România - subiect sau obiect al geopoliticii? : lista lui Severin pe înţelesul tuturor 9786066800136, 6066800132

Citation preview

Adrian Severin (născut în 1954 la Bucureşti) a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, unde şi-a dat şi doctoratul (1987), urmând apoi cursuri postuniversitare în diverse domenii ale dreptului (privind proprietatea industrială, comerţul internaţional), în management şi marketing la universităţi din ţară şi la Business University School din Londra. Jurisconsult la Romconsult (1978-1986), a predat după aceea constant dreptul comerţului internaţional, drept civil şi comercial comparat, drept internaţional public şi construcţie europeană în mediul academic românesc (Academia de Studii Social-Politice, Universitatea din Bucureşti, SNSPA - la înfunta.rea căreia a şi contribuit-, Universitatea « Titu Maiorescu»). Între 1987 şi 2010, a fost membru al Curţii de arbitraj comercial internaţional a României (preşedinte 2008-2010). A fost, de asemenea, membru al Curţii de arbitraj comercial internaţional de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, al American Arbitration Association şi al curţilor de arbitraj comercial ale Sloveniei şi Maltei. Deputat în Parlamentul României (1990-2007), a deţinut funcţiile de viceprim-ministru şi ministru pentru Reformă, Relaţii şi Informaţii Publice în guvernul Roman (19?0-1991), preşedinte al Agenţiei Naţio­ nale de Privatizare şi Dezvoltare a Intreprinderilor Mici şi Mijlocii în guvernul Stolojan (1991-1992) şi viceprim-ministru şi ministru al Afacerilor externe în guvernul Ciorbea (1996-1997). Preşedinte şi preşedinte-emerit al Adunării Parlamentare a OSCE (1999-2003), a fost desemnat apoi raportor special al ONU pentru situaţia drepturilor omului în Belarus. Participant la Convenţia pentru viitorul Europei în 2002-2.003, a prezidat apoi Sub-comisia pentru Afaceri externe a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (2004-2007). Membru al Parlamentului European (2007-2014), a fost vicepreşedinte pentru politica externă, de securitate, apărare şi extindere al Grupului Socialiştilor şi Democraţilor (2009-2011), preşedintele delegaţiei PE pentru relaţiile cu Ucraina (2007-2009) şi raportor permanent al PE pentru relaţia cu Rusia (2009-2011). A publicat volume de autor (Lacrimile dimineţii - slăbiciunile Guvernului Roman, Editura Scripta, Bucureşti, 1995 ; Locun"le unde se construieşte Europa, în dialog cu Gabriel Andreescu, Editura Polirom, Iaşi, 2001 ; Elemente fundamentale de drept al comerţului internaţional, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005) şi a colaborat la volume colective (Subiectele colective de drept în Romania, Editura Academiei, Bucureşti, 1981 ; Lawin Greater Europe Towards a Common Legal Area, Kluwer, Haga, 2000 ; Un concept romanesc asupra viitorului UE, Editura Polirom, Iaşi, 2001). A contribuit, ca jurnalist şi analist politic, cu numeroase articole de drept, politologie şi geopolitică, la publicaţii În format tradiţional şi online din România şi din străinătate.

Adrian Severin A

•

Roman1a SUBIECT sau OBIECT al geopoliticii

? •

Lista lui Severin » pe înţelesul tuturor «

~mpania

Macheta şi realizarea : compania

Ilust raţia cope rtei : în fundal, gravură a lui Altus (probabil, Jacob Sulat) din Mutus Liber (1677) ; coperta IV, foto Adrian Severin

Redactarea : Adina Kenereş Procesa re text : Gabriela Cernuşcă Procesare co m puterizată : Vlad Predescu şi Bogdan Constantinescu la Lumina Tipo

Tipărit

Cuvânt înainte

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României SEVERIN, ADRIAN ' ARomânia - subiect sau obiect al geopoliticii ? « Lista lui Severin , pe mţelesul tuturor I Adrian Severin - Bucureşti : Compania, 2015 416 p.; 23 cm ISBN 978-606-680-013-6 821.135.1-92

©

compania, 2015

Str. Tuberozelor Nr. 9, Sector 1, 011411 Bucuresti Tel. : 021 223 23 28 Fax: 021 223 23 25 ' T el. difuzare : 021 223 23 24, 021 223 23 37 e-mail : compania@rdsli nk.ro [email protected] www.compania.ro

