126 6 29MB
Romanian Pages 340 Year 2019
COLECŢIA EXAMENE Ioan Ilieş Neamţ Laura Toma-Dăuceanu
Drept civil. Obligaţiile Caiet de seminar Ediţia a li-a, revăzută şi adăugită
NEAMŢ, IOAN ILIEŞ Educaţie şi formare: studii universitare de doctorat, Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (2013-2017), absolvite cu distincţia summa cum laude-, studii universitare de masterat, disciplina Dreptul naţional şi european al afacerilor, Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (2012-2013). Experienţă profesională: colaborator asociat, Facultatea de Drept, Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (februarie 2016-prezent); cadru didactic asociat la Facultatea de Drept, Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu (octombrie 2017-ianuarie 2018) visitingjudge la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (1 august 2013-31 octombrie 2013); judecător la Judecătoria Baia Mare (2013-2017), judecător la Tribunalul Maramureş (ianuarie 2018 prezent). Activitate de cercetare ştiinţifică. Cărţi: Admiterea la INM. Interviul. Probele scrise şi proba psihologică. Aplicaţii şi explicaţii psihologice. Aplicaţii pentru proba interviului, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2018 (coautor); Ac,tiunea colectivă ca mijloc de reparare a prejudiciilor în masă. O analiză din perspectiva drep tului comparat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2017; Admiterea la INM. Interviul. Probele scrise şi proba psihologică. Aplicaţii şi explicaţii psihologice. Aplicaţii pentru proba interoiului, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2017 (coautor); Drept civil. Obligaţiile. Caiet de seminar, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016 (coautor). Articole: Evoluţia istorică şi geogrqfică a ac,tiunii colective, în Revista română de drept al afacerilor nr. 4/2017; Forme ale acţiunii colective din perspectiva dreptului comparat, în Acta Universitatis „Lucian Blaga" nr. 2/2017; Modalitatea de determinare a compo nenţei clasei în acţiunile colective. Opt in, opt oul sau mandatory?, în Acta Universitatis „Lucian Blaga" nr. 1/2017; Clauze abuzive. Conversia monedei creditului şi ,,îngheţarea cursului valutar": solu,tii compatibile cu analiza clauzelor abuzive?,
în Revista română de drept privat nr. 5/2016; Momentul calitativ al încheierii contractului. Elementele esenţiale ale contractului, în Revista română de drept privat nr. 4/2016; Class action la po1ţile cetăţii!(?), în „Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat român în contextul federalismului juridic European", Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015; Aspecte generale legate de competenţa judecătorului stagiar, în Revista română de drept al afacerilor nr. 4/2014; Consideraţii generale cu privire la ac,tiunea reglementată de art. 12 şi 13 din Legea nr. 193 /2000. Analiză de drept comparat, în Revista română de drept privat nr. 6/2013; Stabilirea locuinţei minorului în cazul în care părinţii nu convieţuiesc. O analiză juridico-psihologică (coautor), în Revista română de drept privat nr. 3/2018; Elemente de particularitate ale acţiunii colective, în Revista română de drept privat nr. 4/2018. Premii: premiul Octavian Căpăţînă, pentru cel mai original şi valoros articol publicat în paginile Revistei române de drept privat în anul 2016; premiul Henri Capitant, pentru cea mai bună teză sau monografie juridică a anului 2017 pe teme de drept privat.
TOMA-DĂUCEANU, LAURA Educaţie şi formare: studii universitare de doctorat în cotutelă, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti şi Pantheon-Sorbonne, Universite Paris (2010-2013), absolvite cu distincţia summa cum laude; studii universitare de masterat, la disciplina Drept privat general, Pantheon-Sorbonne, Universite Paris (2009-2010). Experienţă profesională: activitate de seminarizare la materia Drept civil (drepturi reale şi teoria generală a obligaţiilor) în calitate de colaborator, respectiv asistent universitar, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti (februarie 2011-prezent), judecător la Curtea de Apel Bucureşti (noiembrie 2017-prezent), judecător la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti (2014-noiembrie 2017). Activitate de cercetare ştiinţifică: Cărţi: La resolution unilaterale. Droit compare franco-roumain, IRJS editions, 2016; Articole: Prejudiciul cauzat prin pierderea unei şanse, în Curierul judiciar nr. 10/2011; Excepţia de neexecutare, în Studii şi Cercetări Juridice Europene - Conferinţa internaţională a doctoranzilor în drept, Ed. Universul Juridic, Timişoara, 2013; Effects of contract termination over the penalţy clause, The New Romanian Civil Code, two years after its entry info force. Theoretical and practicai problems, Medimond, 2013; Folosirea ca mijloc de probă a actelor oficiale străine în procesul civil (coautor împreună cu Ioan-Luca Vlad), în Revista română de drept privat nr. 6/2014, Tiers et biens, Les tiers. Journees panameennes, Tome LXV, Bruylant, 2015, Les riJles dujuge et de la volonte dans l'extinction du contrat, în Comparaison de la reforme du droit franc;ais des contrats et du regime de l'obligation avec le nouveau Code civil roumain, IRJS editions, 2016.
Ioan Ilieş Neamţ Laura Toma-Dăuceanu
Drept civil Obligaţiile Caiet de seminar Ediţia a li-a, revăzută şi adăugită
Universul Juridic Bucureşti -2019-
Editat de Universul Juridic SRL. Editura Universul Juridic este acreditată CNATDCU (lista A2) şi este considerată editură cu prestigiu recunoscut. Copyright© 2019, Universul Juridic SRL. Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin Universul Juridic SRL. Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordul scris al Universul Juridic SRL.
'
Respect pentru autorii noştri, respect pentru profesia aleasă!
Prezenta lucrare, în tot sau în parte, �ste purtătoare de drepturi de autor, aflate sub protecţia Legii nr. 8/1996 privind : dreptul de autor şi drepturile conexe. Intrucât, în contemporaneitate, aceste drepturi sunt ignorate şi încălcate într-o : măsură alarmantă, în pofida sistemului valorilor şi convenţiilor sociale nescrise, a devenit necesară apărarea lor prin 1 forţa şi sub sancţiunea legii. 1
UNIVERSUL JURIDIC SRL, titular al dreptului de autor asupra prezentei lucrări, precizează pentru cititorii săi: � conform art. 196 din Legea nr. 8/1996, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă reproducerea, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de lege, a operelor purtătoare de drepturi de autor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; � conform art. 14 din Legea nr. 8/1996, prin reproducere se înţelege realizarea, integrală sau parţială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijJoace electronice. Editura îşi rezervă dreptul de a acţiona, prin mijloace legale şi prin implicarea autorităţilor competente, în vederea protejării drepturilor patrimoniale de autor al căror deţinător este în baza contractelor de editare.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României NEAMŢ, IOAN ILIEŞ Drept civil : Obligaţiile : caiet de seminar/ Ioan Ilieş Neamţ,
Laura Toma-Dăuceanu. - Ed. a 2-a, rev. şi adăug .. - Bucureşti Universul Juridic, 2019 Conţine bibliografie ISBN 978-606-39-0333-5 I. Toma-Dăuceanu, Laura 347
Redactor: Tehnoredactor: Copertă: Redacţie:
tel.: 0732.320.666 e-mail: [email protected]
Andreea Savu Tania Militaru Aurelian Leahu
li Universul Juridici!'!'
---•nihilsiueiun:-
Distribuţie:
Portal: tel.: 021.314.93.15 tel.: 0725.683.560 fax: 021.314.93.16 e-mail: [email protected] e-mail: [email protected]
editurauniversuljuridic.ro
� Editura Universul Juridic
universuljuridic.ro
... Universul Juridic
Librăria UJmag:
tel.: 0733.673.555; 021.312.22.21 e-mail: [email protected] ujmag.ro
... Ujmag.ro
I
c___J
_______.I
_ Cu_ p rins
I
TEMA NR. 1. OBLIGAŢIILE CIVILE. ASPECTE GENERALE................................. 12 I. Aspecte teoretice ........................................................................................................................ 12 1. Aspecte generale legate de obligaţiile civile ...................................................................... 12 a. Noţiune.............................................................................................................................. 12 b. Structura obligaţiei civile ................................................................................................ 12 c. Clasificarea obligaţiilor civile .......................................................................................... 18 2. Izvoarele obligaţiilor civile .................................................................................................. 22 a. Consideraţii generale ....................................................................................................... 22 b. Clasificare.......................................................................................................................... 22 3. Contractul ca izvor de obligaţii civile ................................................................................ 23 a. Consideraţii generale privind contractul ca izvor de obligaţii civile......................... 23 b. Clasificarea contractelor ................................................................................................. 23 II. Aspecte practice ....................................................................................................................... 28 1. Teste-grilă............................................................................................................................... 28 2. Speţe ............................................................................................................................•......... 31 TEMA NR. 2. ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR ............................................................ 38 I. Aspecte teoretice ........................................................................................................................ 38 1. Principiile care guvernează încheierea contractului ......................................................... 38 a. Libertatea de a contracta ................................................................................................. 38 b. Libertatea formei ............................................................................................................. 39 2. Formarea contractului .......................................................................................................... 40 a. Negocierea ........................................................................................................................ 40 b. Mecanismul ofertă-acceptare ......................................................................................... 45 3. Particularitătile încheierii contractului nenegociat ........................................................... 49 a. Încheiere; contractului prin mecanismul ofertă-acceptare........................................ 49 b. Protecţia părţii căreia i s-a impus contractul ............................................................... 49 II. Aspecte practice ....................................................................................................................... 51 1. Teste-grilă............................................................................................................................... 51 2. Speţe ...................................................................................................................................... 54 TEMA NR. 3. EFECTELE CONTRACTULUI ................................................................... 62 I. Aspecte teoretice ........................................................................................................................ 62 1. Efectele contractului ............................................................................................................ 62 2. Interpretarea contractului .................................................................................................... 62 a. ReguWe principale de interpretare a contractului ....................................................... 63 b. Reguli subsidiare de interpretare a contractului .......................................................... 64 3. Forţa obligatorie a contractului .......................................................................................... 64 a. Noţiune .............................................................................................................................. 64 b. Excepţii ............................................................................................................................. 65 4. Relativitatea efectelor contractului ..................................................................................... 67 a. Noţiune .............................................................................................................................. 67 5
Drept civil. Obligaţiile b. Excepţii aparente ..............................................................................................................69 c. Excepţii reale .....................................................................................................................71 5. Opozabilitatea contractului .................................................................................................. 73 a. Noţiune .............................................................................................................................. 73 b. Excepţii .............................................................................................................................. 74 II. Aspecte practice .........................................................................................................................78 1. Teste-grilă ............................................................................................................................... 78 2. Speţe ........................................................................................................................................81 TEMA NR. 4. EFECTELE SPECIFICE CONTRACTELOR SINALAGMATICE .........................................................................................................................86 I. Aspecte teoretice .........................................................................................................................86 1. Excepţia de neexecutare .......................................................................................................86 a. Noţiune şi condiţii ............................................................................................................86 b. Efecte .................................................................................................................................87 2. Rezoluţiunea, rezilierea şi reducerea prestaţiilor ...............................................................88 a. Noţiune şi condiţii ............................................................................................................88 b. Mod de operare ................................................................................................................ 89 c. Efecte..................................................................................................................................92 3. Imposibilitatea fortuită de executare. Riscul în contractele translative de proprietate ........................................................................................................................ 93 a. Noţiune şi condiţii ............................................................................................................93 b. Efecte ................................................................................................................................. 94 II. Aspecte practice.........................................................................................................................96 1. Teste-grilă ............................................................................................................................... 96 2. Speţe ........................................................................................................................................99 TEMA NR. 5. IZVOARELE OBLIGAŢIILOR (Il) ...........................................................105 I. Aspecte teoretice.......................................................................................................................105 1. Actul juridic unilateral ca izvor de obligaţii .....................................................................105 a. Noţiune ............................................................................................................................105 b. Promisiunea publică de recompensă ...........................................................................105 2. Faptul juridic licit ca izvor de obligaţii .............................................................................106 a. Gestiunea de afaceri .......................................................................................................106 b. Plata nedatorată ..............................................................................................................11O c. Imbogăţirea fără justă cauză .........................................................................................111 II. Aspecte practice .......................................................................................................................114 1. Teste-grilă .............................................................................................................................114 2. Speţe ......................................................................................................................................117 TEMA NR. 6. RĂSPUNDEREA CIVILĂ. RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA PROPRIE .....................................................................123 I. Aspecte teoretice .......................................................................................................................123 1. Răspunderea civilă ...............................................................................................................123 a. Noţiune ............................................................................................................................123 b. Fundamentele răspunderii civile ..................................................................................124 6
