Jurnalul ultimilor ani 1938 - 1940 (inedit) [1 ed.] 9789735064228

Citation preview

JURNALUL ULIIMILOR ANI 1938-1940 INEDII

PN.

mă

D

x

$

HUMANITAS

PT e

N.IORGA

ia

i, A Pe dă PE

3

ct

Aa ADR IA

SAE

Po

A

dia

a

N

£

memorii | jurnale

"NIIORGA JURNALUL ULTIMILOR ANI 1938-1940 INEDII Ediţie îngrijită, introducere și note

de Andrei Pippidi

x

HUMANITAS

BI BUCUREŞTI

Redactor: Marieva lonescu Coperta: loana Nedelcu 'Tehnoredactor: Manuela Măxineanu DTP: Andreea Dobreci, Dan Dulgheru Tipărit la Monitorul Oficial R.A. O HUMANITAS, 2019 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Iorga, Nicolae Jurnalul ultimilor ani: 1938-1940. Inedit / N. Iorga; ed. îngrij., introd. și note de Andrei Pippidi. — București: Humanitas, 2019 ISBN 978-973-50-6422-8 1. Pippidi, Andrei (ed., pref., note) 821.135.1 94 EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 București, România tel. 021/408 83 5o, fax o21/408 83 51 www.humanitas.ro Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e-mail: vanzariQlibhumanitas.ro Comenzi telefonice: 021/3811 23 30

DEO

TRANSCRIERI FONETICE ȘI NORME PRACTICE PENTRU LECTURA JURNALULUI

Grafia lui N. Iorga este cunoscută din textele publicate în timpul vieţii sale, în general sub supravegherea sa. Ulterior, în numeroase cazuri, s-a procedat la adaptarea după ortografia oficială modernă. Mi s-a părut necesară respectarea întocmai a manuscrisului, tipărit aici pentru prima oară, cu particularităţi care ţin de perioada istorică în care s-a format grafia autorului, deci anii din jurul lui 890, după cum se poate constata şi în autografe ale sale care nu erau destinate tiparului (scrisori personale, de familie). Așadar persistă până la sfârșitul vieţii unele forme dialectale moldovenești (mâni sau mâne = mâine, amiezi = amiază) sau o pronunție păstrată din secolul al XIX-lea, ca diferenţa la pronumele relativ între sg. care și pl. cari, supt = sub, aceia = aceea, ceia ce = ceea ce, aceiași = aceeași. Din aceeași epocă datează numele lunilor anului: decembre, novembre, octombre, septembre, sau mart, april. Autorul menţine u final la sfârșitul unor cuvinte ca maiu (luna), întâiu, obiceiu, răsboiu. De asemenea, diftongarea lui e: mieu și chiar miea, dar și iea, ieau. Cel mai frecvent apare, consecvent, s intervocalic la neologisme de origine franceză: aplause, visite, oposiţia, imposit, decisie, refusat, musică, miserabil, disolva, prosă, basă, curiositate, a presida, scusă. În aceeași categorie intră nume de naţiuni: frances, engles, finlandes.

Tendinţa instinctivă de a menţine o formă ieșită din uz apare și la nume de familie, pe care le cunoștea din documente,

6

NORME

PRACTICE

PENTRU

LECTURA

JURNALULUI

chiar dacă purtătorii lor le modernizaseră. Deci: Urdărianu, Bosie, Pilat. O expresie a reverenţei, care se mai întâlnește și la alţi autori contemporani, este aplicarea majusculei iniţiale pentru Rege sau Voevod (minusculă pentru monarhi străini): mai mult decât respectul instituţiei, este protocolul românesc. A.P.

INTRODUCERE

„De viitorul României nu desperez. A trecut ea și prin altfel de zile decât acestea. Este un mister al dăinuirii noastre peste tot răul ce vreau să ni-l facă alţii, pentru acela pe care din orbirea noastră ni-l facem singuri.“ — N. Iorga, „La capătul lămuririlor“, Neamul Românesc, XXXĂIII, 102, 12 mai 1938

Ce a scris N. lorga nu se mai citește. Nici în străinătate, unde trecerea timpului de când a tăcut savantul român a schimbat țara prea multe, cu o repeziciune care nu se mai oprește, nici în întoarce lui, unde la acest istoric, om politic și scriitor nu se mai fără nimeni pentru a prețui cât și cum a scris. Cât? Întinderea O Cum? harnici. mai cei pe chiar seamăn a operei sale sperie de așa rol un joacă tea operă în care atitudinea morală și loialita mare poate părea învechită multor oameni de azi. Solidaritatea naţională pe care a predicat-o necontenit a rămas o formulă convenţională, repetată la festivități, în timp ce o fărâmiţează îmbrânceala partidelor și a intereselor personale. Expresia fizică a recunoștinţei pe care i-o poartă patria este efigia multiplicată pe cea mai ieftină bancnotă, deși, cum mi-a spus odată o nepoată a lui: „bunelu' n-avea niciodată bani“...

Căutarea ineditelor, obişnuită pentru autorii adoptați în învățământ, a dat destul de puţin în cazul lui N. Iorga. Ulti-

mele manuscrise au fost pios culese și publicate îndată după prerăzboi, apoi, în 1968, întârziată de cenzură, Istoriologia, care-i le scrisori soţiei, moartea după ani cum şi, la cincizeci de împărtășeau fiecare gând sau frământare ori de câte ori erau ise despărțiți. Din conferințele rostite în 1938-1940, transcr Școala numai parţial, editarea într-un volum, odată cu lecţii la Superioară de Război și la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, destule mai așteaptă încă. Altele i se tipăreau imediat în Cuget Clar sau Neamul Românesc, prima fiind

8

INTRODUCERE

o revistă săptămânală „pentru școli și tineret“ în care mai dăinuia o literatură a supraviețuitorilor provinciali ai sămănătorismului.

Neamul,

când

nu era cenzurat,

cuprindea

zi de zi

articolele politice care afișau atitudinea lui N. lorga față de situaţia internă sau internaţională. Corespondenţa sa de-a lungul vieţii întregi se încadrează într-o jumătate de secol: cele trei volume apărute prin râvna Ecaterinei Vaum în 1985-1986 reprezintă doar un instrument de lucru şi o dovadă a imposibilității dea cuprinde integral această intensă activitate epistolară. Trebuie ţinut seama de faptul că majoritatea scrisorilor trimise răspundeau aproape totdeauna direct și prompt celor primite de el, iar acelea formează la Biblioteca Academiei o arhivă de 431 de dosare masive, rar vizitate de cercetători, fără a mai socoti și o mare colecție particulară moștenită de familie, a cărei clasare progresează. Chiar publicarea unui uriaș indice general ar necesita munca unei echipe.

Nu e de conceput o ediție naţională, cum există în Germania pentru Thomas Mann sau în Anglia pentru Dickens, fiindcă acelea sunt, în ce privește destinatarii, mai unitare, câtă vreme originalitatea și unicitatea corespondenţei lorga o dau provenienţa scrisorilor primite, de peste hotare și din ţara întreagă, şi caracterul lor extrem de variat. În centrul lor era, cum se considera el însuși, „cineva care şi-a petrecut viața între români din toate locurile și de toate treptele“!. Însemnările zilnice au istoria lor: au început în 1913, fiind date la tipar în anul următor; continuarea a plecat în 1916, împreună cu Tezaurul, la Moscova, de unde nu s-au mai întors niciodată. Cele dintâi fuseseră un jurnal de campanie, prilejuit de participarea istoricului quadragenar la aventura militară în Bulgaria. Polemica aprinsă din vremea neutralității, când se decidea cărei tabere i se va alătura România, apoi evoluţia situaţiei în august-decembrie 1916 au stimulat, desigur, radi-

cal conţinutul caietelor pierdute. Mai 1917-martie 1920 a fost ') Înregistrare din 1928 la Muse de la Parole din Paris.

INTRODUCERE

9

perioada reflectată în vol. ] al seriei pe care, în decembrie 1930, lorga o oferea Editurii „Naţionala“ a lui S. Ciornei. Titlul de Memorii induce în eroare, ca și cum ar fi vorba de amintiri. În realitate, o zi după alta, sunt consemnate nu atât activitatea autorului și sentimentele sale, cât știrile care converg spre el, reţinute pentru valoarea lor istorică. De aceea, toate cele șapte volume (până în 1938) constituie o referință obligatorie pentru tentativele de a reconstitui climatul politic și cultural în douăzeci de ani din viaţa României, tălmăcită de cineva care i-a fost nu doar martor, ci și protagonist. A recrea această epocă, așa cum o trăise el, cu însufleţirea speranţelor sau tăios dezaprobator, a fost ambiția istoricului care nu mai avea acum la dispoziţie documente ca acelea pe care le descoperise și folosise când a cercetat trecutul. Pe măsură ce încredința fiecare pagină tiparului, nevoia de a sacrifica, pentru a transmite cel mai autentic adevăr, ieșiri impulsive, de care s-ar fi ofensat unii contemporani care mai puteau să-l citească, l-a făcut să indice din timp recomandări pentru o viitoare publicare. Primele sunt specificate din 1923 în actul de înfiinţare a Fundaţiei culturale pentru studenți „Nicolae Iorga“: notele zilnice în integralitatea lor „nu vor putea fi publicate decât după douăzeci de ani de la încetarea mea din viaţă“, același termen fiind stabilit și pentru corespondența primită, din care I.E. Torouţiu va apuca să publice doar patru volume. În 1930, la începutul seriei de Memorii, lorga arată ce lipsește: „Un întreg grup de caiete care leagă acest volum de acela publicat în 1914, care înfățișa în acelaşi fel războiul nostru în Bulgaria [...], se află încă în mâni dușmane și nu știu dacă vreodată voi putea să le recapăt. Când, în zestrea Academiei Române, ele vor fi restituite, îndatoresc pe urmașii și prietenii miei să le publice așa cum sunt“. Dar adaugă: „Eu n-am suprimat decât ceia ce putea jigni pe oameni în onoarea lor. După moartea mea, urmașii miei vor judeca dacă și această parte trebuie introdusă în ediția definitivă“. Încă din 1922, în Adunarea Deputaţilor, N. lorga își avertizase colegii: „Iau note în fiecare zi, să vă feriţi de notele acestea,

10

INTRODUCERE

nu acum, peste douăzeci de ani, după moartea mea, când vor fi tipărite. lau note zilnice seara, dar nu sunt în stare să reproduc cuvânt cu cuvânt tot ceeace am spus“. Numai cunoașterea directă a manuscriselor, aflate în posesia mea, arată că, adesea, pasaje, ca în partea deja copiată de mine (4 aprilie 1921-—7 mai 1922), au fost suspendate în 1932 la publicarea volumelor III-V, când a luat sfârșit contractul cu Ciornei. Editarea caietelor următoare, care cuprind domnia lui Carol II din prima zi până la 24 februarie 1938, s-a făcut la „Datină Românească“, tipografia personală a autorului, și sub supravegherea sa. Omiteri mai lungi privesc îndeosebi familia regală, în rest un cuvânt, o frază sau un paragraf, considerate inoportune, deși îndreptăţite. Rămâne o sarcină viitoare restituirea integrală, după ce manuscrisele vor fi accesibile de la intrarea lor în patrimoniul Academiei. Ca să se împlinească însă, fără încă o întârziere, această dorinţă a lui N. lorga, se publică astăzi caietele XX-XXII, care întregesc Memoriile cu perioada de la 25 februarie 1938 la 26 noiembrie 1940, o seară înainte de sfârșitul în faţa unui pluton de execuție improvizat. Existenţa acestui material inedit a fost complet necunoscută publicului, chiar istoricilor preocupaţi de biografia învățatului sau de ilustrarea activităţii politice din ultimii ani de pace înainte ca ţara să fie absorbită de al Doilea Război Mondial. Cititorii părţii precedente a jurnalului vor găsi detalii despre cum a evoluat situația și despre regimul acelor ani, cu care lorga a colaborat, dar îl vor recunoaște și pe el însuși, chiar dacă unele aspecte — nemulțumire corozivă, resentiment, vanitate — care i-au influenţat relaţiile personale apar aici într-o lumină mai puternică. Omul este permanent în defensivă, hărțuit, copleșit de povara noilor probleme, pe care i le aduceau nu numai presa și radioul în fiecare dimineaţă, ci și confruntarea cu corespondenţa din toată țara — de la cereri de ajutor, mari şi mici, până la grosolane injurii sau ameninţări cu moartea. Acestora li se adăugau informaţiile, adeseori false, din miezul secret al puterii, care îi intrau pe ușă. Un du-te-vino al miniștrilor, azi

DO INTRODUCERE

sa:

actuali şi mâine foști, este ca un dans ritual, la care se adaugă vizitele ambasadorilor străini, ba chiar ale unor fețe bisericești, nu mai puţin dornice de promovare decât civilii. Cu toate acestea, istoricul deţinător al atâtor confidențe divergente își păstrează independența de spirit, nu-și părăsește drepturile de o critic și judecător. Ba chiar, cu o lună înaintea morţii sale, notă a Siguranţei afirmă că el pregătește publicarea volumului de Memorii 1938-1940, în legătură cu care ar fi fost auzit spunând: „Am luptat contra dictaturei și n-am făcut cârdășie cu ea. Voiu lupta și de azi înainte contra ei. Sunt ferm convins că viitorul Statului român nu este nici dictatura, nici comunismul. Sunt alte forme specifice adequate Statului român. Le poate imprima cine cunoaște profund istoria acestui neam nenorocit”. Politica, deci, e pe primul plan, ceea ce înseamnă o informație întinsă și variată, în al cărei centru stăruie contactele personale, cu suveranul și cu principalii responsabili ai guvernării. Chiar dacă nici înainte de 1938 nu lipseau caricaturi de politicieni inadecvaţi la gravitatea împrejurărilor, diferenţa faţă de cele șapte volume precedente este dată de importanţa drama-

tică a evenimentelor și de imaginea haosului. Personalizarea puterii face ca locul esenţial în aceste însem-

genări să fie acordat lui Carol II. Discursurile regale sunt în aplică le lorga N. , criticate sunt când chiar neral aprobate și, o judecată profesorală, el nevrând să uite că avusese, măcar de

formă, acest rol. Deși conștient de defectele fostului său elev, a

păstrat față de el o poziţie favorabilă, atât din afecțiune personală, cât și fiindcă, în concepţia sa, idealiza rolul tradiţional al monarhiei. De pildă, a atribuit dinastiilor un rol determinant în cazul destinelor Italiei, Belgiei și Norvegiei, ţări comparabile cu România. În România acelor ani, autoritatea regelui oferea o protecţie de contra extremelor, legionarii și comuniștii, așa că, în afară

versatilitatea acelor care-și urmăreau interesul personal, era

. îmbrăţișată de cine căuta sincer o soluţie de centru-dreapta şi dictatura 1) Apud Petre Țurlea, Nicolae Iorga între dictatura regală 197. p. 2001, i, Bucureșt legionară, Editura Enciclopedică

