Răs p. ge n. : Europa în Mţii Pirinei, Alpi, Carpaţi şi Balcani.

X 3. S. teetărum L. Sp. pl. ed. I (1753) 464; Fl. U.R.S.S. IX (1939) 17. — Urechelniţă — Fedeli kovirozsa. — Echlc Hauswurz. — MCubv^kh KpoBejiLiiaH.— Ic.: Pl. 11, fig. 1. 4 . Tulpini mai ales spre vîrf glandulos viloase, de 40—60 (100) cm. Rozete, vara, stelat întinse, late de 8—15 (20) cm, cu frunze obovat lanceolate, de 3—6 cm lungime şi 1—2 cm lăţime, abrupt acuminate, verzi, spre bază şi vîrf adeseori roşietice, glabre pe ambele feţe, neglanduloase, pe margini rigid setos ciliate, cărnoase, plane pe faţa superioară şi convexe pe cea infe­ rioară. Frunze tulpinale ovat spatulate, acuminate, cu vîrful brun-roşielic, pc margini setos ciliate, pe ambele feţe răzleţ glandulos pubescente, mai alescele din partea superioară a tulpinii. Inflorescenţa vilos glanduloasă, puternic ramificată, cu numeroase flori, lată de 7— 10 (20) cm, formată din cime scorpioide adunate în corimbe terminale. Bractei liniare, ascuţite, păroase. Flori de tipul 12— 16, în cea mai mare parte de tipul 13, cu diam. pînă la 2,5 cm. Caliciţi lung de cca 8 mm, glandulos păros, pînă la mijloc divizat în foliolc spatulate,. ascuţite. Petale dispuse stelat, liniar spatulate, lung acuminate, de 9— 12 mm lungime, de 2 ori mai lungi decît sepalele, pe faţa inferioară şi pe margini cu peri glanduloşi, pc fond alburiu cu o dungă roşie, lată şi i striată de-alungul ei, avînd în general o culoare purpurie deschisă sau spălăcit roză. Stamine 24—32, mai adesea 26, mai scurte decît petalele, lungi de o—6 mm, cu fila­ mente şi antere purpurii, cele interioare adesea transformate în ovule, iar cele externe cu formaţiuni de ovule mărunte, degenerate. Solzi nectar iferi semicir­ culari, verzi. Cârpele 12— 16, verzi, glandulos păroase, lungi de cca 7 mm, cu rostru ascuţit, purpuriu şi glabru. — VII — IX. Cultivată ca plantă ornamentală pe acoperişul caselor, pe ziduri şi pe slîn carii, adesea subspontană. Obs . Această plantă a fost publicată din mai multe localităţi din ţară ca plantă spontană, ea fiind confundată cu S. Scklehani. Schur în Enum. pl. Transs. (1866) 22S

C R A S S rL A C E A E

79
avînd toate staminele transformate în ovare pedicelate. R ă s p . ge n. : Europa.

4. S. Schlehani Schott în OBW TII (1853) 12. — S. assimile Schott 1. c.. 19. — S . rubicundum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 229. — S. hetarophylluin Hazsl., non Jâv. — Borşişor. — Piroslo kovirozsa.— Exs.: FEAH nr. 1739 sub S. assim ili; FRE nr. 2772 a, b. — I c .: Pl. 10,- fig. 3, 3a, b .. 4 . Tulpini glandulos păroase, pînă la 30 cm. Rozete ± stelat întinse, late de 3—6 cm, cu frunze cuneat obovate, lungi de 2— 5 cm şi late de 1—2 cm,, brusc acuminate, verzi, spre vîrf roşietic glandulos păroase, pe margini şi spre vîrf rigid setos ciliate. Frunze tulpinale numeroase, lanceolate, lung acuminate, scurt păroase, de culoare roză, mai ales spre vîrf. Inflorescenţă cimă corimbiformă, scurt glandulos păroasă, cu numeroase flori stelate. Sepale lanceolate, unite la baza. Petale lanceolate, de culoare roză, la mijloc cu o dungă mai închisă, spre margini albicioase, pe partea exterioară, mai ales spre vîrf şi pe margini, glandulos ciliate, de 2 ori mai lungi decît sepalele. Stamine pur­ purii sau violete, mai scurte decît petalele. Fructe folicule polisperme, ± glabre, terminate cu rostru lung. Seminţe alungite, de culoare închisă. — VII—VIII. S t a ţ i u n e a . Stînci, mai ales calcaroase, din regiunea montană, subalpină şi alpină. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Sighel; Mt. Pictrosu. Mare, V. Izvorului, V. Dra­ cului, Poienile de Sub Munte la punctul Luhi, Măgura Rodnei (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii Gilăului (r. Cluj); Moldovenşeti, Cheia Turului, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M .: Praid (r. Sîng. de Pădure); Miercurea Ciuc, Mt. Hăghimaşu Mare (r. Ciuc); Mereşti, Cheile Vîrghişului (r. Odorhei). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Bran-Poartă (r. Codlea); Cri­ stian (r. Sibiu); Mediaş, Vorumloc, Şeica Mică (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Sebeş; Mţii Trăscăului pe Piatra Caprii şi Pialra Ceţii (r. Alba); Deva; Mţii Retezatului pe V. Rîului Mare (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Mt. Domoglcd, Băile Herculane, V. Dunării (r.Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului pe Capra Budei şi în Cheia Gegiu. Reg. Ploesti: Mţii Bucegi: Urlătoarea, V. Cerbului, Strunga. Reg. Bacău: Broştcni pe V. Neagra (r. Ceahlău). Reg. Suceava: Mt. Barnaru, Cîrlibaba (r. Vatra Dornei).. Variabilitatea

speciei

ssp. blândum (Schott) Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 620. — S . blandum Schott in OBW III (1853) 129. — S. tectorum Domk. 1. c. post., non alior. — S. Michaelis Borsi Domk. in Bull. de l’Ecole Roy. Hongr. d’Hortic. I (1935) 28. Frunzele rozetelor la început ± pubescente, devenind succesiv glabrescente sau glabre. Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş (r. Năsăud); Valea Drăganului (r. Huedin);:. Cheia Turzii, Turda, Colţii Trăscăului, Cheia Colţeşti (r. Turda); Someşul Rece (r. Cluj) Mt. Vulcan lîngă Abrud (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Praid (r. Sîng. de Pădure); Dedav Lunca Bradului (r. Topiiţa); Mţii Hăghimaşu Mare şi « Ocsem » (r. Ciuc); Cetatea « Rap-

80

FLORA

R .P .R .

sonne », Mereşti {r. Odorhei). Reg. Stalin: Or. Stalin pe Dl. Stejerişului, Mt. Piatra Mare, Mt. Piatra Craiului la Vf. Baciului (r. Codlea); Racoşu de Jos pe Dl. Tipeiului, iloghiz (r. Rupea); Făgăraş; Turn» Roşu, Sibiu ţr. Sibiu). Reg. Hunedoara: Zlatna pe Piatra Caprei, Gulda (r. Alba';. Reg. Timişoara: .ML. Domogled (r. Orşova). Reg. Piteşti: Valea Mare, Dîmbovicioara {r. Muscel). Reg. Ploesti: Mţii Bucegi, Sinaia la Stinca Sf. Ana; Sturzeni (r. Tîrgovişto). Reg. B a c ă u Tulgheş la Pietrele Roşii (r. Ceahlău). Răsp.

g e n . : Europa centrală şi dc S.

Secţia II JOVISBÂRBA DC. Pl. rar. jard. Geneve (1822) nr. 21, obs. (Jovibarba), Prodr. III (1828) 413, p.p., emend. et corr. Flori de tipul 5 -6, campanulate. Petale îndreptate în sus şi fimbriate.

5. S. Heuîîelii Schott in OBVV II (1852) 18.- S. patens Gris. et Schenk lt. hung. in. Wiegm. A.rch. XVIII, 1 (4852) 315. — Exs.: FRE nr. 2769.— Ic.: Pl. 10, fig. 4, 4a. 4-. Tulpina înaltă de 30 cm, în partea superioară glandulos viloasă. Rozete, vara, stelat întinse, concave pe faţa superioară, late de 6— 12 cm, cu frunze alungit obovate, cele exterioare mult mai mari decît cele interioare, acute, pe ambele fele scurt glandulos pubescente, uneori glabrescente, pe margini dens setos ciliate, lungi pînă la 5,5 cm şi late pînă la 1,5 cm. Frunze tulpinale ovate, cu baza cordată, serniamplcxicaule, acuminate, ± glandulos pubescente. cu margini ciliate, adeseori, mai ales cele superioare, roşietice. Inflorescenţă cima corimbiformă, scurt glandulos păroasă, cu numeroase flori campanulate, de obicei de tipul 6. Sepale alungit lanceolate, pe faţa inferioară glandulos pubescente şi pe margini glandulos ciliate. Petale de 2 ori mai lungi decît sepalcîe, îngusl lanceolate, erecte, ochroleuce, ciliate, la vîrf 3-dinţate, cu dintele mijlociu mai lung. Stamine galbene, puţin mai scurte decît petalele. Fructe folicule polisperme, glabre, pe muchii glandulos ciliate. Seminţe alungit ovale, brunii. — VII—VIII. S t a ţ i u n e a . Pe dealuri stîncoase în regiunea montană. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş. Reg. Aut. M . : Mt. Ilăghimaşu Mare şi «Ocs£m », Miercurea Ciuc (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mţii Ciucaşului, Mt. Postăvuru, Zărneşti, Mt. Piatra Craiului (r. Codlea); Mţii Făgăraşului, Mţii Sibiului: pe Dl. Caprei şi Piatra Şoimului, Rîu Sadului, Cristian, Cisnădia, Cisnădioara (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului: Lăpuş, Gura Zlata, Rîu Mare, Mt. Toineasa (r. Ilaţeg); Zlatna pe Piatra Caprei (r. Alba). Reg. Timişoara: Mt. Domogled, Băile Ilerculane, Mehadia (r. Orşova). Reg. Craiova: Mţii Mehedinţilor pe Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă); Mţii Cernei in V. Ţeşnei (r. T. Scvcrin); Porceni la ieşirea Jiului din Surduc, Dainici (r. Tg. Jiu): Peştera Polovraci (r. Novaci). Reg. Piteşti: Mt. Foarfecă, Mt. Cozia la Mrea Stînişoara, Masa lui Traian în V. Oltului, Brezoi pe Mt. Naroţu (r. Rm. Yîlcca); Mţii Făgă­ raşului: Negoiu, Pallina, Cheia Argeşului la Arefu (r. Curtea de Argeş); Rueăr pe Mt. Gliimbavu şi la Dîmbovicioara (r. Muscel). Reg. Ploesti: Mţii Bucegi în V. Horoabei (r. Pucioasa). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău la Panaghia. Răsp.

g e n. : Europa de SE, Balcani.

CRARSTJLACEAE

81

6. S. soboliferum Sims in Gurt. Bol. Mag. XXXV (1812) tab. 1457; Fl. U.R.S.S. IX (1939)23. — S. Simonkaianum Deg. in MBL I (1902) 134.— E x s.: FEAII nr. 1305; FRE nr. 2771 sub f. hirt. — I e .: Pl. 10, fig. 2, 2 a—c. 4 . Tulpini înalte de 10—25 cm, 4; glandulos păroase. Rozete ± sferice, convexe pe faţa superioară, vara puţin stelate, de 2—4 cm în diam., cu frunze cuneat obovatc pînă la oblanccolat ovate, mai late în treimea superioară (6—12 mm), acute, glabre pe ambele feţe, pe margini alungit setos ciliate, căr­ noase, de un verde deschis. La baza rozetelor se găsesc stoloni purtători de rozete sterile, palide. Frunze tulpinale lanceolate, sesile, glabre pe ambele feţe, pe margini ciliate, spre vîrf adeseori roşietice. Inflorescenţa corimbiformă, compactă, de 5—7 cm în diam., cu multe flori campanulate, de tipul 6. Bractei lanceolate. Sepale 6, oval lanceolate, lungi de 7— 10 mm, spre vîrf puţin roşietice, pe ambele feţe sau numai pe faţa inferioară glabre sau aproape glabre, pe margini puternic rigid setos ciliate. Petale 6, liniar alungite, erecte, aproape de 3 ori mai lungi decît sepalele, palid galbene sau verzui, pe ambele feţe scurt glandulos păroase, pe margini, mai ales în partea superioară, inegal glandulos fimbriate, la vîrf 3- sau multidentate. Stamine 12, mai scurte decît petalele, cu filamente verzi, spre bază rar glandulos păroase şi antere galbene. Solzi nectariferi aproape pătraţi, slab cmarginaţi, verzi, de cca 1 mm lungime. Fructe folicule erecte, polisperme, glandulos păroase, treptat îngustate în rostru lung, aproximativ cît jumătatea fructului. Seminţe alungite, brunii. — VII— IX. S t a ţ i u n e a . Stînci, mai ales calcaroase, în regiunile muntoase. R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Pietriceaua, Prislopaşu, Jurcscu, Greben, M ţii Rodnei: Pietrosu Mare, Corhele Pietrosului, Corongiş. M ţii Ramului: Piatra Zim­ brului, Mt. Adam şi Eva (Pojorîta, r. Cîmpulung). Mţii Călimani. M ţii Bistriţei: Cheile Bîrnarului, V. Bicazului, Surduc, Piatra Bîrnadului, Poliţele Bardosului, Cupaş, Piatra Ciuliii, Piatra Luciului, Suhărzelu, Mt. Ceahlău (Piatra Lată, Piatra Detunată, Ocolaşu Mare şi Mic), Bicaz pe Piatra Corbinei. Mţii Giurgeului: Pietrele Roşii (Tulgheş, r. Cea­ hlău); Lacul Ghilcoş, Mt. Hăghimaşu Mare, Mt. « Ocsem », ML. « Terko ». M ţii Tarcăului: Tărhăuşu. M ţii Birsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului, Mt. Tîmpa (Oraşul Stalin). Mţii Bucegi: pe vers. transilvănean. M ţii Făgăraşului: Suru. M ţii Sibiului: la Rîu! Sadului (r. Sibiu). M ţii Sebeşului: V. Sebeşului spre Tău, Prigoana. M ţii Trăscăului: Piatra Caprii, Piatra Craivii. M ţii Gilăului: Piatra Vulturese şi Mt. Scăriţa (Poşaga, r. Turda). Variabilitatea

speciei

f. hirtcllum (Schott) Jâv. Magy. fl. (1925) 458. — S. hirtcllum Schott in Verh. SVN (1857) 171. — E xs.: FRE nr. 2771. — Frunze tulpinale mai înguste, păroase. — M ţii Rodnei: Corongiş. M ţii Ramului: Rarău. Mţii Bistriţei: Ceahlău. M ţii Giurgeului: Mt. «Ocsem», Mt. Vid, Piatra Singuratică. M ţii Bihorului: Piatra Muncelului. î n t r e b u i n ţ ă r i . Frunzele rozetelor se pot folosi ca salată. Răsp.

g e n. :

Europa, Asia de N.

82

FLORA

R .P .R .

Obs . A mai fost citat din mai multe locuri de pe teritoriul R.P.R. de către autorii mai vechi şi S. hirtum L., însă prezenţa acestei specii n-a fost confirmată prin cercetările mai recente. Observaţii

asupra

unor s p e c i i

critice

de Sempervivum *).

în lucrarea lui Domokos I .: « Sempervivum tanulmănyok » (în Bull. de l’Ecole Roy. Ilongr. d’Horticult. I (1935) 26 şi II (1936) 38) se fac consideraţii sistematice asupra unor specii de Sempervivum, citîndu-se şi cîteva specii şi hibrizi de pe teritoriul R.P.R., care încă nu s-au confirmat la noi. în cele de mai jos, redăm rezultatul cercetărilor publicate ale lui Domokos. 1. După literatura clasică, frunzele speciei S. Scklehani sînt păroase pe ambele fele, iar frunzele ssp. blandum sînt glabre sau glabrcscente pe feţe şi numai pe margini păroase. După Domokos, criterii sigure pentru S. tectorum sînt: frunze glabre pe ambele fele numai pe margini ciliate şi petale striate cu roşu, iar pentru S. Scklehani: frunze pubes­ cente pe ambele fele şi petale cu o singură dungă lată, colorată în roz. Apoi, la S. Mickaelis Borsi (Scklehani x tectorum. Doink.) frunzele sînt scurt pubescente, însă petalele striate cu roşu. Deci, după Domokos, ssp. blandum ar cuprinde atît pe S. tectorum cît şi pe S. Scklehani x tectorum. Constatările autorului sînt bazate în primul rînd pe plantele ce vegetează abundent în Cheia Turzii. Acestea au fost însă contestate de noi (în Enum. pl. vase. din Cheia Turzii (1939) 252—258) şi astfel problema rămînc deschisă, necesillnd precizări noi. 2. Plantele noi publicate de Domokos, Cu descrierea lor, sînt următoarele: S. banaticum Domk. in Bull. Ecole 1. (1936) 39. Rozete extinse pînă la 10 cm, cu frunze liniare, brusc acuminate, primăvara sau vara brun roşietice, glabre, ciliate pe margini, lungi de 4—5 cm, late de 1,5 cm în treimea lor superioară. Frunze tulpinale des şi scurt pubescente. Inflorescenţă înaltă pînă la 30 cm, cu flori late de 2,5 cm, 13 —14-mere. Caliciu des glandulos pubescent. Antere roze. Cârpele verzi, pubescente, cu stigmat palid roz. Petale lanceolate, ciliate pe margini, pc dos des glandulos pubescente, pe faţă glabre, albe, la mijloc cu o dungă roză, lată. — V II—VIII. — Se deosebeşte de S. tectorum prin dunga roză palidă a petalelor, iar de S. Scklehani prin frunzele glabre. — Reg. Timişoara: pe stînci riolitice pe Dl. Trescovăţ în apropierea comunei Sviniţa, 700 m. (Domokos). S. Degeniamim Domk. 1. c. 40 = banaticum x ruthenicum. Rozeta lată de 8 —10, expansă. Frunze asemănătoare cu cele ale lui S. banaticum, dar mai late ( —2 cm), bruniu roşietice, pe ambele feţe des alb tomentoase. Inflores­ cenţă şi flori ca la S. banaticum, 13 —15-mere. Petale rozee, cu strii roşii. Antere palid roze sau gălbui. — lieg. Timişoara: între‘părinţi pe Dl. Trescovăţ lîngă Sviniţa (Domokos). S. brunncifălium (Praeg.) Domk. 1. c. — S. Scklehani var. brunneifolium Praeg. An account. of Mie Semperv. Group. (1932) 36. Rozetă stelat extinsă, lată pînă la 8 cm. Frunzele tinere, mai ales cele din roze­ tele stolonilor tinere, pubescente pe ambele feţe. Rozetele şi frunzele mature glabre, ciliate pe margini, lungi de 4 —5 cm, late de 1,5 cm în treimea superioară, liniare, brusc acuminate, bruniu roşii. Frunzele inflorescenţei brusc acute, scurt pubescente pe ambele *) De Acad. E. I. N y â r â d y. P l a n ş a 11. — 1 . Sempervivum tectorum L. — 2. S. montanum L. — 3. Saxifraga aizoides L., 3a. exemplar fructifer, 3b. fruct mărit. — 4. Kerria japonica (L.) DC. — 5. Bergenia crassijolia (L.) Fritscli. — 6. Saxifraga sarmentosa L.

P L A N ŞA 11

SAXI FRAGACEAE

85

feţe. Inflorescenţa înalta pînă la 30 cm, ramificată în partea superioară. Floarea lată pînă la cm, 13 —14-meră. Caliciu des şi scurt glandulos pubcscent, cu lacinii acute. Petale pe dos des glandulos pubescente, glabre pe faţă, palid rozee, şi mai ales la mijloc striate cu roşu. Stamine la bază ± pubescente, roşii, cu antere roze. Cârpele verzi, pubescente. — V II—VIII. Se deosebeşte de S . tecto ru m prin frunzele tinere pubescente, iar de S . S c k le h a n i prin petalele striate cu roşu. — R eg. T im iş o a ra ; Dl. Stara Sviniţa pe stîncăriile nisipoase, în pinet. Colectată de Degen în 1917. Lloyd Praeger a primit această plantă de la Degen şi în lucrarea sa (1. c.) a descris-o greşit ca var. de la S . S ck leh a n i (Domokos). X S. Michaelis Borsi Domk. 1. c. I (1935) 28 = S ck leh a n i X tectorum . — Frunzele rozetelor pubescente sau mai tîrziu glabrescente. Petale rozee, striate cu roşu. — R e g . C lu j: Cheia Turzii şi Colţii Trăscăului pe stînci calcare, între părinţi, frecventă (Domokos). — Acest hibrid îl considerăm sinonim cu S . S ck leh a n i ssp. b lan du m .

Fam. 46. SAXIFRAGACEAE*) DC. Prodr. IV (1830) 1. Plante perene sau bisanuale, rar anuale, ierbacei sau lemnoase. Frunze foarte diferite ca formă, întregi sau partite, alterne, opuse sau cele bazale în rozetă. Stipelele lipsesc. Inflorescenţa raceme sau panicule, mai rar flori soli­ tare. Flori cu simetrie radiara (actinomorfe), rar cu tendinţe de simetrie bilaterală (zigomorfie), foarte rar unisexuale prin avortare, de obicei herma­ frodite, de tipul 5, mai rar de tipul 4, cu periant dublu, rareori cu periant sim­ plu in urma reducerii petalelor. Receptacule bombate, plane sau concave, in ullimul caz ovarul este concrescut cu receptaculul în partea inferioară sau pe toată lungimea. Sepale 5, rar 4, ^ unite la bază. Petale 5, rar 4, libere, uneori lipsesc. Stamine 5, 8, 10, în general cît dublul sepalelor, mai rar în acelaşi număr sau numeroase. Uneori se află şi staminodii cu glande lung pedicelate. Cârpele 2, rar 3—5, de obicei unite între ele, formînd un ovar supe­ rior, semiinferior sau inferior, rareori sînt libere şi în acest caz sînt în acelaşi număr cu petalele. Ovar 1—2-locular, rareori multilocular, în fiecare lojă cu numeroase ovule anatrope, cu placentaţie parietală sau axilară. Stile în număr egal cu al carpelelor libere, rar concrescute la bază sau lipsesc şi în acest caz cu stigmate sesile/Fructe capsule polisperme, loculicide sau septicide, mai rar bace. Seminţe mărunte, numeroase, bogate în endosperm, cu embrion mic, drept şi cu tegument fin ţepos, reticulat sau granulat. Familia este reprezentată prin cca 75 genuri cu peste 800 de specii, răspîndite mai ales în zona temperată a emisferei nordice. Determinarea

genurilor

1 a Plante ierbacei ............................................................................................. 2 1 b Arbuşti .......................................................................................................... 6 2 a Flori solitare, terminale, mari, cu 5stamine fertile, alternînd cu 5 sta­ minodii simple sau cu cili terminaţi cu glande .......... 208. Parnassia 2 b Flori dispuse în raceme saupanicule, rarsolitare. Stamine 8 sau 10. Staminodiile lipsesc......................................................................................... 3 *) Prelucrată de M. R ă v ă r u ţ.

FLORA

86

3 a 3 b

R -.P .R .

Flori de tipul 4, prevăzute numai cu caliciu. Stamine 8, la florile din virf 10. Inflorescenţa înconjurată cu bractei galbene. .207. Chrysosplcnium Flori de tipul 5, cu caliciu şi corolă. Stamine deobicei10...................... 4

4 a Frunze compuse (triternate)................................................................ Astilbe 4 b Frunze întregi sau palmalifidate.................................................................. 5 5 a

Frunze mari, lungi pînă la 30 cm, pe toată suprafaţacu glande pluricclulare punctiforme. Flori roşii, liliachii, rar albicioase .......... Bergcnia 5 b Frunze cel mult de 10 cm lungime, lipsite de glande, uneori numai spre vîrf sau pe margini glandulos punctate. Flori albe, verzui, galbene sau puţin roşietice............................................................... 206. Saxifraga

6 a

Florile de la marginea inflorescenţei mult mai mari şi sterile Hydrangca 6 b Toate florile egale şi hermafrodite 7

7 a Frunze palmalilobale. alterne. Fructul bacă. 209. Ribes 7 b Frunze întregi, opuse. Fructul capsulă....................................................... 8 8 a

Stamine 10. Plante cu peri stelaţi pe lăstari, frunze şi receptacule Deutzia Stamine 20—40. Plante fără peri stelaţi............................. .Philadclphus

8 b

Genul A S T I L B E * ) Hamilton in D. Don Prodr. Fi. Nepal. (1825) 210. • Hoteia Morr. et Decne. in Ann. Sc. Nat. Paris, II, Ser. II (1834) 316, tab. 11. Plante ierbacei, perene, mari, cu tulpini simple. Frunze bi-sau triternate; foliolele cu margini serate. Flori hermafrodite sau unisexuate, mici, foarte numeroase, în inflorescenţe terminale racemiforme. Caliciu campanulat din 5, rar 4 sepale unite la bază. Corola din 4—5 petale sau lipsă. Stamine 5 sau 8—10, cu filamente lungi şi antere cordiforme. Ovar din 2 -3 cârpele ± con­ crescute sau libere, cu numeroase ovule în fiecare lojă, cu 2 stigmate scurte, aproape sesile. Fructul capsulă bilobată, rareori trilobată. ■X- A. japonica (C. Morren et Decne.) A. Grav in Hook. Lond. Journ. Bot. II (1843) 124. — Hoteia japonica C. Morren et Decne. 1. c. 317. 4 . Tulpini înalte pînă la 50 cm, glabre. Frunze bazale peţiolale, triternate, cu foliole lanceolaLe, acute, ascuţit dublu serate, glabre, lucitoare pe faţa supe­ rioară. Flori de tipul 5, mici, albe, scurt pedicelate, în inflorescenţe terminale racemiforme. — VI—VII. Staţiunea. Răsp. *)

Cultivată prin grădini şi sere.

g e n . : Japonia.

Din grecescul a = fără, şi stilbe = luciu.

S A X IF R A G A C E A E

67

Genul B E R G E N I A * ) Mnch. Melh. (1794) 664. Plante ierbacei, cu tulpini lipsite de frunze, terminate cu inflorescenţe dense, corimbiforme. Frunze mari, lungi pînă la 30 cm, pe toată suprafaţa lor cu glande pluricelulare punctiforme, peţiolate, pieloase, în rozete bazale. Flori de tipul 5, cu sepale concrescute la bază, dar neconcrescute cu ovarul. Corolă campanulată din petale libere, roşii, liliachii, rozee, rar albicioase, cu foveole nectarifere. Stamine 10. Ovar cu 2—3 loje, terminat cu 2—3 stile. Fructul capsulă. B. crassifolia (L.) Fritsch in Verh. ZBG Wicn X X X IX (1889) 575; Fl. I'.R.S.S. IX (1939) 137. — Saxifraga crassifoliaL. Sp. pl. ed. I (1753) 401. — Bergenia bifolia Mnch. 1. c . — Ic.: PL 11, fig. 5. 4 . Rizom cărnos, repent. Tulpini groase, glabre, fără frunze, înalte pînă la 50 cm. Frunze în rozete bazale, lucioase, glabre, cu limb lat eliptic, ovat, rar obovat, cu baza rotunjită sau cordată, pe margini fin crenate, pe faţa inferioară cu numeroase glande punctiforme, lung de 3—35 cm şi lat de 2,5—30 cm, cu peţiol lat, ± de aceeaşi lungime cu limbul, la bază cu stipele membranoase. Flori de obicei cîte 2, cu pediceli roşietici, lungi de 3—4 cm, fără bractei, în inflorescenţă densă, corimbiform paniculată. Caliciu campanulal, glabru, divizat pînă la mijloc în lobi ovali, cu vîrful rotunjit. Petale obovate sau lat ovate, roşii liliachii, multinervate, cu cîte o foveolă nectariferă, spre vîrf abrupt rotunjite. Stamine 10, mai scurte decît stilul, dar mai lungi decît caliciul. Ovar semiinferior. Fructe capsule ce se deschid prin sudura ventrală. Seminţe numeroase, netede şi glabre, de 1,5—2 mm lungime. — V—VII. Cultivată frecvent ca plantă ornamentală prin grădini. î n t r e b u i n ţ ă r i . Rizomul şi frunzele conţin cantilăţi însemnate de substanţe lanante. R ă s p . g e n . : Asia centrală.

Genul 206. S A X I F R A G A * * ) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 131, nr. 368], ed. V (1754) 189, nr. 494. — O c h i i şoricelului. Plante perene, rar anuale sau bianuale, ierbacei, izolate sau formînd pajişti sau perne. Frunze uneori subţiri, adesea cărnoase şi coriace, alterne, rar opuse, cele bazale adeseori formînd rozete, cele tulpinale depărtate, evi­ dent peţiolate sau cu limbul trecînd pe nesimţite în peţiol, foarte variate ca formă (rotunde, alungit ovate, obovate, cuneate, lanceolate, liniar lanceolate, întregi sau crestate, tripartite sau multipartite, etc.). Bractei de obicei simple, *) După numele lui K. A. Bergen (1704—1760), profesor de botanică la Frankfurt. **) De la latinescul saxum — stîncă, şi[frango = a sparge, deoarece rădăcinile unor specii se înfig în crăpăturile stîncilor.

