Terapia familiei

Citation preview

VIRGINIA SATIR

Terapia familiei Traducere din engleză de Cristian Constantinescu

A

TR ei

Editori: SILVIU DRAGOMIR VAS1LE DEM. ZAM FIRESCU Director editorial: M AG D ALEN A M ĂRCULESCU Director producţie: CRISTIAN CLAUDIU COBAN Coperta: FABER STUDIO Redactor: RALUCA HURDUC Dtp: OFELIA COŞMAN Corectură: EUGENIA ŢARĂLUNGĂ, ROXANA SAM OILESCU

Descrierea OP a Bibliotecii Naţionale a României SATIR, VIRGINIA Terapia familiei / Virginia S atir; trad.: Cristian Constantinescu. - Bucureşti: Editura Trei, 2011 Bibliogr. ISBN 9 7 8 -9 7 3 -7 0 7 -4 8 2 -9 I. Constantinescu, Cristian (trad.) 821.113.3-31=135.1

Titlul original: Conjoint Family Autor: Virginia Satir

Therapy

Copyright © 1983 by Science and Behavior Books, Inc. Copyright © Editura Trei, 2011, pentru ediţia în lim ba română C.P. 27-0490, Bucureşti Tel./Fax: +4 0 2 1 3 0 0 6 0 9 0 e-m ail: com enzi@ edituratrei.ro www.edituratrei.ro

ISBN 821.113.3-31=135.1

Cuprins

7 13 16

Prefaţă Mulţumiri Abrevieri

17

Partea I Teoria familiei

19

Capitolul 1. De ce terapia familiei?

29

Capitolul 2. Stima scăzută de sine şi alegerea partenerului

35

Ca pito IUI3. Alteritate şineînţelegeri

48

Capitolul 4 . Factori de stres care afectează familia modernă

60

Capitolul 5. Dezamăgirea maritală şi consecinţele ei pentru copil

89

Capitolul 6. Lucrurile de care au toţi copiii nevoie pentru a avea stimă de sine

106

Capitolul 7. Triunghiul familial: o scurtă digresiune

119

Partea a Il-a Teoria Comunicării

121

Capitolul 8 . Comunicarea: Un proces de oferire şi de primire a informaţiei

139

Capitolul 9. Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare a cererilor de către receptor

165

Partea a IlI-a Teoria şi practica terapiei

167

Capitolul 10. Concepte ale terapiei

195

Capitolul 11. începând tratamentul

204

Capitolul 12. Utilizarea unei cronologii a vieţii de familie

246

Capitolul 13. Includerea copiilor în terapia familiei

284

Capitolul 14. Rolul şi tehnica terapeutului

314

Capitolul 15. Integrând modele şi discipline

335

Partea a IV-a Când întâlnesc o persoană

361

Partea a V-a Implicând sistemul mai mare

377 381

Nota autorului Bibliografie

Prefaţă Bine aţi venit la cea de-a treia ediţie a Terapiei Familiei. Această ediţie este în acelaşi timp o revizuire şi un vehicul pentru material nou. Părţile de la I la a IlI-a (cartea originală) sunt în mare nemodi­ ficate, cu excepţia capitolului 12, „Utilizarea unei cronologii a vieţii de familie" — care a fost extins şi uşor modificat — şi a capitolu­ lui 15, „Integrând modele şi discipline", care a fost adus la zi. Partea a IV-a se prezintă cu două noi capitole. Primul, „Când întâlnesc o persoană", este o descriere subiectivă a interviului meu iniţial cu o familie. Capitolul răspunde multor întrebări care mi se pun adeseori, şi cred că terapeuţii îl vor găsi foarte interesant. Acest capitol de asemenea face trecerea către recenta mea carte, Arta de a fauri oameni. Atitudinile şi pattemurile de comunicare pe care le descriu în Arta de afauri oameni joacă un rol important în percepţia mea iniţială asupra acestei familii. Recunoaşterea acestor posturi de comunicare mă ajută să realizez exerciţii şi intervenţii adecvate. Odată ce membrii familiei simt conştienţi de posturile lor, au deschis uşa către schimbare. Al doilea capitol nou descrie o nouă dimensiune în experienţa mea cu terapia familiei. La fel cum această carte a crescut la ori­ gine din ideea, pe atunci revoluţionară, că indivizii ar fi putut fi trataţi în prezenţa familiilor lor, „Implicând sistemul mai mare"

Terapia fam iliei ■ Prefaţă

relatează un proiect în care 60 de familii au fost tratate în contextul propriilor lor comunităţi. Din moment ce sponsorul proiectului, Statul Virginia, continuă să conducă studii de folow-up, raportul meu nu este o analiză finală. în schimb, redă emoţia mea legată de modul de abordare şi de munca pe care am făcut-o cu ceilalţi 9 membri ai echipei. Rezultatele proiectului vor avea multe impli­ caţii pentru terapeuţii familiei, iar cititorii ar putea folosi abor­ darea „sisteme mai mari" dacă au oportunitatea. O „Notă a autorului" şi o nouă bibliografie completează această nouă ediţie. Nota descrie celelalte materiale de formare ale mele şi modul în care acestea pot fi folosite în conjuncţie cu această carte. De asemenea, furnizează informaţii despre Avanta, un pro­ gram de formare pe care eu l-am creat. *

Această carte s-a năcut din solicitările de materiale de suport pentru predarea unui curs de Dinamici Familiale pe care l-am predat rezidenţilor în psihiatrie de la Institutul de Psihiatrie al Statului Illinois din Chicago, în perioada 1955-1958. Din acel moment, mai mulţi colegi din domeniile medicină, psihiatrie, psihologie, asistenţă socială şi medicală, educaţie, antropologie şi sociologie şi-au exprimat interesul pentru programele mele de formare în terapia familiei şi m-au încurajat să-mi extind prin­ cipiile iniţiale din programele de formare şi să le transpun în forma unei cărţi. Această carte este rezultatul şi reprezintă con­ cluziile la care am ajuns în momentul de faţă referitor la dificilul şi provocatorul subiect al terapiei familiei. Mai multe contribuţii majore au fost aduse folosirii familiei ca unitate terapeutică de către persoane care au considerat comportamentul ca fiind un rezultat al experienţelor de inter­ acţiune care se adaugă forţelor intrapsihice. Am fost unul dintre

VIRGINIA SATIR

numeroşii cercetători care au experimentat observarea persoanei etichetate „schizofrenă" în prezenţafamiliei sale, mai degrabă decât numai tratamentul individual. Germenele teoriei şi practicii mele particulare a crescut dintr-o reevaluare a semnificaţiei apelurilor primite din partea rudelor „pacienţilor" pe care îi consultam. Aceste apeluri aveau aparent forma unor plângeri referitoare la pacient, sau referitoare la abordarea mea, sau rapoarte despre lucruri pe care ei s-au gândit că ar trebui să le ştiu. în practica psihoterapiei tradiţionale, am fost învăţată să consider orice încercare din partea rudelor de a comunica cu terapeutul ca un potenţial obstacol periculos în relaţia terapeutică. Pe măsură ce am început să înţeleg semnificaţia acestor apeluri, am văzut că erau cel puţin două mesaje trans­ mise în ele: unul referitor la suferinţa sau problema pe care ruda a observat-o la pacient şi unul referitor la suferinţa şi problema rudei înseşi. Următorul pas a fost să văd că apelul conţinea nu numai o ofertă de a ajuta pacientul, dar şi o cerere de ajutor pentru rudă, deghizată într-o ameninţare. A fost atunci imposibil să nu recu­ nosc că exista o relaţie esenţială între pacient şi familia sa. Deşi ştiam asta la un anumit nivel, acum devenise explicit. Mai mult, a devenit clar că orice comportament al unui individ este un răspuns la un set complex de „reguli" fixe şi predictibile care guvernează grupul său familial, deşi aceste reguli pot să nu fie cunoscute în mod conştient de către el sau de către familie. Din acest punct de vedere, putem începe să ne oprim să mai vedem activităţile rudelor drept pericole şi să le privim ca forţe de dezvoltare şi indicaţii despre puterea tranzacţiilor interacţionale, în relaţie cu configurarea comportamentelor indivizilor care sunt parte a acelui sistem familial.

9

Terapia fam iliei ■ Prefaţă

io

Cei mai mulţi dintre terapeuţii familiei de azi sunt de acord mai mult sau mai puţin cu modul în care funcţionează sistemele de familie. Totuşi, acum există vaste diferenţe între modurile de a modifica aceste sisteme. De fapt, astăzi — după 30 de ani de la apariţia terapiei familiei — auzim vorbindu-se despre „şcoli" de terapie a familiei. Acestea simt reminiscenţe ale zilelor în care un cercetător al comportamentului uman trebuia să aleagă dacă îl va urma pe Freud, Jung sau Adler. în acea perioadă (cu 40 de ani în urmă), folosirea de către cineva a oricărei idei care nu era parte a metodei sau abordării „liderului" său era considerată neprofesională. Era rău să fii eclectic. Noi nu mai suntem atât de rigizi astăzi. Ultimul cuvânt în materie de terapie a familiei nu a fost încă rostit. S-ar cuveni ca noi toţi să continuăm să studiem. Recomandarea mea este să ne eliberăm, pentru a putea privi în orice direcţie şi pentru a folosi ceea ce pare că se potriveşte. Asta face din fiecare dintre noi o entitate în continuă dezvoltare. In acest spirit, vreau să accentuez că ofer această carte mai degrabă ca un cadru conceptual în jurul căruia impresiile şi datele voastre pot fi organizate, decât ca pe ceva ce trebuie memorat şi urmat întocmai, ca şi cum ar fi o reţetă. Este o cale sugerată. Cea mai bună abordare a fiecărei situaţii va fi determinată de cir­ cumstanţele particulare ale acesteia. Este foarte important ca terapeuţii să fie flexibili şi liberi să adopte orice este necesar şi adecvat în acele circumstanţe. Această carte are în primul rând intenţia de a pregăti per­ soanele în formare pentru activitatea efectivă în terapia familiei şi de a reîmprospăta memoria „bătrânilor profesionişti" referitoare la părţi care sunt uşor de uitat. Pentru acest motiv, am păstrat, ca format al cărţii, profilul manualului de formare în care cartea îşi are originea. Din acest punct, terapia familiei a fost îndelung A

VIRGINIA SATIR

explorată ulterior. Am ajuns mult mai departe şi în ceea ce priveşte cunoaşterea despre cum funcţionează sistemele familiale şi sper că această carte poate servi şi drept catalizator pentru inovaţii în practica clinică şi în cercetare. Virginia S. Satir

11

Terapia fam iliei ■ Prefaţă

Mulţum iri Niciun om nu se dezvoltă de unul singur. Evoluţia acestei cărţi şi a ideilor conţinute în ea reprezintă un exemplu concret al acestui fapt. De aceea, le transmit mulţumiri tuturor persoanelor cu care am avut de-a lungul vieţii mele experienţa unei interacţiuni din care am ieşit îmbogăţită. Au fost multe şi bogate oportunităţi pentru clarificarea gândirii mele prin intermediul întrebărilor persoanelor care au optat să participe la seminariile mele de pregătire sau care m-au invitat, în calitate de consultant, pe întregul teritoriu al SUA şi pe încă patru continente. Persoanelor care s-au îndreptat spre serviciile mele de tratament, în ultimii patruzeci şi unu de ani, le transmit, în mod special, mulţumiri. Fără ele, nu aş fi avut nicio cale de a afla dacă ideile mele aveau vreo relevanţă specială. Pentru încurajarea primită în timp ce predam la Institutul de Psihiatrie al Statului Illinois, Chicago, aş vrea să îi mulţumesc domnului Dr. Kalman Gyarfas, pe atunci director al institutului, şi domnişoarei Pauline Peters, director de asistenţă socială la Spi­ talul de Stat din Chicago, unde nou formatul institut era găzduit. Ideile mele originale s-au extins mult şi s-au modificat prin asocierea profesională strânsă cu Dr. Don Jackson, Gregory Bateson, Jay Haley, John Weakland, Dr. William Fry, Dr. Jules

Terapia fam iliei ■ Mulţumiri

14

Riskin, Dr. Robert Spitzer şi cu alţi colegi de la Mental Research Institute (Institutul de Cercetări Mentale) din Palo Alto, California. Faţă de mulţi alţi colegi care erau de asemenea angajaţi în activitatea stimulantă de studiu al interacţiunilor familiale şi al legăturilor acestora cu dezvoltarea sănătăţii şi bolii, doresc să îmi exprim aprecierea pentru disponibilitatea de a-mi oferi rezultatele cercetărilor lor. Printre aceste multe persoane se numără: Dr. Murray Bowen, Dr. Warren Brodey, Dr. Victor Freeman, Dr. S. Minuchin, Dr. E. Auerswald, Dr. Otto Pollack, Dr. Eric Beme şi Dr. S.I. Hayakawa. în completare, mi-ar face plăcere să mulţumesc, pentru gene­ rosul sprijin financiar acordat primei ediţii a acestei cărţi, urmă­ toarelor fundaţii: National Institute of Mental Health (Institutul Naţional pentru Sănătate Mentală) pentru subvenţiile Small Grant şi Training Grant, dnei. H.L. Mclntyre pentru donaţia sa din partea Fundaţiei Robert C. Wheeler şi Fundaţiei Familiei Louis W. şi Maud Hill pentru donaţia ei către Proiectul Familiei. Prima ediţie nu s-ar fi născut niciodată fără asistenţa calificată a Barbarei Francisco, care a petrecut multe ore, într-o perioadă de doi ani, ascultând casete cu cursurile mele şi şedinţele de tera­ pie, pentru a putea strânge toate materialele. Lui Lynn Hoffman, care şi-a folosit excelentele calităţi redacţionale pentru a aduce manuscrisul într-o formă finală, şi Camillei Ball, care şi-a oferit voluntar sprijinul pentru culegerea textului, le mulţumesc în mod special. Doresc de asemenea să mulţumesc doamnei Dee Barlow Krueger pentru contribuţia la pregătirea şi redactarea ediţiei revizuite. De la prima publicare a acestei cărţi, am călătorit mult şi am împărtăşit experienţe cu mulţi oameni. Mulţumirile mele merg

VIRGINIA SATIR

către toţi aceştia, şi în particular către Ruth Topping, Fritz Perls, Michael Murphy şi Richard Price. Cum experienţa mea internaţională a continuat să se adân­ cească, să se lărgească şi să se extindă, am avut privilegiul să fiu în contact cu liderii emergenţi din domeniul sănătăţii holistice, care ne deschid perspective pe care nici nu le visam înainte. Brugh Joy, M.D.; Ken Pelletier, Ph.D; Irving Ogle, M.D.; Norman Shealy, M.D.; Cari Simonton, M.D., şi Stephanie Simonton; Elisabeth Kubler-Ross, M.D.; Al Huang; Stan Grof, M.D.; Bob Omstein, Ph.D.; Lama Govinda; Alyce şi Elmer Green, Ph.D.s; Jack Schwarz; Ida Rolf; Fredrik Lionel; Karl Pribram şi Marcel Vogel se remarcă dintre cei care m-au influenţat în mod special, informându-mă şi stimulându-mă către noi descoperiri şi posibilităţi. Vreau să transmit mulţumiri speciale lui Robert Spitzer, M.D., şi experimentatului său redactor, Rain Blockley, care m-au supra­ vegheat, literalmente, pentru a-mi găsi timp să termin această ediţie revizuită. In final, simt o adâncă recunoştinţă pentru sprijinul şi stimu­ larea din partea membrilor Avanta şi ai International Human Leaming Resource Network (IHLRN), care s-au alăturat visului de a ajuta oamenii să devină mai pe deplin umani.

15

A

Terapia fam iliei ■ Mulţumiri

Abrevieri Următoarele abrevieri au fost folosite pe parcursul întregului text: P.I. T

— —

Pacientul Identificat Terapeut

Referinţele citate sunt incluse în bibliografia numerotată. In text, aceste surse sunt indicate prin numă­ rul lor bibliografic (trecut în paranteză), pentru un acces uşor. A

VIRGINIA SATIR

Partea I Teoria fam iliei

CAPITOLUL 1

De ce terapia familiei? 1.

2.

Terapeuţii familiei tratează cu durerea familiei. a.

Când o persoană dintr-o familie (pacientul) are dureri care apar sub forma simptomelor, toţi membrii familiei simt această durere într-un anume fel.

b.

Mulţi terapeuţi au considerat că este mai util să nu­ mească membrul familiei care are simptomul „pacientul identificat" sau „P.I.", decât să se alăture familiei numindu-1 „cel bolnav", sau „cel care este diferit", sau „cel care este de vină."

c.

Asta pentru că terapeutul vede simptomele pacientului identificat ca având o funcţionare în familie, la fel de bine ca o funcţionare individuală.

Studii numeroase au arătat că familia se comportă ca şi cum ar fi o unitate. în 1954, Jackson a introdus termenul de „homeostază familială" pentru a se referi la acest comportament (39). a.

Conform teoriei homeostazei familiale, familia acţio­ nează pentru a realiza un echilibru în relaţii.

b.

Membrii familiei ajută la păstrarea acestui echilibru în mod deschis sau în mod implicit.

Terapia famiNei ■ De ce terapia familiei?

20

3.

Pattemurile de comunicare familiale repetitive, circulare şi predictibile dezvăluie acest echilibru.

d.

Când echilibrul familiei este precar, membrii acesteia fac mult efort pentru a menţine acest echilibru.

Relaţia maritală influenţează caracterul homeostazei fami­ liale. a.

Relaţia maritală este axa în jurul căreia se formează toate celelalte relaţii familiale. Partenerii sunt „arhitecţii" familiei.

b.

O relaţie maritală în suferinţă tinde să producă un parentaj disfuncţional.

4.

5.

c.

Pacientul identificat este membrul familiei cel mai vizibil afectat de relaţia maritală în suferinţă şi cel mai expus la parentajul disfuncţional. a.

Simptomele sale sunt un „SOS" privind durerea părinţilor lui şi dezechilibrul familial rezultat.

b.

Simptomele sale sunt un mesaj că el îşi distorsionează propria dezvoltare, ca rezultat al încercării de a ame­ liora şi absorbi durerea părinţilor săi.

Multe abordări terapeutice sunt numite „terapie de familie", dar diferă de definiţia care va fi prezentată aici, din moment ce ele sunt orientate în primul rând către membrii familiei ca indivizi şi mai puţin către familia ca unitate. De exemplu: a.

Fiecare membru al familiei poate avea propriul său terapeut.

b.

Sau membrii familiei pot împărţi acelaşi terapeut, dar terapeutul se întâlneşte cu fiecare membru separat.

VIRGINIA SATIR

c.

6.

7.

Sau pacientul poate avea un terapeut care, ocazional, consultă alţi membri ai familiei „pentru binele" pacientului.

21

Un număr în continuă creştere de observaţii clinice a dus la concluzia că terapia familiei trebuie orientată către familie ca întreg. Această convingere era iniţial susţinută de obser­ vaţii care arătau cum răspundeau membrii familiei la tra­ tamentul individual al unui membru al familiei etichetat ca „schizofrenic". Dar studii ulterioare au arătat că familiile cu un membru delincvent răspund în moduri similare la trata­ mentul individual al acestui membru. în ambele cazuri s-a constatat că: a.

Alţi membri ai familiei au interferat cu, au încercat să devină parte din, sau au sabotat tratamentul individual al membrului „bolnav", ca şi cum familia ar fi avut o miză în boala sa.

b.

Pacientul spitalizat sau închis s-a simţit mai rău sau a regresat după o vizită a membrilor familiei, ca şi cum interacţiunea familială ar fi avut o legătură directă cu simptomele lui.

c.

Starea altor membri ai familiei s-a înrăutăţit de îndată ce starea pacientului s-a îmbunătăţit, de parcă boala unuia dintre membrii familiei ar fi fost esenţială pentru modul de funcţionare al familiei.

Aceste observaţii au condus mulţi psihiatri şi cercetători orientaţi asupra individului să reevalueze şi să pună sub semnul întrebării câteva ipoteze (109,110,114,140,142).

Terapia fam iliei ■ De ce terapia familiei?

22

a.

Au observat că, atunci când pacientul era privit ca vie timă a familiei sale, era foarte uşor să te supraidentifici cu el şi să-l supraprotejezi, trecând cu vederea faptul că* — Pacienţii sunt şi ei adepţii victimizării unui alt membru al familiei. —

Pacienţii ajută în perpetuarea rolului lor de bolnavi diferiţi sau de vinovaţi.

b.

Au observat cât de multă încredere era acordată trans­ ferului, pentru a produce schimbarea. — Şi totuşi, poate mult din aşa-zisul transfer al pacientului era de fapt o reacţie adecvată la com­ portamentul terapeutului în cadrul situaţiei tera­ peutice nereale şi noninteractive. — în plus, erau mai multe şanse ca situaţia terapeutică să perpetueze patologia, în loc să prezinte o nouă stare a lucrurilor care să introducă dubii în ceea ce priveşte percepţiile. — Dacă unele dintre comportamentele pacientului au reprezentat un transfer (adică, felul său caracteristic de a relaţiona cu m am a sau cu tatăl său), de ce nu ar trebui ca terapeutul să îl ajute pe pacient să trateze cu familia în mod mult mai direct, văzându-i împreună, atât pe pacient cât şi pe familia sa?

c.

Au observat că terapeutul tindea să fie m ai interesat de viaţa fantasmatică a pacientului decât de viaţa sa reala. Dar chiar dacă era interesat de viaţa reală a pacientului/ atâta timp cât el vedea doar pacientul în terapie, trebuia să se încreadă în versiunea acestuia asupra acelei vieţi şi să încerce să ghicească ce se petrece în viaţa sa.

VIRGINIA SATIR

d.

8.

Au observat că, încercând să schimbe modul de funcţionare al unui membru al familiei, ei încercau de fapt să schimbe modul de funcţionare al întregii familii. — Acest fapt pune sarcina de agent de schimbare a familiei pe umerii pacientului în exclusivitate, în loc de a o pune pe umerii tuturor membrilor familiei. — Pacientul era deja membrul familiei care încerca să schimbe modul de funcţionare al familiei, deci, atunci când a fost solicitat să-şi intensifice eforturile, a primit critici şi mai intense din partea familiei. Aceasta l-a făcut să se simtă şi mai împovărat şi mai puţin capabil.

23

Pe lângă toate aceste observaţii, odată ce terapeuţii au început să trateze familiile împreună, au fost aduse la lumină alte aspecte ale vieţii de familie care produceau simptome care, în mare măsură, fuseseră trecute cu vederea. Alţi investigatori ai interacţiunilor familiale au făcut descoperiri similare. După cum spune Warren Brodey, partenerii acţionează diferit cu frăţiorul normal şi cu frăţiorul care prezintă simptome (27). „.. .Părinţii, aflaţi în prezenţa frăţiorului «normal» sunt capabili să relaţioneze cu o libertate, flexibili­ tate şi largheţe a conştiinţei greu de crezut, luând în considerare limitările care există în relaţia dintre părinţi atunci când se implică în relaţia cu frăţiorul care prezintă simptome. Modurile patolo­ gice de relaţionare par să fie focalizate în relaţia cu membrul care prezintă simptome. Ne întrebăm cum de s-a ajuns aici."

Terapia famiKei ■ De ce terapia familiei?

24

9.

Dar acei psihiatri care au devenit din ce în ce mai devotaţi terapiei familiei nu au fost primii care au recunoscut natura interpersonală a bolii mentale. Sullivan şi Fromm-Reichmartrt împreună cu mulţi alţi psihiatri, psihologi şi lucrători în asistenţa socială, au făcut pionierat în această zonă de explo­ rare. Mişcarea pentru îndrumarea Copilului (The Child Guidance Movement) a fost o altă dezvoltare importantă, care a ajutat la întreruperea tradiţiei de a selecta numai un membru al familiei pentru tratament (41). a.

Terapeuţii din îndrumarea Copilului au inclus în tratament atât mama cât şi copilul, chiar dacă încă au avut tendinţa de a se întâlni cu mama şi copilul în şedinţe de tratament separate.

b.

De asemenea, ei au recunoscut din ce în ce mai mult importanţa includerii tatălui în terapie, deşi au observat că era greu de abordat şi, în general, au eşuat în a-1 angaja în procesul terapeutic. — Terapeuţii au arătat că tatăl simţea că grija părin­ tească era mai degrabă sarcina soţiei lui decât sar­ cina lui; dacă copilul dădea semne de tulburare, soţia era cea care trebuia abordată. — Terapeuţii din îndrumarea Copilului, fiind oricum orientaţi spre relaţia mamă-copil, au înclinat să fie de acord cu raţionamentul tatălui, astfel încât nu au putut să îl convingă cu uşurinţă de faptul că rolul lui în familie este important pentru sănătatea copilului său. Clinicile de îndrumarea Copilului au rămas axate în principal pe matemaj (mothering), chiar dacă au

VIRGINIA SATIR

recunoscut tot mai mult importanţa patemajului (fathering). Şi, chiar dacă au introdus sau nu tatăl în gândirea lor, au continuat să-şi concentreze atenţia pe soţ şi soţie ca părinţi ai copilului şi mai puţin ca parteneri unul pentru celălalt. Şi totuşi, a fost menţionat în mod repetat cât de critic afectează relaţia maritală parentajul. Murray Bowen scrie, spre exemplu (25):

25

Observaţia izbitoare a fost că, atunci când părinţii erau apropiaţi emoţional şi investeau mai mult unul în celălalt decât oricare dintre ei în pacient, pacientul se simţea mai bine. Când oricare părinte investea emoţional mai mult în pacient decât în celălalt părinte, pacientul, imediat şi în mod auto­ mat, regresa. Când părinţii erau emoţional apro­ piaţi, nu puteau greşi în modul de a „gestiona" pacientul. Pacientul răspundea bine la fermitate, permisivitate, pedeapsă, „discuţii" sau orice altă abordare de administrare. Când părinţii erau „divor­ ţaţi emoţional", orice „abordare de gestionare" se dovedea în mod egal un eşec. 10. Terapeuţii familiei şi-au dat seama că este mai uşor să cointe­ reseze soţul în terapia familiei decât în terapia individuală. Asta este pentru că terapeutul familiei este el însuşi convins că amândoi arhitecţii familiei trebuie să fie prezenţi. a.

De îndată ce terapeutul îl convinge pe soţ că este esenţial în procesul terapeutic şi că nimeni nu poate vorbi pentru el sau nu îi poate lua locul în terapie sau în viaţa de familie, el intră pregătit în terapie.

Terapia famiNei ■ De ce terapia familiei?

b.

Soţia (în rolul ei de m am ă) poate iniţia terapia familiei, dar odată ce terapia îşi începe cursul, soţul devine la fel de implicat ca şi ea.

c.

Terapia familiei pare să aibă sens pentru întreaga familie Soţul şi soţia spun: „A cum , în sfârşit, suntem împreună şi putem să îi dăm de cap ăt."

11.

Chiar de la prim ul contact, terapeuţii familiei operează cu ipoteze privind m otivul pentru care un membru al familiei a căutat ajutor terapeutic. a.

în mod obişnuit, primul contact este iniţiat datorită fap­ tului că cineva din afara familiei l-a etichetat pe Johnny drept tulburat. Acest prim contact va fi probabil făcut de către o soţie anxioasă (o vom num i M ary Jones), ju­ când rolul mamei unui copil cu o tulburare, Johnny. Copilul are o tulburare, deci ea, m am a, trebuie să fie de vină.

b.

Dar Johnny probabil că m anifesta o tulburare de com­ portam ent cu mult înainte de a fi etichetat ca având o tulburare de cineva din afara familiei.

c.

Până când cineva din afară (adeseori un profesor) să îl fi etichetat pe Johnny ca având o tulburare, membrii familiei Jones s-au com portat ca şi cum nu ar fi remarcat com portam entul lui Johnny; com portam entul lui era adecvat, deoarece deservea o funcţie în familie.

d.

De obicei au apărut unele evenim ente care au precipitat manifestarea simptomelor la Johnny, simptome care au făcut vizibil pentru cei din afară faptul că băiatul are o tulburare. Aceste evenim ente sunt:

VIRGINIA SATIR

— —

—

—

—

Schimbări din afara familiei nucleare: război, criză economică etc. Schimbări în cele două familii de origine: îmbol­ năvirea unei bunici, problemele financiare ale unui bunic etc. Cineva intră în familia nucleară sau o părăseşte: bunica vine să locuiască cu familia, familia primeşte un chiriaş, familiei i se mai adaugă un membru prin naşterea unui nou copil, una dintre fiice se căsătoreşte. Schimbări biologice: un copil ajunge la vârsta ado­ lescenţei, mama ajunge la menopauză, tatăl este spitalizat. Schimbări sociale majore: un copil părăseşte casa pentru a merge la şcoală, familia se mută într-un nou cartier, tatăl primeşte o promovare la serviciu, fiul merge la facultate.

e.

Aceste evenimente pot precipita simptomele, deoarece ele cer partenerilor să integreze schimbările. Această nouă solicitare supune la un efort suplimentar relaţia maritală, deoarece atrage după sine redefinirea relaţiilor familiale şi astfel afectează echilibrul familial existent.

f.

Homeostaza familială poate fi funcţională sau „potri­ vită" pentru membri în anumite perioade ale vieţii de familie şi nefuncţională în altele, deci evenimentele afectează membrii în mod diferit, la momente diferite.

g.

Dar dacă un membru este afectat de un eveniment, toţi sunt, mai mult sau mai puţin, afectaţi.

27

12. După primul contact cu Mary Jones, terapeutul poate specula despre relaţia dintre Mary şi soţul său, pe care îl vom numi

Terapia fam iliei ■ De ce terapia familiei?

28

Joe. Dacă este corect să presupună că o relaţie maritală disfuncţională este principalul factor al simptomelor unui copil, atunci relaţia dintre parteneri va fi prima preocupare a terapeutului. a.

Ce fel de oameni sunt Mary şi Joe? Din ce tip de familii vin ei? — înainte de a se cunoaşte, ei erau două persoane separate venind din două medii familiale diferite. — Acum ei sunt arhitecţii noii lor familii.

b.

De ce, din toate persoanele de pe pământ, s-au ales unul pe celălalt ca parteneri? — Modul în care s-au ales unul pe celălalt oferă indicii despre motivele care-i fac să fie dezamăgiţi unul de celălalt. — Modul în care îşi manifestă dezamăgirea unul faţă de celălalt oferă indicii despre motivul pentru care Johnny simte nevoia să manifeste simptome pentru a menţine familia Jones împreună.

VIRGINIA SATIR

CAPITOLUL 2

Stima scăzută de sine şi alegerea partenerului 1.

2.

O persoană cu stimă scăzută de sine are un pronunţat sen­ timent de anxietate şi nesiguranţă relativă la sine. a.

Stima sa de sine se bazează într-o măsură extremă pe ceea ce persoana gândeşte că alţii gândesc despre ea.

b.

Dependenţa de alţii în ceea ce priveşte stima sa de sine îi paralizează autonomia şi individualitatea.

c.

Aceasta îşi va ascunde faţă de alţii stima sa de sine scă­ zută, în mod special atunci când vrea să îi impresioneze.

d.

Stima sa de sine scăzută vine de la experienţele de creştere care nu au făcut-o niciodată să simtă că este bine să fii o persoană de un anumit sex în relaţie cu o persoană de celălalt sex.

e.

Aceasta nu s-a separat niciodată în mod real de părinţi, ceea ce înseamnă că nu a ajuns la o relaţie de egalitate cu ei.

O persoană cu stimă de sine scăzută are speranţe mari cu privire la ceea ce se poate aştepta de la ceilalţi, dar are în

Terapia fam iliei ■ Stima scăzută de sine şi alegerea partenerului

30

acelaşi timp şi m ari tem eri; este prea pregătită să aştepte dezam ăgiri şi să fie neîncrezătoare în oameni. a.

în m om entul în care M ary şi Joe intră în terapie, tera peutul va încerca să afle la ce au sperat şi de ce s-au temut fiecare, în raport cu celălalt, în perioada de curtare de la începutul relaţiei, deoarece: —

—

—

3.

N u a fost un accident faptul că ei s-au selectat unul pe celălalt ca parteneri; ei au văzut unul în celălalt ceva care a p ăru t să se potrivească cu aşteptările lor înalte. De asem enea, ei au văzut unul în celălalt (dar nu şi-au permis lor înşile să adm ită în mod deschis) ceva care părea să coroboreze fricile şi neîncrederile lor. Terapeutul va descoperi aceste lucruri indu­ când în celălalt com portam entul tem ut şi aşteptat, ca şi cum ei ar fi încercat să depăşească nesiguranţa (ca şi cum ei ar fi încercat să îşi împlinească pro­ priile lor profeţii). Relaţia lor m aritală va fi, din m ulte puncte de ve­ dere, duplicatul sau total opusul relaţiei pe care fie­ care dintre ei a văzut-o existând între propriii părinţi.

Poate şi Mary, şi Joe au văzut în celălalt ceea ce spera fiecare să găsească, deoarece fiecare dintre ei se com porta la nivelul apărărilor sale, mai degrabă decât la nivelul sentimentelor. a.

VIRGINIA SATIR

Joe juca în exterior rolul unei persoane încrezătoare în sine şi puternice, dar pe dinăuntru se simţea nesigur neajutorat şi speriat. Când M ary l-a privit pe Joe, ea a spus: „Iată o persoană puternică, care poate avea grijă de mine."

b.

Mary juca în exterior rolul unei persoane sigure pe sine, extrovertită, vorbăreaţă, dar se simţea nesigură, neaju­ torată şi înspăimântată pe dinăuntru. Când Joe a privit-o pe Mary, el a spuns: „Iată o persoană puternică, care poate avea grijă de mine/'

c.

După căsătorie, fiecare a descoperit că celălalt nu este persoana puternică la care sperase. Frustrarea, dezamă­ girea, furia urmau să apară.

31

Este de mirare cum de au reuşit Mary şi Joe să găsească un partener dacă aveau o stimă de sine atât de scăzută şi atât de puţină încredere. a.

Odată ce pubertatea a adus sexualitatea adultă în prim plan, ei şi-au încercat şansele în a relaţiona, în ciuda tuturor fricilor.

b.

De asemenea, ei erau îndrăgostiţi, ceea ce, pentru mo­ ment, le-a îmbunătăţit stima de sine şi i-a făcut pe fiecare dintre ei să se simtă împlinit. Fiecare a spus: „Tu pari să mă valorizezi... Sunt norocos să te am... Am nevoie de tine pentru a supravieţui... Sunt împlinit dacă tu eşti în preajmă."

c.

Amândoi au sfârşit trăind pentru celălalt şi, făcând aşa, au intrat într-un „pact pentru supravieţuire". Fiecare îşi spunea: „Dacă rămân fără provizii, voi lua de la tine. Tu vei avea suficiente, în caz de urgenţă, pentru a ne servi pe amândoi."

Problema a fost că, atunci când s-au ales ca parteneri, Mary Şi Joe nu şi-au comunicat fricile unul celuilalt.

Terapia fam iliei ■ Stima scăzută de sine şi alegerea partenerului

32

a.

Joe s-a temut că M ary nu îl va iubi dacă ar şti despre lipsa lui de valoare (şi viceversa). —

—

b.

Este ca şi cum Joe şi-ar fi spus: „Nu trebuie să dezvălui că nu reprezint nimic. Nici faptul că, în secret, mă aştept ca toate femeile să fie nedrepte iraţionale, sarcastice, încăpăţânate, dominatoare Nu trebuie să destăinui credinţa mea că singura cale de a supravieţui cu o femeie este să mă retrag de pe scenă şi să o las să conducă spectacolul." Este ca şi cum M ary şi-ar fi spus: „Nu trebuie să dezvălui că nu reprezint nimic. Nici faptul că, în secret mă aştept ca toţi bărbaţii să fie zgârciţi, ires­ ponsabili, indecişi, slabi şi să lase femeile să care povara. Nu trebuie să destăinui credinţa mea că singura cale de a supravieţui cu un bărbat este să fii gata să pui umărul şi să preiei povara în mo­ mentul în care el se plânge."

Şi totuşi, în ciuda a tot ceea ce fiecare se aştepta de la celălalt şi gândea despre sine, fiecare a simţit, de ase­ menea, că trebuie să fie ceea ce se gândea că celălalt a văzut în el, pentru că fiecare l-a făcut pe celălalt respon­ sabil pentru stima de sine a fiecăruia. —

Când M ary i-a arătat lui Joe că îl vede ca fiind puternic, în primul rând Joe a resimţit percepţia lui M ary ca pe ceva care îl întăreşte; el s-a putut simţi puternic pentru că ea îl vedea ca fiind puternic (şi viceversa). Acest tip de relaţie poate fi m enţinută până în mo­ mentul în care un factor de stres cauzat de mediu

VIRGINIA SATIR

sau solicitarea de a lua o decizie pune la încercare abilităţile lui Mary şi Joe de a face faţă. Doar atunci puterea începe să semene cu o acoperire pentru slăbiciune sau cu dominarea. c.

Nici Mary şi nici Joe nu pot întreba ce aşteaptă celălalt, la ce speră, de ce îi este teamă celuilalt, deoarece amân­ doi simt că se presupune că ar trebui să ghicească ce se petrece în interiorul celuilalt. (Cu alte cuvinte, este ca şi cum amândoi ar trăi cu un glob de cristal.)

d.

Din moment ce fiecare acţionează plecând de la premisa că trebuie să îl mulţumească pe celălalt, niciunul nu poate comunica când este nemulţumit de celălalt şi nici nu poate accepta neînţelegeri sau critici adresate direct. Ei acţionează ca şi cum trebuie să fie imposibil de distins unul de celălalt. Ei trăiesc ca şi cum sunt pe acelaşi circuit sanguin, pe aceeaşi conductă care asigură supravie­ ţuirea. De exemplu, odată am avut un cuplu căsătorit, care a stat la masa de terapie cu braţele împletite pe tot parcursul primelor două şedinţe, în timp ce copilul, trăind experienţa tragediei întregii situaţii, s-a aşezat în partea opusă părinţilor, halucinând.

33

în concluzie, Mary şi Joe s-au căsătorit ca să „primească." a.

Fiecare şi-a dorit să primească stima celuilalt pentru sine. (Amândoi şi-au dorit, de asemenea, stima societăţii pentru ei: „Fiecare ar trebui să se căsătorească. Acum am reuşit.")

b.

Fiecare a vrut calităţile celuilalt, calităţi care simţea că îi lipsesc (calităţi pe care fiecare a încercat să le facă o parte din sine).

Terapia fam iliei ■ Stima scăzută de sine şi alegerea partenerului

c.

Fiecare şi-a dorit o extensie a propriei persoane.

d.

Fiecare şi-a dorit în celălalt un părinte „bun , omni­ potent, omniscient şi altruist, şi-a dorit să evite părintele „rău ", omniscient şi omnipotent.

VIRGINIA SATIR

C A PIT O LU L 3

Alteritate şi neînţelegeri 1.

2.

Când M ary şi Joe s-au căsătorit, nu au realizat că, pe lângă faptul de a primi, vor trebui să şi „ofere". a.

Fiecare a simţit că nu are ce să ofere.

b.

Fiecare a simţit că celălalt nu ar trebui să se aştepte ca el să ofere ceva, pentru că celălalt este o extensie a sinelui.

c.

Dacă unul dintre ei a oferit ceva, a făcut-o încărcat de anxietate sau sacrificându-se pe sine, deoarece niciunul nu se aştepta cu adevărat că va primi.

Când Maria şi Joe au descoperit, după căsătorie, că celălalt este „diferit" de ceea ce fiecare îşi imagina în perioada de curtare, au fost deziluzionaţi. Ceea ce văd ei actualmente în celălalt sunt caracteristicile, acum vizibile douăzeci şi patru de ore pe zi, care nu apar de obicei în perioada de curtare, şi în consecinţă nu corespund aşteptărilor lor. a.

M ary îşi pune părul pe bigudiuri când m erge noaptea la culcare.

b.

M ary insistă să servească la m asă fasole fiartă excesiv.

c.

Joe îşi lasă ciorapii m urdari presăraţi prin toată casa.

d.

Joe sforăie noaptea.

Terapia fam ilie i ■ Alteritate şi neînţelegeri

36

3.

Când Mary şi Joe descoperă, după căsătorie, că sunt diferiţi în moduri care par mai degrabă să îi lipsească de ceva decât să aducă ceva în plus, ei se privesc într-o nouă lumină. a.

„Alteritatea" arată rău pentru că duce la neînţelegeri.

b.

Neînţelegerile le aduc aminte amândurora că celălalt nu este o extensie a sinelui, ci există separat.

4.

Folosesc termenul „alteritate" pentru a acoperi tot domeniul individualităţii, al modului în care fiecare persoană este în mod inerent diferită faţă de oricare altă persoană. a.

Oamenii pot fi diferiţi din punct de vedere fizic (A este înalt, B scund; A este bărbat, B femeie).

b.

Oamenii pot avea personalităţi sau temperamente dife­ rite (A este excitabil şi sociabil, B este placid şi rezervat).

c.

Oamenii pot avea educaţie şi abilităţi diferite (A ştie fizică, B se pricepe la muzică; A are o bună dexteritate în ceea ce priveşte prelucrarea materialelor, B ştie să cânte).

d.

Prezenţa alterităţii în celălalt poate fi folosită mai curând distructiv, decât ca oportunitate de îmbogăţire.

5.

Modurile particulare de alteritate care îi deranjează pe Mary şi pe Joe sunt: a.

Preferinţele diferite, dorinţele, obişnuinţele, gusturile (Lui A îi place să m eargă la pescuit, B urăşte pescuitul; lui A îi place să doarm ă cu fereastra deschisă noaptea, lui B îi place cu ea închisă).

VIRGINIA SATIR

b.

6.

7.

Opinii şi aşteptări diferite (A se aşteaptă ca femeile să fie puternice, B se aşteaptă ca bărbaţii să fie puternici; A are convingeri religioase, B nu are).

37

Alteritatea care duce la un conflict de interese (neînţelegere) este văzută ca o insultă şi ca o evidenţă a faptului de a fi neiubit. a.

Pare să ameninţe autonomia şi stima de sine.

b.

Este posibil ca unul să trebuiască să dea, în timp ce celălalt primeşte. Totuşi, nu este suficient pentru toată lumea. Cine va primi ceea ce este disponibil?

c.

înainte de căsătorie, fiecare credea că celălalt are sufi­ cient cât pentru două persoane. Acum, când neînţele­ gerea a apărut, pare că e posibil să nu fie de ajuns nici măcar pentru unul singur.

Dacă Mary şi Joe ar fi avut stimă de sine, fiecare ar fi putut să aibă încredere în celălalt. a.

Fiecare s-ar simţi încrezător în ceea ce priveşte capa­ citatea proprie de a lua de la celălalt.

b.

Fiecare s-ar putea chiar aştepta să primească.

c.

Fiecare ar putea să dea celuilalt fără a se simţi el însuşi jefuit.

d.

Fiecare ar putea folosi alteritatea celuilalt ca oportunitate de creştere.

8*

Lui Mary şi Joe le lipseşte încrederea. a*

Fiecare simte că de-abia are suficient pentru a-şi susţine propria viaţă, fără să mai vorbească de viaţa celuilalt.

Terapia familiei ■ Alteritate şi neînţelegeri

38

b.

Fiecare se com portă ca şi cum ar spune: „Eu nu sunt nim ic. Voi trăi pentru tine." D ar, de asemenea, fiecare se com portă ca şi cum ar spune: „Eu nu sunt nimic, aşa încât, te rog, trăieşte pentru m in e."

9.

Pentru că le lipseşte încrederea, anum ite domenii ale vieţii îm preună, care le pun la încercare, în m od special, capacitatea de a ţine cont de individualitatea celuilalt, sunt în mod deose­ bit ameninţătoare pentru ei. Aceste domenii sunt: banii, mân­ carea, sexualitatea, recreerea, m unca, creşterea şi educarea copiilor, relaţiile cu socrii.

10.

Chiar dacă ei ar fi avut încredere unul în celălalt, faptul de a locui împreună îi forţează să ia decizii despre când să oferi, când să iei, în contextul realităţii de m om ent. Ei trebuie să decidă: a.

Ce vor împărţi sau vor face îm preună (cât de dependenţi vor fi).

b.

Ce nu vor îm părţi sau vor face separat (cât de inde­ pendenţi vor fi).

11.

Ei trebuie să atingă un fel de echilibru, în realitatea curentă, în ceea ce priveşte: a.

Ceea ce doreşte A şi ceea ce doreşte B.

b.

Ceea ce A face cel m ai bine şi B face cel m ai bine.

c.

Ceea ce gândeşte A şi ceea ce gândeşte B.

d.

Cum va face A faţă responsabilităţilor şi cum va face B faţă responsabilităţilor.

VIRGINIA SATIR

12 . Ei au nevoie să înveţe cum să îşi exprime gândurile, dorinţele,

39

emoţiile şi cunoaşterea fără să-l distrugă, invadeze sau anu­ leze pe celălalt, în acelaşi timp venind cu un rezultat comun, care să li se potrivească amândurora. a.

b.

Dacă sunt capabili să realizeze o relaţie funcţională, ei vor spune: „Gândesc ceea ce gândesc, simt ceea ce simt, ştiu ceea ce ştiu. Eu sunt ţesc pentru faptul că eşti tu. Ceea ce ai tu de oferit este binevenit. Haide să vedem amândoi ce putem şi ce ar fi cel mai realist să facem."

eînsumi

Dar dacă nu pot să realizeze o relaţie funcţională, ei vor spune: „Fii ca mine; fii una cu mine. Eşti rău dacă nu eşti de acord cu mine. Realitatea şi alteritatea ta sunt neimportante."

13. Să luăm un exemplu banal al modului în care două persoane „funcţionale" simt în dezacord. Să spunem că un cuplu deja înţelege şi acceptă faptul că ar fi drăguţ să ia cina împreună. Dar, de asemenea, vom spune că A doreşte să iasă pentru o cină cu hamburgheri, iar B vrea să iasă pentru o cină cu pui. Locul care serveşte hamburgher nu serveşte pui, iar locul care serveşte pui nu serveşte hamburgher. a.

Fiecare poate încerca să convingă: „Te rog, mănâncă hamburgheri."

b.

Fiecare poate încerca să facă cu schimbul: „Haide să mâncăm pui de data asta şi hamburgher data viitoare."

c.

Ei pot încerca să găsească o alternativă care îi mulţu­ meşte pe amândoi: „Amândurora ne place friptura de

Terapia fam iliei ■ Alteritate şi neînţelegeri

40

porc, aşa încât hai să m âncăm o friptură" sau „Hai să găsim un alt restaurant care serveşte hamburgher şi pui." d.

Ei pot lua în calcul o problemă care cântăreşte mai greu decât dorinţele lor separate: „Din m om ent ce locul cu hamburgheri este mai aproape, şi cum noi ne grăbim, hai să mâncăm ham burgher."

e.

Ei pot încerca să pună în balanţă dorinţele lor separate, împotriva dorinţei de a fi îm preună: „Tu mănânci ham­ burgher, din moment ce îţi place atât de mult, iar eu voi mânca pui şi ne vedem mai târziu ." Ei reuşesc să se separe temporar şi să găsească soluţii independente atunci când independenţa este fezabilă.

f.

Ca un ultim efort, ei pot folosi o a treia persoană care să decidă pentru ei: „Charlie vrea să m ănânce cu noi. Hai să-l întrebăm pe Charlie unde doreşte să m eargă."

14. Să luăm acelaşi exemplu şi să vedem cum sunt persoanele „disfuncţionale" în dezacord. Ele acţionează conform prin­ cipiului că iubirea propune faptul de a fi total de acord. în consecinţă, îi vedem : a.

b.

Ezitând şi am ânând: „Hai să decidem m ai târziu ce să m âncăm " (şi uneori nici nu m ai iau deloc cina). încercând să forţeze: „Vom m ânca ham burgheri!7/ A

c.

încercând să se am ăgească unul pe celălalt: „Ambele sunt m âncare, deci hai să m ân căm h am bu rgher."

d.

încercând să se submineze unul p e celălalt: „în realitate, ţie nu-ţi place p u iu l" sau „Trebuie să fii nebun să îţi placă pu iu l."

VIRGINIA SATIR

e.

Mereu acuzându-se şi făcând judecăţi morale: „Eşti rău şi egoist că nu vrei să mănânci hamburgher. Nu faci niciodată ce vreau eu. Eşti meschin cu mine."

41

15 . Mary şi Joe, mergând până în punctul de a fi disfuncţionali,

sunt de fapt în dezacord, spunând: „Dacă mă iubeai, ai fi făcut ceea ce îmi doresc." Ei nu folosesc niciodată tehnica separării şi găsirii de soluţii independente; independenţa agreată de ambele părţi nu este niciodată fezabilă. 16. Mary şi Joe se acuză unul pe celălalt pentru că sunt dezamă­ giţi şi răniţi; ei se aşteptau la o înţelegere totală. a.

Ei se aşteptau să fie valorizaţi de către celălalt şi, în schimb, se văd primind acuzaţii.

b.

Ei se aşteptau să fie una cu celălalt şi, în schimb, se văd primind separare şi alteritate.

17. Totuşi, dacă Mary şi Joe acuză într-un mod prea direct, sunt anticipate o serie de consecinţe groaznice. Joe se comportă ca şi cum şi-ar spune: „Dacă o acuz pe Mary, Mary va fi distrusă. Nu o pot lăsa pe Mary să fie distrusă, pentru că am ne­ voie de ea să mă valorizeze. Dar dacă Mary va refuza să fie distrusă, pentru că în realitate ea nu mă valorizează? Şi dacă, în schimb, Mary mă acuză, mă răneşte, mă alungă în separare şi moarte psiho­ logică şi mă distruge?" „Nu, asta nu trebuie să se întâmple! Mary are nevoie de mine. Sunt responsabil pentru ea. Nu

Terapia fam iliei ■ Alteritate şi neînţelegeri

I

trebuie să o acuz pe M ary, altfel ea va fi distrusă Dacă acuz, trebuie să o fac cu m are atenţie."

42

M ary face acelaşi lucru. 18.

Procesul de neînţelegere reciprocă dintre M ary şi Joe trebuie să continue subteran. (La urm a urm elor, cea mai mare parte a comunicării funcţionează subteran, adică devine acoperită.) a.

C ând Joe şi Mary vor să se acuze reciproc pentru că nu dau nimic celuilalt, ei trebuie să îşi m ascheze acuzaţiile şi, de aici, comunicarea acoperită.

b.

19.

Când ei vor să ceară ceva, ei trebuie să mascheze cererea şi, de aici, comunicarea acoperită.

Iată un exemplu despre cum sună o cerere acoperită. Să spunem că Mary vrea să vadă un film. a.

în loc ca Mary să spună: „Aş vrea să văd un film. Tu vrei?" ea ar putea să îi spună lui Joe: „Ai vrea să vezi un film, nu-i aşa că ai vrea?" sau „Ţi-ar face bine să vezi un film."

b.

Dacă trebuie să îşi m ascheze cererea şi mai mult (dacă, spre exemplu, ea este ceea ce num im „schizofrenă"), ea poate spune: „S-a deschis un nou cinema mai jos pe strada noastră" sau „îmi place aerul condiţionat."

20. Iată un exemplu de cum sună acuzaţiile acoperite. Să presu­ punem că Joe nu răspunde cererii lui M ary. /V

a.

In loc ca M ary să spună: „Nu m ă auzi când cer ceva. Eşti un tâm pit!" M ary spune: „Oamenii nu îmi dau atenţie niciodată."

VIRGINIA SATIR I

b.

Sau, dacă ea trebuie să îşi acopere acuzaţiile şi mai mult (ca în cazul unui schizofren), ea poate spune: „Lumea nu are urechi."

43

21. Când cererile şi acuzaţiile devin atât de acoperite, o a treia persoană care urmăreşte devine confuză şi întreabă: „Cine vrea ce de la cine? Cine a făcut ce cui?" a.

Un copil în această familie poate deveni confuz.

b.

Un terapeut poate deveni confuz dacă nu are grijă ca dorinţele şi acuzaţiile să fie în mod clar denumite ca venind de la cineva şi îndreptându-se către cineva.

22. După cum se poate observa de-a lungul continuum-ului de la cel mai funcţional la cel mai puţin funcţional, dorinţele şi acuzaţiile au din ce în ce mai puţini proprietari. a.

Acestea ajung să fie adresate mai degrabă celei mai apropiate planete decât celei mai apropiate persoane.

b.

Răspunsurile la cereri şi acuzaţii devin din ce în ce mai evazive. — Mesajele sunt trimise în afară, ca şi cum nu ar fi —

pentru nimeni. Răspunsurile sunt de asemenea retumate, ca şi cum nu ar fi pentru nimeni.

23. Mary şi Joe pot evita cererile şi acuzaţiile prin retragerea din situaţie. în acelaşi timp, ei transformă retragerea lor vizibilă într-o acuzaţie acoperită. a-

Se pot retrage în atâtea feluri: „Fă ce-ţi place... Fă cum vrei... Tu, dragă, ai întotdeauna dreptate.

Terapia familiei ■

Alteritateşi neînţelegeri

44

b.

Se pot retrage fără cuvinte, părăsind literalmente tere­ nul în mijlocul perioadelor unor decizii cruciale, şi o pot face spunând într-un m od criptat: „Fă ce-ţi place. Tre­ buie să fiu absent pentru a trăi cu tine."

c.

Se pot retrage folosind medicamente, somn, alcool, lipsă de atenţie, „prostie", caz în care ei spun: „Fă ce vrei. Trebuie să fiu semiconştient pentru a trăi cu tine."

d.

Se pot retrage prin intermediul suferinţei fizice, caz în care ei spun: „Fă ce vrei. Trebuie să fiu bolnav ca să pot trăi cu tine."

e.

în ultimă instanţă, ei se pot retrage prin intermediul bolii mintale, caz în care ei spun: „Fă ce vrei. Trebui să fiu nebun pentru a trăi cu tine."

24. Sub toată evaziunea şi ambiguitatea, Mary şi Joe încă încearcă să îşi rezolve sentimentele contradictorii în legătură cu in­ certitudinea dacă sunt sau nu iubiţi. a.

Fiecare încearcă să-şi acopere dezamăgirea.

b.

Fiecare încearcă să îl împace, protejeze şi mulţumească pe celălalt, pentru că fiecare are nevoie de celălalt pentru a supravieţui.

c.

Orice ar face, modul în care o fac spune cât de dezamă­ giţi, martirizaţi şi furaţi se simt.

25. Ca terapeut, am descoperit că, cu cât persoanele comunică mai acoperit şi mai indirect, este probabil ca ele să fie cu atât mai disfuncţionale. Totuşi, nu am spus nimic despre cuplu­ rile care îşi încearcă forţele în ceea ce num esc „sindromul balansoar."

VIRGINIA SATIR

a.

Fiecare spune: „Eu am dreptate!", „Ba nu, eu am dreptate!" „Eşti un tâm pit!", „ Ba nu, tu eşti un tâmpit!"

b.

Cel puţin, cuplurile balansoar îşi încearcă forţele la lu­ mina zilei. —

Ei nu au, în acelaşi timp, acorduri de suprafaţă şi neînţelegeri implicite.

—

Niciun partener nu va face confuzie între dorinţele sale şi dorinţele celuilalt. Fiecare poate auzi dorinţele celuilalt destul de uşor, deoarece acestea sunt de regulă strigate. Orice terţă persoană poate vedea cu uşurinţă că aceştia doi nu se înţeleg, poate de asemenea co­ menta asupra acestui fapt, iar cei doi pot fi de acord în privinţa comentariului. Bărbatul balansoar şi femeia balansoar nu se înşală pe ei înşişi, între ei, pe alţii, despre cât de dezam ă­ giţi se simt. Totuşi, sentimentele lor personale de stimă de sine scăzută creează în fiecare o nevoie m utuală de celălalt şi ei se simt prinşi. Ei pot recu­ noaşte alteritatea, dar nu separarea.

—

—

45

26. Pentru a recapitula, dacă M ary şi Joe sunt disfuncţionali într-un grad extrem (părinţi ai unui copil cu o tulburare severă), ei vor avea stim ă de sine scăzută, speranţe extrem de înalte şi puţină încredere. Astfel, ei pot cimenta foarte uşor o relaţie în care şinele şi celălalt devin imposibil de distins la suprafaţă. Unicitatea sinelui poate fi recunoscută numai într-un m od acoperit. a.

Este ca şi cum Joe îşi spune: „M ary are nevoie de mine, eu sunt responsabil pentru ea. N u trebuie să fiu în

Terap ia fa m ilie i ■ A lteritate şi neînţelegeri

dezacord cu ea, altfel ea va fi distrusă. M ary şi cu

46

nu suntem diferiţi. Şi nu trebuie să arătăm niciun dezacord, cu excepţia un or neînţelegeri pentru lucruri m inore. Simte cum sim t şi eu, îi place ceea ce îmi place şi m ie, gândeşte ce gândesc şi eu. Acelaşi sânge curge în venele noastre, trăim unul pentru celălalt." b.

Fiecare încearcă atât de tare să îl mulţumească şi protejeze pe celălalt, încât sfârşeşte trăind ceea ce el gândeşte că celălalt doreşte de la el. —

Fiecare îi dă celuilalt controlul asupra sa, chiar dacă

—

are resentimente. Fiecare, de asem enea, acceptă responsabilitatea de a -1 controla pe celălalt, chiar dacă are resentimente.

27. De fapt, fiecare sfârşeşte prin a se com porta ca un părinte pentru un minut şi ca un copil în urm ătorul minut. a.

Fiecare spune: „Poftim, adm inistrează-m i viaţa (şi totuşi, mi-aş dori să nu o faci)."

b.

Fiecare spune de asemenea: „în regulă, îţi voi administra viaţa (şi totuşi, mi-aş dori să te poţi descurca singur)-

c.

Fiecare face cu schimbul şi este ori cel puternic, adec­ vat, ori cel neajutorat sau neadecvat. în relaţie este loc numai pentru o singură persoană puternică şi adecvata.

d.

Fiecare acţionează ca şi cu m a fi o individualitate ş ia fi soţ sau soţie sunt incompatibile; de parcă individuali tatea şi căsătoria nu m erg îm preună.

28. înainte de căsătorie, M ary şi Joe nu s-au manifestat niciodată complet ca indivizi.

VIRGINIA SATIR

a.

Acum, după căsătorie, ei încearcă să nu arate cât de puţină individualitate au manifestat în prealabil, pentru a putea prelua rolul marital.

b.

Acum, la suprafaţă, ei încearcă să fie doar parteneri care trăiesc unul pentru celălalt.

c.

