277 41 17MB
Romanian Pages 40 [23] Year 1947
GHEORGHE LUKĂCS
-L E N I N ŞI
PROBLEMELE CU LTURII
EDITURA PARTIDULUI COMUNIST 1 9 4 7
ROMĂM
Proletari din toate ţările, uniţi-vă I
..
GHEORGHE LUKACS
LE N I N ŞI
PROBLEMELE CULTURII · .
.
EDITURA PARTIDULUI V.
f.
L E N I N
COMUNIST ROMÂN
1 9 4 7
1 I
ln memoriile sa.le ievski îi acordă o im:portanţă d,ecisivă: e vorba de problema „bravu rei spontanei,(,. P rin acea.sta se înţelege că, în viaţa morală a #oamenilor se iveste uneori un eveniment care izbucneste ca • • o flacără din adâncurile fiinţei lor, că ace&t eveniment provoacă în ei o efervescenţă, care uneori se poate transforma în acţiune; şi totuşi, d~i """"' această efervescentă , e însăsi , esent, a f iintei , lor, conţinutul cel ·mai adevărat şi cel mai in, tim al vieţii lor sulfl~teşti, oamenii n u,şi pot face din ea o normă de conduită pentru viitor. Odată manifestată această ,,,bravmă spon, tană H, ei se coboară din nou la nivelul scăzut şi fals -- atât dhî. punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv -- al vieţii lor de mai înainte. · Ce se ascunde îndărătul aicestei probleme mo" rale puse ,de Dostoievski? Flie că Dostoievski însusi era constient de acest lucru, fie că nu, ' îndărătul acestei probleme se ascunide fără ID"
:t' '-' d.eosebeşte de marii moralişti de până acum pentrucă ·el indică o cale nouă pentru realizarea . generală şi ,eficace a aicestor valori în întreaga societate. A.ceastă cale nouă este transformarea · rad1cală a structurii societăţii, este nimicirea si~ tematică a asupririi, a eX!ploatării şi a diferenţierii
ipocrizie. Ipocrizie este ~i libertatea presei, dacă legile refeiitoare la presă, condiţiile oconomi:e etc. sunt tle aşa natură, încât pot fi folosite nu.'
în clase. · '
2
J\stfel ,d e puncte de vedere determină critica culturii actuale, a lui Lenin, din care face parte si formală. Nimeni nu a luptat mai ' democratia , consecvent pentru eliberarea şi egalizarea în drep, turi a oamenilor, ca Lenin. D ar el nu s'a mul.ţumit niciodată cu simpl~ proclamare a liber„ tătii sau a eaalitătii nu s'a mult' umit "mei cu , .o ,, codificarea · de ·d tl pt a acestora. El a 1ntrebat mereu dacă în ·realitatea vietii .de toate zilele . a societăţii, majoritate-a po1porului ~u~~1tor, muncitorimea şi ţărănimea, au pos1b1htatea
!
' .
)
a se folosi de libertatea sau egalitate~ de drept. Căci 1 da;că nu o au, atun~1 proclamarea de drept a egalităţii nu esre decat
12
Lenin face această critică a.scutită a demo, ' craţiei formale, a n1anifestărilor ·formal demo, eratice ale societăţii capitaliste, punând faţă în faţă pe scara istorică capitalismul şi sociali&' mul. Dar când analizăm opera un·ui gânditor dialectic de talia lui Lemn, ar f Î O g11eşală să ne oprim la generalităţi rigid'e. Pentru Lenin, scY cialismul n,u este numai o n·ouă treaptă de . ,.., . . evoluţie în structura economrca a soc1etaţ11, radical schimbată faţă de sistemul de producţie •
1
reală de acordată
mai cu ajutorul unui capital de care muncito.rimea şi ţărănimea nu pot dispune. Ipocrizie este şi libertatea de întrunire, d~că condiţiile sociale si , economice sunt . .d e asa , natură, încât muncitorii şi ţăranii n:u pot dfspune de localuri prielnice, pentru a se folosi cu adevărat de ea.
capitalist, ci reprezintă totodată, în mod rie„ · cesar, democraţia cea mai înaintată. Acest punct de veder.e face posibilă aplica~ea con„ structivă a criticii leniniste asupra democ!'aţiei formale, la 'desvoltarea noii ,democraţii populare, la rezolvarea problemelor con·crete puse de acea democrati,e caire daJcă nu a desfiintat si nici nu intenţionează să desfiinţeze caracterul cap1ta.. . list al modului d e productie, are drept ţel ca intclectualitatea muncitoare, munc1tor11 ş1 ţa" '
:
·'-'
'
1
"
•
1
•
_,
•
• •
..