Cuprins I c. Forme ale răspunderii civile ......................................................................................... 125 d. Răspunderea civilă delictuală ....................................................................................... 128 2. Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie ....................................................... 129 a. Fapta ilicită ...................................................................................................................... 130 b. Prejudiciul ...................................................................................................................... 134 c. Raportul de cauzalitate .................................................................................................. 137 d. Vinovăţia ......................................................................................................................... 140 e. Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice ............... 144 II. Aspecte practice ..................................................................................................................... 146 1. Teste-grilă............................................................................................................................. 146 2. Speţe .................................................................................................................................... 149 TEMA NR. 7. RĂSPUNDEREA CMLĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTUIA, PENTRU LUCRURI ŞI PENTRU RUINA EDIFICIULUI. REPARAREA PREJUDICIULUI.............................................................................................. 157 I. Aspecte teoretice ...................................................................................................................... 156 1. Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia ................ 157 a. Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de minori şi interzişi judecătoreşti .................................................................................................... 157 b. Răspunderea civilă delictuală a comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşi .... 160 c. Corelaţia formelor de răspundere pentru fapta altei persoane ............................... 162 d. Dreptul de regres ........................................................................................................... 163 2. Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de lucruri şi animale .............. 164 a. Răspunderea civilă delictuală pentru prejudicii cauzate de animale ....................... 164 b. Răspunderea civilă delictuală pentru prejudicii cauzate de lucruri......................... 166 c. Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului ...... 168 d. Alte cazuri de răspundere ............................................................................................. 168 e. Caz special de exonerare ............................................................................................... 169 3. Repararea prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale ....................................... 169 a. Obiectul reparaţiei.......................................................................................................... 169 b. Pluralitatea de autori ..................................................................................................... 170 c. Principiile incidente în materie de reparare a prejudiciului ..................................... 171 d. Repararea prejudiciului prin echivalent bănesc......................................................... 173 e. Repararea prejudiciilor morale ..................................................................................... 173 f. Repararea prejudiciilor corporale ................................................................................. 174 g. Raportul dintre întinderea prejudiciului şi răspunderea asigurătorie sau în cadrul asi gurărilor sociale ........................................................................................ 176 h. Prescripţia dreptului material la acţiune ..................................................................... 177 II. Aspecte practice ...................................................................................................................... 179 1. Teste-grilă............................................................................................................................. 179 2. Speţe .................................................................................................................................... 182 TEMA NR. 8. OBLIGAŢIILE AFECTATE DE MODALITĂŢI................................. 190 I. Aspecte teoretice ...................................................................................................................... 190 1. Obligaţiile afectate de modalităţi şi obligaţiile complexe. Categorii ................................. 190 7
Drept civil. Obligaţiile 2. Obligaţiile afectate de modalităţi .......................................................................................190 a. Obligaţiile afectate de condiţie .....................................................................................190 b. Obligaţiile afectate de termen.......................................................................................195 3. Obligaţiile complexe ...........................................................................................................199 a. Obligaţia conjunctivă .....................................................................................................204 b. Obligaţiile alternative .....................................................................................................205 c. Obligaţiile facultative .....................................................................................................206 II. Aspecte practice......................................................................................................................207 1. Teste-grilă ............................................................................................................................ 207 2. Speţe .....................................................................................................................................210 TEMA NR. 9. TRANSMITEREA ŞI TRANSFORMAREA OBLIGAŢIILOR ........216 I. Aspecte teoretice ......................................................................................................................216 1. Modurile de transmitere a obligaţiilor ..............................................................................216 a. Cesiunea de creanţă ........................................................................................................216 b. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei ..........................................220 c. Preluarea datoriei ............................................................................................................223 d. Cesiunea de contract ..................................................................................................... 226 2. Moduri de transformare a obligaţiilor. Novaţia ..............................................................228 II. Aspecte practice ......................................................................................................................230 1. Teste-grilă ............................................................................................................................ 230 2. Speţe .....................................................................................................................................233 TEMA NR. 10. EXECUTAREA OBLIGAŢIILOR ............................................................239 I. Aspecte teoretice .......................................................................................................................239 1. Executarea directă (în natură) a obligaţiilor contractuale ..............................................239 a. Principiul executării în natură a obligaţiilor ................................................................239 b. Plata .................................................................................................................................239 c. Punerea în întârziere a debitorului ...............................................................................246 d. Executarea silită în natură a obligaţiilor ......................................................................248 2. Executarea indirectă a obligaţiilor contractuale (executarea prin echivalent) ............250 a. Răspunderea civilă contractuală ...................................................................................250 b. Evaluarea despăgubirilor (a daunelor-interese) .........................................................253 3. Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului..............................................257 a. Categorii de drepturi ale creditorului asupra patrimoniului debitorului ................257 b. Măsurile ce pot fi luate de creditor pentru conservarea patrimoniului debitorului ......................................................................................................................257 c. Acţiunea oblică (indirectă sau subrogatorie) ..............................................................258 d. Acţiunea pauliană (revocatorie) ....................................................................................260 II. Aspecte practice......................................................................................................................263 1. Teste-grilă ............................................................................................................................ 263 2. Speţe .....................................................................................................................................266 TEMA NR. 11. STINGEREA OBLIGAŢIILOR .................................................................274 I. Aspecte teoretice .......................................................................................................................274 1. Compensaţia .........................................................................................................................274 8
Cu prins I
a . Noţiune şi condiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ................. 27 4 b . Efe cte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . ............... 27 5 2 . Con fuziunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ......... ....... 27 7 a . Noţiune şi condi ţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............. . . . . . . . . ............. . . . . . . . . . . .................. 277 b . Efe cte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............ . . . . . . . . . . . . . ................ 27 7 3. Darea în plată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .............. . . . . . . . . . . . ................. 27 7 a . Noţiune şi condi ţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . .. . . . . . . . . . . . . ................. 27 7 b . Efecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .................. 278 4 . Remiterea de datorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ........... ... . . 27 9 a . Noţiune şi condiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ................... 27 9 b . Efe cte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ........... . . . . . . . . . . . . . ................ 28 0 5. Imposibilitatea fortuită de executare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ................. 28 0 a . Noţiune şi condi ţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . ..... . . . . . . . . . . 28 0 b . Efe cte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............ . . . . . . . . . . .. . ................ 28 1 II . Aspe cte pra ctice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .......... . . . . . . . . . . . . . ................. 282 1 . Teste-grilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............. . . . . . . . . . . ........... . . . . . . . . . . . . . ................. 282 2 . Speţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . ............ . . . . . . . . . . ............ . . . . . . . . . . . . ................ 28 5 TEMA NR. 12. GARANŢIILE OBLIGAŢIILOR . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . ............ . . . . . . . . . . . . . ................ 292 I . Aspe cte teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . ............. . . . . . . . . . . . . .... .............. 29 2 1 . Fideiusiunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ................. 29 2 a . Noţiune şi condiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . ......... . . . . . . . . 2 92 b . Cara cterele contra ctului de fideiusiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............. . . . . . . . . . . . ................. 29 3 c. Efectele fideiusiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .............. . . . . . . . . . . ........... . . . . . . . . . . . . . ......... . . . . .. 29 4 d . Încetarea fideiusiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .............. . . . . . . . . . . ........... . . . . . . . . . . . . . ................ 296 2 . Privilegiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ........... . . . . . . . . . . . . . ... ............. 297 a . Noţiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............ . . . . . . . . . ................... 297 b . Cara ctere juridi ce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .............. . . . . . . . . . . . ................. 298 3. Ipote ca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . ............ . . . . . . . . . . . ................. 29 9 a . Noţiune şi condi ţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ........... . . . . . . . . . . . . . . ........ . . . . . . . 2 99 b . Cara ctere juridice . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .............. . . . . . . . . . . ......... . . . . . . . . . . . ................. 302 c. Efecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . ........... . . . . . . . . . . . . ................ 302 4 . Gajul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . ............ . . . . . . 303 a . Noţiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . ............ . . . . . . . . . .. . ................ 303 b . Cara ctere juridi ce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . ................. 303 c. Efecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . .......... . . . . . . . . . . . . . ................ 304 5 . Dreptul de retenţie . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ........... . . . . . . . . . . . . . ............... 305 a . Noţiune şi condiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............. . . . . . . . . . . . . ............... 305 b . Efecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............. . . . . . . . . . . . ................ 306 II . Aspe cte practice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............ . . . . . . . . .. . . . .. ........... 3 1 3 1 . Teste-grilă ............ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............. . . . . . . . . . .................. 31 3 2 . Speţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . ............ . . . . . . . . . . . ................ 3 15 Soluţii grile . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............ . . . . . . . . ............ . . . . . . . .. . . . . .............. 32 0
9
Tema nr. 1. Obligatiile , civile. Aspecte generale Întrebări-cheie: 1 . Ce este obligaţia civilă? (1, a) 2. Care sunt elementele obligaţiei civile? (1, b) 3. Cum potfi clasificate obligaţiile civile? (1, c) 4. Care sunt izvoarele obligaţiilor civile? (2) 5. Ce este un contract? (3, a) 6. Ce deosebiri există între diferite tipuri de contracte? (3, b)
I. Aspecte teoretice 1. Aspecte generale legate de obligaţiile civile a. Noţiune b. Structura obligaţiei civile 6. 1 . Părtile 6.2. Continutul 6.3. Obiectul 6.4. Sanctiunea c. Clasificarea obligaţiilor civile c. 1 . După izvor c.2. După obiect c.3. După opozabilitate 2. Izvoarele obligaţiilor civile a. Consideraţii generale b. Clasificare 3. Contractul ca izvor de obligaţii civile a. Consideraţii generale b. Clasificarea contractelor 6. 1 . În functie de continutul lor 6.2. În func�e de scopul urmărit la încheierea lor 6.3. După caracterul determinat sau nedeterminat al obligaţiilor 6.4. După modul de formare 6.5. După cum sunt sau nu reglementate expres de lege 6.6. După cum sunt sau nu negociate 6.7. După modul de executare
II. Aspecte practice 1. Teste-grilă 2. Spe ţe
11
Tema nr. 1
Oblig aţiile civile. Aspecte generale
l l�__
�I I
_ I ._A _sp _e_c_te_te_o_r _e_t_ic_e __
- Aspecte generale legate de obligaţiile civile Materia obligaţiilor civile constituie fundamentul pe care se construiesc aproape toate instituţiile de drept civil, motiv pentru care înţelegerea obligaţiilor civile este esenţială pentru a putea stăpâni celelalte domenii de studiu din sfera civilului, şi nu doar pe acestea. Aproape că nu există raport juridic sau litigiu care să nu implice, într-o mai mică sau mai mare măsură, o obligaţie civilă. Este suficient, sub acest aspect, să ne amin tim că repararea prejudiciului cauzat printr-o infracţiune se face conform dispoziţiilor din materia obligaţiilor sau că răspunderea autorităţilor pentru prejudiciile cauzate în exercitarea atribuţiilor de putere publică implică, pentru înţelegerea condiţiilor, tot o raportare la obligaţiile civile. a. Notiune Art. 1 . 1 64 C. civ.: ,,Obligaţia este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ţinut săprocure o prestaţie creditorului, iar acesta are dreptul să obţinăprestaţia datorată ' .
---------------------------------------------------------------------------, Orice obligaţie civilă are o latură activă, formată din drepturi de creantă sau potestative, şi o latură pasivă, ce implică obligatia core' ' lativă acestor drepturi. Nu există raport juridic obligaţional fără o latură activă şi una pasivă.