în ascuns, ei încă încearcă să se manifeste ca indi­ vidualităţi.

47

29. Mary şi Joe continuă în acest fel de relaţie pentru că nu s-au aşteptat în mod real la un alt fel de relaţie. a.

Ei pot spera mereu că pentru ei va fi diferit (în viaţă se întâmplă cum s-a mai întâmplat — pe de altă parte, poate nu este aşa!) — Mary poate spera că Joe nu este ceea ce ea se aştepta de la un bărbat. — Joe poate spera că Mary nu este ceea ce el se aştepta de la o femeie.

b.

între timp, Mary trebuie să se apere împotriva fricilor ei, utilizând aceleaşi tactici pe care părinţii săi le-au utilizat unul împotriva celuilalt, pentru că nu cunoaşte alt tip. (Joe face acelaşi lucru.)

30. Once fel de relaţie ar fi creat Mary şi Joe, ei sunt nemulţumiţi cu ceea ce au obţinut. a.

în curând ei vor adăuga rolul parental la ceea ce a mai rămas din rolurile lor individuale şi la ceea ce au încercat să dezvolte ca roluri maritale.

b*

Dacă li s-a părut greu să integreze rolul de individ cu acela de partener, li se va părea la fel de dificil să integreze rolul de părinte.

Terapia famiHei -

Atentate şi neînţelegeri

C A P IT O L U L 4

Factori de stres care afectează fa m ilia m odernă 1.

2.

C ând Johnny intră în lum ea familiei Jones, aşteptările şi nevoile părinţilor sunt acolo pentru a -1 întâmpina. a.

Johnny, prin chiar existenţa sa, le oferă lui Mary şi Joe o altă şansă de a „prim i", o altă şansă de a se simţi adecvaţi, atrăgători, doriţi, puternici, compleţi.

b.

Johnny le oferă părinţilor şansa de a obţine o adevărată extensie a lor înşişi, form ată din propria lor came şi propriul sânge.

Problema este că Johnny are câteva dorinţe proprii imediate. a.

Im ediat după naştere, el face să devină foarte clar ca e acţionează pentru a lua, din m om ent ce el este neajuto­ rat fizic, iar, din punct de vedere psihologic, fără legături şi nesocializat.

b.

VIRGINIA SATIR

Dar pentru că este neajutorat, propriile lui nevoi legp de supravieţuire trebuie să fie satisfăcute în ca ^ nevoilor şi aşteptărilor părinţilor săi. Dacă va prinu c ce are nevoie, cererea lui trebuie să se acordeze cu ce părinţii lui vor şi pot să îi ofere.

3.

Când Mary şi Joe au adăugat rolul parental la rolurile indi­ vidual şi marital, ei s-au definit, din punct de vedere socio­ logic, ca familie. înainte de a lua în discuţie familia Jones, poate fi profitabil să ne amintim ce au decis sociologii şi antropologii că ar fi familiile, şi ce funcţii îndeplinesc acestea în calitate de subunităţi cruciale ale oricărei societăţi. a.

Ei par să fie de acord în general că familia nucleară (com­ pusă din părinţi şi copii) se găseşte în toate societăţile.

b.

Ei definesc familia ca un grup compus din adulţi de ambele sexe, dintre care doi (partenerii) trăiesc sub ace­ laşi acoperiş şi menţin o relaţie sexuală acceptată social.

c.

Familiile includ de asemenea copii creaţi sau adoptaţi de aceşti parteneri.

49

A

4.

In calitate de instituţie socială, un astfel de grup de indivizi este păstrat îm preună prin funcţii de sprijin reciproc. Aceste funcţii sunt: a.

Să ofere o experienţă genitală heterosexuală pentru parteneri.

b.

Să contribuie la continuitatea rasei prin producerea şi creşterea copiilor.

c.

Să coopereze econom ic prin diviziunea muncii între adulţi, ţinând cont de sex, de interese, de precedente şi prin diviziunea între adulţi şi copii, ţinând cont de vârsta şi sexul copilului.

d.

Să menţină o frontieră (prin tabuu-ul incestului) între generaţii, astfel încât buna funcţionare a sarcinilor şi stabilitatea relaţiilor să poată fi menţinute.

T erap ia fa m ilie i ■ Factori de stres care afectează familia modernă

50

e.

Să transm ită cultură copiilor prin învăţătura parentalg — Să-i înveţe „roluri" sau m oduri acceptate social de a se com porta cu ceilalţi în diferite situaţii sociale (Aceste roluri variază în funcţie de vârsta şi sexul —

copilului.) Să-i înveţe cum să se descurce cu mediul neîrisufleţit.

—

Să-i înveţe cum să com unice; cum să folosească cuvinte şi gesturi, astfel încât acestea să aibă uu înţeles general acceptat pentru ceilalţi.

—

Să-i înveţe cum şi când să exprim e emoţii, ghidând în general reactivitatea em oţională a copilului. (Familia îl învaţă pe copil, făcând apel la iubirea lui şi la frica lui, com unicând cu el verbal, nonverbal şi prin exemplu.)

5.

f.

Să recunoască momentul în care unul dintre membrii familiei nu mai este copil, ci a devenit adult, capabil de a executa roluri şi funcţiuni adulte.

g.

Să se pregătească pentru eventuala îngrijire a părinţilor de către copiii lor.

Aceasta este o sarcină extrem de dificilă pentru familii, în special pentru parteneri. De ce vor partenerii să îşi asume astfel de obligaţii? Deoarece copiii reprezintă capital econo­ mic? Deoarece copiii reprezintă capital emoţional? Răspunsul la această întrebare este determ inat cultural. în cultura noastră, predom ină valoarea em oţională a copiilor. a.

Joe (şi ceea ce u rm ează este a d e v ă ra t şi pentru Mary) poate simţi că a reuşit să îm plinească aşteptările

VIRGINIA SATIR

societăţii: „Adulţii au copii. Eu am, de asemenea un copil." b.

Joc poate caştiga un sentiment do perpetuitate prin faptul că lasă pe cineva care este sânge din sângele lui să trăiască în urm a lui.

c.

Joe se poate bucura, încă o dată, de părţi din propriul său trecut, experimentând indirect descoperirile, bucu­ riile şi uimirea copilului său.

d.

Joe poate încerca să corecteze durerile şi greşelile sale trecute, încercând să-şi ajute copilul să evite ceea ce poate fi evitat şi să anticipeze problemele viitoare.

e.

Joe se simte mult mai util când vede cât de important este el pentru copil. Trebuie să aibă grijă de el, să-l protejeze, să-l ghideze, să fie responsabil pentru copilul lui, pentru că el, tatăl, este în mod clar mai înţelept, mai realizat, autoritatea, cel cu adevărat puternic.

f.

Joe se poate simţi unit cu Mary şi Mary se poate simţi unită cu Joe. — A fost nevoie de amândoi partenerii pentru a produce acest copil; niciunul dintre ei nu ar fi putut realiza această ispravă de unul singur. — Va fi nevoie de eforturile comune ale amândurora pentru a-şi îngriji şi educa toţi copiii. Când un singur părinte creşte un copil, acel părinte are de făcut o m uncă dublă şi trebuie să compenseze

51

oarecum pierderea celuilalt părinte. 6-

Dar, de asemenea, există deficite în parentaj, care îi pot umple pe noii părinţi de sentimente contradictorii.

Terapia fa m ilie i ■ Factori de stres

care afectează familia modernă

52

a.

E posibil ca Joe şi M ary să nu fi plănuit să fie părinţi în momentul în care ei au conceput copilul. Poate ca tot ceea ce se gândeau să obţină era gratificarea sexuală pe care o prim eau unul de la celălalt.

b.

Este posibil să nu fi fost pregătiţi econom ic pentru a-şi asum a responsabilităţile de a hrăni, îm brăca şi oferi un cămin. —

Joe poate vedea copilul ca cerând un sprijin eco­ nomic pe care el se simte incapabil să îl ofere.

—

Mary poate avea o slujbă care aduce venituri fami­ liei (şi care îi face şi plăcere), şi care acum trebuie abandonată pentru binele copilului.

c.

Ei pot fi nepregătiţi emoţional să adauge un al treilea membru, un membru dependent, şi să devină o familie. —

Joe poate privi copilul ca pe cineva care va dimi­ nua interesul lui M ary pentru el.

—

Mary poate privi copilul ca pe cineva care deviază interesul lui Joe de la ea.

—

Mary care, în mod necesar, va avea partea leului din parentajul timpuriu, poate, de asem enea, privi copilul ca pe o creatură care o solicită în întregime şi dă prea puţin în schimb, cerându-i să se izoleze de adulţi toată ziua, în timp ce îi satisface lui toate nevoile. Amândoi pot fi foarte înspăim ântaţi de responsa­ bilitatea totală pe care au fost obligaţi să şi-o asume. Amândoi se pot întreba, acum că un al treilea mem­ bru creează un triunghi familial, dacă nu cumva

VIRGINIA SATIR

cineva va fi, m ai devrem e sau m ai târziu, lăsat pe dinafară. 7

53

Dar acestea nu sunt problem e pe care le au numai M ary şi j 0 e. Toate familiile din lum ea occidentală au trecut prin (şi încă reacţionează la) câteva influenţe materiale şi filozofice care au afectat societatea în întregul ei.

8.

Revoluţia industrială a afectat profund familia m odernă, eliberând partenerii de m ulte poveri şi totuşi supunându-i la presiuni suplimentare. Efectele acestei revoluţii sunt bine cunoscute, dar pot să fie repetate pe scurt aici: a.

A mecanizat şi depersonalizat lum ea muncii, lăsându-1 pe bărbat să se simtă ca un autom at fără sens, trudind la sarcini care erau doar o parte m inusculă dintr-un întreg gigantic, incomprehensibil şi fără valoare.

b.

A condus la calcularea valorii indivizilor în funcţie de venitul câştigat, lăsând femeia în inferioritate, ea nepu­ tând primi salariu pentru întreţinerea casei şi creşterea copiilor.

c.

Poate că ea nu a ales să-şi câştige traiul, dar a ales să stea acasă în rolul de soţie şi m am ă. Făcând asta, ea a descoperit că m ulte funcţii ale familiei au fost pre­ luate de instituţii exterioare: educaţie, prepararea m ân­ cării etc.

d.

Revoluţia industrială a accentuat mobilitatea individuală ca o condiţie esenţială a dezvoltării, cerând ca familii întregi să-l urm eze pe cel care câştigă bani, din com u­ nitate în com unitate, lăsând prieteni vechi în urmă.

Terapia fam iliei ■ Factori de stres care afectează fam ilia modernă

54

e.

A ajutat la separarea părinţilor de bunici, în acelaşi timp eşuând în găsirea unor înlocuitori pentru funcţiile pe care bunicii le realizau înainte pentru familiile nucleare (cum ar fi îngrijire postnatală la domiciliu, babysitting, asistenţă financiară de urgenţă).

f.

Com plexul industrial a făcut obligatorie creşterea spe­ cializării în toate domeniile vieţii, făcând individul să se simtă lipsit de putere în influenţarea evenimentelor din afară (la nivel local, naţional, internaţional). Exte­ riorul a devenit o sursă de forţe, potenţial periculoasă, pe care el cu greu o putea înţelege şi asupra căreia el simţea că nu are niciun control.

9.

Influenţele intelectuale şi sociale revoluţionare au afectat de asemenea familia modernă, punând sub semnul întrebării vechi ipoteze, noţiuni absolute, norme, valori. a.

Rolul unei persoane a încetat să mai fie ceva automat, nesupus întrebării, pre-determ inat de o ordine socială statică şi de obiceiuri şi comportamente aranjate dinainte.

b.

Rolurile, adesea, au trebuit să fie învăţate din nou pentru noi situaţii.

c.

Valoarea a trebuit să fie câştigată; nu a venit ca un drept din naştere. Chiar dacă a venit ca urm are a câştigării ei, era încă nesigură, „relativă".

d.

Vechile definiţii patriarhale ale bărbatului ca şef ^ casei şi ale femeii ca aparţinând casei au trecut printr-o re-evaluare. Bărbaţi şi femei confuze, reacţionând la noile idealuri egalitariste, s-au trezit întrebându-se şi

VIRGINIA SATIR

făcându-şi griji în legătură cu sarcinile şi rolurile fami­ liale de fiecare zi. 20

55

Psihanaliza, de asem enea, a afectat profund conceptele de comportament um an „norm al", m otivaţie, învăţare. A con­ dus oamenii spre reexam inarea şi îngrijorarea cu privire la toate aspectele existenţei, în special cu privire la modul adecvat de creştere a copiilor. a.

Teoria i-a forţat implicit pe părinţi să dea copilului liber­ tate pentru a evita perturbarea dezvoltării sale psihice.

b.

Aplicate excesiv (duse până la o concluzie logică) ase­ menea idei au imobilizat părinţii şi le-au indus confuzie. Să-i dea sau nu o palm ă la fund copilului? Să-i pună limite de vreun fel? Viaţa de familie a devenit din ce în ce mai democratică, copiilor de toate vârstele dându-li-se cuvântul şi autoritatea în ce priveşte propria lor dezvoltare.

11. Toate aceste tendinţe filosofice şi econom ice i-au lăsat pe bărbaţi şi pe femei confuzi şi lipsiţi de im portanţă. a.

Viaţa de familie a bărbaţilor a devenit atât de separată de viaţa profesională, încât ei aproape au ajuns să trăiască în două lumi diferite. —

în vieţile lor profesionale, m utând, în spatele unui birou, hârtii fără num ăr, sau fixând în spatele unei maşini un num ăr infinit de şuruburi, ei s-au simţit

—

mici, neajutoraţi, ignoraţi şi nesiguri. Tot ce au reuşit să câştige, familiile au înfulecat imediat.

Terapia fam iliei ■ Factori de stres care afectează fam ilia modernă

56

—

în viaţa lor de familie, s-au simţit adesea ca ajutorul m amei sau ca forţa disciplinară auxiliară a mamei

—

Şi-au dorit adesea ca familia să fie m ai mult angrenată în propriile lor nevoi. Ei erau obosiţi, descu­ rajaţi şi epuizaţi din cauza deciziilor zilnice. Ei ar putea să se descurce cu o familie transformată în casă de odihnă sau sanatoriu liniştit.

—

Fiilor, în special, un tată absent, preocupat, obosit sau degradat, li se părea o figură incertă după care să îşi m odeleze viaţa.

b.

Femeile, trăind în oraşe, în „cutii suspendate", sau ascunse în suburbii, s-au simţit separate de agitaţia şi de „adevăratul scop" al lumii m odem e. — Ele au fost educate pentru alte sarcini, decât a avea grijă de casă şi a creşte copii, şi învăţate să fie con­ ştiente de evenimentele ştiinţifice şi culturale care se petrec în afara cercului familial. Ele s-au văzut acum pierzând experienţa de m uncă, poziţia înaltă şi încrederea în sine, pe m ăsură ce s-au focalizat numai pe rolurile de soţie şi m am ă. —

Concentrându-se asupra casei şi creşterii copiilor, societatea, în schimb, le-a degrevat de multe din treburile gospodăreşti sau le-a uşu rat sarcinile menajere, făcându-le astfel m ai uşor de îndeplinit.

—

Unele dintre femei au ieşit să m uncească în afara casei, trimiţându-şi copiii la creşe sau lăsându-i cu vecini sau cu o serie de persoane de îngrijire. Unele au rămas acasă şi s-au consum at, exercitându-şi rolul de părinte într-un m od indiferent, cu jumătate

VIRGINIA SATIR

de inimă şi cu mintea absentă. Unele au rămas acasă şi au transformat creşterea copiilor într-o ocupaţie supraintensă, compensând sentimentul de inutilitate şi senzaţia că viaţa trece pe lângă ele.

57

12. Nu este o coincidenţă că ideile dragostei romantice şi ale fericirii personale au devenit populare în cultura vestică în acelaşi timp cu schimbarea şi estomparea vechilor convingeri despre a fi bărbat, a fi femeie, a fi o persoană. a.

Când oamenii s-au simţit de „nimic", ei au fost cu atât mai pregătiţi să se simtă ca fiind „totul" pentru cineva.

b.

Când oamenii şi-au putut alege un partener care să le garanteze fericirea personală şi divorţul a putut să încheie oricând relaţia, fiecare zi a putut deveni o zi de felul oare-să-rămânem-căsătoriţi-sau-să-ne-despărţim?

c.

Când oamenii au putut începe o relaţie cu o atitudine ipotetică de efemeritate, au devenit atât de ocupaţi să-şi măsoare pulsul pe scara fericirii, încât au avut foarte puţin timp pentru a se bucura de o relaţie.

13. Nathan Ackerman, discutând modul în care condiţiile sociale generale au afectat familia, spune (20 ): „Semnul distinctiv al timpului nostru este deosebita dizarmonie a relaţiei individului cu nivelurile mai largi ale societăţii. O varietate de ipoteze ne vin în minte; ipoteza lui Durkheim despre anomie, accen­ tul pus de From m pe tendinţa alienării, teoria lui Riesman a omului direcţionat-de-celălalt. Orice ter­ men am folosi, toţi suntem de acord cu tendinţa

Terapia fam iliei ■ Factori de stres

care afectează familia modernă

către un sentim ent de pierdere, singurătate, COn fuzie a identităţii personale şi cu o căutare obsesivj a acceptării prin conform itate. U n efect al aceste’ tendinţe spre dezorientare este că aruncă fiecare persoană înapoi în grupul familial pentru restaura

58

rea unui sentim ent al secu rităţii, aparţinerii dem nităţii şi valorii. Fam ilia este chemată să se revanşeze faţă de membrii săi individuali, pr^ afecţiune şi apropiere, pentru anxietatea şi neferi­ cirea care este rezultatul eşecului de a găsi un loc sigur în lumea largă. Indivizii se aruncă înapoi în familiile lor pentru a se reasigura în ceea ce priveşte atractivitatea şi valoarea lor. A ceastă presiune de a oferi compensaţii m em brilor individuali, prin securitate şi afecţiune specială, im pune familiei o sarcină psihică suplim entară. Este familia contem­ porană echipată pentru a căra această greutate supli­ m entară? Nu — nu foarte bine! Familia încearcă, dar obţine în cel mai bun caz un succes precar; de multe ori, nu reu şeşte/' 14.

Odată ce Al Doilea Război M ondial a continuat să dezilu­ zioneze bărbaţii şi femeile, ei s-au îndreptat înspre a construi o familie ca spre un scop com plet al vieţii. a.

Creşterea copiilor a devenit o afacere şi o preocupare majoră a bărbaţilor şi fem eilor deopotrivă.

b.

A-i face pe copii fericiţi a devenit o tem ă majoră.

c.

A le da copiilor ceea ce părinţii nu au avu t niciodată a devenit o necesitate.

VIRGINIA SATIR

d.

e.

Creşterea, dezvoltarea şi realizările unui copil au deve­ nit o modalitate majoră prin care părinţii îşi pot valida propria valoare.

59

Atitudinea copilului faţă de părinţii săi no . mare m ăsură, să creeze san .. 1 Poate' mtr-o acestora de stimă de sine lstrugă sentimentul

15. Rolul parental a devenit predominant, odată ce bărbaţii si celalalt drept spinoase „ a

m

^

t

”

^

de

a.

Deziluziona,! unul de altul, ei au căzut de acord să „traiasca pentru copil."

b.

Totuşi ei au cerut implicit copilului să trăiască pentru ei; el este cel important, cel care are puterea, responsa­ bilitatea, m andatul de a-i face fericiţi pe părinţii săi.

Terapia fam iliei ■ Factori de stres care

afectează familia modernă

CAPITO LU L 5

Dezam ăgirea m aritală şi consecinţele ei pentru copil 1.

Toate familiile m oderne trec prin stresul şi solicitările socie­ tăţii m odem e. Şi totuşi unele familii reuşesc să producă copii încrezători în sine, care reuşesc să facă faţă cu succes unui mediu dificil. a.

Sociologii arată că un rol major în producerea delincvenţei juvenile este jucat de cartierele cu un grad mare de delincvenţă. Şi, totuşi, m ulte familii trăiesc în aceste cartiere şi nu produc delincvenţi, în timp ce altele pro­ duc o mulţime de delincvenţi.

b.

Psihiatria încearcă în general să explice aceste rezultate diferite spunând că delincvent devine acel copil care are o deficienţă în funcţionarea psihică: o deficienţă în dezvol­ tarea Eului sau în funcţiile de control ale Supraeului.

c.

Aceia dintre noi care au studiat interacţiunea familială, în aspectele care afectează com portam entul copiilor, nu se pot împiedica să nu se întrebe de ce profesiile tera­ peutice au omis atât de m ult timp să considere familia

VIRGINIA SATIR

ca fiind variabila cu intervenţie critică între societate şi individual. — Sistemul familial este principalul context al învăţării pentru comportamentul individual, gânduri şi emoţii. — Cum îşi educă părinţii copilul este la fel de impor­ tant ca şi ce îl învaţă. — De asemenea, din moment ce doi părinţi îl învaţă pe copil, trebuie să studiem interacţiunea familială dacă vrem să înţelegem ce înseamnă contextul învăţării familiale. 2.

3.

61

Teoria familiei postulează că forţele exterioare sunt impor­ tante în primul rând pentru că afectează părinţii. a.

Părinţii, care educă prin cuvinte şi prin demonstraţie, sunt cei care traduc copilului semnificaţia majoră pe care forţele exterioare o vor avea pentru familie.

b.

Dacă părinţii, ca parteneri, sunt dezamăgiţi unul de celălalt, simţindu-se de aceea supăraţi, confuzi, goliţi, disperaţi, orice stres exterior va da o nouă lovitură.

c.

Dacă partenerii, ca indivizi, nu au integrat ceea ce au învăţat în familiile lor, vor găsi că este extrem de dificil să obţină o integrare maritală astfel încât să poată da mesaje clare şi consistente copiilor lor.

d.

De asemenea, ei vor distorsiona şi interpreta greşit influenţa mediului exterior, pentru a menţine o stimă de sine instabilă.

Relaţia maritală dintre Mary şi Joe este disfuncţională. După cum am scris, Mary şi Joe au o stimă de sine scăzută. Ei s-au

Terapia familiei ■ Dezamăgirea maritală şi consecinţele ei pentru copil

ales unul pe celălalt pentru a-şi îm bunătăţi stima de sine D

62

pentru că fiecare l-a văzut pe celălalt ca pe o extensie a sin ** fiecare a eşu at în a da celuilalt, la fel ca şi în a primi d ? celălalt A şa că relaţia lor a crescu t d o ar emoţiile negată ale stim ei de sine scăzute. A m ând oi au devenit deziluzion * şi dezam ăgiţi. întreb area răm ân e: C um se descurcă ei ^ ca părinţi? Pen tru a răsp u n d e la această întrebare, trebuie să ne întrebăm de asem enea: C um îşi văd ei copilul? Ei îl v o r vedea: a.

Ca un vehicul care reprezintă valoarea lor în comunitate, pentru m enţinerea stim ei de sine şi a stimei faţă de familie. „El citeşte cel m ai bine din clasă." //,Toţi

,A m //j b.

i// spun că ea este cel m ai cum inte copil!' //

dorit ca el să fie ce noi nu am putut fi.'

Ca un vehicul pentru m enţinerea stimei de sine ca oameni, şi în m od special ca părinţi. Ei au nevoie sa se simtă plăcuţi de copil. — Dacă, prin com portam entul său, copilul arata ca u ^

g

A*

dezaprobă, ei sunt dezam ăgiţi. — c.

Aceasta face dificilă disciplinarea copilului.

Ca o extensie a sinelui. —

Ca pe cineva care doreşte ceea ce ei doreau când erau tineri. Dacă el nu vrea aceleaşi lucruri, ei sunt dezam ăgiţi. Ca pe cineva care gândeşte ceea ce gândesc ei, ce văd ei. Dacă nu, ei sunt dezam ăgiţi.

VIRGINIA SATIR

vede

__

— —

Ca pe cineva căruia trebuie să i se dea totul ca o revanşă pentru lipsurile îndurate de ei. Dacă nu este recunoscător, ei sunt dezamăgiţi. Ca pe cineva care va face ce vor ei, când vor ei. Ca pe cineva care va fi un bun părinte pentru ei.

63

„De-abia am aşteptat ca ea să crească mare." „Mi-am dorit companie." „Am sperat că, atunci când va fi mare, vom fi mereu prietene apropiate, adevărate." 4.

5.

Dar acestea sunt vise pe care fiecare părinte le are despre copilul său. Probleme apar când fiecare părinte se împotri­ veşte dorinţelor celuilalt partener. Copilul se vede prins între cereri contradictorii. Fiecare părinte vede acum copilul ca un potenţial: a.

Aliat împotriva celuilalt partener.

b.

Mesager prin intermediul căruia poate comunica cu celălalt partener.

c.

împăciuitor al celuilalt partener.

Cu alte cuvinte, dorinţa fiecărui părinte de a avea o exten­ sie a sinelui este blocată sau contestată de dorinţele celuilalt părinte. a.

Motivaţiile parentale individuale se amestecă cu conflictul marital.

b-

„Fii ca mine" devine asociat cu „Fii de partea mea".

c-

Amândoi părinţii se luptă pentru a fi preferatul copi­ lului, în principal pentru că niciunul nu se simte asigurat

Terapia fam iliei ■ Dezamăgirea maritală şi consecinţele ei pentru copil

în v reu n fel că este preferatul celuilalt partener. (Am observat adeseori p reo cu p area foarte m are pe care aceşti părinţi o arată problem ei cui i-a zâm bit copilul prim a dată.)

64

6.

Problem a este că, prin virtu tea faptului de a fi ori de sex m asculin, ori de sex feminin, copilul seam ănă deja cu unul dintre părinţi şi este deosebit de celălalt. El este deja identi­ ficat din p u n ct de vedere sexual cu un părinte. a.

Partenerii îi pot răspunde la început ca unui al treilea m em bru al triunghiului, relativ lipsit sex, şi ca unui vehi­ cul prin care ei îşi pot exprim a dorinţele extensiei de sine.

b.

D ar copilul nu răm âne „asexu at" m ult tim p, am bii pă­ rinţi încercând să răspundă fricii de a fi m em brul lăsat în afara triunghiului. — Părintele de acelaşi sex îl v a ved ea pe copil, „aparţinându-i" potenţial m ai m ult. — Părintele de sex opus va vedea potenţial copilul devenind ca şi partenerul său şi se va tem e ca nu cum va şi copilul să nu se întoarcă îm potriva sa. Aşa încât va m unci din greu pentru a câştiga copilul de partea sa şi pentru a se revanşa p en tru deficienţele din relaţia m aritală. —

C u m părintele de sex opus în cearcă să folosească copilul d rep t un p arten er de înlocuire, copilul devine pion într-un război sexual. Părintele de acelaşi sex v a avea tendinţa să îl p erceap ă pe copil ca pe un potenţial com petitor. („El este ca m ine, dar îi place de celălalt m ai m u lt.")*

Joc de cuvinte intraductibil: „he is like m e b u t likes the oth er b e st!" (N.

VIRGINIA SATIR

t.).

—

Asta este în mod special adevărat în familiile disfuncţionale, pentru că ambii parteneri se simt deja nesiguri cu privire la valoarea lor în ochii celuilalt şi, ca atare, mult mai temători de a nu fi lăsaţi afară.

65

în situaţia dată, dacă un copil pare să fie de partea unui părinte, el riscă să-l piardă pe celălalt părinte. Din moment ce el are nevoie de ambii părinţi, o astfel de alegere îl va răni inevitabil. a.

Părintele „lăsat pe dinafară" se poate retrage şi poate dispreţui atât pe copil, cât şi pe părintele „ales", şi, de asemenea, poate neglija îndeplinirea funcţiilor parentale de bază. —

Dacă un băiat pare că va fi de partea tatălui, mama poate spune, în mod direct sau ocolit: „La ce te poţi aştepta de la bărbaţi!" „Eşti exact la fel ca tatăl tău." „Trebuia să am o fată."

—

Dacă o fată pare să fie de partea mamei ei, tatăl poate spune: „Tu şi cu femeile tale!" „Eşti exact la fel ca mama ta." „Trebuia să am un băiat."

—

Dacă un băiat pare să fie de partea mamei, tatăl poate spune:

Terapia fam iliei ■ Dezamăgirea

maritală şi consecinţele ei pentru copil

66

„Tu şi m am a ta sunteţi pur şi simplu la fel." „Dă-i înainte. Fii băiatul m am ei!" „Cărui bărbat cu sânge roşu îi plac păpuşile?!" —

Dacă o fată pare să fie de partea tatălui, mama poate spune: „Poţi fi isteaţă, dar îţi va fi greu cu băieţii." „Căror fete le place m atem atica!" „în regulă, eşti fata tăticului tău." (Ar trebui să adaug, totuşi, că, atunci când un părinte de acelaşi sex dispreţuieşte un copil pentru a fi dat semne de alianţă cu părintele de sex opus, el nu răspunde num ai din gelozie. El încearcă să ajute copilul să dezvolte com portam entele care par să fie cele mai adecvate sexului său. El încearcă de fapt să fie un părinte bun.)

b.

8.

Un copil este afectat în m od serios când un părinte îl dispreţuieşte fie pe el, fie pe celălalt părinte, sau când un părinte îi cere să fie de partea lui îm potriva celuilalt părinte. în capitolul urm ător, voi discuta dezvoltarea identităţii sexuale, dezvoltare care devine mai dificilă sau este în m od serios deformată atunci când unul dintre părinţi, indiferent de sex, îl include pe copil în relaţia m aritală.

Dincolo de problem a cine v a fi de partea cui în cadrul tri­ unghiului familial, am descoperit că partenerii înşişi par să îm părtăşească aceleaşi conflicte de bază, chiar dacă pot apărea adesea la poli opuşi în relaţia cu celălalt.

VIRGINIA SATIR

9.

a.

Fiecare poate proiecta propriile antipatii faţă de atitu­ dini şi comportamente, care reprezintă o jumătate a conflictului asupra celuilalt părinte sau asupra copilului, şi se poate confrunta cu ele în aceştia.

b.

Sau, împreună, ei pot lupta cu o jumătate a conflictului prin inducerea în copil a traducerii în act a conflictului şi apoi prin pedepsirea acestuia dacă o face.

c.

Sau un părinte poate alege să fie de o parte a unui conflict, celălalt părinte să fie de cealaltă parte, şi, în acest fel, să se atace unul pe celălalt prin copil.

d.

De aceea trebuie să privim felul în care ambii părinţi se comportă unul cu celălalt şi cu copilul.

67

Părinţii găsesc că este mai puţin ameninţător să folosească copilul pentru a ţine sub „supraveghere încrucişată" con­ flictele maritale, adică pentru ca acesta să fie vehiculul prin care ostilitatea poate fi transmisă indirect celuilalt partener. a.

Dacă părinţii îşi arată ostilitatea unul faţă de celălalt în mod vizibil, există riscul de a invita la represalii. (Copilul nu se poate răzbuna la fel de eficient.)

b.

Dacă părinţii încearcă să-şi exprime dezamăgirea unuia faţă de celălalt prin considerarea mediului ca fiind ţapul ispăşitor, ei pot pierde acordul comunităţii şi riscă un atac asupra stimei de sine.

10- Dacă partenerii împărtăşesc aceleaşi conflicte, dar sunt în conflict permanent unul cu celălalt, regulile parentale despre cum ar trebui să fie un copil sau ce ar trebui să facă nu mai pot ajuta, ci vor fi afectate. Regulile însele nu se mai potrivesc

Terapia famiNei ■ Dezamăgirea maritală şi consecinţele ei pentru copil

unele cu altele şi im punerea respectării lor se face într-o

68

manieră inconsecventă. a.

Un observator al interacţiunii familiale poate ajunge la nişte concluzii suficient de sigure despre care sunt regu­ lile şi cât de consecvente sunt acestea, notând activităţile care sunt încurajate, perm ise, descurajate, interzise.

b.

U n observator poate de asem enea nota dacă amândoi părinţii critică în m od explicit com portam entul copilu­ lui, încurajându-1 în acelaşi timp. A m ândoi pot spune, de fapt: „Poftim costumul de baie. Nu te duce lângă apă."

11.

Com portam entul copilului, în timp ce încearcă să răspundă la dorinţele nenumite şi contradictorii ale părinţilor săi, reflectă şi caricaturizează conflictele nerezolvate existente în interiorul şi între parteneri. a.

Niciun părinte, când foloseşte copilul pentru aceste sco­ puri, nu îi răspunde copilului aşa cum răspunde copilul. După cum au notat Theodore Lidz şi colegii lui (45): A

„Intr-adevăr... astfel de părinţi pot răspunde copi­ lului numai în termenii propriilor lor nevoi de­ plasate asupra copilului, creând astfel un întreg model de interacţiuni m aladaptative." b.

Astfel, copilul este incapabil să distingă care dintre reacţiile părinţilor săi i se adresează cu adevărat lui şi care se referă la unul dintre ei sau la amândoi.

c.

Am putea de asem enea să spunem că la momentul în care un copil a trăit suficient de m ult într-un asemenea mediu de învăţare, el devine ceea ce părinţii văd în el-

VIRGINIA SATIR

Regulile parentale, despre ce trebuie să facă şi să devină el, devin propriile lui reguli.

69

12. Procesul prin care părinţii îi induc unui copil traducerea în act a propriilor lor dorinţe conflictuale, ţinute împreună, este bineînţeles, aproape în întregime inconştient. a.

Dacă fiecare părinte ar fi fost conştient de cât de mult îl influenţează pe copil, ar fi trebuit să fie conştient de copil, ca fiind separat de el însuşi.

b.

Datorită stimei de sine scăzute, mulţi părinţi nu se consideră pe sine ca având suficientă importanţă pentru a fi un factor de influenţă asupra copilului: „S-a născut în felul acela."

c.

După cum formulează Jackson (36): „Noi toţi suntem cam prea dornici să negăm efectul pe care îl avem asupra copiilor noştri şi asupra celorlalţi din jurul nostru — la fel cum avem prea puţine ezitări să îl învinovăţim pe celălalt. Nu e de mirare că părinţii sunt mai intrigaţi de explicaţiile ereditare şi chimice ale problemelor emoţionale ale copilului lor şi de aceea devine neplăcută dar nece­ sară sarcina psihiatrului de a evalua responsabili­ tatea fără a acuza."

13. în general, odată ce părinţii şi-au focalizat atenţia asupra unui copil într-un mod disfuncţional, ei îl pot folosi mai degrabă aşa cum este folosit un simbol în vis. Totuşi, după cum arată Bell şi Vogel, simbolul P.I. este diferit de un simbol din vis (69):

Terapia familiei ■ Dezamăgirea maritală şi consecinţele ei pentru copil

70

„în timp ce, în vise, orice reprezentare simbolică este deschisă visătorului, în familie, doar un foarte mic num ăr de copii sunt disponibili pentru a fi folosiţi ca ţapi ispăşitori. Aşadar, când este o pro­ blemă serioasă şi niciun copil nu este un simbol adecvat pentru acea problemă, trebuie să existe o distorsionare cognitivă considerabilă pentru a per­ mite folosirea celui mai adecvat copil disponibil pe post de ţap ispăşitor." 14. Când vedem că un copil este folosit în mod inconştient în moduri disfuncţionale, mai multe întrebări ne apar în minte: a.

Şi dacă într-o familie sunt mai mulţi copii? Pe care îl aleg partenerii în mod inconştient pentru a servi diverselor scopuri, în calitate de P.I.?

b.

Acelaşi copil continuă rolul de P.I. toată viaţa, sau un alt copil preia câteodată rolul?

c.

Există o legătură între sexul copilului şi atribuirea rolului?

d.

Există familii în care sunt mai mulţi P.I.?

e.

Fiecare copil poate fi văzut ca formând al treilea vârf în triunghiul copil-părinţi. Copiii care nu îndeplinesc o funcţie de P.I. sunt totuşi afectaţi de faptul că trăiesc într-o familie care are un triunghi copil-părinţi disfuncţional (un triunghi care include în el un P.I.)?

15. Nu avem răspunsuri verificate de cercetare despre motivul pentru care cuplurile căsătorite aleg un anumit copil ca P i ­ şi nu altul. Dar, din observaţiile clinice repetate, avem câteva

VIRGINIA SATIR

ipoteze provizorii despre motivele alegerii. Alegerea de­ pinde, m ăcar în parte, de tipul de conflicte care au loc între parteneri. a.

71

Trăsăturile întâm plătoare ale diferiţilor copii pot stimula conflictele în parteneri. —

Copilul poate fi urât, diform fizic sau adoptat. Un astfel de copil va creşte stima de sine scăzută a părinţilor şi de asemenea va stimula orice moda­ litate pe care o au partenerii pentru a trata ceea ce este diferit (alteritatea). Un astfel de copil ameninţă nevoia parentală de a impresiona mediul exterior, deoarece copilul poate deveni obiectul ridiculi­ zărilor sau curiozităţilor vecinilor. Părinţii răspund mai mult pentru a-şi proteja stima de sine, decât pentru a proteja copilul. — Copilul poate fi extrem de frumos sau de inteligent. Un astfel de copil poate creşte stima de sine a părinţilor, în acelaşi timp diminuând-o, datorită contrastului dintre părinţi şi copil. — Copilul poate arăta sau se poate com porta ca imul dintre părinţii lui sau ca unul dintre bunici etc. După cum arată Bell şi Vogel (69): /V

„Intr-o familie, în m od special, acest model era izbitor. Tatăl şi copilul cel mai mare aveau trăsături fizice foarte asemănătoare. N u numai că aveau ace­ laşi prenum e, dar amândoi erau strigaţi cu acelaşi diminutiv de către m am ă... îngrijorările soţiei faţă de inadecvarea profesională a soţului nu era abor­ date direct, dar afectul ei era concentrat asupra copilului şi perform anţei sale şcolare."

Terapia fam iliei ■ Dezamăgirea maritală şi consecinţele ei pentru copil

72

b.

Ordinea la naştere a copilului poate stimula conflicte în parteneri. — Un părinte a avut problem e fiind copil mijlociu în propria familie, şi acum se va concentra asupra copilului său m ijlociu într-u n m od special, favorizând rivalitatea fraţilor şi implicând copilul în relaţia m aritală. Şi, aşa cum am notat în mod repetat, când un părinte are aceste probleme, celă­ —

lalt părinte pare să le aibă şi el. Sau prim ul copil poate deveni P.I. doar pentru că el este prim ul disponibil; el este prim a alternativă pentru parteneri, odată ce dezam ăgirea maritală s-a instalat.

c.

Sexul copilului poate stim ula conflicte în parteneri. Părinţii pot folosi un copil de un anum it sex de la naş­ tere sau pot folosi acest copil num ai după ce el a parcurs etape de dezvoltare care aduc la suprafaţă conflictele dintre parteneri.

d.

Vârsta copilului poate stim ula conflicte în parteneri fie şi deoarece, cu cât copilul creşte în vârstă, cu atât inten­ sifică încercările de a obţine independenţa faţă de contro­ lul parental. Un copil poate să nu devină P.I. până nu atinge vârsta rebeliunii adolescentine. D acă partenerii au conflicte despre cât de m ultă independenţă este per­ misă în propria lor relaţie, fiecare copil ajuns la adoles­ cenţă va fi vizat de focalizarea parentală disfuncţională.

e.

VIRGINIA SATIR

Simpla disponibilitate a copilului îl poate face să devină alegerea potrivită pentru rolul de P.I. U n copil poate fi acasă când evenim entele pun o presiune suplimentară

asupra relaţiei maritale. Copilul care este departe de casă, fiind la şcoală, poate scăpa neatins de focalizarea disfuncţională.

73

16. în unele familii, acelaşi copil rămâne P.I. încă de Ia naştere, dar în altele, rolul poate fi împărţit sau transmis de la un copil la altul. a.

în unele familii, toţi copiii de sex feminin (sau toţi copiii de sex masculin) vor deveni la un moment dat P.I.

b.

în unele familii, fiecare copil devine P.I. când ajunge la adolescenţă. A

c.

In unele familii, doi sau mai mulţi copii îndeplinesc simultan funcţia de P.I. Sau pe rând. Sau unul poate prelua unul dintre polii conflictului marital, pentru a-1 traduce în act, iar un altul poate prelua celălalt pol.

17. Este de asemenea probabil ca ceilalţi copii să fie afectaţi de faptul de a privi triunghiul familiei P.I. în acţiune, chiar dacă ei înşişi nu au fost niciodată subiectul focalizării parentale disfuncţionale. a.

După cum am spus mai devreme, dacă un membru al familiei are o durere care este exprimată în simptome, toţi membrii vor reacţiona, într-un anumit grad, la această durere. Ei nu pot să nu reacţioneze.

b.

Un copil învaţă despre oameni şi despre sine interacţionând cu ei şi privindu-i cum interacţionează. Datorită acestui fapt eu numesc orice familie care are un mem­ bru P.I., familie disfuncţională.

Terapia familiei ■ Dezamăgirea maritală şi consecinţele ei pentru copil

74

18.

Urm ătoarea întrebare pusă este: C um fac partenerii să inducă inconştient unui copil un com p ortam en t de o aşa manieră încât acesta să fie în final identificat ca „pacient"? Cum arată şi cum sună de fapt procesul de inducţie? Aici trebuie să u rm ăm un drum întortocheat care ne conduce în zona com plexă, unde com unicarea şi dezvoltarea simptomului interacţionează. a.

Cu toţii am avut experienţa recepţionării unui mesaj dublu de la o altă persoană care nu a reuşit să se facă înţeleasă, (vezi Cap. VIII, 4 -5 ). — Dacă expresia şi cuvintele unei persoane sunt disparate, dacă spune un lucru şi pare să dea de înţeles un altul, prin vocea şi gesturile sale, ea pre­ zintă o manifestare incronguentă, iar persoana căreia îi vorbeşte prim eşte un mesaj cu două niveluri. —

N um esc întreaga interacţiune nesatisfăcătoare o „discrepanţă", ce poate fi foarte uşor rezolvată dacă persoanele sunt capabile să fie explicite.

—

„Ce ai vrut să spui de fapt?" sau „N u arăţi ca şi cum ai crede cu adevărat în ceea ce ai sp u s" sim t pro­ poziţii des întâlnite despre discrepanţe şi, de obicei, persoana care este întrebată reuşeşte să fie explicită, iar mesajul dublu-nivel este clarificat.*

b.

Astfel, în sine, com unicarea dublu-nivel nu conduce în m od necesar la com portam ent sim ptom atic. Dar în

întregul subiect al com unicării incongruente, central pentru această carte, va fi tratat pe larg în capitolele despre teoria com unicării şi referiri la el se vor face în mod repetat în cadrul capitolelor despre analiza interacţiunii familiale şi intervenţia terapeutică, din Partea a treia.

VIRGINIA SATIR

anumite condiţii, în m od special când sunt implicaţi copiii, poate p ro d u ce un efect situaţional de tip prins-în-cleşte, care a fost num it cu termenul de „dublă legătură//(23).

75

Ce condiţii trebuie să fie prezente pentru ca un copil să simtă presiunile asociate cu dubla legătură? a.

în primul rând, copilul trebuie să fie expus la mesaje dublu-nivel în m od repetat şi pentru o lungă perioadă de timp.

b.

în al doilea rând, acestea trebuie să vină de la persoane care au importantă pentru supravieţuirea copilului. — Părinţii sunt autom at figuri ale supravieţuirii deoarece copilul depinde literalmente de ei pentru asigurarea vieţii fizice; ulterior, nevoia sa de dra­ goste şi de aprobare din partea lor devine înves­ tită cu aceeaşi im portanţă. — In plus, m odul în care părinţii îşi structurează mesajele către copil va determina tehnicile sale de a-şi stăpâni m ediul. N u numai supravieţuirea lui prezentă, dar şi cea viitoare stă în mâinile lor. — De aici rezultă că el nu poate ignora mesajele venite din partea lor, oricât de confuze. /V

A

c.

In al treilea rând, poate cel mai im portant dintre toate, el trebuie să fie condiţionat de la o vârstă fragedă să nu întrebe: „Ai vrut să spui acel lucru sau acel lu cru ?", dar trebuie să accepte mesajele contradictorii ale părinţilor săi în toată imposibilitatea lor. El trebuie să fie pus în faţa sarcinii fără speranţă de a le traduce într-un singur fel de com portam ent.

Terapia fam iliei ■ Dezam ăgirea m aritală şi consecinţele ei pentru copil

76

20.

21.

Aici sunt câteva exemple descriptive ale tipului de mesaje contradictorii, explicit-implicite, care facilitează inducţia com portam entului deviant: a.

O mamă îi spune fiicei ei să fie o „mică doamnă". Totuşi, primul cadou pe care i-1 trimite la un centru de detenţie pentru minore este un set de şapte sutiene sexy, de diferite culori.

b.

Un tată îi spune fiului că n-ar trebui să-l înfrunte. Dar se plânge de asemenea că fiul lui nu stă drept în faţa lui, ca un bărbat.

c.

O m amă şi un tată insistă ca fiica lor să stea departe de petrecerile sălbatice. Dar ei îi perm it să m eargă la acest tip de petreceri. Apoi, când fata îl sună pe tatăl ei şi îl roagă să o aducă acasă, mama şi tatăl iau peste picior „frica" ei, într-o manieră provocatoare şi umilitoare.

Dacă mesajele părinţilor către copil sunt majoritar de tipul celor descrise mai sus şi dacă acesta nu şi-a însuşit mijloacele prin care să le poată combate, copilul este ameninţat în mod vital. a.

El este ameninţat în dependenţa lui din prezent, pen­ tru că nu se poate supune unui nivel al semnificaţiei fără a-1 ignora pe celălalt, astfel provocând mereu respin­ gerea parentală.

b.

Este ameninţat ca viitor adult, deoarece îşi va forma stilurile de a negocia cu lumea după modelul contradic­ toriu şi de autoînşelare cu care l-au obişnuit părinţii săi.

c.

Deoarece conflictul din interiorul mesajelor este implicit şi copilul a fost antrenat să nu îl „vadă" ca pe sursa

VIRGINIA SATIR

tulburării sale, el întoarce învinuirea împotriva lui însuşi (mişcare în care este susţinut de părinţii săi, care pot nu „vedea" în această chestiune mai mult decât poate copilul). El spune: „Nu pot niciodată să fac ce este bine. Probabil că sunt rău/' d.

n

Pe de altă parte, la nivelul implicit corespunzător, el este destul de conştient de situaţia imposibilă în care a fost plasat. Ca un ultim mijloc, copilul poate să răspundă el însuşi acoperit, folosind limbajul protestului mascat pe care societatea îl numeşte comportament de „nebun" sau de „bolnav".

22. Totuşi, poate dura mult timp înainte ca modul de com­ portament al copilului să devină atât de exagerat încât este recunoscut de societate ca deviant. a.

Am vorbit deja de homeostaza familială, un proces prin care familia echilibrează forţele din interiorul său, pentru a obţine unitate şi ordine funcţională.

b.

Modurile de acţiune care nu ar avea niciun sens în afara familiei, cum ar fi comportamentul unui copil problemă, pot fi eminamente funcţionale în interiorul familiei, pentru că permit partenerilor maritali să îşi păstreze atenţia focalizată asupra copilului, ca aducător de necazuri, şi să distragă atenţia de la adevăratul aducător de necazuri, care este propria lor relaţie conflictuală.

c*

Un comportament deviant al unui copil poate fi astfel comportament funcţional în interiorul unui sistem familial disfuncţional. (De aceea, dacă terapeutul înţelege percepţiile şi regulile după care partenerii maritali funcţionează, tot comportamentul familial are un sens.)

Terapia familiei ■ Dezamăgirea maritală şi consecinţele ei pentru copil

78

23. Din m om ent ce, pentru părinţi, existenţa „copilului pro­ blem ă" este profund funcţională, nu este ciudat că ei sunt incapabili să evalueze gradul de tulburare al copilului şi vor încerca să protejeze şi să perpetueze comportamentul lui. Dar ei m erg pe un teren minat. La urm a urmelor, este vorba despre un copil care are puterea de a păstra sau de a rupe cercul magic al echilibrului familial şi, în consecinţă, el trebuie tratat cu grijă. A

a.

In orice direcţie s-ar întoarce, el se va întâlni cu frustra­ rea. El nu poate face niciodată ceea ce este corect din cauza comportamentului contradictoriu care i se cere, şi nu poate face niciodată ceva reuşit deoarece i se dau reguli atât de contradictorii, pentru a-şi atinge scopurile.

b.

Dacă devine prea supărat, el poate produce un simptom atât de mişcător, încât să nu m ai poată fi ascuns în inte­ riorul familiei sau încorporat în funcţionarea familiei.

c.

Deci el trebuie, în mod ascuns, recom pensat suficient pentru comportamentul său tulburat, pentru a contra­ balansa dezaprobarea oficială pe care o primeşte dato­ rită acestuia şi pentru a-i echilibra frustrarea în general. După cum afirmă Bell şi Vogel (69): în toate cazurile, în timp ce părinţii criticau copilul în m od explicit şi din când în când chiar îl pedepseau, ei sprijineau într-un fel, de obicei implicit, perpetuarea a însuşi comportamentului criticat. Această permisiune lua forme variate: eşecul de a m erge până la capăt cu ameninţările, întârzierea pedepsei, indiferenţă faţă de simptom şi acceptarea

VIRGINIA SATIR

simptomului, interes neobişnuit pentru simptom sau gratificaţii secundare consistente oferite copi­ lului pentru simptomul său." d.

Aici vedem supleţea şi manevrabilitatea unor reguli dublu-nivel. Nu numai că îl plasează pe copil în poziţia de a fi „cel rău , „ratatul , dar îi permite ridicarea şi uşu­ rarea propriilor presiuni, atunci când acestea devin prea grele pentru a fi suportate. Şi toate acestea pot fi realizate camuflat, sub nivelul de conştient al părintelui şi al copilului.

24. Astfel, sistemul homeostatic care include un Pacient Iden­ tificat poate rămâne relativ stabil pentru un timp îndelungat. a.

Aşa cum am văzut, aşteptările părinţilor creează un sistem circular. P.I. traduce în act conflictul major din interiorul părinţilor şi dintre părinţii săi. Când el preia acele caracteristici pe care părinţii şi le-au indus şi de care s-au temut, în ei înşişi şi în celălalt, copilul devine obiectul anxietăţii lor şi face ca aşteptările lor să se adeverească.

b.

în următorul pasaj, Brodey descrie cum un copil răs­ punde comportamentului unui părinte (27). Aici el vorbeşte despre relaţia mamă-copil, nediscutând influ­ enţa pe care o relaţie maritală care nu oferă gratificări o poate avea asupra matemajului: „Copilul mic va învăţa poate că supravieţuirea în cadrul relaţiei a depins de exprimarea propriilor sale nevoi, într-un fel şi într-un moment care să se conformeze cu aşteptările proiectate ale mamei.

Terapia familiei ■ Dezamăgirea maritală şi consecinţele ei pent

79

Fixarea pe termen lung a nevoilor care s-a întâmplat să corespundă cu cele ale m am ei şi frustrarea ne­ voilor omise de m am ă vor altera apoi comporta­ m entul copilului în direcţia validării proiecţiei mamei. O astfel de relaţie între o m am ă şi imaginea ei internă a «copilului ei», acum proiectată pe un copil real care se conformează activ acestei imagini, oferă realism conceptului de sim bioză, pentru că acel copil căruia mama îi răspunde este o parte a ei."

80

25.

Eventual, chiar mediul confirmă eticheta P.I. răspunzându-i oficial lui P.I. ca unuia diferit, delincvent sau bolnav. P.I. este chiar epuizat din cauza atenţiei şi ajutorului, ca şi cum pro­ blema ar fi în m od principal a sa. a.

Un asem enea proces de definire şi tratam ent ajută în primul rând numai la menţinerea sistemului, încurajând părinţii să raţionalizeze şi să proiecteze chiar m ai mult.

b.

Ei doar îşi sporesc focalizarea asupra P.I., de vrem e ce se simt acum inadecvaţi şi se tem de critică şi blam: „A avut mai m ult decât am avu t eu vreod ată." „El este rău pentru că vrea să fie." „Nici şcoala nu se descurcă cu el." „Tinerii din ziua de azi sunt diferiţi." „S-a încurcat cu gaşca cu care nu trebuia." „El nu este m em bru al acestei fam ilii."

c.

VIRGINIA SATIR

C om unitatea răspunde cu sim patie părinţilor, ceea ce nu face altceva decât să întărească credinţa parentală că

P.I. este, într-adevăr, cineva pentru care trebuie să îşi facă griji.

81

Dar, deoarece comunitatea vede din ce în ce mai multe aspecte ale comportamentului copilului, începe să examineze competenţa parentală. Degetul arătător fiind îndreptat înspre părinţi, homeostaza familială începe să nu mai funcţioneze sau nu mai are nicio valoare. Degetul acuzator se mută de la copil la părinţi, ca şi cum ar fi o chestiune sau/sau. a.

în primul rând, P.I. îşi victimizează părinţii. — El solicită de la ei atenţie suplimentară şi recom­ pense suplimentare pentru isteria sa, perioadele de retragere, evadările, episoadele psihotice etc. Asta îi dă cel puţin gratificarea efemeră de a fi în centrul preocupărilor parentale. — El cere tratament special ca pentru cel bolnav, diferit, sau cel rău. După cum spune Murray Bowen (25): „Copilul exprimă solicitările emoţionale şi verbale ... prin exploatarea poziţiei de neajutorare, care stârneşte milă. Pacienţii sunt adepţii trezirii în ceilalţi a simpatiei şi ajutorului exagerat. Toate familiile din cercetare şi-au găsit în final casele angrenate în solicitările pacienţilor. Părinţii sunt la fel de neajutoraţi să ia o poziţie împotriva pacien­ tului cum este şi pacientul să ia poziţie împotriva părinţilor." El reuşeşte să fie scutit de responsabilităţi, să fie degrevat de necesitatea de a negocia cu realitatea

Terapia familiei ■ Dezamăgirea maritală şi consecinţele ei pentru copil

care se află dincolo de limitele pe care familia le-a stabilit pentru el.

82

b.

în al doilea rând, com portam entul său accentuează conflictul soţ-soţie. — Fiii primesc atenţie suplimentară de la mame, fiicele de la taţi. Deci dinam ica de bază a triunghiului —

familial a devenit exacerbată. Partenerii sfârşesc prin a se învinovăţi unul pe celălalt. După cum arată Bell şi V ogel (69), părinţii se consideră, fără să m ărtu risească, cel puţin parţial responsabili pentru copil: „Astfel, tulburarea copilului se răsfrânge asupra problem elor cărora părinţii trebuie să le facă faţă şi părinţii proiectează deseori responsabilitatea pentru tulburarea copilului unul asup ra celuilalt."

A

c.

In cele din urm ă, probabil, co m u n itatea îl ia pe P.I. de lângă familie sau re co m a n d ă /in sistă p en tru terapia familiei. Acest fapt pune sub sem nul întrebării echilibrul hom eostatic şi de asem enea ad ecvarea părinţilor la rolul de părinte. D upă cum rem arcă H aley (desp re un P.I. psihotic) (33): „Deşi com portam entul psihotic poate servi o funcţie într-un sistem fam ilial, u n risc este totuşi implicat. Pacientul poate av ea n ev o ia d e a fi separat de familie prin spitalizare şi astfel sp arge sistemul, sau p oate intra în terapie şi se p o ate schim ba şi astfel poate părăsi sistem ul. De obicei, părinţii par să con­ sidere binevenită spitalizarea n u m ai dacă pacientul

VIRGINIA SATIR

le este încă accesibil şi consideră terapia binevenită pentru pacient până în momentul în care acesta începe să se schimbe şi să încalce regulile familiale/'

83

27. în orice privinţă, o relaţie maritală care are nevoie de un P.I. nu poate face altceva decât să aducă dezamăgire, destructivitate şi durere tuturor celor trei persoane. a.

Speranţele parentale, de a mulţumi şi impresiona comu­ nitatea prin intermediul unui copil care reprezintă idealurile familiei, pot fi năruite peste noapte de com­ portamentul P.I.

b.

Speranţele unui părinte de a fi plăcut de copilul său pot fi distruse de furia şi revolta P.I.

c.

Speranţele că un copil va împlini propriile ambiţii ale părinţilor se pot nărui când P.I. părăseşte şcoala sau este exmatriculat.

d.

Speranţele că un copil îşi va ajuta părinţii să se apropie şi să fie îm preună pot fi năruite când copilul sfârşeşte prin a accentua dificultăţile maritale.

e.

De fiecare dată, conflictele maritale nerezolvate au efect de bum erang asupra partenerilor în momentul în care aceştia încearcă în m od curajos să fie părinţi buni. Iar asemenea conflicte nu pot ajuta ci, dimpotrivă, afectează întreaga familie. După cum descrie Lidz în m od dram atic (44): . .aceste căsătorii... indică absenţa virtuală a com ­ plem entarităţii... Soţul şi soţia nu îşi oferă imul altuia susţin ere pen tru nevoile personale şi

Terapia fam iliei ■ Dezamăgirea maritală şi consecinţele ei pentru c p

interacţiunea m aritală sporeşte problemele emo­ ţionale ale am ândurora, privează soţii de orice sentiment de împlinire în viaţă şi se deteriorează până la confruntare ostilă în care am ândoi pierd, în locul unui schimb reciproc, între a da şi a primi, există cerere şi sfidare care conduc la schisma parte­ nerilor şi la divizarea întregii familii, lăsând copiii sfâşiaţi între ataşamente şi loialităţi contradictorii/'

84

28.

Totuşi, Pacientul Identificat suferă cel m ai m ult, în ciuda faptului că uneori primeşte o uşurare ocazională în rolul său sau recompense secundare ocazionale. a.

El intemalizează conflictele maritale, ceea ce îi face dificil să menţină relaţii fem eie-bărbat satisfăcătoare. El va continua să trăiască dram a familiei cu alţi bărbaţi şi femei, mult timp după ce ceilalţi doi participanţi în această dram ă au murit.

b.

El simte o stimă scăzută de sine. Eticheta sa de cel rău, cel diferit sau cel bolnav nu fac decât să îi întărească credinţa în lipsa sa de valoare.

c.

El este insuficient antrenat pentru a se descurca în afara familiei. După cum observă Lidz despre familia schizofrenului (45): „Lumea, aşa cum ar trebui să fie percepută de copil, este negată. Conceptualizările lor [părinţilor] asupra mediului nu simt nici instrum entale, pentru a permite o înţelegere consecventă şi stăpânirea eve­ nimentelor, em oţiilor şi persoanelor, şi nici con­ forme cu ceea ce experim entează oamenii din

VIRGINIA SATIR

celelalte familii. Faptele au fost consecvent alterate pentru a se potrivi nevoilor emoţionale determi­ nate. A cceptarea experienţelor mutual contradic­ torii cere o gândire paralogică. Mediul îşi permite să form eze în domeniul iraţionalului."