88

FLORA R .P.R .

sesile, adesea setacee. Flori ± hermafrodite, pedicelate, dispuse în raceme simple, corimbe sau panicule (foarte rar solitare), albe, verzui, galbene sau ± roşietice. Sepale 5, libere sau ± concrescute la bază formînd un tub, erecte, patente sau reflecte. Petale 5. Stamine 10, cu filamente libere, filiforme, mai rar lăţite, şi antere rotunde sau lunguieţe, cu deschidere laterală. Cârpele 2 (rar 3—5), formînd un ovar bilocular (rar 3—5-locular), superior, semiinferior sau inferior, liber sau concrescut cu receptaculul, cînd acesta are formă de cupă. Ovule numeroase, anatrope, cu placentaţie axilară. Stile 2, libere, la început conivente, mai tîrziu patente sau reflecte, persistente. Fructul capsulă biloculară, bicornută, însoţită de caliciul persistent, deschizîndu-se loculicid în 2 valve. Seminţe numeroase, mici, lunguieţe sau rotund obovate, cu tegu­ mentul ± tuberculat. Determinarea 1 a 1 b 2 a 2 b

speciilor

Plantă cu stoloni lungi, filiformi, din loc în loc cu frunze. Frunzele bazale peţiolate, orbiculare, setos păroase, digitat alb nervate. Flori cu simetrie bilaterală (zigomorfe). Plantă de ghiveci . .24. S. sarmentosa Plantă fără stoloni lungi şi filiformi. Flori cu simetrie rad iară (actinomorfe) ...................................................................................................... 2 Frunze tulpinale opuse şi decu sate........................................................ 3 Frunze tulpinale alterne sau b p sesc........................................................ 4

3 a

Frunze alungit lanceolate, de la mijloc patent răsfrînte, cu 3—5 gropiţe punctiforme. Sepale neeiliate pe m argini............................... 13. S. retuşa 3 b Frunze obovate, numai spre vîrf puţin patent răsfrînte, cu 1—3 (rar 5) gropiţe punctiforme. Sepale ciliate pe margini.. 12. S. oppositifolia 4 a 4 b

Frunze groase, rigide, nedivizate, pe margini cu o dungă albă cartila­ ginoasă şi cu gropiţe punctiforme, ± acoperite cu cruste calcaroase. 5 Frunze ierbacei, de diferite forme, fără dungă cartilaginoasă şi fără gropiţe pe margini (excepţie S. bryoides, care are 1 gropiţă sub vîrf şi S . aizoides, cu 1 (rar—5) gropiţe)..................................... .................. 8

5 a 5 b

Flori albe, uneori cu puncte roşietice.................................................... 6 Flori galbene sau brune roşietice............................................................ 7

6 a

Plante foarte dens ccspitoase, cu rozete alungite din frunzele din anii trecuţi. Frunze rozulare şi tulpinale cu marginea cartilaginoasă întreagă, cu 7— 11 gropiţe. Petale 7-nervatc....................2 0 . S. Rocheliana

6 b . Plante izolate sau ± dens cespitoase, cu rozete scurle fără frunzele din anii trecuţi. Frunze rozulare şi tulpinale cartilagineu serate, cu dinţi acuminaţi şi numeroase gropiţe. Petale 3—5-nervate. .15. S. aizoon 7 a

Tulpini numai spre vîrf cimos paniculate. Rozete mici, de 2—4 cm în diam., cu frunze ligulat spatulate, lungi de 0,5—2 cm, cu margini cartilaginoase, întregi, spre bază nefimbriate, cu 7— 11 (23) gropiţe, cu vîrful obtuz sau a c u t.......................................... 21. S. luteo-viridis 7 b Tulpini de la bază racemos sau piramidal paniculate. Rozete mari, de 5—15 cm în diam., cu frunze hgulat spatulate sau oblanceolat cuneate, lungi de 2— 5 (6) cm, cu margini cartilaginoase, în partea inferioară

SAXIFRAGACEAE

89

dens şi lung fimbriate, cu numeroase gropiţe, spre vîrf obtuz rotunjite şi ± emarginate ................................. . ..........'................. 16. S. demissa 8

a

8 b 9 a

Tulpini dens cespitoase, cu ramuri florifere erecte, uniflore, înalte pkiă la 8 cm, la bază cu rozete mici, globuloase, dens foliate. Frunze rigide. Flori albe sau albe g ă lb u i....................................... 14. S. bryoides b Tulpini lax cespitoase, ± ascendente, multiflore, înalte pînă la 20 (30) cm, lipsite de rozete evidente. Frunze groase, cărnoase, simple. Flori galbene, cu puncte portocalii................................... 11. S. aizoides

9

10

Frunze liniar lanceolate, subulatc, sub vîrf cu o gropiţă punctiformă (rar pînă la 5 gropiţe pe m argini)................................................................ 9 Frunze de alta formă şi lipsite complet de gropiţe........................... 10

u

10 b

La subţioara scvamelor radicale între rădăcini se află bulbili mici. Rizom scurt ............................................................................................. 11 La subţioara scvamelor radicale între rădăcini nu se află bulbili mici. Rizom cilindric, lu n g ............................................................................ 13

11 a 11 b

Subţioara frunzelor tulpinale şi bazale cu bulbili axilari................... 12 Subţioara frunzelor tulpinale fără bulbili axilari.......... 6. S. carpathica

12 a

Tulpini uniflore. Frunze glabre. Petale alungit obovate, cu vîrf emarginat, pe faţa superioară neglanduloase........................... 5. S. cernua Tulpini pauciflore, cu (3) 5—7 flori. Inflorescenţa îndesuit umbeliformă. Frunze glandulos păroase. Petale alungit obovate, cu vîrful întreg, pe faţa superioară glanduloase....................................... 7. S. bulbifera134567

12 b

13 a 13 b

Frunze bazale peţiolate, rotund reniforme, cu baza ± cordată sau trunchiate, crenat dinţate saulo b a t e ................................................. 14 Frunze bazale alungit ovate, liniare, cuneate, obovat cuneate, lanceolate, nu sînt cordate, nici reniform e........................................................... 16

14 a

Plante anuale sau bianuale. Tulpini subţiri, fragede, ascendente sau procumbente. Petale galbene sau gălbui.................... 2. S. cymbalaria 14 b Plante perene. Tulpini groase, rigide, erecte. Petale albe, purpuriu punctate ..................................................................................................... 15 15 a Tulpini în partea inferioară ca şi frunzele ± lung patent hirsute (perii moi articulaţi), în partea superioară glandulos păroase. Frunze bazale crenat serate. Petale lungi de 6—9 mm, de 2—3 ori mai lungi decît caliciul.................................................................... 22. S. rotundifolia 15 b Tulpini în partea inferioară, ca şi frunzele, ± glabre, în partea supe­ rioară slab glandulos păroase. Frunze bazale acut serate. Petale lungi de 9—12 mm, de 3— 4 ori mai lungi decît caliciul.. 23. S. heuchcrifolia 16 a

Baza tulpinilor florifere fără lăstari sterili, terminaţi cu rozete frunzoase. Plante necespitoase ...........................................................................17 16 b Baza tulpinilor florifere cu lăstari sterili iernatici, terminaţi cu rozete de frunze. Plante ± cespitoase............................................................ 19 17 a Plante perene, cu tulpini nefoliate şi- neramificate. Frunze bazale lat eliptic obovate sau alungit obovate. Petale verzui, cu margini roşietice, egale cu sepalele................................................................ 18. S. hieraciilolia 17 b Plante anuale sau bianuale, cu tulpini foliate şi ramificate. Frunze

1)0

FLORA R .P.R .

bazale cuneate, 3—5-fidate. Petale albe, cel puţin de 2 ori mai lungi decît laciniile caliciului............................................................................ 18 18

a

18 b

19 a 19 b 20 a 20 b 21 a 21 b

Frunzele bazale lipsesc în timpul fructificării. Pedicelii de 2—4 ori mai lungi decît caliciul. Capsule ovate, cu baza rotundă 3. S. tridactylites Frunzele bazale se află în timpul fructificării. Pedicelii ± egali cu caliciul sau puţin mai lungi. Capsule piriforme, cu baza atenuată 4. S. adscendcns Frunzele de la baza tulpinilor florifere nu formează rozete evidente. Petale galbene..................................................... 1. S. Hirculus Frunzele de la baza tulpinilor formează rozete evidente. Petale albe sau gălbui..................................................................................................... 20 Frunzele rozetelor întregi, crenate sau dinţat serate...................... 2t Frunzele roze Lei or la vîrf 2 - -7-fidate............................................... 23 Frunzele rozetelor cuneat lanceolate sau obovat cuneate, întregi, cel mult unele dintre ele cu vîrful 3-dinţat. Sepale unite la bază, concres­ cute cu ovarul, erecte sau patente............................... 8. S. androsacea Frunzele rozetelor cu marginea crenată sau dinţat serală. Sepale libere, neconcrescute cu ovarul, sprefructificarereflecte................................... 22

22 a

Frunzele rozetelor peţiolate, cuneat spatulate, obtuze, crenate. Petale eliptice, obtuze, albe, uneori spre bază galben punctate. Filamentele staminelor dilatate spre vîrf....................................... 19. S. cuneifolia 22 b Frunzele rozetelor lat atenuate, cuneat obovate sau spatulat cuneate, dinţat serate. Petale ovat lanceolate, albe, spre bază cu 2 pete galbene. Filamentele staminelor îngustate spre v î r f .......................17. S. stellaris 23 a Frunzele rozetelor lat cuneat flabelate, spre vîrf 3—7-fidate. Laciniile caliciului mult mai lungi decît tubul. Petale albe, lungi de 1 — 1,5 cm, de 2—3 ori mai lungi decît caliciul', atenuate într-o unguiculă lungă 10. S. cymosa 23 b Frunzele rozetelor alungit spatulat cuneate, la vîrf 2—3-(5) fidate. Laciniile caliciului ± delungimea tubului. Petalegălbui spălăcite, de 5—6 mm lungime, întrecînd lungimea caliciului, fără unguiculă lungă.................................................................................... 9. S. moschata Secţia I. HIRCULUS (Ilaw.) Tausch Hort. canal. (1831) 1. — Hirculus Haw. Enum. Sax. (1821) 40, pro gen. Tulpini florifere foliate. Frunze de obicei cu marginea întreaga. Peri pluricclulari. Petale galbene, uneori portocaliu punctate. Ovar superior. Capsula cu stilc îndepărtate, deschizîndu-sc numai spre vîrf pînă la 1/3 sau 1/2. Seminţe fusiforme'.

1. S. Hirculus L. Sp. pl. ed. I (1753) 402; Fl. U.R.S.S. TX (1939) 160. — Exs.: FRE nr. 551 a, b. — I c .: Pl. 12, fig. 1, la. P l a n ş a 12. — 1 . Saxifraga Hirculus L., la . exemplar cu floare solitară. 2. S. cymbalaria L. — 3. S. tridactylites L., 3a. exemplar pitic. — 4. S. adsccndens L. f. rarnosissima (Schur) >Simk.. 4a. exemplar mic. —5. S. bryoides L., 5a. capăt de stolon, mărit.

P L A N ŞA 12

S A X IF llA GACE AE

93

4 . Tulpini simple, erecte, înalte de 10— 40 cm, izolate sau cîteva la un loc, formînd tufe, in parlea inferioară aproape glabre, în cea superioară aco­ perite cu peri deşi, roşcaţi, la bază cu lăslari sterili terminaţi în rozete, prostrali sau ascendenţi, ± roşietic viloşi, depărtat foliaţi. Frunze bazale lanceolate, plane, obtuze, glabre sau glabrescente, cu marginea întreagă, lungi de 1—3 cm, late de 3—5 mm, îngustate în peţioli lăţiţi, acoperiţi cu peri roşietici, neformînd la bază rozete evidente; cele tulpinale numeroase, apropiate între ele, liniar lanceolate sau slab spatulate, glabre sau puţin ciliate, la bază cu peri lungi, creţi, cele mijlocii şi superioare sesile, mai înguste şi mai mici. Flori terminale solitare sau 2—5, dispuse ± umbeliform, cu pediceli dens şi lung păroşi; perii creţi. Caliciu divizat pînă aproape de bază, cu sepale alungite, rotunjite spre vîrf, pe margini lung ciliate, de 2,5—5 mm lungime, după fructificare reflecte. Petale galbene, uneori portocaliu punctate, obo­ vate, eliptice sau alungit ovate, lungi de 8— 12 mm, late de 3—3,5 mm, de 2,5—3 ori mai lungi decît lobii caliciului, la bază cu 2 glande proeminente, 3-nervate; nervurile laterale de la bază 3—4-ramificate. Stamine puţin mai lungi decît sepalele, egale cu 1/2 lungimii petalelor. Pistil numai în partea superioară divizat în stile. Capsule alungit ovate, lungi de cca 1 cin, cu stile scurte şi depărtate. Seminţe lungi de 1— 1,2 mm, ovat obtuze, strălucitoare, reticulate. — VII— IX. S t a ţ i u n e a . Prin mlaştini cu muşchi, în regiunile muntoase. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. A/.; mlaştinile de lingă Sîncrăieni (r. Ciuc) şi în masivul Harghita pe V. Tolvaioş, pe teritorul comunei Lueta aproape de Vfăhiţa la * Hargitaliget» (r. Odorhei). V ariabilitatea

speciei

f. major Engl. et Irmsch. Saxifragaceae I, in Engl. Pflzr. Heft 67, IV, 117. 1(1916)111. — Tulpini înalte de 20 —40 cm, cu 1 —5 flori, izolate, neformînd tufe, spre vîrf dens roşietic păroase. — Reg. Aut. M.: mlaştinile « Borsâr» la Sîncrăieni (r. Ciuc), si in V. Tolvaioş aproape de Vlăhiţa (r. Odorhei). R ă s p . g e n . : Europa atlantică, centrală şi arctică, Asia, America de N. Secţia II. CYMBALARIA Cris. Spieil. Fl. ruinei. 1 (1843) 336. Plante anuale, cu tulpini ramificate şi foliate. Frunze subţiri, sub epidermă brun striate, 5 —9-lobate şi lung peţiolate. Caliciu cu baza lată şi lobi patenţi sau reflecţi. Petale obovate sau alungite, galbene-aurii sau gălbui. Ovar superior. Capsule rotund ovate, cu stile foarte scurte. Seminţe rotunde.

2. S. cymbalâria L. Sp. pl. ed. I (1753) 405; Fl. U.R.S.S. IX (1939) 165, tab. IX fig. 2. — S. Hueliana Auct. plur. rom., non Boiss. — E x s.: FRE nr. 1264. - Ic.: Pl. 12, fig. 2; An. Acad. Rom. Ser. II, tom. XXV (1902—1903) Sect. 111, pag. 163, tab. 2, sub S. HueU O, OO. Tulpini ± flexuoase,' subţiri, fragede, puternic ramificate mai ales în partea superioară, ascendente, erecte sau prostrale, lungi pînă la

PLOUA R .P.Ii.

30 cm, dens sau lax foliate, glabre sau dispers glandulos păroase. Frunze lungi de 5—25 mm şi late de 8—35 mm, cele tinere de culoare verde deschis, la maturitate pe ambele feţe brun striate, glabre sau pe margini glandulos păroase, cele inferioare cu peţioli aproape de 2 ori mai lungi decît limbul, cele superioare cu peţioli mai scurţi. Frunzele inferioare şi mijlocii reniforme sau rotund reniforme, cu baza cordată sau atenuată, 5—7-(l l) crenat din­ ţate; dinţii triunghiulari acuţi, cel median puţin mai marc ca ceilalţi. Frun­ zele superioare obovat cuneate, 3—7-crenat dinţate, uneori întregi, eliptic lanceolate sau liniare. Florile de la subţioara frunzelor superioare şi la extre­ mitatea ramurilor cu pediceli de 4— 6 ori mai lungi decît florile, subţiri, glanduloşi, erecţi, spre fructificare divaricat patenţi. Caliciu divizat aproape pînă la bază, cu lobii triunghiulari, ± obtuzi, lungi de 1,5—2 mm, laţi de 0,5—0,8 mmv glabri sau glanduloşi, spre fructificare patenţi sau reflecţi. Petale alungit elip­ tice, lungi pînă la 6 mm, late de 2 mm, de 3—4 ori mai lungi decît caliciul, 3-nervate, spre vîrf obtuze, spre bază abrupt atenuate în unguiculă scurtă, gălbui sau galbene. Stamine lungi cît jumătatea petalelor. Pistile egale cu sepa­ lele. Capsule ovate, lungi pînă la 4 mm, cu 2 stile scurte. Seminţe rotunde, negre sau negricioase, fin tuberculate. — V—VI. S t a ţ i u n e a . Prin văi umede şi pe lîngă stînci în regiunea montană. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Bacău: Băile Slănic pe Pîr. »Slănicului, Pir. Cerbului, V. Dobrului şi Poiana Sărată în Pasul Oituz (r. Tg. Ocna). Răsp.

g e n . : R. P. Romînă, Caucaz, Armenia, Georgia, Persia.

Secţia III TRIDACTYLITES (Haw.) Engl. Mon. Catt. Sax. (1872) 81. - Tridar.tulites Ilaw. Enum. Sax. (1821) 21, pro gen. Plante anuale sau bianuale, cu tulpini erecte, foliate, la bază cu o rozelă de frunze 3—5-lobate. Caliciu divizat pînă la 1/2—1/3, cu lobii erecţi. Petale obovate, albe, spre vîrf ± rotunjite. Ovar semiinferior. Capsule cu stile scurte.

3. S. tridactylites L. Sp. pl. ed. I (1753) 404; Fi. U.R.S.S. IX (1939) 165, tab. IX fig. 4. — S. trifida Gilib. Fl. lith. II (1781) 181. — S. annua Lap. Fl. Pvr. (1801) 591. — Tridactylites annua Haw. Enum. Sax. (1821) 21. — E x s.: FRE nr. 1263. — I c .: Pl. 12, fig. 3, 3a. O. Plantă înaltă de 2— 18 cm, dens scurt glandulos păroasă. Tulpini erecte sau sinuoase, de obicei subţiri, simple sau ramificate, uneori chiar de la bază foliate, adeseori spre bază roşietice. Frunze bazale lungi pînă la 2 cm, late de 0,5 cm, alungit spatulate, întregi sau cuneat profund trilobate, formează rozete ce se usucă în timpul înfloririi; cele tulpinale mai mici şi mai înguste, 3—5-lobate, cu lobul median mai mare, uneori întregi. Flori în inflorescenţe laxe, racemiforme, cu pediceli subţiri, de 2 sau mai multe ori mai lungi decît florile, arcuit erecţi, alimgindu-se după înflorire. Primele flori sînt hermafro­ dite, cele următoare cu pistil sau cu stamine incomplet dezvoltate. Caliciu

S A X I K R A f i A< *E \ K

95

lung pînă la 2 mm, divizat pînă la J/2, cu lobii eliptici, obtuzi, erecţi, dens glanduloşi şi tubul campanulat. Petale obovat cuneate, albe, de 2 ori mai lungi decît laciniile caliciului, trinervate. Stamine egale cu sepalele, fixate la baza lor. Ovar semiinferior, semisferic, cu baza rotunjită. Capsule ovate, cu baza rotundă. Seminţe mici, ovale, scurt ţepos papiloase. - IV—VI. S t a ţ i u n e a . Locuri calcaroase, stînci, nisipuri, pînă în regiunea montană. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj; Colţii Trăscăului, Cheia Turzii (r. Turda); Vidra, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Topii ţa. Reg. Stalin: Mţii JBuoegi, Mt. Piatra Craiului (r. Codlea); IToghiz (r. Rupea); Sibiu, Tălmaciu; Mţii Făgăraşului pc Suru, Arpaşu, Bilea, Buteanu. Reg. Hunedoara: Hunedoara la Govăşdia; Şard, Meteş (r. Alba). Reg. Timişoara: Banat în locuri stîncoase (Ileuff.). Reg. Piteşti: Mţii Făgăra­ şului pe Capra Budei lîngă Cheia Gegiu (r. Argeş). Reg. Ploesti: Mţii Buccgi. Reg. Con­ stanţa: Knisala (r. Istria) ; Delta Dunării, Tulcea, Sulina (r. Tulcea). Răsp.

gen:

Europa, Asia de SV, America de N.

Ob s . Specia variază după talie, ramificarea tulpinii şi forma frunzelor. BazaL pe aceste caractere, Schur a descris cîteva forme care însă sînt greu de separat, cxistînd treceri gradate de la una la alta.

4. S. adsccndens L. Sp. pl. ed. I (1753) 405; Fl. U.R.S.S. IX (1939) 166, tab. IX fig. 3. — S. controversa Sternb. Rev. Sax. (1810) 43. — S. tridaciylites L. ssp. 3. adscendens A. Blytl. Handb. Norg. Fl. (1906) 470. — Ochii şoricelului. - Bokroskdronto. — Aufsteigender Steinbrech. — KaMHejiOMKa BocxojţHinaH. — Exs.: FRE nr. 2536.— Ic.: Pl. 12, fig. 4, 4a. O sau O O. Plantă înaltă de 3—30 cm, dens şi scurt glandulos păroasă. Tulpini erecte, în partea superioară sau chiar de la bază ramificate, uneori ± roşietice, cu ramuri erecte. Frunzele bazale dese, formînd o rozetă, alungit obovat cuneate, spre vîrf 3—5-dinţalc, cu dinţii obtuzi sau acutiusculi, lungi pînă la 25 mm şi late de 7 mm, cele tinere adesea întregi, spatulate, cele tulpinale alungite, puţin mai înguste, spre vîrf 3—5-dinlate, foarte rareori penatilobate, cele superioare lanceolate, întregi, toate scurt glandulos păroase. Flori numeroase în inflorescenţe larg paniculate, cu pediceli subţiri, i egali cu florile, in timpul fructificării puţin mai lungi. Caliciu campanulat, divizat pînă la 1/3 sau 1/2 în lobi ± ascuţiţi, triunghiulari. Petale albe, rareori liliachii, obovat cuneate, lungi pînă la 4 mm, late pînă la 3 mm, slab emarginate, de 2—3 ori mai lungi decît laciniile caliciului, 3-nervate. Stamine şi pistil ca la specia precedentă. Capsule lungi de 4—5 mm, piriforme, treptat îngustate spre pediceli. Seminţe mici, ovale, fin papiloase. — VI—VIII. S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase şi pietroase din regiunea montană şl subalpină. R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Piatra Arsă, Moşlinu Mure, Gîrbova, Lelici, Codrcava, Zimbroslavu Mare, Salhoi. Obcinele Bucovinei: Lucina. Mţii Rodnei: Pietrosu Mare, Ştiol, Galaţi, Piatra Rea, Puzdrele, Inău, Corongiş, V. Vinului. M ţii

90

FLORA R.P.R.

Rarăului: Rarău, Piatra Zimbrului, Pietrele Doamnei. M ţii Suhardului: Mt. Ouşor (Dorna Cîndreni), V. Bistriţa Aurie la Cîrlibaba. M ţii Bistriţei: Mt. Grinţieşu, Pietrele Roşii (la Tulgheş, r. Ceahlău); Ceahlău (Ocolaşu Marc şi Mic, Toaca, Stănilelc, Piatra Detunată, Fîntîna Rece), V. Bicazului şi Bicazelului, Surduc, Poliţele Bardosului. M ţii Giurgeului: la Borsec (r. Topliţa), Mt. Suhardu, Mt. Ghilcoş, Hăghimaşu Mare, Mt. «Ocsem», Mt. « Terko », Piatra Singuratică, « Fehermezo » între Hăghimaşu Mare şi Hăghimaşu Negru. M ţii Buzăului: Penteleu. M ţii Ciucaşului: Ciucaş, Tesla. M ţii Birsei: Piatra Mare, Postăvaru, Oraşul Stalin la Pietrele lui Solomon, Piatra Craiului. M ţii Bucegi: Piatra Arsă, Babele, Caraiman, V. Cerbului, Omu, V. Mălăeşti, Doamnele, Grohotişu, Cocora, V. Ialoiniţei. M ţii Făgăraşului: Suru, Negoiu pe Lespezi şi Paltina, Lăiţelu, Bîlea, Vînătoarea lui Buteanu, Arpaşu, Prislopu, Piscu Somnului, Podragu, Capra Budei în Cheia Gegiu, Vf. Rîiosu. M ţii Paringului. M ţii Mehedinţilor: Oslea. M ţii Cernei: Mt. Domogled, Mt. Arjana (lîngă Globureu, r. Almaş). M ţii Retezatului: Piatra Iorgovanului. M ţii ŢarcuGodeanu: Ţarcu, Baicu, Groapa Bistrei. M ţii Trăscăului: Colţii Trăscăului. Mţii Biho­ rului: Cîmpeni, aproape de Peştera Lucia. Variabilitatea

speciei

1 a Tulpini foarte ramificate chiar de la bază f. ramoslssîma (Schur) Simlc. Enum. Fl. Transs. (1886) 246. — S. ramosissima SchurEnum. pl. Transs. (1866) 239. — Ic.: Pl. 12, fig. 4. — M ţii Rodnei: Pietrosu Mare, Cimpoieş, Ştiol. M ţii Rarăului: Rarău. M ţii Bistriţei: Ceahlău (lîngă Cabana Dochia, Curmătura Piciorului Şchiop). M ţii Birsei: Piatra Craiului. M ţii Bucegi: Caraiman, V. Cerbului, Omu, V. Obîrşici, Doamnele, V. Horoabei. Mţii Făgăraşului: Rîiosu. M ţii Cernei: Domogled 1 b Tulpini ramificate ± de la mijloc sau ramificate numai în partea superioară (şi f. Linnaei poate fi ramificată de la bază, dar frunzele în majoritate sînt 5-lobale) 2 a Tulpini înalte de 25—40 cm, ± de la mijloc divergent ramificate, cu frunze lung cuneate şi profund 3-dinţate f. major (Schur) Borza Consp. Fl. Rom. (1947) 129. — S. adscendens d. major Schur Enum. pl. Transs. (1866) 239. — M ţii Rarăului: Rarău. M ţii Birsei: Piatra Marc, Postăvaru, Stîncile lui Solomon lîngă Or. Stalin. 2 b Tulpini mai scunde (excepţie f. Linnaei, la care frunzele sînt 5-lobate).......... 3 3 a Frunzele rozulare şi tulpinale întregi, toate sau majoritatea spatulat lanceolate; tulpini simple, cu 1 - 3 flori f. intcgrifdlia (Gaud.) Engl. et Irmsch. 1. c. (1916) 221. — S. petraea Vahl. (3. integrifolia Gaud. Fl. helv. III (1828) 117. — S. adscendens L. c. inlegerrima Schur Enum. pl. Transs. (1866) 239. — M ţii Rodnei: Ineu. Mţii Bucegi: Caraiman, Omu, Obîrsia lalomitei, Doamnele, V. Furnicii. 3 b Frunzele rozulare şi tulpinale nu sînt întregi.............................................................. 4 4 a Majoritatea frunzelor rozetelor şi a celor tulpinale lat cuneate şi 5-lobate; lobii ± obtuzi, erect patenţi f. Linnaei (Boiss.) Engl. Mon. Gatt. Sax. (1872) 86. — S. Linnaei Boiss. Diagn. pl. or. ITI, Ser. IT, fasc. 2 (1856) 69. — M ţii Ţarcu-Godeanu: Mt. Ţarcu la Izvoru Hidegu. Mţii Bucegi: Peştera lalomitei. 4 b Frunze tulpinale penatifidate, pînă la penatipartite, cu lacinii liniare f. pinnatifîda (Engl. et Irmsch.) Borza Consp. Fl. Rom. (1947) 129. — S. tri­ dactylites ssp. 3. adscendens var. y. pinnatifida Engl. et Irmsch. 1. c. 228. — M ţii Bucegi. R ă s p . g e n . : Europa, Asia de NV, America de N.

S \ X I F H U.A r. KAl i

V7

Secţia IV. NEPHROPHYLLUM Gaud. Fi. helv. III (J828) 85, excl. S. rotundifolia. Tulpini foliate, la baza peţiolilor de obicei cu bulbili. Frunze mari, dinţate sau lobate, reniforme sau alungit rotunjite, triunghiular îngustate. Flori mari, campanulate, cu petale albe, de cîteva ori mai lungi decît caliciul. Ovar puţin scufundat în tubul caliciului. Stile subţiri şi divergente.

5. S. cernua L. Sp. pl. ed. I (1753) 103; Fl. U.R.S.S. IX (1939) 168.— I c .: Pl. 13, fig. 3. 4 . Plantă cu lăstari subterani acoperiţi cu peţiolii cărnoşi ai unor frunze nedezvoltate, cu bulbili axilari. Tulpini înalte de 10—35 cm, simple, foarte rar cu vîrful ramificat, erecte, fragile, uneori flexuoase, în partea supe­ rioară dens, în cea inferioară dispers glandulos păroase, uneori spre bază glabre, uniform foliate, cu frunzele micşorîndu-se spre vîrf. Frunzele bazale şi cele inferioare lung peţiolate, late piuă la 3,5 cm, reniform cordate, 5—9lobate, cu lobii larg ovali, obtuzi sau îngust triunghiulari, glabre sau rar pe mar­ gini şi pe faţa inferioară i păroase: cele mijlocii scurt peţiolate, 3—5-lobate, cu lobii mai ascuţiţi şi înguşti, cele superioare întregi, lanceolate sau oval lanceolate, de obicei cu bulbili axilari, roşcaţi. Flori campanulate, izolate la vîrful tulpinilor, cu pediceli glandulos păroşi, mai lungi decît florile. Lobii caliciului lungi de 2,5—3,2 mm, glandulos păroşi, ovali şi obtuzi. Petale albe, alungit obovate, emarginate, spre bază cuneat îngustate, fără unguiculă, 3-nervate, lungi de 8— 15 mm, late de 3,5—5 mm, de 2 ori mai lungi decît lobii caliciului. Stamine egale cu caliciul sau puţin mai lungi. Ovar semiinferior cu stile scurte şi stigmate mari. Capsule ovat globuloase, de obicei avortate. — VI—VIU. S t a ţ i u n e a . Stînci umede pe lîngă izvoare, in etajul alpin. R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Gemenea. M ţii Bucegi: Caraiman, Obîrşia Ialomiţei, Doamnele, V. Mălăeşti. Răsp.

gen.:

Europa, Asia, Japonia, America de N.

6. S. carpâthica Rchb. Fl. Germ. exc. (1832) 552. — Ic.: Pl. 13, fig. 2. 2a; Prod. Fl. II (1939) 83, fig. 2. 4 . Tulpini erecte sau ascendente, uneori lax cespitoase, subţiri, înalte de 5—20 cm, dispers păroase sau în partea inferioară glabre, lax foliate. Frunze glabrescente, cele bazale şi tulpinale inferioare rotund cordate sau reni­ forme, lungi de 5—14 mm, late de 6—18 mm, palmat 5—9-lobate, cu lobii ovat triunghiulari sau subrotunzi, obtuzi sau acuţi, lung peţiolate, cu peţiolii spre bază dilataţi; cele mijlocii mai scurt peţiolate, 3 -5-cuneat palmatilobate, cu lobii mai acuţi, cele superioare ovate sau lanceolate, întregi. Frunze tulpinale fără bulbili axilari. Flori 1—3 (5), la vîrful tulpinilor, scurt pedicelate, cu pedicelii dens glandulos păroşi. Lobii caliciului alungiţi, ± obtuzi, pe margini şi spre bază dispers păroşi. Petale albe, murdar albe sau roşietice, alungit obo-

98

FLORA R.P.R .

vale, 3-nervate, aproape de 2 ori mai lungi decît caliciul, la vîrf rotunjite, spre bază abrupt şi scurt unguiculate. Ovar ovoid, in cea mai mare parte superior. Capsule ovate, cu stile scurte, divaricate. Seminţe alungite, negricioase. — VII—VIII. Staţiunea. Locuri stîncoase, pe sol umed, în elajul alpin. R ă s p . i n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Farcău. M ţii Rodnei: Pielrosu Maro, Ştiol, Galaţi la Obîrşia Rebrii, Corongiş, Cişa, Inău, Gemenea. M ţii Ţfolosului: Ţibleş. M ţii Bucegi: Coştila către V. Cerbului, Omu, Doamnele, V. Ialomiţei. M ţii Făgăraşului: Negoiu, Paltina, Bîlea, Lăiţelu, Laiţa, Creasta Tărîţa, Vînătoarea lui Buteanu, Arpaşu, Breaza, Ucea Mare, Iezerul Giurgiului, Moldovanu, Rîiosu, Capra Budei în Cheia Gegiu. M ţii Paringului: Vf. Mîndra. M ţii Mehedinţilor: Gaura Mohorului. M ţii Retezatului. R ă s p . g e n . : Carpaţi, Balcani.