: : I : :
Doctrina şi practica folosesc adesea cu valoarea de sinonime atât noţiunea de „obli gaţie civilă", cât şi pe cea de „raport juridic obligaţional civil". Sub acest aspect trebuie însă făcută distincţia între noţiunea de „obligaţie civilă", în sensul de relaţie juridică dintre două persoane, şi cea de „obligaţie", în sensul de element pasiv al conţinutului raportului juridic obligaţional. b. Structura obligaţiei civile Din analiza definiţiei legale, rezultă că obligaţia civilă are patru elemente componente: părţile, conţinutul, obiectul şi sancţiunea. 12
Aspecte generale legate de obli gaţi ile civile I
b.1 . Părţile
Părţile raportului juridic obligaţional sunt persoanele.ftzjce sau jundice între care se naşte legătura juridică, respectiv titularul dreptului de creanţă şi cel căruia îi revine obligaţia corelativă acestui drept. Partea îndreptăţită la prestaţie (titularul dreptului de creanţă) are calitatea de subiect activ în raportul juridic obligaţional şi poartă, generic, denumirea de creditor. Altfel spus, creditorului îi corespunde latura activă a raportului juridic obligaţional. Creditorul trebuie să fie determinat sau determinabil. Nu este, aşadar, necesar ca la momentul naşterii raportului juridic obligaţional să fie stabilit cu exactitate cine este creditorul îndreptăţit la prestaţia la care s-a obligat debitorul, fiind suficientă prevederea unor criterii în baza cărora acesta să fie determinat la momentul exigibilităţii creanţei. De exemplu, în cadrul unei stipulaţii pentru altul, promitentul se poate obliga să presteze ceva în favoarea primului fiu care se va naşte stipulantului. Astfel, la data încheierii con venţiei, beneficiarul este doar determinabil, iar nu determinat cu precizie. Partea obligată să procure prestaţia pentru subiectul activ are calitatea de subiect pasiv şi se numeşte, generic, debitor. Aşa fiind, debitorului îi corespunde latura pasivă a rapor tului juridic obligaţional. Spre deosebire de creditor, debitorul este întotdeauna o persoană determinată. Drept urmare, nu este suficient ca debitorul să fie determinabil la momentul naşterii obligaţiei civile, ci acesta trebuie, în mod imperativ, să fie clar determinat. Cele două denumiri sunt generice, motiv pentru care părţile pot avea şi alte denumiri, specifice, în funcţie de raportul juridic obligaţional concret. Astfel, în contractul de vânzare, acestea se numesc vânzător şi cumpărător, în contractul de donaţie, donator şi donatar, în contractul de locaţiune, locator şi locatar etc. Nu este obligatoriu ca în cadrul raportului juridic obligaţional o parte să aibă doar drepturi, iar cealaltă parte să aibă doar obligaţii, fiind deopotrivă posibil ca fiecare parte să aibă atât drepturi, cât şi obligaţii, respectiv să fie, în acelaşi timp, creditor şi debitor. De regulă, raporturile juridice conţin obligaţii bilaterale, raporturile juridice având în conţinutul lor obligaţii unilaterale, fiind mai des întâlnite în categoria actelor juridice cu titlu gratuit. În fine, tot prin raportare la părţi, se impune a fi făcută o distincţie între părţile originare (persoanele care figurează în această calitate la momentul încheierii contractului) şi părtile „devenite" sau „survenite" (persoanele care dobândesc calitatea de parte pe parc�sul executării contractului) . În cazul în care raportul juridic obligaţional nu este cu executare de îndată şi/ sau între momentul naşterii acestuia şi momentul executării obligaţiei de către debitor trece un interval de timp, este posibil să intervină unele modifi cări sub aspectul părţilor. Astfel, dacă una dintre părţi decedează şi dreptul/obligaţia nu este intuitu personae, dreptul sau, după caz, obligaţia se transmite moştenitorilor. De ase menea, este posibil să se cesioneze creanţa, să se preia obligaţia sau să intervină un alt mod de transmitere a laturii pasive şi/ sau active a obligaţiei. În toate aceste cazuri avem, pe de o parte, părţile originare, respectiv cele între care s-a născut raportul juridic obligaţional, iar pe de altă parte, părţile devenite sau survenite, care, deşi nu au participat la încheierea ra portului juridic obligaţional, vor fi ţinute de drepturile sau obligaţiile ce compun conţinutul acestuia ca urmare a unor acte sau fapte juridice ulterioare naşterii sale. 13
I. Aspecte teoretice
Dacă părţile sunt acele persoane care sunt titulare de drepturi sau ţinute de obligaţii derivate din raportul juridic obligaţional, iar terţii sunt cei care nu au niciun drept şi nicio obligaţiei derivată din acest raport şi nici nu sunt influenţaţi în vreun fel de acesta, există şi o categorie intermediară, numită avânzi-cauză, care, deşi nu au drepturi sau obligaţii izvorâte din raportul juridic obligaţional, sunt afectate indirect de acesta. ,re:s Exemplu: A îi împrumută lui B suma de 1 0.000 de lei. Cu o săptămână înainte
de scadenţa obligaţiei de restituire a împrumutului, B donează toată averea sa lui C. Deşi faţă de contractul de donaţie încheiat între B şi C A este un terţ, întrucât acesta nu a dobândit drepturi sau obligaţii derivate din acest contract, realizarea dreptului său de creanţă, constând în restituirea sumei de 1 O.OOO de lei, este direct afectată de contractul de donaţie, ca urmare a faptului că, prin încheierea donaţiei B, a devenit insolvabil. De aceea, faţă de contractul de donaţie, A este un având-cauză. Obligaţia civilă presupune întotdeauna o legătură între cel puţin două părţi, ceea ce înseamnă că este exclusă existenţa unui raport juridic obligaţional atunci când există o singură parte. Totuşi, nu trebuie pus semnul egalităţii între parte şi persoană. Este, astfel, posibil ca o persoană să acţioneze în mai multe calităţi (de exemplu, în nume propriu şi în calitate de mandatar), caz în care vom fi în pre zenţa unei singure persoane, dar a două părţi.
b2. Conţinutul Drepturile de creanţă, precum şi obligaţiile corelative acestora formează conţinutul raportului juridic obligational. În conţinutul rapo�lui juridic obligaţional nu intră şi drepturile reale, întrucât acestea nu presupun o legătură juridică între două sau mai multe persoane, ci un drept absolut şi opozabil e'l,a omnes şi o obligaţie generală a tuturor celorlalte subiecte de drept de a se abţine să încalce acest drept. Abia în momentul în care un drept real este încălcat (de exemplu, prin distrugerea bunului asupra căruia poartă dreptul de proprietate), între titularul dreptului şi autorul încălcării se naşte un raport juridic obligaţional, în conţinutul căruia intră dreptul de creanţă al titularului dreptului real la repararea prejudiciului astfel cauzat şi obligaţia corelativă de reparare a acestui prejudiciu, în sarcina autorului încălcării. Conţinutul poate fi simplu, atunci când o parte are doar drepturi, iar cealaltă doar obligaţii (exemplul 1) sau bilateral, atunci când toate părţile au atât drepturi, cât şi obligaţii (exemplul 2) . ,6 Exemplul 1: A îi donează lui B un autovehicul. Din raportul juridic obliga tional ce îşi are izvorul în contractul de donatie se nasc obligatii numai în �arcina donatorului, respectiv lui � - A este ţinut să transfere proprietatea autovehiculului şi să îl predea lui B. In schimb, B nu are niciun fel de obligaţii patrimoniale faţă de A. 14
Aspecte generale legate de obli gaţiile civi le I 2S Ex e mplul 2: A îi vinde lui B un autoturism. În cadrul raportului juridic obliga
ţional născut din contractul de vânzare , A e ste cre ditorul obligaţiei de plată a p reţului şi debitorul obligaţiei de p re dare , iar B e ste cre ditorul obligaţiei de pre dare şi debitorul obligaţiei de plată a pre ţului.
b .3. Obiectul
Obie ctul obligaţiei e ste p re staţia (conduita concretă) de care e ste ţinut d ebitorul. Sub sancţiun ea nulităţii absolute , obie ctul obligaţiei trebuie să fie de terminat sau d eterminabil şi licit (art. 1 .226 C. civ.) . D e ex emplu, în cazul contractului de vânzare , obie ctul obliga ţiilor constă în transferul proprietăţii, p re dare a bunului şi plata p re ţului. Pre staţia poate să constea Într-o acţiune (prestaţie pozitivă) sau inacţiune (pre staţie negativă) . Atunci când constă într-o acţiun e , pre staţia poate să fi e de a da sau de a face. Când p re staţia e ste negativă, suntem în p re z enţa unei obligaţii de a nu face. Prestaţia de „a da" p re supun e transmitere a (de exemplu, a unui drept de prop rie tate asup ra unui imobil în cazul vânzării) sau constituire a unui drept re al în patrimoniul cre ditorului (d e exemplu, constituirea p rin contract a unui drept de uzufruct asupra unui imobil) . Re zultă că pre staţia de „a da" ia două forme : transmiterea unui drept re al sau constituirea unui drept real. Diferenţa dintre c ele două forme depinde de existenţa sau inexistenţa dreptului în patrimoniul debitorului la momentul naşterii raportului juridic obligaţional. Dacă dreptul re al exista în patrimoniul debitorului, suntem în ipoteza transmiterii. Dacă însă dreptul real nu exista, ci s-a născut în urma raportului juridic obligaţional, suntem în ipote za constituirii. D e exemplu, în ipote za vânzării unui bun individual determinat, dreptul de prop rie tate există în patrimoniul vânzătorului la momentul încheierii contractului, fiind doar transmis, în ac eeaşi formă, în patrimoniul cumpărătorului, în timp ce dacă proprietarul s e obligă să constituie un drept de uzufruct, trebuie , mai întâi, să „dezmembrez e " dreptul său de p rop rie tate de atributele usus şi fructus, care reunite vor constitui dreptul de uzufruct în patrimoniul uzufructuarului.
"'· . , ": : '�. .;. \.. •:" · · fii , · : r
--
-
-
I
Nu în =oa�e cazurile p re � taţia de ,, a da" ce poartă asupra unui de� - ' _ membramant al dreptuhu de p roprie tate p re supune un act de const:1tuire , fiind posibilă inclusiv ipoteza transmiterii. Astfel, dacă dezmembrământul exista în patrimoniul d ebitorului în ac eastă fo rmă, el poate fi transmis cre ditorului, rară a fi n ecesară o nouă constituire . Spre exemplu, conform art. 714 alin. (1) C. civ., uzufructuarul poate ceda dreptul său unei terţe p ersoane . În ac e st caz, uzufructul se transmite , nu s e constituie . Totodată, dreptul de proprie tate nu poate fi constituit, ci doar transmis, întrucât ac e sta rep rezintă un drept comple t şi nu e ste posibilă dezmembrare a sa dintr-un alt drept. Asta nu îns e amnă că un p roprietar nu poate transmite o parte din dreptul său de proprietate , însă şi în ac e st caz vom fi tot în ipoteza unei transmiteri, iar nu a unui constituiri. 15
I. Aspecte teoretice
Prestaţia de „a face" este orice altă obligaţie pozitivă în afara obligaţiei de „a da" (de exemplu, obligaţia locatorului de a asigura folosinţa bunului) . Uneori prestaţia de „a da" poate da naştere unei/unor prestaţii de „a face". Astfel, obligaţia vânzătorului de a strămuta proprietate implică şi obligaţia de a transmite posesia şi a conserva bunul (art. 1 .483 C. civ.) . Prestaţia de „a nu face" constă în îndatorirea debitorului de a se abţine de la o anumită conduită, la care ar fi fost îndreptăţit în lipsa raportului juridic obligaţional. Specific acestei obligaţii este că, în lipsa raportului juridic obligaţional, debitorul putea să acţioneze într-un anume sens, însă, ca urmare a naşterii obligaţiei, această prestaţie pozitivă îi este interzisă. � Exemplul 3: A, proprietar al unui teren, se obligă contractual faţă de B, vecinul său, să nu construiască pe terenul aflat lângă terenul pe care se află situată casa lui B. Obligaţia lui B, de a nu construi, are ca obiect o prestaţie de „a nu face".
r-------------------------------------------------------------------------- I
Obiectul obligaţiei -# obiectul contractului -# obiectul derivat al contractului Obiectul contractului = operaţiunea juridică (de exemplu, vânzarea, locaţiunea, împrumutul etc.) convenită de părţi, astfel cum reiese aceasta din ansamblul drepturilor şi obligaţilor contractuale. Obiectul derivat al contractului = bunul material asupra căruia poartă dreptul cu privire la care contractează părţile.
: : : : : : I : ---------------------------------------------------------------------------J b.4. Sancţiunea
Atunci când debitorul refuză să îşi îndeplinească obligaţia la scadenţă, creditorul are la dispoziţie o serie de instrumente, prevăzute de lege, prin intermediul cărora, cu sau fără intervenţia organelor de stat, acesta poate încerca să îşi realizeze dreptul. Totodată, nu este exclus ca un creditor să refuze să primească plata unei obligatii, chiar dacă aceasta este conformă. În acest caz, debitorul care doreşte să se libereze de datorie are, la rândul său, la dispoziţie mijloace prin intermediul cărora să poată sancţiona refuzul nejustificat al creditorului de a primi o plată conformă. Toate aceste instrumente şi mijloace aflate, după caz, la dispoziţia creditorului, pentru realizarea creanţei, sau la dispoziţia debitorului, pen tru liberarea de datorie, compun sancţiunea obligaţiei. Ca element constitutiv al obligaţiei civile, sancţiunea reprezintă ansamblul mj;loacelor ciflate la îndemâna creditorului pentru realizarea voluntară sau silită a prestaţiei la care este ţinut debitorul, precum şi mijloacele ciflate la îndemâna debitoruluipentru a se libera de obligaţie, atunci când creditorul refuză săprimeascăplata. Unele mijloace presupun o ieşire din pasivitate a creditorului, o acţiune a acestuia, motiv pentru care spunem că sunt ofensive, în timp ce altele se rezumă la o inacţiune, fiind moduri de apărare a dreptului atunci când efectivitatea acestuia este periclitată, caz în care suntem în prezenţa unor mijloace defensive sau de apărare. Spre deosebire de creditor, care are la îndemână atât mijloace ofensive, cât şi mij loace defensive, în categoria sancţiunilor aflate la îndemâna debitorului intră numai mij loace ofensive. 16
Aspecte generale legate de obligaţiile civi le [
Atunci când creditorul are la îndemână atât mijloace defensive, cât şi mijloace ofensive de realizare a creanţei, obligaţia civilă este una perfectă. Există însă şi obligaţii civile care nu sunt însoţite de mijloace ofensive de apărare, denumite obligaţii naturale. În cazul acestora, creditorul poate doar să refuze restituirea plăţii în cazul în care debitorul a realizat plata voluntar, însă nu poate cere constrângerea debitorului în acest sens (art. 1 .471 C. civ.) . Mijloacele ofensive aflate la dispoziţia creditorului sunt (cu titlu exemplificativ) : • punerea în întârziere a debitorului - notificarea scrisă, comunicată debitorului prin executor sau orice alt mijloc, care asigură dovada comunicării (inclusiv prin introducerea unei acţiuni în justiţie) , prin care i se solicită acestuia executarea şi i se acordă un termen de executare (art. 1 . 522 C. civ.) ; • ac,tiunea înjusti,tie - mijlocul procesual prin care creditorul îl cheamă pe debitor în faţa instanţei şi solicită obligarea acestuia la realizarea prestaţiei; • executarea silită - mijlocul procesual prin care creditorul, apelând la concursul organelor de executare, îşi realizează creanţa constatată printr-un titlu execu toriu prin urmărirea bunurilor şi creanţelor aflate în patrimoniul debitorului (art. 622-9 1 3 C. pr. civ.) ; • daunele moratorii (penalităţile stabilite de părţi sau dobânda legala°) - sumele de bani pe care debitorul este obligat să le plătească pentru neexecutarea la termen a obligaţiei; • daunele compensatorii - sumele de bani pe care debitorul este obligat să le plătească în cazul în care nu execută în natură obligaţia. Nu sunt incidente în cazul obliga ţiei de plată a unei sume de bani. Nu se cumulează cu executarea în natură. De regulă, se pot cumula cu daunele moratorii. • penalită,tile prevăzute de lege - sumele de bani pe care debitorul este ţinut să le plătească pe zi de întârziere în cazul neexecutării unei obligaţii de „a face" intuitu personae sau a unei obligaţii de „a nu face" în procedura executării silite. r---------------------------------------------------------------------------
1 . Nu se poate solicita acordarea unor daune compensatorii pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a unei sume de bani. Ar însemna înlocuirea unei sume de bani cu altă sumă de bani. 2. Daunele compensatorii, pentru că înlocuiesc prestaţia iniţială, nu se pot cumula cu executarea în natură; se pot însă cumula, după caz, cu I 1 daunele moratorii. I � - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - - ----------------------------------- - - -- - - - - - - - - - Mijloacele defensive aflate la îndemâna creditorului sunt (cu titlu exemplificativ) : • dreptul a refuza restituirea unei plăţi făcute înainte de împlinirea termenului suspensiv (art. 1 .4 1 4 C. civ.) ; • dreptul de a păstra prestaţia executată după împlinirea termenului de prescripţie extinctivă [art. 2.506 alin. (3) C. civ.] . 17
I. Aspecte teoretice
Mijloacele juridice aflate la îndemâna debitorului pentru a se libera de datorie sunt (cu titlu exemplificativ) : • punerea în întârzi.ere a creditorului - actul juridic unilateral prin care debitorul solicită creditorului să primească plata, în cazul în care acesta o refuză nejustificat (art. 1 .5 1 0 C. civ.) ; • oferta reală de plată urmată de consemnaţiune - somarea creditorului să primească plata, iar în caz de refuz, consemnarea sumei la dispoziţia creditorului, conform procedurii prevăzute de art. 1 .006-1 . 0 1 3 C. pr. civ.; • consemnarea bunului - depozitarea bunului pe cheltuiala şi riscul creditorului.