85

29. Urmează un scurt extras dintr-o şedinţă de terapie a fami­ liei care ne ajută să arătăm cum conflictul între soţ şi soţie produce com portam ent simptomatic în copil. a.

în acest extras, procesul de inducţie este demonstrat indirect, prin conversaţia partenerilor.

b.

Cuplul căsătorit este pe cale să înţeleagă cum afectează copilul conflictul marital.

c.

Ei sunt de asem enea capabili să discute relaţia maritală ca fiind relativ separată de copil. (Asta contrastează puternic cu inabilitatea părinţilor unui copil schizofrenic de a discuta relaţia lor ca atare.)

d.

Odată ce terapeutul familiei îi poate ajuta pe parteneri să interacţioneze într-un mod mai satisfăcător, el îi ajută să se elibereze pentru a-şi vedea copilul aşa cum este el. Recompensele vor urm a atât pentru copil, cât şi pentru părinţi, de vrem e ce copiii îşi doresc cu disperare să-i m ulţumească pe părinţi, iar părinţii doresc, esenţialmente, să se sim tă bine lângă copilul lor.

Extras: Soţie: Cu copiii, trebuie să îi pun şi pe ei pe un standard dublu. T:

Ei bine, de ce?

nţele ei pentru copil

Terapia fam iliei ■ D e zam ăg irea m aritală şi co n seci

86

Soţie: Ei bine, pentru că soţul m eu poate să facă anumite lucruri, să îşi piardă cum pătul şi lucruri din astea, în timp ce lor nu le este perm is. Vreau să spun că el poate să îi atingă sau pocnească câteodată, în timp ce ei nu au voie să se ciupească sau să se lovească imul pe altul când sunt iritaţi. T:

Asta în m od clar introduce o problem ă care cred...

Soţie: Cum pot, adică, să îi spun lui H arry , sau câteo­ dată lui George, să nu ciupească, să nu pocnească, când soţul m eu îi face asta lui H arry ? T:

Cum te descurci?

Soţie: In anumite zile nu m ă descurc. D ar îl tot împung pe soţul m eu despre problem ele astea, în timp ce el îşi va pierde cum pătul, dar pentru că îl împung el nu îşi va pierde cum pătu l şi eu ştiu asta. Dar totuşi simt că, neieşindu-şi din fire, el devine calm , în tim p ce, odată şi-a ieşit din fire din ace­ eaşi cauză fără ca eu să îm i d oresc de fapt ca el să devină furios, d ar totuşi, e u ... T:

Vrei să îi plăteşti soţului tău cu aceeaşi monedă.

Soţul: A sta vrea să facă. Soţia: îm i place să îl v ăd , o f ... Soţul: A sta v rea să facă. Soţia. îm i place să îl v ăd , v re a u să îl v ă d că se stăpâ­ neşte. îm i place, of, eu nu ...

VIRGINIA SATIR

T:

M-aş gândi că ai vrea să îi plăteşti cu aceeaşi monedă.

87

Soţul: Asta face. Soţia: Şi fac asta destul de des. T:

Sigur, în regulă, deci hai să vedem. El te provoacă; tu vrei să îţi iei revanşa. Tu îl provoci; el vrea să îşi ia revanşa. Eu cred că ceea ce am văzut aici este cam aşa, într-un fel sau în altul, din motive pe care nu le-aţi înţeles, dar cred că asta s-a întâmplat aici. (pauză) Nu cred că aţi înţeles.

Soţul: Vezi, tu eşti, adică, eu simt că este, este, cu alte cuvinte tu spui că iritarea pe care am simţit-o în relaţia noastră am descărcat-o pe Harry? T:

Aha. Fără să fi vrut. El este câmpul de bătaie pentru amândoi.

Soţul: Bine, ai dreptate şi eu simt de acord. Am simţit asta de mult timp. Procesul de inducţie, aşa cum l-am descris, poate părea unora dintre cititori în întregime prea unilateral. a.

Ce rol joacă copilul în toate astea? Sau sunt copiii simple foi albe pe care scriu părinţii lor?

b.

Copilul are cumva de ales dacă acceptă sau nu rolul de P.I.?

c.

Pentru a facilita răspunsul la aceste întrebări, trebuie să ne întrebăm de asemenea: Ce nevoi au toţi copiii din

Terapia familiei ■ Dezamăgirea maritală şi consecinţele ei pentru copil

partea familiilor lor pentru a putea ajunge să fie adulţi

88

funcţionali? d.

VIRGINIA SATIR

în urm ătorul capitol, vom încerca să privim lumea nu aşa cum o văd adulţii, ci din punctul de vedere al unui copil.

CAPITOLUL 6

Lucrurile de care au to ţi co p iii nevoie pen tru a avea stim ă de sin e 1.

Am descris felul în care disfuncţia maritală afectează parentajul a cel puţin unui copil dintr-o familie, copilul care va deveni Pacientul Identificat. a.

Dacă partenerii au o stimă scăzută de sine şi puţină încredere unul în celălalt, ei vor aştepta de la copil să le îmbunătăţească stima de sine, să fie o extensie a lor şi să îndeplinească unele funcţii cruciale de îndepărtare a durerii din relaţia maritală.

b.

Dar asta sună în întregime mult prea unilateral, de parcă un copil nu are de ales decât să accepte rolul pe care părinţii îi cer să îl joace, sau ca şi când copiii sunt simple foi de hârtie albă pe care scriu părinţii lor. —

Copiii nu sunt simple foi de hârtie albă. Ei vin pe A.

lume cu diferenţe constituţionale distincte. (In ter­ meni de „reactivitate a corpului", copiii nou-născuţi sunt considerabil diferiţi.) Ei vin de asemenea pe lume, din punct de vedere biologic, fie bărbaţi, fie femei.

Terapia familiei ■ Lucrurile de care au toţi copiii nevoie pentru a avea...

—

90

2.

Totuşi, copiii vin pe lum e neajutoraţi. Tot ceea ce au nevoie pen tru a supravieţui trebuie să le fie dat sau învăţat. N iciun copil nu vine pe lume cu o schiţă a ceea ce trebuie să facă şi să fie. Asta poate proveni num ai de la persoanele cu care el trăieşte, şi pe care, din acest m otiv, eu le num esc figuri de supravieţuire.

De la naştere, de exem plu, un copil are nevoie de confort. El are nevoie să fie hrănit şi încălzit, astfel în cât tranziţia din uter către casă să fie cât de lină se poate.

3.

4.

De la naştere, un copil are de asem enea nevoie de conti­ nuitate în relaţii. a.

C ând vin m âncarea şi căldura, el are nevoie ca aceeaşi persoană să le aducă, să îl atingă şi să vorbească cu el.

b.

El are nevoie să fie aceeaşi voce şi atingere um ană care să îi facă cunoştinţă cu existenţa şi predictibilitatea unui „celălalt".

c.

Chiar şi când este hrănit şi încălzit, el în vaţă să ceară prezenţa fizică a m am ei; el învaţă să solicite relaţia per se.

U n copil are nevoie să înveţe cum să influenţeze şi să prezică răspunsurile celorlalţi. a.

VIRGINIA SATIR

După cum copilul învaţă să diferenţieze m am a de toţi ceilalţi, el învaţă de asem enea să dezvolte răspunsuri diferite de influenţare a m am ei. Atunci când plânge, sosesc, de obicei, mâncare, căldură şi contact corporal. Şi, totuşi, uneori nu sosesc.

— — b.

5.

6.

Anumite feluri speciale de a plânge funcţionează mai bine decât altele, pentru a o aduce pe mamă. Zâmbetele aduc tratam ent extra-special din partea mamei.

Când copilul învaţă să-l includă pe tată ca figură de supravieţuire, el va dezvolta de asemenea răspunsuri speciale de influenţare a tatălui.

Un copil are nevoie să înveţe cum să structureze lumea. a.

Cu ajutorul limbajului, el învaţă cum să diferenţieze şi să clasifice dincolo de lumea sinelui, tatălui şi mamei. El învaţă să clasifice câini şi pisici, adulţi şi copii, bărbaţi şi femei, familie şi non-familie.

b.

De la părinţii săi, el învaţă nu numai cum să clasifice, ci şi cum să evalueze şi să facă predicţii. El învaţă să diferenţieze între sentimente „bune" şi sentimente „rele", com portam ent bun şi comportament rău etc.

Un copil are nevoie să se stimeze pe sine în două domenii: cel al abilităţilor şi cel sexu al/ El îşi va dezvolta stima de sine ca o persoană stăpână pe sine (o persoană care are capacitatea să se descurce singură), dacă cel puţin un părinte îi validează dezvoltarea. Am ales să separ stim a de sine datorată abilităţilor, de stima datorată sexualităţii, din două motive. în prim ul rând, sunt o serie de abilităţi şi activităţi care nu sunt legate în mod necesar de sexualitatea unei persoane. Atât bărbaţii cât şi femeile învaţă să muncească, să gândească, citească, să rezolve probleme, să experimenteze. (Bineînţeles, pentru că aceste capacităţi sunt împărtăşite, ele servesc de asemenea îmbogăţirii relaţiei bărbat-femeie.) în al doilea rând, am observat cum anumite persoane pot avea stimă de sine într-unul dintre cele două domenii, dar nu în celălalt. Adulţii pot relaţiona sexual cu celălalt sex şi să fie în acelaşi timp incapabili să se stăpânească pe ei înşişi sau

controleze mediul şi viceversa.

Terapia fam iliei ■ Lucrurile de care au toţi copiii nevoie pentru a

92

a.

U n părinte validează această dezvoltare când: __ Observă existenţa dezvoltării. —

C om unică verbal sau nonverbal că a observat.

—

Dă copilului oportunităţi crescute de a manifesta şi exersa noile abilităţi care rezultă din procesul de dezvoltare.

b.

Pe m ăsură ce copilul creşte şi învaţă, el devine tot mai capabil să facă lucruri pentru el însuşi, să aibă grijă de el însuşi. — El poate să se hrănească singur, să m earg ă singur la toaletă, să-şi încalţe pantofii, să anticipeze şi să evite obiectele periculoase; cu alte cuvinte, el îşi poate m anevra propriul corp în relaţie cu mediul şi poate m anipula obiecte. —

Deprinderile cresc până la includerea abilităţii de a lua decizii, de a raţiona, de a crea, de a lega şi păstra relaţii, de a tem poriza nevoile în relaţie cu realitatea, de a planifica, de a tolera eşecul şi dezam ăgirea.

c.

Pentru a valida abilităţile dobândite, părinţii trebuie să poată recunoaşte când anum e un stadiu de dezvoltare a fost atins şi astfel să poată sincroniza validarea. —

Ei nu trebuie să se aştepte de la copil să aibă cinci ani când el are opt, sau opt, cân d el are cinci. Altfel spus, pentru ca valid area să fie validare, trebuie să se potrivească nevoilor, abilităţilor şi disponibilităţii copilului. Iar recunoaşterea acestei validări trebuie să fie clară, directă şi precisă.

VIRGINIA SATIR

d.

Validarea parentală nu implică aprobarea necritică a orice copilul doreşte să facă. Părinţii sunt socializatorii; ei trebuie să îl înveţe pe copil că el nu este centrul lumii lor, sau al lumii în general. —

93

El trebuie să înveţe cum să se adapteze cerinţelor traiului familiei, cum să găsească un echilibru între nevoile sale şi nevoile celorlalţi, cum să se adapteze cerinţelor culturale.

—

El are nevoie să dezvolte abilităţi pentru a se descurca cu şi a păstra echilibrul între cerinţele lui tu, eu şi ale contextului, în acest m om ent, în aceste circumstanţe.

—

El poate ţipa şi se poate plânge de restricţii sau reguli, dar acceptarea restricţiilor şi învăţarea

—

regulilor este parte din procesul de maturizare. „Restricţii" şi „validare" nu simt termeni opuşi. Nici validarea parentală nu înseamnă atenţie in­ tensă, excesiv de plină de solicitudine, pentru fie­ care nevoie a copilului. Părinţii simt şi ei oameni. Johnny poate fi gata de plimbare, datorită încura­ jărilor m amei, dar mama, în acel m oment, poate fi

—

ocupată cu gătitul. Validarea parentală este cea mai eficientă atunci când este administrată într-un m od relativ realist.

e.

Dacă un părinte nu validează abilităţile unui copil, sau validarea este neadecvată tem poral, copilul are pro­ bleme în a integra abilitatea. Rămâne un aspect frag­ mentat al lui „eu, cel neim portant" sau „cel inadecvat" sau „cel secret." Părinţii pot:

Terapia fam iliei ■ Lucrurile d e ca re au toţi copiii nevoie pentru a avea...

94

—

Eşua să vadă abilităţile când acestea sunt evidente, sau să nu ofere nicio şansă pentru exprim area aces­ tora, sau să nu arate nici aprobare, nici dezaprobare, când copilul le m anifestă.

—

Vedea abilităţile prem atur şi forţa, nerăbdători, exprim area lor.

—

Vedea abilităţile incorect (abilităţi care pur şi simplu nu sunt acolo) şi forţa, nerăbdători, exprim area lor.

—

Vedea abilităţi, dar descuraja şi pedepsi exprima­ rea lor.

f.

Dacă, atunci când un părinte validează abilităţile copi­ lului, celălalt părinte contrazice valid area, procesul de învăţare al copilului va fi m ult m ai dificil şi el va mani­ festa ce ştie într-un m od m ult m ai inconsecvent. —

Un părinte poate aştepta m ult de la un copil, celălalt părinte, puţin.

—

Deci, un terapeut al familiei trebuie să fie atent la felul în care ambii părinţi se rap ortează la validarea fiecărei abilităţi a copilului.

g.

Dacă părinţii nu validează o abilitate (dacă nu o văd sau dacă o pedepsesc), copilul tot v a continu a să crească, din m om ent ce to ată viaţa este an g ren ată într-o dezvoltare continuă. Totuşi: —

El poate să nu îşi dea voie să m anifeste această abilitate.

—

O poate m anifesta în secret. O poate m anifesta într-o m anieră distorsionată sau deghizată.

VIRGINIA SATIR

__

în orice caz, abilitatea sa nu va contribui la stima de sine.

Un copil va dezvolta stim ă de sine ca persoană cu identi­ tate sexuală num ai dacă am ândoi părinţii îi validează sexualitatea. a.

El trebuie să se identifice cu propriul lui sex însă această identificare trebuie să includă acceptarea celuilalt sex. — Bărbaţii validează femeile ca femei, femeile vali­ dează bărbaţii ca bărbaţi. — Identificarea, în acest sens, este o afacere bilaterală: „Eu simt un bărbat în relaţie cu femeile. Este bine să fii un bărbat, datorită a ceea ce sunt fem eile."

b.

Identificarea sexuală este un rezultat al unui sistem de învăţare com pus din trei persoane. Părinţii validează sexualitatea unui copil prin felul în care îl tratează ca mică persoană cu identitate sexuală. Dar ei validează în principal servind drept m odele într-o relaţie bărbat-femeie, funcţională, gratificantă. — Contextul pentru a învăţa stim a pentru propria sexualitate poate fi pus în urm ătoarea diagram ă: Tatăl (bărbatul m are)________M am a (femeia m are)

A

B

C

Copilul (bărbatul mic) A şi C sunt, ambele, interacţiuni. B reprezintă dem onstrarea de către soţ şi soţie (cum sunt obser­ vate de către băiat) a relaţiilor adulte bărbat-femeie. Demonstraţia are o greutate m ai m are. (De notat

Terapia fam iliei ■ Lucrurile de care au toţi copiii nevoie pentru a

că am specificat că acest copil este un mic bărbat şi că părinţii săi sunt un bărbat m are şi o femeie

96

m are.) c.

Multe persoane, când se gândesc la familii, le văd mai mult ca pe mici grupuri form ate din indivizi care inter­ pretează funcţii de rol similare sau interschimbabile. — Membrii familiei nu sunt corpuri fără sex, fără vârstă, în interacţiune. Ei sunt bărbaţi şi femei adulte interacţionând cu mici bărbaţi şi femei. —

—

d.

întreaga lume este alcătuită din bărbaţi şi femei. Cele mai influente, din punct de vedere psihologic, roluri pe care oamenii le interpretează sunt rolurile legate de sexualitate. Bărbaţii sunt băiatul cuiva, fratele cuiva, iubitul cuiva, soţul cuiva, tatăl cuiva etc. Femeile sunt fiica cuiva etc. Bărbaţii şi femeile intră de asem enea în roluri care nu au legătură cu sexualitatea, cum ar fi şeful cuiva, profesorul cuiva. Dar, de obicei, sexul acelui şef sau profesor este încărcat cu o însem nătate specială, derivată din relaţii timpurii legate de sexualitate.

Dacă un copil are nevoie de am ândouă modelele sexuale, ce se întâmplă dacă tatăl unui băiat m oare când copilul se naşte şi m am a nu se recăsătoreşte? înseam nă asta că băiatul nu va dezvolta o stim ă de sine ca bărbat? —

N u, pentru că copiii sunt ingenioşi în crearea cu m aterial luat din m ediul înconjurător a orice lip' seşte în viaţa de familie. Ei folosesc unchi, bunici, fraţi m ai m ari, vecini, profesori, orice bărbat mai în vârstă, disponibil.

VIRGINIA SATIR

__

Chiar şi copiii din orfelinate iau ca m odele pe băie-

97

ţii sau fetele m ai m ari, sau pe adm inistratoare şi pe __

Copiii v o r alcătui de asem enea o im agine a felului în care arăta tatăl din toate frânturile şi bucăţile de informaţii despre tată pe care ei le pot prim i de la mamă, bunică, bunic etc.

—

Copilul va putea să folosească m odele m asculine dacă el prim eşte de la m am ă mesajul că bărbaţii sunt valoroşi. D acă prim eşte mesajul că bărbaţii nu simt valoroşi şi că pe m am ă o doare când el caută modele, atunci el va folosi m odelele disponibile într-o m anieră implicită şi distorsionată.

8.

Când părinţii nu se pot valida unul pe celălalt ca persoane sexuale, ei nu vor putea nici să îl valideze pe copil ca per­ soană sexuală. a.

Dacă între ei va continua discreditarea, fie ea vizibilă sau implicită, atunci ei nu vor putea furniza modele ale unei relaţii bărbat-fem eie funcţionale, satisfăcătoare. »

b.

Mai mult decât atât, dacă ei sunt în conflict unul cu altul, vor fi în conflict cu copilul, de asemenea. Astfel, el va primi mesaje contradictorii de la ei, referitoare la ce ar trebui să facă şi să fie. Lui i se va cere să meargă în nord şi în sud în acelaşi timp.

c-

De asemenea, părinţii vor folosi copilul ca pe un pion în conflictul parental. Ei îi vor cere să ia partea cuiva în acest conflict. El se va găsi deseori, alternativ, dispreţuit de unul dintre părinţi şi validat de către celălalt.

Terapia familiei ■ Lucrurile de care au toţi copiii nevoie pentru a avea...

d.

98

9.

Una peste alta, el va fi subiectul unor experienţe extrem de contradictorii şi discrepante.

Pentru a ilustra, haideţi să spargem interacţiunea familială într-o serie de întrebări pe care un copil de sex masculin şi le-ar putea pune. Răspunsurile la aceste întrebări vor forma baza identificării sale sexuale. a.

C um o tratează tata (bărbatul m are) pe m am a (femeia m are)? Cum m ă tratează tata pe m ine (bărbatul m ic)? Cum îmi spune tata să o tratez pe m am a? Cum îl tratează m am a (fem eia m are) pe tata (bărbatul m are)? Cum m ă tratează m am a pe m ine (bărbatul mic)? C um îmi spune m am a să îl tratez pe tata?

b. 10.

Voi încerca să arăt, în dreptul fiecărei întrebări, câteva feluri foarte simple de contradicţii care pot fi prezentate.

C um m ă tratează m am a? C um m ă tratează tata? a.

Copilul se întreabă, de fapt: C u m reacţionează mama (sau tata) la faptul că am organ e genitale, că experi­ m entez senzaţii sexuale (în m asturbare, emisii nocturne, erecţii etc.), că îm i m anifest sexualitatea către ceilalţi (în jocuri sexuale, pupături, atingeri, şi, m ai târziu, în con­ tact sexual)? C u m reacţio n ează m a m a (sau tata) la interesul m eu în jucării, preferinţele m ele în ceea ce priveşte hainele, luptele m ele cu băieţii?

b.

VIRGINIA SATIR

A sta copilul poate m ăsu ra sin gu r, d eo arece ţine de o experienţă destul de directă.

—

El ascultă ceea ce îi spune fiecare. M am a îi poate spune că nu este natural să se m asturbeze. Tatăl îi poate spune că nu e niciun rău în asta.

■—

El asculta ceea ce îşi spun unul altuia referitor la

99

el. Tatăl poate spune: „Johnny este un m olâu." M am a poate spune: „N u este. E doar un băieţel." —

El observă cu m se com portă fiecare cu el. Tatăl poate râde când el se aleargă cu fetele. M ama îl poate certa pen tru sărutarea oricărei fete.

—

El observă cu m reacţionează fiecare la com porta­ mentul celuilalt faţă de el. Tatăl îl poate lua la palme când stă afară până târziu. M am a îl poate certa pe tată pentru că este prea strict.

—

El observă cum îi cere fiecare să se comporte şi cum se com portă fiecare la rândul lui. Tatăl îi poate spune să nu fure, dar poate înşela cu mândrie fiscul, neplătind im pozit pe venit. M am a îi poate spune să nu m intă şi totuşi îi poate perm ite să treacă drept copil de 12 ani, în loc de 14 ani, atunci când m erge la film.

c.

Trebuie să reţinem în continuare faptul că cei mai mulţi dintre copii au experienţa de a fi în prezenţa ambilor părinţi. Astfel, ocaziile de inconsecvenţă se înmulţesc.

11- Cum se tratează reciproc, m am a şi tata? a-

Aici, băiatul nu are întotdeauna experienţe directe care să îl ghideze. — M odul în care m am a şi tatăl se tratează unul pe celălalt include şi felul în care se angajează în con­ tactul sexual. A sta, de obicei, nu poate fi observat

Terapia fam iliei ■ Lucrurile de care au toţi copiii

nevoie pentru a avea...

de către băiat decât dacă are şansa de a face cer­

100

cetare prin „gaura cheii".* Chiar dacă băiatului i se întâm plă să-i observe pe părinţii lui făcând dragoste, el nu este apt să

—

înţeleagă actul în semnificaţia sa adultă; pentru el arată ca şi cum tatăl îi face rău m am ei. Acest act va fi, deci, o informaţie despre a răni în loc de a iubi. b.

Tot ceea ce copilul poate observa direct este cum părinţii par să se înţeleagă unul cu altul zi de zi. Asta, de asemenea, poate crea confuzie. — El îi poate vedea cum se ceartă ziua, şi totuşi dorm în acelaşi pat noaptea. —

El îi poate auzi plângându-se despre „legat în lanţuri" sau „ghiulea la picioare", şi totuşi îl vede pe fiecare m âhnit când celălalt este plecat.

—

El poate să nu-i vadă luptând deschis, şi totuşi să observe, din comportamentul lor, că sunt tensionaţi şi furioşi unul pe celălalt.

—

El îi poate vedea arătând ca fiind răniţi pe vecie şi să nu ştie despre ce rană este vorba.

c.

Pentru a amplifica posibila confuzie, copilul trebuie să integreze felul în care părinţii se tratează unul pe celălalt cu felul în care ei îl tratează pe el. C onştient sau incon­ ştient, el trebuie să descopere:

Adulţii, în cultura noastră, nu îşi dem onstrează sexualitatea în faţa copiilor, ci do# fac ocazional aluzii la asta, în glum e, îm brăţişări, săru tări etc. Şi nici eu nu recomand ca ei să o dem onstreze. D ar este interesant de observat cum copiii eschimoşi, spn? exem plu, nu par să sufere datorită frecventelor dem onstraţii ale sexualităţii părinţilor

VIRGINIA SATIR

—

Cum este posibil ca m am a să îl anunţe când se simte rănită sau tristă, şi totuşi niciodată nu îl anunţă pe tată?

—

Cum este posibil ca tatăl să îi perm ită să aibă tot ce îşi doreşte, şi totuşi se plânge de fiecare dată când m am a cum pără o rochie nouă?

—

Cum este posibil ca m am a să îl îm pingă să fie cel mai dur bărbat din cartier, şi totuşi insistă ca tatăl să îşi păstreze calm ul?

12. Cum îmi spune m am a să îl tratez pe tata? Cum îmi spune tata să o tratez pe m am a? a.

Copilul întreabă: M am a îl vorbeşte de rău pe tata, dar mie îmi spune să îl tratez cu respect? Tata o bate pe m am a, dar îm i spune mie să o tratez cu respect?

b.

Multe dintre aceste experienţe contradictorii ar putea şi ar trebui explicate într-o familie funcţională deoarece copilul ar putea întreba despre ele. Copilul ar putea învăţa atunci că fiecare experienţă are propriul ei set de variabile şi nu este în m od necesar legată de un set similar. a

c.

Intr-o familie disfuncţională, copiii au im presia că nu pot adresa întrebări. întrebările ar putea duce la dis­ cutarea relaţiei m aritale, iar partenerii se simt m ult prea răniţi în această relaţie pentru a o putea discuta deschis.

Astfel, când copilul este lăsat cu contradicţii neexplicate, el Va încerca să şi le explice, venind deseori cu concluzii incom­ plete sau incorecte.

Terap ia fa m ilie i ■ Lucrurile de care au toţi copiii nevoie pentru

102

a.

Pentru a ajunge la concluzii, el poate distorsiona într-un m od periculos sau respinge fără m ilă evenimente din experienţa sa.

b.

De exem plu, el p oate decide d esp re relaţia bărbat-fem eie că: — D acă cineva este „în d u rerat", celălalt „provoacă d u rerea". — D acă cineva este „slăbit", celălalt este „puternic". — D acă cineva „p ierd e", celălalt „câştig ă". — D acă cineva este „bun", celălalt este „rău".

c.

Astfel de concluzii în alb şi n egru , m ult prea simple, fac ca integrarea m odelelor să fie extrem de dificilă şi împie­ dică dezvoltarea stim ei de sine. De exem plu: — Băiatul poate încerca să respingă un părinte (pe care îl vom numi „nord") şi să-l aleagă pe celălalt („sud"). Făcând aşa, el neglijează considerarea ambelor sexe ca modele. Din m om ent ce nu poate să ia o asemenea decizie, fără a fi am bivalent, excluderea unui sex va răm âne incom pletă. —

El poate încerca să respingă atât nordul, cât şi sudul. Făcând aşa, el va eşua în considerarea ambelor sexe ca m odele. El refuză să in tegreze bărbaţi în relaţie cu fem ei şi fem ei în relaţie cu bărbaţi, dar un astfel de refuz este de asem enea incom plet. El poate încerca să integreze ceea ce nu poate fi integrat, încercând să m eargă spre nord şi spre sud în acelaşi tim p. Făcând aşa, el v a răm âne im ob ilii în eforturile sale de a folosi vreunul dintre cele două sexe ca m odel.

VIRGINIA SATIR

d.

Stima de sine a unui băiat ca bărbat va suferi cel mai mult dacă tatăl lui pare să fie cel mai rănit, minimalizat, depreciat în relaţia maritală. Stima de sine a unei fete va suferi dacă mama sa pare să fie cea mai rănită. — Aceasta poate fi cauza pentru care vedem atât de des patologie legată de sex în familiile unde toţi bărbaţii sau toate femeile manifestă în mod deschis durerea prin simptome. (Bineînţeles, ceilalţi copii in familii ca acestea simt de asemenea durerea, chiar dacă durerea lor nu poate fi etichetată ca patologică.) — Din moment ce copiii tind foarte uşor să se identi­ fice cu părintele de acelaşi sex (identificare în sensul în care se percep pe ei înşişi, din punct de vedere genital, ca unul dintre ei, şi diferiţi de celălalt), este înspăimântător să vezi părintele de acelaşi sex fie producând durere, fie fiind rănit. — Dintre cele două, totuşi, gândul de a fi rănit este mai înspăimântător. („Asta mi se va întâmpla şi m ie!") — în ciuda altor caracteristici care stimulează tendinţa de a se vedea mai mult ca asemănător unui anumit părinte, similaritatea genitală poartă cu ea un destin similar în relaţie cu celălalt sex.

14. Dacă părinţii arată într-un mod consecvent că ei îl consideră pe copilul lor o persoană cu autoritate, o persoană aptă sexual şi dacă ei demonstrează de asemenea o relaţie satisfăcătoare, funcţională, între un bărbat şi femeie, copilul dobândeşte stimă de sine şi devine din ce în ce mai independent de Părinţii săi.

Terapia fomiNei ■ Lucrurile de care au toţi copiii nevoie pentru

103

a.

104

Când vine vrem ea ca el să părăsească parţial casa pentru a m erge la şcoală, el este în crezăto r (şi este încurajat să fie aşa de părinţii săi). El p oate profita de figurile pa­ rentale substitut (profesorii) pen tru o bună parte din edu caţia care u rm ează.

b.

De asem enea, cu cât câştigă în m aturitate sexuală, el este capabil să se în dep ărteze de fam ilie, să-şi caute un p arten er sexual pentru el însuşi şi să-şi întem eize pro­ pria sa viaţă independentă.

c.

în alegerea partenerului, el nu cau tă (aşa cum au făcut M ary şi Joe) pe cineva cu care să se sim tă în siguranţă sau care îi va sprijini stim a de sine. D eoarece el se stim ează deja, este relativ independent faţă de ceea ce cred ceilalţi (inclusiv partenerul lui) despre el. Deci el poate lua în considerare individualitatea partenerului său fără să ceară, pentru propria lui siguranţă, ca partenerul său să fie o prelungire a lui.

d.

15.

In tot cazul, stim a faţă de sine, independenţa şi unici­ tatea individuală m erg îm preună.

Relaţia strânsă între validarea parentală, stim a de sine, inde­ pendenţă şi unicitate iese la iveală când se observă cum o persoană disfuncţională (un copil nevalidat care este acum un adult) încă se agaţă de părinţii săi sau de figurile parentale substitut, sau relaţionează cu partenerul său sexual ca şi cum acel partener ar fi, de fapt, un părinte. a.

U n astfel de adult răm âne în casa parentală m ult după ce s-a m aturizat din pu nct de ved ere fizic.

VIRGINIA SATIR

b.

Sau continuă să fie implicat îndeaproape în viaţa părin­ ţilor lui. Ulterior, el se va muta înapoi la ei. Sau locuieşte lângă ei, imediat după colţ, şi îi vede atât de des, încât îi este adesea dificil să distingă între casa lui şi a lor.

c.

Sau se desparte de părinţi, dar continuă să caute validare de la figuri parentale sustitut din afara casei (de la un patron, prieten mai vechi etc.). El poate denumi o ase­ menea figură drept „partener" şi se poate căsători cu ea, dar relaţiona cu ea ca şi cu un părinte.

105

16. înseamnă asta că, atunci când vedem părinţi care nu au reuşit să-şi valideze copiii, putem presupune că nu au dorit ca aceştia să devină independenţi de ei? Este doar parţial aşa, dar este un mod mult prea simplist de a explica motivaţiile complexe implicate în parentalitatea disfuncţională. a.

Părinţii care nu reuşesc să îşi valideze copiii sunt de obicei prea dezamăgiţi în relaţia lor maritală şi prea implicaţi în satisfacerea propriilor nevoi pentru a-şi vedea copiii ca indivizi, şi cu atât mai puţin văd nevoile lor. Ei sunt, la rândul lor, produsele unui parentaj disfuncţional.

b.

Eşecul validării este mai mult un act de omisiune decât unul de comitere. Ei doresc cu disperare să fie părinţi buni.

c.

Pentru că părinţii disfuncţionali văd „parentajul" ca neinfluenţat de durerile propriei relaţii maritale, ei nu sunt conştienţi de faptul că ceea ce construiesc cu o mână, dărâmă cu cealaltă.

Terapia fam iliei ■ Lucrurile de care au toţi copiii nevoie pentru a ave

C A P IT O L U L 7

Triunghiul fam ilial: o scurtă digresiune 1.

Trebuie să facem o scurtă p au ză, înainte de a trece la capitolele despre com unicare, p en tru a evalua un anumit com portam ent familial care pare să con trazică teza conform căreia un copil are nevoie de părinţii săi p en tru o relaţie funcţională, satisfăcătoare, şi v a reuşi au tom at dacă aceştia au o astfel de relaţie. a.

Extrase transcrise din şedinţe de în cep u t ale terapiei familiei arată că: —

Când soţul şi soţia încep să se certe, P.I. intervine şi le deviază atenţia către el însuşi.

—

în acelaşi fel, când soţul şi soţia încep să se înţeleagă prieteneşte, P.I. intervine şi d eviază interesul lor către el însuşi.

b.

Mulţi psihologi au v ăzu t acest com p ortam en t ca pro­ venind din dorinţele sexuale ale copilului faţă de părin­ tele de sex opus. D orinţa aceasta îl con d u ce continuu la încercarea de separare a p ărin ţilor, în acelaşi timp conducându-1 spre încercarea de a-i m enţine împreună,

VIRGINIA SATIR

parţial pentru că se teme de castrare şi parţial pentru că are nevoie de amândoi. 2.

107

Propria mea interpretare este întrucâtva diferită. Pentru în­ ceput, eu nu postulez sexul ca fiind pulsiunea umană ele­ mentară. Din câte am observat, pulsiunea sexuală este continuu subordonată şi folosită în scopul îmbunătăţirii stimei de sine şi apărării împotriva ameninţărilor la adresa stimei de sine. a.

Este adevărat că două persoane care au o stimă de sine crescută, şi care, în mod deschis, se comportă în acord cu propia lor unicitate, vor apărea ca având o identitate sexuală, ca fiind oameni cu autoritate, creativi.

b.

Totuşi, nevoia de a simţi stimă de sine este atât de importantă, încât partenerii adulţi se vor descurca fără satisfacţia sexuală sau vor evita să o ceară într-o relaţie vitală, dacă comportamentul sexual sau cererile pentru un asemenea comportament pot reprezenta ameninţări la adresa stimei de sine. Se poate vedea acest lucru mereu, atunci când consiliem cupluri căsătorite.

c.

Nevoia de satisfacţie sexuală continuă să amplifice pro­ blemele în relaţia maritală, dar, în ciuda acestui fapt, partenerii continuă relaţia; nevoia de a proteja stima de sine, după cum este demonstrat de aceste soluţii mari­ tale, capătă întâietate în faţa nevoii sexuale.

Explic comportamentul P.I. în terapie după cum urmează. a-

Când părinţii băiatului se ceartă, băiatul se teme că unul dintre ei sau amândoi ar putea fi distruşi în proces.

Terapia fam iliei «Triunghiul fa milialro

scurtă digresiune

108

—

El nu vrea să p iardă niciun p ărin te; el îi iubeşte şi

—

are nevoie de am ândoi. El a învăţat că, atunci când le deviază atenţia asupra lui însuşi, părinţii se o p resc din ceartă.

b.

C ând, în terapia fam iliei, p ărin ţii copilului încep să se înţeleagă am ical, copilul are în faţă o situaţie în între­ gim e nouă. — Un băiat într-o fam ilie disfuncţională nu a avut niciodată experienţa un or p ărin ţi uniţi. De fiecare dată când ei au în cercat să ap ară uniţi, el a ştiut întotdeauna că nu erau de fap t aşa. A cum , când ei ar putea de fapt să facă prim ii paşi spre împrie­ tenire, el nu are nicio exp erien ţă p rin care ar putea —

—

să evalueze com portam entu l lor. De asem enea, până acum , nevoile sale au fost satis­ făcute num ai prin nevoile lor. D acă părinţii se unesc, ei îl pot ignora în în tregim e; el poate fi abandonat. El nu a trăit n iciod ată experienţa de a fi lăsat în afara relaţiei m aritale şi în acelaşi timp să îi fi fost asigurat un parentaj corespunzător. Deşi rolul său actual de P.I. este unul apăsător, el nu cunoaşte un alt rol fam ilial, şi, la fel ca şi părinţii săi, se tem e de schim bare. A tât el, cât şi părinţii săi, cooperează activ pen tru a p ăstra terapia familiei focalizată asupra relaţiei p ărin te-co p il.

c.

Am fost în repetate rându ri frap ată de cât de repede renunţă P.I. la rolul său de intervenţionist, pe măsură ce terapia fam iliei îşi u rm ează cursul. O dată ce el este asigurat că certurile nu distrug şi că apropierea maritală

VIRGINIA SATIR

va micşora pretenţiile parentale la adresa lui, P.I. va ajuta în mod activ terapeutul să îi ajute pe părinţi ca parteneri, în acelaşi timp el încearcă să-i facă pe părinţii săi să-l recunoască drept individ separat, cu propriile sale nevoi. La urma urm elor, P.I. este adesea foarte util ca „asistent al consilierului m arital". 4.

109

întrebarea poate fi totuşi pusă: De ce vedem relaţii su p rad i­ mensionate tată-fiică, m am ă-fiu, apărând în mod repetat în familii disfuncţionale? a.

Nu dovedeşte asta că fiecare copil joacă rolul unui pă­ rinte; nu numai că porneşte să facă asta, dar, într-un anume sens, chiar şi reuşeşte? Şi că, atunci când se gândeşte că a reuşit, el manifestă simptome?

b.

Simptomele pot, într-un anume grad, să izvorască din conflictul oedipian. Dar întrebarea mea este: Cum a apărut acest conflict?

5.

Cred că dezvoltarea oedipiană devine un „conflict" oedipian numai atunci când individul nu poate integra o imagine adecvată a propriului sex cu o imagine compatibilă a celuilalt sex. Acest lucru depinde de cât de expliciţi, direcţi şi precişi sunt părinţii în relaţie cu alteritatea şi unicitatea lor. a-

Copiii sunt născuţi cu abilitatea de a exprima sentimente legate de sexualitatea lor, faţă de oricine, fără a se simţi vinovaţi.

b.

Dar copiii sunt născuţi într-o lume care impune tabuuri foarte stricte asupra unor anumite expresii şi compor­ tamente care privesc sexualitatea. Cel mai important

Terapia fam iliei ■ Triunghiul familial: o scurtă digresiune

110

dintre acestea este tabuul incestului, im pus pentru a proteja copilul şi pentru a proteja relaţia sexuală adultă. c.

Copiii învaţă că tabuul incestului există, atunci când ei îşi exprim ă sentim entele către părintele de celălalt sex şi prim esc dezaprobarea care induce vinovăţie şi teamă, am eninţându-le stim a de sine.

6.

Dar vinovăţia şi frica singure nu duc la o d ezvoltare oedipiană deform antă. a.

Copiii din familiile funcţionale prim esc adm onestări neechivoce şi consecvente privind faptul că niciunul dintre părinţi nu este un obiect p otrivit pentru senti­ mentele sexuale din ce în ce m ai puternice ale copilului.

b.

Copilul unor asem enea părinţi se va sim ţi „contradic­ toriu" din cauza acestor adm onestări, în aceeaşi măsură în care este determ inat să se sim tă contradictoriu de orice lim itare pusă dorinţelor sale egoiste fără sfârşit.

c.

Sentimentele sexuale ale copilului, per se, nu sunt dezaprobate. El este asigurat că aceste sentim ente nu cer decât să fie exprim ate în altă p arte.

7.

Tabuul incestului devine ceva ce stârneşte conflicte puternice atunci când am ândoi părinţii îl im pun inconsecvent, şi unul dintre părinţi încurajează în m od pozitiv copilul să încerce să îl încalce. a.

în familiile disfuncţionale, părintele de celălalt sex încu­ rajează sentim entele incestuoase, prin aşteptări şi cereri exprim ate în m od deschis.

VIRGINIA SATIR

b.

Părintele de acelaşi sex încurajează sentim entul de vinovăţie faţă de asem enea sentim ente atunci când omite să intervină faţă de partener sau faţă de copil şi, în acelaşi tim p, dispreţuieşte copilul şi se retrage de lângă el, cauzân du-i acestuia o alunecare cu atât mai m are către părintele seductiv.

c.

Tabuul incestului, în sine, cauzează doar conflicte mi­ nore în copil. Inconsecvenţa părinţilor referitoare la tabu este cea care, în acelaşi tim p, stim ulează sentim entele sexuale şi creşte sentim entul de vinovăţie.

in

După cum am spus înainte, în fiecare triunghi, toţi cei trei membri pot avea tem erea de a nu fi lăsaţi pe dinafară. a.

In opinia m ea, o relaţie între trei persoane nu există. Există num ai relaţii schim bătoare între două persoane, cu un al treilea m em bru în rolul observatorului.

-

A

b.

Intr-un triunghi fam ilial, soţia se tem e că soţul ei va fi mai puţin interesat de ea, soţul se tem e că soţia va fi mai puţin interesată de el, iar copilul (când devine conştient de tatăl său) se tem e că nu va m ai fi centrul lumii părinţilor săi.

c*

La vârsta de doi ani, un copil este categoric conştient de tatăl său ca persoană care este plecată toată ziua, dar care vine noaptea acasă, cerând atenţie soţiei sale. — Copiii de am bele sexe răspund venirii tatălui cu interes şi frică. Ei trebuie acum să înţeleagă unde se p ot potrivi cu doi ceilalţi sem nificativi. Un copil încearcă să rezolve dilem a ori alergând de la im ul la celălalt, ori făcându-i pe am ândoi, ca pe o unitate, să se concentreze asupra lui.

T e rap ia fa m ilie i ■ Triunghiul fam ilial: o scurtă digresiune

112

9.

în triunghiul fam ilial funcţional, partenerii sunt încrezători în propria lor relaţie m aritală şi deci sunt capabili, într-o m anieră sigură, să aibă grijă de frica copilului de a nu fi lăsat deoparte. a.

M am a poate perm ite copilului o relaţie tată-copil.

b.

Tatăl poate perm ite copilului o relaţie m am ă-copil.

c.

Şi totuşi, am ândoi partenerii îi arată cât se poate de clar copilului că el nu va putea fi niciodată inclus în relaţia lor de parteneri.

A

10.

In triunghiul familial disfuncţional, partenerii nu sunt siguri de propria lor relaţie m aritală. a.

Fiecare se sim te deja neglijat de către celălalt. (La urma urm elor, imul dintre principiile cu care funcţionează toţi m em brii unei astfel de familii este: N u este suficient pentru fiecare. Cine va prim i ce este disponibil?) Ambii parteneri aşteaptă de la copil să le satisfacă dorinţele neîm plinite în relaţia m aritală. — Pentru că sunt dezam ăgiţi unul de celălalt şi impli­ caţi într-un război m arital, ei am ândoi cer copilului să fie de partea lor. (A ceasta înseam nă să fie împo­ —

—

VIRGINIA SATIR

triva celuilalt părinte.) M am a, în eforturile ei de a transform a băiatul într-un aliat şi partener de substituţie, va căuta sa-i câştige folosind seducţia şi oferindu-i un plus de stim ulare. (Un tată va face acelaşi lucru cu fiica sa.) Băiatul, fiind o persoană sexuală, va răspunde afec­ ţiunii m am ei sale cu aceeaşi monedă. El va face asta, la început, fără niciun sentim ent de vinovăţie/

co m p o rtam en tu l m am ei v a sem ăn a p u r şi sim plu

113

cu un co m p o rtam en t d e ap ro b are: „E a m ă p la ce ." __

T atăl v a reacţio n a la relaţia strân să m a m ă -fiu cu d ezap rob are, d isp reţ şi retrag ere. B ăiatul p rim eşte m e sa ju l: „T ata n u m ă p la ce ."

—

Iar când b ăiatu l observă cu m m am a îl discreditează pe p arten eru l său şi în acelaşi tim p îl con firm ă pe el, el p rim eşte u n alt m esaj: „M am a m ă p lace pe m ine m ai m u lt d ecât p e ta ta ."

—

Băiatul iu b eşte şi are n evoie d e am bii p ărin ţi. E l nu p oate d ecât să se sim tă co n trad icto riu din cau za iubirii m am ei sale: „Iubirea m am ei mi-1 p ierd e pe T a ta ."

b.

Terorile in cestu lu i ap ar în realitate ca răsp u n su ri în v ă­ ţate, ad resate un ui an u m it m ediu. — — —

M am a devin e geloasă pe Johnny atu n ci cân d Johnny p are să se alătu re tatălui. T atăl devin e gelos pe Johnny cân d m am a îl invită pe Johnny să devină p arten er de substituţie şi aliat. Şi totu şi, am ân d oi p ărin ţii îi p erm it lui Johnny să gân d ească că el este esenţial p en tru relaţia lor m aritală. C ân d el în cearcă să evite să se alătu re uneia d in tre p ărţi sau să se ferească să fie folosit în războiul lo r sexu al, ei am ân d oi continu ă să îl im plice. In ceea ce p riveşte fricile de castrare ale Ini Johnny, el are u n m otiv bu n de a se tem e că îşi v a pierde penisul. Din m om ent ce fem eile nu au unul, penisul ajunge să arate ca cev a care ar fi p u tu t să fie înde­ părtat de o persoană furioasă. (Şi, de cele m ai m ulte A

—

T e ra p ia fa m ilie i ■ T riu ng h iu l fam ilial: o scurtă digresiune

ori, el prim eşte tocm ai asem enea ameninţări, vizibile sau voalate, de la unul sau de la amândoi

114

părinţii.) 11. A r trebui să adau g că, deşi un fiu p oate apărea m ai apropiat şi aliat cu m am a (după cum o fiică poate apărea mai apro­ piată şi aliată cu tatăl ei), o astfel de alianţă este iluzorie. a.

O astfel de relaţie poate fi in terp retată de către mamă şi de către tată ca secundară, d ar, în ceea ce-1 priveşte pe băiat, nu este secundară.

b.

Copiii nu pot să sprijine neam bivalent pe unul dintre cei doi părinţi.

c.

Copiii îşi doresc şi au nevoie de o relaţie acceptată cu fiecare părinte. A ceasta este una dintre căile prin care autoritatea şi sexualitatea lor sim t validate.

d.

O altă cale este prin exem plu. O m am ă nu trebuie să se angajeze într-un raport sexual sau în seducţie cu băiatul ei, pentru a-1 asigura de valoarea sa ca bărbat. Ea îl validează indirect, angajându-se în relaţie cu soţul ei şi neascunzând că se bucură şi că îl aprobă pe soţul ei ca persoană de sex m asculin. E a îl valid ează de asemenea pe fiul ei, transm iţându-i că îi aprobă sexualitatea şi eventuala căutare a unui p arten er sexu al al lui.

12. D eoarece am ândoi partenerii dintr-o fam ilie disfuncţională sunt în m od particular sensibili faţă de excludere, copilul/ de fapt, sfârşeşte prin a pierde unul dintre părinţi, dacă nu poate să-i reasigure pe ambii părinţi, m ergând pe o frânghie precară între ei.

VIRGINIA SATIR

a

Fiul sfârşeşte prin a avea o relaţie distantă cu tatăl.

b.

Fiica sfârşeşte prin a avea o relaţie distantă cu mama.

115

Un copil care devine P.I. într-o familie disfuncţională este încărcat cu mult mai mult decât dorinţe incestuoase şi frici de castrare. a.

El este încărcat cu sarcina de a crede că el chiar îi ţine pe părinţi împreună. El învaţă că îi poate uni într-o anu­ mită manieră, cel puţin atrăgându-le atenţia asupra lui. — Aceasta se întâmplă natural, el ricoşând de la dorinţele de extensie a sinelui ale unui părinte la dorinţele celuilalt. — Aceasta se întâmplă şi când el încearcă să obţină validarea ca individ cu nevoi ale lui şi aceste eforturi sunt percepute drept comportament rebel şi lipsit de iubire. — Din moment ce el nu poate mulţumi pe amândoi părinţii şi, de asemenea, pe sine însuşi, el va mani­ festa un comportament din ce în ce mai contra­ dictoriu şi extravagant. — Un astfel de comportament rău, diferit, nebunesc sau bolnav îi face pe părinţii lui să se unească şi mai mult într-o concentrare intensă asupra lui.

b.

Dar o astfel de unire a părinţilor nu înlătură în mod real durerea maritală şi nici nu îl include vreodată în mod real pe P.I. în relaţia maritală. El suferă de iluzia aPăsătoare că el este „omul din interior". (într-o familie funcţională, o astfel de iluzie ar fi, într-un mod cât se poate de firesc, risipită.)

Terapia fam iliei ■ Triunghiul familial: o scurtă digresiune

__

116

p.I. nu o p reşte d u rerea p ărin ţilo r săi. T ot ce face el este să d evieze exp rim area acesteia asu p ra lui.

—

El n u este o p arte au ten tică a relaţiei maritale. A ceastă relaţie este u n sistem în ch is, fizic şi psiho­ logic. C op ilul este m ai m ic d e câ t su n t părinţii, nu ştie ceea ce ei ştiu , n u p o ate face ceea ce pot face ei. în niciun caz nu p o ate relaţio n a cu unul dintre ei la fel cu m p ot ei relaţion a u n u l cu celălalt. El nu este egalul lor, din p u n ct d e v e d e re sexual sau în

—

c.

orice altă privinţă. C hiar şi ca o „persoană din a fa ră ", lui P.I. îi lipseşte experienţa sau ju d ecata d esp re ceea ce reprezintă durerea, astfel încât tot ce face el p en tru a îndepărta d u rerea este, h o tărât, n ep o triv it şi fără succes. (De exem plu, adulţii p o t m an ifesta d u rerea în diferite m oduri. Tatăl îşi poate m anifesta d u rerea printr-un com portam ent u rât faţă de m am ă. M am a îşi poate arăta d u rerea plângând . P en tru u n copil, mama p are astfel să fie m ai în d u rerată în relaţia maritală d ecât este tatăl. C um p oate el în ţelege pe deplin suferinţa lor m u tu ală, cân d el îşi ved e părinţii printr-o lentilă aşa de sim p lă?)

C hiar d acă P .1. nu p oate în d ep ărta d u rerea, părinţii îi perm it să cread ă că p o ate, şi că , astfel, el este esenţial pentru relaţia m aritală. Deci el suferă de o altă iluzie care îl îm povărează: aceea că este om nipotent. De ce i-ar răsp u n d e am ân d oi a tâ t de atent, daca cl nu ar fi foarte im p ortan t? De ce i-ar cere am ândoi sprijinul, d acă nu ar fi cga' Iul lor?

VIRGINIA SATIR

__

__ —

De ce s-ar baza am ândoi pe el pentru a le valida stima de sine şi pentru a reprezenta familia în societate, dacă el nu ar fi atotputernic? De ce s-ar baza ei pe el pentru a ţine îm preună relaţia m aritală, dacă el nu ar fi o parte din aceasta? Cine, dacă nu un rege om nipotent şi omniscient, ar fi tratat în asem enea feluri?

U7

P.I. este, de fapt, îm povărat cu responsabilitatea de a trăi pentru părinţii săi. Propriile sale nevoi sim t ignorate şi el nu a găsit niciodată o cale de a le duce la îndeplinire. — Ca rezultat, el oscilează de la om nipotenţă la neajutorare, de la grandoare la abnegaţie. — El dezvoltă puţine abilităţi de predicţie în domeniul relaţiilor. — Şi, pentru că nevoile sale răm ân nevalidate, el este neîncrezător în alţii, şi totuşi dependent, într-un grad invalidant, de ceea ce gândesc alţii despre el.

Terap ia fa m ilie i

■ Triunghiul familial: o scurtă digresiune

Partea a Il-a Teoria Com unicării

CAPrroiuL8

Comunicarea: Un proces de oferire şi de primire a inform aţiei 1.

Ce înţelegem prin „com unicare"? Nu este studierea modului în care oamenii com unică aproape similară cu studierea felului în care ei traversează o cam eră? Nu echivalează asta cu ignorarea proceselor mai profunde de care ar trebui să se ocupe psihiatria? a.

„A com unica" este în general înţeles ca făcând referire atât la com portam entul nonverbal cât şi la cel verbal, într-un context social. Astfel, „com unicarea" poate în­ sem na „interacţiune" sau „tranzacţie". „Com unicarea" include de asemenea toate acele simboluri şi indicii folosite de persoane în oferirea şi primirea unui sens.

b.

Luate în acest sens, tehnicile de com unicare pe care le folosesc oam enii pot fi văzute ca indicatori fiabili ai funcţionării interpersonale.

c.

Ca un ajutor în terapie, un studiu al com unicării poate ajuta la acoperirea breşelor dintre inferenţă şi observaţie şi, de asem enea, poate ajuta la docum entarea relaţiei

Terapia fa m ilie i ■ CcirriOnicarea: Un proces de oferire şi de primire...

între m odelele de com u n icare şi com portam entul

122

sim ptom atic.

2.

Persoanele trebuie să com unice în m od neechivoc, dacă vor să obţină inform aţia de care au nevoie de la ceilalţi. Fără com unicare, noi, ca fiinţe um ane, nu am p u tea supravieţui. A

a.

A vem nevoie să aflăm despre lum e. în v ăţăm să diferenţiem şi să ne relaţionăm cu obiectele învăţând cum să le num im şi învăţând, prin interm ediul cuvintelor şi experienţei, la ce ne putem aştep ta de la ele.

b.

A vem nevoie să aflăm despre alte p ersoan e şi despre natura relaţiilor. — C are sunt, spre exem plu, m od u rile de acţiune aprobate de societate, m odurile la care se aşteaptă —

ceilalţi? Ce com portam ent v a p lăcea sau v a displăcea altora?

—

De ce răspund ceilalţi în felul în care răspund? Ce urm ăresc? C are sim t intenţiile lo r în ceea ce ne priveşte? Ce rap ortează desp re ei înşişi?

—

Cum le apărem noi altora? C um ne v ăd alţii pe noi, cum ne evaluează, cum reacţio n ează la noi?

c.

Prim im această inform aţie vitală în d o u ă m oduri de bază: —

Cerem răspunsuri verbale. Observam de asem enea com portam entul nonverbal.

Jackson, Riskin şi cu mine am dem onstrat asta cu câţiva ani în u rm ă, într-o lucrare care analiza cinci minute ale unei înregistrări a unei conversaţii de familie, înregistrare care ne fusese trimisă fără date de identificare de către D r. L y m an W ynne (40).

VIRGINIA SATIR

3.

4.

Persoanele trebuie să com unice neechivoc, dacă vor să fie capabile să ofere inform aţie altora. Este nevoie să le arătăm celorlalţi ce se petrece în interiorul nostru. a.

Ce am învăţat sau ce credem că ştim.

b.

Ce aşteptăm de la ceilalţi.

c.

Cum interpretăm ce fac ceilalţi.

d.

Ce com portam ent ne place, ne displace.

e.

Care sunt propriile noastre intenţii.

f.

Cum ne apar ceilalţi.

123

Haideţi să exam inăm în acest capitol dificultăţile puse de simpla com unicare verbală. A

a.

In prim ul rând, acelaşi cuvânt poate avea diferite sensuri, diferite denotaţii. —

—

De exem plu, dacă B ne întreabă „în ce clasă eşti?" nu este clar dacă el ne întreabă ce şcoală facem sau ce statut social avem . în Statele Unite „Let's table that m otion" („Hai să punem chestiunea pe m asă.") înseamnă „Hai să lăsăm chestiunea deoparte." în Anglia, aceaşi frază înseam nă „Hai să o luăm în discuţie."

b.

în al doilea rând, acelaşi cuvânt poate avea conotaţii diferite. — De exem plu, „m am ă" este o femeie care este însăr­ cinată şi/sau creşte un copil (denotaţie). Dar „mama" poate fi o femeie caldă, care acceptă, hrănitoare, sau o femeie rece, obositoare şi apatică (conotaţie).

Terapia fa m ilie i ■ Comunicarea: Un proces de oferire şi de primire...

124

—

Când B foloseşte cuvântul „m am ă", ce conotaţie poartă cuvântul pentru el?

c.

Cuvintele sunt abstracţii, sim boluri care d oar ţin locul refe­ rinţelor, ceea ce com plică problem a. — Simbolul nu este acelaşi lucru cu „lucrul" sau „ideea" sau „observaţia" pe care o reprezintă (deşi adesea, noi ne com portăm verbal ca şi cum sim­ bolurile sunt literalm ente ceea ce simbolizează). Foarte des, se presuspune că sim bolul şi înţelesul —

— —

5.

său sunt sinonime. De asem enea, cuvintele sunt plasate la diverse ni­ veluri de abstracţiune. A vem cuvinte despre obiec­ te, cuvinte despre relaţii între obiecte, cuvinte despre stări interioare, cuvinte despre alte cuvinte, cuvinte despre cuvintele despre cuvinte. Pe m ăsură ce cuvintele devin m ai abstracte, înţe­ lesurile lor pot deveni din ce în ce m ai obscure. In final, sunt m ulte aspecte ale experienţei care nu pot fi descrise prin cuvinte.

Acest aspect elementar al com unicării, „înţelesul cuvintelor", este foarte im portant, deoarece oam enii foarte adesea se încurcă unul pe celălalt doar pentru că A folosea un cuvânt într-un fel şi B a prim it cuvântul ca şi cum ar fi însem nat ceva în întregim e diferit. a.

Un exem plu excelent al acestui fapt poate fi când A spune „Am întârziat doar puţin" , şi B spune „ Ba nu\°

b.

Deoarece cuvintele în sine sunt adesea neclare, este im portant pentru fiecare persoană să clarifice şi să

VIRGINIA SATIR

definească ce spune, şi să îi roage pe ceilalţi să facă la fel când se vor găsi nedum eriţi sau confuzi. 6.

Cuvintele sunt instrum ente pe care oamenii le folosesc pentru a oferi şi a prim i inform aţie. Dacă nu izbutim să realizăm că cuvintele sim t num ai abstracţiuni, vom tinde să suprageneralizăm , şi vom cădea în eroarea de a face urm ătoarele supoziţii:*

a.

Vom presupune că un caz este un exem plu pentru toate cazurile. N e va fi neclar, în special, m odul în care-1 folosim pe cine, ce, unde şi când. —

125

Putem folosi conceptul cine, după cum urm ează: „Toată lumea este aşa." „Nimeni nu m ă place." „Toatefemeile su n t..." „Bărbaţii s u n t..."

—

Putem folosi conceptul ce, după cum urm ează: „Nimic nu iese bine." „Totul este confuz."