7. S. bulbiîera L. Sp. pl. ed. I (1753) 403. — Gumos koronto. — ZwiebelSteinbrech. — E x s.: FRE nr. 2225. — I c .: Pl. 13, fig. 1. 4 . Tulpini strict erecte, înalte de 15—50 cm, foliate pînă la vîrf, dens şi scurt glandulos păroase, simple, m im ai spre vîrf corimbos cimos ramificate. Frunze micşorîndu-se spre vîrf, scurt glandulos păroase, la subţioară cu bulbili ovat acuţi, cărnoşi şi roşietici; cele bazale lung peţiolate, subrotund reniforme, cu baza cordată, lobat crenate, cu lobii terminali mai mari şi obtuzi, glandulos pubescente, lungi de 6— 13 mm , late de 8—20 mm; cele tulpinale inferioare scurt peţiolate, cuneat ovate, inciz lobate, cele superioare sesile, întregi, liniar lanceolate. Inflorescenţă terminală, dens scurt glandulos păroasă, paucifloră, cu (3) 5—7 flori pedicelate, grupate îndesuit umbeliform. Caliciu dens şi scurt glandulos, cu lobi acuţi sau subacuţi, ovaţi, lungi de 2,5—3,5 mm şi laţi de 1,5—2,3 mm. Petale albe, alungit obovate, cu vîrful întreg, lungi dc 6— Î0 mm, late de 2— 4,5 mm, 3-nervate, pe faţa superioară glandulos păroase, spre bază îngustate, dar neunguiculate, de 2—3 ori mai lungi decît caliciul. Stamine egale cu sepalele. Ovar ovoid, semiinferior. Capsule subrotunde, lungi de 4—6 mm, cu stile divaricate şi sepale erecte. Seminţe lunguieţe, negricioase, fin papiloase. — V—VII. S t a ţ i u n e a . Prin fineţe, în regiuni deluroase şi muntoase. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj, Turda, Mt. Meseş lîngă Zalău. Reg. Aut. M .: Mţii Călimani. Reg. Stalin: Oraşul Stalin la Poiana; Rupea; Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie; Fineţele Bilac lîngă Bărăbanţ la N de Alba Iulia. Reg. Oradea: Băile 1 mai lîngă Oradea. Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. R ă s p . g e n . : Europa centrală şi de S. Ob s . Din secţia Nephrophyllum literatura veche mai citează de pc teritoriul ţării noastre şi următoarele două specii, a căror prezenţă este foarte dubioasă: P J a n ş a 13. — 1. Saxifraga bulbifera L. — 2. S. carpathica Rchb. 2a. exemplar mic. — 3. S. cernuaL. — 4. S. androsacea L., 4a. exemplar mic. — 5. S. cymosa W. et K.— 6. S. moschata Wulf., Ga. exemplar mic.

P L A N ŞA 13

S A X IF R A G A C E A E

1 01

S. granulata L. de lingă Oraşul Stalin şi Rupea (Fuss), şi Mt. Ceahlău din reg. Bacău

(Edel). S. irrigua M.B. de pe Mt. Ceahlău (GuSbha'rd).

Secţia V. DACTYLITES Tausch llort. Canal. faso. î (1823) p.p. ct in Flora VII» 1 (1824) 85, p.p., emend. Ser. in DC. Prodr. IV (1830) 23, §. 1 (sub Dactyloides), EngL et Irrnsch. 1. c. Heft 67 (1916) 283. Lăstarii supratereştri foliaţi, formînd tufe. Frunze 3—5-lolml.e, mai rar întregi. Flori campanulate, cu caliciu divizat. Lobii erecţi sau patenţi. Petale albe, gălbui sau verzui Ovar ± semiinferior, oval sau rotunjit, mai rar turtit. Capsule rotunde sau ovale.

8. S. androsâcea L. Sp. pl. ed. I (1753) 399; FI. U.R.S.S. IX (1939) 174, tab. X, fig. 6. — E x s.: FRE nr. 1254. — Te.: Pl. 13, fig. 4, 4a. 4 . Plantă dens cespitoasă, cu lăstari tulpinali scurţi, ascendenţi sau erecţi, terminaţi cu rozete de frunze. Tulpini florifere înalte de 2— 6 (rar pînă la 13) cm, erecte, nefoliate sau 1—2-foliate, patent glandulos păroase. Frunze rozularc cuneat lanceolate sau obovat cuneale, îngustate in peţioli lat aripaţi, lungi de 7—25 mm, late de 3— 6 mm, pe margini şi rareori şi pe faţa superioară lung glandulos ciliate, întregi sau spre vîrf 3 (rar 5) acut dinţate, cu dintele mijlociu de 2 ori mai lung decît cei laterali, uscate 5—11-nervate; cele tulpinale sesile, depărtate, alungit lanceolate, întregi, lungi de 5—7 mm, late de 1,5—2 mm. Bractei asemănătoare cu frunzele tulpinale. Flori 1—2 (rar 3—5), cu pediceli i glandulos pubescenţi. Caliciu divizat pînă la mijloc. Sepale unite la bază si concrescute cu ovarul, cu tubul dens glandulos păros. Lobii ovali, obtuzi, erecţi sau patenţi, pe margini şi spre bază scurt glandulos ciliaţi. Petale alungit obovate sau cuneat obovate, lungi de 4—7 mm şi late de 2,5—3 mm, obtuze sau puţin emarginate, 3-nervate, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele, albe, spre bază verzui. Slaminele egale cu sepalele. Ovar inferior. Capsule ovaL rotunjite, lungi de 4—5 mm, cu sepale erecte şi stile divaricate. Seminţe ovate, lungi de cea 0,6 mm, negricioase. — VI—VIII. S t a ţ i u n e a . Locuri stincoase şi ± umede din regiunea alpină. R ă s p. în ţ^ară: Mţii Jiodnei: Pietrosu Mare, Puzdrele. Izvoru Cailor, Rotunda, Gărgălău, Galaţi, Gorongiş, Inău, Ştiol. M ţii Călimani. M ţii Bistriţei: Ceahlău (Fintina Rece, Piatra Detunată, Stănilele, Ocolaşu Mare). M ţii Giurgeului: Mt. «Ocs6m*. M ţii Ciucaşului: Ciucaş. M ţii Bîrsei: Piatra Mare, Piatra Craiului. M ţii B u ce g i: Jepii Mici, Caraiman, V. Cerbului. Omu, Doamnele, V. Mălăeşti, Strunga, V. lalomiţei, Schitul Peştera. M ţii Făgăraşului: Suru, Negoiu pc Lespezi, Laiţa, V. Doamnei, V. Bilei, Butcanu, Arpaşu, Moldovanu, Lacul Urlea. Mţii Faringului: Prislopu. Mţii Retezatului: Piatra Iorgovanului. M ţii Ţarcu-Godeanu. Variabilitatea

speciei

f. longifolia (Gaucî.). — S. androsacea L. r. longifolla Caud. FI. Helvet. Iii (1828) 115. — S. androsacea a. integriiqjMfiJ^gr. îiTlxJ^Ş^odr. IV (1830) 24. — Frunzele rozelelor întregi. — M ţii Făgăraşului^ Q i Bucegi: Caraiman, Obîrşia Ialo-

FLORA R.P.R.

102

miţei, V. Cerbului. M ţii Bistriţei: ML Ceahlău la Panaghia, Ocolaşu Mare, FintînaRece, Siănilele. f. tridentul a Gaud. in Meisn. Anz. (1818) 67 ct FI. Hclv. III (1828) 115. — S androsacea p. typica Beck FI. NO II (1892) 678. — Frunzele rozetelor în cea mai mare parte sau toate 3—5-dinl.ale.'— Mt. Ceahlău. Răsp.

g e n. :

Europa din Pirinci pînă în Balcani, Siberia.

9. S. moschâta Wulf. in Jacq. Mise. austr. TI (1781) 128; FJ. U.R.S.S. IX (1939) 177, tab. X, fig. 9. — S. muscoides Auct. mult., nou AII. — S. caespitosa L. Sp. pl. ed. I (1753) 404 et ed. II (1762) 578, j>. p. Exs.: FRE nr. 1256 a, b. — I c .: Pl. 13, fig. 6, 6a. 2J-. Plantă dens sau lax cespitoasă, cu lăstari tulpinali ierbosi sau semilemnoşi, foliaţi, terminaţi în rozete cu frunze dese şi verzi. Tulpini florifere erecte, numeroase, înalte de 2— 12 cm, glabre sau scurt glandulos păroase, spre vîrf racemos sau paniculat ramificate, mai rar neramificate şi uniflore. Frunze bazale subţiri, netede, cu nervuri neproeminente, glabre sau glandulos păroase, alungit spatulate sau cuneiforme, la vîrf 2—3- (mai rar pînă la 5)lobate, cu lobii liniari şi obtuzi: cclc tulpinale mai mici, trilobate, cu partea nedivizată mai scurtă, sau întregi. Bractei de obicei liniare, obtuze, întregi. Inflorescenţă de regulă racemoasă sau paniculată, cu 2—9 flori, cu ramuri alungite sau scurte, erect patente, cu cîte J—2 flori. Pedicelii florali subţiri, dens glandulos păroşi. Flori de 0,5 0,8 cm în diam. Caliciu divizat ± mai mult de jumătate, ± scurt glandulos păros; lobii alungit ovaţi sau lat lanccolaţi, obtuzi, cu 3 nervuri. Petale ovale, alungit ovale sau lanceolat ovale, obtuze, patente, 3-nervate, egale sau de 2 ori mai lungi decît caliciul, verzui, roşcate, gălbui spălăcite, purpurascente, rar albicioase sau albe, lungi de 5 -6 mm, întrecînd puţin lungimea caliciului. Stamine egale cu sepalele sau puţin mai lungi, cu antere liliachii sau galbene. Ovar ovoidal, cu stile ± egale cu staminele. Capsule oval rotunde, cu stile scurte şi depărtate. Seminţe numeroase, ovat alungite, lungi de 0,5 mm, brunii, foarte fin papiloase. întreaga plantă, dar mai ales frunzele adeseori cu un puternic miros de m osc.— VII—VIII. S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, grohotişuri, în regiunea alpină. R ă s p . î n t a r ă : M ţii Rvdnei: Pietrosu Mare, Gărgălău, Cişa, Corongiş, înău, Gemeneu. M ţii Giurgeului: Hăghimaşu Mare, Mt. «Ocs&n». Mţii Ciucasului: Ciucaş, Piroşca. Mţii Bîrsei: Piatra Mare, Piatra Craiului. Mţii Bucegi: Vf. cu Dor, Jepii Mici, Caraiman, Babele, V. Cerbului, V. Priponului, Omu, Bucşoiu, V. Gaurei, Colţii Ţapului, BătrÎTia, Strunga, V. Ialomiţei, Obîrşia. M ţii Făgăraşului: Negoiu, Lăiţelu, V. Doamnei, V. Bîlei, Vf. Capra, Vînăloarea lui Butcanu, Vf. Moşului, Arpaşu, Moldovanu, Ucea Mare, Podrăgel, Luţele, Vîrtopu, Capra Budci, Vf. Rîiosu. Mţii Paringului: Mîndra. Mţii Rete­ zatului: Piatra Iorgovanului, Drăguş, Pcleaga, Custura. M ţii Ţarcu-Codcanu: Groapa Bis trei. M ţii Mehedinţilor: Gaura Mohorului.

SAX1FRAGACKAK

Y a r i a b i 1i t a t c a

103

speciei

A. După forma frunzelor: 1 a Partea nedivizată a frunzelor bazale alungit cuneată, ± lată, de 2 —4 ori mai lungă decît laciniile şi mai lată decît acestea. Laciniile de obicei paralele sau numai puţin divergente; cea mijlocie de obicei mai lungă decît cele laterale ssp. transsilvanlca S. Pawlowska in Acta Soc. Bot. Pol. (1953) 231. — M ţii Rodnei: Pietrosu Mare, Inău. M ţii Retezatului: Custura. 1 b Partea nedivizată a frunzelor bazale liniară sau brusc şi scurt lăţită sub lacinii şi egală cu lăţimea acestora. Laciniile de obicei distante, cea mijlocie ± egal de lungă şi de lată cu cele laterale ssp. Rhei (Schott) Br. Bl. in Ilegi FI. Mitt.-Eur. IV, 2 (1923) 009. — S . Rhei Schott Analect. Bot. (1854) 30. — M ţii Bucegi: V. Mălăeşti, Obîrşia. B. După forma petalelor şi creştere: 1 a

Petale alungit obovate, de 2 ori mai lungi decît sepalele f. Allionii (Gând.) Engl. et Irmsch. 1. c. (1916) 431. — S. Allionii Gaud. Svn. Sax. in Meisn. Anzeig. (1818) 68, nr. 28. — Prin munţi în « Transsilvania ». 1 b Petale de 1 —1,5 ori mai lungi decît sepalele .......................................................... 2 2 a Plante foarte dens cespitoase, fără rozete întinse. Frunze scurte, obovat cuneate, unele întregi. Tulpini florifere subuniflore. f. compacta (M. et K.) Engl. et Irmsch. 1. c. 419. — S. muşc. Wulf. a. compacta M. et K. in Rohl. Deutschl. FI. III, ed. III (1831) 142. - M ţii Rodnei: Vf. Inău. M ţii Făgăraşului: Moldoveanu. M ţii Paringului. M ţii Bucegi: Caraiman, Babele, Obîrşia. *2 b Plante lax sau ± dens cespitoase, la vîrf cu rozete întinse................................... 3 3 3

a Petale verzi gălbui sau albe verzui.............................................................................. 4 b Petale portocaliu galbene sau întunecat purpurii....................................................... 5

4 a Plante lax cespitoase. Lăstarii de iarnă dens foliaţi, emit vara alţi lăstari lax foliaţi, pseudoverticilaţi, la vîrf cu rozete de frunze 3—5-lobate f. laxa (Sternb.) Engl. et Irmsch. 1. c. 417. — S. muşc. var. laxa Sternb. Suppl. II (1831) 65. — M ţii Rodnei: Mt. Cişa. M ţii Bucegi: Omu, Caraiman. M ţii Făgă­ raşului: Vf. Negoiu şi Lăiţelu. M ţii Paringului: Gruiu. M ţii Ţarcu-Godeanu: Murariu şi Scărişoara. 4 b Plante ± dens cespitoase. Lăstarii dens foliaţi, la vîrf cu rozete întinse de frunze 3 -5-lobatc, amestecate cu frunze întregi. Tulpini florifere în majoritate multiflore f. intermedia (M. et K.) Engl. et Irmsch. 1. c. 419. — S. muscoides Wulf. 0. inter­ media M. el K. in Hohl. Deutschl. FI. III, ed. III (1831) 142. - M ţii Rodnei: Mt. Cişa. M ţii Făgăraşului: Moldovcanu, Vf. Lăiţelu, Căldarea Bîlea. M ţii Paringului: Mîndra. M ţii Bucegi: Babele, Obîrşia. M ţii Ţarcu-Godeanu. 5 a Petale portocaliu galbene sau curat galbene, abia mai lungi decît caliciul f. crocca (Gaud.). — S. crocea Gaud. in Meisn. Naturw. Anz. (1818) 69. — Mţii Rodnei: Inău. M ţii Ţarcu-Godeanu: Scărişoara. 5 b Petale întunecat purpurii, alungit obovate f. atropurpurea (Sternb.) Engl. Mon. Gatt. Sax. (1872) 176. — S. alropurpurea Sternb. Rev. Sax. (1810) 41, tab. XI b. fig. 2. — Mţii Făgăraşului: Fundu Bilii, Avrig, Arpaş, Cîrţ:şoara. lt ă s p. ge n. :

Europa, Caucaz, Asia Mică, Siberia.

104

FLORA ll.R.U.

10. S. cymăsa W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 91, tab. 88. — S. Allionii Baumg., non Gaud. — S. pedemontana Auct. hung. et. rom., non Allion. — Exs.: FRE Nr. 1255.— Ic.: Pl. 13, fig. 5; VV et R. PI. rar. 1. o.; Hay. Pflzd. (1916) 367; Prod. FI. II (1939) 543, fig. 1. 4 . Plantă cespitoasă, ± glandulos păroasă, cu lăstari dens foliaţi, terminaţi cu rozete de frunze. Tulpini florifere înalte de 5—15 cm, erecte sau ascendente, puţin foliate, lung şi des glandulos păroase, de la mijloc sau spre vîrf corimbos paniculate. Frunze bazale subţiri şi moi, dens şi scurt glandulos păroase, cu nervuri puţin proeminente, lat obovat cuneate sau flabelat cuneate, spre vîrf 3—7-palmatilobate sau fidate, cu lobii laţi şi obtuzi, spre bază îngustate într-un peţiol lăţit, cu marginile lung glandulos păroase. Frunze tulpinale scurt peţiolate, 3—7-palmatilobate. Bracteile superioare alungit liniare, obtuze. Inflorescenţa cu 3—7 flori, cu pediccli subţiri, de lungimi diferite, glandulos păroşi, mai scurţi sau egali cu florile. Caliciu glandulos păros, cu lacinii liniare, obtuze, lungi de 5 mm, late de 1 mm, mult mai lungi decît tubul. Petale obovat cuneate, atenuate în unguiculă ± lungă, 3-nerval.e, albe, lungi de 1— 1,5 cm, în partea superioară late de 3—4 mm, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele. Stamine lungi cît jumătatea petalelor. Ovar oval, cu stile erecte, puţin divergente. Capsule ovate, de cca 4 mm în diam., cu stile şi laciniile caliciului erecte. Seminţe alungit eliptice, negricioase, foarte fin tuberculate. — VI—VII. S t a ţ i u n e a . Stînci umede şi umbroase, în regiunea subalpină şi alpină. R ă s p. în ţ a r ă : Mţii Rodriei: Pictrosu Mare, Puzdrele, Ştiol, Negreasa, Piatra Rea, Corongiş, Inău, Gemenca. M ţii ducatului: Vf. Bratocea, Mţii Bucegi: pe vers. transilvănean. M ţii Făgărusului: Suru, V. Doamnei. Şerbota, Ncgoiu pe Lespezi şi Paltina, Vinătoarea lui Kuteanu, Vf. Moşului, Arpaşu Mare, Ucea Mare, Moldovanu, Căldarea Iezerul Giurgiului, Vf. Riiosu. Mţii Sibiului: Frumoasa. M ţii Lotrului: V. Oltului ia Cîrlige şi Şipote. M ţii Sebeşului: V. Sebeşului. M ţii Paringului: Culmea Gîlcescu, Obîrşia Lotrului, Vf. Mîndra, Vf. Cîrja, Piatra Tăiată. Mţii VilcanuluL: Mt. Sturu. Mţii Mehedinţilor: Plaiul Osiei Ia Rîul Şes, Gaura Mohorului. M ţii Retezatului: Peieaga, Custura. Borăscu, Galbina, Lacul Zănoaga, Căldarea Ilucurei, V. Pietrile, Vf. Saşilor. M ţii Ţarcu-Godeanu: Ţarcu sub Groapa Bistrci. R â s p. ge n. :

Carpaţi şi Balcani.

Obs . Din secţia Dactylites Tausoh au mai fost citate din R.P.R. următoarele specii, care însă nu cresc la noi: S . aiugifolia L., S. aphylfa Sternb., S. hypnoides L., S . mus­ coides AII., S. teneUa Wulf. şi S. sedoides L. De asemenea S. Burseriana L., endemism al Alpilor, care a fost citată de la noi de Baumgarten şi Andrae. Secţia VI. XANTIIIZOON Gris. Spicil. FI. ruinei. 1 (1843) 333. Frunze ^ cărnoase, alungit ovale sau liniare, cu o gropiţă sub vîrf, nu acoperă dens lăstarii tulpinali, pereni şi care formează tufe lax cespitoase. Flori larg deschise, cu sepale patente şi petale galbene aurii, adesea portocaliu punctate. Ovar inferior, lat ovoidal, brusc atenuat în stile scurte. Capsule oval rotunde, cu seminţe fin papiloase.

S A X IF R A G A C E A K

105

11. S. aizoides L. Sp. pl. ed. I (1753)403; FI. U.R.S.S. IX (1939) 186. — E x s.: FRK nr. 547 a, b. — I e .: Pl. 11 fig. 3 a, b. 4 . Plantă lax cespitoasă, cu rizomi subţiri, orizontali şi lăstari prostraţi sau ascendenţi, ramificaţi şi ± dens foliaţi. Tulpini florifere înalte de 3—20 (30) cm, erecte sau ascendente, răsfirate, dens foliate, de la mijloc sau în partea superioară racemos ramificate, glabre sau dispers, scurt şi]aspru păroase, în partea superioară glandulos păroase. Frunze superioare liniare sau liniai* alungite, cărnoase, simple, plane pe fala inferioară, bombate pe cea supe­ rioară, de 0,3—3 cm lungime şi late de 1—5 mm, glabre, cu margini întregi, rigid ciliate sau depărtat dinţate, mucronate. rar ± obtuze, pe faţa superioară sub vîrf cu 1, rareori pînă la 5 gropiţe, (la f. dentifera Bec-k chiar pînă la 9 ) ; cele superioare mai rare şi mai mici. Bracteile liniare. Inflorescenţa racem cu 2— 12 (pînă ia 15) flori, cu ramuri uni- sau multiflore, erecte; pedicelii dens şi mărunt păroşi, lungi de 5—15 mm, de obicei mai lungi decît florile. Caliciu glabru, divizat pînă la mijloc, cu lobii patenţi, obtuzi, ovat triunghiulari, lungi de 2,5—4 mm şi laţi de 1—2,5 mm. Petale galbene, uneori cu puncte portocalii, alungit liniare pînă la ovat eliptice, uni-, rar 3-nervate, obtuze, spre bază fără unguiculă, lungi de 3—6 mm, late de 1—2,5 mm, aproape de 1,5 ori mai lungi decît caliciul. Stamine egale cu petalele. Capsule ovat rotunde, lungi de 4— 10 mm, cu stile divaricate şi sepale patente, persistente. Seminţe alungit fusiforme, brune, foarte slab papiloase. — VI—VIII. Staţiunea. şi alpin. Băsp.

în

Locuri stîncoase şi ierboase, umede, în etajul subalpin

ţ a r ă : Frecventă în tot lanţul Carpalilor. V a r i a b i Ji t a t e a s p e c i e i

1 a Frunze întregi, acute, majoritatea pe margini depărLat ciliate sau seurL setoase f. autumnalii* (L.). — S . autumnalii L. Sp. pl. ed. I (1753) 402. - - Mţii Ţibleşului: \lt. Ţibleş şi Arsu. Mţii Rodnei: Corongiş, InăiT, Dosu Grajdului. Mţii Gurghiului: V. Sălardului. M ţii Ciucaşului: Oiucaş, Tesla. M ţii B irsei: Piatra Mare, Piatra Craiului. M ţii Făgăraşului: Vf. Şerpuiui, Arpaşu, Fedeleşu, Picioru Biircuiui, Ciortca, Ucea Mare, Breaza, V. Zîrna, Lacu Bîlea, V. Brescioara, V. Viştea Mare. M ţii Retezatului: Custura, Piatra Iorgovanului. M ţii Bucegi: Caraiman, Coştiia, Vf. cu Dor, Jepii Mici, Piatra Arsă, Babele, Peştera Ialomiţei, V. Horoabei, Obîrşia, V. Cerbului, Vama Guţanu, Strunga. M ţii Bistriţei: Mt. Ceahlău (la Fin Una Rece, Vf. Toaca, Cascada Duruitoarea, Gardul Stănilelor, Panaghia, Piatra Lată şi Piatra Ciobanului). 1 b Frunze cu marginile dinţate .......................................................................................... 2 2 a

Frunze lat lanceolate, acute, depărtat dinţate, lungi de 2 —3 om şi late dc 4 mm, cu 3—5 (9) gropiţe, cc adesea secretă puţin calcar f. dentifera Beck FI. N(3 II (1892) 674. — Mţii Maramureşului: Groapa Jurii (Poenile de sub Munte). M ţii Rodnei: Pietrosu Mare. 2 b Frunze liniar alungite, acute, la vîrf bidenticulate

10

FLORA

R .P .R .

f. Mdenticnlăta Engl. in Verh. ZBG Wien XIX (1869)525. — M ţii Birsei: Piatra Craiului. M ţii Ţarcu-Godeanu: Mt. Ţarcu Ră s p . gen. : Europa, Siberia, America de X. Secţia VII. PORPIIYRION Tausch Ilort. Canal. J (1828). Lăstari pereni, dens foliaţi, repenţi, formînd tufe întinse. Frunze opuse şi dccusate, groase, dedesubt carenale, pe margini ciliate, spre vîrf cu 1—5 gropiţe ce secretă calcar. Flori puţine, mari, cu sepale erecte şi petale obovate pină la obovat lanceolate, roze sau purpurii. Ovar semiini'erior, lat ovoidal, cu stile lungi, ± erecte. Capsule subrotunde pînă la alungit ovale, cu caliciu persistent, suberect şi stile divaricatc. Seminţe rugoase sau tuberculatc.

12. S. oppositifolia L. Sp. pl. ed. I (1753).402; FI. U.R.S.S. IX (1939) 197. — E x s.: FRE nr. 1260. — I c .: PI. 14, fig. 2, 2a. :-l. Plantă lax pînă la dens cespitoasă, cu tulpini numeroase, puternic rami­ ficate; ramurile ascendente sau repente, dens şi imbricat foliate. Tulpini flo­ rifere erecte, lungi pina la 5 cm, uniflore, dens sau lax foliate, creţ păroase sau aproapre glabre. Frunze opuse şi imbricat decusate, suborbicularc, obovate sau obovat lanceolate, lungi de 2 —8 mm, late de 1—3,5 mm, cărnoase, plane pe faţa superioară, carenate pe cea inferioară, glabre, pe toată marginea sau numai spre bază ciliate, spre vîrf puţin patent răsfrînte, subtruncate sau rotunjite pînă la acute, Îngroşate, cu 1—3 (5) gropiţe punctiforme ce secretă calcar. Flori solitare cu pedieeli scurţi şi adesea glandulos păroşi. Caliciu divi­ zat pînă la 3/4, cu sepale ovate sau alungit ovate, lungi de 2,5—5 mm, late de 1, 3—4 mm, obtuze pînă la acutiuscule, pe margini glandulos sau neglandulos ciliate. Petale rozee pînă la roşcate (în herbar violete), rar albe, obovate pînă la eliptice, rar obovat alungite, îngustate în unguiculă, obtuze sau acutiuscule, lungi de 7— 11 mm, late de 1,5—8 mm, 5— 10-nervate, de 2—2,5 ori mai lungi decît lobii caliciului, Stamine mai scurte decît petalele. Ovar semiinferior, ovoidal, cu stile lungi. Capsule ovoidale, lungi de 3—6 mm, cu caliciu persistent, suberect şi stile divaricate. Seminţe ovoidal fusiforme, lungi de 0,8— 1 mm, rugoase sau tuberculate, brunii. — V—VI. S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, crăpături de stînci, grohotişuri, în regiunea alpină şi subalpină. Ră s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Groapa Jurii (Poienile de sub munte, r. Vişcu). Mţii Rodnei: Izvorul Cailor, Inău, Corongiş, Cişa. M ţii Bistriţei: Ceahlău (Poliţa Şchiopului, Fundul Scăiuşului, Panaghia, Piatra Lată, Ocolasul Mare şi Mic, Stănilele). Mţii Ciucaşului: Zăganu, Tigăile, Ciucaş, Piroşca. Mţii Birsei: Piatra Mare. M ţii Bucegi: Vf. cu Dor, Piatra Arsă, Jcpii Mici, Babele, Caraiman, Coştila t V. Cerbului, Omu, V. Mălăeşti, Obîrşia, Doamnele, Bătrîna, V. Ialomilei. M ţii Iezer-Păpuşa : Păpuşa. M ţii P l a n ş a 14. — 1. Saxifraga retuşa var. Baumgarlenii (Schott) Vel. — 2. S. opposi­ tifolia L., 2a. frunză mărită. — 3. S. Rocheliana Sternb., 3a. frunză mărită.— 4. S. rotundifolia L., 4a. fruct. — 5. S. heucherifolia Gris. et Sch., 5a. fruct.

PLANŞA 14

Făgăraşului: Ciortca, Kegoiu, V. Bîlea, Buteanu, Arpaşu, Ucea Mare, Moldovanu, Creasta Tărîţa. M ţii Sibiului: Iezerul Cibinului. Mţii Paringului: Vf. Mîndra. M ţii Retezatului. Ml Li Ţ arcu-Godeanu: Ţarcu.

Variabilitatca speciei 1 a Franzele lăstarilor mai lungi de 2,5 mm (ssp. euoppositifolia Engl. ct Irmsoh. 1. c. 619) ............................................................................................................................... 2 1 b Frunzele lăstarilor mai scurte de 2,5 mm ssp. Rudolpliiuna (Hornsch.) Engl. et Irmsch. I. c. 638. — S. Rudolphiana Ilornsclu in Koch Syn. ed. I (1837) 269. — Mţii Rodnei: Inău şi Corongiş. M ţii Făgăraşului: Arpaşu, Buteanu, Lacul Bîlea. M ţii Bueegi. M ţii Bistriţei: Mt. Ceahlău. 2 a Sepale neglandulos ciliate. Frunze lung ciliate; perii de cca 1 mm lungime, nu sînt rigizi, spre bază ± flexuoşî var. imbricata Ser. in DC. Prodr. IV (1830) 18. — S. biilora Fuss FI. Transs. exc. (1866) 238 et Schur Enuru. pl. Transs. (1866) 234, non AU. — S. Kochii Fuss l.c. 239 et Schur 1. c., non Horng. — S. oppos. var. typica Vaccari in Bul. Soc. Bot. Ital. (1903) 68. — M ţii Rodnei: Incu, Corongiş, Galaţi. M ţii Birsei: Piatra Mare. M ţii Făgăraşului: Arpaşu, Capra Budei, Vîrtopu, Lacul Bîlea. M ţii Retezatului. M ţii Ţarcu-Godeanu: Mt. Ţarcu. M ţii Bueegi: Omu, Bucşoiu, Colţii Obîrşiei, V. Mălăeşti. M ţii Bistriţei: Mt. Ceahlău. f. amphibîa (Sunderm.). —* S. opposii. var. amphibia Siinderm. in Mitt. bayer. bot. Ges. II (1909) 190. — M ţii Făgăraşului: sub Vf. Vînătoarea lui Buteanu. 2 b Scpale glandulos ciliate. Frunze 1 - (rar 3) punctate, scurt ciliate; perii de cca 0,5 mm lungime, rigizi şi patenţi. var. dfstans Ser. in DC. Prodr. IV (1830) 18. — M ţii Bueegi: Caraiman. Mţii Bistriţei: Mt. Ceahlău. R ă s p . gen. :

Eurasia, America de N.13

13. S. retuşa Gouan 111. et Observ, bot. (1773) 28, tab. 18, fig. 4. — Ic.:Pl. l i , fig. 1. 4 . Plantă dens cespitoasă, cu lăstari prostraţi, foarte ramificaţi, cu 4 şiruri de frunze imbricate. Tulpini florifcrc erecte, lungi de 1—5 cm, glandulos păroase, mai tîrziu ± lax foliate, cu 1—5 flori dispuse corimbiform. Frunzele lăstarilor îndesuite, de la mijloc patente sau recurbate, pe faţa infe­ rioară carenate, pe dea superioară concave spre bază, cărnoase, glabre, spre bază pe margini ± ciliate, alungit sau ovat lanceolate, lungi de 2— 4 mm, late de 1—2 mm, acutiuscule, spre virf cu 3—5 gropiţe; frunzele tulpinale asemă­ nătoare, dar mai late şi mai obtuze, cu marginile jumătăţii inferioare dens şi scurt ciliate. Sepale suberecte, alungite sau alungit ovate, lungi de 1,8—3 mm, late de 1—2 mm, obtuze, glabre, rar pe margini şi pe faţa inferioară, spre bază, glandulos păroase, adesea purpurescente. Petale obovat lanceolate pînă la eliptice, lungi de 4—5 mm, late de 1,8—2,5 mm, acute, spre baza îngustate în unguiculă, 3-nervate, purpuriu roze. Stamine mai lungi decît petalele, cu filamente purpurii şi antere galbene. Ovar semiinferior, ovoidal, în partea superioară glabru sau glandulos păros, cu stile lungi de 5—6 mm. Capsule

110

FLORA R.F.R.

alungit ovale, roşietice, de cca 5 mm lungime, cu sepale suberecte, persistente şi cu sbile divaricate. Seminţe oval fusiforme, de 1 mm lungime, foarte fin longitudinal rugoase, galbene brunii. — VI—VIII. S t a ţ i u n e a . St în ci calcaroase din etajul alpin. V a r i a b i 1i t a 1 ea s p e c i e i var. Baumgarteiiii (Schott) Velen. FI. bulg. (1891) 194. — S. Baumgartenii Schott in OBW VII (1857) 126. — S. Wulfeniana Schott in OBW 1. c. — S. perporosa Schur Enum. pl. Transs. (1866) 234.— Sepale glabre. Frunzele lăstarilor cu margini glabre sau subglabre, cele tulpinale mici, alungite, puţin ciliate. Tulpini florifere lungi de 0,5—1,5 mm. Flori mici, 1—3, cu sepale neciliate. — M ţii Rodnei: Mt. Ştiol, Inău, Corongiş, Gemenea. M ţii Făgăraşului: Bîlea, Arpaşu, Podrăgelu, Drăguş, TărîLa, Capra Rudei la Iezerul Budei şi Piciorul Caprei, Vf. Rîiosu. M ţii Bueegi: Omu, Vîrl’u cu Dor. M ţii Bistriţei: Mt. Ceahlău la Panaghia. Obs . S. retuşa Gou. are 2 varietăţi, dintre care numai var. Baumgartenii creşte la noi, iar în Alpi — pe lîngă aceasta — se mai găseşte şi cealaltă varietate, var. angustana Vacc. R ă s p. gen. : Europa. Secţia VIII. TRACHYPHYLLUM Gaud. FI. helv. III (1828) 85, 108. Plante lax sau dens cespitoase, cu lăstari dens foliaţi. Tulpini florifere erecte, de obicei uniflore. Frunze ± lanceolate, glabre, spre vîrf spinuloase, pe margini hialin rigid setos ciliate. Flori mediocre, cu sepale ± patente şi petale ± alungit ovale. Ovar ovoidal, terminat cu stile scurte. Capsule ovoidalc, cu stile divaricate şi sepale patente. Seminţe alungit ovale, fin tuberculate.14

14. S. bryoidcs L. Sp. pl. ed. I (1753) 40 0 .— E xs.: FRE nr. 1258. — Ic.: Pl. 12, fig. 5, 5a. 4 . Plantă ± cespitoasă, cu lăstari scurt ramificaţi şi foarte dens foliaţi, cu numeroase rozete mici. Tulpini florifere erecte, lungi de 1,5—8 cm, lax foliate, uniflore, în partea superioară dispers şi scurt glandulos păroase. Frunzele lăstarilor galbene verzui, alungit lanceolate, foarte dese, încovoiate, lungi de 5—7 mm, late de 1 mm, glabre, la vîrf spinulos aristate, pe margini hialin setos ciliate, cu 1 gropiţă sub vîrf; cele tulpinale aproape egale, erecte, cu virful aristat şi încovoiat, cu marginile setos ciliate, ± rigide. Sepale ovate sau triunghiular ovate, lungi de 1,5—2 mm, late de 1— 1,3 mm, mucronate, glabre sau rar spre bază dispers glandulos păroase. Petale alungit ovale sau obovat alungite, obtuze, lungi de 4—6 mm, late de 1,8—3 mm, scurt unguiculate, albe sau albe gălbui. Stamine puţin mai scurte decît petalele, cu antere aurii. Ovar lat ovoidal, îngustat în stile scurte. Capsule ovate, cu stile diva­ ricate şi sepale ± patente. Seminţe oval alungite, fin tuberculate. — VII—VIII. S t a ţ i u n e a . Locuri stînooase în zona alpină. R ă s p. în ţ a r ă : Alţii Maramureşului: Groapa Jurii sub Mt. Farcău. M ţii Rodnei: Pietrosu Marc, luau, Corongiş, Gemenea. M ţii Ciucaşului: Ciueaş, Piroşca. M ţii Bueegi: Vf. Omu, Bucşoiu. Alţii Făgăraşului: Suru, Ciortea, Negoiu la Lespezi, V. Doamnei, V.

