Karl Marx, Friedrich Engels. Opere [Volumul 27]

Citation preview

KARL MARX

FRIEDRICH ENGELS

OPERE VOLUMUL 27

Proletari

din

toate

lările,

KARL MARX FRIEDRICH ENGELS OPERE

EDITURA POLITICĂ 1966

uni/i-vă I

KARL MARX FRIEDRICH ENGELS V OLUMUL 27

EDITURA POLITICA. Bucureşti -1966

Prezenta

traducere

redacţie

al

a fost

Editurii

intocmită

politice

după

in

colectivu!

originalul

de

aipărut

in editura „Dietz", Berlin, 1963, completat cu unele note di n edi ţia rusă apărută iîn Editura de stat ipentru literatură politică, Moscova, 1 962

V

Prefaţă la volumele de scrisori ale lui K. Marx şi F. Engels

Volumul 27 al Operelor lui K. Marx şi F. Engels desch�de seria volumelor ,care cuprind ,corespondenţa dintre întemeietorii marxismului, precum şi scrisorile lor către alte persoane. CaracterLziînd trăsăturile generale ale mişcării muncitoreşti irntel1Ilaţionale în epoca capitalismului premonopolist, la care se re­ feră corespondenţa dintre Marx şi Engels, V. I. Lenin a arătat că aceasta a fost „ epoca desprinderii cilasei muncitoare din cadrul democraţiei burgheze, epoca apariţiei unei mişcări muncitoreşti de sine stătătoare, epooa statornicirii bazelor tacticii şi politicii pro· letare " (V. I. Lenin. Opere .complete, vol. 24, Bucureşti, Editura JPOlitică, 1964, ed. a doua, p. 282) . Scrisorile întemeietorilor comu­ nismului ştiinţific reflectă într-un mod atotcuprinzător etapele p rincipale din istoria formării şi dezvoltării marxismului şi ,a miş­ cării muncitoreşti internaţionale. Ele ilustrează în mod pregnant trăsăturile specifice ale marxismului - caracterul lui creator, uni­ tatea dintre teori.a revoluţionară şi politica revoluţionară, legătura indestructibilă a c1omlli!lismului ştiinţific cu practica luptei de clasă a proletariatului. Scrisorile lui Marx şi Engels constituie o parte esenţială a moştenii;ii literare. Ele ne oferă o imagine limpede a adivităţii lor teoretLce şi pPac'tice c a dascăli şi conducători ai proletariatului internaţional. Scrisorile lui Marx şi Engels înfăţişează lupta lor îndelungată pentru crearea unui p artid revoluţionar de masă al dasei muncitoare, pentru elaborarea tacticii juste a mişcării mun­ .dtoreşti internaţionale, o tactică care să ţină seama atît de legile generale ale luptei de IClasă revoluţionare a proletaria tată, aplic>înd-o [a iconldiţiile concr·ete, pe baza situaţiei existente" (vezi volumul de faţă, !P· 391). fo această perioadă Marx se afirmă ca un luptător pentru o concepţie înaintată despre lume, ca un critic necruţător al filozo­ fiei reacţionare, în special al vederilor lui Schelling, care era pe atunci unul dintre reprezentanţii ideilor conservator-monarhiste şi ai obscurantismului religios. !n scrisoarea către Feuerbach din 3 octombrie 1843, al cărei text integral a fost publicat pentru prima oară în volumul de faţă, tînărul Marx .a subliniat importanţa politică a luptei împotriva lui Schelling şi a şcolii lui filozofice, ciare s-a bucurat de protecţia oficială a guvernului prusian : „Cri­ tioarea lui Schelling este un mod indirect de criticare a întregii noastre politici, în special a politicii prusiene" (vezi volumul de faţă, p. 402). Apreciind [n mod deosebit această scrisoare, V. I. Lenin a scris că „încă pe atunci Marx a indicat cu o uimitoare claritate liniile fundamentale în filozofie" şi „a ştiut, pornind de 1a Feuer­ bach, să se situeze pe drumul materialismului împotriva idealis­ mului" (V. I. Lenin. Opere Complete, vol. 18, Bucureşti, Editura politică, 1963, ed. a doua, p. 353 şi 354). V. I. Lenin a considerat cel mai mare merit al lui Marx faptul că, situîndu-se pe o poziţie materialistă, el a mers mai departe pe un drum filozofic bine de­ finit, a respins cu hotărîre orice încercări de împăcare •a mate­ rialismului cu idealismul, de estompare a contradicţiei dintre cele două tabere filozofice. La începutul deceniului al 5-lea, dnd se afla într-o măsură constderabilă sub influenţa vederilor materialiste •ale lui Feuerbach, Marx a relevat totuşi în scrisorile sale principalele deficienţe ale filozofiei lui Feuerbach, subliniind caracterul ei contem­ plativ, metafizic. Astfel, în scrisoarea sa către Ruge din 20 mar­ tie 1842, Marx spune că în lucrarea concepută de el intră într-o oarecare măsură în conflict •CU Feuerbach, iar în scrisoarea din 13 martie 1843 adresată aceluiaşi Ruge, el declară şi mai hotărît : „Aforismele lui Feuerbach nu mă 1satisfaic numai în măsura în care insistă prea mult asupra naturii şi prea puţin asupra politicii. Aceasta însă este singura asociere prin care filozofia actuală poate deveni adevărată" (vezi volumul de faţă, p. 460). Aceste cuvinte ale lui Marx cu privire la legătura indestructibilă a filo­ zofiei cu viaţa, cu lupta politică au o importanţă c•ovîrşitoare; el anticipează în multe privinţe ideile enunţate ·CU doi ani imai tîrziu, în primăvara anului 1845, în „Teze despre Feuerbach".