c. Clasificarea obligaţiilor civile
Luând multiple forme, obligaţiile pot fi clasificate în nenumărate moduri. Unele clasificări au fost reţinute însăşi de legiuitor, altele sunt rodul doctrinei şi al practicii. Dintre acestea, apreciindu-le ca fiind cele mai importante, în cele ce urmează ne vom opri asupra clasificării obligaţiilor în funcţie de izvorul lor, în funcţie de obiect şi în funcţie de opozabilitate, fiecare cu subdiviziunile lor.
c.1 . După izvorul lor În funcţie de izvorul lor, obligaţiile au fost clasificate, pe de-o parte, în contractuale, cvasicontractuale, delictuale şi cvasidelictuale, iar pe de altă parte, în obligaţii izvorâte din acte juridice şi obligaţii izvorâte din fapte juridice.
i. Obligaţii contractuale, cvasicontractuale, delictuale, cvasidelictuale Această clasificare, avându-şi originea în dreptul roman, a fost prevăzută expres de vechiul Cod civil, însă a fost abandonată de noul Cod. a. obligaţii contractuale: obligaţiile născute dintr-un acord între două sau mai multe persoane, încheiat pentru a constitui sau stinge un raport juridic; b. obligaţii cvasicontractuale: obligaţiile izvorâte dintr-un fapt licit şi voluntar (îmbogăţire fără justă cauză, plată nedatorată sau gestiune de afaceri) ; c. obligaţii delictuale: obligaţiile născute din fapte ilicite prejudiciabile săvârşite cu intenţie; d. obligaţii cvasidelictuale: obligaţiile izvorâte din fapte ilicite prejudiciabile săvârşite din culpă (neglijenţă sau imprudenţă) . Clasificarea este inexactă, întrucât cvasicontractele nu au la bază un acord de voinţă, astfel că nu prezintă nicio legătură cu contractele, şi este inutilă, întrucât distincţia dintre faptele ilicite săvârşite cu intenţie şi cele săvârşite din culpă nu prezintă nicio relevanţă în materia răspunderii civile delictuale, unde limita răspunderii este dată de întinderea prejudiciului, iar nu de forma de vinovăţie. După intrarea în vigoare a noului Cod civil, această clasificare s-ar impune a fi abandonată, deoarece nu mai reflectă modul în care au fost reglementate actualmente izvoarele obligaţiilor. Însă am ales să o menţionăm, întrucât ea mai poate fi regăsită şi în doctrina actuală. 18
Aspecte generale legate de obli gaţii le civi le I
ii. Obligaţii născute din acte juridice şi obligaţii născute dinfaptejuridice a. obligaţii născute din actejuridice: obligaţiile născute clin acte juridice unilaterale (de exem plu, promisiunea publică de recompensă) şi clin contracte (de exemplu, contractul de vân zare) . Specific acestor obligaţii este că ele se nasc ca urmare a unei manifestări de voinţă realizate cu intenţia de a produce efecte juridice. b. obligaţii născute din faptejundice: obligaţiile născute clin fapte juridice licite (plata neda torată, gestiunea de afaceri sau îmbogăţirea fără justă cauză) sau ilicite (faptele ilicite delic tuale) . Specific acestor obligaţii este că manifestarea de voinţă care stă la baza lor este realizată rară intenţia de a produce efecte juridice, acestea producându-se în temeiul legii. c2. După obiect După obiectul lor, obligaţiile se clasifică în: obligaţii de a da, obligaţii de a face şi obligaţii de a nu face; obligaţii de mijloace şi obligaţii de rezultat; obligaţii pecuniare şi obligaţii în natură. i. Obligaţii de a da, obligaţii de a face şi obligaţii de a nu face a. obligaţia de a da: obligaţia de a constitui (de exemplu, un drept de uzufruct) sau transmite un drept real (de exemplu, dreptul de proprietate, prin vânzare) . De principiu, dreptul de proprietate se transmite de drept (ope legis) la momentul încheierii contractului, în cazul bunurilor individual determinate, şi la individualizare, în cazul bunurilor de gen, rară a mai fi necesară vreo manifestare de voinţă din partea debitorului obligaţiei [art. 1 .273 alin. (1) C. civ.] . Excepţie fac imobilele înscrise în cartea funciară, în cazul cărora dreptul de proprietate se transmite numai prin înscrierea în cartea funciară [art. 885 alin. (1) C. civ.] .
�ii •� ,
r---------------------------------------------------------------------------
:
: : :
"· u :''! ;. . . � · . -
·
..
Efectul constituti: al înscrierilor în cartea, �ciară � fost însă v�ânat, conform art. 56 clin Legea nr. 71 /201 1, pana la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective.
: : : :
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - J
b. obligaţia de aface: orice obligaţie pozitivă, alta decât obligaţia de a da. Spre exemplu: obligaţia locatorului de a asigura folosinţa, obligaţia de a repara un autoturism, obligaţia de predare a unui lucru etc. c. obligaţia de a nuface: interdicţia de a avea o anumită conduită, la care altfel debitorul ar fi fost îndreptăţit. Spre exemplu: obligaţia convenţională de confidenţialitate, obligaţia conven ţională de neconcurenţă, obligaţia asumată de a nu construi pe un anumit fond etc. Nu se confundă obligaţia de a nu face specifică raportului juridic obligaţional cu obligaţia de a nu face, opozabilă erga omnes, corelativă Nu u, ta! '"':', -� drepturilor reale principale. Obligaţia corelativă dreptului real este · î Ji .� una generală şi abstractă, ce presupune obligaţia de a nuface nimic de . natură să aducă atz"ngere exerci,tz"ului dreptului real, în timp ce obligaţia I corelativă dreptului de creanţă este una concretă, şi anume de a nu : face ceva ce debitorul arfiputut săfacă dacă nu şi-arfi asumat această obligaţie. : 1_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 19
I. Aspecte teoretice
ii. Obligaţii de mijloace şi obligaţii de rezultat (art. 1 .481 C. civJ a. obligaţii de rezultat: raportul juridic obligaţional în cadrul căruia debitorul se obligă să obţină pentru creditor un anumit rezultat determinat (de exemplu, obligaţia de a plăti o sumă de bani sau de a preda un bun individual determinat) . În cazul acestor obligaţii, debitorul nu este liberat decât dacă procură creditorului rezultatul promis. b. obligaţii de m!Jloace: raportul juridic obligaţional în cadrul căruia debitorul se obligă să depună toate diligenţele necesare şi posibile pentru a procura creditorului un anumit rezultat (de exemplu, obligaţia medicului de a-l vindeca pe pacient, obligaţia avocatului de a câştiga un proces) . Atunci când obligaţia este de mijloace, debitorul este liberat dacă probează că a depus toate diligenţele pentru a atinge rezultatul, chiar dacă rezultatul nu a fost atins. În cazul obligaţiilor de rezultat, pentru a se angaja răspunderea civilă a debitorului, este suficient să se probeze de către creditor faptul că rezultatul promis nu a fost atins sau existenţa creanţei, dacă proba lipsei rezultatului promis nu este posibilă. În schimb, în cazul obligaţiilor de mijloace, creditorul trebuie să probeze că debitorul nu a depus toate diligenţele necesare şi posibile pentru a atinge rezultatul. Diferenţa dintre obligaţiile de mijloace şi cele de rezultat se face în funcţie de modul în care obligaţia este stipulată în contract, existenţa şi natura contraprestaţiei şi celelalte ele mente ale contractului, gradul de risc pe care îl presupune atingerea rezultatului, influenţa pe care cealaltă parte o are asupra executării obligaţiei [art. 1 .481 alin. (3) C. civ.] . iii. Obligaţii pecuniare şi obligaţii în natură a. obligaţiipecuniare: obligaţia de a plăti sau restitui o sumă de bani (de exemplu, obli gaţia de a plăti preţul unui bun cumpărat sau de a restitui o sumă de bani împrumutată) . În strânsă corelaţie cu obligaţiile pecuniare se află principiul nominalismului monetar [art. 1 .271 alin. (1) C. dv. coroborat cu art. 1 .488 C. dv.] . Conform acestuia, debitorul este ţinut să plătească suma datorată nominal, chiar dacă valoric obligaţia a devenit mult mai oneroasă. b. obligaţii în natură: orice obligaţii pozitive sau negative, altele decât plata unei sume de bani .
-----------------------------------------------------------.: - - - - - - - - - - - - - - -Obligaţiile pecuniare:
l i, .'; :,
1 . sunt întotdeauna obligaţii de rezultat;; 2. în principiu, pot fi întotdeauna executate silit în natură (excepţie: , insolvabilitatea debitorului); · 3. nu pot da naştere la daune compensatorii; 4. în caz de neexecutare, creditorul nu este ţinut să probeze întinderea prejudiciului pentru a obţine daune moratorii, acesta fiind, în lipsă de _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ stipulaţie sau probă contrară, determinat prin lege. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
: �
: : I : :I :
!\i u " '"'
Între obligaţiile pecuniare şi obligaţiile în natură există o categorie intermediară, a datoriilor de valoare, care împrumută trăsături de la ambele obligaţii. În cazul datoriilor de 20
Aspecte generale legate de obligaţi i le civile I
valoare, debitorul este ţinut la realizarea unei prestaţii de o anumită valoare, prin intermediul plăţii unei sume de bani, sumă care, din punct de vedere al cuantumului (nominal) , poate varia pentru a se menţine o echivalenţă între valoarea prestaţiei datorate de către debitor şi valoarea sumei de bani sub care aceasta se execută. Exemplul clasic este cel al obligaţiei legale de întreţinere, în cazul căreia debitorul trebuie să procure creditorului prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii. Dacă obligaţia de întreţinere a fost stabilită sub forma unei sume de bani, întinderea sumei poate fi revizuită constant pentru a corespunde nevoilor creditorului şi posibilităţilor debitorului. Altfel spus, între suma de bani şi valoarea pe care aceasta trebuie să o exprime (costul prestaţiilor necesare întreţinerii şi îngrijirii) se menţine o echivalenţă constantă, obligaţia de a presta întreţinere având natura juridică a unei datorii de valoare. c.3. După opozabilitate După opozabilitate, obligaţiile pot fi clasificate în obligaţii propriu-zise, obligaţii propter rem (sau obligaţii reale de a face) şi obligaţii scrzptae in rem. a. Obligaţiile propriu-zise sunt cele care se încadrează în regimul juridic de drept comun al obligaţiilor şi care se nasc dintr-un raport juridic obligaţional. Aceste obligaţii sunt relative, iar drept urmare, obligaţiile propriu-zise sunt opozabile numai debitorului din raportul juridic obligaţional, iar prin intermediul acestora nu se pot impune obligaţii în sarcina terţilor. b. Obligaţiile propter rem, denumite şi obligaţii reale de a face, derivă din stăpânirea unui bun şi obligă la îndeplinirea unor sarcini cu privire la acel bun. Acestea presupun un grad mai ridicat de opozabilitate decât drepturile de creanţă core lative obligaţiilor propriu-zise, fiind opozabile nu doar deţinătorului actual al bunului, ci şi celui subsecvent. Intră în această categorie, spre exemplu, obligaţia asumată de proprietarul fondului aservit de a efectua lucrările necesare exercitării unei servituţi, care se va transmite odată cu bunul şi dobânditorilor subsecvenţi, dacă această obligaţie a fost notată în cartea funciară. c.
Obligaţiile scrzptae in rem sunt acea categorie de obligaţii care, deşi corespund unui drept de creanţă, sunt intim legate de stăpânirea unui bun de către o altă per soană decât proprietarul. Aşa este, spre exemplu, obligaţia cumpărătorului unui bun de a respecta contractul de locaţiune încheiat de către vânzător dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege legate de opozabilitatea contractului de locaţiune faţă de dobânditor (art. 1 . 81 1 C. civ.). În acest caz, deşi cumpărătorul nu este parte la contractul de locaţiune, acesta este ţinut de contract şi de obligaţiile derivate din acesta ca urmare a cumpărării bunului.