S A X U 'H A U A C Iî AK

111

Bilei, Şeaua Capra, Arpaş, Podrăgel, Drăgus, Laila, Breaza, VI. Moşului, Yînătoarea lui Buteanu, Mohlovanu, Capra Budei, Kiio.su. Mţii Pai'mşiului: Cîrja, Găuri la PiaLra Tăiată, Vf. Mîndra, Culmea Gîlcescu, Vf. iezer la Obirşia Lotrului. Mţii Retezatului: Peleaga, Custura, Paltin. Mţii Mehedinţilor: Gaura Mohorului. M ţii Ţarcu- Godeanu: Ţarcu la Groapa Bistrei, Murariu, Bulzu. R ă s p. g e n.: Europa (excl. U.R.S.S.). Secţia IX. AIZ06NIA Tausch Ilort. Canal. fasc. I (1823) corr. Ser. in DC. Prodr. IV (1850) 18, p.p. -- Euaizoonia Schott, Nvm. ct Ky. Analect. bot. (1854) 20 pro subscct., p. p. Tulpini florifere mai lungi dc 10 cm, cu rozete îndesuite, paniculat, racemos sau corimbos ramificate. Frunze bazale alungit spatulate, obovate sau liniare, obtuze sau acuminate, întregi sau serate, pe margini cu o dungă cartilaginoasă şi cu numeroase gropiţe coriacee, glabre sau spre bază cu margini ciliate; cele tulpinale mai mici, ciliate, adesea glandulos păroase. Flori mediocre. Sepale nereflecte. Petale obovate sau alungit obovate, albe, uneori purpuriu punctate sau galbene. Ovar subinferior sau semiinferior, lat ovoidal, terminat cu stile scurte. Capsule ovat rotunde, cu stile divaricate şi sepale erecte, persistente. Seminţe alungite, brunii sau negre.

15. S. aizoon Jacq. FI. austr. V (1778) 18, tab, 4 38.— E x s.: FEAH nr. 1289 sub cultr. şi 1290 sub S . robusta. — I c .: PI. 15, fig. 1—3. 4 . Plantă dens cespitoasă, cu rozete scurte, fără frunzele din anii trecuţi, cu lăstari procumbenţi, depărtat foliaţi, terminaţi cu rozete dens foliate. Tulpini florifere erecte, înalte de 4—30 cm. lax foliate, la bază cu o rozetă de frunze, de la mijloc, în treimea superioară sau spre vîrf corimbos sau racemos paniculate, de obicei în partea inferioară glabre, în cea superioară glandulos păroase, rar în toată lungimea glabre sau glandulos păroase. Frunze rozulare cărnoase, coriacee, spre bază setos ciliate, obovate sau alungite, lungi de 0,5—5 cm, late de 2,5—7 mm, spre vîrf obtuze, acute sau acuminate, pe margini cartilagineu serate, cu numeroase gropiţe ce adeseori secretă calcar; cele tul­ pinale mai mici, spatulate sau cuneate, acut serate, in partea inferioară glan­ dulos ciliate. Ramurile inflorescenţei glabre sau glandulos păroase, cu 1—3, rar 4—5 flori, cu brac tei cuneate sau liniare, spre vîrf serate sau subîntregi. Pedunculi de obicei glandulos păroşi. Sepale ovate sau ovat triunghiulare lungi de 1—2 mm, late de 0,5—1,5 mm, obtuze sau acute, trinervate, glabre sau pe margini şi în partea inferioară dispers scurt glandulos păroase. Petale obovate sau eliptice,.lungi de 3—6 mm, late de 1,5—4 mm, 3—5-nervate, albe sau purpuriu punctate, de 2—3 ori mai lungi decit sepalele. Stamine aproape cit 1/2 petalelor. Ovar subinferior, ovoidal, glabru sau în partea inferioară dispers glandulos, terminat cu stile scurte şi erecte. Capsule ^ rotunde, lungi de 3—6 mm, cu sepale erecte şi stile scurte. Seminţe alungite, lungi de 0,6—0,8 mm, negre şi fin rugoase. — VII—VIII. S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase şi pietroase în regiunea subalpină şi alpină, adesea şi în cea montană. Răsp.

in

ţ a r ă : Comună in inLreaga ţară.

112

FLORA

R .P .n .

Variabilitatea 1 a

speciei

F r u n z e ro z u la re , c h ia r d e la v îr f c u n e a t î n g u s ta te

..........................................................

1 b Frunze rozulare în 1/2 superioara abia cuneate, alungite sau liniare, numai spre b a z ă c u n e a te

...................................................................................................................................................

6

2 a 2 b

F r u n z e r o z u la r e e v id e n t s e r a te ........................................................................................................... 3 F r u n z e ro z u la re s u b în tr e g i v a r. s u b in te g rifd lia E n g l. e t I n n s c li. 1. c. (1919) 49 9. — M ţii Rodnei: I n ă u .

3 a

F r u n z e r o z u la r e s p a t u l a t e s a u lin ia r s p a t u l a t e , lu n g i d e 2 - 4 c m , s a u o b o v a te , lu n g i d e 5 — 15 m m * v a r . typica E n g l. e t I r m s c h . 1. c. (1919) 195. — I c . : P l. 1 5 , fig . 2. — C o m u n ă în u r m ă to a r e le fo r m e ; f. alpicola ( J o r d . e t F o u r r .) . — S . aizoon s u b v a r . alpicoîa E n g l. e t I r m s c h . 1. c. (1919) 495. — S.alpicola J o r d . e t F o u r r . B rc v . p l. n o v . I (1866) 34. — S. intacta W illd . E n u m . h o r t. b e ro l. (1809) 459, t a b . 75. — F r u n z e b a z a le s p a t u l a t e s a u lin ia r s p a t u l a t e , lu n g i d c 2—4 cm . — M ţii Giurgeului: M t. « Ocsem ».Mţii Cernei: M t. D o m o g le d la C ru c e a A lb ă . M ţii Parîngului: la G ă u r i p e P i a t r a T ă ia tă . M ţii Făgă­ raşului: V f. S u r u , P r is lo p u , N e g o iu p e L e sp e z i. Mţii Bueegi: C a r a im a n , P i a t r a A rs ă , O m u , S c h itu l P e ş te r a . f. h re v ifo lia (E n g l.) . — S. aizoon s u b v a r . brevifolia E n g l. M on. G a t t . S a x . (1872) 224, p .p . — S. globulifera S c h u i E n u m . p l. T r a n s s . (18G6)232 p .p . — S. ciliolata S c h u r. 1. c. 231, p .p . — I c . : P l. 15, fig . 3. — F r u n z e b a z a le o b o v a te s a u o b o v a t c u n e a te , lu n g i d e 0,5—1,5 c m , d c 2—3 o ri m a i lu n g i d e c it la te . — M ţii Rodnei: i n ă u . Obcinele Bucovinei: O b c in a L u c in e i; O b c in a M e s te c ă n iş u ln i p e M t. Ţ a p u . M ţii Suhardului: M t. O u şo r. M ţii Rarâului: R a r ă ii l a P ie tr e le D o a m n e i. M ţii Bistriţei: C e a h lă u , C h eile B ic a z u lu i p e S u h a r d . M ţii Ciucaşului: V f. B r a to c e a , M t. R o ş u , T ig ă ile , P ir o ş c a . M ţii Birsei: P i a t r a C ra iu lu i. M ţi Bueegi: V . C e r­ b u lu i, O m u . M ţii Făgăraşului: A r p a ş u , V îrto p e lu , V în ă to a r e a lu i B u le a n u , N e g o iu , M o ld o v a n u , C a p r a B u d e i la P ic io r u l C a p re i, C o p ita I e z e r u lu i şi G ro a p a M ieilo r, R îio s u . M ţii Mehedinţilor: P la iu l O slea . M ţii Cernei: M t. D o m o g le d - M ţii ŢarcuGodeanu: B u lz u la S tîn c ile « B is e r ic i» . M ţii Trasc.âulvi: C o lţii T r ă s c ă u ln i. Mţii

Bihorului. 3

b

F r u n z e le ro z u la r e s p a t u l a t e s a u s p a t u l a t c u n e a te , lu n g i d e 0 ,8 — 1,4 c m , la t e de 2 — 4,5 î n m ........................................................................................................................................................

4

4 a 4 b

D in ţii te r m in a li a i fr u n z e lo r cu p u ţin m a i l a ţ i d e c it c e i l a l ţ i ................................................5 D in ţii te r m in a li a i f r u n z e lo r f o a r te la ţi. v a r . I a 6 ta (S c h . N y m . e t K y .) E n g l. e t Ir m s c h . 1. c. (1919) 498. — S. laeta S c h . N y m . e t K y . A n a le c t. b o t. (1854) 2 4 . — M ţii Ttodnei: I n e u , C o ro n g iş. M ţii Giurgeului: H ă g h im a ş u M a re , « O c s e m » . M ţii Birsei: P o s tă v a r ii, P i a t r a C r a iu lu i.' M ţii Bueegi: C a r a im a n , C o ştila , O m u , V . C e rb u lu i, D o a m n e le , O b irş ia , V . I a lo m iţe i.

5 a

D in ţii te r m in a li d r e p ţi v a r . S tn rm i& n a ( S c h ., N y m . e t K y .j E n g l . e t I r m s c h 1. c. (1919) 497. — S. Sturmiana S c h . N y m . e t K y . A n a le c t. b o t. (1854) 25. — M ţii Birsei: P i a t r a C ra iu lu i. M ţii Făgăraşului: C a p r a B u d e i, C h e ia G c g iu şi C o p ita Ie z e r u lu i. f. le p r â c e a E n g l. e t I n n s c h . 1. c. (1919) 4 9 8 . — M a r g in e a d i n ţ a t ă a c o p e r i tă c u o c r u s lă p u te r n ic ă c a lc a ro a s ă . — M ţii Bueegi: P la iu l Ţ a p u lu i.

P l a n ş a 15. — 1. Saxifraga aizoon J a c q . f. recta (L a p .). — 2. id e m , v a r . typica E n g l. — 3. id e m , f. breoifolia E n g l. — 4. S. luteo-viridis S c h . e t K y . — S. demissa S c h . e t K y ., 5 a. e x e in p l. m ic .

P L A N Ş A 15

S A X T F H A C .\C E A E

5 b

6 a 6 b

115

f. n o t â t a (S c h o tt) E n g l. e t Ir m s c h . 1. c. 498. — S. notata S c h o tt în S c h ., N y m . e t K y . 1. c. (1854) 22. — C ru s ta c a lc a ro a s ă lip s e ş te a p r o a p e c o m p le l. - M ţii Birsei: P i a t r a C ra iu lu i. D in ţii te rm in a li în c o v o ia ţi v a r . d ila tâ ta ( S c h o tt) E n g l. e t I r m s c h . l.c. 4 98. — S . dilatata S c h o tt 1. c. (1854) 24. - - Mţii Făgăraşului: C a p r a D u d e i la P ic io r u C a p re i, C o p ita I e z e r u lu i, G ro a p a M ieilo r, R îio s u . M ţii Bueegi; S c h itu l şi C h eile Ia lo m iţe i, V . H o ro a b e i. D in ţii m a r g in a li Iruri c â ţ i ..................................................................................................................... 7 D in ţii m a rg in a li s u h tr iu n g h iu la r i v a r . c u l t r a t a (S ch . N y m . e t K y .) E n g l. c t I r m s c h . 1. c. 500. S . cultrata S c h ., N y m . e t K y . A n a le c t. b o t. (1854) 28. — Mţii Rodnei: C o ro n g iş. Obcinelc Bucovinei: O b c in a L u c in e i p e V . L u c in a . M ţii Ramului: I t a r a u la P ie tr e le D o a m n e i. Mţii Bistriţei: C e a h lă u . M ţii Persani: P i a t r a G îrb o v a lîn g ă V e n e ţia d e S u s (r. F ă g ă ra ş» . M ţii Birsei: P i a t r a C ra iu lu i. M ţii Bueegi: S in a ia p e V . P e le ş u lu i, V. J e p ilo r . B a b e le , C a r a im a n , C o ştila , P e ş t e r a I a lo m iţe i. Mţii Rucărului: V. D îm b o v ie io a ra . Mţii Făgă­ raşului: S u r u , P r is lo p u , M o ld o v a n u . Mţii Cernei: V . Ţ e ş n c i la G a u r a F e te i. Mţii Bihorului.: V . O rd e n c u ş a la S c ă r iş o a r a (r. C îm p e n i).

7 a

7

F r u n z e a lu n g ite , d e 3 — 6 o ri m a i lu n g i d e c ît la te v a r . montana E n g l. e t Ir m s c h . I. c. 499. — E s te r e p r e z e n t a tă la n o i p r in u rm ă ­ to a re le 2 f o r m e : f. r e c t a (L a p .) S e r. in D C . P r o d r . IV ( 1830) 19. - S. reda. T.ap. F ig . F I. P y r . 1 (1801) 33. — S. robusta S c h . N y m . e t K y . A n a le c t. b o t. (1854) 22. — S. longifolia S c h u r E n u m . p l. T r a n s s . (1866) 232. — E x s . : F E A I I n r. 1290. — I c . : P l. 15, fig. 1 . — T u lp in i d e 1,8 — 6 d m , p u te r n ic p a n ic u la te . D in ţii te rm in a li a i f r u n z e lo r m a l a ţi c a c e ila lţi — Mţii Rodnei: I n ă u , C o ro n g iş. Alţii Bardului: R a r ă u la P ie tr e le D o a m n e i. M ţii Bistriţei: C e a h lă u . M ţii Giurgeului: I lă g liim a ş u M are, M t. « O c se m », P i a t r a S in g u r a tic ă , C u r m ă tu r a . M ţii Birsei.: P o s tă v a r u , P i a t r a C ra iu lu i. Mţii Bueegi: V . M ă lă e ş ti, P e ş te r a I a lo m iţe i. M ţii Rucărului: V . D îm b o v ie io a ra . Mţii Făgăraşului: S u r u , N e g o iu , A r p a ş u . Mţii Trăscâului: P i a t r a C a p re i, C o lţii T r ă s c ă u lu i. M ţii Gilăului: C h e ia T u rz ii. Mţii Bihorului: la V id ra (r. C îm p e n i). f. s u b a îf fa is B riq . in A n n . C o n se rv . J a r d . B o t. G e n e v e (1896) 76. — S. Zelebori S c h o tt in O B W V II (1857) 246. — T u lp in i în a lte d e 8 — 15 c m . c u in f lo ­ r e s c e n ţă p a u c iflo ră , s c u r t c o rim b o a s ă . D in ţii te r m in a li a p r o a p e e g ali in lă ţim e cu cei la te r a li. — M ţii Cernei: M t. D o m o g le d . M ţii Bueegi: S tr u n g a . b F r u n z e lin ia re , d e 6 — 10 o ri m a i lu n g i d e c ît la te v a r . lin c a rifo lf a E n g l. e t Ir m s c h . 1. c. 50 0 . — Reg. Cluj : M t. V u lc a n lîn g ă A b ru d (r. C îm p e n i). R ă s p. g e n . :

E u r o p a (în P . R .S . S . n u m a i sp ec ii în r u d ite ) , A m e ric a d e N . 16

16. S. demissa Schott ct Ky. in OBZ IX (1859) 8. — S. îranssilvanica Fuss FI. Transs. exe. (1866) 236. — S. mutata Auct. transs., non L. — S. mutata var. demissa Engl. Mon. Galt. Sax. (1872) 250. — Exs.: FEAH nr. 2564; FRE nr. 549. — Ic.: P). 15, fig. 5, 5 a ; Romer Pflzw. Burzl. (1898) tab. 23; Hay. Pflzd. (1916) 432; Prod. FI. II (1939) 535, fig. 3. 4 . Rizom lung pînă la 10 cm, orizontal sau oblic. Tulpini florifere erecte sau 4; ascendente, lungi de 5— 22 cm, groase, glandulos păroase, J : dens foliate, multiflore, ramificate de la bază, nurnai foarte rar de sub mijloc;

ramurile bazale şi inferioare adesea lungi, planta devenind tufoasă sau pira­ midală (rareori exemplarele mici cu inflorescenţă racemoasă). Rozete mari, de 5—15 cm în diam. Frunzele rozeteîor coriace, plane, glabre pe ambele feţe, ligulat spatulate sau oblanceolat cuneate, lungi de 2—5 (tf) cm, spre vîrf foarte obtuz rotunjite sau ± emarginate, cu margine cartilaginoasă, întreagă spre vîrf, serată spre mijloc, spre bază dens şi lung subcartilagineu fimbriată, pe margine (pe faţa superioară) cu gropiţe :|- vizibile care rar secretă materie calcaroasă. Frunzele tulpinale pe ambele feţe sau numai pe cea inferioară dens şi scurt glandulos păroase, ligulat spatulate, descrescente spre vîrful tulpinii, obtuze, întregi, pe margini glandulos fimbriate, în sub­ ţioara lor de obicei cu ramuri florifere. Bractei descrescenLe, ± spatulatlanceolat cuneate, glanduloase. Ramurile inferioare ale inflorescenţei cu 1—10 flori, cele superioare uniflore. Caliciu globul os, cu sepale ovate sau alungit triunghiulare, lungi de 3— 4 mm, late de 1,5— 2,5 mm, obtuze, pe faţa exterioară glandulos păroase. Petale liniar lanceolate, acute, cu 1/2 mai lungi decît caliciul. Stamine cît 1/3— 1/2 din lungimea petalelor. Ovar semiinferior, lat ovoidal, terminat cu stile scurte şi erecte. Capsule globuloase, lungi de 5—6 mm. Seminţe alungite, la ambele capete acute. — VI -V ili. S t a ţ i u n e a . Stinci calcaroase în regiunea subalpiuă. R ă s p . î n ţ a r Ti: M ţii Ciuvuşului: C iu c aş, P ir o ş c a , Vf. T ig ă ii, V . D e lg h iu s p re iz.voare. Mţii Birsei: P i a t r a M a re , P o s tă v a r u , P i a t r a C ra iu lu i. M ţii Bueegi: V f. c u D o r, P i a t r a .A rsă , J e p ii M ici, V . J e p ilo r , B a b e le , C a r a im a n , C o ştila , V . C e rb u lu i, O m u , B u c ş o iu , V . M ă lă e ş ti, G a u r a , G ro h o liş u , B ă t r în a , V . Ilo r o a b e i, P e ş te r a Ia lo m iţe i, O b îrş ia . O b s . S. mutata L. n u e re s le în R .P .R . A c e a s tă s p e c ie d e a ltfe l se d e o e b e ş te e v id e n t d e S. dem isa p r in s t a t u r a z v e llă , tu lp in a în a l t ă p în ă la 60 c m , r a m if ic a tă n u m a i în j u m ă t a t e a s u p e r io a r ă { rar d e t o t se g ă s e s c e x e m p la r e ou p u ţin e r a m u r i in fe rio a re ) şi in flo re s c e n ţa m a i la x ă . Se m a i d e o s e b e ş te p r in p e ta le le p r o n u n ţ a t lu n g şi în g u s t a c u rn in a te , ie şin d m u ll d in tr e s e p a le , d e 2 o ri m a i lu n g i d e c ît a c e s te a . Răsp.

gen.:

E n d e m ic ă în R .P .R .

O b s. D in s e c ţia Euaizoon a u m a i fo s t p u b lic a te d e p e te r ito r iu l R .P .R . u r m ă to a r e le s p e c ii, c a re în s ă n u se g ă se s c la n o i: S. cochlearis R c h b ., S. crustata V e s t., *9. Hostii T a u s c h şi S. longifolia L a p . S e c ţia I. B O R A P H I P A E n g l. I n d . c r it. in V e rb . Z B G W ie n (1869) 521. T u lp in i flo rife re lip s ite d e fr u n z e s a u d is p e r s f o lia te , ra c e m o s s a u p a n ic u la t r a m i­ fic a te , u n e o ri u n iflo re . F r u n z e le b a z a le d ife rite c a fo r m ă , ie rb a c e i, r a r s u b c o r ia c e , g la b re s a u p ă ro a s e . S e p a le o b tu z e , p a t e n t e s a u re fle c te , f o a r te r a r e re o le . P e ta le o v a te s a u a lu n g it la n c e o la te , r a r o b o v a te , r a r u n g u ic u la te , a lb e , p u r p u r e s c e n te s a u g a lb e n e v e rz u i. S ta m in e c u f ila m e n te filifo rm e s a u s u b u la t e . O v a r o v o id a l, lib e r s a u p u ţin s e m iin fe rio r, la b a z ă c u u n d is c n c c ta r if e r , f o r m a t d in c â r p e le lib e re . C a p s u le s u b v e z ic u lo a s e , cu s tile f o a r te s c u r te . S e m in ţe a lu n g ite , a s c u ţite la a m b e le c a p e te , u ş o r lu b e r c u la te . P l a n ş a 16. — 1 . Saxijraga stellaris L ., l a . e x e m p la r m ic , i b . s ta m in ă m ă r i t ă . — 2. .9. cuneifolia L ., 2a. e x e m p la r m ic , 2 b. s ta m in ă m ă r ită , 2c. fnicl, m ăriL . — 3. .9. kieraciifolia W . e l K ., 3 a . e x e m p la r m ic .

P L A N Ş A 16

L

119

SA X IF U A O A C K A K

17. S. stcllâris L. Sp. pl. cd. 1 (1753) 400; FL U.R.S.S. IX (1939) 158. — E x s.: FRE nr. 1257.— Ic.: Pl. 16, fig. 1, la, b; Roch. PL rar. Ban. (1829) tab. III, fig. 8. sub S. stell. b.hispidnla. 4 . Plantă cu lăstari ramificaţi, prostraţi, cu ramurile alungite şi frunze depărtate, sau scurt ramificaţi şi cu frunze foarte apropiate, formînd rozete. Tulpini florifere simple, lungi de 1— 10 cm, sau paniculat ramificate, lungi de 10—30 cm, puţin păroase sau glabrescentc, cu ramuri erecte sau erect palente. Frunze bazale obovat cuneate sau spatulat cuneate, lungi de 1—5 cm, Îngustate în pcţioli foarte scurţi, dispers şi lung păroase sau glabre pe margini sau numai spre vîrf serat sau repand dinţate, uneori întregi. Bractei cuneate, spre virf dinţate, cele superioare liniar lanceolate. Inflorescenţa panieulă multifloră sau paucifloră. Flori de 6—8 mm în diam., cu pediceli subţiri, pînă la 5 mm lungime, ± erect patenţi. Sepale alungit lanceolate, obtuziuscule, lungi de 2—3 mm, la fructificare reflecte. Petale ovat lanceolate, scurt unguiculate, ungi de 4—5 mm, la florile terminale uneori în număr de 6, la majoritatea florilor 5, de 2 ori mai lungi decît sepalele, albe, cu 2 pete gălbui deasupra unguiculei: florile laterale uneori cu simetrie bilaterală, cu 3 —4 petale mici, ovat lanceolate şi abrupt unguiculate şi 1—2 mai mari, lanceolate, îngustate spre bază. Stamine cu filamente subulate, puţin mai lungi decît jumătatea petalelor. Capsule ovoidale, lungi de 6 mm, cu cârpele erecte în partea superioară, sau puţin divergente. Seminţe alungite, uşor curbate, brune şi mărunt tuberculate. — VII—VIII. S t a ţ i u n e a . Tocuri umede, răcoroase şi pe lingă pîraie, în etajul subalpin şi alpin. Răsp.

în

ţară:

C o m u n ă în lo ji m u n ţii m a i în a lţi, Y a r i a b i l i t a t e a

1 a

c u e x c e p ţia M ţilo r C iu c u lu

s p ec ie i

L ă s t a r i s c u r t r a m if ic a ţi............................................................................................................................... 2

1 b L ă s ta r i c u r a m u r ile a lu n g ite .................................................................................................................... 3 2 a

2 h

o

a

F r u n z e le b a z a le a p r o p ia te , ro m b ic c u n e ifo rm e , d e 2 — 3 o ri m a i lu n g i d e c it la te , la v îr f d i n ţ a t e f. vulgari» (S er.) E n g l. e l I r m s c h . 1. c. 73. — S . stellaris ol. vulgar is S e r. in DG. P r o d r . IV (1830) 'i0. — Mţii Rodnei: P ie tr o s u M a re , P u z d r e a , V . R e p e d e a . Mţii Făgăraşului: Vf. L ă iţe lu , A rp a ş u . M ţii Ţ arcu-Godeanu; M t. Ţ a rc u . Mţii Biliarului: V f. C u c u r b e la . F r u n z e b a z a le f o a r te a p r o p ia te , o h o val. a lu n g ite , s p re v ir f s a u c h ia r p in ă la m ijlo c d in ţa te f. îbrevipcs E n g l. e t Ir m s c h . 1. c. (1916) 73. — J Iţii Retezatului: L a c u l P e le a g a , V f. P e le a g a , L a c u l B u c u r a , V. PieL rile. F r u n z e lu n g i d e 2 -3 c m , o b o v a te , c u n e a t în g u s ta te in p e ţio l s c u r t, s p re v ir f şi c h ia r d e la m ijlo c r e p a n d d in ţ a t e , g la b re f. obovâta E n g l. I n d . c r it. in Y e rh . Z B G W ie n (1869) 553. — Mţii Rodnei. M ţii Făgăraşului: N e g o iu . M ţii Retezatului: V f. P e le a g a şi L a c u l B u c u r a .

320

3

b

FLORA

lî.P .R .

F r u n z e lu n g i p în ă l a 4 c m , o b o v a t a lu n g ite , c u n e a te , în 1/3 s u p e r io a r ă s a u c h ia r d e la m ijlo c d in ţa te , h is p id p ă ro a s e f. h is p fd u lu R o c h . P l. B a n . r a r . (18*28) 3 i , Lab. 3, fig. 8. — Mţii Retezatului: B o ră s c u . Răsp.

gen.:

E u r a s ia , A m e ric a d e N .

18. S. hieraciiîălia W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 17, tab. 18; Fi. U.K.S.S. IX (1939) 157. - S . nivalis var. racemosa Towns. Travels in Hung. (1797) 488, tab. 15. — S. racemosa (Towns.) Simk. Enum. FI. Transs. (1886) 247.— Ic.: PL 16, fig. 3, 3a; W. et K. Pl.rar. Ilung. l.c .; Prod. FL II (1939) 83, fig. 3 sub S. raceuu Rizomi carnoşi, ascendenţi, lungi de 2—5 cm, terminaţi cu rozete de frunze. Tulpini florifere scapiforme, lungi de 5—50 cm, erecte, lipsite de frunze, substriate, în partea superioară sau chiar de la mijloc racemoase, dens şi scurt pubescent glanduloase. Frunze bazale ± in rozetă, suberecte pînă la reflecte, plane, glabre pe faţa superioară, pe margini şi uneori şi pe fala inferioară păroase, obovate, lai eliptice sau alungit obovate, subîntregi sau repand dinţate, rar serat dinţate, lungi de 2—7 cm, late de 1—4 cm, acute sau i obtuze, îngustate intr-un peţiol egal cu limbul sau mai scurt,, aripat, spre bază dilatat, semiamplexicaul şi cu marginile ciliate. Bracteile inferioare alungit ovale sau alungit lanceolate, la vîrf uneori 3-dinţalo, cele superioare liniare, întregi. Inflorescenţa în raceme glandulos păroase. Pedunculi de lungimea florilor sau mai scurţi, dens păroşi. Sepale ovate sau triunghiular ovate, lungi de 1,3—3 rnrn, late de 1— 1,8 mm, obtuze, glabre, după înflorire reflecte, uni' sau 3-nervate. Petale ovate, egale cu sepalele, ± acute, verzui, cu margini roşietice. Stamine egale cu sepalele. Ovar ovoidr semiinferior, brusc contractat în stile foarte scurte, terminate cu stigmate mari. Capsule ovoidale, terminate cu stile foarte scurte şi divaricate. Seminţe alungite, lungi de 1— 1,3 mm, brune, netede sau fin papiloase. — V II—VIIL S t a ţ i u n e a . Locuri umede în văile alpine. R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: P ie tr o s u M are, G c m e n e a , Ş tio l, G a la ţi, R e p e d e a , In e u , CLşa, C o ro n g iş. M ţii Făgăraşului: A rp a ş u , T ă r î ţa , C a p r a , B île a , V în ă to a r e a lu i B u te a n u , P o d r a g u , C a p r a B u d e i la G ro a p a M ieilo r, R îio s u . Mţii Bistriţei: M t. C e a h lă u . Răsp.

gen.:

E u r a s ia , re g iu n e a b o r e a lă a A m e ric ii d e N .