\JI
13
ranii acestei societă:ţi să nu fie· doar iA.n posesia • ,., forma.1a a drepturilor de libertate .~i egal~t . . ~ 'f 1. ate, 1 ea v~a sa e asigure rfolosirea concretă a aces.tor libe~ţi şi egalităţi pentru rezolvarea. pro, bl~~lor importante ale vieţii zilnice. Iată cele ma1 importante dintre sarcinile concrete zilnice ale noii democraţii populare. Si în clarificarea acestei problem'e pot juca oo r~l însemnat atât o~servaţiunile critioe, cât şi operele construc-~1ve ale lui Lenin. Fireşte, Învăţătura lui ne va !olosi ~umai dacă von1 ·p une şi noi problema u1 mod concret, adică ·prieluând din critica de-mocraţiei formale şi din experienţele democra-ţiei socialiste înaintate, n·umai ceeaoe este în concordanţă cu bazele economice ale noii ·de-mocraţii populare în formare si ceeace este rea-lizabil în cadrul acestor baze ~conomice.--- Vom pu~a învăţa, numai dacă _ne dovedillll capabili ca, 1n aceste condiţii concrete, să ne orientăm spre maximul democratic a ceea.ce e cu adevărat
realizabil„ Dar să ne întoarcem la ideile conducătoare de bază ale criticii culturale şi ale politicii eul„ ~rale ale lui Lenin. Punctul de vedere maooria--
list al lui Lenin înseamnă înainte de toate rev~n1icarea elibefa:rii absolute a oamenilor. revendicarea libertătii Ad1ca " . . , se extinde la în-saşi existenţa fizîcă a omului, la realizarea acelor condiţiuni economice şi sociale care în--
14
făptuiesc şi asigură în :mod concret libertatea deplii1ă. Socialismul a ·putut deveni treapta cea mai înaltă a desvoltării ,democratioe, forma cea mai perfeotă a democraţiei, deoarece eliberarea complec~ este înfăptuită în domeniul cel mai de seamă al vietii în ·domeniul vietii , omenesti, ' , economice, în dbm~niul muncii; 1pentrucă aici în„
cetează orice exploatare -- fie 1directă, fie rectă -- a omului de către om.
indi--
Punctul .d e vedere leninist înseamnă, mai de„ parte, revendicar,ea eliberării oamenilor din toate· punctele de vedere. Lenin nu ~e opreşte la problem~le ·politice; el priveşte toate problemele vieţii zilnice. Nu avem timpul 111eoesar ca să pr(,zentăm ai!Ci -- nici măcar în mod scrutat _...., ' toate aceste puncte ·d e vedere. Putem doar să expunem în fugă problema eliberării naţio- nale, axiomă a marxismului, care afirmă că un popor nu poat~ fi liber dacă asupreşte un alt popor, axiomă a cărei realizare a putut fi con„ statată de toată lumea în victoria politicii cul:\
turale leninist„staliniste, în
convieţuirea
fră--
___..ţească a numeroaselor popoare din lJ.R.S.S. Butaru arăta doar pe scurt că Lenin nu consi-deră nici demoet·atia gocialis:tă ca fiind liber„ ' tatea şi le galitatea adevărată, atâta timp cât nu a :nimicit în realitate {şi nu numai în de„ crete) .exploatarea dublă. -- moştenită dela societatea capitalistă ~ a femeilor, atâta tin1p
15
cât ~u se înfiinJ~ă acele ~tituţii care asigură galitatea adevarata a feme1lor muncitoare cu bărbaţii.