12

INTRODUCERE

Ca dictatură, regimul lui Carol II s-a manifestat antidemocratic, prin diverse aspecte superficiale și imitate după modele fasciste, dar îndeosebi prin anularea corpurilor legiuitoare și a partidelor, înlocuite cu un partid unic (în două variante succesive), şi printr-o legislaţie antisemită. „Hitlerismul“ era modelul invocat fățiș de Argetoianu. N. lorga vedea în 1939 România în pragul unui sistem „totalitar“ (calificativ repetat la 3 ianuarie, la 15 februarie și, dorind să-l dezmintă, la 2 iunie). Ferocitatea represiunii din același an contra legionarilor a șters orice încercare de a ascunde adevăratul caracter al regimului. Atunci exclamă „În sama cui e țara?“ și simte „un incomensurabil dezgust“. Singurul ministru prețuit pentru corectitudine este Gafencu, ca „bun soldat al ţării sale“. Lui Armand Călinescu, fără a da uitării multe conflicte, i se recunoaște dibăcia și hotărârea cu care s-a supus caznei de a apăra ţara (articolele din Neamul Românesc la 23, 24 și 26 septembrie 1939). Acesta, de fapt, fusese adevăratul constructor al dictaturii regale, ca reacţie la mișcarea browniană din viața parlamentară. Năzuinţa lui Iorga de a conferi Consiliului Regal un rol efectiv, așa cum era gata el personal să-și asume, se dovedește zadarnică, din cauza disensiunilor dintre colegii săi, care fac corp comun numai în fotografiile oficiale. Instituţia trăiește pentru reclamă: gesturile de adeziune de care e insaţiabil Carol se traduc prin impunerea uniformei, invitaţii la concerte, dejunuri sau alte recepții la palat. La asemenea ocazii festive, unde toţi se pândesc între ei, s-au redus contactele directe cu regele și nu mai există audienţe de lucru. Carol își transmite cererile prin intermediari (inevitabilul Ernest Urdăreanu). Președinția Senatului i-a fost luată înapoi lui lorga după numai patru zile (9-13 iunie 1939), în care vorbise de-ajuns pentru a-i face să se răzgândească pe autorii manevrei, care căutau doar un personaj decorativ și docil. Principalul instrument prin care se exercită, defensiv și ofensiv, supravegherea vieții publice este cenzura. Dacă e să

credem ceea ce aflase Iorga, erau vămuite chiar cărţile din străinătate expediate la Academia Română. Presa, dominată

INTRODUCERE

13

de România, ziarul oficial, și de Curentul omnivalentului Pam[il Seicaru, nu mai avea glasuri independente, fie că psalmodiau în cor, fie că serveau interese personale sau ale partidelor, n căror coeziune internă rămăsese activă. În controlul presei, cu care era însărcinat un procuror militar, ultimul cuvânt îl avea ministrul de interne, dar se implicau, după plac, și alți miniștri (de exemplu, C.C. Giurescu ca ministru al Frontului Renașterii Naţionale (FRN) în 1939). Cenzurarea Neamului Românesc a mers uneori până la confiscarea ziarului, după ce fusese tipărit, ceea ce ne permite să apreciem tirajul, cca 1.500 de exemplare. Totodată însă, nu șovăia nici lorga să ceară să fie cenzurată propaganda hitleristă a lui Șeicaru. Se intercepta corespondenţa și se ascultau chiar telefoanele. Pentru această vastă activitate nu erau de prisos cinci servicii ale Siguranţei (februarie 1939). Chiar dacă figura lui lorga era de folos în vitrina regimului, pentru prestigiul de fost prim-ministru, vigilenta Siguranţă îi asculta cursurile sau conferințele și întreținea în jurul său spionajul unor „apropiaţi“ care prin rapoartele lor îi compuneau o viață „secretă“!. E greu de spus în ce măsură aceste relatări reflectă exact realitatea: revolta contra constrângerii a putut provoca izbucniri temperamentale pe care el le-a dat uitării și dezmințit, când erau transmise cu o exagerare intenţionată. În orice caz, asemenea dezvăluiri circulau mai departe, fiindcă agenţii aveau și ei prieteni cărora să le povestească. Nicăieri în jurnal nu există condamnarea lui Carol cu violenţa pe care o consemna Siguranţa. Faţă de sutele de execuţii fără judecată, acest om nu simţea altceva decât indignare și rușine, cum o spune singur, fiindcă răspunderea era a conducerii ţării la cel mai înalt nivel, căruia și el îi aparţinea. O ţară cumplită, prin zbuciumul intern și, în același timp, prin ameninţarea la hotarele cu care o înzestrase deznodământul războiului trecut, acel Mare Război pe care, ca istoric, lorga începea să-l interpreteze în perspectiva unui sfert de secol. Noua situație, de „împătrită ameninţare“, cum spunea 1) Cf. Petre 'Țurlea, op. cit., din arhiva SRI.

14

INTRODUCERE

el, la frontiere, era produsă de evoluţia relaţiilor internaţionale, care zădărniceau orice speranţă a păcii europene. Una după alta, vin veștile despre suprimarea Cehoslovaciei, cu consecințele asupra Micii Înţelegeri și asupra graniţei ro-

mânești de nord-vest. În aprilie 1939, anexarea Albaniei la Italia este socotită „una din cele mai monstruoase fapte ale istoriei“. La rândul ei, în septembrie, Polonia e invadată de „bestia germană“ și de Stalin, a cărui strategie expansionistă se va întinde spre Finlanda și statele baltice. Nu numai că România a primit refugiul înfrânţilor poloni, dar protocolul adițional secret al pactului Ribbentrop-Molotov, care condamnase cele trei țări nordice la ocupaţia sovietică, pecetluia și soarta Basarabiei. Până la cotropirea acesteia, N. Iorga a susţinut energic cauza Poloniei în Parlament, precum, mai târziu, și a celorlalte spații smulse de URSS, prin stăruitoarele conferinţe și articole în presă și la radio. În același timp în care rezistenţa Franţei era subminată de Partidul Comunist teleghidat de la Moscova, invazia germană în Danemarca și Norvegia declanșa marea bătălie navală în Marea Nordului. Campaniile următoare au fost scurte: șase săptămâni în Franța, după ce Olanda capitulase în cinci zile, și Belgia, în două săptămâni, a cărei ieșire din luptă îl indignează pe Iorga, fiindcă-și amintea cura-

jul arătat acolo în Primul Război Mondial. Informaţiile care-i hrăneau credinţa în victoria Aliaților l-au făcut să evidenţieze în jurnal numele lui Churchill și pe cel, încă necunoscut, al lui de Gaulle. Atenţia cu care culege deslușiri de oriunde pentru a înţelege harta războiului o dovedește și un pasaj despre terorismul arab din Palestina. Sursele pe care le consulta mai cu seamă erau miniștrii străini care-l căutau acasă: al Italiei, al Franţei, al Elveţiei, ai statelor nimicite (Cehoslovacia și Polonia), al Iugoslaviei, cu familia căruia a deschis chiar o prietenie, și distinsul intelectual care reprezenta Turcia. Pe de altă parte, institutul pe care-l înființase trebuia să fixeze relaţii în străinătate și, în acest scop, erau de utilizat vizitele unor diplomaţi din Danemarca, Portugalia sau Iran. Se prezintă și emisari ai presei străine:

INTRODUCERE

15

Oudard, Tharaud, am găsit chiar cartea de vizită a doamnei l:dith von Coler, care avea însă mai mult succes cu Șeicaru!. Antenele internaţionale, ca și frecventele întâlniri cu politicienii români, sunt folosite pentru a căuta un răspuns la problemele ţării, mai grave decât oricând, fiind vorba de suveranitate si teritoriu. Sunt, de exemplu, pagini despre Maramureș, regiune neliniștitoare, fiind expusă modificărilor de frontiere cu Slovacia, cu efemerul stat ucrainean, cu Polonia şi cu URSS. La

celălalt capăt al regatului nostru, Cadrilaterul, în legătură cu care poziția lui lorga s-a afirmat consecvent: el s-a opus extinderii spre sud a Dobrogei dacă acolo nu exista ca îndreptăţire o consistentă majoritate etnică. De aceea, de-a lungul tensiunilor care au precedat tratatul româno-bulgar de la Craiova din septembrie 1940, lorga a acceptat retrocedarea. Sfâşietoare a fost impresia dezmembrării la 27 iunie 1940, ziua când Consiliului de Coroană i s-a impus să recunoască pierderea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, revendicate de URSS, în aceeași săptămână în care se aflaseră condiţiile armistiţiului din Franţa, iar, la București, Carol înfiinţa „partidul totalitar“. Cele două şedinţe succesive sunt reconstituite în jurnal. Mânia care-l însuflețea pe lorga a rămas întipărită în mintea celui care avea, peste numai două luni, să fie regele unei ţări micșorate. E își va aminti, după o jumătate de secol, că, la sfârşitul şedinţei, Iorga i-a strigat: „Sunt toţi niște trădători!“ Pentru acest om adânc îndurerat, era de neconceput consimţirea. Va redacta chiar el protestul asumat de parlamentarii din grupul condus de Maniu și Brătianu, cărora el însuși, cu un an în urmă, le ceruse purtarea uniformei ca o condiţie a participării la lucrările Senatului. Chiar publicarea protestului a fost cenzurată. Ştirile de la Chișinău și Cernăuţi, înregistrate în jurnal, au fost răspândite și comentate în Neamul Românesc pe măsură ce, datorită retragerii militarilor și a unei părți din populaţia civilă, informaţiile se acumulau și se deformau. Subiectul continua să fie discutat, chiar în timp ce accelerarea 1) Jacques Picard, Edit von Coler, agentă nazistă la București, trad. Cristian Hriscu, Editura Corint, București, 2011.

16

INTRODUCERE

evenimentelor făcea să se pregătească lucrări de demarcare a graniţei în Transilvania. Pentru a decide soarta a milioane de români, se ţin trei ședințe ale Consiliului de Coroană, în prezenţa lui N. Iorga numai primul, la 23 august, și ultimul, la 3o august. Relatarea din jurnal a celei dintâi dezbateri începe cu expunerea de către Manoilescu a negocierilor de la Turnu Severin din zilele de 16-19 august!, consemnate aici mai amănunţit decât au fost ele prezentate, ulterior, atât de Manoileşeu, cât şi de Valer Pop?. Urmează notele luate de Iorga pe când evacuarea Cadrilateru-

lui și continuarea tratativelor cu delegaţii unguri erau comentate de membrii Consiliului, care ascultaseră rapoartele lui Manoilescu și Al. Cretzianu. În finalul intervenţiei sale, Iorga susţine necesitatea unei atitudini ferme, eventual chiar cu riscul războiului. O nouă consultare, la care în mod excepţional fuseseră convocați, pe lângă consilierii regali, și membrii guvernului și unii reprezentanţi ai vieţii politice cărora li se atribuia, pe drept sau nu, autoritate, s-a declarat de acord cu „arbitrajul“ de la Viena. Chemat din provincie, N. Iorga n-a ajuns să asiste la dezbinarea în care minoritatea dispusă la rezistenţă cuprindea câţiva prieteni ai săi. El nu mai poate decât să-și spună părerea despre hotărârea luată. Unii care fuseseră prezenţi la ședința precedentă au luat cuvântul ca să se justifice sau ca să-și nuanţeze acceptarea”. Faţă de cuvântarea lui Maniu, de care-l despărţea un trecut lung, el nu-și stăpânește stima. Dar, dacă rămâne nădejdea doar în românii din Ardeal că vor rezista sufletește sub stăpânire străină, ca în trecut, adevărul este că „se destramă România Mare“ [23 august 1940]. Şi el însuși, în căutarea cauzelor care au determinat o înfrângere fără luptă, are loialitatea de a recunoaște: 1) Vezi Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena. Memorii iulie-august 1940, ediţie îngrijită de Valeriu Dinu, București, Editura Enciclopedică, 1991, pp. 165-171. 2) Valeriu Pop, Bătălia pentru Ardeal, ediţie îngrijită de Sanda Pop și Nicolae C. Nicolescu, Editura Enciclopedică, București, 1992. 2) Vezi lon Mamina, Consilii de Coroană, Editura Enciclopedică, București, 1997.

” INTRODUCERE

17

Irebuia altă politică faţă de minorităţi cu observarea pactului incheiat la Unire“. Paginile din acele zile reprezintă documente prețioase penIru cunoașterea crizei de existenţă care ar fi putut fi fatală

uintului. Dar, în toate textele scrise de Iorga în perioada respectivă, se face diferenţa între stat și naţiune, din care numai cel dintâi este considerat într-un context istoric, pe când naţiunea e veșnică. Conform acestei concepții, se punea întrebarea ce viitor așteaptă România. Naivitatea cu care istoricul își inchipuise că regele Carol ar adopta un cezarism democratic stil Napoleon III, pentru care îi recomanda exemplul lui Al.I. Cuza, fusese dezminţită de experiență. Mobilizarea politică în

lumea rurală n-o identifica cu ideologia legionară, pe care el o observa în nonsensul de la Maglavit sau în mesajele amenin|ătoare. Credea că tinerii visători și rătăciți au nevoie de educaţie, drept care le trimitea de citit la închisoare și cerea să se imbunătăţească tratamentul la care erau supuși (la 14 noiem-

brie 1938). „Odioasa ucidere a gardiștilor“ (15 ianuarie 1939) a condamnat-o și ca gest moral, și ca prejudiciabilă, prin ilegalitate, pentru ţară. La o pătrundere a comunismului era sensibil, notând unele reacţii la creșterea inegalităţii sociale și după manifestaţia de la + mai 1940 (mai târziu proslăvită de propaganda ceaușistă). „Nu sunt“, spunea el, „contra comunismului, o experienţă ca și capitalismul, pentru omul modern, care nu şi-a găsit încă forma, nici contra poporului rusesc, ci

contra mongolismului de direcţie, apucător și crud, care se continuă peste toate schimbările de regim“!. Cu alt prilej, evalua șansele de succes pentru doctrinele rivale, care profitau concomitent și paralel de ignoranţa românului: „El nu poate să fie într-un moment partisan al totalitarismului și în celălalt să aplaude democraţia oricum s-ar înţelege, pentru că este și un fel foarte cuminte în care democraţia se poate înțelege, și el a folosit popoarelor“?. 1) N. Iorga, Memorii, vol. VIII: Sinuciderea partidelor (1932-8), București, 1939, p. 41. 2) Idem, Cea fost la „24 lanuar“ și ce trebuie să fie azi, p. 19. :

18

INTRODUCERE

La ce instituţii se poate recurge în mijlocul nestatorniciei generale? Academia Română, cu a cărei existenţă și-a contopit viaţa N. Iorga timp de patru decenii, are funcţia de a creşte știința și de a călăuzi cultura națională, precum și de a consolida ordinea de civilizaţie de care naţia are nevoie absolută. Cei trei

ani ai acestor însemnări zilnice readuc în minte desfășurarea activităţii normale a înaltului for, chiar în același timp cu mutilarea țării. Totuși, politizarea se manifestă și în comunicarea

prin care Goga saluta Anschluss-ul și în mai 1938, când chiar orga a împiedicat alegerea lui lon Antonescu ca membru corespondent, candidatul fiind nedorit de rege și cunoscut pentru relaţia cu Codreanu. Generalul n-a uitat niciodată acest episod. Pentru alegeri sau pentru premii se încing resentimentele. Comunicările de istorie medievală românească stârnesc și ele polemici. Conflictul cu C.C. Giurescu și Gh.I. Brătianu se simte şi la Academie, unde contra lui lorga erau de mult S. Mehedinţi și Gr. Antipa, vechi germanofili, cărora li se alătură, tot din cauza politicii, Brătescu-Voinești. Lui N. Iorga îi sunt credincioși bizantinologul N. Bănescu și agronomul lonescu-Sișești, iar pe generalul Rosetti, și el istoric, integritatea și patriotismul îl apropie de Iorga, care, la rândul lui, critică „îngenunchierea“ ” altora faţă de Carol, din ce în ce mai frecventă. E] se revoltă, de

pildă, la 23 decembrie 1938 contra înscrierii cu forța a academicienilor în FRN ca unic partid politic. Fără voie, cititorul de astăzi va face comparaţia cu întrunirile de savanţi la care autorul a fost martor în străinătate, congrese internaţionale chemate să dezbată înnoiri teoretice și metodologice în domeniul istoriei universale. Pe scurt, atmosfera de la Academia Română e judecată astfel în caietul de însemnări: „interese și pasiuni care n-au nimic de-a face cu scopul și folosul instituţiei“ (5 noiembrie 1939). Totodată, prestigiul tradițional al Bisericii l-a îndemnat pe lorga să caute și în această direcție un reazem al îndreptării. Având calitatea de membru în adunarea eparhială a Arhiepiscopiei București, a folosit-o în inspecții de studiu la mănăstiri (Coșula, Vorona, sau Căldărușani, Căluiu), de unde nu se întorcea totdeauna mulțumit, dar și la alegerile care înnoiau ie-

._ INTRODUCERE

urla.