S e c ţia X I . R O B E R T S 6 N I A ll a w . S y n . p l. s u c c . (1812) 321. L ă s ta r i r a m if ic a ţi, te r m i n a ţ i c u r o z e te . S e p a le lib e re , în tim p u l în flo ririi şi d u p ă în flo rire re fle c te , m a i s c u r te d e c ît p e ta le le . S ta m in e c u fila m e n te l ă ţ i t e , s p re v îrf a c u te , în tim p u l în flo ririi p a te n te , în f r u c t e re c te . S e m in ţe a lu n g ite , c a s ta n ii s a u n e g ric io a se , f o a r te fin p a p ilo a s e . 19

19. S. cunciîolia L. Sp. pl. ed. 11 (1762) 574.— E x s.: FRE n r . 550. — Ic. ^ Pl. :16. fig. 2, 2a—c; W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) tab. 44.

. ' A X I K l t A (» \ C R A K

121

:4. Plantă lax cespitoasă, cu lăstari subţiri, sublemnoşi, epigei, ascendenţi sau ropenţi, terminali cu rozete de frunze. Tulpini florifere erecte, lipsite de frunze, inalte de 10—20 cm, spre vîrf sau chiar de la mijloc paniculale, scurt glandulos păroase. Frunze rozulare subcoriace, glabre, pe faţa supe­ rioară de culoare verde închisă, pe cea inferioară palide sau purpurascente, subrotunde, obovate pînă la spatulate, lungi de 0,5—1,7 cm, late de 0,7— 1,6 cm, spre vîrf obtuze sau trunchiate, îngust carlilagineu marginate, repand crenate pînă la întregi, cuneat îngustate în peţioli plani, laţi de 1— 1,8 mm, egali sau mai lungi decît limbul, rar mai scurţi, glabri, spre. bază adesea dispers ciliaţi. Inflorescenţă paniculală, cu ramuri lungi de 2—6 cm, cu 1 —4 flori, împreună cu pedicelii scurt glandulos păroase. Pediceli de 2— 3 ori mai lungi decît florile. Bractei liniare, glandulos păroase. Sepale în timpul înfloririi reflecte, alungit ovate, subacute sau obtuze, lungi de 1,4— 1,8 mm, late de 0,6—0,8 mm, uninervate, pe margini şi pe partea exterioară dispers glandulos păroase. Petale patente, ovale sau eliptice, obtuze, mai lungi şi mai late decît sepalele, spre bază abrupt şi scurt unguiculate, 3-nervate, albe, spre bază galben punctate. Stamine mai scurte decît petalele, cu filamentele lăţite spre virf. Ovar superior, ovoidal, mai scurt decit staminele, îngustat în stile pînă la 1 mm lungime, terminate cu stigmate mici. Capsule ovate, lungi de 5—6 mm, cu stile puţin divaricate şi cu sepale reflecte. Seminţe eliptice, pînă la 1 mm lungime, negricioase, ± papiloase. — VI—VIII. S l a ţ i u n o a. Pe stînoi umede şi umbroase din etajul montan pînă in cel alpin. R ă s p . î n ţ a r ă : R ' g . Cluj: M ţii R o d n e i p c I n ă u (r. N ă s ă u d ) ; C l u j ; V id r a (r. C îm p e n i) ; C o lţii T r ă s c ă u lu i ş i C h e ia R îm e ţu lu i (r. T u r d a ) . Reg. Aut. i M .: M ţ i i G u rg h iu lu i p e V . S ă la r d u lu i (r. R e g h i n ) ; B ic s a d p e .Mt. « B iid d s » (r. Sf. G h e o r g h e ) ; G h e o rg h ie n i. Reg. Stalin : M ţii B u e e g i, M t. P o s tă v a r ii. M t. P i a t r a C ra iu lu i Ia C r ă p ă t u r ă , P r e d e a l, ML. C iu c aş, M t. T e s la , M t. P ir o ş c a (r. S ta lin ) ; M ţii F ă g ă r a ş u lu i : S u r u , A rp a ş u M a r e ,B r e a z a , A v rig e l, T ă r î ţa , B île a , B u te a n u , B îrc a c i, C io r te a ; M ţii C ib in u lu i ( P r e j b e ) ; C is n ă d io a ra , G u ra P tîu iu i, R îu l S a d u lu i, D l. P r ih o d iş t c la T u r n u R o ş u (r. S ib iu ). Reg. Hunedoara: Z l a tn a p e P i a t r a C a p re i, P i a t r a C e ţii (r. A lb a ) ; V . S e b e ş u lu i; M ţii P a r în g u lu i, P e tr o ş e n i, M ţii R e t e z a tu lu i: P ă p u ş a , F î n t î n a B u c u r a ; M ţii P o ia n a R u s c a p e T o r p a z . Reg. Oradea: C riş lio r (r. B e i u ş ) ; M ţii B ih o ru lu i la C u c u r b e ta , R e m e te a , V . S e a c ă p în ă la P ie tr o a s a , B ă i ţ a (r. L u n c a V a ş c ă u lu i) ; V .-M onesei (r. G u r a h o n ţ) . Reg. Timişoara: P îr . C o c iu lu is u b M t. P a d e ş la L u n c a n i (r. F ă g e t ) ; G la d n a a p r o a p e d e C a r a ş o v a (r. R e ş i ţ a ) ; B ă ile H e rc u la n e p e M t. D o m o g le d , V . C e rn e i (r. O rş o v a ) Reg. Craiova: T is m a n a (r. B a ia d e A r a m ă ) ; S c h itu l L o c u ri R e le , L a in ic i (r. T g . J i u ) ; B i s t r i ţ a (r. H o re z u ). Reg. Piteşti: M t. C o zia p e S tin is o a ra , M t. C îrlig e ş i M t. F o a rf e c ă , V . O ltu lu i î n t r e C ă lim ă n e ş ti şi C o rn e tu , M ţii V îlc e i la O lă n e ş ti (r. R . V îlc e a ) ; M ţii F ă g ă r a ş u lu i : N e g o iu , P ic u ia tu , C a p r a B u d e i, V . C a p re i, V . I z v o r u P is c u lu i N e g ru , V . O rz e n e a n a , P ic io r u l C a p re i, C o lţu Z â u o a g e i; V. D îm b o v ic io a re i (r. M u sc e l). Reg. Ploeşii: S in a ia la P o ia n a S tîn ii şi S f. A n a , B u ş te n i; M ţii B u e e g i: P i a t r a A rs ă , F u r n ic a , V . C e rb u lu i, O b îrş ia , S c h itu l P e ş te r a , V . I a lo m iţe i; b a z in u l s u p e r io r a l T e lc a jc n u lu i p c D l. B a la b a n lîn g ă C h e ia (r. T e l e a j c n ) : V . C h e iţe i, M t. P e n te lc u p e P i a t r a L e s p e z ilo r (r. C is lă u ) ; Reg. Bacău: C h eile B ic a z u lu i ■r. P . N e a m ţ).

122

KLOUA li.IMS.

Variabilifcatea

speciei

i a

Limbul frunzelor cu marginile serate sau crenute, pe nesimţite îngiislal in pcţiol lung f. Yulgrârfs (Ser.) Engl. et Irmsch. i. c. 177. — S. cuneifolia «. vulgari* Ser. in Meisn. Anz. (1818) 73 et in DC. Prodr. IV (1830) 42. — S. cuneijoliab. alpestris Schur Enuin. PI. Transs. (1866) 235, p.p. — S. cuneifolia W. et K. Pl. rar. Hung. 1 (1802) 43, tab. 44. — ling. Stalin: Mt. Piatra Craiului (r. Stalin). Reg. Piteşti: Culmea Arsura la S de Mulaia (r. Rm. Vîlcea); V. Dimbovicioarei (r. Muscel). Reg. Ploeşii: Mţii Bueegi: .Ţepii Mari, Schitul Peştera, V. Priponului, V. Cerbului. 1 b Limbul frunzelor mai mic, cu marginile foarte scurt şi lat dinţai serate sau aproape întregi, abrupt contractate în peţiol f. subintâgra (Ser.) Engl. et Irmsch. 1. c. 181. — ,6T. cuneifolia p. subintegra Ser. I. c. 181. S. cuneifolia a. alpina minima Schur. 1. c. 235, p.p. - - Reg. Cluj: Mţii Rodnei pc In eu (r. Nasaud). Reg. Stalin: Mt. Postăvaru; Mţii Făgăraşului pe Buda. Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului; V. Caprei, V. Izv. Piscul Negru, V. Orzeneana. Reg. Ploeşti: Mţii Bueegi pe V. Furnica. R ă s p . ge n. : Europa, cxel. li.R.S.S. Secţia NIL KÂBSCH1A Engl. in Linnaea XXXV (1867) 16, Index. crit. in \ erh. ZBG Wien XIX (1869) 516.in Engl. et Prantl Pflzfam. III, 2 a (1891) 59 ct PfJzreich. HelT 69 (1919) 535. Lăstari pereni, dens ccspitoşi (datorită frunzelor vechi), columniformi, la vîrf ter­ minaţi cu rozete. Sepale unite aproape pînă la mijloc, suberecte. Petale albe, galbene, galbene verzui, rar purpurii. Stamine eu filamente subulate, mai scurte sau mai lungi decît petalele. Capsule lat ovale sau ± rotunde, cu stile foarte divaricate şi sepale sub­ erecte. Seminţe alungit ovate sau ovale, cu 3 muchii, adesea rugoase sau slab aculeate.20

20. 8. Rocheliana Slernb. in Host FI. austr. 1 (1827) 501, Suppl. II, 55. — S. pseudocaesia Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 35. — S. marginala Sternb. var. p Rocheliana Engl. et Irmsch. 1. c. (1919) 5 6 4 .— Turturea. — Rochel kcrontoja.— E x s.: FEAH nr. 901; FHE nr. 353; FRE nr. 548. — Ic.: Pl. 14, fig. 3, 3a; Roch. Pl. Ban. rar. (1828) tab. III, fig. 9 sub S. pseudocaes.: Prod. FI. II (1939) 560, fig. 2. Plantă foarte dens cespitoasă. Rozete alungite, cu frunzele vechi din anii trecuţi. Lăstari sublemnoşi, erecţi sau ascendenţi, columniformi, des imbricat foliaţi, terminali cu rozete de frunze. Tulpini florifere erecte, lungi de 4—8 cm, dens foliate, lung glandulos păroase, spre vîrf corimbos paniculate, cu 3— 9 flori; ramuri lungi de 1—3 cm. Frunzele lăstarilor îngrămădite, dispuse ± orizontal, cele superioare adesea recurbate, deasupra plane sau concave, dedesubt carenate, glabre, spre bază cu marginile ciliate, liniar spatulate, liniar Jigulale sau spatulate, obtuze, lungi de 2— 13 mm, late de 0,8—2,5 mm, distinct cartilagmeu marginato, cu 7— 11 gropiţe ce secretă materii calcaroase; cele tulpinale obovat spatulate, glandulos păroase, spre vîrf îngust cartilagineu marginate, lungi de 4—8 mm, late de 1—2,5 mm. Inflorescenţă corimbos paniculată, dens glandulos păroasă, cu ramuri ±

s a x i f h a g a c e a e

123

erecte, uni- sau biflore şi braolei alungit liniare, glandulos păroase. Sepale alungit ovate sau ovale, lungi de 1,8—4 mm, late de 1—2,3 mm, obtuze si glandulos păroase. Petale obovate, spre bază cuneat îngustate, lungi de 4—11 mm, late de 2—8 mm. 7-nervate, albe sau rozee, de 3 ori mai lungi decit sepalele. Stamine mai lungi decît sepalele şi aproape egale cu stilele. Ovar semiinferior, glandulos păros. îngustat în stile ± erecte. Capsule rotunde, lungi de 3—4,5 mm, c u ‘stile puţin divaricate şi caliciu persistent.

—VII—VIII. S t a ţ i u n e a . Pe stînci în regiunile muntoase. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Mţii Rodnei (r. Năsăud); Cheile Turzii, Colţii Trăscăului, Rimelea, Poşaga de Sus, ML. Mare (r. Turda); Piatra Struţii, Vidra, Scărişoara, V. Ordencusa aproape de V. Arieşului (r. Cîmpeni). Reg. Stalin: Mţii Bueegi. Reg. Hune­ doara: Intregalde (r. Alba); Mţii Retezatului pe Vf. Piule (r. Haţeg). Reg. Oradea: Mţii Bihorului. Reg. Timişoara: Mehadia, V. Cernei, Băile Ilerculane, Mt. Domugled şi Vf. Şuşcului, Defileul Dunării (r. Orşova). Reg. Craiova: Mţii Cernei în V. Ţeşnei la Gaura Fetii (r. T. Scverin); Mt. Oslca la Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: V. Oltului între Călimăneşti şi Cornetu (r. Rm. Vîlcea). Variabilitatea

speciei

1 a Petale palid roze f. rubescens (RohlenaL — S. Rocheliana var. rubescens Rolilena in Fedde Rep. III (1907) 147. Reg. Cluj: Colţii Trăscăului (r. Turda). Reg. Timişoara: Peştera Hoţilor la Băile Ilerculane (r. Orşova). 1 b Petale albe ......................................................................................................................... 2 2 a

Frunzele lăstarilor lungi de 8 —13 mm, late de 1,5—2,5 mm, cu 7 —9 (14) gropiţe. Petale lungi de 6—8 mm, albe f. typica (lingi. et Irmsch.). — S. marginala (3. Rocheliana f. typica Engl. et Irmsch. 1. c. (1919) 564. — în locurile citate la specie. 2 b Frunzele lăstarilor lungi de 4 —6 mm, late de 0,8—1,5 mm, cu 1 —7 gropiţe. Petale lungi pînă la 11 mm şi late de 8 mm, albe f. coriophylla (Griseb.). • S. coriophylla Griseb. Spicil. FI. rumel. I (1843) 333. — Reg. Cluj: Cheile Turzii. Reg. Hunedoara: Dl. Pleşu lîngă Cîrnpu lui .Neag (r. Petroşeni). Obs . : După forma de creştere Heuffel descrie de la Băile Ilerculane 2 forme şi anume: f. compacta Heufl’. şi f. laxa Heuff. R ă s p . ge n. : Europa de SE.

21. S. luteo-viridis Sch. et Ky. in OBZ IX (1851) 65. — S. Lapeyrousi Don ap. Herbicb Stirp. rar. Bucov. (1853) 35. — S . corymbosa Boiss. var. UUeo-viridis (Sch. et Ky.) Engl. et Irmsch. l.c. (1919) 540. — E x s.: FRE nr. 1259.— Ic.: PL 15, fig. 4; Pax Grundz. I (1898) 171, fig. 9; Prod. FI. II (1939) 560, fig. 1. 4 . Plantă dens cespitoasă, cu lăstari lemnoşi, ramificaţi şi terminaţi cu rozete de frunze. Tulpini florifere erecte, lungi pînă la 15 cm, dens foliate.

154

FLORA

R .P .R .

dens hirsut glarululoase, cu peri albi, galbeni, rareori purpurii, spre vîrf cimos paniculate, cu 5— 16 (24) flori, verzi, mai rar spre vîrf roşieticc. Rozete de 2—4 cm in diam., cu frunze spatulat ligulate, lungi de 0,5—2 cm, late de 2—5 mm, spre vîrf obtuze, acute sau mucronate, glauce, pe fala inferioară adesea violacee, glabre, spre bază cu marginile dispers şi scurt ciliate, îngust cartilagineu marginate, cu 7— 11 (17—23) gropiţe ce adesea secretă materii ealcaroase. Frunzele tulpinale spatulate, lungi de 4— 11 mm, late de 1—3 mm, pe ambele feţe glandulos păroase, exceptînd virful glabru, cartilagineu marginate, mucronate sau acutiuscule, spre vîrful tulpinii trecînd pe nesimţite în bractei liniare, pe ambele feţe glandulos păroase. Inflorescenţe cimos paniculate, împreună cu pedicelii glandulos păroase, verzi sau roşietice, multiflore. Sepale suberecte, alungit ovate sau ovat triunghiulare, subacute sau obtuze, 3-nervate, dens glandulos păroase. Petale erecte, cuneat obovate, lungi de 2—3 mm, late de 1,5—2 mm, puţin mai lungi decît sepalele, 3—5nervate, galbene verzui sau palid galbene. Stamine mai scurte decît sepalele. Ovar obovat, îngustat în stile scurte. Capsule ovate, cu sepale erecte şi stile scurte, divaricate. Seminţe ovate, cu 3 colţuri, negre, fin rugoase. — VII—VIII. S t a ţ i u n e a . Pe st!noi ealcaroase în etajul alpin. R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: PeLriceaua, Zimbroslavu Mare, Salhoi (în haz. V. Bistriţa Aurie). Obcinele Bucovinei: Obcina Mestecănişului pe Mt. Ţapu. M ţii SuharduLui: Suhardu (Iacobeni, r. Vatra Dornei). M ţii Rodnei: Inău, Corongiş, CrăciuncJ, Saca, Ştiol, Mihăiasa, Turnu Roşu, Pictrosu Mare. M ţii Ţibleşului: Ţibleş,Arsu M ţii Rarâului: Rarău la Pietrele Doamnei. M ţii Bistriţei: Ceahlău: Panaghia, Stănilele, Piatra Detunată, Jghiabul lui Vodă. Ocolasu Mare şi Mic. Mţii Giurgeului: Hăghiinaşu Mare. M ţii Ciucaşului: Ciucas, Piroşca, Zăganu, Tigăile, Mt. Roşu, Bratocea. M ţii Birsei: Postăvarii, Piatra Graiului. M ţii Bueegi: Vf. cu Dor, Furnica, Piatra Arsă, V. Jepilor, Caraiman, Babele, Coştila, V. Cerbului, Omu, Bucşoiu, V. Mălăeşti, Doamnele, Strunga, Peştera Ialomiţei, Obîrşia. M ţii Făgăraşului: Suru, Prislopu, Negoiu la Lespezi, Vf. Trăsnită, V. Doamnei, Laiţa, Bîlea, Buteanu, Arpaşu, Podrăgelu, Luţele, Capra Budei pc Piciorul Caprei şi la Groapa Mieilor, Rîiosu, V. Orzeneana, V. Izvorul Piscu Negru. M ţii Câpăţinei: V. Oltului între Călimăncşti şi Cornctu (r. Rin. Vîlcea). Mţii Trăscăului: Piatra Geţii, V. Galdei. Yariabilitatea 1 a

speciei

Tulpinile şi ramurile inflorescenţelor verzi, acoperite cu peri albi-gălbui f. typica Răv. f. nova in Add. IV. pag. 886. — M ţii Birsei: Piatra Craiului. Miii Făgăraşului: Negoiu la Lespezi, V. Orzeneana, V. Izvoru Piscului Negru. M ţii Bueegi: Pialra Arsă, Vîrfu cu Dor, Obîrşia Ialomiţei. M ţii Bistriţei: Mt. Ceahlău. 1 b Tulpinile şi ramurile inflorescenţelor roşietic purpurii, acoperite cu peri în majoritate de culoare roşietică purpurie f. luteo-purplirea (Sternb.). — S. luleo-purpurea Stcrnb. Rev. (1810) 7. — M ţii Rodnei. Mţii Birsei: Piatra Craiului. M ţii Făgăraşului: V. Orzeneana. M ţii Bueegi: Jepii Mici, Caraiman, Vîrfu cu Dor, V. Cerbului. M ţii Bistriţei: Mt. Ceahlău. M ţii Suhardului: V. Cîrlibaba. Obs . : între aceste forme există şi treceri ± gradate.

După forma frunzelor rozulare: -1 a Frunzele rozetclor lax imbricate, îngust spatulate, aproape lanceolate, cu vîrful acut, lungi pînă la 2 cin şi late de 2—3 mm, de 5 —7 ori mai lungi decît late f. Jingustiîolia Răv. f. nova in Add. IV. pag. 886. — M ţii Făgăraşului: V. Izvoru Piscul Negru, V. Orzeneana. M ţii Bueegi: Vîrfu cu Dor. M ţii Bistriţei: Mt. Ceahlău. 1 b Frunzele rozetelor dens imbricate, lungi de 1,5—2 cm .......................................... 2 2 a Frunzele rozetelor la vîrf acutiuscule, lungi dc 0,5—1 cm, de 2—3 ori mai lungi decît late f. brevifălia Răv. f. nova in Add. IV. pag. 886. — Mt. Ceahlău 2 b Frunzele rozetelor cu vîrful rotunjit, rareori ou un scurt mucron, lungi de 1—1,5 cm. de 3 —4 ori mai lungi decît late f. intermedia Răv. f. nova în Add. IV. pag. 886. — M ţii Rodnei: V. Repedea. M ţii Birsei: Piatra Craiului. M ţii Făgăraşului: Negoiu la Lespezi, V. Orzeneana. Mţii Bueegi: Jepii Mici, Caraiman, Piatra Arsă, Vîrfu cu Dor, Obîrşia Ialomiţei, V. Cerbului. O bs. Literatura botanică mai veche citează din eroare pentru ţara noastră urmă­ toarele specii din această secţie: S. Burseriana L., S. caesia L. (Fuss, Schur, Prodan) şi S. squarrosa Sieb. (Schur). R ă s p . ge n. : H. P. Rornînă şi R. P. Bulgaria. Secţia XIII. MISCOPETALUM Ilaw. Syn. pl. succ. (1812) 323. Rizom subteran ± lemnificat. Caliciu puţin concrescut la bază. Sepalele la fructificare patente. Filamente filiforme. Capsulă cu stile erecte, ± divaricate, scurte. Seminţe alungit invers cuneiforme, brune sau negricioase.2

22. S. rotimdiîolia L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 403. — E x s.: FRE nr. 1262.— I c .: Pl. 14, fig. 4, 4a. 4-. Rizomi groşi ^ repenţi, foliaţi spre vîrf. Tulpini florifere erecte, solitare, rar mai multe, lungi dc 12—60 cm, la bază groase de 1—3,5 mm, •depărtat foliate, de la mijloc sau în partea superioară paniculate sau corimbos paniculate, în partea inferioară dens şi lung patent hirsute (perii moi, arti­ culaţi), in cea superioară glandulos păroase. Frunze bazale subrotund reniforme, cu baza cordată, inegal şi lat crenate sau serate, lungi de 1—3,5 cm, late de 1,7—5 cm, pe faţa superioară verzi, pe cea inferioară mai, deschise şi purpurascente, pe ambele feţe ± patent hirsute, cu peţioli de 2— 7 ori mai lungi decît limbul, patent hirsuţi şi nedilataţi spre vîrf. Frunze tulpinale inferioare scurt peţiolate, cele superioare aproape sesile, cu baza obtuză sau cuneată, 3—5-lobate şi profund serate, eu braclci liniare. Inflorescenţă paniculată; ramurile cu 1—6 flori, împreună cu pedicelii scurt glandulos păroase. Pedicelii subegali cu florile. Sepale puţin unite la bază, în floare erect patente, alungit triunghiulare, acute, pe partea externă dispers scurt glan­ dulos păroase. Petale alungit obovate sau alungit eliptice, subit şi scurt unguiculate, lungi de 7—9 mm, ± de 2—3 ori mai lungi decît caliciul, albe şi pe faţa superioară galben şi purpuriu punctate. Stamine de 2 ori mai lungi decît sepalele, cu coneetivul foarte scurt. Ovar superior, ovat, îngustat în stile scurte. Capsule ovate sau ovat alungite, cu stile divaricate şi sepale

126

f l o r a

n .p .n .

orizontal patente. Seminţe ovale sau eliptice, fin tuberculat punctate, brune sau negricioase. — VI—VIII. S t a ţ i u n e a . Prin văi umbroase în munţi. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Mţii Bueegi, Mt. Postăvarii, Mt. Piatra Mare, Mt. Tesla; Mţii Făgăraşului: Suru, Arpaşu, Piscu Laiţii, Căldarea Bîlea, Vf. Buteanu; Mţii Sibiului la Fedeleş. Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului la Faţa Fetii, Piatra Măceş Iilor lîngă Paroş, Mţii Poiana Rusca (r. Haţeg); V. Sebeşului, V. Pianului sub Tău (r. Sebeş). Reg. Oradea: Stîna de Vale (r. Beiuş). Reg. Timişoara: V. Cernei la Băile Herculano. Mt. Domogled pe Pîr. Jelereu (r. Orşova). Reg. Craiova: Virciorova pe V. Bahnei (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Mt. Foarfecă şi Mt. Cozia, Olăneşti (r. R. Arîlcea). Reg. Ploe.şti: Mţii Bueegi pe V. Ialomiţei. V a r i a 1>i I i t a t e a s p e c i e i f. vulgăris Engl. Mon. Gatt. Sax. (1872) 114. — Limbul frunzelor bazale glabru sau dispers hirsut, inegal crenal serat, sau laL serat. Tulpini florifere în partea inferioară adesea glabrescente. — Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului (Arpaşu). Reg. Hunedoara: Reg. Timişoara: Băile Herculanc şi ML. Domogled (r. Orşova). f. repânda (YVilld.) Engl. et Irmsch. 1. c. (1916) 186. — S. repanda Willd. ap. Sternb. Rcv. Sax. (1810) 17, tab. 5. — *!>. rotundifolia L. var. hirsuta Sternb. SuppI. II (1832) 16. — S. rotundifolia L. var. glandulosa Gris. Spicil. FI. rumel. I (1843) 336. — S. Heuffetii Schott in Schott Nym. et Ky. Analect. bot. (1854) 28. — S. lasiophylla Schott in SchotL, Nym. et Ky. 1. e. 29. — Limbul frunzelor bazale pe ambele feţe dens hirsuL, lat şi uşor crenat. Tulpini florifere dens şi lung glandulos pubcscente. - Reg. Stalin: Mţii Bueegi» Mt. Postăvaru; Mţii Făgăraşului: Arpaşu, Buteanu, Vf. Negoiu. Reg. Hunedoara: Petro­ şeai pe Mt. Straja; Mţii Retezatului, Ohaba de sub Piatră (r. llaleg). Reg. Oradea: Piatra Muncelului (r. Aleşd). Reg. Timişoara: Băile Ilerculane pe V. Cernei, V. Suluipadina, V. Jelărău, Crucea Ghizelei, Mt. Domogled, Mehadia, între Tisoviţa şi Sviniţa (r. Orşova). Reg. Craiova: Virciorova la Piatra lui Vodiţă, V. Cerovăţului, V. Bahnei, V. Ţeşnei la Gaura Fetii (r. T. Severin); Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă); Lainici (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: V. Oltului între Călimăneşti şi Cornelu, ML. Cozia (r. Rm. Vîlcca); V. Bistriţei la Mrea Bistriţa (r. Horezu); Mţii Făgăraşului: V. Zîrna, Mt. Piciiiatu; Dîmbovieioara (r. Muscel). Reg. Plocşti: Mţii Bueegi la Schitul Peştera Ialomiţei. R ă s p . g e n. : Europa (cxcl. U.It.S.S.), Caucaz, Asia Mică.23

23. S. heueherifolia Gris. et Sch. It. hung. in Wiegm. Arch. XVIII (1852) 317. — S . rotundifolia L. var. heucheraefolia (Gris. et Sch.) Engl. e var. fonticola (Kern.) Engl. Mon. Gatt. Sax. (1872) 116. — S. fonticola A. Kern. in OBZ XII (1862) 90. — S. angulosa Sch., Nym. et Ky. Analect. bot. (1854) 2 9 .— E x s.: FEAH nr. 1300 sub S. fonticola; FRE nr. 1261.— Ic.: Pl. 14. fig. 5, 5a; Hay. Pflzd. (1916) 367; Prod. FI. II (1939) 81, fig. 2. Tulpini florifere înalte de 15-^-40 cm, erecte, în partea superioară cimos sau corimbos ramificate, multifoliate, spre bază glabre, în partea supe­ rioară slab glandulos păroase. Frunze bazale rotund reniforme, glabre sau dispers păroase, la bază foarte cordate, brusc îngustate în peţioli de 2—7 ori inai lungi decît limbul, glabri sau puţin glandulos păroşi, nelobale, pe margini

S A X IF ltA O A O K A l?

127

acut serate, cu dinţii ovaţi pînă la îngust triunghiulari, cu vîrful adesea apiculat; cele tulpinale scurt peţiolate, reniforme sau cuneat ovate, profund serate, cu dinţii adesea lung apiculati./ Sepale asemănătoare cu ale speciei precedente. Petale eliptic lanceolate, lungi de 9—12 mm, de 3— 4 ori mai lungi decît caliciul, albe, dens şi puternic purpuriu punctate. Staminele la fel cu cele de la S. rotundifolia. Capsule ovat alungite, cu stile scurte şi ± divari­ cate. Seminţe lungi de 0,5—0,7 mm, sublucitoare şi evident tubcrculat punc­ tate. — VI— VIII r S t a ţ i u n e a. Locuri pietroase pe lîngă pîraielc din munţi. R ă s p . î n ţ a r ă : Mţii Rodnei: Inău. Mţii Ciucurului: Tesla. M ţii Rireei: Postăvarii. Piatra Marc, Piatra Craiului. Mţii Bueegi: V. Peleşului, Coştila, V. Cerbului, V. Priponului, Omu, V. Mălăeşt.i, Doamnele, Peştera Ialomiţei, Obîrşia. Mţii Făgăraşului: Suru, Budislavu, Ciortea, Xegoiu la Lespezi, Lai ţa, V. Doamnei, V. Bîlea, Capra, Arpaşu Mare, Yîrtopelu, PodrăgeJu, Creasta Ţări ţa, Breaza. Vînătoarea lui Buteanu, V. Caprei, Capra Buda în Cheia Gegiu, Podu Giurgiului, V. Zirnei. Mţii Sibiului: Păltiniş. Mţii Paringului: la poalele Mt. Mîndra. Cetatea Bolii lîngă Pet.roşcni. M ţii Vileanului: Gaura Mohorului. Mţii Mehedinţilor: Oslea. M ţii Cernei: Domogled, V. Cernei, SVlt. Străjuţ la Mehadia. M ţii Retezatului: Borăscu, Piatra Măceştilor, Lacul Bucura, V. Pietrile, Peleaga, Y. Şesele, deasupra Lacului Zănoaga. M ţii Bihorului: V. Cepilor, Cucurbcta Ylădeasa pe Piatra Arsă, Slîna de Vale la Izvorul Profetului, deasupra Corn. Răchitele (r. Huedin). R ă s p . ge n. : Europa de SE. Secţia XIX. DIPTERA (Borkli.) Engl. et Irmsch. 1. c. 645. — Diptera Borkh. in Roem. Meu. Mag. I (1794) 29, pro gen. Ovar liber, alungit. Flori cu simetrie bilaterală (zigomorfe), cu 3 petale mai mici şi 2 mai lungi. Flori nutante. Frunze cărnoase.

41 24. S. sarmentosa L. in Ellis Descr. Dionaea ed. II cur. (1780) 16; L. fii. Suppl. (1781) 240.— Ic.: Pl. 11, fig. 6.