—

Ea poate folosi conceptul unde după cum urm ează: „Oriunde m ă duc, asta se întâm plă." „Nicăieri nu este cu nim ic diferit."

—

Putem folosi conceptul când, după cum urm ează:

Aici sunt îndatorată articolului lui William Pem berton, „Non-Directive Reorientation in Counselling" (Reorientarea non-directivă în consiliere) (52).

T e rap ia fa m ilie i ■ Com unicarea: Un proces de oferire şi de primire...

„Niciodată nu e cu nim ic d iferit/'

126

„întotdeauna mi se întâm plă la fel." b.

V om presupune că alte persoane ne îm p ărtăşesc emo­ ţiile, gândurile, percepţiile: „C um îţi poate plăcea p eştele?" „De ce nu ai făcut-o cum trebuie?" „ Bineînţeles că el nu ar vrea asta! "

c.

Vom presupune că percepţiile şi judecăţile noastre sunt com plete: „ Da, ştiu deja de acest lu cru ."

d.

Vom presupune că ceea ce percepem sau judecăm nu se va schim ba: „Aşa este ea." „Aşa am fost d intotdeau na." „A sta-i viaţa."

e.

Presupunem că sunt posibile num ai d ou ă alternative atunci când evaluăm percepţii sau ju d ecăţi; vom face dihotom ii sau vom gândi în term eni de alb sau negru: „Ori m ă iubeşte, ori n u ." „A sta ori îl fericeşte, ori îl n en o ro ceşte." „Ori eşti cu m ine, ori eşti îm p otriva m ea."

f.

VIRGINIA SATIR

Presupunem că anum ite caracteristici pe care le atribuim lucrurilor şi oam enilor sunt p arte a acelor lucruri sau oam eni:

„A cea fotografie este u râtă."

127

„El este egoist." „Ea este ostilă."

g.

P resu p u n em

că p u tem in tra în m intea altcu iva.

Funcţionăm ca şi cum am avea un „glob de cristal" şi ne com p ortăm ca un pu rtător de cuvânt pentru alţii: „Ştiu la ce te gândeşti." „Ştiu ce vrea să spună cu adevărat." /V

„Iţi voi spune ce sim ţea ea." „A sta este starea prin care trecea el." h.

Presupunem de asem enea că celălalt poate intra în m intea noastră. Presupunem că celălalt are de asemenea un glob de cristal. Perm item celuilalt să fie purtător de cu vân t pentru noi: „Ea ştie ce gândesc." „Tu ştii ce vreau eu să spun cu adevărat." „El îţi poate spune prin ce am trecut."

D acă receptorul acestor mesaje este un com unicator la fel de disfuncţional ca şi transm iţătorul, el va răspunde ori fiind de acord , ori nefiind de acord. a.

D acă este de acord, nu va fi avut loc o com unicare neechivocă, din m om ent ce el nu poate fi sigur ce este acel lucru cu care el este de acord. El poate spune: „A ceastă im agine este u râtă, nu-i aşa?"

Terap ia fa m ilie i ■ Com unicarea: Un proces de oferire şi de primire...

128

„Ea este egoistă, nu-i aşa?" „Da, ea chiar sim ţea aşa şi pe dincolo." „Da, femeile sunt aşa." „Aceea este cu siguranţă m etoda p otrivită." b.

D acă nu este de acord, el încă nu poate fi sigur cu ce nu este de acord. Totuşi, faptul că nu este de acord îl poate stim ula pe el sau pe transm iţătorul mesajului să îşi clarifice ulterior m esajele. El poate spune: „Acea im agine nu este urâtă. Este frum oasă." „Ea nu e egoistă. Este foarte g en eroasă." „N u, ea nu sim ţea asta. C eea ce sim ţea e r a ..." „N u, femeile nu sunt aşa. Ele s u n t..." „N u, aceea nu este m etoda corectă. Asta este m etoda co rectă."

8.

D acă receptorul, în acest interschim b, este un com unicator funcţional, el nu se va opri la sim plul fapt de a fi de acord sau de a nu fi de acord. El va cere în prim ul rând transmiţătorului să clarifice şi să definească. El poate spune: „Ce înţelegi când spui că p ictu ra este u râtă?" „ Ce anum e face ea de o găseşti egoistă?" „Cum poţi spune la ce m ă gândesc? Tu nu eşti eu/' „Ce înţelegi prin «toată lum ea» este aşa? Vrei să spui soţia ta, şeful tău , sau cin e?" A

„înţelegi prin asta toate fem eile sau doar femeile pe care le-ai cu n o scu t?"

VIRGINIA SATIR

„Ce nu iese bine? Ce anume?"

129

„Unde, exact, ţi s-au întâmplat asemenea lucruri? Acasă? La serviciu?" „De ce te surprinde că îmi place peştele? Ţie nu îţi place, dar asta nu înseamnă că mie nu îmi place." „Ce înţelegi prin a face ceva într-un mod «corect»? înţelegi prin asta modul tău, sau ce?" 9.

Odată ce transmiţătorul primeşte asemenea cereri de a clari­ fica şi defini, cum le va răspunde el? a.

Dacă este un transm iţător funcţional, el poate spune: „Lasă-m ă să încerc să reformulez asta în alt fel." „Poate ar trebui să dau nişte exemple." „Acţionez sub impulsul unei presupuneri despre asta, cred. Iată ce trebuie că presupun..." „Am suprageneralizat, nu-i aşa? Am să încerc să precizez lucrurile un pic mai bine." „M i-am exprim at impresiile. Poate tu nu le îm părtăşeşti. Cum vezi tu lucrurile?"

b.

Dacă transmiţătorul iniţial este un transmiţător disfuncţional, el poate răspunde la cererile de clarificare şi definire într-o multitudine de moduri diferite. Dar toate aceste m oduri tind să blocheze feedbackul celuilalt. —

El poate foarte deschis să respingă asemenea cereri: „Ştii perfect ce vreau să spun."

Terapia fam iliei ■ Comunicarea: Un proces de oferire şi de primire...

130

„Nu am putut fi m ai clar decât atât." „M -ai auzit." —

El îşi poate reafirm a punctul de vedere fără a-1 m odifica: „După cum am spus, femeile s u n t..."

—

El îşi poate accentua din nou punctul de vedere, fără a-1 modifica: „Femeile nu numai că sunt X , ci şi Y ." „Această imagine nu este num ai urâtă, este în mod categoric revoltătoare."

—

El îl poate acuza pe cel ce întreabă: „De ce eşti aşa de pedant?" „Tu nu înţelegi limbajul sim plu." „Trebuie neapărat să «scoţi ochii»?"

—

El poate evita întrebarea, (vezi paragrafele 9-14 din prezentul capitol pentru o elaborare a acestei tehnici)

10. Dacă transm iţătorul original răspunde într-un mod func­ ţional la cererile de clarificare şi definire, atunci receptorul mesajului său are idee o m ai bună despre ce se discută. Atunci, el poate spune: „Oh, asta ai vru t să spui! Te-am înţeles greşit." „Ei bine, avem idei diferite despre asta. Hai să vedem cum a ajuns fiecare la ele."

VIRGINIA SATIR

„Nu îţi îm părtăşesc experienţele, bănuiesc/'

131

„Da, am avut experienţe similare, dar am ajuns la concluzii puţin diferite. Iată ce am d e cis..." „Poate suntem încă agăţaţi la nivelul cuvintelor. Uite ce înţeleg p rin ..." 11. Dacă transm iţătorul şi-ar fi clarificat şi definit mesajele de la început, interschimbul ar fi avut mai puţine şanse de a se distorsiona. El ar fi putut spune: „Multe persoane, cel puţin cei pe care i-am cunos­ cut, par aşa." „Asta mi se întâmplă des, în special la m uncă." „Mi se pare greu să înţeleg cum ar putea să-i placă cuiva peştele. Poate din cauză că eu îl urăsc." „Aşa a funcţionat pentru mine. Poate ar funcţiona şi pentru tine." „Nu m -aş fi aşteptat de la el să dorească acel lucru. Eu însumi nu l-aş fi dorit." „Aş numi-o egoistă, dar probabil că este diferită cu alte persoane. Cum este cu tine?" „Pentru mine, femeile sunt aşa şi pe dincolo. Eşti de acord ?" „Am avut im presia, din ce ai spus, că ai vrut să faci aşa şi pe dincolo. Te-am înţeles bine?" 12.

Pentru a recapitula, o persoană care com unică într-un mod funcţional: a*

îşi poate susţine cu ferm itate punctul de vedere,

Terapia fa m ilie i ■ Comunicarea: Un proces de oferire şi de primire...

132

b.

totuşi, în acelaşi timp, clarifică şi defineşte ceea ce a spus,

c.

de asemenea cere feedback,

d.

şi este receptivă la feedback atunci când îl primeşte.

13. Dacă se vrea o comunicare verbală rezonabil de limpede, atât transmiţătorul unui mesaj, cât şi receptorul au responsabili­ tatea de a o face să fie aşa. a.

Clarificarea şi definirea mutuală reduc generalizările. — Permit ambelor părţi să fie exacte şi să aducă dovezi în sprijinul aserţiunilor lor. — Permit unei persoane să îşi verifice „realitatea" proprie în faţa „realităţii" celeilalte persoane.

b.

Ajută de asemenea la separarea celui care percepe de ceea ce este perceput. — Reduc tendinţa de a proiecta propriile dorinţe, gânduri, percepţii asupra celorlalţi. — Reduc eforturile de a vorbi pentru altă persoană.

14. Desigur, nimeni dintre noi nu comunică atât de ideal sau de intelectual. a.

Noi toţi generalizăm când comunicăm.

b.

Oricine ar clarifica şi defini perm anent ar părea la fel de disfuncţional ca persoana care face rar asta. El l-ar putea chiar face pe receptor să se întrebe dacă, în interacţiune, există cineva cu care să interacţioneze.

c.

Un transmiţător care cere în perm anenţă receptorului un feedback s-ar pune pe sine în situaţia de a fi copfeŞ^ de acesta şi de a nu mai putea să îşi formuleze niciodată propriul punct de vedere.

VIRGINIA SATIR

d.

Un receptor care cere în permanenţă transmiţătorului să clarifice ar părea că testează, este necooperant şi iritant.

133

15. Generalizările sunt periculoase, dacă sunt folosite exagerat, dar sunt şi scurtături indispensabile. a.

Ne ajută să ne organizăm experienţa.

b.

Ne ajută să vorbim dintr-odată despre o mulţime de observaţii diferite.

c.

Ne eliberează de necesitatea de a evalua fiecare nou eveniment ca şi cum ar fi complet nou.

d.

Teoria în sine este un corp de generalizări. Ca atare, a fost un instrument util în toate ştiinţele.

16. Dar persoana care comunică disfuncţional se comportă ca şi cum nu este conştientă de faptul că generalizează sau funcţionează având la bază presupuneri. a.

Verifică foarte rar sau specifică cum ea sau alte persoane folosesc cuvintele.

b.

Suprageneralizează.

c.

Tehnicile sale de comunicare servesc numai pentru a obnubila sensul şi pare că persoana nu are nicio cale de a reveni pe firul comunicării atunci când îl pierde.

17. Persoanele disfuncţionale trimit de asemenea mesaje in­ complete. a-

Ele nu completează propriile propoziţii, dar se bazează pe receptor ca să le completeze:

Terapia famiNei ■ Comunicarea: Un proces de oferire şi de primire...

„El nu este foarte... ştii tu."

134

„După cum poţi vedea..., ei bine, este clar." b.

Ei folosesc pronumele intr-un mod vag. (Asemenea pro­ bleme de comunicare apar repetat în terapia familiei.) Soţie: Noi am plecat, aşa că s-au supărat. T:

Stai o secundă. Cine a plecat unde? Cine s-a supărat?

Soţie: Ei bine, H arry şi cu mine am m ers acasă la mama lui, înţelegi — casa m am ei lui H arry. Copiii au vrut să m eargă, dar H arry şi cu mine am vrut să mergem singuri. Deci copiii au plâns când noi am ieşit din casă. c.

Ei omit conexiuni întregi în mesajele lor. T:

(soţiei) îmi pare rău că am întârziat la întâlnirea de astăzi.

Soţia: O, este în regulă. M ark alerga prin cartier. Completat, un astfel de mesaj devine: Este în regulă. Câinele m eu a ieşit din casă (numele câinelui m eu este M ark) şi alerga prin cartier. A trebuit să alerg după el. A d u rat ceva timp să-l prind. Aşa că şi eu am întârziat la întâlnire. d.

Adesea, ei nu trim it deloc un m esaj, d ar se comportă, în relaţia cu ceilalţi, ca şi cum ar fi făcut-o. (Asta apare repetat în terapie, şi este de obicei legată de o dorinţă din interior, care nu ajunge niciodată în cuvinte.) M ama:

VIRGINIA SATIR

Ei nu ajută niciodată prin casă.

T:

A cum vă referiţi la copii?

M:

Da.

T:

Le-aţi spus ce vreţi să facă?

M:

Ei bine, cred că da. Ei ar trebui să ştie.

T:

Dar le-aţi spus?

M:

Ei bine, nu. *

*

*

*

*

135

*

Soţia: N u am avut pâine pentru cină. El a uitat. T:

Vrei să spui soţul tău?

Soţia: Da. T:

(soţului) Ai ştiut că aţi răm as fără pâine în casă?

Soţul: N u, la naiba, nu am ştiut. T:

îţi aminteşti ca ea să îţi fi spus?

Soţul: N u. N u, nu mi-a spus. Dacă aş fi ştiut, aş fi luat ceva în drum spre casă. T:

(soţiei) îţi aminteşti să-i fi spus lui că aţi răm as fără pâine şi să-i fi cerut să cum pere?

Soţia: Ei bine, poate nu i-am spus. N u, poate nu am făcut-o. Dar m -am gândit că ar trebui să ştie. Acesta este un exem plu care include o ceartă asupra definiţiei unui cuvânt: Soţ:

Ea nu vine niciodată la mine să mă sărute. Eu sunt m ereu cel care face avansuri.

Terapia fa m ilie i ■ Comunicarea: Un proces de oferire şi de primire...

A cesta este felul în care te vezi pe tine pur-

T:

136

tându-te cu soţul tău? Soţia: D a, aş spune că el este cel d em on strativ. N u am ştiut că voia ca eu să am iniţiativa. T:

I-ai spus soţiei că ţi-ar p lăcea asta de la ea

o

m anifestare m ai deschisă a d rag o stei? Soţul: Ei bine nu, m -am gândit că ar trebui să ştie. Soţia: N u, cum aş putea să ştiu? Tu m ereu ai spus că nu ţi-au plăcut fem eile agresive. Soţul: N u, nu îm i plac fem eile dominatoare. Soţia: Bine, m -am gândit că vrei să spui fem ei care fac avansuri. Cum era să ştiu ce v rei tu? T:

Ţi-ai fi putut face o idee m ai bu n ă d acă el ar fi putut să îţi spună.

18. După cum am spus înainte, o com unicare absolut neechivocă este imposibil de obţinut deoarece com u n icarea este, prin însăşi natura ei, incom pletă. D ar există grad e de incom pletitudine. Transm iţătorul disfuncţional îl lasă pe recep tor să bâjbâie şi să ghicească ce are el în m inte sau în suflet. a.

El nu num ai că îl lasă pe recep tor să bâjbâie şi să ghi­ cească; el pleacă de la prem isa că el, de fapt, a comunicat.

b.

Receptorul, în schim b, pleacă de la ce bănuieşte.

c.

Este uşor să nu se înţeleagă unul pe celălalt.

d.

Este dificil să ajungă la scopuri sau rezultate planificate.

VIRGINIA SATIR

e.

Oamenii au nevoie de mijloace de a-şi completa comunicarea cât de m ult este posibil dacă vor să ajungă la rezultate com une, de la activitatea vieţii de fiecare zi şi asigurarea pâinii zilnice, până la capacitatea de a te bucura de relaţii sexuale reciproc satisfăcătoare.

137

19. Asta nu înseam nă să spunem că toate mesajele incomplete sunt disfuncţionale. Pot fi funcţionale şi amuzante. a.

b.

Codurile, de exem plu, sunt mesaje intenţionat incom­ plete. —

Ele reprezintă prescurtări împărtăşite ale unei sem­ nificaţii.

—

Cei care îm părtăşesc un cod, îm părtăşesc ceva special îm preună.

Dar utilizatorii unui cod trebuie să fie transparenţi referitor la înţelesul acestuia. Când ei rătăcesc firul comunicării utilizând coduri, ei trebuie să-l poată regăsi, fiind capabili să stabilească momentul când jocul s-a term inat.

c.

Când oam enii au experienţe îm părtăşite, ei tind să con­ denseze m ulte dintre ele în coduri. Terapeuţii fac asta cu pacienţii. „O, este în regulă. Mark alerga prin cartier", a devenit un cod între familie şi mine, un cod la care m -am referit când m em brii familiei nu au reuşit să îşi com pleteze mesajele. L-am utilizat de asemenea pentru a dem onstra că aceste coduri pot fi folosite funcţional, dacă fiecare dintre cei pe care îi priveşte are o înţelegere com pletă a sem nificaţiei. A cest cod a fost scurtat la „II ştii pe M ark" sau chiar num ai „M ark".

Terap ia fa m ilie i ■ Com unicarea: Un proces de oferire şi de primire...

138

d.

A ceasta este o poveste despre cod u ri, pe care o spun deseori pacienţilor atunci când ei pierd firul com unicării unul cu celălalt: Un reporter a vizitat un căm in de bătrâni şi a obser­ v at un grup de persoane în su fragerie. U n a dintre acestea a spus „27" şi toţi au în cep u t „ha ha h a". Apoi o alta a spus „15" şi toţi au în cep u t „ha ha h a." Apoi alta a spus „36" şi a fost linişte. - Ce se întâm plă aici? l-a în treb at rep o rteru l pe director, în tim p ce acesta îi arăta îm prejurim ile. Auzi toate aceste num ere şi apoi fiecare râd e. - Oh, a spus directorul, vedeţi, aceste persoane sunt aici de m ult tim p şi îşi cun osc glu m ele unul altuia atât de bine, încât în loc să le spună m ereu şi m ereu, ele doar dau num ărul. —Bine, a întrebat reporterul, atunci ce s-a întâm plat cu num ărul 36? —Oh, acea persoană! a răspuns d irectoru l. A cela nu a putut niciodată spune o glum ă.

VIRGINIA SATIR

CAPITOLUL 9

Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare a cererilor de către receptor 1.

Când judecăm dacă comunicarea este neechivocă, trebuie de asemenea să ne amintim că oamenii comunică într-o varie­ tate de feluri, pe lângă folosirea cuvintelor. a.

O persoană comunică simultan prin gesturile sale, expre­ sia facială, postura şi mişcările corporale, tonul vocii şi chiar modul în care ea este îmbrăcată.

b.

Şi toată această comunicare apare într-un context. Când are aceasta loc? Unde? Cu cine? în ce circumstanţe? Care este contractul dintre persoanele care desfăşoară schimbul?

2.

Datorită tuturor acestor factori, comunicarea este o afacere complexă. Receptorul trebuie să evalueze toate felurile dife­ rite în care transmiţătorul trimite mesaje, şi de asemenea, să fie conştient de propriul sistem de receptare, adică de pro­ priul său sistem de interpretare.

Terapia fam iliei ■ Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare...

a.

140

C ând A vorbeşte, B evaluează înţelesul verb al al m esa­ jului lui A.

b.

El ascultă de asem enea tonul vocii cu care A vorbeşte.

c.

El urm ăreşte de asem enea ce face A ; el n otează „lim ­ bajul corpului" şi expresiile faciale care acom paniază mesajul lui A.

d.

El evaluează de asem enea ce spu ne A p rin prism a contextului social. C ontextul p oate fi cu m l-a v ăzu t B pe A răspunzându-i lui şi răsp u n zân d u -le altora în trecut. Poate fi de asem enea con stitu it de aştep tările lui B referitoare la cerinţele m om entului.

e.

3.

Cu alte cuvinte, receptorul (B) este o cu p at cu evaluarea atât a conţinutului verbal, cât şi a celui nonverbal al mesajului lui A, astfel încât el poate ajunge la o oarecare concluzie despre ce anum e v rea A să tran sm ită prin această com unicare.

Despre ce vrea A să transm ită prin com u n icarea sa, se poate spune că are cel puţin două niveluri: a.

Nivelul denotativ: conţinutul textu al.

b.

Nivelul tuetucovnunicutiv: un com en tariu asu p ra conţinu­ tului textual, la fel ca şi unul asu p ra natu rii relaţiei între persoanele im plicate.

4.

Şi alte animale în afara om ului pot transm ite m etacom unicări. De exem plu, după cum descrie G regory B ateson: a.

Pisicile pot p arcu rge toată b ateria de m işcări de luptă şi, totuşi, în acelaşi tim p, să-şi ţină gh earele retrase.

VIRGINIA SATIR

b.

5.

6.

Prin această m etacom unicare, pisica oferă indicii altor pisici, precum şi oam enilor despre faptul că ea nu se luptă „de-adevăratelea", ea se joacă de-a lupta (22).

141

M etacom unicarea este un mesaj despre un mesaj. a.

Com unică atitudinea transm iţătorului privitoare la mesajul pe care de-abia l-a trimis: „Mesajul trimis a fost unul prietenos."

b.

Com unică atitudinea transm iţătorului faţă de el însuşi: „Sunt o persoană prietenoasă."

c.

Com unică atitudinea, emoţiile, intenţiile transm iţă­ torului faţă de receptor: „Te văd ca pe cineva cu care poţi fi prietenos."

Fiinţele um ane sunt în m od special versatile în m etacom u­ nicare. a.

Fiinţele umane, ca şi alte animale, pot trimite metacomunicări nonverbale. Dar varietatea acestora este largă; fiinţele um ane se pot încrunta, pot face grim ase, pot zâm bi, se pot îndrepta, se pot prăbuşi. Şi contextul în care fiinţele um ane com unică este, în sine, o cale de com unicare.

b.

De fapt, fiinţele um ane nu pot com unica fără ca, în acelaşi tim p, să m etacom unice. Fiinţele umane nu pot să nu m etacom unice.

c. 7.

Fiinţele umane pot de asemenea trimite metacomunicări verbale. Pot explica verbal trim iterea mesajelor.

Când o persoană explică verbal trim iterea mesajelor, ea vorbeşte astfel denota tiv, la un nivel m etacom urucativ. Iar

Terapia fa m ilie i ■ Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare...

142

aceste m etacom u nicări verbale su n t, ele în sele, la diverse n ivelu ri de abstracţie. a.

O persoană poate eticheta tipul d e m esaj p e care îl va trim ite spunând recep toru lu i câ t d e serio s îşi doreşte să fie receptat şi cum ar treb u i să ră sp u n d ă la acesta. Ea poate spune: „A fost o g lu m ă." (p oţi râd e) „A fost d oar o re m a rcă ." (ig n o r-o ) „A fost o în treb are." (răsp u n d e la ea) „A fost o ru g ăm in te." (ia-o în co n sid erare) „A fost un o rd in ." (su p u n e-te)

b.

Poate spune de ce a trim is m esajul, referin d u -se la ceea ce a făcut celălalt. „M -ai lovit. Deci am să te lo vesc şi e u ." „Ai fost am abil cu m ine. îţi în to rceam favoarea."

c.

Poate spune de ce a trim is m esajul, referin d u -se la cum gândeşte ea că sunt d orin ţele, sen tim en tele şi intenţiile celuilalt faţă de ea. „M -am gândit că erai su p ărat p e m ine şi voiai să-mi faci ră u ." „M -am gândit că erai obosit şi ai fi v ru t să te ajut." „M -am gândit că erai d escu rajat şi av eai nevoie de reasigurări din p artea m e a ."

d.

VIRGINIA SATIR

Poate spune de ce a trim is m esajul, referind u-se la o cerere făcută de celălalt:

A

„îm i ordonai să fac ceva, şi eu nu primesc ordine."

143

„Cereai ceva de la m ine, şi eu mă gândeam ." e.

Poate spune de ce a trimis mesajul, referindu-se la tipul de răspuns pe care ea încerca să îl obţină de la celălalt: „încercam să te enervez." „încercam să te fac să mă iubeşti." A

„încercam să te fac să vorb eşti/' A

„încercam să te fac să râzi." A

„încercam să te fac să fii de acord cu m ine." f.

Poate spune de ce a trimis mesajul, referindu-se exact la ceea ce încerca să-l determ ine pe celălalt să facă sau să spună, sau să nu facă şi să nu spună: „A m vrut să te duci la m agazin pentru m ine." „Te rugam să o suni pe ea pentru m ine." „Te rugam să părăseşti cam era." „N u am vru t să-i spui ei despre suferinţa m ea." „Am vru t să-i spui lui că eram acasă."

Din m om ent ce fiinţele um ane pot m etacom unica atât verbal cât şi nonverbal, ele p ot da receptorului un sortim ent destul de bogat de m esaje de triat şi cântărit, pe m ăsură ce acesta încearcă să îşi dea seam a ce se doreşte prin com unicare. a-

Poate că A face urm ătoarea declaraţie denotativă: „Câi­ nele este pe can ap ea."

Terap ia fa m ilie i ■ Com unicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare...

b.

144

El com entează autom at, nonverbal, d esp re declaraţie, prin tonul iritat în care o face.

c.

A poi el poate explica verbal ce înţelege prin ceea ce a spus. Din m ultitudinea de alegeri, el p o ate spune: „Am vru t să iei câinele de pe can ap ea.

9.

Receptorul acestor mesaje (B) trebuie să p u n ă în balanţă ceea ce A a spus, cu m odul în care a sp u s, şi cu ceea ce a spus despre aceasta. a.

B va cântări m etacom unicările nonverbale şi verbale (din context) şi le va com para cu d eclaraţia den otativă.

b.

D acă toate acestea sunt co n g ru en te (p ar să fie în acord unele cu altele), el va avea pu ţin e d ificu ltăţi în a decide că A a vru t să transm ită ceea ce a sp u s că a vru t să transm ită.

c.

Fie că se potrivesc sau nu, el v a d a m ai m u ltă atenţie m etacom unicărilor nonverbale şi co n textu lu i decât m etacom unicărilor verbale. în prim ul rân d , nonverbalul este o com unicare m ai puţin clară sau exp licită, d ed cere o m ai m are atenţie.

10.

De câte ori o persoan ă v a co m u n ica, ea v a face n u doar o declaraţie, ci va şi cere cev a de la re ce p to r şi v a încerca să influenţeze recep toru l să îi d ea ceea ce v re a . A cesta este „aspectul de com an d ă

al un ui m esaj. A sem en ea cereri,

totuşi, p o t avea g rad e v ariate d e cla rita te şi intensitate.

a.

Transmiţătorul poate cere pur şi simplu receptorului să-i arate, p rin răsp u n s, că m esaju l să u a fo st au zit: „Doar ascu ltă-m ă."

VIRGINIA SATIR

b.

Sau el poate cere un anum it tip de răspuns: „Spune-mi unde este m agazinul" sau, „Du-te la m agazin pentru

145

m ine." 11. Receptorul, în schimb, trebuie să răspundă, pentru că oam e­ nii nu pot să nu com unice. a.

Chiar dacă receptorul rămâne tăcut, el totuşi va comunica.

b.

Şi, incidental, sim ptom ele sunt o cale de comunicare intr-un m od nonverbal.

12. Dar chiar dacă toate mesajele conţin în ele cereri, acestea nu sunt întotdeauna exprim ate verbal. Astfel, receptorul trebuie să se bazeze pe m etacom unicări pentru a avea indicii despre ce vrea transm iţătorul. El se întreabă pe sine: a.

Ce spune verbal transm iţătorul?

b.

Ce cere, m ai exact, transm iţătorul? Este cererea expri­ m ată com plet la nivel denotativ?

c.

Dacă nu, poate modul în care el com unică şi contextul în care el com unică îmi vor da indicii despre ce anume vrea de la mine.

13. Dacă com unicarea sau mesajul, şi m etacom unicarea sau metamesajul nu se potrivesc, receptorul trebuie să traducă cum va acest lucru într-un singur mesaj. Pentru a face asta într-un m od satisfăcător, el are nevoie să poată com enta despre prezenţa discrepanţei. Haideţi să luăm un exemplu banal. Un soţ care lucrează la un accesoriu gospodăresc spune, pe un ton iritat, „La naiba, s-a rupt piesa!" Soţia, în această relaţie, poate traversa urm ătorul proces (cu o

Terapia fa m ilie i ■ Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare...

146

agilitate şi viteză m ai m are, bineînţeles, decât viteza de melc descrisă aici): a.

El îmi spune despre starea unui accesoriu electric la care lucrează.

b.

D ar el face m ai m ult decât atât. îm i spune că este iritat. „La naiba"-ul lui, îm preună cu tonul, m ă ajută să decid asta.

c.

El m ă critică pe mine? îm i spione că sunt responsabilă pentru starea acelui accesoriu?

d.

Dacă m ă critică, ce vrea să fac? Să preiau sarcina pentru el? Să îmi cer scuze? Sau ce?

e.

Sau se critică pe sine, iritat că are m om ente frustrante cu această m uncă şi că nu poate da vina pe altcineva decât pe el însuşi pentru faptul că acea piesă a cedat?

f.

Dacă el se critică pe sine în prim ul rând, ce îm i cere mie să fac? Să sim patizez cu el? Să-l ascult? Sau ce?

g.

Ştiu, din convieţuirea cu el, că se m ândreşte cu dexteri­ tatea de a m anevra unelte şi că el consideră mentenanţa electrică punctul lui forte. Evident, părerea lui despre sine este pusă la încercare. Deci el ar trebui să-şi facă autocritica. Şi în prim ul rând ar trebui să îm i ceară să sim patizez cu el.

h.

D ar să sim patizez cum? V rea să îl ajut, să-i aduc cafea, sau ce? Ce com portam ent din partea m ea, pe care ar putea să-l vad ă sau audă, ar putea însem na pentru el că eu sim patizez cu el?

VIRGINIA SATIR

14.

Să luăm un alt exemplu. Un soţ spune, pe un ton iritat „Câinele este pe canapea." Soţia, în această relaţie, poate trece prin următorul proces: a.

El îmi spune unde este câinele.

b.

Dar face mai mult decât atât. El pare iritat.

c.

De ce îmi spune despre iritarea lui? Mă critică pentru faptul că animalul este pe canapea?

d.

Dacă nu mă critică pe mine, ce vrea să fac? Doar să-l ascult? Să simpatizez cu iritarea lui? Să iau câinele de pe canapea? Sau ce?

e.

Eu am vrut un câine. El nu. Am mers mai departe şi am cumpărat unul fără acordul lui. Acum, când îşi arată iritarea faţă de câine, el se plânge referitor la ceea ce am făcut eu. Mă critică pentru că nu l-am ascultat. Fără îndoială că vrea să iau câinele de pe canapea, dar oare vrea şi să scap de câine şi să îi cer scuze pentru că m-am împotrivit dorinţelor lui?

15. Haideţi să ne întoarcem la primul exemplu. în loc să spună „La naiba, s-a rupt piesa", soţul ar fi putut spune, „La naiba, merge greu cu treaba. Adu-mi o cană cu cafea." Soţia, în acest caz, n-ar fi avut multe probleme în evaluarea mesajului lui. El i-ar fi spus deschis ce vrea de la ea şi de ce. Cu alte cuvinte, cererea lui ca ea să simpatizeze cu el, aducându-i cafea, ar fi fost clară. 16. în al doilea exemplu, în loc să spună „Câinele este pe cana­ pea," soţul ar fi putut spune „Ia câinele de pe canapea şi scapă de el. Nu ar fi trebuit niciodată să cumperi un câine. Ţi-am

Terapia fam iliei ■ Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare.

148

spus că nu vreau niciunul." în acest caz, soţia ar fi avut mai puţine probleme să-i evalueze mesajul. a.

El i-ar fi spus exact ce vrea de la ea şi de ce. Cu alte cuvinte, cererea lui ca ea să fie de acord să-l asculte ar fi fost clară.

b.

în ambele cazuri, soţia este încă în poziţia de a decide dacă să fie sau nu de acord cu cererea soţului ca ea să îl asculte. Dar cel puţin ea nu este în dubiu despre ce anume soţul vrea de la ea.

17. Cu alte cuvinte, cererea, care este parte a fiecărui mesaj, poate sau nu să fie exprimată denotativ. Şi există mai multe grade în care cererile pot fi explicate denotativ. a.

„La naiba, s-a rupt piesa" şi „Câinele este pe canapea" sunt cereri foarte indirecte, cereri neexprimate la nivelul denotativ.

b.

„Adu-mi o cană cu cafea" şi „Ia câinele de pe canapea şi scapă de el" sunt cereri directe, cereri exprimate la nivel denotativ.

c.

Sau, dacă aceste cereri concrete ar fi fost exprimate la un nivel mai abstract, ar fi fost de asemenea limpezi: „Simpatizează cu mine" sau „Fă ce vreau eu."

18. Totuşi, toate mesajele, când sunt văzute la cel mai înalt nivel de abstractizare, pot fi caracterizate ca mesaje de tipul „Validează-mă . Ele sunt în mod frecvent interpretate ca „Fii de acord cu mine , „Fii de partea m ea", „Validează-mă simpati­ zând cu mine , sau „Validează-mă arătându-mi că mă valorizezi pe mine şi ideile mele".

VIRGINIA SATIR

19. Când oamenii comunică, rareori se explică verbal cerând ca ceilalţi să fie de acord cu ei sau cerând ca ceilalţi să vrea ceea ce ei vor. Ei nu fac asta, deoarece sunt forţaţi de dorinţa de a fi valorizaţi şi de dorinţa de cooperare, să convingă sau cel puţin să încerce să provoace răspunsul dorit. Multe persoane se simt jenate de dorinţa lor de a primi validare din afară. a.

După cum am spus, comunicarea este un proces în mod necesar incomplet. Dar noi putem vedea acum de ce acest proces devine chiar mai incomplet decât ar putea să dicteze pura logică sau inadecvarea cuvintelor.

b.

Comunicarea incompletă (indirectă) poate servi multor scopuri interpersonale care nu sunt în mod necesar disfuncţionale. — Poate ajuta la camuflarea anumitor cereri. — Poate preveni stânjeneala în cazul în care cererile (de orice tip) ale cuiva sunt refuzate.

149

20. Până acum, am discutat problemele puse receptorilor umani de complexitatea şi de incompletitudinea comunicării umane. a.

întrucât comunicarea este complexă şi incompletă în diferite grade, tuturor receptorilor li se cere să umple sau să completeze mesajul transmiţătorului prin clar­ viziune sau ghicire.

b.

Receptorii pot obţine şi chiar obţin aceasta, uneori cu o incredibilă acurateţe, ţinând cont de toate manevrele delicate prin care trebuie să treacă.

c.

Dar sunt momente când chiar şi cel mai clarvăzător dintre receptori va ghici incorect. Când se întâmplă acest

Terapia fam iliei ■ Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare...

150

lucru, de obicei urm ătorul m esaj al trirruţătorului îl va inform a despre eroarea sa.

21. Mesajele pe care le-am listat în acest capitol au fost toate relativ congruente în context; s-au potrivit unele cu altele.

22.

a.

O comunicare congruentă este una în care două sau mai multe mesaje sunt transmise la niveluri diferite, dar niciunul dintre aceste mesaje nu îl contrazice serios pe un altul. De exemplu soţul spune „Câinele este pe canapea", pe un ton iritat, într-un context care îi spune soţiei că el este iritat şi de ce este iritat.

b.

O comunicare incongruentă este aceea în care două sau mai multe mesaje, trimise la diferite niveluri, se contra­ zic în mod serios unele cu celelalte. Un nivel al comu­ nicării este însuşi contextul. De exemplu soţul spune, pe un ton fericit, „Câinele este pe canapea", dar din context soţia cunoaşte că el urăşte câinii; fie ei pe cana­ pea, fie oriunde altundeva.

Comunicarea contradictorie simplă este acolo unde două sau mai multe mesaje sunt trimise într-o secvenţă la acelaşi nivel de comunicare şi se opun unul altuia. a.

E posibil ca A să spună următoarele: „Vino aici... Nu, pleacă de aici." „Te iubesc... Nu, te urăsc." „Sunt fericit... Nu, sunt trist." „Soţia mea e înaltă... Nu, soţia mea e scundă."

b.

VIRGINIA SATIR

Este posibil ca A să facă următoarele:

— — —

îl împinge pe B cât colo. îl trage pe B înapoi. Cumpără un bilet la film, dar nu se duce să îl vadă. îm bracă haina, apoi o dă jos.

151

23. Dar asemenea simple contradicţii nu pot apărea fără a fi acompaniate de unele elemente de metacomunicare, din moment ce nu se poate să nu se metacomunice. a.

Cu toate că autocontrazicerile listate mai sus sunt relativ clare, ele sunt de asemenea acompaniate de zâmbete sau încrunătri sau tonul vocii, şi într-un context.

b.

Când contradicţiile apar între diferite niveluri ale comu­ nicării, ele devin incongruente *

24. Mesajele diferă din punctul de vedere al gradului în care sunt incongruente. Comunicarea incongruentă relativ simplă sună şi arată în felul urm ător: a.

A spune „Este frig aici" şi îşi scoate haina.

b.

A spune „Te urăsc" şi zâmbeşte.

c.

A poartă o rochie de seară la o înmormântare.

d.

A poartă tenişi la o şedinţă a comitetului director.

e.

A spune „Vino mai aproape, dragule" şi apoi devine rigidă.

25. Comunicarea incongruentă poate deveni chiar mai incon­ gruentă atunci când metacomunicarea nonverbală a transmiţătorului nu se potriveşte cu comunicarea sa verbală. //Incongruent" se referă la o discrepanţă între aspectele de raport şi comandă ale mesajului; pentru sistemul de analiză a acesteia conceput de Bateson, Jackson, Haley Şi Weakland, vezi 23, 32, 37 şi 40 în bibliografie.

Terapia fam iNei ■ Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare...

152

a.

Transm iţătorul poate spune „Vino m ai ap roap e, dra­ g u le", apoi poate deveni rigid ă, şi ap oi p o ate spune „Vreau să facem d rag o ste." — în acest caz, ar trebui ca recep to ru l să răsp u n d ă la declaraţia denotativă a transm iţătorului („Vino mai — —

—

aproape, d ragu le")? Sau ar trebui să răspundă la d eclaraţia nonverbală a transm iţătorului (rigiditatea)? Sau ar trebui să răspundă la cu vin tele transm i­ ţătorului explicând intenţiile sale („V reau să facem dragoste")? Asta se num eşte a ţi se face cad o u un mesaj dublu-nivel.

b.

Ca de obicei, receptorul se b azează fo arte m ult pe context şi pe sem nalele nonverbale, să-l ajute în pro­ cesul său de clarviziune. în acest ca z , sem nalele nonverbale şi contextul se contrazic recip roc. D ar, fiind un receptor extrem de în crezător şi cu rajo s, el îşi va spune sieşi: „Hai să vedem. Transm iţătorul şi cu m ine ne facem curte. Totuşi, alte persoane sunt în p reajm ă." „Am învăţat din experienţe trecute cu transmiţătorul că pe ea o em oţionează să-şi arate senti­ mentele de iubire în public. D ar asta nu înseamnă că ea nu are sentim ente de iubire faţă de mine." „Voi trăi periculos şi voi ignora m etacom unicarea ei nonverbală în acest caz. M ă voi baza numai pe context şi voi accepta intenţia ei declarată verbal."

VIRGINIA SATIR

„Cu alte cuvinte, declaraţia ei verbală «Vreau să facem dragoste» are mai multă greutate pentru mine. Tot ce trebuie să fac este să adaug o corecţie pe care ea nu a adăugat-o: «.. .dar alţi oameni sunt în preajmă, aşa că sunt doar emoţionată.» Cu alte cuvinte, transmiţătorul vrea să fie emoţionat, cu puţină asistenţă." c.

153

Libertatea de a comenta şi de a întreba imediat îl scoate pe receptor din dilema clarviziunii. Când această libertate nu este prezentă, şansele pentru neînţelegeri sunt mari. In cazul unui copil, după cum am văzut, există probabilitatea ca astfel de mesaje să fie folosite în construcţii mergând până la apariţia „dublei legături" (vezi cap.V, 18). A

26. Comunicarea incongruentă, ca cea descrisă mai sus, pune o povară suplimentară pe umerii receptorului. Dar, indiferent dacă mesajul transmiţătorului este sau nu incongruent, receptorul poate totuşi urma diferite proceduri de verificare pentru a afla ce este raportat, ce este cerut şi de ce. a.

De exemplu, când soţia l-a auzit pe soţ spunând, pe un ton iritat, „La naiba, piesa s-a rupt", ea ar fi putut să decidă că nu are încă suficiente date, din conţinutul mesajului, pentru a afla ce îi cerea soţul ei şi de ce.

b.

Ar fi putut merge lângă el şi rămâne acolo pentru un minut, continuând să culeagă indicii de la el. — Dacă ar fi făcut asta, ea ar fi comunicat cu el. Prin prezenţa ei i-ar fi spus: „Te-am auzit. Sunt aici."

Terapia fam iliei ■ Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare...

—

154

c.

De asemenea, el ar fi continuat să com unice cu ea, în timp ce ar fi lovit piesa, ar fi m orm ăit, oftat etc.

Soţia ar fi putut atunci să întrebe: „Pot să te ajut cu ceva?" — în momentul în care ar fi făcut asta, i-ar fi cerut soţului să spună clar ce anum e îi cerea. — Probabil că el ar fi spus: „Nu, trebuie doar să rezolv." — Prin acest răspuns, soţia ar fi reuşit să restrângă numărul de necunoscute. A r fi fost atunci mai sigură că el este nem ulţum it de el însuşi, dar totuşi nu ar fi putut fi sigură ce anum e voia de la ea. Voia ca ea să îl asculte? Să îl asiste? Să simpa­ tizeze cu el?

d.

Soţia ar fi putut să m eargă mai departe şi să întrebe „Ai vrea o cană cu cafea?" Şi el ar fi putut să răspundă „Da, la naiba, aş vrea." Secvenţa de com unicare ar fi fost acum relativ închisă sau completă. (Bineînţeles, este mult mai completă dacă ea aduce realm ente cafeaua!)

27. Dacă, în schimb, soţia ar fi fost destul de încrezătoare în clarviziunea sa, ea ar fi putut să presupună pur şi simplu că ştie care era cererea lui implicită. Ea ar fi putut să o pună în cuvinte şi ar fi văzut cum va reacţiona el. a.

Ea ar fi putut pune o întrebare clară: „Ai vrea o cană cu cafea?" şi el ar fi putut spune: „Da, la naiba, aş vrea/' Dacă ea ar fi ghicit suficient de corect, secvenţa ar fi fost relativ închisă.

b.

Dar el ar fi putut spune, „La dracu, nu, pentru ce aş vrea o cafea într-un m om ent ca ăsta?" A tunci ea ar fi ştiut

VIRGINIA SATIR

că procesul ei de clarviziune nu a funcţionat foarte bine.

155

Ea ar fi trebuit să verifice ulterior, poate trecând prin procedurile de strângere a indiciilor descrise m ai sus. 28. Receptorii variază în ceea ce priveşte abilitatea lor de a percepe nevoile şi dorinţele altora. a.

Cu toate că toţi receptorii acordă o m are im portanţă aspectelor m etacom unicative, ei variază în funcţie de abilităţile lor de a evalua ceea ce transm iţătorul cere de la ei. —

Soţia poate lua din greşeală iritarea soţului faţă de sine însuşi drept o critică adusă ei şi poate sfârşi încercând să preia lucrul început de el, în loc de a simpatiza cu el.

—

Soţia poate lua din greşeală criticile aduse ei drept iritare faţă de comportamentul specific al câinelui şi poate sfârşi încercând să simpatizeze cu soţul, în loc să ia câinele de pe canapea sau să scape de câine.

—

Iubitul, în cel de-al treilea exemplu, poate lua din greşeală rigiditatea femeii drept antipatie şi să sfâr­ şească respingând-o, în loc să facă dragoste.

b.

Noi avem denumiri psihiatrice pentru persoane care nu sunt capabile să cântărească cu acurateţe un mesaj pentru a-i afla semnificaţia. Astfel de oameni nu simt capabili să ghicească cu acurateţe atitudini, intenţii, em oţii (după cum sunt exprim ate în m etacom unicare).

c.

D acă această soţie, în toate contextele, în toate rela­ ţiile şi în toate m om entele unei relaţii, ar decide că

Terapia fam iliei ■ Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare...

156

transm iţătorii o critică pe ea sau o laudă pe ea, am eticheta-o im ediat drept paranoică sau egocentrică. d.

De asem enea, cu toate că receptorii acordă o mare im portanţă aspectelor m etacom um cative care îi ajută, spunându-le ce anume cere transm iţătorul, ei variază în funcţie de abilitatea lor de a ţine cont de denotaţie, în ciuda metacomunicării sau îm preună cu ea. De exem­ plu, poate că o persoană asistă la o prezentare în scopul primirii de conţinut denota tiv de la vorbitor. Dar poate că vorbitorul vorbeşte pe un ton atât de înspăim ântat, încât receptorul nu poate auzi ce spune vorbitorul pen­ tru că este mai preocupat cu frica vorbitorului.

29. Transm iţătorii variază în funcţie de abilitatea lor de a trans­ mite cereri clare, astfel încât receptorii să trebuiască să ghicească cât mai puţin posibil. a.

De exem plu, să spunem că o soţie vrea să vadă un film cu soţul ei. Dacă ea com unică într-un fel funcţional, va spune „Hai să vedem un film " sau, şi m ai clar, „Aş vrea să văd un film cu tine".

b.

Dar dacă ea comunică într-un fel disfuncţional, ar putea spune oricare dintre urm ătoarele lucruri: „Ai vrea să vezi un film, nu-i aşa că ai vrea?" „Ţi-ar prinde bine să vezi un film ." „Dacă vrei să vezi un film , vom vedea u n u l/7 „Am putea foarte bine vedea un film. Este sâmbătă seară."

VIRGINIA SATIR

//S-a deschis un nou cinema pe strada noastră."

157

„Vocile mele îmi ordonă să văd un film." 30. Acestea sunt câteva dintre modurile implicite în care aceas­ tă soţie poate cere ceva de la soţul ei fără a recunoaşte că ea face cererea.

31.

a.

Ea nu îşi etichetează în mod clar dorinţa care este în spatele cererii, ca fiind dorinţa ei.

b.

Sau ea poate că nu reuşeşte să-şi eticheteze dorinţa ca dorinţă. Aceasta devine nu o dorinţă, ci ceva ce „trebuie", ceva pe care îl faci la comandă. (Cel care comandă poate fi cealaltă persoană sau persoane în general, sau „datoria cuiva", sau „vocile", sau ceva străin în interiorul sinelui.)

c.

Sau, ea îşi poate eticheta dorinţa nu ca pe o dorinţă, ci ca „pe cel mai mic dintre două rele."

Soţul, în acest caz, poate să facă nişte cercetări. El poate spune: „Tu vrei să vezi un film?" sau „Vrei să vezi un film cu mine?" a.

Dar iată ceea ce se poate întâmpla dacă soţul îşi întreabă soţia ce a vrut să spună cu comunicarea ei. Ea ar putea să continue să explice mesajul ei prin oricare dintre urm ătoarele afirmaţii: „Nu, m -am gândit că tu ai vrut să mergi." „Nu, m -am gândit doar că noi ar trebui." „Nu, eu nu vreau să merg neapărat. Vreau să fac ce vrei tu ."

Terapia fam iliei ■ Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare...

„Sunt m om ente când vreau să văd un film, dar

158

acum nu este un astfel de m om ent. „Nu ţin să m erg în m od special. V ocile mele uni ordonă." 32. N egând că a avut o dorinţă, soţia neagă de asem enea că dorinţa sa a fost exprim ată către soţul ei. Ea neagă că ea a transm is o cerere către el. Dacă el continuă cu întrebările, ea poate continua să nege: „Poţi m erge sau nu. N u îm i p a să ." „Dacă vrei să fii casnic, asta e treaba ta ." „Dacă te duci la filme, atunci te d u ci." „Nimeni nu ţi-a cerut să te duci. D acă vrei să te duci, du-te." 33. Soţia, când va răspunde cerinţelor soţului ei (în acest caz, o cerere de clarificare), va nega oricare sau toate părţile mesajului său. a.

Grupul Bateson, şi Jan H aley, în m od special, au definit patru părţi ale fiecărui mesaj: — Eu (transm iţătorul) — spun ceva (mesajul) — ţie (receptorul) —

b'

în această situaţie (context) (33).

T° a[e ™esajele sunt cereri> totuşi soţia p o ate nega asta, m atat de m ulte cuvinte, spunând: „Nu m i-a păsat dacă e intr-un fel sau în altul." (Eu nu am cerut nim ic.)

VIRGINIA SATIR

i

„Eu doar am aruncat o sugestie pentru orice consideri tu că ar m erita/' (Eu nu am cerut nimic.)

159

„Că te duci sau că nu te duci la film este ceva im aterial pentru m ine." (Eu nu am cerut nim ic de la tine.) „La un m om ent dat, poate că aş fi vrut să m erg cu tine. Dar acum ştiu mai bine." (Eu nu am cerut nimic de la tine acum.) 34. N otăm cât de defensivă este soţia, când ea trimite mesajele extrem de incomplete. (Aceste mesaje sunt incomplete pentru că ele nu specifică clar „Eu vreau asta de la tine, în această situaţie.") Ea face să îi fie foarte greu soţului să descopere ce vrea ea. a.

Ea se ascunde pe sine când îşi trimite cererea, aproape ca şi cum ar fi anticipat refuzul. — „Vocile îmi ordonă..." — „Fac asta pentru tine..." — „Este un nou cinema pe strada noastră."

b.

Ea se ascunde pe sine după ce i s-a cerut să clarifice: „M -am gânditcăfuaivrutcaeusăm erg" sau, „Nimeninuţiacerutsăm ergi."

35. N otăm , de asem enea, cât de ofensivă este soţia când îşi trimite cererile şi răspunsurile la cererile de clarificare. Ea face ca soţului să-i fie greu să vrea să facă ceea ce ea vrea. a.

Ea îl va dispreţui, anticipându-i refuzul: „Dacă cineva pretinde că are cultură, ar trebui să vadă cel puţin un film pe lună."

Terapia fa m ilie i ■ Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare...

„Am putea la fel de bine să vedem un film. Sunt plictisită."

160

b.

Ea îl va dispreţul după ce el o va ruga să clarifice (şi chiar acest dispreţ îi dem onstrează dezam ăgirea referitoare la faptul că el nu pare influenţabil). „Nu pot să te conving să faci n im ic." „Tu vei face exact ce simţi că ai face." „Să cer ceva de la tine? Eu ştiu m ai bine!

36. Ne-am putea decide, la prim a vedere, că soţia este un comu­ nicator disfuncţional şi că ea aşază sarcini care nu sunt necesare pe umerii soţului ei funcţional care, în acest caz, încearcă să verifice înţelesul m esajului ei. a.

Dar, când oamenii com unică, ei trim it un mesaj unui receptor.

b.

Soţia croieşte mesajul după m odul în care gândeşte că soţul ei va răspunde acestui mesaj.

c.

Odată ce vom nota m odul în care el îi răspunde, vom vedea că mesajele sunt croite pe un tip de răspuns pe care ea a învăţat să îl aştepte de la soţul ei.

d.

Soţul ei, în răspunsul lui, face la fel.

37. Nu putem privi mesajele separat de interacţiune, aşa cum am făcut eu, şi să vedem întreaga im agine. a.

VIRGINIA SATIR

Trebuie m ăcar să observăm ce zice A , cum răspunde B, cum A răspunde răspunsului lui B. C om unicarea este o afacere între două părţi; transm iţătorii sunt receptori, receptorii sunt şi transm iţători.

b.

Trebuie să observăm dacă aceste secvenţe de interacţiune se repetă sau nu în timp şi în diferite domenii ale conţinutului.

c.

Dacă se repetă, aceste secvenţe reprezintă modul ca­ racteristic în care aceste persoane comunică una cu cealaltă.

161

38. Totuşi, înainte de analizarea interacţiunii, se poate profita de analizarea mesajelor izolate. O asemenea analiză: a.

Scoate în evidenţă diferite principii despre mesaje şi trim iterea de mesaje.

b.

Scoate în evidenţă acel tip de probleme pe care o com u­ nicare extrem de defensivă le pune pentru receptor.

c.

Ajută la docum entarea inferenţelor despre ceea ce dictează dorinţele şi fricile lăuntrice şi modul în care perpetuează ele comunicarea disfuncţională.

39. Com unicarea acestui soţ are ceva de a face cu felul carac­ teristic soţiei de a cere ceva de la el. a.

Dar, chiar înainte de a analiza asta, putem ghici că această soţie se teme că soţul ei îi va respinge cererea.

b.

în spatele negării ei că are o dorinţă, şi că a cerut ceva, este dorinţa ca soţul ei nu numai să vrea să meargă la film cu ea, dar şi să vrea să facă ceea ce ea vrea, pentru că o iubeşte: „Vei face ceea ce simţi că ai face".

c.

Nu e neobişnuit pentru ea să aibă această dorinţă. Dar, dacă nu poate cădea de acord cu dorinţa, ea poate foarte uşor să fie prinsă, îm preună cu soţul ei, într-o dilemă imposibil de rezolvat:

Terapia fam iNei ■ Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare...

162

—

N u există două persoane care să gândească la fel

—

despre totul. N u există două persoane care să sim tă la fel în toate

—

m om entele din cadrul unei relaţii. N u există două persoane care să v rea aceleaşi lu­ cru ri sau care să le vrea în acelaşi m om en t. Oame­ nii funcţionează după calen d are o rare diferite.

—

N oi suntem , de fapt, fiinţe au ton om e, diferite, şi unice. Şi totuşi suntem , în acelaşi tim p, dependenţi de ceilalţi. A vem nevoie de ei să ne ajute să ne procurăm m ulte dintre lu cru rile p e care le vrem (sau să nu ne îm piedice să le av em ). Suntem de asem enea dependenţi de alţii p en tru a ne valida existenţa şi valoarea.

40.

De aceea, chiar dacă oam enii ad resează cereri alto ra, când com unică, există unele lucruri care nu p o t fi ceru te. Totuşi acestea sunt chiar lucrurile pe care oam enii le v or. a.

N u le putem cere celorlalţi să sim tă cu m sim ţim noi sau cum ne dorim noi să sim tă. D upă cu m au arătat Bateson şi W atzlaw ick, em oţiile sun t sp on tan e; ele nu depind de cereri adresate sieşi sau de cereri ad resate celorlalţi (22, 38). Tot ce putem face este să în cercăm să trezim em oţiile. D acă eşuăm , putem să ne accep tăm dezam ăgirea şi să încercăm din nou.

b.

N u le putem cere celorlalţi să gân d ească la fel ca noi. G ândurile nu depind de cererile celorlalţi.

VIRGINIA SATIR

—

—

c.

Tot ce putem face este să încercăm să îi convingem pe ceilalţi şi să ne prezentăm argum entele în cea m ai clară şi m ai convingătoare form ă posibilă. N ereuşind să convingem , putem accepta propria d ezam ăgire şi un eventual com prom is, sau „puteam cădea de acord asupra faptului că nu putem ajunge la un acord ".

163

Putem , bineînţeles, solicita insistent ca ceilalţi să spună sau să facă (sau să nu spună sau să nu facă) ceea ce vrem noi. Dar, dacă vom reuşi în această direcţie, succesul nostru va fi sub sem nul întrebării. — Ne vom fi validat puterea, dar nu calitatea de a putea fi iubit sau apreciat, din m om ent ce „a trebuit să cerem ". — De asem enea, din m om ent ce o asem enea tactică pune la îndoială autonom ia celuilalt, este de pre­ supus că acesta se va simţi devalorizat şi va încerca, la rândul lui, să ne devalorizeze.

A

In mod evident, om ul este insaţiabil. El nu poate fi niciodată iubit suficient, valorizat suficient. Totuşi, nici nu poate fi suficient de sigur, sau suficient de puternic. a*

Aceste două dorinţe sunt contradictorii dacă sunt văzute pe acelaşi continuum . Omul pare să aibă un potenţial intrinsec de a se învinge pe sine. — Dacă el vede aceste două nevoi ca pe o propunere de tipul o ri/o ri, el le pune în conflict una cu cealaltă —

şi pierde pe am bele planuri. Dacă le perm ite să coexiste, fiecare la timpul şi locul potrivit ei, nu num ai că le va câştiga pe amândouă, dar va afla că fiecare o potenţează pe cealaltă.

Terapia fa m ilie i ■ Comunicarea: Un proces verbal şi nonverbal de formulare...

164

b.

Modul în care el comunică cu alte persoane va lua forma uneia dintre cele două abordări pe care o va adopta. — Dacă el alege prima abordare, aceasta este o indi­ caţie că el va aborda alteritatea celorlalţi în termeni —

de război şi cine are dreptate. Dacă o alege pe a doua, el va aborda alteritatea pe

— —

baza explorării şi a ce se potriveşte. Prima conduce la şah-m at, retardare şi patologie. de-a doua conduce la dezvoltare, individuali­ tate şi creativitate.

c.

VIRGINIA SATIR

în capitolul urm ător, voi discuta problem atica referi­ toare la cum anume comunicarea disfuncţională şi func­ ţională exprimă şi influenţează patologia şi sănătatea.

Partea a treia Teoria şi practica terapiei

CAPITOLUL 10

Concepte a le t e r a p ie i 1.

în acest capitol, aş vrea să reiau, într-o form ă m ai generală, câteva dintre ideile desp re sănătatea şi boala psihică discu­ tate anterior, pentru a putea arăta care este relevanţa acestora în ceea ce priveşte abordarea interacţională a terapiei fam i­ liei. Vreau, de asem enea, să prezint propria im agine despre ce este şi face un terapeut de fam ilie, din m om ent ce el devine, într-un grad destul de im portant, un m odel pentru comportamentul subsecvent al pacienţilor săi. Nu încerc să prezint o „filosofie a terap iei". A ceste idei îmi apar mai degrabă ca instrum ente de lucru, care m ă ajută să frni organizez propriul m od de a trata terapia, sau ca un miez conceptual, în jurul căruia dezvoltările terapeutice pot fi structurate, decât ca un sistem de gândire care posedă valoare şi pentru sine însuşi. A

In cele din urm ă, aş vrea să spun că această discuţie despre teorie este în m od asum at schem atică şi incom pletă. Intenţjonez să continui acest volum cu un altul, în care să îmi ustrez principiul de operare cu m ai m ulte exem ple din Sltuaţiile familiale actuale.

Terapia fa m ilie i ■ Concepte ale terapiei

168

2.