O ~eche mo~tenire marxistă în aprecierea
et:iturn, ~oşte~rre preluată şi desvoltată apoi atat teoretic cat şi practic de Lenin ~ că timpul liber al oamenilor constitue b~za arică, rei culturi; cu alte cuvinte, pentru determinarea caracterului unei culturi este necesar să cunoa, ş~em ~re a~ume pături ale societăţii dispun de timp liber ş1 anume în ce conditiuni. Vorbind despre soci:lism ca despre „imp~iul libertăţii", Marx a adaugat cu consecventă că o conditie 1mper1oasa a acestuia ,esre reducerea timpului de munci social necesar. . Aceas~ legătură strânsă între timpul liber ŞI cultura este î~tr„atât ide evidentă, încât n·u a putut fi ignora;tă nici ·de către gânditorii bur, ~hezi mai serioşi. Dar contradicţia de neînvins intre filosofia 1 marxis1Jă si cea reactionară a timpurilor moderne se ~identiază 'chiar Î!O punctul unde ,_ acest fapt fu~damerital fii,nd de3coperit - el,:. par să se apropie. Nietzsche face parte din rândul gânditorilor cari au re... c~oscut legăJtura dintre timpul liber ş1 ,cuJ... tura~ . D~r ce.fel de concluzii trage el? El a s~b1lit ca societatea sclavagistă a asigurat În"' t~ ~ mod mai eficace ,decât societatea capita. . 118tă. dreptul suprem al clasei stăpânitoare la •
16
•
V
•
'
'
,() ivia.ţă fără de muncă. Deaceea _, printr o cri, tică, spirituală pe alocuri, a capitalismului ~ . ~1 cere să se ilcătuiască o nouă orânduire scY cială
care să asigure noii „elite,.. stăpânitoare con, diţiile de viaţă ale vechilor proprietari de sclavi. E de prisos să mai amintim că această concepţie înseamnă propovăduirea sclaviei pe veci pentru · poporul mu-ncitor. Toate acestea se împacă fireşte cu idealismul „al mai sublim" al timpurilor de astă.zi. Cu icel idealism care dispreţuieşte marxismul, perl" trucă acesta atribuie un rol atât de hotărîtor transformării" vieţii economice. Dar dreptatea umanismului materialist trebue accentuată în modul ,cel mai elocvent, chiar în faţa acestor ide„ alişti ,,sublimiu.. Bazat pe marxism, Lenin pre,
tinde ca din desfiintarea bazelor economice ale ' exploatării să rezulte timpul liber al muncitori" lor si tăranilor ceeace înseamnă o perioadă nouă ' , ' în desvoltarea culturală a omenirii. Pentrucă astfel si numai astfel se deschide drumul, pen" ' tru toată lumea, spre încadrarea ca factor activ sau pasiv în· desvoltarea, clădirea şi însuşirea culturii. · T,eoriile asemănătoare cu acelea ale lui Niet„ zsche au la bază dispreţul faţă de mase. Ar fi însă greşit să căutăm ·aceasta orientare anti, populară şi antidemocratică numai la gândito, rii burghe~i reacţionari. Câ11d burghezia a în,
17
eta.t să mai fie o clasă ·revoluţionară, când tă, işul activităţii sale nu s"a mai îndreptat spre distrugerea răm~iţelor absolutismului ş1 ale feudalismului, ci s"a mărginit să apere poziţiile sale privilegiate faţă de ridicarea manelor, această orientare antipopulară a apărut şi Ia ideologii liberalismului. Nu avem de gând să prezentăm -- nici 1măcar schematic -- pe aceşti gânditori. _Amintim doar pe scurt că în ultime.le decenii concepţia după care cr1zele culturale de astăzi se datoresc participării active a n1;i.selor în viaţa naţională apare tot mai des chiar şi la gânditorii burghezi aşa zişi de ~tâng1. (..!\ceşti filosof î şi sociologi liberali denumesc. 3.cest lucru . . , ,'f ermassung u) . Lenin nu,şi face iluzii cu privire la rolul ma-selor în cultu1"a de astăzi şi de mâine. Poziţia lui faţă de nivelul actual al maselor este ,deparÎje de a fi un elogiu lipsit de critică. Dar, pe lângă critica concretă, el este ferm convins că nu există om normal care să nu poată găsi o le-gătură pozitivă cu cultura. Posibilitatea unei • culturi începe pentru Lenin acolo unde bazele reale ale accesului spre cultură şi ale asimilării . sale sunt egale pentru toţi deopotrivă. De aici provine caracterul original, extensiv al politicii culturale a socialismului: întâi trebuesc reali, zate acele baze sociale şi economice, acele con" diţiuni culturale, adesea primitive, care înles„
nu
1
18
nesc drumul _, până acum închis -- înt~7 n1a; ~ele muncitoare şi cultură.. Deac~,. clupa pr?' clamarea republicii ooviet1ce socialiste, ~Lenin a propovăduit .niciodată scopuri înde~ar~ate., ut.opice. El a concentrat forţele pentru md~pll! nirea sarcinilor celor mai simple, celor n-1a1 la îndemână, pentru a ·putea duce P.~ cu pas 1rLa, sele înapoiate, asuprite ale Rus~e1. feudale.., pe drumul luminat al conştiinţei socialiste. 1'1~su-rile luate de Lenin, ca: acţiuni de stat şi sociale pentru lichidarea analfabetismul_ui, crea~ea .d~ scali secunclare si superioare pentn1 munc1tor1 ş1 ţărani capabili etc. au însemna~ cu ,m~t~ mai 1IDult decât simple măsuri de educaţie publica: au con-stituit primii paşi pentru eliberarea -forţelo~ ·popula.:re asuprite de mileni!, in?use în eroar e ş1 defarmate, forţe ascunse 1n sanul popoarelor Uniunii Sovietice. Această operă de eliberarte, educaţia popu~ lară, socialistă, ,,revoluţia culturalău cum se denumeste deobicei în U. R.S. S. acest proces, ocupă ~ :t eren cu mult mai larg ~i mai gene, ral în viata Uniunii Sovietice, decat e necesar ' pentru a putea fi încadrat într,un progran: con-ceput pe plan oricât de vast -- de. educaţie. pu, blică. Este vorba despre mult mai mult. Am vorbit înainte despre efectele deformante al~ societăţii capitaliste upra omului şi a moralei umane. Pe scurt, aaes11ea apar astăzi în omul 1
~
.
