219 52 17MB
Romanian Pages 452 Year 2012
NOUL TESTAMENT Apocalipsa lui Ioan
adevărul.
NOUL TESTAMENT Apocalipsa lui Ioan ediţie bilingvă
Traducere inedită şi comentariu de CRISTIAN BĂDILIŢĂ
adevărul.
Referenţi:
Emanuel Conţac Marius Cruceru
© Cristian Bădiliţă © 2012 by Adevărul Holding, pentru prezenta ediţie Design copertă: Liliana Grecu Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BIBLIA N.T. Apocalipsa Apocalipsa lui Ioan/ trad., introd., comentariu, note patristice de Cristian Bădiliţă. - Bucureşti: Adevărul Holding, 2012 Bibliogr. Index ISBN 978-606-644-007-3 I. Bădiliţă, Cristian (trad.; pref.) 228.07
Cu dragoste, credinţă şi speranţă dedic această traducere comentată a Noului Testament memoriei martirilor din perioada comunistă, creştinilor români de toate confesiunile. C.B.
Mulţumiri oamenilor de bine, şi nu numai Mulţumesc celor care nu s-au lăsat copleşiţi de apatia ambientală din România şi au pus umărul la continuarea acestui proiect al Asociaţiei Culturale Oglindanet1 ': - episcopului greco-catolic, Preasfinţitul Virgil Bercea, care a jucat un rol esenţial şi de această dată; - domnului Constantin Erbiceanu, preşedintele Funda ţiei Erbiceanu (www.fundatia-erbiceanu.ro), şi domnului Filip-Lucian Iorga, vicepreşedintele aceleiaşi fundaţii, care mă însoţesc mereu cu prietenia lor; - domnului Cătălin Flutur, primarul oraşului Botoşani, precum şi colaboratorilor săi, care dovedesc, prin susţine rea unor proiecte culturale de interes naţional, că Eminescu, Enescu, Iorga nu s-au născut întâmplător acolo; - domnului Daniel Eberhat, director editorial, şi doam nei Carmen Dincă, director executiv, care au acceptat cu entuziasm propunerea publicării Apocalipsei la Editura Adevărul Holding; - bibliştilor Emanuel Conţac şi Marius Cruceru, pentru controlul ştiinţific, şi Corneliei Dumitru, pentru profesiona lismul cu care a redactat volumul. 1 Informaţii suplimentare despre traducerea comentată a Noului Testament pot fi găsite la adresa de internet: www.oglindanet.ro.
8
Mulţumiri
- prietenilor din Occident care mi-au pus la dispoziţie informaţii utile, bibliografii preţioase şi întreaga lor compe tenţă în domeniu. În sfârşit, ţin să le mulţumesc celor care mi-au pus nu meroase piedici, stimulându-mă, fără voia lor, să merg mai departe; celor care ar fi putut sprijini acest proiect de interes transconfesional şi nu au făcut-o, în ciuda promisiunilor ,,solemne", preferând susţinerea industriei naţionale de ba loane de săpun: miniştri, ,,întâistătători", directori, ,,cadre", reprezentanţi ai „elitei democrat-creştine". Faptul că am reuşit totuşi să înaintez cu traducerea comentată a Noului Testament în condiţii apocaliptice e un miracol pe care-l da torez, fără îndoială, intercesiunii Sfintei Copile Filoteia. Ex carde gratias sibi aga. Cristian Bădiliţă Mont-Saint-Aignan 18 octombrie 2011
Traducerea comentată a Noului Testament Textele cuprinse în Noul Testament n-au căzut din cer1 • Ele au fost redactate, aproximativ între anii 50 şi 100 d.Hr., de per sonaje istorice care cunoşteau greaca epocii, numită koine. Cele mai timpurii sunt Prima Scrisoare către Tesaloniceni (aprox. 49 d.Hr.) şi Scrisoarea întâi către Corinteni (aprox. 51 d.Hr.). Evanghelia după Ioan şi Apocalipsa lui Ioan aparţin perioadei celei mai târzii (sfârşitul secolului I). Nicio pagină din ceea ce abia în secolul al Iii-lea avea să se numească Noul Testament n-a fost scrisă de Iisus Însuşi. Mesajul Mântuitorului a fost unul escatologic, de sfârşit de lume. Sfârşitul lumii exclude ideea redactării unor cărţi adresate „posterităţii". La rândul ei, prima generaţie de creştini aştepta cu speranţă şi nerăbdare a Doua Venire, ,,plinirea timpurilor" (Gal. 4,4). Nu întâmplător, cel mai vechi text creştin, Prima scrisoare către Tesaloniceni, insistă tocmai pe ideea apropiatei parusii a Mântuitorului şi a iminentei Sale judecăţi. 1 Reiau aici, cu mici modificări, două pagini apărute în volumul
Orthodoxie versus ortodoxie, Bucureşti, 2009, pp. 191-193. Practic, lista
introducerilor şi sintezelor dedicate Noului Testament este interminabilă. Trimit cititorul la un clasic incontestabil, care furnizează şi bibliografiile necesare: Raymond E. Brown, An Introduction to the New Testament, NY, Londra, Toronto, Sydney, Auckland, 1997. Este vorba despre volumul introductiv al faimoasei colecţii de traduceri comentate „The Anchor Bible".
10
Introducere la Noul Testament
Evangheliile încep să fie compuse la peste treizeci de ani de la Înviere, când speranţa în cea de-a Doua Venire începe să se amestece cu o anumită nerăbdare şi chiar cu o oare care îngrijorare. Încetul cu încetul, generaţia apostolilor se stinge. În locul ei rămân mărturiile apostolice, adică textele despre „vestea cea bună" (sensul literal al termenului euan gelion) întrupată de Iisus. Vorbind despre lecturile făcute de creştini în fie.care duminică, Iustin Martirul (secolul al Ii-lea) foloseşte expresia „memorii ale apostolilor". Este cea dintâi menţionare a „evangheliilor". Aşadar memorii", nu altceva: amintiri ale apostolilor despre viaţa şi învăţăturile lui Iisus. Mai trebuie spus că formarea Noului Testament aşa cum îl cunoaştem astăzi s-a întins pe o perioadă de peste două se cole, iar procesul decantării unui canon universal în Biserică a fost unul extrem de zbuciumat. În interiorul curentului eclezial, prima tentativă de constituire a unui corpus de scri eri creştine se face simţită la jumătatea secolului al Ii-lea, ca urmare a provocării marcionite. Marcion, fiu de episcop, el însuşi figură de prim-plan a comunităţii creştine din Roma, face distincţie între Dumnezeul Vechiului Testament (gelos şi vindicativ) şi Dumnezeul Noului Testament, Tatăl lui Iisus (bun, milostiv, îngăduitor şi iertător). Această distincţie de ordin teologic se reflectă într-o distincţie de ordin scripturar. Dat fiind că Dumnezeul manifestat în Vechiul Testament este „rău", Vechiul Testament trebuie eliminat din Biserică. Pentru Marcion, scrierile creştine se reduc la o singură evan ghelie, anume a lui Luca, cea mai „grecească" dintre toate, şi la numai zece epistole pauline, ,, purificate" şi ele. Linia eclezială a reacţionat prompt, propunând un canon lărgit atât pentru Vechiul, cât şi pentru Noul Testament. Irineu, episcop al Lyonului, este primul Părinte al Bisericii care, în Adversus haereses, face elogiul „evangheliei tetramorfe", ,,sub patru forme": după Marcu, Matei, Luca şi Ioan. 11
Introducere la Noul Testament
11
Acest canon, spuneam, a trecut prin multe peripeţii. Listele vechi (Irineu, ,,lista lui Muratori"1, Origen) citează titluri diferite. Apocalipsa lui Ioan, de pildă, n-a fost accep tată între cărţile Noului Testament decât în secolul al IV-iea, din pricina fals-presupusului milenarism din capitolul 20. Dimpotrivă, unele texte, numite astăzi „scrieri apostolice" sau chiar „apocrife", au fost citite multă vreme în biserici alături de evanghelii, bucurându-se, aşadar, de statutul canonicită ţii. Este cazul Didahiei, al Păstorului lui Hermas, al Evangheliei lui Petru sau al Apocalipsei lui Petru. Primele liste complete ale cuprinsului Noului Testament se găsesc la Eusebiu de Cezareea şi la Atanasie cel Mare (secolul al IV-iea). Tot din secolul al IV-iea, aşadar la trei secole şi jumătate după Înviere, provine cel mai vechi manuscris complet al Noului Testament, aparţinând faimosului Codex Sinaiticus. Ce s-a întâmplat din secolul I până în secolul al IV-iea cu fiecare evanghelie, cu fiecare epistolă, cu Apocalipsa ori cu Faptele apostolilor? Au rămas ele neschimbate la nivelul li terei? Ni s-au transmis ele exact aşa cum au fost redactate de apostoli sau de evanghelişti? Studierea manuscriselor vechi şi compararea fragmentelor comentate de Părinţi încă din secolul al II-iea ne aşază în faţa unui peisaj filologic extrem de variat, pe alocuri accidentat şi plin de surprize. Toate aceste elemente au fost luate în calcul în strădania noastră de traducere, înţelegere şi comentare. Iată instru mentele de lucru fundamentale, de care nu ne-am despărţit nicio clipă şi care ar trebui impuse în fiecare seminar şi în fiecare facultate de teologie din România. În primul rând, ediţia a XXVII-a, adusă la zi, a Noului Testament (Novum Testamentum graece), realizată de Eberhard şi Erwin Nestle, 1 Listă redactată în latina târzie (secolul al VII-lea sau al VIII-lea), care traduce însă un text grecesc din secolul al 11-lea şi care conţine un canon al scrierilor creştine. A fost descoperită de savantul Muratori şi publicată de acesta în 1740.
12
Introducere la Noul Testament
revăzută substanţial, pe baza consultării unui număr impresionant de manuscrise, de Barbara şi Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M. Martini şi Bruce M. Metzger. Această ediţie, apărută la Stuttgart în 1995 şi reti părită mereu de atunci, a fost reprodusă şi în ediţia noas tră. Cititorul interesat o poate găsi la adresa de internet http://www. bibelwissenschaft. de/online-bibeln/novum testamentum-graece-na-27/lesen-im-bibeltext/. Al doilea in strument obligatoriu de lucru îi aparţine lui Bruce Metzger: A Textual Commentary an the Creek New Testament, a cărui a doua ediţie, cea folosită de noi, a apărut tot la Stuttgart, în 1994. Comentariul lui Metzger serveşte drept însoţitor al ediţiei Noului Testament prezentate mai sus şi este rezul tatul întrunirilor de lucru ale United Bible Societies' Creek New Testament. Toate lecţiunile admise de această comisie internaţională de cercetători sunt inventariate şi scrupulos argumentate de către autor. Urmează Synopsis quattor evan geliorum. Locis parallelis evangeliorum apocryphorum et patrum adhibitis, editată de Kurt Aland, apărută la Stuttgart în 1996
(am folosit ultima tipărire, din 2005). Indispensabil rămâne ghidul gramatical alcătuit de părintele Max Zerwick (şi tra dus în engleză de Mary Grosvenor), A Crammatical Analysis of the Creek New Testament, ediţia a IV-a, Roma, 1993. De asemenea, Maurice Carrez şi Frarn;ois Morel, Dictionnaire grec-fran9ais du Nouveau Testament, Geneva, ediţia a IV-a, 1995. Tot de Maurice Carrez, Crammaire grecque du Nouveau Testament, Geneva, 1981. Pentru partea lingvistico-teologică am utilizat sistematic Le lexique theologique du Nouveau Testament de Ceslas Spicq O. P., Geneva-Paris, 1991, precum şi indispensabilul T heologisches Worterbuch, îngrijit de G. Kittel şi G. Friedrich, tradus în engleză, italiană şi, parţi al, în franceză. Pentru istoria manuscriselor şi ediţiilor mo derne ale Noului Testament, asupra căreia nu e locul să ne
Introducere la Noul Testament
13
oprim aici, de neocolit rămâne lucrarea lui Kurt şi Barbara Aland, Der Text des Neuen Testaments, Stuttgart, 1981, tradusă şi în engleză de E. F. Rhodes, The Text of the New Testament. An Introduction to the Criticai Editions and to the Theory and Practice of Modern Textual Criticism, Grand Rapids, 1995. Cu folos se poate citi şi bestsellerul profesorului american Bart D. Ehrman, Misquoting Jesus. The Story Behind Who Changed the Bible and Why, New York, 2005, care în anul 2007 a primit replica pastorului Timothy Paul Jones, Misquoting Truth. A guide to the Fallacies of Bart Ehrman's Misquoting Jesus (www.ivpress.com). În sfârşit, pentru echivalările româ neşti am avut sub ochi principalele traduceri şi diortosiri, de la Biblia din 1688 şi până astăzi. Versiunea de faţă consti tuie un omagiu implicit adus predecesorilor care au trudit pentru transpunerea cât mai fidelă a Cuvântului Domnului în limba română.
