Ghicitoarea in folclorul romanesc 9789737355324, 9786069243121

Citation preview

Adriana RUJAN

Ghicitoarea În folclorul românesc

Redactor: Adrian Sămărescu Corectură: Adriana Rujan Culegere: Cosmin Bloju, Viorica Stoica, Bogdan Videanu Tehnoredactare: Viorica Stoica Copertă: Lavinia Oancea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României RUJAN, ADRIANA Ghicitoarea în folclorul românesc / Rujan Adriana. Geamăna: Tiparg, Piteşti: Alean, 2011 ISBN 978-973-735-532-4 ISBN 978-606-92431-2-1 821.135.1-91-193.1

Tipărit la S.C. TIPARG S.A DN 65B Varianta Autostradă - Slatina Tel.: 0248/615 416; 0248/615 417; Tel./fax: 0248/221348 E-mail: [email protected]; www.tiparg.ro

Adriana RUJAN

GHICITOAREA ÎN FOLCLORUL ROMÂNESC

Profesorilor mei

CUPRINS Cuvânt înainte .................................................................................................................... 7 I. ,,GHICITOARE" ŞI „CIMILITURĂ" ........................................................................................... 9

1. Observaţii etimologice. Terminologie....................................................................................................... 9

II. DEFINIŢIE. ÎNCADRAREA TRADIŢIONALĂ A SPECIEI ................................................. 18

1. Ghicitoarea ca Hdescriere" a obiectului ................................................................................................. 18 2. Ghicitoarea ca trop................................................................................................................................... 19 3. Ghicitoarea ca gen literar ........................................................................................................................ 22

III. GHICITOREA CA SPECIE FOLCLORICĂ ........................................................................... 27

l. Contextul literar al ghicitorii. Funcţii. ................................................................................................... 27 1.1.Funcţia de încifrare......................... ..................................................................................... 27 1.2. Funcţia iniţiatică ............................................................................................................................. 35 1.3. Funcţia competitfră (de probă) ..................... ................................................................................. 37 1.3./. Mitlll Sfinxlllui ..................................... .................................................................................. 37 1.3.2. Alte contexte literare .............................. ............................................................................... 43 1.4. Funcţia ludică........ ........................ ...................................................................................... 50 1.5. Funcţia didactică ................................... ......................................................................................... 56 2. Contextul tradiţional al ghicitorilor româneşti: şezătoarea ................................................................. 59

IV. STRUCTURA ARTISTICĂ A GHICITORILOR. PROPUNERE DE MODEL PENTRU O TIPOLOGIE STRUCTURALĂ .................................................................................................. 79

1. Contribuţii româneşti în domeniu. Structuralismul. ............................................................................ 79 2. Analiza structurală a ghicitorilor. Propunere de model ...................................................................... 89 2.0. Constituenţii..................................................................................................................................... 89 2.1. Fonuu/a iniţială................................................................. ................................................... 92 2.2. Formulafinală................................................................... ............................................................. 94 2.3. Nucleul metaforic .................................. ......................... ............................................................... 96 2.3./. Tipul [A/Mj. ...................................................... ..................................................................... 97 2.3.2. Tipul [E/Mf. ............................................................................................................................ 99 2.3.3. Tipul [l/Mf. ........................................................................................................................... I 00 2.3.4. Tipul [Mf.......... ....................................... ........................................................... 101 2.3.5.Subtipul [VIM/................ .................................... .............................. 103 . ................................................................. 103 2.3.6. Sllbtipul [C/Mf............................ 2.3.7. Subtipul [M,J. .............................................. ............................... . I 05 2.3.8. Subtipul [Muj. .......................... ........................... ................................... l 05 2.3.9. Subtipuri de personalizare [P/Mof............... .............................. .................................. 107

V. STILUL GHICITORILOR ROMÂNEŞTI. .............................................................................. 110

I. Metaforismul. Metafora generică, onomastică şi fonetic-expresivă.................................................. 111 I.O. C,itel'U observaţii prh•i11d specificul metaforei î11 ghicitoare ......................... 111 I. I Metufora geuerică ........................ 113 ......................... 147 1.2. Metafora onomastică................. 1.3. Metuforu /011etic-expresi1•ă........ ........................ ................... 152

