Karl Marx, Friedrich Engels. Opere [Volumul 32]

Citation preview

KARL M ARX

FRI E DRICH E NG E LS

O P E R E, V O L U M U L 3 2

Pr:>letarl din toate tllrlle, uniţi-vil I

KARL MARX FRIEDRICH ENGELS OPERE

EDITURA

P O L I T I CĂ

1972

KARL MARX FRIEDRICH ENGELS V OLUMUL 32

EDITURA

P O L I T I CĂ

Bucureşti-1972

Prezenta traducere a fosl întocmită în colectivul de redacţie al Editurii politice după originalul apărut în editura „Dietz", Berlin, 1965, completat cu unele note din ediţia rusă apărută în Editura de stat pentru lite· ratură politică, Moscova, 1964.

V

Prefaţă Volumul 32 al Operelor lui K. Marx şi F. Engels cuprinde scrisorile întemeietorilor comunismului ştiinţific din perioada ia­ nuarie 1 868-mijlocul lunii iulie 1 870. Sfîrşitul deceniului al 7-lea al secolului al XIX-lea se caracte­ rizează printr-o ascuţire a contradicţiilor economice şi sociale în Europa şi S.U.A., printr-un avînt al mişcării muncitoreşti şi prin trecerea burgheziei în tabăra contrarevoluţiei. Lupta de clasă a luat amploare în perioada în care conflictul armat dintre Franţa bonapartistă şi Prusia bismarckiană devenise iminent. Incordarea situaţiei politice externe şi a situaţiei interne din diferite ţări a cres­ cut şi ca urmare a revoluţiei burgheze izbucnite în Spania în 1 868, a luptei de eliberare naţională a poporului irlandez, a acţiunilor ma­ sel or populare din Franţa împotriva regimului celui de-al doilea Im­ periu şi a altor evenimente revoluţionare. Activitatea Internaţionalei I, condusă de Marx, şi spiritul po­ litic activ al clasei muncitoare au creat premisele constituirii partidelor proletare de masă în ţările capitaliste dezvoltate din Emopa. Marx şi Engels au continuat să acorde o atenţie deosebită elaborării teoriei comunismului ştiinţific şi tacticii mişcării mun­ citoreşti internaţionale, luptei pentru afirmarea programului so­ cialist în mişcarea muncitorească internaţională, explicării cailor de dezvoltare a mişcării muncitoreşti şi revoluţionar-democratice în ţările din Europa occidentală şi în Rusia. După ce a publicat volumul I al „Capitaluluiu (septembrie 1 867) , Marx a continuat să lucreze la cărţile a doua şi a treia ale lucrării sale fundamentale. Marx scrisese primele variante ale acestor cărţi încă din 1 863-1 865, dar nu le-a putut pregăti pen­ tru tipar şi publica imediat după apariţia volumului I al „Capita­ lului " îndeosebi din pricina stării foarte proaste a sănătăţii sale.

VI

Prefată

Urmările şi recidivele bolii l-au silit pe Marx să-şi limiteze foarte mult timpul de lucru, iar uneori chiar să-şi întrerupă complet munca. Totuşi, în perioada 1 868-1870, el a lucrat intens la defi­ nitivarea cărţilor a doua şi a treia din „Capitalul " . Din scrisorile lui Marx publicate în volumul d e fdţă s e vede că el aduna cu meticulozitate date noi privitoare la problemele cuprinse în aceste cărţi ale „Capitalului " . As tfel, în scrisoarea către Kugelmann din 6 martie 1 868, Marx, printre altele, îl infor­ mează că din pricina stării proaste a sănătăţii sale nu a putut scrie, în schimb „am înghiţit o cantitate enormă de «material» statistic şi de altă natură" (vezi volumul de faţă, p. 480) . Marx nu concepea să-şi elaboreze teoria economică fără studierea perma­ nentă, aprecierea ştiinţifică riguroasă şi sintetizarea noilor fapte survenite în dezvoltarea capitalismului. In legătură cu aceasta se cuvine să amintim scrisoarea lui Marx către Engels din 10 octombrie 1868. Criticînd dogmatismul economiştilor burghezi, în această scrisoare Marx trage o concluzie metodologică remarcabilă : „Numai înlocuind conflictul dintre dogme care se contrazic între ele cu conflictul dintre fapte care se contrazic între ele şi cu antago­ nismele reale, ce constituie miezul ascuns al acestor dogme, eco­ nomia politică poate fi transformată într-o ştiinţă pozitivă" (vezi volumul de faţă, p. 157). V. I. Lenin, în conspectul făcut co­ respondenţei dintre Marx �i Engels, a subliniat în mod deosebit importanţa acestei teze şi a formulat-o concis în următoarele cu­ vinte : „Faptele sînt baza economiei politice, şi nu dogmele" (vezi V. I. Lenin. „Conspectul «Corespondenţei dintre K. Marx şi F. En­ gels din perioada 1 844-1 883»", M. 1 959, p. 78) . In 1 868, reluînd lucrul la manuscrisul „Capitalului " , Marx a hotărît în primul rînd să prelucreze din nou şi să extindă varianta care exista a cărţii a doua. Dintr-o serie de scrisori publicate în volumul de faţă se vede că Marx a făcut în această perioadă cer­ cetări suplimentare în problemele circulaţiei capitalului. Astfel, în scrisoarea către Engels din 7 mai 1 868, el îl roagă să-i răspundă la problemele referitoare la modalităţile practice de calculare a rotaţiei şi la mărirea capitalului circulant avansat. In scrisoarea din 16 mai acelaşi an, Marx subliniază încă o dată importanţa teoretică şi dificultatea pe care o presupune studierea acestor probleme. Continuînd fără încetare culegerea şi prelucrarea ma­ terialelor, în 1 868-1870 Marx a pregătit mai întîi pentru tipar manuscrisul secţiunii îniîi şi primele capitole din secţiunea a doua, şi apoi a scris o nouă variantă a întregii cărţi a treia a „Capitalului" . Paralel cu elaborarea cărţii a doua a „Capitalului " , î n aceşti ani Marx a acorda.t o mare atenţie ş i studierii probleme­ lor referitoare la cartea a treia. O parte considerabilă din seri-

Prefaţă

VII

sorile lui Marx care au intrat în volumul de faţă indică orien­ tarea generală pe care Marx a căutat s-o dea acestei cărţi a „Capitalului " şi înlesneşte înţelegerea multor probleme teoretice. O mare valoare ştiinţifică prezintă scrisoarea lui Marx către En­ gels din 30 aprilie 1 868, în care într-o formă concisă şi clară este expus planul structurii şi conţinutul fundamental al întregii cărţi a treia a „Capitalului", precum şi o serie de alte scrisori care tratează diverse probleme ale acestei cărţi. In aceşti ani, Marx a continuat să lucreze la teoria sa asupra rentei funciare, studiind intens unele materiale noi cu privire la dezvoltarea agriculturii şi la relaţiile agrare în general într-o serie de ţări, Astfel, în scrisoarea către Engels din 3 ianuarie 1868 el îl ruga să-i indice cea mai recentă carte germană în materie de agrochimie şi să-i răspundă la o serie de probleme importante „pentru capitolul despre renta funciară" (vezi volumul de faţă, p. 5) . La 25 martie în acelaşi an, Marx îi scria lui Engels că „e foarte necesar să ne însuşim temeinic tot ce este nou şi foarte nou în domeniul agriculturii" (vezi volumul de faţă, p. 50) . In scrisorile adresate lui Engels la 1 4, 25 martie 1 868 şi 26 no­ iembrie 1 869, Marx face o critică vehementă concepţiilor greşite privind originea şi dezvoltarea obştii şi a proprietăţii funciare private în Germania, Rusia şi în alte ţări, precum şi teoriei ren­ tei funciare a economistului burghez vulgar american Carey. Aici el explică totala inconsistenţă şi caracterul apologetic al teoriei rentei la Carey, precum şi greşelile din teoria rentei fun­ ciare la Ricardo. Totodată, în aceste scrisori Marx şi Engels îşi fundamentează concepţiile în ceea ce priveşte apariţia rentei funciare, aduc exemple şi fapte convingătoare care explică şi confirmă justeţea teoriei elaborate de ei. Asupra marii valori şti­ inţifice a acestui material a atras atenţia V. I. Lenin subliniind în conspectul său : „Foarte important ceea ce se spune în problema r e nt e i" (vezi V. I. Lenin. „Conspectul «Corespondenţei dintre K. Marx şi F. Engels din 1 844-1883 » " , p. 105) . Discutarea pro­ blemelor teoriei rentei funciare, precum şi ale dezvoltării agri­ culturii şi relaţiilor de proprietate funciară in Anglia, Irlanda, Belgia, S .U.A., Rusia şi în alte ţări cuprinsă în scrisorile lui Marx şi Engels reprezintă, în ansamblu, o completare foarte preţioasă la secţiunea respectivă din volumul al III-le a al „Capitalului " . Un mare interes ştiinţific ş i politic prezintă şi scrisorile lui Marx şi Engels referitoare la situaţia din Rusia. lncepînd de pe la mijlocul anului 1 8 68, Marx a studiat cu meticulozitate izvoa­ rele ruseşti. Astfel, el s-a interesat de cartea lui Lilienfeld inti­ tulată „Zemlia i volia", apărută la Petersbug în 1 868, şi a rugat

Vlll

Pre fată

sa-1 fie traduse „pasaj ele mai importante" , care caracterizează „destrămarea vechilor relaţii agrare" (vezi volumul de faţă, p. 1 7 1) . l n scrisoarea către Engels din 1 noiembrie 1868, Marx critică concepţiile lui Schedo-Ferroti despre originea obştii ruse (vezi volumul de faţă, p. 171). Interesul manifestat de Marx faţă de si­ tuaţia din Rusia a crescut îndeosebi în urma primirii, în toamna anului 1 869, a cărţii lui V. V. Bervi (Flerovski) „Situaţia clasei muncitoare din Rusia " . Lucrarea lui Flerovski, după cum reiese din scnsori, s-a bucurat de înalta apreciere a lui Marx, care a considerat-o ca fiind cel mai remarcabil s tudiu social-economic după cartea lui Engels „Situaţia clasei muncitoare din Anglia " (vezi volumul d e faţă, p . 383-384) . Din acea perioadă Marx a înce­ put să studieze temeinic limba rusă (vezi volumul de faţă, p. 374, 631) . Tot atunci s-a hotărît, se pare, Marx să aducă completări sub­ stdnţiale şi să ilustreze teoria sa asupra rentei funciare în cea mai mare parte cu date privind agricultura şi relaţiile funciare din Rusia (vezi îndeosebi scrisoarea către Kugelmann din 27 iunie 1870) . Vorbind despre studierea unui număr uriaş de surse ruseşti de către Marx în deceniul al 8-lea, Engels, in prefaţa la volumul al Iii-lea al „Capitalului " , observa că, după părerea lui Marx, „„.în secţiunea privitoare la renta funciară urma ca Rusia să Joace rolul pe care l-a jucat ·Anglia în volumul I în analiza muncii sa­ lariate în industrie" (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 25, partea I, Bucureşti, Editura politică, 1969, p. 14) . Concomitent cu elaborarea în continuare a teoriei economice, Marx şi Engels au acordat în aceşti ani o deosebită atenţie difu­ z ării volumului I al „Capitalului " , propagării ideilor lui, traduce­ rii lui în alte limbi. ln .afară de recenziile la acest volum, scrise pentru ziarele germane, Engels a scris în 1868 o recenzie pentru revista burgheză „The Fortnightly Review" şi s-a consultat cu Marx într-o serie de probleme teoretice. Din scrisorile lor în le­ gătură cu această problemă se vede ce greutăţi trebuiau înlăturate în vederea unei largi răspîndiri a ideilor din „Capitalul " . Intr-o serie de scrisori, Marx şi Engels se referă la recenziile la volumul I al „Capitalului " şi la opiniile formulate în legă­ lură cu acesta de diverşi economişti burghezi. Scrisorile respec­ tive sînt remarcabile pentru că în ele, alături de aprecieri critice la adresa teoriilor burgheze, sînt expuse într-o formă concisă şi limpede cele mai importante teze din teoria economică a lui Marx. Astfel, într-o scrisoare către Engels din 8 ianuarie 1 868, Marx, analizînd şi criticînd recenzia lui E. Diihring la volumul I al „Capitalului", precizează ce a adus el principial nou în volumul I al „Capitalului" şi ce deosebeşte teoria lui economică şi metoda

Prefaţă

IX

lui de cercetare de întreaga economie politică burgheză ante­ rioară (vezi volumul de faţă, p. 1 1-12) . In legătură cu scrisoarea lui Marx către Kugelmann din 1 1 iulie 1 868, scrisă referitor la re­ cenzia la volumul I al „Capitalului" şi publicată în revista eco­ nomistului burghez-vulgar german Faucher, V. I. Lenin arăta în 1 907 în „Prefaţă la traducerea în limba rusă a scrisorilor lui K. Marx către L. Kugelmann" : „Ar fi de dorit ca oricine începe să citească «Capi talul» şi să-l studieze pe Marx să citească şi să recitească scrisoarea amintită de noi, paralel cu studierea prime­ lor c apitole ale «Capitalului», care sînt de altfel şi cele mai grele" (vezi V. I. Lenin. Opere complete, vol. 1 4, Bucureşti, Edi­ tura politică, 1963, p. 385) . Aceste cuvinte ale lui V. I. Lenin sînt întru totul valabile şi pentru alte scrisori ale lui Marx şi Engels, în care este vorba despre conţinutul „Capitalului" . Marx şi Engels şi-au elaborat teoria economică î n strînsă legătură cu sarcinile practice şi cu ţelurile luptei clasei munci­ toare. Căutînd să înarmeze mişcarea muncitorească cu o teorie revoluţionară, ei au acordat o deosebită atenţie propagării di­ recte a doctrinei lor economice în rîndurile muncitorilor. Astfel, la 23 mai 1868, Marx îi scrie lui Engels referitor la prelegerea sa despre salariu ţinută în faţa muncitorilor germani din Londra (vezi volumul de faţă, p. 85) . Engels susţinea necesitatea de a se scrie pentru muncitori o broşură populară despre conţinutul vo­ lumului I al „Capi lalului" (vezi scrisoarea lui Engels către Marx din 1 6 septembrie 1868). La 12 octombrie 1868, Marx îi scrie lui Kugelmann : „Cînd vorbesc despre «bunul mers al lucrurilor», am în vedere în primul rînd propaganda pe care a făcut-o cartea mea şi aprecierea de care s-a bucurat ea din partea muncitori­ lor germani " (vezi volumul de faţă, p. 506) . Marx a primit cu multă bucurie ştirea despre primele încercări de a se traduce în limba rusă volumul I al „Capitalului " (ibid.) . Primului traducător al „Capitalului " în limba franceză, Keller, el i-a dat un ajutor sub­ stanţial (vezi volumul de faţă, p. 567-568) . In aceşti ani, Marx şi Engels au acordat o mare atenţie pro­ blemelor filozofice . Intr-o serie de scrisori, Marx îi critică pe E. Diihring şi F. A. Lange pentru atitudinea lor dispreţuitoare faţă de dialectica lui Hegel. După cum spune V. I. Lenin, această critică făcută lui Diihring „anticipează parcă conţinutul celebrei cărţi «Anti-Di.ihring», scrisă cu 9 ani mai tîrziu de Engels (împre­ ună cu Marx) " . (V. I. Lenin. Opere complete, vol. 1 4, Bucureşti, Editura politică, 1 963, p. 386) . In scrisoarea către Kugelmann din 6 marlie 1 868, Marx dă o definiţie clasică deosebirii dintre me­ toda sa dialectică şi metoda lui Hegel : „metoda mea de cerce-

X

Prefaţă

tare nu este cea a lui Hegel, întrucît eu sînt materialist, iar Hegel idealist. Dialectica lui Hegel reprezintă baza oricărei dia­ lectici, dar numai după înlăturarea formei ei mistice, or tocmai aceasta c aracterizează metoda meaM (vezi volumul de faţă, p. 480) . In octombrie-noiembrie 1868, Marx şi Engels au citit şi au discu­ tat pe larg manuscrisul cărţii muncitorului tăbăcar german J. Dietzgen „Das Wesen der menschlichen Kopfarbeit", Ei au sub­ liniat remarcabilele succese ştiinţifice ale lui Dietzgen, justeţea concluzihlor lui, faptul că el a descoperit în mod independent legile teoriei materialiste a cunoaşterii. La 28 octombrie 1868, sub impresia directă a conţinutului manuscrisului lui Dietzgen, Marx scria : „Este unul dintre cei mai geniali muncitori pe care-i cunoscu (vezi volumul de faţă, p. 515) . Corespondenţ a publicată în acest volum dovedeşte, de aseme­ nea, interesul viu, permanent manifestat de Marx şi Engels faţă de dezvoltarea ştiinţelor naturii - fizica, chimia, biologia, studie­ rea de către ei a celor mai importante descoperiri în aceste domenii. După cum reiese din scrisoarea lui Marx către Engels din 18 noiembrie 1868, Marx se interesa de problema apariţiei vieţii pe Pămînt în legătură cu cercetările întreprinse de profe­ sorul vienez Gustav Jăger şi de savantul german Ernst Haeckel (vezi volumul da faţă, p. 178) . ln scrisoarea către Marx din 2 1 martie 1 869, Engels vorbeşte despre inconsistenţa ipotezei morţii termice a universului şi arată că ea lasă o portiţă deschisă cleri­ c alismului. Mai tîrziu, în „Dialectica naturii " Engels face o critică amplă acestei ipoteze (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, val. 20, Bucureşti, Editura politică, 1964, p, 343-346, 568, 579-580) . ln scrisoarea către Kugelmann din 27 iunie 1870, Marx critică foarte vehement cartea „Die Arbeiterfrage" a lui Lange, unul dintre reprezentanţii aşa-numitului darvinism social, care a apli­ c at în mod mecanic legea luptei pentru existentă, descoperită de Darwin în lumea animală şi vegetală, la istoria omenirii şi, în fond, a redus această lege la „legea" populaţiei a lui Malthus. O critică aspră la adresa darvinismului social cuprinde şi scri­ soarea lui Marx către P. şi L. Lafargue din 15 febrnarie 1869, publicată pentru prima oară în volumul de faţă. In volum este publicată pentru prima oară şi scrisoarea lui Marx către P. şi L. Lafargue din 5 martie 1870, în care, criticind cartea lui Gobineau „Essai sur l'inegalite des races humaines u , înfierează necruţător teoria rasistă a aşa-zisei superiorităţi a rasei „albeu asupra celei „negre " . Marx dezvăluie rădăcinile de clasă, subliniază caracterul mizantrop al concepţiilor care ulterior au căpătat o largă răspîndire în Germania fascistă şi continuă să

Prefaţă

XI

fie pînă în zilele noastre una din sursele „spirituale" ale ideo­ logiei rasiste-colonialiste a imperialismului. Afirmaţiile lui Marx dovedesc atitudinea ireconciliabilă a conducătorului şi învăţătorului proletari atului faţă de ideologia burgheză, faţă de încercările de j ustificare ideologică a politicii colonialiste promovate de statele c apitaliste. Scrisorile care intră în volumul de faţă arată ce uriaşă muncă practică au desfăşurat Marx şi Engels în c adrul mişcării munci­ toreşti internaţionale, paralel cu elaborarea problemelor teoretice şi ştiinţifice. Materialele corespondenţei îl c aracterizează în mod pregnant pe Marx ca pe adevăratul conducător al Internaţionalei I şi pun în luminii importantul ajutor pe care i l-a dat Engels. ln aceşti ani, Consiliul General al Internaţionalei I a continuat să sprijine mişcarea grevistă, care cuprinsese largi pături ale pro­ letaria tului în Anglia, Franţa, Germania, Belgia, Elveţia şi alte ţări. Guvernele i-au reprimat cu cruzime pe grevişti trimiţînd împotriva lor nu numai poliţia, ci şi armata. Solidaritatea interna­ ţională a devenit în aceşti ani principalul factor în lupta econo­ mică a clasei muncitoare. La 1 1 aprilie 1 868, Marx îi scria lui Engels în legătură cu victoria repurtată de muncitorii din con­ strucţii de la Geneva, care au trimis un delegat la Londra pentru a participa la consfătuirea cu membrii Consiliului General : „Fap­ tul că muncitorii au trimis la Londra delegaţi a jucat un . rol hotă­ rî tor. Patronii cred în puterea Londrei şi în casa de bani pentru sprijinirea luptei" (vezi volumul de faţă, p. 55) . Organizarea aju­ torării greviştilor a contribuit la creşterea prestigiului şi popu­ larităţii Asociaţiei Internaţionale în rîndurile maselor. Acest ajutor a fost considerat de Marx şi de Engels şi ca un foarte important mijloc pentru biruirea limitelor naţionale în mişcarea muncito­ rească din diferite ţări (vezi volumul de faţă, p. 320) . Lipsit fiind, din cauza muncii ştiinţifice şi a stării proaste a sănătăţii sale, de posibilitatea de a se duce la congresele Inter­ naţionalei, Marx a p articipat totuşi nemijlocit la pregătirea lor ; a scris cele două rapoarte ale Consiliului General la congresele de la Bruxelles şi Basel şi a exercitat o influenţă hotărîtoare asu­ pra lucrărilor lor. Scrisoarea lui Marx din 10 septembrie 1 868 către delegaţii Consiliului General la Congresul de la Basel, G. Eccarius şi F. Lessner, cuprinde indicaţii referitoare la tactica pe care trebuie s-o adopte delegaţia Consiliului General la con­ gres. Marx stabileşte de asemenea teze importante privind pozi­ ţia proletariatului faţă de problema războiului în situaţia istorică concretă de la sfîrşitul deceniului al 7-lea al secolului trecut şi demască caracterul războiului iminent dintre Franţa şi Prusia. El

XII

Prefaţă

scrie : „clasa muncitoare nu este încă suficient organizată pentru a exercita o influenţă hotărîtoare asupra mersului evenimentelor, dar că, în numele clasei muncitoare, congresul protestează şi îi denunţă pe instigatorii la război ; că un război între Franţa şi Germania este un război civil, care va ruina ambele ţări, precum şi Europa în general " (vezi volumul de faţă, p. 499) . Un deosebit interes teoretic şi politic prezintă scrisorile lui Marx şi Engels consacrate rezoluţiilor Congresului de la Bruxel­ les cu privire la trecerea pămîntului, minelor etc. în proprietate obştească. Introducerea problemei cardinale a transformării socia­ liste a societăţii în p rogramul Internaţionalei a devenit posibilă numai ca urmare a biruinţei obţinute de muncitorii înaintaţi asu­ pra sectarismului mic-burghez. Adoptarea acestor rezoluţii a avut o uriaşă importantă teoretică şi politică pentru întreaga Interna­ ţională şi a atestat victoria principiilor socialiste asupra refor­ matorismului mic-burghez, înfrîngerea proudhoniştilor de dreapta. Nu întîmplător presa burgheză, cuprinsă de panică, vorbea despre carac terul comunist al holărîrilor congresului cu privire la pro­ prietate. După cum reiese din scrisori, Marx şi Engels puneau revendi­ carea lichidării proprietăţii private asupra pămîntului în strînsă legătură cu problema aliatului proletariatului de la sate, cu pro­ blema micii proprietăţi ţărăneşti, şi tocmai sub acest aspect a fost discutată această problemă în cadrul Congresului de la Basel. In legătură cu necesitatea ca proletariatul să abordeze în mod diferenţia t problema marii şi cea a micii proprietăţi funciare, Marx i-a scris lui Engels la 30 octombrie 1 869 (vezi volumul de faţă, p. 33 1 ) . In scrisoarea de răspuns către Marx din 1 noiembrie, 1 863, Engels, fiind de acord cu punctul acesluia de vedere, sublinia că ţărănimea nu e omogenă, că alături de ţăranii-mari proprietari de pămînt, care-i exploatează pe zileri şi pe argaţi, există şi ţărani­ arendaşi, ţărani-proprietari mijlocaşi şi mici. Engels a precizat atitudinea diferenţiată a proletariatului faţă de diferitele pături ale ţărănimii (vezi volumul de faţă, p. 332) . In „Conspectul «Co­ respondenţei dintre K. Marx şi F. Engels din 1 844- 1 883»" , V. I. Lenin apreciază această teză a lui Engels ca fiind „ cea mai im­ portantă cu privire la «Agrarfrage„" [„problema agrară"] (p. 1 0 1 ) . Această idee a lui Engels prelucrată de e l mai pe larg î n prefaţa la ediţia a doua a lucrării „Războiul ţărănesc german" , la începu­ tul lunii februarie 1 870, a fost folosită de V. I. Lenin în doctrina lui cu privire la alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănime ca o primă condiţie, condiţie hotărîtoare, a dictaturii proletariatului, ca premisă necesară şi ide importanţă primordială pentru con...

Prefaţă

Xlll

struirea societăţii comuniste. Infăptuirea acestei alianţe în prac­ tica construirii socialismului şi comunismului în ţările socialiste a constituit un adevărat triumf şi o confirmare a justeţii ideilor fundamentale ale lui Marx, Engels şi Lenin. Scrisorile lui Marx şi Engels din perioada 1868-1870 conţin un bogat material în legătură cu istoricul luptei dintre Consiliul General şi Alianţa democraţiei socialiste ; ele completează con­ ţinutul cunoscutelor documente ale Consiliului General scrise de Marx şi îndreptate împotriva activităţii subversive desfăşurate de bakunişti în cadrul Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor. în scrisorile lor, Marx şi Engels au dezbătut în amănunţime tac­ tica Consiliului General în ceea ce-i priveşte pe bakunişti, care la sfîrşitul anului 1868 au făcut o încercare de a pătrunde în Internaţională. ln scrisoarea către Marx din 18 decembrie 1868, Engels s-a exprimat categoric împotriva primirii Alianţei demo­ craţiei socialiste în Internaţională în caii tate de organizaţie in­ ternaţională separată avînd un program şi un statut propriu. Acesta ar fi, îi scria el lui Marx, „un stat în stat" (vezi volumul de faţă, p. 203). Aşadar, încă de pe atunci conducătorii Internaţiona­ lei şi-au dat seama de esenţa intenţiilor ascunse ale lui Baku­ nin şi ale adepţilor acestuia, care voiau să pună mina pe Inter­ naţională şi să o supună influenţei lor. Marx a inclus propunerea lui Engels, cuprinsă în scrisoarea amintită, în răspunsul Consiliu­ lui General elaborat de el - „Asociaţia Internaţională a Munci­ torilor şi Alianţa democraţiei socialiste " (vezi K. Marx şi F. En­ gels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 363-365) . Lupta lui Marx, Engels şi a Consiliului General împotriva bakuniştilor s-a dus în jurul principalelor probleme ale teoriei şi tacticii revoluţionare de luptă a proletariatului. Sub acest ra­ port, un deosebit interes prezintă scrisoarea lui Marx către En­ gels din 5 martie 1869, care efectiv constituie o schiţă a circu­ larei „Consiliul General al Asociaţiei Internaţionale a Munci­ torilor către Biroul Central al Alianţei democraţiei socialiste " (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura po­ litică, 1963, p. 373-374) , şi scrisoarea, tot a lui Marx, către P. Lafargue din 19 aprilie 1970, în care Marx expune pe larg în­ treaga istorie a luptei duse de Consiliul General împotriva încer­ cărilor lui Bakunin şi ale adepţilor lui de a dezorganiza activita­ tea Asociaţiei Internaţionale şi face o critică amplă principale­ lor puncte din programul lui Bakunin. Marx cariacterizează b aku­ nismul drept un curent sec tar, ostil mişcării muncitoreşti de masă, demonstrînd înapoierea lui teoretică şi dogmatismul lui. Subli­ niind caracterul în esenţă antirevoluţionar al doctrinelor baku-

XIV

Prefaţă

niste, el arată că trăsătura caracteristică a bakunismuh.l!i. şi a reprezentanţilor acestuia este înclinaţia spre o frazeologie de­ magogică pseudorevoluţionară. Marx considera că ceea ce determină inconsistenţa reţetei bakuniste privind desfiinţarea dreptului de succesiune este faptul că Bakunin nu a înţeles adevărata legătură dintre baza şi su­ prastructura societăţii capitaliste. „Toată această teorie trebuie pusă pe seama acelui idealism perimat c are consideră actuala jurisprudenţă ca bază a situaţiei noastre economice, în loc să admită că situaţia noastră economică reprezintă baza şi originea jurisprudenţei noastre I" (vezi scrisoarea lui Marx către Lafargue din 19 aprilie 1 870) . In aceeaşi scrisoare, Marx vorbea despre c aracterul politic dăunător al desfiinţării dreptului de succesiune, deoarece această cerere „n-ar fi o faptă demnă de a fi luată în serios, ci o ameninţare necugetată, care ar uni întreaga ţărănime şi mica burghezie în jurul reacţiunUU (vezi volumul de faţă, p. 603) . Dezvăluind adevărata esenţă a lozincii bakuniste a „egali­ zării politice, economice şi sociale a claselor• , Marx scria : ,,Dacă presupunem, pe de o p arte, existenţa în continuare a claselor, iar pe de alta egalitatea dintre membrii acestora, ajungem la un non­ sens, care dovedeşte ignoranţa neruşinată şi superficialitatea aces­ tui individ„. u (vezi volumul de faţă, p. 603) . Marx a dezvălui t inconsistenţa propovăduirii de către Bakunin a totalei abţineri a proletariatului de la participarea la lupta poli­ tică. El îi scria lui Lafargue : „Măgarul acesta n-a înţeles nici măcar atîta lucru că orice mişcare de clasă ca mişcare de clasă a fost şi este întotdeauna o mişcare politică" (vezi volumul de faţă, p. 604) . Revendicarea lui Bakunin de a se renunţa la lupta politică a dezorientat clasa muncitoare, a împiedicat aplicarea unei politici proletare independente, creşterea conştiinţei de clasă şi constituirea unui p artid politic, lupta pentru revoluţia prole­ tară şi dictatura proletariatului. Concepţiile bakuniştilor erau fun­ damental ostile marxismului. O serie de scrisori ale lui Marx şi Engels aruncă o l_umină asupra istoricului scrisorilor circulare ale Consiliului General scrise de Marx : „Adresa Consiliului General către Consiliul fe­ deral al Elveţiei romandeu şi „Comunicare confidenţială" (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 1 6, Bucureşti, Editura politică, 1 963, p. 41 3-421 şi 441-454) , care au avut un rol important în demascarea bakunismului. Un loc de seamă ocupă în acest volum scrisorile consacrate problemelor mişcării muncitoreşti germane. Datorită tacticii elas-

Prefaţă

xv

tice şi abile a Consiliului General condus de Marx, sfîrşitul de­ ceniului al 7-lea a fost marcat în Germania prin mari succese în propagarea ideilor Internaţionalei. Marx, care din momentul înfi­ inţării Internaţionalei a îndeplinit în cadrul ei rolul de secretar-co­ respondent pentru Germania, era foarte strîns legat de proletarii germani . Tradiţiile revoluţionare, a căror temelie a fost pusă de Marx şi Engels şi de Liga comuniştilor condusă de ei, întreaga activitate a Internaţionalei, lupta lui Bebel, Liebknecht şi a adep­ ţilor lor au deschis calea pentru pătrunderea ideilor comunismului ştiinţific in masele muncitorilor germani, pentru crearea unui p artid cu adevărat proletar. Lupta muncitorilor germani pentru crearea p artidului lor s-a împletit strîns cu lupta pentru rezolvarea problemei naţionale, pentru unificarea ţării. Spre sfirşitul deceniului al 7-lea al secolu­ lui al XIX-lea, problema unificării Germaniei a fost în linii mari rezolvată. O dată cu victoria Prusiei asupra Austriei şi crearea, în 1 867, a Confederaţiei Germaniei de Nord, ţara a fost în general unificată de sus, pe cale antidemocratică, sub hegemonia Prusiei. In aceste condiţii, Marx şi Engels au pus în faţa clasei munci­ toare sarcina de a continua lupta revoluţionară, de a folosi noile condiţii pentru consolidarea proletariatului pe scara întregii naţi­ uni, intensificînd totodată lupta împotriva prusacismului reacţionar şi a militarismului. O piedică serioasă în calea creării unui partid cu adevărat revoluţionar al proletariatului a constituit-o lassalleanismul. Co­ respondenţa publicată în acest volum ne oferă posibilitatea de a urmări poziţia pe care se situau Marx, Engels şi adepţii lor, Bebel şi Liebknecht, aflaţi în fruntea orientării revoluţionare din cadrul mişcării muncitoreşti din Germania, faţă de l assalleeni, atitudinea luată de ei împotriva programului şi a tacticii lassalleene oportu­ niste. In scrisoarea către Schweitzer din 13 octombrie 1 868, Marx vorbeşte despre un anumit rol pozitiv pe care l-a avut Lassalle în mişcarea muncitorească germană, subliniind că el a contri­ buit la eliberarea clasei muncitoare de sub influenţa burgheziei liberale. Totodată însă, Lassalle, subliniază Marx, de la bun în­ ceput a introdus o tendinţă oportunistă în mişcarea muncito­ rească ; programul trasat de el şi tactica oportunistă aflată în strînsă legătură cu acesta lipseau clasa muncitoare de perspectiva revolu­ ţionară şi nu puteau duce la victoria proletariatului (vezi volumul de faţă, p. 508-509) . Din această scrisoare către Schweitzer şi din multe alte scri­ sori se vede ce luptă neîmpăcată au dus Marx, Engels şi adepţii lor în perioada 1 868-1870 împotriva continuatorilor lui Lassalle

XVI

Prefată

- Schweitzer, Fritsche etc. -, care voiau să subordoneze miş­ carea muncitorească politicii bismarckiene, reacţionare, şi care răspîndeau în cadrul mişcării iluzia p osibilităţii unei integrări paşnice în socialism. Marx l-a criticat cu asprime pe Schweitzer pentru tactica opor­ tunistă scizionistă, c are a avut o influenţă negativă asupra miş­ cării muncitoreşti din Germania. El l-a condamnat cu hotărîre pe Schweitzer pentru organizarea Congresului de la Berlin, care a dus la sciziunea sindicatelor din Germania, pentru metodele de conducere şi principiile de organizare antidemocratice ale uniuni· lor sindicale. Marx i-a declarat lui Schweitzer că organizaţia creată de el „este adecvată societăţilor secrete şi mişcărilor sectare, dar contravine esenţei trade-unionurilor" (vezi volumul de faţă, p. 5 1 0) . Critica sistematică făcută de Marx, Engels şi de adepţii lor poziţiei sectariste a lassalleenilor a contribuit la răspindirea idei­ lor socialismului ştiinţific şi la subminarea influenţei lassalleanis­ mului în Germania. Marx a remarcat cu mare satisfacţie că din experienţa mişcării proletare muncitorii înaintaţi s-au convins ei înşişi de inconsistenţa dogmelor lassalleene. Conducătorii Uniunii generale a muncitorilor germani, lemîndu-se să nu piardă influenţa în mase, au fost nevoiţi să renunţe, în esenţă, la unele dintre tezele lassalleanismului ; despre acest lucru i-a scris, de pildă, Marx lui Engels la 26 august 1 868 (vezi volumul de faţă, p. 124) . Scrisorile lui Marx cuprind o scrie de afirmaţii cu privire la dez­ amăgirea provocată de liderii Uniunii lassalleene în rondurile mun­ citorilor şi la năzuinţa acestora spre restabilirea unităţii în rîndurile clasei muncitoare germane. Tacticii oportuniste a lassalleenilor, Marx şi Engels i-au opus activitatea revoluţionară a muncitorilor germani, lupta pentru crearea unui p artid cu adevărat proletar. Dl12 scrisori se vede cu ce atenţie susţinută urmăreau în acest timp Marx şi Engels munca desfăşurată de Bebel şi Liebknecht în rîndurile proletariatului german. Marx şi Engels le dădeau sfaturi, îi îndrumau în activita­ tea practică, îi sprijineau în lupta lor împotriva lassalleanismu­ lui. Inţelegînd în mod just necesitatea colaborării cu Partidul popular mic-burghez german în lupta împotriva prusacismului re­ acţionar, într-o serie de cazuri, Liebknecht a făcut însă concesii în problemele principale. Critica uneori aspră făcută de Marx şi Engels acţiunilor lui Liebknecht a fost provocată tocmai de acest fapt şi a contribuit la o orientare mai justă a conducătorilor mun­ citorilor germani în problemele teoretice şi taC'tice. Poziţia revolu­ ţionară a lui Bebel şi Liebknecht în problemele fundamentale a

Prefaţă

XVII

avut un rol hoiărîlor în lupta pentru crearea unui partid munci­ toresc independent în Germania. In scrisoarea către Engels din 29 iulie 1 868, Marx subliniază ca pe un mare succes faptul că, la congresul asociaţiilor muncitoreşti germane care urma să aibă loc în septembrie 1 868 la Niirnberg, „ afilierea la Asociaţia Interna­ ţională a Muncitorilor şi acceptarea programului nostru este aproape asigurată" (vezi volumul de faţă, p. 1 1 2) . Crearea în 1 869 a Partidului muncitoresc social-democrat, care reprezenta efectiv o secţie a Internaţionalei, a însemnat o mare victorie a marxismului şi a ideilor Internaţionalei în mişcarea muncitorească din Germani a, a ridicat această mişcare pe o treaptă nouă, mai înaltă. In problemele hotărîtoare teoretice, tactice şi organizatorice, partidul muncitoresc nou creat se situa pe o pozi­ ţie direct opusă concepţiilor şi practicii lassalleene. In scurt timp, Partidul muncitoresc social-democrat a devenit o forţă considerabilă în viaţa politică a ţării. Relevînd succesele mişcării muncitoreşti şi creşterea partidului, Engels îi scria unuia dintre conducătorii acestuia, W. Bracke, la 28 aprilie 1 870, că în Germania „lucrurile merg nesperat de bine" (vezi volumul de faţă, p . 608) . Scrisorile c are intră în volumul de faţă ilustrează atenţia cu care Marx şi Engels au urmărit dezvoltarea mişcării muncitoreşti în Franţa în ajunul războiului franco-prusian şi al Comunei din Paris. Putetnicul val de greve, o serie de demonstraţii politice din perioada 1 868-1870 dovedeau creşterea stării de spirit revoluţio­ nare în ţară : „ agitaţia începută în iunie anul trecut la Paris - îi scria Marx lui Engels la 10 februarie 1 870 - este in continuă creştere femeile din mediul muncitoresc se arată deosebit de vehemente, şi tu ş tii ce înseamnă acest lucru la Paris" (vezi vo­ lumul de faţă, p. 383) . Guvernul francez a încercat să înăbuşe mişcarea revoluţionară prin numeroase arestări, a căutat să provoace masele populare să pornească acţiuni premature. Din scrisorile lui Marx şi Engels reiese clar că ei şi-au dat din timp seama de intenţiile perfide ale lui Napoleon al III-lea şi au considerat că răsturnarea imperiului nu este posibilă decît dacă armata trece de partea poporului (vezi volumul de faţă, p. 1 8 1 , 38 1 ) . Scrisorile dovedesc activitatea uriaşă depusă atît de Marx, cit şi de Engels în c adrul Consiliului General al Internaţionalei pentru a demasca acţiunile provocatoare ale po­ liţiei franceze (vezi volumul de faţă, p. 440-442, 443-444 şi urm.) . Din scrisorile lui Marx reiese cit de îngrijorat era el din pri­ cina acţiunilor aventuriste ale elementelor mic-burgheze ale aşa­ zisei Secţii federale franceze de la Londra, c are, prin îndemnurile „.