PROIECTUL ACESTEI CĂRŢI a plecat de la mirarea unui cititor. Pornind de la unul din articolele mele recente, care îi căzuse întâmplător în mână, şi găsindu-l iconoclast, a căutat să vadă ce mai publicasem până atunci spre a verifica în ce măsură eram consecvent. Ceea ce a aflat l-a uimit. Analize şi prognoze realizate cu ani buni în urmă rămâneau actuale, erau confirmate de evoluţiile ulterioare şi probau o deplină unitate de gândire. Mi s-a sugerat, în consecinţă, să fac acelaşi exerciţiu retrospectiv şi, eventual, să-mi adun textele într-un volum coerent, pus sub semnul unei sau unor teme comune. Procedând la recitirea celor scrise de mine de-a lungul timpului, am selectat un număr de şaizeci şi şapte de texte şi am încercat să le dispun pe teme, într-un corpus unitar. Cu acest prilej am observat că unele analize necesitau explicaţii suplimentare. De asemenea, se impuneau dezvoltări ale unor teze expuse sumar la momentul scrierii, completări cerute de mersul evenimentelor, adăugarea unor note pe teme complementare, continuarea prognozelor deja confirmate dar, prin aceasta chiar, epuizate. Am trecut la lucru căutând, dincolo de variabilitatea întâmplărilor concrete, constantele cu semnificaţie istorică şi dezvoltând textele iniţiale prin glose sau prin elaborări adiţionale. Dintr-o dată, În faţa mea s-a conturat o imagine pe care nu o conştientizasem iniţial - cel mult o intuisem vag. Era imaginea programului perfect articulat de distrugere a unei naţiuni - naţiunea română . O naţiune prea mare pentru o lume atât de « mică » . Intenţionat sau nu, Vestul şi Estul îşi dăduseră, în fapt, mâna spre a transforma România din subiect în obiect al geopoliticii şi, prin urmare, din subiect în obiect al istoriei. Regretatul academician Grigore Moisil obişnuia să spună : « Eu nu vreau să conving ; eu demonstrez. » « A convinge » sau « a demonstra » sunt două feluri în care se poate cerceta şi prezenta realitatea. În primul caz, se pleafă de la o ipoteză, pentru ca apoi să se adune argumente în susţinerea ei. In final, ipoteza se transformă în concluzie care, prin arta pledoariei, poate convinge publicul. În cel de-al doilea caz, se începe cu culegerea de date şi cu cercetarea acestora, pentru ca prin agregarea concluziilor să se identifice temele sensibile ; după care se adânceşte reflecţia, se corelează observaţiile rezultate şi de acolo se merge mai departe cu construcţia deductivă până când cercetătorul, dus de logica demonstraţiei , ajunge la un concept

6

România - subiect sau obiect al geopoliticii ?