19
specializării
actual mai ales sub forma unui egoism ncin, frânat pe de o parte, sub forma unei speciali zări înguste pe de alta; în amândouă cazurile se prezintă ca o dispariţie a consideraţiunilor de ordin general şi sociat din viaţa şi din tendinţele
~
'
Dacă revoluţia culturală socialistă leninistă exercită un efect de transformare, de educare populară, apoi această operă de „educareH în„ ·cepe din şcoli şi pătrunde, prin tejgheaua târn,,
cc.,Jhazurţ,
până
la ooiversi„
tăţi şi institute ştiinţifice,, dela bucătării până la staţiuni climaterice, în toate manifestările vieţii omeneşti. Rolul precumpănitor îl are în noua organizare a prodl1cţiei, unde sarcina rea mai m,1.re a lui Lenin şi a marelui său continua.. tor ,__, Stalin ,_, este de a găsi în prodfucţie şi în împărţjrea produselor forn1e de organizare care să transfonme treptat egoismul bolnăvi„ cios, rezultat al societăţii baza.te pe clase, în expresia socialistă a unei valorificări cores-punzătoare a personalităţii. In serviciul acestei revoluţii culturale stau ;._, În:cepând cu siste„ mul de beneficiere Î n colhozuri şi până la în„ trecerea socialistă. __, o serie întreagă de insti„ 1
tuţii de stat şi sociale.
Ca idee fundamentală apare pretutindeni caracterul antiutopic al po"
liticii lui Lenin, Nu este vorba d1e1ci că soc.ia„ lismul ar vrea să pună capăt egoismului i'itU 20
W'
•
•
A
serviciul idealurilor socialiste numai prin pro, pagandă sau numai prin educaţie, luate în înţe" lesul strâmt al cuvântuluii. F"ptul că însăşi
de evidentiere a individului.
plarului, prin
înguste prin decrete, precum nu vorba că ar vrea sa,1 aşeze pe oameru m
·
dinamica vieţii sociale şi economice ~ plani-ficată în mod socialist -- devine educatoarea oa„ menilor, transformându.-i în adevărate fiinţe so„ ciale şi, prin aceasta, în adevărate personalităţi, constitue miezul problemei. Strategia culturală a lui_ Lenin, concretizată în aceste măsuri ale sale, ane de fapt în vedere scopurile decisive ale socialismului, tinzând ca printr'o muncă planificată şi asiduă de mai .multe decenii, să se învingă moştenirea păcă, toasă a împărţirii sociale a muncii din societa, tea capitalistă. Această strategie culturală are deci trei mari scopuri: desfiinţarea dife, renţelor dfutre sat şi oraş, dintre munca fi, zică şi cea intelectuală şi restabilirea înţele. sului şi scopului absolut al muncii. Structura. economică şi revoluţia culturală se prezintă _ aici indi~lubile. Electrificarea satelor, m.eca, nizarea producţiei agricole etc. ~ervesc în mod direct un soop economic: mărirea producţiei. Dar această ·mărire n.u poate fi realizată decâ:t prin ridicarea necontenită a nivelului cuitural ~ .satel?r, prin apropierea contin,1ă a produc" ţiet agricole de acele principii care dom.ină din
21
c..., în ce r11ai rnult natura, principii care se sori,. jină pe cele mai recentei cuceriri ştiinţific: şi care necesită o pregătire ştiinţifică a colabora„ torilor, de principiile produc\iei industriale pla, nif icate. he est proces şi transformările care se petrec paralel în producţia industr1ală, trans, . formări care introduc, pe de o parte, .t ot mai ad"anc în masele lar.gi ale muncitorimii cunoa, . şterea ştiintjclor naturii şi a tehnicii şi cari tre.zesc, pe de altă ,parte, răsptmderea socială a f iocăruia în privinţa muncii sale ,_ arătând iu.dividului, în toate · domţniile d·e producţie, felul în care ,mtU1ca sa se î~ple~şre în complexul planului social ,_ reprezintă o treaptă în procesul ştergerii difermţelor dintre munca fizică AÎ intelectuală si faJc ca oamenii să caute şi să 'f ' ' găsească scopul vieţii lor în muncă. Baza ideologică şj umană a acestei grandioa, · se strategii culturale îşi are origina adâncă în trecut. Prin marxism a deVienit doar complect constientă si explicabilă în practică marea re, vendicare democratică: existenţa omului mul, tilateral ' a omului care îsi desvoltă în mod, ar, "" monic roate ·aptitudinile. In ideologia marx1s~: în practica lui Lenin,Stalin, nou este ,,numa.1. că ei au găsit calea realizării efectfve a. coneh• ţiunilor politice şi economice, sooale ~ ş~ pena, gogice necesare unei astfel de desvoltar1 a oa, )