XVIII

Prefaţă

ei la acte teroriste împotriva lui Napoleon al Iii-lea, oferea poli­ ţiei franceze prilejul să se răfuiască cu militanţii Asociaţiei Inter­ naţionale a Muncitorilor (vezi volumul de faţă, p. 101-102) . La insis­ tenţele lui Marx, Consiliul General a adoptat o rezoluţie cu privire la cuvîntarea lui Felix Pyat şi una cu privire la Secţia federală franceză de la Londra (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, val 16, Bucureşti, Editura politică, 1 963, p . 335 şi 460), în care se desoli­ darizează de aceste acţiuni provocatoare (vezi volumul de faţă, p. 1 1 4, 439-440, 51 8-519 şi urm.) . Persecuţiile crunte, în special cel de-al treilea proces intentat membrilor Consiliului federal de la Paris al Internaţionalei care a avut loc la Paris între 22 iunie şi 5 iulie 1 870, nu au făcut decît să contribuie la o şi mai mare creştere a popularităţii Asociaţiei Inteirnaţionale a Muncitorilor în Franţa şi au transformat "pro­ blema politică : imperiu sau republică, într-o problemă de viaţă sau de moarte pentru clasa muncitoare " (vezi volumul de faţă, p. 459) . Corespondenţa dintre Marx şi Engels relevă amploarea muncii desfăşurate de ei pentru întărirea ideologică şi organizatorică a secţiilor franceze ale Internaţionalei, împotriva influenţelor secta­ riste ale proudhonismului şi bakunismului. In scrisoarea către Paul Lafargue din 18 aprilie 1 870, Marx îi avertizează în mod special pe conducătorii francezi să nu facă greşeala 11să aprobe sau să promoveze sectarismul " . La 19 aprilie 1 870 Marx i-a trimis lui Lafargue o scrisoare care are în esenţă carac terul unui document de partid : în această scrisoare Marx avertiza Consiliul federal de la Paris împotriva activităţii desfăşurate de bakunişti în cadrul Internaţionalei. Marx a ţinut în permanenţă legătura, îndrumîndu-le activita­ tea, cu secretarii-corespondenţi ai Consiliului General, Dupont şi Lafargue ; acesta din urmă s-a mutat în toamna anului 1 868 la Paris şi a jucat un rol de seamă în propagarea socialismului ştiin­ ţific şi în întărirea organizatorică a secţiilor Internaţionalei în Franţa la sfîrşitul deceniului al 7-lea. Cu participarea lui ac tivă a fost creat în aprilie 1 870 Consiliul federal din Paris şi s-a reali­ zat editarea unei traduceri corecte în limba franceză a 1 1Statut.ului Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor", care pînă atunci era răspîndit în Franţa într-o traducere denaturată în spirit proudho­ nist. Marx acorda o deosebită importanţă acestui lucru (vezi volu­ mul de faţă, p. 60 1 ) . Toate scrisorile lui Marx ş i Engels despre Franţa deceniului al 7-lea sînt pătrunse de sentimentul de aşteptare a unui nou val

Prefaţă

XIX

revoluţionar, de bucuria că „clocoteşte întregul cazan al vrăji­ toarei - istoria " (vezi volumul de faţă, p. 533) . Materialele corespondenţei dovedesc interesul profund şi per­ manent pe care Marx şi Engels îl purtau problemelor şi nevoilor mişcării muncitoreşti engleze. ln scrisorile lor, Marx şi Engels fac o ca::acterizare critică lide­ rilor reformiş ti ai trade-unionurilor engkze. Marx şi Engels con­ siderau că eşecul candidaţilor muncitorilor în alegerile pentru parlament din 1 868, primele alegeri după aplicarea reformei elec­ torale din 1 867, era firesc . Ei vedeau în acest insucces un rezultat al slăbiciunii clasei muncitoare engleze, al faptului că, alături de tendinţa revoluţionară, în mişcarea muncitorească engleză exista şi o puternică tendintă reformistă, al cărei exponent era aristocra­ ţia muncitorească. Influenţa burgheziei se vedea şi din poziţia conciliatoare şi şovinistă pe care se situau liderii de dreapta ai trade-unionurilor engleze. Din scrisorile lui Marx reiese că înfrîn­ gerea suferită în alegeri i-a silit pe unii lideri ai trade-unionuri­ lor din Londra care făceau parte din Consiliul General să recu­ noască justeţea criticii aduse de Marx şi să accepte în oarecare măsură părerea lui în ceea ce priveşte necesitatea ca proletaria­ tul să acţioneze independent, să lupte împotriva transt�nmării muncitorilor într-un apendice al burgheziei liberale (vezi volumul de faţă, p. 178) . O serie de scrisori sînt consacrate istoriei rupturii dintre Aso­ ciaţia Internaţională a Muncitorilor şi ziarul trade-unionist „Bee­ Hive", care de la 22 noiembrie 1 864 era considerat organul ofi­ cial de presă al Consiliului General, în realitate însă acest ziar se situa pe o poziţie conciliatoristă, trecînd sub tăcere documen­ tele Asociaţiei sau denaturîndu-le conţinutul în spirit reformist atunci cînd le publica (vezi volumul de faţă, p . 34 1 , 358, 359, 433 şi urm.). Marx considera ruptura cu „Bee-Hive " , crearea Ligii pămîn­ tului şi a muncii, în al cărei program era inclusă revendicarea na­ ţionalizării pămîntului, drept un indiciu al eliberării incipiente a detaşamentului înaintat al proletariatului englez de sub tutela bur­ gheziei liberale şi drept un pas important, care putea duce la crearea unui partid proletar independent, de masă în Anglia (vezi volumul de faţă, p . 331 ) . Dintr-o serie întreagă d e scrisori ale lui Marx reiese c ă în aceşti ani el lega în mod indisolubil soarta revoluţiei în Anglia de problema eliberării poporului irlandez, care se afla într-o depen­ denţă colonială faţă de Anglia. Datorită noului avînt al mişcării de eliberare naţională în a doua jumătate a deceniului al 7-lea al secolului al XIX-iea, în Irlanda s-a creat o situaţie revoluţionară.

XX

Prefaţă

Problema irlandeză începuse să exercite o mare influenţă asupra vieţii social-politice din Anglia. In scrisorile lui Marx este tratată pe larg desfăşurarea discuţiei în problema irlandeză care a avut loc în toamna anului 1 869 în cadrul Consiliului General din ini­ ţiativa lui Marx (vezi volumul de faţă, p. 338, 341-342, 350-35 1 , 356-357) . Marx îşi propunea s ă continue discuţia şi s ă formuleze un punct de vedere internaţionalist al proletariatului englez cu privire la aliatul său, mişcarea de eliberare naţională irlandeză, sub forma unei rezoluţii a Consiliului General (vezi volumul de faţă, p. 338 şi 362) . Dar, fiind grav bolnav, Marx practic nu a putut lua parte în tot cursul iernii anului 1 869- 1 870 la şedinţele Consiliului General şi planul conceput în această formă nu a putut fi realizat. Punctul de vedere al lui Marx şi-a găsit reflectarea şi în alte documente ale Consiliului General, în special în „Comunicare confidenţială" (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 1 6, Bucureşti, Editura po­ litică, 1963, p. 441 -454) , precum şi în scrisorile adresate militan­ ţilor mişcării muncitoreşti din Germania, Franţa şi S.U.A. In aceste scrisori şi documente, Marx a elaborat pe larg ideea, enunţată de el pentru prima oară în 1 867, că lichidarea înrobirii coloniale a poporului irlandez, acordarea dreptului irlandezilor de a-şi hotărî propria lor soartă este o condiţie necesară pentru eliberarea pro­ letariatului în Anglia. Marx a arătat importanţa pe care o prezintă eliberarea Irlandei p entru proletariatul mondial şi p entru mişcarea democratică. i\.n­ glia este deocamdată ţara cea mai importantă pentru revoluţia proletară, sublinia el, de aceea principalul scop al Asociaţiei ln­ terna�ionale a Muncitorilor este să grăbească revoluţia socială în Anglia. Iar pentru aceasta este nevoie de „cucerirea independen­ ţei Irlandei" (vezi volumul de faţă, p. 598) . Irlanda este citadela landlordismului. Baza puterii aristocraţiei funciare se află în ex­ ploatarea semifeudală a ţărănimii irlandeze. înrobirea colonială a Irlandei este un izvor de profituri, de forţă economică şi pentru cealaltă clasă dominantă - burghezia engleză. Muncitorii irlan­ dezi sînt nevoiţi să accepte orice salariu făcînd astfel să scadă nivelul de trai al muncitorilor englezi. Aceasta duce la sciziune în rîndurile clasei muncitoare din Marea Britanie şi întăreşte obiectiv poziţiile capitaliştilor (vezi volumul de faţă, p. 597-598). Nimicirea bazelor dominaţiei magnaţilor funciari englezi şi a bur­ gheziei financiare-industriale în Irlanda înseamnă o lovitură pu­ ternică dată acestor clase în Anglia înseşi şi crearea unor con� diţii favorabile pentru revoluţia proletară, de aceea eliberarea Irlandei este necesară în primul rînd pentru clasa muncitoare

Prefaţă

XXI

englază (vezi volumul de faţă, p. 586-587, 596-598) . La rîndul său, Engels scria : „Din exemplele pe care ni le oferă istoria Irlandei se poate vedea ce nenorocire este pentru un popor să subjuge alt poporM (vezi volumul de faţă, p. 586-587) . La 5 martie 1 870, în scrisoarea către P. şi L. Lafargue, Marx a formulat pe scurt esenţa noului mod de a pune problema Irlandei : „Pentru a grăbi evoluţia socială a Europei, trebuie grăbit crahul Angliei oficiale, iar pentru acea­ sta lovitura trebuie dată în Irlanda. Ea este punctul cel mai slab al Angliei" (vezi volumul de faţă, p. 586-587) . Marx a subliniat insistent că proletariatul englez nu va face un pas hotărîtor înainte atîta timp cit nu va obţine desfiinţarea Uni­ unii impuse în 1801 şi nu o va înlocui p rintr-o uniune liberă bazată pe principii federative (vezi volumul de faţă, p. 570) . „Numai prin formularea unei asemenea revendicări - sublinia Lenin - educa Marx pe muncitorii englezi în spiritul adevăratului internaţiona­ lism" (V. I. Lenin. Opere complete, vol. 27, Bucureşti, Editura politică, 1 964, p. 267) . Ideea că proletariatul c are asupreşte o naţiune este obligat, în interesul propriei lui libertăţi, să lupte împotriva politicii de subjugare naţională, Lenin a numit-o principiul fundamental al internaţionalismului şi socialismului. Pe b aza experienţei luptei poporului irlandez pentru independenţă, Marx şi Engels au ela­ borat programul şi tactica partidului proletar faţă de miş-:area de eliberare naţională. Ei au emis teza referitoare la dreptul popoarelor asuprite la autodeterminare, teză devenită piatra un­ ghiulară a politicii naţionale a partidului proletar. Materialele corespondenţei arată că Marx şi Engels au acor­ dat o deosebită atenţi e şi analizării mişcării de eliberare naţio­ nală, au scos în evidenţă lipsurile şi meritele ei. Ei îşi dădeau foarte bine seama că poziţia naţionalistă pe care se situau lide­ rii mişcării feniene faţă de singurul lor aliat de nădejde, prole­ tariatul englez şi internaţional, era nu numai o urmare a faptu­ lui că ei nu înţelegeau adevărata stare de lucruri, dar în mai mare măsură era o tactică conştientă a conducătorilor burghezi pentru „a-şi menţine dominaţia asupra ţăranilor" (vezi volumul de faţă, p . 358-359) . Cu scopul de a fundamenta poziţia Internaţionalei, Marx şi Engels au studiat istoria poporului irlandez. Marx a făcut extrase din istoria Irlandei în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea. Intr-o scrisoare către Engels, Marx a formulat concluziile impor­ tante la c are a ajuns pe baza s tudierii evenimentelor revoluţio­ nare din această perioadă (vezi volumul de faţă, p. 599). Engels intenţiona să publice o carte specială, care să cuprindă istoria

XXI I

Prefaţă

Irlandei din vremurile cele mai vechi pînă la evenimentele con­ temporane. Materialele corespondenţei pun în lumină procesul de elaborare a acestei lucrări. Războiul franco-prusian c are a început în vara anului 1 870 şi evenimentele revoluţionare care au survenit după aceea la Paris nu i-au permis însă lui Engels să-şi termine lucrarea. Intreţinînd, în calitate de secretar-corespondent al Consiliului General, corespondenţă cu reprezentanţii muncitorilor germani din S.U.A., Marx le-a trasat sarcina de a lupta pentru unitatea internaţională a mişcării muncitoreşti americane, pentru stabili­ rea unor contacte strînse între muncitorii irlandezi, germani şi muncitorii de limbă engle;ză (vezi volumul de faţă, p. 598) . Marx îl aprecia foarte mult pe preşedintele Uniunii naţionale a mun­ citorilor din S.U.A., Sylvis, c are lupta p entru înlăturarea izolării naţionale şi locale a mişcării muncitoreşti americane (vezi volu­ mul de faţă, p. 320) . Scrisorile publicate în acest volum dovedesc şi atenţia sus­ ţinută cu care Marx şi Engels au urmărit dezvoltarea mişcării re­ voluţionare în Rusia. Scrisoarea lui Marx către N. Danielson în legătură cu editarea volumului I al „Capitalului " în limba rusă (vezi volumul de faţă, p. 503-505) marchează începutul unei co­ respondenţe regulate şi îndelungate între întemeietorii marxis­ mului şi militanţii mişcării revoluţionar-democratice şi muncito­ reşti ruse ; se stabilesc legături între Marx şi Engels şi tineretul revoluţionar rus, educat în spiritul ideilor marilor democraţi-re­ voluţionari ruşi Cernîşevski şi Dobroliubov. In martie 1 870 Marx a consimţit să devină reprezentantul secţiei ruse în c adrul Con­ siliului General al Internaţionalei. El a relevat în repetate rînduri rolul important pe c are l-a avut această secţie în lupta împotriva activităţii scizioniste a bakuniştilor (vezi volumul de faţă, p. 4 1 9-420, 606-607) . Profundul inte1es manifestat pentru dezvoltarea social-econo­ mică a Rusiei, studierea sistematică a economiei şi a relaţiilor ei de clasă l-au dus pe Marx la concluzia c ă „în Rusia izbucnirea unei revoluţii sociale de o extraordinară amploare este inevita­ bilă şi iminentă" (vezi volumul de faţă, p. 586, 390) şi că la ea vor lua parte masele largi de oameni ai muncii de la oraşe şi sate. 11Acestea sînt veşti bune " , scria Marx la 5 martie 1 870 într-o scrisoare către P. şi L. Lafargue. Marx era convins că victoria revoluţiei populare şi răsturnarea ţarismului în Rusia vor consti­ tui un puternic imbold pentru dezvoltarea mişcării revoluţio­ nare în întreaga lume. In condiţiile istorice concrete de la sfîr­ şitul deceniului al 7-lea al secolului al XIX-lea, Marx considera

XXIII

Prefaţă

victoria forţelor revoluţionare în Anglia ş1 m Rusia drept condi­ ţia fundamentală şi hotărîtoare pentru pieirea societăţii capita­ liste şi transformarea socială a Europei. Scrisorile incluse în acest volum oferă un material preţios pen­ tru biografiile întemeietorilor comunismului ştiinţific, ele consti­ tuie documentele tulburătoare ale unei înălţătoare prietenii, do­ vedesc marea modestie a lui Marx şi Engels, repulsia lor faţă de elogierea exagerată a diverse personalităţi, faţă de înfumurare, de poză. In scrisoarea către Kugelmann din 17 februarie 1 870, Marx îl dojeneşte : „ am fost pur şi simplu şocat de laudele exa­ gerate aduse activităţii mele", Din scrisori reiese cu cită atenţie şi solicitudine se purtau Marx şi Engels unul faţă de altu], faţă de prietenii şi de tovarăşii lor de luptă şi cum i-au ajutat în mo­ mente grele pe Dupont, Lessner, Lopatin şi pe mulţi alţii (vezi volumul de. faţă, p. 46 1 , 465-468) . Corespondenţa cuprinde o caracterizare pregnantă a tovarăşi­ lor de luptă şi a prietenilor lui Marx şi Engels, veterani ai Pliş­ cării muncitoreşti şi comunis te : F. Lessner, K. Schapper, E. Jones etc. Alături de ei se ridica o nouă generaţie de revoluţionari medicul şi publicistul francez P. Lafargue, francezul savant-etno­ graf G. Flourens, un om de un neobişnuit curaj ; naturalistul şi revoluţionarul rus G. Lopatin, care l-a cucerit pe Marx cu min­ tea şi temeritatea sa ; tinărul A. Bebel. Marx şi Engels vorbeau cu simpatie şi consideraţie de savantul chimist, social-democra­ tul german K. Schorlemmer, despre j uristul englez, membru al Internaţionalei I, viitorul traducător al volumului I al „Capita­ lului ", S. Moore, despre geologul englez R. Dakyns, care, sub influenţa lui Marx şi Engels, s-a apropiat de mişcarea social istă, despre medicul german L. Kugelmann etc. Aceşti oameni simpa­ tizau din adîncul sufletului lor cu clasa muncitoare şi în măsura posibilităţilor lor participau la lupta pentru eliberarea ei. Corespondenţa lui Marx şi Engels dovedeşte dîrzenia lor neclin­ tită în lupta pentru cauza proletariatului, curajul şi profundul lor umanism. * *

*

ln volumul de faţă, un număr de şapte scrisori se publică pentru prima oară ; acestea sînt : scrisoarea lui Marx către Bas­ sot din 30 octombrie 1 868, către firma „Asher" din 12 decembrie 1 868, către P. şi L. Lafargue din 15 februarie 1 869, către P. La­ fargue din 2 iunie 1 869, către L. Lafargue din 10 iulie 1 869, către

XXIV

Prefaţă

P. Imandt din 23 februarie 1 870, către P. şi L. Lafargue din 5 mar­ tie 1870. In „Anexe " se publică pentru prima oară „Mărturisiri " scrise în glumă de Engels şi purtînd data de 1 868 ; în volum sînt cu­ prinse şi o serie de scrisori ale soţiei lui Marx, Jenny, şi ale fii­ celor sale, Laura şi Jenny. Aceste scrisori, de regulă, au fost scrise din însărcinarea lui Marx. Scrisoarea lui Jenny Marx către J. Ph. Becker (vezi volumul de faţă, p. 6 1 7-620) se publică pentru prima oară. Scrisorile publicate pentru prima oară, ca şi materialele cu prinse în „Anexe ", prezintă o mare importanţă pentru caracteri­ zarea punctului de vedere al lui Marx într-o serie de probleme importante privind relaţiile social-economice şi situaţia politică din perioada respectivă, aruncă mai multă lumină asupra istoriei mişcării muncitoreşti internaţionale şi a Internaţionalei I, oferă noi materiale cu privire la activitatea revoluţionară practică des­ făşurată de Marx şi Engels în perioada 1 868-1870.

Institutul de marxism-leninism de pe Jîngă C.C. ni P.C.U.S.

KARL MARX şi

FRIEDRICH ENGELS SCRISORI Ianuarie 1868-mijlocul lunii iulie 1870

Partea Întîi

Corespondenţa dintre Marx şi Engels Ianuarie 1868�mijlocul lunii iulie 1870

5

1868 t Marx către Engeb [Londra] 3 i anuarie 1868

Dragă Fred, La mulţi ani I Abia de trei zile sînt din nou în stare să stau în capul oase­ lor, pînă acum am zăcut încolăcit. Criza a fost deosebit de pu­ ternică. Poţi să-ţi dai seama de acest lucru din faptul că de trei săptămîni nu am fumat I Am încă ameţeli. Sper că în cîteva zile voi fi din nou apt de muncă 1 • Sînt categoric împotriva arsenicului. Anexez „Beobachter" (Lessner l-a şterpelit pentru mine de la Asociaţia muncitorilor) 2 • De la Siebel n-am mai primit altă scrisoare în afară de cea pe care o anexez. Cu „Barmer [Zeitung] • Meissner poate să mai încerce în orice caz. Incercarea moarte n-are. Cînd îi trimiţi lui Meissner extra­ sele, spune-i că ţi-au căzut întîmplător în mină, fără a-i mai vorbi despre rolul „nostru" în această privinţă 3• Atrage-i atenţia şi asu­ pra ultimului articol din „Zukunft" 4• Aş vrea să aflu de la Schorlemmer care este în momentul de faţă cea mai recentă şi mai bună carte (germană) despre agro­ chimie. Apoi aş vrea, de asemenea, să ştiu cum stau l ucrurile cu controversa dintre partizanii îngrăşămintelor minerale şi cei ai îngrăşămintelor azotoase ? (De cînd m-am ocupat ultima oară de această chestiune, au apărut în Germania o serie întreagă de lucrări noi.) Dacă ştie ceva despre autorii germani care în ulti­ mul timp s-au pronunţat împotriva teoriei lui Liebig cu privire la secătuirea solului ? Dacă îi este cunoscută teoria aluviunilor a agronomului mi.inchenez Fraas (profesor la Universitatea din Mi.inchen) ? Pentru capitolul despre renta funciară 5 trebuie să cunosc măcar în linii generale cele mai noi date în această pro­ blemă. Schorlemmer, fiind de specialitate, îmi va putea da, de­ sigur, lămuriri.

K. Marx şi F. Engels

6

Trimit alăturat două numere din Urquhart 1) şi un număr din „Courrier" (pentru articolele lui Cluseret) 8 • Felicitări de Anul nou d-nei Burns, lui Moore şi Schorlemmer. Al tău, Maur [Post-scriptumul E/eanorei Marx/

You bad boy, why haven't you answered my letters ? the hedgehog have been on the spree again 1).

-

I suppose you and

Alberich, piticul răutăcios

Happy New Year ') .

Se tipăreşte după manuscri

Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx•, Bd. IV, Stultgart, 1913 ; în întregime ln : Marx-Engels. Gesamtausgabe, Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

Tradus din limbilE' germană şi engleză

2 Engels către Marx la Londra Manchester, 6 ianuarie 1868

Dragul meu Maur, Dacă nu vrei să iei arsenic, ia atunci altceva, aşa nu mai poţi continua. L-ai consultat în ultimul timp pe Allen sau vreun alt medic ? L-am căutat de curînd pe Gumpert şi nu l-am găsit acasă, dar cu proxima ocazie voi sta de vorbă cu el. Nu ai trimis nici „Beobachter" şi nici cele două numere ale lui Urquhart 4) . Kugelmann, în schimb, mi-a trimis astăzi „Beobachter" şi „Staats-Anzeiger" din Wiirttemberg (ţi-l trimit pe acesta din urmă şi, după ce mi-l vei înapoia, i-l voi trimite lui Meissner în cazul că nu i-l expediezi tu direct) . E straşnic că ziarele acest.ea 1 ) Probabil două numere din „Diplomatic Review• . - Nota red. 1) - Băiat rău ce eşti, de ce nu mi-ai răspuns la scrisori ? - Am impresia că i ar aţi chefuit, d-ta şi ariciul. - Nota trad. 'l - Un an nou fericit. - Nota trad. ') Probabil două numere din „Diplomatic Review • , - Nota red.

7

Scrisori din 1868

au căzut amîndouă în cursă. Am să-i pregătesc lui K [ugelmann) acum şi ceva pentru „Schwăbischer Merkur " 7• Schorlemmer îţi va furniza informaţii cu privire la ultimele ra­ poarte anuale. Nu cunoaşte c artea lui Fraas 1) . La Paris a apărut un naturalist pe nume „Chmoulevitch (Sch­ mulsohn) • . O concurenţă periculoasă pentru Ephraim Inţeleptul 2) . ln prima fasciculă a raportului oficial al statului-maj or aus­ triac cu privire la războiul din 1 866 8, după ce se arată că orga­ nizarea militară a Austriei nu e,ra suficient de pusă la punct pen­ tru a duce în acelaşi timp război cu Prusia şi cu Italia, urmedză pasajul plin de naivitate : în asemenea împrejurări ar fi fost de datoria politicii externe să ferească statul de un astfel de război I Din al doilea raport prusian 9 rezultă foarte limpede că, în 28 şi mai ales în 293) seara, Benedek ar fi avut posibilitatea să atace cu superioritate de forţe coloanele prinţului moştenitor 4) şi ar fi putut - aproape absolut sigur - să-l respingă pînă în munţi şi să-i captureze artileria. Măgarul n-a făcut acest lucru şi a pierdut campania. Salut. Al tău, F. E. Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx " , Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe, Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană

3 Engels

către Marx

la Londra Manchester, 1 ianuarie 1868

Dragul meu Maur, Alăturat îţi trimit înapoi Diihring 10 şi „Beobachter " . Primul �ste deosebit de amuzant. Intregul articol exprimă o totală dezo1) 'I "I 'l

K, Fraas, „Natura agriculturii". - Nota red. Lassalle. - Nota red. iunie 1866. - Nota red. Friedrich Wilhelm. - Nota red.

8

K. Marx şi F. Engels

rientare şi teamă. E limpede că stimabilul economist vulgar a fost profund afectat şi nu este în stare să răspundă altceva decît că o apreciere a primului volum se va putea face abia după apa­ riţia volumului al treilea 11 , că determinarea valorii prin timpul de muncă nu este indiscutabilă şi că există oameni care îşi mam­ festă modestele lor îndoieli în ce priveşte determinarea valorii muncii prin cheltuielile ei de producţie. După cum vezi, pentru acest soi de oameni tu nu eşti nici pe departe suficient de savant şi nu l-ai învins pe marele Macleod 1) în punctul hotărîtor I Şi pe lingă aceasta, teama, care se întrezăreşte din fiecare rînd, de a nu se expune cumva unui tratament a la Roscher 12• Individul a fost bucuros cînd şi-a terminat articolul, dar cu siguranţă că l-a dus la poştă cu inima strînsă. Scrisoarea lui K[u}g[e]lm[ann} şi cea a lui Wilhelmchen ţi le restitui mîine. Dacă în copia scrisorii locotenent-colonelului Seubert ai găsit ceva ce mi-ar putea fi folositor pentru un viitor articol suab 13, anexează-mi-o. Aş putea scrie cite ceva şi pentru Viena ; poate n-ar fi rău să-l întrebăm pe Richter în legătură cu „lnternationale Revue " , el tre­ buie să cunoască situaţia de acolo. Cu publicaţia lui Wilhelmchen 14 lucrurile stau grozav de bine - totul este gata în afară de cauţiune, şi de aceea nu poate apă­ rea I De altfel, dacă W[ilhelm] ar pleca la Viena, abia atunci s-a.r spune într-adevăr că este agent al Austriei 1 0 . Cum mai stau lucrurile cu Beesly, Lewes & Co. şi „Fortnightly Review" ? 1 8 Multe salutări doamnelor şi doctorului amorosus 2) Al tău, F. E. Publicat pentru prima oară în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx• , Bd. IV, Stuttgart, 1913

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană

1 ) MacJeod. „Teoria şi practica operaţiilor bancare• . - Nota red. 1) - îndrăgostit {Paul Lafargue) . - Nota lrad.

Scrisori din I 86H

9

4

Marx către Engels 17 la Manchester [Londra] B ianuarie t aflll

Dear Fred, Am primit şi „Staats-Anzeiger" şi „Beobachter" de la Kugel­ mann. Iţi înapoiez astăzi „St(aats-Anzeiger] • al tău. De asemenea , copia scrisorii locotenent-colonelului 1) care a mijlocit toată acea­ stă afacere, copie pe care am pri.mit-o de la K [ugelmann] . Wiirt­ temberg este acum suficient aprovizionat. După părerea mea ţinînd în mod special seama de desfaceri -, Austria este acum ţara cea mai importantă. Nota bene, dacă mai ai răbdare, continuă să scrii recenzii 1 s. Jennychen, cunoscătoare în materie, susţine că dai dovadă de mare talent dramatic, respectiv comic, în această acţiune în care apari din „diverse" puncte de vedere şi imiţi sti­ lul diverselor personaj e. Zilele astea, de îndată ce m ă voi fi refăcut complet - mai int încă puţin slăbit şi nu prea pot să scriu -, îi voi trage un perdaf lui Wilhelmchen, şi anume pentru că a identificat punctul meu de vedere cu cel specific wilhelmian. Lucrarea lui Diihring 2) (el este docent privat la Universitatea din Berlin) este foarte decentă, cu atît mai mult cu cît eu l-am atacat cu atîta vehemenţă pe maestrul său „Carey" 19• Unele ches­ tiuni Diihring le-a înţeles, evident, greşit. Dar cel mai amuzant lucru este că mă pune pe acelaşi plan cu Stein pentru că eu. mă ocup de dialectică, iar Stein înşiră, cu o meticulozitate rigidă, no­ ţiunile cele mai bizare şi mai lipsite de sens, dindu-le drept în­ veliş c ategoriile lui Hegel 3) . Ai primit deja „perla• lui Borkheim ? 4) Se pare că poezia profesioniştilor nu este decît o mască pen­ tru cel mai arid prozaism. De exemplu, familia lui Freiligrath al nostru. Kate 5) - pleacă la Paris (în voiaj de nuntă) cu tînărul co­ merciant de grîne Kroker. Fiindcă nobilul domn avea de făcut în acelaşi timp şi „ afaceri ", o la5ă 2-3 zile singură într-unul din ma•

1) Seubert. - Nota rcd. ') E. Dilhring. „Marx. Capit�lul. C'itica economiei politice". - Nota red . ') L. Stein. „Ştiinţa administrării" şi „Sistemul ştiinţei constituţionale " . Nota red. 'J S. Borkheim. „Ma perle devant le Congres de Geneve". - Nota red. 5) Kăthe Freiligrath. - Nota red.

K . Marx ş i F. Engels

1. 0

rile hoteluri p anziene. Kate şi întreaga familie găsesc acest lucru normal. Ba, K[ate] scrie încîntată că la hotel i se spune 11made­ moiselle " (după ce a dormit acolo împreună cu Kroker) şi că toti chelnerii, ba chiar şi portarul, 110 salută" prietenos. Mai mult : Kroker se întoarce cu Kate de la Paris (după ce şi-a încheiat esca­ pada de afaceri în provincie) direct la Londra şi întreaga familie este entuziasmată că 11honeymoon " 1) s-a prelungit astfel cu şase luni, căci, „înainte de orice • , contează afacerile. Pentru un poet, luna de miere este doar o figură de stil şi poate fi „sărbătorită • înainte sau după naştere (faptele au fost povestite în casa mea de către tinerii Freiligrath) . Kate pare chiar să-l fi citit pe Clauren, căci, într-o scrisoare trimisă din Paris, ea îşi zice „văduvă de paie " . Yankeii s e pregătesc să-i joace un renghi lui John Bull. Ce zici de ultimele lăudăroşenii ale ruşilor ? Piticul Alberich 2) a fost foarte încîntat de scrisoarea ta. Toc­ mai a plecat la şcoala de gimnastică, unde obţine mari succese. Salut. Al tău, K. M. Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană

Publicat pentru prima oară în întregime in : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

5 Marx către Engels la Manchester [Londra) 8 ianuane 1860

Dear Fred, Ad vocem 3) Diihring 4) . Din partea lui e mult şi faptul că a ac­ ceptat aproape în întregime capitolul despre „Acumularea primi­ tivă" 20 • Individul este încă tînăr. Ca discipol al lui Carey, el este un adversar făţiş al adepţilor liberului schimb. In afară de aceasta, ') - „luna de miere " . - Nota trad. "l Eleanor Marx. - Nota red. ') Referitor la. - Nota trad. 4) E. Dilhring. „Marx. Capitalul. Cntica economiei politice•. - Nota red.

Scrisori din 1 868

11

este docent privat ; deci nu poate s ă nu s e bucure că profesorul Roscher, care le pune tuturor beţe în roate, încasează un bobîr­ nac 1 2• Una din recenziile lui mi-a atras în mod deosebit atenţia, şi anume : atîta timp cit determinarea valorii prin timpul de muncă a rămas, chiar şi la Ricardo, „nedeterminată " , ea nu-i sperie pe aceşti oameni. De îndată însă ce este pusă în legătură directă cu ziua de muncă şi cu variaţiile ei, chestiunea le apa1 e într-o lumină cu totul nouă, foarte neplăcută. Cred că, în general, Diihring a comentat cartea din maliţiozitate faţă de Roscher. Teama sa de a nu fi şi el tratat ca Roscher se vede, în orice caz, de la o poştă. Curios este însă faptul că individul n-a sesizat cele trei elemente principial noi ale cărţii : 1 ) Că, în opoziţie cu întreaga economie politică de pînă acum, care tratează din capul locului părţile distincte ale plusvalorii cu formele lor fixe : renta, profitul, dobînda ca ceva dat, eu tratez în primul rînd forma generală a plusvalNii, în care toate acestea sînt încă ned�ferenţiate, sînt, ca să zicem aşa, dizolvate. 2) Că tuturor economiştilor, fără excepţie, le-a scăpat din ve­ dere un fapt simplu, şi anume că dacă marfa se prezintă sub dublul aspect, de valoare de întrebuinţare şi valoare de schimb, şi munca exprim ată în marfă trebuie să aibă un caracter dublu, în timp ce simpla analiză a muncii sans phrase 1) , aşa cum o face Smith, Ricardo etc ., se va lovi mereu de ceva inexplicabil. Acei>ta este, de fapt, tot secretul înţelegerii critice a problemei. 3) Că salariul este prezentat pentru prima oară ca o formă iraţională de manifestare a relaţiilor c are se ascund în spatele lui, şi acest lucru reiese limpede din exemplul celor două forme de salariu : salariul pe unitatea de timp şi salariul cu bucata. (Faptul că în matematica superioară se întîlnesc adeseori astfel de for­ mule, mi-a fost de folos.) In ceea ce priYeşte modestele obiecţii ale d-lui Diihring împo­ triva definiţiei val01 ii , el se va mira cind va vedea în volumul al doilea 21 cit de puţin contează definiţia „nemijlocită • a valorii în societatea burgheză. Intr-adevăr, nici o formă de societate nu poate să împiedice ca timpul de muncă de care dispune societa­ tea să reglementeze, într-un fel sau altul, producţia. Dar, atîta timp cit această reglementare nu se înfăptuieşte printr-un. control direct şi conştient al societăţii asupra timpului ei de muncă această posibilitate existînd numai ;u cazul proprietăţii obşteşti -, ci se înfăptuieşte prin mişcarea preţurilor mărfurilor, totul se pre1)

-

pur şi simplu.

- Nota trad.