Cel m ai im portant concept în terapie, pentru că este piatra de încercare pentru toate celelalte, este acela de maturizare. a.

M aturitatea este stadiul în care o anum ită fiinţă umană este com plet responsabilă pentru ea însăşi.

b.

O persoană m atură este aceea care, atingând vârsta m ajoratului, are capacitatea de a face alegeri şi de a lua decizii pe baza unor percepţii corecte despre sine însăşi, despre ceilalţi şi despre contextul în care se găseşte, care recunoaşte aceste alegeri şi decizii ca fiind ale sale şi care acceptă responsabilitatea pentru rezultatul acestora.

3.

Num im pattem urile com portam entale care caracterizează o persoană m atură funcţionale, deoarece ele îi perm it acesteia să negocieze cu o relativă com petenţă şi precizie cu lumea în care trăieşte. O astfel de persoană: a.

Se va m anifesta cu claritate către ceilalţi.

b.

Va fi în contact cu sem nalele care vin dinspre şinele intern, perm iţându-şi astfel să fie deschisă pentru a cunoaşte ceea ce gândeşte şi sim te.

c.

Va fi capabilă să vadă şi să audă ceea ce este în afara ei însăşi, ca fiind diferenţiat de ea însăşi şi com plet diferit de orice altceva.

d.

Va trata o altă persoană ca fiind sep arată de ea însăşi şi unică.

e.

Va trata prezenţa alterităţii m ai degrabă ca pe o opor­ tunitate de a învăţa şi explora d ecât ca pe o ameninţare sau un sem nal de conflict.

VIRGINIA SATIR

f.

Va relaţiona cu persoane şi situaţii în contextul acestora, mai degrabă în term eni de tipul „cum este", decât îrl felul în care şi-ar fi dorit să fie sau se aşteaptă să fie situaţia.

g.

Va accepta m ai degrabă responsabilitatea pentru ceea

169

ce sun te, gândeşte, aude sau vede decât să-şi nege responsabilitatea sau să o atribuie altora. h.

Va fi în posesia unor tehnici pentru negocierea deschisă a actelor de a da, a prim i şi a verifica înţelesul între ea însăşi şi ceilalţi*.

4.

Numim un anum it individ „disfuncţional" când acesta nu a învăţat să com unice adecvat. Dacă el nu îşi manifestă intenţia de a se percepe şi interpreta corect pe sine însuşi sau de a interpreta corect mesajele din afară, presupunerile pe care se bazează acţiunile sale vor fi eronate şi eforturile sale de a se adapta realităţii vor fi confuze şi improprii.

a.

După cum am văzu t, problemele de comunicare ale unui individ îşi au rădăcinile în zona complexă a comporta­ mentului fam ilial în care acesta a trăit ca şi copil. Adulţii din familie furnizează schiţa după care copilul creşte din fragedă pruncie până la m aturitate.

b-

Dacă bărbatul şi fem eia care reprezintă figurile de care este legată sup ravieţuirea lui nu au reuşit împreună, dacă mesa jele lor ad resate celuilalt sau copilului au fost neclare sau

m ai degrabă pe abilităţile sociale şi de Această descriere a m aturităţii pune accentu realizările recunoscute, care, în opinia com unicare d ecât pe achiziţia d e cunoştinţe şi mea, derivă din prim ele două.

Terapia fam iK ei

■ Concepte ale terapiei

contradictorii, el însuşi va învăţa să com unice într-o manieră

170

neclară şi contradictorie. 5.

O persoană disfuncţională se va m anifesta incongruent, adică va adresa mesaje conflictuale, la diferite niveluri de comuni­ care şi utilizând sem nale diferite. a.

De exem plu, să luăm com portam entu l părinţilor unui copil tulburat, în timpul prim ului interviu cu terapeutul. Când terapeutul întreabă care p are să fie problem a, ei practic neagă că ar exista vreu na. M (am a): Ei bine, nu ştiu. M ă gân d esc că problemele financiare m ai m ult decât o rice..., în afară de asta suntem o familie foarte im ită. T(atăl): Facem totul îm preună. V reau să spun, nu su­ portăm să lăsăm copiii singuri. C ân d mergem undeva, luăm copiii cu noi. în ceea ce priveşte lucrurile pe care le facem îm p reu n ă ca o familie, încercăm m ereu să facem asta m ăcar o dată pe săptăm ână, de exem plu d u m in ica, duminica după-am iaza, m otiv pen tru care m ereu încercăm să-i luăm pe copii şi să-i sco atem afară la o plim­ bare în parc sau ceva de genul ăsta.

b.

Cu alte cuvinte, ei lasă să se înţeleagă că nu există nidun m otiv pentru care ar trebui să fie în cabinetul unui terapeut. D ar prezenţa lor şi aco rd u l p e care deja şi l-au dat pentru a intra în terapie ech iv alează cu a admite contrariul. Iar tatăl prezintă o con trad icţie suplimentară atunci când reduce p reten ţia că fam ilia face „totul" îm preună la o frază despre ieşirile p e care le face dumi* nică după-am iază.

VIRGINIA SATIR

6.

în plus, un individ disfuncţional va fi incapabil să îşi adap­ teze interpretările contextului prezent. a.

El va tinde să vadă situaţia „aici şi acum " prin inter­ mediul etichetelor care au fost fixate pentru totdeauna în mintea sa, în partea de început a vieţii, când toate mesajele aveau semnificaţia supravieţuirii. Orice folosire subsecventă a etichetei îi va întări realitatea.

b.

De aceea, este posibil ca el să impună prezentului ceea ce corespunde trecutului sau ceea ce el aşteaptă de la viitor, negând astfel oportunitatea de a obţine o per­ spectivă asupra trecutului sau de a crea în mod realist viitorul. —

—

171

De exem plu, o fată de vârstă şcolară a fost adusă în terapie pentru că se com porta straniu şi vorbea enigm atic. Când mama a fost întrebată „Când aţi observat că fata dumnevoastră nu se dezvoltă cum ar trebui? " ea a răspuns: „Ei bine, când avea 7 luni a stat în incubator timp de 6 săptăm âni." Dificul­ tăţile trecute şi prezente ale copilului erau astfel conectate într-o manieră extrem de ilogică.* U lterior, ea a spus că după ce a adus bebeluşul acasă de la spital, „nu îmi arăta nicio reacţie, de parcă nu ar fi putut auzi. Şi o luam la plimbare şi

Aspectele de com unicare ale acestei situaţii au fost numite de Jackson „comutări trecut-prezent". Astfel, răspunsul la întrebarea terapeutului „Cum, din milioanele de oameni de pe planetă, voi doi v-aţi găsit unul pe celălalt? poate fi la fel de util în diagnosticul familial ca şi în testarea psihologică. Această întrebare le permite soţilor să-şi descrie relaţia prezentă sub acoperirea faptului că vorbesc despre trecut. Despre mai m ulte exem ple ale acestui fenomen, vezi W atzlawick, „An Anthology of Human

Communication" (138).

Terapia fam iliei ■ Concepte ale terapiei

o ţineam lângă m ine, şi ea nu îm i dădea niciun fel de atenţie, şi ştiu că asta m -a su p ărat, şi l-am întrebat pe doctor şi el a spus că nu avea nim ic, era doar încăpăţânată — ăsta este un lucru care s-a fixat

172

—

—

7.

în m intea m ea în ceea ce o p riv e şte /' Folosind cuvântului „în căp ăţân at" pentru indife­ renţa bebeluşului, m am a i-a atribuit bebeluşului o etichetă care nu se potriveşte contextului vârstei de sugar. Asta im plică faptul că nou-n ăscutul poate fi făcut responsabil pentru că refuză voluntar să răspundă dragostei m aterne. M ai târziu , mama aplică aceeaşi explicaţie şi com portam entului ciu­ dat al copilului. Prin folosirea etichetei „în căp ăţân at" şi prin su­ gerarea, în prim a propoziţie, a faptului că difi­ cultăţile copilului au o cau ză fizică, m am a este capabilă să se absolve pe sine de orice răspundere; de fapt, ea are o dublă acoperire. E ste greu pentru o astfel de m am ă să vad ă problem ele prezente ale copilului în m od obiectiv, pen tru că ea şi-a impus deja propria interpretare asu p ra lor.

în cele din urm ă, un individ disfuncţional nu v a fi capabil să îndeplinească cea m ai im portantă funcţie a com unicării: „exam inarea" propriilor percepţii p en tru a ved ea dacă ele concordă cu situaţia, aşa cum este aceasta, sau corespund sensului intenţionat al alteia. C ând niciuna dintre două per­ soane nu este capabilă să exam ineze m esajele adresate celei­ lalte, rezultatul poate sem ăna cu o com edie a erorilor — cu final tragic. Iată una dintre posibilele neînţelegeri dintre un soţ şi o soţie:

VIRGINIA SATIR

Raport: Soţie: „El întotdeauna ţip ă." Soţ: „Eu nu

173

ţip." Explicaţie: Soţie: „Eu nu fac lucruri ca să-i convină lui." Soţ: „Eu nu fac lucruri ca să-i convină ei." Interpretare: Soţie: „Lui nu-i pasă de m ine." Soţ: „Ei nu-i pasă de m ine." Concluzie: Soţie: „îl părăsesc." Soţ: „O părăsesc." Manifestare: Soţia foloseşte invective, vocea este ridicată şi stridentă, ochii ard, m uşchii sunt în­ cordaţi la baza gâtului, gura este deschisă, nările sunt dilatate, foloseşte m işcări excesive. Soţul nu spune nimic, priveşte în jos, gura strânsă, corpul contractat. Rezultat: Soţia consultă un avocat specializat în divorţuri. Soţul înaintează o contraacţiune în instanţă. Dificultatea în com unicare este strâns legată de concepţia despre sine a unui individ, adică de imaginea sa despre sine şi de stim a sa de sine. a.

Părinţii acestuia nu numai că i-ar fi putut da modele inadecvate pentru metodele de com unicare, dar şi con­ ţinutul m esajelor lor către el ar fi putut fi depreciativ (vezi Capitolul 6).

b.

Pentru a-şi form a propria im agine despre sine, copilul are o sarcină care îl solicită. El trebuie să integreze mesaje de la ambii părinţi (separat şi îm preună), care îi spun

Terap ia fa m ilie i ■ Concepte ale terapiei

ce să facă în diverse aspecte ale vieţii cum ar fi depen­ denţa, autoritatea, sexualitatea şi codarea sau etichetarea (cogniţia).

174

c.

D acă atitudinile părinţilor sunt incerte sau dacă aceştia nu se înţeleg între ei, mesajele prim ite de copil vor fi de asem enea confuze. Copilul va în cerca să integreze ceea ce nu poate fi integrat, pe baza un or date incon­ secvente şi insuficiente. N ereuşind, el v a sfârşi prin a avea o imagine incompletă despre sine şi o stim ă de sine scăzută.

d.

9.

în plus, părinţii copilului pot dim inua stim a de sine a copilului mult mai direct. El se b azează pe validarea, de către aceştia, a paşilor săi în dezvoltare; dacă aceşti paşi nu sunt recunoscuţi în m om entul în care apar, sau dacă ei sunt recunoscuţi cu un mesaj concom itent de dezgust, dezaprobare, stânjeneală, indiferenţă sau sufe­ rinţă, stima de sine a copilului va suferi în m od natural.

Stima de sine scăzută conduce la com unicare disfuncţională: a.

In cazul unui conflict de interese. O rice relaţie presu­ pune un angajament pentru un rezu ltat com un, un acord în care fiecare partener va renunţa la puţin din interesele proprii pentru a putea atinge un beneficiu mai m are pentru am ândoi. Acest rezultat este cea m ai bună realitate obiectivă la care se poate ajunge în term eni de lucruri posi­ bile, realizabile, care se potrivesc cel m ai bine cu tot ceea ce este în jur. Procesul folosit pentru a atinge acest rezultat de­ pinde de concepţiile despre sine ale persoanelor

VIRGINIA SATIR

im plicate în el. D acă stim a d e sine a acesto ra este

175

scăzu tă, astfel în cât orice sacrificiu de sine p are intolerabil, e probabil ca p rocesu l să se b azeze p e o anum ită form ă de a decid e „cine are d re p ta te ", „cine va câ ştig a ", „cine este cel m ai iu b it", „cine va înnebuni". E u num esc această situaţie „sindrom ul răzb oiu lu i". —

D acă cin eva funcţionează folosind acest sindrom al războiului, este inevitabil ca abilitatea sa de a căuta inform aţie obiectivă şi de a ajunge la concluzii obiective despre ce anum e se potriveşte să fie afec­ tată extrem de m ult.

Disfuncţia în com unicare va avea loc, de asem enea, când individul nu este capabil să facă faţă alterităţii. —

D upă cu m am văzu t în Capitolul III, un individ care nu a ajuns la un sine independent va lua foarte des orice d ovad ă a alterităţii, din cineva apropiat lui, ca p e o insultă sau un sem n că este neiubit.

—

A ceasta, pentru că este puternic dependent de cealaltă p ersoan ă, pentru a-şi creşte valoarea per­ sonală şi de a-şi valida im aginea despre sine. Orice ream intire a faptului că celălalt este, la urm a urm elor, o fiinţă separată, capabilă de a fi devotată

—

şi de a trăd a, îl um ple de frică şi neîncredere. U nii parteneri îşi exprim ă obiecţiile referitoare la alteritatea celuilalt deschis şi cu voce tare (vezi sindrom ul balansoarului, C ap. 3 ,1 3 ), dar alţii, mai puţin siguri în acest dom eniu, preferă să pretindă că alteritatea nu există.

Terapia fa m ilie i ■ Concepte ale terapiei

176

—

Cu asemenea cupluri, com unicarea devine implicită. O rice mesaj care poate atrage atenţia asupra sine­ lui ca agent privat, cu atracţiile şi antipatiile, cu plăcerile şi neplăcerile sale proprii, este blocat sau schim bat. Dorinţele şi deciziile sunt prezentate ca şi cum ar fi em anat de oriunde altundeva decât din interiorul vorbitorului; propoziţiile sunt deghizate ca expresii sim bolice; m esajele sunt lăsate incom­ plete sau nu sunt exprim ate deloc, de către un transm iţător care, pentru a le transm ite celuilalt, se bazează pe telepatia m entală (C ap. 8, 6, g, h). De exem plu, un cuplu, care aparent se com porta ca şi cum nu avea absolut nicio problem ă, a răspuns în terapie la întrebarea „Cum v-aţi cu n oscu t?" după cum urm ează: Soţul: „Ei bine, am crescut în acelaşi cartier." Soţia: „Nu chiar acelaşi cartier." (râde) Această uşoară m odificare din p artea soţiei a prevestit m ulte relevări ale unei serioase divizări între ei.

10. Până acum , am vorbit m ai degrabă despre comportamentul disfuncţional decât despre sim ptom ul care atrage atenţia asupra lui. Care este legătura dintre ele? a.

Com portam entul disfuncţional este, după cum am văzut, legat de sentimente de stim ă de sine scăzută. Este, de fapt, o apărare îm potriva perceperii acestor senti* m ente. A părările, în schim b, sunt m oduri care dau posibilitatea persoanei cu o stim ă de sine scăzută sa

VIRGINIA SATIR

funcţioneze fără un simptom. Persoanei în sine, şi lumii din afară, li se poate părea că nimic nu este în neregulă. b.

Dar dacă persoana este am eninţată de un eveniment perceput ca având o semnificaţie legată de supravieţuire, o întâm plare care îi spune „Tu nu contezi; nu eşti demn de iubire, eşti un nimic , apărarea se poate dovedi insuficientă pentru a o proteja, şi un simptom îi va lua locul.

c.

De obicei, num ai în acel moment individul şi comu­ nitatea din care face parte vor observa că el este „bolnav" şi va adm ite că are nevoie de ajutor.

177

11. Cum, în aceste condiţii, definim terapia? a.

Dacă boala este văzută ca derivând din metode neadec­ vate de com unicare (prin care înţelegem toate com­ portam entele interacţionale), concluzia este că terapia va fi văzută ca o încercare de a îmbunătăţi aceste m etode. După cum se va vedea în capitolele despre terapie, accentul va fi pus pe corectarea discrepanţelor din com unicare şi pe învăţarea modalităţilor de a ajunge la rezultate com une m ai potrivite.

b.

A ceastă abordare a terapiei depinde de trei credinţe prim are despre natura um ană: — în prim ul rând, fiecare individ este adaptat pentru supravieţuire, dezvoltare şi apropierea de ceilalţi şi tot com portam entul său exprimă aceste obiective, oricât ar putea părea de distorsionat. Chiar şi o persoană extrem de tulburată va fi, fundamental, de partea terapeutului.

Terapia fa m ilie i ■ Concepte ale terapiei

—

178

—

în al doilea rând, ceea ce societatea num eşte com­ portam ent bolnav, nebun, p rostesc sap rău este în realitate o în cercare din p a rte a persoanei în suferinţă de a sem naliza prezenţa unei tulburări şi de a cere ajutor. în acest sens, la urm a urmelor, poate că individul nu este atât de bolnav, nebun, prost sau rău. în al treilea rând, fiinţele um ane sunt limitate numai de întinderea cunoştinţelor lor, de m odurile de a se înţelege pe sine şi de abilitatea de a „cădea de acord" cu ceilalţi. G ândul şi sentim entul sunt inextricabil legate îm preună; nu este nevoie ca indi­ vidul să răm ână prizonierul sentim entelor sale, ci el poate folosi com ponenta cognitivă a sentimen­ telor sale pentru a se elibera. A ceasta este baza pentru credinţa că o fiinţă um ană poate învăţa ce nu ştie şi poate schim ba felul de a com enta şi înţelege care nu este potrivit.

12. Asta ne aduce la discuţia despre rolul terapeutului. Cum va acţiona el? Ce im agine va avea el despre sine? a.

Poate cel m ai bun fel în care el se p oate vedea pe sine este acela de persoană resursă. El nu este om nipotent. El nu este Dum nezeu, părinte sau judecător. Problema dificilă pentru toţi terapeuţii este cu m p oate terapeutul să fie expert fără să apară pacientului ca fiind atot­ puternic, om niscient sau crezând că ştie întotdeauna ce este corect şi ce este greşit.

b.

Terapeutul are un avantaj special în studierea situaţiei familiale a pacientului ca un observator experimentat,

VIRGINIA SATIR

răm ânând, în acelaşi tim p, în afara acesteia, deasupra luptei pentru putere, ca să spunem aşa. Ca un aparat de fotografiat cu obiectiv cu deschidere m are, el poate vedea lucrurile din poziţia fiecărei persoane prezente şi acţiona ca reprezentant al fiecăruia. El va vedea atât tranzacţiile, cât şi indivizii im plicaţi şi va avea astfel un punct de vedere unic. c.

179

Din această cau ză, familia îi poate acorda încrederea ei în calitatea sa de „observator oficial", un observator care poate raporta im parţial despre ceea ce vede şi aude. Dincolo de orice, el poate raporta despre ceea ce familia nu poate vedea şi nu poate raporta.

Terapeutul trebuie de asem enea să se vadă pe sine ca pe un model de comunicare. a

a.

întâi de toate, el va trebui să aibă grijă să fie conştient de propriile prejudecăţi şi credinţe inconştiente, astfel încât să nu cadă în capcana despre care îi avertizează pe ceilalţi, aceea de a adapta realitatea la propria sa m ăsură. Lipsa de frică în a se prezenta pe sine fără ascunzişuri poate fi prim a experienţă pe care familia o are cu com unicarea clară.

b.

în plus, m odul în care el interpretează şi structurează acţiunea terapiei, încă de la început, este primul pas în prezentarea noilor tehnici de comunicare familiei.

c.

Iată un exem plu de mod în care terapeutul clarifică unei familii procesul interacţiunii: T:

(soţului) Observ că ţi-ai încreţit fruntea, Ralph. A sta înseam nă că eşti nervos în acest moment.

Terapia fam iliei ■ Concepte ale terapiei

180

Soţul: N u am ştiu t că fruntea m ea era în creţită. T:

Uneori o persoană poate arăta, sau vocea sa poate suna, într-un fel de care aceasta nu este conştientă. Din câte ne poţi spune, ce gândeai şi sim ţeai chiar acum ?

Soţul: M ă gândeam la ce a spus ea (soţia sa). T:

La care dintre lucrurile p e care ea le-a spus te gândeai?

Soţul: Când ea a spus că atunci când vorbea atât de tare, îşi dorea ca eu să-i fi atras atenţia. T:

Ce te gândeai referitor la asta?

Soţul: N iciodată nu m -am gândit să-i fi spus. M -am gândit că ar înnebuni-o. T:

Aha, atunci poate cuta aceea a însem nat că erai surprins pentru că soţia ta sp era că tu vei face ceva şi tu nu ai ştiut că ea avea această aşteptare. Crezi că, încreţindu-ţi fruntea, sem nalai faptul că erai surprins?

Soţul: Da, aşa cred. T:

Din câte ştii, ai m ai fost înainte în aceeaşi situaţie, adică, în situaţia în care să fi fost surprins de ceva ce a spus sau a făcut A lice?

Soţul: La naiba, da, de m ulte ori. T.

VIRGINIA SATIR

I-ai spus vreod ată lui A lice, atunci când erai surprins, că eşti surprins?

Soţia: El nu spune niciodată nim ic. T:

181

(zâm bind, către A lice) O clipă, Alice, lasă-m ă să aud de la Ralph care este ideea lui despre ce face el. Ralph, cum crezi tu că i-ai arătat lui Alice că erai surprins?

Soţul: C red că ştie. T:

Ei bine, hai să vedem . Să presupunem că o întrebi pe Alice dacă ştie.

Soţul: A sta e o prostie. T:

(zâm bind) Cred că poate părea aşa în această situaţie, pentru că Alice este chiar aici şi sigur a auzit care este întrebarea ta. Ea ştie deja care este întrebarea. Bănuiesc totuşi că nici tu şi nici Alice nu sunteţi foarte siguri despre ce anume aşteaptă celălalt şi m ă gândesc că nu aţi dezvoltat moda­ lităţi în care să aflaţi asta. Alice, hai să ne întoar­ cem la m om entul în care am comentat despre cuta de pe fruntea lui Ralph. Ţi s-a întâmplat şi ţie să o observi?

Soţia: (plângându-se) Da, arată mereu aşa. T:

Ce tip de mesaj ai prim it de la acea cută de pe frunte?

Soţia: N u vrea să fie aici. Lui nu îi pasă. Nu vorbeşte niciodată. Doar se uită la televizor sau nu este acasa. T:

Simt curios. Vrei să spui că atunci când Ralph are o cută pe frunte iei asta ca fiind felul în care Ralph

Terapia fam iliei ■ Concepte ale terapiei

îţi spune „N u te iubesc, A lice. N u îm i p asă de

182

tine, A lice." Soţia: (exasp erată, înlăcrim ată) N u ştiu. T:

Bine, poate nu aţi ajuns la nişte m od alităţi foarte clare de a vă transm ite unul altu ia iubirea şi va­ loarea prin m esaje. Fiecare are n evoie de feluri extrem de clare de a transm ite m esajele de va­ loare. (către fiu) Ce ştii tu , Jim , d esp re cum dai tu mesaje de valoare părinţilor tăi?

Fiul:

N u înţeleg ce vrei să spui.

T:

Bine, cum anume îi arăţi m am ei tale, de exem plu, că îţi place de ea, când sim ţi în felul ăsta? Fiecare sim te diferite lucruri în m om ente diferite. Când te sim ţi bucuros pentru că m am a ta este prin preajm ă, cum îi arăţi asta?

Fiul:

Fac ceea ce ea îm i spune să fac. M un că şi chestii.

T:

înţeleg, deci când îţi faci treab a acasă transm iţi prin asta un mesaj către m am a ta, că eşti bucuros că ea este prin preajm ă.

Fiul:

N u e chiar aşa.

T:

A tunci vrei să spui că dai un m esaj diferit, (către Alice) Bine, A lice, ai luat acest m esaj de la Jim ca fiind un mesaj de iubire? (către Jim ) Ce faci ca să îi dai tatălui tău un m esaj că îl placi?

Fiul:

VIRGINIA SATIR

(după o pauză) N u m ă p ot gândi la nim ic.

T:

Hai să-ţi spun altfel. Ce ştii cu cea mai mare siguranţă că ai putea face şi ar aduce un zâmbet pe faţa tatălui tău?

183

Fiul: Aş putea lua note mai bune la şcoală. T:

Hai să verificăm asta şi să vedem dacă percepi clar. Alice, prim eşti un mesaj de iubire de la Jim când el m unceşte prin jurul casei?

Soţia: C red ... el nu face prea multe. T:

Deci, de acolo de unde stai, Alice, nu primeşti foarte multe mesaje de iubire de la Jim. Spune-mi, Alice, are Jim orice altă m odalitate, la care poate nu se gândeşte acum, şi care ţie îţi spune că el este fericit când tu eşti prin preajmă?

Soţia: (încet) într-o zi el mi-a spus că arătam drăguţ. T:

C ât despre tine, Ralph, este percepţia lui Jim corectă, că dacă el ia note mai bune la şcoală tu vei zâmbi?

Soţul: N u îmi imaginez că voi zâmbi. T:

Am auzit că tu nu consideri că el ia note bune, dar ai zâm bi dacă ar face-o?

Soţul: Bineînţeles, la naiba, aş fi bucuros. T:

Când te gândeşti la treaba asta, cum crezi că i-ai arăta-o?

Soţia: N u poţi şti niciodată dacă îl poţi mulţumi vreodată.

Terapia fa m ilie i ■ Concepte ale terapiei

T:

184

N oi am d escop erit deja că tu şi Ralph nu aţi dezvoltat m odalităţi extrem de clare de a vă arăta sentim ente de valoare unul altuia. Poate tu Alice, observi acu m asta între Jim şi Ralph. Ce crezi R alph? C rezi că ar fi g reu p en tru Jim să îşi dea seam a când a reuşit să te m ulţum ească?

14. T erapeutul n u num ai că v a exem plifica ce înţelege prin com unicare clară, d ar îi va învăţa pe pacienţi cu m să o obţină ei înşişi. a.

El v a explica detaliat şi îngrijit regulile p en tru comuni­ carea clară. în special, el v a accen tu a necesitatea pune­ rii de acord a sem nificaţiei transmise cu semnificaţia primită. El se va asigura că pacientul p ăstrează în minte urm ătorul set com plicat de im agini oglindă: —

Ideea sinelui (cum m ă v ăd pe m ine).

—

Ideea sinelui despre celălalt (cu m te v ăd pe tine).

—

Ideea sinelui despre ideea celuilalt despre mine (cum te văd văzându-m ă).

—

Ideea sinelui despre ideea celuilalt despre ideea sinelui despre celălalt (C um te v ăd văzându-m ă văzându-te). N um ai când o persoană este capabilă să verifice înapoi şi înainte de-a lungul liniilor de comunicare, poate fi sigură că a realizat un schim b clar.

b.

Terapeutul îl v a ajuta pe pacien t să fie conştient de m esajele care sim t incongruente, confuze sau implicite (vezi cap. 1 2 ,5 2 -5 5 pentru exem ple).

VIRGINIA SATIR

c.

în acelaşi tim p, terap eu tu l v a arăta pacien tu lui cu m să

185

verifice presup unerile in valid e, care sim t folosite ca fapte. El ştie că m em b rilor fam iliilor disfuncţionale le e team ă să se chestioneze recip ro c p en tru a afla ce vrea fiecare să spună cu ad ev ărat. Ei p ar să-şi spu nă unul celuilalt: „N u îţi p o t arăta ce văd şi ce au d , ce gân d esc şi sim t, d acă fac asta vei căd ea m ort, m ă vei ataca sau m ă vei p ă ră si". D rept rezu ltat, fiecare funcţionează pornind de la propriile credinţe, pe care el le prim eşte de la m anifestările celeilalte persoane, du pă care le tratează ca fapte. T erapeutul foloseşte o v arietate de întrebări p en tru a descoperi aceste ipoteze nevalide, ca de exem plu: „C e ai spus? Ce m -ai auzit sp u n ân d ?" „Ce anum e din ce ai văzu t sau auzit te-a condus la concluzia pe care ai tras-o? " „Ce m esaj ai intenţionat să transm iţi?" „D acă aş fi fost acolo, ce aş fi văzu t sau auzit?" „De unde ştii? C um poţi afla?" „A răţi calm , d ar cum te sim ţi cu stom acul?" Ca orice profesor bun, terapeutul va încerca să fie extrem de clar. —

El îşi v a rep eta, reafirm a şi accentua propriile observaţii, uneori până în punctul în care pare că este red u n d an t şi sim plu. Va face acelaşi lucru cu observaţiile făcute de m em brii fam iliei.

T e ra p ia fa m ilie i ■ Concepte ale terapiei

—

186

Va fi, de asem enea, atent să ofere m otivele pentru care a ajuns la fiecare concluzie. Dacă pacientul este încu rcat de oricare dintre afirm aţiile terapeutului şi nu ştie m otivaţiile din spatele acesteia, acest lucru nu va face d ecât să crească sentim entul de nepu­ tinţă al pacientului.

15. Terapeutul va fi conştient de m ultele posibilităţi de a interacţiona în terapie. a.

în situaţia terapeutică, prezenţa terapeutului adaugă atâtea diade (sistem e form ate din două persoane) câte persoane sunt în familie, din m om ent ce el relaţionează cu fiecare m em bru. Terapeutul, ca oricare persoană prezentă, funcţionează ca un m em bru al m ai multor diade dar, de asemenea, ca observator al celorlalte diade. A ceste schim bări de poziţie ar putea crea confuzie pentru el şi pentru familie. D acă, spre exem plu, el a luat partea cuiva, ar trebui să afirm e foarte clar că face asta.

b.

Terapeutul clarifică natura interschim burilor făcute în tim pul terapiei, dar el trebuie să le selecteze pe acelea care sim t reprezentative, din m om ent ce nu este posibil ca el să poată să ţină pasul cu tot ce se spune. Din fericire, secvenţele familiale pot fi redundante, astfel încât clari­ ficarea uneia poate servi unui nu m ăr de schimburi.

c.

Iată o ilustrare a felului în care terapeutul izolează şi subliniază fiecare schim b. —

VIRGINIA SATIR

Când terapeutul afirm ă „C ând tu , Ralph, ai spus că erai sup ărat, am observat că tu, A lice, aveai o privire în cru n tată", acesta este un exem plu în care

terapeutul se p rezin tă ca o m onadă („Eu te văd pe tine, A lice; Eu te aud pe tine, R alp h "), şi se rapor­

187

tează la Ralph şi A lice ca fiind m onade (folosirea pronum elui „tin e" u rm at de num ele persoanei). A poi, prin folosirea de către tearpeut a cuvântului când, el stabileşte că este o conexiune între m odurile de p rezen tare a soţului şi a soţiei, validând astfel prezenţa unei interacţiuni. —

—

D acă terapeutul se întoarce m ai apoi către fiul cel m are, Jim , şi spune „Ce faci tu, Jim , cu ceea ce abia s-a întâm plat între m am a ta şi tatăl tău?", terapeutul îi acord ă lui Jim rolul de observator, din m om ent ce m em brii fam iliei pot uita că îşi m onitorizează unul altuia com portam entul. C ând Jim răspunde, fiecare ştie care este percepţia sa. D acă reiese că descrierea lui Jim nu se potriveşte cu ceea ce ori Alice, ori Ralph au intenţionat, atunci există o oportunitate pentru a afla care a fost in­ tenţia, ce a priceput Jim şi de ce a interpretat el în felul acesta.

16. Etichetarea unei suferinţe este o parte a terapiei pe care un terapeut trebuie să o abordeze cu o grijă deosebită. a.

U n terap eu t, când tratează un pacient, se confruntă cu o persoană care a fost etichetată de ceilalţi sau de către sine ca având tulburări em oţionale, fizice sau sociale. U nui observator neterapeutic, com portam entul care sem nalizează prezenţa unei tulburări îi apare de obicei ca purtând eticheta de „p rost", „nebun , „bolnav sau „rău ".

Terapia fa m ilie i ■ Concepte ale terapiei

188

b.

Terapeutul v a folosi alţi term eni, cu m ar fi „deficienţă m intală", „subdezvoltare", „schizofrenie", „maniac-dep re siv ", „p sih o so m atic", „so cio p a t". A ceştia sunt term enii folosiţi de clinicieni pentru a descrie com­ portam entul v ăzu t ca fiind deviant: deviant de la restul caracterului persoanei, deviant de la aşteptările celorlalţi şi deviant de la contextul în care se găseşte persoana.

c.

O bservaţiile făcute de clinicieni de-a lungul anilor au fost aduse la un num itor com un în cad ru l unui sistem de etichetare stand ard izată, num it „nomenclatorul psihiatric". Este o m etodă stenografică folosită de clini­ cieni pentru a descrie com portam entul deviant.

d.

A ceastă term inologie presupune adeseori o duplicare exactă a tuturor indivizilor etichetaţi ca atare. De-a lungul anilor, fiecăreia dintre denum iri i-a fost dată o identitate, cu prognoză şi im plicaţii de tratam ent, bazate pe dim ensiunile acelei identităţi.

e.

Dacă un terapeut a etichetat o p ersoană drept „schi­ zofrenică", de exem plu, el ar fi p u tu t să îşi bazeze prognoza referitoare la acea p ersoană m ai degrabă pe ideile sale despre schizofrenie, d ecât pe o observare a persoanei care, printre alte titlu ri ca „fiinţă umană", „Jim ", „so ţ", „tată", „chim ist", îl are şi pe acela de „schi­ zofren ic".

f.

D ar nici clinicianul şi nicio altă p ersoan ă nu au dreptul să îl trateze pe p acien t num ai în term enii de „schizo­ frenic", pierzând din vedere im aginea sa ca fiinţă umană com pletă. N icio etichetă nu este infailibilă, pentru că

VIRGINIA SATIR

nidun diagnostic nu este infailibil, dar, prin identificarea persoanei cu eticheta, terapeutul îşi închide m intea în

189

faţa posibilităţii unor interpretări diferite, către care ar putea să ducă dovezi diferite. 8*

Terapeutul ar trebui sa-i spună pacientului său, de fapt.* Tu te com porţi acum într-un fel pe care eu, ca şi clinician, a num esc „schizofrenie". Dar această etichetă se aplică num ai în acest moment, în acest loc şi în acest context. M om entele, locurile şi contextele viitoare pot arăta ceva destul de diferit.

H aideţi să încheiem discuţia despre rolul terapeutului luând în consid erare unele avantaje specifice pe care le va avea terapia de fam ilie în com paraţie cu terapia individuală sau de grup. a.

în terapia de familie, terapeutul va avea o mai mare oportunitate de a observa obiectiv. în terapia indivi­ du ală, din m om ent ce nu sunt decât două persoane, terapeutul este parte din interacţiune. Este greu pentru el să fie im parţial. în plus, el trebuie să separe reacţiile şi sentim entele proprii ale pacientului de acelea care ar p u tea să fie un răspuns la probleme venite din partea terapeutului.

b.

T erapeutul familiei va putea să obţină cunoştinţe de prim ă m ână despre pacient, în două domenii foarte im portante. — O bservând individul în familia sa, terapeutul poate vedea unde se află acesta în term eni de nivel de dezvoltare prezent.

Terapia familiei ■ Concepte ale terapiei

__

190

O bservând un copil în gru p u l fam iliei, terapeutul poate afla cum a in terven it h an dicapul în funcţio­ n area sa. Poate v ed ea el însuşi cu m soţul şi soţia relaţionează unul cu celălalt şi cu m relaţionează am ândoi cu copilul.

—

A cest tip de cun oaştere la p rim a m ân ă nu este posibilă în terapia individuală, şi nici chiar în terapia de grup, unde individul este cu membrii grupului de colegi şi tipul de in teracţiu n e care poate fi studiat este lim itat la acest sin gu r aspect.

18. C a terapeut, am găsit utile câteva con cep te, de tipul unor instrum ente de m ăsură, pentru d eterm in area naturii şi întinderii disfuncţiei dintr-o fam ilie. a.

Eu fac o analiză a tehnicilor folosite de fiecare m em bru al familiei pentru a se descurca în prezenţa alterităţii. Reacţia unei persoane în faţa alterităţii este un indice al abilităţii sale de a se adap ta creşterii şi schim bării. Ea indică de asem enea ce atitudini v a avea el faţă de alţi m em bri ai familiei sale, şi d acă v a fi capabil sau nu să exprim e lim pede aceste atitudini. —

M em brii oricărei fam ilii au nevoie să găsească m oduri de a afla despre şi a face loc p en tru alteritatea lor. Asta cere ca fiecare să descrie, sieşi şi celui­ lalt, ceea ce percepe despre sine şi ceilalţi. Exem plu: Janet şi-a p ierd u t acu l de pălărie. Ea ar trebui să spună „A m nevoie de acu l de pălărie (lim pede), despre care îţi spun ţie, B etty, (direct), şi este acel ac pe care îl folosesc p en tru singura pălărie neagră pe care o am (d eterm in at)/' Şi nu:

VIRGINIA SATIR

„De ce nu îmi laşi pălăria în p ace?" sau „Este ceva despre care ai vrea să îm i sp u i?" sau m ergând în

191

cam era lui Betty şi întorcând lucrurile cu susul în jos (neclar, indirect şi nedeterm inat). —

—

b.

După cum am spus m ai devrem e, când unul dintre partenerii unui cuplu căsătorit se confruntă în celălalt cu o alteritate la care nu se aştepta sau despre care nu ştia, este im portant ca el să o trateze m ai degrabă ca pe o oportunitate de a explora şi de a înţelege, decât ca pe un semnal de război. Dacă tehnicile de a se descurca cu alteritatea se bazează pe determ inarea celui care are dreptate (război), sau pe pretenţia că alteritatea nu există (negare), atunci există un potenţial pentru com por­ tam ent patologic la fiecare membru al familiei, dar în m od special la copii.

Eu fac ceea ce se numeşte o analiza afuncţiei de rol pentru a afla în ce m ăsură membrii familiei joacă roluri diferite de cele pe care poziţia lor în cadrul familiei le cere să le joace (vezi Cap. 12, 52). — Dacă două persoane au intrat în viaţa de cuplu căsătorit cu speranţa de a se extinde pe sine, fiecare este de fapt făcută responsabilă pentru cealaltă, creând astfel un soi de relaţie parazitară reciprocă. — A ceastă relaţie va fi eventual transform ată în ceva ce pare să fie o relaţie părinte-copil. Adulţii, numiţi „soţ" şi „soţie", pot în realitate funcţiona ca fiu şi m am ă, tată şi fiică sau ca fraţi, creând confuzie pentru restul familiei şi, nu în ultimul rând, pen­ tru ei înşişi.

Terapia fa m ilie i

■ Concepte ale terapiei

192

—

Iată un exem plu suprasim plificat despre cum pot evolua lucrurile într-o astfel de fam ilie: Presupunem că M ary preia rolul de părinte unic cu soţul ei Joe, care joacă rolul copilului ei. Apoi Joe joacă roul de frate p en tru cei doi copii ai lor, John şi Patty, cu care rivalizează p en tru afecţiunea m am ei lor. Pentru a face faţă rivalităţii şi a-şi păstra locul, el poate începe să bea excesiv sau se poate îngropa în m uncă, pen tru a evita să vină acasă. M ary, părăsită, se poate în to arce înspre John într-un fel în care să îl facă să sim tă că trebuie să ia locul tatălui său. D orind să facă asta, dar în realitate nefiind capabil, John p oate deveni delinc­ vent, întorcându-se îm potriva m am ei şi alegând pe cineva din afară. Sau el p oate accep ta invitaţia m am ei sale, care ar fi aceea de a renunţa la a mai fi bărbat şi a deveni hom osexual. Patty poate regresa sau răm âne infantilă p en tru a-şi păstra locul. Joe poate căp ăta ulcer. M ary poate deveni psihotică.

—

c.

A cestea sunt câteva dintre posibilităţile de pertur­ bare într-o fam ilie care a fost dislocată de jocuri de rol incongruente.

Eu fac o analiză a manifestării sinelui pentru fiecare mem­ bru al unei fam ilii. D acă ceea ce spune o persoană nu se potriveşte cu m odul în care aceasta arată, vorbeşte sau se com p ortă, sau d acă aceasta îşi descrie dorinţele şi em oţiile ca aparţinând altcu iva sau ca venind de altundeva, ştiu că această p ersoan ă nu va reuşi să

VIRGINIA SATIR

producă rep ere de încredere pentru nicio altă persoană care interacţionează cu ea. C ând un asem enea com por­

193

tam ent, pe care îl nu m esc „incongruenţă manifestă", este prezent la m em brii unei familii într-un grad oricât de m are, atunci există un potenţial pentru dezvoltarea unei patologii. d.

Pentru a afla cu m anum e viaţa tim purie a fiecărui m em bru al fam iliei a afectat felul său de a se com porta în prezent, eu fac ceea ce num esc o analiză model (vezi C ap. 12, 50) A ceasta înseam nă că încerc să descopăr cine au fost (sau sunt) m odelele care au influenţat fiecare m em bru al familiei în viaţa sa timpurie; cine i-a dat fiecăruia m esaje despre existenţa şi dezirabilitatea dezvoltării; cine i-a dat fiecăruia schiţa după care fiecare a în v ăţat să evalueze şi să acţioneze asupra noilor experienţe; cine i-a arătat fiecăruia cum să —

devină ap rop iat de ceilalţi. Pentru că aceste mesaje au semnificaţie pentru supravieţuire, felul în care sunt transmise va deter­ m ina în m od autom at felul în care individul va interpreta ulterior mesajele de la ceilalţi adulţi, care pot să nu fie im plicaţi în supravieţuire, dar care pot fi învestiţi cu sem nificaţie pentru supravieţuire, cum ar fi soţii, socrii sau şefii.

Deci există conexiuni evidente între această teorie şi atât conceptul psihanalitic al transferului, cât şi conceptul sullivanian al distorsiunii parataxice, există totuşi şi diferenţe. în special, în locul inferării, din transfer, a naturii probabUe a m ediului individual tim puriu, eu folosesc informaţia despre trecutul unui individ pentru a evalua semnificaţia m esajelor sale curente pentru supravieţuire.

Terapia fa m ilie i ■ Concepte ale terapiei

194

19. Ideile din acest capitol au fost discutate în afara contextului unui proces terapeutic de care ele aparţin. în următoarele trei capitole, sper să arăt foarte detaliat cum eu, ca terapeut, le încorporez în acţiunea terapiei, din prim ul m om ent în care văd o familie şi până la term inarea tratam entului.

VIRGINIA SATIR

CAPITOLUL 11

începând tratam entul 1.

A r trebui să m erg în spatele scenei şi să descriu în detaliu tehnicile pe care le-am găsit cele m ai utile pentru practicarea terapiei de fam ilie. D eşi eu cred în m od natural în propriile mele m etode, şi sper ca alţii să poată găsi util să citească despre ele, nu vreau să sugerez că ele sunt ultimul şi singurul cuvânt în p ro ced u ra terapeutică. A ceasta p en tru că sim t cu tărie că fiecare terapeut trebuie să îşi găsească felul său unic şi individual de a-şi practica m eşteşugul. C ând tratează pacienţii, el nu ar trebui să-şi sacrifice trăsătu rile personale în favoarea unui fel de ideal profesional, im personal. După cum veţi vedea, oriunde am putut m i-am p ăstrat stilul de frazare (ca de pildă întrebând o familie „C e d o a re ?"), idiom urile favorite sau felurile de a glum i. De asem enea am aflat că o m anieră informală şi individuală ajută în p ăstrarea unui interviu terapeutic departe de un ritual funerar sau de o sală de judecată şi stabileşte o atmosferă care încurajează speranţa şi bunăvoinţa.

Terapia fa m ilie i ■ începând tratamentul

în această secţiune, am inclus exem ple de tipuri de întrebări pe care le folosesc pentru a scoate oamenii afară din cochiliile lor şi a-i face conştienţi de propria lor com unicare. Acestea pot părea uneori nenecesar de repetitive şi sim ple, sau chiar poate părea că terapeutul a stat prost cu auzul. Totuşi, trebuie să ne amintim că, atunci când tratăm mai m ult de o persoană şi când aceste persoane nu ştiu încă cum să exprim e ceea ce gândesc sau să întrebe ce gândesc ceilalţi, această repetitivitate şi sim plificare este o parte centrală a procesului terapeutic. Este adesea suprinzător pentru un terapeut ne­

196

experim entat cât de frecvent m em brii fam iliei nu-şi pot adresa întrebări unul altuia, chiar şi întrebări simple, de stabilire a faptelor, şi trebuie să li se arate cum . Un alt m otiv pentru a pune atât de m ulte întrebări şi de a le repeta pentru fiecare persoană din fam ilie este de a da celeilalte persoane prezente o nouă şi p oate ilum inată per­ spectivă asupra m odului în care arată sau au arătat lucrurile pentru vorbitor. 2.

Putem începe acum cu prim ul contact pe care terapeutul îl are cu un m em bru al familiei, care probabil că va fi un apel telefonic. în acest prim contact, terapeutul se va concentra pe patru lucruri: a.

Va încerca să afle din cine este com pusă fam ilia Jones. —

De exem plu, are Johnny fraţi sau surori? Dacă da, câţi ani au ei? Bunica locuieşte chiar după colţ? D acă da, cât de des este ea im plicată în viaţa de fam ilie? A apărut cineva sau a ieşit cineva recent din familie? D acă da, cine? Bunicul? U n nou copil? U n chiriaş?

VIRGINIA SATIR

El va încerca să afle vârstele m em brilor familiei, pentru că astfel de inform aţii îi spun unde este de aşteptat să

197

se situeze ei în m aturitatea lor cronologică. De asemenea, îi spun ce tip de sarcină parentală duc partenerii. —

De exem plu, au M ary şi soţul ei, Joe, 20, 30 sau 50 de am ? Este o familie tânără sau mai în vârstă?

—

Ce vârstă are Johnny? Unde este el acum pe drumul dezvoltării sale spre m aturitate? (Terapeutul poate nu va afla toate aceste lucruri de la primul contact, dar el ţine aceste întrebări în minte când vorbeşte cu M ary Jones la telefon.)

El îi face lui M ary Jones o introducere în abordarea tera­ piei familiei, explicându-i foarte clar că este important ca soţul ei să ia parte la terapie. Iniţial, el vorbeşte cu M ary despre ea şi Joe ca părinţi ai lui Johnny mai mult decât ca parteneri unul pentru celălalt. în acest fel el se alătură temporar concentrării lor pe Johnny, ca problemă; ca „motiv pentru care noi ne-am decis să cerem ajutorul . Iată un exem plu al unui prim contact la telefon: Soţia: Sunt doam na Jones. Am auzit despre ideea tera­ piei familiei şi m -am întrebat dacă ne-aţi putea ajuta. T:

C are pare să fie problema?

Soţia: Păi, avem probleme cu băiatul meu, Johnny. Nu se descurcă deloc bine la şcoală. De fapt el... el nu a fost deloc un copil foarte dificil până acum.

Terapia fam iliei ■ începând tratam entul

198

D ar are un profesor nou care îl presează destul de tare. N u ştiu. N u este cum inte, şi am prim it câteva plângeri de la şcoală. Ei spun că este destul de tensionat, şi cred că el este. T:

înţeleg. Profesorii s-au plâns de com portam entul lui Johnny la şcoală. Este tensionat. C um arată faptul că este tensionat? C um spun ei că el arată când este tensionat?

Soţia: Păi, se prosteşte o bună bucată de vrem e şi nu se astâm pără, şi ei spun că este greu de stăpânit. Nu prea înţeleg asta. Sincer, nu m ă duce capul. El nu îmi spune ce nu este în regu lă, şi m -am gândit poate dum neavoastră aţi p u tea... d acă este ceva ce noi g reşim ... T:

Cu siguranţă sună ca şi cum lucrurile nu merg cum aţi fi sperat. Putem să ne uităm şi să vedem cum a apărut asta şi să încercăm să înţelegm mai bine.

Soţia: Noi am făcut tot ce am pu tu t. I-am d at tot ceea ce şi-ar putea dori un copil. T:

Sunt sigur că este destul de n eclar pentru dum­ neavoastră şi vă străduiţi din greu pentru a înţelege ceva. După cum ştiţi, noi facem muncă de familie aici, şi cred că ar trebui să începem cu dvs. şi cu soţul dvs. Eu cred că ar fi cel mai bine. Dvs. sunteţi adulţii din fam ilie. Spuneţi-m i cine sunt cei din fam ilia voastră?

VIRGINIA SATIR

Soţia: Păi, sunt Johnny şi Patty. Şi soţul m eu, Joe, şi cu m ine. D oar p atru cu toţii. T:

199

Sunteţi p atru . N um ele soţului este Joe. Şi Johnny şi P atty, care sunt vârstele lor?

Soţia: Johnny are zece. P atty m erge pe 7. T.

Johnny are zece. Patty are aproape 7. Altcineva în fam ilie?

Soţia: N u. T:

Păi, cum am spus, noi facem m uncă de familie aici. Deci ar trebui să începem cu cei doi adulţi. V -aş face cu plăcere o program are dvs. şi soţului dvs. A poi m ai târziu, putem vorbi despre cum îi putem adu ce şi pe copii.

Soţia: Păi, eu ..., bine, nu sunt sigură. Joe ar... Nu sunt sigură că ar vrea să facă asta. Nu l-am întrebat, d ar el e s te ... T:

A vem nevoie de informaţii de la soţul dvs. pe care num ai el le poate da. Este foarte im portant să vă văd pe am ândoi. Spuneţi-i soţului dvs. că o fami­ lie nu este o fam ilie fără ca tatăl şi m am a să fie prezenţi. Este foarte im portant să avem oportuni­ tatea să prim im contribuţia lui la asta.

Soţia: Păi, eu îi spun. D ar nu ştiu. El e destul de... nu e prea în ţelegător... este, of... T:

Spuneţi-i soţului dvs. că avem nevoie de contri­ buţia lui. A vem nevoie să vedem punctul lui de

Terap ia fa m ilie i

■ începând tratamentul

ved ere asu p ra situ aţiei, în calitatea lui de bărbat

200

ad u lt din fam ilie. A v em n evoie de toate infor­ m aţiile pe ca re le p u tem strân g e, iar contribuţia un ui ta tă este fo arte im p o rtan tă. N um ai el p o ate vorb i p en tru el. N im en i altu l nu poate da ce p o ate d a el. Soţia: Bine, o să în cerc. C ân d n e -a ţi p u tea vedea? Joe v a veni cu soţia sa la p rim a în tâln ire. Cu acest tip de ab ord are, so ţu l, în ro lu l său d e tată, foarte rar v a refu za să răsp u n d ă. A cce n tu l pu s de tera­ peu t p are să-i co n fere so ţu lu i o n o u ă importanţă în ochii soţiei. 3.

în prim ul interviu, terap eu tu l v a în cep e p rin a pune între­ bări, pentru a stabili ce d o reşte şi a şte a p tă fam ilia de la tratam ent. a.

El va întreba pe fiecare p e rso a n ă p re z e n tă , deşi nu în m od n ecesar cu aceste cu v in te: „C um s-a în tâm p lat să v ii a ic i? " „C e te aştep ţi să se în tâm p le a ic i? " „C e sp eri să reu şeşti a ic i? "

b.

T erapeutul v a exp lica ap o i n a tu ra terap iei familiei: El p oate spu ne: Fam ilia fu n cţio n ează d u p ă reg u li d esp re care se p o ate ca m em b rii să n ici n u ştie. E u v reau să ştiu cu m fu n cţio n ează a ce a stă fam ilie a v o astră.

VIRGINIA SATIR

—

Fiecare membru al familiei trebuie să facă ceva când vede prezenţa durerii într-un alt membru. Am

201

nevoie să aflu ce face fiecare dintre voi. —

N icio persoană nu poate vedea întreaga imagine pentru că este lim itată la propria sa perspectivă. A vându-vă pe toţi împreună, putem vedea întreaga im agine m ult m ai clar. Fiecare persoană are o contribuţie unică, care nu poate fi copiată de nimeni altcineva.

c.

Terapeutul va pune apoi fiecărui membru al familiei câteva întrebări pentru a afla despre simptom şi semnificaţiile lui, cum ar fi: „Spune-m i, ce vezi tu ca fiind durerea în această fam ilie?" „Oricine cu o problemă are dureri într-un anume fel. Poţi să îmi spui unde este durerea?" „Ce «doare» în această familie?" Fiecare dintre aceste întrebări introduce ideea că fam ilia, ca familie, are dureri. Fiecare începe să m ute accentul, de la Pacientul Identificat la familie, ca întreg. Fiecare membru al familiei are o şansă de a identifica, pentru sine, domeniul problematic.

d.

Părinţii răspund de obicei că Pacientul Identificat este problem a şi terapeutul se orientează rapid pe problema aşa cum o văd părinţii: „Când aţi observat prim a dată acest simptom?

Terapia fam ilie i ■ în ce p â n d tra ta m e n tu l

„Aţi discutat între voi?"

202

„Ce paşi aţi urm at pentru a încerca să-l rezolvaţi?" „Ce s-a întâm plat cu aceste în cercări?" Aceste întrebări perm it părinţilor să spună cum au încercat să fie părinţi buni şi să se prezinte pe ei înşişi, cu claritate, ca fiind confuzi. A ceste întrebări îl ajută de asem enea pe terap eu t să obţină primele indicii despre o serie de lucruri: Cine vorbeşte pentru cine? Cine face regulile fam iliei? Cine face planurile? Cine le execută? C ât de clar sunt comu­ nicate planurile? Cine vorbeşte cel m ai m ult? Cine vorbeşte cel mai puţin? C are este ritm ul şi tonul general al com unicării fam iliale? C ât de clară şi directă este com unicarea fam ilială? Cum răspunde familia crizelor? în ce dom eniu com portam ental se manifestă sim ptom ul (IQ, corp oral, emoţional, so­ cial)? Care erau circum stanţele prezente la momen­ tul declanşării sim ptom ului? Ce distanţă a existat între declanşarea şi etichetarea sim ptom ului? Cine sau ce a fost blam at pentru existenţa simptomului (vecinii, profesorii, D um nezeu, ereditatea)? Cărui scop îi serveşte sim ptom ul în fam ilie? e.

Terapeutul scade am eninţarea vinovăţiei, accentuând ideea confuziei şi ideea bunelor intenţii: A sta trebuie să vă fi încu rcat, pentru că aţi făcut toate astea şi totuşi nim ic nu părea să se rezolve aşa cum aţi sperat.

VIRGINIA SATIR

—

Suntem cu toţii oam eni. Facem ce putem m ai bine. Trebuie să vă fi sim ţit confuzi când, cu toate aceste eforturi, nim ic nu părea să m eargă bine.

203

Apoi terapeutul face o punte de legătură pentru a putea începe studierea familiei. El poate spune: — Sună ca şi cum voi toţi aţi fost încurcaţi de m odul —

—

în care a apărut această dificultate a voastră. O dată, nimeni din această cam eră nu ştia pe celă­ lalt. Poate acel m om ent este greu de am intit, şi poate părea că voi vă cunoaşteţi dintotdeauna. Asta nu este aşa. Voi aţi ajuns îm preună unul câte imul. De fiecare dată cineva nou a venit, iar cei care erau deja acolo au trebuit să găsească m odalităţi în care să facă spaţiu pentru cel nou-venit. Acum haideţi să vedem care sunt persoanele care au creat această familie.

Terapia fa m ilie i ■ în ce p â n d tra ta m e n tu l

CAPITOLUL 12

Utilizarea unei cronologii a vieţii de fam ilie I

1.

2.

C ând m ă nit la o fam ilie, văd trei generaţii diferite. a.

în m intea m ea, văd părinţii d rep t cop ii, trăind şi cres­ când cu părinţii lor (care sunt acu m b u n ici), învăţând atât reguli im plicite, cât şi explicite desp re cu m să abor­ deze viaţa.

b.

V ăd părinţii ca arhitecţi ai prezentei fam ilii. Ei pun îm preună ceea ce au în văţat în propriile lor familii, am estecându-le, conştient şi inconştient, pentru a for­ m a contextul fam iliei lor.

c.

A treia fam ilie este un fapt d acă există copii căsătoriţi. D acă nu, a „treia fam ilie" este o viitoare familie constru­ ită pe baza experienţelor curente ale prezentei familii, în orice situaţie, copiii în vaţă cu m să devină adulţi, fie că form ează sau nu o fam ilie.

A sta înseam nă că fam ilia este com pusă din părinţi, bunici şi copii. Fiecare generaţie reprezintă un context diferit, într-un timp şi loc diferit. C ircum stanţele, contextul şi tim pul în care această familie curentă se adună (şi din care m em brii ei ies

VIRGINIA SATIR

şi în care intră) este teritoriul pe care îl folosesc ca bază pentru descoperirea d ezvoltării acestei fam ilii distincte. a.

Fiecare fam ilie are o istorie unică, cu propriile sale sem ­ nificaţii şi in terp retări ale fiecărui m em bru.

b.

Fiecare fam ilie are propriul set de reguli im plicite şi

205

explicite despre cum să abordeze viaţa. O privire asupra oricăreia dintre fam iliile trigeneraţionale va arăta foarte rapid cum au fost ţesute aceste reguli implicite şi expli­ cite în com poziţia actuală a vieţii lor de familie: — direct —

prin ignorarea evidentă a existenţei lor, proiectând regulile asu p ra altor lucruri

— — —

negându-le existenţa şi făcând contrariul distorsionând regulile într-un anume fel, sau prin renun ţarea confortabilă la toate regulile.

Terapeutul fam iliei începe şedinţa ştiind puţine sau nimic deosebit despre fam ilie. a.

Se poate şti cine este Pacientul Identificat şi ce simptome sim t m anifeste, d ar de obicei cam asta este totul. O bţinerea de indicii despre semnificaţia simptomului în acel sistem fam ilial va fi începutul explorării.

b.

Poate exista suspiciunea că există durerea în relaţia m aritală. Este im portant să se afle în ce fel se prezintă durerea. Este nevoie să se exploreze cum au încercat partenerii să-şi rezolve problemele.

c.

Terapeutul fam iliei va şti că ambii parteneri funcţio­ nează, în m are, pe baza „modelelor derivate din ceea ce au văzut întâm plandu-se (sau neîntam plandu-se)

Terapia fa m ilie i ■ U tilizarea u nei cron o logii a vieţii d e fa m ilie

206

între propriii părinţi. Este necesar pentru el să afle m odul în care aceste modele au influenţat aşteptările fiecărui partener despre cum să fii un partener şi cum să fii un părinte. 4.

5.