menitor„
22
Politica culturală a lui Lenin est~ astfel, pe de o parte, înfăptuirea celor dorite ,de către 'cei mai buni fii ai on1enirii în decursul istoriei sale milenare. Pe de altă parte însă, ea creează atât din punct de vedere ideologic cât şi din punct de vedere practic o concepţie culturali. care e într"o contradictie accentuată cu conceo„ ~
t
ţia culturală burgheză
,, I
de
astăzi.
In intelectualitatea apuseană este răspândită de mai multe decenii concepţia că între cultu, ră şi civilizaţie s"ar da o lup.tă permanentă. Dacă ne--am referi numai la capitalismul impe„ rialist, această ·concepţie n, ar putea fi conside.rată ca fiind cu totul eronată. Această contra„ dicţie ,există într" adevăr, întrucât civilizatia, ,. tehnica, producţia n1odernă, ba chiar şi cuce„ ririle ştiinţei moderne pot ajunge acolo 1nijlocul de luptă a1 ·celei mai întunecate barbarii, al celei mai îndărătnice şi celei mai ţ,ericuloase negări a culturii. Aceste fapte, ajunse la apo, geu în decursul războiului fascist, în f abricile ~o~ii create de' fascişti, explică poziţia anti., c1v~zatorie a celor îngrijoraţi ·de rsoarta eul" turu. „ Iar faptul că acest lucru poate fi înţeles, nu t~seam~ă încă justeţe obiectivă. A pm1e pro, olema mtr'un mod just, obiectiv, înseamnă a nu te opri la descrierea dinamicii de astăzi a civilizaţiei, nu înseamnă a face din această di„
23
n~i~ o _c~~tradicţie ,,nepieritoare"' între eul, ~a ?1 c!v1lizaţie, ci de a întreba cu concre~
t! m_ 1~tor1c:
cum şi în mâinile cui forţele civi.,. lizaţ1e1 pot deveni potrivnice culturii? Insi a-cest fel de a pune problema este deja marxist. Iar răspunsul este că dominaţia efectivă a pCY porului muncitor asupra forţelor de producţie constitue singura garanţie pentru înlăturarea contradicţiei, pentru împăcarea culturii şi a civilizaţiei, pentru sprijinul lor reciproc. Acea, ta înfăptuieşte în ultimă instanţă socialismul, forma cea mai înaintată a democratiei. Acest ' ucru se poate înfăptui în noua democraţie popu" lară cu adevărat desvoltată, dacă ea reuşeşte să spargă f orrnalismul vechii democraţii şi să asigure în mod concret -- nu nun1ai în dome" niul politicii luată în sensul strâmt al cuvântului -- dominaţia efectivă a poporului muncitor. De aici urmează că concepţia leninistă a eul, turii nu mai cunoaşte antagonismul burghez din„ tre cultură şi civilizaţie, că atât teoretic cât şi practic, civilizaţia şi cultura c;e unesc, uni" tatea lor constituind notiunea noii culturi socia„ ' liste. Această situatie nouă are si latura ei subiec, ' ' tivă, dar care până în prezent apare în viaţă. numai ca o tendintă. Una din expresiile cele . mai des uzitate în viata de toate zilele a sov1e,.. telor, este „nivelul c~lturar' ( ,,cult{~rnosti"') · ~
24
'Aceasta înseamnă că {iecare om trebue să. et. străduiască să1i desfăşoare activitatea, de orice natură ar fi ea, într' un mod cultural, în, seamnă o cerinţă socială, . ca atât m~ca omului cât şi întreaga sa activitate din timlpul liber să fie pătrunse de cultură. Se caută ca această ce, rinţă socială să fie valorificată atât în viaţa particulară cât şi în viaţa publică a tuturora, înrepând cu vatmanii tramvaielor şi sfârşind cu savanţii institutelor ştiinţifice. Nu este în-tâmplător faptul , că cea mai jignitoare critică adusă astăzi cuiva în Uniunea Sovietică este 0 că,şi desraşoară activitatea în mod .,,birocrat sau că nu,şi execută 1munca în mod „cultural'".