* O retraducere a Noului Testament este perfect legitimă, din cel puţin trei motive. Traducerile de până acum pot fi ameliorate atât la nivel stilistic, cât şi la nivelul conţinutului: există multe pasaje discutabile, care propun fie contrasen suri, fie imprecizii. Noul Testament nu poate fi tradus în limba română decât după traducerea Septuagintei, deoarece multe pasaje sunt citate după versiunea greacă a Vechiului Testament. În sfârşit, fiecare capitol al noii traduceri va fi prevăzut cu un comentariu, indispensabil înţelegerii corec te şi polifonice a textului. Vor fi luate în considerare toate lecţiunile principale oferite de variantele manuscrise. De asemenea, pe lângă notele filologice, teologice şi de realia, am adunat, într-un capitol separat, un grupaj de note patris tice, menite să insereze Noul Testament în tradiţia exegetică a Părinţilor Bisericii.
14
Introducere la Noul Testament
Proiectul va însuma şapte volume, după cum urmează: Volumul I: Evanghelia după Matei Volumul II: Evanghelia după Marcu Volumul III: Evanghelia după Luca Volumul IV: Evanghelia după Ioan Volumul V: Faptele apostolilor Volumul VI: Epistole Volumul VII: Apocalipsa lui Ioan.
Ghid de lectură Traducerea poate fi confruntată, pe fiecare pagină, cu tex tul grec, preluat după ediţia XXVII Nestle-Aland. Cititorul va găsi informaţii suplimentare (de ordin filologic, istoric, teologic) în Comentariul sistematic, ghidându-se după refe rinţele aflate în partea superioară a fiecărei pagini. Comen tariul e completat de notele patristice. În Bibliografia cu titlu orientativ am notat instrumentele şi lucrările folosite, iar Indicii înlesnesc accesul la informaţii punctuale. C.B.
Introducere la Apocalipsă
Genul apocaliptic Termenul grecesc apokalypsis, tradus exact prin latines cul revelatio, înseamnă „dezvăluire", ,,scoatere la lumină a ceva ascuns"1. De la semnificaţia termenului grecesc trebuie să pornim atunci când dorim să definim acest tip de litera tură. Nu este vorba, aşadar, despre un gen cu un conţinut înspăimântător, legat obligatoriu de sfârşitul lumii, ci de o viziune - asemănătoare viziunii profetice - ce are menirea de a pune lumea de aici în contact cu lumea de dincolo, lu mea divinităţii. Una dintre cele mai pertinente caracterizări ale genului apocaliptic îi aparţine lui Christopher Rowland, după care factorul comun al tuturor scrierilor apocaliptice este „credinţa că voia lui Dumnezeu poate fi cunoscută prin intermediul revelaţiei care aduce la lumină tainele dumne zeieşti. Prin urmare, a vorbi despre «apocaliptică» înseamnă a ne concentra asupra comunicării directe a tainelor cereşti în toată diversitatea lor"2• Curentul apocaliptic apare după încetarea profeţiei, adică după stabilirea canonului Scripturii 1 Folosesc diferite fragmente din studiul meu, mai vechi, despre literatura apocaliptică, inclus în volumul Glafire, Iaşi, 2008, pp. 141-198. 2 C. Rowland, The Open Heaven. A Study of Apocalyptic in Judaism and Early Christianity, Londra, 1982.
16
Introducere la cartea Apocalipsei
iudaice de către Ezdra (la întoarcerea din exilul babilonian, în 538 î.Hr.). Între cele două experienţe, a profetismului „clasic" şi a vizionarismului apocaliptic, există diferenţe şi similitudini. Experienţa profetică se produce, adesea, dar nu mereu, în condiţii de „luciditate" psihică. Profeţia constă într-un tip de cunoaştere punctuală, vizând anumite eveni mente istorice. La rândul lor, autorii textelor apocaliptice ignoră elementul istoric în general şi prezentul în special, considerând că numai o intervenţie urgentă şi miraculoasă a lui Dumnezeu i-ar putea „mântui" pe cei persecutaţi1 . Modelul veterotestamentar al genului este Cartea lui Daniel, din care Apocalipsa lui Ioan se înfruptă copios, dar fără a o cita vreodată în mod direct. Cartea lui Daniel a fost redactată în două etape, prima parte (cap. 1-7) în jurul anului 330 î.Hr., a doua, în timpul persecuţiei declanşate de Antiochos al IV-lea Epiphanes (168-165 î.Hr.). Personajul principal, profetul Daniel, a trăit cu mult înainte, la sfârşitul exilului babilonian (545-535 î.Hr.). Autorii de apocalipse vor aplica sis tematic „reţeta" citirii evenimentelor contemporane prin grila unor evenimente asemănătoare petrecute odinioară. Genul apocaliptic este amplu ilustrat în corpusul literaturii intertes tamentare, dar şi creştine. Iată o listă orientativă: lEnoh sau Enoh în etiopiană; 2Enoh sau Enoh în slavonă; Cartea jubileelor; 2Baruh sau Baruh în siriacă; 3Baruh sau Baruh în greacă; 4Ezdra; Apocalipsa lui Abraham; Testamentul lui Abraham; Testamentele lui Levi şi Neftali (din Testamentele celor Doisprezece Patriarhi); Urcarea la cer a lui Isaia; Păstorul lui Herma; 3Enoh sau Enoh în ebraică. 1 Merită amintită aici lucrarea, îndrăzneată, a lui Norman Cohn, Cosmos, Chaos and the World to Come. The Ancient' Roots of Apocalyptic Faith, New Haven, Londra, 1993, în care autorul pune în lumină influenţa zoroastrismului asupra iudaismului şi, implicit, asupra creştinismului în materie de „apocaliptică".
Introducere la cartea Apocalipsei
17
Care ar fi, pe scurt, trăsăturile genului apocaliptic? Voi urma grosso modo excelenta introducere făcută de Philipp Vielhauer la capitolul „Apocalipse" din ediţia E. Hennecke, W. Schneemelcher, R. Wilson1 • Patru sunt caracteristicile for male, de compoziţie ale genului: recurgerea la pseudonimie (nu şi în cazul Apocalipsei lui Ioan); importanţa acordată vi ziunilor; vaticinium ex eventu (profeţia făcută după întâmpla rea evenimentului, pornind de la eveniment); combinarea formelor (caracter hibrid). Pseudonimia are o justificare logică, oferită de autorii înşişi: apocalipsele respective nu au fost făcute publice, din varii motive, în timpul vieţii protagonistului, ci au aşteptat condiţii favorabile. De pildă, la sfârşitul lui 4Ezdra se spune că profetul a dictat patruzeci de zile la rând câtorva scribi conţinutul revelaţiilor primite de la Dumnezeu şi că nu mărul cărţilor rezultate la sfârşit a fost de nouăzeci şi şase. Dintre acestea, doar douăzeci şi două au fost făcute publice imediat (adică numărul scrierilor din canonul iudaic), restul de şaptezeci fiind păstrate pentru mai târziu. Autorul justi fică prin acest artificiu originea divină a scrierilor apocrife, între care se numără şi 4Ezdra. Apocalipsa lui Ioan încalcă regula pseudonimiei. Mai mult, îngerul îi porunceşte profe tului să nu „pecetluiască" revelaţia şi să o aducă imediat la cunoştinţa credincioşilor, pentru că „vremea", adică a Doua Venire a lui Iisus, ,,e aproape". Autorii apocalipselor primesc revelaţiile prin interme diul viziunilor, în felul acesta deosebindu-se de profeţi, 1 Am folosit versiunea engleză a lucrării: New Testament Apocrypha, Philadelphia, vol. 2, 1965, pp. 579-642. Introduceri utile se găsesc şi în M. Erbetta, Gli apocrifi del Nuovo Testamento, Torino, 1966-1981, vol. 3, pp. 149-174; L. Moraldi, Apocrifi del Nuovo Testamento, Torino, 1971, pp. 285-297. De asemenea, am folosit şi studiul lui Antonio Piftero, ,,La apocaliptica dentro de la literatura intertestamentaria: Panorâmica general", publicat în volumul colectiv El simposio biblico espafiol (C6rdoba 1985), Valencia, Cordoba, 1987, pp. 591-603.
18
Introducere la cartea Apocalipsei
beneficiari ai unor revelaţii în primul rând auditive. Există două tipuri de viziuni - în vis şi în extaz -, ca în Cartea lui Daniel: ,,În primul an al lui Baltasar, regele chaldeilor, Daniel a văzut un vis, şi vedeniile din capul său [le-a avut] în aşternutul său, şi a scris visul" (versiunea lui Theodotion 7,1). Revelaţii onirice întâlnim şi în 4Ezdra 11,1; 12,1; 13,1; în Enoh etiopian 83; 85; în Enoh slavon 1,3. Pentru revelaţia în stare de „trezie extatică", prototipul îl constituie Dan. 10,2-6 (versiunea Theodotion): ,,În zilele acelea, eu, Daniel, ţineam doliu trei săptămâni de zile: pâine după pofta [inimii] n-am mâncat, carne şi vin nu s-au apropiat de gura mea, şi cu mi reasmă nu m-am uns până la împlinirea celor trei săptămâni de zile. În ziua a douăzeci şi patra din luna întâi, mă aflam lângă râul cel mare - acesta este Eddekel. Mi-am ridicat ochii şi m-am uitat şi, iată, un bărbat înveşmântat în baddin, şi coapsele îi [erau] încinse cu aur de Ophaz, trupul îi [era] ca de tharsis, şi chipul lui, precum vederea fulgerului, ochii lui, ca nişte făclii de foc, şi braţele şi picioarele lui erau ca vederea aramei sclipitoare, şi glasul cuvintelor lui, ca gla sul mulţimii." În Apocalipsa lui Ioan nu există decât viziuni extatice. Vizionarul este răpit în duh (,,Am fost [răpit] în duh în ziua Domnului", 1,10) sau pur şi simplu suit pe ari pile unei păsări, ca în Apocalipsa lui Abraham, şi purtat prin toate regiunile lumii: cele şapte, cinci sau trei ceruri, prin sălaşul osândiţilor la chinuri sau prin cel hărăzit drepţilor, la Răsăritul ori la Apusul soarelui1 . Îngerul îndeplineşte două funcţii principale: de ghid şi de interpret (angelus interpres). 1 Modelul răpirilor extatice se găseşte în Iez. 8,2 sq.: ,,Şi am privit şi, iată: o înfăţişare de bărbat, de la mijloc şi până jos [era] foc, iar de la mijloc în sus, ca o vedenie de aur cu argint. Şi a întins o înfăţişare de mână şi m-a apucat de creştet; şi duhul m-a ridicat între pământ şi cer şi m-a dus la Ierusalim, într-o vedenie a lui Dumnezeu, în pridvorul porţii dinăuntru, care dă către miazănoapte, unde era Stâlpul Cumpărătorului. Şi, iată, acolo era slava Domnului Dumnezeului lui Israel, după vedenia pe care o văzusem pe câmpie" (după LXX).