21
I. Aspecte teoretice
- Izvoarele obligaţiilor civile a. Consideraţii generale Atunci când vorbim de izvoarele obligaţiilor, ne referim la acele fapte, acte sau îm prejurări care determină naşterea unui raport juridic obligaţional între două sau mai multe părţi, în conţinutul căruia intră dreptul de creanţă sau dreptul potestativ al creditorului. Intră în categoria izvoarelor obligaţiilor civile acele fapte juridice lato sensu de care legea leagă producerea unor efecte juridice. b. Clasificare Conform art. 1 . 1 65 C. civ., ,,Obligaţiile izvorăsc din contract, act unilatera4 gestiunea de cifaceri, îmbogăţirea fărăjustă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum şi din orice alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii". Din analiza normei indicate rezultă că putem clasifica izvoarele obligaţiilor în acte juridice şi fapte juridice stricto sensu, conform schemei de mai jos:
Pe lângă izvoarele obligaţiilor anterior menţionate, reglementate de Codul civil, diverse legi speciale prevăd şi alte izvoare de obligaţii, cum ar fi răspunderea pentru bunuri defectuoase (Legea nr. 240/2004), răspunderea materială a magistraţilor pentru erori judiciare (Legea nr. 303/2004), răspunderea pentru daune nucleare (Legea nr. 703/2001) etc. 22
Contractu l ca izvor de obli gaţii civile I
- Contractul ca izvor de obligaţii civile a. Consideraţii generale privind contractul ca izvor de obligaţii civile Contractul, ca izvor de obligaţii juridice civile, este definit de art. 1 . 1 66 C. civ. ca fiind „acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raportjuridir'. Adesea, în doctrină, în practică şi uneori în legislaţie, cu referire la contract sunt utilizate şi alte noţiuni sinonime, ca acord de voinţe sau convenţie. Realizarea acordului de vointe, care stă la baza oricărui contract, şi determinarea conţinutului contractului sunt gu;ernate de principiul libertăţii contractuale. În acest sens, art. 1 . 1 69 C. civ. prevede că ,,părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravun''. În temeiul acestui principiu, părţile au, în principiu, libertatea de a contracta (dreptul de a hotărî dacă doresc sau nu să contracteze şi de a-şi alege partenerul contractual) , libertatea de a stabili continutul contractului (dreptul de a stabili drepturile şi obligaţiile ce urmează să izvorască din contract) , libertatea de alegere a formei (dreptul de a alege forma pe care urmează să o îmbrace contractul) . b. Clasificarea contractelor Aşa cum am văzut, în temeiul libertăcii contractuale, părtile pot să determine în mod liber conţinutul contractului. În funcţie de drepturile şi obligaţiile la care dau naştere, contractele pot fi clasificate în diverse moduri.
b. 1. Înfuncţie de conţinutul lor, contractele se clasifică în contracte sinalagmatice şi contracte unilaterale. i. Conform art. 1 . 1 7 1 teza I C. civ., ,,contractul este sinalagmatic atunci când obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente". Aşadar, pentru a fi în prezenţa unui contract sinalagmatic, trebuie îndeplinite două condiţii cumulative: reciprocitatea obligaţiilor (ambele părţi au atât drepturi, c,ât şi obligaţii) şi interdependenţa acestora (existenţa unei legături strânse între obligaţii) . In cazul acestui tip de contracte, obligaţia uneia dintre părţi îşi are cauza juridică în obligaţia celeilalte, astfel încât nu poate exista una rară cealaltă. Astfel, fiecare parte se obligă contractual în considerarea obligaţiei asumate de către partea adversă. -€D Exemplul 4: (contract sinalagmatic) : A îi vinde lui B un bun. În temeiul con
tractului, A este obligat să transfere proprietatea şi să predea bunul, iar B este obligat să plătească preţul. Obligaţia lui A îşi are cauza juridică (motivul pentru care încheie contractul) în obligaţia lui B de plată a preţului şi viceversa.
Cele două condicii ' sunt cumulative. Dacă una dintre cele două condicii ' nu este îndeplinită, contractul va fi unilateral, iar nu sinalagmatic. -€D Exemplul S (nu este contract sinalagmatic) : A, în calitate de deponent, şi B, în
calitate de depozitar, încheie un contract de depozit cu privire la un set vechi de mobilier. Întrucât mobilierul era infectat cu carii, acestea s-au extins şi la 23
I. Aspecte teoretice
alte obiecte de mobilier aflate în depozitul lui B, producându-i acestuia un prejudiciu însemnat. Obligaţia lui A de a repara prejudiciul este una extracon tractuală. Ea nu se naşte din contractul încheiat cu B. Astfel, deşi reciproce (obligaţia lui B de restituire a bunului depozitat şi obligaţia lui A de reparare a prejudiciului) , cele două obligaţii nu sunt interdependente. ii. În toate cazurile în care obligaţiile părţilor nu sunt în acelaşi timp reciproce şi interdependente, contractul este unul unilateral, concluzie ce reiese din dispoziţiile art. 1 . 1 71 teza a II-a C. civ. Este de subliniat că această clasificare nu se poate raporta numai la natura contrac tului, părţile având posibilitatea să modifice un contract din sinalagmatic în unilateral sau invers, în funcţie de drepturile şi obligaţiile pe care le stabilesc. Importanţă: sub aspect probatoriu, înscrisul sub semnătură privată este supus unor reguli distincte, după cum contractul este sinalagmatic sau unilateral (art. 274-275 C. pr. civ.) . De asemenea, în pn·vinţa efectelor, contractul sinalagmatic este supus unor reguli diferite în materie de remedii şi de restituire subsecventă desfiinţării contractului. Trebuie făcută distincţia dintre actul juridic unilateral şi contractul unilateral. Dacă distincţia dintre actul juridic unilateral şi actul juridic bilateral se face în raport de numărul părţilor, distincţia dintre con tractul unilateral şi contractul sinalagmatic se face în funcţie de conţinutul acestuia, respectiv de drepturile şi obligaţiile părţilor. _______________ ______ b.2. În funcţie de scopul urmărit la încheierea lor, contractele se clasifică în contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit. i. Conform art. 1 . 1 72 alin. (1) C. civ., este cu titlu oneros contractul ,,pn·n carefiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantqj în schimbul obligaţiilor asumate". Drept urmare, specific con tractelor cu titlu oneros este faptul că fiecare parte obţine ceva în schimb pentru prestaţia sa. Intră în această categorie contracte precum vânzarea, schimbul sau antrepriza. ✓ Contractele cu titlu oneros se clasifică, la rândul lor, în contracte comutative şi contracte aleatorii. ii. 1 . Contractele comutative sunt acelea în care de la momentul încheierii contrac tului existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă; ii.2. Contractele aleatorii sunt contractele care, prin natura lor sau prin voinţa părţilor, oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert. ii. Art. 1 . 1 72 alin. (2) C. civ. prevede că este cu titlu gratuit contractul ,,prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantqj'. Contractele cu titlu gratuit se particularizează prin aceea că debitorul procură creditorului un avantaj fără a obţine ceva în schimb. Sunt exemple de contracte cu titlu gratuit donaţia sau comodatul. De asemenea, pot fi cu titlu gratuit: fideiusiunea, mandatul, depozitul etc. 24
Contractu l ca izvor de obligaţi i civile [
✓ Contractele cu titlu gratuit se clasifică, la rândul lor, în contracte dezinteresate şi liberalităţi. ii.1. Contractele dezinteresate sunt acelea prin care o parte procură celeilalte un folos fără a-şi diminua propriul patrimoniu (de exemplu, mandatul cu titlu gratuit, depozitul cu titlu gratuit etc.); ii.2. Iiberalitd/ile formează acea categorie de contracte prin care o parte procură celeilalte un folos prin diminuarea propriului patrimoniu (de exemplu, donaţia). Importanţă: De regulă, contractele cu titlu gratuit sunt intuitu personae. De asemenea, în cazul contractelor cu titlu gratuit, garanţiile la care este ţinut debitorul sunt mai restrânse sau lipsesc. Aceleaşi contracte sunt supuse, de obicei, unor Acondiţii speciale de formă (de exemplu, forma autentică în cazul contractelor de donaţie) . In fine, în raport cu terţii, cele două tipuri de contracte au un regim diferit (de exemplu, acţiunea pauliană este supusă unor reguli diferite, după cum contractul este oneros sau cu titlu gratuit, există anumite prezumţii legale incidente doar în cazul unuia sau altuia dintre contracte etc.). b.3. După caracterul determinat sau nedeterminat al obligaţiilor, contrac tele se clasifică în comutative şi aleatorii. i. Art. 1 . 1 73 alin. (1) C. civ. prevede că „este comutativ contractul în care, la momentul încheierii sale, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determi nată sau determinabilă ' . În cazul acestor contracte, prestaţiile reciproce sunt relativ echiva lente, iar întinderea şi valoarea prestaţiilor sunt certe şi determinate sau determinabile în momentul încheierii contractului. ii. Alin. (2) al art. 1 . 1 73 C. civ. statuează că „este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin voinţa părţilor, oferă celpuţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert'. Specific contractelor aleatorii este faptul că părţile nu pot prefigura la momentul încheierii acestora folosul practic pe care urmează să-l obţină, acesta depinzând de un eveniment ulterior şi nesigur (alea) . Intră în această categorie: contractul de vânzare a unui bun viitor, contractul de joc şi prinsoare, con tractul de rentă viageră etc. Importanţă: Leziunea poate fi invocată numai în cazul contractelor comutative; în caz de de.ifiinţare, cele două tipuri de contracte sunt supuse unor regu li diferite.
= ,"'.'."�\l :''. 1 : . : � (�' •· tîi.· ' . : :
r--------------------------------------------------------------------------1
Faptul că urmare a eve�entului alea � parte doa� câştigă, iar ceala\tă : _ A _ doar pierde nu transforma contractul m unul cu titlu gratwt, mtrucat, : la momentul încheierii contractului, pentru ambele părţi exista posi- : : bilitatea unui câştig sau riscul unei pierderi.
'- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - �
b.4. După modul de formare , contractele se împart în consensuale, solemne şi reale. i. Contractele consensuale sunt acele contracte care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi [art. 1 . 1 74 alin. (2) C. civ.] . Având în vedere că principiul consensualismului guvernează materia contractuală, acestea reprezintă regula. Intră în această categorie: contractul de vânzare a unui bun mobil, contractul de locaţiune etc. 25
I. Aspecte teoretice
ii. Contractele solemne sunt acelea pentru a căror încheiere valabilă este necesară înde plinirea unor formalităţi prevăzute de lege [art. 1 . 1 74 alin. (3) C. civ.] . În cazul acestor contracte, simplul acord de voinţă nu este suficient pentru a da naştere unui contract valabil, fiind necesară, în plus, fie parcurgerea unor formalităţi, fie încheierea contractului într-o anumită formă. Intră în această categorie: contractul de vânzare a unui bun imobil, contractul de donaţie, contractul de mandat (dacă pentru încheierea actului în vederea căruia se acordă mandatul este necesară forma autentică) etc. Există unele situaţii în care legiuitorul impune o anumită formă, însă doar adprobationem, şi nu ad validitatem, cum ar fi în cazul contractului de tranzacţie (art. 2.272 C. civ.) . În această ipoteză, contractul rămâne unul consensual, întrucât, în lipsa parcurgerii formalităţii prevăzute de lege, nu este afectată valabilitatea contractului, ci numai posibilitatea părţilor de a proba existenţa şi conţinutul acestuia. iii. Contractele reale sunt acelea pentru a căror încheiere valabilă este necesară remiterea materială a bunului, obiect derivat al contractului [art. 1 . 1 74 alin. (4) C. civ.] . Dacă în mod normal remiterea materială a bunului este un act de executare, în cazul contractelor reale aceasta este o condiţie pentru însăşi încheierea valabilă a contractului. O parte a doctrinei apreciază că aceste contracte sunt doar o formă a contractelor solemne. Intră în această categorie: contractul de împrumut (de folosinţă sau de consumaţie), darul manual etc. Importanţă: în cazul contractelor reale şi solemne, lipsa formalităţii conduce la nuli tatea absolută a acestora. b.5. După cum sunt sau nu reglementate expres de lege , contractele se împart în numite şi nenumite. i. Contractele numite sunt cele care beneficiază de o reglementare şi denumire specială. Sunt astfel de contracte vânzarea, mandatul, depozitul etc. ii. Contractele nenumite sunt cele nereglementate explicit. Acestea nu beneficiază de o denumire legală sau de un regim juridic special. Contractele nenumite sunt încheiate în temeiul principiului libertătii contractuale şi, teoretic, sunt nelimitate ca număr. Importanţă: În timp c� tuturor contractelor li se aplică unele reguli (cele prevăzute cu privire la condiţiile de validitate şi la efectele contractului), contractele numite sunt, de aseme nea, supuse regulilor speciale prevăzute pentru acestea şi numai în subsidiar dreptului comun. Contractele nenumite sunt supuse, în principiu, dreptului comun şi numai în subsidiar normelor speciale prevăzute pentru contractul numit cu care se aseamănă cel mai mult. b.6. După cum sunt sau nu negociate , contractele sunt negociate, de adeziune şi forţate. i. Contractele negociate sunt cele în care clauzele contractuale sunt rezultatul negocierii dintre părţi. Acestea reprezintă regula în materie contractuală. ii. Contractele de adezjune sunt cele al căror conţinut este stabilit în întregime de către una dintre părţi, fără ca cealaltă parte să aibă posibilitatea de a le influenţa conţinutul. iii. Contractelefortate sunt cele cu privire la care legea impune obligaţia de a le încheia şi, de principiu, tot legea le determină conţinutul (de exemplu, contractul de asigurare răspundere civilă auto) . 26
Contractu l ca izvor de obligaţii civile I
Importanţă: contractul de adeziune poate atrage aplicarea unor norme speciale (de exemplu, cele din materia dreptului consumului) . De asemenea, o clauză negociată preva lează uneia nenegociate.
b . 7. După modul de executare , contractele se clasifică în contracte cu executare instantanee (uno ictu) şi contracte cu executare succesivă (pro rata temporis) . i. Contractele cu executare uno ictu sunt cele pentru care obligaţiile se execută printr-un singur act de executare (de exemplu, contractul de vânzare, contractul de depozit etc.) . ii. Contractele cu executare pro rata temporis sunt cele în care obligaţia ambelor părţi se execută într-o anumită perioadă de timp. Poate fi vorba de prestaţii succesive (de exemplu, contractul de furnizare de bunuri) sau continue (de exemplu, contractul de furnizare de energie electrică) . Importanţă: clasificarea prezintă importanţă prin raportare la normele aplicabile în cazul remediilor aplicabile în caz de neexecutare şi la posibilitatea de denunţare unilaterală.