12

K . Marx ş i F . Engels

zintă aşa cum ai arătat tu, foarte just, în „Deutsch-Franzăsische Jahrbiicher" 1) . Ad vocem 2) Viena. Iţi trimit diferite ziare vieneze (trebuie să-mi înapoiezi „Neue Wiener Tageblatt•, care-i aparţine lui Borkheim, pe celelalte le poţi păstra) , din care vei afla două lucruri : în pri­ mul rînd, cit de importantă e, în momentul de faţâ., Viena ca piaţă de desfacere, avînd în vedere însufleţirea care domneşte acolo 22, şi, în al doilea rînd, cum trebuie tratate acolo problemele. Nu pot găsi adresa profesorului Richter. Poate ai tu scrisoarea de la Liebknecht în care este indicată această adresă. Dacă nu, roagă-l să ţi-o trimită şi apoi expediază articolul direct lui Richter, dar nu prin intermediul lui Liebknecht. Am impresia că Wilhelmchen nu este de loc altogether bona fide 3) . El (pentru care eu mi-am pierdut atita timp ca să-i corectez prostiile publicate în „Allgemeine " etc . 23) nu a găsit pînă acum timp să menţioneze m mod public măcar titlul cărţii mele sau nu­ mele meu I El ignorează inciclentul din „Zukuntt•, pentru a nu fi cumva pus în penibila situaţie de a-şi ştirbi autoritatea. N-a avut timp nici s ă spună măcar un cuvînt �n ziarul muncitoresc care apare sub controlul direct al prietenului său Bebel („Deutsche Arbeiterhalle " , Mannheim) I Pe scurt, dacă în jurul cărţii mele nu s-a aşternut o tăcere absolută, asia, desigur, nu se datorează lui Wilhelmchen. La inceput r.u a ci tit-o (deşi, într-o scrisoare către Jennychen, îşi bătea joc de Richter, care pretindea că trebuie s ă înţeleagă o carte pentru a-i putea tace reclamă) ş i , în al doilea rînd, după ce a citit-o sau pretinde că a citit-o, acum nu are timp . In schimb, de cînd i-am făcut rost de o subvenţie la Borkheim, găseşte timp să-i scrie acestuia cite două scrisori pe săptămină ; şi, în loc să trimită acţiunile pentru banii de la Strohn 24, transmişi şi procuraţi prin intermediul meu, el cere adresa lui Strohn ca să intre în legătură directă cu el şi, în spatele meu, să urzească intrigi şi să-l asalteze, ca şi pe Dorkheim, cu scrisori ! Intr-un cuvînt, Wilhelmchen vrea să fac 9 pc grozavul şi sa nu lase să se îndepărteze atenţia publicului de la persoana sa. Trebuie să ne facem că nu observăm nimic, dar trebuie să fim to tuşi prudenţi cu el. In ce priveş te invitaţia lui în Austria, nu trebuie să-i dăm crezare pînă nu se rezolvă 4) . In al doilea rînd, dacă se va ajunge 1) F. Engels. „Schiţă a unei critici a econom1e1 politice• (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. l, Bucureşti, Editura politică, 1960, ed. a II-a, p . 544 .

.'iota trad. I. - Nota red. 1) - Referitor la. - Nota trad. 1l - intru totul sincer. - Nota trad. •1 Vezi volumul de fa�ă, p. 7. - Nota red.

Scrisori din I 868

13

acolo, să nu-l deconseiem, c i , i i necessary 1 ) , să-i declarăm doar ceea ce i-am spus eu cînd a intrat la „Norddeutscheu 25 al lui Brass, şi anume că, dacă se va compromite din nou, vom fi ne­ voiţi să-l dezavuăm în mod public. I-am spus acest lucru în pre­ zenţa unor martori atunci cînd a plecat la Berlin. Cred că poţi trimite şi direct articole la „Neue Freie Presse• (Viena) , din care îţi trimit alăturat un num�r. Coproprietarul ac­ tual, dr. Max Friedliinder (vărul şi duşmanul neîmpăcat al lui Lassalle), este cel pentru care am trimis eu timp îndelungat cores­ pondenţe la vechea „Fresse• din Viena şi la ,,Oder-Zeitung• . ln sfîrşit, în ce priveşte ,,lnternationale Revue •, Fox (pe care o publicaţie engleză l-a trimis la Viena pentru a vedea cum stau lucrurile şi a stabili legături) mi-a solicitat acum cîteva zile, din Viena. o scrisoare de recomandare către Arnold Hilberg. l-am trimis-o şi, totodată, în această scrisoare i-am amintit sus-numi­ tului Hilberg că împrejurările ne-au împiedicat să scriem, dar că. anul acesta vom face ceva etc. Despre „Fortnightly Review•. Prof. Beesly, unul dintre trium­ virii care conduc în secret publicaţia, i-a d eclarat prietenului său apropiat Lafargue (pe care îl invită mereu la masă) că el are con­ vingerea lăuntrică (şi lucrurile depind întru totul de el !) că re­ cenzia 2) va fi publicată L Aşa că să i-o înmîneze chiar Lafargue. Ad vocem Pyat. In „Times• de astăzi vei vedea „Adresa demo­ craţilor franceziu (apărută acum o lună) despre mişcarea feniană 28 trimisă la redacţie de Pyat. Lucrurile se prezintă astfel : Guvernul francez a iniţiat percheziţii {începînd cu descinderea la domiciliul corespondenţilor noştri de la Paris) împotriva Asociaţiei Interna­ ţionale ca societe illicite 3). De asemenea, au fost trimise guvernu­ lui englez scrisori în legătură cu mişcarea feniană 27, scrise, pro­ b abil, de Dupont al nostru. D-l Pyat, care întotdeauna a ţipat cit l-a ţinut gura că „Asociaţia" noastră nu este revoluţionară, ci bonapartistă etc., se teme de această întorsătură a lucrurilor şi c aută repede să dea impresia că are oarecum d e-a face cu această chestiune şi că el o „împinge " . A d vocem Benedek 4) - pot căpăta caietul pentru cîteva zile ? Tu ai fost în două rînduri profet, odată în probleme tactice (în chestiunea Sevastopolului) şi altă dată în probleme strategice (în chestiunea prusiano-austriacă) 28• Dar nici capetele cele mai lumi1) - dacă este nevoie. - No t a ! rad . ') F. Enge/s. „Recenzie la volumul întli- al «Capitalului» pentru «The Fort· nlghtly Review»" (vezi K. Marx şi F. Enge/s . Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 310-333. - Nota trad.) - Nota red. ") - societate ilegală. - No t a ! rad. •) Vezi volumul de faţă, p. 7. - Nota red.

14

K . Marx ş i F . Enge!s

nate nu sînt în stare să prevadă toată prostia de care sînt capa­ bili oamenii. Ad vocem carbunculi. M-am sfătuit cu medicii. Nimic nou. Din tot ceea ce spun aceşti domni reies următoarele : că trebuie să fii rentier pentru a trăi după recomandările lor, şi nu un biet şoa­ rece de biserică, aşa cum sînt eu. Dacă îl vezi pe Gumpert poţi să-i spui că (pînă în momentul cind scriu aceasta) simt în corp, adică în sînge, nişte înţepături ascuţite. Am impresia că anul acesta nu voi scăpa încă de această poveste. Complimente d-nei Burns. Salut. Al tău Maur Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată !n : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx " , Bd. IV, Stuttgart, 1913

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba ger:nană

6

Engels

către Marx

la Londra [Manchester] 10 ianuarie 1868

Dragul meu Maur, Voiam să-ţi scriu astăzi mai pe larg, dar vizita unui sîrb şi a unui valah, c are m-au reţinut ore întregi, mi-a dat planul peste c ap. Pe deasupra am mai primit ieri şi vizita exdictatorului Amand Goegg, care călătoreşte în interesul ridicolei Ligi a păcii 29 şi care mi-a stricat toată seara. Din fericire, a venit întîmplător şi Schor­ lemmer, care a rămas uimit de acest exemplar de fosilă a repu­ blicii federale ; nu crezuse posibil să existe aşa ceva. Prin repe­ tarea la nesfîrşit a aceloraşi fraze, dobitocul s-a arătat de zece ori mai 1.3rost decit este şi a pierdut orice tangenţă cu lumea raţiu­ nii omeneşti sănătoase (nu mai vorbesc de o gîndire propriu-zisă) . Pentru acest gen de oameni nu există încă sub soare nimic inte­ resant în afară de Elveţia şi de cantonul Baden. De altfel, s-a con­ vins destul de repede că ai avut dreptate în primul răspuns dat la cererea lui de a fi sprijinit, şi anume : cu cit am locui mai departe unii de alţii şi cu cit am avea mai puţin de-a face unii cu alţii, cu atît

Scrisori din 1868

15

ne-am înţelege mai bine. A recunoscut că Blind s - a purtat ca un laş î n problema Vogt 311, dar m-a asigurat că este totuşi un om de treabă şi a ameninţat chiar că intenţionează să te împace cu Blind I Vogt, pretinde el, nu este, într-adevăr, un politician, este însă un tip minunat şi foarte cumsecade, care pur şi simplu scrie uneori nişte aiureli fără să se gîndească ; că, dacă noi doi am sta o oră-două cu el de vorbă, lucrurile s-ar aranja i admite că Vogt e bonapartist, dar nu un bonapartist plătit. La care i-am răspuns : tofi bonap artiştii sînt plătiţi i nu există nici unul neplătit, şi dacă el îmi poate indica măcar unul neplătit, atunci aş fi gata să ac­ c ept posibilitatea ca Vogt să nu fie un bonapartist plătit, altmin­ teri nu. Asta l-a uluit, dar în cele din urmă a descoperit unul Ludwig Bamberger I De altfel, spune el, lui Vogt i-a mers mereu foarte prost ; soţia sa este fiica unui ţăran de prin părţile Bernei cu care s-a căsatorit din virtute, după ce i-a făcut un copil. Se vede că vulpoiul de Vogt l-a îmbrobodit straşnic pe acest dobitoc. Iar cînd Sch(orlemmer] şi cu mine i-am explicat că nici ca natu­ ralist Vogt n-a realizat nimic, ai fi putut să vezi cum s-a înfuriat : oare nu s-a ocupat el de popularizare ? Asta nu-i un merit ? Pentru Viena voi scrie ceva de îndată ce voi avea posibilita­ tea ; la fel şi pentru „Fortnightlyu 16, dar ar trebui să ştiu mai întîi dacă putem publica un articol mai mare sau doar un scurt anunţ de felul celor care apar pe ultima p agină a lui „Fortnightlyu . In legătură cu acest lucru ar trebui vorbit cu Beesly 1) - un scurt anunţ ar fi aproape inutil şi nici B [eesly] însuşi nu ar afla din el nimic despre carte. Pe Wilhelmchen 2) îl voi lua zilele acestea la întrebări refe­ ritor la felul în care şi-a îndeplinit promisiunile făcute ; trebuie să-l punem puţin pe roate pe băi atul ăsta. Adresa lui Richter o am. Iţi restitui alăturat scrisorile de la Liebkn[echt], K [ugelmann] şi Siebel. Multe salutări. Al tău, F. E. Publicat pentru prima oară intr-o formă prescurtată în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx•, Bd. IV. Stuttgart, 1913 ; în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931 I) Vezi volumul de faţă, p. 13. - Nota ced. 'l Wilhelm Liebk.necht. - Nota ced.

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba german.'!

16

K . Marx ş i F . Engels

7

Marx către Engels la Manchester !Londra] 11 ianuarie 1868

Dragul meu Fred, „Geek• 1) s-a învîrtit multă vreme pe aici, prin Londra. A fost şi pe la Borkheim, unde a debitat exact aceleaşi fraze ca şi la tine, doar cu mai mult succes, şi asta fiindcă s-a priceput să-i măgulească vanitatea lui B [orkheim] al nostru. După ce a stors de la acesta b ani pentru 1G acţiuni şi totodată a gustat din diferitele sale vinuri, nu s-a mai arătat pe acolo. Pentru a putea înţelege restul activităţii sale la Londra iţi relatez deocamdată următoa­ rele. Cremer, după cum ştii, a fost de mult destituit din postul de secretar al Consiliului Internaţional şi, de furie, şi-a dat de mult demisia din funcţia de membru al Consiliului ; nici nu a mai fost reales membru de către ultimul Congres. A fost reales d-l Odger. La propunerea mea însă a fost desfiinţată funcţia de preşedinte (anual) şi înlocuită printr-un chairman 2) care urma să fie ales la fiecare şedinţă 31• Odger, supărat de această măsură, se ţine din punct de vedere p rincipial departe de noi. Perfect I D-l „Geek s-a strecurat cu ajutorul lui Le Lubez pînă la Odger (care l-a in­ trodus la Consiliul trade-unionurilor de la Londra 32) şi pînă la Cremer. Ei au organizat Comitetul de la Londra, avîndu-1 pe Beales ca preşedinte etc. Intr-un cuvînt, un plan pus la cale împotriva Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor. (La şedinţa de constituire, Geek l-a adus şi pe onorabilul Blind.) Indivizii au avut neobrăza­ rea să mă invite last week 3) la cea de-a doua şedinţă a lor. Ecca­ rius îi denunţă (într-un articol foarte p rost scris, apărut în „Bee­ Hive" de sîmbăta trecută) pe Geek şi compania 33• Iţi scriu stînd în neglije şi înfăşurat în comprese cu spirt. Alaltăieri am ieşit pentru prima oară din casă, şi anume la British Museum, deşi încă nu puteam să scriu. Ieri însă mi-a apărut o nouă erupţie sub milmela stingă. Tratamentul cu alcool, pe care Nelaton l-a aplicat la Paris chiar în cazul unor c arbunculi deose­ bit de mari, este, potrivit propriei mele experienţe (pe lingă inci­ zii sau folosirea lanţetei, de la caz la caz) , tratamentul cel mat u

I) Amand Go e gg. - Nota red. 1) - preşedinte. - Nota !rad. 1) - săptămîna t re cută. - Nota

!rad.

Scrisori dm 1868

17

rapid şi mai plăcut pentru p acient. Inconvenientul constă numai in schimbarea permanentă a prişniţelor, necesară din pricina eva­ porării rapide a spirtului. La Museum, unde n-am făcut altceva decît să răsfoiesc cata­ loage, am văzut cu această ocazie că Diihring este şi un mare fi­ lozof. A scris, printre altele, „Dialectica naturală• împotriva celei „nenaturale " a lui Hegel. Hinc illae lacrimae 1) . Domnii din Ger­ mania (cu excepţia teologilor reacţionari) consideră dialectica lui H[egel] „un cîine mort " 34• Feuerbach are o mare vină în aceast;i privinţă. Guvernul francez a pornit o acţiune d2 urmărire împotriva Comitetului de la Paris al Asociaţiei Internaţionale a Muncitori­ lor (ca societe illicite 2)) . Imi pare foarte bine că în felul acesta i-a împiedicat pe dobitocii ăştia să continue discutarea programului deja pregătit de ei pentru Congresul din 1 86835• In vreo scrisoare adresată corespondenţilor săi de la Paris, Dupont a scris, probabil, ceva imprudent cu privire la mişcarea fenienilor 2;, iar Bonaparte, care acum face smerit sluj în faţa guvernului englez, a reexpediat scrisoarea la Downing Street 36• Caracteristic este faptul că, sub influenţa directă sau indirectă a guvernului austriac, se tipăresc, una după alta, dezvăluirile lui Prokesch-Osten, Gentz şi ale contelui Miinster 3). Urquhart, a că­ rui lipsă de informare a devenit acum ceva obişnuit, nu cunoaşte decît prima lucrare. Semnificativ pentru „universalitateau sa este de altfel şi faptul că nu cunoaşte lucrarea lui Moltke despre răz· baiul turc din 1 828 etc. 4) , care i-ar fi oferit un material deosebit de bogat. De altfel, încă din timpul şederii mele la Berlin (la Las­ salle 37) Moltke trecea drept duşman declarat al ruşilor, fireşte, în limitele regale-prusiene. Cînd îi vei scrie lui Borkheim, roagă-l să-ţi împrumute cele două mici pamflete ruseşti despre care ţi-am vorbit. Aş dori foarte mult să răsfoieşti pamfletul despre eliberarea iobagilor şi să-mi comunici esenţialul. Din „Courrier fram;ais•, pe care-l anexez, vei vedea că guver­ nul francez a pornit o polemică directă cu generalul Cluseret 6• 1) - „De aici aceste lacrimi" (Publius Terentius. „Fata din Andros•, actul I, scena I) . - Nota trad. 2) - societate ilegală. - Nota trad. 3) A. Prolcesch-Osten. „Istoria desprinderii grecilor din Imperiul otoman în 1821 şi întemeierea regatului elenilor• ; F. Gentz. „Din moştenirea literară a lui Friedrich von Gentz• ; G. Miinster. „Schiţe politice cu privire la situaţia Europei de la Congresul de la Viena pînă astăzi (1815-1867) " . - Nota red. ') H. Moltke. „Campania ruso·tu 1 că din 1 828-1829 în Turcia europeană" . -

Nota red.

18

K . Marx ş i F . Engels

Mi-ai face o mare bucurie dacă ai putea trimite pînă în ziua de 1 6, luna aceasta, ghemul de bumb ac pentru Tussychen. E ziua ei de naştere şi that little humbug 1 ) ţine mult la toate aceste for­ malităţi chinezeşti. Mă bucură nespus că ziarul „lrisl!manu este prigonit de gu­ vernul englez, căci, de fapt, această publicaţie nu este feniană, ci vrea să p ară repealistă 38• Cit de dobitoci sînt şi aceşti John Bull I Complimente d-nei Lizzy. Salut. Al tău, Maur Anexez o mostră de „lingvistică nouă" din „Hermann" . Se tipăreşte după manuscris

Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată in : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx " , Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; in întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe, Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

Tradus din hmba germană

8

Engels

către

Marx

la Londra Manchester, 1 6 ianuarie 1868

Dragul meu Maur, Descopăr tocmai că am lăsat toate scrisorile tale acasă, în buzunarul unei alte haine (inclusiv pe ultima, cea a mult s timatei tale secretare 2) , pentru oare mulţumesc în mod special) , aşa că va trebui să răspund din memorie. „Courrier fran

Dragul meu Maur, Referitor la Horn 1) „rămîn în aşteptare " , ca să mă exprim în siil comercial. Fără îndoială că sub raport teoretic, agiota�ul nu reprezintă nimic interesant şi nimic nou. Totul se rezumă la înşelătorii pe calea mistificărilor şi, evident, aici nu se poate c:chimba, de fapt, decît forma. Materialul secret cu privire la afacerea „Credit mobilier" p oate ieşi şi singur la lumina zilei şi va ieşi, probabil, o dată cu căderea imperiului, chiar şi fără intervenţia tribu­ nalelor. Despre strălucita victorie de la Geneva am aflat dej a de sîmbătă dimineaţa, din ziare. Lucrurile se prezintă cu atît mai bine cu cit idioţii de filistini au făcut din Asociaţia Internatio­ nală pîrghia şi motorul propriu-zis al întregii istorii, iar acum ei îi revine întreaga glorie. Ai văzut şi tu, probabil, că în această chestiune intermediari au fost d-l prefect al poliţiei, Camperio, şi nobilul, „seriosul" Amand Goegg. Presupun că povestea i-a inspi­ rat d-lui Amand un nou respect faţă de puterea noastră. De altfel, după toată această poveste, sînt curios cit timp vor mai lăsa netulburată în Germania Asociaţia Internaţională. By the by 2) . treburile muncitorilor merg excel ent. Intîi Belgia, apoi Geneva, acum Bologna 84 mă miră doar că acest lucru n-a fost încă pus pe seama Internaţionalei -, totul este în mişcare. -

1) I. E. Horn. „Situaţia fina'lciară a Franţei " . 1) - I n treacăt fie zis. - Nota trad.

-

Nota red.

Scrisori din I 868

57

Cred că ai primit scrisoarea lui Schweitzer. Mîine îţi voi trimite (le-am uitat la birou) : 1) un nou număr din publicaţia lui Wilhelmchen 1) , 2) noua ieremiadă a lui Eichhoff 00, 3) o explicaţie din partea redacţiei 11ZukunftM cu pri­ vire la ciudatul articol referitor la Vogt, din care vei vedea ce oameni de nimic sînt indivizii ăştia. Conspectarea cărţii tale presupune, avînd în vedere timpul limitat de care dispun, mai multă muncă decît îmi închipuisem, car enfin 2), dacă mă apuc de această muncă, se cere s-o fac cum trebuie, şi nu doar pentru acest anume scop 85 • Cred că săptă­ mîna viitoare voi dispune de mai mult timp, a survenit o perioadă de acalmie în lumea comercială, iar cînd ajung acasă pe la ora 4, sau 5, seara am cu totul alt spor. Iţi înapoiez alăturat scrisoarea lui Kugelmann. Foarte intere­ �antă experienţa lui de a îndepărta un polip uterin prin incizare şi presare ; cînd îl voi întîlni, am să-l pun să-mi povestească totul .cu lux de amănunte. Incercarea lui însă de a-l prezenta pe Vir­ .chow drept comunist prin intermediul acestui polip seamana foarte mult cu o sarcină extrauterină. Chiar dacă V [irchow) ar avea cunoştinţe şi interese teoretice în domeniul politicii sau al economiei politice, totuşi cetăţeanul acesta cumsecade este legat prin rădăcini mult prea adînci de mediul său 86 • De altfel, înainte de a plec a pe continent, trebuie să treci pe aici, cela est entendu 3) , şi s-o aduci şi pe Tussy aşa cum ai promis. Presupun că braţul te-a lăsat, în sfîrşit, în pace. Faptul că şi Kugelmann ţi-a recomandat arsenic sper că a reuşit sd.-ţi alunge eventualele temeri. Sch[orlemmer) a luat la timpul său foarte mult şi tratamentul nu a avut niciodată vreun efect nociv asu­ pra lui. Salutări cordiale doamne1or. Al tău, F. ,Publicat pentru prima oară intr-o formă prescurtată fn : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx•, Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; in întregime in : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931 1) „Demokratisches Wochenblatt • . - Nota •ed. 1) - căci in fond. - Nota trad. 1) - asta se înţelege de la sine. - Nota trad.

E.

Se tipăreşti' după manuscri;; Tradus din limba germană

K. Marx şi F. Engels

58

34 Marx către Engels la Manchester (Londra] 18 aprilie 1868

Dear Fred, Pînă astăzi am zăcut în pat şi nu am putut ieşi din casă. Braţul mi-era plin de puroi şi atît de tare inflamat, incit n-am putut pune nimic pe mine şi mă deranja la orice mişcare. Supuraţia a încetat azi dimineaţă complet şi rănile deschise se vor vindeca repede. Astăzi vreau să ies din nou din casă. Cu ajutorul arsenicului sper să-i vin acum de hac porcăriei ăsteia scîrboase. Materialele de la Viena, pe care le anexez, sînt trimise de Fox şi tot lui îi aparţin şi sublinierile cu creionul. Marţi trebuie să plătesc 5 I. st. la şcoală şi 1 I . st. şi 5 şilingi la şcoala de gimnastică pentru Tussy. Dacă îţi este cumva posibil, trimite-mi urgent această sumă, mi-ar părea foarte bine pentru copil. In legătură cu călăloria mea vom mai vedea. Kugelmann s-a grăbit cu concluziile. Ii scrisesem doar că some time or other 1} voi veni 2) . Din declaraţia lui Becker 87, pe c are o găseşti anexată, rezultă din nou cit de slabă este disciplina. Noi am sistat adunările din cadrul trade-unionurilor de la Londra, acelaşi lucru l-au făcut şi cei de la Paris, pentru că abia acum ne comunică că mai au ne­ voie de bani. Dacă ar fi telegrafiat de la Geneva în aceeaşi zi, totul ar fi fost în ordine. Salut. Al tău, K. M. Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană>

Publicat pentru prima oară fn : „Der Briefwechsel :zwischen F. Engels und K. Marx " , Bd. IV, Stuttgart, 1913

-

-

1) o dată şi o dată. Nota trad. 1) Vezi volumul de faţă, p. 488. Nota red. -

Scrisori dm

1868

59

35 Engels către Marx la Londra Manchester, 20 aprilie

18613

Dragul meu Maur, Iţi trimit alăturat două bancnote de 5 1. st. pentru a-i plăti pe profesori. Nepăsarea genovezilor este caracteristică pentru ei. De altfel, este şi o pretenţie naivă ca acum, după ce a încetat greva, lumea să-i mai ajute pe genovezi să-şi plătească datoriile contractate în timpul grevei. Aşa ceva n-am mai auzit nicicînd. Aici se cere sprijin doar pentru perioada cit durează greva. Fiţuica vieneză 1) , după cum se vede, creează în mod deliberat, în scopuri lucrative, o confuzie care, la rîndul ei, este adîncită de confuzia ei naturală , naiv-neajutorată. Pînă la urmă însă te loveşti întotdeauna de aceeaşi tendinţă categoric burgheză - gazeta nu mai publică dări de seamă despre mitingurile muncitoreşti, ci dă povete muncitorilor. Multe salutări. Al tău, F. F. Se tipăreşte după manuscris

Publicat pentru prima oară ln : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx• , Bd. IV, Stuttgart, 1913

Tradus din limba germană

36

Marx către Engels la Manchester [Londra)

21 aprilie 1866

Dear Fred, Multe mulţumiri p entru cele 1 0 1. st. Ieri am fost din nou la plimbare, iar acum a venit Jennychen să mă expedieze, sub pretext că tu ai însărcinat-o să mă con­ troleze. •j Probab il „Neues Wiener Tagblatt". - Nota red.

60

K. Marx şi F. Engels

Braţul s-a vindecat, mai am doar nişte mîncanm1, specifice perioadei de vindecare. Abia acum, după atîţia ani, am făcut ciu­ data descoperire că urina, în care de obicei în starea mea nor­ mală pot fi observate depuneri de calcar sau ceva de soiul ăsta, este perfec t curată atunci cînd am abcese. Şi, într-adevăr, acum se observă din nou sedimentul mineral. Gumpert ştie, probabil, despre ce este vorba. Apropo. Wilhelm îmi trimite acum şi mie ziarul său 1) . Ce loial din partea dumnealui să spună despre „Domnul Vogt" al meu c� este o „ carte meritorie•, în loc să spună că în lucrare se găsesc multe glume proaste. Apoi : prusienii îi urmăresc pe hanovrezi, c are erau „ credincioşi regelui lor" I Mai departe, în legătură cl.h observaţia lui Edgar Bauer despre corupţia din presa sud-ger­ mană, se spune că, dacă se va continua în felul acesta, „toţi• oa­ menii de onoare (krautjunkerii, preoţii, democraţii, prinţul elec­ tor de Hessen 2) etc.) se vor uni împotriva prusienilor 88• Bietul Wilhelm I Blind a dat din nou una dintre marile sale lovituri. Printr-o• scrisoare servilă i-a smuls lui Juărez un răspuns care a fost publi­ cat azi în „Courrier iram;ais• . Ar fi timpul să-i dăm una peste­ bot acestui clovn pentru scamatoriile lui. Salut. Al tău, K. M.

Publicat pentru prima oară in : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx• , Bd. IV, Stuttgart, 1913

Se tipăreşte după manuscris. Tradus din limba germanăi

37 Marx către Engels la Manchester Londra,

22 aprilie 1868

Dragă Fred, Am reluat lucrul şi treaba merge bine. Numai că trebuie să-mi limitez timpul de muncă fiindcă după vreo 3 ore capul începe­ să-mi vîjîie şi să mă doară. Vreau să-ţi comunic pe scurt un 1) „Demokratisches Wochenblatt". :1 Ludwig al Iii-lea. - Nota red.

-

Nota

i ed.

Scrisori din

1868

61

„fleacu care mi-a trecut prin minte cînd am aruncat o privire asupra părţii din manuscrisul meu privitoare la rata profitului sg. Cu ajutorul a cestui .,fleacu se va rezolva foarte simplu una din cele mai dificile probleme. Şi anume, se pune întrebarea cum se face că, o dată cu scăderea valorii banilor, respectiv a aurului, rata profitului creşte, iar o dată cu creşterea valorii banilor, ea scade. Să presupunem că valoarea banilor scade cu 1/10. ln acest c az, celelalte împrejurări rămînînd neschimbate, preţul mărfurilor creşte cu 1/10. Dimpotrivă, dacă valoarea b anilor creşte cu 1/1 0, celelalte îm­ prejurări rămînind neschimbate, preţul mărfurilor scade cu 1/10. Dacă, o dată cu scăderea valorii banilor, preţul muncii nu creşte în aceeaşi măsură, înseamnă că el scade, rata plusvalorii creşte şi, în consecinţă, toate celelalte împrejurări rămînînd ne­ schimb ate, creşte şi rata profitului. Această creştere a ratei pro­ fitului - atîta timp cit descendant oscillation 1) a valorii banilor continuă - nu se datoreşte decît scăderii salariului, iar această scădere se datoreşte faptului că schimbarea salariului nu se adap­ tează decît treptat schimbării valorii b anilor. (Aceasta a fost situa­ ţia la sfîrşitul secolului al XVI-lea şi în secolul al XVIl-lea.} Invers, dacă salariul nu scade în acelaşi raport cu creşterea valo­ rii banilor, atunci rata plusvalorii scade şi, în consecinţă, caeteris p aribus 2) , scade şi rata profitului. Aceste două mişcări, creşterea ratei profitului o dată cu scăde­ rea valorii banilor şi scăderea acesteia o dată cu creşterea valorii banilor, se datoresc amîndouă, 1n aceste împrejurări, unui singur fapt, şi anume că nu s-a creat încă un echilibru între preţul mun­ cii şi noua valoare a b anilor. Fenomenele acestea (a căror expli­ caţie este de mult cunoscută) nu mai există după ce s-a creat un echilibru între preţul muncii şi valoarea banilor. Aici începe dificultatea. Aşa-numiţii teoreticieni spun : de în­ dată ce preţul muncii corespunde noii valori a banilor, de exemplu a crescut o dată cu scăderea valorii banilor, ambele, profitul şi s alariul, se exprimă într-o sumă de bani corespunzător mai mare. Raportul dintre ele răm1ne, aşadar, acelaşi. Nu poate deci inter­ veni nici o schimbare în rata profitului. lmpotriva acestei afir­ maţii ridică obiecţii specialiştii care se ocupă cu istoria preţurilor, argumentînd cu fapte. Explicaţiile lor sînt o pură vorbărie. Toată dificultatea provine din confundarea ratei plusvalorii cu rata pro­ Ji tului. Să presupunem că rata plusvalorii rămîne aceeaşi, de ') - oscilaţia descendentă. - Nota trad. ') - în împrejurări neschimbate. Nota trad. -

K. Marx şl F.

62

Engels

exemplu 100°/o, în acest caz, în timp ce valoarea banilor scade cu 1/10, sal ariul de 1 00 I. st. (să zicem pentru 1 00 de lucrători) creşte la 1 1 0 şi plusvaloarea, de asemenea, la 1 1 0. Aceeaşi cantitate totală de muncă, care mai înainte se exprima în 200, se exprimă acum în 220 I. st. Prin urmare, dacă se creează un echilibru între preţul muncii şi valoarea banilor, rata plusvalorii nu p0ate nici să crească, nici să scadă din pricina unei schimbări oarecare în valoarea banilor. Să presupunem însă că elementele, sau unele dintre elementele părţii constante a capitalului, ar pierde din va­ loare în urma productivităţii crescinde a muncii, ale cărei produse sînt aceste elemente. Dacă scăderea valorii lor este mai mare decît scăderea valorii b anilor, atunci preţul lor va scădea, în p ofida valorii scăzute a banilor. Dacă scăderea valorii lor ar c0respunde doar scăderii valorii banilor, atunci preţul lor ar rămîne neschimat. Să admitem acest din urmă caz. Prin urmare, să presupunem, de exemplu, că într-o ramură anu­ mită a industriei, capitalul de 500 ar avea compoziţia 400 c + 100 v (am de gînd ca în volumul al II-iea, în loc de

c

400

etc., să scriu

400 c etc„ fiind mai simplu. Ce zici ?) ; în acest c az, la o rată El plusvalorii de 100°/o avem : o rată a profi tului de 400 c + 100 v I + 100 p

=

100

500

=

20°/o. Dacă valoarea b anilor scade cu 1/10 şi

s alariul creşte în consecinţă la 1 1 0, atunci la fel se întîmplă şi cu plusvaloarea. Dacă preţul în bani al capitalului constant rămîne neschimbat, fiindcă valoarea elementelor lui constitutive scade cu 1 10 în urma creşterii productivităţii muncii, atunci avem 400 c + 1 1 0 v// + 1 1 0 p sau

110

510

= 21 29fs0 % rata profitului, care,

aşadar, ar fi crescut cu aproximativ 11/2°/o, în timp ce rata plusvalorii,

110 p

110

v

este, ca şi mai înainte, de 100°/o.

Creşterea ratei profi tului ar fi mai mare dacă valoarea capita­ lului constant ar scădea mai repede decit valoarea banilor şi ar fi mai mică dacă scăderea ar fi mai lentă. Ea va continua însă să dureze atîta timp cit are loc o scădere oarecare a valorii capita­ lului constant, adică atîta timp cit aceeaşi masă a mijloacelor de producţie care înainte costa 400 va costa 440 I. st. Dar că productivitatea muncii capătă un imbold, îndeosebi în industria propriu-zisă, datorită scăderii valorii b anilor, a simplei umflări a preţurilor în bani şi a goanei internaţionale generale după o cantitate sporită de bani, acesta este un fapt istoric care poate fi dovedit mai ales în perioada 1 850-1860.

Scrison din 1 868

63

Intr-un mod analog trebuie tratat şi cazul invers. In ce măsură asupra ratei generale a profi tului acţionează, într-un caz, creşterea ratei profitului o dată cu scăderea valorii banilor şi, în celălalt, scăderea ratei profitului o dată cu creşterea valorii banilor, asta va depinde, în parte, de proporţiile relative ale acelor ramuri de producţie în care are loc schimbarea şi, în parte, de durata schimbării, căci este nevoie de timp pentru ca creşterea şi scăderea ratei profitului în anumite ramuri ale indus­ triei să aibă repercusiuni asupra celorlalte. Dacă oscilaţia este de durată relativ scurtă, atunci ea rămîne un fenomen local. Iţi trimit „Courrier" şi „Nain Jaune ", pe care mi le-a trimis Lafargue. Salut. Al tău, K. M. Se tipăre5te după manuscn Tradus dm limba germană

Publicat pentru prima oară fn : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx• , Bd . IV, Stuttgart, 1913

38 Engels către Marx la Londra Mdnchester, 26 aprilie 1868

Dragul meu Maur, Problema ratei profitului şi a valorii banilor este foarte bine şi clar expusă. Un lucru însă nu-mi este limpede, şi anume cum p

ca fiind rată a profi tului, cînd p nu intră +V de fapt integral în buzunarul industriaşului c are o produce, ci trebuie s-o împartă cu negustorul etc., afară de cazul cînd te re­ feri aici la întreaga ramură de activi tate, indiferent de felul în c are se împarte p între fabricant, angrosist, detailist etc. ln gene­ ral aştept cu multă nerăbdare să cunosc pe larg ideile tale cu privire la acest punct. Wilhelmchen al nostru, după cum vei fi observat şi tu, înalţă acum şi el imnuri nobilului Jakobus Venedey I De altfel seamănă •.mul cu altul ca două picături de apă. Mi-a ajuns. Nu-i mai scriu. N-are decît să se compromită pe cont propriu.

de poţi considera

-

C

64

K. Marx şi F. Engels

Poţi scrie foarte bine 400 c + 1 00 v + 1 00 p, tot aşa cum scrii 400 l. st. 3 şilingi 4 peni. Ai observat, desigur, că bunele relaţii dintre respectabilul Bis­ marck şi membrii Reichstagului său încep să se strice ; aceştia din urmă vor să-i facă răspunzători din punct de vedere juridic pe funcţionarii de la administraţie pentru încasarea datoriilor, iar Otto cel Mare 1) nu poate, fireşte, să tolereze aşa ceva. Şi de aceea, el, în schimb, refuză să le construiască o flotă. Ca pentru a da o expresie adecvată stării j alnice în care se găseşte frumosul "Wilhelm 2) fiindcă i-a confiscat pămînturile -si averea vărului său Georg 3) , comisia prusiană pentru administra­ rea averii regelui Georg este formată din generalul von Kolze c;; i consilierul guvernamental Sauerhering (textual) 4) . Foarte bine face Jenny că te cară cu perseverenţă la plimbare ; -sper să nu se lase impresionată de indolenţa pe care ţi-o mas­ chezi sub pretextul că ai de lucru ; pe o vreme atît de frumoasă ar trebui să-ti fie şi ruşine s ă stai închis în casă. Sper că nu t;-au mai apărut alte carbuncule ? In parlamentul vamal, bătrînul Rothschild îşi are locul în ime­ ..J.t...:i. u�..-�11.li?IJ>. '14' ·m n.,. � ·�· M�l'llp•i'.tfi -lii'!"'Al!"N �J.l.ţ�tll, �101 _.._,,.,,.._ · \t) >ţ· i>U�'l\•.„. l��ţ� , 11Mt.•. ""'-fJlil'Â_�'f

(Schii.tz nu suna destul de bine) 1) , a fost expulzat din Paris de Bonap arte şi este şi acum expulzat şi că, în plus, mai înainte fusese membru al Adunării na/ionule germane ! 412 My compliments to Mrs. Lizzie and friends 2). K. M. [Posl-scrlptumul Iul Eleanor Marxf Dragul meu Engels, lţi &înt foarte îndatorată pentru declaraţia trimisă. Situaţia îmi convine de minune, aşa că nu voi întirzia nici o clipă să fac demersurile necesare. lmi ve; da, desigur, o recomandare. Cu mulţumiri şi calde salutări tuturor. La revedere •1.

