Etnografia, stiinta culturii populare

Citation preview

.

.

orzzonturz

CONSILIUL PENTRU RĂSPINDIREA CUNOŞTINŢELOR CULTURAL-ŞTIINŢIFICE

VUL���i�� ETNOGRAFIA : STIINTA CULTURII POPULARE !I

,

00 EDITURA ŞTIINŢIFICĂ Bucureşti 1966

Coperta colecţiei : SERGIU GEORGESCU Ilustraţia copertei MIHU VULCĂNESCU

PREFAŢĂ

În prezenta lucrare, ne propunen1 să ses1zam şi să creionăm doar aspectele generale ale etnografiei, în scopul de a iniţia un public mai larg asupra pre­ ocupări!or ei majore. Recunoaştem, din capul locului, că o atare încercare este extrem de diticilă. A te încumeta să redai într-un spaţiu restrîns bogăţia unei ştiinţe, atît de cuprinzătoare, e ca ş1 1ncercarea unui copil de a prinde în mîinile lui fragede sclipi­ toarele raze ale soarelui. Etnografia are o problematică vastă. Ea cercetează felul în care iau naştere şi se formează popoarele, repartiţia lor teritorială, modul lor de viaţă, formele lor de cultură .populară de-a lungul timpului, carac­ terele particulare şi specificul lor etnocultural, legă­ turile lo.r cultural-istorice. lnsăşi enunţarea acestei problematici evidentiază rolul însemnat al etnografiei în cunoaşterea societăţii orneneşti. Pentru precizarea acestui rol este util să cuătă1n cînd a apărut etnografia ca ştiinţă, cărei ne­ cesităţi corespunde apariţia ei, ce aport a adus de atunci încoace, care sînt perspectivele ei de dez­ voltare. 5

Apariţia şi dezvoltarea unei ştiinţe sînt condiţio­ nate de evoluţia social-economică şi de progresul general al ştiinţelor care reflectă această evoluţie. Etnografia ca ştiinţă apare în secolul al XIX-lea, cînd transformările sociale pe plan mondial impun ştiinţelor social-istorice să adîncească studiile pri­ vind viaţa şi cultura popoarelor. În aceste împreju­ rări etnografia începe să-şi precizeze obiectul, să-şi delimiteze aria cercetării în raport cu celelalte ştiinţe, devenind ştiinţa „culturii populare". Dar ce este ,,cultura populară'� �, Care sînt elementele ei consti­ tutive? Unii etnografi despart numai didactic studiul cul­ turii populare în două părţi : în „cultură materială" (denumită uneori şi „civilizaţie") şi în „cultură spi-­ r ituală" ( denumită şi „cultură"), pentru a analiza astfel mai eficient conţinutul şi forma ei. În acest caz, în cuprinsul culturii materiale intră inventarul mort al pieselor şi uneltelor, precum şi structura dinamică a economiei populare reflectate în producţia şi con­ strucţia materială. Studiul culturii materiale a unui popor începe, în general, cu îndeletnicirile diferen­ ţiate şi specializate, adică cu ocupaţiile şi meseriile, pentru a scoate în evidenţă cum acestea se reflectă în aşezări şi gospodării (familiale sau obşteşti), în arhitectura populară, în instalaţii tehnice rurale şi in construcţii rurale de interes obştesc. Iar în c_uprinsul culturii spirituale intră, din totalitatea activităţilor social-culturale, acelea care reflectă pe plan popular unele aspecte ale conştiinţei sociale, pe o anumită treaptă de dezvoltare istorică, şi anume : cunoştinte populare, magie, mitologie, religie, obiceiuri, tradiţji, 6

artă. ln esenţa ei, cultura spirituală cuprinde şi fol­ clorul (literar, coregrafic şi muzical). ln fond, cultura materială şi cultura spirituală for­ mează un tot organic, încît nu pot fi practic niciodată complet separate. De aceea cultura populară nu poate ii studiată ca atare decît în ansamblul ei. Tot din secolul al XIX-lea încep să studieze „cu�� tura populară" şi alte ştiinţe paralel cu etnografia. Printre acestea amintim cîteva : folclorul, antropologia culturii şi sociologia culturii, fiecare concentrîndu-se asupra anumitor laturi ale culturii populare. Folclorul ( din engleză folk = popor şi Jore = ştiinţă) înce.rca, în acea vreme, să înlocuiască noţiunea şi obiectul „etno­ grafiei tradiţionale" pe atunci frecvente în literatura franceză, care se referea la ansan1blul creaţiilor cul­ turale populare. Astăzi obiectul cercetării folclorului s-a restrîns numai la unele aspecte ale culturii popu­ lare şi îndeosebi la literatura populară nescrisă. Antropologia culturii (de la gr. anthropos == om şi logos=ştiinţă, plus cultură) este acea ramură a antro­ pologiei generale care îşi propunea la început să stu­ dieze originea, evoluţia şi funcţiunea biologică a cul­ turii. Astăzi antropologia culturii în ţările de limbă engleză, şi îndeosebi la americani, se confundă cu ,,etnografia teoretică". Iar sociologia culturii ( de la lat. socius = comunitate şi gr. logos = ştiinţă, plus cultură) ca ştiinţă particulară, studia relaţi.ile culturale dintre oameni, funcţiunea şi dinamica lor socială, preocu­ pări pe care în ansamblul lor le are încă şi astăzi. Abordarea studiului culturii populare din diferite unghiuri, investigarea ei cu multiple r�flectoare aduce foloase atît etnografiei, cît şi celorIalte ştiinţe amintite mai sus. Astfel, de exemplu , t ără studiul 7

etnografic al culturii spirituale în ansamblul ei, cer­ cetarea folclorică rămîne lipsită de orizont ,5i de profunzin1e, după cum cercetarea etnografică a cul­ turii spirituale fără a lua în consideraţie studiile fol­ clorice îşi sărăce,şte conţinutul. Trebuie spus însă că dintre toate ştiintele despre cultura populară, cea mai complexă şi mai integra­ toare este, cum vom constata, etnografia. Ca în cazul oricărei ştiinţe, evoluţia etnografiei n-a fost lină. Constituirea şi închegarea ei ca mijloc dP cunonşterP ştiintif icn a realităţii culturale pre­ zente ,şi trecute nu s-a putut realiza fără învingerea unor influenţe negative exercitate de anumite teorii idealiste şi retrograde. Dezvoltnrea teoretică şi prac­ tică a etnografiei a căpătat un suport ştiinţific prin abordarea problematicii ei sub unghiul materialismu­ lui dialectic şi istoric. Etnografia începe să studieze tot mai mult influen­ ţele marilor prefaceri social-economice şi tehnice asupra culturii populare. Ea nu se mărgineşte doar să descrie materialul etnografic, ci 11 examinează în dialectica sa, în evoluţia sa istorică. Ea îşi revendică sarcina majoră de a surprinde şi descifra aspectele­ particulare populare ale culturii în plină transfor1nare. ln vremea noastră, marele merit al etnografiei slâ în descoperirea valorilor culturale autentice ale po­ poarelor de pe diverse trepte ale dezvoltării istor.fee .. Impunerea şi preţuirea acestor valori reprezintă un important mijloc în stimularea creaţiei culturale pe­ latura tradiţiilor ei progresiste, în promovarea unei culturi cu un profund conţinut educativ-patriotic. 8

Totodată, relevînd că fiecare popor, mare sau mic, indiferent de rasa căreia îi aparfine şi de coordona­ tele geografice în cadrul cărora îşi desfăşoară activi­ tatea, îmbogăţeşte prin creaţiile sale populare spe­ cii ice patrimoniul culturii universale, etnografia con­ stituie un instrument de cunoaştere, apropiere şi pre­ ţuire reciprocă între popoare, un instrument cultural de luptă împotriva prejudecăţilor şi discriminărilor confesionale şi rasiale. f n dezvoltarea e.i, etnografia trece de la cunoaşte­ rea formelor tradiţionale ale vieţii şi zestrei culturale, la promovarea formelor noi ale cieaţie i populare. Îmbinînd judicios teoria despre cultura popula.ră cu practica culturalizării, etnografia s-a dovedit a fi o ştiinţă activă, dinamică şi necesară în societate. Spri iinindu-se pc aplicaţiile ei, au luat un avînt de­ osebU în lumea întreagă, printre alte acţiuni cultu­ rale, şi mişcarea muzeistică, mişcarea rle nrtizanat şi mişcarea artiştilor amatori. Astfel, în ţara noastră etnografia a înlesnit promovarea a nun1eroase muzee şi colecţii etnograiice, cele mai multe realizate după eliberare, a nenumărate cooperativP artizanale şÎ asociaţii de arth;ti amatori. fn esenţa ei, scurta noastră expunere urmăreşte să arate că etnografia este ştiinţa care relevă ca o sursă istorică vie a fiecărei epoci cultura populară, puterile creatoare şi integritatea culturală a unui popor. Prin intermediul etnografiei începem să cunoaştem ceea ce aseamănă şi diferenţiază un popor de altul ; cul­ tura lui populară este astfel mai bine înţeleasă şi preţuită. Totodată, etnografia ne relevă că între cul­ turi populare asemănătoare există totuşi deosebiri, iar între culturi populare deosebite sînt asemănc1ri. 9

Tot ea ne ajută să sesizam ceea ce constituie nota specifică fiecărei culturi populare. Din studiul etno­ grafiei se desprinde ideea că toate popoarPle au obli­ gaţia morală să promoveze, pe plan intern şi extern, aspectele pozitive şi progresiste ale culturii lor popu­ l are, spre binele lor şi al întregii omeniri. În aceste condiţii perspectivele de dezvoltare ale etnografiei nu scad. ci cresc în viitor.