Prefaţă

XIII

Conţinutul scrisorilor lui Marx din a·ceastă perioadă este ase­ mănător cu cel al articolelor sale apărute în „Rheinische Zeitung" . Aiceste scrisori îl înfăţişează pe tînărul Marx oa pe un adversar convins al ·absolutismului prusian şi al birocraţiei prusiene, ca pe un adept al metodelor revoluţionare de luptă împotriva rînduieli­ lor feudal-absolutiste din Germania, ca pe un apărător fervent al intereselor maselor populare. Marx nu împărtăşeşte i•luziile radi­ calilor germani cu privii:e la monarhia constituţională şi are o atitudine critică faţă de opoziţia burgheziei liberale renane (vezi scrisorile sale c ătre Ruge din 5 şi 20 martie şi din 9 iulie 1842) . Semnificativă este de asemenea simpatia evidentă manifestată încă din acea perioadă faţă de ideile comuniste şi socialiste, p e c are Je numeşte o nouă concepţie despre lume (vezi scrisoarea către Ruge din 30 noiembrie 1 842) . Astfel, scrisorile din perioada 1 842-1844 ilustrează în mod concret procesul de formare, în această perioadă, a concepţiilor filozofice şi politice ale lui Marx, trecerea lui pe poziţiile mate­ rialismului şi comunismului. Pe aceeaşi linie s-au dezvoltat şi concepţiile tînărului Engels. Aşa, de pildă, în scrisorile lui Engels către Ruge, iunie-iulie 1842, se reflectă lupta lui împotriva concepţiilor reacţionare şi mistico­ religioase ale lui Schelling şi ale discipolilor •acestuia. La sfîrşitul lunii august 1 844 a avut loc la Paris întîlnirea istorică dintre Marx şi Engels, prilej cu care s-ia vădit deplina unitate a concepţiilor lor. De atunci datează c'olaborarea lor crea­ toare, lupta revoluţionară comună pentru eliberarea clasei mun­ citoare. Inbîlnirea de la Pa.ris dintre Marx şi Engels a ffnsemnat în­ ceputul amplei corespondenţe în care se reflectă activitatea lor comună în elaborarea comunismului ştiinţific, lupta lor pentru crearea parUdului revoluţionar al proletariatului. Deosebit de in­ tensă a fost această corespondenţă în deceniul al 6-lea, icînd Marx: se afla la Londra, iar Engels a fost nevoit să plece la Manchester. Din corespondenţa aproape zilnică dintre cei doi întemeietori ai comunismului ştiinţific se vede c ă în aceşti 1ani între ei a existat un schimb permanent de păreri în cele mai importante probleme de teorie şi tactică ale mişcării proletare revoluţionare. Din perioada 1 844-1848 s-au p ăstrat mai ales scrisorile lui Enge'ls către Marx. Din scrisorile scrise la scurt timp după întîl­ nirea lor de la Paris se vede participarea lui Engels la răspîndirea ideilor comuniste revoluţionare în Germania i în aceste scrisori el face o cariacterizare concludentă a situaţiei din ţară. Creşterea te:i;tdinţelor opoziţioniste în cercurile burgheze din Provincia re-