neanticip~t ~i nei~:ginat l~ debu~l lu~rului. Astfel, nu se porneşte de la o concluzie 1potet1ca de venficat, c1 se aJunge la o concluzie impusă de evaluarea raţională a faptelor obiective. Metoda din urmă este aceea din care a rezultat prezenta carte. Textele ve~hi _(publicate) şi cele noi au fost grupate pe capitole inspirate d~ ~ ~nurrută ~dee_ com~nă. A Ce!e. vechi apa~ în or~inea c~onologică a publicam - o ordme impusa de msaş1 derularea 1stonca a everumentelor. Textele noi au fost fie inserate cu o altă fontă ca glose la vechile texte fie i~t~_o dus:, ~u titluri de sine stătătoare, în locurile cerute de logica dez~oltam fiecare1 (sub)teme. Astfel, cartea şi-a construit propria ordine internă şi mesajul ei propriu. A Textel~ v~c~ au ~ost me1:ţinute în forma lor iniţială. Excepţie fac doar cateva mod1fican ale t1mpulm unor verbe care, dacă ar fi rămas neschimbat, ar fi putut deruta cititorii. Nu se putea vorbi la viitorul imediat de eve!llmente concrete despre care toată lumea ştie că s-au consumat de mult. ln orice ~az, nimic din de~onstr~ţia originară nu s-a modificat. Excepţia la excepţie este reprezentata de cateva texte, foarte putine la număr, care şochează prin acurateţea anticipării. Constatând că în con'.cret nu există riscul inducerii În eroare cu privire la succesiunea faptelor, am preferat păstrarea lor _n~alterată inclusiv ca o manieră de a demonstra că evoluţiile puteau fi an:1c~pate, pr_e~um şi de a le răspunde implicit celor care îşi scuză greşelile pnn 1mpos1bilitatea de a prevedea viitorul. La Începutul anilor 2000, pe când eram preşedinte al AP-OSCE, unul dintre ~djuncţii mei, domnul Ghennadi Szelezniov, pe atunci şi preşedintele Dumei de Stat a Rusiei, cu prilejul unei conversatii informale m-a întreb at: « Cum se mai descurcă România? Nu-i aşa că. vă vine greu' fără noi?» La acea dată, sugestia cuprinsă în Întrebare mi s-a părut aberantă. Cum adică să ne vină greu fără Rusia?! Nu fugiserăm noi oare de ea atâta amar de vreme şi, ca ~ă scăpăm de ameninţarea ei, nu ne refugiaserăm noi, cu preţul unor efortun, al unor suferinţe şi al unor umilinţe remarcabile, în « fortărea­ ţa » occidentală ?! Timpul m-a ajutat să desluşesc tâlcul întrebării pe care mi-o adresase cu sinceră convingere colegul rus. După ce traversaseră desertul comunismului ruso-asiatic, românii intraseră în jungla capitalismului euroatlantic evid~nt, lipsiţi de mijloacele necesare adaptării la şi supravieţuirii în noui m~diu. Pe vremea sistemului mondial bipolar, strategia lor de supravieţmre se bazase pe un anume « multivectorialism », pe balansul între Est si Vest, pe jocul subtil Între cele două mari puteri dominante ale lumii. Sis'temul echilibrului dintre ele, fie el şi un « echilibru al terorii », le-a ga:antat atât racea, cât şi o minimă marjă de manevră, un spaţiu de libertate u~tr-un ~ruvers Aal· nelibertăţii. Fie ea şi forţată, alianţa cu Rusia (sovietica) a f~nt Romarua de hegemonismul puterilor occidentale. Dimpotrivă, c~l puţm pen~-o_ vreme, cel~ din urmă au sprijinit şi astfel au permis emanciparea Romame1. O emancipare care, astăzi, într-o ordine unipolară sau

Cuvânt inainte

7

în anarhia unui multipolarism asimetric, ca « aliat», îi est_e_ inter~isă. ~e aceea românii, care, În interes naţional, caută ordinea echilibrulm multipolar, sunt consideraţi ~e _?ccide?\ c_~ fiind«_ infideli»_. . . . Faptul că protagoruştu globalizam - ~e ~1- adversa1:1 declaraţi sau aliaţi ominali - au dorit controlul asupra Romarue1 - o naţmne prea mare spre ~ fi ignorată şi prea mică spreAa fi ascu~t~tă - nu este ?ici ~e neî~ţeles, nici de condamnat. Grav este că, m aceasta mcercare antiromaneasca, poporul român însusi a ajuns să fie vârf de lance, iar mulţi dintre liderii săi, cozi de topor. Ridicarea românilor împotriva lor î_nşişi reprezintă o înfrânger~ strategică pe care le-au administrat-o - ş_i nici_ ?u s-ar_~ putut altf~~ - cei care formal le-au fost aliaţi şi care erau smgum capabili de a folosi mcrederea, poate naivă, în « prieteni » şi în « prietenie » pentru a genera neîncredere în sine. Prin aceleasi tehnici ale intoxicării, dezinformării şi manipulării folosite de URSS si satelitii săi cei mai apropiaţi pe vremea când România aparţinea blocului s~vietic: românii au fost făcuţi să creadă iarăşi, acum În calitate de membri ai blocului euroatlantic, că toţi, dar absolut toţi conducătorii lor sunt corupţi şi trădători - unii prinşi, alţii încă nepri1:şi -:-:• că î~treaga lor elită este incompetentă şi cumpărată, că salvarea naţmrui romane nu se găseşte în sine, ci exclusiv în bunăvoinţa altora. Dete~nată prin~înşe~ă­ ciune să-si alunge păstorii, turma românească merge direct spre prapastle. Împinşi î~tr-o atmosferă de război civil - Aa c~rei e?'presieA palpabilă es~e dată de asalturile mascaţilor şi cavalcadele mcatuşaţilor -, ~ntr-un me~m de confuzie si teroare în care oricine poate fi făcut oricând vmovat de once si în care ni~eni nu mai poate şti care sunt « drepţii >> şi care « păcătoşii », ~u reperele distruse, perspectiva istorică întunecată şi sensul vieţii devenit ininteligibil, românii au fost făcuţi să se teamă, să se scârbească şi să se _lepede mai mult de conducătorii si de traditiile lor decât de conducerea ş1 modelele de viaţă străine preluate autom~t ca forme fără fond. Pierzâ?du~şi încrederea în sine, naţiunea română este gata să-şi abandoneze destinul m mâna străinătăţii, acceptă şi se pregăteşte să iasă din istorie. Volumul de faţă cuprinde şi valorifică texte scrise de mine în anii 2?122014. În cursul pregătirii lui am regăsit însă un articol din 2002 sens pe marginea vizitei efectuate în acel an în România de preşedintele SU~ George W. Bush şi intitulat« Ce nu a spus preşedintele Bush?». Compar~ţia dintre cronica acelei vizite şi declaraţiile reprezentanţilor SU1:: preze~ţi_ l~ Bucuresti cu doar zece ani mai târziu indică nivelul decădem Romaruei de la sta,tutul de partener al Americii (al Occidentului euroatlantic În ~e?~.ral) la cel de colonie de la calitatea de subiect la cea de obiect al geopoliticu. lnvolutie de care vi~ovati sunt deopotrivă politicienii români şi cei străini. în'. 2002, corupţia e'ra tot o problem~ preocupa1:1tă_ în relaţî?e bila~erale. (Dacă la începutul anilor '90 corupţia nu constltma o tema semnificativă iar la sfârsitul acelui deceniu ea se plasa aproape exclusiv în contextul ' . acumulării primitive de capital specifică tranziţiei, după 2000 începe să de-