De pildă, la alegeri și înscăunări

19

de mitropoliți. La

|oenre asemenea prilej, controla atent calitatea candidaților, pontru a nu îngădui instigări politice, corupție, incapacitate, și ni ales trecutul, dacă unii se comportaseră nedemn sau colahornaseră cu ocupaţia germană. Memorabilă, astfel, a fost intervonţia lui brutală, în noiembrie 1938, la alegerea episcopului de Muramureș. În consecinţă, se perindă pe la el cei care se plânyonu că au fost nedreptăţiţi sau voiau să-i câștige sprijinul penIru o promovare viitoare, ceea ce i-a accentuat viziunea critică. In singura expunere de doctrină pe care o avem de la el, „Concepţia românească a ortodoxiei“, o conferinţă din 1940, a arătat in raport cu greco-catolicii o imparţialitate pentru care radical-ortodocşii (ca Onisifor Ghibu) l-au combătut aprig. Așadar incă o tentativă de a unifica societatea românească dădea greș. Ofensat de aceste insuccese, N. lorga nu s-a mai încrezut decât în propriile sale puteri pentru a spulbera acea mizerie morală a neamului de care se plângea. O viaţă întreagă fusese preocupat de teatru. Scrisese vreo patruzeci de piese, adică o creaţie literară necontenită, aproape an de an, în proză sau în versuri, mărturie a unei mari pasiuni. Dramele au subiecte din istoria românilor sau îndrăzneţ alese din cea universală, dar ele cuprind numai o parte din această operă, la care sunt de adăugat comedii de moravuri, dramatizarea unor basme populare românești, tablouri vivante, spectacole concepute pentru

a fi reprezentate în aer liber. Dincolo de năzuința autorului de a-și vedea închipuirile pe scenă, el n-a renunţat niciodată la urmărirea unui ideal de educaţie pe care trebuia să-l slujească teatrul. Când a creat Teatrul Popular în 1922 și Teatrul Ligii Culturale în 1935, lorga s-a străduit să-și realizeze menirea de educator al neamului. Principiul unificării naționale, pe plan social și cultural, a însufleţit ideea sa de a aduce ca spectatori oamenii simpli, cărora li se oferea cât mai ieftin o educaţie odată cu distracţia.! Lăudabila iniţiativă a fost încă o iluzie, 1) N. Iorga, Sensul teatrului: Conferinţă ținută la Teatrul Naţional, Vălenii de Munte, 1932, și Cum se dobândeşte o ctitorie culturală: Teatrul pentru popor. Recapitulări și nădejdi, București, 1935.

20

INTRODUCERE

fiindcă, în afară de trecătoarea curiozitate a intelectualilor, publicul așteptat a fost mai atras de „cinematografe, care au ajuns să fie o otravă a sufletului“. Repertoriul de la Teatrul Ligii în 1940 încerca să concureze prin comedii de Goethe, Gogol și Pirandello, alături de piese ale lui Iorga, dar cu o incoerenţă care învecina pe Alecsandri, Lipitorile satului, cu Sofocle, Oedip la Colonos. Însemnările revelează că, la suprimarea unor surse de venit pentru Liga Culturală, actorii n-au mai putut fi întreţinuţi decât de Iorga personal din subvenţia de consilier regal. A deprecia opera sa dramatică s-a mai făcut, pe baza inegalităţii de valoare între felurite texte: când patetice unele, când minore altele. În sala Teatrului Ligii, ca și la Institut, la Academia Română, la catedrele de la Universitate, Academia Militară și cea Comercială, la Dalles, oriunde N. lorga găsește loc pentru a învăța oamenii ce să creadă, se desfășoară conferințele sale. Asistenţa

nu o notează

doar el însuși, mulțumit

sau nu, ci o

înregistrează și Siguranța: odată 200, chiar 35o de persoane,

alteori numai 35. Când e în vacanţă la Văleni, se adaugă cursurile de vară, într-un spirit de concordie între minoritățile etnice, deci datorie civică, mijloc de acţiune asupra societăţii. În acești ani de maximă dezordine politică, condeiul notează, o seară după alta, nu numai zvonurile și întâlnirile, ci un bilanț al contactului cu publicul în serviciul ţării. Într-o zi (10 februarie 1939), a ţinut trei conferinţe, altădată a vorbit cinci ore. Este un profesor de energie. În pofida unor performanţe, simte teama de îmbătrânire: îl îngrijorează semnele vârstei la contemporanii pe care-i vede la toate înmormântările. Perspectiva unei operaţii de cataractă îi ameninţă munca la masa de scris. Orbirea unui mare savant, vechi prieten, îl impresionează dureros. Sentimentele sale personale răzbat rareori, cu acea discreţie despre viaţa de familie pe care și-a impus-o şi în volumele precedente ale jurnalului,

fiindcă e o lege a vremii în care a învăţat să scrie și fiindcă interesul precumpănitor, sub presiunea faptelor, urmărește dinamica politică. De aceea, profundul dezgust față de actorii

.— INTRODUCERE

21

inluriei contemporane românești: „de ce aș merge și mai depile, in conversaţie intimă, ca un complice, cu acest grup de unimeni, la guvern și lângă guvern, cari nu cred în ţara lor?“ Ann se întreabă cu un an înainte de moarte. | 6 septembrie 1940, călătorește toată ziua ca să vină la Hucureşti să-și ia rămas-bun de la Carol II. E ultima întreve“lore, pentru că, „așa cum stau lucrurile acum, nu m-ar mai „isi“. Emoţia nu i-a inspirat-o omul pe care-l avea în față, ocu-

put să-și calculeze încă șansele, oricât i-ar fi dat istoricul exemple nepieritoare de demnitate regală.! Plecând din palat, „rup una din florile de toamnă cari se desfac în culoarul pustiu“. A.P.

1) N. Iorga, Ce durează?: Conferinţă la Liga Culturală din Braşov (octombrie 1939), Vălenii de Munte, 1940.

=>fe

gb 2 FR e 0 DO E

ip NE

ilie te DE A Sa 4 Ea e ep ă -

3,e

“ deetiv!

d

pa PĂ 4 * ză

7

Y

ia,

e

4.

Ş

JURNAL

ă

i

ÎL „Mm

a

+

Aia

.

i

Pa

Laihu

4

1

Pe 14

Di

Epi 7

a fil

.

-

Yi Tai

I

e

mpi

.

DE

ZII n

E

|

a

(î ASMaă

o A

ă

_ 4 .

ea 3

para nai

na

E

îs

. E

GL da Di Pia er

"E E a îi at dp Ri „i ue VE

LA,i

“e

pe e

*

.a

_

zi

da

A

da _

-",

_ă

2

i et

1938

ur, FEBRUAR Urdărianu! la mine. Trebuie găsită o formă peniru jurământul Regelui pe noua Constituţie. Propun aceasta”. Îi arăt că ar fi bine ca și femeile să-și dea adesiunea și cred că e mai bine să plece declaraţia nu de la societăţile feministe,

ci de la soțiile miniștrilor. Comunic Regelui un proiect. EI îmi spune că Gh. Brătianu: a trimes mareșalului“ o prolestare contra noii Constituţii astfel redactată încât acesta i-a Lrimes-o înapoi, atrăgându-i atenția asupra necuviinţei. ') Ernest Urdăreanu (1897-1985), ministru al Casei Regale în perivada 27 martie 1938 — 6 septembrie 1940, unul dintre membrii camarilei de care se înconjurase Carol II (Petre 'Țurlea, Carol al II-lea şi Camarila 2) Loc liber în manuscris păstrat pentru coRegală, București, 2010). 5) Gheorghe I. Brătianu (1898-1953), profesor de istorie unipiere. versală din 1924 la Universitatea din lași, membru corespondent al Academiei Române din 1928, se găsea atunci pe poziții opuse atât lui Carol II, cât și lui N. Iorga, deși fusese iniţial partizanul politic al primului și discipolul celui de-al doilea. Disidenţa pe care a condus-o începând din 1930 fuzionase cu vechiul Partid Liberal de la 10 ianuarie 1938. Atitudinea ostilă faţă de lovitura de stat de la 10 februarie 1938 și față de rege, la a cărui abdicare va contribui la 6 septembrie 1940, a avut un rol în intensificarea conflictului cu N. Iorga. Acesta își avea originea în secesiunea tinerilor istorici, marcată de apariția Revistei istorice române (1931), dar s-a adâncit în momentul încheierii pactului electoral de neagresiune la mișcarea legionară la sfârșitul anului 1937. De altfel, din 1935-1936, Gh.I. Brătianu se manifestase favorabil unei orientări a Ro+) E vorba de maremâniei, ca politică externă, în direcţia Germaniei. șalul Curţii Regale, Constantin Flondor (1889-1942).

26

|

FEBRUARIE 1938

și unele jurnale Printr-însul am trimes Regelui o dublă acordare de liului de Miniştri, între care și de Armand Călinescu! îmi vorbește 26 FEBRUAR lui?. la discursurile plebiscitului?. Imi cere o prefaţă

ale Consiperimetri. resultatul A fost cer-

preferă un Ministeriu cetat de Potârcă* spre a-l sonda dacă

Argetoianu” unuia Vaidat.

:

cierile cu ungurii, care, supt Tătărescu?-mi vorbește de nego gu-

continuate, după ce presiunea aliaților noştri, ar fi să fie

politician naţional-ţărănist, de1) Armand Călinescu (1893-1939), de interne în guvernul Goga (1937 putat din 1926, a intrat ca ministru tor, dicta rat adevă un ca ea, puter at 1938) și, după lovitura de stat, a prelu de interne în toată această perioadă, sub egida lui Carol Ii. Ministru de chiar fost a nale, Naţio foliul Apărării la + februarie 1939 având și porto asa-

e şi 21 septembrie 1939, data preşedinte al Consiliului între 7 marti scitul a aprobat noua Constituţie Plebi 2) legionari.

sinării lui de către contra. *) Armand Călinescu, Discu 428.58. de voturi pentru şi 5.483 1) Virgil (vol. VII), București, 1938. cursuri parlamentare 1926-1933 dului NaţioParti al aș frunt va, Craio la t Potârcă (1888-1954), avoca mistat la Agricultură (1928-1931) și nal-'Țărănesc, fost subsecretar de și ce Publi ri Lucră la Goga, rnul nistru de justiţie (1932) (și în guve oracolab e 52) fuses 5) Constantin Argetoianu (1871-19 Comunicaţii). l guvernării acestuia timpu în ând deţin , lorga N. lui torul apropiat al s imene și finanţe. Ruptura s-a produ (1931-1932) ministerele de inter creat o orgași-a nu toia Arge când , lorga diat după demisia guvernului ste Agrar. Instigator al dictaturii carli nizaţie electorală proprie, Partidul , 1938) e marti go — arie febru (10 şi ministru al industriei și comerţului ului și de la 28 Senat al dinte preșe , regal lier va deveni ulterior consi unul *) AL. Vaida-Voevod (1872-1950), septembrie 1939; prim-ministru. de răzte înain ia, ilvan Trans din nal dintre conducătorii Partidului Naţio de -Ţărănesc (până la desprinderea boi, apoi al Partidului Naţional ului Front ea ucer cond luat când a această formaţiune politică, în 1935, liului în 1919-1920 Și în 1932-1933. Consi al dinte preșe fost a ), nesc Româ lorga tru de stat. Relaţiile sale cu N. De la 10 februarie 1938 era minis u resc Tătă rghe Gheo 7) odinioară. nu mai păstrau cordialitatea de -1939 1938 în fi va 7, -193 1934 în l libera (1886-1957), fost prim-ministru guvera, apoi rechemat la conducerea ambasador al României în Franț Bului nordu a şi abiei Basar cedarea nului (obligat să demisioneze după oversat, contr d episo scurt un u pentr ică covinei). Va reintra în viața polit tru de externe în 1945-1947: Din vicepreşedinte al Consiliului, minis

»” vornul Goga

FEBRUARIE 1938

27

le intensificase. Ei sânt hotărâți a rupe tratatul

pentru n declara fățiș că se înarmează, dar preferă să nu o facă vinuri. Oferă în schimb un pact de neagresiune, dar cer ca noi sh Îi ingăduim un fel de amestec în tratamentul minorităţilor In noi. Și el e de părere că nu se poate. Ar fi mai dispus să devInre că şi noi ne liberăm de clausa privitoare la minorități. Hovietele au renunţat la tăgăduirile în ce privește pe Bulunco!. Ar dori să li se comunice ce s-ar găsi nou și, firește, li un făpăduit. Din Franţa și Cehoslovacia s-a făcut intervenţia

“utorită. Și Tătărescu știe de ambițiile lui Argetoianu, dar nu Ju crede încurajate de Rege. Houra, lamandi? pentru schimbările la Universitate. Îi arăt că le trebuie să asigure altă judecată a profesorilor decât aceia

de chcă și de club. Și el a auzit de intenţiile lui Argetoianu. Tot așa și Pella?, unre mă cercetează mai târziu. *

Jtepele admite manifestaţia femeilor. Din textul dat de mine a cules partea relativă la colaborarea noastră. EX

nceste însemnări reiese importanţa rolului pe care l-a avut la începutul dictaturii carliste, ca ministru de stat și interimar la Externe. 1) Vladimir Butenko, succesorul lui Ostrovski în postul de ministru al URSS la Hucurești, se refugiase la Roma, părăsind serviciul diplomatic sovietic. In primul moment, Moscova adoptase versiunea că ar fi fost asasinat și că transfugul era un impostor. 2) Victor lamandi, ziarist ieșean, activ in Partidul Naţional Liberal, ministru al cultelor și artelor în 1936-1937, n rămas și după 10 februarie 1938 la conducerea acestor ministere, la care s-a adăugat Educaţia Naţională. De la 3o martie 1938 la 23 noiembrie 1939 va fi ministru de justiţie, ceea ce i-a atras încarcerarea la Jilava după venirea la putere a legionarilor, care l-au asasinat la 26 noiembrie 1940. 2) Vespasian V. Pella (1897-1960), jurist, specialist în drept internaţional, profesor universitar la București și membru corespondent al Academiei. A fost președintele grupului român la mai multe conferințe balcanice și europene, delegat la societatea naţiunilor, ministru al României la Haga (1933-1936).