'X TV

Prefată

nană, răspîndirea rapidă .a ideilor socialiste şi comuniste - iată ce relevă în primul rînd Engels în scrisorile sale. In condiţiile Germaniei din deceniul al 5-lea, cînd mişcarea muncitorească se dezvolta încă în mod spontan sub influenţa socialismului utopic premarxist, cînd sub steagul comunismului şi socialismului .au pornit oameni cu vederile cele mai confuze şi mai vagi - I1adicali burghezi şi autori ia tot felul de sisteme şi teorii ţinînd de socialismul mic-burghez, filistin -, în aceste con­ diţii Marx şi Engels au considerat necesar în primul rînd să gră­ b ească elaborarea multilaterală a concepţiilor lor comuniste revo­ luţionare, să expună şi să răspîndească aceste concepţii prin presă. „Atîta timp dt nu există lucrări în care principiile - îi scrie Engels lui Marx la începutul lunii octombrie 1 844 - să fie deduse logic şi istoric din concepţiile anterioare şi ! d in istoria anterioară, ca o continuare necesară a lor, lucrul va ifi făcut numai pe jumă­ tate, şi cei mai mulţi vor bîjbîi în întuneric " (vezi volumul de faţă, p. 5) . Un loc important în corespondenţa din 1 844-1848 îl ocupă dezbaterea planurilor de creaţie ale întemeietorilor marxismului. In scrisorile lui Engels se poate urmări istoriicul elaborării unor lucrări comune ale •lui Marx şi Engels, oa „Sfînta f.amilie " , ,rldeo­ logia germană " , precum şi a lucrării lui Engels „Situaţia clasei muncitoare din Anglia" şi ia lucrării lui Marx „Mizeria filozofiei " . In scrisori s e oglindeşte intensa activitate teoretică a lui Marx şi Engels, c' a re elaborau în vremea aceea în linii principale b azele filozofice ale comunismului ştiinţific - materialismul dialectic şi materialismul istoric - şi puneau fandamentuil celorlalte părţi con­ stitutiVie ale învăţăturii marxiste. Un document teoretic important al 1comunismului ştiinţific îl constituie scrisoarea lui Marx către publicistul rus P. V. Annen­ kov, din 28 decembrie 1 846, publicată în acest volum, direct legată de lucrarea - scrisă la .scurtă vreme după aceea - „Mizeria filo­ zofiei " , una din primele lucrări ale marxismului ajuns 11a maturi­ tate. In această scrisoare, Marx, cu o claritate clasică, expune tezele fundamentale •ale materialismului istoric elaborate de el în colaborare cu Engels. Scrisoarea •cuprinde formulări ;profunde C'U p rivire la legătura dialectică şi acţiunea reciprocă dintre forţele de producţie şi relaţiile de producţie, �a corel·aţia dintre baza ma­ terială şi suprastructura politică şi ideologică, I.a caracterul istoric, perisabil al categoriilor economice ale societăţii burgheze, la rolul maselor populare, producătoare de bunuri materiale, şi cu privire la lupta de clasă ca forţă motrice a istoriei.