Introducere la cartea Apocalipsei
19
Rareori, vizionarul comunică direct cu Dumnezeu, fără un interpret angelic. Cel mai simpatic mijlocitor este fără îndo ială Mihail. Ulterior, Mihail va deveni protector din oficiu al oamenilor şi al tuturor celorlalte făpturi de pe pământ înaintea lui Dumnezeu. A treia caracteristică e constituită de aşa-numitul vatici nium ex eventu (,,prezicerea după ce evenimentul prezis a avut loc, plecând de la (ex) el"). Autorul real, istoric al cărţii 4Ezdra trăieşte în secolul I d.Hr., în vreme ce autorul fictiv, Ezdra însuşi, trăise în secolul al V-lea î.Hr. Prin urmare, auto rul real ştie foarte bine ce s-a întâmplat cu şase secole înainte: tragedia exodului babilonian, urmată de euforia întoarcerii la Ierusalim şi a construirii celui de-al Doilea Templu. Numai că, din perspectiva autorului fictiv, evenimentele respective sunt situate în viitor, formând deci conţinutul unei profeţii. Autorul real se află la capătul timpului istoric 1: ,,Lumea şi-a pierdut tinereţea şi vremurile au început să îmbătrânească. Într-adevăr, timpul lumii are douăsprezece părţi: zece s-au scurs deja, zece şi jumătate" (4Ezdra 14,11). Istoria neamului omenesc poate fi descrisă în integralitatea ei (după o schemă alegorică înglobând cele patru mari imperii, ca în Daniel 2 şi 7; sau etapă cu etapă, ca în Cartea jubileelor), ori plecând de la momentul precis în care trăieşte autorul fictiv (Dan. 8-12; Testamentul lui Levi 16-18). Iată cum rezumă Vielhauer tehni ca folosită de apocaliptici: ,,Ei folosesc descrierea istoriei la timpul viitor pentru a spori încrederea cititorilor în propriile preziceri despre viitor. Dacă autorul imaginar a prevestit cu atâta precizie trecutul, care poate fi verificat din punctul de 1 C.K. Barrett notează: ,,Această metodă a şi ermis datarea a oca p p lip selor; momentul în care istoria p ierde din precizie şi acurateţe este tocmai momentul scrierii" (The Background of the New Testament: Writings
from Ancient Greece and the Roman Empire That Illuminate Christian Origins, New York, 1989, p . 320).
20
Introducere la cartea Apocalipsei
vedere al cititorului, atunci înseamnă că şi viitorul se va pe trece aşa cum îl prezice el"1 • Pe lângă cele patru caracteristici „formale"2 există şi un set de trăsături „ideologice". Apocalipsele alcătuiesc un continent aparte în cadrul literaturii iudaice şi creştine. Întrebările la care încearcă ele să răspundă creează mai de grabă o atmosferă doctrinară decât o ideologie propriu-zisă. Prima trăsătură evidentă o constituie dihotomia vârstelor/ eonilor: există o vârstă prezentă, a istoriei în curs de desfăşu rare, şi una viitoare, caracterizată de o altă calitate. Între cele două vârste nu poate fi vorba de nicio asemănare. Vârsta de acum (ho aion houtos) se caracterizează prin vremelnicie şi corupţie. Vârsta viitoare (ho aion mellon), dimpotrivă, are toate atributele durabilităţii: veşnicie, soliditate. Vârsta de acum e alcătuită din succesiunea imperiilor pământeşti (patru, după Daniel, 4Ezdra şi Baruh); vârsta viitoare, atem porală, de fapt, e reprezentată de Împărăţia lui Dumnezeu, sub sceptrul lui Mesia. Instaurarea noii vârste echivalează cu o nouă creaţie. Nimic nu supravieţuieşte în condiţiile de dinainte: cei drepţi se bucură din plin de condiţiile pămân tului transfigurat, devin locuitori ai Ierusalimului ceresc; 1 Vielhauer, op. cit., p. 586. Amintesc aici şi analiza propusă de J. Barr în „Jewish Apocalyptic in Recent Scholarly Study", în Bulletin of the John Rylands Library, 58, pp. 9-35. Literatura apocaliptică are anumite trăsături specifice, distribuite pe patru niveluri: limbă, structură, tip narativ, doctrină. La nivelul limbii se observă repetiţii abundente, utilizarea discursurilor lungi, predominanţa listelor şi a enumerărilor, folosirea simbolurilor, mai cu seamă a celor numerice, şi a imagisticii animaliere; la nivelul structurii: faptul că nu se menţionează adevăratul autor (pseudonimia), transa vizionară, mijlocirea unui înger interpret, intenţia de a se adresa unui cerc ezoteric; la nivel narativ: vaste secvenţe pseudo-istorice şi abundente profeţii ex eventu; la nivel doctrinar, Barr propune o listă de teme (opt, după K. Koch, urmat de P. Sacchi): (a) aşteptarea tensionată a sfârşitului lumii; (b) sfârşitul lumii văzut ca o catastrofă cosmică; (c) împărţirea istoriei într-un număr exact de perioade; (d) existenţa îngerilor şi a demonilor; (e) concepţia dualistă asupra universului; (f) credinţa într-un Mesia; (g) mântuirea paradiziacă; (h) slava din urmă a „omului drept". 2
Introducere la cartea Apocalipsei
21
păcătoşii populează grotele extramundane; îngerii răzvrătiţi sunt închişi pe vecie în temniţe. Cum spuneam, noua lume are o cu totul altă calitate decât cea veche, aflându-se sub cârmuirea directă şi mântuitoare a Creatorului, iar nu sub aceea, arbitrară şi nocivă, a creaturilor. Aici se cuvine însă adăugat un lucru, şi nu de mică importanţă: dualismul pro fesat de autorii apocalipselor nu este un dualism metafizic, întrucât Dumnezeu rămâne Creatorul şi Stăpânul absolut al ambelor vârste. Ne aflăm, aşadar, la antipodul viziunii gnos tice, unde viziunea vârstelor reflectă o dihotomie esenţială în sânul divinităţii: Dumnezeul bun şi Demiurgul rău, două principii antagonice aflate oarecum pe picior de egalitate. În cazul textelor noastre, răul se explică fie prin coruperea oamenilor de către îngerii răzvrătiţi (Enoh etiopian), fie prin „inima rea", adică printr-o anumită înclinaţie a intelectului uman către faptele rele (teză susţinută în mai multe scrieri eseniene). Deşi radicală, noua creaţie preia ceva din creaţia veche. Mai mult, noua creaţie nu se justifică decât prin exis tenţa câtorva „aleşi", ,,puri" şi „sfinţi". Valorizarea dihotomică a vârstelor implică două atitudini contrare, dar simultane: pe de o parte, pesimism în contex tul actual; pe de altă parte, optimism defulator şi speranţă legată de vârsta viitoare. Prezentul se află sub stăpânirea Satanei (apocaliptica reactivează o serie de miteme tradiţio nale); viitorul se găseşte sub stăpânirea Domnului Preaînalt. Lumea de acum se caracterizează printr-un soi de oboseală, de lâncezeală (,,Lumea şi-a pierdut tinereţea şi vremea a nceput să-mbătrânească"1 ); dimpotrivă, lumea viitoare este pre-imaginată ca o lume a maximei vitalităţi. Degenerarea fizică merge în tandem cu degenerarea morală. În prezent, lumea a atins cota de jos a imoralităţii. Oamenii au decăzut, 1 4Ezdra 14,10; de asemenea, în 5,55: ,,Creaţia a îmbătrânit şi şi-a sleit puterea tinereţii".
22
Introducere la cartea Apocalipsei
în sensul că au căzut din faţa lui Dumnezeu, repetând aven tura nesăbuită a îngerilor răzvrătiţi. Conflictul cu divini tatea se acutizează. Într-un viitor foarte apropiat, oamenii vor ajunge la o confruntare directă cu Dumnezeu 1 • Această confruntare escatologică va pune capăt lumii vechi, instau rând lumea nouă, transfigurată. Între cele două evenimente, distrugerea şi cosmogeneza, există un antract dominat de o tăcere copleşitoare: ,,Apoi, Mesia va muri împreună cu toţi oamenii. Lumea se va întoarce la străvechea-i tăcere, timp de şapte zile, ca la primul început, pentru ca nimeni să nu mai vieţuiască. Şi, după şapte zile, toţi cei care nu s-au trezit încă se vor trezi, iar cei întinaţi vor fi nimiciţi" (4Ezdra 7,30-31). Pesimismul faţă de lumea prezentă este accentuat, stimu lat, în sens negativ, de optimismul utopic ce priveşte lumea cealaltă. La urma urmelor, în ce anume rezidă capacitatea de atracţie a scrierilor apocaliptice dacă nu tocmai în descrierile amănunţite ale lumii de apoi (,, vremea viitoare"), pe care vizionarii au privilegiul să o viziteze încă de pe acum? Sub privirile lor pământeşti, transfigurate însă, se perindă tot felul de peisaje stranii: locurile unei beatitudini fără sfârşit, precum şi sălaşuri de pedeapsă neîntreruptă, mări de în tuneric traversate pe ici, pe colo de câteva fâşii de lumină, palate concentrice având în mijloc Palatul suprem, Cetatea Sfântă, Ierusalimul ceresc. Toate aceste splendori - refulate într-un dincolo inaccesibil deocamdată, dar tot atât de real pe cât de reală este urâciunea istoriei prezente - au menirea de a echilibra viziunea pesimistă de care vorbeam adineauri şi de a conferi literaturii apocaliptice o „tensiune purgatoria lă" cu efect curativ la nivel psihologic (asemănător efectului cathartic produs de tragedia antică). O altă constantă „ideologică" a scrierilor apocaliptice este determinismul. Dumnezeu conduce lumea după un plan 1
Dan. 7,19-25; Enoh etiopian 93,9; 4Ezdra 13 etc.
Introducere la cartea Apocalipsei
23
bine întocmit, dar neştiut de nimeni în afară de El. Când Ezdra se plânge că nu înţelege nimic din ce se întâmplă în jurul său, acuzându-L pe YHWH de „trădare", de nerespec tare a Legământului încheiat cu poporul ales, îngerul Uriel coboară îndată din cer şi-l mustră: un biet muritor nu poate pătrunde tipul de „judecată" specific divinităţii. Ezdra îl ju decă pe YHWH după măsura minţii omeneşti; YHWH, în schimb, va judeca lumea după „nemăsura" iubirii dumne zeieşti (cf 4Ezdra 5,40). Totul este pregătit dinainte, iar una dintre funcţiile vizionarilor constă în revelarea acestui plan dumnezeiesc. Vizionarul intră în posesia unor cunoştinţe aparte, pe care le face publice la întoarcerea din călătoria ce rească. În general, data viziunii se află aproape de sfârşitul lumii, de eschaton, iar dezvăluirea are în primul rând scopul de a trage un semnal ultimativ de alarmă. În Teologia Vechiului Testament, G. Von Rad insistă asupra ,,tipului non-istoric de gândire" al autorilor apocaliptici. Dezideratul metafizic/mistic al autorilor noştri pare să fie ieşirea imediată din istorie. Doar în metafizica hindusă mai întâlnim un asemenea grad de devalorizare a timpului, a devenirii, lucru cu atât mai surprinzător cu cât iudaismul este prin excelenţă religia istoriei, iar profeţii, adevăraţi teo reticieni ai sensului istoriei.