Tussy Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx • , Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limbile germană şi engleză

252 Engels către Marx la Londra Manchester, 11 februarie 1870

Dragul meu Maur, Nu sînt prea încîntat de povestea cu inflamarea amigdalelor, după ce ai avut abcesul acela ganglionar. Toate acestea arată în orice caz că lucrurile nu stau prea bine cu sistemul tău lim­ fatic, Dacă nu te restabileşti curînd, eu l-aş consulta totuşi pe Allen, c are la timpul său a pus un diagnostic atît de bun com­ plicaţiilor mele ganglionare. La tine maladia este în mod evident cronică, pe cînd la mine a fost cel mult acută, dar dacă e mai bine, cu atît mai bine. Alăturat îţi trimit ceea ce am scris pentru L [iebknecht] ca pre­ faţă la „Războiul ţărănesc u 4) . Cum de data a1:: e asta nu este posibil 11 ln locul numelui Schiltz (cuvîntul 11Schiltz• înseamnă 11trăgător"I î n ziar a fost tipărit 11Schurz" (11şorţ"I· - Nota red. 1) - Complimente d-nei Lizzie şi prietenilor. - Nota trad. 11 ln manuscris acest post-scriptum este în limba engleză. - Nota red. 'l F. Enqe/s. 11Prefaţă [la ediţia a doua a oRăzboiului ţărănesc german•]" (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. Hi, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 424-432.

-

Nota lrad.) - Nota red.

386

K. Marx şi F. Engels

să nu ne referim la anul 1866, lucru care pînă acum a fost evitat, rezultă că trebuie să cădem de acord asupra celor ce urmează a fi spuse în această problemă. De asemenea, şi observaţiile refe­ ritoare la alte probleme sînt binevenite. Urmeaz ă răspunsul lui Wilhelmchen. Leit Wilhelm. El n-a .ştiut de loc că „ 1 8 brumaire 11 a apărut. In schimb, ar trebui ca eu .să-i trimit neîntîrziat adresa mea. Fiindcă el nu mi-a mai trimis ziarul lui 1), eu ar fi trebuit să mă mut, pentru a-i oferi o scuză. Şi acum, în semn de pocăinţă, îmi trimite pe cap toate numerele restante din Volksstaat 11, începind cu cel de la 1 octombrie I 11 Am să te rog să-mi înapoiezi cit mai repede aceste două documente, pentru a-i putea trimite lui Wilhelmchen tot ce am să-i dau şi să mă lase în pace. Astăzi ţi-am expediat per Globe Parcei Co. toate numerele din „Cloche 11 , „Lanterne 11, „Marseillaise „Figaro" etc. pe care le aveam aici. Şi respectivul caiet din „Cloche" se află acolo. Jennychen colecţionează toate aceste lucruri, aşa incit este prefe­ rabil să le aibă pe toate la un loc. N-am reţinut aici decît un număr din „Marseillaise ", în care se vorbeşte despre fulmico­ ton413 ; vreau să-I mai consult pe Chlormeier 2) în această pro­ blemă. Dakyns voia să vină la tine încă înainte de crăciun şi i-a scris lui Moore pentru a-i cere adresa ta. Acesta însă, care lasă deseori de dorit în ceea ce priveşte cunoaşterea oamenilor şi aprecierea situaţiilor, i-a descris în aşa fel posibilitatea de a te găsi acasă, incit i-am spus imediat că îl va speria absolut inutil pe bietul D [akyns] . De aceea voiam chiar data trecută să-ţi dau adresa lui D [akyns] , însă am uitat ; dar i-am spus imediat lui M[oore] să nu-i mai vîre în cap lui Dakyns asemenea absurdităţi. Fraza citată din Flerovski 3) este prima frază în limba rusă pe care o înţeleg în întregime fără a recurge la dicţionar. Care este titlul rus al cărţii ? Am să mi-o procur. Ceea ce voiam eu să-ţi trimit nu este cartea lui Herzen, ci traducerea germană a cărţii „Pămînt şi libertate" a nobilului Lilienfeld 4), în care sînt expuse şi u rmările proaste pe care le-a avut eliberarea pentru ţărani, precum şi de.căderea producţiei agricole 407 provocată de aceasta. Eu ţi-am scris despre carte încă acum mai bine de un an 5) ; între timp Borkheim şi-a procurat-o şi el şi, după cite mi se pare, ţi-a 11,

1) „ Volksstaat•. - Nota red. 1) Carl Schorlemmer. - Nota red. 'I Vezi volumul de faţă, p. 383. - Nota red. 1) - în manuscris : Lilienthal. - Nota red. 'I Vezi volumul de faţă, p. 99. - Nota red.

Scrisori din 1870

387

tradus unele pasaje din ea. De îndată ce o termin de citit, ţi-o trimit. Iţi trimit, de asemenea, înapoi scrisoarea lui Perret. De fapt este bine că Bakunin s-a stabilit la Tessin. Acolo el nu poate să facă prea mult rău, şi este o dovadă că la Geneva steaua lui a apus. Cum în fiecare mişcare există asemenea nulităţi vanitoase şi ambiţioase, la urma urmelor este bine că ele se asociază într-o manieră proprie şi apoi îşi fac n.pariţia cu fanteziile lor care au pretenţia de a transforma lumea. Atunci întreaga omenire îşi va putea da seama că totul nu este decît o gogoriţă. Şi este mai bine aşa, decît ca lupta să rămînă pe terenul unor ciorovăieli particulare, unde oamenii care au ceva de făcut nu pot ţine nicio­ dată p iept celor care toată ziua urzesc intrigi. Indivizii . însă nu trebuie scăpaţi din ochi, pentru a nu reuşi să ocupe undeva terenul de luptă fără a întîmpina nici o rezistenţă. Spania şi Italia vor trebui să le fie, desigur, cedate, cel puţin deocamdată. Ar fi foarte bine dacă respectabilul Rochefort, sau, cum îi spune Lizzie, Rushforth 1) , ar fi pus pentru cîtva timp la popreală 408• Presa mică este un lucru foarte bun, dar cînd mătură totul din cale, mi se face lehamite de ea. Toată literatura de acest gen poartă încă amprenta provenienţei ei din bas-empire 2) . Iar atunci cînd Rochef[ort] predică unitatea dintre burghezi şi muncitori, el este de-a dreptul comic. Pe de altă parte, conducătorii „serioşi" ai mişcării sînt şi ei, într-adevăr, prea „serioşi " . E pur şi simplu surprinzător. Afluenţa de capete care pînă în 1 848 se alăturaseră proletariatului venind din rîndurile altor clase pare să fi încetat de atunci cu totul, şi asta în toate ţările. După cit se pare, mun­ citorii vor trebui să se bizuie din ce în ce mai mult pe ei înşişi. Ce face l'illustre Gaudissart 3) ? N-am mai auzit nimic despre el. Iarăşi n-are mc1 o ocupaţie ? Calde salutări. Al tău, F. E.

Publicat pentru prima oară fntr-o formă prescurtată fn : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx•, Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; în întregime fn : Marx·Engels. Gesamtausgabe. Drilte Abteilung, Bd. 4, 1931

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană

1 ) Joc de cuvinte : Rochefort - nume de familie, „Rushforth" - „impetuoasă mişcare înainte". - Nota trad. •) Imperiul perioadei de declin (denumire folosită pentru Imperiul bizantin) ; aici - cel de-al doilea Imperiu în Franţa. - Nota red. •) Sigismund Borkheim. - Nota red.

K. Marx şi F. Engels

388

253 Marx către Engels la Manchester [Londra] 12 februarie 1870

Dear Fred, Ieri am primit vizita lui Allen. Nimic altceva decît o simplă răceală, dar el mă sfătuieşte să prelungesc arestul la domiciliu pînă cînd vîntul rusesc, „which blows no good to anybodyu 1), va înceta. Prefaţa ta 2) este foarte bună. Nu ştiu ce ar mai putea fi modi­ ficat sau adăugat. In ce priveşte tratarea anului 1 866 sînt întru totul de acord. Grozavă dubla lovitură dată lui Wilhelm cu parti­ dul lui popular 80 şi lui Schweitzer cu banda lui de ticăloşi. Cit despre scuzele invocate de Wilhelm 3) , niciodată nu poţi şti dacă minte în mod deliberat sau dacă în capul lui confuz totul se învîrte ca o morişcă. Fapt este că de la Hannover eu i-am scris lui Meissner să trimită exemplare 4) lui Wilhelm, la „Zukunfl u şi lui Schweitzer, iar acesta din urmă să publice imediat un anunţ detaliat. Mai departe : prietenii lui Wilhelm - Bonhorst şi Bracke, în timpul vizitei lor la Hannover 5), au văzut noua ediţie şi mi-au r elatat că au căzut de acord cu Meissner asupra editării unei edi­ ţii populare mai ieftine. Meissner mi-a scris despre acest lucru. Am convenit ca în această ediţie să apară 2 OOO de exemplare, din c are 1 OOO urmau să-i fie cedate lui Bonhorst etc. la preţul de cost. Ei şi-au asumat obligaţia de a plasa cele 1 OOO de exemplare. De atunci n-am mai auzit nimic de această treabă. Hai să facem o încercare cu Wilhelm. Scrie-i lui Wilhelm şi îndeamnă-l să-i scrie lui Meissner şi să-l întrebe cum se face că n-a anunţat apari­ ţia lui „ 1 8 Brumar u nici în „Volksstaatu şi nici în „Zukunftw şi ditto de ce, în ciuda indicaţiilor pe. care i le-am dat de la Han1) - „care nu-i este nimănui prielnic". - Nota trad. 2) F. Engels. „Prefaţă Ila ediţia a doua a •Războiului ţărănesc german•}" (vezi f(. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 424-432. -

Nola lrad.). - Nola red.

'l Vezi volumul de faţă, p. 386. - No t a re d. Ediţia a doua a cărţii lui K. Marx „Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte• (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 8, Editura politică, Bucureşti, 1960, p. 115-211. - Nola lrad.). - Nola red. ') Vezi volumul de faţă, p. 326. - Nata red. ')

Scrisori din 1870

389

nover, nu i-a trimis exemplare nici lui şi nici lui Weiss la „Zu­ kunft" . Răspunsul lui M[eissner) îmi va oferi totodată prilejul de a avea o explicaţie serioasă cu el în privinţa indolenţei lui 1) . Sînt întru totul de acord cu observaţiile tale privind presa ra­ dicală franceză 2). Nu degeaba a fost Proudhon socialistul perioa­ dei imperiului. Convingerea mea fermă este că, deşi primul impuls va porni din partea Franţei, Germania este mult mai coaptă pen­ tru o mişcare socială şi î i va depăşi net pe francezi. Pe aceştia din urmă îi aşteaptă o stare de mare confuzie şi autoamăgire dacă vor continua să se considere „poporul ales " . Apropo. Jennychen a auzit ieri şoptindu-se l a Monroe că d-l John Bull Bright nu este la ţară, aşa c.um anunţă ziarele, ci în oraş sub supravegherea unui medic psihiatru. Ramolismentul cerebral has again set in 3) . Cu prilejul sinuciderii lui Castlereagh, Cobbett -observă că Anglia, during one of its most critica! epochs, was go­ ver,ned by a madman 4) 414• Şi acelaşi lucru se repetă acwn, în timpul crizei irlandeze. Consider divin faptul că Bouverie, this incarnation of pure whiggism 5) , apreciază ca fiind ilegală procedura adoptată faţă de O'Donovan 415• B[ouverie] spumegă de furie că la împărţirea func­ ţiilor nu a fo;:;t luat în consideraţie. Titlul cărţU lui N. Flerovski este, : „IloJiomeuie pa6oqe1•0 1macca B'L Pocch1." C. -IleTep6ypr'L. H. II. IloJIHKOBa. 1869'l). Ce mă amuză foarte mult la Flerovski este polemica lui împc;.. triva dărilor directe percepute de la ţărani. O reproducere întoc­ mai după mareşalul Vauban şi după Boisguillebert. De fapt, el simte că situaţia ţăranilor este analogă cu situaţia lor din epoca vechii monarhii franceze (începînd de la Ludovic al XIV-lea) . Ca şi Montei!, el intuieşte bine c aracterul fiecărui popor : „kalmîkul -sincer " , „mordvinul" (pe care îl compară cu irlandezul) „plin de poezie în pofida murdăriei " , „ tătarul epicureic, îndemînatic, vioi", „talentatul malorus" etc. Ca bun rus ce este, Îşi sfătuieşte compa­ trioţii ce trebuie să facă pentru a transforma ura pe care o nu­ tresc împotriva lor toate aceste populaţii în contrarul ei. Ca exem­ plu de ură menţionează, printre altele, cazul unei colonii de ruşi 1) Vezi volumul de fată, p. 446. - Nota red. 2) Vezi volumul de fală, p. 387. - Nota red. S) - s-a instalat din nou. - Nota lra d . ') - în timpul uneia dintre cele mai critice perioade ale ei, a fost condusă de un dement. - Nota trad. 1) - această întruchipare a whigismului pur. - Nota trad. 1) - „Situatia clasei muncitoare în Rusia•, St. Petersburg. Ed. N. P. Polea­ kov. - Nota lrad.

390

K. Marx şi F. Engels

autentici strămutate din Polonia în Siberia. Aceşti oameni ştiau doar ruseşte, nu pricepeau nici un cuvînt polonez, dar se soco· teau polonezi şi nutreau fată de ruşi o ură cu adevărat polo­ neză etc. Din cartea lui reiese, incontestabil, că situaţia actuală din Ru­ sia nu mai poate dura, că eliberarea iobagilor a grăbit, b ineînţeles, procesul de destrămare şi că Rusia se află în faţa unei cumplite revoluţii sociale. De aici reiese şi b aza reală a nihilismului şcolă­ resc, la modă astăzi printre studenţii ruşi etc. La Geneva s-a for­ mat - by the by 1 ) - o nouă colonie de studenţi ruşi exilaţi. care în programul lor declară război panslavismului şi în locul lui proclamă „Internaţionala " 416• Intr-un capitol special Flerovski arată că „rusificarea• naţiona­ lităţilor străine este o pură amăgire optimistă, chiar şi în răsărit. Pe Lilienthal nu e nevoie să mi-l trimiţi 2) . Gaudissart 3) îl are în limba rusă şi germană. Alaltăieri m-a anunţat că s-a întors. După cum a informat-o mai de mult soţia lui pe soţia mea, se pare că el ar fi găsit o nouă slujbă. Mă miră însă că nu a amintit de acest lucru în ultima lui scrisoare. Anexez alăturat copia scrisorii lui Hins către Stepney �). pe care trebuie să mi-o trimiţi înapoi. In răspunsul meu i-am tras o săpuneală zdravănă acestui individ. Cit de exacte sînt informaţiile pe care le deţine el o dovedesc, printre altele, următoarele puncte. El spune că în raportul nostru despre Congresul de la B asel am li trecut sub tăcere dezbaterile cu privire la dreptul de succesiune. Probabil că acest lucru i l-a băgat în cap Bakunin şi el îl crede. deşi a avut în mină raportul nostru şi ştie destul de bine engle· zeşte p entru a-l citi I Vorbeşte de scrisoarea trimisă „de mine• la Geneva unde n-am scris nici un rînd f Maşinaţiile lui Bakunin le-am d�mascat în scrisoarea expediată la Bruxelles, unde, în afară de circulara trimisă de Consiliul General la Geneva 5), trebuia să trimit un raport general şi să comunic numirea unui nou secretar pentru Belgia (Serrailliers, ouvrier bottier 6) din Marsilia) . El ne acuză că am fi provocat criza de la Geneva, care - după cum arată ziarul „Egalite - se terminase de peste o săptămînă, cînd I) - Intre altele. - Nota trad. •) Ve7i volumul de faţă, p. 386. - Nota red. ') Sigismund Borkheim. - Nota red. umul ele lată, p. 573. - Nota red. El�_li�i ') K. Marx. „Adresa Consiliului General către Consiliul �eder � al romande" (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politica, 1963, p. 4 1 3-421 . - Nota trad.). - Nota red. 0) - cizmar. - Nota trad.

Scrisori din 1 870

391

a ajuns m1s1va noastră acolo etc. Consiliul federal general belgian s-a declarat, în pofida lui Hins, întru totul de acord cu noi. Ciudat e că şi old Becker 1) declară împreună cu alţi bakunişti că iese din comitetul redacţional al lui „EgaJite• 411• In acelaşi timp , el afirmă în al său „Vorbote" exact contrarul celor declarate de Bakunin în ,,Egaliten. Un bătrîn încurcă lume I Salut. Al tău, K. M.

Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată în : ,,Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx • , Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, BI!. 4, 1931

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană

254 Engels către Marx la Londra Manchester, 17 februarie 1870

Dragul meu Maur, I-am scris lui Wilh[elml 2) tot ce era necesar 3) . Sînt foarte cu­ rios să văd cum o va scoate la capăt. De mult n-am mai citit ceva mai caraghios decît scrisoarea lui Flourens despre faptele eroice săvîrşite de el la Belleville, unde „timp de 3 ore a ţinut în mină o întreagă suburbie ". Magnific este începutul, unde îi îndeamnă pe oameni să-l urmeze, dar numai 100 merg alături de el şi chiar şi aceştia se topesc, rămînînd cu­ rî nd 60, care apoi se volatilizează şi ei, pînă cînd, în cele din urmă, numai el „cu un tînăr" îşi croiesc drum spre teatru. Povestea cu Bright este foarte ciudată. El a mai avut o dată, mai de mult, un asemenea atac şi a fost nevoit să stea 2 ani la ţară, unde s-a ocupat cu pescuitul. Povestea cu ruşii metamorfozaţi în polonezi este pe de-a-ntre­ gul specific irlandeză. De Flerovski am nevoie, dar, din păcate, deocamdată nu am timp să-l rumeg. Ţi-l t r imi t înapoi pe Hins. Scrisoarea îţi este adresată în mod evident exclusiv ţie. 1) Johann Philipp Becker. - Nota red. 2) Wilhelm Liebknecht. - Nota red. ") Vezi volumul de faţă, p. 388. - Nota red.

392

K. Marx şi F. Engels

Ieri am participat la un b anchet distins, de douăsprezece per­ soane, printre loryi declaraţi, negustori, fabricanţi, proprietari de imprimerii de stambă etc. Toţi aceştia au căzut de acord asupra următoarelor : 1) că de 3 ani, aici, în Lancashire, the hands had been always in the right and the masters always in the wrong (Shorttime ver­ sus reduction of wages) 1) ; 2) că the Ballot was now necessary to protect the Conservative voters, 2) şi 3) că în 25 de ani Anglia va deveni republică, iar dacă prinţul de Wales 3) nu va deveni foarte popular, acest lucru se va întîm­ pla chiar mai curînd. Este foarte nostim cum oamenii aceştia dovedesc raţiune în momentul în care partidul lor este out of office 4) şi cum o pierd subit de îndată ce partidul este la putere. Apropo. Cred că ştii că în procesul de divorţ al lui Lady Mor­ daunt, „some other persan• 5) , cu care ea se afla în criminal con­ nection 6), este prinţul de Wales. Aşadar, muntele Gladstone a zămislit cu bine şoarecele său ir­ landez 418• De fapt, nu-mi dau seama ce pot avea toryi împotriva acestui proiect, care îi menajează atît de mult pe landlorzii irlan­ dezi, predînd în cele din urmă interesele lor în mîinile încerc ate ale juriştilor irlandezi. Şi totuşi, chiar şi această minimă limitare a libertăţii de evicţiune va avea ca urmare încetarea emigraţiei excesive şi stagnarea procesului de transformare a pămînturilor arabile în păşuni. Dar dacă bunul Gladstone îşi închipuie că, des­ chizînd această nouă perspec tivă a unor procese continue, va li­ chida problema irlandeză, asta este foarte amuzant. S-ar putea face rost de textul proiectului ? Ar fi foarte impor­ tant pentru mine să pot urmări discuţiile purtate în jurul fiecă­ rei clauze. Voi, la Londra, habar n-aveţi de modul lamentabil în care func­ ţionează telegraful de cînd exploatarea lui a fost preluată de gu­ vern. Din discursul lui Gladstone a apărut ieri în ziarele locale numai o treime, şi aceasta denaturată pînă la transformarea lui într-o pură absurditate 419• Ultimele ştiri telegrafice întîrzie cu 24 de 1) - muncitorii au avut întotdeauna dreptate, iar patronii niciodată (redu­ cerea timpului de lucru fără scăderea salariului). - Nota trad. 1) - votul secret era acum necesar pentru a-i apăra pe alegătorii conservatori. - Nota trad. 1) Albert Edward. - Nota red. 'l - în opoziţie. - Nota lrad. •) - „cealallll persoanll". - Nota I rad. •) - relaţii condamnabile .- Nota lrad.

Scrisori rlin 1870

393

ore mai mult decît înainte, aşa inci t, dacă vrei să ştii ceva, tre­ buie să aştepţi sosirea ziarelor de la Londra. O telegramă expe­ diată j oi de aici cu destinaţia Nottingham a sosit luni. După cum ştii, acum 3-4 ani între istoricii prusieni şi cei aus­ trieci a izbucnit un mare scandal în legătură cu pacea de la Ba­ sel 420, deoarece Sybel susţinea că Prusia a fost nevoită s-o în­ cheie, întrucît Austria a trădat-o în Polonia 1). Acum Sybel vine iarăşi cu o litanie lungă pe această temă, pe care o publică în revista lui istorică şi care are la bază arhivele austriece 2) . Deşi acolo fiecare rînd dovedeşte că Rusia a aţîţat Prusia şi Austria una împotriva alteia, împingîndu-le totodată în războiul împotriva Franţei din 1792, că le exploatează, le j efuieşte şi le domină pe amîndouă, cretinul de Sybel nu observă nimic din toate acestea, mulţumindu-se ca în tot acest sos dezgustător de înşelăciune, ne­ respectare a tratatelor şi ticăloşie, în c are s-au afundat deopo­ trivă de adînc cu toţii, el să nu caute decît un singur lucru : do­ vezi că Austria s-a comportat mai mîrşav decît Prusia. Nu cred să mai existe pe lume un asemenea bou. Minia lui se îndreaptă nu împotriva Rusiei, ci numai împotriva Austriei, şi chiar şi poli­ tica complet nedisimulată şi limpede ca lumina zilei a Rusiei în această problemă, el şi-o explică prin motive puerile, ca, de pildă, nemulţumirea provocată de duplicitatea Austriei. Din lucrarea lui Flerovski 3), după părerea mea, rezultă în orice caz că prăbuşirea puterii ruse va avea loc într-un timp foarte scurt. Urquhart ar spune, desigur, că ea a fost scrisă la indicaţia ruşilor, pentru a induce lumea în eroare. Calde mulţumiri lui Tussy pentru ministrul prusian al culturii pe care mi l-a trimis cu ocazia zilei de Sf. Valentin 421• Al tău, F. E. Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx" , Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abte1lung, Bd. 4, 1931

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană

1) H. Sybel. „Oestreich und Deutschland im Revolutionskrieg • . Erg. H. zur „Geschichte der Revolutionszeit 1789 bi� 1795". („Austria şi Germania în războml revoluţionar". Fascicul suplimentar la „Istoria perioadei revoluţionare 1789-1795" ) . - Nota red. ') H. Sybel. „Polens Untergang und der Revolutionskrieg". („Prăbuşirea Polo­ niei şi războiul revoluţionar"). - Nota red. •) H. Flerovski. „Situaţia clasei muncitoare din Rusi a". - Nota red.

K. Marx şi F. Enge!s

394

255 Marx către Engels la Manchester [Londra] 19 februarie 1870

Dear Fred, Deşi încă mi se mai interzice să ies seara pe o asemenea vreme, aseară am fost totuşi la Gaudissart 1) . De fapt, el îmi scrisese că are să-mi comunice lucruri foarte importante, dar că nu poate să se care cu documentele la mine. Despre ce era vorba ? Despre o scrisoare monstruoasă referitoare la problemele ruse, un nemai­ pomenit talmeş-balmeş de vrute şi nevrute cu c are el a fericit „Zukunft " 422 şi pe c are acesta din urmă nu i l-a publicat, refu­ zînd totodată să-i răspundă la scrisorile lui incendiare, în care cerea „explicaţii " în privinţa acestei comportări. Mai departe : o scrisoare din partea editorului 2) ziarului local „HermannM, în care acesta îl invita să scrie pentru ziarul său articole împotriva Ru­ siei. Judecind după toate acestea, se p are că pe Bismarck l-au înfuriat totuşi foarte mult atacurile lui Katkov. In sfîrşit, un articol publicat în ziarul lui Katkov 3) , în care acesta 1) îl suspectează pe Bakunin de nişte maşinaţii băneşti, 2) spune că este corespondentul său din Siberia şi 3) ii reproşează că din Siberia sau cu puţin înainte de deportarea lui acolo - nu-mi amintesc exact - i-ar fi scris ţarului Nicolae o scrisoare extrem de umilă 423• Gaudissart îmi va trimite o copie după acest articol, pe care apoi ţi-o voi transmite şi ţie. Gaudissart s-a apucat din nou de afaceri, dar încă nu are un nou bir ou în City. In afară de aceasta trebuie să organizeze iar toată treaba de la început. Astă seară - deşi experienţa de ieri nu mi-a priit - va tre­ bui să ies iarăşi în oraş. Sînt summoned la subcommittee 4). Şi treaba este de fapt importantă, pentru că cei din Lyon l-au dat afară din societatea l"'r pe Richard, iar Consiliul General Lrebuie totuşi să ia o hotărîre decisivă. Richard, pînă acum leader 5) la Lyon, un om tînăr de tot, este foarte activ. In afară de infeo'I "I 'I 'I •1

Sigismund Borkheim. - Nota red. Heinemann. - Nota red. „Moskovskie Vedomosti" . - Nota red. - invitat la şedinţa subcomitetului. - Nota trad. - conducător. - Nota trad.

Scrisori din 1 870

395

dation 1 ) al lui faţă de Bakunin şi, legat de aceasta, de aerele de deşteptăciune pe care şi le dă, nu ştiu ce altceva i s-ar putea re­ proşa. După cit se pare, ultima noastră circulară 2) a făcut mare senzaţie, şi atît în Elveţia, cit şi în Franţa a început goana după b akunişti. Totuşi est modus in rebus 3) şi voi avea grijă să nu se facă vreo nedreptate 424• In discursul lui Gladstone, tot ce e mai bun este lunga intro­ ducere, în care el spune că şi „bineintenţionatele" legi ale engle­ zilor în practică au întotdeauna un efect exac t contrar. Ce dovadă mai convingătoare vrea acest individ că Anglia nu este menită să fie legiuitorul şi cîrmuitorul Irlandei I Măsurile lui sînt pur şi simplu o cîrpăceală. Scopul lor princi­ pal este să-i ademenească pe avocaţi prin perspectiva proceselor, iar pe landlorzi prin perspectiva „ ajutorului de stat " . Scandalul electoral î n legătură c u Odger are două aspecte po­ zitive : porcii de whigi şi-au dat pentru prima oară seama că tre­ buie să accepte intrarea muncitorilor în parlament dacă nu vor să intre toryi în el. In al doilea rînd, el constituie o lecţie pentru d-l Odger & Co. Cu tot Waterlow-ul 425, el ar fi reuşit, dacă o parte din muncitorii irlandezi nu s-ar fi abţinut de la vot din cauza atitudinii lui atît de echivoce în timpul dezbaterilor din Consiliul General, lucru pe care ei îl cunoşteau din „Reynolds's" 4) . Proiectul de lege irlandez îl vei primi săptămîna viitoare. Salut. Al tău, K. M. Apropo I D-l Siebel sau Sybel 5) , cum i-o fi spunînd, pare să fi uitat că prusienii i-au lăsat pe austrieci cu buzele umflate p artici­ pînd fără ei la cea de-a doua împărţire a Poloniei. Procedeul mur­ dar la care au recurs prusienii cu acel prilej a fost dezvăluit încă într-o lucrare poloneză din 1794, pe care am citit-o în traducere germană ; iar maniera grosolană în care Rusia, în timpul războiu­ lui antiiacobin, a păcălit cele două mari puteri germane şi a făcut 1) - ataşamentul. - Nota trad. 1 d I m1n ') K. Marx. „Adresa Consiliului General către Consiliul fedî f� n�lx,l;; me \i� romande" (vezi K. Marx şi F. Enge/s. Opere, voi. 16, BucureşfjiJ: 1/™ Bl:i!dJi11.oijţifet .q .ittsl sb 1.omDlov asV (' 6) Vezi volumul de faţă, p. 393. .- .NDtril.retl-. Ml .q ,Aţi;l sb l.o11IJJ !ov issV (S

396

K. Marx şl F. Engels

din ele uneltele şi pionii ei este foarte bine prezentată într-un pamflet polonez din 1 848, scris în limba franceză. Numele celor doi autori amintiţi îmi scapă, dar ii am notaţi în caietele mele. Se tipăreşte după manuscns

Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată in : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx • , Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

Tradus din limba germană

256 Marx către Engels

ua

la Manchester [Loudra) 2 1 februarie 1 870

Dear Fred, î �i trimit extrasul fă.cut de Borkheim din articolul lui Katkov. Din s crisoarea lui Gaudissart, pe verso, vei vedea ce propuneri in­ solente îmi face, exploatînd afirmaţiile pe care le-am făcut faţă de el, în mod cu totul întîmplător - în seara cînd am fost la el 1 ) cu privire la Flerovski. Ce să-i răspund acestui tînăr dornic de fapte mari ? Iţi trimit şi o scrisoare de la Imandt. Am impresia că creanţa prusiană s-a prescris. Care este părerea ta ? Nu este oare asta în legătură cu forma garanţiei pe care a dat-o el profesorilor uni­ versităţii ? 2) Astăzi i-am s cris lui De Paepe despre măgăriile săvîrşite de guvernul englez faţă de deţinuţii fenieni. Lucrurile acestea trebuie să ajungă neapărat în presa de pe continent 427• Salut. Al tău, K. M. -,

Se tipăreşte după manuscris

Fublicat pentru prima oară în : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

1) Vezi volumul de faţă, p. 394. 1) Vezi volumul de faţă, p. 584.

Tradus din limba germană

-

Nota rPa. Noto red

Scrisori din 1 870

'397

257 Engels către Marx la Londra Manchester, 22 februarie 1870

Dragul meu Maur, Dacă Imandt s-ar fi adresat imediat, la fel ca şi consulul nord­ german, unui avocat, ar fi aflat, desigur, că pentru o datorie con­ tractată în străinătate nu se poate intenta acţiune în Scoţia - doar în această privinţă Scoţia nu constituie o excepţie printre toate c elelalte ţări ? Articolul 2 262 din Codul civil spune referitor l a prescripţie că orice acţiune se prescrie î n termen d e 3 0 d e ani ; ar­ ticolul 2 265 spune că atunci cind e vorba de posesiunea de bună­ credinţă a unui bun imobil, termenul de prescriere este de 1 0, respectiv 20 de ani 428 ; articolul 2 211 : acţiunea celor care predau ştiinţe sau arte pentru lecţiile pe care le dau cu luna se prescrie în termen de 6 luni. Cum ultimul articol nu poate· fi aplicat, recla­ maţia a fost făcută în mod evident numai cu scopul de a întrerupe prescripţia în Prusia renană, sau, poate, pentru a se încerca dacă Imandt nu poate fi intimidat şi determinat să plătească de teama unui scandal. Este posibil, de asemenea, ca garanţia lui să aibă la bază cuvîntul de onoare dat, şi în aces t caz el s-ar compro­ mite serios. Potrivit articolului 2 244, chemarea în judecată între­ rupe prescripţia. Dezvăluirile lui Katkov referitoare la Bakunin nu au prea mare valoare 1 ). Cui îi erau adresate pocăitele scrisori nu se spune. Ta­ patul de bani reprezintă la ruşi un mijloc de existenţă prea obiş­ nuit pentru ca un rus să-i facă altuia imputări pe această temă. Iar faptul că B [akunin] a folosit cele 6 OOO de ruble împrumutate pentru a fugi, şi nu pentru a plăti otcupcicul 2) , este de-a dreptul ridicol. Nici faptul că un deportat în Siberia i se adresează şi el 1ui Katkov, deşi nu are nimic comun cu acesta, nu prezintă prea mare importanţă. Pe B [akunin] asta îl va înfuria, dar nu cred că lui Gaudissart 3) toate acestea îi vor fi de mare folos. Lui G [audissart] îi poţi spune referitor la intenţiile · lui legate

romande". - Nota red. 1) Vezi volumul de faţă, p. 399--40 1 . - Nota red. 3) - toată cinstea cuvenită. - Nota trad.

Scrisori din 1 870

403

dacă s-o fi pierdut vreo telegramă anterioară 437• Nici astăzi n-am p rimit fiţuica 1) lui Liebknecht. Aceasta fiind situaţia, este foarte p osibil să fiu nevoit să plec peste citeva zile în Germania ; if so 2) , la întoarcere ne vom vedea. Sper însă că totul se va aranj a. Al tău, F. E. Se tipăreşte după manuscris

Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată fn : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx", Bd. IV, Stuttgart, 1913 1 în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

Tradus din limba germană

260 Marx către Engels la Manchester [Londra] 9 martie 1870

Dragă Fred, Iţi trimit două numere din „International e " . Nu trebuie să mi 'le înapoiezi, pentru că mi s-au trimis 5 copies of each number 3) . Din nr. II nimic nu-mi aparţine în afară de traducerea mate­ rialului faptic din „lrishman• 438• As to Nr. 1 4) i-am scris acest lucru în grabă lui De Paepe ca o scrisoare p articulară, din care el urma să încropească un articol. In l oc să procedeze astfel, el a copiat-o 5) de l a un cap la altul, adăugind în p aranteze absurdităţi, ca, de exemplu, că prin pe­ deapsa corporală aplicată lui O'Donovan trebuie să se înţeleagă biciuirea lui I Ai citit mîzgăleala lui Huxley despre faptul că nu există nici -0 deosebire între anglo-saxoni (vulgo englezi) şi celţi ? 430 Dumi') „Volksstaat " . - Nota red. ') - dacă se va intimpla aşa. - Nota trad. ') - exemplare din fiecare număr. - Nota trad. ') - Referitor la nr. I . - Nota trad. 5) K. Marx. „Guvernul englez şi fenienii intemniţaţi" (vezi K. Marx şi F. En­ ge/s. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 433-438. - Nota trad.J. - Nora red.

K. Marx şi F. Engels

404

nic.a viitoare el îşi va ţine cea de-a doua prelegere pe această temă. Little 1 ) Dakyns ne-a trimis biletele de intrare. Noi sîntem aici much disturbed 2) de tăcerea pe care o păs­ trează cei de la Paris3) de cînd ne-au anunţat ştirea morţii surve­ nite 4) . Sper că nu s-a întîmplat vreo nenorocire. Strohn a fost alaltăieri aici, a plecat în aceeaşi zi pe continent. Salut. Al tău, K. M. Publicat pentru prima oară ln : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx•, Bd. IV, Stuttgart, 1913 i în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1 93 1

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană

26 1 Marx către Engels la Manchester (Londra] 10 martie 'I 187()

Dear Fred, Pentru că ştiu că p ovestea asta te interesează, îţi scriu în mare grabă (îndată se va închide poşta) următoarele : Jennychen a tri­ mis la „Mars[eillaise] " , împreună cu cîteva observaţii introduc­ tive pe marginea ultimei declaraţii făcute de Gladstone în Camera comunelor referitor la problema deţinuţilor, un extras dintr-o scri­ soare mai veche a lui O'Donovan Rossa, publicată în numărul din 5 februarie (cred că aceasta este data) al lui „lrishman• . „Mars[eil­ laise] (procedînd într-o manieră specific franceză, lasă să se în­ ţeleagă că scrisoarea provine din „Newgate ") o publică marţi seara într-o ediţie specială, într-un număr care nu cuprinde decît arti­ cole consacrate „deţinuţilor politici" şi care costă 50 de cen­ time 440• Urmează reproducerea (retroversiunea în limba engleză}, •

11 •1 11 'I 11

- Micul. - Nota trad. - foarte neliniştiţi. - Nota trad. Paul şi Laura Lafargue. - Nota red. Vezi volumul de faţă, p. 399. - Nota red. I n manuscris : 9 februarie, rectificat de Engels - 10 martie. - Nota red.