Prefaţă

xv

Dezvoltarea problemelor teoretice era în acelaşi timp strîns legată de lupta ideologică a lui Marx şi Engels împotriva diferi­ telor forme •ale socialismului premarxist. V. I. Lenin a subliniat că piatra de încerc are a oricărui sistem socialist o constituie atitudinea lui faţă de proletariat, .a1l cărui rol istoric mondial în transformarea revoluţionară a lumii şi în crearea noii societăţi comuniste a fost descoperit de Marx şi Engels. „In opoziţie cu teama generală pe 1care o inspira dezvoltarea proletariatului, Marx şi Engels şi...au pus toate speranţele în creşterea necontenită a proletariatului" (V. I. Lenin. Opere complete, vol. 2, Bucureşti, Editura politică, 1963, ed. a doua, p. 6). In această perioadă, Marx şi Engels l-au 1criticat cu asprime pe reformistul mic-burghez Proudhon, ale cărui concepţii exercitau o influenţă C'onsiderabilă nu numai în cercurile intelectualităţii cu vederi socialiste, dar şi printre elementele semiproletare, în special printre meseriaşii germani din Paris. Scrisoarea sus-menţionată adresată de Marx lui Annenkov la 28 decembrie 1846 'conţine o critică profundă a proudhonismului. Marx subliniază că sistemul concepţiilor filozofice şi social-econo­ mice ale lui Proudhon este cariacteristic pentru ideologia micii burghezii : „Mic burghezul... devine în mod necesar, prin însăşii situaţia sa, pe de o parte socialist, iar pe de altă parte economist ; cu alte cuvinte el este orbit de grandoarea marii burghezii şi simpatizează cu suferinţele poporului. El este în acelaşi timp şi burghezul şi p oporul " (vezi volumul de faţă, ip. 438). Marx dezvăluie inconsistenţa metodei ideaHste şi metafizice a lui Proudhon, totala lui neînţelegere a legilor procesului istoric. Continuînd lupta împotriva proudhoni·smului, începută în de­ ceniul al 5-lea, iîn scrisorile lor din 1851 Marx şi Engels supun unei analize critice cartea lui Proudhon „Idee generale de la re­ volution au XIX-e siecle", pe care o .consideră „o polemică împo­ triva comunismului" (vezi scrisoarea lui Marx către Engels din 14 august 1851). In corespondenţa din 1851, Marx şi Engels au arătat caracterul utopic şi mediocritatea conc'epţiilor filozofice şi economice ale lui Proudhon, iau supus unei critici nimkitoare încercările acestuia de •a opune luptei revoluţionare a proleta­ riatului pentru răsturnarea orînduirii capitaliste nişte proiecte j al­ nice de înlăturare a „laturilor negative• ale capitalismului, de transformare a societăţii capitaliste C'onform idealurilor utopke ale micului burghez. La rugămintea lui Marx, în august-octombrie 1851 Engels a scris o analiză critică a cărţii lui Proudhon, pe care Marx voia s-o folosească pentru o lucrare polemică de mari proporţii împotriva acestui profet al reformismului şi anarhismului.

XVI

Prefaţă

In scrisorile lui Marx şi Engels din perioada 1844-1848 se reflectă de asemenea lupta dusă împotriva comunismului egalitar al lui Weitling, împotriva „adevăratului socialism" mic-burghez şi a altor curente care frînau formarea conştiinţei de clasă a prole­ tariatului. Scrisorile pe care Engels le-a trimis la Bruxelles lui Marx, precum şi comitetului 1comunist de corespondenţă sînt o mărturie a muncii perseverente de lămurire desfăşurate de Engels în rîndurile meseriaşilor germani din Paris. Zi de zi a combătut el în discuţii îndelungate 1argumentele adversarilor săi şi a expus într-o formă accesibilă, populară, ideile comunismului ştiinţific, luptînd împotriva concepţiilor „adevăratului socialist" Griin, îm­ potriv.a ideilor lui Proudhon şi Weitling. Intr-o scrisoare adresată lui Marx la 14 ianuarie 1848, Engels, relevînd cauzele răspîndirii aC'estor idei, subliniază 1starea de înapoiere a relaţiilor economice şi sociale din vremea aceea şi legătura care persista între prole­ tarii de atund şi mediul mk'-burghez. In 1cadrul unei discuţii, care s-a 'Încheiat prin înfrfulgerea totală a adepţilor ·lui Griin, Engels a caracterizat '.Pe scurt, poziţia reprezentanţHor comunismului ştiin­ ţific. „Aşadar, am !definit intenţiile comuniş.ulor astfel : 1 ) să apere interese1e proletariatului ,în opoziţie cu interesele burgheziei ; 2) să se facă acest lucru prin del>fiinţai;ea ;proprietăţii !Private şi înlo­ cuirea ei prin socializarea averilor ; 3) să recunoască că, pentru a atinge ac'est. scop, .nu există alt mijloc decît revoluţia democr.atică violentă" (vezi volumul de if.aţă, p. 60) . Caracterizî111d pe baza aces­ tor •scrisori activitatea fai Engels, V. I. Lenin scria în 1913 : „Astfel au fost puse, în urmă icu 67 de ani, Ja iParis, baze1'e Partiduilui mun­ citoresc social�democrat german" (V. I. Lenin. Opere complete, vol. 24, Bucureşti, Editura pol_itkă, 1964, ed. a doua, p. 286) . Elaborarea teoriei .comunismului ştiinţific în a doua jumătate a deceniului al 5-lea al secolului al XIX-lea a fost strîns Jegată de 1activitatea revoluţionară practiică .a lui Marx şi Engels, de lupta lor pentru un partid proletar. Tocmai în această perioadă apar şi se consolidează legăturile lui Marx şi Engels cu reprezentanţii mişcării muncitoreşti şi socialiste din diferite ţări. Scrisorile din perioada 1846-1841 ,ale întemeietorilor comunismului ştiinţific re­ flectă într-o măsură 1cons1derabilă activitatea depusă de ei pentru a organiza în diferite ţări -ale Europei (Germania, Belgia, Franţa şi Anglia) comitete comuniste de .corespondenţă. Marx şi Engels urmăreau să-i apropie pe ,această ·cale pe participanţii la miş·carea socialistă din diferite ţări, să lupte împotriva concepţiilor ne­ mature, utopice şi sectare şi să pregăteaisc'ă terenul în vederea creării unui partid proletar internaţional pe baza .comunismului