BĂTRÎNĂ ŞI TOTUŞI PERMANENT TTNĂRA

E 9reu să stabileşti momentul apariţiei unei ştiinţe. Perioada ei de gestaţie poate dura uneori secole în­ tregi. Unele ştiinţe se nasc uşor, sub imperiul unor necesităţi string-ente şi imediate, aHele -abia după. lungi eforturi susţinUJte, .de clarifiicare cu ele însele ; unele îmbătrînesc rerpede ; .altele, dimpotrivă, se menţin veşnic tinere şi solicită ne,conitenit interesul nostru. Într-o oare,care măsură, putem su�ţine că. şi Btnografia este băitrînă şi totuşi permanent tînără. IstorLceşte, preocupările de etnografie încep în se­ -colul -al VII-lea î.e.n. De atunci posedăm c\Îteva in­ .fonnaţii etnografi.ce de ordin mitologic, liiterar, geo­ grafic et,c. ; prin conţi.nu.tul şi v,aloarea lor docu­ mentară, ele sînt imrportante pentru geneza ş,tiinţei noastre. Isitoriicienii etnografiei socote,sc pe Hesiod, un mare poet -gre,c, drerpt „părintele etnografiei". În vast,a lui operă orig , inală intitulată Munci şi zile, un poem didactic, frumos sicris, He1siod proclamă ca €senţială leigea muncii şi dă sfaturi în legă,tură cu agricultura şi navigaţi.a timpului. Poemul descrie plastic modul de viaţă -primitiv al vechilor greci şi formele de ,cultură corespunzătoare, subliniind lupta poporului elen pentru un tr-ai .mai bun. 11

Di n secol ele al VI-lea -- al V-lea î . e .n . menţio­ năm scrieril e despre marii reformatori religioşi ai lumii anti ce ( europene şi asiatice) Zar atustra, Confucius etc. - în c are , printre altele, se streco a ră adese a şi informaţii etnografice ale timpului . În se­ colul al V- lea Le .n. Herodot, în Istoriile lui, descrie lumea grecească, în rel aţii cu popo arele d in j urul Pontului Euxin (Marea Ne agră) . C artea a IV- a e un b ogat izvor de ştiri etnografice pentru studiul co­ munei primiitive pe teritoriul ţării noastre. În e a se d au indicaţii geografice, istorice şi etnografice a su­ pra p opulaţiilor ce trăi au în sp aţiul carpatic _ se schi­ ţează mai ales viaţa şi cultura geto-daci că. Scrisă pe b aza inform• a ţiilor culese direict de l a loc alnici, din j urul cetăţilor ponti ce din Dobrogea şi, indirect, de la negustorii greci care făceau comerţ cu triburile dace din interi orul ţării, lucrarea lui Herodot oferă 1năr­ turii preţioase despre cultura populară a strămoşilor noştri geto-dai ci . În secolele al III-lea - al II-lea î.e.n., Cait o cel Bătrîn, într- o frum.o asă lucrare scri � ă pentru Mar ­ cusr fiul lui, intitulată Despre agricultură, p rezintă. cultura pămîntului c a o o cup aţie de b az ă cu v a ­ lo are de demnitate civică ş i descrie viaţa .l aborioas ă. de l a ţară sub to ate aspectele ei leg ate de epo c ă . Infonnaţii m. a i tem,e inice de o rdin etnografic ob ­ ţinem îns ă începînd · din secolul I î . e.n., de la s cri­ itorii latini şi greci. Dintre lucrările c are intere­ sează dezvolt area generală a etnogr1afiei, imp ortante sînt acu1n scrierile lui Cezar, Taic it, Pliniu cel B ătrîn , Varro, Columella, Virgiliu, Strab o, Ptolemeu şi alţii c are des criu, fiecare ap arte, printre altele, modu l 12

de vi aţă, obiceiuril e şi credinţele unor popoare con ­ ten1p orane lor w cunoscute de ei. Printre informaţiile de ordin etnografiic, referitoare la istoria strămoşilor p oporului român, men -ţ ionăm din această perioadă : Tristiile şi Ponticele, două poen1e elegi a ce , sub formă. de epistole, ale lui Ov i­ diu, în c are se găsesc 1nulte d ate despre geţi , s ar­ maţi şi s c i ţi ; cîtev a lucrări pierdute despre geto­ d aci, din al c ăror conţinut ni :s- au păstr at numai unele indic aţii s au citate în liter,atura anti că greacă şi rom, ană : Getica medicului Criton, Getica lui Sui­ das, Despre războiul dacic a împ ăr atului Trai an, Poemul în limb a getică al lui Ovidiu, precum şi ilus ­ traţii le furniz ate de arta pla,s Ucă rom,ană în Columna lui Tr aian, n1, o nu1nentul · de la Adam Klissi etc . Din feudalismul timpuriu întîlnim multe informa ­ ţii cu car a cter etnografic , Din tre , a cestea menţionăm opera unor scriitori c reştini : notarul .A non ymus (Cronica regelu i Bclla ,l - secolul al XII -lea, ; călu­ gărul Ne- s tor (Letopiseţul vrernurilor trecute) - se­ colul al XII -lea ; călugărul Rogerius (Cîntec trist) - secolul al XIII -lea. De asemenea, ne - au lăsat opere cu el emente etnografice unii istoriografi bi ­ zantini , ca : Duc as - Istoria t urco-bizantină din se­ colul al XIV-lea, Laoni c Chalco condil -- Expuneri istorice din secolul al XV-le. a , Critobuli Imbriota•e Despre lntîmplările lui Mehmet al II-lea din seco ­ lul al XV-lea etc . Toţi ace,ş ti cronic ari relevă pre­ zenţa org· a niz ată şi activă a românilor, numiţi în ge­ neral „ v alahi " , în reg iunea :c arp ato-b alcanică . Î n feudalismul dezvoltat, misionarii creştini răs­ pîndiţi pe meleagurile lumii noi, negusto rii d� măr­ furi exoti ce, aventurierii şi cuceritorii de teritorii 13

Car dac, sculptură pe n1onumentul Trophaeum Trajan i de la

Adam Klissi

îndep ărtate furnizeaz ă mereu informa-ţ ii .etnografi ce . fără u n . c aracter si'S tem- ait ic, .asupr a moravurilor pop o a ­ relor extraeuropene . De la unii din exploratorii ţinu Jurilor nou descoperit e , posedă,m impresionante „j u r ­ nale etnografice " : Cartea lui M arco Polo , Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb şi altele. Un l o c 11

c ercetări. istoricii culturii populare îl consideră p e Josef F r . Lafi tau - drept întemeietorul „ etnografiei comparate " . Un o arec are Campl dă, în 1 807, noii ştiinţe despre cultura p opul ară numele de „ etnog-r afie " ( în gre. a că de la elhnos = popor şi graphein = a sic rie) , adic ă şti inţ a c are „ des crie porpo arele " , fără să arate c are s înt rnobilurile ce determină ace astă descriere . Orizonturile etnografice se lărgesc în perioada c a­ pitalistă, mai ales în urma dezvoltării cont actului europenilor , c u celelalte popoare de pe glob şi a exp ansiunii coloniale. Ari a preo cupărilor etnografice se extinde şi l a popoare avînd cu totul alte moduri de vi aţă decît , c ele europene . În ace astă perioadă cercetările etnografice se îndre aptă şi asupra unor pop o are europene puţin cunos cute . A cest fapt este sUmulat şi de curentul romanti c ial se· c olului al XIX-lea, după care noţiune a de „ p opor 11 implică un „ spirit popular " cre ator de cultură. De aici, interesul pentru cre a ţi a popul ară, în ace astă vreme. ·· În secolul al XIX-le a marii cărtur, a ri români N. Bălcescu, Mih ail Kogălniceanu , V. Alecs andri , B. P. I-Iaş deu şi alţii manifestă preo cupări progra­ m ati ce de studiu a culturii populare. În a doua j u 1nătate a secolului încep s ă ap ară şi lucrări d e etno ­ grafi e axate m ai ales pe probleme de cultură spiri­ tuală. Simion Fl . Marian redacte az ă acum multe m on o�rafii. etnogTafiic e pe b az a „ anchetelor prin co ­ respondenţă" : Naşterea, Nunta şi Înmormîntare a la români. L a sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începu­ tul celui de -al XX-lea, Tu dor Pamfile urmeaz ă pild a lui Simion Fl. Mari an, red actînd şi el cîtev a studii 1