Terapeutul familiei începe o şedinţă, ştiind că familia a avut o istorie. Cronologia vieţii de familie este esenţialmente o istorie a evenimentelor care au avut loc atât în lumea internă, cât şi în cea exterioară familiei. De asem enea ea destăinuie m odul în care membrii familiei au interpretat şi au răspuns acestor evenimente. a.

Exem ple ale evenim entelor familiale interne: naşterea sau m ortea unui copil, sau divorţul sau m oartea unui părinte sau unui bunic care se m ută cu familia sau pără­ seşte familia.

b.

Exem ple ale evenim entelor lumii exterioare sunt: un război, o criză econom ică, o nouă lege rigidă sau o schimbare m arcantă în situaţia econom ică a familiei (ori în bine, ori în rău).

c.

Când într-o familie s-au petrecut o m ulţim e de frag­ mentări şi distrageri de-a lungul m ultor ani, structurarea unei cronologii ajută terapeutul fam iliei să aibă o perspectivă asupra familiei.

Unul dintre principalele lucruri de care un terapeut al familiei are nevoie să afle este cum s-au descurcat oam enii cu lucru­ rile care s-au întâm plat. a.

M odul în care se descurcă cineva este o funcţie a stimei de sine. De asem enea, oferă un indiciu al regulilor emo­ ţionale im plicite din fam ilie.

VIRGINIA SATIR

b.

6.

C ronologia m om en telor şi locurilor evenim entelor îi perm ite unui terap eu t să „sim tă" călătoria reală pe care această fam ilie a întreprins-o.

207

Modul m eu de a obţine inform aţii este accentuarea aprecierii faţă de m etoda de cop in g a fiecărei persoane şi faţă de acel lucru cu care au av u t d e-a face. a.

A m d escop erit cu m u lt tim p în urm ă că oamenii fac întotdeauna câ t de bine pot lucrurile la un anumit m om ent, deşi p o ate că nu este cea m ai bună m etodă, dacă priveşti în u rm ă sau dacă priveşti din punctul de vedere al unui ob servator.

b.

O rice ar face o p ersoan ă reprezintă aspectele la care ea este atentă, cum experim entează ea un fapt, cum îl inter­ p retează şi ce acţiuni asociază cu această interpretare.

c.

A ceasta constituie direcţia tuturor lucrurilor care ţin de coping. Schim barea felului sau obiectivului abordării, găsirea de n oi posibilităţi şi interpretări, descoperirea unor opţiuni diferite va conduce autom at spre o nouă abordare.

7.

Membrii familiei intră în terapie cu destul de multă teamă. a.

M embrii fam iliei se sim t deseori vinovaţi, în secret, pentru faptul că nim ic nu pare să fi ieşit bine (chiar dacă ei acuză public Pacientul Identificat sau celălalt partener).

b-

Părinţii, în special, au nevoie să sim tă că au făcut lucru­ rile cât au p u tu t de bine ca părinţi. Ei au nevoie să îi spună terapeutului: „D in cauza asta am făcut ce am făcut. A sta este ce s-a întâm plat cu m in e /'

T e ra p ia fa m ilie i ■ U tilizarea u n ei cro n o lo g ii a vieţii d e fa m ilie

208

c.

O cronologie a vieţii de familie, care tratează cu fapte ca nume, date, relaţii etichetate, m utări etc. pare să placă familiei. Se pun întrebări la care m embrii pot răspunde, întrebări care sunt aparent neam eninţătoare. Tratează cu viaţa în felul în care o înţelege familia.

8.

Obişnuiam să văd cronologia într-un fel destul de rigid. A cum petrec m ai mult timp stabilind un contact iniţial, aici şi acum , cu membrii familiei. a.

După ce realizez contactul iniţial cu m em brii familiei, desenez o hartă pe tablă. Asta este pur şi simplu o moda­ litate de a afla cine şi când a fost în familie.

b.

Sortarea informaţiei factuale despre prezenţa şi absenţa membrilor familiei pare să fie m ai puţin am eninţătoare, în acest m om ent de început, decât dacă ar fi făcută mai târziu. în acest m om ent de început, desenarea hărţii poate fi com parată cu întrebările despre sănătatea cuiva şi despre semnele vitale. Din m om ent ce este informaţie factuală, poate fi dată fără prea m ult ap ort em oţional.

c.

în această m anieră inform ativă, de colectare a faptelor, terapeutul familiei poate aduna cele m ai m ulte dintre indiciile care ajută la înţelegerea procesului familial: Cine este tatăl cui? Dacă există o m am ă vitregă, unde este m am a naturală a copiilor? etc.

d.

Terapeutul ar trebui să urm ărească reacţiile altor membri ai familiei când o persoană oferă inform aţii. Aceste reacţii pot fi îndosariate pentru o referire ulterioară sau terapeutul le poate folosi im ediat cum apar.

VIRGINIA SATIR

o

în m omentul în care am term in at h arta, am definit această

209

familie. Am răspuns, de asem enea, inform aţiei factuale. A m modelat o experienţă în spiritul neînvinovăţirii. a.

Spre exem plu, aflu că bărbatul din faţa m ea este tatăl vitreg. Apoi întreb: „Pe care dintre copiii de faţă i-ai adus în căsn icie?"A sta îm i lasă spaţiu pentru a-1 întreba pe copilul în cau ză: „O , tu ai treisprezece ani acum . De cât timp eşti în această nouă fam ilie?" întrebarea duce cu ea m esajul im plicit că acest copil a avut o nouă expe­ rienţă. Accentul nu este pus pe tipul de experienţă avută, ci doar pe faptul că acolo a avut loc o experienţă.

b.

Aş putea, de asem enea, să întreb unde este m am a. Sau aş putea să întreb copilul: „C um e ste ... să prim eşti o nouă persoană în calitate de m am ă?" C u câteva între­ bări, bine plasate, de acest tip, pot pătrunde în miezul problem ei fam iliale.

c.

D acă descop ăr că una dintre persoanele prezente este o bunică, care a intrat în familie la două săptămâni după m oartea soţului ei, voi şti că acolo se petrece un travaliu de doliu. A cest doliu înseam nă ceva pentru părintele al cărui tată a m urit, pentru copiii al căror bunic a m urit şi pentru fem eia care şi-a pierdut soţul. —

D acă Pacientul Identificat de familie este, la acest punct, un copil, pot să întreb natural cum erau

—

lucrurile între acel copil şi bunic. Pentru a nu deveni prea evidentă, aş putea să pun aceeaşi întrebare şi altui m em bru al familiei.

Terapia fa m ilie i ■ U tilizarea u nei cronologii a vieţii d e fa m ilie

210

10.

T erapeutul fam iliei are nevoie să judece câ t de m ultă atenţie este d ată fiecărei porţiuni din cronologie. a.

Scopul este de a avea şi de a oferi o perspectivă familiei.

b.

T erap eu tu l trebuie să fie foarte aten t la procesele de co p in g pe care le folosesc m em brii fam iliei când îşi relatează istoriile.

c.

T erap eu tu l ar trebui să p ăstreze în m inte, de asemenea, anu m ite caracteristici ale fam iliilor care vin în terapie. U rm ăto arele reprezintă câteva lu cru ri speciale de care sim t în perm anenţă conştientă când lu crez pentru a descop eri fam ilia pe care o am în faţă.

d.

M em brii fam iliei intră în terapie cu o m are încărcătură de disperare. Structurarea făcu tă de terap eu t ajută la stim ularea speranţei. —

în ceea ce îi priveşte pe m em brii fam iliei, eveni­ m entele trecute sim t p arte din ei. A cu m ei pot spune terapeutului: „A m existat." Şi m ai pot spune: „N u sun t d oar un m are sac plin cu patologie. Am reuşit să depăşesc m ulte h an d icap u ri."

—

D acă fam ilia ar fi ştiut ce în treb ări a r fi trebuit să îşi pună, nu ar fi avu t nevoie să vină în terapie. Ded terapeutul nu va spune: „Spuneţi-m i ce vreţi să îmi sp u n eţi." M em brii fam iliei v o r spune terapeutului pu r şi sim plu ce anu m e şi-au sp u s lor înşişi de am de zile. întrebarea terap eu tu lu i înseam nă: „Ştiu ce întrebaţi. îm i asum responsab ilitatea de a vă înţe­ lege. V om m erge îm p reu n ă în aceeaşi d irecţie."

V1RGINIA SATIR

e.

Terapeutul fam iliei ştie de asem enea că, într-o anum e

211

m ăsură, fam ilia s-a con cen trat asupra Pacientului Iden­ tificat, pentru a alina d u rerea m aritală. El ştie de asem e­ nea că, într-o anum ită m ăsură, familia va rezista tuturor eforturilor de a schim ba această focalizare. A lcătuirea unei cronologii a vieţii de fam ilie este o cale eficientă, neam eninţătoare de a m uta accentul de la un m em bru al familiei „bolnav" sau „rău " la relaţia m aritală. f.

C ronologia vieţii de fam ilie serveşte şi altor scopuri terapeutice utile, printre care oferirea unui cadru în care procesul de reed u care poate avea loc. După cum am spus, terapeutul serveşte ca m odel prin felul în care veri­ fică inform aţia sau corectează tehnicile de com unicare, iar felul în care îşi plasează întrebările şi solicită răspun­ surile îi perm ite să înceapă acest proces. în plus, cân d terapeutul aşază elem entele cronologic, el poate introduce într-o m anieră relativ neînspăim ântătoare câteva dintre conceptele cruciale prin care speră să inducă schim barea.

11. Din cronologia vieţii de fam ilie, terapeutul capătă primele indicii despre cât de disfuncţională este relaţia m aritală. a.

D acă, spre exem plu, în tim p ce răspund întrebărilor terapeutului, partenerii pot vorbi cu uşurinţă despre durerea din propria relaţie m aritală, prognoza pentru un rezultat rapid în terapie este bună.

b.

Dar dacă, în tim pul cronologiei, partenerii nu pot vorbi cu uşurinţă despre relaţia m aritală, dar insistă să se concentreze asupra Pacientului Identificat şi asupra lor

Terap ia fa m ilie i ■ U tilizarea u nei cron o logii a vieţii de fam ilie

ca părinţi ai unui copil bolnav şi rău , prognoza pentru un rezultat rapid în terapie nu este la fel de bună.

212

c.

De asem enea, dacă copilul (P.I.) îşi ajută părinţii să păstreze atenţia asupra lui însuşi (schizofrenicii şi delinc­ venţii fac asta), terapeutul va avea o sarcină suplimen­ tară, încercând să-l reasigure pe P.I. că este în siguranţă să se vorbească despre suferinţa dintre părinţii săi, în acelaşi timp reasigurându-i pe parteneri de acelaşi lucru.

12. Terapia familiei este, într-un anum e sens, o form ă de terapie m aritală, chiar dacă terapeutul familiei tratează cu partenerii şi în rolurile lor parentale. a.

D ar felul în care terapeutul gestionează rolurile paren­ tale depinde de vârsta copiilor. D upă cum văd eu, rolul parental există num ai în relaţie cu copiii care sunt încă în familie şi nu au încă vârsta m ajoratului. D upă ce un copil îm plineşte 18 ani, el trebuie tratat ca un alt adult, pentru că aceasta este realitatea pe care el şi părinţii lui trebuie educaţi să o accepte, dacă nu au fost capabili să o accepte până acum (vezi C ap. 1 0 ,1 8 ).

b.

Terapia familiei trebuie să se concentreze în prim ul rând asupra partenerilor ca parteneri, deoarece durerea lor m aritală i-a îm piedicat să-i acorde asistenţă parentală copilului în concordanţă cu nevoile sale de dezvoltare. Ei au fost părinţi în concordanţă cu propriile lor nevoi.

c.

Terapia familiei trebuie să se concentreze în prim ul rând asupra partenerilor ca parteneri, datorită faptului că ei sim t conectaţi extrem de acut la d u rerea lor m aritală şi,

VIRGINIA SATIR

din cauza acestei dureri, suferă Pacientul Identificat şi

213

toţi ceilalţi copii din fam ilie. —

Părinţii care sunt nefericiţi im ul cu celălalt nu p ot da copilului sentim entul că baza căm inului lui este sigură.

—

Ei nu pot nici să fie modele utile pentru copil în ceea ce ar trebui să fie o relaţie bărbat-fem eie conforta­ bilă, plină de satisfacţii.

13. Odată ce terapeutul a abordat pe scurt problem a aşa cum o defineşte familia, el se va ocupa apoi cu cronologia, începând cu partenerii.* a.

Partenerii au fost acolo prim ii; ei sunt, de fapt, arhitecţii familiei. —

A bordându-i întâi pe parteneri, terapeutul începe şi să schiţeze relaţia m aritală.

—

El ajută de asem enea copilul să-şi vadă părinţii ca oam eni care au avut vieţile lor cu m ult înainte ca el să se nască.

b.

El începe cu partenerii, chiar dacă familia, ca familie, nu a început să existe până la sosirea primului copil. Dacă ar începe cu relaţia fiecărui părinte cu copilul lui, ar fi ca şi cum ar pune căruţa înaintea cailor.

“e măsură ce face asta/ terapeutul poate lua notiţe, ori pentru a-şi reîmprospăta memoria, din motive legate de cercetare, ori pentru a arata familiei că le ia istoria în serios. Pe de altă parte, m ulţi terapeuţi vor înregistra şedinţele sau vor considera că făptui de a lua notiţe subm inează relaţia. Această problemă, începând cu momentul remarcilor timpurii ale lui Freud asupra acestui subiect, a răm as o chestiune individuală.

Terap ia fa m ilie i ■ U tilizarea u n ei cro n o lo g ii a vieţii d e fa m ilie

214

14.

N u cleu l gru pului fam ilial ulterior a în cep u t să existe atunci cân d p arten erii şi-au aţintit p rivirea unul asu p ra celuilalt şi s-au decis să continue relaţia. A

a.

In această etapă, h om eostaza m aritală de bază (sau definiţia relaţiei) a încep ut să se form eze. O rice crono­ logie trebuie să înceapă aşad ar cu această prim ă întâl­ nire între cei doi viitori p arten eri.

b.

Bărbatul şi femeia care au decis să continue relaţia poate au stat ceva tim p îm preună în cercân d să formeze o relaţie înainte de a se căsători. O rice cronologie trebuie să acopere aşad ar p erioad a dintre prim a întâlnire şi căsătorie.

c.

Bărbatul şi femeia care au devenit parteneri probabil au trăit îm preună, pentru o vrem e, ca un cuplu fără copii. O rice cronologie trebuie să aco p ere aşad ar perioada de dinaintea asum ării rolului p aren tal.

d.

De asem enea, am ândoi p arten erii au crescut, ei înşişi, într-o familie. Orice cronologie trebuie să includă aşadar nişte im agini despre cu m era v iaţa în ambele medii fam iliale originale. (D eşi această inform aţie aparţine începutului cronologiei, terapeutul trebuie să fie orientat asupra familiei prezente, deci el începe cu perioada când partenerii s-au întâlnit p en tru p rim a oară; el începe cu începutul prezentei fam ilii.)

15.

înainte de a trece la întrebările actu ale pe care terapeutul le poate pune şi la ordinea în care el le p oate pune, aş vrea sa accentuez m an iera, spiritul sau stilul în care terapeutul tre­ buie să pună întrebările.

VIRGINIA SATIR

a.

Terapeutul familiei tratează cronologia vieţii de familie într-o m anieră obişnuită, dar totuşi atentă (vezi

215

Cap. 1 2 ,2 9 ) b.

El se com portă ca şi cum ar fi un cronicar al familiei, colectând fapte din viaţa familiei. El face asta într-o atm osferă de descoperire plină de speranţă; familia şi el, îm preună, vor zugrăvi o im agine a trecutului. Toţi membrii vor avea de oferit percepţii ale evenim entelor, chiar dacă percepţiile unei persoane ar putea să nu se potrivească cu cele ale altei persoane.

c.

El nu se va com porta ca un colector de taxe, un director de pom pe funebre sau ca un procuror districtual interogând acuzaţii. El şi familia simt oameni de ştiinţă, lucrând îm preună la o sarcină. De exem plu, terapeutul poate spune: „Apoi Bunica revine în cadru. Este corect? Când s-a A

întâm plat asta, după câte vă puteţi aminti? înainte sau după ce Suzie, aici de faţă, a apărut pe scenă?" Terapeutul va obţine înainte de toate ceea ce numesc o distribuţie, ca şi cum s-ar orienta într-o piesă de teatru: „A cum , pentru a avea o im agine com pletă, spuneţi-m i cine este în familia voastră." „Care sunt num ele copiilor voştri? Unde sunt ei acum ? C are sunt vârstele lor?" Este înţelept să ne ream intim că ar putea fi şi alţi copii în familie, în afară de cei prezenţi în cabinetul de terapie.

Terap ia fa m ilie i ■ U tilizarea u nei cron o logii a vieţii d e fa m ilie

216

17.

D acă terapeutul află că unul sau am ândoi partenerii au avut m ariaje anterioare, el se opreşte pentru a întreba numele vârstele, dom iciliul partenerilor anteriori şi ale copiilor din căsătoriile anterioare. El poate de asem enea cere datele căsă­ toriei anterioare, d ata divorţului sau a m orţii partenerului anterior. „înţeleg. Deci ai m ai fost căsătorit înainte. Atunci această familie este com pusă şi din copiii din aceas­ tă căsătorie an terio ară/' „Când te-ai căsătorit pentru prim a d ată?" „Ce a condus la d esp ărţire?" A deseori tatăl din cabinetul de terapie este în realitate un tată vitreg sau adoptiv. Astfel de întrebări despre distribuţie pot scoate repede în evidenţă posibile dom enii problematice în familia prezentă.

18. Terapeutul va afla dacă altcineva locuieşte în prezent cu fam ilia, persoane ca socri sau fraţi vitregi, chiriaşi, mătuşi etc. El va întreba de asem enea despre persoanele care nu fac încă parte din fam ilie, dar au prim it sau au contribuit la hrănire, suport financiar sau direcţionare (ghidare-disdplină) în trecut. „Sunt alte persoane care locuiesc cu voi acum?'' „Sunt alte persoane care la un m om ent dat au fost m em bri ai acestei fam ilii?" „Când s-a alăturat fiecare persoană aceastei familii? „Care a fost m otivul pentru care fiecare persoana s-a alăturat acestei fam ilii?"

VIRGINIA SATIR

„D e unde a v en it fiecare?"

217

„C ând a p ărăsit fiecare fam ilia?" „C are a fost m otivul p en tru p ărăsirea fam iliei?" „U nde a p lecat fiecare?" „U nde este fiecare dintre aceste p ersoan e?" „Care este acum contactul între fiecare dintre aceste persoane şi fiecare dintre m em brii familiei din p rezen t?" „înţeleg, acum vedem toate persoanele care au făcut sau fac p arte din această fam ilie." Prin repetarea constantă a ideii „acestei familii , terapeutul ajută fam ilia (în special părinţii) să vadă că ea este, de fapt, o unitate singulară. De asem enea, prin cercetarea locurilor în care se află toţi m em brii familiei, terapeutul poate desco peri că o fată este într-un spital de boli m entale din vecină^ tate şi că părinţii unuia dintre parteneri locuiesc imediat upa colţ. Cu alte cuvinte, m ulte persoane care nu sunt în cabine de terapie pot fi foarte prezente în cadru. Terapeu

tre

să ştie despre ele. 19. Terapeutul defineşte apoi scopul terapiei, aducând p

p

sa orientare: „După cum ştiţi, noi lucrăm aici cu familu. Şi am aflat că, atunci când un membru are o durere, toţi îm părtăşesc cum va durerea aceasta. Sarcina noastră este să găsim m oduri în care fiecare poate obţine m ai m ultă plăcere din viaţa de familie. Pentru că

Terapia fam iliei ■ U tilizarea unei cronologii a vieţii d e fa m ilie

sunt sigur că, odată, această familie a avut momente

218

m ai b u n e." Vorbind în general, terapeutul evită ca un anum it membru al fam iliei să se sim tă responsabil pen tru nefericirea din fam ilie. De asem enea, accen tu ân d ideea plăcerii ca scop al terapiei, terap eu tu l continuă să dim inueze team a şi să sporească speranţa. în final, vorbind despre „ce ved em " în fam ilii, terapeutul îşi foloseşte cunoaşterea specială despre fam ilii pentru a ajuta membrii familiei să nu se perceapă pe ei înşişi ca fiind deosebit de răi sau fără speranţă. 20.

Terapeutul trece apoi la parteneri, ca lideri ai familiei: „Ei bine, acum , voi doi nu aţi fost părinţi toată viaţa voastră. V-aţi cunoscut cu m ult înainte ca «acesta» (P.I.) să apară. Spuneţi-m i, cum s-a întâm plat ca voi doi să vă alegeţi unul pe celălalt ca parteneri?" M utându-se într-o perioadă p reced en tă, pen tru a aborda relaţia m aritală, terapeutul continuă să dim inueze amenin­ ţarea. Perioada despre care el întreabă este perioada în care am ândoi partenerii s-au sim ţit m ai optim işti decât acum. Şi, cu întrebări ulterioare, terapeutul urm ează să extindă cunoaş­ terea prim elor aşteptări: „Ce ai v ăzu t la ea şi te-a făcut să spui «Ea este pentru m in e»?" „Sigur, erau şi alţi bărbaţi care dansau la petrecere. De ce tocm ai el în m od sp ecial?"

VIRGINIA SATIR

21. T®r^Peutu^întreabă despre paşii făcuţi pentru continuarea relaţiei:

219

„Deci când v-aţi văzut din nou? Cine a făcut acel pas urm ător foarte important? Cum s-a ajuns la el?" „Deci el te-a chemat. Tu ce ai făcut? Te aşteaptai ca el să facă asta? Tu la ce te aşteptai din partea ei?" „Şi apoi ce s-a întâm plat?" „Când aţi căzut amândoi de acord că doriţi să continuaţi relaţia?" „Când aţi anunţat pe toată lumea că ceea ce se petrecea între voi doi este ceva serios?" De obicei, cei doi parteneri se implică foarte repede în dis­ cuţia despre acest moment aproape uitat. Iar copilul, lăsat în rolul potrivit, de observator, are oportunitatea să-şi vadă părinţii ca pe două persoane care au trăit înainte ca el să trăiască şi au avut odată o relaţie mai fericită unul cu celălalt. întrebările despre această perioadă continuă să contureze profilul partenerilor ca parteneri, şi pe fiecare partener ca pe un individ care a luat o decizie să trăiască alături de celălalt, în căsătorie. Efectul acestor întrebări referitoare la parteneri pare să fie „Eram fericiţi odată. Putem fi din nou. Efectul acestor întrebări asupra copilului pare să fie: „Părinţii mei erau odată fericiţi. Poate ar putea fi din nou." 22* Terapeutul se întoarce înspre copil (sau P.1.) în mod repetat, în tim pul acestei poveşti despre întâlnire şi căsătorie, şi îl întreabă dacă ştia despre această perioadă din vieţile parin ţilor lui:

Terapia fa m iliei ■ U tilizarea unei cronologii a vieţii de fam ilie

„Poate este greu de crezu t că la un anum it moment

220

părinţii tăi nici m ăcar nu se cunoşteau unul pe celălalt." „Ai ştiut asta desp re tăticul tău ? Că se străduia să câştige suficienţi bani pentru a se putea căsători cu m am a ta ?" „Ai ştiut că m am a ta se desconsidera atât de mult încât credea că niciun b ărbat nu v a vrea să se căsătorească cu ea?" Chiar dacă copilul refuză să răspundă terapeutului, aceste întrebări vor continua. Vorbind copilului în faţa părinţilor (un „ap arte"), terapeutul poate începe să ofere interpretări nu num ai copilului, ci şi indirect părinţilor săi. El începe să com unice viziunea sa asupra a ceea ce este valoros la ei, în acelaşi timp notând cronologia. 23. Terapeutul întreabă despre decizia şi planurile de căsătorie: „Când v-aţi decis să vă căsătoriţi? Cum v-aţi ocupat de planificarea nunţii?" „Cum a fost cerem onia de căsătorie? Cine a fost prezent?" „Ce obstacole au stat între voi şi căsătorie?" Aceste întrebări scot la suprafaţă detalii realiste despre venit, război, schim barea locului de m uncă, m oartea sau boala părinţilor etc. Ele accentuează şi ideea că am ândoi partenerii se aleg unul pe celălalt; căsătoria lor nu este doar ceva care s-a întâm plat.

virginia satir

întrebările aduc în prim-plan problemele pe care unul sau amândoi parteneri le-au avut în separarea de propriii lor părinţi, încercând totuşi să-i mulţumească pe aceştia. (De exemplu, putem deseori afla că partenerii au trecut prin două ceremonii de căsătorie pentru a le face pe plac părinţilor lor.)

221

Aceste întrebări îi oferă, de asemenea, P.I. o poveste coerentă despre dezvoltarea naturală a familiei. Această lămurire a trecutului ajută la nedistorsionarea realităţii. 24. Terapeutul cere fiecărui partener să-i spună ce anume a gândit despre răspunsul celuilalt partener atunci când a apărut ideea căsătoriei: „Când a fost discutată prima dată ideea căsătoriei? în ce context? Cum a fost comunicată ideea? Ce s-a spus? Cine a menţionat-o primul?" „Care a fost impresia ta (a soţului) despre răspunsul soţiei tale?" „Care a fost impresia ta (a soţiei) despre răspunsul soţului tău?" „Ce te gândeai şi ce simţeai când soţul tău ţi-a cerut să te măriţi cu el? Tu (soţul) ce ai simţit? 25- Dacă sunt discrepanţe între cele două imagini, terapeutul încearcă să le aducă la lumină şi să le interpreteze. El foloseşte acest moment pentru a începe să prezinte cuplului ideea că este posibil ca fiecare dintre parteneri să funcţioneze cu o înţelegere insuficientă a celuilalt şi că exista cai pentru a corecta aceste neînţelegeri. El afirmă.

Terapia fam iliei ■ Utilizarea unei cronologii a vieţii de familie

„Tu (soţia) simţeai şi gândeai ceva diferit de ceea ce soţul tău credea că tu ai simţi şi ai gândi."

222

„Cum îţi explici că soţul tău şi-a făcut o imagine despre ce simţeai şi gândeai, imagine care era diferită faţă de ceea ce tu simţeai şi gândeai de fapt?" „Cum îţi explici tu (soţul) că ţi-ai făcut o imagine diferită faţă de ceea ce simţea şi gândea soţia ta şi faţă de ceea ce ai intenţionat?" „S-a întâmplat vreodată invers, ca tu (soţia) să îţi faci o imagine diferită faţă de ceea ce tu (soţul) intenţionai?" „Ce se întâmplă când fiecare observă că celălalt nu a primit mesajul pe care i l-ai trimis? Asta bindnţeles că se întâmplă fiecăruia. Fiecare are nevoie de tehnici de a se descurca cu acest lucru." „Ce se întâmplă când fiecare vine cu imagini dife­ rite ale unui lucru probabil asem ănător?" „Ce tehnici cunoaşteţi tu (soţie) şi tu (soţ) sau aţi dezvoltat pentru a face faţă situaţiei?" „Asta ar putea părea câteodată ca şi când cineva ar minţi, sau ar fi rău, prost, bolnav sau nebun." „Cred că ăsta este un domeniu unde trebuie să facem ceva treabă. Acum, să ne întoarcem !" 26. Terapeutul întreabă apoi despre reacţiile parentale la decizia partenerilor de a se căsători:

VIRGINIA SATIR

„Cum au reacţionat părinţii voştri la faptul că vă făceaţi curte şi că aţi decis să vă căsătoriţi?"

223

„Unde locuiau părinţii voştri în acel moment? Unde locuiaţi voi în acel moment?" Aceste întrebări duc, în mod natural, către informaţii despre relaţia fiecărui partener cu propriii lui părinţi. De obicei, această zonă este încărcată emoţional şi conduce, de ase­ menea, la conflicte maritale timpurii. Terapeutul cuplează cronologia şi răspunsurile primite de la familie. Dacă unul sau amândoi partenerii îşi arată inte­ resul pentru discutarea vieţilor lor premaritale, terapeutul face o pauză în cronologia evenimentelor familiei nucleare şi se concentrează asupra cronologiei vieţii fiecărui partener în familia sa de origine. O asemenea abatere va contura în continuare profilul fiecărui partener ca individ cu o viaţă proprie premaritală separată. 27.

rapeutul merge apoi mai departe în relaţia dintre perechea jodită şi viitorii lor socri. El direcţionează următoarea serie întrebări către soţie şi le repetă pentru soţ. „Ce ştii tu (soţia) despre ce simţea tatăl tău despre căsătoria cu soţul tău? Cum ai aflat asta. „Ce ştii despre ce simţea mama ta despre casatona cu soţul tău? Cum ai aflat asta.

CesHi despre ce simtea mama soţului tău despre „ ce şui despre noră? Cum ai ajuns faptul de a a te avea pe tme ca nora. v_ j ca af l i a c f a ? ^

Terapia familiei ■

Utilizarea unei cronologii a vieţii de familie

„C e ştii d esp re cum se sim ţea tatăl soţului tău în

224

legătu ră cu faptul de a te avea pe tine ca noră? " „Tu (soţul) a av u t aceeaşi im presie ca soţia ta?" (d acă im presia este diferită, terapeutul va nota faptul că există o diferenţă şi va nota care este diferenţa.) „C um anum e vă explicaţi diferenţa dintre impre­ siile v o astre?" 28.

T erapeutul m erge m ai departe şi întreabă despre relaţia prezentă a partenerilor cuplului cu socrii lor: „Cum stau lucrurile acum între tine (soţie) şi mama ta soacră, tatăl socru, m am a şi tatăl tău ?" „Cum stau lucrurile acum între tine (soţ) şi mama şi tatăl tău, tatăl şi m am a so acră?" „V-ar plăcea ca lucrurile să fie diferite?"

29.

Terapeutul extinde acum distribuţia pentru a include fraţii, surorile, m am a, tatăl, m ătuşa etc. fiecărui partener. „Amândoi aţi venit din propriile voastre medii familiale. Mai bine ne-am face o im agine a cui este în aceste fam ilii." „Aveţi fraţi şi surori? C ât de în vârstă sunt ei? Mai tineri sau m ai în vârstă ca v o i?" „Atunci asta te face cel m ai în vârstă din familie." „Care sunt num ele lor? Unde locuiesc ei acum? Sunt căsătoriţi? Au copii? Ce vârste au copiii lor?"

VIRGINIA SATIR

„U nde locuiesc părinţii voştri acum ? Ce vârstă au ei? C um îşi câştigă tatăl tău existenţa?"

225

Pentru că această zonă este de obicei încărcată, terapeutul se concentrează asupra faptelor: num e, vârste, sex, domiciliul m em brilor fam iliei. în acest fel, el îşi face o imagine despre cum trebuie să fi arătat m ediul familial al fiecăruia dintre parteneri. El lasă d eoparte detaliile privitoare la relaţii şi emoţii, până când are un cadru destul de larg în care să le introducă. Terapeutul nu încurajează un membru al familiei să se afunde în em oţii până când el nu are o idee despre lucrurile la care se referă aceste em oţii. El va pune constant în relaţie em oţiile şi percepţiile cu momentul temporal, locul şi contextul. Aceste întrebări despre m ediul prem arital al fiecărui parte­ ner oferă, de asem enea, indicii terapeutului despre per­ soanele din fam ilia extinsă sau din familia de origine care au avut o influenţă în vieţile persoanelor din familia nucleară. Aceste întrebări arată, de asem enea, răspândirea geografică şi m odul de gru pare a acestor persoane influente. 30. După extinderea distribuţiei pentru a include cele două fa­ milii de origine, terapeutul roagă pe fiecare partener să i descrie pe cei doi părinţi ai săi. „D acă ar fi să m ă întâlnesc cu mama ta (a soţului) într-o staţie de tren, cum aş recunoaşte-o? Cum l-aş recunoaşte pe tatăl tău? „D acă aş fi avut ocazia să vorbesc cu m ama ta (a soţiei), ce m i-ar fi spus despre felul în care mâncarea,

Terapia fam ilie i ■ U tilizarea unei cronologii a vieţii d e fam ilie

banii, sexu l, problem a copiilor şi distracţiei erau tratate în fam ilia ta? C e m i-ar fi spus tatăl tău?" Punând întrebări perceptu ale, terapeutul poate ajuta fiecare p arten er să ofere inform aţii despre relaţia sa cu părinţii, fără să stârn ească an xietate. Şi terapeutul poate primi mai multe indicii d esp re m odelele după care funcţionează amândoi p arten erii. 31.

Pe m ăsură ce se concentrează asupra relaţiei fiecărui partener cu p rop riii părinţi, terapeutul poate introduce câteva noi con cep te în ideologia familiei şi le poate introduce în modul cel m ai puţin am eninţător, din m om ent ce partenerii sunt cu un p as m ai departe de familia nucleară. A ici, el va introduce conceptul că oam enii sunt diferiţi. El le spune pe rând, fiecărui partener: „Am observat, în tim p ce vorbeai, că mama ta şi tatăl tău erau asem ănători în aceste privinţe şi diferiţi în aceste alte p riv in ţe ." (Şi numeşte diferenţele.) „C um i-ai văzu t tu încercând să trăiască cu aceste diferenţe?"

32. A lteritatea este un aspect extrem de încărcat în familiile disfuncţionale. Ream intindu-le partenerilor că erau copii odini­ oară şi cum îşi observau părinţii ca fiind deosebiţi, terapeutul începe să introducă ideea că şi copilul lor îi percepe pe ei ca fiind deosebiţi. C ă este în regulă să fii diferit. Terapeutul poate spune: „Fiecare dintre noi are nevoie de modalităţi de a trata prezenţa diferenţelor. Se pare că, în familia ta (a soţiei,

VIRGINIA SATIR

era tratată aşa. în familia ta (a soţului), era tratată în felul acesta."

227

„Cum te vezi tu (soţia) asemănătoare soţului tău?" „Cum te vezi pe tine diferită de soţul tău?" „Cum te vezi tu (soţul) asemănător soţiei tale?" „Cum te vezi pe tine diferit de soţia ta?" „Ce m etode aţi pus la punct pentru a putea trăi cu diferenţele dintre voi?" „Cum funcţionează aceste m etode?" Terapeutul va conchide arătând faptul că metodele de a gestiona alteritatea soţului sau soţiei nu sunt adecvate: „A rată ca şi cum amândoi aţi fi încercat să folosiţi aceleaşi căi pe care le-au folosit părinţii voştri." „D esigur, tu (soţia) nu semeni cu nimeni altcineva şi tu (soţul) nu semeni cu nimeni altcineva. Toate persoanele sunt diferite. Nimeni nu copiază exact pe altcineva." „Pare ca şi cum căile pe care le folosiţi li s-au potri­ vit foarte bine părinţilor voştri, la momentul acela şi în acel loc, dar ele nu vi se potrivesc vouă avem nevoie să găsim m oduri care să vi se potrivească vouă, aşa cum sunteţi voi am ândoi." „Poate, fără să o ştiţi, tu (soţul) te-ai purtat cu soţia ta ca şi cum ea ar fi fost m am a ta, şi tu (soţia) te-ai purtat cu soţul tău ca şi cum el ar fi fost tatăl tău.

Terapia fa m ilie i ■ U tilizarea unei cronologii a vieţii de fam ilie

„Poate, fără să o ştiţi, tu (soţul) te-ai aştep tat ca soţia

22 8

să răsp u n d ă ca m am a ta şi te-ai co m p o rtat cu ea în co n secin ţă. Şi tu (so ţia) p o ate că te-ai aştep tat ca soţu l tău să-ţi răsp u n d ă ca tatăl tău şi astfel te-ai co m p o rta t faţă d e el în c o n se c in ţă /' „Părinţii noştri sunt primii noştri profesori. Noi ne luăm ideile despre cum să ne comportăm din ceea ce vedem, ceea ce experimentăm şi ceea ce ni se spune, iar toate acestea ne vin de la primii noştri profesori. Voi v-aţi luat ideile de la primii voştri profesori." 34.

T erapeutul introduce ideea că oam enii au d ezaco rd u ri. El întreabă pe fiecare p arten er: „Bineînţeles, cu toţii av em n eîn ţeleg eri câteod ată. E rau m am a şi tatăl tău cap ab ili să se co n trazică în m od d esch is?" „C um i-ai v ăzu t pe m am a şi tatăl tău rezistând neînţelegerilor?" A m ândoi partenerii suferă în că, d ato rită u n or g rad e diferite de interdicţie a com entariilor legate de suferinţele pe care le-au văzut apărând între cei doi părinţi. Terapeutul nu numai că prim eşte indicii legate de nivelul de in terd icţie, ci începe şi să îi elibereze pe p arten eri de aceasta.

35.

Terapeutul va introduce ideea că suferinţa p o ate fi privită şi com entată: „Ai observat suferinţa p ărin ţilor tă i?" „Erai capabilă să le alini d u rerea?"

VIRGINIA SATIR

„Cum te-ai ocupat de durerea lor? "

229

„Cum a răspuns m am a când tu ai încercat să ajuţi?" „Cum a răsp u n s tatăl când ai în cercat să aju ţi?" Aceste întrebări con tin u ă să le ream in tească p arten erilor că odinioară erau copii şi îşi observau propriii părinţi. U n p ă­ rinte disfuncţional are dificultăţi să-şi v ad ă copilul aşa cum este el. Terapeutul începe să stim uleze această conştientizare, reamintind părintelui cu m s-a sim ţit el ca şi copil, ajutându-1 pe părinte să intre, tem p o rar, înapoi în pielea copilului. D ar el stimulează această conştientizare într-un loc sigur, un pas mai departe de fam ilia n u cleară prezentă. 36. Terapeutul introduce ideea că oam enii se p o t d istra: „Ce făceau părin ţii tăi pen tru a se d istra?" Persoanele disfuncţionale au la fel de multe probleme să vorbească despre plăcere ca şi să vorbească despre durere. 37. Terapeutul, obţinând informaţii despre viaţa premaritală a fiecărui partener, ajută la evidenţierea discrepanţelor dintre ceea ce părinţii au făcut şi ceea ce le-au spus copiilor să facă: „ Cum ai văzut-o tu (soţia) pe mama ta tratându-1 pe tatăl tău? " «Cum ai văzut-o pe mama ta tratându-te pe tine?" «Cum ţi-a spus mama ta să-l tratezi pe tatăl tău?" «Cum ţi-ai explicat diferenţa?"

T e ra p ia fa m ilie i ■ U tilizarea u n ei cro n o lo g ii a vieţii d e fa m ilie

Terapeutul repetă aceste întrebări soţului. Aceste întrebări arată indirect partenerilor tipul de întrebări pe care copilu] lor le-ar putea adresa lor. 38.

T erapeutu l, obţinând inform aţii despre m ediul prem arital al fiecărui partener, arată că evenim entele familiale afectează diferiţi m em bri: „Deci tatăl tău şi-a pierdut slujba chiar în momentul când tu sperai să te duci la colegiu? Cum s-a descurcat familia cu această problemă?"

39.

T erapeutul, obţinând inform aţii despre fiecare partener, încearcă să m eargă înainte şi înapoi, între cei doi parteneri, pentru a păstra inform aţia la nivelul aceleiaşi perioade de tim p şi de dezvoltare: „Să vedem , atunci, în m om entul în care tu reuşiseşi să intri la colegiu, soţia ta, de faţă, trebuie să fi început liceul. H ai să aflăm ce făcea ea în această p erioad ă."

40.

Terapeutul com pară, de asem enea, experienţa unui partener cu experienţa celuilalt partener: „Ei bine, acum , evident că tu (soţul) l-ai văzut pe tatăl tău plecând de acasă când se certa cu mama ta. Ce l-ai v ăzu t tu (soţia) făcând pe tatăl tău?" „înţeleg că lucrurile în casa ta (a soţului) păreau tensionate, dar liniştite, în timp ce în casa ta (a soţiei) oam enii se certau deschis tot tim pul. E corect?"

41.

Uneori o poveste prem aritală a unui partener va fi mal extinsă şi m ai productivă pentru terapie, deci terapeutul va

VIRGINIA SATIR

continua să se con cen treze asu p ra acelui parten er. D acă este aşa, el se va în to arce către celălalt p arten er şi va spune:

2Bi

„N e în to arcem la tine d ata v iitoare, bănuiesc, şi vom v ed ea cu m stăteau lucrurile p en tru tine în această p e rio a d ă ." De fapt, terap eu tu l spune: „Este destul tim p pentru a putea explora. Fiecare va avea şansa de a-şi spune povestea. Fiecare va fi inclus în terap ie." 42. Terapeutul ad u ce cron ologia am bilor parteneri până în m om entul căsătoriei. A p oi el accen tu ează ideea că suntem influenţaţi de m odele din trecut şi cere inform aţii despre cum au tradus p arten erii ceea ce au învăţat: „Ei bine, acu m , avem o idee despre fiecare dintre m odelele v oastre. H aideţi să vedem cum v-au influenţat aceste experienţe cu care aţi crescut m odul în care v-aţi im plicat în căsătorie." La început, el îi va întreba pe parteneri ce planuri pentru viitoarea lor viaţă erau deja făcute în m om entul căsătoriei lor şi ce idei aveau desp re asta: „U nde plănu iaţi să locu iţi?" „C are erau planurile pentru felul în care urm a vă d escu rcaţi?" „C are erau planu rile despre felul în care u rm a să îm părţiţi sarcinile gospodăreşti? " „C are erau planurile pen tru câştigarea, îm p ărţirea şi cheltuirea banilor? "

T e ra p ia fa m ilie i ■ U tilizare a u n ei c ro n o lo g ii a v ie ţii d e f a m ilie

„C e aranjam ente aţi făcut pen tru certurile şi neînţe­ legerile p e care oricine ap ro p iat de altcineva este fo rţat să le aibă din cân d în cân d ?"

232

„C um aţi aranjat fiecare pen tru a perm ite interesele in d ivid u ale ale celu ilalt?" „C ând aţi planificat să aveţi un copil sau copii?" „C âţi aţi v ru t?" „ C e sex aţi sperat să aibă co p iii?" „Ce planuri aţi făcut p en tru a v ă d istra ?" „Ce s-a gândit fiecare dintre voi d esp re unde veţi fi, ce veţi face, şi cum veţi a ră ta la zece am după căsătorie? Dar după d ou zeci de ani de căsătorie?" 43.

A poi terapeutul va întreba ce s-a în tâm p lat de fapt. De exem plu, el va întreba despre prim ele zile ale căsătoriei: „Aţi avut o lună de m iere? U n d e? C ât de lungă? C um a m ers?" „U nde v-aţi stabilit cu ca sa ?" „A continuat vreunul dintre voi studiile după ce v-aţi căsăto rit?" „Lucraţi? U n d e?" „Ai fost în arm ată în acel m om ent? Când a fost asta? înainte sau după ce m am a ta s-a m u tat cu voi?" /V

Terapeutul urm ăreşte vârsta fiecărei persoane, înaintând de la m om entul căsătoriei până în p rezen t. C um apare câte un eveniment, el va întreba cum a apărut acesta, cine a menţionat

VIRGINIA SATIR

prim ul ideea şi în ce circu m stan ţe. El află astfel ce a gândit celălalt şi cum a răsp u n s el la această idee. El constată cine

233

a venit în fam ilie, cine a p lecat. T erapeutu l va folosi aceste întrebări p en tru a crea o im agine secvenţială a trecutului, făcând referiri încrucişate la întreaga informaţie. EI le va folosi şi pentru a defini dom enii problem atice şi domenii de succes. Deseori, asem enea întrebări nu trebuie puse; partenerii vor oferi voluntar răspunsurile. 44. Procesul de a obţine inform aţiile serveşte şi altor scopuri ale terapiei. a.

Concentrându-se asupra partenerilor în perioada lor fără copii, terapeutul va accentua în continuare ideea că partenerii au o relaţie separată de rolul parental.

b.

De asem enea, accentuând influenţa trecutului, el va continua să dim inueze vina şi am eninţarea. El va face astfel încât com portam entul trecut şi prezent să fie mai inteligibil.

45. Terapeutul va întreba fiecare partener ce a aşteptat de la căsătorie: „C um ai vru t să fie căsătoria ta?" Această întrebare va ajuta terapeutul să afle ce distorsiuni va trebui să facă fiecare partener pentru a da o explicaţie dezam ăgirii. De exem plu, soţia căuta la început un acoperiş deasupra capului? Sau pe cineva care să o consoleze? Sau căuta îngheţata din care nu a m âncat destul când era copil? Soţul căuta iniţial să aibă suficientă m âncare? Devoţiune necritică? Cio­ rapi cusuţi cu re g u la rita te

Terapia fam iliei ■ U tilizarea u nei cron o log ii a vieţii d e fa m ilie

234

46.

T erapeutu l v a verifica d acă aştep tările, speranţele, temerile au fost com unicate: „I-ai spus şi ei asta? C ă m ân carea era foarte impor­ tantă pentru tine? Ea ştia că te-ai tem ut întotdeauna că ai p u tea să flăm ân zeşti?" „Tu i-ai spus lui că o casă înseam nă ceva special pen tru tin e?"

47.

Terapeutul va întreba fiecare p arten er ce lu cru ri apreciază în m od special la celălalt şi dacă fiecare a av u t şi are un fel clar de a exprim a aceste em oţii. El îl va întreba asta pe soţ (şi apoi va pune aceeaşi serie de întrebări soţiei): „Ce anum e îţi am inteşti că ai găsit p lăcu t şi satis­ făcător la soţia ta? " „Tu (soţia) ai ştiut că el gândea lucrurile astea despre tine?" „Dacă ştiai, cum ai ajuns să afli asta?" „Dacă nu ai ştiut, cum poţi tu (soţul) explica că ea nu a ştiut?" „Asta pentru că tu (soţia) nu ai întrebat sau pentru că tu (soţul) nu ai spus?" „Tu (soţia) ştii despre gândurile soţului tău legate de asta acum ?"

48. Terapeutul va aduce din nou conceptul alterităţii, de această dată în contextul prezentului. El va întreba fiecare partener ce anume nu i-a plăcut la celălalt şi cum anum e a plănuit să

VIRGINIA SATIR

gestioneze aceste calităţi neplăcute. (Următoarele întrebări simt ulterior direcţionate către celălalt partener.)

235

„C e lu cru ri v ă am intiţi că d esco p ereaţi despre celălalt, lucruri care erau neplăcute, noi, diferite, sau ch iar rele?

Exista întotdeauna im perfecţ

şi fiecare este diferit de celălalt?" «Tu (so ţu l) ai ştiu t că soţia sim ţea asta referitor la tin e ?" „ D acă d a, cu m ai aflat?" „D acă n u , cu m îţi explici tu (soţia) că soţul tău nu a ştiu t?" A

„In ce fel te-ai gândit tu (soţia) să gestionezi ceea ce ai v ăzu t că era neplăcut (sau «diferit» sau «rău») la e l?" „C um au funcţionat aceste soluţii?" „Tu (soţul) ştii care sunt gândurile soţiei tale în leg ătu ră cu asta acu m ?" 49. Terapeutul p u n ctează discrepanţele şi cere partenerilor să explice cu m anu m e le-au integrat. Cicăleala soţiei părea să fie p ro tecto are înaintea căsătoriei. A cum este văzută ca dom inare. N eglijenţa soţului părea atrăgătoare înainte de căsătorie. A cu m este văzu tă ca iresponsabilă. Şi fiecare a crezut că iubirea şi tim pul vor învinge totul. „C um ţi-ai explicat ţie însăţi că anum ite lucruri pe care le-ai sp erat nu s-au realizat?

Terapia fam iliei ■ U tilizarea u n ei cro n o lo g ii a vieţii d e fa m ilie

236

„C um ţi-ai exp licat ţie însuţi că ai nevoie să ai suficientă m âncare şi totuşi ai ales o soţie care u răşte să g ătească?" „C um se p oate ca tu să ai n evoie să te sim ţi în siguranţă având o casă, şi totu şi ai ales un soţ care urăşte să stea într-un sin gu r lo c?" A ceste întrebări îl ajută pe terap eu t să afle câ t d e m u lt a fost b azată relaţia pe speranţe n ecom u n icate şi nu p e o testare a realităţii com unicate. C om entariile terap eu tu lu i, care scot în evid en ţă discrepanţele dintre sp eran ţe şi alegerile m aritale, arată fiecărui p arten er că a av u t p ro p ria responsab ilitate în alegerea m aritală. 50.

T erapeutul va explica discrepanţele, referin d u -se la m odele din trecutul fiecărui partener, şi, de asem en ea, p rin accen­ tuarea nevoii pen tru com unicare clară: „Bănuiesc că s-a în tâm p lat aici cev a ca re te-a făcut să te gândeşti că nu poţi cere ceea ce d oreşti. Poate ai sim ţit că trebuie să te ascu n zi ca m am a ta ." „Bănuiesc că te-ai gândit că trebuie să le m ulţum eşti p e doam ne de fiecare d ată. A sta l-ai v ă z u t făcând p e tatăl tău. P oate de aceea n u ai p u tu t cere ceea ce v o iai." A ceste afirm aţii continuă să p u n ă în relaţie trecu tu l cu pre­ zentul. D ar ele im plică şi faptul că trecu tu l n u are nevoie să continue să influenţeze prezentul şi că oam enii se p o t sm ulge de sub această influenţă.

VIRGINIA SATIR

51

Terapeutul va continua cronologia, pentru a include planurile şi sosirea fiecărui copil. El va explora şi circum stanţele fizice la momentul naşterii. El va repeta întrebările sale pentru

237

fiecare copil, din m om ent ce fiecare copil în parte este o expe­ rienţă diferită pentru părinţi. De obicei, partenerii au avut cea mai simplă noţiune despre modalitatea în care le va afecta vieţile faptul că devin părinţi, în special felul în care le va afecta relaţia ca parteneri. „Când aţi decis am ândoi să includeţi componenta parentală în vieţile voastre?" „Ce sex ai sperat că va avea prim ul copil?" (fie­ căruia) „Unde s-a întâm plat asta?" „Cum a m ers naşterea?" (soţiei) „Unde erai tu ?" (soţului) „Când s-a decis fiecare dintre voi că vrea să devină părinte?" „Care crezi că a fost m otivul pentru care ai vrut să devii părinte în acel m om ent?" (fiecăruia) „Cât a d u rat de la m om entul deciziei până când a avut loc concep ţia?" „Ce credeţi că v-a stat în cale?" (dacă a fost o peri­ oadă lungă) „Ce fel de schim bări te-ai gândit că vor apărea când se va naşte copilul?" (fiecăruia)

Terapia fam iliei ■ U tilizarea u nei cronologii a vieţii d e fam ilie

238

A ici terap eu tu l ad u ce un „ad ev ăr u n iv ersal": „întotdeauna apar schim bări când vine pe lum e un co p il", pentru a sugera că nu este neobişnuit ca un cuplu să considere că un nou-născu t este un efort. A poi: „C um ai planificat aceste sch im b ări?" (fiecăruia) „C um au funcţionat aceste p lan u ri?" „Ce fel de schim bări s-au p etrecu t de fapt la voi?" 52. T erapeutul v a trece la întrebări despre copiii m ai mici, neuitând că pot fi şi alţi copii dintr-o căsătorie anterioară, locuind acum în altă parte: „Ai şi alţi copii?" (fiecăruia) „H aideţi să vedem — când v -aţi decis să aveţi urm ătorul copil?" „îţi aduci am inte la ce te-ai gândit când ţi-ai văzut pentru prim a dată prim ul copil? D ar pe al doilea?" (fiecăruia) „îţi aminteşti ce fel de adult ai sperat că va fi copilul tău ?" (fiecăruia) „Ce fel de planuri aţi făcut pentru îngrijirea pri­ m ului copil în m om entul în care al doilea copil îşi făcea intrarea în lum e?" „Cum a m ers?" „Acum , aveţi doi copii, un băiat de trei ani şi o bebeluşă?" „Ce ai observat despre felul în care prim ul copil l-a întâm pinat pe cel de-al doilea?" (fiecăruia)

VIRGINIA SATIR

"C u m l-aţi p reg ătit pe prim ul copil pentru venirea celui d e-al doilea co p il?"

239

„In acest m om ent, care dintre copii seam ănă cel mai m ult cu tin e?" (fiecăruia) „C are d in tre ei p are cel m ai diferit de tine?" (fie­ căru ia) „Este cin eva in fam iliile voastre cu care vreunul dintre copii să sem ene m ai m ult decât voi? Cine este acea p erso an ă?" Terapeutul, p rin aceste întrebări, face referiri încrucişate la inform aţiile pe care le-a prim it, pentru a scoate în evidenţă grijile reale pe care noile familii le au atunci când îşi asumă rolul parental. De fapt, el le arată părinţilor că îi percepe ca având şi alte griji pe lângă acelea parentale, şi ca trebuind să jongleze cu m ai m ulte tipuri de necesităţi ale vieţii. El va primi şi indicii despre felul în care a integrat fiecare partener propriile aştep tări de la copil cu ceea ce aştepta celălalt partener. 53. Terapeutul v a în cerca să îşi facă o imagine despre cât timp petrec m em brii fam iliei îm preună: „H ai să vedem cum trece o zi în casa voastră? Cine se trezeşte prim ul?" „A poi, cine este urm ătorul care se trezeşte? „Pe cine vede acea persoană când se trezeşte? „A poi pe cine vede acea persoană? Dacă celelalte persoane din casă sunt plecate, unde şi când au p lecat?"

-

Terapia fam iliei ■ U tilizarea u n ei cro n o lo g ii a vieţii d e fa m ilie

240

Terapeutul va repeta asta până când fiecare dintre cei ai casei s-a trezit, apoi el îi v a p u rta de-a lungul unei zile până la culcare. A poi el va face o afirm aţie referitoare la timpul efectiv pe care îl are fiecare pentru con tactu l faţă-în-faţă. El va întreba ce m ijloace are fiecare de a transm ite celorlalţi ce se petrece în viaţa lui în absenţa contactului faţă-în-faţă. Dacă nu există astfel de m ijloace, atunci el v a sugera că fiecare persoană are o idee despre ce anum e fac ceilalţi în timpul absenţei lor. El află care sunt aceste idei şi verifică îm preună cu ceilalţi acurateţea acestor idei. 54. Terapeutul va încerca acum să îşi facă o im agine despre casă. El va întreba cine doarm e unde? Cine m ănâncă îm preună? C ând e gata m asa? El va încerca să-şi facă o idee despre atm osfera vieţii lor de familie. Va putea întreba de exem plu: „D acă aş fi în casa voastră în tim pul unei cine sau al unui m ic dejun, ce aş vedea şi aş au zi?" (el va întreba asta pe fiecare m em bru al familiei, începând cu soţul şi soţia, apoi trecând la copii, la început cei m ari.) 55. Terapeutul va începe acum să repete întrebările pe care le adresase părinţilor, pentru a obţine efectul de ecou, punând unele dintre întrebări copiilor lor (şi îşi v a însoţi întrebările cu afirm aţii de încurajare sau interpretare): „Crezi că părinţii tăi pot să se distreze? Ce îi vezi făcând distractiv?" „Ce diferenţe vezi la părinţii tăi? (U n lucru ştim cu siguranţă: Taţi este bărbat şi m am i este fem eie.)" „Crezi că părinţii tăi se pot contrazice deschis? Cum îi vezi procedând?"

VIRGINIA SATIR

//Poţi să le alini suferinţa? C um răspunde tati când în cerci? C um răsp u n d e m am i când în cerci?"

24i

în acest m om en t al cron ologiei, terapeutul a con stru it (să sperăm ) un cad ru sig u r, b azat pe înţelegere, în care copilul şi partenerii v o r p u tea să com enteze ceea ce văd şi aud. Dar terap eu tu l în că lu cre a z ă îm p o triv a m u ltor dificultăţi îm preună cu copilul: copilul va răspunde la interdicţiile privind com en tariile sau ch iar faptul de a pune întrebări. Terapeutul v a continua să accentueze m ai degrabă „sufe­ rinţa" decât să insiste asupra „cine a făcut ce cui?" El va lucra în m od deschis la eliberarea copilului de interdicţiile paren­ tale privind com entariile. De asem enea, cerând copilului să-şi com unice percepţiile sale asupra părinţilor, terapeutul va ajuta părinţii să prim ească un punct de vedere diferit despre ei înşişi. C opiii sunt foarte protectori cu părinţii lor. Cu cât este m ai disfuncţională fam ilia, cu atât copiii vor fi m ai pro­ tectori. Deci, orice vor spune copiii va fi spus cu mare atenţie. Deseori părinţii reacţionează spunând, „Nu am ştiut nicio­ dată că el era conştient de toate astea!" 56. Dacă un copil are dificultăţi să com enteze, terapeutul îl va ajuta şi va interpreta pen tru el: „Poate că îţi este frică să nu-i răneşti pe m am a şi pe tata d acă le arăţi că vezi suferinţa lor." „Poate te gândeşti că, dacă pur şi simplu comunici ceea ce vezi şi auzi, m am a şi tata vor simţi mai m ultă d u rere." „Eu cred că tu chiar vezi suferinţa părinţilor tăi. Dar p oate sim ţi că nu poţi com enta."

Terapia fam iliei ■ U tilizarea u nei cronologii a vieţii de fam ilie

„Sunt sig u r că m am a şi tata d o resc să ştie ce vezi şi ce au zi tu. D ar p o ate că ei g ân d esc că nu vrei să

24 2

le sp u i." 57.

în acest m o m en t, in terviu l se ap ro p ie d e sfârşit. Terapeutul an u n ţă în ch eierea şi, în acelaşi tim p , în cu rajează speranţa. „Ei b in e, p are clar că fiecare în cearcă să mulţu­ m ească pe ceilalţi, d ar nim eni nu p are să aibă succes în treab a asta. C um p o ate fi aşa? T rebuie să lucrăm la a sta !" „O dată ce adu năm toate p iesele îm p reu n ă astfel încât să aibă sens, acest tip de fu rt n u v a m ai trebui să se con tin u e." „Sim t că puteam ajunge la idei n oi p e tem a asta." „Vom vedea ce altceva p u tem în v ăţa d esp re toate astea. A m im presia că, o d ată to ate aceste lucruri puse la locul lor, nu v a m ai fi niciu n fel de durere în p lu s." Oamenii nu îndrăznesc să plece, din zonele pe care le cunosc, către necunoscut, fără sp eran ţă, m ai ales d acă funcţionează în cadrul unui m ediu plin de tem eri şi critici.

58.

Cronologia vieţii de familie, aşa cum a fost schiţată aici, arată m ult prea ordonat. a.

Interviurile nu sunt, desigu r, n iciod ată atât de structu­ rate sau atât de ordonate.

b.