Pretată

XVII

ştiinţific. Centrul reţelei comitetelor comuniste de corespondenţă umra să fie 'comitetul comunist de corespondenţă de la Bruxelles, care era condus de Marx ·Şi Engels. O ·serie de comunicări sub formă de scrisori trimise din Paris de Engels co.mitetului comu­ nist de corespondenţă de la Bruxelles (din 19 august, 1 6 septem­ brie şi 23 octombrie 1846) , precum şi scrisoarea �ui Marx către Proudhon din 5 mai 1846 sînt 1consacrate planurilor de creare a acestor comitete, precum şi planurilor lor de activitate. Scr' isoarea lui Engels către Marx din 28-30 septembrie 1847 ar.ată că, pe lîngă organizarea comitetelor comuniste de cores­ pondenţă, Marx şi Engels au dus o muncă sistematică de propa­ gandă în Asociaţia muncitorilor germani, întemeiată în august 1847 la Bruxelles. Activitatea desfăşurată de Marx şi Engels în vederea lămuririi politice a muncitorilor care intr.au în această asociaţie arată cîtă importanţă au acordat întemeietorii marxismului stabi­ lirii unor legături strînse cu masele proletare. In decembrie 1847 Marx a ţinut în 1oadrul asociaţiei cunoscutele sale prelegeri despre muncă sailariată şi capital. In a doua jumătate a deceniului al 5-lea, influenţa lui Marx şi Engels asupra conducătorilor mişcării muncitoreşti şi demo­ crate internaţionale se întăreşte. In toamna anului 1847, datorită participării .active a lui Marx şi Engels, a fost întemeiată la Bruxelles Asociaţia democrată. O dovadă a rolului conducător al întemeietorilor comunismului ştiinţific în activitatea acestei orgar nizaţii, c'are . a devenit curînd unul din centrele internaţionale de unire a forţelor democrate, o constituie scrisorile lui Engels către Marx din 28-30 septembrie 1 847 şi scrisoarea 1ui Marx către Herwegh din 26 octombrfe 1847. Marx şi Engels au păstrat un contact permanent .cu Harney, liderul aripii de stînga a cartiştilor, precum şi 'cu asociaţia democrată internaţională „Fraternal demo­ crats". La 29 noiembrie 1 847, Marx şi Engels au luat parte la mi­ tingul internaţional de la Londr·a organizat de această asociaţie (vezi scri:soarea lui Engels către Marx din 14-15 noiembrie 1847 şi scrisoarea lui Marx către Annenkov din 9 decembrie 1 847) . Dezvoltarea şi apărarea ideilor comunismului ştiinţific de către Marx şi Engels, lupta lor împotriva sectarismului şi reformismului au exercitat o influenţă puternică asupra evoluţiei concepţiilor membrilor Ligii celor drepţi - organizaţie secretă a muncitorilor şi meseriaşilor, întemeiată la mijlocul deceniului al 4-lea. Incă din 1843-1844 Marx şi Engels au întreţinut relaţii cu liderii din Londra ai Ligii celor drepţi K. Schapper, J. Moll şi H. Bauer. ln acelaşi timp, în scrisorile către Marx din anul 1846, Engels cri­ tică vederile confuze şi poziţia şovăielnică a liderilor din Londra -