28

FEBRUARIE 1938

La Ligă, Niculescu-Reitz arată banditismul de la contingentare!. 27 FEBRUAR Promulgarea Constituţiei”. Din forma ce am dat Regelui, a păstrat pentru prima cuvântare o bună parte. Şi în a doua pomenește de părintele său. Cuvântarea a treia către corpul diplomatic e o făgăduială de muncă naţională. Actul e profund emoţionant. Ne-a răsplătit cu decoraţii și mi-a dăruit un portret cu o afectuoasă dedicație. I-am vorbit de planurile lui Argetoianu, care trebuie readus la bunul simţ. Acuma vine cu o lege a minelor, suspectă”. Ar fi bine să păstreze cât mai mult această formaţie, în care presidarea ar trece în ordinea vechimii. Presint și dovezi ale corupției care continuă. Vorbește cu multă căldură de Lenguceanu, pe care l-ar vrea la Control“. În chestia negocierilor cu ungurii, el îi crede siliţi să-și schimbe atitudinea. Trebuie deci încurajați. Dar, bine înţeles, nimic din ce ar cere ei cu privire la minorităţi. 28 FEBRUAR

Georges Oudard” la mine. Vorbesc despre otelu-

rile de gări pe care le-ar putea face asociaţia otelierilor francesi — el e speriat de ale noastre —, de croisierele ce s-ar putea organisa în locul luxului deșănțat al „turismului“. Mă gândesc 1) Mituiri pentru a evita mobilizarea pe contingente. 2) Publicată la 20 februarie în Monitorul oficial, Constituţia a fost promulgată după o săptămână la Palat, prilej cu care noul prim-ministru, patriarhul Miron, saluta suprimarea partidelor („hidra cu 29 de capete“) prin „eroica hotărâre a Majestății Tale“ (Universul, anul 55, nr. 59, 1 martie 1938). *) General Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, București, 1993, p. 39, notează cuvintele lui lorga de la 12 februarie: „numai Argetoianu e primejdios; eu nu-i întind mâna“. 4) Avocatul N.N. Lenguceanu, ginerele lui Duiliu Zamfirescu, fusese printre colaboratorii lui N. Iorga. În 1929 părăsise Partidul Naţionalist-Democrat pentru a intra în Partidul Naţional-Ţărănesc, dar continua să colaboreze la Neamul Românesc. 5) Georges Oudard, romancier și publicist francez, specialist în finanțe, a vizitat România. În Liillustration din decembrie 1938 va semna un articol foarte defavorabil lui Codreanu.

MARTIE 1938

29

la o intervenţie a Ligii Culturale. Oudard e încântat de mănăsbirile noastre, de bunele trenuri punctuale. Vorbesc de Tharaud și admiraţia lui pentru Codreanu.! Aflu că acesta nu e mulțămit: Tharaud l-ar fi luat în batjocură! *

Generalul Mihail lonescu-mi anunţă că la a-iu Iulie vom putea merge cu trenul la Mangalia.? *

Consiliu de Miniștri la Patriarhie. Argetoianu nu vine cu „legea minelor“, ci cu câteva precisări și adăugiri, acceptabile. Arată că la acordarea de perimetri se dădea fățiș șperţul pe care la urmă, pentru a evita certe, îl distribuia ministrul! Cancicov* a fost la Văcărești și a întrebat de dilapidatori. A găsit pe unul instalat ca acasă cu covoare; alții în comitet separat. Ridic chestia neregulilor de la Turism, unde am împiedicat o nouă năvală de diurniști, și de la Radio. Le-aș cerceta. Văitoianu“ și-a luat prima anchetă. Ar rămânea să încerc dincolo. 2 MART Chem pe Armand Călinescu pentru a mă plânge de lipsa oricăror știri; nu ni se mai transmit nici buletinele secrete. Regele nu convoacă nici un consiliu; miniștrii se adună în mici grupe și dau știrea la ziare. S-au făcut tăieturi în foaia lui Averescu”, care arată să regrete încetarea vieţii politice. El răspunde că n-a fost chemat alaltăieri, că sânt necesare adevărate 1) Fraţii Jerome și Jean Tharaud, ziariști de dreapta, au scris o serie de cărți despre problema evreiască în Europa de Est, de exemplu Quand Israel est roi (revoluţia din 1918-1920 din Ungaria) și L/Envoye de lArchange (Codreanu), ultima apărută la Paris în 1939. 2) Generalul Mihail Ionescu, subsecretar de stat la Comunicaţii, director general CFR. Mangalia, unde N. Iorga avea o vilă, nu fusese până atunci legată de rețeaua căilor ferate. 2).Mircea Cancicov (1884-1959), economist, fruntaș liberal, ministru de finanţe în 1936-1937, avea în guvernul de la 10 februarie Finanţele și interimatul Justiţiei. Va fi ministru al economiei naționale în 1940. 4) Generalul Artur Văitoianu (1864-1956), fost preşedinte al Consiliului în 1919, era de la 10 februarie ministru de stat și va fi consilier regal, legat personal și din punct de vedere politic de Gh. Brătianu. 5) Îndreptarea, ziarul Partidului Poporului.

Știri că, într-un conciliabul, Codreanu a anunţat că

Crudu, revine la forma „Gărzii“. A designat atentatorilor (un V. . A atastudent tuberculos) pe Călinescu, „grecul“ de la Interne . sperjur“ un și porc „un e hul Patriar cat și pe Vaida și pe mine. *

e? Visita contelui Lippens, ministru belgian. Spune că Degrell țării. a provocat prin calomniile sale moartea a cinci fruntași ai noi. la grecesc 1821 despre nţă conferi Apoi Collas?, pentru o 4 MARr sandri.“

La Academie, despre studiile la Paris ale lui V. Alec-

Urdărianu mă înștiințează că Regele a primit propu5 MART Minerile mele. Va fi deci luni, la 4, o ședință a Consiliului de

niștri presidată de dânsul. [Pasajul următor a fost decupat cu foarfeca din manuscris.] +

reÎn Prahova, și ţărăniștii și legionarii vorbesc de revenirea gimului de partide „într-o lună“.

6manr

Consiliu de miniștri presidat de Regele.”

2) Lâon Degrelle, 1) Veronica Beiu-Palade, din mișcarea legionară. „Rex“ din BelFascist întemeietorul Legiunii „Wallonie“ și al Partidului +) N. Iorga, Kollas. tinos Konstan i, Bucureșt gia. 3) Ministrul Greciei la Memoriile secRomână, a Academi , medicină la student ri, Alecsand Vasile 5) Rezumând ţiunii istorice, s. III, t. XX, București, 1935, pp. 127-131. dizolvarea „Iorga, scrie: u Călinesc A. martie, 6 la de în notele sale şedinţa susținuți sântem Nu r. fondurilo controlul Presa, rea. Descinde r. cuiburilo între minoritari. O gazetă de dimineață

ieftină“. (Avea să fie România,

sd Deal ace Adei e anii ace Da

3 MART

n 0 die aia 3

de consilii. Va spune Regelui, care i-a pomenit de planul mieu orîn guvern de a se trece, la nevoie, presidenţia la foștii șefi dinea vechimii. d-ra Îmi arată că era vorba să plece Codreanu, Maniu și... răsde ndu-se degajâ Europa, în Beiu-Paladi! pentru protestări lui tul pașapor oprit punderea a ceia ce se petrece în țară. A Cluj. Codreanu. Maniu e în Ardeal: i s-a refusat o adunare la

a

MARTIE 1938

30

MARTIE 1938

31

Armand Călinescu face o expunere cu privire la agitaţiile care n-au încetat. Ridică greaua chestiune a partidelor, care luptă sau se reservă. E vorba de interzicerea lor. O arăt imposibil de făcut și stricătoare: toată istoria a trei regi o arată; ce ar face

un al patrulea care ar fi fără energie față de individualităţi risipite? Mironescu! stăruie în acest sens. Liberalii tac. Dau formula mea, pe care mi-o amintește Regele, a supunerii partidelor la regimul oricăror asociaţii. Şi Vaida e contra partidelor. Îi amintesc pe cei doi strecuraţi de el în Ministeriu. E vorba și de un ziar, contra intrigelor Universului?. Din nou, Vaida e contra (lung discurs...). Chestia se reservă. Se arată și necesitatea lui faţă de minorităţi. S-a mai atins și chestia drumurilor. Călinescu-mi spune că Mironescu apără ideia de partid fiindcă vânează conducerea Partidului Ţărănesc. 9 MART

Consiliul presidat de Rege. Sânt silit să mustru pe

lamandi pentru măsuri ministeriale cari ar trebui să fie decrete-legi aduse la Consiliul de Miniștri și să-l fac să simtă defec-

tele de educaţie. Se aduce înainte bugetul. Cancicov stăruie să nu se facă sporiri. Încasările au fost admirabile până în Decembrie și au început a merge spre o scădere catastrofală [sub] regimul Goga, fără să se poată reface, cu toată soliditatea [...] Stat, ca ale exproprierii. director Cezar Petrescu.) După același rezumat: „orga. Orice asociaţii care nu declară scopuri și metode în concordanţă cu noua constituţie vor fi dizolvate“ (Armand Călinescu, Însemnări politice 1916-1939, ed. Al.Gh. Savu, București, 1990, p. 383). 1) G.G. Mironescu (1874-1949), jurist, profesor universitar la București, membru al Academiei, fost coleg cu N. lorga la liceul internat din lași, în cariera sa politică a fost întâi conservator, apoi partizanul lui Take lonescu (conservator-democrat), s-a alăturat Partidului Naţional și de aici a devenit naţional-ţărănist. De două ori președinte al Consiliului de Miniștri în anii 1930-1931 (și vicepreședinte în 1932-1933), era de la 0 februarie 1938 ministru de stat. 2) Cei doi miniștri proveniţi din partidul lui Vaida erau C. Angelescu (la Comunicaţii) și Voicu Niţescu (la Muncă). Directorul marelui cotidian Universul era Stelian Popescu, în opoziţie față de regim (în 1940 va triumfa la detronarea lui Carol II de către Antonescu și legionari).

32

MARTIE 1938

[Urmează un pasaj mutilat din care n-au mai rămas decât aceste cuvinte:] o scară a posibilităților de sacrificiu peste 50% pentru Stat) faţă... turi, drumuri... făcut și eram să fac la 19... şcoli primare, cel artificial al ele... ca și de la Stat, cel risipitor al Universităţii... o serie anarhică de conferinţi). Regele e de aceiași părere. Nu se impun, cu sau fără oameni, toate cadrele la toate Universitățile. Argetoianu e pentru Universitate și contra școlii primare... Patriarhul vorbește de îngrămădirea titratului fără ocupaţie. Regele era și.el de părere

că anii complementari ai „primarilor“ trebuie repartisaţi la

departamentele muncii. Se presintă critice și de Mironescu. Eu cer să mi se arăte bugetul Instrucţiei și Cultelor pentru tăieturi. După Consiliu Regele mă roagă să intervin la dr. Angelescui, care e „supărat“ și l-a anunţat că-i va trimete o scrisoare. Îl găsesc în haotica-i casă foarte jignit și mâhnit, nu din causa mea, care am exprimat vechile mele păreri pe care am căutat a le și întrupa în lege, nici, spune el, din causa Regelui, ci din causa atmosferei care l-ar fi umilit. Va demisiona și, dacă nu i se primește demisia, dacă i se scrie chiar o scrisoare regală, va persevera. E decis să iasă din viaţa politică. A fost înlăturat, pentru lamandi, de la ministerele sale. Îi arăt că nu se poate părăsi Regele în mijlocul unei revoluții pe care și el a ajutat-o. Vrea oare pe Maniu sau pe Codreanu? N-a fost mai jignit când i s-a luat presidenţia”? — Da, însă atunci avea să susţie, a doua zi după o crimă, pe Regele. — Acum cu atât mai mult. Să ceară măcar un concediu de sănătate și pe

1) Dr. Constantin 1. Angelescu (1869-1948), medic chirurg și profesor

universitar la Bucureşti, om politic liberal, frecvent ministru al instrucțiunii publice și cultelor în perioada dintre cele două războaie, formase chiar un guvern pentru numai trei zile (30 decembrie 1933 — 2 ianuarie 1934). 2) Aluzie la împrejurările în care, după asasinarea lui I.G. Duca, dr. Angelescu fusese numit președinte al Consiliului, dar imediat înlocuit cu Gh. 'Tătărescu. N. lorga a reacţionat telegrafiind premierului demis „indignate regrete pentru ofensa adusă bătrânețelor sale“ (Memorii, VII, ed. cit., p. 129). Vezi N. Iorga, Corespondenţă, vol. L, ed. Ecaterina Vaum, București, 1984, pp. 20-46, și Revista de istorie şi teorie literară (RITL), XXXVII, 1-2, 1989, pp. 290-291, scrisorile care păstrează mărturia unei îndelungate prietenii.