Sehreb

^J-. Plantă ierbacee, cu stoloni lungi, filiformi, uneori ramificaţi, nuzi sau cu frunzişoare alungite ovate. Tulpini erecte, lungi de 20—40 cm, puţin păroase, spre vîrf lax paniculate. Frunze bazale cărnoase, rotund reniforme, mai rar rotunjit ovate, peţiolate, pe ambele feţe setos păroase, pe faţă verzi, de-a lungul nervurilor alb colorate, pe dos roşictice, pe margini lobulat dinţate, cu dinii laţi. Flori eîte 4—9 în paniculă laxă, glanduloasă, cu bractci alungit lanceolate. Caliciu scurt glandulos, cu lobii uneori inegali, patenţi, ovaţi, acuţi sau obtuziusculi. Petale uninervate, unguiculate, neegale, 3 superioare mai mici, ovate, acute, albe, spre vîrf purpurii, spre bază galbene şi 2 inferioare de 2—4 ori mai mari, lanceolat eliptice, albe. Stamine de 2 ori mai lungi decît laciniile caliciului, cu antero roşietice. Ovar globulos, mai lung decît stilele erecte. FrucLul capsulă erect divaricată. — V—VI. Se cultivă în cameră ca plantă ornamentală. Răsp.

g e n . : China şi Japonia.

128

FLORA

R .P .R .

X S. Paxii Engl. et Irmsch. 1. c. (1919) 548 = S. aizoon xluleo-viridiş. 4 . Plantă cespitoasă, cu tulpini erecte, foliate, dens glandulos păroase, in partea superioară cimos paniculate, înalte de 10— 12 cm. Frunze bazale puţin glauce, întregi, îngust ligulate, îngust cartilagineu marginate, acutiuscule, de cca 2 cm lungime, late de 4—5 mm, pe margini cu 10— 12 gropiţe ce secretă foarte puţin calcar; cele tulpinale îngust spatulate, glandulos hirsute. Pedicelii şi receptaculii glanduioşi. Reg. Stalin: Ml. Piatra Craiului (r. Codlea).

Genul 207. 0 H R Y S 0 S P L E N I U 31 *) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 115, nr. 356], ed. V (1754) 189, nr. 493. — S p 1 i n ă Plante perene, ierbacei, fragile şi ± suculente, deseori formind pajişti. Tulpini cărnoase, cu 3—4 muchii, glabre sau slab păroase în partea inferioară. Frunze radicale în rozetă sau lipsesc, cele tulpinale puţin numeroase, alterne sau opuse, crenate sau dinţate, cele superioare de obicei în formă de braotei ce înconjoară inflorescenţa. Inflorescenţa formată din cime dichotornic corirnboase. Bracteile din jurul inflorescenţei împreună cu florile, de culoare galbenă sau galbenă aurie. Flori hermafrodite, de tipul 4, radiate. Receptacul în formă de cupă. Sepale 4 (uneori la florile terminale 5). Petalele lipsesc. Stamine 8, uneori 4 sau 10, cu filamente scurte, dispuse pe două vertirile şi prinse pe marginea unui disc nectarifer. Ovar seminferior, concrescut cu receptaculul, unilocular. mai umflat în partea superioară, 2—3-lobat, cu nume­ roase ovule dispuse pe 2 —3 placente parietale. Stile 2 -3 , scurte, cu stigmate simple. Fruct capsulă, înconjurată la bază de caliciul persistent, cu peretele subţire, deschizîndu-se la vîrf în două valve. Seminţe mici, alungite, fin papiloase. Determinarea speciilor 1 a Tulpină cu 3 muchii. Frunze tulpinale alterne .. 1. Oh. allernilolmiii 1 b Tulpină cu 4 muchii. Frunze tulpinale opuse___ 2. Oii. oppositifolium 1. Ch. allernifolinm L. Sp. pl. ed. I (1753) 398; FI. U.R.S.S. IX (1939) 203. — Ch. nivale Schur Enum. pl. Transs. (1866) 241. — Splină.— Arany veselke. — Gold Milzkraut. — Ce.eseHOunnK oăbiKnoBemibriî.— E x s.: FRE nr. 2537. — I c .: PL 17, fig. 2, 2a. *) De la cuvintele greceşti chrvsos — aur şi splen = splină, referitor la florile aurii şi a întrebuinţării dc odinioară a plantei în contra bolilor de splină. P l a n ş a 17. — 1. Parnassia'palustris L., la. exemplar mic. lb. staminodiu şi stamină. — 2. Chrysosplenium altemifolium L., 2a. floare mărită. — 3. Ch. oppoaiiijolu.au L. — 4. Philadelphus coronarius L.

P L A N ŞA

D

17

S.VXIFRAC.ACEAK

131

Rizomi lungi, subţiri, bruni deschis, repenli, cu numeroşi stoloni acoperiţi cu solzi. Tulpini de 5- -20 cin, erecte, cărnoase, cu 3 muchii, glabre sau în partea inferioară cu perişori albi sau roşietici. Frunze bazale puţin numeroase, reniform cordate, profund crenate, cu limb lung de 7—25 mm, lat de 10—35 mm şi peţioli lungi pînă la 5 cm. Frunze tulpinale 1—3, alterne, cărnoase, verzi deschis, suborbiculare, crenate, cu baza adînc cordată, glabre sau pe ambele feţe cu perişori rari, mai mici decît cele bazale şi cu peţiolii mai scurţi; cele de lîngă flori, galbene, cu diametru de 4—15 mm, mai slab crenate sau cu marginile întregi, cu peţioli de 1—2 mm, laţi şi glabr;. Inflorescenţa cima plană sau în formă de scut turtit. Flori galbene, numeroase, cu pediceli de 1 mm, care se alungesc la fructificare. Receptacul concav. Sepale 4, rareori 5, galbene, obtuze, persistente. Petale lipsă. Sta­ mine 8, rareori 4 sau 10, cu filamente scurte. Ovar unilocular, semiinferior şi aderent, cu ovule numeroase, pe 2—3 placente parietale. Fructe capsule, egale cu receptaculul, deschizîndu-se printr-o crăpătură în 2 valve. Seminţe oval alungite, glabre, netede sau lucioase. — IV—VI. S t a ţ i u n e a . Locuri umede şi umbroase, prin lunci inundabile, malurile pîraielor, prin păduri, pînă în regiunea subalpină. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Raia Mare; Bistra, Borşa la Lelici, V. Şesiirilor, Mt. Moşlinu Mare, Mt. Godreava, Mt. Zîmbroslavu Mare, Mţii Rodnei pe Pietrosu Mare (r. Vişeu». Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş (r. Năsăud); Bistriţa; Cluj în Păd Făget, între Ape> Lacul Sălicea, Mt. Mare (r. Cluj); Buza, Păd. Gherlei (r. Gherla); Turda, Cheia Turzi (r. Turda); Mt. Meseş (r. Zalău). Reg. Aut. M .: Borsec (r. Topliţa); Brfncoveneşti. Gurghiu la Păd. Mociaru de Sus (r. Reghin); Gheorghieni; Lacul Sf. Ana (r. Ciuc). Reg. Stalin: Or. Stalin, Predeal* Timişul de Sus; Dopca (r. Rupea); V. Tîrnava Mare Ia Pîr. Roşu, Sighişoara (r. Sighişoara); Mediaş; Mţii Sibiului pe Vf. Prejbe, la S. de Cisnădie,. Cisnădioara, Sebeşu de Sus, Bradu (r. Sibiu); Alţii Făgăraşului: Bîrcaciu, Arpaşu, Lacul Bîlea. Reg. Hunedoara: Orăştie; Petrila (r. Petroşeni); Mţii Retezatului. Reg. Oradea: Stîna de Vale, Ponor, Dumbrăviţa, V. Fieghiului, V. Meghieşului (r. Beiuş); Moneasa (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Mt. Domogled, Mt. Semenic (r. Orşova); Timişoara. Reg. Craiova: Culmea Cernei; Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: V. Oltului intre Călimăneşti şi Cornetu (r. Rm. Vîlcea); Mţii Făgăraşului: V. Zîrna, V. Argeşului la Cumpăna, Capra Budei; Rticăr pe V. Dîmboviţei, V. Dîmbovieioara, Cîmpulung (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Sinaia, Buşteni, Mţii Bueegi (Vf. cu Dor, Piatra Arsă), Cîmpina; Cheia po Mt. Balaban (r. Teleajen); Pîr. Brebului (r. Beceni). Reg. Bacău: Băile Slănic, V. Pufu, Mţii Slănicului pînă la Şandru Mare, Mrea Caşin (r. Tg. Ocna); Tulgheş, V. Bicazului, Mt. Ceahlău (r. Ceahlău); Culmea Stînişoarei pe V. Ruseăi, Agapia Veche, Ţolici (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Oprişeni, Stînca, Coada Stîncii, Sculeni, Şendreni, Bîrnova, Dl. Repe­ dea, Dl. Mare (r. Iaşi); Păd. Hîrlău; Dobrovăţ (r. Iaşi); Schitu Stavnic (r. Negreşti). Reg. Suceava: Păd. Adincata (r. Suceava); Pîr. Moraicţ (r. Rădăuţi); Călineşti, Cîrlibaba (r. Vatra Dornei): Vama, Cîmpulung, Mt. Rarău (r. Cîmpulung). R ă s p . ge n. : Eurasia, America de N.

2. Ch. oppositifolium L. Sp. pl. ed. I (1753) 398. — Ch. alpinum Schur in Verh. SVN X (1859) 133. — Exs.: FRE nr. 2773. — Ic;: Pl.; 17, fig. 3. 9*

132

FLORA

R .P .R .

: L Plantă înaltă de 5— 15 cm, formînd pajişti sterile. Tulpini cu 4 muchii, debile, repente, cu rădăcini adventive, glabre sau în partea inferioară puţin păroase. Frunze aproape rotunde, glabre sau fin păroase, pe margini uşor ondulat crenate; cele tulpinale opuse, scurt peţiolate, spre bază obtuze sau cuneate; cele bazale dispuse ± în rozetă, cele superioare înconjoară inflores­ cenţa dichotomic cimoasă. Flori glbaene, la fel cu ale speciei precedente, dar puţin m ai, mici. Seminţe rotund ovale, negre, strălucitoare, foarte fin papiloase, lungi de 0,5 mm. — V— VII. S t a ţ i u n e a . Locuri umede, pe lîngă izvoare, în zona alpină. R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Paltin, Măgurice şi Salhoi în haz. Bistriţei Aurii. Obcinele Bucovinei: Obcina Lucinei. M ţii Rodnei: Pietrosu Mare, V. Pietroasa aproape de iezer, Gemenea, Puzdrele, Corongiş, Inău. M ţii Călimării. M ţii Bistriţei: Ceahlău la Fîntîna Rece, Lcmnu Strîmb. M ţii Birsei: Piatra Marc. M ţii Bueegi: pe vers. transilvănean. M ţii Făgăraşului: Suru, Budislavu, Bîrcaciu, Albia, V. Doamnei, Lacul Bîlea, Vf. Văiugi, Iezerul Capra, Vf. Moaşei, Lacul Urlea, Moldovanu, Vf. Virtopu, Iezeru* Giurgiului, Capra, Bîndea, Iarna, Roşu. M ţii Retezatului: Căldarea Zănoguţa. R ă s p . ge n. : Ruropa centrală, de V. şi de

Genul 208. P A R N Ă S S I A*) L. Gen. pl. Ted. I (1737) 87, nr. 250J, ed. V (1751) 133 nr. 345. Plante perene, ierbacei, glabre. cu rizom scurt şi oblic. Tulpini numeroase sau solitare, erecte, înalte pina la 45 cm. Frunze bazale numeroase, cu margini întregi, cordate şi lung peţiolate, cele tulpinale puţine, de obicei 1, amplexicauie. Flori mari, albe, hermafrodite, radiare, cîte una la vîrful tulpinii. Sepale şi petale 5. Stamine 5, introrsc, alternînd cu 5 staminodii simple sau cu cili terminaţi în glande. Ovar superior sau semiinferior, unilocular, cu 4 placente parietale, cu numeroase ovule. Stile foarte scurte sau lipsesc. Stig­ mate 3—4, subsesile. Fructul capsulă, se deschide prin crăpături longi­ tudinale în 4 valve. P. palustris L. Sp. pl. ed. I (J753) 273; FI. U.ILS.Ş. IX (1939) 2 16.— Şopîrlaiţă albă.— Feher mâjvirâg. — Studentenroschen. — Beao 3op 6 o.iot Hbifi. — E x s.: FRE nr. 655. — Ic.: Pl. 17, fig. 1, la, b. 4 . Plantă glabră, înaltă de 3—45 cm, cu rizom gros, scurt, orizontal sau oblic şi cu numeroase rădăcini. Tulpini cîte una sau mai multe (pînă la 15), neramificate, erecte, tari şi pronunţat costate. Frunze radicale numeroase, ovale, cu baza profund eordată, vîrful obtuz, margini întregi, pe suprafaţa limbului cu numeroase puncte întunecat roşietice; limb lung pînă la 4 cm şi lat pînă la 3 cm ; peţioli pînă la 7 cm lungime. în treimea inferioară a tulpinii o singură frunză tulpinală, de aceeaşi mărime şi formă ca cele radicale, *) De la grecescul Parnassos — Parnas; cei vechi credeau că această plantă este originară din Mt. Parnas. Aluzie la floarea gingaşă.

SAXIFKAOACEAE

J33

sesiiă şi amplexicaulă. Flori singuratice la vîrful tulpinii, radiate, de 1,5—4 cm în diam. Sepale 5, oval lanceolate, obtuze, diferite ca mărime. Petale 5, albe, foarte rar roşietice, lungi de 5— 15 mm, late de 4—12 mm, de 2 ori mai lungi decît sepalele, oval rotunde sau eliptice, la virf obtuze sau puţin einarginate, spre bază înguslale, cu 5—15 nervuri longitudinale,' galbene castanii sau verzui. Stamine 5, cu filamente îngustate spre vîrf şi antere albe!’, cu 2 loje. Staminodii 5, alternînd cu staminele, lat ovale, cu 6—23 lobi terminaţi cu glande galbene. Ovar oval piramidal sau oval, unilocular, alb sau roşietic, cu puncte violete, terminat cu 4 stigmate subsesile. Fructe capsule ce se deschid la virf prin 4 valve. Seminţe numeroase, alungite, lungi de 0,5 mm, puţin arcuite, castaniu deschise, fin tubercula! încreţite, înconjurate pe margini cu o aripă lată. — VII— IX. S t a ţ i u n e a . Prin fineţe şi coaste ierboase umede, pe Jocuri mocir­ loase, comună de la cîmpie pînă la munte. \ a r i a b i 1i t a t e a s p e c i e i f. alpina (Drudc) Br. Bl. in Hegi FI. Mitt.-Kur. IV. 2 (1923) 638. -• P. paiusiris a. minima Schur Enum. pl. Transs. (1866) 88. — Forma de munţi înalţi, tufoasă, înaltă de 3—10 cm, cu flori de 10—15 mm în diam. — M ţii Rodnei. R ă s p . g e n. : Europa, Asia Mică, Siberia, Mongolia, China, Tibet, Japonia, Ame­ rica de N. Ob s . Specia variază după talie, mărimea şi forma petalelor, numărul frunzelor bazale, forma frunzelor tulpinale şi înălţimea la care se află pe tulpină, numărul lobilor staminodiilor, ete.

Genul PIIJ L A D E L P H I! 8*) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 140, nr: 392], ed. V (1754) 211, nr. 540. - - S i r i n d o r i c ă , h ă m î i ţ a. Arbuşti de talie mijlocie, cu frunze opuse, ovale, simple, cu margini ± dinţate, fără stipele. Flori în racem sau solitare cîte 1—3, hermafrodite, mari, albe, radiate. Receptacul în formă de cupă, concrescut cu ovarul. Sepale şi petale 4, rar 5— 6. Stamine 2(K-40, aşezate în 2 verticile pe marginea receptaculului. Ovar inferior, ,4-locular (rar 3—5), cu numeroase ovule cu placentaţie axilară în formă de T. Stile 4, rar 3- 5, filiforme, ± concrescute la bază, terminate cu stigmate lungi, libere. Fruct capsulă, desehizîndu-se prin 3—5 valve. Seminţe mărunte, numeroase, alungite, cu tegumenul lax reticulat. Determinarea 1 a 1b

speciilor

Flori 5—-9, dispuse in ra cem e.................................................................... 2 Flori 1—3, solitare 3. Ph. inodorus

*) De la grecescul philein = a iubi, şi adelphos = frate. Aluzie la florile ce sînt apro­ piate între ele.

134

FLORA

R .P .R .

2 a

Caliciu glabru. Flori mirositoare. Frunze pe dos glabre sau cu smocuri de peri în unghiurile nervurilor, uneori slab pubescente şi în lungul lor. Scoarţa lujerilor de 2 ani brună, se exfoliază ___ 1. Ph. eoronarius 2 b Caliciu la exterior pubescent. Flori nemirositoare. Frunze pe dos des cenuşiu pubescente. Scoarţa lujerilor de 2 ani cenuşie, nu se exl’oliază ............................................................................ 2. Ph. latiîolius 1. --Ph. corouârius L. Sp. pl. ed. I (1753) 473. — Ph. pallidus Hay. in C. K. Schneider Laubholzk. I (1906) 373. — Sirinderică, Lăm îiţa.— Jezsamen. — Blasser-Pfeifenstrauch.— Ic.: Pl. 17, fig. 4. o. Tulpini înalte de 1—3 m. Scoarţa ramurilor tinere brună castanie, se exfoliază. Frunze scurt peţiolate, ovate pînă la ovat alungite, lungi de 4—8 cm, acuminate, spre bază brusc îngustate sau rotunjite, pe margini repand dinţate, pe faţa superioară glabre, pe cea inferioară glabre sau cu smocuri de peri în unghiurile nervurilor, sau spre bază şi în lungul nervurilor slab pubes­ cente. Flori albe, foarte mirositoare, scurt pedieelate, de 2,5—3,5 cm în diam., cîte 5— 7, în raceme. Pedunculi glabri sau pubescenţi. Caliciu glabru sau dispers pubescent. — V—VI. Cultivat ca arbust ornamental prin grădini şi parcuri, uneori subspontan. R ă s p . î n ţ a r ă : Frecvent în toată ţara prin parcuri, grădini si cimitire. Subspon­ tan pe stinci şi prin mărăcinişuri, pe Dl. Timpa lingă Oraşul Stalin. R ă s p . ge n. :

Europa meridională, Caucaz, Asia boreală.

2. Ph. latiîolius Schrad. ap. DC. Prodr. II (1828) 206. — Ph. pubescens Lois. Herb. araat. IV (1816—27) 268. î). Tulpini înalte pînă la 3 m. Scoarţa ramurilor tinere cenuşie, nu se exfoliază. Frunze scurt peţiolate, lat ovate, de 4—10 cm lungime, acuminate, spre bază rotunjite sau mai rar (pe lăstari) uşor cordate, cu marginile puţin dinţate, pe faţa superioară des cenuşiu pubescente. Flori albe, nemirositoare, de 3—4 cm în diam., cite 5—9, în raceme; de obicei perechea inferioară de flori este depărtată de celelalte, la subţioara unor frunze. Pedunculi şi caliciu pubescenţi. — VI—VTÎ. Cultivat ca plantă ornamentală prin grădini şi parcuri în ţoală ţara, dar mult mai puţin frecvent de cît Ph. coro ?ariu$ L. R ă s p . ge n. : America de N.

3. — Ph. inodorus L. Sp. pl. ed. I (1753) 470. h. Tulpini înalte pînă la 3 rn. Frunze ovate, de 3 —6 cm lungime (cele de pe lăstari pînă la 10 cm), acute sau acuminate, la bază rotunjite, întregi sau repand dinţate, pe faţa superioară verzi întunecate, lucitoare, glabre, pe fala inferioară cu fascicule de peri la unghiurile nervurilor şi uneori cu peri

S .' X I l - K A O a C EAK

185

disperşi în lungul acestora. Flori solitare, albe, nemirositoare, de 3—4 cm în diam., cîte 1—3, campanulate. Caliciu glabru. — VI. Cultivat ca plantă ornamentală prin parcuri şi grădini. R ă s p . g e n. : America de N.

Genul D E U T Z I A * ) Thunb. Diss. Nov. gen. î (1781) 19. Arbuşti cu frunze opuse, simple, scurt peţiolate, serate, stelat pubescente. Flori hermafrodite, în cime, raceme sau panicule, aşezate de obicei la vîrful lujerilor laterali, albe, rar roze sau purpurii. Sepale şi petale 5. Stamine 10, râreori 12—15, cu filamente aripate, spre vîrf adesea trifurcate. Receptacul cu peri stelaţi, campanulat, concrescut cu ovarul. Ovar inferior, 3—4-locular, cu numeroase ovule în fiecare loja. Stile şi stigmate 3—4. Fruct capsulă aproape sferică, deschizîndu-se loculicid în 3—4 valve, începînd din partea inferioară. Seminţe mici, cu tegumentul lărgit în partea inferioară în formă de tub, spre virf trecînd într-o mică aripioară. •X- D. crenâta Sicb. et Zucc. FI. Jap. I (1835) 19. — Ic.: Pl. 18, fig. 1, la. t;. Tulpini pînă la 2 m înălţime. Lujerii cu scoarţă brună-roşcată, rar brună-cenuşie, în tinereţe stelat pubescenţi. Frunze ovate sau ovat lanceolate, lungi de 3—8 cm, acute, cu baza rotunjită, mărunt crenate, pe ambele feţe stelat pubescente; perii de pe faţa inferioară cu 10— 15 ramuri. Flori albe sau la exterior roze, de 1,5—2 cm lungime, în raceme ramificate, erecte, înguste, lungi de 6— 12 cm. Filamentele staminelor la vîrf tridentate. — VI—VIL Mult cultivat prin grădini şi parcuri ca plantă decorativă. Răsp.

gen.:

Japonia, China, în Europa cultivată.

Genul H Y D R A N G E A **) L. [Coroll. gen. (1737) 7, nr. 956], Gen. pl. ed. V (1754) 189, nr. 492. Arbuşti cu frunze opuse, simple, peţiolate, crenate. Inflorescenţa corimb sau paniculă terminală, mare. Flori marginale de obicei mari şi sterile, alcă­ tuite din 3—5 sepale mari, petaloide, restul florilor mici, radiate, hermafrodite. Sepale şi petale 4—5. Stamine 8—10 sau 15—20. Receptacul conic. Ovar inferior sau semiinferior, cu 2—5 loje şi numeroase ovule. Stile 2—5, scurte, libere sau concrescute la bază. Fructul capsulă cu 2—5 loje, dehiscent la virf. Seminţe mici, adesea ± aripate. >k H. opuloidcs (Lam.) C. Koch Dendrol. I (1869)353.— Hortensia opuloides Lam. Encycl. meth. III (1789) 136.— Hydrangea hortensis Sm. Ic. pict. I (1790) tab. 12. — Hortensie. — Hortensia. *) Dedicat notabilului olandez Johann van Deutz din Amsterdam, însoţitor al lui Thunberg. **) De la grecescul liydos = apă şi angeion = vas. aluzie la forma fructului care sea­ mănă cu o cupu.

136

FLORA

R .P.JR .

Arbust pină la 1,5 m înălţime, cu lujeri viguroşi şi glabri. Frunze eliptice, ovate sau lanceolate, de 7— 15 cm lungime, spre bază cuneiform îngustate, scurt acuminate, serate, pe fala superioară lucitoare, pe cea inferioară pubescente, mai ales In lungul nervurilor şi 4; barbulale în unghiurile acestora; peţiolii de 1—3 cm. Inflorescenţa corimbe pedunculate. Florile rozee sau albas­ tre, rar albe, cele marginale sterile, mari. în cultură se află mai ales var. Hor­ tensia Rehd. la care toate florile sint sterile, alcătuind un corirnb gîobulos cu diain. de 15—20 cin. — VI—VII. Cultivata ca plantă decorativă în grădini şi parcuri. R ă s p . ge n. : Japonia şi China de N (în Europa cultivată, iar in unele^locuri din Caucaz, de ex. Ia Batum, s-a sălbătăcit).

Genul 209. R I B E S * ) L. Gen. pl. | ed. I (1737) 08,vnr. 195], ed. V (1754) 94, nr. 247. Arbuşti de# talie mijlocie, cu tulpini şi ramuri spinoase sau ncspinoase. Frunze peţiolate, alterne, palmatilobate, serate, foarte rar simple, fără stipele. Flori radiar simetrice (actinomorfe), hermafrodite sau unisexuate, de obicei mici, aşezate la subţioara unor bractei, în receme simple, rar solitare. Recep­ tacul în formă de cupă sau de clopot, concrescut cu ovarul, continuîndu-se spre vîrf cu caliciul. Caliciu în formă de cupă, campanulat, rotat sau ca un tub cilindric alungit, din 5, rar 4 sepale, de obicei de aceeaşi culoare ca petalele. Petale 5, rar 4, mai scurte decît sepalele şi fixate pe marginea receptaculului. Stamine 5, rar 4, opuse sepalelor, fixate pe marginea receptaculului sau puţin mai jos. Ovar inferior, foarte rar semiinferior, unilocular, format din 2 cârpele cu numeroase ovule dispuse pe 2 placente parietale, opuse, ± unite, cu stig­ mate simple. Fructul bacă suculentă, sferică sau lunguiaţă, însoţită de caliciul persistent. Seminţe numeroase, cu tegumentul exterior mucilaginos, iar cel interior dur. Determinarea

speciilor

1 a Tulpini prevăzute cu spini 1—3-furcaţi. Flori izolate sau cite 2—3. Fructe ± ovoide, mari ............................................... 1. R. Grossularia 1 b

T ulpini lip site de spini.

Inflorescenţa inultifloră. F ructe 4-

sferice.

mici .................................................................................................................. 2 2 a

Frunze pe faţa inferioară cu glande punctiforme, galbene. Fructe negre ........................................................................................ G. R. nigrum 2 b Frunze fără glande punctiforme galbene 3 *) De la arabul Ribas, nume pe care arabii îl dădeau lui Rheum Ribes L. Treeind in Spania, ei au dat această denumire fructelor de Ribes. P l a n ş a 18. — 1. Deutzia crenata Sieb. et Zuec., la. vîrful frunzei cu peri stelaţi. — 2. Ribes Grossularia L., florifer, 2a. exempl. fructifer. — 3. R . rubrum L., florifer, 3a. exempl. fructifer.

P L A N Ş A 18

S W l l ' R A rtA C K A E

189

3 a

Peţiolii cît jumătatea limbului. Flori dioice. llacemele cu flori femele pauciflore, erecte, cele mascule ± multiflore. Bracteile florilor mai lungi decît pedicelii .. .................................................. 5. R. alpinum 3 b Peţiolii mai lungi decît jumătatea limbului. Flori hermafrodite. Raceme multiflore, nutante, numai la început pot fi ± erecte. Bracteile florilor cel mult de lungimea pedicelilor................................................................ 4 4 a Flori galbenc-aurii ........................................................ 8. R. aureum 4 b Flori albe, roşii sau verzui ....................................................................... 5 -5 a Frunze pe faţa inferioară albicios pubescente sau lomentoase. Ovar şi fructe glanduloasc ........................................................ 7. R. sanguincum o b Frunze pe faţa inferioara glabre sau glabrescente. Ovar şi fructe glabre ........ ’....................................................................................... ! .......... 6 6 a Flori roşietice. Vîrful lobilor frunzei ascuţiţi. Sepale ciliate 4. R. petraeum t> b Flori verzui. Vîrful lobilor obtuzi. Sepale glabre..................................... 7 7 a

Racem cu 3—8 flori. Pedicelii florali de 5— 12 mm lungime. Fructe cu gust acru............................................................................ 2. R. rubrum 7 b Racem cu 7— 18 flori. Pedicelii florali de 3—5 mm lungime. Fructe cu gust d u lce.................................................................... 3. R. lieteromorphum Secţia I. GROSSULARIA A. Rich. Bot. med. II (1828) 487, Beri. Fam. Grossul. in Mem. Soc. Phys. Genâve III, 2 (1826) 43, tab. 1. Tulpini spinoase. Caliciu ± campanulat. Pedunculi cu 1 —3 flori.

1. R. Grossulâria L. Sp. pl. ed. I (1753) 201.— G ro ssu la ria reclin a ta (L.) jVIill. in FI. U.R.S.S. IX (1939) 2 6 8 .— Agriş. — Egres, Poszmete. — Stachelbeere. — K p h î k o b h i i k o t k .jfOHemiHii. — Exs. ^ FRE nr. 2435 sub R . U va

3 a Plante foarte spinoase. Internodiile lujerilor cu numeroşi spinişori, subţiri, debili şi retrorşi f. spinosissimum (Beri.). — R. Uva crispa fi. spinosissimuni Beri. in DC. Prodr. III (1828) 478. — Reg. Ploeşti: Mţii Bueegi la Sinaia pe V. Peleşului şi V. Babei. Reg. Bacău: V. Ciobănaşului la Asău (r. Moiaeşti). o b Spinişorii de pe internodiile lujerilor, atunci cînd există, nu sînt retrorşi.......... 4 4 a

Ovarele şi fructele glandulos setoase şi pubescent viloase f. glanduloso-setosum (Koch). — R. Grossularia a. glanduloso-setosum Koch syn. ed. I (1837) 265. - Reg. Baia M .: Mt. Ţibleş. Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); V. Arieşului aproape de Cîmpeni, Abrud (r. Cîmpeni); Cheile Turzii (r. Turda); Poieni, V. Drăganului (r. Huedin). Reg. Aut. M .: Mţii Gurghiului (r. Reghin); V. « Baktaloka» aproape de Joseni (r. Gheorghieni) ; Tuşnad pe Dl. Ciomad deasupra Lacului Sf. Ana (r. Ciuc). Reg. Hunedoara: V. Sebeşului (r. Sebeş); Mţii Retezatului între Gura Zlatei şi Gura Apei (r. Haţeg). Reg. Craiova: Mt. Sturu (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Mţii Muşcelului, V. Dîmbovicioarei (r. Muscel); Mt. Negoiu pe Lespezi şi în V. Caprei la Cumpăna (r. C. de Argeş). Reg. Ploeşti: Mţii Bueegi la poalele Caraimanului. Reg. Bacău: Mţii Tarcăului la Palanca (r. Moineşti); Mţii Bistriţei pe Ceahlău (Ia (hoaţe, Piatra Detunată, Piatra cu Apă, Boambe), Pîr. şi Cheile Barna-

S A X IF H A G A C E A F.

141

rului (r. Ceahlău); Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica; Mrea Secu, Schitu Sihla (r. Tg. Neamţ). Reg. Suceava: Mt. Rarău. 4 b Ovare cu peri moi, scurţi, dar neglanduloşi; fructe mature glabre f. TJva crispa (L.). — R. Uva crispa L. Sp. pl. ed. I (1755) 201. — R. Grossularia fi. pubescens Koch l.c. — Reg. Raia M .: Mt. Cearcanu, Mt. Pietrosu Mare la Zănoaga din sus, Yişeu de Sus la Plaiu (r. Vişeu). Reg. Cluj: Cheile Turzii. Reg. Stalin: în jurul Oraşului Stalin. Reg. Timişoara: Băile Ilerculane pe V. Prolaz (r. Orşova). Reg. Piteşti: V. Dîmbovieioara mai sus de Peşteră (r. Muscel). Reg. Bacău: Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ). 4 c Ovare pubescente şi cu foarte puţini peri glanduloşi f. hybridum (Bess.). — R . hybridum Bess. Prim. FI. Galic. I (1809) 186. — Reg. Cluj: Cluj în păd. oraşului şi Dl. Lomb. Reg. Stalin: Oraşul Stalin pe coasta sudică a Mt. Tîmpa. Î n t r e b u i n ţ ă r i . Se cultivă în întreaga ţară pentru fructele sale folosite la pre­ gătirea unui compot. Pe calea procedeelor de ameliorare şi hibridizare au fost create soiuri excelente şi cu fructe mari. Răsp.

ge n. :

Europa, Asia, Africa de X.