2-

XVIII

Pretată

ai Ligii celor drepţi (vezi scrisoarea lui Engels către Marx din 18 septembrie şi de la sfîrşitul lunii decembrie 1846) . Marx şi Engels nu .au .aprobat nici principiile de organizare ale Ligii celor drepţi, întemeiată după modelul ·asociaţiilor ·conspirative secrete blanquiste din Franţa (vezi scrisoarea lui Engels c'ătre comitetul comunist de corespondenţă din Bruxelles din 23 octombrie 1846). In ianuarie 1847, ca răspuns la propunerea liderilor din Londra: ai Ligii celor drepţi, •care s-au convins de justeţea ideilor comu­ nismului ştiinţific, Marx şi Engels au consimţit să intre în Ligă, să. ia parte la reorganizarea ei şi să elaboreze programul Ligii pe baza principiilor enunţate de ei. Scri•sorile din 1847 cuprind un. material extrem de important cu privire la activitatea lui Marx şi Engels ca întemeietori şi conducători ai Ligii C'omuniştilor prima organizaţie comunistă internaţională a proletariatului în istorie. In aceste scrisori găsim informaţii cu privire la pregătirea primului congres în 1cadrul .căruia s�a trecut la reorganizarea Ligii celor drepţi, noua Ligă căpătînd :numeie de Liga •COmuniştifor, pre­ cum şi informaţii .cu privire [a organizarea de către Marx şi Engels a noilor .comunităţi ale Ligii la Bruxeliles şi Paris (vezi •scrisoarea lui Marx către Engels din 15 mai 1847, precum şi •scrisorile lui Engels către Marx idin 28-30 septembrie şi 25-26 octombrie 1847). Un mare interes îl prezintă scrisorile lui Engels de la sfîrşitul anului 1847, care .se referă la pregătirea congresului al doilea al Ligii comuniştilor. La 26 octombrie Engels îl informează pe Marx că lucrează la noul proiect de program al Ligii comuniştilor, pe care urma să-l adopte congresul. Este vorba de „Principiile comu­ nismului" - o schiţă preliminară a pr1mului document-program al •comunismului ştiinţific - „Manifestul Partidului Comunist" . tn scrisoarea din 23-24 noiembrie 1847, Engels îi comunică lui Marx planul „Principiilor comunismului". ln această scrisoare, Engels, nemulţumit de forma de catehism în care fusese întocmit acest document, îi propune lui Marx să aleagă o altă formă de expunere : „Să te gîndeşti la expunerea profesiunii ·de credinţă. Cred că ar fi mai bine dacă am renunţa la forma de catehism şi am intitula-o tei Asociaţii. A corespondat cu Carol ianua­

1

trimis la

i-a

Farcaş, căruia

rie 1869 carnetul de primire în Inter­ împreună cu alte zece do­

naţională,

al

redactor

Vorbote•

„Der

revistei

(1866--- 1 871) ;

membri ;

noi

a

primire

de

cumente

de

tovarăş

şi

prieten

luptă al lui Marx şi Engels. - 229, 487.

.Becker, Max Joseph (m. 1 896) - ingi­ ner

din

recţia

insu­

la

parte

luat

a

1849

în

ghez,

mic-bur­

democrat

Renania,

din

în­

după

Baden-PaJatinat,

frîngerea căreia a emigrat în Elveţia, iar mai tîrziu în S.U.A. - 192, 529.

l3cckerath, J-lermann von (1801-1 870) german,

bancher

burgheziei

liderii

dintre

unul

în

renane ;

libera.Ie

1048

_

Beranger, Pierre-Jean de (1 780-1857) democraţi

sa­

unor

autorul

francezi,

poeţi

seamă

cei mai de

dintre

unul

tire politice. - 36.