! � "t'.�:':
1
, I : :
\� � .
Contractul este cu executare uno ictu şi atunci când preţul este plătit în ] rate. , I Pentru a fi un contract cu executare pro rata temporis, trebuie ca : ambele prestaţii să fie executate succesiv sau continuu. :
I --------------------------------------------------------------------------�
27
1 ,__1
�I
p_e_ pra_c_t_ic_e__ I c_ .A t e__ _s_ 1_1_
__
1. Teste-grilă Fiecare grilă poate avea un răspuns corect, două, trei sau niciunul. 1. Obligaţia este:
a) o legătură de drept în virtutea căreia debitorul poate solicita creditorului să dea, să facă sau să nu facă ceva, sub sancţiunea constrângerii de stat; b) raportul juridic în care o parte, numită debitor, este ţinută să procure o prestaţie celeilalte părţi, numită creditor, iar aceasta din urmă are dreptul să o obţină; c) raportul juridic în care o parte, numită creditor, are dreptul de a pretinde celeilalte părţi, numită debitor, să execute prestaţia sau prestaţiile la care s-a îndatorat, sub sancţiunea constrângerii de stat.
2.
În ceea ce priveşte subiectele raportului juridic civil: a) subiectul pasiv trebuie să fie o persoană determinată sau determinabilă la momen tul naşterii obligaţiei; b) în majoritatea cazurilor, o parte este numai creditor, iar cealaltă parte numai debitor; c) în cazul actelor juridice unilaterale, izvor de obligaţii, nu există un subiect pasiv.
3. Atunci când o parte a unui act juridic are doar drepturi, iar cealaltă parte doar obligaţii, suntem în prezenţa unui: a) act juridic unilateral; b) raport juridic de obligaţii unilaterale; c) contract unilateral.
4.
5.
Din punctul de vedere al conţinutului, raportul juridic obligaţional civil:
a) are o latură activă alcătuită din prestaţia la care este îndrituit creditorul; b) poate fi subiectiv sau obiectiv, după cum se referă la părţi sau la obiect; c) cuprinde doar drepturile de creanţă. Obligaţia de a nu face:
a) ţine de obiectul raportului juridic; b) ţine de conţinutul raportului juridic; c) constă în obligaţia debitorului de a se abţine de la o conduită la care ar fi fost în drituit în lipsa obligaţiei. 28
Teste-gri lă, s p eţe I
6.
Mijloacele aflate la îndemâna creditorului pentru realizarea creanţei sunt:
a) doar acţiunea în justiţie, daunele cominatorii, punerea în întârziere, daunele-interese moratorii şi executarea silită; b) punerea în întârziere a creditorului, acţiunea în justiţie, daunele cominatorii, exe cutarea silită; c) oferta reală de plată, acţiunea în justiţie, daunele-interese moratorii, executarea silită.
7. Clasificarea obligaţiilor în contractuale, cvasicontractuale, delictuale şi cvasi delictuale:
a) îşi are originea în dreptul francez; b) este larg îmbrăţişată de doctrina actuală; c) este criticabilă întrucât lasă în afara clasificării obligaţiile derivate din îmbogăţirea fără justă cauză.
8. Clasificarea obligaţiilor în obligaţii de a da, a face şi a nu face:
a) este o clasificare efectuată prin raportare la obiectul obligaţiei; b) de lege lata, este inexactă, întrucât Codul civil nu mai prevede obligaţia de a da; c) obligaţia de a face include orice obligaţie pozitivă.
9.
Obligaţia de a preda un bun individual determinat:
a) este o obligaţie de rezultat; b) poate fi întotdeauna realizată prin executarea silită în natură; c) poate decurge din obligaţia de a da.
10. În cazul obliga ţiilor de rezultat:
a) debitorul garantează creditorului că obligaţia la care s-a îndatorat va fi obţinută; b) debitorul este exonerat de răspundere dacă face dovada că a depus toate diligen ţele rezonabile; c) pentru angajarea răspunderii debitorului, creditorul trebuie doar să facă proba că rezultatul nu a fost atins.
11. Intră în categoria obligaţiilor de mijloace:
a) obligaţia avocatului de a redacta şi depune în termen o acţiune civilă; b) obligaţia medicului de a depune diligenţele necesare pentru îmbunătăţirea stării sănătăţii sau pentru vindecarea pacientului; c) obligaţia unui pictor de a realiza o pictură care să fie ulterior apreciată de critici.
12. Obligaţiile în natură: a) au ca obiect o prestaţie pozitivă sau negativă, cum ar fi edificarea unei construcţii, transmiterea posesiei unui bun sau plata unei sume de bani; b) pot fi întotdeauna executate silit; c) sunt, după caz, de rezultat sau de mijloace. 29
li. Aspecte practice 13. Obligaţiile pecuniare:
a) sunt doar obligaţii de rezultat; b) impun creditorului, atunci când debitorul întârzie la efectuarea plăţii, să facă dovada vinovăţiei acestuia şi a prejudiciului suferit; c) pot fi cumulate cu daunele-interese compensatorii. 14. Raportul juridic obligaţional civil:
a) este acea legătură juridică în temeiul căreia debitorul poate să ceară creditorului să dea, să facă sau să nu facă ceva, sub sancţiunea forţei de constrângere a statutului; b) presupune întotdeauna o legătură între cel puţin două persoane; c) poate avea în componenta activă a conţinutului un drept de creanţă sau un drept potestativ. 15. Spre deosebire de creditor, debitorul:
a) poate fi doar determinat, nu şi determinabil; b) are la îndemână, în ceea ce priveşte sancţiunea, doar mijloace defensive, nu şi ofensive; c) nu poate fi pus în întârziere. 16. Prestaţia de a da:
a) poate să presupună constituirea unui drept de proprietate; b) nu poate fi executată silit în natură; c) este pur teoretică, întrucât proprietatea se transmite în toate cazurile prin simplul acord de voinţă al părţilor. 17. Contractul prin care o parte se obligă să transmită celeilalte părţi proprietatea unui bun contra unui pre ţ este:
a) un contract ce dă naştere unui raport juridic de obligaţii bilaterale; b) un contract sinalagmatic; c) un contract comutativ. 18. În cazul în care părţile convin ca viitorul contract să fie încheiat în formă autentică, acest contract va fi:
a) unul solemn; b) unul comutativ; c) unul nul, întrucât părţile nu pot conveni încheierea contractului în formă auten tică dacă această condiţie nu este prevăzută de lege. 19. Spre deosebire de contractele nenumite, contractele numite:
a) sunt supuse, în principiu, dreptului comun şi numai în subsidiar normelor speciale prevăzute pentru contractul numit cu care se aseamănă cel mai mult; 30
Teste-gri lă, speţe I b) nu beneficiază de o reglementare specială; c) nu sunt supuse regulilor generale în materie de obligaţii.
20. Contractele de adeziune se particularizează prin aceea că: a) sunt o formă a contractelor forţate; b) au un conţinut stabilit doar prin intermediul clauzelor standard; c) conţinutul lor este stabilit în mod exclusiv de către una dintre părţi, iar cealaltă parte poate doar să aleagă dacă încheie contractul sau nu.
2. Spe ţe Spe ţa nr. 1 A încheie cu B un contract de locaţiune cu privire la un imobil apartament, pe o durată de un an de zile, contra unei chirii lunare în cuantum de 500 lei. Determinaţi conţinutul raportului juridic obligaţional născut între A şi B şi clasificaţi obligaţiile celor două părţi în funcţie de efecte, obiect şi intensitatea obligaţiei.
Spe ţa nr. 2
A încheie cu B un contract de împrumut având ca obiect suma de 1.000 franci elveţieni, suma urmând a fi restituită în 1 O rate lunare egale. Împrumutul a fost cu titlu gratuit. Clasificaţi contractul şi raportul juridic obligaţional prin raportare la toate criteriile cunoscute.
Spe ţa nr. 3
B îi împrumută lui A autoturismul de lux, abia livrat din fabrică, marca Dacia X5. Autoturismul nu este asigurat RCA. La efectuarea manevrei de ieşire din parcarea unui super-mail, A, din cauza asigurării necorespunzătoare, acroşează autoturismul condus în mod regulamentar de către C, cauzându-i acestuia avarii în cuantum de 2.000 lei. Totodată, costul reparaţiilor pentru autovehiculul condus de către A s-a ridicat la suma de 1 2.000 lei. A a efectuat reparaţiile la bunul împrumutat. C îi solicită lui A plata contravalorii reparaţiilor la autovehiculul său, însă acesta refuză să plătească, arătând că autovehiculul care a cauzat accidentul îi aparţine lui B, astfel că acesta este obligat să repare prejudiciul. B îi solicită lui A să îi restituie autoturismul, însă A refuză, susţinând că acesta are un drept de retenţie asupra bunului până la restituirea cheltuielilor efectuate cu repararea acestuia, arătând că este vorba de cheltuieli necesare pe care proprietarul este ţinut să le suporte, conform art. 566 alin. (3), art. 2.1 5 1 alin. (2), art. 1 .337 şi art. 2.1 49 alin. (1) C. civ., şi că B nu s-a împotrivit reparării autovehiculului. Arătaţi izvorul celor două raporturi juridice obligaţionale, conţinutul şi obiectul acestora. Clasificaţi, prin raportare la toate criteriile cunoscute, obligaţiile ce intră în conţinutul raportului juridic obligaţional. 31
li. Aspecte practice
Speţ a nr. 4 Între L.C. şi L.S. se încheie un contract de locaţiune, prin care L.S. se obligă să transmită lui L.C., în termen de 15 zile de la perfectarea contractului, folosinţa autoturismului B:M\v' X6, cu nr. de înmatriculare B 1 00 VIS. Întrucât termenul de 1 5 zile a trecut fără ca L.S. să îşi execute obligaţia, L.C. introduce o acţiune în instanţă intitulată „acţiune în obligaţie de a da", prin care solicită să i se transmită posesia bunului. În faţa instanţei, L.S. arată că fosta locatoare refuză să îi restituie bunul, deşi i-a trimis mai multe SMS-uri prin care i s-a solicitat acest lucru. Aşa fiind, nu are cum să transmită folosinţa bunului lui L.C. În considerarea acestei apărări, L.S. solicită instanţei să constate că a depus toate eforturile rezonabile pentru a-şi îndeplini obligaţia şi că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale. Faţă de această apărare, reclamanta L.C. solicită instanţei să-l oblige pe L.S. la predarea unui alt autoturism cu performanţe echivalente. Analizaţi speţa sub toate aspectele.
Speţa nr. 5 Dorind să plece într-o vacanţă de Crăciun în Caraibe şi neavând cu cine să-şi lase animalul de companie, un porc vietnamez, A îl roagă pe prietenul său B să accepte să aibă grijă de el până la întoarcere. După îndelungi insistenţe, B acceptă. La câteva zile după plecarea în vacanţă, întrucât se apropia Crăciunul, iar B nu reuşea să găsească un porc pentru sacrificare, hotărăşte să sacrifice porcul lui A, sperând că va găsi să cumpere altul similar până la întoarcerea prietenului său. Imediat după Crăciun, B reuşeşte să găsească un animal similar, pe care îl cumpără. La întoarcerea din vacanţă, A constată că animalul returnat de B este altul. Clasificaţi şi calificaţi contractul încheiat între A şi B. Stabiliţi forma de răspundere existentă în cauză, dacă există vreuna.