Scrisori din 187G

4015

astă seara, m „Echo• etc. Ziarul lui Levy, „Telegraph •, vorbeşte şi el despre acest lucru în corespondenţa sa din Paris. „Irishman u n-are decit să se plingă că n-a fost citat ca sursă. J [ennychen] va folosi însă împrejurarea pentru a arăta în ce mod tăinuieşte presa engleză laptele care apar în ziarele irlandeze, publicindu-le numai atunci cind sosesc de la Paris ca ştiri extraordinare. In cu­ rînd, presa engleză îşi va da seama că zilele idilice ale minciunii sistematice şi ale trecerii sub tăcere au trecut de mult. „Pays• menţionează că creşterea preţului de vînzare al lui „Mars [eillaise] u la 50 de centime este contrar oricăror norme, în­ trucit „marfa provenită din închisori se vinde întotdeauna mai ieftin decit cealaltă Salut. u.

Al tău, K. M. Publicat pentru prima oară tn : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx • , Bd. IV, Stuttgart, 1913

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană

262 Engels către Marx la Londra Manchester, 1 3 martie 1870

Dragul meu Maur, Mr. J. Williams 1) a repurtat un succes extraordinar şi bine­ meritat. Trucul de c are a uzat „Mars[eillaise] 0 publicind scrisoa­ rea ca original a indus în eroare întreaga presă engleză şi l-a si­ lit în cele din urmă şi pe „Irishman° să-şi recunoască vina faţă de „Mars[eilllaise] " şi „Internationale " . Trecerea sub tăcere şi-a trăit traiul şi Mr. Bruce - chiar dacă îl pune pe infamul „Daily News• să-l prezinte din nou pe O'D [onovan] R [ossa] ca „ordinary convict and nothing else" 2) , răspunzînd la iminenta interpelare, va tre­ bui, probabil, să adopte cu totul alt ton. Bravo Jenny I Lizzie iţi -

1) Jenny, fiica lui Marx. - Nota red. ') - „un detinut obişnuit •i nimic a!tceva " . - Nota trad.

406

K. Marx şi F. Engels

este de asemenea deosebit de recunoscătoare pentru articolele 1) din „Internationale " , care i-au plăcut extrem de mult. Cele două scrisori alăturate mi-au sosit din Solingen. Ii scrise­ sem onorabilului Moll 2) , adresîndu-mă per tu, întrucît am presu­ pus că este fratele lui Jupp 3) şi v echi membru al Ligii 4) , şi de aici tonul de intimitate. După cum vezi, amîndoi am şi devenit obiec­ tul unor mituri. Nu · ştiu absolut nimic despre istoria în legătură cu Schapper, care grozav aduce a bîrfeală de cîrciumă, ca şi despre cea în legătură cu bătrînul meu. Bătrînul meu se pare că s-a ferit să-mi încredinţeze mie plata salariilor sau orice alte plăţi, căci, după părerea lui, nu prea mă pricep la socoteli 441• lntrucît va trebui să le răspund cit mai curînd acestor oameni, n-ai putea să-mi spui dacă între timp ai aflat ceva despre Menke ? Toată săptămîna am fot pe punctul de a pleca din cauza ma­ mei mele, dar, din fericire, lucrurile merg mai bine 5) . Pasajul care urmează este suficient pentru a-ţi da seama că am­ plul Land-Bill dat de blîndul Gladstone 418 este o adevărată porcărie : „Contractele de arendă amintite (şi anume acelea pe care acum landlorzii le impun pe alocuri în Irlanda arendaşilor) sînt tot atît de nesigure ca şi contractele de arendă care nu garantează terme­ nul de arendă. Ele nu contribuie cîtuşi de puţin la înlăturarea sen­ timentului de nesiguranţă. Pentru ca arenda să aibă o valoare oarecare în acest sens, ea ar trebui să fie - abstracţie făcînd de amănuntele subdivizării şi subarendării - liberă şi nelimitată, în primul rînd ea n-ar trebui să ridice nici un fel de piedici în calea vinzării părţii care revine arendaşului. Dar actualele contracte de arendă reprezintă tocmai contrarul - ele sînt împovărate de clauze şi stipulaţii, care stabilesc modul de cultivare a pămîntului şi de repartiţie a produsului, reglementează prin interdicţii şi prescripţii activitatea arendaşului şi anulează complet dreptul fun­ damental de înstrăinare liberă a pămîntului. Despre fiecare rînd din aceste documente se poate spune fără nici o exagerare că c onţine o capcană juridică pentru cei imprudenţi, şi există în­ tr-adevăr puţini, dacă în general există vreunul, care ar putea para efectul clauzei finale a acestei legi, potrivit căreia, în cazul încăl­ cării vreuneia din s tipulaţiile prevăzute în contract, arenda este 1) K. Marx. „Guvernul englez şi fenienii intemniţaţi• (vezi K. Marx şi F, En­ ge/s, Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p . 433-438. - Nota trad.). - Nota red. ') Friedrich Moli. - Nota red. •) Joseph Moli. - Nota red. ') Liga comuniştilor. - Nota red. 5) Vezi volumul de faţă, p. 590. - Nota red.

407

Scrisori din 1 870

anulată. Contractele de arendă de acest tel nu oferă garanţii. Ele sînt tot atî t de nesigure şi chiar mai periculoase decît contractele de arendă care nu garantează termenul de arendă" 1) . Şi cine spune acest lucru : Mr. Gallwey, Agent ( l i) of the Ken­ mare Estate, at the Killarney Board of guardians 2) . 4 noiem­ brie 1 869. Dar domeniul Kenmare aparţine marchizului of L andsdowne, al cărui reprezentant pentru toate domeniile lui ir­ landeze este respectabilul „real " 3) Trench 4) ! Aşadar, o autoritate mai mare nici nu se poate dori. Şi aceste arende sînt contractele by which, after the passing of this bill, every Irish tenant is to he held bound 5), cu ajutorul nobilului Gladstone. Aţi primit veşti de la familia Lafargue ? Calde salutări tuturor. Al tău.

F. E

Publicat pentru prima oară in : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx• , Bd. IV, Stuttgart, 1 9 1 3

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limbile germanii şi engleză

263 Marx către Enqels la Manchester 8)

Londra, 1 9 martie 1870

Dear Fred, Iţi trimit un număr din „Marseillaise•, pe care însă va trebui să mi-l înapoiezi împreună cu cele anterioare. Nici eu nu l-am ci1) In original, de la : „contractele de arendă"... pină la : „termenul de arendă" - textul este în limba engleză. - Nota red. ') D-l Gallwey, reprezentant ( ! !) al domeniului Kenmare, la Consiliul pentru asistenţa săracilor din Killamey. - Nota trad. 1) Engels face aluzie la cartea lui Trench „Realities of Irish Life•. Nota red. 'l Vezi volumul de faţă, p. 324. - Nota red. 1) - prin care, după adoptarea acestui proiect de lege, fiecare arendaş ir­ landez se va vedea legat. - Nota trad. 8) Scrisoarea a fost scrisă pe o hirtie cu antetul : General Council of the Intemational Working Men"s Association, 256, High Holborn, London, W. C. 1 hirtia purta şi ştampila : International Working Mens Central Council London. Nota red.

4 0R

K. Jllarx şi F. Engels

tit încă. Articolul a fost scris de Jennychen în colaborare cu mine 1 ) , pentru că ea nu are timp. Acesta este şi motivul pentru care nu-ţi răspunde la scrisoare, iar lui Mrs. Lizzy îi transmite deocamdată mulţumiri pentru shamrock 442 numai prin interme­ diul meu. Din scrisoarea alăturată primită de J enny de la Pigott îţi ve: da seama că Mrs. O'Donovan, căreia Jenny i-a trimis o scrisoare personală împreună cu un număr din „Mars [eillaise] • 2), a luat-o drept bărbat, deşi ea se iscălise Jenny Marx. La rugămintea lui Jenny, astăzi i-am răspuns lui Pigott, şi cu acest prilej i-am şi expus pe scurt my views of the Irish Question 3) . Observaţia ta în legătură cu manevrele 4) lui Bruce a şi fost folosită de Jenny în scrisoarea pe care a trimis-o ieri la „Mars[eillaise]" . Sîntem în posesia raportului ·lui Knox et Pol­ lock m (dar nu l-am p arcurs) şi ditto „th ings not generally known " 5) . In schimb, m-ai îndatora dacă mi-ai trimite imediat : 1) lucrarea lui Lassalle împotriva lui Schulze-Delitzsch şi 2) cartea dementului friz „Clement" 6). Senzaţia stîrnită la Paris şi Londra de cea de-a doua scrisoare a lui J [ennychen] (care conţine traducerea prescurtată a scrisorii lui O'Donovan) nu-l lasă să doarmă pe respingătorul şi insistentul (dar abil mînuitor al vorbei şi al condeiului) Talandier. El i-a de­ nunţat în „Marseillaise " pe irlandezi drept idioţi catolici. Acum tot el este acela care le ia apărarea, şi tot atit de vehemen L, co­ mentînd tot c e au spus „Timesn, „Daily Telegraph " şi „Daily News• referitor la scrisoarea lui O'Donovan 443, Cum cea de-a doua scri­ soare a lui Jennychen nu a fost semnată (by accident 7) ) . el se mîn­ gîie, în mod evident, cu ideea c-ă va fi luat drept expeditorul tai­ nic al scrisor1i. Speranţele i-au fost spulberate de cea de-a t1eia 1) al treilea articol din seria celor scrise de J enny Marx i n problema irlan· deză. - Nota red. ') cuprinzînd cel de-al doilea articol din sena celor scrise de Jenny Marx [n problema irlandeză. - Nota red. ") - punctul meu de vedere in problema irlandeză. - Nota trad. 'l Vezi volumul de faţă, p. 405. - Nota red. GJ - „lucruri in general puţin cunoscute" . - Nota trad. 1) F. Lassalle. „Herr B astiat-Schulze von Delitzsch, der iikonomische Julian, ader : Capital und Arbeit" („Domnul Bastiat-Schulze von Delitzsch, Julian econo­ mi�t. sau : Capital şi Muncă") ; K. J. Clement. „Schleswig, das urheimische Land des nicht dănlschen Volks der Angelo und Friesen und Englands Mutter­ land, wie es war und ward" („Schleswig, patria străbună a poporului de origine nedaneză, a anglilor şi frizilor, patria Angliei, aşa cum a fost şi cum a devenit" ) . - Nota red. 'l - i ntimplător. - Nota trad.

Scrisori din 1870

409

scrisoare a lui J [ennychen] . Individul este du rest, teacher o f French a t the military school o f 1) Sandhurst. Marţea trecută am participat iarăşi pentru prima oară la şe­ dinţa Consiliului General 444• Impreună cu mine a fost şi escrocul Felix Holt 2) . I-a plăcut foarte mult, pentru că, într-adevăr, în mod .excepţional a fost ceva interesant. După cum se ştie, proletarii #,pozitivişti• din Paris trimiseseră la Congresul de la Basel un de­ legat 3) . S-a pus în discuţie dacă să fie admis sau nu, pentru că d·eprezenta o societate filozofică, şi nu o organizaţie muncitorea!>că {deşi el şi compania aparţin „personal" cu toţii clasei muncitoare) . In cele din urmă a fost admis ca delegat din partea unor membri .ai „lnternafionalei• . Băieţii aceştia s-au constituit acum la Paris ca secţie a Internafionalei - un eveniment în ju rul căruia comtiştii londonezi şi parizieni au făcut mare zarvă. Ei aveau impresia că .au reuşit să provoace o fisură. Cînd „proletarii pozitivişti" şi-au anunţat afilierea, Consiliul General le-a amintit în modul cel mai d)Oliticos că Consiliul nu le poate confirma afilierea decît după -examinare a programului lor. Ca urmare, ei au trimis un program - tipic comtisto-ortodox - care a fost discutat marţea trecută. Şedinţa a fost prezidată de Mottershead 1) , vechi cartist (deşi irlandofob), foarte inteligent, duşman personal şi cunoscător al

Dragul meu Maur, Scrisoarea ta de alaltăieri mi-a fost predată abia astăzi, iar sta­ rea plicului (ţi-l trimit) nu lasă nici o îndoială în privinţa faptului că Bruce, acest porc de cîine, şi-a vîrît nasul în corespondenţa noastră. De aceea nu-ţi trimit aceste rînduri prin poştă, dar în ace­ laşi timp îţi voi expedia şi prin poştă cîteva rînduri, împreună cu scrisoarea lui Pigo lt, pe care ţi-o înapoiez. Inchide cu grij ă plicurile şi sigilează-le, după ce le-ai lipit, cu c.eară roşie, în aşa fel incit sigiliul să atingă toate cele patru col­ ţuri ale plicului. Plicurile pe c are le foloseşti acum nu sînt bune de aşa ceva, căci cele p atru colţuri trebuie să fie foarte aproape unul de altul pentru a face posibilă această operaţie. In felul acesta treaba se complică, şi, neavînd destul timp la dispoziţie, indivizii vor lăsa probe evidente, pentru care pot fi denunţaţi în mod public, Despre problemele mai importante scrie-mi, deocam­ dată, pe adresa lui Schorlemmer, Owens College, Manchester, sau 172 Brunswick Street, Manchester, sau S. Moore, 25 Dover Street, Oxford Street, Manchester, iar adresele să nu le scrii tu. Cînd e vorba de chestiuni absolut secrete, cel mai bun lucru este să tri­ miţi un pachet per Globe Parcei & Co., ca în cazul de faţă. In felul acesta ai putea să-mi comunici şi o altă adresă, căci pe adr esa la c are locuieşti nu pot fi trimise asemenea lucruri. Din fericire, în curînd voi veni la Londra şi atunci se va sfîrşi cu toate aceste ma­ nevre. Chiar acum am terminat de scris avizul de reziliere a con­ tractului pentru casa în care locuiesc. In orice caz, guvernul acesta ticălos nu-şi poate dori o sursă mai bună pentru a se informa asu­ pra activităţii desfăşurate de întregul partid proletar decît cores­ pondenţa noastră ; în ea găseşte şi unele lucruri pe care le-ar putea fructifica predîndu-le colegilor săi de pe continent. Tocmai pentru acest motiv trebuie să fim foarte prudenţi. Corespondenţa noastră nu trebuie să-i aducă servicii lui Stieber. Cit despre Jenny, ea poate exclama : victoire sur toute la ligne I 1) Fără ea, onorabilul Gladstone nu ar fi aprobat niciodată o nouă anchetă. Modul în care Moore 2) s-a lăsat şi de data astai 1) - victorie pe toată linia. - Nota trad. •) George Henry Moore. - Nota red.

Scrisori din 1870

411

tras p e sfoară d e Gl[adstone] reiese din compararea notei optimiste, -care aparţine în mod evident lui Moore, publicată în „lrishman " , la p ag. 608, cu discursul ţinut j oi d e Gl[adstone] , î n care acesta îşi asumă răspunderea pentru problemele de conţinut, formă etc. 445 Scrisoarea pe care am primit-o din Solingen 1) a fost supusă ş1 i!a unei tentative de perlustrare, probabil la Koln, însă fără suc­ 'Ces, pentru că sigiliul a fost bine pus. Calde salutări. Al tău, F. E. In grabă, indivizii au lipit greşit cele patru colţuri ale plicului, aşadar dovada este perfectă. Se tipăreşte după manuscris

Publicat pentru prima oară fn : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx ' , Bd. IV, 'Stuttgart, 1913

Tradus din limba germană

265 Marx către Engels la Manchester [Londra]

24

martie 1871)

Dear Fred, Iţi trimit două numere din „Marseillaise" (într-unul din ele este şi J. W[illiams] 2)) şi „Het Volk n , despre care îţi voi spune mai multe în cursul scrisorii. Indivizii de aici ar trebui să fie mai atenţi cu perlustrarea seri· sorilor. Au trecut vremurile onorabilului Graham 446• In ce mă pri­ veşte, de îndată ce voi avea o dovadă absolut sigură, îi voi scrie tlire ct dirigintelui poştei. Il ne faut p as se gener 3) . Mă credeam complet restabilit şi în ultimele două săptămîni am lucrat iarăşi intens, dar acum m-am pomenit d'abord 4) cu o mse mizerabilă cauzată de vîntul de martie care suflă de la răsărit ') Vezi volumul de faţă, p. 405. - Nota red. 'l cel de-al patrulea articol al lui Jenny Marx în problema irlandeză. Nota red. 3) - Nu trebuie să ne jenăm. - Nota trad. ') - mai intii. - Nota trad.

-

K. Marx şi F. Engels

412

mă mai chinuie şi acum -, iar de alaltăieri am din nou niş.te sen­ zaţii neplăcute la şoldul drept, aşa incit de două zile mă mişc şi stau anevoie. A tous Ies diables I 1) Anexez scrisoarea coloniei de ruşi de la Geneva. Noi am admis. afilierea secţiei lor, iar eu am acceptat cererea lor de a-i repre­ zenta în Consiliul General 416 şi le-am trimis şi o scurtă scrisoare de răspuns (o scrisoare oficială însoţită de una particulară), cu în­ cuviinţarea de a o publica în ziarul lor 2) . Mă aflu într-o situaţie destul de c omică - activez în calitate de reprezentant al tinerei Rusii I Omul nu ştie niciodată încotro duc drumurile lui şi în ce­ strange fellowship 3) poate să nimerească. In răspunsul oficial, eu îl elogiez pe Flerovski şi insist asupra faptului că principala sar­ cină a secţiei ruse este de a milita în favoarea Poloniei (adică de· a elibera Europa de propria ei vecinătate) . In privinţa lui Baku­ nin am considerat indicat să nu suflu nici un cuvînt nici în scri­ soarea oficială, nici în cea confidenţială 447• Ceea ce însă nu le voi> ierta niciodată acestor băieţi este că au făcut din mine un „vene­ rable ". Ei îşi închipuie, în mod evident, că eu am între 80 şi 1 0()' de ani. Scrisoarea pe care mi-a trimis-o editorul ziarului „Volk" 4) - şi.­ pe care ţi-o anexez - nu precizează în adresa de pe plic altceva decît : „den Her Karl Marx, Algemeen Correspondent voor Neder­ land der lnternationale Arbeiders V�reeniging, London• 6). De· funcţia aceasta de „Algemeen Correspondent voor Nederland• n-am auzit pînă acum. Inainte însă de a intra cumva în legătură­ cu „d-l Philipp von Roesgen von Floss ", am considerat că este mai sigur să scriu mai întîi secţiei noastre flamande din Anvers şi să> cer explicaţii în legătură cu această lungă titulatură 6) . Calde salutări lui Mrs. Lizzy. Al tău, Maur Apropo. Old Becker 7) i-a scris, în sfîrşit, lui Jung (mi-a scris. şi mie cîteva rinduri 448, la care vo i răspunde mîine) . Toate tîm­ peniile pe c are le-a săvîrşit le prezintă drept nişte profunde şi' 1) 1) 3) ') 5) cia/ia 1) ')

-

La toţi dracii I - Nota trad. „Narodnoe Delo". - Nota red. - societate ciudată. - Nota trad. „Het Volk " . - Nota red. „d-lui Karl Marx, corespondentul general pentru Ţările de Jos în Ast>· lnternafionalll a Muncitorilor de la Londra" . - Nota trad. Vezi volumul de faţă, p. 592. - Nota red. Johann Philipp Becker. - Nota red.

413

Scrisori din 1 870

conştiente machiavelisme. Le bon homme f 1 ) Mai e apoi faptul interesant că Bakunin, care pînă acum, după cum spune Becker, l-a hulit cit a putut pe Herzen, după moartea acestuia a început de îndată să-i înalţe imnuri de slavă 449• Tn felul acesta el şi-a atins scopul, şi anume ca banii destinaţi propagandei, about 2) 25 OOO de franci anual, pe c are bogatul Herzen îi primea din Rusia (de la partidul lui de acolo), să fie trecuţi acum pe numele lui Bakunin. Se pare că B [akunin] apreciază genul acesta de „moştenire " 450, în ciuda antipatiei lui faţă de l ' heritage 3) , Rasa napoleoneeană a decăzut foarte mult dacă se străduieşte să dovedească unde trebuie şi unde nu trebuie că primeşte p alme 451• Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată în : „Der Brielwechsel zwischen F. Engels und K. Marx • , Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; în întregime ln : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană•

266 Marx către Engels la Manchester [Londra] 26 martie 1870

Dear Fred, Iţi înapoiez scrisorile „falsului " Mall 4) . De Menke n-am mai auzit nimic. Dacă le scrii băieţilor, spune-le totuşi că : 1) Lessner le-a scris în repetate rînduri că Consiliul Central nu poate face nimic în această problemă ; 2) îşi pot da şi singuri seama că socie­ tatea lor cooperatistă nu prezintă absolut nici un interes pentru englezi şi 3) Consiliul Central este asaltat din toate colţurile Eu­ ropei cu cereri de bani, în timp ce el nu obţine din nici o parte­ a continentului contribuţii băneşti. Rîndurile pe care le-am primit azi dimineaţă de la tine nu­ le-am înţeles. Probabil pentru că, din cauza suferinţelor trupeşti,.. mintea nu-mi mai e suficient de lucidă. 1) ') 1) •)

- Nătărăul. - Nota trad. - aproximativ. - Nota trad. - moştenire. - Nola !rad. Friedrich Moli (vezi volumul de faţă, p . 405) . - Nota red.

414

K. Marx şi F. Engels

Ar fi bine dacă mîine seară (fireşte, în caz că poşta lucrează duminica, aici nu se practică acest lucru) ai putea să-mi trimiţi 5 1. st. în contul trimestrului următor. Soţia mea m-a anunţat prea tîrziu, respectiv într-un moment cînd nu mai aveam nici un b an în casă, că luni la ora 2 trebuie plătit gazul. Mi se p are că la Manchester 2 81 am lăsat numărul din „Queens Messenger" în care este biografia lui Clanricarde. Cum în cadrul -dezbaterilor în jurul lui Coercionbill 452 irlandez, animalul ăsta are o atitudine foarte impertinentă, ar fi foarte oportun ca J. Williams1) să le ofere francezilor o pereche pentru Pierre Bonaparte. Ai mai văzut vreodată o vreme atît de mizerabilă ca cea din iarna şi toamna asta ? Nu-i de mirare că nu mă pot pune pe picioare. Salut. Al tău, K. M. Publicat pentru prima oar.!I într-o formă prescurtată în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx " , Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană

267 Engels către Marx la Londra Manchester, 27 martie 'l 1 870

Dragul meu Maur, Dacă nu ai înţeles cele cîteva rînduri pe care ţi le-am trimis alaltăieri, înseamnă că a dispărut ceea ce eu anexasem la scri­ soare. Pe 24 îmi scriai că, dacă ai deţine o dovadă absolut certă că scrisorile noastre sînt perlustrate, ai face demersurile cuvenite. Ei bine, însuşi plicul acestei scrisori era dovada cea mai evidentă, 1) Jenny Marx. - Nota red. 'l fn manuscris : 29 martie. - Nota red.

Scrisori din 1 870

41 5

ceara roşie a fost desprinsă cu un fier încălzit şi apoi întinsă din nou pe plic atît de neglijent, incit se ştersese orice urmă de ştam­ pilă, iar marginile colţurilor dezlipite n-au fost nici măcar acope­ rite la loc cum trebuie. Ţi-am trimis, aşadar, imediat acest plic pen­ tru a-ţi da posibilitatea de a lua de îndată măsuri. Şi cum plicul nu se găsea în scrisoare, înseamnă că a fost sustras. Dacă însă el arăta aşa cum l-ai trimis tu, atunci, fireşte, nu e nevoie să mai pui ceară roşie pe scrisori şi poţi, cu acelaşi succes, să le trimiţi com­ plet deschise. Deoarece cazul acesta mă interesează, ta rog să-mi spui cum stau lucrurile. Din fericire, am bani în casă şi îţi trimit 5 1. st., S/1, 29 808, Manchester, 16 ianuarie 1 869, Bank-of-England-Note. Din păcate, fiind duminică, nu pot să trimit scrisoarea recomandată : ciinii care interceptează scrisorile sînt în stare şi să fure banii. Voiam încă de ieri să trimit restul, dar sîmbăta b anca se închide atît de de­ vreme, incit n-aş fi ajuns la timp în oraş. Ii voi trimite mîine. Nu-mi amintesc să fi văzut „Queens Messengeru cu biografia lui Clanricarde 1) . Ştiu numai că ţi-am trimis înapoi într-un pachet toate numerele din „Queens Messenger" pe care nu le-ai luat cu tine, precum şi numerele din 11Clocheu şi „Lanterne " , dar voi mai căuta o dată. D-l Philipp von R [oesgen] von Fl[oss] a făcut deja de mai multe ori pe grozavul în 11Werkeru ; caligrafia precisă, tipic olandeză, te lasă să ghiceşti un scrib de notariat ratat. ln orice caz, se reco­ mandă prudenţă înainte de a i se decerna persoanei diploma 2) de lid 3) al I [nternaţionalei] 4) . De-ar şti prietenul tău Collet că acum ai devenit şi agent bona fide 5) şi declarat a11 ruşilor 6) . Este însă un gest foarte drăguţ din p artea acestor băieţi, care sînt, pare-se, cu totul alt gen de ruşi decit toţi ceilalţi cu c are am avut de-a face pînă acum. Incercarea de a lua sub protecţia lor restul slavilor le poate fi îngăduită pînă cind poziţia cîştigată în Austria şi Ungaria va fi asigurată, şi atunci totul va înceta de la sine. In privinţa Omladinei sîrbeşti, ei sînt de asemenea bine informaţi, este un fel de uniune studen­ ţească cu tendinţe aproximativ tot atît de clare ca odinioară Bur­ schenschaft-ele noastre 453, Informaţia în legătură cu Bak.unin este minunată. Dar asta îl 'I 'I 'I 'I 61 11

Vezi volumul de faţă, p. 413. - Nota red. - carnetul p ersonal. - Nota trad. - membru. - Nota trad. Vezi volumul de faţă, p. 412 şi 59 1 . - Nota red. - de bună credinţă. - Nota trad. Vezi volumul de faţă, p. 4 1 1 . - Nota red.

-4 1 6

K. Marx şi F . Engels

face inofensiv, c ac1 ruşii care-l plătesc nu-i permit să meargă mai departe decit Herzen. Se pare că la voi vremea este mai urîtă decit la noi ; aici este, ce-i drept, destul de frig şi vîntul suflă cind din nord-vest, cind din est, dar în general este frumos, aşa incit pot să fac zilnic o plim­ bare în toată regula. Doar acum vreo opt zile, cind a fost odată cald, m-am ales cu o gripă îngrozitoare, de c are am scăpat bind trei zile în şir ceai de sămînţă de in. Scrisorile olandeze şi ruse ţi le voi trimite înapoi cu a doua poştă, aşa incit mîine după-masă le vei primi. lntr-o bună zi am frunzărit corespondenţa de anul trecut şi am găsit că aproximativ cu începere din lunile iulie-august scri­ sorile tale, la început doar unele, apoi, mai tîrziu, toate, fără ex­ cepţi e, poartă urme mai mult sau mai puţin evidente că au fost deschise. Cea pe care am primit-o astăzi dimineaţă, chiar dacă a fost deschisă, a fost, cel puţin, închisă la loc cum se cuvine. Calde salutări. Al tău, F. E. Se tipăreşte după manuscris

'Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată in : „Der Briefwechsel zwischen F. Enrr�ls und K. Marx • , Bd. IV, 1 9 1 3 ; în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgab�. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

Tradus din limba germană

268 Engels către Marx la Londra Manchester, 28 martie 1870

Dragul meu Maur, Ieri ţi-am trimis într-o scrisoare, pe care, fiind duminică, n-am putut s-o expediez recomandată, o bancnotă de 5 l. st., S/7, 29 808, Manchester, 16 ianuarie 1 869, pe care sper că ai primit-o împreună cu scrisoarea. Acum anexez 82 l. st. şi 10 şilingi - draft on de­ mand on Union Bank of London, drawn by Manchester and County

417

Scrisori din 1 870

Bank t o order o f F . E [ngels) and endorsed t o y o u 1 ) , ş i , de ase­ menea, diverse scrisori olandeze şi ruse. Roesgen de aici 2) susţine că nu este nicidecum rudă cu cel din Rotte1 dam 3). Acesta din urmă n-o nimereşte de loc rău cu confuziile lui - dreptul divin al regelui şi al poporului, protestul impotriva comunismului actual, apărarea monarhiei constituţionale impotriva republicii (deşi la acest punct, în ce priveşte Olanda, există un atom de intuiţie isto­ rică) şi, în sfîrşit, taxa vamală protecţionistă. Să te tot cheme Ph [ilipp) von R [oesgen] von Fl [oss] . Nu e rău, de asemenea, că el îi reproşează burgheziei faptul că ea ar vrea mai întîi hunne eigene beurs vullen 4) şi apoi het door her uitgezogen land aan den da­ arop vlammenden Pruis verkoopen 5) . Ar trebui să i-o trimitem lui Bismarck. Al tău, F. E. Publicat pentru prima oară în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx • , Bd. IV, Stuttgart, 1 9 1 3

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană

269 Engels către Marx la Londra Manchester, 1 3 aprilie IB7(}>

Dragul meu Maur, Calde mulţumiri pentru rapoartele parlamentare. Unele au venit în întimpinarea dorinţelor mele, pe altele nu le ştiam şi au fost foarte bine venite. Iţi trimit cîteva numere din „Zukunft " pentru a-ţi oferi prilejul să admiri josnicia depăşind orice limită cu care au acţionat naţional-liberalii în timpul dezbaterilor în problema delictelor politice (Codul penal) . Ceva ce întrece orice imaginaţie. 1) - poliţă plătibilă la vedere, trasă asupra B ăncii unite din Londra şi emislt de Banca din Manchester şi din comitat, din ordinul lui F. E[ngels) şi transmisă prin gir la ordinul tău. - Nota trad. ') Charles Roesgen. - Nota red. ') Philipp von Roesgen von Floss. - Nota red. 'l - să-şi umple propria-i pungă. - Nota lrad. •1 - să vindă ţara pe care a secătuit-o prusianului care jinduieşte după ea. - Nota lrad.

418

K. Marx ş i F . Engels

Cîinii ăştia laşi îşi închipuie că, desfiinţînd pedeapsa cu moartea pentru infracţiuni penale - şi asta numai pe hîrtie -, au săvîrşit o faptă eroică atît de impresionantă, incit acum pot să-i ferece liniştiţi pe criminalii politici în închisori şi să-i trateze ca pe com­ mon convicts 1) 454• Graţie stării de asediu, pentru crimele politice continuă să existe p raful de puşcă şi gloanţele. lţi trimit o scrisoare amuzantă de la Wilhelm, pe care te rog să. mi-o trimiţi înapoi c a să-i pot răspunde. După cum vezi, omul lasă impresia că eu îl copiez. lncă nu şi-a pus bine pe picioare fiţuica lui de la Leipzig 2) şi vrea să fondeze un cotidian 455 la Berlin. Pen­ tru individul ăsta cerul este întotdeauna plin de viori ; dar ele n-au strune şi cutia de rezonanţă este spartă 3) . Pe Wakefield 4) - 1 600-1 700 de pagini in quarto - l-am ter­ minat, în sfîrşit, după mai multe întreruperi. Cartea este scrisă mizerabil şi încă şi mai mizerabil tipărită aproape toate cifrele şi datele sînt greşite -, dar în ce priveşte materialul, n-am mai întîlnit ceva asemănător în practica mea. Niciodată n-am văzut o lucrare cuprinzînd date atît de complete referitoare la o anumită ţară. Unde mai pui că individul are spirit de observaţie şi este şi destul de onest. Copioasă este teama ma­ nifestată de englezi în anii 1 808- 1 8 1 2 în privinţa Irlandei. Depe­ -şele trimise în India au fost interceptate de francezi şi publicate ; în acestea lordul W. Bentinck declară că Irlanda este pierdută pentru Anglia. Bate ora 8 ; trebuie să alerg să predau scrisoarea la poştă. Salutări. Al tău, F. E. 'Publicat pentru prima oară intr-o formă prescurtată în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx•, Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Oriile Abteilung, Bd. 4, 1931

Se tipăreşte după manuscris fradus din limba germana

1) - deţinuţi de drept comun. - Nota trad. ') „Volksstaat•. - Nota red. ') Expresie idiomatică ln limba germană : „ihm hângt der Himmel voller Gei­ gen•, care corespunde în limba română expresiei : „a vedea totul în roz• , Nota red. ') E. Wakefield. „An account of Ireland, statistica! and politica! • . ln two volumes. London 1812. - Nota red.

Scrisori din 1 870

419

270 Marx către Engels la Manchester [Londra] 1 4 aprilie 1870-

Dear Fred, Ţi-l trimit înapoi pe Wilhelm. Din alăturata scrisoare de la Borkheim vei vedea cită lipsă de tact vădeşte acest Wilhelm în ce mă priveşte. Nu agreez de loc sentimentalismul acesta grobian, şi cum Wilhelm este originar din Darmstadt, prin urmare nu are nici măcar scuza de a se fi născut în Westfalia, i-am trimis un răspuns destul de dur. In mod intenţionat el n-a observat că în articolul 1) tău „parti­ dul popularu şi „naţional-liberalii" sînt trataţi ca cei doi poli ai aceleiaşi obtuzităţi. Marţi m-am dus iarăşi pentru prima oară la Consiliul Central 2) , şi cu această ocazie m-am văzut cu Pfănder, care face din nou parte dintre membri (a fost reales) , dar pînă acum încă nu s-a dus la şedinţe 456• El mi-a spus că în urmă cu vreo 8 zile a fost chemat la Schapper, care este grav bolnav. Schapper voia să mă vadă ; dar Pfănder nu mi-a transmis acest lucru, întrucît, din cauza porcăriei de la şold, merg cam anevoie. Dacă m-ar fi înştiinţat, m-aş fi dus. In aceeaşi seară (marţi) , Lessner a anunţat că Schapper ar fi in ar­ ticulo mortis 3) . Sper ca situaţia să nu fie chiar atît de alarmantă. Dacă tot sînt în domeniul medicinei, să-ţi mai spun că ultima erupţie o consider ca un fenomen ulterior, care se repetă cu destulă regularitate, pentru a dispărea apoi o dată cu încălzirea vremii. Aşadar, cred că pentru anul acesta mi-am făcut porţia. Acum însă, o dată cu vremea caldă, au început, ca de obicei, cri­ zele de ficat (sau ce-o fi), aşa că înghit medicamentul lui Gum­ pert. Kugelmann susţine că singura modalitate de a mă pune ia­ răşi pe picioare cum trebuie ar fi ca la sfîrşitul verii să fac o cură la Karlsbad 4) . Totul se datoreşte proastei alimentaţii, acea­ sta, la rîndul ei, proastei digestii, determinată de proas ta funcţio­ nare a ficatului. De aceea te rog să-l consulţi pe Gumpert în 1) F. Engels. „Prefaţă la ediţia a doua a < Războiului \ăranesc german • . Nota red. 1) Consiliul General. - Nota red. 1) - în comă. - Nota trad. 'l - Karlovy Vary. - Nota trad,

K Marx şi F. Enge!s

-420

aceasta privinţă. Spune-i însă că propunerea cu Karlsbadul vine dm partea medicului meu din Anglia, căci s-ar putea ca, împotriva voinţei ş1 conştiinţei lui, numele de „Kugelmann" să-l determine să nu analizeze obiectiv problema. Eu îmi dau seama că, de fapt, ar trebui administrat un mijloc preventiv decisiv, căci, cu fiecare an ce trece, devenim cu un an mai bătrîni şi această infirmitate nu-mi prieşte nici mie, nici activităţii mele. Ş tii că Meyen a murit ? Numerele din „Zukuntt• dau, într-adevăr, o frumoasă imagine a prezentului prusiano-liberal I Dar „Zukuntt• 1) însuşi va deveni „,Prezent • . Aşadar, în calitate de „ Viitor • , ziarul a dat, de fapt, taliment. ln noua sa formă apare sub auspiciile lui Sonnemann din Frankfurt (avîndu-1, ca şi pînă acum, pe Weiss în calitate de re­ qoii napTiH ) , ci a tuturor oamenilor cumsecade (qecT­ HLIXh JIIO,zţeii) , care doresc „eliberarea Rusiei" şi sînt „nemulţumiţi de actuala stare de lucruri " . Nici o goană după principii, înainte de toate practica. La rîndul nostru, noi, ca şi Europa de vest şi Statele Unite, trebuie, dimpotrivă, să ne limităm exclusiv la propaganda teo­ riei d-lui Bakunin (respectiv la absenţa oricărei teorii) , şi anume în­ tr-un mod care ar presupune că toate naţiunile ar fi fost deja des­ fiinţate. De aceea el ne şi interzice orice amestec atît în politica internă, cit şi în cea externă. Mare şmecher I Borkheim se întremează încet, dar merge spre bine. Joi am trecut din nou pe la el (cu ocazia acestei plimbări m-am ales cu un guturai infect, care mă scoate din minţi) . Era foarte încintat de scrisoarea ta. Din scrisoarea lui „ alăturată • poţi să vezi cită ') Porecla dată lui Napoleon al III-iea, care în 1 846 a evadat din închisoare fmbrăcat în hainele pietrarului Badinguet. - Nota red. 'J Vezi volumul de faţă, p. 602. - Notn red.