Fără vreo analiză adâncă se observă cu usu.-· rinţă că în viata · de toate zilele a lumii create· :,
'
de cu reveniri -, Lenin -- încet, cu contradictii, ' s a pornit pe calea înfăptuirii acelei mari reven-dicări a revoluţionarilor democ:·ati: realizarea a, ~ului multilateral, cu viaţ~ şi a~tivitatea armo~ lllZate.
3
d ln tot ti1!1Pll! vieţii sale, Lenin a fost un ~an vneunpacat a tot ceeace este utopie. Dupa parerea sa, socialismul trebue clădit cu 0 ~enii de azi, cu cei ;pe care capitalismul i,a stricat. Precum, confonm conceptiei marxiste 1
omul a trtc:ut la începutul desvoltării sale, di~
animal în om,. prin. ,.însăsi, munea .sa, aşa ş1. . . ..; . "" as~z1, J:;1 ApreaJ ma ş1 tn decursul cotiturii celei mai. hotar1toare a istoriei amen1·ru·. , 01nul rot prin munca sa socială va învinae toate urm..,, rile~ deformante, provocate de cl:Svoltarea
mtl:
~r~. ~ societăţii bazate pe clase. Numai nto, p1şt11 pot crede că se poate educa în JJrealabil ~n.., grup ~e. oame-ni, c~ri să poată a.pai conduce f ~ra greu~aţ1 pe ceilalţi spre viaţa cea nouă. Le-n1n, ca ş1 Marx, combate acească împărtire în două a omenirii: în educatori si edocati. '
~a~ însă Lenin subliniază .în ,mpe~ate râu,
?uri ca efectele destructive ale capitalismului imperialist influenţează întreaga societate, .asta nu înseamnă că el este de părere că acest efect se manifestă deopotrivă în toate clasele. Lenin consideră transformarea socialistă a SO' ci etăţii .d rept fructul activităţii întregului po-por, dar subliniază totodată că această trans-f or mare este imposibilă fără rolul conducător al clasei muncitoare. Dece revine acest rol conducător tocmai clasei muncitoare? / , Răspunsul lui Lenin este foarte simplu. N~., gativ: pentrucă dintre toate clasele compo-nente ale societăţii, muncitorimea este cel mai puţin legată de tendinţele d ej deformare a omu-lui de către capitalism, tendinţe care provin în primul rând din exploatare; pentrucă ceoce.tarea consecventă a intereselor de clasă ale
26
muncitorimii indică şi puncte de vedere din~ colo de inrere5ele ,de clasă luate În înţelesul restrâns al cuvântului: muncitorul conştient este lămurit asupra faptului că numai elibe-rarea întregii societăţi poate aduce şi elibe-rarea. muncitorimii„ Pozitiv : pentru.că marea industrie capitalistă a cultivat . tocmai în .prole„ tariat germenele noului om în f armare, germe, nele acelui D!ll nou care tră~te, activează şi gândeşte conştient în mod social; pentrucă din existenţa proletariatului marilor uzine se
nasc însuşirile .cele mai importante ale noii morale socialiste: simtul colectiv viu ' simtul ' necesită.ţii colaborării, solidaritatea vie . Dar nu Lenin a fost singurul care a rec1-1-noscut aceşti factori psihologici.. Aceşti factori psihologici sunt în viaţa de astăzi atât de evi" · denţî, încât1 nimeni nu se poate QGupa de soar-ta culturi1, fără a ţine seamă de ei. Si sunt foarte mulţi acei cari văd un dirum de esire din criza actuală a culturii, tocmai în ac~te însuşiiri ale muncitorimii. ..D~r .concepţia lui Lenit1 în această privinţă difera mult de concepţiile obişnuite, generale. Pe da o parte, el proclamă neclintit, că numai clasa ~uncitoare (ş~ în cadntl acesteia partidul revoluţionar format din elementele cele mai conştiente) este menită \Să conducă transfor„ 1 -.-~ marea soci-1 ş: ,. . t"' pr1v..mţa, . . "' T _:_ d.ll.8'41,, ii, 1n aceas a .LXIuu ;
.