5

. ............................................................................................................... 162 2. Opoziţia.......................... 2.1. Opoziţia structurală ....................................................................................................................... 162 2.2. Opoziţia stilistică ............................................................................................................................ 165 2.2.1. Opoziţia semantică subtextuală............................................................................................ 165 2.2.2 Opozi(ia lexico-gramaticală .................................................................................................. 167 2.2.3. Procedee ale opoziţiei: paradoxul........................................................................................ 170 2.2.4. Paralelismul negativ............................................................................................................. 174 2.2.5. Opoziţia metaforică serială.................................................................................................. 178 3. Comicul. Metafora obscenă ................................................................................................................... 181 3.1. Nil1eluri ale categoriei co111ic11lui .................................................................................................. 181 3.2. Comicr,/ obscen .............................................................................................................................. 185 3.2.1. Termeni obsceni.................................................................................................................... 186 3.2.2. Situaţii comic-obscene .......................................................................................................... 187 3.2.3. Ghicitori cu obiect obscen .................................................................................................... 190 3.2.4. Comicul de sugestie obscenă ................................................................................................ 191 3.3 Funcţia co111icului in g!,icitori ..................................... , ................................................................. 193 3.3.I. Metafora „socială" .............................................................................................................. 193 3.3.2. Cuplul familial ...................................................................................................................... 199 3.3.3. Reia/ia de personalizare ....................................................................................................... 201

Încheiere........................................................................................................................ 207 Bibliografie selectivă (Studii) ........................................................................................ 211 Bibliografie (Materiale). Abrevieri ............................................................................... 220

6

Cuvânt înainte Lucrarea de faţă reprezintă aducerea, în fom1a finită a căiţii, a unui efort de „lectură" şi de reflecţie desfăşurat în timp - având în vedere numărul mare de variante cercetate ( câteva zeci de mii) - care priveşte un gen al folclorului considerat îndeobşte minor sau, în cel mai bun caz, facil. Ghicitorile nu resping o asemenea clasare, dimpotrivă, şi-o asumă, transformând-:o însă în virtute şi în virtuozitate. Proiectat în coordonate doar stilistice, studiul ghicitorilor a impus, treptat, considerarea lor în contextul de performare şi al funcţiilor deţinute în structura de ansamblu a culturii noastre populare: demersul nostru a refăcut, metodologic vorbind, drumul pe care însăşi estetica folclorului şi l-a construit. Prin dete1minări succesive, am ajuns la o definire a ghicitorilor ca probă ceremonială a puterii intelectuale, cu caracter preponderent ludic, care constă în răspunsul la o întrebare enigmatică, propusă în forma unei construcţii figurate, de regulă metaforice sau utilizând alte mijloace de încifrare lingvistică. Mai mult decât răspunsul la întrebarea ce este o ghicitoare, ne-a preocupat apoi modul cum funcţionează ea, care sunt mecanismele ce permit elaborarea de structuri şi variante apte de a se înscrie în modelul formant al speciei şi de a fi validate ca atare de tradiţie. Astfel încât adevărata ţintă a cercetării noastre se situează dincolo de nivelul expresiv al ghicitorii, de inventarul formelor şi procedeelor, ori al sensurilor pe care acestea le vehiculează: ambiţia acestei cărţi este de a face din cititorul ei nu numai un iubitor mai avizat de folclor, în general, şi de ghicitori, în special, ci şi un virtual producător de texte, un creator competent şi performant de ghicitori. Este o invitaţie şi, fireşte, o provocare (ceremonioasă), pe care orice joc o impţme şi o integrează în setul propriu de reguli - iar ghicitorile sunt un astfel de joc, superior, al spiritului. Adriana Rujan