Autorul, locul şi data redactării Apocalipsei lui Ioan După cum am văzut, Apocalipsa inclusă în Noul Testament creştin nu este pseudoepigrafă, adică autorul real nu-şi ascunde adevărata identitate sub un pseudo nim. Dimpotrivă, numele său, Ioan, apare de trei ori: 1,1, 1,9 şi 22,8, la începutul şi la sfârşitul revelaţiei, nu doar ca
24
Introducere la cartea Apocalipsei
o garanţie a autenticităţii acesteia, ci şi ca semn al urgenţei mesajului transmis. Cu privire la paternitatea Apocalipsei, se ridică cel puţin două probleme grave. Una priveşte legă tura dintre Apocalipsă şi celelalte scrieri din corpusul ioa neic (Evanghelia şi scrisorile); cealaltă, identitatea autorului. De-a lungul veacurilor, tradiţia eclezială a impus credinţa că apostolul Ioan, fiul lui Zebedeu, ar fi autorul unic atât al Evangheliei, cât şi al scrisorilor şi al Apocalipsei. Această cre dinţă a fost contestată încă din Antichitate1 • În jurul anului 200, un misterios preot Gaius, reprezentant al unui grup creş tin ai cărui membri erau cunoscuţi sub numele de „alogoi" (respingeau teologia Logosului propovăduită de Evanghelia după Ioan), atribuia Apocalipsa gnosticului Cerint. Atât Apocalipsa, cât şi Evanghelia după Ioan au fost foarte greu şi târziu acceptate în canonul creştin, tocmai datorită utili zării lor de către gnostici sau de către mişcările charisma tice, milenariste, precum montanismul. În secolul al Iii-lea, pornind de la o analiză stilistică şi teologică a Apocalipsei, Dionisie, episcop al Alexandriei, susţine că ea nu poate avea acelaşi autor cu Evanghelia după Ioan. Dionisie îi atribuie evanghelia apostolului Ioan, iar Apocalipsa, unui „prezbi ter" care ar fi trăit şi murit la Efes, atrăgând atenţia că la Efes existau două morminte „ale lui Ioan" (unul, al „apos tolului", altul, al „prezbiterului"). Majoritatea savanţilor moderni confirmă faptul că autorul evangheliei nu este ace laşi cu autorul Apocalipsei. Acesta din urmă se defineşte pe 1 Este cazul lui Iustin (secolul al Ii-lea), care afirmă, în Dialogul cu Tryphon 81,4, că Ioan, cel care a avut revelaţia sfârşitului lumii, este unul dintre cei doisprezece apostoli. De asemenea, în Adversus haereses 5,21,11 5,26,1, Irineu al Lyonului susţine identitatea dintre autorul Evangheliei şi cel al Apocalipsei. Despre paternitatea Apocalipsei s-au scris numeroase studii şi articole. Clară şi excelent documentată este sinteza făcută de Norelli în CI. Moreschini şi E. Norelli, Storia delia letteratura cristiana antica greca e latina, Brescia, 1995, voi. 1, pp. 148-149. [Ed. rom. Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine, voi. 1, trad. rom. H. Stănciulescu şi G. Sauciuc, Iaşi, 2001, pp. 112-113.]
Introducere la cartea Apocalipsei
25
sine ca transmiţător privilegiat al unei revelaţii; nicăieri nu se prezintă ca „apostol" sau „prezbiter", două titluri ce i-ar fi adus, la drept vorbind, un plus de legitimitate. De aceea subscriu la observaţia lui Norelli: ,,Trebuie să ne gândim la un charismatic care într-adevăr se numea Ioan, figură cu au toritate recunoscută de grupul de comunităţi din Asia Mică, spre care îşi trimite scrisorile: chiar dacă nu se defineşte în mod explicit ca profet, e probabil că se considera profet" (op. cit., p. 149). În Introducerea la Evanghelia după Ioan1 am trasat eta pele evoluţiei „şcolii ioaneice" pornind de la studiile lui Raymond Brown. După savantul american ar fi existat trei mari etape care au condus la redactarea evangheliei şi a scri sorilor. Pe scurt, comunitatea ioaneică ar fi trecut de la o teo logie „înaltă", a Logosului (care va fi dezvoltată în sistemele gnostice ulterioare), spre una „clasică", petrină, mai apropi ată de iudaism. Apocalipsa are multe elemente în comun cu Evanghelia după Ioan, dar există şi diferenţe notabile, atât la nivel stilistic, cât şi la nivel teologic. În introducerea de faţă mă limitez la trei exemple. Termenul „Logos" apare numai în corpusul ioaneic, atât în Evanghelie (cf 1,1.14), cât şi în Prima epistolă (cf lin. 1,1) şi în Apocalipsă (cf 19,13). Dacă în Evanghelie şi în epistolă termenul apare singur, trimiţând la preexistenţa Fiului şi la figura Sophiei-Înţelepciune din Proverbe şi din Cartea Înţelepciunii (după un model filozofic grec), în Apocalipsă el apare în expresia „Cuvântul lui Dumnezeu" şi reprezintă unul dintre titlurile lui Iisus în calitate de Judecător escato logic. De asemenea, orizontul teologic al Evangheliei se de osebeşte de cel al Apocalipsei, prima având în centru slava prezentă a lui Iisus înălţat la Tatăl, a doua pendulând între 1 Cf Apocalipsa lui Ioan, Bucureşti, 2010, pp. 15-21.
26
Introducere la cartea Apocalipsei
un prezent marcat de teroare (persecuţii din interior şi din afară) şi un viitor transfigurat de slava lui Iisus. În fine, ambele texte reiau şi revalorizează teologic ima ginea „mielului" pascal (prin intermediul lui Isaia). Pe lângă faptul că termenul grecesc din Evanghelie (amnos) nu este acelaşi cu termenul grecesc din Apocalipsă (arnion), sensul lor teologic diferă. În Evanghelie, ,,mielul lui Dumnezeu" ia păcatul lumii (răscumpără, aşadar, omenirea de toate păca tele ei); în Apocalipsă, această dimensiune răscumpărătoare e înlocuită de una baptismală şi de o alta justiţiară. Totuşi, dincolo de multele diferenţe la nivel teologic sau de amă nunt, între Evanghelie şi Apocalipsă există un liant comun pe care l-aş defini de esenţă baptismal-mistică şi pe care am încercat să-l pun în evidenţă în comentariu de fiecare dată când a fost cazul. Apocalipsa lui Ioan va fi fost redactată în Asia Mică (cel mai solid argument pentru această ipoteză fiind prezenţa scrisorilor către şapte comunităţi creştine din regiune), în ul timul deceniu al secolului I, în timpul împăratului Domiţian (domnie: 81-96). Deşi unii savanţi încearcă şi în ziua de astăzi să o plaseze în anii 50, sub domnia lui Nero, argumentele lor nu rezistă criticii interne şi externe. Autorul scrie după cuce rirea Ierusalimului de către armatele lui Titus şi după distru gerea Templului (absenţa Templului din Noul Ierusalim este o temă esenţială). Chiar dacă studiile moderne relativizează amploarea persecuţiilor anticreştine de la sfârşitul domniei lui Domiţian, acestea sunt atestate istoric şi constituie cadrul politic al creării Apocalipsei. Totuşi, aşa cum reiese din lectu ra atentă a textului şi cum am încercat să scot în evidenţă pe parcursul comentariului, pentru comunitatea ioaneică perico lul nu vine numai din exterior, ci în primul rând din interior şi este legat de prezenţa grupurilor eretice (păgânizante sau iudaizante). În funcţie de inamicul vizat, Apocalipsa poate fi împărţită în două mari secţiuni: capitolele 1-10, secţiunea
Introducere la cartea Apocalipsei
27
antieretică şi, implicit, antiiudaică; capitolele 11-20, secţiunea antipăgână şi antipolitică.
Interpretări patristice Textul a fost admis cu greu în canonul Noului Testament din cauza folosirii lui de către gnostici şi montanişti, dar mai ales din cauza milenarismului prezent în capitolul 20. Majoritatea Părinţilor din primele secole au interpretat ad litteram perioada de o mie de ani de domnie a sfinţilor pe pă mânt, despre care se pomeneşte la începutul capitolului 20. Este cazul lui Iustin, Irineu, Hipolit, Victorin etc. Din această cauză, în Orient, Apocalipsa n-a beneficiat de un comentariu decât foarte târziu, în secolul al VI-lea, lectura ei fiind, de asemenea, evitată în cadru liturgic. Cel mai vechi comen tariu care a ajuns până la noi, în limba latină, îi aparţine lui Victorin de Poetovio (secolul al III-lea), dar şi el a fost cenzurat în secolul al V-lea de către Ieronim (s-a păstrat un singur manuscris, conţinând interpretările milenariste ale lui Victorin, manuscris descoperit şi editat abia în secolul al XX-lea de către Haussleiter). Victorin, care ştia greacă foarte bine, fiind născut într-o regiune bilingvă, a utilizat metoda alegorică a lui Origen, pe care a combinat-o însă cu aceea a interpretării istorice şi literale. Pentru el, viziunile nu alcătu iesc un continuum, ci se repetă ciclic. Aceeaşi viziune revine de mai multe ori, sub altă formă, pentru a sublinia importan ţa mesajului. De asemenea, pentru descifrarea capitolului 17, el foloseşte legenda lui Nero redivivus. Tradiţia hermeneutică ulterioară a fost influenţată de comentariul donatistului Tyconius, al cărui text nu a fost reconstituit decât de curând. El pune capăt interpretării literalist-milenariste, influenţân du-l decisiv pe Augustin. Pentru Tyconius, fiecare verset al Apocalipsei ascunde un aspect ecleziologic. Cei doi martori
28
Introducere la cartea Apocalipsei
din capitolul 11 sunt Vechiul şi Noul Testament; Anticristul reprezintă totalitatea forţelor ostile creştinismului (reia par ţial teoria lui Irineu); în fine, el admite ca autentic numărul 616, nu 666 (cifrul fiarei). Cezar de Arles propune o serie de glose interesante, combinând speculaţia alegorico-spirituală cu literalismul de bună factură. Augustin va consacra mai multe capitole din cartea XX a capodoperei sale De civitate Dei chestiunii „celor o mie de ani" de domnie a sfinţilor pe pământ. Pentru el, expresia 0 mie de ani" defineşte simbo lic perioada actuală a Bisericii, văzută ca „Nou Ierusalim", ,,civitas Oei", cetate a lui Dumnezeu" opusă cetăţii dia volului". Interpretarea augustiniană va deveni interpretarea canonică în creştinismul occidental. Cum spuneam, Orientul şi-a manifestat de timpuriu rezervele faţă de Apocalipsă, nestorienii şi monofiziţii nerecunoscându-i nici astăzi cano nicitatea. Merită amintit comentariul lui Andrei al Cezareii (secolul al VI-lea) şi comentariul lui Oecumenios (dată incer tă, între secolele al VI-lea şi al IX-lea), acesta din urmă fiind descoperit, editat şi tradus foarte recent. 11
11
11
C.B.