Secţia II. RIBESIA Beri. in Mem. Soc. Phys. Geneve, III, 2 (1826) 43. Tulpini nespinoase. Caliciu alungit cilindric sau ± campanulat. Raceme întotdeauna cu cel puţin 4 flori. i

2. R. rubrum L. Sp. pl. ed. I (1753) 200; FI. U.R.S.S. IX (1939) 237, * tab. XIII, fig. 3. — R. Schlechtendalii Lge. Ind. sem. hort. Havn. (1870) 31. — Coacăz roşu. — Ribizko. — Rote Johannisbeere. — CMopoAHiia KpacHan. —• Ic.: Pl. 18, fig. 3, 3a. Arbust erect, înalt pînă la lm , ramificat în formă de tufă. Lujeri glabri sau cu puţini perişori glanduloşi, cu scoarţa netedă, gălbuie, brună sau cenuşie. Frunze subrotunde, lung peţiolate, spre bază trunchiate sau ± cordate, 3—5lobate, cu lobii laţi, obtuzi, biseraţi, pe ambele feţe glabre sau pe faţa inferi­ oară pubescente (cele tinere uneori aproape subtomentoase) sau cu peri glan­ duloşi de-a lungul nervurilor. Peţiol glabru sau cu peri glanduloşi, adesea roşcat. Racem lung de 2—5 cm, cu 3—8 (10) flori, la început erect, mai tîrziu pendent. Axa şi pedicelii (lungi de 5—12 mm) glabri, pubescenţi sau chiar glanduloşi; bractei ovale, obtuze, glabre, mai scurte decît peţiolii. Sepale glabre, verzi, brunii sau cu puncte roşietice, spatulate, de 2—3 ori mai lungi decît petalele obtuze şi gălbui. Stil bifidat. Fructe de 8— 11 mm în diam., uneori puţin alun­ gite, roşii sau în cultură adeseori albe gălbui sau rozee, cu gust acru. — IV—V ; fructifică VII—VIII. S t a ţ i u n e a . In păduri şi poieni, mai ales în locuri stîncoase. Adeseori cultivat, pe alocuri subspontan. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Miercurea Ciuc; Acăţari (r. Odorhei). Reg. Stalin: M t Postăvaru (r. Stalin) (subspontan). Reg. Timişoara: Timişoara. Reg. Bacău: Mţii Neamţului la Schitul Sihla (r. Tg. Neamţ).

FLORA

142

R .P .R .

Variabilitatea

speciei

var. scăndîcum Jancz. Monogr. Groseill. (1907) 289. — Arbust puternic, cu frunze aproape glabre, spre bază trunchiate. Axa inflorescenţei glabră. Fructe de obicei mici, de culoare roşie închisă. — Reg. Baia M .: lîngă Vişeu de Sus la Alenuş, V. Făinii. î n t r e b u i n ţ ă r i . Coacăzele roşii coapte au un gust acrişor plăcut. Se folosesc pentru compoluri, prăjituri, dulceaţă, siropuri, marmeladă, etc. Răsp.

ge n. :

Europa de N, Siberia, Mongolia.

Ob s . După Simonkai (BK VIII/1909), R. rubrum. L. tipic este o plantă nordică, rar cultivată la noi. In locul lui găsim cultivat ssp. liortense Hedl. (in Bot. Not. (1901) 89, 94). R . rubrum tipic are sepale galbene verzui, ^ erecte, astfel că floarea este urceolată; vîrful ovarului neted între stil şi sepale. Are şi o formă cu bace albe, f. album Desf. Cat. hort. (1829) 164. Ssp. hortense (Hedl.) are sepale ± orizontal întinse, albe verzui, la vîrful ovarului între stil şi sepale cu o ridică tură scundă, circulară, în formă de cută. Forma cu fructe albe-galbui a acestei subspecii este f. leucobaccatum Simk. 1. c. 16.

3. R. hetcromorphum Ţopa in Stud. şi Cerc. Şt. Acad. R.P.R. Fii. Cluj. III (1952) 160, tab. I, fig. 3, 3a, b. Arbust multiramificat, înalt de 1,5 m, cu scoarţa palid galbenă, care apoi prin exfoliere devine cenuşie deschisă, pînă la brună castanie. Frunze de obicei lung peţiolate, mate, uni-, tri-, sau pentalobate, cu lobi ± obtuzi, dur dinţate, cu baza ± uşor cordată, pe faţa superioară glabre sau ici colo cu peri rari, pe cea inferioară pubescente, cu peţioli de regulă pubescenţi şi glanduloşi. Flori de 5 mm în diam., cîte 7— 18 în raceme lungi de 2—6 cm, la început erecte, în timpul fructificării pendente. Axa florală glanduloasă în tinereţe, cu pediceli florali scurţi, lungi de 3—5 mm şi glabri. Sepale verzui, ± purpuriu pătate, de 1,5 mm lungime. Petale gălbui, lungi de 0,5 mm. Fructul bacă roşie, de 8—11 mm în diam., cu gust dulce. — IV—V ; fructifică VII—VIII. S t a ţ i u n e a . Prin. zăvoaie. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Lăzarea prin zăvoaiele Pîr. Romîn şi Recea (r. Gheorghieni). Răsp.

gen. :

Endemism în R.P.R.

4. R. petraeum Wulf. in Jacq. Miscell. 11 (1781) 36. — Păltior.— Kovi egres. — Felsen Johannisbeere. — Ie..: PL 19, fig. 2, 2a. Arbust înalt pînă la 2 (2,5) m, nespinos, cu scoarţa întunecat brună şi lujeri glabri. Frunze mari, de 7— 10 cm lăţime, subrotunde, 3—5-lobate, cu lobi acuţi, spre bază ± cordate, biserate, glabre sau (mai ales cînd sînt tinere) pe faţa inferioară în lungul nervurilor dispers păroase, pe margini scurt ciliate, mai rar şi pe faţa superioară dispers păroase. Peţiolii egali cu P l a n ş a 19. — 1. Ribes nigrum L „ florifer, la . exem pl. fructifer. — 2. R. petraeum W ulf., florifer, 2a. exem pl. fructifer. — 3. R. alpinum L., florifer, 3a. exem pl. fructifer. — 4. R. aureum Pursh.

< bi,iii. — Ic.: Pt. 20, fig. 1. Arbust înalt de 30— 120 cm, puţin ramificat, cu scoarţa la început verde gălbuie, mai tirziu cenuşiu deschisă, netedă. Frunze de 2,5— 13 cm lungime şi 1.2— 4 cm lăţime, glabre, sempervirescente, cuneate, alungit invers ovate sau ovat Ianceolate, cu baza cuneată, la vîrf acutiuscule, foarte scurt peţiolate sau sesile, groase, pieloase, lucitoare, verzi închis pe partea superioară, deschis verzi pe cea inferioară, cu marginea netedă, uşor îndoită în jos; nervura mediană groasă, puternic dezvoltată. Flori scurt pedicelate, reunite cîte 5 sau 3— 10 în raceme nul.aiite, de 6—8 cm, aşezate ax ilar la baza frunzelor; florile dela bază adesea sterile. Caliciu din 4 (5) scpalc ovate, acute, lungi de 2—3 mm. concrescute Ia bază de hipantiul tubulos, lung de 8—10 mm, cilin­ dric, îngust, glabru, galben verzui. Stamine 8, dispuse pe doua rînduri, cu filamente albe şi anton1, gaibon-rozec, cele superioare ieşite puţin din tubul hipantiului. Bractei pieloase, caduce. Gineceu invers ovat, cu stil scurt şi stigmat măcim at. Fruct ovat. uşor ascuţit, la început verde, mai tîrziu negru. - I I — IV.

Staţiunea. dealuri pietroase.

Păduri, poieni luminoase, rărit uri de păduri, coline şi

Răsp. in ţară: Dunăre.

Reg. Timişoara: in pădurea de fag de la Moldova Nouă lingă

Obs. In literatură planta mai este citată din Transilvania de Sehur şi Simt., iar din Moldova de Czihâk şi Szabo. Aceste date însă nu s-au confirmat plnă în prezent. î n t r e b u i n ţ ă r i . Scoarţa conţine o substanţă otrăvitoare, daphnina. Drogul are aceeaşi întrebuinţare farmaceutică ca şi « Cortex Daphnae Mezerei». R ă s p . gen. :

Europa centrală, de V şi S, Africa de N, Azore.

2. D. Mezcrcum L. Sp. pl. ed. I (1753) 356; FI. U.R.S.S. XV (1949 )486. — Tulichină. — Farkas boroszlân. — Berg-Seidelbast.— BoauHMK o6iiKuoBeuH wîi. — Exs.: FHE nr. 761, III; FRE nr. 458. — Ic.: Pl. 20, fig. 2, 2a.

154

FLORA ll.P.R.

ţ>. Tulpini înalte de 30— 150 (250) cm, erecte sau ascendente, ramificate. Ramuri foliate numai spre vîrf, cele tinere gălbui sau brune verzui, fin stufos păroase, cele mai bătrînc groase, cenuşiu brune, cu urmele frunzelor din anii trecuţi. Muguri cu solzi bruni cenuşii, cei terminali mai mari decît cei laterali. Frunze obovate, ovate sau obovat Ianceolate, scurt peţiolate, moi, glabre sau pe margine fin păroase, pe faţa superioară viu verzi, pe cea inferioară suriu verzi sau verzui brune, lungi de 3—8 cm şi late de 1,2—2,5 cm, apar tîrziu după înflorire şi cad toamna. Flori radiar simetrice (actinomorfe), sau foarte puţin bilateral simetrice (zigomorfc) de 4— 10 mm, rozee trandafirii (rar albe), plăcut mirositoare, sesile, reunite cîte 3, rar 1—4 sau mai multe la un loc, în mănunchiuri dispuse axilar spre vîrful ramurilor, la baza urmelor frunzelor din anul precedent, apar înaintea înfrunzirii. Hipantiul la exterior mătăsos păros, concrescut la vîrf cu sepalele ovale, la vîrf obtuze, mai tîrziu caduc. Gineceu ovat lanceolat, glabru, scurt peţiolat, cu stigmat măciucat, uşor bilobat; sub stigmat un disc mic, de forma unei farfurii. Fruct drupă zemoasă, de mărimea unei cireşe, roşie, ovată sau ovat lanceolată, la vîrf obtuză, cu baza rotunjită. Seminţe lat ovate, globuloase, de 5—6 mm lungime, brunii. — II— IV. S t a ţ i u n e a . Păduri umbroase de foioase, mai rar de .conifere, în răriLuri, luminişuri şi margini de pădure. Se prezintă ca indivizi izolaţi, în tovă­ răşii întinse sau pilcuri răzleţe, în regiunea montană şi subalpină, rar la alti­ tudini mai mici. Răsp.

în ţ ară:

Frecventă în staţiunile indicate. V a r i a b i 1i t a t e a

speciei

var. rtibra Ait. Ilort. Kew. II (1789) 25. — Reprezintă tipul speciei. — Flori rozee, trandafirii. — Comună. var. alba Ait. 1. c. — Flori albe. — Reg. Cluj: Cluj la Becaş. Reg. Stalin: Mţii Făgă­ raşului sub Lacul Bîlea. Reg. Timişoara: Borlova spre Mt. Mic (r. Caransebeş). var. grandîlldra Dipp. Laubh. III (1893) 192. — Flori mari, aprins rozee, se dezvoltă toamna tîrziu. — Cultivat prin grădini. var. alba-plena Rehd. in Bail. Cycl. Am. Hort. I (1900) 456. — Flori albe, pline. — Cultivat. var. variegâta (Lovve). — D. Mez. f. variegata Lowe ap. FI. U.R.S.S. XV (1919) 486. .— Frunze pestriţ colorate. Arbust ornamental, cunoscut mai ales în U.R.S.S. î n t r e b u i n ţ ă r i . Planta conţine alcaloizi, cum sînt: daphnina, mezereina, apoi substanţe minerale, albuminoide, ceară, materii colorante,uleiuri eterice, uleiuri grase, etc. Datorită alcaloizilor, planta este otrăvitoare. în trecut, fructele şi scoarţa aveau mare căutare în comerţul farmaceutic, azi se caută mai puţin. Fructele se recoltează toamna cînd sînt coapte. Scoarţa se recoltează în fîşii lungi, în ianuarie—martie. Răsp.

ge n. :

Eurasia.

3. D. Blagayana Frey. in FI. X X I, I, 1 (1838) 176; FI. U.R.S.S. XV (1949) 499. — D. alpina Auct. rom. cl hung., non L. — D. Lerchenfeldiana Schur

THYM ELAUACEAE

155

Ehum. pl. Transs. (1866) 588. — Iederă albă. — Brassoi boroszlân. — Konigsblume. — B ojihhiik 6aara«. — E x s .: FRE nr. 266. — I c .: Pl. 20, fig. 3, 3a. Arbust pitic, înalt de 15—35 cm, cu tulpini tîritoare sau erecte, puţin ramificate. Ramurile foliate numai spre vîrf, moale şi fin păroase. Frunze sesile, invers ovate sau alungit eliptice, cu baza cuneată, la vîrf obtuze sau puţin dinţate, foarte scurt mucronate, în sfertul superior mai late, peste 6 mm lăţime, sempervirescente, glabre, strălucitoare, lungi de 2,5—6,5 cm, spre extremită­ ţile superioare ale ramurilor aproape formează rozete. Inflorescenţa capitul mare, uneori cît pumnul, terminal, multiflor, însoţită de bractei (hipsofile) deschis colorate, strălucitor şi mătăsos păroase, mai scurte decît florile sau egale în lungime cu acestea, cele externe alungit ovate, cele interne liniar Ianceolate. Flori scurt pedicclate, albc-gălbui, lungi de 1,5—2,5 cm, cu hipantiu îngust, cilindric, pe care concresc cele 4—5 foliole pcrigoniale, lat ovate, obtuze, puternic şi plăcut mirositoare. Gineceu pedicelat, moale păros. Fructul bacă glabră, cărnoasă, zemoasă, galbenă aurie. - IV—V. S t a ţ i u n e a . Povîrnişuri pietroase, grohotişuri de calcare, dolomite şi serpentin, luminişuri de păduri de foioase sau răşinoase, brîne stîncoase în regiunea montană şi subalpină (600— 1900 m). R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Alţii Bucegi, Mt. Postăvarul, Mt. Piatra Mare, Mt. Ciucaş. Reg. Hunedoara: Mţii Bihorului la Vidra (r. Cîmpeni). Reg. Craiova: Mţii Mehe­ dinţilor pe Piatra Cloşanilor. Reg. Piteşti: Mt. Cozia. Reg. Ploeşti: Sinaia la stîncilc « Sf. Ana ». R ă s p . g e n .: Alpi, Balcani, R.P. Roinînă.

4. D. Cneorum L. Sp. pl. ed. I (1753) 356; FI. U.R.S.S. XV (1949) 499. — D . Cn. f. dilatatum Tuzs. in BK X (1951). — Tulichină.— Henye boroszlân. — Steinrosel. — B o jiu h iik oopoBiiK. — E x s.: FRE nr. 457 a, b. — I c .: Pl. 20, fig. 4. Arbust pitic, înalt de 10—40 cm, puţin tufos, umbeliform sau racemos ramificat. Ramuri lungi, drepte sau uşor curbate, subţiri, cu scoarţa uşor lucitoare, adesea moale păroasă, în tinereţe brunie sau cenuşie, spre vîrf foli­ ate. Frunze sempervirescente, obovate sau îngust Ianceolate, sesile, tari, pie­ loase, glabre, la vîrf rotunjite sau uşor dinţate, cu un mucron scurt şi îndoit, lungi de 0,8—1,6 cm şi late de 0,3—0,5 cm. Inflorescenţă capitul terminal, indesuit, format din 5—13 (15) flori înconjurate de bractei (hipsofile) spatiforme, foliacee, obtuze, de lungimea florilor sau mai scurte. Flori roşii, rar albe, lungi de 1—1,3 cm, puternic şi plăcut mirositoare, cu hipantiu tubulos, îngust, lung de 0,5—0,7 cm la vîrf cu 4—5 foliole perigoniale ovale, obtuze, puţin mai scurte decît hipantiul şi de 2 ori mai lungi decît late. Gineceu păros. Fructul bacă elipsoidală, roşie brunie. Seminţe brune negricioase, alungit ovoidale. — IV— VIII.

S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase, uscate, în păduri luminoase, pe pante însorite, prin păşuni uscate, din regiunea de cîrnpie pînă în cea subalpină, pe substrat calcaros. R ă s p . î n t a r ă : Reg. Cluj: Ciucea (r. Huedin); Mt. Scăriţa la Belioara, Cheile Turzii (r. Turda); Cluj) în Păd. Mănăşlur, Cariera de Piatră, în Făget, Dl. Sînpaul şi «Csigadomb»), Floreşti, între Pata şi Dezmir, Apahida pe Dl. Ciuha (r. Cluj); Maia, Dej (r. Dej). Reg. Aut. M .: Sîndominic (r. Ciuc); Mujna (r. Odorhei); Reghin. Reg. Stalin: Archita fr. Sighişoara); Jibert, Beia (r. Rupea); Mediaş; Merghindeal (r. Agnita); Oraşul Stalin la Hărman, Mt. Piatra Craiului; Lovnic (r. Făgăraş); Sibiu, Roşia (r. Sibiu). Reg. Oradea: Lorău, Ponoară, Remeţi (r. Alcşd). Reg. Suceava: Horodniceni la Cetate (r. Fălti­ ceni); Mt. Rarău (r. Cîmpulung). R ă s p . ge n. : Europa.

Fam. 48. ELAEAGNACEAE **) R. Br. Prodr. FI. Nov. Woll. I (1810) 350 (sub Elaeagneae). Undi. Nat. sysi. ed. II (1836) 194. Arbori sau arbuşti, cu organele acoperite cu peri solzoşi sau stelaţi. Frunze alterne sau opuse, întregi. Flori axilare, în fascicule sau în raceme pauciflore, hermafrodite, poligame sau dioice, apetale, după tipul 2 sau mai adesea 4 (rar 6). Galiciu cu sepale valvate. Stamine de regulă 4—8, înserate pe pereţii interiori ai receptaculului. Florile hermafrodite şi cele femele cu un receptacul 4 lung tubulos, care înveleşte strîns ovarul, fie în întregime, fie numai la bază. Receptaculul strangulat deasupra ovarului, la partea superioară lărgit, cilin­ dric, campanulat sau infundibuliform, după înflorire persistent în întregime sau la partea superioară uscat şi caduc iar la bază ± cărnos, mai rar lemnos sau pielos; totdeauna închide strîns fructul. Receptaculul florilor mascule in formă de cupă sau deabia adîncit în formă de taler. Ovar sesil, unilocular, cu un ovul erect, anatrop şi un stil cu stigmat simplu. Fructul cu pericarp membranos, înconjurat de receptaculul persistent, adesea cărnos, formînd o drupă falsă. Sămînţa cu tegument lemnos, 4: lipsită de albumen. Determinarea 1 a 1 b

genurilor

Flori hermafrodite sau poligame. Sepale 4. Tubul receptaculului alun­ git .............................................................. .......................................Elaeagnus Flori dioice. Sepale 2. Tubul receptaculului scurt. . . . 212. Hippophae Genul

E L A E A G N U S "*) L.

Gen. pl. [ed. 1 (1737) 31, nr. 84], ed. V (1754) 57, nr. 148. Arbori sau arbuşti adesea spinoşi, cu toate organele acoperite cu peri solzoşi argintii, mai rar gălbui sau bruni. Frunze alterne. Flori hermafrodite sau poligame, pedunculate, în fascicule sau raceme scurte axilare, de regulă *) Prelucrată de A 1. B e l d i e . **) Din grecescul âlaia = măslin, şi âgnos = mierlărea (VitexAgnus-castus L.), deoarece fructele acestor arbori seamănă cu măslinul, iar frunzele seamănă cu cele de la mierlărea. Nume folosit de Teophrastos, dar pentru altă plantă (Salix fragilis).

KLARAGNACEAK

107

mirositoare. Receptacul cu tubul alungit sau campanulat. Sepale 4, pe faţa interioară albe sau gălbui. Stamine 4, cu filamente foarte scurte. Fructul, învelit de receptaculul modificat, al cărui ţesut exterior devine de regulă cărnos, iar ţesuturile interioare (mai rar în întregime) devin lemnoase sau fibrospieloase, formează o drupa falsă. 1. prunifolia (Willd.) Borkh. Forstbot. II (1803) 1278; FI. I.R .3 .S . IX (1939) 366. — Pyrus prunifolia Willd. Phytogr. I (1794) 8 . — Măr chinezesc. — I c .: PI. 33, fig. 4. .Arbore pină la 10 m, cu lujeri la început păroşi, apoi ± giabrescenţi. Frunze eliptice, rar ovate, acut serate, la maturitate glabrescente. Flori

ROSACEAK

■£?3

mirositoare, pe pediceli lungi pină la 4,5 cm. Receptacul alb păros. Sepale lanceolate, mai lungi decît receptaculul, acuminate, libere, persistente. Petale lungi de 2 cm, albe, scurt unguiculate. Pediceli de 2—5 cm lungime. Fructe globuloase, verzi gălbui, in partea însorită roşietice, de 10— 14 mm in dia­ metru. — V. Cultivat ca arbore ornamental prin parcuri şi grădini la Bucureşti. Cluj. Iaşi, Craiova. î n t r e b u i n ţ ă r i . Este rezistent la ger şi de aceea se foloseşte ca portaltoi pentru diferiţi arbori fructiferi. S-a folosit în special de I. V. Miciurin la crearea mai multor soiuri de cultură. R ă s p . g e n . : Siberia, China.

8. M. silvestris .(L.) Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) 1; FI. U.R.S.S. IX (1939) 359, 360. — Pyrus Malus silvestris L. Sp. pl. ed. I (1753) 479. — M. acerba Mcrat FI. Paris (1812) 187. — Măr pădureţ. — Vadalmafa.— Holzapfel. — fl6n ohh aiinan.— l c . : Pl. 34, fig. 1. Arbore înalţe pină la 15 m, puternic ramificat, cu lujeri adesea spinoşi, la început împreună cu mugurii \ păroşi, mai tîrziu glabri, închis bruni. Frunze lat ovate, eliptice sau subrotundc, la vîrf brusc îngustate, la bază rotunjite, simplu sau dublu crenat serate, numai în tinereţe scurt pubescente, apoi glabre, cel mult pe dos în cursul nervurilor slab pubescente, pe faţă ± lucitoare; peţioli lungi de 1—3,5 cm, la început păroşi, mai tîrziu glabrescenţi. Flori grupate în raceme umbelate, pauciflore, erecte, adesea terminale. Pediceli lungi de I—2,5 cm, rar mai lungi, ± glabri. Receptacul glabru sau numai la bază alb păros. Sepale lungi de 5—6 mm, triunghiulare, ± acuminate, la interior adesea zbîrlit tomentoase, la exterior glabre, pe margini glanduloase, mai lungi decît receptaculul. Petale ovate, obovate. sau subrotunde, lungi de 1,3—2 ern, scurt unguiculate, glabre, numai pe margini spre vîrf slab păroase. Stamine lungi de cca 10 mm. Stile la început scurte, mai tîrziu mai lungi decît staminele, numai la bază unite şi păroase. Fructe măciucate, ovoid sferice sau siibsferice, la vîrf cu adîncitură. glabre. de 2—2,5 cm în diam., verzi gălbui, pe partea însorită roşietice, astringente. — IV—VI. S t a ţ i u n e a . In păduri, cu deosebire de foioase ( Quercus, Carpinus, Fagus, Ulmus, Fraxinus), rărituri şi margini de păduri, coline, coaste st-încoase, cîmpuri, uneori şi în sărături, de la cîmpie pînă in etajul montan. R ă s p . î n ţ a r ă : Comun în întreaga ţară. î n t r e b u i n ţ ă r i . Din fructele coapte sc poate face ţuică şi oţet. Multe soiuri de cultură îşi trag originea de la această specie. Lemnul foarte asemănător celui de păr, cu album (zona externă a lemnului) gălbui roşcat şi duramen (inima lemnului) roşu brun, greu, dur, Are însuşiri mecanice superioare şi aceleaşi utilizări ca şi lemnul de păr şi este folosit mai ales în timplărie şi strungărie. Fructele constituie o hrană căutată de vlnat (urşi, mistreţi, cervidee). Specia este utilizată în culLurile forestiere de protecţie. R ă s p . g e n. : Europa, spre N pînă peste 66 latit.

224

f l o r a

n .r y f c .

9. 31. piimila Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) 3. — Pyrus pumila Hort. C. Koch Dendrol. I (1869) 203. — Măr. — Nemeş almafa. — Gemeiner Apfelbaum. — Ic.: Pl. 34, fig. 3, 3a—c. Arbore pînă la 10 m, cu coroana rotundă, lipsit de spini. Lujeri la începui păroşi, mai tîrziu giabrescenţi, erecţi, rar uşor aplecaţi sau adunaţi. Muguri păroşi. Frunze ovate, eliptice, lat eliptice, obovale sau alungit ovate, rar subrotunde, lungi de 5—8 cm, la vîrf acute sau obtuze, la baza adesea 4: îngustate, pe margini crenat serate sau dublu serate, pe faţa în tinereţe pubescente, apoi slab păroase, chiar glabrcscenle, pe dos chiar şi la maturi­ tate moale tomentos păroase. Peţioli pubescenţi, lungi de 1,5— 3 cm. Inflo­ rescenţe raceme umbeliformc, ± erecte, cu (5) 7—9 flori, rar mai puţine sau mai numeroase, păroase. Pediceli lungi de 1—2,5 (3.5) cm, alb tomentoşi. Receptacul tomentos. Sepale triunghiular alungite, lungi pînă la 7 mm, pe ambele feţe alb tomentoase, rar pe partea internă glabrescente. Petale ovate sau lat obovate, lungi pînă la 2 cm, sau chiar mai lungi, scurt unguiculate roşii sau albe. Stamine lungi pînă la 1,5 cm, cu an Icre galbene. Stile mai lungi sau mai scurte decîl stăm inele, păroase peste tot sau numai in 1/2 inferioară. Fructe globuloase, de obicei la ambele capete cu cîte o adîncitură. — IV—V. S t a ţ i u n e a . Păduri, margini de păduri, cu deosebire în părţile sudice ale ţării. Se cultivă foarte mult. R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . P l o e ş ti; Jugureni (r. Mizil); Tisău (r. Buzău}; Siriu pe V- Gaşoca în Pud. Giurca (r. Cislău ). R e g . B u c u r e ş ti: Comana pc Coasta lui Tudorache (r. Vidra); Fierbinţi în în Păd. Stroeasca (r. Snagov).

Variabilitatea speciei 1 a Frunze şi flori roşii. Scoarţa şi ramurile roşii negricioase. Lemnul brun roşietic. Petale închis roşii. Fructe subrotunde, de 5-6 cm iu diain., închis roşii, chiar şi pulpa lor este roşie. var. Niedzwctzkyana (Dieck) G. IC. Schneid. Laubholzk. I (1906) 716. — M . N iedzw etzkyan a Dieck Ncuh. Off. (1891) 16, ex Koeline Dendr. (1893) 259. — Măr roşu Niedzwitzki. — Originar din Gaucaz şi Kaschgar. La noi se cultivă pentru uzul ornamental, prin parcuri şi grădini la Bucureşti, Cluj, Timişoara, Craiova. 1 b Frunze verzi. Flori alburii rozee. Fructe de altă culoare, cu pulpa albă sau gălbuie.. 2 2 a Arbuşti sau arboraşi dc 5—6 m înălţime, adeseori ramificaţi de la bază. Lăstari cenuşiu tom entoşi.............................................................................................................. 8 2 b Arbore pînă la 15 m înălţime ...................................................................................... 4 3 a

Frunze lungi dc 1,5—3 cm, cu margini crenat serate sau fin serate, pe faţă la maturitate glabrescente. Fruct mic de 1,5 cm în diam. var. praâcox (Pali.) G. IC. Schneid. Laubholzk. I (1906) 715. — P yru s praccox Pali. FI. ross. II (1784) 22. — M alu s praeeox Borkh. Forstbot. II (1803) 1271, p. p. — Mâr Dusen. — Reg. Bucureşti: în păd. Letca Veche (r. Drăgăneşti-Vlaşca).

P l a n ş a 3 * . — 1. M a lu s silv e stris Mill. — 2. M . p u m ila Mill. var. d a s y p h y lla Borza. — 3. M . p u m ila Mill., 3a, floare în secţ. longit. după îndepărtarea peta­ lelor. 3b. c, fruct tinăr, întreg şi în secţ. transversală. ţB o rk h .

PLANŞA 34

227

ROSACEAK

3 b

Frunze ovate, invers ovate, lungi de 5—8 cm, la început des, mai tîrziu dispers păroase. Fructe mari, în partea însorita roşii nuanţate var. paradisiaca (L.) C. K. Schneid. 1, c. — P y r u s M alus 3. paradisiaca L. Sp. pl. ed. I (1753) 479. — M . paradisiaca Medik. Gesch. Bot. (1793) 78. — Măr Para­ dis. — Reg. B ucureşti: în Păd. Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca);Comoara (r. Alexan­ dria). Reg. P ite şti: Slătioara (r. Slatina). f. mitis (Wallr.). — P y r u s M alus Ci. m itis Wallr. Schedul. cril. I (1822) 215. — Frunze ovate, pînă la alungit ovate, la bază rotunjite. Fruct] cu gust dulceag. Se foloseşte mult ca portaltoi pentru soiurile cultivate de mere.

4 a Arbust mijlociu sau înalt, cu ramuri şi muguri suriu tomentoase. Frunze ovate sau obovate, îngustate spre bază, lungi de 5—8 cm, cu peţioli lungi de 1 —2,8 cm, mai tîrziu pe faţă numai lax păroase var. dasyphylla (Borkh.) Borza in Bul. Inf. Grăd. Bot. Cluj, I (1921) 68. — M alu s dasyphyU a Borkh. Forstbot. II (1803) 1271. — Ic.: Pl. 34, fig. 2. — Reg. C lu j: Rodna. Reg. S ta lin : Oraşul Stalin. 4 b Arbore viguros, cu ramuri glabrescente, de obicei cu frunze foarte mari, tomentoasc pe ambele feţe -)f var. domestica (Borkh.) G. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 215. — M . dome­ stica Borkh. 1. c. 1272; FI. U.R.S.S. IX (1939) 365, 366. - Mult cultivat în numeroase soiuri. Determinarea

după

fructe a soiurilor me r i , c u l t i v a t e

mai

comune

de

1 a Lungimea fructelor mai mare decîtlăţimea ............................................................ 2 1 b Fructe sferice sau turtite, mai late decîtlungi .................................................... 17 2 a Fructe obtuz conice...................................................................................................... 3 2 b Fructe de altă formă ................................................................................................... 16 3 a Fructe costate .............................................................................................................. 3 b Fructe necostate ...........................................................................................................

4 7

4 a Fructe vărgate .............................................................................................................. 4 b Fructe nevărgate, cu pulpa albă gălbuie...................................................................