16

de etnografie : Mitologie românească, Agricultura la romri. n i etc . In secolele al XIX-le a şi al XX-lea, în mai multe ţări { Franţa, Angli a, Statele Uni.t e ale Ameri1c ii, Rusia etc.) se înfiinţează şi se dezvolit ă „ societăţi de etno­ grafi e " p entru studiul cu] turii naţionale şi al ,c ul­ turii popo arelor extraeuropene, -c atedre de etno ­ grafie l a marile unive rsităţi din Paris, Londra, Berlin, Roma, Moscov a etc., muzee etnografice { în p avilioane şi în aer liber) în frunte - c u v estitul Skansen din Su edia. În această perio adă apar nenumărate reviste de etnografie, se fac expediţii etnogr aifice în zonele considerate pete albe pe h a11ta lumii . În ansamblu se obţ-in rezultate pozitive ; nu po ate fi îns ă omis faptul c ă unele lucrări conţin în mai mare s au mai n1ică măsură apre cieri neîntemei ate, idei rasiste s au colonialiste . Încercînd să dovedeas că „ in�erioritatea rasială " şi ,, culturală" a p opulaţiilor b ăştinaşe din ţările înro­ b itP ş j ,, m i siu nea •Civi liz atoare " a statelor c apita­ liste, unelP cercetări etn ogr afice se subordone az ă politicii coloniale de exploatare ş1 aservire a po­ poarelor. În prima j umătate a seioolului al XX-lea, în Ro­ mania munc a de cercetare etnografică se dezvoltă .l eg ată de activitatea muzeelor şi catedrelor univer­ sitare. Se • c reează un muzeu etnografic al Maramure­ şului în 1 D2 1 , ap oi Muzeul etnografic al Transilva­ niei în 1 922, Societatea etnografică română în 1 922, catedra d e etn ografie şi f.oLcl,or l a Universit atea din Cluj în 1 926 şi tot c am în ace astă vreme şi l, a Uni ­ versitatea din Bucureşti , Muzeul satului în 1 936 eitc . Paralel, etnografia se dezv oltă şi în c adrul altor dis1

1

17

cipline ştiinţitii c e , ca ,r, a mură auxiliară aces,tora ( în c adrru l ,g eografiei, al soci olo giei , a l filolog i ei etc . ) Ovi d Densusianu, Sime on Mehedinţi, Ni100Lae Iorg a, Geor9e Vîils an, T ache P ap ahagi, Romulru1s Vui a şi alţii au milit at în lucrărHe lor pentru adîncirea pro ­ blematiicii etnograifi.c e. Obie ctul şi metodele etno­ gr, afiei au fost dezb ătute prin prism, a dis1 ciplinelor înruld ite ,s au • c11Prorp i ait e. În ace astă perioadă s - au efe c­ tuat ,cercetări etnogra:fice de , t e.ren. În concepţi a de,spre etnografie din a1ce a:s tă vreme s - au mani ­ festat unele 1aspecte · coI1Jtr. adiictorii , teze şi influenţe ale şcolilor şi · c ure]).telor ·e.t nografiic e ide ali1st e . U n loc ap arte îl oc1Up ă , între 1 928 şi 1 946, cer,c e ­ tările etnografice ,î rnt r1 eprinse î n · c adrul $•c olii socio ­ logi1 c e d e la Bucureşti, condusă de D . Gu:s ti . Cu pri­ lej u l cer,cetă ri ] or !con c rete, după metod a · complexă a şcolii, s e 1ouleg şi ,m aterial,e e1t no,grafi,ce inedit1e şi s e redaicte,a ză lucrări În , c are a:c eiste m, a teriale ser­ vesc demonstraţiei s ociologice . Abia în ulUmele decenii , e.tnografi a se ,c ontureaz ă pe deplin ,c a o ştiin 4 ă soci al-i1stori1 c ă a culiturii popu­ lare. Fenomenele etnograrf ice - î ncep , s ă fie delimitate z onal şi studiate în oorndi:ţ ionare, a lor economi că şi iistori:că. . În , cliariificare a obie ctivelor şi metodelor etnogr, a fiei, o .c ontribuţie esenţi,ail ă au adus ,c er,c e­ tările b azate rpe materi alismul diale cti c şi istoric. În ţările s ocialiste, etnografia -ca ştiinţă social ­ istorică a jută la 1 cuno a:şterea aprofundată a p artiou ­ l arităţilor felului de viaţă şi 1cultură a l poip o areloL Problematica cericetării ert nografiiee s e ai dînce.ş te şi, totod ată, se îmbogă.ţ eşte. O iITIJPortanţă deosebită se acordă. studiilor privind structura · c omunităţilor etnice , ocup aţiile de b az ă şi cele , a uxiliare, produc -ţ i a popu 1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

18

lară, tradiţii le, obiceiurile şi rolul acestora în noua societate s 0:c iali1s tă. A;c,t ivitatea etnogr, a:firc ă din ţara n oastră a conti­ nuat să puLseze în jurul ve,chilor .m:u zee şi :c ate­ dre ; încetul , c u ,încetu!! , [n i a doua juimătate ,a seco ­ lului ' n ostru ea şi- a l ăr1g it ·cîmpul de ,c eric e1t are. Noi instituţii. culturale au iî n preocupările lor studiul pla­ nifii oat Şi popul arizare a etnografiei ; pr,intre - a. c estea menţionăm în mod srp ecial Instiituitul de eit nogra.f ie şi folclor al Ac ad:e.m iei Rerpublicii Soci, a liste România . În noile condiţii create d e puterea populară eitno­ grafia a început să s e dezvo�te c a. o ştiinţă tî nch e­ gată şi unitară, ,care se întemeiază pe ,cuno aştere.a legilor de dezvoltare .a r c ultiu rii popul are . A,ceastă scurit ă incur1s iune istorică ne permite să conchidem că etnogr afia 1 c a sursă de informaţie e bătrînă de ,c înd lumea, iar ca ştiinţă despre cultura popul ară e fo arte Hnără. 1

1

1

1

1

PREOCUPĂRI ŞI METODE

Din cele expuse pînă î n prezent reiese că etno­ grafia este o ştiinţă so cial-istorică c are studiază " cultura populară" . Pentru a înţelege această definiţie se impun cîtev a l ămuriri de ordin general . Întreaga cre aţi e materi ală şi spiritual ă a omenirii din epoca p aleolitică şi pînă la începutul epo cii fie ­ rului a fost denumiit ă „ cultura pr imitivă" . Cu stu­ diul culturii primitive se o cup ă o ramură specială a etnografiei : ,, p aleoetnografi a " s au „ arheologia etnografi că " . Pe plan istoric „ cultura primitlv ă " anticipează „ cultura populară" . Între aceste două categorii de cultură există o le.g ătură evolutivă în cadrul forma­ ţiilor so cial -istorice succesive. În formele ei de început, cultura populară se spri ­ j ină pe unele cuceriri ale culturii primitive c are o precedă. În această fază, e1a preia din cultura pri­ mitivă acele elemente c are corespund noilor cerinţe, istoriceşte determin ate, şi servesc la consolidare a formel or noi de aotivitate s ocială. În c ad rul orîn­ duirilor sociale ulterio are b az ate pe clase sociale, cultura p opu lară continuă, pe trepte superi o are, să-şi 1