Apocalipsa lui Ioan
1,1-1,7
30
A rro1ea.1'.v1Jnc; 'Iwa.vvov 1 1 AnOKG\'.AVtjm; 117 00D XQ LwviJv 11nc;; UaAn µei: ' eµou, Kai. emai:QtljJac;; dbov eni:a Auxv(ac;; XQUaâc;; 13 Kai. ev µfoCp 't:WV AUXV LWV ăµmov ulov âv0QW7tOU evbebu µevov nobtjQT) Kai. TIEQLei',;waµevov 7tQOc;; ,:oic;; µaa,:oic;; i',;wv11v XQUaâv. 14 TJ be Kecţ>aAiJ au,:ou Kai. al 't:QLXec;; ArnKai. wc;; EQLOV ArnKOV wc;; XLWV Kai. ol ocţ>0aAµoi. au,:ou wc;; cţ>Aoţ 7tUQOc;; 15 Kai. ol 1t6bec;; au,:ou oµOLOL xaAK0All3avCp wc;; EV KaµLV(p 7te7tUQWµEVT)c;; Kai. TJ cţ>wviJ au,:ou wc;; cţ>wviJ vba,:wv noAAwv, 16 Kai. exwv EV i:fj beţlq XHQL au,:ou lXU't:EQac;; E7t't:a Kai. EK 't:OU a,:6µa,:oc;; au,:ou (>oµcţ>a(a bi.a,:oµoc;; Oţela EK7tOQWOµev11 Kai. TJ ăljJLc;; au,:ou wc;; 6 11ALoc;; cţ>a(vn ev i:fj buvaµn auwu. 1 7 Kal ăn dbov aui:6v, enwa 1tQOc;; ,:ove;; 1t6bac;; au,:ou wc;; VeKQOc;;, Kal eST)KeV 't:TJV beţLav au,:ou en' eµe Mywv· µiJ cţ>ol3ou· eyw dµL 6 7tQW't:Oc;; Kai. 6 foxai:oc;; 18 Kai. 6 i',;wv, Kai. eyev6µ11v VeKQOc;; Kai. lbov i',;wv dµL de;; ,:ove;; alwvac;; 't:WV alwvwv Kai. exw ,:ac;; KAeic;; 't:OU 0ava,:ou Kai. 't:OU �bou. 19 yQaljJov ouv â dbec;; Kai. â dai.v Kai. â µtAAn yevfo0m µei:a ,:aui:a. 20 ,:o µuai:tjQLOV 't:WV E7t't:a âa't:EQWV ove;; dbec;; ETIL i:fjc;; beţLâc;; µou Kai. ,:ac;; fo,:a Auxv(ac;; ,:ac;; XQUaâc;;· ol E7t't:a âai:tQec;; ă.yyeAOL i:wv en,:a EKKATJCTLWV dULv Kai. al Auxv(m al eni:a en,:a EKKAT)a(m da[v. 8
1,8-2,1
33
Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel care este şi Cel care era şi Cel care vine, Atotputernicul. 9 Eu, Ioan, fratele vostru şi părtaş împreună cu voi la strâmtorarea şi împărăţia şi răbdarea în Iisus, am ajuns pe insula numită Patmos, din cauza [mărturisirii] cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturisirii lui Iisus. 1 0 Am fost [răpit] în duh în ziua Domnului şi am auzit în spatele meu un glas mare ca al unei trâmbiţe 11 zicând: ,,Ceea ce vezi scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici: la Efes, şi la Smirna, şi la Pergam, şi la Tiatira, şi la Sardes, şi la Filadelfia, şi la Laodiceea". 1 2 Şi m-am întors să văd glasul care vorbea cu mine; şi întorcându-mă am văzut şapte sfeşnice de aur; 13 şi în mij locul sfeşnicelor, [pe cineva] asemenea unui Fiu al omului înveşmântat până la pământ şi încins peste piept cu cingă toare de aur. 14 Capul Lui şi părul [erau] albe ca lâna albă, ca neaua, şi ochii Lui, ca văpaia focului; 15 şi picioarele Lui erau asemenea bronzului de Liban, ca ars în cuptor; şi glasul Lui, ca un glas de ape multe; 1 6 şi ţinea în mâna Lui dreaptă şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie cu două tăişuri, ascuţită; şi înfăţişarea Lui străluceşte ca soarele în [toată] puterea sa. 1 7 Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort; şi [El] Şi-a pus dreapta Lui peste mine zicând: 8
Nu te teme! Eu sunt: Cel de la început şi Cel de la sfârşit şi Cel care este viu; şi am fost mort, dar, iată, viu sunt în vecii vecilor; şi ţin cheile morţii şi ale iadului. 19 Scrie, aşadar, cele ce ai văzut, şi cele ce sunt, şi cele ce vor fi după acestea. 20 Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în dreapta Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici şi sfeşnicele [în număr de] şapte sunt cele şapte biserici. 18
2 1 Îngerului bisericii din Efes scrie-i:
2, 1-2, 14
34
Tabc: Myn 6 KQa'TWV 'TOV½ f7['T(X CXO"'TEQa½ EV 'Tt) bc:ţl9'. au'TOU, 6 nc: q ma'TWV EV µea4J 'TWV f7l'T(X AUXVLWV 'TWV XQUO"WV· 2 oiba 'Ta i: qya aou Kai. 'TOV Konov Kai. 'T11V unoµovtjv aou Kai. 6n ou Mvi;i (3aa'taam KaKov½, Kai. EmJqaaa½ 'TOV½ Myov'ta½ EaV'TOV½ anoa'Toi\ou½ Kai. OUK dai.v Kai. EVQE½ au'TOV½ 1/n:ubcl½, 3 Kai. unoµov11v EXH½ Kai. E(3aa'Taaa½ ()La 'TO 6voµa µou Kal ou KEK07lliXKE½. 4 ai\i\a EXW Ka'Ta aov O'Tl 'f11V ayam1v O"OU 'f11V nqc�m1v acj:>i)Kc:½. 5 µvri µ6vrnc: ouv n68 c:v nen'TWKa½ Kai. µE'Tav6ri aov Kai. 'Ta nqw'Ta i: qya nOlTJO"OV· d bt µtj, i:qxoµal O"Ol Kai. KLVTJO"W 'T11V i\uxvuxv O"OU EK 'TOU 'T07l:OU au'Ti)½, Ea'.V µ11 µc:'TaVOTJOl:J½ · 6 ai\i\a 'TOU'TO EXH½, O'Tl µLO"tl½ 'Ta'. i: qya 'TWV NLKoi\a'i:'Twv & Kayw µLaw. 7 o t:xwv ou½ aKouaa'Tw 'îl 'to nvc:uµa Myn 'Tal½ EKMTJO"UXL½. Toµui\.fic; Mavaaafi bwbEKC\'. XLA.LabEc;;, 7 EK cţ>ui\.fic; I:uµewv bwbEKC\'. XLA.Ll'.Xelec;, EK cţ>ui\.fic; Awî. bwbEKC\'. XLA.Ll'.Xelec;, EK cpui\.fic; 'Iaaaxaq bwbEKC\'. XLA.LabEc;;,
6, 12-7,7
49
de pâslă şi luna s-a făcut toată ca sângele; 13 şi stelele ce rului au căzut pe pământ aşa cum un smochin îşi leapădă smochinele necoapte când e scuturat de vijelie; 14 şi cerul s-a strâns ca o carte făcută sul; şi toţi munţii, şi toate in sulele au fost mişcate din locurile lor. 1 5 Şi împăraţii pă mântului şi mai-marii, şi căpeteniile de oşti şi cei bogaţi, şi cei puternici şi tot robul şi tot omul liber s-au ascuns în peşteri şi printre stâncile munţilor. 16 Şi zic ei către munţi şi către stânci: cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui care şade pe tron şi de mânia Mielului; 1 7 fiindcă a ve nit ziua cea mare a mâniei Lor; cine [mai] poate sta în picioare? 7 1 După aceasta am văzut patru îngeri stând în picioare la cele patru colţuri ale pământului şi ţinând cu putere cele pa tru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle nici pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2 Şi am văzut un alt înger, care urca de la răsăritul soarelui şi avea pecetea Dumnezeului celui viu; şi a strigat cu glas mare către cei patru îngeri cărora li s-a dat să vatăme pământul şi marea, 3 zicând: ,,Nu vătămaţi nici pământul, nici marea, nici copacii, până când nu punem pecetea Dumnezeului nostru pe frunţile robilor lor". 4 Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii de pecetluiţi din toate triburile fiilor lui Israel: 5 din tribul lui Iuda, douăsprezece mii de pecetluiţi, din tribul lui Ruben, douăsprezece mii, din tribul lui Gad, douăsprezece mii, 6 din tribul lui Aser, douăsprezece mii, din tribul lui Neftali, douăsprezece mii, din tribul lui Manase, douăsprezece mii, 7 din tribul lui Simeon, douăsprezece mii, din tribul lui Levi, douăsprezece mii, din tribul lui Issachar, douăsprezece mii,
50
7,8-7, 1 7
E K cj:>uAf]� Zal3ovAwv bwb1xa XIALabt:�, EK cj:>uAf]� ÎWOT]cj:> bwbt:Ka XIALabE�, EK cţ>vAf]� BEVLaµi.v bwbEKa xiAuxbE� focj:>qay mµevO L. 9 Maa ''CaV''Ca dbov, Kai. ibov oxAo� noAv�, ov a'.Q L0 µf]am mhov ovbd� !':Mvm:o, EK nav'to� E 0vov� Kai. cţ>vAwv Kai. Aawv Kai. yAwaawv ECT'tW'tE� !':vwmov 'tOU 0q6vou Kai. !':vwmov 'tOU aqv (ov nE Q Ll3e l3Ari µevou� a'toAa� ArnKa� Kai. cţ>o(v LKE� !':v Ta'i� XEQai.v avTwv, 1 0 Kai. KQâi;;ovmv cj:>wvi;j µt:y âAt;1 M yovn�11 aun:11pia Tcjj 8Ecjj 11µwv uj'J Ka811µev4J hri Tcjj 8p6vCp Kai Tcjj apviCp. 11 Kai. navn� oi. ăyy t:AOL ELCT'rfJKHaav KvKAqan;i . 15 Kai. Uv0T)aav Ol i:foaaqt:c; ăyyei\m 01. 111:mµaaµevm de; i:t']v wqav Kai. 11 µeqav Kai. µfjva Kai. EVLau,:6v, \'.va a1wKi:dvwmv ,:o ,:q(i:ov i:wv av0qwnwv. 16 Kai. 6 CXQL0 µoc; ,:wv a,:qai:wµai:wv ,:ou inmKOU ()LO"µUQLCXbec; µuQLCX()uJV, l7KOUO"a ,:ov CXQL0 µov aui:wv. 17 Kai. oihwc; dbov ,:ove; \'.nnovc; EV i:JJ 6qaan Kai. wvc; Ka0T) µivouc; En' av,:wv, exovi:ac; 0wqaKac; nuq(vouc; Kai. uaKLv0(vouc; Kai. 0nwbnc;, Kai. ai Kecj>ai\ai. i:wv \'.nnwv wc; KEcj>ai\ai. i\t:6vi:wv, Kai. EK ,:wv ai:oµai:wv av,:wv EKTTOQEVE't:aL TTUQ Kai. Kanvoc; Kai. 0eLOV. 18 ana ,:wv 1:QLWV ni\T) ywv 'COlJ't:uJV CXTTEK1:CXV0T) O"aV ,:o 1:QL'COV ,:wv av0qwnwv, EK 'COU nuqoc; Kai. 'COU Kanvou Kai. 'COU 0dou ,:ou EKTTOQWOµevou EK ,:wv awµai:wv av,:wv. 19 11 yaq eţova(a ,:wv \'.nnwv EV ,:4> ai:6µan av,:wv fonv Kai. EV i:a'ic; ovqa'ic; av,:wv, ai yaq ovqai. av,:wv oµmm ocj>WLV, exovam KEcj>ai\ac; Kai. EV aui:a'ic; (X{)LKOUO"LV. 2 ° Kai. oi i\omoi. ,:wv av0qwnwv, o'L OUK CXTTEK1:CXV0T) aav EV ,:a'ic; ni\T) ya'ic; ,:au,:mc;, OU()E µei:eVOT) O"aV EK i:wv eqywv ,:wv XELQWV av,:wv, \'.va µt'] TTQOO"KUVT)O"OUO"LV ,:a bmµovLa Kai. ,:a dbwi\a ,:a XQVO"â Kai. ,:a aqyvqâ Kai. ,:a XMKâ Kai. ,:a AL0 Lva Kai. ,:a ţvi\Lva, a OV't:E f3i\ennv bvvav,:m ovn CXKOVELV ovn TTEQLTTan'iv, 21 Kai. ou µei:eVOT) O"aV EK ,:wv cj>6vwv av,:wv ovn EK ,:wv cj>aqµaKuJV av,:wv OV't:E EK i:fjc; noqvdac; av,:wv OV't:E EK ,:wv Ki\e µµai:wv av,:wv. 10 1 Kai. dbov ăi\i\ov ăyyei\ov taxuqov Kai:af3a(vov,:a EK wu ouqavou mqLf3ef3i\T] µEvov vt:cj>EAT) v, Kai. 11 IqLc; Eni. ,:fie; Kecj>ai\fjc; auwu Kai. ,:o TTQOO"uJTTOV auwu wc; 6 11ALoc; Kai. oi. n6bec; auwu wc; a,:ui\OL nuq6c;, 2 Kai. exwv EV i:i;i XELQL auwu f3Lf3i\aq(bwv 11ve4-1yµevov. Kai. f0TJKEV ,:ov noba avwu ,:ov beţlOV Eni. i:fjc; 0ai\aaO"T)c;, ,:ov ()f euwvuµov ETTL i:fjc; yfjc;, 3 Kai. faqaţt:v cj>wvi;i µeyai\r;i wanEQ i\Ewv µuKâi:m. Kai. on faqaţEv, Uai\T)aav ai. en,:a f3qovi:ai. ,:ac; fovi:wv cj>wvac;.