32
Bibliografie. Tema nr. 1 - Obligaţiile civile. Aspecte generale 1. Tratate, cursuri, monografii, comentarii A.R. Adam, Drept civiL Teoria generală a obligaţiilor, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2017, pp. 1 şi urm.; FLA. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civiL Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, pp. 1 21 5 şi urm.; T. Bodoaşcă, O.S. Nour, I. Puie, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 201 0, pp. 9 şi urm.; I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept civiL Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007; D. Ghiţă, Executarea obligaţiilor prin m!Jloace indirecte, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 201 6, pp. 1 -8; I. Dogaru, P. Drăghici (coord.), Bazele dreptului civil, Vol. III. Teoria generală a obli gaţiilor, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, pp. 8 şi urm.; C. Jugastru, Drept civiL Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 201 7, pp. 9 şi urm.; Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, Drept civiL Obligaţiile (traducerea ed. a 3-a din limba franceză de D. Dănişor), Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2009, pp. 1 99 şi urm.; S. Neculaescu, Izvoarele obligaţzilor în Codul civil (art. 1 1 64-1395). Analiză critică şi compa rativă a noilor texte normative, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 201 3, passim; L. Pop, Tratat de drept civiL Obligaţiile, Vol. I. fugimuljuridic general sau Fiinţa obligaţiilor civile, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006, pp. 3 şi urm.; L. Pop, I.Fl. Popa, S.I. Vidu, Curs de drept civiL Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 201 5, pp. 1 1 şi urm.; L. Pop, I.Fl. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civiL Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, pp. 1 1 şi urm.; C.S. Ricu, G.C. Frenţiu, D. Zeca, D.M. Ciga, T.V. Rădulescu, C.T. Ungureanu, G. Răducan, G. Durac, D . Călin, I. Ninu, A. Bleoancă, Noul Cod civiL Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă, VoL II - Art. 953- 1 649 - Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, pp. 391 şi urm.; P. Vasilescu, Drept civiL Obligaţii, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 201 7, pp. 7 şi urm.; G. Tiţa-Nicolescu, Drept civiL Teoria generală a obligaţiilor contractuale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 201 6, pp. 1 7 şi urm.; I. Turcu, Noul Cod civil republicat. Cartea a V-a. Despre obligaţzi' (art. 1 1 64-164 9). Comentarii şi explicaţii, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 201 1 , pp. 10 şi urm.; C.E. Zamşa, Efectele obligaţiilor civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, pp. 1 şi urm.; 2. Articole şi studii A. Buciuman, Juridicitatea obligaţiei naturale, în Studia Universitatis „Babeş-Bolyai" nr. 3 /201 5; 33
A. Buciuman, Obligaţia naturală şi obligafra dvilă. O abordare strudurală, în Revista română de drept privat nr. 6/20 1 5 ; D. Chirică, PrindP,:ul libertă,tii de a contracta şi limitele sale în materie de vânzare-cumpărare, în D. Chirică, Studii de dreptprivat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 201 0; I. Lulă, Privire generală asupra obligaţiilor „propter rem ", în Dreptul nr. 8/2000; M.C. Mocanu, Câteva aspect teoretice şi dejurisprudenţăprivind executarea obligafrilor de aface şi de a nuface, în Revista română de jurisprudenţă nr. 2/20 1 7; L. Pop, Discuţii în legătură cu unele clasificări ale obligafrilor după obiectul lor, în Dreptul nr. 8/2005; T. Popescu, Dimensiuneajuridică a daunelor cominatorii, în Dreptul nr. 1 2/ 1 99 5.
34
RS NOTE
o o
o
o
Tema nr. 2. Încheierea contractelor Întrebări-cheie: 1 . Cum se încheie un contract? (2) 2. Care sunt elementele esenţiale ale contractului? Dar elementele secundare? (2, a. 1) 3. Pot părţile să încheie o convenţie prin care să îşi asume obligaţia de a negocia? Ce ar conţine o asemenea convenţie? Ce efecte arproduce ea? (2, a.2) 4. Care sunt asemănările şi deosebirile între contractul de negociere (acord de pn·ncipiu/ scn· soare de intenţie) şipromisiunea de a contracta? (2, a.3) 5. În cazul în care părţile nu încheie un contract de negociere, le incumbă vreo obligaţie în această etapă a încheierii contractului? (2, a.4) 6. În etapa negocieni: au părţile o obligaţie de ieformare a cocontractantului? (2, a.4) 7. Care sunt consecinţele în cazul în care una dintre părţi nu respectă obligaţiile născute în etapa negocierii? Poate fi reparat prefudiciul în natură prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract? (2, a.4) 8. Care sunt elementele caracteristice ale ofertei de a contracta? (2, b. 1) 9. Care esteforţa obligaton·e a ofertei? (2, b.2) 1 O. Care sunt consecinţele revocării ofertei? Poate fi reparat prefudiciul în natură prin pronunţarea unei hotărârijudecătoreşti care să ţină loc de contract? (2, b.2) 1 1 . Există vreo diferenţă între pactul de oppune şi oferta irevocabilă? (2, b. 1) 1 2. Există vreo diferenţă între revocarea ofertei şi retragerea acesteia? (2, b.2) 1 3 . Există vreo diferenţă între clauzele neuZJ,tale şi clauzele abuzive? (3, b. 1, b.2)
I. Aspecte teoretice 1. Principiile care guvernează încheierea contractului a. Libertatea de a contracta b. Libertatea formei 2. Formarea contractului a. Negocierea a. 1 . Noţiune a.2. Convenţii privind negocierea a.3. Drepturi şi obligaţii ale părţilor în etapa negocierii a.4. Contractele preparatorii b. Mecanismul ofertă-acceptare 6. 1 . Oferta de a contracta 6.2. Forţa obligatorie a ofertei 6.3. Acceptarea 6.4. Termenul de acceptare 6.5. Caducitatea ofertei 6.6. Momentul şi locul încheierii contractului 36
.
,
3. Particularitătile încheierii contractului nenegociat a. Incheierea contractului prin mecanismul ofertă-acceptare b. Protecţia părţii căreia i s-a impus contractul 6. 1 . Clauzele neuzuale 6.2. Clauzele abuzive
II. Aspecte practice 1. Teste-grilă 2. Speţe
37
Tema nr. 2
Încheierea contractelor
l �I___
�I I
L_A _s_p_e_c_te_t_e_o_re_t_i_c__ e
- Principiile care guvernează încheierea contractului a. Libertatea de a contracta Art. 1 . 1 69 C. civ.: ,,Părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravud'. Libertatea contractuală decurge din autonomia de voinţă, care, la rândul ei, reprezintă o faţetă a libertăţii persoanei. Conform unui curent filozofic îmbrăţişat şi de o anumită doctrină a dreptului, omul se naşte liber, iar libertatea lui nu poate fi limitată decât prin obligaţiile cu privire la care el îşi dă consimţământul. Libertatea contractuală cuprinde libertatea părţilor de a încheia sau de a nu încheia un contract, precum şi libertatea de a-i stabili conţinutul. Această libertate este limitată de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri. Limitele au ca rol respectarea drepturilor şi libertăţilor celorlalte persoane, precum şi protejarea interesului general al societăţii. Doctrina a arătat că menţionarea legii, ca limită a libertăţii contractuale, este superfluă, în condiţiile în care aceasta intră în conţinutul ordinii publice. Aşadar, putem reţine ca limite doar ordinea publică şi bunele moravuri. Ordinea publică este o noţiune cu un conţinut greu de definit. În principiu, aceasta este compusă din totalitatea normelor juridice de drept public şi a normelor juridice de drept civil cu caracter imperativ şi care privesc un interes general. Ordinea publică nu este formată însă numai din regulile juridice edictate de legiuitor; în această categorie pot intra şi acele valori considerate de societate ca fiind esenţiale la un anumit moment din evolutia societătii, înainte de a ajunge să fie cuprinse într-o normă juridică scrisă. Î; funcţie de natura normei, ordinea publică poate fi clasificată în ordine publică expresă (norme juridice imperative care prevăd expres conduita ce trebuie respectată şi sanc ţiunea ce intervine în caz de încălcare) şi ordine publică implicită (norme juridice imperative care prevăd doar conduita, nu şi sancţiunea). În funcţie de finalitatea normei juridice, se poate realiza o clasificare între ordinea publică de direcţie (norme juridice prin care statul intervine, de regulă, în scop dirijist, la nivel contractual) şi ordine publică de protecţie (norme juridice prin care se urmăreşte protecţia unei părţi mai slabe, cum ar fi în materia dreptului consumului). 38
Pri ncipiile care guvernează încheierea contractu lui I
Bunele moravuri compun totalitatea normelor de conduită care s-au conturat la nivelul unei societăţi ca utile şi a căror respectare s-a impus cu necesitate, urmare a unei experienţe şi practici îndelungate. Este o noţiune cu un conţinut evolutiv, care introduce elementul moralei în aria de control a dreptului. Deşi privit ca un principiu director în materia încheierii contractelor, libertatea contractuală de care se bucură părţile în mod efectiv începe să se restrângă, aspect ce poate pune în discuţie reconsiderarea forţei acestui principiu. Astfel, trebuie observat că există situaţii în care este suprimată libertatea părţii de a încheia sau nu contractul (de exemplu, în cazul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto) sau este limitată liber tatea părţii de a-şi alege cocontractantul (de exemplu, în cazul în care legea stabileşte un drept de preempţiune) . Chiar dacă aceste exemple rămân singulare, alături de categoria contractelor de adeziune, ele încep să formeze o majoritate a contractelor încheiate în societate, mai ales în ceea ce priveşte situaţia persoanelor fizice. b. Libertatea formei Art. 1 . 1 78 C. civ. : ,,Contractul se încheie pn·n simplul acord de voinţe alpărţilor, dacă legea nu impune o anumităformalitate pentru încheierea sa valabilă ' . Această regulă este cunoscută şi sub denumirea de principiul consensualismului şi reprezintă o altă manifestare a principiului autonomiei de voinţă la momentul încheierii contractului, întrucât acordul părţilor este suficient pentru a da naştere unui act juridic valabil. De la această regulă există însă anumite excepţii prevăzute de lege. Aceste excepţii derivă, în principiu, din necesitatea de a proteja consimţământul părţilor, din importanţa existenţei unei evidenţe a respectivelor acte juridice şi/sau intenţia legiuitorului de a proteja drepturile părţilor sau ale terţilor. Este cazul contractelor solemne şi al contractelor reale. • exemple de contracte pentru care este necesarăforma autentică: contractul care stră mută sau constituie drepturi reale imobiliare supuse înscrierii în cartea funciară (contractul de vânzare a unui bun imobil, contractul prin care se constituie un dezmembrământ având ca obiect un bun imobil etc.) , contractul de donaţie, contractul de întreţinere, mandatul dat pentru încheierea unui act juridic pentru încheierea căruia este necesară forma autentică etc. • exemple de contracte pentru care este necesară forma scnsă: contractul prin care se înfiinţează o societate cu personalitate juridică, contractul de fideiusiune, contrac tul de voluntariat etc. • exemple de contracte pentru care este necesară remiterea materială a bunului: darul manual, contractul de depozit, contractul de împrumut (de folosinţă sau de consu maţie) etc. Având în vedere că în aceste cazuri forma, respectiv remiterea materială a bunului, este prevăzută de lege ca o condiţie necesară pentru valabila încheiere a contractului, nerespectarea acesteia atrage nulitatea absolută a contractului. 39
I. Aspecte teoretice
Forma necesară pentru încheierea valabilă a unui contract (ad validitatem) nu se confundă cu forma necesară pentru a dovedi că s-a încheiat între părţi un anumit contract (adprobationem). Este cazul, spre exemplu, al contractului de tranzacţie sau al contractului de depozit voluntar. Nerespectarea formei necesare pentru a proba încheierea contractu lui nu atrage nevalabilitatea acestuia, ci imposibilitatea dovedirii lui, în cadrul procesului, prin martori şi prezumţii.