20

dezvolte conţinutul şi fonna, r efle ctînd din ce în ce mai mult aspir, a ţiile şi realizările colective ale unui popor luat în p arte sau ale pop o arelor luate în an s amblul lor. În esenţ a ei ,, , cultura p rimitivă" prezintă o im­ presi onantă unitart e de conţinut, cu toată marea ei varietait e de forme, prns e în evidenţă de cercetările paleoetnogr aficP . ., CuLtur, a populară " , c a activit ate istoric ă cuno aşte modificări , tr ansformări şi perfec­ ţionări necontenite de l a o orînduire socială la a.Ita. De-a lungul form1a ţiilor s oci al-istorice se transmi t sel ectiv tehnici ale muncii manuale sau instrumen­ tale, cunoştinţe empiri ce, tradiţii şi obi, c eiuri, într-un cuvînt tot cee a ce constituie tez aurul creaţiilor populare. Elementele ce se tr ansmit nemij locit de la o generaţie la aLta, de l a o epocă la alt1a, de l a o orînduire l a alt a sînt bunuri c îştigate de îndelung a exp erienţă a omenirii. Multe dintre ele se îmbogă­ ţesc şi se perfe cţione ază necontenit, servind mer­ sului î nainte al culturii popul are. Elementele cul­ turale mai ve chi , care se menţin un timp nedeter­ minat în c adrul unej oulturi p opulare, fără s ă mai j o ace un rol a:c tii v, le numim relicte etnografice şi reminis, c enţe folclorice. În cadrul culturilor p opu­ lare, evolutiv superi o are, ele Joacă rolul unor „ an ­ tiohităiţ i cultura;l e " . Pe baza acestor „ resturi de cultură " , ce supra­ vieţuie1sc uneori pînă în vremea no astră, se pot re­ constitui cu aJµroximaţie aspeote dep ăşite istoriceşte ale formelo r de cultură p opul ară anterioare ( în anas­ tiLoze = reconstrucţii oulturale din . resturi de - piese) . Studiul culturii p opulare ridică anumite probleme ştiinţifice, care sînt proprii etnografiei : unele din 1

1

21

ace1ste, a , a u un oaracter generial şi altele, unul p ar­ tLcuLar . În rperspecti:v;a intere1s ului cercetării şi a re­ fleiCtării realităţii :În transform. a re , problemele con­ siderate p,r incirp ale p ot deveni s ecundare şi invers. Printre pri0blen1e:le prinJc�pale ale etnografiei men­ ţionăm : problem.a ertnogenezei (s au :a formării po­ p o arelor şi ,culturii lor p,orpul,aJ.1e) ; problema struc­ turii cu1turii populare ( s au a ,c onţinutului ei) ; pro­ ble,m a morfologiei 1 c uHurii p opulare {sa:u a f armelor ei ,c oncrete) ; problema tirp ol ogiei culturii . ( s au a tipu­ rilor ei , c aracteristice) ; problema specificului cultural­ popular şi iprob lema mes aj ului culitu:r al-prnp ular. Din gn1p a problem·e lor princip. ale ,a1le etnografiei enunţate dej1a în pr.efaţă ,fi ac 'P arte ,şi proble1n1eil e p aleoetnogra­ fiei . Cea ,m ai importantă problemă ,a paleoe:fn ografiei e ste acee a a studiului tomnării şi i d ezvolit ării „ cu:lturii primit ive " . O prob lemă c1 are s - a i m1p us tot mai mult etno­ gr, afiei. contempo rane e:s te aicee a a studiului hota­ relor e tn�ce şi a întocm.i r.i i hărţilor cultura .l e ale po­ po ar, e lor. În ai c eis t sens s - a urmărit pe de , o p ante defini ­ rea, p e de i a lta , c artogr,aif ierea regiuni1or şi zonelor ettnogllafiioe. O •r egiune etnogr, a fică e un „ teritoriu . . . p e .care ia n aşterre o anum�tă 1 cornunitate cult111fia lă " 1 . E a este ,o ,o at1e1g orie istorică 1culturală, care se for­ mează ca a� are în condiţii concre1t e, , î ntr- o anun1ită configuraţie •,g.eo:g raf1�că şi într-. o anu.rni;t ă ,p erioadă iistori1că ; d ăinuieşte a:t:îit,a timp ciît în cadrul acestei configuraţii exist ă unitate şi i n terd epen d enţă e, co1

1

1

1

1

1

1

A s e vedea S. P . T o l s t o �, M. G. L e v i n ş i N. N . C e­ b o k s a r o v, Etnografia continentelor, S tudii de etnografie generală, voi. I, traducere în limba română, Bucureşti, 1959. 1

22

nomi, c o- culturală. Regiunea etnografică are „ hotare cu1tura1e " şi anumite „ .p antioularităiţ i oultur ale " . Po­ poare1le ,c are fac p arte dintr- o reg:iune etnografi că au, în ans amblul loir , forme asemănătoare de . cultură populară. De exemplu , la p opo arele din Peninsula Balcani că s e ,î ntîlnesc, în general, aproape acele aşi tip uri de adăposturi pastorale, de uneLte de muncă agri colă, de c:î nte, c e ritu ale etc . Bineînţeles că între ele există deosebiri etni,oe locale, oare le iinprimă anumite ,t răsături spei c ifiice . O primă etap ă imiportantă în carit o. g rafierea regiu­ nilor etnografic€ ale Lumii -au aLcăJtuit-o „ hărţile em­ pirice " alie teritoriilor culturale ale unor rporpoare din Pai oiftc, din celi e două Americi , din A:s ia, despre care ni s -, a u păs.t riat rem:a11cabile idocumente etnogra­ fi. c e. A1cestei etape de cartogr, afi,e re empirică îi ur­ mează u na de ca.ntog:rafiere şti'i nţifi, c ă, aceea a „ atl a­ selor etno grafice " p ropriu -z:i1s e . Iniţiaite în s-eieio lul al XIX-le1a, atliasele etnogr•arfi ce urmăres c tot mai mult să demonstreze, pe haz a ana1izei staitisUco -geogra­ fice, p r,e zenţra, răs�îndirea şi apartenenţ:a unor forme de cultură la anumi te popoare, - î n arnu1nite epoci. Ele înfăţişează cu aj utorul oaLculului şi hărţilor r ăs­ p. î ndirea teritorială, freovent,a şi tipologia aie e,s tor ele1nente de ,cultură populară proprii ,ce tind s ă ex ­ prime srp eie ificitait ea unei culturi popru:l are. Una dintre preocurpăuile maj o11e ale -etnografiei contemporane o oornstitui1e ·şi redactarea rtematiică a atl aselor e,t nogra:fiic e naţionaLe şi internaţii a nale p e anum1te .t e,m e ( cornst11ucţii, unelte, 1 oostume popu­ lare et c . ) . În legă,t ură ou existenţ a poporu1u1 român în sud­ estu l Europei, regiune etnografică din care face 1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

parte integrantă, s - au înj gheb at sporadi,c , încă de l a. sfîrşitul s ecolului al XIX-le a, hărţi şi s chem,e de atl ase etnografice cu c aracter ilustrativ sau infor-· mativ-do cument,air . În prezent, se pregă,teşte alcătui� rea unui Atlas etnografic al României , care s ă docu -· menteze c artogr1 afic suocesiune, a de creaţie , unitatea în varietate şi freovenţa tipologii c ă pe întreg terj ­ toriul ţării a for.m el,o r de locuinţe, de unelte şi de costume populare româneşti . Ca ştiinţă s ocial-istorică etnografi a urmăreşte , pe cît posibil, cuno aŞiterea direi0tă a culturii popul are în stadiul ei actual de dezvoltare. De aceea, recurge în primul rînd la .m eto da observ aţiei dire,cte -ş i la. descriere. De altfel, ea a fost mult timp con.s:ider, a tă. ca o ştiinţă desicriptivă a ouLturii popul are, diup ă. cum o recomandă şi numele pe c are -î l po artă. Îns ă etnografi a mai re,curge şi la alte metode de ceric e­ tare şi sisten1atizare a cunoştinţelor despre cultur a populară. Ea apelează la metoda st, a ti'Sltiic ă, pentru a se1s iza şi fix,a p ondere a şi fre cvenţa unor elemente şi aspe,c te în , c uprinsul unei cuLturi populare . D e asemene,a , recurge tot mai insistent l a metoda m, a te ­ matică, pentru , a interpreta astfe1l datele obţinute­ despre cultura popul ară prin observ aţie directă sau prin anchetă .cifrică. În - c azul în oare e1t nogr, afi a tre1 c e de La studiul culturii p opulare actuale lia studiul formelor ante­ rio are , ale cuLturii populare, e,a recurge şi la alte metode de cercetare şi sisrt,e matizare. Pentru a se­ siza şi fix a .stadiile de dezvo1tJare ale culturii popu lare pe p erioade istoriice ,m ari şi, în c adI1Ul perioa­ delor, pe epoci istorice restrînse, etnografia utili­ ze ază fie metoda dia1c ronică ( a cer ceit ării involuUve 1