5 6

5 a

Fructe vişinii roşii, cu dungi întunecat roşii, lungi de 56—63 mm şi late de 53—59 mm, costate numai spre caliciu. Pulpa albă-gălbuie; se coc în noiembrie « Ionatan » 5 b Fructe deschis galbene, cu dungi roşii, în întregime costelate. Pulpa albă ca zăpada; se coc toamna « Nobil de Şooar » 6 a Fructe de mărime mijlocie, albe verzui; se coc în noiembrie « Calvil alb de iarnă » 6 b

Fructe mari, galbene citrine, cu pete mici. Partea însorită uşor roşietică; se coc în noiembrie • « Belle F leu r galben »

’ 7 a Fructe de culoare ± uniformă, pe partea însorită nu sînt diferit colorate.......... 8 7 b Fructe de culoare neuniformă, pe partea însorită cu pete sau dungi roşii.......... 10 8 a Fructe galbene-aurii, nepătate, cil pulpa albă-gălbuie; se coc în noiembrie « Renet ananas » 8 b Fructe cu pete sau dungi roşietice, cu pulpa albă gălbuie....................................

9

FLORA R.P.R.

228

9 a Frucle cu dungi roşii, cu gust de muscat. Peduncul lung; se coc în decembrie « R enet m u sc a t» 9 b Fructul des roşu pătat, fără gust de muscat. Peduncul scurt; se coace în decem­ brie « S ta y m a n » 10 a Partea însorită a fructului cu pete roşii sau portocaliu roşietice, pe toată suprafaţa cu puncte albe, mari, care pe partea însorită devin roşietice; se coace în noiembrie « R o sm a rin alb ». 10 b Partea însorită a fructului cu dungi roşietice ...................................................... 11 11 a Culoarea ca focul; « P a ră 11 b Culoarea

fundamentală a fructelor galbenă-citrină, pe partea însorită cu dungi pulpa albă sau verzui albă; se coc în septembrie-octombrie de joc » fundamentală a fructului nu este galbenă citrină................................. 12

12 a 12 b

Culoarea fundamentală a fructului auriu-galbenă sau viu galbenă ................. 13 Culoarea fundamentală a fructului verzui galbenă................................................. 16

13 a

Partea însorită a fructului purpuriu punctată; coacerea în octombrie « Parm en auriu de ia r n ă » Fructe nepunctate ..................................................................................................... 14

13 b 14 a

14

Dungile fructului palid roşii, ruginii. Pieliţa uscată groasă, aspră, + lucioasă, peste tot cafeniu sau cenuşiu punctată « Frum os de Boskoop » b Dungile fructului închis roşii sau carmin roşii ..................................................... 15

15

a Fructe lungi de 6—7 cm, de 7—8,5 cm în diam. Pieliţa subţire, fină, netedă, galbenă portocalie, pe partea însorită cu dungi roşii, frumos marmorate, peste tot unsuroasă « Gravenstein » 15 b Fructe lungi pînă la 5 cm, groase pînă la 6,5 cm. Pieliţa netedă, în partea înso­ rită roşietică, cu dungi şi diferite desene carminii « Renet Cox portocaliu » 16 a Fructe înalte de 7,5—9 cm, de 9—10 cm în diam. Pieliţa .netedă, lucioasă, verdegălbuie, cu dungi carminii peste tot. Pulpa verzuie;se coc în august-septembrie « îm p ă ra tu l A lexan dru » 16 b Fructe mai mici, pe partea însorită costelate, roşii « Califii de D an zig » 17 a Fructe sferice sau uşor subsferice, în toate direcţiile aproape de acelaşi diametru.. 18 17 b Fructe turtite sau turtit sferice.................................................................................. 20 18 a Caliciu la acelaşi nivel cu suprafaţa fructului sau numai puţin cufundat. Baza stramince, galben roşietică, cu dungi întunecat roşii. Se coace în noiembrie-decembrie «iŞovar de B ereg * 18 b Caliciu situat în adîncitura fructului ...................................................................... 19 19 a

19

Fruct mare, cu pieliţa groasă, galben-aurie, acoperit în cea mai mare parte cu dungi roşii întunecate. Pulpa albă-gălbuie; se coace în dec.-aprilie « Mere Siculane * b Fruct mic, cu pieliţa subţire, galbenă, cu dungi roşii negricioase şi pulpa albă; se coace în oct.-decembrie. Creşte pe nisipuri « R oşu S im on ffy »

R O S A C F .A E

20 20

229

a Fructe în întregime roşii ....................................................................................... 21 b Fructele nu sînt roşii în întregime ....................................................................... 22

21 a

Fructe mari sau foarte mari, întunecat roşii. Pulpa galbenă sau verzuie; se coc în noiembrie « Pogace ( Turte) roşii de iarnă »

21 b

Fructe mijlocii, de culoare roşie deschisă. Pulpa albă, îndesată « A strahan roşu »

22 a Fructul în cea mai mare parte roşu şi numai într-o mică porţiune galben-auriu. Pulpa galbenă întunecată; se coace în noiembrie « M ere regeşti cu codiţa scurtă » 22 b Fruct roşietic numai în partea însorită .................................................................. 23 23 a 23 b

Fruct în partea însorită cu dungi roşii .............................................................. 24 Fruct în partea însorită palid rozeu sau cu pete r o şii........................................... 31

24 a 24 b

Fructe asimetrice ......................................................................................................... 25 Fructe simetrice............................................................................................................. 26

25 a

Fructe ± costelate, cu pieliţa unsuroasă şi pulpa albă; se coc în august-septembrie « R am bur de vară » 25 b Fructe necostelate, cu pieliţa neunsuroasă şi pulpa albă gălbuie; se coc în no­ iembrie « Renet B aum an » 26 26

a Fructele se coc vara ............................................................................................... 27 b Fructele se coc toamna-iarna ............................................................................... 28

27

a

Fructe galbene verzui, pe partea însorită vărgate sau nuanţate cu roşu, lungi de 6—7,5 cm, de 7—8,5 cm în diam. Pulpa albă gălbuie; se coc în iulie-august « B orowinka » 27 b Fructe albe gălbui, aurii, pe partea însorită cu dungi rozee, lungi de 5,3—5,5 cm şi pînă la 6,5 cm în diam. Pulpa galbenă albicioasă; se coc în lulie-august « Rose de V irginia » 28 a Fructe brumate. Pieliţa scabră, viu galbenă, cu negi ruginii şi pete. Peţiol lung; se coc în decembrie « Renet de Cassel mare » 28 b Fructe nebrumate, fără negi. Peţiol sc u r t.................................................................. 29 29 a Dungile fructului roşii-gălbui; culoarea fundamentală portocalie. Pulpa alburiu galbenă; se coc în noembrie-decembrie. « Renet de Blenheim » 29 b Dungile fructului ro şii................................................................................................. 30 30 a

Culoarea fundamentală galbenă aurie. Pulpă albă-gălbuie « B udai Domokos » 30 b Culoarea fundamentală citrină, din loc în loc roşie-brunie; se coc în decembriefebruarie « Renet roşu de Alsacia. »13 31 a

Fructe cu partea însorită palid rozee, la bază citrinie, lungi de 5,2—5,5 cm şi de 6,8—7,8 cm în diametru. Pulpă albă; se coc în decembrie « Renet de Şam pan ia » 32 31 b Partea însorită a fructului cu pete roşii

FLORA R .P.R .

230

32 a Culoarea fundamentală a fructelor verzuie......................................................... 33 32 b Culoarea fundamentală galbenă ........................................................................ 34 33 a

Fructe costelate, cu pieliţa galbenă-verzuie, subţire, tare, unsuroasă, pe partea însorită slab roşietică. Pulpa alb gălbuie, suculentă; se coc în noiembrie-martie « London P ep p in g » 33 b Fructe necostelate, cu pieliţa aspră, cenuşiu măslinie, aproape în întregime aco­ perită cu rugină, pe partea însorită roşie-brunie « Renet fum uriu »

34 a Pieliţa lipsită de pete, negi sau excrescenţe.......................................................... 35 34 b Pieliţa pătată, cu negi sau excrescenţe...................................................................... 37 35 a Fructe gălbui-aurii, pe partea însorită roşietice. Pieliţa netedă, lucitoare, pulpă albă; se coc în noiembrie « M a şa n ţ nobil» (Edelborsdorfer, Maschanzker). 35 b Fructele nu sînt galbene-aurii .................................................................................. 36 36 a Fructe de culoarea paielor, sferice, puţin turtite, simetrice, regulate, lungi de 5,3—5,9 cm şi 6, 8 cm în diam., pe partea însorită roşii-carminii, Îd rest verzi. Pieliţa netedă, lucitoare, pulpa albă; se coc în noiembrie-februarie. Foarte răspîndit în Ardeal şi destul de frecvent şi în restul ţării « F ă tu l » (Bătui) 36 b Fructe galbene, cu partea însorită întunecat ruginie. Pieliţa uscată scabră, pulpa albă-gălbuie; se coc în noiembrie « P epin P arker » 37 a Fructe ruginiu pătate, în partea însorită brunin roşii, unsuroase; se coc în de­

cembrie 37 b

« Sercica n o b il » Fruct punctat cu negi şi excrescenţe ...................................................................... 38

38 a Fructe ± nesimetrice, lungi de 6,8—7,5 cm şi de 9,1—10,5 cm în diametru. Pieliţa subţire, tare, mată, aspră la pipăit, îndesuit ruginiu punctată, uneori cu diferite desene; se coc în noiembrie « Renet dc Canada » 38 b Fructe simetrice, regulate............................................................................................. 39 39 a Fructe suriu punclate, de mărime mijlocie. Pulpa albă; se coc în octombrie « Renet roşu stelat » 39 b Fructe ruginii, cu negi, pe partea însorită palid roşii, lungi de 6—7,5 cm, de 7—9 cm în diametru. Pulpa albă gălbuie; se coc în noiembrie « Renet de Landsberg » Obs . în Ardeal sînt frecvent cultivate merele P o in ici (Ponik alma), turtite,mate, galbene, brun pătate în jurul codiţei, cu pulpa dulce şi aromatică; se coc în septembrie. în Valea Mureşului şi Nirajului este frecvent un soi de mere, numit 5*

glabre, cel inult la' început pe nervuri păroase, 3 —5-lobate, cu lobii scurţi, numai pînă la 1/2 laminei, obtuzi, îndreptaţi înainte, pe margini neregulat seraţi- Peţioli de 8—15 mm lungime, glabri sau slab păroşi. Stipele ovate, pină la liniar lanceolate, glabre, glandulos serate. Flori de 1.5—1,8 em în diam., în corimbe multiflore, erecte, glabre; pediceli glabri, rar dispers păroşi. Receptacul glabru. Sepale lat triunghiulare, acute sau obtuze, mult mai scurte decît receptaculul, glabre sau păroase pejpartea internă, la fructificare persis­ tente, erecte sau reflecte. Petale sferice, pînă la lat alungite, foarte scurt unguiculate, lungi de 5—8 mm,[glabre. Stamine numeroase, de obicei 20. Stile (1) 2 (3), glabre. Fructe ovate sau globuloase, de 8—15 mm în diam., roşii, rar galbene sau albe, cu 2 (3) sîmburi cu 2 adîncituri oblice, fără înveliş crustos în jurul sîmburelui. Seminţe alungite, lungi pînă la 2 mm, turtite, galbene-brunii. — V — VI. S t a ţ i u n e a . Luminişuri de păduri, tufişuri, coaste însorite; însoţitor al stejăretelor. Vegetează mai ales în regiunile de SE ale ţării. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Turda; Bistriţa; Sarmaş; Olpret (r. Dej); Cluj în V. Pleoioa, Floreşti, Căpuşu Mic (r. Cluj). Reg. Aut. M .: Miercurea Ciuc. «ML Ocsem » (r. Ciuc); Reghin. Reg. StaUn: Mediaş; Sighişoara; Oraşul Stalin. Reg. Hunedoara: Zlatna pe Piatra Caprei (r. Alba); Deva. Reg. Oradea: Mocrea (r. Ineu); Hălmagiu, Nădălbeşti, Sebiş (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Ghioroc, între Cladova şi Şoimoş (r. Lipova); Sînicolau Mare; Păd. Ciala (r. Pecica); Pîncota (r. Arad); Iersig lîngă Buziaş (r. Lugoj); Timişoara la Casa Verde. Reg. Craiova: Leamna, Bucovăţ (r. Craiova); Perişoru (r. Băileşti); Radovanu (r. Segaroea); Verbicioara (r. Pleniţa). Reg. Piteşti: R. Vîlcea, Olăneşti {r. R. Vîlcea); Slatina, Mierleşti, Corbu (r. Slatina). Reg. Bucureşti: Comana la V. Hoţilor (r. Vidra); Lehliu. Reg. Constanţa: Babadag; Mrea Cocoş, Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Calaţi: Cosmeşti-Deal (r. Tecuci). Reg. Iaşi: Bîrnova, Dl. Repedea. Vişan. Ciurea (r. Iaşi). Variabilitatca

speciei

var. vulgâris DC. Prodr. II (1825) 628. — C. Oxyacantha var. genuina Rouy ei Cam. FI. Fr. VII (1901) 4. — Frunze rotunde, romboidale sau ovate. 3 — 5-lobate, cu lobii obtuzi, îndreptaţi înainte pe margini neregulat seraţi. — Reprezintă tipul. Răspîndită în localităţile indicate la specie. var. integriîolia Wallr. Sohed. crit. (1822) 219. — C. Oxyac. var. obtusaia Ser. in DC. Prodr. II (1825) 628. — Frunze obovate, la bază cuneat îngustate, întregi sau uşor trilobate, cu lobi ovaţi, obtuzi, fin serate, cele mijlocii cu margini întregi. — Reg. Stalin: Oraşul Stalin. — Reg. Timişoara: Păd. Ciala" (r. Pecie»); Pîncota (r. Arad). f. glabrâtus Sanio Verh. BV Brandenb. XXXII (1890j 9 — C. Oxyac. var. obtusiloba Schur Enum. pl. Transs. (1866) 205. — Lobii frunzelor ovali, inflorescenţa glabru. — Reg. Stalin: Oraşul StaUn. Obs . Se mai cultivă prin grădini f. plcna West., cu flori învoalte şi albe şi f. Paulii Rehcl., cu flori învoalte, roşii. î n t r e b u i n ţ ă r i . Are aceleaşi utilizări ca C. monogyna. Lemnul alb, cu nuanţe roşcate, rezistent, greu fizibil, se utilizează uneori în strungărie şi sculptură. Răsp.

ge n. : Europa centrală şi sudică.

266

FLORA R .P.R .

3. C. pentagyna W. et K. in Willd. Sp. pl. II (1799) 1006; FI. U.R.S.S. IX (1939) 430, 432. — C. melanocarpa M. B. FI. taur.-cauc. I (1808) 384. — C. Olivieriana Dum. Cours Bot. Cultiv. II, ed. V (1811) 454. — C. atrofusca Stev. in Fisch. et Mey. Bull. Soc. nat. Mosc. (1839) 366. — Mespilus penta­ gyna Koch Dendr. I (1869) 154.— E x s.: FRE nr. 1265. — Ic.: Pl. 40, fig. 3, 3a, b. Arbust sau arbore pînă la 5 m. Lujeri tineri pubescenţi. Frunze ovate, rombic ovate, pînă la obovate, la bază brusc îngustate sau trunchiate, lungi de 2—6 cm, cca tot atît de late, cu 2—3 (5) perechi de lobi neregulat seraţi, perechea inferioară pătrunzînd pînă la nervura mediană, pe faţă glabre sau dispers păroase, pe dos în tinereţe puternic păroase, mai tîrziu ± glabrescente sau păroase numai pe nervuri. Peţioli pînă la 3 cm lungime. Flori de 1,2— 1,5 cm in diam., dispuse în corimbe multiflore, erecte, laxe. Pediceli lanat tomentoşi. Sepale foarte scurte, îndoite la vîrf, lanat tomentoase. Petale albe. Antere roşii. Cârpele la vîrf tomentoase. Stile 5. Fruct elipsoidal rotund, de 1— 1,5 cm în diam., negru purpuriu, nelucitor, cu 5 sîmburi. — V—VI. S t a ţ i u n e a . Păduri, margini de păduri, tufişuri, poieni, grohotişuri, coaste însorite, în părţile sudice ale ţării, diseminat în stejărete. R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Baziaş, Moldova Nouă (r. Moldova Nouă); Plavişeviţa, V. Dunărei la Cazane, Ogradena, Sviniţa, Băile Herculane pe Dl. Prolaz (r. Orşova); Oraviţa, Socolari la Cetatea Beiului (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Turnu Severin, Cerneţi, Vîrciorova pe V. Bahnei, Marga, Baloteşti (r. T. Severin); Craiova; Perişoru (r. Băileşti); Verbicioara (r. Pleniţa). Reg. Bucureşti: Comana (r. Vidra); Pcriş (r. Snagov); Brăneşti, Cernica (r. Brăneşti); Lehliu. Reg. Constanţa: Babadag pe Dl. ChiurumTarla (r. Istria); Nifon, Niculiţel, Mrea Cocoş (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Diocheţi (r. Panciu). R ă s p . g e n. : Europa de S, Crimeea, Asia Mică, Persia.

4. C. nigra W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 62, tab. 61. — Mespilus nigra Willd. Enum. Hort. Berol. (1809) 524. — Cralaegus melanocarpa var. polyphylla Lge. Rcv. (1897) 57. — Ic.: Pl. 40, fig. 2, 2a. Arbust pînă la 6 m. Lujeri în tinereţe alb tomentoşi, mai tîrziu glabrescenţi, brunii, cu spini lungi pînă la 1 cm. Frunze ovate sau triunghiular ovate, lungi de 3—9 cm şi late de 3—5,5 cm, la bază trunchiate sau brusc îngus­ tate, cu 3—7 perechi de lobi acuţi şi din nou lobaţi, neregulat seraţi, cu sinuriie nedepăşind 1/2 din lăţimea laminei, pe faţă dispers, pe dos dens şi alb lanate. Peţioli lungi de 1—2 cm, viloşi. Inflorescenţa 10—14-floră, adesea desfăcută în 3, dens alb tomentoasă, cu flori de 1,5 cm în diametru. Sepale P l a n ş a 41. — 1. Padus Laurocerasus L. — 2. Crataegus grandiflora (Sm.) C. Koch — 3. C. Azarolus L — 4. Q. Crus-galli L., ramura fructiferă, 4a. ramură floriferă. — 5. C. coccinea L.

PLA N ŞA 41

260

l'.OSACEAE

cel puţin de jumătatea receptaculului, retuze sau acute, împreună cu pedicelii vilos păroase. Petale albe sau rozee. Stamine cu antere albe sau galbene. Cârpele la vîrf de tot glabre. Stile 5, unite la bază. Fruct globulos, de 1 cm in diam., negru, lucitor, cărnos, cu 5 sîmburi. - - V—VI. S t a ţ i u n e a . Pe coaste însorite, în regiunile calde, sudice, ale ţării. Rară. R ă s p . i n ţ a r ă : Reg. Hunedoara,: Hunedoara; Deva. Reg. Timişoara: in Defileul Dunării, cu deosebire pe insule. Reg. Craiova: Vîrciorova în V. Bahnei spre Gura Cerovăţului şi Iloviţa, între Vîrciorova şi Gura Văii (r. Turnu Severin). Reg. Bucureşti: Comana (r. Vidra). R ă s p . g e n . : Europa de SE.

5. -X- C. grandfflora (Sm.) Koch Verh. VB Gart. NR I (1853) 227. — Mes­ pilus grandiflora Sm. Exot. Bot. I (1804) 38. — M. lobata Poir. Encycl. meth. Suppl. IV (1816) 71. — Ic.: Pl. 41, fig. 2. Arbust pînă la 5 m, cu ramuri erecte. Lujeri la început păroşi, mai tîrziu glabrescenţi, bruni roşietici pînă la cenuşii deschis. Frunze simple, eliptice, acute, neregulat simplu sau dublu crenat serate, cele de pe ramurile lungi adesea lobate, lungi de 3—7,5 cm, late de 1,5—4,5 cm. Peţioli lipsiţi de glande. Flori scurt peţiolate, dispuse cite 2—3, îndesuite. Sepale cca de lungimea receptaculului păros, cu margini întregi sau puţin glandulos serate, la fructi­ ficare reflecte. Stamine 14—30. Cârpele la vîrf păroase. Fructe ovate, pînă Ia 1,2 cm în diametru, brunii, la vîrf cu 2—3 stile persistente şi distanţate. — V—VI. Cultivat ca arbust ornamental prin parcuri şi grădini publice. R ă s p. g e n . : Asia, America. Originar din Caucaz.

6. -X- C. coccinea L. Sp. pl. ed. I (1753) 476. — Mespilus Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 4 . — Ic.: Pl. 41, fig. 5.

c o cc in ea

Mill.

Arbust pînă la 4 (9) m. Lujeri glabri, la început verzi, mai tîrziu bruni cenusii, cu spini brun castanii, lungi de 3—5 cm. Frunze lat ovate, subrotunde pînă la rombice, acute, la bază rotunjite sau cordate. lungi de 3—5 cm, 6— 10-lobate, cu lobii mici, scurţi, pronunţat acuţi, dublu acut glandulos dinţaţi, pe faţa superioară scurt alipit păroase, pe cea inferioară adesea glabrescente sau aproape glabre. Peţioli cu glande mari. negre, de 2—4 cm lungime. Inflorescenţă 7— 10-floră, cu pediceli păroşi. Receptacul păros. Sepale triunghiular lanceolate, de lungimea receptaculului, rar mai lungi sau mai scurte, de cca 2 ori mai lungi decît axa florală, pe margini glanduloase, la fructificare rămîn erecte. Stamine adesea 10. Fruct roşu. — V. Cultivat prin parcuri şi grădini, uneori sălbăticit. Răsp.

gen.:

America de N.

270

FLORA R .P.R .

7. -X- C. Crus-galli L. Sp. pl. ed. I (1753) 476. — C. lucida Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 5. — C. Watsoniana Steud. Nomencl. ed. I (1840) 434. — Mespilus Crus-galli Duroi Harbk. Baumz. I (1771) 193. — Ic.: Pl. 41, fig. 4, 4a. Arbust de 3—6 (10) m. Ramuri erecte sau i orizontale, glabre, la început verzi-brunii, mai tîrziu brunii, lucitoare, cu spini drepţi, lungi de 3—6 cm. Frunze întregi, obovat cuneate, foarte scurt peţiolate, cu peţioli pînă 1 cm lungime, acute sau obtuze, la bază cuneate, serate, cele de pe lujerii lungi adesea dublu serate, pieloase, tari, pe faţă închis verzi, lucitoare, pe dos mai deschis verzi. Inflorescenţă glabră, 10 sau multifloră, rar cu puţine flori. Sepale ± de 2 ori mai lungi decît receptaculul. Stamine 8— 16. Stile 1—2r rar 3. Fruct ± globulos, de 8— 10 mm in diametru. — V—VI. Cultivat prin grădini şi parcuri. Răsp.

g e n . : America de X. în Europa cultivat şi sălbăticit.

8. -X- C. AzarolusL. Sp."pl. ed. I (1753) 477. — Azarolus crataegoides Borkh. Forstbot. II (1803) 1253. — Mespilus Aronia Wills. Enum. hort. Berol. Suppl. (1813) 35. — M. Azarolus AU. FI. pedcm. II (1785) 141.— Ic.: Pl. 41, fig. 3. Arbust înalt pînă la 8 m. Lujeri la început tomentoşi, mai tîrziu glabrescenţi, brunii, cu spini numeroşi, tari, peste 10 mm lungime, mai rar nespinoşi. Frunze obovate, cuneate, lungi de 3—7 cm şi cca tot alît de late, 3—5lobate, cu lobii cu margini întregi sau spre vîrf seraţi, pe faţă glabre, luci­ toare, pe dos la început păroase cu deosebire pe nervuri, mai tîrziu glabrescente. Peţioli lungi de 5— 13 mm, tomentoşi. Stipele ovat lanceolate, păroase. Inflorescenţa multifloră, rar paucifloră, dens toinentoasă. Sepale lat triun­ ghiulare, acute, mai scurte decît receptaculul, pe faţă glabre, pe dos păroase. Petale subrotunde. Stamine puţin mai lungi decît receptaculul. Stile 2—3. Fruct globulos pînă la piriform, de 1,5—2 cm diametru, roşu portocaliu sau galben. — VI. Cultivat prin parcuri şi grădini. R ă s p . g e n . : Europa de S. Asia pînă în Turchestan, Africa de X. X C. Oxyacantha x monogyna Lasch BZ XV (1857) et in Linn. V (1830) 513. — Mespilus monogyna x Oxyacantha Focke în Hallier Wohlf. Koch

Syn. I (1892) 859. — Exs.: FRE nr. 2774. Arbust pînă la 5 m. Frunze obovate, rotund ovate sau lat ovate, acute sau obtuziuscule, la bază cuneate sau rotunjite, 2—7-lobate, glabre sau păroase. Lobii de mărime variabilă, acuţi sau obtuzi. Flori cu (1) 2 stile. S t a ţ i u n e a . In aceleaşi locuri ca şi părinţii.

ROSACEAE

271

R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: V. Tîrnavei Mici aproape de Zetea (r. Odorhei). Reg. Timişoara: Păd. Ciala (r. Pecica); Timişoara la Casa Verde, Păd. Moşniţa (r. Timişoara). Reg. Constanţa: Mamaia (r. Medgidia). Ob s . Aici aparţine şi var. intermixta (Wenzig) Beck FI. NO II (1892) 700. — Flori aproape totdeauna cu 1 stil.

Genul 221. M E S P I L U S * ) L. Gen. pl. [ed. I (1737) 144], ed. V (1754) 214. — M o ş m o n . Caracterizarea genului identică cu cea a speciei. M. germanica L. Sp. pl. ed. I (1753) 478; FI. U.R.S.S. IX (1939)414— 416, tab. 27, fig. 5. — M. mlgaris Rchb. FI. Germ. exc. (1832) 630. — Crataegus Mespilus Yessen Deutsche Exc. FI. (1879) 395. — Moşmon. — Năspolya. — Echte Mispel. — MyiiţMyaa repAiaHcnan.— Ic,: Pl. 42, fig. 2, 2a. Arbust sau arbore de 1,5—3 m (în cultură pînă la 6 in). Lujeri tineri des­ chis bruniu tomentoşi, dc obicei spinoşi (la . plantele cultivate nespinoşi). Frunze alterne, scurt peţiolate, eliptice, alungit eliptice pînă la alungit lanceolate, mai rar ovate, sau obovate, lungi de (4) 8 (12) cm, late de (2,5) 4 (5) cm, scurt acuminate, mai rar trunchiate, la bază îngustate sau ± rotunjite, pe margini întregi, sau numai spre vîrf fin dinţate, cu dinţii glanduloşi la vîrf, pe faţă verzi întunecate, slab pubescente, cu deosebire în lungul nervu­ rilor, sau glabrescente, pe dos cenuşiu brune, bogat păroase mai mult pe nervuri. Stipele lat obovate, rotunjite, la vîrf mucronate, pe margini glan­ dulos păroase, în parte cu glande sesile. Flori aproape sesile, solitare, de 3— 4 cm în diam., dispuse terminal pe brachiblaste, la bază cu bractee galbenă-verzuie. Receptacul tomentos. Sepale 5, mai lungi decît petalele, acut triunghiulare, liniar lanceolate, lungi pînă la 16 mm, pe ambele fete tomentoase, pe margini glanduloasc, persistente. Petale 5, albe. lungi pinâ la 12 mm, rotunjite, lat obovate, scurt unguiculate, în partea superioară uşor crenate. Stamine 20—40, adesea puţin mai scurte decît petalele; antere roşii. Cârpele (4) 5, unite, la maturitate osoase, cu loie manosperme. Stile 4— 5, libere sau unite pînă la mijloc. Fructe cu receptacul extern cărnos, globuloase, turtite, piriforme, obcoj^jce, de 2—3 cm în diam., la vîrf cu apertură cupuUformă~foarte măre. sepale persistente, erecte, ± păroase, la maturitate brunii sau verzi brunii, tari. — V— VI. S t a ţ i u n e a . Coaste însorite, stîncării, tufişuri, păduri de foioase, din etajul inferior pînă în cel montan. R ă s p . în ţ a r ă : Cultivat şi subspontan de ex. in următoarele localităţi: Reg. Hunedoara: Deva; Hunedoara. Reg. Craiova: Craiova: Cerneţi (r. Turnu Sevenn). ’ } Din grecesul mesos = mijloc, şi spilos = piatră, deoarece fructul are sămînţă fierte dură itare»: nume intilnit la Plinius.

-9 7 2

FLORA R.P.R.

Reg. Piteşti: I.eordeni (r. Topoloveni); Piteşti. Reg. Ploeşti: Urlaţi (r. Cricov). Reg. Taşi: Iaşi; împrejurimile oraşului Huşi. î n t r e b u i n ţ ă r i . Cultivat în regiunile mai sudice datorită fructelor sale gustoase (moşmoane), care devin comestibile numai după o păstrare mai îndelungată, de obicei la sfîrşitul iernii, cînd sînt făinoase şi acrişoare. Lemnul este tare, mult preţuit de tîinplari şi strungari. R ă s p . ge n. : Europa centrală şi sudică, Crimeea, Caucaz, Asia Mică Persia.

Genul 222. A M E L A N C I I I E R, *) Medik. Phil. bot. I (1789) 135. Caracterele genului identice cu acelea ale speciei. A. ovâlis Medik. Gesch. Bot. (1793) 79. — A. rotundifolia (Lam.) Dum. Cours Bot. cult. ed. II (1811) 459; FI. U.R.S.S. IX (1939) 408, 409, tab. 27, fig. 4. — Mespilus Amelanchier L. Sp. pl. ed. I (1753) 478. — Sorbus Amclanchier Cr. Stirp. austr. II (1763) 53. — Pirus Amelanchier L. fii. Suppl. (1781) 256.— Aroma rotundifolia Pers. Svn. II (1807) 39. — Ic.: Pl. 27, fig. 2, 2a. Arbust înalt de 1—3 m. Lujeri nespinoşi, la început dispers păroşi, mai tîrziu glabrescenţi, bruni, bruni-cenuşii. Muguri scurţi, ovali, groşi, tomentoşi. Frunze alterne, simple, întregi, ovate, rotund ovate, lungi de 2—5 cm, late de 2—3,5 cm, la bază slab cordate sau rotunjite şi retuze, la vîrf adesea rotun­ jite, uşor mucronate, pe margini aproape pînă la bază fin serat crenate, pe faţă închis verzi, glabrescente, pe dos la început tomentoase, verzi-gălbui, mai tîrziu glabrescente, deschis cenuşii. Stipele liniare, păroase, cad de tim­ puriu. Inflorescenţe racemoase, spiciforme, situate terminal pe brahiblaste, 3—6-flore. Bractci caduce de timpuriu. Flori alb tomentoase, dispuse în raceme scurte, se dezvoltă înainte de apariţia frunzelor. Receptacul alb tomentos. Sepale 5, alungit triunghiulare, lungi pînă la 3 mm, persistente pe fruct, glabrescente sau dispers păroase. Petale 5, albe, alungite, lanceolate, îngust obovate sau cuneat lanceolate, la vîrf rotunjite şi + roşietice. Stamine (10) 20. Gineceu (2) 5-carpelar, 2—5-locular. Stile (2) 5, libere, situate pe marginea superioară a inelului glandulos (disc). Fruct cu receptacul extern ■‘ărnos, suculent, globulos, pînă la 10 mm în diametru, negru-albăstriu, bru­ mat. _ IV—VI. S t a ţ i u n e a . Crăpături de sttnci, coaste pietroase, însorite, defileuri, grohotişuri, tufişuri, păduri, de obicei între 1600—2000 m. * D