N ici terapeutul nu va săp a aten t num ai la cronologic, fără să ţină seam a de tipul de răspun suri pe care le pri" m eşte de la fam ilie.

VIRGINIA SATIR

C.

La urm a u rm elor, unul dintre m otivele introducerii cro-

243

nologiei este sch im b area focalizării, de pe Pacientul Identificat, asu p ra relaţiei m aritale, în m aniera cea m ai puţin d u rero asă. d.

D acă p arten erii su n t atât de tem ători încât rezistă unei schim bări de acest fel, terapeutul trebuie să schimbe încet ordinea şi accentul.

59. Cronologia listată aici este în m od real un plan general de la care terapeutul va devia, în funcţie de răspunsurile pe care le prim eşte la întrebări. a.

U rm ând acest plan, el introduce concepte noi în ideo­ logia fam iliei, concepte la care se va întoarce în şedinţe ulterioare.

b.

U rm ând acest plan, el se poate mişca repede dar sigur în rolul său de terapeut, poate afla asupra căror lucruri este nevoie să lucreze la început şi ce anume poate aştepta. — El se com portă ca un dentist care întreabă pacientul „U nde te d o are?" şi apoi va începe să se uite acolo unde arată pacientul şi să exploreze în continuare. — El se bazează pe familie să îl ajute, dar nu uita niciodată că el este liderul procesului terapeutic.

Terapia familiei ■ U tilizarea unei cronologii a vieţii de fam ilie

piuxul p rin cip al al cro n o lo g iei v ie ţii de fam ilie FAMILIA CA ÎNTREG:

T erapeutul întreabă d esp re problem ă PARTENERII:

Terapeutul îi întreabă cum s-au întâlnit, cân d au decis să se căsătorescă etc.

SOŢIA:

SOŢUL:

O întreabă cum îşi vedea

îl întreabă cum îşi vedea

părinţii, fraţii, viaţa de

părinţii, fraţii, viaţa de

familie.

familie.

Se întoarce în momentul

Se întoarce în momentul când

când ea l-a întâlnit pe soţul ei.

el a întâlnit-o pe soţia lui.

întreabă despre aşteptările

întreabă despre aşteptările

ei legate de căsătorie.

^

lui legate de căsătorie.

PARTENERII:

îi întreabă despre viaţa la începutul căsătoriei. Com entează influenţele trecutului. PARTENERII CA PĂRINŢI:

îi întreabă despre aşteptările legate de rolul de părinte. Com entează influenţa trecutului.

VIRGINIA SATIR

COPILUL:

245

întreabă despre opiniile lui despre părinţi, m odul în care el îi vede distrându-se, contrazicându -se etc. FAMILIA CA ÎNTREG:

Reasigură fam ilia că a com enta este în regulă. A ccentuează nevoia de a comunica transparent. Realizează încheierea şedinţei, indică o nouă şedinţă, oferă speranţă.

Terapia familiei ■ U tilizarea u nei cronologii a vieţii d e fa m ilie

CAPITOLUL 13

Includerea c o p iilo rîn terapia fam iliei 1.

M ulţi terapeuţi se întreabă cum să introduci copiii în terapia familiei.

2.

a.

Chiar şi un terapeut care a avu t experinţă cu cupluri căsătorite care vin îm preună în terapie este adesea îngrijorat referitor la introducerea copiilor. Pare o sarcină destul de dificilă să lucrezi cu un cuplu căsătorit neferi­ cit, darăm ite cu două generaţii în acelaşi tim p.

b.

Prezenţa copiilor poate în schim b prod u ce anarhie în cadrul procesului terapeutic. — Copiii, în special cei m ici, pot fi atenţi doar peri­ oade lim itate de tim p şi acţionează im pulsiv. — Cum poate un proces care se desfăşoară verbal, ca terapia, să le păstreze interesul? — Cum ne putem aştepta ca un copil să stea liniştit timp de o oră sau m ai m ult?

Chiar dacă ideea terapiei familiei pare să aibă sens pentru un terapeut, el se poate încă întreba ce reguli ar trebui să urm eze. a.

VIRGINIA SATIR

A r trebui ca el să includă toţi copiii care sunt în familie, chiar şi pe cei mici?

b.

Sau ar trebui să lim iteze terap ia la cei doi părinţi şi la copilul care se întâm plă să aibă sim ptom e?

c.

Ar trebui să includă copiii chiar de la început? D acă nu, atunci când ar trebui să îi invite?

d.

O dată aduşi în terap ie, cât tim p ar trebui să răm ână copiii în terapie?

e.

O dată în terapie, ce ghid de proceduri ar trebui să

247

urm eze terapeutul pentru a putea să păstreze controlul asupra procesului terapeutic? f.

3.

Prezenţa copiilor transform ă terapia familiei în terapia copilului?

Am să încerc să explic cum m i-am răspuns la aceste întrebări. Am să ofer o im agine a felului în care am procedat eu, ca terapeut. Să spunem că Johnny este P.I. El are o soră, Patty, o m am ă şi un tată care se num esc M ary şi Joe. a.

Johnny, prin com portam entul său, trimite semnale S.O.S. despre suferinţa familiei.

b.

După cum am spus înainte, eu îl includ pe Johnny în terapia cu părinţii săi, pentru că eu văd simptomele ca pe un fenom en familial care trebuie tratat printr-o abor­ dare fam ilială.

4.

Dar cum răm âne cu ceilalţi copii din familie, în acest caz Patty? D acă Patty nu are niciun simptom, eu totuşi o mclud în terapie? a.

Unii terapeuţi ai familiei nu o vor include pe Patty decât dacă şi ea începe să manifeste comportament simptomatic.

Terapia familiei ■ In clu d erea c o p iilo rîn te ra p ia fam iliei

b.

248

Eu o voi include pe Patty, pentru că P atty face încă parte din hom eostaza fam ilială, chiar d acă ea nu îndeplineşte o funcţie de P.I.

c.

Eu plec de la prem isa că, atu n ci cân d există o suferinţă în fam ilie, toţi m em brii fam iliei o sim t într-un anumit fel. P atty, de asem enea, este afectată de suferinţa exis­ tentă între părinţii ei, şi chiar d acă acu m nu arată niciun sim ptom , este posibil să o facă m ai târziu .

d.

C red că terapeutul fam iliei p oate face o im portantă m uncă de prevenire, prin includerea tu tu ro r copiilor în procesul terapeutic. — Cum terapeutul lucrează p en tru a ajuta familia să îşi redefinească relaţiile sale, P atty p oate deveni foarte im plicată şi poate beneficia de terapie la fel de m ult ca şi fratele ei. —

Şi, pentru că fiecare m em bru al fam iliei are pro­ priile sale percepţii despre ceea ce se întâm plă în fam ilie, Patty va avea o contribuţie la fel de mare la procesul terapeutic ca şi fratele ei.

5.

D acă Johnny şi Patty sunt foarte m ici, este totuşi im portant să îi includem în terapie? La urm a urm elor, s-ar putea spune că, din m om ent ce problem a există în prim ul rând între partenerii cuplului m arital, P atty şi Johnny v o r beneficia la fel de mult dacă stau acasă în tim p ce părinţii se duc la terapie m aritală. în plus, orice problem ă pe care aceşti copii o au este posibil să nu fie încă „in tem alizată", deci o schimbare în m ediul familial ar trebui să producă schim bări în copii, chiar dacă ei nu sim t prezenţi în şedinţele de terapie.

VIRGINIA SATIR

6.

a.

Este ad ev ărat că P atty şi Johnny v o r beneficia dacă m ă întâlnesc d oar cu părinţii lor în şedinţe de terapie m aritală. De aceea uneori, eu văd num ai cuplul m arital atunci când copii au p atru ani sau sunt m ai m ici.

b.

D ar îm i prop u n totuşi să aduc toţi copiii în terapie pentru cel puţin două şedinţe, astfel încât să pot vedea cu ochii m ei cu m funcţionează fam ilia, ca un întreg.

249

De obicei eu m ă întâlnesc la început cu cuplul m arital, în cel puţin două şedinţe. Fac asta pentru că eu consider potrivit să dem arez terapia fam iliei cu partenerii cuplului m arital. a.

C erând să îi văd pe părinţi prim ii, eu spun, de fapt: „Eu vă percep ca pe liderii autorizaţi ai acestei familii. Vă percep, de asem enea, separat de copii, ca parteneri." — De obicei, în familiile disfuncţionale, partenerii nu m ai speră în rolurile m aritale sau le-au abandonat şi au devenit doar părinţi, centraţi asupra copiilor, pentru că nu îndrăznesc să se concentreze asupra —

—

celuilalt. în m om entul în care un asemenea cuplu vine la m ine cerând ajutor pentru copil, foarte puţin din ceea ce eu num esc „a fi tu însuţi" şi din ceea ce num esc „a fi soţ" şi „a fi soţie" este evident în com portam entul lor. „A fi m am ă" şi „a fi tată predom ină într-un fel sau altul. Pare potrivit, de aceea, să începi cu terapia maritală m ai degrabă decât cu terapia familială, pentru a ream inti partenerilor cuplului că ei simt în egală m ăsură indivizi şi parteneri, în egală m ăsură par­ teneri şi părinţi.

Terapia fam iliei ■ In clu d ere a copiilor în terapia fam iliei

b.

250

D acă o fam ilie este atât de disfuncţională, încât par­ tenerii nu sup ortă să îşi p rivească propria lor relaţie şi trebuie să aibă copilul acolo pentru a se putea concentra, găsesc că este cel m ai bine să nu se înceapă cu terapia m aritală, ci să se includă copiii chiar de la început. Deşi nu o consid er p otrivită, aceasta este o excepţie pe care uneori trebuie să o fac.

c.

V ârsta copilului m ă ajută să hotărâm dacă îl voi include de la început sau îl voi aduce ulterior. De exemplu, îl voi include de la început pe un P.I. „copil" care are peste 18 ani. — M ulte cazuri de schizofrenie sunt de acest tip. — Deşi părinţii încă îl privesc pe P.I. ca pe un copil, acest lucru este în sine o parte a patologiei fami­ liale şi eu nu vreau să o întăresc. — Terapeuţii trebuie să fie m ereu de partea realităţii. Am grijă să-i văd im ediat, îm preună, pe acest „copil" şi pe părinţii săi, pentru că ştiu că simptomele copilului îndeplinesc o funcţie familială. — Le explic că m ă întâlnesc cu trei adulţi care se află pe picior de egalitate unul cu celălalt. Eu spun, prin com portam entul m eu: „Eu nu îi văd pe mama şi pe tatăl tău ca fiind încă responsabili de tine. Mama ta, tatăl tău şi cu mine nu ne vom întâlni întâi separat pentru a decide ce să facem în privinţa ta."

7.

Odată ce i-am invitat, cât timp răm ân copiii în terapia familiei? a.

VIRGINIA SATIR

După cum notam anterior, acolo unde copiii au sub patru am, îi aduc în terapie pentru cel puţin două dintre şedin­ ţele iniţiale. Altfel, eu lucrez cu cuplul marital. Ulterior,

totuşi, p ot cere să îl rein clu d em pe P.I. pentru a con-

251

solida îm preună cu copilul ceea ce partenerii au învăţat de la terap ia lo r m aritală. b.

D acă copiii au p este p atru ani, ei v o r răm ân e în terapia fam iliei pen tru cele m ai m ulte şedinţe. O ricum , eu cer de obicei câtev a şedinţe doar cu partenerii m aritali, sau cu alte gru p ări sau indivizi (Cap. 12, 3 7 -4 2 )

c.

Cel m ai probabil, şi copiii care au m ai m ult de 18 ani vor răm âne în terap ia familiei pentru cele mai m ulte şedinţe. —

Scopul m eu este, desigur, să aduc un asem enea „cop il" şi părinţii săi îm preună, astfel încât să pot ajuta în cele din urm ă la separarea lor.

—

Din nefericire, aproape întotdeauna atingerea acestui scop d u rează m ulte şedinţe de terapie a familiei.

—

într-o asem enea fam ilie, se presupune că niciodată copilul nu va deveni un adult.

8-

Acum voi descrie cum procedez ca terapeut, odată ce copiii au fost incluşi în procesul de terapie. a-

înainte de toate, în tim pul şedinţelor de terapie m ari­ tală, încerc să p regătesc părinţii pentru introducerea copiilor. —■ Părinţii tineri, în m od special, sunt înclinaţi să se team ă. Ei se întreabă cum se vor com porta copii lor. Ei se întreabă ce voi crede eu despre ei ca părinţi. Eu încerc să îi reasigur, com entând că, desigur, un copil de 7 ani se va com porta ca unul de 7 am , deci de ce ar trebui să fie diferiţi copiii lor?

Terapia fam iliei ■ In clu d ere a co p iilo r în te ra p ia fa m ilie i

252

b.

Adesea îi întreb pe părinţi cum plănuiesc să le spună co­ piilor lor despre urm ătoarele şedinţe ale terapiei familiei. __ M ary poate plănui să spună: „Vom m erge să ne întâlnim cu o doam nă şi să vorbim despre familie." __ joe poate plănui sa spună. „M ergem cu toţii la o __

—

9.

plim bare cu m aşina. Chiar această chestiune desp re cum anum e Mary şi Joe le com unică planurile copiilor p oate pregăti terenul pentru a explora u lterior câ t de clar sau neclar îşi fac ei înţelese m esajele în fam ilie. în şedinţele noastre de terapie m aritală, eu intro­ dusesem deja ideea că M ary şi Joe nu sunt foarte buni în ce priveşte com unicarea unul cu celălalt, deci ei vor fi pregătiţi când le voi aplica acest concept în calitate de părinţi.

Acum vine ziua prim ului interviu cu în treaga familie. Să spunem că va fi un interviu cu copii foarte m ici. Cum îi va ţine terapeutul sub control? Cum va preveni el situaţia în care aceştia produc anarhie în procesul terap eu tic? A m să încerc să clarific acest aspect im ediat, descriind situaţii din inter­ viuri actuale. Pentru m om ent, voi în cerca să generalizez principala mea abordare terapeutică. a.

Am descoperit că un terapeut are foarte puţine probleme de control dacă îşi asum ă în m od activ responsabilitatea procesului terapeutic. D acă ştie cu m să facă asta, copiii răspund la fel de p rom p t ca şi părinţii lor. Există, desigur, câteva problem e legate de control. Patty vrea să lovească rad iatoru l. Johnny doreşte să se ducă m ereu la toaletă sau la ţâşnitoare.

VIRGINIA SATIR

—

A m ândoi îşi în treru p con stan t părinţii, îl întrerup pe terapeut şi se întrerup unul pe altul, într-o cursă

253

nebună p en tru m onopolizarea undelor sonore. c.

Politica m ea generală este, desigur, să îi aştept pe părinţi să intervină cu controlul. —

M am a şi tatăl sunt cei care răspund cererilor şi stabilesc lim ite pentru com portam entul copiilor lor.

—

La urm a u rm elor, dacă eu aş prelua acest rol aş pierde chiar oportunitatea pe care o caut, oportuni­ tatea de a observa cum îşi exercită m am a şi tatăl funcţiile parentale.

d.

Totuşi, îm i asum responsabilitatea de a com unica clar regulile de com portam ent care se aplică pe terenul meu, cabinetul de terapie. — N im eni nu are voie să lovească sau să se joace cu m icrofonul sau cu echipamentul de înregistrare, de —

exem plu. N im eni nu are voie să distrugă niciun scaun, nicio

—

jaluzea, faţă de m asă etc. N im ănui (inclusiv părinţii lor) nu îi este permis să

—

vorbească pentru alţii. Fiecare trebuie să vorbească astfel încât să poată fi

—

auzit. Fiecare trebuie să facă în aşa fel încât să fie posibil pen tru ca ceilalţi să fie auziţi. Voi spune: „Mă dor urech ile" sau „Trebuie să vorbiţi pe rând ca să pot

—

să îm i fac treab a". Părinţii îmi cer des voie să stabilesc o regulă pentru p ărăsirea cabinetului de terapie. M am a m ă va

Terapia fam iliei ■ In c lu d e re a co p iilo r în te ra p ia fa m ilie i

întreba „Este în regu lă d acă el iese?" şi eu îi spun

254

„D a" şi apoi îl instruiesc pe copil despre cum să găsească ţâşn itoarea sau toaleta. —

Stabilesc de asem enea reguli despre cât de des un copil p oate p ărăsi cabinetul de terapie. De obicei o excu rsie până la toaletă şi una până la ţâşnitoare le v o r oferi lui Johnny şi Patty toate şansele de care au nevoie pentru a explora.

—

De asem enea, voi scu rta du rata şedinţelor de tera­ pie pentru a m ă conform a vârstelor copiilor.

e.

D ar, după cum am sugerat deja, este foarte puţină nevoie de control dacă terapeutul transm ite clar, chiar de la început, că el se îndreaptă într-o direcţie. Copiii pot fi prinşi în procesul terapeutic; ei p ot deveni la fel de absorbiţi în acest proces ca şi părinţii lor.

10. De exem plu, sunt câteva lucruri pe care vreau să le fac de la începutul terapiei familiei. V reau să folosesc şedinţele introductive pentru diagnostic, dar vreau să le folosesc şi pentru terapie. De aceea, eu încerc să introduc im ediat anu­ mite concepte care de obicei le sunt străine familiilor disfuncţionale. Aceste concepte vă sunt, de acum , probabil familiare, dar cred că pot fi repetate. Eu vreau ca m em brii familiei: a.

Să recunoască faptul că ei sunt individualităţi separate şi că sunt diferiţi unul de celălalt. —

O parte sunt bărbaţi, o parte sunt femei. O parte au părul roşu, o parte şaten. Unora le place friptura de vită, celorlalţi le displace. Unii sunt tineri, ceilalţi sunt în vârstă.

VIRGINIA SATIR

—

Familiile disfuncţionale au m ari probleme să accepte alteritatea sau individualitatea. în asemenea familii,

255

să fii diferit înseam nă să fii rău şi insuflă faptul de a fi neiubit. b.

Să recunoască faptul că au şi neînţelegeri. —

U nora li se p are că o anum ită im agine este fru­ m oasă, celorlalţi li se pare urâtă. Unii gândesc că un anum it com portam ent este dezirabil, altora li se pare indezirabil.

—

c.

Fam iliile disfuncţionale încearcă adesea să treacă cu vederea sau să îşi estompeze neînţelegerile, indiferent dacă aceste neînţelegeri privesc percepţia sau opinia.

Să com unice unul cu celălalt mai clar; să spună ce văd, gândesc, sim t; să vorbească deschis despre neînţelege­ rile lor. — Eu vreau în m od special ca partenerii să vadă unde au trimis mesaje conflictuale copiilor lor şi celuilalt. Com unicarea m aritală stabileşte standardul pentru com unicarea parentală şi pentru toată comunicarea —

—

între m em brii familiei. Eu m ai vreau ca şi copiii, şi părinţii să poată recu­ noaşte şi com enta suferinţa existentă între parte­ nerii m aritali. Eu m ai vreau să-i ajut pe membrii familiei să comu­ nice despre com portam entul care le face plăcere. După cum am spus, familiile disfuncţionale au la fel de m ulte dificultăţi să comunice despre plăcere ca şi să com unice despre suferinţă.

Terapia familiei ■ In clu d erea cop iilor în te ra p ia fam iliei

256

11.

Iată o im agine m ai d egrabă sch em atică a prim ului interviu în care sim t prezenţi copiii, cu principalele accente. a.

A cop erirea p u n ctelor din listă p oate dura o şedinţă, cu copiii m ici m ai d ezvoltaţi verb al, sau poate dura două sau m ai m ulte.

b.

D acă sim pla citire ch iar şi a acestu i rezum at pare să d u reze m ult, este pen tru că rezu m atu l este descris aici cu încetinitorul.

c.

12.

Indiferent cât va du ra până când îmi voi atinge primele scop u ri terapeutice, voi pune întrebările într-o manieră cald ă, p recisă şi obişnuită. — E u pun m ulte întrebări şi cred că întrebările sunt în ele însele terapeutice. A ceasta poate fi prima dată când copiii sunt trataţi ca persoane cu percepţii şi opinii. — Şi, în tim p ce eu, în prim ul interviu al familiei, mă concentrez cel m ai m ult asupra copiilor, vorbesc indirect şi părinţilor.

C um poate terapeutul să integreze copiii în terapia familiei: a.

Terapeutul introduce ideea individualităţii. — El va întâm pina fiecare copil separat şi îl va striga pe num e. — El va diferenţia fiecare copil în funcţie de ordinea la naştere şi sex: „Să vedem acum . Tu eşti John. Eşti cel m ai mare din fam ilie." —

VIRGIN1A SATIR

El repetă ce spune fiecare copil, pentru a arăta că îl ascultă pe copil:

T:

C âţi an i ai tu , P atty ? 257

Fiica:

Şapte.

T:

A i şap te ani.

El v a pune întrebări m ereu şi m ereu (în m od spedal co p iilo r m ai m ici) pentru a afirm a: „Chiar stau de v o rb ă cu tin e." A d esea copiii vor spune că nu ştiu sâu. Cei nu îşi am intesc sau nu vor da niciun răspuns. D ar ei v o r d a terapeutului indicii despre răspunsul lo r, p rin ceea ce fac. Terapeutul nu va lăsa nicio în treb are la care nu s-a răspuns fără o încheiere. El v a spune: „V ăd că nu eşti pregătit să îmi spui deocamdată. N e v o m în toarce la tine mai târziu. Am observat că te uitai la m am a ta şi te-ai încruntat. Poate că eşti în grijorat de ce va spune m am a." El ia în considerare toate întrebările venite de la copii, pen tru a arăta că întrebările nu sunt o bătaie de cap şi nelegitim e, că oamenii pot pune întrebări d esp re ceea ce nu ştiu. Fiica:

(şoptind către Johnny) Câţi ani are tata?

M am a:

Şi i-am spus că se poate juca afara d aca...

T-

Scuză-m ă un minut. Patty are o întrebare, cred Tu te întrebai câţi ani are tata? Bine, tata poate să îţi spună. Este în regulă să întrebi. Dacă tata nu vrea să îţi zică, poate

Terapia fam iliei ■ In clu d ere a c o p iilo rîn te ra p ia fa m ilie i

să spu nă asta. C u m este cu asta, tati? Vrei

258

ca P atty să ştie? __

El cred e că copiii ch iar a u d , su n t interesaţi şi sunt capabili să înţeleagă. Ei nu su n t m ici şi de aceea răi. El îşi v a verb aliza p ro p riile a ştep tări, astfel încât copiii să se rid ice la în ălţim ea lor. M am a:

El nu ascu ltă. M ereu e aşa.

T:

N u sim t sigură. A cest b ăiat are capul pe um eri. Ştie ce se p etrece. D ar hai să verificăm cu el.

b.

Terapeutul va introduce ideea com unicării: —

El va întreba fiecare copil (ţinând cont de ordinea naşterii) ce idee are despre m otivul pen tru care se află acolo. (Copiii m ai m ici se sim t dom inaţi.) T:

(lui Johnny) Ce idee ţi-ai făcut despre locul unde urm a să vii astăzi?

Fiul:

Nu ştiu.

T:

Trebuie să fi avut ceva idei despre asta. Ce ţi-a spus m am a despre asta? Ce a spus tata? Trebuie să-ţi fi făcut o idee oarecare despre asta tu însuţi.

El va repeta ce spune fiecare copil (cu interpretări clarificatoare) şi va trece la copilul urm ător. (Dar nu înainte de a avea un anum it răspuns de la fie­ care copil.)

VIRGINIA SATIR

T:

(lui P atty) Te gândeai că urm a să stai de vorb ă? D espre ce anum e te-ai gândit că urm a să stai de vorbă?

Fiica:

O h, d esp re familie.

T:

259

Ai înţeles că urm a ca noi să stăm de vorbă d esp re fam ilie. Şi Johnny, tu la ce te-ai gândit?

El v a relua răspunsurile prim ite de la copii în funcţie de cât de clar păreau să exprim e motivul pentru care se aflau în cabinetul de terapie: „D eci Johnny a crezu t că m erge într-o plimbare. Patty a crezut că urm a să vorbească despre familie. D eci voi am ândoi aţi avut ceva idei despre asta." El v a întreba fiecare copil de unde a înţeles motivul pen tru care se află aici. Cine i-a spus? Ce anume s-a spus? Fiica:

M am a a spus că vom vorbi despre pro­ blemele de familie.

T:

D ar tata? Ţi-a spus el acelaşi lucru?

Fiica:

N u.

T:

C e a spus tata?

Fiica:

El a spus că vom m erge la plimbare.

T:

înţeleg. Deci tu ai prim it unele informaţii de la m am a şi unele informaţii de la tata. C ât despre tine, Johnny? De unde ai obţinut inform aţia?

Terapia femiNei ■ In clu d e re a c o p iilo r în terap ia fa m ilie i

260

Fiul:

N u îm i am in tesc.

T:

N u îţi am in teşti cine ţi-a sp u s?

M am a:

N u cred că i-am sp u s cev a lui, d acă stau să m ă gân d esc. N u era p rin preajm ă în acel m om en t, cred .

T:

D ar tu , tati? Tu i-ai spus ceva lui Johnny?

T ata:

N u, am crezu t că M arry i-a spus.

T:

(lui Johnny) Ei bine, cu m ai fi p u tu t să îţi am inteşti dacă nu ţi s-a sp u s nim ic?

Fiul:

P atty a spus că urm a să m ergem să vor­ bim cu o doam nă desp re fam ilie.

T:

înţeleg. Deci tu ai prim it inform aţii de la sora ta, în tim p ce Patty a prim it un mesaj clar atât de la m am a, cât şi de la tata.

—

El va întreba cum s-au descurcat cu diferenţele între mesajele prim ite de la părinţii lor: Fiul:

T:

Tata i-a spus lui Patty că urm a să m ergem la plim bare. Şi m am a i-a spus lui P atty că urm a să vorbiţi cu o doam nă despre fam ilie.

Fiul:

M da.

T:

Deci ce ai făcut tu cu asta? Tata spune un lucru şi m am a spune un altul? Trebuie să îţi dai seam a de asta. Ce ai făcut cu asta?

VIRGINIA SATIR

Fiul:

M -am gândit că v o m m erge la o plim bare.

261

Şi, ăă, v o m v ed ea o d o am n ă sau c e v a ... T:

în ţeleg. T e-ai d ecis că veţi face am bele lucruri. D eci în acest caz, ai p u tu t să p otri­ v eşti aceste lu cru ri îm p reu n ă — ceea ce m am a şi tata i-au spu s lui Patty.

Fiul:

Îhî.

El îi v a întreba pe m am ă şi pe tată ce îşi aduc aminte să fi spu s: T:

C e zici de asta, m am ă? D acă aţi fi p u tu t tu şi cu tata să rezolvaţi asta îm preună — ce le-aţi fi spus copiilor?

M am a:

Ei bine, ştii, cred că asta este una dintre problem ele noastre. El face ceva cu ei şi eu fac altceva.

T ata:

C red că acesta este un lucru destul de lipsit de im portanţă pentru a-ţi face griji.

T:

Bineînţeles că este, într-un fel. Dar noi îl putem folosi pentru a vedea cum se trans­ m it m esajele în familie.

El v a face rem arci generale despre com unicare: „U nul dintre aspectele la care lucrăm în familii este m odul în care com unică m em brii familiei

cât de

clar îşi transm it ei m esajele. Va trebui să vedem cum. p ot căd ea de acord m am a şi tata, astfel m eat Johnny şi P atty să prim ească un mesaj clar.

Terapia fa m ilie i ■ Includerea copiilor în terapia familiei

262

c.

Terapeutul va introduce rapid ideea că membrii familiei pot recunoaşte durerea părinţilor. —

El va explica copiilor de ce au venit aici mama şi tatăl lor: „Bun, acum , vă voi spune de ce m am a şi tata au venit aici. Au venit aici pentru că erau nefericiţi din cauza felului cum m ergeau lucrurile în familie şi vor să descopere căi prin care fiecare să obţină mai m ultă fericire şi plăcere din viaţa de fam ilie."

—

VIRGINIA SATIR

El va întreba fiecare copil dacă a observat că mama şi tatăl lor erau nefericiţi şi va cere dovezi în sprijinul acestei percepţii: T:

Patty, ai observat că m am a şi tata erau nefericiţi?

Fiica:

Da, puţin.

T:

Bun, mă gândesc că ai văzut când mama şi tata sufereau. Ce ai observat în legătură cu asta?

Fiica:

Mama plânge uneori.

T:

M ama plânge uneori. Şi, bineînţeles, lacrimile înseam nă că m am a resimte suferinţă.

Fiica:

Mama nu plânge foarte des, totuşi.

T:

Bineînţeles, m am a are şi momentele ei bune. Dar tata? Ai observat când tata suferă?

—

El va rezum a ceea ce a spus fiecare copil şi părăseşte subiectul pen tru m om ent:

263

„Deci Patty ştie extrem de clar când m am a suferă, dar nu este la fel de sigură despre tata. Johnny spune că el n u a observat nicio suferinţă, cu excep­ ţia m om entului în care tata se înfurie pe el. Vom afla m ai m ult despre asta m ai târziu ." d.

Terapeutul se întoarce la ideea că m embrii familiei pot recunoaşte alteritatea, în special alteritatea sexuală, în timp ce continuă în paralel să stabilească un raport cu fiecare copil. —

El va cere fiecărui copil inform aţii mai detaliate despre el însuşi: /V

T:

In regulă, ştim că Johnny este cel mai m are. El este şi singurul băiat. în ce clasă eşti, Johhny?

Fiul:

A şasea.

T:

Ce îţi place la şcoală?

Fiul:

Baseballul. Joc în prim a divizie.

T:

D eci avem un jucător de baseball în fa­ m ilie. Ce ştii de tata, joacă şi el baseball?

Fiul:

O, e le în regu lă...

Tatăl:

O bişnuiam să joc un pic.

T:

D eci aveţi asta în com un. Ce altceva îţi m ai place la şcoală?

Terapia fam iNei ■ Includerea copiilor în terapia fam iliei

-

264

El v a face com en tarii g en erale, ad resate fiecărui copil, legate de p rob lem ele de v â rstă pe care este probabil ca fiecare să le aibă în relaţie cu celălalt frate: „El stă pe capul tău câ te o d a tă ?" „C âteodată nu te slăbeşte o clip ă?" „M -aş aştepta ca un b ăiat de zece ani să nu vrea fetiţe m ici prin p reajm ă."

—

El va pune în lum ină echilibrul sexelor în familie: „A tunci asta este o fam ilie în care sun t două femei şi doi bărbaţi. Astfel nim eni nu p oate fi depăşit num eric în familia asta!" „Deci, într-un fel tu şi tata apăraţi poziţia masculină în familie."

—

VIRGINIA SATIR

El va cere fiecărui părinte să descrie fiecare copil, pentru a-i ajuta să recunoască alteritatea: Mama:

Ea e mult m ai liniştită decât el. Ea tinde să fie mai serioasă.

T:

O vezi pe Patty ca pe cea liniştită şi seri­ oasă. Dar tu, tati? A sta este ce vezi diferit la cei doi copii?

Tata:

Da, ea este mai m ult ca m am a ei. Johnny nu seamănă cu nimeni din familie.

T.

Johnny pare atât de diferit, încât nici nu seamănă cu un membru al familiei.

Tata:

—

în cea m ai m are p arte din tim p, în felul în care se co m p o rtă, da.

El va ajuta copiii să recu n oască alteritatea firească a p ărin ţilor lor: T:

C u m sun t diferiţi m am a şi tatăl tău, Johnny?

Fiul:

N u ştiu.

T:

Ei bine, ei trebuie să fie diferiţi, ştii? N u există doi oam eni la fel. Un lucru îl ştim precis, tata e bărbat, m am a e femeie. A sta e o m are diferenţă.

Terapeutul v a introduce ideea că părinţii pot avea diferenţe de opinie şi neînţelegeri şi că pot simţi furie faţă de copiii lor. —

El v a întreba pe fiecare copil cum ştie când tata este furios: T:

(către Johnny) C um face tata să îşi arate furia?

Fiul:

E d o ar foarte furios.

T:

Bineînţeles că este. Toţi ne m ai enervăm câteodată. M i-ar plăcea ca tata să găsească un fel să v ă anu nţe când nu e m ulţum it cu ceva din ce faceţi. C um arată că e foarte n erv o s?

El va întreba acelaşi lu cru d esp re m am ă:

T e ra p ia fa m ilie i ■ In c lu d e re a c o p iilo r în te ra p ia fa r

T:

266

C um ştii tu , P atty , când m am a este su­ p ărată pe tine?

Fiica:

O , ştiu.

T:

A tu n ci în seam n ă că m am a te poate anunţa destul de clar?

Fiica:

îm i dă o palm ă la fund.

T:

îţi dă o palm ă la fund. Poţi să spui dinainte când o să-ţi d ea m am a palma?

—

Fiica:

Când fac ceva rău .

T:

Cum ar fi?

Fiica:

Dacă distrug păpuşa. D acă sar în strad ă...

El va com para cele d ouă m od u ri în care părinţii îşi arată furia: „A ha, deci tata tace din g u ră şi nu m ai vorbeşte cu tine? Tu ştii că ceva se p etrece, d ar poate nu eşti sigur ce anum e. M am a îţi sp u n e im ediat ce nu îi place. Eşti sigur că ştii din ce m otiv este supărat tata? Pari să ştii ce îi d isp lace m am ei."

—

El va întreba ce lu cru ri îi înfurie pe fiecare dintre părinţi: T:

Ce ştii foarte sigu r că îl v a face pe tata să-i sară ţan d ăra?

VIRGINIA SATIR

Fiul:

D acă m ă joc cu scu lele lui.

T:

D acă te joci cu scu lele lui. C e altceva?

—

El va întreba cum decide fiecare copil ce să facă, dacă părinţii lui nu sunt de acord între ei cu ceea ce ar trebui făcut: T:

267

M am a spune că tu trebuie să te joci în cam era ta. Tata spune să te joci afară. A stea sunt două lucruri diferite. Cum ştii ce să faci?

Fiul:

Ă ... e u ..., ă ...

T:

Cum poţi şti ce să faci?

M ama:

Când doi se ceartă, al treilea câştigă. Asta face.

T:

S-ar putea ca el să aibă o problemă aici. Poate că, dacă face ceea ce vrea tata, va fi ca şi cum el nu o iubeşte pe mama. Ar putea avea o problemă aici cu ceea ce ar trebui să facă.

Terapeutul va introduce ideea că părinţii pot avea diferenţe de opinie şi pot simţi furie unul faţă de celălalt. —

El va întreba fiecare copil cum îşi asumă părinţii neînţelegerile: T:

Bineînţeles, toţi avem neînţelegeri din când în când. Haide să vedem acum, dacă aş fi la tine acasă şi mama şi tata ar fi foarte furioşi unul pe celălalt, ce aş vedea?

Fiul:

M am a m erge în camera ei.

Fiica:

M am a plânge.

Terapia familiei ■ Includerea copiilor în terapia familiei

T:

268

M am a a r fi în cam era ei plângând. Şi u n d e a r fi tata?

—

VIRGINIA SATIR

Fiul:

T ata d e obicei d isp are.

T:

T ata în cearcă să rezolve lucrurile plecând de acasă?

Fiica:

T ata se înfurie cân d m am a plânge.

T:

C u m ştii că este aşa? C ă tata este furios p en tru că m am a p lân ge?

Fiica:

El trân teşte uşa.

T:

înţeleg. M am a p lân ge în cam era ei. Ce vezi tu, Johnny, că se întâm plă?

El va ruga fiecare p arten er să spună cum îşi dă seam a că celălalt este furios sau nem ulţum it: T:

C e spui de asta, tati? Lacrim ile te ener­ vează? Sau tu eşti deja furios pe M ary pentru ceva şi apoi M ary plânge?

Tata:

C u m v a ... nu ş tiu ... cu m v a are felul acesta de a m ă face să sim t că eu su n t... că eu sunt cel c a re ...

T:

Lacrim ile lui M ary te fac să sim ţi că tu ai fost acela care a greşit, nu-i aşa? Te simţi vinovat?

Tata:

E xact. Ea nu m ă ascu ltă când încerc să-i explic.

T:

D ar tu, M ary? C um ştii când Joe este ne­ m ulţum it?

M am a:

Dă televizorul atât de tare, că îl poţi auzi din spălătorie.

T:

A tunci el îşi arată furia lăsându-te pe afară, nu-i aşa? Şi ea îşi arată furia lăsân-

269

du-te pe afară cu lacrimile ei. Şi în oricare caz, nu puteţi găsi o cale de a vă apropia suficient pentru a rezolva lucrurile. El va întreba fiecare partener ce face când celălalt este furios şi cum încearcă el să rezolve neînţe­ legerea: Tata:

Eu cedez. A sta fac.

M am a:

A sta e ceea ce crezi tu. Eşti la fel de încăpăţânat ca şi ei.

Tata:

Cum ? Cum sunt eu mai încăpăţânat decât tine?

M am a:

în multe m om ente am venit lângă tine.

T:

C red c ă ...

Fiul:

Taţi, când m ergem la plajă? Ne-ai promis că vom putea m erge, dar nu mergem niciodată.

Tata:

Im ediat ce e m ai cald vom merge. E prea frig să m ergem pe plajă.

M am a:

Bineînţeles că le-am prom is...

T:

C red că ar trebui...

Fiica:

A i spus că putem merge acum cateva săptăm âni.

Terapia fa m ilie i ■ Includerea copiilor în terapia familiei

T:

E u cred că am ân d oi copiii se su p ără când m am a şi tatăl lo r n u se în ţeleg. P o ate că ei cred că cin ev a v a fi răn it. D ar v ăd că nu a m u rit nim eni prin ap ro p iere, nu-i aşa? M am a p are să fie în treagă. T ata pare în treg.

M am a:

Ei se su p ără. în cercăm să n u ne certăm în faţa copiilor.

T:

D ar, d esigu r, ei ştiu cân d p ărin ţii lor suferă. L u cru l im p ortan t su n t căile care pot fi găsite pentru a rezolva asta. De asta suntem aici, p en tru a găsi m od u ri de a rezolva asta.

g.

Terapeutul va încheia p rim u l in terv iu , in tro d u cân d ideea că fiecare m em bru al fam iliei treb u ie să arate când este m ulţum it de ceea ce face v reu n u l dintre ceilalţi. —

El va întreba fiecare copil ce anum e din ce poate

—

face el îi m ulţum eşte pe m am a şi pe tatăl lui. El va întreba fiecare părinte ce anum e din ce poate

—

face el îi m ulţum eşte pe fiecare dintre copii. El va întreba fiecare partener ce anum e din ce poate

—

face el îl m ulţum eşte pe celălalt partener. El va com enta despre inform aţia prim ită: „în regulă, atunci, se pare că fiecare ştie cu clari­ tate cum să om oare capra celuilalt, d ar nim eni nu ştie cum să-l m ulţum ească pe celălalt. A sta este groaznic. Va trebui să lucrăm la treaba asta!"

VIRGINIA SATIR

13. Atât despre o imagine de ansamblu a primului interviu

271

familial cu copii mici. Acum haideţi să privim în interiorul mai multor momente din interviurile familiale ulterioare, pentru a vedea ce se întâmplă. Ce face acum terapeutul familiei? Ce mai face familia? a.

Terapeutul încă lucrează pentru a descâlci relaţiile disfuncţionale care există în familiile nefericite şi care se manifestă, în primul rând, datorită faptului că relaţia maritală nu este armonioasă. —

Părinţii abandonează parentajul.

— — —

Părinţii se com portă ca fraţii copiilor lor, luptând pentru atenţia celuilalt partener. Copiii îşi „parentează" părinţii. Copiii se com portă ca parteneri surogat ai părin­

—

ţilor lor. C opiii pun sub sem nul întrebării autoritatea parentală.

b.

Orice ar face membrii familiei, homeostaza familială este precară şi toţi m em brii familiei se simt dezamăgiţi şi dezorientaţi. — N im ic nu pare să se dovedească bun. — N iciodată, nim ic nu pare să fie suficient pentru a

c*

—

satisface pe toată lumea. O rice relaţie între doi membri ai familiei îi face pe

—

ceilalţi să se sim tă lăsaţi pe dinafară. Sunt atribuite fiecăruia motivaţii încărcate cu răutate.

—

Fiecare se sim te înşelat.

Şi/ totuşi, în ciuda acestor condiţii, familia ca întreg re zistă eforturilor oricărui membru al familiei ea

Terapia familiei ■ Includerea copiilor în terapia familiei

modul de funcţionare familial. Este nevoie de multe

272

intervenţii ale terapeutului pentru a aduce puţină plă­ cere în viaţa familiei. 14.

C um p o ate terap eu tu l să facă înţeles m em brilor familiei com p ortam en tu l p aren tal şi com p ortam en tu l copilului. a.

Terapeutul va ajuta părinţii să-i înţeleagă pe copiii lor şi să primească „feedback" de la aceştia. —

El va ruga părinţii să explice comportamentul copilului, astfel făcând vizibile explicaţiile implicite, astfel încât să se poată lucra cu ele. El va pune sub semnul întrebării toate interpretările exclusiv negative şi va răspunde întrebărilor implicite pe care părinţii le pun despre copiii lor. Mama:

Plăcerea lui este să facă lucruri cu care ştie că mă face să explodez. în fiecare minut în care este în casă... constant.

T:

Nu este nicio plăcere în asta, draga mea.

Mama:

Ei bine, este pentru el.

T:

Nu. Nu îi poţi vedea gândurile. Nu poţi intra în pielea lui. Nu poţi vorbi decât

despre ceea ce vezi şi auzi. Poţi spune că p a re că îi face plăc Mama:

E în ordine. Bine, pare că, şi aşa pare mereu.

T:

Ştii, el ar putea să încerce să îţi atragă atenţia. Este foarte important pentru Johnny ce gândeşte mama.

VIRGINIA SATIR

El va cere cop iilor să explice propriul lor com portam ent: Tata:

273

V reau să spun, el nu a v ru t niciodată ca eu să stau şi să-l privesc când juca baseball.

T:

Spune-m i, cum ţi-ai explicat asta? De ce crezi că nu a vru t ca tu să îl priveşti?

Tata:

Ei bine, asta-i problem a, nu am putut niciodată să-m i explic.

T:

în regulă, o cale de a afla este să întrebi. H aide să-l întrebăm pe Johnny. El îţi poate spune. Poate că este neliniştit când tata este prin preajm ă.

Fiul:

M -am simţi prost, uneori.

T:

Te-ai sim ţit prost.

Fiul:

Îhî. Pentru că Patty era cu el şi Patty e întotdeauna agitată. Ceilalţi băieţi ar râ d e ...

El îi va ajuta pe copii să exprime frustrarea şi funa şi să descrie situaţii care precipită furia: T:

Te înfurii intr-un fel pe tata când el este furios pe tine?

Fiul:

Da, şi câteodată se înfurie de-adevăratelea şi m ă trage de urechi.

T:

Te trage de urechi. Simţi că îţi vine să-l loveşti şi tu?

Terapia familiei ■ In clu d erea cop iilor în te ra p ia fam iliei

274

b.

Fiul:

D a, un eori m ă înfurii d e-a binelea.

T:

Şi ce te ţine să nu-1 loveşti?

Fiul:

Bine, el e, ăă, el e m ai m are d ecât mine.

Terapeutul ajută copiii să îşi în ţeleagă părinţii şi să se înţeleagă pe ei. —

El va ruga copiii să explice com portam entul părin­ ţilor pentru a pu tea pune sub sem nul întrebării interpretările exclusiv negative şi pentru a adăuga alte interpretări posibile. T:

Johnny, de ce crezi că m am a ta vrea ca tu să m ănânci?

Fiul:

N u ştiu. Ea m ă forţează m ereu să mănânc lucruri.

T:

Ştii ce? H ai să-ţi spun ceva despre mame. M amele îşi storc m inţile încercând să afle ce le-ar m ulţum i fam ilia. A poi, la m asă, când tu îţi întorci nasul şi spui „Asta! Nu o să m ănânc!" ce trebuie să facă mama? Tu îi spui: „Ia-ţi m âncarea. Păstreaz-o, nu îmi place." A tunci, m am a sim te: „Ce pot eu să fac? N u ştiu cum să te m ulţum esc, în regulă, nu voi m ai încerca deloc. Nu te pot m ulţum i, deci nu o să m ai încerc."

El va ruga părinţii să-şi explice propriul comporta­ m ent adresat copiilor: T:

VIRGINIA SATIR

Spune-m i, de ce nu vrei ca el să mănânce dulciuri?

M am a:

N u m ă su p ăr d acă el m ănâncă dulciuri, d ar nu p oate trăi dintr-o dietă com pusă num ai din dulciuri.

T:

Bine, d ar de ce? Mă gândeam că fiecare a trăit cu o dietă form ată din dulciuri. N u este înţelept?

M am a:

N u, şi în special la vârsta asta. Faţa se um ple de coşuri şi m ulte altele.

T:

De ce nu îl laşi să se um ple de coşuri? De ce îţi pasă? Pentru ce îţi pasă aşa?

M am a:

Ei bine, nu ştiu ...

T:

Vezi, eu cre d ...

M am a:

Tot ce face e l... este că doarm e în casa noastră şi mănâncă atunci când îi face plăcere, şi asta-i tot.

T:

A uzi în vocea mamei tale iritarea pe care o are când vorbeşte?

Fiul:

Da.

T:

Simţi de asemenea că asta e un fel de disperare? Ea se gândeşte: „Cum am să reuşesc să-l cresc pe tipul acesta? Va creşte fără dinţi, plin de coşuri şi slab, şi eu nu pot să fac nimic în legătură cu asta." (părinţii râd)

El va ajuta copiii să exprime deschis, şi pe părinţi să răspundă, întrebări implicite pe care le pun copiii:

Terapia familiei ■ Includerea copiilor în terapia familiei

(Ivii Johnny) N u eşti cu ad ev ărat sigur de

T:

276

ce te-a ad o p tat ta ta , n u -i aşa? A

v v

Fiul:

A a a ...

T:

C e?

Fiul:

N u m -am g ân d it la asta.

T:

E u cred că ar treb u i, p en tru că eu cred că te gândeşti că el a făcu t asta d oar pentru că m am a ta l-a d eterm in at să o facă.

Fiul:

E a nu p oate să îl determ in e pe el să facă nim ic.

T:

Bineînţeles că nu! D ar atunci, ştii, de ce făcut-o atunci?

Fiul:

N u ştiu.

T:

Bine, d ar trebuie să găseşti o explicaţie, pentru că tatăl tău este un tip destul de sensibil şi el nu-şi schim bă opinia de azi pe m âin e...

Fiul:

El trebuie să ştie de ce a făcut-o.

T:

El trebuie să ştie?

Fiul:

Da.

T:

H ai să îl întrebăm pe el. (pauză) Sigur că el ştie de ce a făcut-o, d ar m ă întreb dacă tu ştii.

VIRGINIA SATIR

c.

Fiul:

N u ştiu.

T:

(tatălu i) Spune-i din nou. De ce l-ai ad o p tat pe tipul ăsta?

Terapeutul sprijină autoritatea parentală, în acelaşi timp recunoscând capacitatea din ce în ce mai m are a copiilor de a face judecăţi bune şi de a lua decizii pentru ei înşişi. —

El recunoaşte că părinţii au dreptul şi responsabili­ tatea să fie părin ţi pentru copiii lor: „Tu eşti m am a. T u ştii care este cea m ai bună oră de cu lcare pen tru copiii de 7 ani."

— T:

El consid eră că copiii pot să îşi asum e responsa­ bilitatea pentru ceea ce fac:

A fost clar pentru tine când ar fi trebuit să fii acasă, Johnny. C e te-a îm piedicat să fii acasă la ora aceea?

Fiica:

N u am vrut să îl lovesc cu piciorul.

T:

H ai să vedem acum , Patty. Piciorul tău a aterizat peste piciorul lui. Cum poate un picior să facă asta de unul singur? Asta e foarte curios.

—

El va verifica toate regulile fairulale. T:

C are este regula familială despre privitul la televizor?

M am a:

Ei p ot să vadă anumite programe m fie­ care seară, până la aproape 9.

Terapia familiei ■ Includerea copiilor tn terapia fam iliei

278

ţ

-

Deci aveţi reguli definite despre asta?

Mama:

Oh, da.

T:

Care sunt câteva reguli? Johnny, spune-mi tu despre ce reguli ştii.

Mama:

N u se mănâncă în sufragerie. N u se arun­ că hainele. N u se lasă câinele în casă.

T:

Atunci aceste reguli simt foarte clare pentru voi? Cum e cu regula că nu se mănâncă în sufragerie? Asta sună un pic ciudat pentru mine.

M am a:

N oi, înţelegi, m ân căm d e obicei în bu­ c ă tă rie ...

Tata:

N oi folosim su frageria p en tru oaspeţi.

T:

înţeleg. Deci fam ilia v o astră are o cam eră

/V

foarte specială p en tru m om en tele când vin oaspeţii. El va verifica m odul în care su n t im puse regulile familiale:

VIRGINIA SATIR

T:

C um m erge în fam ilie cu disciplina?

Tata:

Oh, nu ştiu, eu, a h ...

M am a.

încercăm să ne ţinem de cu vân t când prom item ceva.

Tata:

Ă ă ...

T.

în am bele sensuri?

Tata:

Ihm.

Mama:

Bine sau rău.

Tata:

Bine sau rău. Da.

T:

Simţi o oarecare rezistenţă câteodată să faci asta?

Mama:

Nu.

Tata:

Eu, ah, încerc să o ţin aşa, ah, dacă îi spun lui că nu se va uita la televizor... Desigur, el se uită, el doar, ah, asta-i altceva. I-am spus că două săptămâni nu se mai uită la televizor; ce-a făcut primul lucru: l-au găsit uitându-se la televizor.

El va arăta cum neînţelegerile maritale produc d ificu ltă ţi în funcţia parentaj. Terapeutul va ajuta partenerii să restructureze relaţiile familiale în jurul unei relaţii maritale bine definite. —

El va ajuta părinţii să se separe de propriii lor părinţi: T:

Erai tipul de fată care îi puteai spune mamei tale: „Acum mama, sunt matură. Ajunge cu asta!"?

Mama:

Nu, nu, nu îi pot răspunde agresiv mamei mele.

T:

Asta înseamnă să răspunzi agresiv, sau înseamnă să afirmi un fapt simplu?

Terapia fam iliei ■ Includerea copiilor în terapia familiei

280

—

M am a:

N u, nu am p u tu t concepe să fac asta. M am a s-ar fi înfuriat foarte tare.

T:

C red că asta a fost o problem ă în această fam ilie.

Tata:

Da. O problem ă prea m are.

El va ajuta partenerii să întărească relaţia maritală: T:

Ce ai vrea să faci?

M am a:

A aah, să petrec m ai m ult tim p cu el. Eu, eu sunt m ulţum ită p u r şi sim plu când vine acasă; nu trebuie să vorbim în mod sp ecial... îmi place d oar să fiu cu el.

Tata:

Ne place să facem cam ping.

M ama:

Şi ne place să facem cam ping.

T:

E într-un fel norm al, ştiţi.

M ama:

Da! (râs scurt)

T:

Dar o spui într-un fel care spune că te simţi tristă că nu se întâm plă m ai des.

Mama:

Sunt tristă! (tăcere lungă)

T:

Bine, poate că acesta este un domeniu unde fiecare poate creşte un pic, astfel încât să aveţi mai m ulte oportunităţi.

El va ajuta la egalizarea responsabilităţilor parentale: T:

VIRGINIA SATIR

Simţi că îţi este mai uşor să-ţi faci înţelese mesajele către copii când tu şi tata sunteţi împreună acasă?

Mama:

Da.

T:

A i vreo idee de ce e aşa?

Mama:

Mmm, nu ştiu. Poate el înţelege că, dacă tata vede că asta încetează, indiferent ce...

T:

îţi trece prin cap că trebuie să fie îngro­ zitor de greu pentru o femeie să aibă responsabilitatea completă pentru o familie? Orice femeie ar simţi foarte mult lipsa unui soţ în timpul săptămânii.

El va ajuta la întărirea relaţiilor dintre părinţii şi copiii de acelaşi sex: T:

(către Johnny) Vrei să spui că fa c i nişte rafturi?

Fiul:

Da.

T:

Le faci cu tata?

Fiul:

Nu, mă uitam într-o zi. Şi facem multe treburi de exploratori, şi am făcut această mică cutie de scrisori.

T:

E bine pentru tine şi tatăl tău, că aveţi aceste momente împreună.

El va încuraja indirect relaţiile dintre părinţi şi copiii de acelaşi sex, chestionând relaţiile de sex opus, supradezvoltate: T:

Vrei să spui că este cunoscut în familie că tu şi Patty aţi fost întotdeauna destul de apropiaţi?

Terapia familiei ■ Includerea copiilor în terapia familiei

Tata:

C h iar ap rop iaţi, foarte ap rop iaţi.

T:

(m am ei) D ar fiul tău ? A re acelaşi tip de relaţie cu tine?

Tata:

D a, oh da.

M am a:

(m oale) D a, este co rect.

T:

E ste aşa? G enul de relaţie m am a cu băia­ tul şi tata cu fiica?

El va ajuta partenerii să aibă m ai m ultă grijă unul de altul şi m ai puţin de copii:

VIRGINIA SATIR

T:

Ştiţi, voi am ândoi v ă daţi peste cap atât de m ult pentru copiii voştri, încât nu mai aveţi tim p pentru voi înşivă.

M ama:

N u cred că noi facem m ai m ult decât ar trebui să facă părinţii.

T:

Bine, spuneţi-m i ceva. Ce v -ar plăcea vouă să faceţi îm preună?

Fiul:

Tocm ai ce am făcut o alergie de la steja­ rul otrăvitor.

T:

Ce este asta?

Fiul:

De abia am făcut o alergie de la stejarul otrăvitor cu puţin tim p în urm ă.

Tata:

Unul dintre pericolele cam pării.

Mama:

Da, într-adevăr.

Fiul:

Am făcut-o în cam pingul de ultima dată.

M am a:

D e-asta a pierdut două zile de şcoală

283

ultim a săptăm ână. Şi aţi m ers la cam ping toată perioada

T:

aceea? Fiul: ţ

.

Îhî. Ce v-ar plăcea să faceţi dacă plecaţi în v acan ţă sau când petreceţi timpul îm preună?

M am a:

El cu mine?

T:

D oar tu şi George, da.

M am a:

N u plecăm doar noi doi de regulă.

Tata:

Am făcut asta o dată cred, ăă, ştii data trecută când am mers în sud am mers la...

M am a:

Oh, bine, bine, a trebuit să, aaah.. .

Tata:

Am m ers la o înmormântare.

15. Teoretic, a întâlni familiile reunite în terapie are sens pentru cea m ai m are parte dintre t e r a p e u ^ £ încă nesiguri despre felul m care tre uie

P

£

incompietă, va

această descriere, în m od necesar S ^ at| terapia familiei. oferi ceva idei despre cum poate fi „ a, h.„rpm cu vederea este a. U n fapt pe care nu putem sa ^ familia însăşi. că terapia familiei pare sa alba P - ^H irin e la acest fel de terapie. b. Soţii, în special, sunt gata sa parti pe . Ar fi trebuit sa facem c. Atât soţul cât şi soţia spim mer asta cu m ult tim p în urm ă.

includerea copiilor în terapia familiei

Terapia fainiitei ■

CAPITOLUL 14

Rolul şi tehnica terapeutului 1.

T erap eu tu l trebuie să creeze m ai în tâi u n ca d ru în care oam enii p o t, p o ate p en tru p rim a d a tă , să îşi asu m e riscu l de a se u ita clar şi obiectiv la ei înşişi şi acţiu n ile lo r. a.

El trebuie să se con cen treze p e a le d a în cre d e re , a le red u ce frica, şi a-i face să se sim tă co n fo rtab il şi în cre­ zăto ri în leg ătu ră cu p ro cesu l terap eu tic.

b.

El trebuie să arate că are o d irecţie, că m erg e u n d eva. Pacienţii lui au ven it la el p en tru că este u n e xp ert, deci el trebuie să accep te etich eta şi să se sim tă confortabil cu rolul său.

c.

2.

D incolo de orice, el trebuie să arate p acien ţilo r săi că îşi poate structura întrebările pentru a afla ceea ce au nevoie să ştie atât el, cât şi ei.

Pacientului îi este frică. El nu în d răzn eşte să în treb e despre ce nu ştie; el se sim te m ic, singur şi sp eriat. a.

VIRGINIA SATIR

El suferă de „sindrom ul sferei de crista l": „A r trebui să ştiu. Dar sunt m ic şi nu pot să întreb. C u toate astea, sunt m are şi om niscient; p o t ghici. T u, terap eu tu l, ar trebui să fii capabil să ghiceşti şi tu ."

b.

El suferă d e „sin d ro m u l frag ilităţii": „D acă întreb, celă-

285

lalt v a fi d istru s. D acă în treb , v o i prim i un răsp u n s care mă v a d istru g e ." c.

E l su feră d e „frică d e n ecu n o scu t". Frân tu ri din trecu t lipsesc sau nu p o t fi p rivite. U nele lucruri sunt teritoriu interzis.

d.

El nu ştie ceea ce nu ştie; se sim te lipsit de speranţă. Funcţionează pe baza inform aţiilor insuficiente de multă v rem e. Sim te că nu are sens să continue lupta.

e.

El nu p o ate întreba desp re ceea ce nu ştie; se sim te neajutorat. O am enii bolnavi nu p o t fi direcţi în legătură cu ceea ce v o r. Ei îţi p o t spune despre ce îi doare, dar nu d esp re ceea ce este greşit. A

f.

Ii e team ă că terapeutul îl va minţi; el e bănuitor. El crede că alţii ştiu şi nu vor spune; că alţii văd şi aud orice. („M am a ştia întotdeauna când eu scotoceam în vasul cu prăjituri. D eci alţii ştiu ce este înăuntrul m eu.")

T erapeutului nu îi este team ă. a.

El are curaj să pu nă întrebări, şi m odul în care le pune în co n text îl ajută pe pacient să fie şi el m ai puţin în sp ăim ân tat. — T erap eu tu l pune întrebări la care pacientul poate răsp u n d e, iar pacientul se sim te com petent şi —

p ro d u ctiv . Terapeutul angajează pacientul într-o procedură de alcătu ire a istoricului pen tru a scoate la lumină detalii d esp re viaţa fam iliei. A sta îl face pe pacient

Terapia fam iliei ■ Rolul şi tehnica terapeutului

să sim tă că ştie lucruri pe care terapeutul nu le ştie,

286

că astfel are cu ce să contribuie. (Pacienţii se implică extrem de tare în co n stru irea istoriei faptelor pro­ priului lor trecu t. Ei se co n trazic im ul pe celălalt cu p rivire la fapte, îl co rectează pe terap eu t şi aşa m ai d ep arte.) —

T erap eu tu l pune întrebări la care pacientul poate răspun de em oţional în acel m om en t, astfel încât pacientul p oate sim ţi că el are con trolu l.

b.