1

24

a .culturii p opulare de la forma ei actuală srpre forme trecute) , fie metoda ,c ronolo.gi,c ă ( a ceri0e1t ării evolu­ tive a culturii p opul are de la form ele ei trecute spre cele actuale) . Indată ce ertnogr afia tre,ce de l a studiul cornc ret al 1cuLturii p opul are, la 1studiul teoretic al ace,s tei a„ ea recurge şi la alte metode de interpretare ra materia­ lului, la : analogie, comp araţie şi ipot_e ză. În a cest caz, parte a teoretLcă a etnografiei a ,c ăpăt,at, din seco­ lul al XIX-le1 a„ numele de ,, ,e tnologie " (dP l a gre­ cesoul e thnos = popor şi logos = ştiinţă) . Etnografi a a dat na:ş tere cîtorv a ramuri speci ale de cericet are etnografică denumLte, în general, ,, şti­ inţe etnografice " ( etnoistoria, etnopsihologia, etno­ sociologi, a ebc . ) . În cercetările . sale eit nogr1 afi a re curge neic ontenit şi la serviic iile altor ştiinţe înrudite, ,c a : economi a politii c ă, s ociologi a şi istoria, c a şi l a unele ştiinţe ale naturii : g eogr,afLa, antropologia etc . La rîndul său, etnografia s.e rveşit e ace1s tor ş tiinţe informaţii documentare asu:pr,a culturii populare în formele ei e volutiv-istori1c e sau concrete aictuale. E a caută să prindă şi s ă desic rie trăs ăturile esenţiale şi aspe c ­ tele caracte,r istice ale vieţii ş i culturii specifice po­ porului, oapacit ate a lui creato are, geniul său cultu­ ral popular. 1

1

1

1

1

CUM SE FORMEAZĂ POPOARELE

O :p reocup are esenţială a etnografiei este studiu l originii şi forimării popoarelor (:p roblema etnogene­ zei) . Prin etnogeneză (term,e n al,c ătui1t din două cu ­ vinte greceşti : e thnos = popor şi genezis = naş­ ter1e ) , se înţelege, în gener al, procesul sociar-isto ric dP naştere a unui popor. În stabilire a , a cestui pro­ ces. sub aspect etnogr,a:f ic ne iTIJtere1s e1a ză : locul, timpul, cauzele ,ap ariiţ iei unui p opor, comp onentele lui etnice ( populaţiil e din eare s - a forn1i a t) , e'l e,m entele lui etnogenezirc e 1( lLmbă, obiceiuri , moravuri , tradi­ ţii et,c .) şi felul cum acestea se reflectă în cultura lui popu l ară. Locul und f� ap a re u n popor nu e hotărî.tor pentru ist,o ria lui , dar nu e nici indiferent. L ocru l condiţio ­ nează, prin s tructur a lui geomorfologi.că ş i prin b o ­ g ăţia l u i naturală, . a,oceler,ar,e a s au în:ce tini r,e a pro­ cesului e.tnog,e neziic . Cee1a ,ce 1i nteresează să se ştie, pe lîngă. locul unde s -1a năs cut un porpor, es1t e şi _ locul unde trăieşte . După locul lor de naştere, popoarele se im:pa.rit 1 î n indigene : ( numite b ă,ş tinaşe s au a utohton:�') şi în ,a1logene (sau migratoare) . Etnogra ­ fia studiază mişcări:le de popoare, intercontinentale şi intraic ontinentale , pe perioade şi ierpoci istorice, 1

1

1

26

_c auzele şi efectele a.cestor miş cări, legile lor, pen tru a st,a bili astfel componentele etnice ale popoarelo r sau grup elor de porpoare, înruidi1te între ele sau c are convie1ţute,sc în re,giuni etnografice rel ativ unit are d in punct de vedere eoonomLco-1 cuLtur,a1 . i\p ariţia, oa şi dezvolt area unui popor cons tituie un p roces ,social-istoriic c are durează, - în general, o anumită perioadă de 1timp, ce se numără uneori cu sutele de ani. De Hmp ul lui de naştere se leagă î.n­ deos ebi tr arnsmH1ere,a ,oar aoterelor culitur ale ale popu­ laţiilor componerute. De . s uccesiunea ,acestor oar a·ctere cultur ale ţine 1continuitate,a ,j s tori c ă a p opo r u 1ui res ­ pe1ctiv. De exemplru : nu cunoaştem decît .ap roxilnia ­ tiv etnogeneza d acilor, ,î n schimb ·cunoaştem etnoge­ neza ron1ânilor în oompoziţia căror,a intră dc11cii. Procesul d8 etnogeneză prezintă şi aLte particu1,arităţi. Unel1e etnogeneze au loc pe ca.le paşnică, prin migr a.ţie, infilit r are, convie ţuir�, am,e ste1c , sim­ bioză şi asimilia.:re provocate de un înde1lung contact demogr1 a:fic (cazul unor ,popoare ne1groide din Afri c a şi Polinezi,a ) ; a ltel e pe c ale violentă, p rin înfrîngerea î n :războaie, captivit ate şi dominare tot,ală ( rc azul şi al unor popoare europene) . Destul de frecvente 1

1

eit nogeneze ·au loc pe ,ambele căi. Din asim1ilările cu v aloare de salt ,cali:t ativ rezultă adesea un popor nou. Condiţiile istorice de forim are a unui popor imp rimă acestui a ,oa ra.ictere lingv,istice şi oultur,ale noi , ice devin prin evoluţie it ră1s ă1t uri spe,ci1fiice . Pentru crunoaşterea etnogenezei impor tant este să se ş,tie ce ,componente etrri- oe intră în com poziţi a unui popor. Numărul, ioal]ti:t,atea ,şi c alitatea a1ce,stor co:mponernte {ip Olpularţii s au neiamuri) sîrnt 1î n măsură să ne dea o imagine aJSupr. a complexiităţii şi pro1

27

funzimii pro cesului etno genezic. Sînt pop o are a căror etnogenez ă e rezultatul unei sinteze între două-trei popo are { francezii, englezii, românii) , altele între mai multe ( nord-amerii c anii , indonezienii) . La a, c este componente principale se pot • adăuga uneori şi com­ ponente secundare, rezuUate din mişcările de popu­ l aţie reduse şi pendul a.t arii [ numite de etnografi miş ­ cări .m etana1s tatioe (după cuvîntul grecesc metanas­ tasis = emigr are) ] şi din ·c olonizări . Pentru studiul na.şterii unui p op or, important e1s te şi felul cum se sudează între ele vechile componente etnice cu elementele lor etnocuLtural e . ALcă.tuire a unei grurp e etni ce s au comunităţi etnice noi nu se tace La voi,a î nHmplării , •Ci în ordinea .c apacităţii de asimilare re,c iprocă. În expliic are1a felului cum s - a născut un p opor se aduc argun1iente de ordin arheologic ( urme de aşe­ zări, 1c onstrucţii, unelte, arme, podo abe, prorl.ru:s e ice­ r,a.m i1c e , obiecte de culft , rpi e1s e ce ţin de ri!turi de înhumare sau incinerare et c . ) , 1 a rgumente de ordin toponimic ( nume de locuri, pentru diferite forme de relie f) s,au onoma!S tiic ( nume de oameni şi ani ­ m: a le) , ca şi a.l te argumente lingv1iisti1c e { anumit1e particul arităţi de v.o ribiir e) , :arigumente de ordin etno ­ grafic ( m-odu l d P- trai. şi forme rle , c u1tură) , argu­ mente de ordin folclori1 c ( 1c reaţii literare, -coregraf.Lee şi de muzică populară) . Studiul ert nog, e nezei ,a luait o . a mploare deosebită în etnografie înoerpînd din a doua jumătate a seco­ lului al XIX-lea o d ată ou diisou ţi.ile asupra autohto ­ nităţii şi continuităţii vieţH p opoarelor europ ene, ca ş1 o d ată cu situdiul aUJtohtoni.t ăţii şi continuităţii unor popo ar, e extraeuropene şi a maril or etnii. 1

1

1

28

In legă.t ură cu explicarea etn ogenez ei române, e t ­ nogr a fi a şi - a ad us p artea ei el e con tribuţie alătur i d e istorie, a rhe ologie ş i lingvistică. Î n această pri­ vinţă, printre argumentele etnogri a fice m1a i imp o r ­ tante menţionate ş i î n Tratatul de istoriP a Româ­ niei am.i ntim : mutare a centrului vieiţ ii e,c onomice de la oraş la s at ; dezvoltarea obştilor s ăteşti agricole şi p ăstoreşti şi a confede r, a ţiilor de obşti şi uniuni -�_3\

__

_

� 1·� ---

:s-Qf

..