9, 13-10,3
57
dinaintea lui Dumnezeu; 14 el zicea către al şaselea înger care avea trâmbiţa: ,,Dezleagă-i pe cei patru îngeri legaţi la râul cel mare Eufrat". 15 Şi cei patru îngeri care erau pregătiţi pentru ceasul, şi ziua, şi luna, şi anul [acela] au fost dezle gaţi, ca să omoare o treime din oameni. 16 Şi numărul oştirii de călăreţi: două miriade de miriade; am auzit numărul lor. 1 7 Iată cum am văzut în viziune caii şi pe cei care şedeau pe ei: aveau platoşe [de culoarea] focului, a hiacintului şi a pu cioasei; şi capetele cailor, ca nişte capete de lei; şi din gurile lor ţâşnesc foc, şi fum, şi pucioasă. 18 De aceste trei plăgi au fost ucişi o treime din oameni: de focul şi de fumul şi de pucioasa care ieşea din gurile lor. 19 Căci puterea cailor stă în gura lor şi în cozile lor, iar cozile lor sunt asemenea unor şerpi care au capete şi vatămă cu ele.
20
Iar restul oamenilor, cei care n-au fost ucişi de plăgile acestea, nu s-au întors de la faptele mâinilor lor: să nu se mai închine demonilor şi idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble; 21 şi nu s-au întors de la crimele lor, nici de la vrăjitoriile lor, nici de la desfrânarea lor, nici de la hoţiile lor. 10 1 Şi am văzut alt înger puternic care s-a pogorât din cer înveşmântat într-un nor; şi curcubeul [era] pe capul lui; şi faţa lui ca soarele şi picioarele lui, ca nişte stâlpi de foc; 2 şi avea în mână o cărticică deschisă. Şi şi-a pus piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng, pe pământ; 3 şi a strigat cu glas mare, aşa cum răcneşte un leu. Şi când a strigat, cele şapte tunete şi-au slobozit glasurile.
58
1 0,4-1 1,5
xai. O'CE Uai\f)aav ai. e11'Ca f3qov-ca(, rî µci\i\ov yqacpnv, xai. 11xouaa cpwvriv EK 'Cou ovqavov Myouaav· acpqayLaov â Uai\f)aav ai. E71'Ca'. [3QOV'CaL, Kai. µT] av'Ca yqa,jn;i c;. 5 Kai. 6 ă.yyci\oc;, 6v dbov fo'Cw'Ca E11i. 'Cfic; 0ai\aaCTf)c; xai. E711. 'Cfic; yfic;, rjQEV 'CTJV XELQa avwv 'CTJV bd;La'.V de; 'COV ovqavov 6 Kai. wµoaEV EV 'CC+J i:;wvn de; 'COUc; ai.wvac; 'CWV alwvwv, oe; EK'CLCTEV 'COV ovqavov Kai. '((X EV aV'CCf) Kai. 'CTJV yfiv xai. '((X EV aV'C,j Kai. 'CTJV 0ai\aaaav Kai. '[(X EV av'C,j, O'Cl XQOVoc; OVKE'Cl ECT'CaL, 7 ai\i\' EV 'Calc; 11 µtqmc; 'Cfic; cpwvfic; 'COU ef3Mµou ayyUou, o'Cav µii\i\t;J aai\11(l;av, xai. Eni\fo0fJ 'CO µuan'}qwv 'COU 0rnu, wc; EUfjyyULCTEV 'COUc; EaU'COU boui\ouc; 'Couc; 71QO0î] ăi\i\o CTT] µEî:ov EV 'CQa1.v w81:, [oi] OUQavoi. Kai. oi EV au-roic; O"KTJVOUV'tEc;. oval. 'tTJV yijv Kai. 'tTJV 0â,\aaaav, O'tl Ka'tEf3TJ 6 bLâf3o,\oc; 7îQOc; uµâc; EXWV 0vµov µeyav, dbwc; O'tl oMyov KaLQOV EXH, 13 Kai. O'tE db1:v 6 bQâKWV O'tl Ef3Ar'J 811 de; 'tî]V yijv, Ebt.wE,1:v -r11v yvvaiKa 17nc; E'tEKEv -rov ăQaEva. 14 Kai. EM811aav -ri;i yvvmKi. al bvo n-reQvy1:c; -rov a1:-rov -rov µ1:yâAov, \'.va ne-r11-rm de; 'tî]V EQT) µov de; 'tOV 't07TOV au-rije;, 07TOV 'tQEq>E'taL EKEi KaLQOV Kai. KaLQOVc; Kai. 17 µmv KaLQOV ano 7TQOO"W7TOV 'tOV oq,1:wc;. 15 Kai. i:f3aAEv 6 ocţ>Lc; EK 'tOV a-r6µa-roc; aV'tOV 07TLO"W -rije; yvvmKoc; vbWQ wc; 7TO'taµ6v, \'.va aU'tT]V 7îO'taµoq>6QTJ'tOV nmtjm;i. 16 Kai. Ef3or'J811a1:v 11 yfj -ri;i yvvmKi. Kai. fJvmE,1:v 11 yij
12,6-12, 1 6
65
pustiu, acolo unde are un loc pregătit de Dumnezeu, ca acolo [ei] să o hrănească o mie două sute şaizeci de zile. 7 Şi a fost război în cer: Mihail şi îngerii săi s-au lup tat cu Balaurul. Şi s-a războit Balaurul - şi îngerii săi -, 8 dar n-a răzbit; iar locul lor n-a mai fost găsit în cer. 9 Şi a fost aruncat Balaurul cel mare, şarpele cel străvechi, numit Diavol şi Satana, cel care duce în rătăcire tot pă mântul locuit, a fost aruncat pe pământ; şi îngerii săi au fost aruncaţi împreună cu el. 1 0 Şi am auzit un glas mare în cer zicând: „Acum s-au arătat mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său, fiindcă a fost aruncat Acuzatorul fraţilor noştri, Cel care îi acuza pe ei înaintea Dumnezeului nostru ziua şi noaptea. 11 Şi ei l-au învins prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor, şi [pentru că] nu şi-au iubit viaţa, [mergând] până la moarte. 12 De aceea veseliţi-vă, ceruri, şi cei care v-aţi sălăşluit în ele. Vai, pământule şi [tu] mare, căci diavolul a coborât la voi cu mânie mare văzând că puţină vreme are. 1 3 Şi când a văzut Balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit-o pe femeia care născuse pruncul de parte băr bătească. 14 Şi i s-au dat femeii cele două aripi ale vultu rului celui mare, ca să zboare în pustiu, la locul ei, acolo unde se hrăneşte o vreme şi vremi şi jumătate de vreme departe de faţa şarpelui. 1 5 Şi şarpele a aruncat din gura lui apă, ca un râu, în urma femeii, ca să o ia puhoiul. 16 Şi pământul i-a dat femeii ajutor; şi a deschis pământul
66
12,16-13, 10
TO O"Toµa aun7c; Kal. KaTbm:v Tov noTaµov ov i:[3aAcv 6 b Q CXKWV EK '[Ol) O"Toµawc; aVTOV. 17 Kal. wqy(o-8 11 6 b q aKWV Enl. TTJ yuvmKl. Kal. am7A8cv nmf)am n6Acµov µcTa TWV Aomwv '[Ol) amiqµawc; auTfJc; TWV TTJQOUVTWV Tac; EVTOAac; '[Ol) 0rnu Kal. EXOVTWV TTJV µa qTv q (av 111 0-ou. 18 Kal. EO"TCX0TJ ETTL TTJV ăµµov TfJc; 0aAaaO"T)c;. 13 1 Kal. dbov EK Tf)c; 0aAaaO"T)c; 811 q(ov avaf3aîvov, txov KE Q aTa beKa Kal. Kcej:>aAac; €71:Ta Kal. ETTL TWV KE Q IXTWV avwv beKa bLabiJ µaTa Kal. ETTI. Tac; Kccj:>aAac; avwv ov6µa[Ta] [3Aaacj:>11 µ(ac;. 2 Kal. TO 811 q(ov o dbov 17v oµowv naq ba,\n Kal. oi. n6bcc; avwv wc; lX QKOV Kal. TO O"T6µa avwv wc; O"Toµa Movwc;. Kal. i:bwKEV aVTC+J 6 b qaKwv TTJV MvaµLv avwv Kal. Tov 0q6vov avwv Kal. El;,ova(av µcyaA11 v. 3 Kal. µ(av EK Twv Kccj:>aAwv avwv wc; focj:>ayµev11v de; 0avawv, Kal. TJ nATJYTJ Tou 0avawv mhou E0cqancu8 11 . Kal. E0avµaa8 11 0A11 TJ yfJ on(aw '[Ol) 0TJQLOU 4 Kal. n qoaEKVVT)aav TC+J b q aKovn, on i:bwKEV TTJV El;,ova(av TC+J 0TJQL4J, Kal. n qoacKvv11aav TC+J 0TJQL4J MyovTcc;· T(c; o µmoc; TC+J 0TJQL4J Kal. T(c; MvaTm noAcµfJam µa ' avwv; 5 Kal. EM8 11 auTC+J O"T6µa AaAouv µcyaAa Kal. f3Aaacj:>11 µ(ac; Kal. EM8 11 aUTC+J El;,ova(a nmi)am µf)vac; TWO"E Q CXKOVTa [Kal.] Mo. 6 Kal. T]VOLl;,cv TO O"T6µa avwv de; f3Aaacj:>11 µ(ac; nq oc; TOV 0cOV f3Aaacj:>11 µfJam TO ovoµa avwv Kal. TTJV O"KTJVTJV avwv, wvc; EV TC+J ov q avuA11v Kal. Aaov Kal. yAwaaav Kai. rnvoc;. 8 Kal. nq oaKvviJaovmv avTov navTcc; oi. KaTOLKOUVTcc; ETTL Tf)c; yf)c;, ou ou yeyqanTm TO ovoµa avwv EV TC+J f3 Lf3M4-1 Tf)c; l:wf)c; '[Ol) aqv (ov '[Ol) focj:>ayµevou ano KaTaf3oAfJc; Koaµov. 9 El ne; EXH ove; lXKOVO"IXTW. 1 0 i'. c ne; de; alxµaAwatav, de; alxµaAwa(av unayn· i'. c ne; EV µaxa(q-r;i anoKTav0fJvm avTov Ev µaxa(q-r;i anoKTav0fJvm.