T erapeutul nu ştie ce anum e nu ştie, d ar el ştie cum să afle şi cum anum e să-şi verifice cunoştinţele. —

Terapeutul nu face presupuneri desp re nim ic. El nu trebuie să gândească că ştie m ai m u lt d ecât ştie în realitate. Tot ce poate şti este că în faţa lui se află un corp; acesta respiră; este un bărbat sau o femeie de o anum e vârstă.

—

Dacă terapeutul funcţionează pe baza unor premise neverificate, el greşeşte adesea. El trebuie să-şi chestioneze constant pacienţii: „îi place să fie bătută, sau n u ?" „Ei au fost la filme v reo d ată?" „Ce înseam nă «într-un fel»?"

—

El trebuie să-şi chestioneze şi propriile premise, întârzierile lor la şedinţe înseam nă că ei au „rezis­ tenţe" sau nu? (Cineva a fost acu zat de terapeut că „rezistă" terapiei pentru că a ajuns târziu la şedinţa de terapie. Mai târziu, terapeutul a descoperit

VIRGINIA SATIR

că o m u l a fo st re ţin u t d e u n a ccid e n t serio s pe a u to s tra d ă .)

287

T erap eu tu l p o a te în treb a d esp re ceea ce n u ştie; el ştie cu m să o b ţin ă fap te. —

In fo rm aţii d e sp re p ro ced u rile d e p lan ificare: „A ţi ajuns la film co n fo rm p lan ificării?" sau „P ân ă la u rm ă , a ţi a v u t p â in e ?"

—

Inform aţii care sco t la iveală om isiuni în planificare. D e e x e m p lu , m am a se p lân ge că copiii nu îşi în­ d ep lin esc sarcin ile zilnice. T erapeutul află, punând în treb ări, că ea n u le spune n icio d ată ce să facă;

—

—

—

to ate in stru cţiu n ile su n t în cap u l ei. In fo rm aţii d esp re p ercep ţia d esp re sine şi d esp re alţii: „C u m te-ai aştep tat ca el să reacţio n eze?" sau „C e ai cre z u t că g ân d ea?" In form aţii d esp re perceperea rolurilor şi a m ode­ lelor: „C ine şi ce face la voi acasă?" sau „C um se d e scu rca tatăl tău cu banii?" In form aţii d esp re tehnici de com unicare: „N u ai fost sigu ră ce a v ru t el să spună? Ce anum e din co m p o rtam en tu l său te-a făcut nesigur?" „C e i-ai sp u s lui? Tu ce i-ai răspuns ei?" „C uvintele pe care le-a spus se potriveau cu expre­ sia lu i?" „A i în cercat să-ţi clarifici punctul de vedere? Cum ? A p oi ce ai fă cu t?"

—

Inform aţii d esp re felul în care m em brii familiei îşi exp rim ă em oţiile sexuale şi le traduc în act.

Terapia fam iliei ■ Rolul şi tehnica terapeutului

T erapeutu l n u v a d a m esaje dublu-nivel pacienţi­

288

lor, care să tran sm ită că el v rea în realitate să audă m ai m ult despre aceste subiecte decât toate celelalte, întrebările lui p rivesc viaţa de fiecare zi, incluzând activităţile sexuale şi perioadele d e traducere în act. C ân d se d iscu tă m aterialul sexu al, terapeutul face asta într-o m anieră deschisă, con cretă, obişnuită. El tratează subiectul ca pe o ricare altul. El spune: „C um vine asta?" şi nu „Cine e v in o v at?" ; „Cum m erg e?" şi nu „De ce nu răsp u n zi?" d.

T erap eu tu l nu se tem e că p acien tu l îl m inte; el nu este suspicios. E l realizează că p acien tu l nu reţine sau falsifică inform aţii în m od d elib erat, ci răsp u n d e la o frică neclară de a fi blam at şi la o v alo rizare de sine scăzu tă.

4.

Terapeutul îi arată pacientului cum este v ăzu t de ceilalţi: a.

Terapeutul se ridică deasupra interdicţiei culturale de a le spune celorlalţi cum se m anifestă: „îţi sângerează nasu l." „Ţi se vede slipul." „Pari că vrei să fii prietenă cu el, d ar nu te comporţi în felul în care spui că sim ţi." „Pari că vrei să reuşeşti, d ar te com porţi ca şi cum ţi-ar fi frică să încerci."

b.

V1RGINIA SATIR

Terapeutul realizează că oam enii sunt recunoscători să li se spună cum se m anifestă.

„Noi toţi avem nevoie de oglinzi triple. Totuşi credem că ceilalţi văd în noi ce sim ţim noi că m an ifestăm /'

289

„Putem da inform aţii, dacă o facem cu un astfel de ton în cât buna n o astră intenţie să fie clară. C laritatea intenţiei este transm isă dacă cuvintele, expresia, tonul vocii concordă toate." Dar asem enea inform aţii trebuie date şi într-un context potrivit, într-o relaţie potrivită. N u trebuie afirm ate într-un m od exagerat, iar lucrurile bune trebuie şi ele spuse. De exem plu, un soţ avea pan­ tofii stropiţi cu ceva. El şi soţia sa au stat îm preună cu m ine o întreagă şedinţă de terapie. La sfârşit, soţia i-a atras atenţia soţului. El a întrebat-o de ce nu i-a spus m ai devrem e, şi ea a spus că nu a vru t să-l stânjenească sau să-l rănească. De asem enea, ea a crezut că el ştie despre asta. El era furios că ea nu îi spusese. Chiar dacă informaţiile pe care le prim im de la alţii pot fi inconfortabile, preferăm acest lucru situaţiei în care nu ştim ce impresie facem . Terapeutul poate da reportofonului cu care înregistrează şedinţele o bună întrebuinţare. Ascultarea unor înre­ gistrări ale conversaţiilor precedente (care au fost înre­ gistrate cu acord u l pacienţilor) poate fi o bună m etodă de a le arăta oam enilor cum sună şi arată în ochii altora, şi, la fel de bine, poate uşura pacientului şi terapeutului studierea interacţiunilor din terapie. în plus, m utările

Terapia fam iliei ■ Rolul şi tehnica terapeutului

pozitive ale pacienţilor p ot să le fie p u nctate acestora, Jjy tim p ce se urm ăresc înregistrările.

290

5

Când terapeutul cere şi oferă inform aţii, el o face într-un fel firesc, fără a judeca, cu uşurinţă şi congruenţă. a.

Terapeutul recreează verbal situaţii, pen tru a colecta inform aţii despre evenim ente. El are un fler pentru accep tare şi im aginaţie: T:

A cum să înţeleg. N u era pâine. Ce aţi făcut ca să aveţi pâine în seara aceea?

Soţia:

N u am avut deloc.

T:

A tunci nu aţi av u t d estu lă m âncare. A cum hai să vedem ce în cercaţi să faceţi. Tu voiai m âncare pe m asă şi nu era acolo. Şi tu te gândeai că H arry u rm a să o aducă. Soţul tău îţi spune că tu n u îl inform ezi constant, iar tu îi spui că lui n u îi pasă ce se întâm plă în casă, ce ţi se întâm plă ţie. Hai să vedem unde au început toate astea. Iată-te pe tine, H arry , ajungând la uşă întrebându-te d acă cin a este gătită. Şi soţia se g ân d eşte „N u av em deloc p â in e ..."

b.

A rătând că se sim te în largu l său oferind şi prim ind inform aţii, terapeutul face să îi p ară sim plu pacientului să se sim tă la fel.

VIRGINIA SATIR

—

E u p ot să întreb — d eci şi tu p oţi.

—

E u p ot da inform aţii — d eci şi tu poţi.

—

Eu p ot prim i inform aţii — deci şi tu poţi.

—

Eu p ot da un m esaj clar — deci şi tu poţi.

291

(D ar terapeutul trebuie să fie atent la m odurile nepotrivite de folosire a atingerilor uşoare. O dată, o terapeută în form are a afişat un zâm bet în timp ce un pacient îi spunea despre un material foarte d u reros. C onsultantul-observator al terapeutei i-a arătat asta după ce şedinţa s-a terminat. Ea nu fusese conştientă că făcea asta şi a spus că bănu­ ieşte că zâm bea întotdeauna când lucrurile erau dureroase, pentru a acoperi ceea ce simţea înăuntru. Terapeutul trebuie să fie congruent în com porta­ m entul său.) Terapeutul construieşte stima de sine. a.

Terapeutul va face, constant de-a lungul terapiei, comen­ tarii de tipul „Eu te apreciez/' (Eşti valorors pentru mine): „Eşti o persoană responsabilă." „Ştii, şi tu ai sentim ente." „Poţi să vrei lucruri şi pentru tine, nu-i aşa?

b.

Terapeutul etichetează resursele. Pacientul este într-o situaţie sim ilară cu cea a unui magazin alimentar după un cutrem ur, cu bunuri fără etichetă aruncate peste tot. Terapeutul ţine evidenţa pentru pacient; ce lucrun are pe stoc, cum ar trebui să fie vândute. Terapeutul spune. „Ai arătat că poţi face asta destul de bine. „N u ţi-ai perm is să dezvolţi asta, nu-i aşa.

Terapia familiei ■ Rolul şi tehnica terapeutului

292

c.

Terapeutul pune pacientului întrebări la care acesta să poată răspundă.

d.

Terapeutul accentuează faptul că el şi pacientul învaţă în mod egal. —

Purtând în treb ări, el îi sp u n e p acien tu lu i: „Tu con trib u i la ceea ce ştiu ." (M em brii fam iliei îşi verifică unul celu ilalt even im en tele şi ace st lucru ar trebui să fie în cu rajat.)

—

El adm ite că p oate face greşeli: „A m făcu t o gafă. îm i p are ră u " sau: „A m u itat. A fost n eaten ţie din p artea m ea. A r fi trebuit să îm i a m in te sc." A

—

Prin acţiunile sale, el îi spune p acien tu lu i: „îm păr­ tăşesc ceea ce ştiu cu tine." Terapeutul îm părtăşeşte cât de m ulte poate din ip otezele şi cunoştinţele sale, dar la m om entul p o triv it şi în tr-o m anieră potrivită.

e.

Terapeutul se include pe sine p rin tre persoanele ale căror mesaje pot fi verificate: „Voi în cerca să fiu extrem de clar. Dacă nu m ă puteţi urm ări, în treru p eţi-m ă."

f.

Terapeutul prim eşte istoria familiei şi va nota realizările trecute.

g.

Terapeutul începe să accentueze ideea bunelor intenţii, dar proastei com unicări: „Cred că m am a şi tata vo r foarte m ult să-şi trans­ m ită mesajele, dar cum va, ceva pare să stea în calea lor."

VIRGINIA SATIR

„în această fam ilie, văd că fiecare vrea să descrie

293

ce vede şi aude sau ceea ce vrea, dar cum va se com portă ca şi cum ceilalţi nu ar au zi." „Nu lipsesc bunele intenţii, dorinţele bune în aceas­ tă familie. Dar cum va, fiecare pare să aibă probleme să exprim e aceste dorinţe cu claritate." „Nu cred niciun minut că cineva din această familie doreşte să producă durere celorlalţi. Dar, când se fac com entarii, întotdeauna par să fie făcute în form a unor acuzaţii." „De ce membrii acestei familii nu p ar să poată să-şi spună deschis unul altuia ce văd şi ce au d ?" Terapeutul îl va întreba pe fiecare membru al familiei ce poate face pentru a-i face plăcere unui alt membru: „Ce poţi face tu, Joe, şi ştii dinainte că îi va face plăcere lui M ary?" (şi viceversa) „Ce poţi face tu Johnny, care să aducă zâmbetul cel m ai m are pe chipul m am ei?" Prin aceste întrebări, terapeutul nu num ai că defi­ neşte regulile familiei, dar ajută fiecare membru să se vad ă pe sine aşa cum îl văd ceilalţi. Poate că Johnny va spune (despre tatăl său): „Nu pot face nim ic să-l m ulţum esc." Poate Joe va spune (despre ceea ce se gândeşte că soţia vrea de la el): „Doar adu b an i." Poate că M ary va spune (despre ceea ce Joe vrea de la ea): „D oar dă-i de m âncare."

Terapia familiei ■ Rolul şi tehnica terapeutului

i

7.

Terapeutul este uman, limpede, direct. Iubirea nu este de ajuns. Terapeutul lucrează pentru a obţine o maximă adaptabilitate, prin ajutarea membrilor familiei să simtă că pot fi iubiţi.

Terapeutul diminuează ameninţarea prin stabilirea regulilor interacţiunii. a.

T erapeutul se asigu ră că toţi su n t prezenţi: „Avem nevoie de reacţia şi exp erien ţa v o a stră în legătură cu asta" sau „D oar tu ne poţi sp u n e ce ai v ăzu t sau auzit."

b.

El spune clar că nim eni n u treb u ie să îi întrerupă pe ceilalţi: „Fiecare vorbeşte pe rân d . N u p o t să au d ." „Cred că Johnny v a trebui să v o rb ească cinci mi­ nute, apoi Patty p oate vorbi cinci m in u te." „Mă dor urechile."

c.

El accentuează că nim eni nu p oate să îşi trad u că în act em oţiile sau să facă com unicarea im posibilă în timpul şedinţei: „Trebuie să aud, pentru a-m i p u tea face treaba." „Ai fost destul de clar. A cum să ne întoarcem la treabă." „Nu e de m irare că nu aţi p u tu t că rezolvaţi asta. Nimeni nu îl ascultă pe celălalt." „Acum ştiu cât de profund sim ţi asta. N u mai e nevoie să îmi arăţi."

VIRGINIA SATIR

„C ând puteţi vorbi ca nişte adulţi, reveniţi şi ne putem ap u ca de m uncă. Până atunci va trebui să oprim terap ia."

295

El stabileşte faptul ca nim ănui nu-i este perm is să vorbească pentru altcineva: „Când vorbeşti, vorbeşte numai pentru tine." „Lasă-1 pe Johnny să vorbească pentru el însuşi. Nu poţi fi autoritatea care ştie totul despre Johnny." „Te-ai strecurat vreodată înăuntrul capului altcuiva şi te-ai uitat la vreun gând? Nu poţi să o faci. Nici eu nu pot. Trebuie să verificăm ." „Poţi colecta dovezi despre com portam entul lui şi despre ceea ce zice şi poţi vedea dacă se potrivesc. A poi poţi întreba despre asta. Dar numai el poate explica de ce mesajele nu s-au potrivit." „Ai întrebat vreodată ce anume înţelege el prin ceea ce a spus? Sau doar ai ghicit?" El încearcă să facă pe fiecare să vorbească clar, astfel încât să poată fi auzit. El cere în m od direct tuturor să vorbească tare. „Sunt puţin surdă. Nu foarte surdă, doar puţin surdă. V a trebui să vorbiţi tare. „N u vrem să pierdem ce aveţi de spus. „P oate că sim ţi că ceea ce trebuie să spui nu este im p o rtan t."

Terapia familiei ■ Rolul şi tehnica terapeutului

g.

El glum eşte: „Ţi-a m ân cat p isica lim b a?" „C unoşti lim ba en g leză?" „Ai nevoie să exersezi b u za in ferio ară."

h.

El leagă tăcerea de con trolu l im plicit: „Te-am v ăzu t u itân d u -te la m am a. Te gân d eai că ea nu a v ru t ca tu să v o rb eşti?" „Poate că te gândeşti că, dacă vorbeşti, vei fi atacat." „Va trebui să aflăm ce anum e face să fie atât de nesigur să vorb eşti."

8.

Terapeutul dim inuează am eninţarea p rin m od u l în care structurează interviurile: a.

Terapeutul anunţă că terapia are un scop co n cret şi va avea un sfârşit definit. — Chiar de la început, el stabileşte lim itele: „A cesta nu va fi un proces cu sfârşit deschis, unul care se poate întinde pe o d u rată nedefinită de tim p. N u­ m ărul total de şedinţe în cad ru l căro ra v o m încer­ ca să lucrăm v a f i...." —

b.

VIRGINIA SATIR

El poate stabili de asem enea m ai m ulte term ene lim ită: „La sfârşitul a cinci şedinţe, v o m încerca să reevaluam situaţia pentru a ved ea ce s-a realizat, încotro avem nevoie să m ergem ."

Terapeutul planifică interviurile, astfel încât fam ilia va înţelege că el îi vede pe toţi ca pe o familie şi nu este de partea nimănui:

El p o ate în cep e terap ia p rin întâlniri cu cei doi p arten eri, „arh itecţii" fam iliei, sau poate întâlni în­ treaga fam ilie îm preună. D ar, de fiecare dată când începe cu o nou ă fam ilie, el vrea să îi vadă p e toţi îm preună cel p u ţin o dată, chiar când copiii sunt prea m ici pentru a intra în terapie, pentru a înţelege cum fu ncţionează familia şi care este locul fiecărei persoan e în aceasta. El nu se întâlneşte niciodată doar cu P.I. şi cu pă­ rinţii săi, d eoarece aceasta ar face doar să reîntărească presup unerea com ună că P.I. este rădăcina problem ei fam iliei. El nu întâlneşte niciodată alte persoane sau un alt gru p , în afara cuplului părinţilor, până în mo­ m entul în care el şi familia văd foarte clar întregul m od de funcţionare a familiei. A face asta înainte de obţinerea acestei înţelegeri îl poate face pe terap eu t să apară ca parte dintr-o coaliţie cu anu­ m iţi m em bri ai familiei, sau să pară că adună inform aţii privilegiate, care sunt ascunse de ceilalţi m em bri. Terapeutul trebuie să se ferească de orice acţiune care poate fi interpretată de familie ca un m esaj despre „cine e vinovat", „cine e cel mai iu b it", „cine este bolnav" etc. După ce funcţionarea familiei devine explicită pen­ tru terapeut şi familie, el îi poate întâlni individual, într-o schem ă înţeleasă de fiecare ca aparţinând de m etodele de lucru cu un cuplu marital, un individ, grupul de fraţi şi aşa mai departe.

Terapia fa m ilie i ■ Rolul şi te h n ic a te ra p e u tu lu i

_

T erapeutul sep ară indivizi sau g ru p u ri atu n ci când este p ractic sau fezabil. U n eo ri, m em b rii fam iliei sunt p lecaţi cu treb u ri sau în tab ără şi e n o rm al să întâlneşti sep arat in d ivizi sau g ru p u ri. D acă el întâlneşte p e cin eva se p a ra t, a ce a sta se în tâm p lă întotdeaun a în ideea d e a ra p o rta gru p u lu i fam iliei ce anum e el şi ei au „ d e sco p e rit".

9.

Terapeutul red u ce am en in ţarea p rin re d u ce re a nevoii de apărări. a.

în opinia m ea, fam ilia d isfu n cţion ală activ ează în cadrul unui regim al terorii, cu toţi m em b rii tem ându-se că vor fi răniţi şi cu toţi m em brii tem ân d u -se că îi v o r răni pe ceilalţi. Toate com en tariile su n t lu ate ca atacu ri la adresa stim ei de sine. De aceea, terap eu tu l trebuie să reducă teroarea. A p ărările, aşa cu m le v ăd eu , sunt m oduri sim ple de a îm bunătăţi stim a d e sine şi a se apăra îm potriva atacu rilor asu p ra stim ei de sine. A şa încât terapeutul nu va trebui să „d istru g ă'' ap ărările pentru a produce schim barea. El îşi în d reap tă toate eforturile spre reducerea terorii, red u cân d astfel n ece­ sitatea apărărilor.

b.

Terapeutul îl întreabă pe fiecare m em b ru al fam iliei ce anum e din ceea ce face el trezeşte furia unei alte persoane: „Ce anum e din ce faci ştii m ai m u lt d ecât sigur că îl va scoate din sărite pe ta ta ?" „Ce anum e din ce faci tu, M ary, îl poate face pe Joe extrem de furios?"

VIRGINIA SATIR

A sem enea întrebări definesc în continuare regulile şi interdicţiile fam iliale. Ele ajută m em brii familiei

299

să facă vizibile regulile im plicite. Ele continuă, de asem en ea, să red u că tem erile legate de m anifesta­ rea furiei. c.

T erapeutu l in terp retează furia ca pe o rană: „în ceea ce m ă p riveşte, când cineva îşi arată furia, asta înseam nă p u r şi sim plu că el sim te durere în interior. în tr-u n anum e fel, el sim te că stim a sa de sine este în p erico l." „Va trebui să găsim soluţii p en tru ca toţi să puteţi da m esaje foarte clare, fără a sim ţi că veţi răni sentim entele altor p ersoane." „T ata poate părea furios, dar el sim te în realitate un fel de durere sau rană. El va trebui să dea un m esaj m ult m ai clar despre durerea sa, astfel încât ceilalţi vor şti ce anum e se petrece în interiorul lui."

d.

T erapeutu l consid eră furia ca pe o apărare şi tratează d u rerea: Soţul:

Este tot ce pot face ca să nu te om or!

Soţia:

E şti un om m eschin şi bătrân!

T:

A cu m ştiu cât de adânc dezam ăgiţi sun­ teţi am ândoi. Lucrurile au evoluat atât de diferit faţă de ceea ce aţi sperat. H ai să v ed em ce anum e s-a întâm plat şi v-a îm p ied icat pe am ândoi să aveţi bucurie şi p lăcere în viaţa voastră.

T e ra p ia fam iN e i ■ Rolul şi te h n ic a te ra p e u tu lu i

e.

300

T erapeutul arată că este în reg u lă să p riveşti durerea ' ceea ce este interzis:

1

„Ai văzut suferinţa p ărin ţilor tăi? Puteai să o alini?" „D eci tatăl tău av ea un p icio r d e lem n. N u puteai să vorbeşti d esp re asta, n u -i a şa ? E ra dureros pen­ tru fam ilia ta să v o rb ească d esp re asta? De ce?" „Deci R oger a fost ad o p tat? A i ştiu t asta, Roger? Ce ţi-a spus m am a d esp re asta? De ce nu ai putut, m am i, să îi spui d esp re asta lui R o g er?" f.

Terapeutul parodiază tem erile p rim are ale familiei: „M ama şi tata nu vor căd ea m orţi prin simplul fapt că tu com entezi despre ceea ce vezi şi au zi." „Cred că gândeşti că m am a şi tata sunt creaturi destul de fragile. D ar m ie îm i p a r nişte persoane destul de p u tern ice." „Mary, pari să te com porţi ca şi cum Joe va fi distrus prm sim plul fapt că vei spu ne ce ai ob servat." arodiind sau m ergând până la absurd, terapeutul ajută sca erea în intensitate a sentim entelor supraproastfpfre ^ 3 ®fntim entel ° r de om n ip oten ţă, reducând astfel nevoia de apărări. V V

10. Terapeutul va dim inua am eninţarea, p rin m anevrarea m are grijă a m aterialului în cărcat em oţional. a.

El m anevrează m aterialul u mero-anH r\t* i . lul P rm tr“0 aten tă tem porizare, la cele m ai în că rca tT *1616 ^

VIRGINIA SATIR

pUţin în cărcate P * *

—

El p leacă d e la o p o v este din trecu t, despre cum s-au întâln it p arten erii p rim a d ată, ce anum e au v ă z u t unul la celălalt, şi ajunge la interacţiunea p rezen tă.

—

El începe cu o discuţie despre părinţi, aşa cum erau la în cep u t, şi continu ă cu o discuţie despre părinţii p rezenţi.

—

P ro g ram area întrebărilor este dată de ordinea în care sunt ele puse în tim pul culegerii datelor istori­ cului personal: „C e făceau părinţii tăi ca să se d istreze?" A

„In ce sens erau părinţii tăi diferiţi unul de celălalt?" „Puteau părinţii tăi să fie în d ezaco rd ?" „C um anum e arătau neînţelegerile între părinţii tă i?" „C e faceţi voi ca să vă distraţi?" T erapeutul se m ută spre m ateriale m ai puţin încărcate atunci cân d lucrurile se încing. — Spre un anum it subiect, mai degrabă decât spre altul (asta depinde de care m aterial este, într-o —

anum ită fam ilie, cel m ai încărcat). Spre trecu t m ai degrabă decât spre prezent. „Cum anum e se întâm pla gestionarea banilor în familia ta, când erai cop il?"

Terapeutul manevrează materialele încărcate emoţional prin generalizarea a ceea ce cu toţii ne aşteptam să vedem în familie:

Terapia fam iN ei ■ Rolul şi te h n ic a te ra p e u tu lu i

N u este neobişnuit ca fam iliile să aibă răni, dureri,

302

să aibă problem e şi lu p te." „Când o persoană din fam ilie are o durere (sau este furios sau înfricoşat) toţi sim t în acelaşi fel." d.

Terapeutul m an evrează m aterialele în cărcate prin relaţionarea em oţiilor cu faptele. — El va cere date specifice, exem ple, docum entaţii: „Te bate uneori? C ât de d e s?" sau „în tr-u n fel —

trişează? Ce vrei să sp u i?" El cere date pe care pacienţii le folosesc p en tru a-şi întem eia percepţiile: „C um ştii că ei nu îi p asă de ce faci tu ?" sau „Ce anum e din face el te face să

—

—

e.

VIRGINIA SATIR

sim ţi că este m eschin?" Dar el nu ignoră lucrurile reale la care pacienţii răspund. El trebuie să aibă grijă să nu analizeze o percepţie fără a o verifica prin co m p ararea cu realitatea. El nici nu se va lăsa copleşit de em oţie şi nici nu îi va lăsa pe ceilalţi să facă asta. El trebuie, de ase­ menea, să se ferească de analiza em oţiilor desprinse de contextul interacţiunii.

Terapeutul va m anevra m aterialele în cărcate prin folo­ sirea idiomului său personal. —

El foloseşte slangul: „Taţi a sărit în sus, e h ?" sau „Cred că v-au m ers fulgii atu n ci."

—

El foloseşte vulgaritatea: „în regulă. Deci el s-a comportat ca un tâm pit în acel m om ent" sau „ Cred că ai fost nervos ca d racu '."

—

El evită cuvintele pedante şi jargonul psihiatric. El

303

foloseşte „stim a faţă de sine" în loc de „identitate sexu ală", „luat în co n sid erare" şi „valorizat" în loc de „accep tab il"; „dem n de a fi iubit" în loc de „iubit" etc. f.

El m anevrează m aterialul încărcat prin traducerea com portam entelor şi sentim entelor ostile: „Deci te-ai sim ţit n eatrăgător." „Deci te-ai sim ţit atacat." „Deci ce ţi-a ieşit pe gură nu s-a potrivit cu durerea dinăuntru. Cum asta?"

g*

El m anevrează m aterialul încărcat prin prevenirea închiderii definitive a episoadelor şi nem ulţum irilor (în plus, de multe ori el nu are suficiente date pe baza cărora să evalueze despre ce emoţii este vorba): „Pe m ăsură ce înaintăm , asta va deveni mai clar" sau „Putem să aflăm m ai m ulte despre asta."

Haideţi să vedem cum anume reeducă terapeutul pacienţii pentru viaţa adultă, pentru responsabilitate. a-

Pacientul dă semne, în mod constant, că nu se simte responsabil: „N u p ot să o fac." (Sunt m ic, insignifiant.) „Ei nu m ă vor lăsa să o fac." (Ceilalţi sunt mai mari d ecât m ine. Eu sunt o victim ă.) „Tu m -ai îm pins să fac asta." (îţi pasez responsa­ bilitatea ţie.)

Terapia fa m ilie i ■ Rolul şi te h n ic a te ra p e u tu lu i

„D a, o fac, d ar nu m ă p ot abţine. N u ştiu de ce."

304

(Stabilesc că responsabilitatea este în interiorul m eu, d ar eu nu sunt în relaţie cu m ine.) „A m făcut-o pentru că eram b ău t (am nezic, ne­ b u n )." (N u eram eu.) „N u am intenţionat să o f a c /' (N u eram eu.) „Am făcut-o pentru că te iu b esc." („Sindromul şantajului") b.

Terapeutul foloseşte anum ite tehnici pentru a reface sentim entul de responsabilitate al pacientului. —

El îi aduce am inte pacientului abilitatea sa de a se conduce: „Cine m ănâncă pentru tine?" „Cine m erge la toaletă pentru tine?" „Tu poţi decide, ştii asta." „Nu trebuie să îţi furi căciula singur." (Unui pacient care vrea să abandoneze şcoala.) „Cum de s-a întâm plat, din m om ent ce nu ai vrut să o faci?" „Ceilalţi nu pot vedea dorinţa ta interioară. Ei pot vedea doar com portam entul exterior, care le oferă indicii despre dorinţă. Trebuie să exprim i clar dorinţele." „Ai investit acea persoană cu autoritate asupra ta. De ce ai cedat autoritatea?"

VIRGINIA SATIR

„Ai făcut o înţelegere cu el ca el să te controleze. A sta trebuie să co n tin u e?"

305

„Ce anum e stă între tine şi abilitatea ta de a o controla pe M ary ?" Terapeutul verifică întotdeauna pronum ele pentru a vedea cine a făcut, ce a făcut şi cui. Schizofrenii, de exem plu, nu spun niciodată cine şi ce a făcut. Ei spun: „Copiii nu ar trebui să facă asta şi cealaltă." Terapeutul defineşte im ediat intenţiile pacientului: „Vrei să spui Johnnie?" Terapeutul transform ă acu­ zaţiile implicite ale pacientului în acuzaţii dovedite, astfel încât ele să poată fi discutate şi astfel încât el să poată verifica dacă pronum ele sunt folosite cu acurateţe. Terapeutul tratează cu pârâcioşii: Fiul:

(m amei) O să te pârăsc.

T:

A cum m ă gândesc că vrei să îi faci pro­ bleme m am ei. A sta se întâm plă acasă? Cum se face că voi, părinţii, sunteţi într-o poziţie în care copiii voştri pot să vă facă problem e unuia dintre voi? * * * * * *

M am a:

Soţul m eu bea.

T:

(m ută atenţia la ceea ce soţia poate spune

*

despre ea însăşi) Tu bei? * * * * * *

Terapia familiei ■ Rolul şi te h n ic a te ra p e u tu lu i

Fiica:

(ob servator al discrepanţelor) El prim eşte zece cenţi. E u p rim esc d o ar cinci.

T:

V rei să te asiguri că prim eşti p artea ta din fiecare lu cru . C ă n u eşti jefuită sau lăsată pe d in afară.

—

T erap eu tu l tratează cu p u rtăto ru l de cuvânt: „C um de eşti p u rtăto r de cu v ân t pen tru Johnny? El poate vorb i p en tru el. H ai să-l întrebăm despre a sta ." „Se întâm plă asta acasă? Persoane care vorbesc pen­ tru alte persoane? C um cred eţi că s-a ajuns aici?"

—

Terapeutul gestionează traducerea în act a copiilor. El nu se ad resează părinţilor. întreabă copilul: „Cum aşa?" El ream inteşte copilului că poate alege cum să se poarte. El nu este o victim ă. El îşi poate influenţa m ediul.

Relaţia în sine p acien t-terap eu t scoate în evidenţă pro­ blem e de responsabilitate. — Pacientul se com portă într-un anum e fel. Se com ­ portă ca şi cum ar fi blocat în acest com portam ent, nu se poate abţine. Dacă şi terapeutul tratează acest com portam ent ca fiind sep arat de persoană, el îi spune pacientului: „M ă aştep t să nu ai control." Astfel el scoate în evidenţă com portam entul ca aparţinând persoanei şi stabileşte scopuri ale tra­ tam entului com portam entului. — Pacientul se aşteaptă ca terapeutul să fie „m arele tată alb" sau „m area m am ă alb ă" de la care să

p orn ească toate lucrurile. El aşteaptă ca terapeutul

307

să îşi asum e responsab ilitatea. Terapeutul îşi asu­ m ă resp on sab ilitatea, d ar nu tratează pacientul ca pe un copil şi nu se aşteaptă ca acesta să se com ­ p orte ca un copil. El îl tratează pe pacient ca pe un adult şi se aşteaptă ca el să se com porte ca un adult. El nu d istru ge eticheta de adult. —

T erapeutu l nu este indispensabil pacientului, deşi ar p u tea avea nevoie să gândească că este. El nu este ca părintele persoanei schizofrene care spune: „N u te poţi hrăni. Ai nevoie de mine ca să trăieşti." A stfel el nu oferă pacienţilor hrană şi băutură. El le face doar posibil să îşi ofere singuri şi să ia de la alţi m em bri ai familiei.

Terapeutul îl ajută pe pacient să vadă cum modelele din trecut îi influenţează aşteptările şi comportamentul. a.

El le ream inteşte pacienţilor că acţionează pe baza unor m odele trecute: „M -aş aştepta ca tu să fii îngrijorat în legătură cu asta. D upă cum ai spus, tatăl tău n iciod ată..." „M am a ta s-a ocupat de bani în felul acela. Cum ai fi putut învăţa alte m odalităţi? " „A cum m i se pare că sună ca şi cum tu îi dai lui acelaşi m esaj pe care ai văzu t că m am a ta i 1 dă ea tatălui tău. Totuşi nu ţi-a plăcut felul în care mama ta şi tatăl tău s-au descurcat cu treburile astea şi te străduieşti m ult să te descurci într-un m od diferit. H ai să vedem ce anum e ar putea să-ţi stea în drum.

T e ra p ia fa m ilie i ■ Rolul şi te h n ic a terap eu tu lu i

308

b.

T erapeutu l p u n e sub sem nul întrebării, în m od deschis, cred in ţele şi aştep tările: „C h iar cred eţi că toţi copiii ar trebui să fie d ato ri p ărin ţilo r lo r? "

c.

T erap eu tu l le ream in teşte p acien ţilo r că s-au căsătorit unul cu celălalt exact p en tru calităţile d esp re care se p lân g acu m . „A sta este ceea ce ai sp u s că ţi-a p lăcu t la soţia ta. M ă întreb de ce n u -ţi m ai p lace a cu m ?"

d.

T erap eu tu l accen tu ează aştep tările, co m p letân d com u­ n icarea: T:

(către Johnny) îţi p lace sp an acu l?

Fiul:

N u.

T:

Ai ştiut că m am a ta se g ân d ea că ţie îţi place span acu l?

e.

Fiul:

N u, dar nu am v ru t să o răn esc.

T:

(către m am ă) L -ai în treb at v re o d a tă d acă îi place span acul?

M am a:

N u, m -am gân d it că tu tu ro r b ărb aţilo r le place. T atălui m eu îi p lăcea.

Terapeutul accentuează credinţele, exagerându-le: „Tată­ lui tău îi p lăcea, deci e natural să le p lacă tu tu ro r b ăr­ b aţilor!"

13. Terapeutul defineşte roluri şi funcţii.

a.

Terapeutul recunoaşte el însuşi rolurile, când se adre­ sează unei familii şi o tratează. El se adresează cu p lu rilor folosind apelativul „m am ă" şi „ ta tă ", cân d se referă la ei ca p ărinţi, şi

VIRGINIA SATIR

folosind num ele lor m ic, când se referă la ei ca indivizi sau ca so ţ şi soţie. —

309

A poi el îl ia pe fratele m ai m are prim ul, spunând celor m ai m ici: „A şteptaţi un pic. Voi nu aţi ajuns încă. N u v-aţi născut în că!"

b.

T erapeutul îi întreabă pe pacienţi despre rolurile lor: „P u rtaţi trei pălării — individuală, m aritală, p arentală. O pot vedea pe cea parentală, d ar unde sunt celelalte două?" A

„înainte de căsătorie tu erai domnişoara cutare. Ce s-a întâm plat cu ea?" „De ce trebuie să ceri perm isiunea?" „Eşti soţia lui tati?" c*

Terapeutul îi poate învăţa explicit despre roluri. El va lista trei roluri pe tablă: individual, marital, parental. El face asta, astfel încât pacienţii vor vedea că au de făcut o alegere privind modul în care se vor trata unul pe altul. Dacă terapeutul îi face pe pacienţi să fie conştienţi de felul în care răspund şi le arată alte moduri de a răspunde, ei p ot alege între aceste m oduri. A trăi creativ înseam nă a avea o gam ă m ai largă de alternative.

Terapeutul com pletează golurile din comunicare şi inter­ pretează mesajele. a*

Terapeutul separă partea relaţională a mesajului de con­ ţinutul acestuia. Pacienţii confundă de obicei aceste două asPecte şi vorbesc despre relaţii în termeni de „conţinut .

Te rap ia fa m ilie i ■ Rolul şi te h n ic a tera p eu tu lu i

__

310

„C afeau a asta n u e b u n ă" este o m od alitate a p acien tu lu i de a spu ne că „Tu nu eşti b u n ."

—

„O chelarii se m u rd ă re sc" este m odul în care un schizofren spune: „Tu nu p oţi ved ea b in e."

b.

T erap eu tu l sep ară com entariile d esp re sine de com en­ tariile despre alţii. Pacienţii le confundă de obicei pe cele două şi nu p ot să deosebească care p a rte dintr-un interschimb le spune ceva despre vorbitor şi care parte le este ad resată lor. —

„Sunt obosit" poate fi o p ro p o ziţie care vorbeşte despre oboseala vorbitorului. P oate fi de asem enea o întrebare: „Şi tu ?" Poate fi, de asem enea, o cerere: „A jută-m ă!"

—

Astfel încât, atunci când pacientul îi spune tera­ peutului ce a spus B, terapeutul întreabă ce anum e a reţinut pacientul din m esajul lui B.

c.

Terapeutul sem nalează discrepanţe sem nificative în com unicare: Tatăl:

Mă sim t bine.

T:

A răţi groaznic. C um de spui că te simţi bine când arăţi groaznic? N u poţi să îţi dai voie să te sim ţi ca naiba?

Tatăl:

(către copil, al cărui simptom este legat de com portam entul delincvent al tatălui) Fii fată cum inte şi am să m ă întorc imediat.

VIRGINIA SATIR

T:

(că tre tată) C red că erau două părţi ale m esajului care p o ate că i-au creat con­ fu zie. I-ai sp u s să fie cu m in te foarte tare şi clar, d a r n u i-ai sp u s unde te duci şi când te vei întoarce. Cel de-ai doilea mesaj s-a transm is la fel de tare şi clar?

T erapeutu l p u n e în cuvinte com unicarea nonverbală: T:

(către Johnny) Te-ai uitat întâi la m am a ta, înainte de a răspunde. Mă întreb dacă sim ţi că trebuie să obţii perm isiunea de a vorbi.

T:

(către Patty, care îl ia de m ână pe tată în tim pul unei dispute între m am a ei şi tatăl ei) îi spui tatălui tău că sim patizezi cu el?

T:

(referitor la pattem ul după care pacienţii se aşază) Vă com portaţi cu toţii de parcă aţi vrea să vă aşezaţi cât puteţi de departe de el (de mine, de ea).

Terapeutul va pune în cuvinte mesajele „dublu nivel Fiica:

(către m amă) Pot să mă duc la şcoală?

M am a:

(către fiică) Când eram fetiţă, nu am prim it niciodată educaţie.

T:

(către m amă) Acum fiica ta te-a întrebat dacă poate să se ducă la şcoală şi mă

Terapia fa m ilie i ■ Rolul şi te h n ic a te ra p e u tu lu i

întreb d acă a prim it un răspuns de la tine. A r trebui ca ea să se ducă la şcoală sau nu? 15. în general, iată criteriile m ele pentru term inarea trata­ m entului. a.

T ratam entul este com plet: —

C ând m em brii fam iliei p o t înch eia tranzacţii,

—

verifica, cere, întreba. C ând ei pot interpreta ostilitatea.

— — —

Când ei pot vedea cum îi văd ceilalţi. Când ei pot vedea cum anum e se văd ei pe ei înşişi. Când un membru îi poate spune altuia cum anum e

— — — — — —

b.

se m anifestă el însuşi. Când un membru îi poate spune altuia ce speră, de ce se tem e, şi ce aşteaptă de la el. Când ei pot avea neînţelegeri. Când ei pot face alegeri. Când ei pot învăţa din experienţă. Când ei se pot elibera pe ei înşişi de efectele nocive ale m odelelor trecutului. Când ei pot da un mesaj clar, adică pot fi congru­ enţi în com portam entul lor, cu o diferenţă minimă între emoţii şi com unicarea lor, şi cu un minimum de mesaje implicite.

Un alt set de criterii pentru term inarea tratam entului este atunci când bărbatul şi femeia adulţi, ca soţ şi soţie, pot: — fi direcţi, folosind persoana întâi „eu" urm ată de afirmaţiile sau întrebările care:

VIRGINIA SATIR

Critică Evaluează Adm it o observaţie —

—

G ăsesc o greşeală Transm it iritarea R ecunosc faptul de fi confuz

313

fi precişi, folosind un limbaj care arată clar că „Eu sunt eu " şi „Tu eşti tu ." „Eu sunt separat şi distinct de tine şi eu îmi recunosc trăsăturile ca aparţinându-m i m ie. Tu eşti tu, separat şi distinct de mine, şi îţi recunosc trăsăturile ca aparţinându-ţi ţie." fi clari, folosind întrebări şi afirmaţii care reflectă orientare şi capacitatea de a putea cunoaşte afir­ m aţiile altcuiva, direcţiile sau intenţiile acestuia, pentru a putea obţine un rezultat.

Pe scu rt, tratam entul este com plet când fiecare aflat în terapie poate folosi prim a persoană „Eu" urmată de un verb activ şi term inându-se cu un obiect clar.

T e rap ia fa m ilie i ■ Rolul şi te h n ic a terap eu tu lu i

CAPITO LU L 15

Integrând m odele şi discipline 1.

Deşi am descris concepţiile şi practicile mele personale în această carte despre terapia familiei, nu doresc ca cititorul să o vadă ca pe un alt model rigid care nu poate fi modificat sau variat. Am încercat să depăşesc barierele dintre disci­ pline, forme şi modele, şi să privesc procesul fundamental care apare în toate relaţiile care implică fiinţele um ane, cu un accent special pus pe relaţiile terapeutice şi de familie.

2.

Nu este nimic sacru într-o formulă sau într-un model. Lucrul important este întotdeauna înţelegerea şi utilizarea formulei aici şi acum . Form a nu este acelaşi lucru cu procesul. a.

Procesul implică mişcare. Este dinam ic, nu static.

b.

Procesul nu se axează pe activitatea per se, ci pe conti­ nuarea activităţii.

c.

Procesul este mai mult o chestiune de tipul „cum " decât de tipul „ce"; forma şi conţinutul sunt mai mult chesti­ uni de tipul „ce" decât de tipul „cum ."

d.

Unul dintre motivele pentru care etichetele diagnostice pot deveni destructive este că ele pot foarte uşor deveni

VIRGINIA SATIR

profeţii autoîm plinite, care tind să îngheţe procesul în rezultat. e.

315

Procesul evită dihotom iile, din m om ent ce o persoană poate fi X la un m om ent dat şi Y în alt moment.

f.

Procesul este cel mai bine descris cu verbe care au term inaţia -and.

3.

Procesul fundamental care apare în fiecare relaţie, indiferent de conţinut, structură sau formă, este: a.

O întâlnire

i

A

c.

La un anum it moment.

b.

4-

Intre două persoane

Viitorul disciplinelor şi modalităţilor relaţiilor umane stă în integrarea viziunilor lor parţiale asupra omului cu cele cinci părţi de bază ale sinelui, care sunt: a.

M intea

b.

C orpul

c.

Partea spirituală a sinelui

d.

Semnalele simţurilor (interacţiunea dintre minte şi corp), Şi

e5-

Interacţiunea cu ceilalţi (relaţiile sociale).

Noi toţi operăm în cadrul unor sisteme relaţionale multiple, iar concepţiile şi imaginile noastre despre sine simt derivate din contextul sistemului în care suntem la un moment dat. Asta înseamnă că identitatea este dinamică, constant în

Terapia fa m ilie i ■ In tegrân d m o d ele şi discipline

schimbare, şi că individul are un potenţial extrem de larg şi posibilităţi contingente care sunt neglijate prin interdicţii şi sancţiuni care împiedică explorarea de sine şi schimbarea. Individul limitat are o imagine de sine limitată, derivată dintr-un context limitat, care împiedică dezvoltarea.

316

6.

D acă terapia se abordează dintr-un punct de vedere integraţional, devine clar că m ulte dom enii, nedenum ite discipline ale „relaţiilor um ane", au avut multe de spus despre gestaltul um an, cu m ult înainte ca domeniile relaţiilor um ane să apară. A

In terapia şi form area m ea, folosesc principii şi idei strânse din disciplinele dansului, dram aturgiei, religiei, medicinei, com unicaţiilor, educaţiei, limbajului, ştiinţelor com porta­ mentale — şi ale ştiinţelor fizice, de la care a derivat la început „conceptul sistem elor" (pe care se bazează practica m ea)/ Integrarea, în teorie şi practică, a tuturor instrumentelor care le stau la dispoziţie oam enilor pentru dezvoltare este nece­ sară înainte ca noi să începem să tratăm de fapt cu „persoana totală." 7.

Proscrise, practicile psihoterapeutice rigide sunt inadecvate nevoilor de dezvoltare în continuă schim bare ale fiinţelor um ane. A devărul acestei afirmaţii este evident din punctele pe care le-am accentuat de-a lungul întregii cărţi, şi anume: a.

N evoia individului de a se observa pe el însuşi în interacţiune, incluzând rolul pe care îl joacă în sistemul familial,

*

Pentru o explicare completă a conceptului sistemelor, vezi Watzlawick, P.,Beavin, J. şi Jackson, D., Pragmatics of Humati Communication, New York: W .W . Norton, 1967.

VIRGINIA SATIR

b.

Nevoia de a realiza cum anume comportamentul său şi concepţia sa despre sine sunt circumscrise de sistemul însuşi, şi

c.

Nevoia de reîntărire terapeutică care să pună această cunoaştere la dispoziţia membrilor familiei şi să-i ajute să experimenteze şi să practice comportamente interacţionale noi.

317

A

In propriile mele şedinţe de terapie, îmi adaptez tratamentul, pentru a aborda nevoile familiei. a.

V ariez tim pul, de la un interviu iniţial care poate dura o oră şi jum ătate la şedinţe care durează m ai m ulte ore. R ecent, m -am b azat din ce în ce mai m ult pe şedinţe m araton care înseam nă a petrece un weekend sau mai m ulte cu una sau câteva familii, pentru a avea un contact continu u într-o varietate de contexte. Cu alte cuvinte, timpul este flexibil şi variabil.

b.

Eu întâlnesc familii şi indivizi în cabinetul meu, în aer liber, în casele lor, la locul lor de muncă şi de recreere, ad ică, în orice loc în care este posibil să experimentăm noi con texte şi relaţionări. Vizitez şcoala şi grădiniţa, d acă este indicat. Pe scurt, locul este flexibil şi variabil.

c.

O dată, am întâlnit fam ilia îm preună, suficient de mult pentru a avea o înţelegere bună şi completă a întregimii sistem familial. Pot întâlni un anumit membru al familiei într-o şedinţă individuală sau pot vedea anumite dia e sau triad e fam iliale sau pot modifica şedinţele pen a întâlni întreaga fam ilie din nou, adesea într-un singur interviu. V ariez şedinţele în funcţie de nevoi şi

Terapia fam iliei ■ Integrând modele şi discipline

analizele m ele asu p ra sistem u lu i fam ilial. A d esea, văd

318

m ai m ult de o fam ilie îm preună. C u alte cuvinte, modelul p ersoan elor v ă z u te este flexibil şi variab il. d.

U n eori, g ăsesc că este util să u tilizez u n co terap eu t sau m ai m ulţi, fie de acelaşi s e x , fie d e sex op u s. De aceea, m odelul terapeuţilor im p licaţi este flexibil şi variabil.

e.

în plus, pentru a varia p attem u rile teh n icilor şi cadrului tem p oral, eu folosesc m u lte m ijloace m ecan ice ca aju­ toare nepreţuite în terapie şi fo rm are. F o lo sesc m ijloace audio şi video de în registrare, p en tru a d a u n feedback im ediat sau pentru a revedea episoade din interacţiunile tim purii, sau fotografiez p erso an a ca re se în d oieşte că arată furioasă sau d ep resivă sau ca re d ă alte m esaje inconştiente, nonverbale celo r cu care in teracţion ează. A m utilizat din ce în ce m ai m u lt d an su l, exerciţiile de m işcare corporală, m uzica, arta, d ram a şi jocu rile pen­ tru a pune la dispoziţia fam iliei d iferite experienţe variate de atingere, ved ere, ascu ltare, sim ţire şi expri­ m are. Pe scu rt, tehnicile şi instrumentele p en tru experi­ m entare sunt flexibile şi variabile.

9.

Desigur, niciuna dintre aceste tehnici nu s-a doved it „ideală" sau „cea mai dezirabilă" şi m ulte alte tehnici de suport, altele decât cele pe care le-am d escris, fără îndoială că vor fi dezvoltate în viitor. Cel m ai im p ortan t lu cru este acela că, indiferent ce tehnici sunt folosite, atenţia trebuie să fie focalizată asupra furnizării experienţei unei noi dezvoltări pentru familie sau pentru individ. A ceasta înseam nă că tera­ peutul trebuie să fie o persoană şi un tovarăş pentru familie

VIRGINIA SATIR

şi nu figură asemănătoare unui dumnezeu care încearcă să se păstreze în afara sistemului de relaţii.

319

10. Modus operandi terapeutic, care guvernează măsura în care terapeutul îşi permite să fie implicat şi modalitatea, depinde în cea mai mare măsură de modelele şi credinţele tera­ peutului în legătură cu: a.

Ce cauzează b oala,

b.

Ce face suferinţa să dipară, şi

c.

Ce face oam enii să se dezvolte.

11. Psihoterapia de azi poate fi văzută ca fiind în general bazată pe una dintre cele două m odele: a-

M odelul m edical sau

b.

M odelul dezvoltării.

12. în m odelul m edical, se crede că presupusa cauză a bolii îşi are locul în pacientul însuşi. Se crede că boala este îndepărtată Rădicând sursa acesteia din interiorul pacientului. Dez­ voltarea este aşteptată să apară spontan, odată ce cauza bolii a fost îndep ărtată, eliberând astfel energia înnăbuşită, pen­ tru dezvoltare. în acest m odel, folosirea atingerii sau apropierii terapeutice este irelevantă, din m om ent ce problema este în interiorul pacientului. M odelul psihanalitic este un exemplu perfect al m odelului m edical, pentru că aici paci­ entul se întinde pe can ap ea, vorbeşte din psihicul său „cel adânc" şi nu are nici m ăcar contact vizual cu terapeutul. acă analistul ad eră strict la tehnicile „nondirective, orienate pe p acien t", chiar şi contactul verbal este strict lim itat.

Terapia fam iliei ■ Integrând modele şi discipline

320

Ipoteza este aceea că „eu, terapeutul, nu fac nim ic pentru a te stim ula, deci tot ce sim ţi şi faci îţi este in eren t/' Din m om ent ce este im posibil să nu com unici, totuşi, această ipoteză este un m it. 13. M odelul dezvoltării se bazează pe noţiunea că întregul com portam ent um an se transform ă în cadrul unui proces şi că procesul este reprezentat de tranzacţii cu alte persoane şi cu diverse părţi ale sinelui propriu. Se crede că boala este un răspuns, com unicat adecvat, dat unui sistem disfuncţional existent în individ şi în celelalte persoane în contextul fami­ lial. Se crede, de aceea, că sănătatea se dezvoltă când sistemul este schim bat, pentru a perm ite răspunsuri sănătoase şi comunicare. Terapeutul, fiind o parte integrantă a sistemului terapeutic, este im plicat intim în tranzacţii şi orice oferă el pacientului sau pacienţilor, pentru a accelera învăţarea sau schimbul, este utilizat pentru a-i ajuta să se dezvolte în contextul relaţiei. 14. Dacă utilizezi modelul dezvoltării, trebuie să fii dispus să experimentezi mai mult şi să fii mai spontan decât sunt mulţi alţi terapeuţi. Necesitatea flexibilităţii în tehnică şi abordare, incluzând contactul deosebit de direct, intim , dintre pacient şi terapeut, este gândită ca fiind fundam entală. A

a.

In terapia dezvoltării, tehnicile nu sunt utilizate pentru a realiza anumite obiective, cum ar fi îmbunătăţirea câştigurilor anuale ale tatălui sau asigurarea intrării la facultate a juniorului.

b.

Terapia dezvoltării se bazează pe prem isa că oamenii pot fi învăţaţi să fie congruenţi, să vorbească direct şi

VIRGINIA SATIR

limpede şi să-şi comunice cu acurateţe emoţiile, gândurile şi dorinţele pentru a face faţă situaţiilor. 15.

321

Pentru a compara aceste modele în acţiune, să ne imaginăm, de exemplu, că un pacient ar întreba cum se distrează terapeutul. A

a.

In modelul medical, întrebarea ar fi considerată irelevantă. A

b.

In modelul dezvoltării, întrebarea ar fi considerată o cerere legitimă de informaţie.

A

16. In modelul dezvoltării, prin propriul său com portam ent, terapeutul îşi susţine teza că nu există nimic care să nu poată fi tratat cu deschidere şi onestitate şi că nu există niciun substitut, în terapie sau în orice altă relaţie umană, pentru învăţarea de către fiinţa umană a modului de a se pune la dispoziţie pe sine şi propria sa personalitate — nu numai de a se angaja pe sine pentru a-i influenţa pe alţii ci, când este potrivit, a se lăsa la o parte pe sine şi a fi influenţat de ceilalţi. 17. Terapeutul, pentru că este o persoană intim implicată în sistemul relaţional, furnizează un exemplu de dezvoltare, fie pozitiv, fie negativ. a-

Viziunea prezentată de analistul tradiţional este aceea a retragerii, neim plicării, neangajării şi a eliminării vir­ tuale a privitului, a vorbitului şi atingerii ca mijloace eficiente de com unicare în relaţie.

b*

în m odelul dezvoltării, terapeutul reprezintă exemplul unei fiinţe um ane active, care învaţă, este supusă gre­ şelii şi care doreşte să facă faţă cu onestitate şi

Terapia familiei ■ Integrând modele şi discipline

responsabilitate tu tu ro r situ aţiilor cu care se confruntă,

322

inclusiv p ro p riilo r sale vulnerabilităţi. 18. Pentru a în văţa şi a d em on stra ce i se întâm plă unui com por­ tam ent individual cân d o p erează în co n textu l unuia dintre cele dou ă m odele d escrise, în ultim ii ani, am folosit din ce în ce m ai m u lt jocurile — atât în terap ia fam iliei, cât şi în form area profesioniştilor din diverse discipline ale relaţiilor um ane. Jocurile im portan te pe care le-am d ezv o ltat pen tru acest scop sim t: a.

Sim ularea fam iliei,

b.

Jocul sistem elor fam iliale şi

c.

Jocuri de com unicare.

Simularea familiei 1.

G rupul Bateson, lucrând în Palo A lto în 1954, a ajuns la concluzia că familiile sunt constrânse de m odele co m p o rta­ m entale redundante care nu sunt conştientizate de fam ilie, în încercarea de a dem onstra acest lucru prin utilizarea jocu­ lui de rol printre membrii grupului (Bateson, Jackson, H aley şi W eakland), aceştia au fost surprinşi să v ad ă că ei înşişi dezvoltaseră emoţii puternice legate de com portam entele pe care doar le jucau, în rolul unui anum it m em bru al „fam i­ liei' . Ulterior, ei au putut să arate că, urm ând câteva reguli simple, au putut să sim uleze, de exem plu, familia unui bolnav cronic de schizofrenie într-o asem enea m ăsură încât înregistrarea acestor şedinţe, trim isă pentru diagnostic „în orb la diverşi alţi cercetători din ţară, a fost considerată ca

VIRGINIA SATIR

fiind o casetă a unei fam ilii schizofrene reale Nici m vodie cercetătorilor (care erau bine cunoscute c e lo r la W cetăton) nu au fost recunoscute, deşi nicio schimbare de voce nu a fost intenţionată de cei care au „jucat rolul" 2.

323

Am experim entat utilizarea tehnicilor „simulării fam iliale" cu sute de publicuri diferite şi cu multe grupuri profesionale diferite, de la m edici la lucrători sociali, profesori şi asistente. Un com entariu ar trebui făcut despre folosirea jocurilor pentru scopurile formării. O reacţie comună a profesioniştilor care nu au participat la asem enea jocuri este aceea că este „joc de rol" şi, de aceea, nereal. în toate experienţele mele, în care am folosit aceste jocuri cu m ulte grupuri din toată ţara, nu am întâlnit niciodată o persoană care să nu dezvolte, odată im plicată în sistem ul unui joc, „reacţii viscerale" vii faţă de rolurile pe care le joacă, în special faţă de acele roluri care sunt con trare propriei imagini despre sine. Este foarte comun pentru cineva să spună, după un anumit joc, „Acum ştiu cum sim te doam na X şi îi pot înţelege problema ulceru­ lui! A sta sună exact ca ea. După cinci minute din astea,

>ropriul meu stomac se agită . 3.

ntr-o anumită ocazie memorabilă,

Stt-o

i jucat rolul unei fete care era Pacien^

”

generalist,

mumită familie simulată, m. ^ t2 ei simulat. La sfârşitul nteresat în terapia fa m ilie ^ ^ familială, i aproape patruzeci de ,&ca" s-a ridicat, şi-a aruncat bmţel^

după umerii omului şi el/ cu

nai în vârstă şi a afirmat „ e prima dată când am acrimicurgându-ipefaţă,a nierdut, neavând o fiică", iimţit cu adevărat câte lucruri a p

Terapia fa m ilie i

a Integrând modele şi discipline

în m od n o rm al, teh n ica sim u lării fam iliale n u este folosită doar ca m ijloc d id actic p en tru te ra p e u ţi, ci este n ep reţu ită

CA: Science & Behavior Books, 1963. 139. --------- ; J. Beavin; D. Jackson. Pragm atics o fH u m a n C om m unication. New York: W.W. Norton, 1967. 140. W ood, John T. Hozv Do You F eel? Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall, 1974. 1 4 1 . --------- . W hat A re Y o u A fraid O/? Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall, 1976. 142. Wysor, Bettie. The Lesbian M yth: Insights and Conversation. New York: Random House, 1974.

Terapia fam iliei ■ Bibliografie