MARTIE 1938

33

urmă i-aș pregăti ministerul dorit. Are un moment de șovăială. — Da, însă ar părea că am făcut un șantaj. — Nu, demisia d-tale nu va fi cunoscută; censura nu o va lăsa să apară; o împiedic eu. Iar înlăturarea lui lamandi o câștig eu în lipsă. Pare nezguduit. Merg cu acest resultat la Palat. Regele ar vrea să i-l comunic prin telefon, căci a plecat la masă. I-l spun lui Urdărianu. Oricum, urâtă zi și plină de îngrijorare. Angelescu îmi spunea că toţi vom pleca pe rând. — Eu voi aștepta să fiu dat afară cu

decret. Prin măsurile luate s-a nemulțămit armata, magistratura, acuma prin așa zisa deblocare în învățământul primar și secundar (lamandi spune că e vorba de... directori) și corpul didactic. Armand Călinescu, căruia-i vorbesc de retragerea lui Angelescu. Urdărianu-mi spune că Regele se gândește a îmbuna pe Angelescu. Îi arăt că, dacă e să plece Iamandi, la Instrucție ar fi de ales între Vâlcovici!, Pompei?, Simionescu”, Tiţeica“ și Motru:. La culte Lupaș — el obiectează reaua reputaţie a lui, la care s-a oprit și Regele — și preotul N. Popescu”. +

1) Victor Vâlcovici (1885-1970), matematician, profesor universitar la Iași, Timișoara, București. A făcut parte din guvernul de „tehnicieni“ prezidat de N. Iorga (1931-1932) ca ministru al lucrărilor publice și comunicaţiilor. 2) Dimitrie Pompeiu (1873-1954), matematician, profesor universitar la lași, Cluj-Napoca, București, membru al Partidului Naţionalist-Democrat, în timpul guvernării lorga fusese președinte al Camerei Deputaţilor. 2) Ion Th. Simionescu (1873-1944), geolog și naturalist, profesor universitar, membru al Academiei Române, al cărei președinte a fost în 1941-1944. *) Gheorghe Țiţeica (1873-1939), matematician, profesor universitar la București, secretar general al Academiei. 5) Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957), filozof, logician și psiholog, pro-

fesor universitar la București, membru al Academiei Române din 1923 și președinte al ei în 1938, 1941 și 1944. A condus Noua Revistă Română (1901-1902) și Ideea Europeană (1921-1926). *) loan Lupaș (1880-— 1967), cleric ortodox şi istoric, profesor universitar la Cluj, unde a condus în anii 1920-1945 Institutul de Istorie Naţională, membru al Academiei din 1916 și președinte al Secţiei istorice în 1932-1935. Fost membru al Partidului Naţionalist-Democrat, a intrat în Partidul Poporului în 1926 şi a făcut parte din guvernul Averescu (1926-1927). Ministru al cultelor și artelor în guvernul Goga. 7) Niculae M. Popescu (1881-1963), cleric

34

MARTIE 1938

Prânz la Legația Franciei. Thierry! crede că la ei crisa s-ar putea resolvi printr-un Ministeriu naţional. Nu i se pare că Englesii rup alianța; ei se deprind mai greu cu situaţiile noi. E sigur şi el că plebiscitul austriac va da un rezultat „nazist“. Îi spun că nimeni nu va face războiu. Se întreabă ce rost are pentru Italia o legătură care aduce pe germani la Brenner. — Teatralitate! Am primit o scrisoare a lui Bebe Brătianu? și [alta] a lui Gheorghe Brătianu” — aproape insultătoare —, prin care solidarisează partidul cu gestul lor. Le trimet Regelui. Tătărescu spune că va provoca o ruptură. Suntem așa de angajaţi în lovitura de stat, încât, ea nereușind, ar trebui să părăsim țara. Regele a scris pe demisia lui Angelescu astfel de cuvinte încât acesta și-a retras-o. 11 MART Germania oprește plebiscitul austriac și impune retragerea guvernului. 12 MART

Ocuparea militară a Austriei."

13 MART Tătărescu la mine. S-a întrebat Praga și Belgradul. Cehoslovacii au primit asigurări de la germani, și la Praga și la Berlin. Stoiadinovici” găsește că lucrul e natural și se arată ortodox și istoric, profesor la Facultatea de Teologie din București, din 1922, membru al Academiei Române din 1923, subsecretar de stat la Culte în 1939, în ultimul guvern prezidat de patriarhul Miron. Fost elev al lui N. Iorga, i-a păstrat acestuia un devotament prietenesc. 1) Adrien Thierry, ministrul Franţei la București. E vorba de formarea guvernului

condus de Edouard Daladier, care va semna chiar în 1938 acordul de la Miinchen, și de ambiguităţile Antantei Cordiale, în care Franţa și Marea Britanie nu aveau aceeași atitudine faţă de politica germană anexionistă. 2) Constantin C. Brătianu (1887-1955), secretar general al Partidului Naţional-Liberal în 1938-1948. *) După reîntregirea PNL din ianuarie 1938, Gh. 1. Brătianu luase o atitudine hotărâtă împotriva metodelor dictatoriale ale regelui. 4) Plebiscitul asupra Anschlussului, fixat de cancelarul austriac Kurt von Schuschnigg pentru data de 9 martie, n-a mai avut loc. La 12 martie s-a produs invadarea Austriei de către trupele germane și, în ziua următoare, anexarea la Reich. „Evenimentele din Austria nu sunt întâmplătoare“, preciza atunci Armand Călinescu (op. cit., p. 383). *) Milan Stoiadinovici (1888-1961), prim-ministru și

MARTIE 1938

35

foarte în curent cu intenţiile Italiei. Miniștrii Franciei și Angliei, foarte deprimaţi, nu știau să spuie nimic, ci întrebau ei. Arăt că nu se poate răspunde altfel decât că nu ne putem osebi de aceia cari „nu sânt mai puţin interesaţi“ la această schimbare. Vorbim de visita Regelui la Londra: pentru prestigiul și le-

găturile noastre ar fi bună, dar lumea de acolo are alte griji, așa că ar trebui o amânare. Numirea la Externe a lui Comnen! n-ar fi binevenită. 14 MART

Tătărescu anunţă că Regele și-a amânat visita.

15 MART Armand Călinescu-mi spune că, precum era și firesc, gardiștii sânt foarte încurajați de izbânda hitleristă. Codreanu a trimes o telegramă lui Hitler, și anume prin cifra lui Fabricius.? Primește deputaţii și face visite. Ai lui anunţă că în curând, ca la Moscova, vom fi puși la zid.* La Casa Verde când sosește, se ridică steagul lui! Cer ca neapărat să fie înlăturat. Comerţul legionar însă e în lichidare. Respectase formele legale. Ici și colo între ei apar nemulțumiri. Hoare“ ar fi mustrat pe M. Popovici” pentru politica, potrivită numai pentru distrugere, a lui Maniu. Ar fi fost foarte insistent și chiar aspru. ministru de externe al lugoslaviei în 1935-1939. !) Nicolae Petrescu Comnen (1881-1958) era la acea dată subsecretar de stat la Externe — apoi ministru de la 3o martie la 20 decembrie 1938. Vizita lui Carol II la Londra a avut loc în noiembrie 1938, urmată de alte întâlniri diplomatice la Paris, Bruxelles și Berchtesgaden. 2) Telegrama expediată la 12 martie, prin cifrul legaţiei germane (ministrul fiind Wilhelm Fabricius), salută victoria nazistă în termeni emfatici: „nici o putere nu vă va putea vreodată birui“ (Arh. 1.$.1.S.P, fondul XIII, dosar nr. 1313, vol. II, f. 216217). ?) Aluzie la reprimarea sălbatică din 1936-1937 prin care Stalin și-a suprimat adversarii politici. N. Iorga era personal ameninţat cu moartea prin numeroase scrisori anonime din partea legionarilor. +) Sir Reginald Harvey Hoare (1882-1954), ministrul Marii Britanii la București din 1935 până în 1941. *) Mihai Popovici (1879-1966), om politic național-ţărănist, ministru de finanţe în 1927, 1928-1929, 1930-1931, 1933, de justiţie (1932).

36

MARTIE 1938

18mARr

Călinescu la mine. Îl rog să arate Regelui că ar trebui

reluate Consiliile. Prea lucrează miniștrii fiecare pe seama sa. Goga a venit. Generalul Antonescu l-a primit la gară.! +

Polonia, după visita lui Beck la Roma?, pare hotărâtă să atace Lituania.

i

Ruptura la liberali nu s-a produs, dar Dinu Brătianu revine de

la Pistyan.

“

Şi d-na Thierry mă întreabă dacă Goga intră în Ministeriu.

Se teme de soarta la Senat a noului Ministeriu Blum. Și ea crede că se va da o lovitură în Lituania”. 21 MART

Regele Cristina la Naţional. Publicul, cam rece.“

1) Ion Antonescu (1882-1946), fost șef al Marelui Stat Major (1933— 1934), de interne (1930), general de brigadă (1931) și de divizie (1937), deținuse funcţia de ministru al apărării în guvernul Goga și a fost menţinut în același post și după lovitura de stat până la remanierea de la 3o martie 1938, trece la comanda corpului de armată 3 Cluj până la 29 noiembrie 1938. Semnificativ, Grigore Gafencu, în Însemnări politice (ed. Stelian Neagoe, București, 1991, p. 317), notase, cu ocazia crizei de guvern din ianuarie 1934, intenţia lui Titulescu de a-i atribui Ministerul Apărării lui „lonel Antonescu, candidat la dictatură“. Relaţiile generalului cu O. Goga și cu soţia acestuia erau foarte strânse. 2) Colonelul Jâzef Beck (1894-1949), fost șef de cabinet al mareșalului Pilsudski din 1926, vicepreședinte al Consiliului în 1930, ministru de externe între 1932 și 1939, s-a străduit să câștige simpatiile Axei imediat după Anschluss, a adresat guvernului Lituaniei un ultimatum, impunând reluarea relaţiilor diplomatice, ceea ce implica recunoașterea anexării orașului Vilnius și teritoriului înconjurător de către Polonia. Faţă de crescânda amenințare germană, Beck încercase să obţină o garanţie a Italiei fasciste. ?) Lituania (președinte Antanas Smetona) refuza încă să recunoască frontiera cu Polonia, fixată oficial în 1922. 1) Regele Cristina, dramă în cinci acte, București, 1939, despre fiica lui Gustav-Adolf, regină a Suediei (1632-1654). Același subiect romantic a fost tratat și de Alexandre Dumas într-o tragedie. În distribuţia din 1938, Marietta Anca, Gr. Calboreanu, G. Ciprian. Greu de înţeles ce l-a făcut pe N. Iorga să scrie această piesă, în care sunt și ecouri din Ruy Blas și o scenă a Consiliului de Coroană! — inspirată din realitatea pe care autorul o trăia atunci. Ca spectator, avem impresia lui lonescu-Șișești, la 12 aprilie

MARTIE 1938

37

22 MART Armand Călinescu simte crisă în aier. Vaida se agită, mareșalul va demisiona! — cineva îmi spune că a fost jignit de Argetoianu —, nu s-ar mai putea menținea Consiliul cum e; mai bine aș provoca eu o lămurire (necesară și din causa intrigelor pe care le deschide întoarcerea lui Goga și a lui Dinu Brătianu). Eu îi declar că mă tem numai de hotărârea Regelui, care ar putea să se clatine (cineva îmi spune că Maniu vorbește de cele „patruzeci de zile“ care s-au împlinit și pentru acest regim ca și pentru al lui Goga). Călinescu mă asigură; nu poate fi vorba de așa ceva. E fals și că Tilea? lucrează pentru guvernul Vaida, de care totuși vorbește, și fiecare îndeasă partisanii săi la ceia ce publicul numește „bursă neagră“. Eu cred că s-ar putea produce schimbarea îndată ce într-un Consiliu presidat de Rege — care ar fi ocupat acuma cu budgetul — s-ar presinta măcar punctele generatoare ale legii administrative (eu recomand legătura micilor judeţe; Călinescu vrea mai mari unităţi, în raport cu cele militare) și electorale (ca măsuri de precauţiune sânt pentru votarea în două serutine și nu într-o singură zi și în bandă). Apoi s-ar putea caza miniștrii de stat (pe cari și Călinescu nu-i vrea nemulțămiţi în tabăra 1938: „O succesiune de tablouri istorice, ca în toate piesele sale. Actul întâi foarte bun, apoi din ce în ce mai slab până la sfârșit“ (Gheorghe Ionescu-Șișești, Jurnal, vol. 1, București, 2014, p. 469). !) Alexandru Averescu (1859-1938), care era de la 10 februarie ministru de stat. Mareșalul (din 1930) fusese de patru ori președinte al Consiliului de Miniștri (1918, 1920-1921, 1926, 1926-1927). Începută sub rele auspicii în 1920, prin înlăturarea Blocului Parlamentar de la guvern și dizolvarea Camerei prezidate de istoric, relaţiile politice ale lui Averescu cu N. lorga au

cunoscut și încercări de apropiere (1927, 1929).

2) Viorel Virgil Tillea

(1896-1972), avocat, ziarist, diplomat și om politic naţional-ţărănist, fost subsecretar de stat la Președinția Consiliului (1930-1931, 1932, 1933), ministru al României la Londra (1939-1940). Aderă în 1935 la „Frontul Românesc“ condus de Vaida-Voevod. *) Ideea reformei administrative, al cărei partizan era Călinescu încă dinainte de 10 februarie, s-a realizat, în iunie 1938, sub forma împărțirii teritoriale în mari „ținuturi“, fără tradiție, despre care chiar Călinescu recunoștea: „Am luat de basă corpurile de armată. Foarte important criteriu. E drept că nu răspunde perfect sub raport economic și geografic“ (op. cit., p. 390).

38

MARTIE 1938

răsturnătorilor). Angelescu și Mironescu la Culte și Instrucție (lamandi undeva în misiune), Văitoianu la Aviaţie, Vaida vicepreședinte de Consiliu (cum aș putea fi și eu, sau președinte cu rang de ministru al unui Consiliu de educaţie, în legătură și cu Academia Română). Nu e bine să ne întâlnim azi la Patriarhie, ca să nu iasă la iveală unele divergențe. Călinescu să vorbească lui Urdărianu şi să-mi dea resultatul (el nu mai revine însă). Patriarhul îmi propune zăbovirea Consiliului. Îi arăt ce am vorbit cu Călinescu. Trebuie Consiliu presidat de Rege după 1-iu April. Dr. Angelescu, foarte misterios. E crisă. Ce știu eu? Îi răspund că nimic. Conversaţie foarte scurtă. Îi spun că oricine ar face sau primi schimbarea și-ar lua o grea răspundere. Angelescu crede că Franţa va anexa Catalonia și Marocul spaniol.

N. Georgescul!-mi aduce aceleași vești de schimbare. E vorba de Vaida, care voia să-mi vorbească, de intrigi ale lui Argetoianu, de demisia mareșalului. Cum Călinescu nu e aici, aş voi să văd pe Tătărescu. Dar aflu de la el că n-ar fi nimic. Dar sănătatea lui Dinu Brătianu, după o cură greșită la Pistyan, ar fi îngrijorătoare. 25 MART

Goga la Academie. Mă caută pentru a-mi strânge mâna.

26 mARr Consiliu presidat de Rege, la oarele 4. Se explică și cetește budgetul general. Regele face reflecţii, anunțând o întreagă operă de refacere totală. Cum Cancicov vorbia de risipa de supt Goga, Regele dorește să se înlăture această parte, ca să nu apară expunerea prea mult în sensul liberal. S-au adus trei miliarde și mai bine, în mare parte prin dezvoltările prevăzute în legi anterioare, dar ministrul găsește mi)loace de acoperire. În Mart încasările în total au fost foarte bune. 1) N. Georgescu-Cocoș, activ în Partidul Naţionalist-Democrat, director (administrativ) al ziarului Neamul Românesc în 1931-1940. Prezenţa sa în preajma lui N. lorga a fost constant nefastă, întreținând o atmosferă de mărunte intrigi și colportând informaţii false atât pentru a înteți unele conflicte, cât și pentru a recomanda concesii față de Palat sau guvern.