12, 16-13, 10
67
gura lui şi a înghiţit râul pe care-l aruncase Balaurul din gura lui. 17 Şi Balaurul s-a mâniat împotriva femeii şi a plecat să facă război cu ceilalţi din seminţia ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus. 18
Şi a stat pe nisipul mării.
13 1 Şi am văzut o Fiară ridicându-se din mare; avea zece coarne şi şapte capete; şi pe coarnele ei, zece diade me; şi pe capetele ei, nume blasfematoare. 2 Şi Fiara pe care am văzut-o era asemenea unui leopard, şi picioarele ei, ca de urs, şi gura ei, ca o gură de leu. Şi Balaurul i-a dat puterea lui, şi tronul lui, şi mare stăpânire. 3 Şi unul din capetele ei [a fost] ca înjunghiat de moarte; dar rana de moarte s-a vindecat. Şi s-a minunat întreg pământul şi a urmat Fiara; 4 şi [toţi] i s-au închinat Balaurului, fiindcă i-a dat stăpânirea Fiarei; şi i s-au închinat Fiarei zicând: ,,Cine este asemenea Fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?". 5 Şi i s-a dat o gură ce rostea semeţii şi blasfemii; şi i s-a dat putere să facă şi să dreagă patruzeci şi două de luni. 6 Şi şi-a deschis gura pentru [a zice] blasfemii despre Dumnezeu, ca să blasfemieze numele Său şi cortul Său, [precum şi] pe cei care s-au sălăşluit în cer. 7 Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i învingă; şi i s-a dat stăpânire peste toate triburile, şi popoarele, şi limbile, şi neamurile. 8 Şi i se vor închina toţi locuitorii de pe pământ, [ei,] al cărei nume nu este scris în cartea vieţii Mielului care a fost înjunghiat, de la întemeierea lumii. 9 Cine are urechi să asculte! 10 Cine este [hărăzit] robiei în robie se duce; cine este hărăzit să fie ucis de sabie, de sabie trebuie să fie ucis.
68
13, 1 0-14,3
iJ
iJ
l2be fonv i.'.nwµovri Kai. 11i.aw; 'rWV ayi.wv. 11 Kai. dbov ăMo 0T)QÎ.Ov âvaf3aî:vov EK 'rfic; yfic;, Kai. dxev KEQa'Ca Mo oµma IXQVLC,v Kai. UaAn wc; bQ o� 17 0 fJ, K 'V plE,
14, 14-15,4
73
Şi am văzut: şi iată un nor alb, şi pe nor şezând [ cine va] asemenea unui fiu al omului, care avea pe cap o coroană de aur şi în mână o seceră ascuţită. 15 Şi alt înger a ieşit din Templu strigându-i cu glas mare Celui care şedea pe nor: ,,Trimite-ţi secera şi seceră, fiindcă a sosit ceasul de secerat; fiindcă s-a copt rodul pământului". 14
Şi Cel care şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat. 17 Şi alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită. 18 Şi alt înger a ieşit din altar, [un înger] cu putere peste foc, şi i-a strigat cu glas mare celui care avea se cera ascuţită, zicând: ,,Trimite-ţi secera cea ascuţită şi culege ciorchinii viei pământului, căci strugurii ei s-au copt". 19 Şi îngerul şi-a aruncat secera pe pământ şi a cules via pămân tului; şi a aruncat [strugurii] în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Şi teascul a fost călcat afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor pe o mie şase sute de stadii. 16
15 1 Şi am văzut alt semn în cer, mare şi minunat: şapte îngeri având şapte plăgi, ultimele, căci cu ele s-a sfârşit mânia lui Dumnezeu. 2 Am văzut ca o mare de sticlă ames tecată cu foc şi pe cei care au biruit Fiara şi statuia ei şi numărul numelui ei stând în picioare pe marea de sticlă, având [în mâini] lire ale lui Dumnezeu. 3 Şi cântă cânta rea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului, zicând: Mari şi minunate [sunt] lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernic. Drepte şi adevărate [sunt] căile Tale, Împărat al neamurilor. 4 Cine nu se va teme, Doamne,
74
15,4-16,7
KaL ool;.aaEl '[() ăvoµa aov; OTL µ6voc; oawc;, an nana Ta UJvT/ ffl;.ovmv Kai npoaKvvf/aovaLv lvwm6v aov, OTL '[(l OLKmwµaTa aov lavc:pwe,.,aav. 5 Kai. µETa 'tlXV'ta dbov, Kai. TJVOlyrJ 6 vaoLaAac; Kai. Uci'.Aî] GC:V µc:'t ' E µou Atywv· bc:vqo, bdE,w GOL '[() KQi.µa 'tT)c; TCOQVT]c; 'tT)c; µc:yaAric; 'tT)c; Kct0 î] µtvric; ETCL vba'twv noMwv,2 µc:0 ' fJc; Enâ qvc:vGav oi. (3aGLAc:î:c; 'tf)c; yijc; KltL Eµc:0uG0 î] GltV oi. KlX'tOLKOUV'tec; 'tT]V yfJv EK 'tOU OLVOU 'tije; no qvdac; av'tijc;. 3 Kai. aniJvc:yKtv µc: dv qovv Kal KOKKLvov Kal KEXQVGwµtvri XQVGL4J Kai. M84-1 nµl.4) Kctl µaqyctQL'tmc;, EXOVGa TCO'tT)QLOV XQ VGOVV EV '[11 XHQL au'tfJc; ytµov (3bc:Auyµa'tWV K(XL 'tCI'. aKa0aQ 'ta 'tije; no qvdac; av'tijc; 5 Kctl Enl 'tO µe'twnov av'tijc; ăvoµa yc:yqaµµtvov, µuG'tTJQLOV, Baf3vi\.wv 17 µc:yâi\.f/, 17 µf/TT/P Twv nopvwv Kat TWV {36Ei\.vyµâTwv Tryc; yryc;. 6 Kal dbov UJV yuvaî:Ka µc:0uouGav EK 'tOV a\'.µaTOc; 'tWV ay [wv Kai. EK 'tOV a\'.µaTOc; 'tWV µaQ 'tV QWV 1î] GOu. Kal ESavµaGa ibwv ltUUJV 0auµa µtya. 7 Kai. dntv µOL 6 ăyyc:Aoc;· bLCI'. 'tl E0auµaGac;; Eyw E Q W GOL '[() µumr'JQLOV 'tf)c; yuvmKoc; K(XL 'tOU 0î] QLOU 'tOU j3ctG'tai;;ov'tOc; (XlJ'tî]V 'tOU exovTOc; 'tete; ETC'tCI'. Kc:cj:>aAac; KltL 'CC\'. bfaa KE Q lX't(X. 8 To 0î] qi.ov o dbc:c; rjv Kal ovK fonv Kal µtAAn âva(3a[vnv EK 'tT)c; â(3uGGou Kal de; ânwAnav vnay n, Kal 0auµaG0r'JGov'tm oi. Ka'tOLKOUV'tec; Eni. 'tT)c; yijc;, wv ou yeyqan'tm 'CO ăvoµa Enl 'CO j3L(3Ai.ov 'tT)c; i;;wijc; âno Ka'tal30Aijc; KoGµou, j3Arn6v'twv 'CO 0î] QLOV O'tl TJV Kcti. OVK fonv K(XL TCltQECT'taL 9 wbc: 6 vouc; 6 exwv GOcj:>Lav. Ai ETC'tct Kc:cj:>aAal ETC'tct OQTJ dG(v, ănov � yuviJ Ka'.0TJ'taL ETC' au'twv. Kal j3amAc:î:c; ETC'ta dmv· 1 0 oi TCEV'te enc:Gav, 6 de; eGnv, 6 ăAAoc; ovnw 11A8c:v, Kal ărnv U01J oMyov au'tov bc:î: µc:î:vm.
1 6, 19-17, 1 0
79
mâniei furiei Lui. 20 Şi toate insulele au fugit şi munţii n-au mai fost de găsit. 21 Şi o grindină uriaşă de mărimea unui ta lant cade din cer peste oameni; dar oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii grindinei, căci foarte mare este plaga aceasta. 17 1 Şi a venit unul din cei şapte îngeri care aveau cele şapte cupe şi a vorbit cu mine zicând: ,,Haide, îţi voi arăta judecata Curvei celei Mari, care şade peste ape multe, 2 cu care au curvit împăraţii pământului; iar locuitorii pământu lui s-au îmbătat cu vinul curviei ei". 3 Şi, [răpit] în duh, m-a dus în pustiu. Şi am văzut o femeie şezând pe o Fiară stacojie, plină cu nume blasfematoare, având şapte capete şi zece coarne. 4 Iar femeia era îmbrăcată în purpură şi stacojiu, împodo bită cu aur şi pietre preţioase şi mărgăritare; în mână ţinea un potir de aur umplut cu urâciuni şi cu necurăţiile curviei ei; 5 şi pe fruntea ei [stă] scris un nume, o taină: Babilon cea mare, mama curvelor şi a urâciunilor pământului. 6 Şi am văzut că femeia s-a îmbătat [bând] din sângele sfinţilor şi din sângele martirilor lui Iisus. Şi văzând-o am fost cuprins de mare uimire. Şi îngerul mi-a zis: ,,De ce eşti uimit? Eu îţi voi spune taina femeii şi a Fiarei cu şapte capete şi zece coarne, care o duce în spinare" . 8 Fiara p e care a i văzut-o era ş i nu este ş i v a s ă urce din hău şi merge la pieire; şi vor fi uimiţi cei care locuiesc pe pământ - cei al căror nume nu este scris în cartea vieţii de la întemeierea lumii - văzând că Fiara era şi nu [mai] este şi va fi. 9 Aici este mintea care are [nevoie de] înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi, deasupra cărora şade femeia; şi sunt şapte împăraţi. 1 0 Cinci au căzut, unul este, altul încă n-a venit; dar când va veni trebuie să rămână puţin timp. 7
80
1 7,1 1-18,4
Kal. '[() 0î]QLOV o rjv Kal. OUK fonv Kal. av,:oc;; oybo6c;; EO''tLV Kal. EK 'tWV ETC'tâ ECT'tLV, Kal. de; cmwi\nav vnâyn. 12 Kal. 'ta beKa KEQa'ta â dbec;; beKa (3am.i\eic;; eimv, oi'.nvec;; (3aai.i\dav ovnw Ua(3ov, ai\i\a E�ova(av wc; (3aai.i\eic;; µ (av WQaV i\aµ(3âvovmv µ e,:a 'tOU 0î]QLOV. 13 OU'tOL µ i:av yvw µriv EXOVCTLV Kal. 't:T)V Mva µ Lv Kal. E�ovai:av av,:wv 't(ÎJ 0î]QLyJ bLMamv. 14 OU'tOL µ e,:a 'tOU a'.QVLOV noi\e µtjaovmv Kal. '[() a'.QV LOV VLKT)CTH avwvc;;, O'tl KUQLOc;; KVQLWV EO''tl.V Kal. (3aai.i\evc;; (3aai.i\ewv Kal. oi. µ e,: ' avwv KAriwl. Kal. EKAEK'tol. Kal. ma,:oL 15 Kal. i\eyn m· ,:a vbarn â dbec;; ov ii n6QVTJ Kâ:811,:m, i\aol. µ Kal. oxi\m dal.v Kai. rnvri Kai. yi\waam. 16 Kai. ,:a bfaa KEQa'ta â dbec;; Kal. ,:o 0î]QLOV ou,:m µ Latjaovmv ,:17v n6QVTJV Kai. t)Qri µw µ evriv nmtjaovaLv av,:17v Kai. yv µv17v Kai. ,:ac; aâQKac;; au,:ijc;; q>âyOV'taL Kal. aU'tl7V Ka'taKaVCTOVCTLV EV TCVQL. 1 7 O yaQ 0eoc;; ebwKEV de; ,:ac; KaQbLac;; av,:wv TCOLfjam 't:T)V yvw µriv avwv Kai. nmijam µ (av yvw µriv Kai. bouvm ,:17v (3aai.i\dav av,:wv 't(ÎJ 0î]QL4' ăXQL ui\w0tjaov,:m ol i\6ym ,:ou 0wu. 1 8 Kai. ii yvv17 flV dbec;; fonv ii n6i\Lc;; ii µ eyâi\11 ii exovaa (3aai.i\dav ETC!. 'tWV (3aai.i\ewv ,:fie; yfjc;;. 11