�--- - --- ---- - � - ---;-----�

Plug de Ie1nn cu brăzdar de fier folosit pe teritoriul ţării noastre. Cosor vechi, cu · motive ornamentale, cunoscut încă de .daci.

natul etc. dezv oltă propriile ei unelte şi ap arate de muncă. Pentru săpat : hîr­ leţul, săpăliga ·ş i sapa ; pentru mărun­ ţit rp ămtntul : scîrmătorul de itipul rari­ ţei , plugul de lemn, grapa, boroana ; pentru s emănat : băţul, chitongul ( b ăţ de g ăurit (pămîntul în v edere,a semănării boabelor) , coşul şi sacul ; p entru s ece­ rat : secera de -o s -c u dinţi de cremene, secerile dinţate de bronz. Secerile la­ ma te de fier, cosorul -ş i coasa ap ar tîr­ ziu :î n irns1t rumen,t,a rul :agricol. Cerealele s e zdrobe1 au, în comuna pri,mitivă, ,cu bol, o vani pe lespezi de piatră dreaptă sau uşor ,c urb ată, şi în piue de lemn, ,cu m,a ie de piatră s au lemn. La începutul erei noastre au apăr.uit rîşniţele de mînă, c are sînt un

fel de :m on :1n 111ini atură. În condiţiile dezv oltării economiei să1t eşti, pentru mă,cinat cere, a lele ap are o maşină moara de apă perfeciţiio nată, urmată de 1m o ara de vînt, de m-o ara cu cai etc . Fie,care din ,a1ce,s te cartegorii de mori se distinge prin folosirea unui anumit fel de enerrgie, care impli' că o formă srp e, c i;ală de constru�cţie. Românii ,au \ ,moşt enit de La daici construciţ i a şi utiliz are a rotii hidraulice, iîntr-o ga11.nă foarte vari.rată de mori de apă, atît fixe cH şi mobile . Morile fixe se deo ­ sebe1sc ,î ntre 1e!l e după mărimea ş i c apacitatea lor de măcil]at ; unele utilizeaz ă căderea de ap ă, alrtele scurgere, a apei . Morile de vînt întrebuinţ:e,ază forţ a eoliană, i c u ajutorul unor aripi dispuse v1el7tii c al s au o rizontal. Suspendate pe pari s au pe roţi, ele p ot fi întoarse id�pă direcţi a vîntului . Mori.l e cu 1 c ai, r ă s ­ p1îndit1e 'Î n bazinul mediterane an, utilizeaz ă pentru m ăcinat , o a forţă de tracţiune nu numai caii, ci şi a lte ,animale, de exemplu b oii . Uneori au ins1t aLaţii semisubter; a:ne pentru 1 c ai nU1mite „ gropil, e cu ci ai " . Printre mori1 l e mob ile 1uaii import ante au fost ;cele plutitoare pe apă. Mihail Sadoveanu, în romanul V enea o moară pe Siret, des crie o as emenea mo ară p.Lutitoare din Moldov, a . Pentru pres at şi :s cos uleiurile comestibile din se­ minţ1e şi fru cte ole aginoase omul a făurit oloiniţele . Ce;l e mai răspî:r]dite oLoiniţe siî nt -c ele de 1emn. l1ar pentru zdrobiri şi storis struigurii a creat teascu­ rile. în perioada feudală se inrtroduce în Eurorp a teas ­ cul cu şurub , cu .c iocane şi, mai apoi, cu manivelă. Vechile teas curi pre:fe1u dale păstr ate în muzeele noastre etnografice sînt de piatră, din pe,r ioada ro­ mană. M ai fre:cvente sînt însă teasicuril e de le·m n 1

1

1

1

1

-----....:::=:::=======::.:__ ..---Teasc de lemn cu coş de nuiele ( Argeş) .

î n for:m ă de albii mari . Î n acestea mult timp zdro­ bitul strugu rilor se fă cei a ieu picioarele, de flă, c ăi oare, în c întecul lăutelor, exe outau dansul numit „ j ocul m u stului " . Materialele textile au început s ă fie finisate (sub­ ti ate, înqroşate, s1 c ă1m: o şate etc.) cu a iutorul un nr i n­ st alaţii tehni ce ce utiliz au .m,a i ales forţ a hidraulică. Deosebirile înJtre ,a ceste instalaţii sînt importante de l a u n p opor l a al1t,u l . Ingeni ozitait e,a lor epuize ază fa ntez i a cea mai bogată. V îltorile, piuele şi dîrstele b ăteau şi în groşau .ţe1s ături1e vegetale şi de Hnă, fă­ cîndu-le m. ai rezistente la purtat ; coşurile de scăr­ măna t s cămoşau ţesăturile groase, făcîndu-le mai flo ­ co ase şi ,m ai flexibile totodată. 1

1

1

În s artele de n1unte şi deal, l a începutul erei no as­ tre apar şi instaiL aţii s:pe,ci1ale de tăi at şi fasonat lemnul :î n cherestea rg ros olană, ne, c esară construc ­ ţiei s ăteşti : traşce (ferăstr:a i e priimiti ive) , joagăre şi ferăstraie. Ră,s pîndirea aceis tor instalaţii l a români ţine de perioada preif euda:l ă şi feudal ă. C a. rei s turi materiale se întîil ne1sic şi asrt ăz i . În perime,t rul aşe­ zărilo r bo,g, ate în minereuri . aipar, încă din periio ada c omunei primitive, instalaţii pentru zdrobit rocil e , pentru extras şi spălat miner1eul . L a r.a mâni şteam­ purile· aurifere din Munţii Apuseni p ar a fi extrem de vechi. Minereul aurifer se . extrăig ea şi din apele de munt,e , : c u aj utorul unor unei.te spe1ciale· : şaitroc ( făraş de lemn) , tobă (siit ă) şi cioareci de spălat etc . Din ocne 1s e sioote.a sarea gie.1nă, . în droburi m• a ricate, care se îrnc ăr1c au pe cai şi se vindeau în ţară, iar din slatine s au lacuri sărate se extrăge a un fel de saramură, care se 'c onsuma pentru pus mură1turi . În z one l e :p etroli:fe,r e , ţiţeiul se extrăgea cu găleata, din g ropi numite nafte, puţuri şi gropoaie . El este cu­ noscut îrnc ă din • a ntii c hitate şi folosi,t .l a n1umificări , la călăfătuire a vais.e lor, la iluminat, c a med ic ament ş1 oa unguent pentru ,osiile vehiculelor de lemn . Une!lie unelte de ,muncă : a u servit mult tLmp ş i ca ,ar,me de luptă. Etnografi. a socoteşte drept arme acele unelte, s imple sau ·compuse , utilizate la at ac s au apăTare împotriva unu i duşman real s au fictiv ( animal s au om) . Printre acestea, cele mai simple sînt ,, , armele · de at,ac " cu ,c are se izbeşte : măciuca , ghioaga, cnutul, spada, sabia etc . ; care se azvîrle în inami, c : ·bumerangul, lancea ; ,c u , o a1re se propul1s eaz ă proi:eotile : arcul, sarbacanul ( tub de suflat proiec ­ tHe) , praştia, catapulta (-meoanisim e de azvîrlit pro 1

1

1

38

îectile) ertic . Printre „ armeil e de 1ap ărare " mai i5 ,Lmple au fost : scutul, pavăza, chivăra, casca-mască etc. C a unelte cu v al oare de arme , ce au căpătat un ca­ racter popul ar l a români ,m,e nţionăm : măciuca, bî ta, baltagul, toporişca, jungherul, praştia, arcul, suliţa , lancea e1t1 r