8

România - subiect sau obiect al geopoliticii ?

vină

un fenomen sufocant şi să capete caracter sistemic, ceea ce justifică abordarea subiectului în legătură cu vizita preşedintelui SUA la Bucuresti curând după primirea României în NATO.) Spre deosebire însă de c~e~ ~e avea să se Întâmple mai târziu (având ca punct culminant anul 2012) , ~ 2902, pe ?evo _parte, pe_r:i-tru America eradicarea corupţiei în România era ţmta strategica, iar nu mijloc tactic menit să pună statul român sub tutelă st~ăină'. i:r pe de altă parte'. at;1i:1ci America nu-Ji permitea să dea lecţii pu?lice şi _ sa profere_z~ amenmţan la adresa Romaniei, recunoscând că lupta impoA tnva corupţiei este de competenţa autoritătilor române. ln 2002, discursuri de tipul celor tinute cu doar un deceniu mai târziu de vicepreşedintele american Joe Biden, de asistentul secretarului de stat Victoria Nuland sau de către unii ambasadori occidentali acreditati la Bucureşti, indicând autorităţilor române pe cine trebuie să numeasci în frun~ea procuraturii ori a seA rviciilor secrete şi cum trebuie combătută corupţia, _e~au _ d e n~imaginat. ln schimb, mesajul acestora se regăsea în luările de pvoziţie şi_ ~r~i:ctele e~tei politice române. Eradicarea corupţiei era o tema de politica interna, iar nu de politică externă, definind o Românie ca~e încă era :ubiect . al geop~liticii. Similitudinea limbajului şochează. Diferenţa purtatorulm de mesaj de asemenea. Ca si diferenta de atitudine şi de agendă a SUA. Toate aceste diferenţe măsoară distanta dintre o relatie de pa~eneriat şi un raport colonial, dintre interesul pent;u cooperarea ~u o naţmne suverană , fie ea şi imperfectă, şi dorinta de a domina o natiune sub cuvânt că o cureti de vicii ' ' Relaţia comple~ă dintre ~orupţie şi suveranitatea României în contex~ ~lobal: developând valoarea strategică a corupţiei în confruntările geoP?htice . (sic arată că atunci când, în 2002, patrioţii români ţineau un dis~urs i~e1:tic cu_ cel al su~secretarului Nuland din 2012 sau al vicepreşedintelm Biden din 2014, ei nu spuneau acelaşi lucru. Pentru români com~atere~ c_o~pţiei era - şi ~âne - ~ta strategică unică, deopotrivă pri~cipală şi subsidiar~. P~ntru a~t?m ~xterm, combaterea corupţiei în România este doarAun ~biec~iv s~bsidiar. I~ principal, critica acestora la adresa corupţiei romaneşti , chipunle excepţ10nală , a fost - şi deocamdată rămâne - pretextul ~entruAinte~~nţia străină în politica românească, pentru controlul agei:i~ei romaneşti şi pentru excluderea naţiunii române din procesul de decme geost~a~:gică regională şi globală. Triada