Adolph

Gustav

Bergenroth,

( 1 813-

1869)

- istoric ş i publicist german, democrat mic-burghez ; a participat a

1850

21.

-

Germania.

emigrat din

în

1848-1849 ;

la revoluţia din

Bermbach, Adolph (1821-1875) - jurist la

al

martor

Adu­

Frankfurt .

la

de

naţională

în

deputat

democrat,

Koln,

narea

�

apărării în procesul comu (1852) ,

niştilor de la Koln

li­

ulterior

Marx,

cu

corespondenţă

fost în

a

beral. - 27 1 , 275.

Jean-Bap tiste-Jules

Bernado tte, 1 844)

- mareşal francez ;

rege

al

tîrziu

Norvegiei

şi

Suediei

(1 763-

mai

sub

numele Carol a.I XIV-iea ( 1 8 18--1 844). -

398.

Bernard, Simon-Fran9ois ( 1 8 1 7-1862) om politic francez, republican ; a emi­ grat în Anglia ;

a fost acu­

1858

în

zat de guvernul francez de complici­ tate la atentatul lui Orsini împotriva lui Napoleon al III-iea, dar Tribunalul I-a

penal suprem englez (Old Bailey) achitat. - 367.

Ludwig

Karl

Bernays,

( 1 8 1 5-1879)

radical german, în

1 844 re­

deputat în Adunarea naţională de

Ia

publicist

de

dreapta) ;

în

dactor la ziarul emigranţilor germani

1848

ministru

de

Frankfurt

(centrul

„Vorwărts

din

Paris

finanţe în guvernul imperial. - 273,

cu

colaborarea

533.

Marx ;

august-septembrie

Bem, Jozef

(1 795-1850)

şi

polonez ;

libertate

pentru

luptător

general

-

unul dintre conducătorii răscoalei din din

Polonia brie

1848

Vienei

a

în

1830-1831 ; luat

la

parte

revoluţionare;

în

octom­

apărarea

1849 a

fosl

unul dintre comandanţii armatei revo­ luţionare unirea

militat

pentru

revoluţionare

române

A

ungare.

fOTţelor

şi maghiare.

Ulterior

mata turcă. - 180,

a

181 ,

intrat

în

ar­

1 84, 517.

JBen tham, Jeremy (1748-1832) - socio­ log englez, te&etician al utilitarismu­ lui.

„Un geniu al

(Marx) .

-

10,

prostiei burgheze"

25.

!",

care

nemij locită

apărea lui

a

după revoluţia din 1 848-1849

a emigrat în S.U.A. - 6, 31 , 33, 34,

38,

73-75, 78--80 , 83,

95 ,

B erry er, Pierre-Antoine şi

avocat

om

deputat

în

17, 23,

415, 440. ( 1 790-1868) în

francez ;

politic

de-a

celei

timpul

16,

40, 42, 46, 5 1 , 66, 68,

doua

Republici

constituant ă

Adunarea

şi

în cea 1egislativd. ; legitimist. - 349,

363.

O tto

Berthold, sian ; a

după

fost

în

-

subofiţer

fost

revoluţia

din

legătură

cu

Schapper. - 348,

352.