Scrisori din 1 870

44:3

nevoie simte de a se face ridicol. Ce aroganţă I El - un arlechin înnăscut - \il judecă pe Lever I Era atît de contlescendent, incit din cînd în cînd izbucnea în rîs, invocînd apoi drept scuză boala. Şi cită naivitate I Işi închipuie că i s-ar putea face rost p ar douzaines 1) , ca ciupercile, de romane gen „Harry Lorrequer • . După asta i-am trimis „Peter Simple" 2) , pe care î l găseşte, într-a­ devăr, „mult mai bun " . Schapper a fost înmormîntat miercurea trecută. Scrie-mi ce ti-a rămas în minte din datele lui biografice. Ar trebui totuşi făcut un scurt necrolog. Compliments to Mrs. Lizzy, Moore, Jollymeyer 3) . El Moro (Pe zi ce trece barba îmi albeşte tot mai mult.) Impreună cu scrisoarea aceasta mai primeşti : două numere din „Egalite şi din pamfletele cu privire la plebiscit : „Aux Electeurs•, „Par Alceste• (bine scris) , „Le Plebiscite Imperial• par Rogeard (foarte slab) . „Le Plebiscite de Boquillon• par A. Humbert (unul dintre redac­ torii de la „Marseillaise", o farsă grozavă) (în stilul muzicii lui Offenbach) . ··

Se tipăreşte după manuscris

Publicat pentru prima oară în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx•, Bd. IV, Stuttgart, 1 9 13

Tradus din limba germanii

280 Engels către Marx la Londra Manchester, 8 mai 1870

Dragul meu Maur, Prin simulacrul de complot pe c are l-a pus la cale, am impresia că d-l Pietri şi-a greşit rău socotelile. Farsele acestea prosteşti şi învechite de tip poliţist nu mai sînt crezute nici chiar de către poliţişti. Prea merge totul lin. Ticălosul acesta de Bonaparte are cu duzinile. - Nota lrad. Marryal. „Peter Simple". - Nota red. 3) Carl Schorlemmer. - Nota red . 1)

-

') F.

K. Marx ş! F. Engels

444

pentru toate bolile un singur remediu ; cu ocazia plebiscitelor poporului trebuie să i se administreze o doză de atentate, aşa cum un medic şarlatan începe orice tratament serios prin pre­ scrierea unui laxativ puternic. Sînt nerăbdător să văd rezultatele tratamentului ; deocamdată am informaţii numai despre votul de la Paris, prea bun pentru ca printr- o potlogărie funcţionărească să poată fi falsificat în întregime 464• „Daily News " şi „Observer" au anunţat deschis că poliţia engleză a pregătit toate cele necesare pentru poliţia franceză şi că i-a telegrafiat. Inspăimîntată de fenieni, poliţia engleză şi-a smuls complet masca şi a devenit mai josnică decît oricare alta. N. B. Foloseşte totuşi pentru plicuri hîrtie mai subţire, căci vreau să deschid şi să închid plicurile aceslea groase fără să las vreo urmă. Faptele eroice săvîrşite de poliţia engleză în legătură cu Inte:\'naţionala şi cu Fl [ourens] ar trebui totuşi să fie publicate în Franţa şi în Germania 1). 1 O OOO de exemplare 40 1. st. este al naibii de puţin ; îmi închipuiam că „Standard • se vinde mai scump. Aici însă modul acesta de corupere a intrat de mult în uz. Se pare că Flerovski n-a fost confiscat, cel puţin la Leipzig se găsesc exemplare. Măgarul meu de librar a cerut nu textul rus, ci o traducere engleză care nu există. Aşa se explică de ce n-am primit cartea. Aşadar, sub conducerea lui Bakunin, „Kolokol" 2) va fi şi mai grozav decît pe vremea lui Herzen. Cu Monsieur Wilhelm 3) nu mai e de trăit. Ai văzut, probabil, cum, „din pricina absenţei zeţarului" (care este deci şi adevăratul redactor) , „Războiul ţărănesc " a apărut într-o formă atît de negli­ jentă, incit nici Grandperret n-ar fi fost în stare să facă aşa ceva, şi, unde mai pui, că vita asta îşi permite să dea la textul meu. fără a indica autorul, note c are reprezintă nişte adevărate aberaţii şi pe care toată lumea mi le va atribui mie. I-am mai interzis o dată să procedeze astfel şi s-a ofensat, însă acum a mers atît de departe cu idioţenia lui, incit nu i se mai poate tolera. Ad vocem 4) . Hegel, individul spune : cunoscut marelui public ca des­ coperitor (!) şi ca apologet (! !) al ideii de stat regalo-prusace ( ! ! !)481 �e data aceasta i-am spus-o de la obraz şi i-am trimis spre =

') 1) "l ')

Vezi volumul de fală, p. 439-442. - Nota red. Cuvîntul „Kolokol" a fost scris de Engels cu caractere ruseşti. - Nota red . Wilhelm Liebknecht. - Nota red. - Referitor la. - Nota tcad.

Scrisori din

1870

445

publicare o declaraţie scrisă în termeni cît se poate de eufemistici în împrejurările date. Vita aceasta s-a învîrtit ani de zile, neaju­ torat, în jurul contradicţiei ridicole dintre drept şi putere, asemenea unui infanterist care s-a pomenit deodată instalat pe un cal focos şi împins în manej - şi ignorantul acesta are neruşinarea să vrea să desfiinţeze un om ca „Hegel" prin cuvîntul „prusac" si, pe deasupra, mai şi induce în eroare publicul, care p oate crede că eu aş fi spus acest lucru. M-am săturat. Dacă W[ilhelm] nu-mi va publica declaraţia, mă voi adresa superiorilor săi : ,.Comite­ tului " 1) , şi dacă şi acesta se va eschiva, atunci voi interzice con­ tinuarea tipăririi. Prefer să nu se tipărească nimic, decît, datorită lui Wilh[elm], să se spună că sînt un măgar. Alăturat ţi-l trimit înapoi pe Borkheim. Domnul acesta este, într-adevăr, deosebit de generos din moment ce îl găseşte pe Lever amuzant. „Boquillon" 2) este foarte nostim, restul încă n-am citit. In legătură cu Schapper nu-ţi pot spune nimic în plus faţă de ceea ce ştii şi tu sau de ceea ce poţi afla mult mai bine de la Piănder 3) . „Kolnische Zeitung" se lasă convins că fundul Oceanului Atlantic ar fi acoperit cu protoplasmă, 1 1 0 mucozitate care se mişcă şi se hrăneşte prin sine însăşi " . Owen a găsit î n lutul londonez craniul unei păsări uriaşe, ase­ mănătoare marilor păsări fără aripi din Noua Zeelandă. Partea cea mai bună a vechilor legi irlandeze 377 o constitue dreptul familiei. Slobode vremuri trebuie să fi fost pe atunci : poligamia se practica, sau cel puţin era tolerată, iar concubinele erau împă1 ţite în 6-7 categorii, printre care aşa-zisa „imris " , „whom he (the man) has with the consent of her husb and" 4) . Extrem de naive sînt, de asemenea, şi prevederile cu privire la repartiţia averii. Dacă amîndoi, bărbatul şi (prima sau principala) femeie au aceeaşi avere, ei dispun de ea în comun. Dacă bărba­ tului îi aparţine totul, iar femeii nimic, atunci dispune numai bărbatul. Dacă întreaga avere aparţine femeii, iar bărbatului nimic, atunci „femeia ia locul bărbatului, iar bărbatul pe acela al femeii". Oricum, mai civilizat decît în actualele legi engleze. 1) Comitetul din Braunschweig al Partidului muncitoresc social-democrat. Nota red. 2) Vezi volumul de faţă, p. 443. - Nota red. 'l Vezi volumul de faţă, p. 443. - Nota red. ') - „pe care el (bărbatul) o avea cu consimţămîntul soţului " . - Nota trad.

44 6

K. Marx şi F. Engels

Era, de asemenea, reglementat statutul juridic al bărbaţilor întreţinuţi. Al tău,

F. E.

De păr alb să nu mai vorbim. Mie b arba mi-a încărunţit foarte tare, dar cuvenitele semne de distincţie încă nu vor să apară. Se tipăreşte după manuscri3

Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx", Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

Tradus din limba germană

28 1 Marx către Engels la Manchester 1) [Londra] 1 0 mai 1 870

Dear Fred, Ieri am primit alăturata mîzgăleală de la Wilhelm. E un inco­ rigibil bădăran din sudul Germaniei. Citind-o, vei vedea d 'abord l!) că vita aceasta nu i-a scris niciodată 3) lui Meissner şi în acelaşi fel s-a achitat de toate însărcinările pe care i le-am dat. Dar tocmai de aceea va trebui acum să-i scriu cu ,,regularitate u , iar tu trebuie să pleci la „Stuttgart " , întrucit el tot voia să prezinte candidatura ta în Reichstagul Germaniei de nord I 482 li scrisesem că dacă despre Hegel nu este în stare să spună nimic, ci doar să repete vechile porcării puse în circulaţie de Rotteck-Welcker, ar face mai bine să tacă din gură. Asta numeşte el a-l trata pe Hegel „în mare grabă şi nu prea ceremonios etc. u . Iar dacă scrie stupizenii î n notele l a articolele lui Engels, „Engels 1) Scrisoarea a fost scrisă pe o hîrtie cu antetul : General Council of the Intemational Working Men's Association, 256, High Holborn, London, W.C. ; hir­ tia purta şi ştampila : Intemational Working Mens Central Council London. Nota red. ') - mai intîi. - Nota lrad. 3) Vezi volumul de faţă, p. 388. - Nota red.

Scrisori din 1 870

447

poate (!) să spună mai pe larg (I !) " . Omul acesta este, într-adevăr, din cale-afară de prost. In circulara 1) , c are a ajuns la el pe o cale atît de „romantică•, se spune c ă Consiliul General îşi rezervă dreptul de a se exprima public în privinţa lui Schweitzer etc., de 1ndată ce va considera oportun. Wilhelm răstălmăceşte toate acestea în sensul că noi „intenţionăm să ne declarăm public " - în favoarea lui Wilhelm In legătură cu viitorul congres, ce părere ai de propunerea lui Bebel : Mainz sau Mannheim '? 483 Mai degrabă Mainz. Treaba ar fi bună pentru că în Germania domnii Bakunin & Co. ar fi total neputincioşi. Neruşinatul ăsta de Wilhelm, care abia l-a învrednicit pe „Bonaparte" 2) al meu cu o notiţă apărută în fiţuic a lui 3) , îmi cere permisiunea de a reproduce articolele mele referitoare l a revoluţia franceză 4) . Din numărul de duminica trecută al lui „Marseillaise" vei vedea că „Opinion nationale•, ziarul lui Plon-Plon, a descoperit că originalul francez, scris de mine, al declaraţiei noastre 5) a fost în mod neîndoios elaborat la Paris ! De altfel mă bucur că ziarul acesta a renunţat, în sfîrşit, la protecţia pe care ne-o acorda pînă acum şi care ne era deosebit de nesuferită. Capitolul relativ la femei din vechiul drept irlandez nu poate fi nici pe departe comparat cu ceea ce au făcut celţii în acest domeniu în Wales. Aceasta era (pînă în secolele XI-XII) aplicarea întocmai a fanteziilor lui Fourier. Cu ocazia zilei mele, Kugelmann mi-a trimis două tapete din c abinetul de lucru al lui Leibniz, ceea ce m-a amuzat grozav. De fapt, casa lui L[ejbniz) a fost dărîmată iarna trecută şi proştii de hanovrezi - care ar fi putut face la Londra afaceri bune cu aceste relicve - au aruncat totul. Cele două tapete reprezintă cite o scenă din mitologie, unul pe Neptun în carul său etc., iar celălalt pe Venus, Amor etc., totul purtînd amprenta lipsei de 1) K. Marx. „Comunicare confidenţială" (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 441-454. - Nota trad.). - Nota red. ') K. Marx. „Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte• (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 8, Bucureşti, Editura politică, 1960, p. 1 1 5-217. - Nota trad.). - Nota red. 3) „Volksstaat•. - Nota reu. 'l K. Marx. „Luptele de clasă în Franţa, 1 848-1850" (vezi K. Marx şi F. En­ gels. Opere, vol. 7, Bucureşti, Editura politică, 1960, p. 9--1 13. - Nota trad.). - Nota red. 5 ) K. Marx. „Declaraţia Consiliului General al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor cu privire la persecuţiile împotriva membrilor secţiilor franceze• (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 45�459. - Nota trad.J. - Nota rea.

K. Marx şi F. Engels

448

gust a epocii lui Ludovic al XIV-lea. In schimb, se confirmă buna calitate (soliditatea) manufacturii de atunci, în comparaţie cu cea de acum. Amîndouă tapetele le-am atîrnat în camera mea de lucru. You know my admiration for 1) L [eibniz] . Sînt încă atît de chinuit de straşnicul guturai pe care l-am contractat cu ocazia ultimei vizite făcute lui Borkheim, incit fiicele mele mi-au interzis să mă duc astă seară la şedinţa Con­ siliului General şi mă ameninţă că, în caz de nesupunere, îi vor expedia lui Fred Engels a savage denunciation of my conduct 2) . In momentul de faţă prezenţa mea acolo este, într-adevăr, foarte necesară. Enfin, nous verrons 3) r Apropo. Nu de mult am cumpărat cu 4 1/2 şilingi ediţia în p aisprezece volume a lui Swift (din 1760) . De aceea, oricind ai nevoie să consulţi scrierile lui Swift în legătură cu chestiunile irlandeze, îţi pot trimite volumele respective. Nu crezi că ar fi timpul să ne interesăm aici de o locuinţă pentru tine, iar tu să ne dai unele indicaţii in that line 4) ? Salut. Al tău, K. M. Alegerile din Franţa - în măsura ln care au vreun sens au decurs grozav de bine. Ca întotdeauna, republicanii şi-au vădit şi de această dată marea lor neghiobie, îndemnîndu-i pe bieţii soldaţi să voteze contra. A quoi bon ? 6) Pentru ca guvernul să repete vechea glumă, să depisteze elementele dubioase şi să le stîrpească. Foarte curînd cei 4 OOO de soldaţi care au votat contra vor dispărea din Paris, împrăştiaţi parte în Alger, parte în garni­ zoanele disciplinare din oraşele îndepărtate de provincie ! Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx•, Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

'I •1 11 •1 •1

-

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană

Cunoşti admiraţia pe care o am fată de. - Nota trad. un denunţ vehement în privinţa comportării mele. - Nota trad. ln sfîrşit, vom vedea I - Nota trad. în acest sens. - Nota tract. La ce bun ? - Nota trad.

Scrisori din 1 870

449

282 Engels către Marx la Londra Manchester, 11 mai 1870

Dragul meu Maur, Respectiva scrisoare a lui Liebknecht nu a sosit, va sosi, desigur, mîine. Organizarea congresului în Germania prezintă unele dificul­ tăţi, întrucît noi nu cunoaştem de loc legile care acţionează acolo, în schimb ştim foarte bine ce practici poliţieneşti domnesc acolo. Un lucru însă este incontestabil, şi anume că în cel mai rău c az congresul ar putea fi împrăştiat de poliţie ; lăsînd la o p arte posibilitatea unor arestări de 24 de ore, în rest oamenii ar fi în siguranţă şi n-ar mai rămîne decît să se stabilească dinainte unde ar urma să se întrunească din nou congresul în cazul cînd ar fi împrăştiat : în Belgia s au în Elveţia. Altminteri, Mainz ar fi un loc foarte bun, Mannheim de asemenea, căci guvernul din Baden este atît de încolţit de p artidul poporului şi de cel ultra­ montan, incit e puţin probabil să întreprindă ceva. D acă Wilh[elm] a procedat în felul acesta cu „Războiul ţără­ nesc", ce va face cu articolele tale ? 1) N-ai putea să-mi culegi material pentru o notă despre obiceiu­ rile matrimoniale la velşi, indicînd totodată şi sursa 2) ? Acum l-aş putea folosi, căci peste cîteva zile voi începe să scriu pe această temă. Vandalismul vădit de burghezi în ceea ce priveşte casa lui Leibniz este un fenomen foarte obişnuit. In orice caz te felicit pentru relicvele primite. De Swift nu cred că voi avea nevoie înainte de a veni la Londra. Rezultatul alegerilor în marile oraşe din Franţa este foarte îmbucurător. ln celelalte localităţi s-au comis falsuri şi ele nu trebuie luate în consideraţie. In ce priveşte îndemnul adresat de republicani armatei de a vota „contra ar fi avut un oarecare sens numai în eventualitatea unei acţiuni directe, ceea ce în u,

1) K. Marx. „Luptele de clasă ln Franţa. 1848-1850 " (vezi K. Marx şi F. En­ gels. Opere, val. 7, Bucureşti, Editura politică, 1960, p. 9-113. - Nota trad.). - Nota red. Nota red. 'l Vezi volumul de faţă, p. 448. -

450

K. Marx şi F. Engels

cazul de faţă nu se propunea. Aşa cum s-au petrecut lucrurile, soldaţii vor avea de suferit, iar la Paris vor fi trimise regimente „sigure " . Dacă tu ş i a i tăi vreţi s ă cercetaţi împrejurimile î n căutarea unei locuinţe pentru mine, nouă, celor de aici, ne va prinde foarte bine. Aici am asigurată casa pînă la sfîrşitul lui septem­ brie, prin urmare dacă mă mut la sfîrşitul lui august, va fi tocmai la timp. Afară de aceasta, pînă atunci va mai trebui să studiez o mare c antitate de material, or, aici am condiţii mai bune decît la Londra. Ce fel de casă mi-ar trebui, tu ştii : cel puţin 4, dacă nu 5 dormitoare (pentru că Pumps 1) creşte) şi, în afară de camera mea de lucru, încă două c amere de zi plus bucătăria etc. In măsura posibilului, peste drum să nu fie nici o clădire mai înaltă. Ar fi de dorit ca locuinţa să nu fie mai sus decît este apartamentul tău, pentru că Lizzie, fiind astmatică, are oroare de scări. Dacă găsiţi ceva, voi veni la Londra. N-am nevoie de o locuinţă atît de mare ca a ta, m-aş mulţumi şi cu încăperi mai mici. Calde salutări tuturor. Al tău,

F. E.

Am impresia că şi această scrisoare a ta a fost deschisă şi lipită prost la loc, cu prea mult lipici, din care cauză s-a mai lipit de ea o scrisoare, lăsind urme. Nu ştii cumva o gramatică irlandeză şi se poate găsi la vreun anticar ? Mi-ar fi foarte neplăcut dacă aş fi citat incorect un cuvînt celt, de pildă, la genitiv sau la nominativ plural, în loc de nominativ singular. Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată in : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx" , Bd. IV, Stuttgart, 1 9 1 3 ; în întregime in : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. -4, 1931

1

Mary Ellen Burns.

-

Nota red

Se tipăreşte după manuscris Tradus din Jimba german�

Scrisori din 1870

451

283 Marx către Engels la Manchester [Londra) 1 1 mai 1870

Dear Fred, Abia astăzi mi-am dat seama din scrisoarea ta că am uitat să anexez şi scrisoarea lui Wilhelm. Ţi-o trimit acum, ditto o scrisoare de la Bracke etc., pe care trebuie să o am înapoi pînă marţi, cînd sper să fiu iarăşi pe picioare. Mainz, Darmstadt, Mann­ heim ? 483 Nu ar fi mai bine Mannheim ? Mainz este o fortăreaţă prusiană. Cît priveşte velşii, în caietele mele nu găsesc ceea ce este cel mai important. Iată ce am : „Comunitatea de bunuri excludea instabilitatea celtică a căsă­ toriei cunoscută încă din antichitate şi, totodată, şi dreptul de vot al femeilor în adunarea tribuluiu (W. Wachsmuth. „Istoria obiceiurilor din Europa•, partea a doua, Leipzig, 1 833). Wachsmuth îşi fundamentează expunerea pe legile regelui Dyonwall Moelmud şi ale lui Howel Dda. „Leges Molmutinal. Tra­ ducere de Will[iam]' Probert : « Vechile legi din Cambria, conţinînd triadele legislative ale, lui D. Moelmud şi Howel cel Bun, comentarii la triade, codul cu privire la educaţie şi legile cu privire la vînă­ toare din Wales», Londra 1 823" şi „Edward Davies. «Studii despre celţi», Londra 1 804u . l n caietele mele am găsit notat ca o curiozitate : „Legi cu privire la verificarea castităţii. Este suficientă măr­ turia unei singure persoane, de pildă a fetei, cu privire la virgi­ nitatea ei " . „Un bărbat care-şi alungă concubina de dragul alteia trebuie să plătească atîţia denari cîti sînt necesari pentru a acoperi p osteriorul recl amantei. O femeie care reclamă un bărbat că a siluit-o apucă cu mîna stîngă membrul acestuia, iar dreapta o pune pe relicve şi astfel jură că a spus adevărul " . Pentru întreţinerea unor „reia/ii imorale c u regina se aplică o pedeapsă dublă în favoarea regelui u . Primul capitol a l cărţii despre dreptul cutumiar s e referă l a femei. „Dacă femeia lui doarme la alt bărbat ş i el o bate, el pierde dreptul la despăgubiri„. Se stipulează exact tot ce-i era permis femeii - diferit, în funcţie de rang să înstrăineze. Femeia ţăranului (taenigh) nu avea voie să-şi înstrăineze decît salba de l a gît şi să dea cu împrumut numai sita, şi asta nu mai -

452

K. Marx şi F. Engels

departe decît acolo unde vocea ei, atunci cînd cerea să se înapoieze sita, putea fi auzită. Femeia nobilului (nihelms) avea voie să-şi înstrăineze mantia, cămaşa, pantofii etc., iar cu împru­ mut putea să dea toate obiectele casnice. Impotenţa, rîia şi respi­ raJia urît mirosi toare a bărbatului erau pentru sotie suficiente motive de divorţ• . Foarte galanţi indivizi, celţii ăştia. Şi, î n plus, nişte dialecti­ cieni înnăscuţi, pentru că iotul este compus în triade. Material despre drepturile matrimoniale pot căuta în Wachsmuth la Museum, cînd voi începe iar să ies din casă. Cu ocazia aceasta am mai găsit în caietele mele citate din unele scrieri despre Irlanda, pe care cu siguranţă le-ai văzut şi tu sau care, întrucît ai alte surse mai bune, nu-ţi sînt de mare folos. O carte, al cărei titlu nu-l pot citi cum trebuie, „Cgygia• sau „Ogygiau, de R. O'Flaherty, Londra 1 685. Dr. Charles O'Conor : „Scriptores Rerum Hibernicarum• . Bu­ ckingham ( 1 8 1 4-1 826, 4 volume) . „ The antiquities and history of Ireland•, de Jam. Ware, L ondra 1 705 ; Ware, „Two books of the writers of Ireland•. Dublin 1 709 484• In privinţa lui Bakunin există două alternative : ori afacerea a eşuat, ori lucrurile au fost aranj ate astfel pour sauver Ies appa­ rences 1) . La o cercetare mai atentă constat că redactorul este Ogarev 2) . ln primele numere, Bak[unin] n-a publicat decît o scrisoare, în care adoptă o poză de nepărtinire, acuză redacţia, printre altele, de lipsă de principialitate etc., se dă plin de impor­ tanţă drept socialist şi internaţionalist etc. Dar, with all that 3) , cele scrise de el se reduc la următoarele : în teorie toate coaliţiile sînt condamnabile, în practică însă Og[arev] are în orice caz dreptate. Ceea ce se impune în primul rînd în momentul de faţă este răsturnarea puterii ţariste, iar pentru aceasta ar fi necesară unirea tuturor p artidelor care îi sînt ostile etc. etc. Mai tîrziu ele n-au decît să se bată între ele etc. Aşadar, în Rusia, socialiştilor le este permis să facă „politică " , dar în Europa occidentală - cu nici un preţ I Poţi să reţii materialele ruseşti pe care ţi le trimit as tăzi pentru că le am în dublu exemplar. Salut. Al tău, K. M. ') - pentru a salva aparenţele. - Nota lrad. 2) Vezi volumul de fată, p. 442. - Nota red. 8) - după toate acestea. - Nota lrad.

Scrisori din 1 870

453

Am să caut o gramatică irlandeză de îndată ce voi putea să ies iarăşi din casă. De starea ultimei scrisori nu poşta este vinovată. Se tipăreşte după manuscris

Publicat pentru prima oară intr·o formă prescurtată în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx•, Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; în întregime în : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritte Abteilung, Bd. 4, 1931

Tradus din limba germană

284 Engels către Marx la Londra Manchester, 15 mai 1870

Dragul meu Maur, Mainz nu este chiar atît de rău, guvernul din Hessen este mereu pe picior de război cu guvernatorul prusian, iar prusienii trebuie să declare mai întîi starea de asediu în oraş pentru a putea face ceva. Darmstadt are un proletariat prea puţin numeros şi, pe lingă asta, şi o mică curte, aşa incit nu intră în discuţie. Mannheim nu are nici el atîta proletariat cit are Mainz şi, în general, ar fi bine, cred, ca congresul să se ţină sub nasul solda­ ţilor prusieni. In eventualitatea că va fi împrăştiat, toată societatea aceasta strălucită se va îndrepta spre Bruxelles, unde chiar şi persoanele care în Prusia sînt compromise pot ajunge în 24 de ore prin Strassbourg, Metz şi Luxemburg, iar ceilalţi prin Koln sau Saarbriicken şi Luxemburg. Apropo, Internaţionala ar trebui să încerce să se consolideze în Luxemburg, căci acolo sînt mulţi mineri, tăbăcari etc. Treaba asta ar trebui să pornească de la Saarbriicken sau Aachen, iar comitetul 1) să fie însărcinat cu ea. Calde mulţumiri pentru materialul celtic 2) . Am să-mi fac timp cîteva ore ca să caut unele amănunte la Chetham Library, unde voi găsi cu siguranţă ceva. „Ogygiaa 484 este o lucrare supărător de necritică ; ici-colo mai găseşti unele observaţii de valoare, pentru că individul a avut la dispoziţie scrieri vechi, astăzi pierdute, dar pentru a-l ') Comitetul din Br aunschweig al Partidului muncitoTesc social-democrat. Nota Ted. 'l Vezi volumul de faţă, p. 451 . - Nota red.

454

K. Marx şi F. Engels

verifica ar trebui să buchiseşti cel puţin 3 ani codicele irlandeze. „Letopiseţele " doctorului Ch. O'Conor sînt surse mai mult sau mai puţin bune, însă cuprind mai ales perioade mai tîrzii ; dar el a tipărit şi „Analele de la Ulster" cu o traducere latină, ditto primul volum din „Analele celor 4 magistrii " , nu ştiu însă dacă cuprinde întregul letopise.ţ . Dar „Analele celor 4 magistrii " , opera sa de căpetenie, a fost editată şi tradusă în 1 856 de dr. O'Donovan şi o am aici ; ieri am terminat primul volum 485• Ware (sir Jam. Ware cred că era judecător sau aşa ceva în timpul lui Carol I) este, dintre autorii mai vechi, fără îndoială, cel mai bun şi a avut la dispoziţie, în traducere, manuscrise care astăzi s-au pierdut ; a scris în latină (Waraeus) ; îl am aici în engleză şi latină. Nu pot citi mult timp cărţi irlandeze, respectiv paralel cu traducerile engleze, fără să cunosc, fie şi superficial, legile fone­ ticii şi sintaxei acestei limbi. Am descoperit aici o gramatică irlandeză mizerabilă datînd din 1 773 1) , am studiat-o alaltăieri şi am învăţat ci te ceva din ea, dar nici măcar autorul n-are habar de legile propriu-zise ale limbii irlandeze. Singura gramatică bună este cea a dr. John O'Donovan, amintit mai sus, cel mai bun cunoscător al Irlandei din secolul nostru. Dacă te mai duci pe la Museum, ai putea s-o ceri o dată, ca să vezi cam cit ar costa (O'D[onovan] are mania de a nu tipări decit cărţi voluminoase şi scumpe în quarto) : O'D[onovan] „Irish Grammaru I In afară de aceasta ai mai putea consulta : „Genealogies, Tribes, and Customs of Hy-Fiachrak•, editată de Societatea irlandeză de arheologie 1 844 (probabil de O"Dono­ van), şi „ Tribes and Customs of Hy-Many• 486 (ditto), vezi dacă conţin ceva referitor la relaţiile sociale şi dacă sînt cărţi voluminoase şi scumpe ; dacă nu şi dacă în ele găsesc ceva material, mi le voi procura. Mai există apoi o ediţie (a lui O'Donovan) din „Leabhar nag­ Ceart• („Book of Rights u) şi ţi-aş rămîne îndatorat dacă cu vreun prilej oarecare ai putea s-o frunzăreşti şi să-mi spui dacă pot scoate de acolo ceva material - N. B. numai referitor la relaţiile sociale, în rest nu mă interesează nimic -, de asemenea dacă este o ediţie scumpă, de lux. Judecind după citatele pe c are le am în faţa mea, nu voi găsi mare lucru acolo. Cu aceasta însă cred că am epuizat aproape tot ceea ce pre­ zintă importanţă în literatura veche, atît cit a fost publicat. 1) Charles Vallancey. „A grammar of the ibemo-celtic, or irish language• , the secon.d edition, Dublin 1782. - Nota red.

Scrisori din 1 870

4:55

Ogarev a fost redactor la „Kolokol" împreună cu Herzen şi este un filistin şi un poet absolut obişnuit. Dacă B[akunin] a fost într-adevăr cel c are a primit banii, şi nu Ogarev, atunci Og[arev] îi va fi cu siguranţă vîrît pe gît în calitate de controlor. In ultimele zile am lucrat iarăşi mult în micul balconaş din faţa biroului pătrat, unde stăteam împreună acum 24 de ani ; locul acesta îmi place foarte mult pentru că, datorită ferestrelor colorate, are întotdeauna o lumină plăcută 376• Bătrînul Jones, bibliotecarul, mai există şi el, dar e foarte bătrîn şi nu mai face nimic ; nu l-am mai văzut pe acolo. Calde salutări. Al tău, F. E. Scrisoarea lui Wilh[elm] (pe care ţi-o înapoiez împreună cu cea din Braunschweig) este, într-adevăr, tot ce am citit vreodată mai stupid. Ce vită I Sînt însă curios să văd ce-mi va răspunde. In încheiere l-am sfătuit să mai chibzuiască dacă nu s-ar cuveni ca, atunci cînd vrei să înveţi ceva pe alţii, să înveţi mai întîi tu însuţi acel lucru. Din ce documente parlamentare se poate afla cîţi bani se chel­ tuiesc anual pentru Commissioners for the publication of the ancient Laws and Institutes of Ireland 1) ? 472 Treaba asta este o afacere colosală (în mic) . Ar fi, de asemenea, important de ştiut ce parte din aceşti bani este alocată 1) pentru remunerarea trîn­ davilor membri ai comisiei, 2) ca salariu pentru subalternii într-a­ devăr productivi, pentru cheltuieli de tipărire etc. Toate astea trebuie să existe totuşi pe undeva, în vreun document parlamentar. Indivizii aceştia primesc salarii din 1852 şi pînă acum n-au fost publicate decît două volume ! 3 lorzi, 3 judecători, 3 preoţi, 1 gene­ ral şi 1 specialist în problemele Irlandei, decedat şi el de mult. Publicat pentru prima oară într-o formă prescurtată în : „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx • , Bd. IV, Stuttgart, 1913 ; în întregime ln : Marx-Engels. Gesamtausgabe. Dritle Abteilung, Bd. 4, 1931

1)

landa.

-

-

Se tipăreşte după manuscris Tradus din limba germană

membrii comisiei pentru publicarea vechilor legi şi institutii din Ir­ Nota trad.

456

K. Marx şi F. Engels

285 Marx către Engels la Manchester [Londra] 16 mai 1 870

m

Dragă Fred, Iţi trimit alăturat insistenta mîzgăleală a lui Wilhelm 1488 Smintitul acesta începe să devină insuportabil. I-am scris în ultima scrisoare că Borkheim este foarte bolnav, că doctorul i-a interzis continuarea oricărei activităţi publicistice chiar şi multă vreme după ce se. va restabili, ca din această cauză ar trebui sistată tipărirea elucubraţiilor lui Bakunin 470, la care de altfel nici n-ar fi trebuit să se purceadă etc. I Şi ce face vita ? Publică în numărul din „Volksstaat•, care a sosit astăzi, un articol calomniator care îl vizează direct pe Bork­ heim, scris de vagabondul Neceaev 489• Mă tem literalmente c;i. nu cumva treaba asta să-l irite atît de mult pe B [orkheim] , incit să-i fie fatal. B [orkheim] mi-a scris alaltăieri că ar vrea să mă vadă. Nu am putut să-i îndeplinesc dorinţa pentru că tuşesc şi am un guturai îngrozitor. In schimb însă s-a dus soţia mea ieri pe acolo. Este încă foarte 'Slăbit, iar doctorul i-a interzis în mod expres să se enerveze. Probabil că numărul din „ Volkss taat" primit astăzi a provocat o scenă de toată frumuseţea ! I-am scris imediat lui W[ilhelm] , dobitocul ăsta de treabă, şi i-am tras o săpuneală zdravănă. Totodată am relevat c ă conside­ raţiile făcute de el cu privire la tine sînt „prea puerile" pentru a merita un răspuns. El însă ar putea fi sigur că „aprecierile asu­ pra lui Hegel sau anything else" 1) îţi sînt absolut indiferente, la fel ca şi faptul „care " şi „ce gen de studii de tot felul • „le tles­ consideră întrucîtva • el, W[ilhelm] . Afirmaţia acestui flăcău că „de 22 de ani • duce „o viaţă agitată, fără o clipă de răgaz " este sa­ vuroasă. Noi ştim bine că din 22 de ani, vreo 15 i-a petrecut în inactivitate. Iţi trimit „Echo•, pe care va trebui să-l păstrezi pentru decla­ raţiile de dezavuare ale „secţiei franceze• pe care le în şedinţa acestuia din 13 octombrie 1 868, nu s-a păstrat. - 151. 181 Engels se referă, probabil, la două mici corespondenţe care au apărut ln „Kiilnische Zeitung• nr, 284 din 12 octombrie 1668, la rubrica „Vermischte Nachrichten• („Diverse ştiri") şi care erau datate : „Essen, 8 octombrie• şi „Gladbach, 10 octombrie " . - 158. 182 Este vorba de articolul „Der Staat und die soziale Frage•, publicat ln „De­ mokratisches Wochenblatt• nr. 41 din 10 octombrie 1 868. - 159. 1 83 Este vorba de difuzarea cărţii lui Marx „Mizeria filozofiei. Răspuns Iii' .Filozofia mizeriei• a d-lui Proudhon " , scrisă în 1847 la Bruxelles. Cartea a fost tipărită concomitent Ia două edituri, la Bruxelles la Vogler, membra al Ligii comuniştilor, şi Ia Paris Ia Frank, care în 1865 a vîndut întreprin­ derea sa editorului Vieweg. In 1868, în urma intensificării luptei împotriva elementelor proudhoniste din Internaţionala I, cartea a început să fie mult cerută, iar exemplarele ei au devenit o raritate bibliografică. Dată fiind această situaţie, în octombrie 1 868 Marx a adresat o scrisoare editorulut din Paris, care, după cum se vede din textul scrisorii, întrerupsese de fapt vînzarea acestei cărţi. Rezultatul tratativelor duse de Lafargue în leg ătură: cu această problemă nu ne sînt cunoscute. - 160, 529. 184 Aceste cuvinte sînt citate de Marx dintr-o scrisoare a lui Vieweg din 12' octombrie 1 868. - 160. 185 Este vorba de broşura lui Charras „Monsieur Napoleon B onaparte (Jerome) " . apărută anonim î n Elveţia î n 1861 . - 161. 186 Este vorba de legea reacţionară prusiană cu privire l a sindicate din 11 mar­ tie 1 850. In legătură cu mutarea sediului Uniunii generale a muncitorilor ger­ mani Ia Berlin (vezi adnotarea 166). - 162. 187 Este vorba de Liga comuniştilor (vezi adnotarea 139) . - 162. 188 Engels se referă la Asociaţia democrată a munc1torilor, care a fost înfiinţată la Berlin în octombrie 1868, ca urmare a scindării Uniunii muncitorilor din B erlin, aflată sub influenţa progresiştilor. Un rol însemnat în înfiinţarea aso­ c1aţ1ei a avut V. Eichhoff, care întreţinea o legătură permanentă cu Marx " si era corespondentul din Berlin al Consiliului General al Internaţionalei I. La propunerea lui Eichhoff, noua Asociaţie a aderat la organizaţia din Niimberg a asociaţiilor muncitorilor germani, aflată sub conducerea lui Bebel şi Liebknecht, şi a adoptat programul acesteia, bazat pe principiile Internaţionalei I. Asociaţia a întreţinut, de asemenea, o strînsă legătură cu secţia din Berlin a Asociaţiei Internaţionâle. Pentru a sublinia caracte­ rul ei proletar, Asociaţia a ales ca preşedinţi doi muncitori - Wi!cke şi Kămmerer. Asociaţia democrată a muncitorilor a dus o luptă susţinută îm­ potriva lassalleenilor ; la întrunirile ei lua cuvîntul şi Liebknecht. In 1869 Asociaţia a aderat la Partidul muncitoresc social-democrat, înfiinţat la Con­ gresul de la Eisenach. - 162.