Focul si uti lizarea lui

Descoperirea şi utiliz are a focului constituie una din oe le mai mari , c uceriri ale culturii primHive . Fe­ lul cum ,a fost obţinU1t pri ma dată, , c um ,a fost con­ servat şi utilizat interese:ază p aleoetnio gr, afia, i ar fe­ lul cum se menţine 'În viaţ, a şi oulturia unor pop oare pînă în vrre,mera no aJSitră intereseaz ă etnog.r,afia. La ce le m,a i multe p opo are fo cul se obţinea, în general , p n n , s căpărare {icu amnarul şi cremene a) , prin fre­ oare le11nn · cu lemn {după tehni c a „ ferăstrăului de fo c " s au :a ,, ,s fredelului de foc " ) . A ce1sta este a.ş a­ z,i:s ul „ foc viu " . S înt popoare care utHize1 ază şi astăzi focul viu, pentru nevoile lor dome sti.ce ,s1au cu se.m nifi1c aţii magice . La români focul vi_u se produioe,a la anum.i te date fixe, în stîne, pentru tre1c erea oil o r prin fum, ,î n scopul d e a le purifica şi „ apăra " de boli . Întrebuinţ. a rea tot m ai intensă a focului a avut urm.ări înse,m nate : el ia permis oamenilor s ă se răs ­ pînde a1Sic ă tre1ptat 1Î n zone -t ot mai re,c i, a dus l a schimbare.a aUmenta,ţ iei (preparare. a miî ncări i prâ.n în­ călzire, coacere, fierbeir e) , la descoperirea proprietă1

1

1

1

1

1

1

39

În s aitele de n1unte şi deal, l a începutul erei no as­ tre �par şi insta1l aţii s:p e,ci1ale de tăi at şi f as anat lemnul :î n cherestea 9rosolană, ne, c esară -oonstruc­ tiei s ăteşti : traşce ( ferăstr:a ie priim it i ive) , joagăre şi ferăstraie. Ră1s pîndire a ace,stor instalaţii l a români ţine de perioada prefeuda:l ă şi f eu- d al ă. C a. re1s turi materiale se întîil ne1sic şi asrt ăzi . În perimeit rul aşe­ zărilor bo.g,atie în minereuri , aipar, încă din pedo ada c omunei primitive, insta.Laţii pentru zdrobit rocil e. pentru extras şi spălat miner1eul . La r,o mâni şteam­ purile· aurifere din Munţii Apuseni p ar a fi extrem de vechi. Minereul aurifer se extrăig ea şi din apele de munte, , c u aj utorul unor unelte .spe1 ciale : şaitroc ( făraş de lemn) , tobă ( siit ă) şi cioareci de spălat etc . Din ocne 1s e sioote,a sarea gie.1nă, .în droburi m, a ricate, care se îrnc ări c au pe cai şi se vindeau în ţară, iar din slatine s au lacuri sărate se extrăge a un fel de saramură, care se 'c onsuma pentru pus mură,turi . În z one1le petrolifere, ţiţeiul se extrăgea cu găleata, din g ropi numite nafte, puţuri şi gropoaie. El este cu­ noscut încă din , a ntii chitate şi folosit la !mun1ific ări , la călăfătuirea vaise lor, la iluminat, c a medic ament ş1 oa unguent pentru osiile vehiculel,o r de lemn . Une!Le unelte de 1m uncă : a u servit mult Ump ş1 ca ,ar,me de luptă. Etnografia socoteşte drept arme acele unelte, simple sau , compuse, utilizate la atac s au aip ăTare împ otriva unui duşman real s au fiietiv ( animal s au om) . Printre acestea, cele m1a i simple sînt „ , a rmele· de at, ac " cu care se izbeşte : măciuca. ghioaga, cnutul, spada, sabia etc. , c are se azvîrle în inami1c : ·bumerangul, lancea ; ,c u oare se propulrs ează proi:eotile : arcul, sarbacanul ( tub de suflat proiec ­ tHe) , praştia, catapulta (, m ecanisme de azvîrlit pro 1

1

1

1

1

38

îectile) e;t1c . Printre „ arme,l e de 1ap ăr are " mai SiÎimple au fost : scutul, pavăza, chivăra, casca- mască etc . C a uneHe cu v aloare de arme , ce au 1 c ăpătat un ca­ racter porpular l a români ,m,e nţionăm : măciuca, bîta, baltagul, toporiş cG, jungherul, praştia, arcul, suliţa,

lancea e1tic�

Focul si , utilizarea lui

Descoperirea şi utiliz area focului constituie una din oe1le mai m ari , c uceriri ale culturii pr:imHive. Fe­ lul cum ia fost obţinrnt prima dată, cum !a fost con­ servat şi utilizat interese1 ază :p aleoetnio gr, a.fia, i ar f e­ l ul cum se menţine tn viaţa şi 1 oultur,a unor pop o are pînă în v rie:mera no aisitră intereseaz ă etnog.r1afia. La cele m,a i multe popo are fo cul se obţinea, în generat pnn 1 s căp ărare {icu amnarul şi cremene a) , prin fre­ oare le11nn cu lemn :(după tehni c a „ ferăstrăului de fo c " s au :a „ 1sfredelului de foc " ) . A ce1sta este aş a­ z,i:s ul „ foc viu " . S înt popoare care utiHze1ază şi astăzi focul viu, pentru nevoile -l or domestice ,s1au cu se.m nifi1c aţii magice . La români focul v i_u se produioea la anum.i te date fixe, în stîne, pentru tre,c erea oilor prin fum, 1Î n s copul de a le purifi ca şi „ apăra " de boli. Î ntrebuinţ-area tot mai intensă a fO!cului a avut u rm.ări înse; mnate : el , a permis oamenilor s ă se răs ­ p îndeais1c ă treiptat rî n z,o ne 1 t ot mai rei e i, a dus l a schimbare. a al}menta,ţ iei (preparare. a miîncării prd.n în­ c ălzire, · coacere, fie:r:be,r e) , la descoperirea pro;prietă1

1

39

ţi lor lut ului , c alcinat, la topirea metalelo r, la con­ fecţionarea uneltelor şi armeLor de metal etc . Astăzi, sub aspe!ct eit nografic, iI1Jtere sei a ză m,i jl o a ­ ce] e sipeieifice d e utilizare a fo cului de c ătre fiecar e popor ş i trad iţiile lui î n legătură , c u focul. Î n aoe1astă privinţă 1ron1ânii posedă o ga1nă foarte variată d e a:par, ate şi instaLaţii domestice de foc, dintre ,c are an1inUm : cotroana ( groap a de foc) , nacladuJ {butu ­ cul de ars) vatra liberă ( l a nivelul solului) , v atra înălţ- a,t ă pe un so,elu, căminetele (' c ămine fără ho arnă) � soba ( ,, o arb ă " S ia u „ viie " ) , tocăria (soba de curte) p cuptorul etc. ; în metalurgi a s ătească r omânii p o ­ sedă de . a semenea instal1 a ţii tT,adiţioniale d e forjat şi prelucrat metal elP f Proase : cuptoare, turna/e l prese şi ştanţe. 1

Tehnologia Sub asrp ect etnografi'C înţelege1n prin tehnologie sist,e muil tehnic de 1muncă al unui p opor ;•: _ În acest sens , tehnolog'Î'a ouprirnde ans amblul deprinderilor şi activităţiilio r tehnice ,ce ţine de ocupaţii, imeşteşuguri şi indu1 s trira săJe1a1sic ă. , Î n structur;a, furnc ţia şi ob iec­ tive,l e lui, ,s,i stemul itehni,c p opular e,sit e ,c ondiţionat de gradul de dezvol t are so cial-e conomică a poporu­ lui resip e,c tiv . Une!ltele, :i n:s trumenteile, maşinile şi inst, a1la,ţ iHe redau, p rin tehnicit atea lor, nivelul ele 1