nu cunoaşte niciun fel ide compromis. Pe de altă parte, el se opune cu l1otărîrie Aacelora care -- mai ales ,după victoria revoluţiei în Rusia -- din cauza relei interpretări a situa-ţiei
muncitorilor şi a problematicei culturi ca-pitaliste, trag concluzii unilaterale şi înguste„ După concepţia lui Lenin, tr.ebue stabilit îna. . int.e de toate raportul culturii noi, raport ce s,a născut în :urma rolului de conducere al mun-citorimii, faţă de ~a numita „cultură mun-citorească c.c. (proletcult). Sunt mulţi cari în nu-mele ,,culturii muncitoreştii.I. neagă ct1 rigiditate cultura de până acum, tăgăduesc rezultatele culturale de până acum şi vor să orieeze "eul-tura ,muncitoreascăc." exclusiv din fiinţa şi ideologia muncitorului. Lenin a combătut toată viaţa sa orîoe „ouvrierism cete. Atâta timp cât este vorba de crearea a-devăratei dominaţii populare, de înlăturarea piedicilor din calea adevăratei dernocratii pe ~ ' primul plan se află, în mod necesar, metoda re„ yoluţionară. Intreaga teorie a lui Lenin asupra >
'
)
evoluţiei justifică ~ prin analize ad"ânci -- fap-tul că desfiintarea revolutionară a f armelor sociale învechite este pe de--a„ntregul în interesul poporului muncitor. Astfel, într,un spirit i,'.ătrun„ iător şi cu o mare bogăţie de material, el dove-deş4"te că transformările agrare îni perioada pro„ ,
J
ducţiei capitaliste s'au produs pe două căi: prima, constă în înlăturarea tuturor rămăşiţe, i.~ fmidale, iar a doua, în faptul ·că ~.cesst~a per.sistă incă multă vreme, în parte dezagregându, -se cu încetul, în parte transformându--se în. ex" ploatarea capitalistă a ţăranilor. Şi rezultatt.,!
,.,
""'
a,c;estor ,cercetări ale lui Lenin este ca aceasta oua cale provoacă ţărănimii....11 roizerie şid•sufo· ad A ,- • rinţe incomparabil mai mari. u!~at cea mta.1, cu toate că. - !Privind numai dm punct de ve,
dete economic - amândouă ajung la acelaş re, zultat: la victoria producţiei capitaliste în agri· cultură. Susţinând deci r.evollllţia cu însufleţire, Lenin nu o face din motive subiective, ci din contră, din recunoaşterea concretă a legilor des• voltării economice, ,recunoaştere însoţită de acel sentiment mfocat de solidaritate pe care l„a avut Lenin faţă de poporul .muncitor, faţă de ,m unci, •
•
tor1 ~1'
V
•
ţaram.
.
Dar victoria obţinută prin revoluţie pune p~ primul plan miportanţa rcl'ormelor, edificarea ~ eventual înceată, dar în orice CAA sistema" tic.ă -- a ,poziţiilor cucerite: ,,mai puţin, dar mai bine.... a subliniat mereu Lenin, ca o idee ·de bază a clădirii socialiste. Asta mai înseamnă -- p,re„ cum am spus mai înainte în altă ordine de idei-' că Lenin începe totdeauna clidirea casei cu fun„ damentu\, înseamnă că cultura socialistă în for„ mare are un caracter extensiv. Această muncă de rtransformare poate fi ·bună n~ai daci. ie plainificată. Acel „puţin" al lui
Lenin nu se ref.eră niciodată la vreun fenomen luat la întâmplare. Aceasta înseamnă la Lenin ·~ ca să ne folooim de 'l.lila din imaginile ţui f avo, nte -- a-cel inel al lanţului pe care trebue să.-1
30
31 •
...,
apucam pe~tr~ a avea în mână întreg lanţul, şi ~tru ca aJuta.ndu--ne de el, să putem păşi îna, mte pe treptele mai îndepărtate, mai înalte ale desvoltării. • Rolul conducător al clasei muncitoare si al muncitorilor celor mai conştienţi organizati în partid, constă în planificarea muncii de ttatls.formare, pentru ca în democratia cea mai înainta.tă, în diotatura proletară creatoare a societăţii, fără de clase, să nu mai existe pra, letariatul în înţelesul pe caDe.