MARTIE 1938

39

'Temerea de schimbare continuă. Glumesc asupra ei și mulți par impresionați. D-rul Costinescu! îmi vorbește de Goga. +

S-au închis restaurantele unde se adunau codreniștii. S-au arestat unele cuiburi. Nebunii din grupare cer „sancţionarea“ lui Călinescu, care nu se teme.

zi D-rul Angelescu asistă, dar nu vorbește. Mi se arată trist, fără să dea explicaţii.

27 MART Codreanu-mi trimete printr-un automobil o scrisoare de injurii în care, acusându-mă că i-am închis eu prăvăliile (!) și citând un articol pe care nu l-am scris alături de un ordin circular al lui Călinescu, care nu există, mă face, în frase rocambolesci, de o comică lipsă de inteligenţă și incapacitate de a se exprima, „necinstit“. Pun apostila cuvenită, că acela care mi-a trimes aceste rân-

duri nesocotite ar trebui să se gândească la crimele ce a făcut și ce a provocat și că numai prin pocăință, nemaiadunând primejdii asupra ţării sale, ar putea să ispăşească. ÎI voi urmări pentru ultragiu. O spun lui Călinescu care mă căutase în zădar toată ziua. I se va presinta lui Codreanu de comisarul regal scrisoarea, bătută la mașină cu iscălitură cu tot, pentru a-l întreba dacă o recunoaște. Nu o va face, se va publica pentru a i se învedera lașitatea. Făcând-o, va fi judecat în cel mai scurt termin. Am arătat lui Călinescu că, în aceste condiţii, nu mai e necesară

arestarea.

ii

Urdărianu, numit ministru al Palatului, mă cercetează. Ating situaţia Ministeriului. Li scapă formula că regele ar dori să-l ţie, dar îl supără intrigile pentru presidenţie, pe care le-a cunoscut, 1) Dr. loan E. Costinescu (1871-1951), ministru al muncii și sănătăţii în 1934 și 1936-1937, al industriei și comerțului în 1935-1936. În perioada 10 februarie-29 martie a avut Ministerul Sănătăţii și Ocrotirilor Sociale. Ca fiu al lui Emil Costinescu și cumnat cu Dinu Brătianu, făcea parte din aristocrația liberală.

40

MARTIE 1938

până la tratativele formale ale lui Vaida pentru formarea celui nou. Îi arăt ce cred că s-ar putea face, așa cum i-am vorbit, acum câteva zile, lui Călinescu. Mai discutăm rostul apartamentului regal de la Veneţia!. Din biblioteca Regelui am dori să avem, fie și numai pentru consultare, la Institutul de Istorie Universală unele cărţi. Aflu că ale Reginei Elisabeta le-a luat, potrivit cu testamentul, prinţul Nicolae care era dator cu un milion și jumătate din donația Voievodului, în timpul Regenţei. Biblioteca e încă la Snagov; „soţia“ lui n-a vrut s-o vândă Regelui?. 29 MARTr Colonelul Hotineanu:” la mine. A mers la Codreanu a doua zi des de dimineață. L-a găsit la Casa Verde, locuință neîngrijită și murdară. Era îmbrăcat nemţțește. Fără a-i da timp să se gândească, i-a înfățișat scrisoarea. A declarat că o recunoaşte. Ca să fie sigur că-mi parvine a trimes copii și prin fiul mieu Mircea“, prin Schina?. A iscălit recunoașterea în forma ce i s-a presintat. Puindu-i-se în vedere procesul, a ară1) Se pare că N. lorga se gândea la un apartament în „Casa Romena“, palatul Correr-Revedin de la Veneţia, care a fost achiziţionat treptat de către statul român, în 1929, 1930 și 1938, funcţionând până la război ca un centru de studii istorice. Ideea nu era mai realistă decât cea a „Palatului Elena“, reședința pe care el o pregătise la Vălenii de Munte pentru eventualitatea unor vizite ale principesei Elena. 2) Din lista civilă a Casei Regale, prințului Nicolae, fratele mai tânăr al lui Carol II, îi reveneau 7 milioane ca regent în perioada 20 iulie 1927-8 iunie 1930. Regele Mihai |, încă minor, a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia după ce tatăl lui, întors în ţară, l-a îndepărtat de la tron. Căsătoria prințului Nicolae cu Ioana Doletti Săveanu (1931), care a provocat conflicte în familia domnitoare, a avut drept urmare anularea statutului său princiar și exilul lui în străinătate (1937). ?) Colonelul Romulus Hotineanu, prim-procuror al Corpului II de armată, va deschide împotriva lui Codreanu „acţiune publică pentru ultragiu faţă de un ministru în exercițiul legal al funcţiunii sale“. Din însemnările lui Călinescu rezultă că el i-a propus regelui „urmărirea lui Codreanu pe tema ultragierii lui Iorga“ încă de la 28 martie (op. cit., p. 388). +) Mircea Iorga (1902-1966), inginer cu studii la Torino, deputat de Râmnicu Sărat și chestor al Camerei în 1931-1932, subsecretar de stat la Ministerul Muncii în 1937. 5) Generalul Mihail C. Schina (1867-1945), membru în Comitetul Executiv al Partidului Naţional-Democrat.

MARTIE 1938

4

tat că „îi convine“. A glumit la plecare: „dacă vine tot așa de amabil, să mai poftească“. Hotineanu i-a spus că a doua oară va fi așa, dar, a treia, va putea să fie rugat să-l întovărășească. EI cunoaște și pe bătrânul Zelea!, „un prost înfumurat“. Fiul e un inferior, crescut de tată ca să joace acest rol. Abia se poate

exprima. Nici el nu-și explică influenţa ce exercită asupra unor oameni ca Manoilescu? și Nae Ionescu. Povestește cazul Precup. Acusaţiile au fost perfect întemeiate. Neglijat, Precup și-a asociat un număr de ardeleni și pe un moldovean din Tutova. Se adunaseră granate și arme. Precup somase cu revolverul la 1 de noapte pe colonelul Barbu, comandantul jandarmilor călări, să atace Palatul. Era vorba să se impuie Regelui „ca Mussolini“, pentru a trece apoi puterea lui Maniu sau, dacă Regele resistă, să-l aresteze. Barbu a refusat, dar n-a denunţat. Pe urmă, pus înaintea răspunderii, a vădit totul, în faţa lui Precup*. 1) Ion Zelea (Zelinski) Codreanu, tatăl „Căpitanului“, fusese unul dintre liderii organizaţiei ieșene a Partidului Naţionalist-Democrat înainte de Primul Război Mondial, rămânând apoi în apropierea lui A.C. Cuza. 2) Mihail Manoilescu (1891-1950), inginer, industriaș și om politic, între 1921 și 1928 făcuse parte din Partidul Poporului (subsecretar de stat la Finanţe în 1926-1927), implicat în complotul care urmărea chemarea lui Carol II la tron și membru al Partidului Naţional-Ţărănesc în 1929-1931 (ministru al lucrărilor publice și comunicaţiilor în 1930, al industriei și comerțului în 1930-1931, guvernator al Băncii Naţionale în 1931). În 1932-1938 a condus Liga Naţional-Corporatistă, în 1940, ministru de externe. Legăturile sale cu legionarii îl vor face complice la detronarea lui Carol II și-l vor propulsa în primul guvern antonescian. 2) Nae lonescu (1890-1940), filozof, profesor universitar la București, ziarist (director la Curierul), deputat independent în 1931 și 1932, anchetat după asasinarea lui 1.G. Duca. Poate cea mai puternică personalitate a dreptei românești, a început prin a gravita în jurul PNȚ, s-a integrat în camarila regală din 1930 și ulterior s-a alăturat legionarilor susținând o politică antisemită, radical-naţionalistă. A cultivat relaţiile cu Germania lui Hitler, ziarul său fiind susținut de oficiul de propagandă nazist Aussenpolitisches Amt. Autorul culegerii de articole Roza vânturilor 1926-1933. 1) Victor Precup, locotenent-colonel, asociat cu M. Manoilescu în conspiraţia pentru aducerea lui Carol II în ţară, a fost dezamăgit după 1930 de ingratitudinea regelui și a început să comploteze contra camarilei. O

42

MARTIE 1938

Visita lui Tătărescu. D-rul Angelescu pleacă: e așa de stăpânit de nevoia de a fi permanent la Instrucție, gata să sacrifice totul ca „să vorbească în fiecare zi două ceasuri cu Ghiţescu“!. «Joi va fi marea lichidare la liberali. Pe Gh. Brătianu vrea să-l puie ultimul dintre membrii comitetului de direcţie. Prevede un sfârșit de regim. Se anunţă pentru patru și jumătate Urdărianu, în o misiune de la Rege întâi pentru mine. E hotărât a sfârşi cu acest Ministeriu. Liberalii se gătesc de plecare — presa din Sofia;a și anunțat-o — și el vrea să-i previe. Foştii președinți de Consiliu se luptă pentru a lua primul loc. Vaida a făcut și oferta de colaborare (mi-o confirmă și Tătărescu, care i-a spus că n-ar primi decât pe un om de prestigiu, fără interes de partid, căci, altfel, cu ce a făcut, ar putea reclama el presidenţia). În același sens lucrează și Mironescu și Argetoianu (a cărui declaraţie că nu vom mai avea petrol în șase-șapte ani a indispus; mi-o spune și Tătărescu). Îmi arată decretul pentru a caza pe cei din „comitetul de patronagiu“. Ei vor face parte, cu rang de miniștri de stat, dintr-un consiliu permanent al Coroanei cuprinzând și notabilități naţionale. Menţionează pe miniștri despre cari i-am spus că ar trebui să rămâie. Nu știe cine va fi președinte, nici cum se va schimba guvernul. Îi spun că efectul în public și în străinătate va fi rău. Trebuie măcar o formă. Mi se cere s-o dau. Îi arăt, dictându-i, că aș releva că, la început, nu era vorba ca „patronii“ să lucreze cu ceilalți, ci de la Constituţie s-a făcut obiceiul, că nu se poate lua răspunderea fără a ști ce se petrece, că a aduce orice în Consiliu e greu, că se făceau numiri de partisani pe care nu le-am putut opri. Deci e nevoie să fie un instrument mai încercare de lovitură de stat prevăzută pentru noaptea de 8 aprilie 1934 a fost descoperită: ofițerii judecaţi de tribunalul militar au fost condamnaţi la zece ani de temniţă grea (loan Scurtu, Monarhia în România. 1866-1947, București, 1991, p. 105). Vezi și Gr. Gafencu, op. cit., p. 323: „un ofițer ambițios și dezechilibrat“. !) Stan Ghiţescu (1881-1952). Înainte de a fi ministru al cooperaţiei în guvernul Goga și al muncii în guvernul Gigurtu, a fost vreme îndelungată secretar general al Instrucţiei, colaborator apropiat al doctorului Angelescu.

MARTIE 1938

43

efectiv. Dar trebuie măcar ca punctele generatoare pentru legea

administrativă și electorală — pe care Regele le voia mai târziu — să fie anunţate, dacă e cu putinţă și aprobate de Rege, oricum trecute în procesul-verbal. Arăt vechile mele puncte (satul ar trebui restabilit, restul fiind asociaţii cu scopuri determinate). EI crede că apoi va aproba Patriarhul declarația mea. Promite să-mi deslușească alcătuirea guvernului viitor la cesurile opt. Înștiinţez pe Călinescu, care știa doar atât: că va fi un Consiliu la douăsprezece și jumătate. Cred că-l pot asigura că va fi păstrat. Va lua măsuri de ordine și nu va merge nici la Minis-

teriu până la Consiliu. N. Georgescu la mine. Tot orașul știe de Ministeriul presidat de Prezan, care s-a întors de la Paris cu avionul...!

Cetim știrile de la Poliţie. Legionarii continuă să se adune în uniforme prin câte un restaurant. Ţiţeica (!) li-a ţinut un discurs de aprobare cu prilejul așezării icoanei la Facultatea de Științe. Unde mergem, Doamne! Urdărianu n-a venit. 30 MART Consiliul la 2 și jumătate. Regele arată că s-au produs „încetineli“ în acţiunea începută. Îmi dă cuvântul. Arăt cele însemnate, după notele lui Călinescu, de altfel rău

luate, deși spunea că sunt aproape „cuvânt de cuvânt“ cele publicate în foaia mea?. Patriarhul în picioare, făcând de mai multe ori legătura cu cele spuse de „simpaticul vecin din dreapta“, „ceia ce nu înseamnă că nu e simpatic și cel din stânga“ (Vaida), presintă demisia Cabinetului, cu călduroase mulțămiri către Rege și către colaboratori. 1) Constantin Prezan (1861-1943), mareșal din 1930, a fost de mai multe ori (1929, 1930, 1931) solicitat să formeze guvernul, șeful Marelui Stat Major în 1917-1920. De la go martie 1938 a fost înscris printre con-

silierii regali.

2) După notele lui Gh. lonescu-Șișești, op. cit., pp. 466-467:

„la legea administrativă cerea să se învie satul, comuna fiind o ficţiune. Să dispară orice urmă a provinciilor și să se unifice definitiv Statul. La legea electorală cerea să se introducă putinţa revenirii asupra votului“.