672

Adnotări

1 89 Unele fapte din memoriile lui Ludovic al II-iea, principe elector de Hessen, în legătură cu politica dusă de Bismarck în timpul războiului austro-prusian din 1866 au fost publicate de Liebknecht în „Democratisches Wochenblatt' nr. 40 din 3 octombrie 1 868. Liebknecht a publicat scrisoarea unui necunoscut din Hannover l n apă­ rarea dinastiei hannovreze, rasturnată în cursul războiului austro-prusian din 1 866, în suplimentul nr. 42 al lui „Demokratisches Wochenblatt' dm 17 octombrie 1 868. - 1 63. 1 90 Este vorba de capitolul şase („Procesul de acumulare a capitalului") din prima ediţie germană a volumului I al „Capitalului ' . In ediţia a doua ger­ mană şi în cele următoare, acestui capitol l i corespunde secţiunea a şaptea (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 23, Bucureşti, Editura politică, 1966, p. 576-767). - 163. 191 Intr-o scrisoare adresată lui Marx la 15 octombrie 1868, Kugelmann Îl făcea cunoscut că G. Hansen, profesor de economie politică la Berlin, a făcut o apreciere asupra „Capitalului ' , a cărui apariţie, potrivit afirmaţiei lui, constituie „cel mai important eveniment al acestui secol ' . Totodată, Hansen se interesa dacă Marx n-ar fi de acord să ocupe o catedră de eco­ nomie politică la universitate. - 166. 192 Este vorba de două poezii ale lui Freiligrath, grupate sub titlul comun „Lui Joseph Weydemeyer' şi publicate ln nr. 2 al revistei lui Weydemeyer „Die Revolution •. - 165. 193 Este vorba de mitingul convocat din ini\iati\·a Secţiei franceze din Londra (vezi adnotarea 120) Ia 20 octombrie 1 868. Această manifestare a emigran· \ilor mic-burghezi, tn frunte cu Pyat, era îndreptată in mod nemijlocit îm­ potriva hotaririi adoptate de Congresul de la B rnxelles la 1 2 septembrie 1868 cu privire la Liga păcii şi libertă\ii, care avea o orientare pacifistă burgheză. In rezoluţia Congresului de la Bruxelles cu privire la Ligă se spunea că existenta acestei Ligi pacifiste, care are pretenţia să conducă mişcarea muncitorească internaţională, este superfluă, din moment ce există o Asociaţie Internaţională a Muncitorilor. Ligii i se propunea să se afi­ lieze Ia Asociaţie, iar membrii ei să se înscrie în secţiile Internaţionalei. La 20 octombrie 1868, Marx a informat Consiliul General despre mitingul care urma să aibă loc. Consiliul a transmis mai departe această problemă pen­ tru a fi examinată în organul său executi'l - Subcomitetul -, acordin· du-i acestuia împuterniciri speciale pentru a demasca, în caz de nevoie, pe orqanizatorii mitingului. - 165. 194 Este vorba, probabil, de greva calfelor de croitori din Anglia, care a izbuc­ nit în martie 1866. Această grevă era condusă de Consiliul General al Interna\ionalei, împreună cu comitetul executiv al sindicatului calfelor de croitori. Patronii londonezi au încercat, prin intermediul unor agenţi, să recruteze calfe în Belgia, Franţa şi Elveţia. In legătură cu ace asta, C:: onsi­ liul Gener al a publicat în ziarele belgiene, franceze şi elveţiene un apel . către calfele de croitori, îndemnîndu-le să nu accepte să plece în Anglia, avînd în vedere că acolo izbucnise greva. Planul patronilor a fost zădăr­ nicit ; ei au fost nevoi\! să facă concesii şi să accepte o majorare a sala­ riilor. - 166. 195 E�te vorba de manuscrisul lucrării „Esenţa muncii cerebrale a omului•, al cărei autor, J. Dietzgen, a trăit Ia Petersburg din 1 863 1)Înă în 1 869. - 161.

Adnotări

673

196 In sc'isonle trimise Im Marx la 31 octombrie şi 1 noiembrie, W. Elchhoff dădea lămuriri în legătura cu acuzaţia ce-1 fusese adusă ca întreţine lega­ turi cu poliţia prusiană. Aceste banuieli au fost provocate de prezentarea mexactă a cuvintării rostite de E1chholf la pnma şedinţă a Asociaţiei de­ mocra • e a muncitorilor din 15 octombrie 1868, publicata in ziarul „Zukunft" şi apoi reprodusă in „Demokratisches Wochenblatt• nr. 43 din 24 octom­ brie 1 968. - 167. 197 Este v orba de „Adresa către democraţii din Spania" (Adresse an die Demo­ kraten Spamens " ) , tnmisa în octombrie 1868 in numele social-democraţilor dm Soixonia, în legatură cu revoluţia din Spania (vezi adnotarea 165). Adresa a fost publicata în suplimentul la nr. 44 al lui „Demokralisches Wochenblatt• din 31 octombrie 1 868. - 1 68. 198 Este vorba de „Adresa catre poporul şi Congresul Statelor Unite ale Ame­ ricii" („Adresse au peuple el au Congres des f:tats-Unis d'Amenque " ) , ca­ reia i s-a dat citire la 2 noiembrie 1868 la mitingul convocat la Londra de către democraţii mic-burghezi Pyat, Le Lubez, Weber şi alţii. „Adresa" a fost publicată în ziarele „La Cigale" nr. 4!> din 8 noiembrie 1 868 şi „L"Espi�gle " nr. 45 din 8 noiembrie 1868. - 1 7 1 . 199 „Sistemul cetelor• menţionat aici a fost descns de Marx la p. 684-687 ale primei ediţii germane a volumului I al „Capitalului" (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 23, Bucureşti, Editura politică, 1966, p. 701-704) . - 173. 200 Engels citează „Romance del conde Claros, hijo de Reynolds de Montal­ van •. Această romanţă a fost publicată în colecţia de romanţe vechi spa­ niole „Silva de romances viejos", editată de Jakob Grimm la Viena în 1 83 1 . -

173.

201 Adunar ea convocată la Paris la 1 9 octombrie 1868 de o serie de economişti şi ziari�ti francezi, printre ca:•= şi Horn, a fost consacrată problemei : „capita­ lul şi dobinda din punctul de vedere al munci i " . O dare de seama în lega­ tură cu această adunare a fost publicată în nr. 285 din 11 octombrie 1868 al ziarului „Figaro• , la rubrica „Chronique de Pari s " . - 17 5 . 202 Marx menţionează articolul lui W. T. Thornton „A new Theory of Supply and Demand • , apărut in zi arul „Fortnightly Review " , XXXIV, 1 octombrie 1866, şi citează articolul „The «Law» of Demand and Supply", publicat sub iniţia­ lele „J E. C. • în revista „Economist" nr. 1 210 din 3 noiembrie 1866, p. 1 280. - 1 75 . 203 L. Biichner. „ Sechs Vorlesungen uber die Darwin'sche Theorie von der Ver­ wandlung der Arten". Zweite Auflage. Leipzig, 1868, S. 374-375. - 1 76 . 204 La 3 decembrie 1 851, doctorul V. Baudin, deputat in Adunarea legislativă, a făcut apel la muncitorii din suburbia parizi1mă Sami-Antoine să opună îm­ potrivire armată loviturii de stat a lui Ludovic-Napoleon. El a luat parte la Juptela de baricade şi a fost ucis. In memoria lui Baudin, în 1868 a avut loc la mormîntul lui o manifestaţie a republicanilor. Unele ziare, care au publicat liste de subscripţie pentru monumentul lui Baudin, au fost date in judecată, sub acuzaţia că au incitat la ură împotriva guvernului. Iniţia­ torii list!!lor de subscripţie au fost condamnaţi. Monumentul a fost dezve­ lit abia în 1872. Marx a folosit darea de seamă a şedinţelor de judecată a procesului ln primă instanţă, dm 13 şi 14 noiembrie 1868 : „Affaire de la souscrip­ tion Baudin" , care a apărut la Paris în 1868.

"674

Adnotări Campania banchetelor - mişcare pentru reforma legii electorale în Franţa din 1847, în ajunul revoluţiei. La această mişcare, alături de libera­ lii burhezi, au luat parte activă şi elemente burghezo-democratice. O apre­ ciere a acestei mişcări a fost făcută de Engels într-o serie de articole (vezi K. Marx şi F. Enge!s. Opere, voi. 4, Bucureşti, Editura politică, 1963, ed. a II-a, p. 389-391 , 400-407, 4 1 0-413, 427-430, 434-440 etc.) . - 176, 199, 202.

205 Legea bancarii din 1844 - lege emisă de guvernul Peel, potrivit căreia Banca Angliei era împărţită în două departamente de sine stătătoare cu fonduri independente : departamentul bancar, care se ocupa de operaţii pur bancare, şi departamentul de emisiune, care se ocupa cu punerea în circulaţie a banc­ notelor. Bancnotelor urma să li se asigure acoperirea sub forma unui fond special, care trebuia să fie disponibil în orice moment. Totuşi, în perioadele de criză economică acută - din 1847, 1 857 şi primăvara anului 1 866 -, gu­ vernul englez a fost nevoit să suspende în mod temporar aplicarea legii din 1 844 şi să sporească cantitatea de bancnote fară acoperire în aur. - 1 76. 206 Marx se referă la capitolul „Scindarea profitului în dobindă şi beneficiul în­ treprinzătorului. Capitalul purtător de dobindă • din manuscrisul cărţii a treia a „Capitalului " , scrisă în 1 864-1 865. In volumul al III-iea al „Capitalului " , editat de Engels, acestui capitol i i corespunde întreaga secţiune a cincea (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 25, partea I, Bucureşti, Editura poli­ tică, 1969, p. 342-449 1 K. Marx. „Capitalul", voi. III, partea a II-a, Bucu­ reşti, E.S.P.L.P„ 1955). - 177. 207 Este vorba de declararea în stare de faliment, în 1866, a unora dintre cele mai mari bănci engleze : „Overend •, „Garny et Co.• Acest faliment, care a ruinat un mare număr de deponenţi, a stirnit o profundă indignare în în­ treaga ţară şi a constituit obiectul unui proces, care s-a încheiat în decem­ brie 1 869 prin achitarea directorjlor companiei. - 178, 216, 288, 627. 208 Liga pentru relormă a fost înfiinţată în primăvara anului 1865 la Londra, din iniţiativa şi cu parlicipdrea directă a Consiliului General al Internaţio­ nalei, în calitate de centru politic al conducerii mişcării de masă a mun­ citorilor pentru a doua reformă electorală. Din organele conducătoare ale Ligii - consiliul şi comitetul executiv - au făcut parte membri ai Consi­ liului General şi, în primul rind, liderii trade-unionurilor engleze. Programul mişcării pentru reformă, conduse de Ligă, şi tactica ei fată de partidele burgheze au fost elaborate sub influenta nemijlocită a lui Marx, care ur­ mărea promovarea de către clasa muncitoare engleză a unei politici de sine s tatatoare şi independenta fata de aceste partide. In opoziţie cu revendi­ carea burgheziei de a extinde dreptul de vot numai asupra capilor de fami­ lie - chiriaş sau proprietar al unei locuinţe -, la insistenţele lui Marx, Liga pentru reformă a formulat revendicarea votului universal pentru întreaga populaţie adultă de sex bărbătesc. Această lozincă cartistă, reluată acum de Internaţionala, a găsit un larg ecou în rindurile clasei muncitoare engleze şi a asigurat Ligii sprijinul trade-unionurilor, pină atunci indiferente din punct de vedere politic. Liga avea o reţea de filiale în toate marile oraşe industriale din Anglia şi din provincie. Totuşi, din cauza şovăielilor mani­ festate de radicalii burghezi din conducerea Ligii pentru reformă, care se temeau de mişcarea de masă, precum şi din cauza conciliatorismului lide­ rilor oportunişti ai trade-unionurilor, Liga nu a putut urma linia trasată de Consiliul General : burghezia engleză a reuşit să scindeze mişcarea şi în 1 867 a fost înfăptuită o reformă ciuntită, care acorda drept de vot numai micii burghezii şi vîrfurilor clasei muncitoare, tn timp ce marea masă a .clasei muncitoare a rămas în continuare lipsită de drepturi politice. - 1 78, 244.

Adnotari

675

209 Aluzie la activitatea desfaşurată de Bradlaugh în parlamentul englez. In bi­ serica Sf. Ştefan, una din clădirile palatulu1 Westminster, se ţin, începind dm secolul al XVI-iea, şedmţele Camerei comunelor. - 178. 210 Atacurile calomnioase lansate de „Le Constitutionnel", ziar burghez francez, împotriva msurecţiei muncitorilor parizieni din iunie 1 848 au fost demascate de Marx în paginile lui „Neue Rheinische Zeitung• (vezi K. Marx şi F. En­ gels. Opere, voi. 5, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 158, 159 şi 478). ln legătura cu procesul fememlor vezi adnotarea 26. - 179. 2 1 1 Scrisoarea lui Marx din 9 noiembrie 1868 către C. D. Coliei, editorul lui „The Diplomatic Review • , revistă pentru probleme de politică externă, a fost publicată sub forma unui articol avînd titlul : „Cum a înlesnit scrisoarea adresată de d-l Gladstone Băncii Angliei în 1 866 acordarea unui împrumut de şase milioane lire sterline Rusiei" (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 358-360) . Redactorii lui „The Diplo­ matic Review• au publicat acest articol al lui Marx precedat de o notă in­ troductivă, în care-l prezentau pe Marx ca autor al „Capitalului" şi al unei seni de arllcole cu privire la poht1ca externa. - 183. 212 Este vorba de o declaraţie a lui Marx către Asociaţia culturală comunistă a muncitorilor germani din Londra (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1 963, p. 361-362) care a fost scrisă l a 23 no­ iembrie 1 868 în legătură cu poziţia adoptată. de această Asociaţie fată de Congresul de la Berlin al lassalleenilor, din 1 868, şi de organi"zaţia munci­ torească creată de Bebe! şi Liebknecht la Congresul de la Numberg (vezi­ adnotările 134 şi 163). - 183. 213 Este vorba de răspunsul trimis de Schweitzer la 2 decembrie 1868 la o scri­ soare a lui Marx cu data de 1 3 octombne 1 868 (vezi volumul de faţa, p. 508-5 1 1 ) . In scrisoarea sa, Schweitzer apăra proiectul de statut al sin­ dicatelor lassalleene, care fusese aspru criticat de Marx, precum şi linia politică urmată de Uniunea generală a muncitorilor germani, condusă de el. Schweilzer a decl arat cu acest prilej că el are mai mult drept decit Lieb­ knecht să conducă mişcarea muncitorească germană şi că întreaga condu­ cere a luptei muncitonlor germani ar trebui să fie concentrată în miinile lui. - 1 88. 214 Scrisoarea din 15 noiembrie 1 868 a minerilor saxoni din Lugan, Nieder­ Wiirschnitz şi Oelsnitz, care au luat în mod unanim hotărîrea de a adera la Internaţională şi l-au împuternicit pe Bachman şi pe Jungnickel să se adreseze în acest sens Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor, i-a fosl tri­ misă lui Marx şi i s-a dat citire în şedinţa dm 24 noiembrie 1868 a Con­ siliului General al Internaţionalei. - 188. 215 In scrisoarea trimisă Consiliului General la 29 noiembrie 1868, J. Ph. Becker făcea cunoscut că într-o circulară a lui Bebe!, preşedintele Uniunii asocia­ ţiilor muncitorilor germani, în care acesta populariza hotărîrea Congresului de la Niirnberg (vezi adnotarea 134) cu privire la aderarea la Internaţională se făcuse o greşeală, întrucit se afirma că plata cotizaţiei de m embru a1 Asociaţiei Internaţionale nu este obligatorie. Această problemă a fost exami­ nată în şedinţa Consiliului General din 15 decembrie 1 868, în cadrul căreia Marx a comunicat că el i-a scris lui Liebknecht şi i-a cerut să anuleze această declaraţie. - 189. 216 Este vorba de criza de bumbac care a fost provocată de lntreruperea l ivră­ rilor de bumbac din America ca urmare a blocadei organizate de flota sta-

676

Adnotari telor din nord împotriva statelor sclavagiste din sud în timpul războiului civil din S.U.A. din 1 861-1 865. ln Anglia foamea de bumbac a apărut în ajunul crizei de supraproducţie şi s-a împletit cu aceasta. - 192.

2 1 7 Cifrele prezentate de Marx au fost luate din articolul „A Phase of the Cotlon Trade during the Civil War ' , publicat, sub imţialele „J. E.', în re­ vista „Economist' nr. 1 1 81 din 14 aprilie 1 866, p. 447. - 192, 196. 218 Marx citează aceste cuvinte din scrisoarea lui Kugelmann brie 1868. - 193.

din 9 decem­

2 1 ::J Este vorba de conferinţa lui Hm.ley „On the Physical Basis of Life ' , ţinută la Edinburgh în ziua de 8 noiembrie 1 868. Conferinţa a fost publicată în re­ vista „Fortmghtly Review• nr. XXVI din 1 februarie 1869. - 196. 220 „Banda pucioasei• - numele unei asociaţii studenţeşti de la Universitatea din Jena din secolul al XVIII-iea, care avea o proastă reputaţie din pricina scandalurilor provocate de membrii ei. Mai tirziu, expresia „banda pu­ cioasei" a devenit un nume comun folosit pentru desemnarea zurbagiilor. Jn 1 849--1850, la Geneva, un grup de emigranţi mic-burghezi germani era cu­ noscut sub această denumire. ln 1 859 democratul mic-burghez şi agentul bonapartist Karl Vogt, în articolele sale calomnioase, făcea o legătură intre activitatea acestei „bande a pucioasei• şi activitatea lui Marx şi a adepţilor sai. Marx, în pamfletul „Domnul Vogt", a respins această calomnie (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 14, Bucureşti, Editura politică, 1962, p. 428-437) . - 197. 221 Este vorba de revoluţia din februarie 1 848 în Franţa.

-

200.

222 Este vorba de şedinţa deputaţilor „partidului ordinii " din Adunarea legisla­ tivă franceză, care a avut loc la primăria arondismentului X din Paris la 2 decembrie 1851. La această şedinţă a fost adoptată hotărirea de a-l demite pe Ludovic-Napoleon din funcţia de preşedinte ş1 de a transmite întreaga putere în miinile Adunării. Deputaţii au refuzat scl se adreseze muncitorilor pentru a le cere să sprijine revoluţia. Această încercare legală de a îm­ piedica lovitura de stat a fost numaidecit lichidata de poliţie şi de armată, care i-au arestat pe participanţii la şedinţă. O dare de seamă î n legătură cu această şedinţă a fost publicată în cartea : E. Tenot. „Paris en decembre 1851. :etude historique sur le coup d':etat " . Paris, 1868, p. 1 42-164. - 200, 203. 223 Marx se referă la Adunarea naţională de la Frankfurt - adunare a repre­ zentantilor întregii Germanii - care a fost convocată după revoluţia din martie din Germania şi care şi-a început şedinţele la 1 8 mai 1 848 la Frank­ furt pe Main. Principala sarcină a acestei adunări consta î n a lichida fări­ miţarea politică a ţarii şi a elabora o Constituţie pentru întreaga Germanie. Dar din cauza laşităţii, a şovăielilor majorităţii liberale a adunării, a ezitări­ lor manife5tate de aripa de stînga, mic-burgheză, adunarea s-a temut să ia in miinile ei conducerea supremă a ţarii şi n-a adoptat o poziţie hotărîtă în problemele fundamentale ale revoluţiei germane din 1848-1849. Ea n-a făcut nimic pentru a uşura consecinţele infrîngerii suferite de masele populare, n-a sprijm1t mişcarea de eliberare naţională din ţările vecine. Adunarea nu s-a hotărit să mobilizeze forţele poporului pentru a stăvili ofensiva contrare­ voluţiei şi a apăra Constituţia elaborată de ea. Cînd marile state germane şi-au revocat deputaţii, iar deputaţilor din aripa de stînga, care au rămas pe loc, autorităţile orăşeneşti le-au interzis să ţină şedinţe la Frankfurt pe

Adnotan

677

Main, cei de stînga şi-au ales Stuttgartul ca sediu pentru viitoarele şedinţe ŞI au încercat să organizeze o mişcare pentru apărarea Constituţ1e1 impe­ riale, dar la 18 iulie 1849 au fost împ1ăşti�ţi de armată. Activitatea Adu­ nării naţionale de la Frankfurt a fost aspru criticată de Marx şi Engels în articolele lor din „Neue Rheinische Zeitung " . 200. -

224 Marx se referă !•a „Accounts relating to Trade and Navigation for the Year ended December 3 1 , 1 86 1 " , publicată sub formă de supliment la revista „Eco­ nomist" dm I martie 1862. - 200. 225 Este vorba de programul şi statutul Alianţei democraţiei socialiste „Pro­ gramme et Reglement de ! ' .Mliance Internationale de la Democratie Socia­ liste". Aceste documente au fost editate la Geneva în 1868, sub forma de foi volante, în limbile franceză şi germana. La 29 noiembrie 1868, J. Ph. Becker le-a triinis spre aprobare Consiliului General al Internaţionalei. La 15 decembrie, Consiliul General s-a pronunţat împotriva primirii Alianţei în Asociaţie, iar la 22 decembrie a aprobat în unanimitate, cu mici modificari, o scrisoare circulară scrisă de Marx după un schimb de pareri cu Engels „Asociaţia Internaţională a Muncitorilor şi Alianţa democraţiei socialiste" (vezi K . Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1 963, p. 363-365) , în care era demascată tactica scizionistă a Alianţei (vezi volu­ mul de faţă, p. 203-204) . Scrisoarea circulară a fost trimisă tuturor secţiilor Asociaţiei sub formă de comunicare confidenţială. - 201, 530, 602. 226 In noiembrie 1868, liderii reformişti ai mişcării trade-unioniste din Anglia, Applegarth şi alţii, au participat la crea rea comitetului pentru organizarea, în numele muncitorilor, a unui banchet în onoarea lui Johnson, ambasado­ rul american la Londra. La şedinţa din 1 decembrie a Consiliului General s-a dat citire unei scrisori pnmite din partea acestui comitet, care ii propunea să trimită acolo un reprezentant al său. Marx, care era împotriva participării Consiliului şi a muncitorilor la organizarea unui asemenea banchet, a subli­ mat în cuvintarea sa că Johnson nu este reprezentantul clasei muncitoare dm America şi că muncitorii nu trebuie să meargă la remorca aristocraţiei şi burgheziei. Consiliul General a hotărit să trimită la şedinţele de organizare a comitetului pe Shaw şi pe Jung pentru a duce muncă de lămurire împo­ triva unor demonstraţii de acest fel. Mulţumită activităţii depuse de repre­ zentanţii Consiliului General în cadrul comitetului, încercarea de a-l sărbă­ tori pe Johnson în numele muncitorilor nu a reuşit. - 205. 227 Marx îi trimite lui Engels numerele din noiembrie şi decembrie ale revistei „Vorbote " , conţinind o descriere a grevei muncitorilor de la fabricile de panglici din Base! începută la 9 noiembrie 1 868 (vezi şi volumul de faţă, p. 2 1 1 ) . O caracterizare amănunţită a acestei lupte economice a muncbtorilor din Base! a fost făcută de Marx în „Raportul prezentat de Consiliul General al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor la cel de-al IV-iea Congres general de la Base!" (vezi K . Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1 963, p. 396-398). - 207. 228 Este vorba de cuvîntările rostite de Bakunin - şi publicate ln „Kolokol" nr. 1 4-15 din 1 decembrie 1868 - în favoarea rezoluţiei p 1 ezentate de el la 23 septembrie 1 868 la congresul Ligii păcii şi libertăţii (vezi adnotarea 29) la Berna, cu prilejul examinării proiectului de program al Ligii. „Ko/oko/" - ziar democrat-revoluţionar rus ; a fost editat în anii 1 857-1867 de A. I. Herzen şi N. I. Ogarev tn limba rusă şi ln anii 1 868-1869

678

Adnotări în 1imba franceză cu suplimente în limba rusă ; pină in 1 865 a apărut la. Londra, iar dupa aceea Ia Geneva. După moartea lui Herzen, S. G. Ne­ ceaev, care era bun prieten cu Bakunin, a încercat să continue editarea zia­ rului ; au apărut 6 numere, în lunile aprilie-mai 1 87 0 . - 208.

229 Henen şi-a făcut cunoscută hotărirea de a nu mai colabora Ia editarea zia­ rului „Kolokol" în „Scnsoarea către N. Ogarev " , publicata în „Kolokol" nr. 1 4-15 din 1 decembne 1 868. - 208. 230 ln „Divina comedie" a lui Dante, în cel de-al şaptelea cerc al infernului se­ aflau ce-i care-şi asupreau aproapele (tiranii, ucigaşii, tilhani). sinuc1ga­ ş11 etc. - 209. 231 K. Marx. „Asociaţia Internaţională a Muncitorilor şi Alianţa democraţiei socialiste• (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura poli­ tică, 1 963, p . 363-365) . - 209. 232 Este vorba de scrisoarea tnmisa de Bakunin lui Marx la 22 decembrie 1 868. -

210.

233 ln decembrie 1868, în urma reducerii salariilor în industna bumbacului, în diferite regiuni ale Franţei au izbucnit o serie de greve, dintre care cea mai însemnată a fost cea de la Sotteville-le�-Rouen. Cu sprijinul secţiei din Rouen a Internaţionalei I, greviştii au fost ajutaţi de muncitorii din alte ramuri ale industriei dm Rouen şi Paris. Secţia dm Rouen s-a adresat Con­ siliului General, cerindu-i ajutor. Problema grevei din Rouen şi din Vienne a fost examinatil, în şedinţa Consiliului din 5 ianuarie 1869. La propunerea Iu1 Marx a fost adoptată în unanimitate o hotărîre prin care se exprima protestul împotriva procedeelor arbitrare ale patronilor francezi. Cons1hul a adresat un apel muncitorilor englezi, cerindu-le să ajute pe muncitorii din Rouen împotriva cărora fabricanţii declaraseră Iock-out, şi a luat o serie de măsuri pentru sprijinirea materială a greviştilor. Istoricul grevei de Ia Rouen a fost prezentat în mod amănunţit în „Ra­ portul prezentat de Consiliul General al Asociaţiei Internat1onale a Mun­ citorilor la cel de-al IV-iea Congres general de la Base!" (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1 963, p. 396-410). - 21 1 . 234 Este vorba d e o cruce - simbol a l luptei d e eliberare naţională polonez - pe care Jenny Marx a primit-o în dar de ziua ei de partea unui răsculat polonez. Jenny a purtat această cruce pe verde în semn de doliu după fenienii executaţi în noiembrie 1867.

a poporului naştere din o panglică - 214, 527.

235 ln Elveţia, care începînd din 1 848 pînă în zilele noastre este o republică burgheză, sub forma unei federaţii alcătuite din 22 de cantoane, atribuţiile legislative sînt îndeplinite de Consiliul federal ş1 de Consiliile cantonale. Un anumit rol în prezentarea şi aprobarea proiectelor de legi ii are aşa-zisa legi­ ferare direct de către popor - plebiscitul naţional. - 217. 236 La rugămintea Iul Marx, Engels a întocmit un „Raport cu pnvue la aso­ ciatiile minerilor de la minele de cărbuni din Saxonia• (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 3&6--372), pe baza materialelor trimise de minerii saxoni din Lugau, Nieder-Wiirschnitz şi Oelsnitz, care s-au adresat Consiliului General şi lui Marx personal, ex­ primîndu-şi dorinţa de a se afilia Ia Internaţională (vezi adnotarea 214). R aportul, scris de Engels în limba engleză, a fost prezentat de Marx l n şedinţa Consiliului General d i n 2 3 februarie 1869. O expunere sumară a raportului a apărut în ziarul „Bee-Hive• nr. 385 din 27 februarie 1869. Alte

Adnotări

679

ziare engleze - „Times', „Daily News • , „The Morning Advertiser" - au refuzat să publice documentu!. La începutul lunii martie 1 869 Marx a tra­ dus chiar el manuscrisul lui Engels în limba germană. Această traducere a apărut în ziarele „Social-Demokrat• nr. 33 dm 17 martie 1869, „Demo­ kratisches Wochenblatt• nr. 12 din 20 martie 1 869 şi „Die Zukunft" nr. 67 şi 6B din 20 şi 21 martie 1 869. - 220. :237 Este vorba de materialele pregătitoare ale lui Borkheim pentru seria lui de articole „Scrisori din Rusia• , scrise pentru ziarul „Zukunft• (vezi adno­ tarea 422). Aceste materiale nu s-au păstrat, dar, judecind după articolele lui Borkheim, printre scrierile lui Bakunin folosite de el figura şi apelul „Către ruşi, pol onezi şi toţi prietenii 5lavi " , care a fost publicat în supli­ mentul la numărul din 15 februarie 1 862 al ziarului „Kolokol". La acest articol se referă, în primul rind, observaţia lui Mane că „panslavismul este cam prea gros" (vezi şi volumul de faţă, p. 222). - 221 . 238 „The International Working Men · s Association. Resolutions o f the Con­ gress of Geneva, 1 866, and the Congress of Brusseb, 1 868" , London (1869]. 223, 224, 5 1 7. 239 K. Marx. „Proiect de rezoluţie cu privire la urmările folosirii maşinilor de către capitalişti, propus de Consiliul General Congresului de la Bruxelles• (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1 963, p. 339) . - 223. 240 Engels a fost la Marx, la Londra, aproximativ intre 4 şi 7 februarie 1869. - 223.

241 Marx se referă la „Comisia specială" a Camerei comunelor din Anglia, care a fost instituită în "ederea cercetării acţiunii aşa-zisului „Bank Restriction Act• din 1797. Acest act stabilea cursul forţat al bancnotelor emise de Banca Angliei şi anula convertibilitatea. In 1 8 1 9 guvernul englez a adoptat o nouă lege prin care se reintroducea convertibilitatea. Efectiv convertibi­ litatea a fost reintrodusă în 1 82 1 . - 226. 242 Aici la Marx s-a s trecurat, pare-se, o inexactitate. Lucrarea lui W. Blake „Observations on the Principles which regulate the Course of Exchange 1 and on the Present Depreciated State of the Currency• , în care se explica diferenţa dintre cursul nominal al cambiilor şi cel real, a apărut la Londra în 18 10. In 1 802 a fost publicată la Londra lucrarea lui G. Thornton „An Inquiry into the Nature and Effects of the Paper Credit of Great Britain". In capitolele în care vorbeşte despre cursul real şi cel nominal al cam­ biilor, W. Blake se referă în repetate rinduri la lucrarea lui G. Thornton. Scrierile lui William Petty care tratează despre diferenţa dintre cursul real şi cel nominal al cambiilor sint menţionate de Marx în „Teorii asupra plusvalorii" (vezi K. Marx. „Teorii asupra plusvalorii", partea I, Bucureşti, Editura politica, 1 959, p. 270--271 ) . - 226. 243 Marx compară cabinetul Gladstone (1 868-1874) cu „guvernul tuturor ta­ lentelor" ; sub această denumire ironică este cunoscut guvernul Aberdeen (decembrie 1852-ianuarie 1855). O caracteri.zare a „guvernului tuturor ta­ lentelor• a fost făcută de Marx şi Engels în articolul „Fostul guvern en­ glez• (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 1 1 , Bucureşti, Editura politică, 1 961, p. 25--32) . - 226.

680

Adnotări

244 Este vorba de raportul lui A. Knox şi J . Pollock „Report of the Commissio­ ners on the TreatJr ent of the Trtdson-Felony Convicts in the English Con­ v1ct Pnsons•. London, 1867. - 226, 408. 245 Este vorba de proiectul de editare a gazetei politice săptăminale „La Renai­ ssance " , care urma sa apara cu începere din 1869. Printre colaboratorii care fuseseră propuşi pentru această publicaţie figurau blanchişti (Jaclard, Tri­ don etc.) şi republicani (Ranc) . Lafargue a luat parte activă la pregatirile pentru editarea gazete1. El a scris două articole : unul în care critica prou­ dhonismul şi al doilea în care făcea o scurtă expunere a principiilor de bază ale „M anifestului Partidului Comunist". Lafargue a încercat să-l atraga şi pe Marx să colaboreze la această gazetă. Editarea gazetei a rămas în stare de proiect. - 227, 291, 292, 529. 246 Este vorba, probabil, de trataHvele în vederea obţinerii de despăgubiri pentru prejudiciile pricinuite Statelor Unite ale Americii de către crucişă­ torul englez „Alabama• in timpul războiului civil din America. Un acord în acest sens a fost definitiv încheiat în 1871 la Washington. - 227. 247 Marx citează un fragment din cronica scoţianCi a secolului al XVI-iea a poetului şi cronicarului Hector Boethius, în traducerea fcicută de scriitorul scoţian Bellendent în dial ectul scoţian („scotch " ) al limbii engleze. Tradu­ cerea a fost editată la Edinburgh în 1536 sub titlul „The History and Chro­ nicles of Scotland " , iar apoi reeditată în 1 821. Cit despre cronica însăşi, ea a fost scrisă în limba latină şi editată pentru prima oară la Paris in 1 527 sub titlul „Scotorum Historiae a prima gentis origine cum aliarum et rerum et gentium illustratione non vulgari" şi reeditată cu completari în 1574. - 227. 248 Un fragment din această scrisoare a fost publicat pentru prima oară în cartea „Der Bri efwechsel zwischen F. Engels und K. Marx " , Bd. IV, Stutt­ gart, 1 9 1 3 . - 229. 249 Este vorba de broşura : An Acluary. „Life Assurance Companies : their Fmoncial Condition. Discussed, with Reference to lmpending Legislation in a Letter Adressed to the Right Hon. W. E. Gladstone, M. P. , first Lord of the Treasury " , London, 1869, p. 6. - 229, 232. 250 Este vorba de legea cu privire la siguranţa publică, cunoscută sub denu­ mJTea de lege cu privire Ia suspecţi (loi des suspectsJ , care a fost adop­ tată de Corpul legislativ francez la 19 februarie 1858. Legea acorda guver­ nului şi împăratului dreptul nelimitat de a întemniţa şi deporta in diferite localităţi din Franţa şi Algeria sau de a expulza definitiv de pe teritoriul Franţei toate persoanele bănuite de atitudine ostilă faţă de cel de-al doilea Imperiu. - 232. 251 E. S. Beesly. „The Social Fu ture on the Working Clas s • . In „Fortnightly Review • , T. V., nr. XXVJl din 1 martie 1869. - 232, 245. 252 Este vorba de o declaraţie a lui Liebknecht din 18 febrnarie, apărută în „Demokratisches Wochenblatt • nr. 8 din 20 februarie 1869. In această de­ claraţie, Liebknecht propunea s ă fie ales Consiliul General al Internaţionalei ca arbitru în conflictul dintre Schweitzer şi Uniunea generală a muncito­ nlor germani, aflată sub conducerea lui, de o parte, şi Bebel, Liebknecht şi asociaţiile muncitoreşti conduse de ei, de altă parte. Informaţia ln legă-

Adnotări

681

tură cu refuzul lui Schweitzer de a accepta Consiliul General ca arbitru în această problemă a fost publicată în ziarul „Social-Demokrat• nr. 24 din :l4 februarie 1869. - 232. vorba de scrisoarea adresată de Biroul central al Alianţei democra­ ţiei socialiste la 27 februarie 1869, Consiliului General. Aceasta era a doua adresă către Consiliul General în care Alianţa democraţiei socialiste declarli că e dispusă să dizolve Alianţa internaţională, cu condiţia ca Consiliul General să aprobe programul ei şi să primească în Internaţionalii diferitele secţii ale Alianţei. Mai jos Marx citează din „Statutul Asociaţiei Internaţionale a Mun­ citorilor" (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 563) . - 234.

253 Este

254 Proiectul de răspuns : „Consiliul General al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor către Biroul Central al Alianţei democraţiei socialiste•, expus de Marx în scrisoarea de faţă, a fost adoptat în unanimitate în şedinţele Consiliului din 9 martie 1869. Acest document a fost scris de Marx în limbile engleză şi franceză (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 373--374) . - 234. 255 In aprilie

1869, la insistenţele Consiliului General, articolul 2 din programul Alianţei a fost modificat după cum urmează : „Ea va lupta în primul rind pentru desfiinţarea totală şi definitivă a claselor şi pentru egalitatea poli­ tică, economică şi socială a persoanelor de ambe sexe•. - 235.