-1 dau cuvântului societăţile bazate pe clase. Această condu·c ere înseamnă totodată recunoaşterea faptului că a.ceastă muncă de edificare nu poate fi efectuată decât prin forţa unită a muncitorimii, a ţărăni, mii, şi a intelectualităţii, prin .forlţa unită a în, tregului popor muncitor; şi că în nicio împre, _ jurare, nici puterf.a celei mai desvoltate clase muncitoare, nici a celui imai e~ce1ent partid muncitoresc nu pot efectua singure această muncă de clădire si , reclădire. Rolul conducător al clasei muncitoare se manifestă deci în activi..... zarea, politizarea, socializarea acelor pături care în perioada societăţii batate pe clase nu au fost capabile de o astfel de activitate, de astfel de fapte conştiente cu caracter social. De aici izvo„ răşte încadrarea intelectualităţii progresiste în munca de edificare socialistă, în timpul ,domina„ ţiei clasei muncitoare, respectarea acestei intelec„ >
32
tualităţi, ba chiar şi un rol condu~tor a~buit . " cadrul liniei stabilite de strategia clasei mun, . " citoare. Rolul conducător al clc:5ei. ~U11c1t~~r71n revolutia culturală se manifesta ş1 1n spr1J1n1rea creării, unei intelectualităţi noi, în desvoltarea pretenţiunilor culturale ale masel~r largi munc~ toare si în străduinţa de a sat1sfaoe: tonodata. aceste cerinte. Da:că am afirmat mai 1namte ca r- potrivit 'concepţiei lui Lenin .- în clădirea " . . casei socialismului trebue să 1ncepem prin a"t pune temelia, aceasta nu 1nseamna msa ca nu se poate clădi decât de jos în sus şi nu înseamnă nici că necesitatea lărgirii şi extinderii culturii .socialiste în forimare e:x:clude existenţa şi respec" tarea unor realizări culminante. Caracterul pro~ fund democratic ,al societătii socialiste se mani„ festă tocmai în faptul că în sânul ei devine posi~ bilă -- concomitent şi complectându--se ţeciproc efectuarea de sus şi de j,oş a muncii culturale, aceste două tendinte , întâlnindu--se în calitatea nouă a extinderii, în transformarea 6a în adân--
el 10
,
•
"
\,I
"
"
\,I
4
""
\,I
:,
1 --
• ~e.
,
4 Aoestea sunt punctele ·d e vedere care stabi„ lese_ revalorizarea v,echii şi noii culturi. Adepţii ~a zi~ei „culturi proletare,, au respins din prin., cipiu cultura burgheză, cultura societăţilor ba; zate pe clase. Intenţia lor a fost ca dominaţia
33
Aceasta rev1zu..u.t"e V
muncitoare să creeze o culturăi o ştiinţă i o artă ,,radical nouă"'. In practică, aceasta a însemnat -- nu
•
nou. A luptat pentru crearea bazelor eco~om!ce, sociale si totodată morale si intelectuale ob1ect1ve, ) > necesare creării omului nou. Acest om nou va 1n, A
truni marile ·energii culturale, ale .epocilor tre, cute: lărgimea şi caracterul atotcuprinZător al cu, 39
noaşteriî lumii ,_ cu adâncimea înţelegerii şi a reprezentării; indivi4ualitatea armonioasă, des, voltată ,_ cu solidaritatea socială, scopul abso-lut al muncii ,_ cu intelectualitatea multilaterală şi desvoltată, cu cultura morală şi sentimentală. O astfel de epocă înfloritoare a individului nou şi măreţ nu va fi posibilă decât atunci când calea spre cultură va fi deschisă în mod obiectiv pen. . tru toată lumea. Pentru acest om nou a trăit şi a luptat Lenin. 1
Primul mare exemplu al acestui om nou a fost chiar el însuşi: reprezentantul noului patos, lip; sit de patetism, al patosului vieţii noi. Viaţa lui a fost o viaţă pilduitoare: absolută puritate m~ rală, fără ascetism; intelectualitatea cea mai înaltă, înrădăcinată a,dânc în practica socială. Lenin este un om cu adevărat mare, o persona. . litate mare, cum foarte rar s'a născut în decursul evoluţiei societăţii. Poate cel mai genial rezultat al per~nalităţii lui Lenin este că a lăsat mîrelui său urmaş, lui Stalin, o operă care poate fi con. . ....1nuata. . ..,
• •
Discurs rostit la 23 Ianuarie 1946, cu prilejul celei de a 22-a comemo~ rări a lui Lenin, organizatâ de A sociaţia Scriitorilor Maghiari şi de Asociaţia culturală Maghiaro-Sovietică din Budapesta.
.