44

MARTIE 1938

Regele vorbește frumos și cald, începând prin a pomeni cele arătate de „prietenul nostru d. Iorga“. De altfel, el a intervenit de două ori ca să declare că admite principiile enunțate de mine în ce privește legea administrativă și legea electorală. Sântem invitaţi la masă. În bună dispoziţie, se glumește. Par însă afectaţi Vaida și mai ales Argetoianu. „Secretul“ regelui nu-l știe nimeni (poate Patriarhul, cunoscându-l, trebuia să-l ascundă). La plecare, Vaida spune nemţește că sântem acum „consilieri secreți“ ai Coroanei (deci și lui i se spusese). Antonescul!, cu tristeță: „Sântem și noi deblocaţi... — Așa e rostul lumii“. Spre seară toată lumea știe că Patriarhul face noul guvern cu Ghelmegeanu?, Ralea: și Andreif. Se și confirmă în cursul serii: la Război e Argeșeanu”. Ţoni* ajunge subsecretar la Instrucție subt episcopul Colan”, care e 1) lon Antonescu, vezi mai sus n. 1, p. 36. 2) Mihail Ghelmegeanu (1896-1984), deputat și subsecretar de stat în guvernările național-ţărăniste din 1932-1933, ministrul lucrărilor publice în 1938-1939, promovat la Interne de Gh. Tătărescu pentru perioada noiembrie 19ag-iulie 1940. Unul dintre demnitarii carliști care vor fi recuperaţi de regimul comunist prin distribuţia de posturi decorative (de la 1945 trecut în „Frontul Plugarilor“). 2) Mihai Ralea (1896-1964), sociolog, psiholog și om politic, profesor universitar la Iași și București, deputat național-ţărănist de Fălciu în 1928 și 1931, s-a alăturat, odată cu Călinescu, Andrei, Ghelmegeanu și Gafencu, echipei cu care Carol II și-a elaborat programul de reforme. La 1939-1940 a fost ministru al muncii în șase guverne succesive. A condus Viața Românească (1933) și cotidianul PNȚ Dreptatea. 1) Petre Andrei (1891-1940), sociolog, filozof și om politic, a făcut și el parte din aripa stângă a Partidului Naţional-Ţărănesc. Subsecretar de stat în Ministerul Agriculturii în 1930 și în Ministerul Instrucțiunii Publice şi Cultelor în 1932, ministru al educaţiei în 1939-1940. La arestarea de către legionari s-a sinucis. 5) Generalul Gheorghe Argeșanu (1883-1940), ministru al apărării naţionale de la go martie la 13 octombrie 1928; va fi prim-ministru în săptămâna 21-28 septembrie 1939, asumându-și responsabilitatea pentru represiunile contra Gărzii de Fier după asasinarea lui Armand Călinescu. Arestat după alungarea lui Carol II din ţară, a fost ucis de legionari în închisoarea Jilava la 26 noiembrie 1940. %) D.V. Țoni, învățător, fusese dintre fruntașii Partidului Naţional-Democrat până în 1928, când s-a înscris în PNȚ. Subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei în 1938-1940. 7) Nicolae Colan, episcop al Clu-

MARTIE 1938

45

și la Culte, având acolo ca subsecretar de stat pe preotul N. Popescu. Rămân Călinescu, Cancicov și Şișești!. C. Angelescu? nu primește pentru că nu-i îngăduie Vaida (Voicu Niţescu

pleacă). N. Georgescu-mi aduce știrea că Garda de Fier prosperează. Isprăvesc ziua cu un sentiment de mare depresiune. 31 MART La Sănătate va fi dr. Hăţegani. Încă un subsecretar de stat, la Presidenţie, un oarecare Măgureanu”. Ziarele sânt pline de amănunte asupra noii alcătuiri. Apare şi decretul-lege

al Consilierilor. Se disolvă actualele partide. =

Călinescu vine cu primele știri. Crede că Ralea se va îndrepta. Apoi Al. Lapedatuf. Acuma nu se mai poate ţinea Consiliul liberal. EI a înștiințat pe Dinu Brătianu de primejdia represintată jului din 1936, ministru al cultelor și artelor până la 31 ianuarie 1939 și ad-interim al Educaţiei până la 19 iunie 1938. !) Gh. . lonescu-Sișești (1885-1967), agronom, profesor universitar la București, membru al

Academiei Române (1936). Era un vechi admirator al lui N. lorga, care-l cooptase în guvernul său (1931-1932) ca ministru al agriculturii. În aceeași calitate a făcut parte din guvernele Tătărescu (1937) și Miron Cristea (10 februarie 1938-31 ianuarie 1939). 2) Constantin Angelescu (1883-1973), deputat naţional-țărănist din 1927, secretar de stat la Interne (1928-1931), guvernator al Băncii Naţionale (1931). În 1935 s-a retras din PNȚ odată cu Al. Vaida-Voevod, participând la organizarea partidului „Frontul Românesc“. Vezi mai sus n. 2,p. 31. *) Voicu Niţescu (1889-1954), ziarist, deputat naţional-țărănist, ministru de stat (1928— 1930), al lucrărilor publice (1930), al justiţiei (1930-1931), al agriculturii (1932-1933), al Muncii (februarie-martie 1938). A părăsit și el PNȚ în 1935, aderând la „Frontul Românesc“. 4) Dr. luliu Haţieganu (1885— 1959), medic, profesor universitar la Cluj, membru al Academiei Române, a fost ministru de stat în 1931 în guvernul lorga. În realitate, n-a acceptat să participe la guvernările dictaturii regale și, de aceea, Ministerul Sănătăţii, după un interimat al lui Armand Călinescu, va fi preluat de generalul dr. N. Marinescu. 5) Mihail Măgureanu (1886-1951) apare ca subsecretar de stat la Președinția Consiliului de la go martie 1938 la 23 noiembrie 1939. €) Alexandru I. Lapedatu (1876-1950 sau 1954), istoric, profesor universitar la Cluj, membru al Academiei Române din 1918 și președinte al ei în anii 1935-1937 și secretar general în 1939-1946. Ca

46

APRILIE 1938

de Gh. Brătianu, care, în absenţa unchiului, aduna partidul, cu ai săi în păr, în casa acestuia.

La Academie ar fi vorba de alegerea mea ca președinte. Goga anunţase o comunicație despre „prăbușirea Austriei“. Abia a fost convins a părăsi titlul. Îi spun că, dacă se va face hitlerism, voi răspunde peste o săptămână. Și el, Lapedatu, ar trebui să degajeze răspunderea Academiei. El observă greșeala de a cere tuturor avocaţilor minoritari examen de românește. Hans Otto Roth! a declarat că nu se supun Sașii şi probabil nici Ungurii. E o ispravă a „valahiștilor“ lui Vaida. Cum minoritățile germane se agită în toate ţările și la noi n-o pot face, probabil va interveni noua Germanie „tentaculară“.

7 APRIL

Dupăo lungă lipsă, apare Călinescu. Îmi spune că, la

instrucţie, Codreanu a încercat să strecoare scrisoarea sa ca fiind un simplu răspuns la un articol de ziar al mieu... 8 Ani Visita sociologului frances Mounier?, cu un secretar al Legaţiei Franciei. Sânt foarte îngrijoraţi de situaţia de isolare a Franciei. Recunosc că s-a făcut greșeala de a îndepărta Italia, care se cerea numai măgulită. Și acum patru, cinci luni se mai putea încă. Acuma e în zădar. Contra lui Hitler n-ar putea lucra decât o schimbare, puţin probabilă pentru mult timp, în interior. Ei

Comunicarea mea la Academie despre Austria, ca răspuns la a lui Goga care celebrase Anschlussul în aplausele partisanilor.* Aceștia sânt și acum de față și-și aplaudă șefii (e de faţă și Cuza). Li strig: „La club!“ Goga răspunde: „Și la club, și la Academie“. Fac pe Lapedatu să atragă atenţia publicului, căruia-i personalitate de vază a Partidului Liberal, a fost de cinci ori ministru al cultelor și artelor în 1923-1926, 1927-1928, 1934-1936. 1!) Lider al comunităţii germane din România, senatorul Hans Otto Roth (1890-1953) va fi numai în 1940 ministru al minorităţilor. 2) Ren6 Mounier i-a adus cartea sa Introduction ă la sociologie. *) Un post al latinităţii în lumea germanică: Austria: AAR. Memoriile secțiunii istorice. s. III, t. XX, 1938,

APRILIE 1938

47

mulțămește pentru interes, că nu se aplaudă în acest „sanctuar“ decât la urmă, ca mulțămită pentru conferențiar. După comunicația mea, el încearcă un gest de împăciuire! Se poate exprima la Academie orice părere științifică sprijinită pe base serioase. Toată latura clubistă a refusat aplause comunicației mele. 15 APRIL La Academie presint volumele VI-VIII din Istoria Românilor. Nimeni nu le deschide.! 16 APRIL La Văleni. Fiul mieu Mircea îmi cere să renunţ la procesul contra lui Codreanu, care după noul cod penal ar trebui să fie arestat. Cum nimeni de la guvern nu mai are nimic să-mi comunice, consimt.

Trimet această telegramă: „Colonel Hotineanu, Parchetul militar București

Încredinţându-mă din răspunsurile date la instrucţie că avocatul Corneliu Z. Codreanu nu-și dă seamă de faptele sale, anulez cererea de a fi el judecat pentru scrisoarea trimeasă copilărește mie“.

17 APRIL

Hotineanu la mine. Aseară a fost arestat Codreanu

cu 150 din ai săi. Poliţia ţine secret locul detenţiunii lui. S-ar dori ca eu să continui procesul, care e marți. Arăt nu numai ocupațiile mele și starea de sănătate, foarte rea, dar și puţina dispoziţie de a lua asupra mea ceia ce nu cutează a face guvernul, care nu întreţine nici o legătură cu mine. Cum s-au găsit îndemnuri la revoluţie iscălite de Codreanu, care tratează de „mârșăvie“ acțiunea mea și presintă pe bătrâni ca niște fiinţe „cu creierii uscați“, pentru aceasta trebuie să fie judecat, restul fiind doar în subsidiariu. Îi dau în pp. 197-209. 1) Vol. VI, Monarhii, 1938, 518 p.; vol. VII, Reformatorii, 1938, 351 p.; vol. VIII, Revoluţionarii, 1938, 398 p. Efortul colosal de redactare a Istoriei Românilor continuă în împrejurări ca acestea reţinute în jurnal. Așa încât vol. IX, Unificatorii, 400 p., apare în același an, iar următorul, ultimul, al X-lea, Întregitorii, 499 p., În 1939.

48

APRILIE 1938

scris explicaţiile mele în această privinţă, arătând că și după scrisoare nu numai eu sânt atacat, dar tot guvernul și în spe- , cial ministrul de interne, care a ordonat închiderea restaurantului. Indic deci o amânare și o consultare. El găsește „preţioase“ aceste declaraţii. Aduce şi o scrisoare a lui Averescu în care-mi aprobă acţiunea și cere a fi chemat ca martur. Prima scrisoare a lui ar fi fost, crede Hotineanu, oprită de anturajul mareșalului.! Ei

”

'Temperley-mi cere a primi să fiu vicepreședinte al Comitetului istoricilor și al comisiunii pentru Estul european.” 1) În Curentul, XI, nr. 3669, 19 aprilie 1938, se publică următoarea scrisoare către Tribunalul militar: „Invitaţia ca martor întrerupe scurta mea vacanţă de Paști, destinată terminării Istoriei Românilor și îngrijirii unei sănătăți de mult zdruncinate. Prefer, ca urmare a declaraţiei ce am făcut telegrafic printr-o scrisoare personală d-lui comisar regal colonel Hotineanu, înainte de a cunoaște corespondenţa, constituind o crimă de înaltă trădare, care s-a găsit la avocatul Corneliu Zelea Codreanu și la amicii şi complicii săi, să adaug următoarele. Scrisoarea ce mi-a adresat-o pârâtul privește întregul guvern din care făceam parte, dovadă strigătul repetat de «voi», și acest rost al ei se învederează de altfel din actele acum descoperite. Măsura închiderii restaurantelor venea de la ministerul de interne și după scrisoarea mea de dispreţ faţă de un act de copilărească inconștienţă, dincolo de care nu puteam avea viziunea complotului, și ea privește deci pe colegul meu de atunci, care e chemat a releva acuzaţia și insulta. În ceea ce priveşte descoperirile făcute acuma, nu-mi pot reţinea indignarea față de o acţiune criminală pe care a o îngădui înseamnă a lăsa însăși existența Statului român, pe care noi, bătrânii necontenit insultaţi și ameninţaţi, l-am ajutat să se ridice așa de sus, la discreţia unei cete de agitatori ale căror sentimente faţă de ţară sunt la același nivel scăzut ca și al inteligenţei lor. Puteţi face usul pe care-l credeţi potrivit în cursul procesului din această scrisoare pe care mi-o smulge cea mai legitimă indignare. Primiţi, vă rog, încredințarea consideraţiei mele deosebite.

17 aprilie 1938

Nicolae lorga

Consilier regal“ Se reproduce și scrisoarea mareșalului Averescu, manifestând solidaritate cu N. lorga. 2) Harold William Vazeille Temperley (1879-1939), istoric englez, prof. la Universitatea din Cambridge, specialist în istoria diplomaţiei şi în istoria modernă a Marii Britanii (The Foreign Policy of

APRILIE 1938

49

18 APRIL Visita lui Caragea!. Vorbește de Hitler: om fără pretenţii, dar stăpânit de ideia menirii sale.

19 APRIL

Nu s-a cetit prima mea scrisoare. Codreanu a fost

condamnat la șase luni de închisoare. 20 APRIL Armand Călinescu la mine.? Nu s-a cetit telegrama mea pentru a nu influenţa pe judecători. Îmi arată ce s-a găsit la Codreanu

și ai lui. Între altele, lista informatorilor lui, pre-

tutindeni, și la Statul Major, cu iscăliturile lor. Și dosare mili-

tare. O scrisoare în care Codreanu permite a se lua bani de la evrei, individual. Telegrama de felicitare către Hitler la Anschluss, prin Legația germană. Un raport de la Berlin. O adresă către hitleriști ca să nu vorbească de războiu, căci își pierd aderenţii de aici. EI, Călinescu, e hotărât să meargă până la capăt. 26 APRIL Noi descoperiri la Garda de Fier. Aceleași injurii în poșta mea. Generalul Marinescu, Ministrul Sănătăţii.” În Basarabia tifosul exantematic e general la ţară. Cei mai mulţi îl au de Canning 1823-1827, 1925), președinte al Comitetului Internaţional de Științe Istorice în 1933-1938. La Congresul de la Ziirich, americanul Waldo Gifford Leland fiind ales președinte, N. lorga devine vicepreședinte. Temperley era din 1933 membru de onoare al Academiei Române. 1) Constantin 1. Karadja (1889-1950), diplomat și istoric, descendent al familiei domnești fanariote, era consul general al României la Berlin. A adunat o foarte prețioasă colecție de documente și cărți rare. Vezi Georgeta Penelea-Filitti, Lia Brad-Chisacof, Comorile unei arhive: Fondurile C.I. Karadja, Editura Demiurg, București, 1996; Ileana Stănculescu, „Constantin Karadja, Man of Culture and Diplomat“, în Miscellanea historica in honorem Professoris Marcel-Dumitru Ciucă septuagenarii, Brăila-Pitești, 2013, pp. 861-902; Ottmar Trașcă, Stelian Obiziuc (eds), Diplomaţi români în slujba vieţii. Constantin 1. Karadja şi salvarea evreilor români din Europa în timpul celui de-al Treilea Reich (1932-1944), bilingv (rom.—engl.), Cluj-Napoca, 2017. 2) Frontul, București, 22. IV.1938: „În cursul zilei de ieri, d. A. Călinescu, ministrul Internelor, a făcut o vizită d-lui profesor Nicolae Iorga, consilier regal, care se află la Vălenii de Munte“. ?) Dr. Nicolae Marinescu (1884-1963), medic militar, ministru al sănătăţii și asistenţei sociale (pentru scurtă vreme, la început