256 Articolul

„Die demokratischen Ziele und die deutschen Arbeiter•, scris de un necunoscut, a fost publicat în „Demokratisches Wochenblatt• nr. 34, 36, 47 şi 48 din 22 august, 5 septembrie, 21 şi 28 noiembrie 1868 şi în nr. 10 din 6 martie 1869. - 238.

„ 13 iunie 1849" şi „ Con5ecinţele lui 13 iunie 1 849 " , care au fost publicate în 1850 în nr. 1 , 2 şi 3 ale revistei „Neue Rheinische Zeitung. Politisch-okono­ mische Revue• şi care au constituit apoi partea principală din lucrarea sa „Luptele de clasă în Franţa. 1848--1850• (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 7, Bucureşti, Editura politică, 1 960, voi. 7, p. 9-1 13). - 240, 241.

257 Este vorba de trei articole ale lui Marx : „lnfringerea din iunie 1848•,

258 Un fragment din această scrisoare a fost publicat pentru prima oară în cartea „Der Briefwechsel zwischen F. Engels und K. Marx•, Bd. IV, Stutt­ gart, 1913. - 247. 259 Mai jos

sint citate extrase dintr-o scrisoare adresată de Hirsch lui Kugel­ mann la 8 februarie 1869 şi din scrisoarea lui Kugelmann către Marx din 22 martie 1869. - 248.

260 Este vorba de o discuţie pornită de Bebel şi Liebknecht împotriva lui Schwei­ tzer la adunarea generală a Uniunii generale a muncitorilor germani care a avut loc intre 28 şi 31 martie 1 869 la Barmen-Elberfeld. Amploarea luată de mişcarea muncitorească din Germania, succesele obţinute de Liebknecht, Bebel şi adepţii lor în propaganda desfăşurată printre muncitorii germani au dus la apariţia unei opoziţii puternice în rindurile Uniunii lassalleene împotriva tacticii politice şi a dictaturii lui Schweitzer. Sub presiunea mun­ citorilor, Schweitzer a fost nevoit să satisfacă cererea membrilor din Leipzi!J ai Uniunii de a organiza .o dis(:llţ ie deschisă cu Liebknecht şi de a-l invita, pe acesta şi pe Bebel, la adunarea de la Barmen-Elberfeld (vezi adnotarea

Adnotări

682

262) . Temîndu-se să nu-şi piardă influenţa în cadrul Uniunii, Schweitzer inten­ ţiona să pună în discuţia adunării propunerea de a stabili legături mai strînse cu Internaţionala. Bebe!, care în ajunul adunării Uniunii lassalleene venise la Barmen-Elberfeld împreună cu Liebknecht, în scrisoarea din 27 martie 1869, menţionată în text, i-a atras lui Marx atenţia asupra manevrelor de­ magogice ale lui Schweitzer : „Am auzit aici atitea despre mîrşăviile lui Schweitzer, că ni s-a făcut părul maciucă. Acum e cum nu se poate mai lim­ pede că Schweitzer propune programul Internaţionalei numai cu scopul de a ne da o grea lovitură şi de a ne zdrobi sau de a atrage de partea lui majoritatea elementelor opoziţioniste. De aceea vă rog, în numele meu, al lui Liebknecht şi al prietenilor de aici, ca deocamdată să nu luaţi în seamă rugămintea de a aproba respectiva hotărîre a adunării sau, în cel mai rău caz, să-i răspundeţi lui Schweitzer cit se poate de prudent•. - 248, 250, 257.

261 In „Bee-Hive' nr. 390 din 3 aprilie 1869 a fost publicată o informaţie în legătură cu conferinţa asociaţiilor cooperatiste care avusese loc la Leeds şi în cursul căreia Lloyd Jones, unul dintre fruntaşii mişcării cooperatiste din Anglia, a ţinut o cuvîntare în care a vorbit dc!spre necesitatea de a se în­ fiinţa un organ comun al cooperativelor şi trade-unionurilor, sub denumirea de „Citizen Newspaper • . Acest proiect nu a fose

de

libere.

către Scopul

Adnotări

699

.acestor comunităţi „era să educe în popor o înaltă conştiinţă•. Referatul a fost publicat în „Volksstaat• nr. 12 (supliment) , 13, 14 şi 15 din 10, 13, 1 7 şi 20 noiembrie 1869. - 349. 372 K. Marx. „Mizeria filozofiei. Răspuns la «Filozofia mizeriei• a d-lui Proud­ hon• (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 4, Bucureşti, Editura politică, 1958, p. 65-179). - 350 . .373 Marx se referă la prima ediţie germană a volumului I al „Capitalului " . Vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 23, Bucureşti, Editura politică, 1966, p. 5 18.

- 352. 374 Marx scrie despre şedinţa Consiliului General din 23 n01embrie 1869, în care a fost continuată discuţia în legătură cu politica guvernului britanic faţă de deţinuţii politici irlandezi (vezi adnotarea 347). - 353. 375 Engels se referă la răscoala armată care a fost pregătită în pnmavara anu­ lui 1 867 de revoluţionarii fenieni irlandezi (vezi adnotarea 26). Autorităţile -engleze, avînd cunoştinţă de pregătirea răscoalei, au înăbuşit fără greu­ tate acţiunile izolate intreprinse în diverse comitale : numeroşi conducă­ tori ai fenienilor au fost arestaţi şi deferiţi justiţiei. - 354. 376 Biblioteca Chatam - cea mai veche bibliotecă din Manchester ; a fost fon­ dată în 1653. Marx a lucrat la această bibliotecă împreună cu Engels în 1 845, cind a fost pentru prima oară în Anglia. - 354, 455. 377 Brehon Law - denumire generică a Codului de drept cutumiar celt ; numele vine de la brehon (judecător irlandez). Brehon Law a fost în vigoare în Irlanda pină în 1 605, cind au fost abrogate de guvernul englez. Editarea for a fost începută de o comisie specială, instituită de guvernul englez î n 1852. Primîle trei volume de „Ancient Laws of Ireland" a u apărut în 1865, 1 869 şi 1873 şi au alcătuit culegerea „Senchus Mor''. Editarea legilor a durat pină în 1901 . - 355, 374, 381, 445. 378 J. Davies. „Historical Tracts•. London, 1786. Engels expune conţinutul a două tratate ale lui Davies : „A letter from sir John Davies to Robert Earl of Salisbury•, 1 607, şi „A letter from sir John Davies to Robert Earl of Salisbury concerning the State of Ireland", 1610. - 355. 379 Engels vorbeşte despre discursul rostit de Napoleon al III-iea la 29 noiem­ brie 1869, la deschiderea sesiunii extraordinare a Adunării naţionale fran­ ceze (şi publicat la 30 noiembrie 1869 în „Journal des Debats" şi în alte ziare franceze) , precum şi despre discursurile rostite de Prevost-Paradol la Edinburgh în cursul călătoriei întreprinse de el în Anglia în noiembrie 1869 (publicate în presa engleză, precum şi într-o serie de ziare franceze, prin­ tre care „Journal des Debats• din 16 şi 18 noiembrie 1 869). - 355.

380 Este vorba

de cel de-al doilea punct („ atitudinea clasei muncitoare din Anglia faţă de problema irlandeză") al discuţiei cu privire Ia Irlanda, care figura pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului General (vezi volumul de faţă, p. 338). Discuţiile Ia acest punct au fost aminate din cauza bolii lui Marx : ulterior Consiliul

1n

scrisoarea

punctul

de

trimisă

vedere

General

lui

asupra

Engels

n-a mai revenit asupra acestei probleme. la

poziţiei

10

pe

decembrie care

se

1869,

situa

Marx

clasa

Anglia faţă de Irlanda (vezi volumul de faţă, p. 343) . - 357.

şi-a

expus

muncitoare

din

700

Adnotări

381 După înăbuşirea răscoalei din 1 867 din Irlanda (vezi adnotarea 375) nume­ roşi fenieni au fost arestaţi şi deferiţi justi\1ei. La 18 septembrie 1867, l& Manchester a fost organizată evadarea a doi conducători fenieni arestaţi. Kelley şi Deasy. Condamnarea la moarte a irlandezilor prinşi asupra fap­ tului a stirnit un larg val de proteste în Irlanda ŞI în Anglia. In această mişcare s-au încadrat şi membri ai Consiliului General. Urmărind elabora­ rea unei tactici unice a proletariatului în problema naţională şi în propa­ guea ideilor internaţionalismului proletar în rîndurile muncitorilor englezi. Marx a insistat ca în Consiliul General să aibă loc o discuţie publică în. problema irlandeză, la care să fie invitaţi să participe şi reprezentanţi ai presei irlandeze şi engleze. Discuţia a fost începută la 1 9 noiembrie, iar la. 20 noiembrie, într-o şedinţă extraordinară, Consiliul General a adoptat me­ moriul „Fenienii întemniţaţi la Manchester şi Asociaţia Internaţională a Muncitonlor ' , care fusese scris de Marx (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere. voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 234-235). - 357. 31l2 Habeas Corpus Act - lege potrivit căreia orice mandat de arestare tre­ buie să fie motivat, iar arestatul să fie deferit just1ţie1 în scurt interval de timp (de la 3 pînă la 20 de zile) sau să fie pus în libertate - a fost adoptat de parlamentul englez în 1 679. Dispoziţiile cuprinse în Habeas Cor­ pus Act nu sînt aplicabile î n cazurile de înaltă trădare şi pot fi suspendate printr-o hotărîre a parlamentului. - 359, 571 . 383 In deceniul a l 3-lea a l secolului al XIX-iea cererea d e a se anula Uniunea. (Repeal of Union) (vezi adnotarea 38) a fost cea mai populară lozincă din Irlanda. - 3 59. 384 Este vorba despre scrisoarea adresată de Klein şi Mall lui Engels la 3 de­ cembrie 1869. Ei îi scriau despre dificultăţile materiale pe care le întimpini cooperativa pentru producţia de articole din fier şi oţel din Solingen (vezi. adnotarea 269) şi îl rugau să-i ajute. Pe această scrisoare, care se păs­ trează la Arhiva centrala de partid a Institutului de marxism-leninism figu­ rează următoarea însemnare făcută de Engels : „Am răspuns la 8 februa­ rie 1 870. Am trimis printr-o recomandată 50 de taleri, cu indicaţia ca do­ bînda să fie alocată la fondul de rezervă al cooperativei ' . - 359, 577. 385 La 30 noiembrie 1869, în şedinţa Adunării legislative, republicanul burghez. Favre a facut o interpelare în legătură cu o serie de acte ilegale ale gu­ vernului : amînarea şedinţelor Adunării, amestecul autorităţilor in desfă­ şurarea alegerilor pentru Adunarea natională din mai-iunie 1 869 etc. Fapte. deosebit de scandaloase au fost date în vileag în şedinţa din 1 decembrie, în care a fost validat mandatul deputatului Durand. Ministrul de interne Forcade-Laroquette a luat cuvîntul în apăra1 ea lui Durand. Favre a p re­ zentat propunerea de a se institui o anchetă în legătură cu rezultatele ob­ ţinute în alegeri de către Durand. Deputaţii liberali care făceau parte din grupul parlamentar al burgheziei franceze , aşa-zisul „al treilea partid•, nu. l-au sprijinit pe Favre şi s-au abţinut de la vot. Propunerea lui Favre & fost respinsă cu 1 35 de voturi din 221 . - 359. 386 Apelurile prin care Comitetul Central al grupului secţiei de limbă germană cerea să se acorde ajutor cooperativei din Solingen au fost publicate ln „Vorbote• nr. 1 1 din 1 868 şi nr. 10 din 1869. - 36 1 . 3 8 7 Vezi, între altele, articolul l u i Marx „Emigraţia forţată ... • , publicat in pri­ măvara anului 1853 în „New York Daily Tribune" (vezi K. Marx şi F. En­ gels. Opere, voi. 8, Bucureşti, Editura politică, 1967, p. 586-592) . - 362.

Adnotări

701

388 Marx ii recomandă lui Engels să trateze această perioadă într-un capitol separat din lucrarea sa de istorie a Irlandei (vezi adnotarea 334). Pentru a-l ajuta, probabil, pe Engels la elaborarea acestei lucrări, Marx a făcut ex­ trase speciale din istoria Irlandei din 1776 pină în 1 801 1 reflectiile ex­ puse de el în prezenta scrisoare au fost făcute pe baza acestor extrase. En· gels intenţiona să includă subcapitolul „Rascoala şi Uniunea. 1780--1801" în capitolul „Dominaţia engleză". - 363.

389 Marx face aluzie, probabil, la prezenţa împărătesei Eugenie de Montijo, la 9 decembrie 1869, la şedinţa cabinetului de miniştri al Franţei, fapt care a provocat o profundă indignare in cercurile liberale şi democratice cu sta.re de spirit opoziţionistă din Paris. - 364.

390 Lucrarea lui

Giraldus Cambrensis „Expugnatio Hibernica" (în manuscrisul lui Engels : „Hibernia Expugnata") a fost editată la Londra in 1 867 in vo­ lumul V al operelor sale - „Giraldi Cambrensis. Opera". Cartea lui Cam· den „Britannia" a apărut la Frankfurt în 1590, cuprinzind in anexă altă lucrare, tot de Camden, „Hiberniae el insularum Britanniae adiacentium descriptio". - 361.

391 In text s-a

strecurat, pare-se, o inexactitate, intrucit prima ediţie a căr­ ţii lui R. Kane „The Industrial Resources of Ireland" a apărut in 1844, iar a doua în 1845. - 361.

392 Intrucit la Congresul de Ia Base! nu a reuşit să pună mina pe conducerea Internaţionalei I, Bakunin şi-a schimbat tactica şi a pornit o luptă des· chisă impo,riva Consiliului General. Adepţii lui au acaparat majoritatea în redacţia săptămînalului „f:galite• şi încă de la 6 noiembrie 1869, în nr. 49, au public•it un articol de fond în care Consiliul General era acuzat că n-a respectat articolele 2 şi 3 din Regulament în legătură cu editarea de către Consiliu a unui buletin informativ cu privire la situaţia muncitorilor din diferite ţări. La 13 noiembrie a apărut un al doilea articol, in care se pro­ punea crearea unui consiliu federal separat pentru Anglia, Lhipurile, cu scopul de a uşura Consiliului General exercitarea funcţiei sale de condu­ cere a treburilor generale ale Internaţionalei. La 28 noiembrie ziarul a pu­ blicat un articol care preconiza abţinerea de la politică, iar Ia 1 1 decem­ brie, într-un articol de fond intitulat „Reflexia ns", a criticat cu asprime Consiliul General pentru poziţia adoptată de el în problema irlandeză. Ase­ menea critici la adresa Consiliului General au apărut şi în ziarul „Progres•. Problema criticilor apărute în „f:galite• şi „Progres• a fost discutată pentru prima oară în şedinţa din 14 decembrie 1869 a Consiliului. La 1 ianuarie 1870, în şedinţa extraordinară a Consiliului, a fost aprobat textul, scris de Marx, al scrisorii circulare adresate Consiliului federal al Elve­ ţiei romande şi trimis tuturor secţiilor Internaţionalei (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, vo!. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 4 1 3-42 1 1 . - 369,

315, 602, 605.

393 Este vorba de rezoluţiile adoptate de Congresul de Ia Base! Ia 9 septem­ brie 1 869 (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 1 8, Bucureşti, Editura po· litică, 1964, p. 40). Rezoluţiile au fost publicate în „Report of the Fourth Annual Congress of the International Working Men"s Associations". London, [1869]. p. 2 1 . - 369, 421.

394 Vezi K. Marx şi F. Enqels. Opere, voi. 1 6, Bucureşti, Editura politică, 1963, p . 41 4--4 1 5 şi 565. - 310.

Adnotări

702

395 Marx se referă la Comitetul Central al secţiilor germane din Elveţia, ln frunte cu J. Ph. B ecker. Din noiembrie 1 865 acest comitet 11. servit ca centru organizatoric pentru secţia care unea nu numai pe muncitorii ger­ mani din Elveţia, dar şi pe cei din Germania, Austria şi din ţările în care se aflau muncitori emigranţi germani. - 370. 396 Engels a plecat la B armen, la mama sa, la sfirşitul lunii decembrie 1869 şi s-a înapoiat la Manchester la 6 ianuarie 1 870. - 371 . 397 Este vorba, probabil, de venirea la putere în Franţa, la 2 ianuarie 1 870, a guvernului liberal Olivier. In Germania acest fapt era apreciat ca un pas spre reglementarea raporturilor dintre Franţa şi Confederaţia Germaniei de nord. - 371 . 398 Engels se referă la cartea lui F. Mende „Herr J. B. von Schweitzer und die Organisation des Lassalle'schen All[gemeinen) deutschen Arbeiterevereins". Leipzig, 1869. Mende conducea un mic grup de Iassalleeni care, sub influ­ enţa d-nei Hatzfeldt, s-a desprins din Uniunea generală a muncitorilor ger­ mani şi în 1 867 a format „Uniunea generală lassalleeană a muncitorilor ger­ mani • ; în 1872 această Uniune a încetat, de fapt, să mai existe. 372. -

399 La 10 ianuarie 1 870, prinţul Pierre Napoleon B onaparte l-a ucis în casa sa pe gazetarul Victor Noir, colaborator la ziarul republican „Marseillaise " . Noir a venit l a Pierre Napoleon î n calitate d e martor al blanquistului Pascal Grousset, colaborator la zi arul „Marseillaise • , care-l provocase pe prinţ la duel pentru ultraj. Omorul a fost săvîrşit la citeva zile după venirea la pu­ tere a guvernului liberal Olivier, cu ajutorul căruia burghezia liberală spera să introducă o serie de reforme. Uciderea lui Noir a stirnit o mare indig­ nare în c�rcurile democratice şi a dus la întărirea considerabilă a mişcă­ rii republicane în Franţa. - 373, 633. 400 La Engels e�te, în mod Vddit, o greşeală. Articolul lui Prevost-Paradol a apărut luni 17 ianuarie 1 870 în ziarul „Journal des Debats " . - 373. 401 Este vorba de discursul rostit de J, B right, ministrul comerţului în guvernul liberal al lui Gladstone, la 1 1 ianuarie, în cadrul unei întruniri care a avut Ioc în oraşul B irmingham. Discursul a apărut în „Times" din 12 ianuarie 1 870. -

373.

402 Marx vorbeşte despre cartea lui Herzen „Inchisori şi deportări " , publicată pentru prima oară la Londra şi la Paris în 1854. Ulterior ea a constituit un capitol separat din cartea „Amintiri şi cugetări• ; pe marginile paginilor din exemplarul care i-a aparţinut lui Engels se găsesc însemnări făcute de el privind sensul în limba germană al cuvintelor ruseşti. De această carte s-a folosit şi Mdrx cind a studiat limba rusă. - 375. 403 In 1863 a apărut al treilea volum de opere complete ale lui Giraldus Cam­ brensis : „Giraldi Cambrensis. Opera". Voluminis. I-VII, Londini, 1861-1877. Volumele I-IV au fost editate de J. S. Brewer, iar volumele V-VII de J. F. Dimock. Lucrările lui Giraldus Cambrensis „Expugnatio Hibernica' şi „Topo­ graphia Hibemica' au fost publicate în voi. V, apărut în 1 867 (vezi şi vo­ lumul de faţă, p. 366) . - 377. 404 La 20 ianuarie 1 870, la o adunare a alegătorilor din Berlin, democratul burghez Jacoby, deputat în landtagul prusian, a rostit o cuvîntare în le·

Adnotări

70�

gătură cu scopurile mişcării muncitoreşti, în care a spus : „Din punctul de vedere al unui viitor istoric al culturii, apariţia unei asociaţii muncitoreşti, fie ea aricit de mică, va p rezenta mai multa valoare decit batdlia de Ia Sadova•. La 23 ianuarie, după ce a primit o dare de seamă asupra acestei adunări, Kugelmann i-a scris lui Jacoby : „De ce dv„ care v-aţi referit la Aristotel, De Maistre, Owen, von Gentz şi John Stuart Mii!..„ aţi trecut sub tăcere numele lui Karl Marx, cercetătorul în comparaţie cu care toţi cei menţionaţi, cu excepţia lui Aristotel, sint pur şi simplu nişte pigmei r dv. treceţi sub tăcere numele cugetătorului pe care pe drept cuvint fi putem numi conştiinţa secolului al XIX-iea. Doctrina lui dv. «n-aţi dezvol­ tat-o., dar lucrările lui care au făcut epocă, cum sint, bunăoară, «Manifestul Partidului Comunist. şi < Capitalul » , v-au oferit pentru expunerea dv. mate­ rialul esenţial " . La 24 ianuarie Jacoby i-a răspuns lui Kugelmann şi, recu­ noscind meritele incontestabile ale lui Marx, a căutat sa-şi justifice atitu­ dinea prin faptul că el a expus doctrina lui Murx într-o formă populară şi că, într-o asemenea formă de expunere, n-ar fi fost prea nimerita folosirea unui „aparat ştiinţific". Aceste scrisori ale lui Kugelmann şi Jacoby au fost trimise de Marx lui Engels. - 379.

405 Prima încercare de a traduce în limba franceză cartea lui Marx „Optspre­ zece brumar al lui Ludovic Bonaparte" a fost facută de Keller în decem­ brie 1869, intrerupindu-şi în acest scop munca de traducere în limba fran­ ceză a „Capitalului" (vezi adnotarea 368) . Lucrarea lui Keller a rămas neterminată. „Optsprezece brumar• a fost publicată pentru prima oară Îl? limba franceză în ianuarie-noiembrie 1891, în „Le Socialiste " , organul Parti­ dului muncitoresc din Franţa ; în acelaşi an lucrarea a apărut în volum la Lille. 380. -

406 Este vorba de proiectele de reeditare a lucrării lui Engels „Războiul ţără­ nesc german " . lntr-o scri�oare trimisă lui Engels Ia 20 decembrie 1 869, Lieb­ knecht cerea să i se îngăduie să publice această lucrare în „Volksstaat" şi s-o editeze apoi într-o broşură i.epardld. Engels a acceptat propunerea lui­ Liebknecht şi, totodată, la rugămintea lui, a scris o prefaţă. Jn ziarul „Volks­ staat • , intre 2 aprilie şi 25 iunie au fost publicate prefaţa şi cinci capitole ale acestei lucrări, iar în octombrie 1 870 „Războiul ţărănesc german" a fost editat sub formă de broşură. 380. -

407 Engels vorbeşte despre lucrarea lui P. Lilienfeld „zemlea i valea• ( „Pămînt şi libertate" ) , care a apărut la Petersburg în 1868. Traducerea ei germană „Land und Freiheit" a fost publicată în cartea : J, Eckardt. „Russlands lăndliche Zustănde seit Aufhebung der Leibeigenschaft " . Leipzig, 1 870. 381, 386. -

408 Este vorba de arestarea lui Rochefort la 8 februarie 1870 în La Villette (cartier muncitoresc al Parisului) pentru un articol publicat în numărul de doliu al ziarului „Marseill aise", apărut Ia 12 ianuarie 1 870 în legătură cu uciderea lui Victor Noir (vezi adnotarea 399). „Bluzele albe" aşa erau denumiţi în Franţa agenţii de poliţie. In iunie 1869, prefectura poliţiei din Paris a încercat să provoace o acţiune sti­ hinică a muncitorilor ; „bluzele albe" puneau Ia cale manifestaţii cu carac­ ter provocator, ridicau baricade, cintau „La Marseillaise• etc. Engels îşi exprimă temerea că provocări de acest fel s-ar putea repeta şi după ares­ tarea lui Rochefort. 382. -

-

Adnotări

'704

409 Felix Holt - erou al romanului „Felix Hoit, radicalul •, al scriitoarei en­ gleze G. Eliot. 382. -

410 S-ar putea să fie vorba de cartea : P. Lanfrey. „Histoire de Napoleon I". Tomes I-IV, Paris, 1 867-1870. Extrase din capitolul 7 al volumului al IV-iea al acestei cărţi : „Le guet-apens de Bayonne" au fost publicate Jn nr. 44-46 ale ziarului „La Cloche" din 1-3 februarie 1 870. - 383. 41 1 Este vorba de o scrisoare trimisă de Perret lui Jung la 4 ianuarie 1 870. O parte din conţinutul ei este citat de Marx în scrisoarea sa către De Paepe din 24 ianuarie 1870 (vezi volumul de faţă, p. 574-575) . 384. -

4 1 2 Marx se referă la nota publicată in „Marseillaise" din 2 februarie 1 870, sub semnătura unuia dintre redactorii acestui ziar, U. de Fonviell. In această notă, inspirată de Blind, se spune că Blind a fost arestat în mod Ilegal in 1 849 în Franţa şi băgat la închisoare, deşi, în calitate de reprezentant ofi­ cial al guvernului revoluţionar din Baden, el beneficia de imunitate di­ plomatică. In legătură cu Adunarea na/ionaM vezi adnotarea 223. - 385. 413 Este vorba de un articol al lui A. Naquet : „La Revolution de Ia science. De la fabrication du coton-poudre et de son application, soit comme poudre de guerre, soit comme poudre de mine". 386. -

-41 4 Este vorba, probabil, de un articol al lui Cobbett din 21 august 1 822. Ar­ ticolul a apărut în „Cobbett's Weekly Register ", voi. 43, nr. 8 din 24 au­ gust 1 822. - 389. 415 Este vorba de discursul rostit de B ouverie în Camera comunelor Ia 10 fe­ brudrie 1 870 în legătură cu propunerea guvernului de a i se retrage Iul O'Donovan Rossa dreptul de a participa la şedinţele Camerei comunelor (vezi adnotarea 362) . Discursul său a fost publicat în „Times" din 1 1 fe­ bruane 1 870, la rubrica dezbateri parlamentare. 389. -

416 Marx vorbeşte aici de un grup de emigrant! politici ruşi din rîndul tineri­ lor raznocinţi ruşi, adepţi al marilor democraţi revoluţionari Cernîşevski şi Dobroliubov. In primăvara anului 1 870, ei au format la Geneva sec/la rusii a In terna/ionalei I. Un rol important în acţiunea de pregătire şi de creare a acestei secţii 1-a avut A. A. Serno-Solovievici, membru al Internaţionalei, decedat în 1 869. La 12 martie 1 870, comitetul secţiei a trimis Consiliului General programul şi statutul său, precum şi o scrisoare adresată lui Marx pe care-l ruga să reprezinte secţia în Consiliul General al Asociaţiei Inter­ naţionale a Muncitorilor. Programul secţiei ruse definea sarcinile care·i stă­ teau în faţă în felul următor : „ 1 . Să propage în Rusia prin toate mijloa­ cele raţionale posibile - ale căror particularităli decurg din însăşi situa­ ţia ţării - ideile şi principiile Asociaţiei Internaţionale. 2. Să contribuie h. organizarea unor secţii Internaţionale în me.sele muncitorilor ruşi. 3. Să sprijine stabilirea unei legături trainice, solidare între clasele de oameni ai muncii din Rusia şi din Europa occidentală şi, prin spnJm reciproc, să co'l.tribuie la o înfăptuire mai deplină a idealurilor de eliberare • (..Na­ rodnoe delo" nr. 1 din 15 aprilie 1 870) . In şedinţa Consiliului General din 22 martie 1 870, �ecţia rusă a fost primită în Internaţională şi Marx şi-a luat obligaţia de a o reprezenta în Consiliul General. Secţia rusă a acordat un important ajutor lui Marx şi Engels în lupta lor împotriva activităţii scizioniste desrnşurate de bakunişti. Membrii sectiei ruse - N. Ultin, A. Trusov, E. Bartenev, G. Bartenev, E, Dmi-

Adnotări

705

trieva, A. Korvin-Krukovskaia - au participat activ la mişcarea muncito­ rească elveţiană şi internaţională. Secţia a incercat să stabilească legături cu mişcarea revoluţionară din Rusia. Secţia şi-a incetat efectiv activitatea în 1872. - 390, 4 1 2, 606. 417 Incă înainte de a primi scrisoarea circulară a „Consiliului General către Consiliul federal al Elveţiei romande" (vezi adnotarea 392), acesta din urmă a reuşit să obţină unele schimbări in componenţa redacţiei ziarului „Egalite• şi, după plecarea bakuniştilor, acest ziar a inceput să sprijine linia Consiliului General. Comunicarea în legătură cu plecarea de la „ll:ga­ lite• a celor şapte membri ai comitetului redacţional (,,Aux sections roman­ des") a apărut în nr. 2 din 8 ianuarie 1870 al ziarului, iar in nr. 3 din 15 ianuarie 1870 a fost publicată declaraţia redactorilor i printre semnatarii acestei declaraţii figura şi J. Ph. Becker. - 391 , 574.

418 Engels vorbeşte despre Land Bill-ul, prezentat de Gladstone spre dezbatere parlamentului englez la 15 februarie 1 870, sub pretextul ajutorării arenda­ şilor irlandezi. Cuprinzînd diferite clauze şi ingrădiri, acest proiect de lege lăsa de fapt neatinse bazele marii proprietăţi funciare a landlorzilor englezi in Irlanda i el le oferea şi pe viitor posibilitatea de a-şi spori renta şi de a-i alunga pe arendaşii irlandezi de pe păminturi, prevăzînd doar plata unei anumite despăgubiri pentru lucrările de ameliorare şi stabilind în acest scop o ahumită procedură judiciară. Această lege a fost adoptată în august 1870. Landlorzii au sabotat în fel şi chip aplicarea ei şi au încălcat-o sub diferite pretexte. Ea a contribuit in mare măswă la concentrarea marii gospodării fermiere în Irlanda şi la ruinarea micilor arendaşi irlandezi. - 392, 4Q6. 419 Este vorba de discursul rostit de Gladstone în Camera comunelor la 15 fe­ bruarie 1 870 şi publicat în „Times• din 16 februarie şi in „Manchester Examiner and Times• din 17 februarie 1 870. - 392. 420 Este vorba de Tratatele de p ace separate de la Base/ din 1 795, încheiate intre Republica Franceză, pe de o parte, Prusia şi Spania, pe de altă parte. Semnarea acestor tratate, care izolau Anglia şi Austria, a dus la dezmem­ brarea primei coaliţii antifranceze din care făceau parte toate cele patru ţări : Anglia, Austria, Spania şi Prusia. - 393. 421 Ziua sfintului Valentin era prăznuită în Anglia la 14 februarie ca sărbă• toare a tinereţii şi a păcălelilor. - 393. 422 In cursul anilor 1869-- 1 870 în ziarul „Zukunft• au fost publicate o serie de articole ale lui Borkheim sub titlul „Russische Briefe" . Marx se referă, probabil, la scrisoarea a XI-a, care a fost publicată sub titlul „Ein russi­ scher Penny-a-liner• în nr. 44, 45, în suplimentul la nr. 47 şi în nr. 58 ale ziarului „Zukunft• din 22, 23, 25 februarie şi din 10 martie 1 870. - 394. 423 Este vorba de „Spovedania" lui Bakunin către Nicolaie I, scrisă în 1 851, pe clnd se afla lnchis ln fortăreaţa Petropavlovsk. In „Spovedanie" , Baku­ nin face act de căinţă ln faţa ţarului pentru rătăcirile sale şi califică acti­ vitatea sa revoluţionară ca o „sminteală politică". Marx îi comunică lui Engels unele date din articolul apărut ln nr. 4 din 6 ianuarie 1870 al zia­ rului „Moskovskie vedomosti". - 394.

424 La 8 martie 1870, făcind uz de dreptul său de reglementare a conflictelor dintre diferitele secţii ale Asociaţiei (vezi adnotarea 393), Consiliul General, în urma raportului prezentat de subcomitet, a adoptat o hotărire ln legă-

706

Adnotări tură cu conflictul care izbucnise la Lyon Intre membrii vechil secţii din acest oraş (Chettel şi alţii), care aderaseră la republicanii francezi de stînga, şi grupul bakunistului Richard. Consiliul General a considerat că toate acuzaţiile aduse erau nefondate şi a confirmat pe Richard în postul de secretar-corespondent al Asocialiei Internationale a Muncitorilor. In decla­ raţia Consiliului General cu privire la această chestiune se vorbea despre necesitatea de „a evita cu grijă" „animozităţile personale", care duc la sci�iuni, şi de a concentra toate eforturile „pentru a se obţine cit mai cu­ rînd triumful principiilor Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor• . - 395, 421.

425 In februarie 1 870, în alegerile parlamentare din Southwark, voturile au fost împărţite între trei candidaţi : Beresford din partea partidului conservator, Odger din partea muncitorilor şi Waterlow din partea partidului liberal ; primul a obţinut 4 686 de voturi, Odger - 4 382 şi Waterlow - 2 966. - 395. 426 Această scrisoare a fost scrisă de Marx pe dosul unei &crisori ce-i fusese trimisă de Borkheim la 19 februarie. Borkheim îi comunica lui Marx că are intenţia să traducă în limba engleză lucrarea lui Flerovski „Situaţia clasei muncitoare în Rusia" şi îi propunea lui Marx să-i scrie o prefaţă. - 396.

427 La 2 1 februarie Marx a trimis ziarului „Internationale" materiale care de­ mascau comportarea neomenoasă a guvernului englez faţă de participanţii la mişcarea irlandeză de eliberare naţională. Marx credea că materialele trimise de el vor fi prelucrate de către De Paepe, care va scrie pe baza lor un articol. Dar redacţia a publicat cuvint cu cuvînt materialul lui Marx, pe care l-a împărţit numai în două părţi, care au fost tipărite la 27 februa­ rie şi 6 martie 1870 în nr. 59 şi 60 ale ziarului sub titlul „ Guvernul englez şi tenienii intemnitati" (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1 963, p. 433-438) . - 396. 428 Engels citează articole din Codul civil al lui Napoleon I, care a fost adop­ tat în 1 804 şi a fost introdus şi în regiunile cucerite de francezi din vestul şi sud-vestul Germaniei. Codul a rămas ln ''igoare în Provincia renană şi după alipirea ei la Prusia. Articolul 2 265, citat de Engels ln lntregime, are următorul cuprins : „Cel ce dobîndeşte de bună-credinţă şi cu formele cu­ venite un bun imobil capătă drept de proprietate după scurgerea unui ter­ men de 10 ani dacă proprietarul real locuieşte în circumscripţia Curţii de apel în care se găseşte proprietatea şi a unui termen de 20 de ani dacă îşi are domiciliul în afara acestei circumscripţii " . - 397. 429 Engels se referă la cuvintarea rostită de Favre la 2 1 februarie 1870 ln şe­ dinţa Adunării legislative şi publicată ln „Journal des Debats• din 22 fe­ bruarie 1 870. - 399.

430 Este vorba de moartea fetiţei lui Lafargue, născută la 1 ianuarie 1 870. Co­ pilul a murit la sfîrşitul lunii februarie. - 399. 431 In încheierea primului articol al lui Marx „Guvernul englez şi fenienii In­ temniţaţi " , apărut la 27 februarie 1 870 în „Internatlonale" nr. 59 (vezi adno­ tarea 427) , redacţia ziarului a publicat urm;J.toarele : „In numărul viitor al ziarului nostru vom publica rezultatele anchetei în legătură cu asasinarea lui Michael Terbert, precum şi consideraţiile noastre ln problema atît de importantă a fenienilor intemniţaţi. E de prisos să mai spunem cd. împăr­ tăşim intru totul indignarea corespondentului nostru ln legătură cu trata­ mentul atroce aplicat deţinuţilor", 400. -

Adnotări

707

432 Articolul lui A. Talandier „L'Irlande el le catholicisme •, îndreptat împo­ triva mişcării irlandeze de eliberare naţională, a fost publicat în „Marseil­ laise" nr. 58 din 16 februarie 1870 i conţinutul - în formă prescurtată - al unui articol din „Daily News• a apărut în nr. 60 al lui „Marseillaise" din 18 februarie 1 870. Necrologul lui Herzen, semnat de Talandier, a fost publicat întîi în ziarul parizian „Democratie" şi apoi reprodus de „In­ temationale" din Bruxelles în nr. 56 din 6 februarie 1 870. - 400. 433 Acesta este primul din seria de articole scrise de Jenny Marx în legătură cu problema irlandeză şi publicate sub pseudonimul J. Williams în „Marseil­ laise" intre 1 martie şi 24 aprilie 1 870. Cel de-al treilea articol din această serie, Jenny l-a scris împreună cu Marx. Articolele au fost publicate în anexele la volumul 1 6 al Operelor lui K. Marx şi F. Engels (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, voi. 16, Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 631--4556) . - 400. 434 La 15 februarie 1870, Camera reprezentanţilor a Congresului S.U.A. a adop­ tat o rezoluţie care cerea preşedintelui să prezinte o informal"e cu privire la cetăţenii americani deţinuţi în închisorile britanice sub învinuirea de a fi aderat la mişcarea fenienilor. - 401 . 435 In nr. 3 6 al publicaţiei „Irishman• din 5 martie 1 870, sub titlul „Irlshman în Paris " , a fost publicată o corespondenţă din Paris. In această corespon­ denţă se aduceau elogii primului articol în legătură cu problema irlandeză publicat de Jenny Marx în „Marseillaise". Articolul lui Jenny a fost publi­ cat sub pseudonimul J. Williams i cu nume!