pru­

1 848-1 849 Willich

şi

Indice de nume

.Beta, Heinrich (pseudonim Bettziech) ziarist g erman, democrat mic-burghez, emigrant la Londra, adept al lui Kin­ kel. - 537. .Beust, Friedrich v on (1817-1 899) ofiţer prusian, din cauza convingeri­ lor sale politice a trecut în rezervă ; în 1848 a fost membru al comitetului Uniunii muncitorilor din Koln, redac­ tor la „Neue Kolnische Zeitung" (sep­ tembrie 1848 - februarie 1849) ; în octombrie 1 848 delegat din p artea Uniunii muncitorilor din KOln la cel de-al doilea Congres al democraţilor, ţinut la Berlin, unde a susţinut un pro­ gram care coincidea aproape în în­ tregime cu „Revendicările Partidului Comunist în Germania" ; în 1 849 a luat parte la insurec ţia din Baden-Pa­ latinat, apoi a emigrat în Elveţia, unde a fost profesor de pedagogie. 466. Biedermann, Karl ( 1 8 12-1901) - istoric şi publicist german, liberal moderat ; în 1848 membru al Adunării naţionale de Ia Frankfurt (centru) ; mai tirziu naţional-libera!. - 44. Blanc, Jean-Joseph-Louis ( 1 8 1 1-1 882) sodalist mic-burghez, ziarist şi is­ toric francez ; în 1 848 membru al gu­ vernului provizoriu şi preşedinte al conusie1 de la Luxembourg ; s-a si­ tuat pe o poziţie de conciliere între clase şi de pactizare cu burghezia ; în august 1848 a emigrat în Anglia şi a fost unul dintre conducătorii emigraţiei mic -burgheze de la Lon­ dra. - 7 1 , 8 1 , 93-98, 100, 101, 103, 104, 107, 1 1 0-1 13, 178-183, 1 87-1 9 1 , 1 94, 198-201, 207, 212, 2 1 3 , 215, 232 , 234, 235, 293, 298, 300, 303, 364-368, 370, 450--4 51, 484, 523, 524, 548.

* Blank, Karl Emil ( 1 8 1 7-1 893)

ne­ gustor german, în deceniul al 5-Iea ş i al 6•lea s-a apropiat de concepţiile socialiste ; cumnatul lui Friedrich En­ gels. - 5, 17, 29, 123, 125, 137, 4 1 7, 4 19, 448-456, 506--5 07, 549 .

* Blank. Marie {1 824-1901) - sora Iul Friedrich Engels, din 1 845 soţia lui Karl Emil Blank. - 5, 4 16--4 1 7, 449, 454, 455, 507, 548--549.

667

Blank, Wilhelm (1 821-1892) - coleg de şcoală al lui Friedrich Engels, mai tirziu negustor. - 7. Blanqui, Louis-Auguste (1 805-1 881) revoluţionar francez, comunist uto­ pist, organizatorul mai multor so­ cietăţi secrete şi a numeroase conju­ raţii ; a luat parte activă Ia revo­ luţiile din 1 830 şi 1848 ; conducătorul Societăţii secrete a anotimpurilor ; militant de seamă al mişcării munci­ toreşti revoluţionare din Franţa ; a petrecut 36 de ani în închisoare ş1 m coloniile de deportaţi. - 1 8 1 , 207, 209, 212, 213, 235, 522. * Blind, Karl (1826-1907) - scriitor şi ziarist german, democrat mic-burghez, a participat Ia mişcarea revoluţionară din 1 848-1849 din Baden ; în dece­ niul al 6-Iea a fost unul dintre con­ ducătorii emigranţilor mic-burghezi germani de Ja Londra ; ulterior na­ ţional-libera!. - 135, 341 , 344, 4 8 1 , 503-504. Bloss, Rudolph Cuno - gravor german, a participat la mişcarea democratică din deceniul al 5-lea al sacolului al XIX-iea. - 1 19 , 122. Bliicher, Gebhard Leberecht, prinţ de general-feldmareşal ( 1 742-1 819) prusian ; în 1 793-1 794 a luat parte la campania împotriva Republicii Franceze ; în 1806 şi 1813-1815 a comandat trupele în războaiele împo­ triva lui Napoleon I ; decepţionat de trădarea intereselor naţionale ale po­ porului german de către principi, s-a retras la moşia sa. A fost cel mai popular comandant de oşti din timpul războaielor de eliberare, supranumit de soldaţii prusieni şi ruşi „Mare­ şalul Inainte". - 559. Bluntschli, Johann Caspar (1 808-1 8811 jurist şi om politic reacţionar el• veţian ; unul dintre organizatorii per­ secuţiilor poliţieneşti împotriva parti­ cipanţilor Ia mişcarea revoluţionară ; în 1843 membru al comisiei pentru anchetarea activităţii emigranţilor germani din Elveţia, creată de gu­ vernul elveţian ; autorul raportului

668

Indice de nume

acestei comisii publicat în 1843. 404. Băhler - emigrant german la Londra

în deceniul al u-Iea al XIX-iea. - 305.

al

secolului

Bohnstedt - jurist

german, democrat mic-burghez, în 1848 unul dintre ac­ ţionarii lui „Neue Rheinis