18 1 Me,:a ,:av,:a dbov ăi\i\ov ăyyei\ov Ka'ta(3a(vov,:a EK ,:ou OUQavou exov,:a E�ova(av µ eyâi\riv, Kal. yfj Ecţ>w,:(a0ri EK ,:fie; M�ric;; avwv. 2 Kai. EKQa�ev Ev l.axvQq: cţ>wvtj Mywv· ETCWEV enwev Ba(3vi\wv Kai. EYEVE'tO µ eyâi\T], Ka'tOLKTJ'tTJQLOV bm µov(wv Kai. 4>vi\aK17 nav,:oc;; nvevµawc;; aKa0âQ'tOV Kai. cţ>vi\aKr) nav,:oc;; OQVEOV aKa0âQ'tOV [ Kai. q>vi\aKl7 nav,:oc;; 0î]QLOV a'.Ka0lXQ'tOV] Kal. µ e µ LCTT] µ EVOV, 3 on EK wv ol'.vov wv 0v µou ,:ijc;; noQvdac;; av,:ijc;; TCETCWKaV TClXV'ta 'ta E0VTJ Kai. oi. (3aai.i\eic;; ,:fie; yfjc;; µ a ' au,:fjc;; En6Qvwaav Kai. oi. e µ noQOL ,:fie; yfjc;; EK ,:fie; bvvâµewc;; ,:ou mQtjvovc;; av,:ijc;; Eni\ov'tTjaav. 4 Kai. 11Kovaa ăi\i\riv 4>wv17v EK ,:ou OVQavov i\Eyovaav·
ii
ii
1 7, 1 1-18,4
81
Şi Fiara care era şi nu [mai] este: un al optulea [împărat]; el face parte din cei şapte şi merge la pieire. 12 Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi care n-au pri mit încă domnia, ci primesc putere, ca împăraţi, pentru un ceas, împreună cu Fiara. 1 3 Aceştia au un singur gând, şi pu terea, şi autoritatea lor o dăruiesc Fiarei. 14 Ei se vor război cu Mielul şi Mielul îi va birui, căci este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor; şi cei dimpreună cu El - chemaţi, şi aleşi, şi credincioşi - [vor birui şi ei]". 15 Şi-mi zice: ,,Apele pe care le-ai văzut, deasupra căro ra şade Curva, sunt popoare şi gloate şi neamuri şi limbi. 16 Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi Fiara o vor urî pe Curvă şi o vor pustii şi dezgoli; şi carnea ei o vor mânca şi o vor arde în foc. 17 Căci Dumnezeu le-a pus în inimi să-I împlinească gândul şi să aibă un singur gând, şi să-i dea Fiarei împărăţia lor până când se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. 18 Şi femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare ce domneşte peste împăraţii pământului". 11
18 1 După acestea am văzut alt înger pogorându-se din cer şi având putere mare; şi pământul s-a luminat de la slava lui. 2 Şi a strigat cu glas puternic zicând: ,,A căzut, a căzut [cetatea] Babilonului cea mare şi a deve nit sălaş al demonilor şi adăpost al tuturor duhurilor necurate şi adăpost al tuturor păsărilor necurate şi adăpost al tuturor fiarelor necurate şi scârbave; 3 căci din vinul mâniei curviei ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului cu ea au curvit şi negustorii pământului din puterea desfătării ei s-au îmbogăţit". 4 Şi am auzit alt glas din cer zicând:
82
18,4-18, 13
t�t,\0an: 6 ,\a6c;; µ ou t� m'.J,:ijc;; \'.va µt'j auyKoLvwvtjmin: ,:aic;; a µ aQ ,:i.mc;; av,:ijc;;, Kai. EK 'tWV m\TffWV au,:f]c;; \'.va µt'j ,\a�11n:, 5 O'tl EKoi\.i\fJ811aav av,:ijc;; al a µa Q 'tlaL ăXQL 'tOV OVQaVOV Kai. E µv11 µ6vwm:v 6 0Eoc;; 'tct abLKfJ µa,:a av,:ijc;;. 6 anobO'tE aU't]J wc;; Kai. av,:t'j antbwKEV Kai. bm,\waan: 'tct bm,\ă Ka'ta 'tct EQya au,:f]c;;, Ev 'tayev (llJ'tOUc;. 10 Klll 6 cHa�oAoc; 6 n,\avwv (llJ'tOUc; t�AiJ 0TJ de; -riJv Mµvf]V 'tou nvQ
21 1 Kai. dbov OVQavav KaLvav Kai. yfJv KaLVTJV. 6 yaQ nQwwc; ovQavac; Kal. 17 nQW'tTJ yfJ anfJA0av Kai. 17 0aAaaaa ovK fonv i:n. 2 Kai. 'tf]V n6ALv 'tf]V ayiav 1EQovaaAiJµ KaLVTJV dbov Ka-ra�ai.vovaav EK wu ovQavov ana wv 0rnu 17-rmµaaµtvT)V wc; vuµq>f]V KEKOCTµT] µEVT] V T(ÎJ aVbQL avTf)c;. 3 Klll l7KOUCTll cpwvf)c; µeyaAT)c; EK 'tOU 0QOVOU Aeyouaric;· ibou 17 CTKTJVTJ 'tOU 0rnu µe-ra TWV av0Qwnwv, Kai. CTKTJVWCTEL µE't ' lllJTWV, Kai. avwi.Aaoi. lXV'tOV
20,6-2 1,3
93
are putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor domni împreună cu El cei o mie de ani. 7 Şi când cei o mie de ani se vor sfârşi, Satana va fi dezlegat din temniţa lui 8 şi va ieşi să rătăcească neamurile din cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi Magog, să le adune pentru război; iar numărul lor va fi ca nisipul mării. 9 Şi s-au urcat pe faţa pământului şi au încercuit tabăra sfinţilor şi cetatea care a fost iubită; şi s-a pogorât foc din cer şi i-a mistuit. 10 Şi diavolul care-i rătăceşte a fost aruncat în balta de foc şi pucioasă, unde [se află] şi Fiara, şi profetul mincinos; şi vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor. Şi am văzut un tron mare, alb şi pe [Cineva] şezând pe el; din faţa Lui cerul şi pământul au fugit; şi nu s-a găsit loc pentru ele. 12 Şi i-am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând în picioare dinaintea tronului. Şi cărţi s-au deschis; [apoi] o altă carte a fost deschisă, care este a vieţii; şi morţii au fost judecaţi, [plecând] de la cele scrise în cărţi, după faptele lor. 13 Şi marea i-a dat [înapoi] pe morţii din ea, iar moartea şi iadul i-au dat [înapoi] pe morţii din ei; şi fiecare a fost judecat după faptele lor. 14 Şi moartea, şi iadul au fost aruncaţi în balta de foc. Aceasta este a doua moarte, balta de foc. 15 Şi cine n-a fost găsit înscris în cartea vieţii a fost aruncat în balta de foc. 11
21 1 Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Cerul dintâi şi pământul dintâi s-au dus şi marea nu mai este. 2 Şi cetatea cea sfântă, Ierusalimul [cel] nou, am văzut-o pogorându-se din cer, de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru bărbatul ei. 3 Şi am auzit un glas mare din tron zi când: ,,Iată cortul lui Dumnezeu [este] împreună cu oame nii; [El] va sălăşlui împreună cu ei şi ei vor fi popoarele Lui;
94
21,3-21,16
foovrm, Kal. avToc; 6 0Eoc; µET ' avTwv fornL [auTwv 0E6c;], 4 Kat tl,ai\.t:i1/m nâv MKpvov tK Twv ocp0ai\.µwv athwv, Kai. 6 0avawc; OVK EO"'[aL EU OU'CE m:v0oc; OU'CE KQlXV)'Tl OUTE novac; OUK foTm EU, [ou] '((X 7îQW'C(X anf]i\0av. 5 Kal. dmv 6 Ka0r'J µEvoc; Eni. 'C(ÎJ 0QOVCfJ• l.bov KaLVa nOLW navTa Kai. Mya· yQaljJov, ou ou'COL oi i\6ym mawi. Kai. aA11 0 LVOL E LO"LV. 6 Kai. dnev µol' yeyovav. EYW [dµL] 'Ca ăi\cpa Kal. 'Ca T] aQXTJ Kal. 'Ca 'Cei\oc;. EYW 'C(ÎJ b LtpWVU bwaw EK TfJc; nf)yf)c; 'COU vbawc; TTJvM.a '[OU ţv,\ov Ei� 0 EQC\'.TTELC\'.V 'rWV E0vwv. 3 Kai. nâv KC\'.'ra0Eµa ouK Ea'rm en. Kai. 6 0Q6vo� 'rOU 0rnu Kai. 'rOU ciQv(ou EV aU'rlJ fo'rm, Kai. oi bouAOL C\'.U'rOU Aa'rQ EVUOVULV C\'.U'r'f) 4 Kai. oljJoV'rC\'.l '[() TT QOUWTTOV C\'.U'rOU, Kai. '[() ovoµa C\'.U'rOU ETTL '[(DV µE'rWTTWV C\'.U'rWV.
2 1,16-22,4
97
sunt egale. 17 Şi i-a măsurat zidul: o sută patruzeci şi patru de coţi, măsură de om, adică de înger. 18 Şi talpa acestui zid, [este] de jasp; şi cetatea, din aur curat asemenea sticlei cura te. 19 Şi temeliile zidului cetăţii, împodobite cu toate pietrele preţioase: prima temelie, cu jasp; a doua, cu safir; a treia, cu calcedoniu; a patra, cu smarald; 20 a cincea, cu sardonix; a şasea, cu cornalină; a şaptea, cu hrisolit; a opta, cu beril; a noua, cu topaz; a zecea, cu crisopras; a unsprezecea, cu hiacint; a douăsprezecea, cu ametist; 21 şi cele douăsprezece porţi, douăsprezece mărgăritare: fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Şi piaţa cetăţii, din aur curat, ca o sticlă străvezie. Şi templu n-am văzut în ea, căci Domnul Dumnezeul, Atotputernicul, este Templul ei şi [cu] Mielul. 23 Şi cetatea nu are nevoie de soare, nici de lună, ca să strălucească [ dea supra] ei, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o; şi sfeşnic îi [este] Mielul. 24 Şi neamurile vor umbla prin lumina ei; şi împăraţii pământului îi aduc slava lor; 25 şi porţile ei nu vor fi închise ziua, căci noapte nu va fi acolo; 26 şi-i vor aduce slava şi cinstirea neamurilor; 27 şi nu va intra într-însa nimic profan, nici cel care săvârşeşte spurcăciune, nici cel care săvârşeşte minciuna, ci numai cei înscrişi în cartea vieţii Mielului. 22
22 1 Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, strălucitor ca un cristal, revărsându-se din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului. 2 În mijlocul pieţei [cetăţii] şi de o parte, şi de alta a râului, un pom al vieţii care rodeşte de douăsprezece ori, dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului [ sunt bune] pentru vindecarea neamurilor. 3 Şi niciun blestem nu va mai fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi într-însa şi robii Lui Îl vor sluji; 4 şi-I vor vedea faţa; şi numele Lui [va fi scris] pe frunţile lor.
22, 5-22, 18
98
Kat vvt, OVK fo1:m EU Kat OlJK EXOUCTLV XQE Lav cpw1:oc; Auxvou Kal. cpw1:oi; 11Mou, on KUQLOi; 6 0eoi;