7

I. ,,GHICITOARE" ŞI „CIMILITURĂ" 1. Observaţii etimologice. Terminologie Tradiţia face ca aproape orice lucrare mai amplă1 dedicată ghicitorilor româneşti să înceapă cu o discuţie asupra termenilor care desemnează în limba noastră această specie. O astfel de tradiţie va fi continuată, se pare, multă vreme, nu numai prin faptul instituirii sale, ci şi pentru că, sub raport etimologic, denumirile uzitate sunt puse încă sub semnul incertitudinii (DEX indică pentru v. a cimili şi v. a ghici etimologie necunoscută). Limba română cunoaşte - dificil privilegiu - două serii parţial sinonime ale cuvintelor din sfera denominativă a speciei: familiile de cuvinte ale verbelor a ghici2 (arh. dial. a gîci) pentru aria munteană, a anguţi3 în aromână şi a cimili4 (arh. dial. a ciumeli) cu variante regionale: a cinghili, a şimil;5; a shilimi, a shilini, a shilimni6; a cinil/ pentru restul ariilor dialectale din nordul şi sudul Dunării (în mglrom. se numesc "minciuni" 8) numele derivate9 fiind: ghicitoare, gîcitoare, ghicitură, gîcitură - cu sufix învechit, arom. anguţitod 0 ( var. ngălţâtori, nnguţitori, !cuţitari) sau forma, mai puţin uzitată, 1 Artur Gorovei, Cimiliturile românilor, 1898, Prefaţă, p.V.; T. Pamfile, Cimiliturile româneşti, 1908, Introducere, p. 5; G. Pascu, Despre cimilituri, Partea I, Iaşi, 1909, Introducere, p. 6; I.A.C. Moruzi, Genul enigmatic în literatura populară română, Ploieşti, 1896, p. 42-45; Ov. Papadima, Literatura populară română, 1968, p. 233-235. 2 Academia Română: Dicţionarul Limbii Române, Tomul II, Partea I, Ed. Acad., Bucureşti, 1934, ( coordonator Sextil Puşcariu), (P/DLR). 3 Gorovei, op.cit., p. VI. 4 P/DLR, Tomul II, Partea II, Bucureşti, 1940. 5 Cf. Gorovei, op.cit., p. VI. 6 Alexiu Viciu, Cimiliturile, în Com. sat. I (1923), nr. 7-8, p. 98-99. 7 P/DLR. cinili. 8 Pericle Papahagi, Românii din Meglenia, 1900, p.9. 9 Cf. P/DLR - cimili; ghici. 10 A. Gorovei, op.cit., p. VI.; cf. P. Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, în Mat. Folk., II, p. 344, care, citând aceeaşi sursă ca şi Gorovei (G. Weigand), transcrie: angucitoare, ngălcitoare, cucitoare.

11 P. Papahagi, ibid.

9

în fine ţiniitură "întrebuinţată însă mai mult în derâdere 1", respectiv: cimilitură, cu var. şimilitură; apoi ciumelitură, ciumilitură, ciumulitură, cinilitură, cinghilitură, sânilitură2; mai adăugăm cimelituri3 , cinelituri4 , shimilitură, ciumelcietură, ciumulceitură, shilimnitură, shilinină5. Mai trebuie reţinute, de asemenea, formele verbale imperative şi derivatele care intră în componenţa fommlelor introductive, într-o gamă largă de variaţie, de ex.: ghici ghicitoarea mea! (gîci gîcitoarea mea!), respectiv mult mai numeroasele6: ciumei, ciumei! (ciumil, ciumil!); cimei, cime!! (şimel, şimel), cinel, cinel!; cimei ce-i?; ciumei-ciumei, ce-i aceea? ciume/ei ce-i?; cimulei ce-i? (şhiumulei şie-i?); ciumei ce-i, ce-i?; şhimili şhe-i, şhe-i?, ciumul ce-i, ce-i? cimi-cimi ce-i?, ciume/ci! şiumelşi, şiumelşi!; şhimilin! şhilmnini! şeii şe-i şumiel-şumielş? şhilinina şhe-i? şhilină ce-i, ce-i? Alexiu Viciu semnalează în Huedin formula grămuşd, grămuşd! fără corespondent nominal; despre verbul a grămuşda (var. a cremîjda) menţionează că se aude sporadic în Ardeal, în înţelesul de "a mummra": "nu grămuşda = taci din gură, nu murmura"7• Originea acestor cuvinte depăşeşte interesul pur lingvistic, istoria lor semantică ajutând la clarificarea unora dintre semnificaţiile speciei înseşi, a procesului de constituire şi a finalităţii ei. Sextil Puşcariu (P/DLR) dă ca origine probabilă a v. a gîci o formă contrasă *gâdci < *gfdăci, derivate din sl. gadac "ghicitor, profet" (