;': M a r c e I ,M a u s s, Manuel d'e thnographie (Manual de etnografie) , Paris, 1947. 40

dezv oltare al poporului - ş i oaracterizează cultur a p opulară 1c ărora le, arparţin -,•: . TehnLca mun cii porpulare se schimb ă, în pas cu vi aţa economioo -,cu:l tur1 al ă, de la o oDînduire La alba şi, în cadrul fiecărei orînduiri , de la o epocă la al ta. În evoluţia tehnicii populare se ! c onstată un progres practi c · as1oendent şi pennanent ; de ,1 a tehn ica mun ­ cii manuale s - a trecut la tehni,c a muncii instnum:e n­ t ale, de :l a aceiaista la tehnica muncii maşini1s te, de la munca i cu maşina condusă ip er,m,anent de am La. munca cu maşin a automa1t ă numai supraveghe1 a tă d e om . Modul de folosire al uneltelor şi instal1a:ţ iilor popu ­ lare refe:r:irtoare :La unele ,a ctivităţi difer1enţ,i1aite şi spe­ ci aliz ate prezintă o imag,ine v.i e a piriC�.g re1s ului cul ­ turii popul are. Tehnologia ocurpaţiilor, ·m:e1s eriHor ş i artei p opul are v a fi s chLţată î n par:te, pentru fie,c:a re formă de activi1t ate oulitur,a l-p opuLară : pentru olă­ rit, ,pielărie , ţesut etc. Pentru Hu:str;are a unor a specte tehnologice ale oulturii populare sînt importante şi muzee1l e etnografice cu profil tehni c special, printre care , a mintim muzeele de :aig ri:c ultură, ip-eiscui,t , ,api­ cultură, v:iitiicultură, moră.rit e t c . În Republica Socia­ listă Români a sînt rprof.iliate patru '.miari muzee etno­ gr aJiice pe probleme de tehnologie p opula:r ă : Muzeul etnografic cd Moldo vei, d in I:a şi, pentru instalaţii co1np1exe de lemn şi evoluţia lor ; Muzeul tehnicilo r populare, din Dumbrav, a Sibiului , pentru tipuri:l e ·q e inst1a'11aţii leg. a.t e de dezvoltarea industriei săteşti ; J\1uzeul vi ticulturii, de l a G ol eşti ; Muzeul piscicul1

1

1

1

* S i m. M e h e d i n ţ i, Caracterizarea e tnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale, Bucureşti, 1920. 41

turii, din DeLtia Dunării . In aceste muzee, pro cesul tehni c de muncă e Treidat intuitiv :p rin expona te, _ cît şi prin hărţi , di a,g r:a me şi tabe1 e de sitrnaţii pe forme de muncă, p e stad1ii de evoluţie şi procese de pro·­ ducţ-i e popuJiară . 1

Ocupaţiile

Ocu1p aţiile Siînt iÎ ndeletniciri socirat-e conomice cu c aracter permanent, de m•asă, ;condiţionate istoric de mediul ,g eogDafi1c şi :sociL a1-oultiur,al. , Î ntre ocupa­ ţii distingem diferenţiie ni de struotu:r ă şi funcţie Une1l e sînt o cupaţii de hază, fără de - c a. r e nu poate fi , c oncerpU1t ă existenţa în societate ; a1oe a1s ta e situa­ ţia -agriculturii, a pă s1toritului, pescuitului etc . Altele sînt ocup aţii , a nexe , condiţionate în an:s,amblul lor de ooupaţi1ile de bază, pe oare le şi ,complete1 a z ă de a1tfel . Apioulturia .ş i seri ci: c ultur, a s înt ocupa.ţii a nexe ale - a gri1culturii etc. Istoriceşte, o cup aţia de baz ă evo ­ luează de lra o for,m ă inferioară l a o fonmă supe­ rioară, dar poate regresa şi dispă.r e, a . Atunci o cu­ paţi a de bază devine, în oondiţii :spe1ciLa.L e, o cupaţie auxiliară. O zonă p astoral ă po.a te deveni ·mhIJieră {la n oi, c azul văii Pr.ahovei şi ia văii Oltului -î n VîLcea) ; o zonă f ore1s tieră p oate deveni pastorală s au , agri,colă ( l a noi, Codrul V,l ăsiei transformat ân bună p arte ,î n ţarină de cultură ragricolă) . În procesul dezvoLtăir ii muncii, unele o cup aţi i au apărut şi s-1 au diferenţi at trierp tiat dup ă ne1 cesităţile ecio nomico-istorice ;al,e pop oarelor ; alte ocupaţii s - au redus şi chiar au dispărut. Astfel, în , c omuna primi1

1

1

1

42

tivă, vînătoarea a constituit o ocup aţie de bază ge­ neraliz ată alături de culesul în natură şi pescuit. în s ocietăţile d_e vîn ători din z onele temperate ( australă şi b oare ală) , vînă­ toareia fără arme ( prin încercuire ş1 hăituire) , ou cur:s e primi1t ive ,( icu nadă otră:v Hă) , cu arme ,a lbe ,( lasoul. , bola, pumnalul, s ăge at, a etc . ) se transfonnă. sub influenţ a euro­ penil,o r, în v,î nătoare cu ar.m e d e fio c. Vînăto area :l ib eră pen­ tru ·mie;mbrii comu­ nităţii respective de,·\ii�' vine resit riotiv ă pen- ,J,. ·N • 11111 1 11 ,, , . .S 1.-- - ....,..... , . ... tru s1t răini, fapt ca.re · C ontr ibuie La , ap a - Surlă moldoveneasc ă riţi a brig,and aj ului primitiv . Cu rt irmpul, l a maj orit,atea popoarelor, v înă­ to are a dec ade şi se restr,î nge , ais tfel încH în vre­ me a noastră ajunge o -î nde1l e tniic ire anexă şi de plăc:ere . . De aJsemenea, ornle1sul în natură s - a restrîns şi · a devenit :O îndeletni cire legată num:ai ide v.a1o ­ rifii c are. a unor pLante s ălbati,c e însă : o ome1stib ile şi a celor mediic inale, ce , c reisc liber. Domestic.i r P a şi Clîeşteriea animalelor, cu .f orme1le lor speci1a le de păs ­ torit { oierit , :vă.cărH etc . ) , marchează forme supe ­ rio are în evoluţi a ocup aţiilor de bază, o�re se men­ ţin uneori pînă în vremea no astră. Zootehni a popu1

��\ \�

d

, 11 " · ·

1

1

43

-

· -

..

-

--� -�- ���: ·--:>�����

�--== · =-=-�•\\,..',

� �..;..���

�

-:.-=- -�:.... --

-�-:_i��C7E5ffJZ�=t�z�����;f������i Grapă de nuiele ( Transilvania)

lară nTerge m,î nă în mînă cu agricultura. p omestici­ rea şi · c reştere1a raţiona-l ă a plantelor constituie 0 mare cucerire a muncii on1,e neşti . O dată cu extin­ dere1a şi :diversificare a ag:r i1c u.Uurii intervin S1chim­ bări de structură esenţiale în modul de vLaţă .al omu­ lui. Înce.p înd să cucereas că treptat p ămîntul , 01nu1 îşi făureşte unelte de IDUI]Că agrii c olă_ din ce în ce miai pro ductive, îşi coilJstruieşte Ungă locurile de ară­ tură aşezări stabil e din ,ce în - c e m, ai ·cuip rinzăto,a re, se instruieşte .t ot mai mult -î n aces.t -s ens . Dezvolta. r ea maxi:m ă a unei ocupaţii duce la dife­ renţierea şi specii a liz, area ei tehnică. De la agricul­ tura icu b-ă.ţ ul s -1a tre1c ut l1a .aceea . ou săp ă- l ig a, şi de la agriicuLtura : cru s ăp ăliga l a acee a cu plugul. În c a­ drul agricultrnr ii -ou s ăp ălig:a s - a iniţiat - c ultur,a legu44

minoaselor, apoi cultura cereale lor şi aceea a plan­ t elor textile ( bun1ba, cul, inul ) , a pl antelor medi ci­ nale etc. Modul de vita ţă se schimbă de la o rp erioaidă isto­ rică l1a , a1ta şi , în cadrul p erioadei . de l a o epocă istorică l a - aUa. Astfet modul de viaţă pastoral -.agri­ col de la sfîrşitul co1nunei primttive la strămoşii ro­ mânilor, }a daci, s - a transfonnat într-un .m od de V1iaţă a.g ropastoral l,a da.c o -rom.a ni şi, mai tîrzi i u, din feudalism încoace, Lttr-un mod de viaţă predomi ­ nant agricol, ca.r e s - a menţinut , astfel pînă în seco­ lul al XX-leia . Astăzi, acest mod de viaţă este indus ­ tfii al-.ag,r i1col, latura industrială căpătând o pondere tot 1nJai. m.a re . Ceea ce - c ar,acteriz a modul de vi aţă la daci erau „ obştii.1:e 1genti1ice " , comunităţi d e 1nuncă ba2;ate pe rudenie de singe şi exploatare a în comun a pămîn­ tului şi animalelor Din aceste a şi paralel cu ele se dezvoltă la străir omâni „ obşti ile vi cinale " , c are sînt o formă superioară de comunităţi de 1nuncă te­ ritorializată baz ată pe ve cinăit ăţi . Iar din - acestea şi par aleil cru eil e se dezvoltă La români, în perioada feudală, ,, obştiile ţărăneşti " numite şi „ obştii săteşti " , care s înt , comuni:t ăţi de muncă reializ,ate pe b az a aso ­ ciaţiei liber consilmţi,te