- Formarea contractului Art. 1 . 1 82 alin. (1) C. civ. prevede: ,,Contractul se încheie prin negocierea lui de către părţi sauprin acceptareafără rezerve a unei oferte de a contractd'. În esenţă, contractul presupune întâlnirea a două voinţe juridice, în sensul naşterii, transformării sau stingerii unui raport juridic. Mecanismul formării contractuale presu pune un parcurs intern al voinţei juridice (apariţia ideii de a contracta, deliberarea şi adoptarea hotărârii), de care sunt legate instituţii precum cauza sau consimţământul, şi un parcurs extern (exteriorizarea voinţei părţilor) . Parcursul extern al voinţei de a contracta se poate manifesta fie în contextul unor ample negocieri între părţi (caz în care uneori poate fi dificilă sau chiar imposibilă identificarea unei veritabile oferte şi acceptări, contractul fiind rezultatul creaţiei comune a părţilor), fie prin materializarea acesteia sub forma ofertei realizate de o singură parte şi a acceptării de către destinatar. Aşa cum vom vedea însă, aceste două mijloace de înche iere a contractului nu se exclud, conţinutul ofertei putând fi rezultatul negocierii dintre viitorii cocontractanţi. Aşadar, anterior realizării acordului de voinţă, este posibil ca părţile să parcurgă o etapă precontractuală, uneori amplă, denumită etapa negocierilor, care este supusă unui regim juridic propriu, pe care îl vom analiza în continuare. a. Negocierea a.I . Noţiune În temeiul principiului libertăţii de voinţă, părţile au libertatea iniţierii, desfăşurării şi ruperii negocierilor, astfel că nu pot fi ţinute răspunzătoare pentru eşecul acestora. Negocierea presupune o încercare a părţilor de a ajunge la un acord cu privire la ele mentele contractului pe care acestea doresc să îl încheie. Acest acord poate privi elemente esenţiale sau secundare (neesenţiale) ale contractului. Elementele esentiale ale contractului sunt toate acele elemente care conturează vointa ' ' juridică a părţilor şi în lipsa cărora contractul nu poate fi executat. Intră în această categorie obiectul contractului şi obiectul obligaţiilor părţilor (elemente obiective), precum şi toate celelalte aspecte asupra cărora cel puţin una dintre părţi insistă în vederea încheierii contractului (elemente subiective) . 40
Formarea contractu l u i I
Elementele secundare ale contractului sunt toate celelalte elemente care nu tin ' ' de esenta contractului. Spre exemplu, aspectele ce privesc modul de executare a obligaţiilor - ordinea, locul, momentul etc., răspunderea părţilor pentru neexecutare, dreptul de denunţare etc. -, precum şi orice alte aspecte ce ţin de executarea contractului şi care nu au fost privite de către legiuitor sau de către părţi ca fiind esenţiale. Această clasificare prezintă o deosebită importanţă pentru a stabili momentul încheierii contractului, mai ales din perspectiva art. 1 . 1 82 alin. (2) C. civ., conform căruia „este s'!ftcient ca părţile să se pună de acord asupra elementelor esenţiale ale contractu/uz; chiar dacă lasă unele elemente secundare spre afi convenite ulterior ori încredinţează determinarea acestora unei alte persoane". Elementele esenţiale ale contractului sunt o categorie diferită de con diţiile esenţiale ale contractului (capacitatea de a contracta, consim ţământul părţilor, obiectul, cauza şi forma, în cazurile prevăzute de lege). Pot exista elemente de legătură între cele două noţiuni în ceea ce priveşte obiectul şi forma, după cum am precizat deja, însă nu şi în ceea ce priveşte celelalte condiţii ale actului juridic, respectiv capacitatea, consimţământul şi cauza. Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte acordul părţilor asupra formei contractului, dorim să facem nişte observaţii pe marginea articolelor art. 1 . 1 85 C. civ. şi 1 .242 alin. (2) C. civ., ce pot ridica, în aparenţă, probleme de interpretare. Astfel, dispoziţiile art. 1 . 1 85 C. civ. prevăd că atunci când, în timpul negocierilor, o parte insistă să se qjungă la un acord (. . .) asupra unei anumite forme, contractul nu se încheie până nu se qjunge la un acord cu privire la acestea, în timp ce dispoziţiile art. 1 .242 alin. (2) C. civ. prevăd că dacă părţile s-au învoit ca un contract săfie încheiat într-o anumităformă, pe care legea nu o cere, contractul se socoteşte valabil chiar dacăforma nu afast respectată. Trebuie subliniat, ca premisă, că art. 1 . 1 85 C. civ. are în vedere doar contractele consensuale (cu privire la care legea nu impune respectarea unei anumite forme pentru încheierea valabilă), deoarece doar în acest caz părţile pot, prin convenţie, să impună respectarea unei anumite forme. Pentru aceleaşi motive, art. 1 .242 alin. (2) C. civ. are ca ipoteză încheierea unui contract consensual cu privire la care părţile au convenit ca între ele, aşa cum permite şi art. 1 . 1 85 C. civ., contractul să nu se încheie decât dacă îmbracă o anumită formă. Astfel, părţile se pot învoi să încheie, spre exemplu, un contract de locaţiune doar în formă autentică, la notar, dar, cu toate acestea, la un moment ulterior, fără a mai apela la serviciile notarului public, să încheie contractul de locatiune prin înscris sub semnătură privată. În această situaţie devin incidente dispoziţiile 'art. 1 .242 alin. (2) C. civ., care confirmă faptul că acest contract de locaţiune încheiat prin înscris sub semnătură privată produce efecte între părţi, iar niciuna dintre acestea nu poate invoca ulterior, ca motiv de nulitate, nerespectarea formei autentice asupra căreia au convenit iniţial şi au revenit ulterior. Aşadar, în temeiul libertăţii de voinţă, prin încheierea contractului prin înscris sub semnătură privată, părţile au modificat, printr-o convenţie ulterioară, convenţia lor iniţială cu privire la forma contractului. 41
I. Aspecte teoretice
Faptul că părţile nu pot invoca nulitatea convenţiei încheiate ulterior într-o altă formă decât cea stabilită iniţial de ele nu este decât o consecinţă a faptului că părţile nu pot crea cauze de nulitate a contractului.
a2. Convenţii privind negocierea În timp ce negociază, părţile se află într-o etapă precontractuală în raport de contractul pe care urmăresc să îl încheie. Această ipoteză nu exclude însă posibilitatea părţilor de a încheia un contract în care să reglementeze modalitatea în care se va desfăşura negocierea ori care stabileşte unele puncte definitiv negociate şi asupra cărora părţile nu vor mai reveni. Această convenţie poate purta denumirea de acord de negociere, acord de principiu, scrisoare de intenţie, punctaj etc. Printr-o astfel de convenţie, părţile pot stabili termenele şi locul unde se va desfăşura negocierea, obligaţiile pe care şi le asumă părţile (spre exemplu, efectuarea unor studii de fezabilitate, expertize extrajudiciare etc.) sau, dimpotrivă, pe care nu şi le asumă, modalitatea în care se vor realiza comunicările între părţi etc. Limitele conţinutului acestor convenţii sunt cele stabilite de art. 1 . 1 69 C. civ., respectiv limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri. Spre exemplu, părţile nu pot înlătura obligaţia de a negocia cu bună-credinţă.
a,3. Drepturi şi obligaţii ale părţilor în etapa negocierii În cazul în care părţile au încheiat un contract de negociere, ele vor fi ţinute să respecte drepturile şi obligaţiile care se nasc din contract, iar în ipoteza în care nu respectă aceste obligaţii, se va putea antrena răspunderea civilă contractuală a părţii care nu şi-a executat obligaţia, aceasta putând fi obligată să repare prejudiciul cauzat cocontractantului său. Chiar şi în cazul în care părţile nu au încheiat un contract de negociere, legea stabi leşte în sarcina acestora existenţa unor obligaţii (obligaţia de bună-credinţă şi obligaţia de confidenţialitate) care trebuie să fie respectate în această etapă precontractuală. Nerespectarea acestor obligaţii dă naştere la obligaţia părţii în culpă de a repara prejudiciul cauzat celei lalte părţi conform regulilor răspunderii civile delictuale. • Buna-credinţă impune părţilor un comportament loial şi corect una faţă de cealaltă în timpul negocierilor. Obligaţia de bună-credinţă este prevăzută de o normă imperativă, ceea ce înseamnă că părţile nu pot înlătura existenţa sau întinderea acestei obligaţii printr-o stipulaţie contrară. Sunt contrare exigenţelor bunei-credinţe: conduita părţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a încheia contractul, reclama mincinoasă, refuzul de neînţeles de a încheia contractul negociat între părţi, prezentarea de date false, existenţa unor negocieri paralele atunci când s-a creat celeilalte părţi aşteptarea că negocierea se va desfăşura în mod exclusiv cu cealaltă parte etc. • Obligaţia de coefidenţialitate impune părţii care a luat la cunoştinţă de la cealaltă parte de o informaţie confidenţială în cursul negocierii să nu o divulge şi să nu o folosească în interes propriu, indiferent dacă se încheie sau nu contractul. Informaţia este confidenţială atunci când ea nu este accesibilă publicului, respectiv atunci când cocontractantul nu putea cunoaşte, 42
Formarea contractu l u i I
în mod legal, acea informaţie decât de la cealaltă parte. Această obligaţie există indiferent dacă informaţiile obţinute ar intra sau nu în conţinutul contractului pe care părţile vor să îl încheie. Ca natură juridică, obligaţia de confidenţialitate este o obligaţie de a nu face. • Obligaţia de itiformare a cocontractantului. Această obligaţie incumbă părţilor atunci când sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: (i) informaţia este esenţială, respectiv de natură a determina pe cealaltă parte să încheie sau nu contractul; şi (ii) este greu accesibilă părţii. Obligaţia de informare nu incumbă părţii atunci când cealaltă parte poat� , prin diligenţe proprii, rezonabile, să cunoască informaţia. In ipoteza în care s-a încheiat contractul între părţi, nerespectarea acestei obligaţii poate antrena şi alte sancţiuni specifice, diferite de răspunderea civilă evocată mai sus, respectiv nulitatea relativă pentru eroare sau dol prin reticenţă ori răspunderea pentru vicii ascunse. Având în vedere că printre principiile răspunderii civile delictuale se află şi principiul reparării prejudiciului în natură, se poate pune întrebarea dacă instanţa poate considera încheiat contractul urmărit de către părţi ca un mod de reparare în natură a prejudiciului cauzat prin nerespectarea obligaţiilor născute în etapa negocierii. Apreciem că în această fază precontractuală, în conflictul care se naşte între libertatea contractuală a părţii care nu şi-a exprimat consimţământul în vederea încheierii contractului şi dreptul părţii prejudiciate la repararea prejudiciului, trebuie preferat principiul libertăţii contractuale. De altfel, având în vedere premisa, respectiv faptul că părţile nu au ajuns la un acord asupra elementelor esenţiale, stabilirea conţinutului contractului ar trebui făcută de către judecător, ceea ce ar da naştere la o gravă încălcare a principiului libertăţii contractuale a părţilor. Aşadar, contractul între părţi nu va e utea fi considerat încheiat, partea prejudiciată având doar dreptul la daune-interese. In vederea stabilirii prejudiciului, judecătorul va ţine cont de cheltuieWe angajate în vederea negocierilor, de renunţarea de către cealaltă parte la alte oferte şi de orice alte împrejurări asemănătoare. Având în vedere faptul că nu s-a încheiat contractul între părţi, partea în culpă nu poate fi obligată la repararea prejudiciului în sensul de a pune cocontractantul în situaţia în care s-ar fi aflat dacă se încheia şi se executa contractul.
a.4. Contractele preparatorii Alături de convenţiile prin care părţile stabilesc cadrul în care urmează să se deruleze negocierile şi care vizează strict aspecte legate de mecanismul negocierii, acestea pot încheia şi o serie de contracte preparatorii prin care să prefigureze conţinutul viitorului contract sau condiţii specifice legate de încheierea acestuia. Printre acestea se numără: pactul de preferinţă, pactul de opţiune, promisiunea unilaterală de a contracta, promisiunea sinalagmatică de a contracta şi contractul-cadru. • Pactul de preferinţă este acel contract prin care o parte, denumită promitent, se obligă faţă de cealaltă parte, denumită beneficiar, să o prefere ca partener contractual, în condiţii egale, în cazul în care va hotărî în viitor să încheie contractul dorit de beneficiar. 43
I. Aspecte teoretice
Pactul de preferinţă este, în esenţă, un contract unilateral prin care promitentul se obligă doar ca, atunci când va hotărî să contracteze, să îl prefere, în condiţii identice de contractare, pe beneficiar. Aşa fiind, promitentul nu se obligă să încheie un contract la momentul încheierii pactului de preferinţă, ci doar ca oferta să fie adresată prima dată be neficiarului, dacă va hotărî să încheie contractul urmărit de beneficiar. Pentru aceste motive, clauza de inalienabilitate prevăzută de art. 627 alin. (4) C. civ. nu se subînţelege în acest caz. Sub aspectul formei, pactul de preferinţă este supus principiului consensualismului. • Promisiunea de a contracta este acea convenţie prin care părţile stabilesc toate elemen tele esenţiale ale contractului dorit de către părţi, precum şi obligaţia uneia dintre ele (promisiune unilaterală) sau obligaţia ambelor părţi (promisiune bilaterală) de a încheia în viitor acest contract. Deci, în acest caz, în patrimoniul părţii, în cazul promisiunii unilaterale, respectiv al părţilor, în cazul promisiunii bilaterale, se va naşte o obligaţie de a face: obligaţia de a încheia în viitor contractul prefigurat prin promisiune. Prin urmare, pentru ca acel contract să se încheie, părţile trebuie să îşi exprime din nou acordul, la un moment ulterior faţă de promisiune, în condiţiile stabilite în aceasta. Deşi promisiunea dă naştere unei obligaţii de a face, respectiv aceea de a încheia în viitor contractul, părţile pot stabili şi alte obligaţii de care depinde încheierea contractului proiectat în condiţiile cerute de lege. Spre exemplu, în cazul în care imobilul ce ar urma să facă obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu este înscris în cartea funciară, una dintre părţi îşi poate asuma obligaţia pentru realizarea lucrărilor cadastrale şi formalităţilor necesare pentru înscrierea în cartea funciară. În ceea ce priveşte forma contractului, cât timp nu există alte dispoziţii speciale dero gatorii, promisiunea este supusă principiului consensualismului. Aşa fiind, pentru încheierea valabilă a acestora nu este necesară respectarea unei anumite forme, chiar dacă bunul ce face obiectul contractului este un bun imobil. În cazul în care una dintre părţi nu îşi execută obligaţia asumată, respectiv aceea de a încheia contractul, cealaltă parte poate solicita, în condiţiile art. 1 .279 alin. (3) C. civ., pro nunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract. Printre aceste condiţii nu se află însă şi condiţia formei autentice a promisiunii. Aşadar, instanţa poate pronunţa o hotărâre care ţine loc de act autentic şi în cazul în care promisiunea de vânzare a unui bun imobil a fost încheiată prin înscris sub semnătură privată. Convenţia având ca obiect negocierea unui contract nu poate da naştere la obligaţia părţilor de a încheia contractul respectiv nici măcar ca modalitate de reparare a prejudiciului cauzat ca urmare a nerespectării obligaţiilor privind negocierea. Din acest motiv, convenţia privind negocierea nu se confundă cu promisiunea de a contracta. Deşi ambele sunt contracte ce au ca scop încheierea unui contract, în cazul contractului de negociere părţile nu au ajuns la un acord cu privire la elementele contractului, în timp ce în cazul promisiunii de a contracta există acest acord, iar părţile au stabilit toate clauzele �=����r�_