50

MAI 1938

copii și nu știu ce e. El a luat măsuri de deparasitare. Nimeni nu trece Prutul fără certificat. 5 Malu La București pentru curs. Găsesc, cu toate imprecaţiile și condamnările anonime, — dar și sfatul de pocăință al vechiului mieu coleg, profesorul Gh. Longhinescu! —, la studenţii miei aceiași stare de spirit atentă și simpatică. Aflu boala lui Goga, trăsnit de apoplexie.? 6 mam La Academie Andrei Rădulescu crede că dreptul popular românesc e roman... 7 mau Visita profesorului de Filologie de la Florența, Devoto*. A cetit Istoria Românilor, |, a mea. Imi expune teorii despre şi al muncii) în perioada 1 octombrie 1938-23 noiembrie 1939, apoi în 1944, în primul guvern Sănătescu. Era în inspecţie la spitalele din Ploieşti. 1) G.G. Longinescu (1869-1939), chimist, profesor universitar la București, fost coleg cu N. Iorga la liceul internat din lași. Scrisorii mustrătoare N. lorga îi dă următorul răspuns: „Mai 1938. Scumpe vechi prieten, pentru întâia oară suntem cu judecata în două taberi opuse. Misticismul tău religios te face să vezi sfinți și arhangheli unde nu pot găsi decât bieţi oameni simpli prinși de o psihosă de ambiţie. Nu cu astfel de exemplare se poate face o ţară. Pe voi, intelectualii, nu vă înțeleg și vă plâng. Deie-vă Dumnezeu vederea clară a situaţiei! Crede-mă, cu vechile sentimente, al tău îndatorat. N. lorga“. Cf. Revista de istorie şi teorie literară, XXVII, +2, 1989, p. 279. Rezultatul a fost o scrisoare deschisă a lui Longinescu, în care, odată cu reafirmarea solidarității cu N. Iorga, apar reticenţe faţă de Codreanu, „Banda Neagră“ în mediul universitar etc. (Titlul „Gând în gând cu Nicolae Iorga“, Natura, 15.LX, după ce textul a fost publicat în Neamul Românesc pentru popor la 15 august și 1 septembrie.) Reconcilierea finală: N. lorga, Un martir al ştiinţii şi datoriei: Gheorghe Longinescu, la 19 aprilie 1939 (Oameni cari au fost, IV, București, 1939, pp. 313-314). 2) Octavian Goga avusese o congestie cerebrală la 5 mai și a încetat din viaţă la 7 mai. Porunca Vremii, VII, nr. 1077, publica reportajul lui N. Crevedia intitulat „Marele poet se înalţă la ceruri“. „Marele răstignit își trăiește ultimele secunde în braţele desnădăjduite ale d-nei Veturia Goga... d-na și d. Albert Rosenberg au consolat îndelung pe d-na Goga la telefon. Din partea legației naţionaliste spaniole s-a primit de asemenea un lung mesagiu de îmbărbătare... O lacrimă de adâncă durere cade din ochii ţării“. 2) Giacomo Devoto (1897-1974), indo-europenist. În legătură cu omul de stat pie-

MAI 1938

51

Traci și Iliri, aceștia din urmă „Orientali“. Merge și la lași, la Cluj. Îmi spune că în Italia ruptura dintre generaţii merge și până la cei cari, ca el, au doar ceva peste patruzeci de ani. Când la cinematograf apar chipuri ca al lui Cavour lumea râde, și din causa costumului. 8 Mmaru Deschiderea, în marea clădire nouă, cu cinci rânduri, a Institutului Frances de Studii Bizantine!. Nunţiul face serviciul și ţine o cuvântare în care mă amintește și pe mine. Lume restrânsă, de invitaţi. Şi doamne... După amiazi, la Fundaţia Carol, inaugurarea solemnă. De la ortodoxia noastră, cei doi vicari ai Mitropoliei. Regele n-a fost înștiințat și, deci, nu-și are represintantul. Explică trecutul Institutului Salaville?, acum venit din Roma, unde venirea lui Hitler a trezit antipatie adâncă în cercurile clericale. După el mi se dă cuvântul mie, pentru Acade-

mia de Inscripţii din Paris. Urmează scrisori de felicitare (şi de la cardinalul Pitra, de la Diehl”, de la Millet“, de la Dălger”, de la un institut atenian și de la Societatea istorică a bulgarilor). Un tânăr frances cetește monoton scrisorile germane, foarte puţin aplaudate. montez Camillo Benso di Cavour, prim-ministru în 1852-1861, putea exista și reticență față de tradiţia liberală, al cărei ilustru reprezentant a fost și pe care fascismul o contesta violent. !) Este clădirea de cărămidă roșie din Intrarea Christian Tell, unde s-au întors Assumpţioniștii. Cuvântarea lui N. Iorga la instalarea acestui ordin (al augustinilor Înălțării), silit de guvernul turc să părăsească sediul de la Kadi-Kăi și transferat la București până în 1946, a apărut în Revue Historique du Sud-Est Europeen, XVI, 7-9, 1939, PP. 299-305. Ca membru asociat străin (din 1932), N. lorga reprezenta Academia de Inscripţii. Institutul publica revista Echos d'Orient, devenită apoi Revue des 6tudes byzantines. 2) S6verien Salaville (1881-1965), pe care N. Iorga îl întâlnise prima oară în 1907 cu ocazia vizitei sale la Istanbul, a fost de atunci zeci de ani directorul Institutului Francez de Studii Bizantine. *) Charles Diehl (185g91944), arheolog și bizantinolog, de care N. lorga era legat printr-o strânsă prietenie din 1919. *) Gabriel Millet (1867-1953), arheolog și istoric al artei bizantine. 5) Franz Dălger (1891-1968), profesor de filologie medioși neo-greacă la Miinchen.

52

MAI 1938

Apoi delegaţii Universităţilor. Bănescu foarte bine din toate punctele de vedere.! Burileanu - iarăși Russo va fi refusat? — face lauda Franciei, într-un discurs lung, care nu e de circumstanţă. Brătianu vorbește aproape neînțeles; amicii lui politici i-au menajat o clacă zgomotoasă. Se adauge Moisil”. Foarte bine presintată conferința directorului, Laurent, despre colo-

nisarea de turci în Dobrogea, supt Mihail Paleologul“. Seara, propun lui Iulian Peter, cu care vorbesc și de exproprierea proprietăţii Institutului Sud-Est European'și de ideia

creaţiunii pe un loc dat de primărie a unui „Otel al cărturarilor“, ca, mâni, la „Luna Bucureștilor“, să mi se dea cuvântul și mie ca să exprim idei potrivite cu acest tulbure moment. 9 mau Regele a admis-o. Vorbesc după Peter, care e foarte la locul lui, și înaintea scurtei alocuţiuni a Regelui, care vorbește de Constituţia sa, „populară“.” 1) Nicolae Bănescu (1878-1971), bizantinolog și filolog clasic, profesor universitar la Cluj și București, membru al Academiei Române din 1938, când l-a susţinut fostul său profesor, N. lorga. Ca succesor al acestuia, Bănescu va fi, între 1940 și 1948, directorul Institutelor de Bizantinologie

și Sud-Est European din București.

2) Demosthene Russo (1869-1938),

profesor de istoria civilizaţiei bizantine la Universitatea din București, din 1915, membru corespondent al Academiei Române, din 1914. Relațiile sale cu N. Iorga, colegiale la început, s-au deteriorat rapid, poate și din cauza conflictului cu N. Bănescu, rămânând până la sfârșit în zona unei antipatii reciproce. Broșura lui N. lorga Un om, o metodă și o şcoală, din 1940, răspunde celor două volume postume ale lui Russo, Studii istorice greco-române. %) Constantin Moisil (1876-1958), director al Arhivelor Statului în anii 1923-1938. Cercetările sale aparţin aproape exclusiv domeniului numismaticii. +) Vitalien Laurent (1896-1973), bizantinolog erudit, a fost directorul Institutului Francez de Studii Bizantine la București în perioada 1938-1946. Subiectul conferinţei fusese semnalat de învățatul bulgar G.D. Balascef în studiul Împăratul Mihail VIII Paleolog şi statul oguzilor pe țărmul Mării Negre, pe care Gh.I. Brătianu îl va traduce și edita la Iași în 1940, și la Congresul de bizantinologie de la Roma din septembrie 1936. Abatele Laurent a fost ales în 1938 membru corespondent și în 1940 membru de onoare al Academiei Române. 5) lulian M. Peter, primar general al capitalei. Textul cuvântării lui N. lorga Ce a fost și ce este Constituţia României, București, 1938, este în fond o justificare a loviturii de stat din februarie.

MAI 1938

53

Admirabil spectacol al serbătorii naționale. Ce mi se spusese în ajun de 10 mai despre nepopularitatea ei, în raport cu moartea, la Dragomirna, a scriitorului Radu Gyr, a lui Clime, la răul tratament al celor cari zac pe paie, și Călinescu desmințește totul, invocând scrisori și permițând ancheta la faţa locului pe care o va face Farcaș, care duce cu el cărţile pe care

am făcut să le cumpere Ministeriul de Interne, nu corespunde.! Vorbesc cu Tătărescu, întors din Franţa. Daladier lucrează hotărât, „ca Poincar6“, gata și de disolvarea Camerei. E ajutat de Reynaud, de energicul Mandel, de Marchandier. „Frontul“ și-a pierdut popularitatea.? În politica externă, Anglia a înștiințat la Berlin că, dacă se atacă Cehoslovacia, ea merge la războiu alături de Franţa. Dejun cu Patriarhul — o scrisoare anonimă-i prezice că şi oasele-i vor fi zvârlite peste hotar! —, Văitoianu, Tătărescu și generalii. Am loc lângă Mihai. E foarte desgheţat și vioiu (îl încurajez în critica școlii care trebuie să-l mai reţie doi ani; are acuma, la română, pe Nedioglu, care-i place). A fost la Florenţa: mama e bine, dar hipotensiune (minus șapte); odată avea căderi subite. El cunoaște Siena și toată Toscana. A fost și la Veneţia. Îi place italiana și o înţelege. A visitat pe regina Maria: stare de sănătate rea; a vărsat sânge trei zile după visita prințului Nicolae, care s-a așezat la Veneţia, și asistarea la un concurs hipic; noul specialist chemat s-a mirat că nu i s-a făcut radiografie; 1) Serbarea a cuprins un serviciu religios, oficiat de patriarhul Miron, care acceptase să fie prim-ministru, și o defilare militară pe platoul Cotroceni, în prezenţa lui Carol II și a fiului său, moștenitorul tronului. Zvonurile despre moartea liderilor legionari erau false: inginerul Gheorghe Clime (1889-1939) va fi executat cu ocazia represiunii care a urmat asasinării lui Armand Călinescu, iar Radu Demetrescu-Gyr a supravieţuit unei îndelungate întemniţări, continuată și sub regimul comunist. 2) Edouard Daladier (1884-1970) devenise pentru a treia oară președinte al Consiliului de Miniștri. Paul Reynaud (1878-1966) îi va succeda în martie 1940, până la capitularea din iunie. Georges Mandel, ministru al coloniilor în guvernul Reynaud, arestat în 1940 și deportat în Germania, va fi asasinat în iulie 1944 de colaboraţioniști francezi. „Frontul“ de care e vorba este Frontul Popular, coaliția dintre socialiști, comuniști și radicali, care a durat în Franţa din 1935 până în 1938.

54

MAI 1938

dr. Mamulea, trimes acolo, s-a primblat mai mult. Prinţul regretă moartea lui Prodani'; la teatru îi plac numai comediile. Regele se închide pe rând cu Tătărescu, Prezan, în perfectă stare de sănătate, și Glatz?. 12 MAIU Înmormântarea naţională a lui O. Goga. Puţini ardeleni, între cari destule rude; adversarii luptătorului, de o ambiţie care a jignit pe atâția, și așa de adânc, lipsesc. Regele și Moștenitorul onorează pe mort. Spun lui Cuza că momentul

a venit pentru o „uniune“, cu scopuri economice și culturale, a naționaliștilor. — Creștini... — Se înţelege de la sine, și nu e nevoie de titlu.* Dintre liberali și ţărănişti nimeni, afară de aceia pe care-i cheamă situaţia lor oficială. 13 MA La Academie, Andrei Rădulescu afirmă, exagerat, originea romană și a dreptului nostru popular. Coșbuc țăranul e omagiat de „ciocoiul“ cel mai caracteristic în literatură, Pilat”. 14 MA

La Cozia pentru reînhumarea lui Mircea și a Teofanei.”

15 MA

Reînhumarea. Mișcătoare ceremonie. Foarte fru-

moasă atitudine a Moștenitorului, pe care populaţia-l aclamă. ') Paul I. Prodan, om de teatru. 2) Generalul Alexandru Glatz (1882-1953), subsecretar de stat la Apărarea Naţională în 1937 și 1938. 3) Colaborarea politică cu A.C. Cuza (1857-1947), începută din 1906 la Frăția Bunilor Români, căreia i-a urmat, în 1910, întemeierea unui partid bicefal, naţionalist-democrat, se întrerupsese din 1917. În 1920 A.C. Cuza își proclamase disidența, Partidul Naţionalist-Democrat Creștin, devenit în 1923 Liga Apărării Naţional-Creștine. Această organizaţie de extremă dreaptă, din care, în 1927, s-a desprins Legiunea Arhanghelului Mihail, sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu, a căutat să se întărească în 1935 prin contopirea cu Partidul Naţional-Agrar, înființat de Octavian Goga în 1932. Reluarea relaţiilor dintre N. lorga și A.C. Cuza în 1938-1940 a avut un caracter personal. 4) Greu de înțeles de ce Ion Pillat (1891-1945), fie și numit, ca la Botoșani, „Pilat“, este aici comentat maliţios, deși fusese înțeles cu simpatie în Istoria literaturii românești contemporane, | (ed. 1985, p. 212). *) N. lorga, Rostul lui Mircea Vodă I. Cuvinte rostite la mănăstirea Cozia cu prilejul reînhumării rămășițelor Domnului Țării Româneşti la 15 mai 1938, Vălenii de Munte, 1938. Teofana, mama

lui Mihai Viteazul, călugărită.

MAI 1938

55

Călătorie și până la Hurezi, unde maicile lucrează de capul lor, fără a ţinea seamă de artă. La Govora, cu o mănăstioară foarte bine guvernată. După plecarea trenului, la Curtea-de-Argeș, cu episcopul Leui!. 16 Maru Cercetarea creațiunilor gospodărești ale acestuia. Mă gândesc să scap pe episcop de necontenitele jigniri ale intendentului regal și să desfac de amestecul bisericesc în paraclisul locuinţii regale mutându-l la Biserica Domnească, unde i se va face un palat. În drum, cercetarea mănăstirii de maici Bascovul, cu școală de ţesătorie. Interesantă creaţiune a lui Şerban Cantacuzino comis și a viitoarei Doamne Maria (și portrete).?

Aflu moartea dr-ului Gh. Marinescu”. +

Deschiderea sesiunii generale a Academiei. Întâlnesc pe Cuza, care se plânge că e bolnav. Nu va putea să ţie nici cuvântarea solemnă. E cu adevărat foarte obosit și descurajat. În ajun fusese la mine într-o mai bună dispoziţie. Continuă să fie pentru „uniune“.

19 MAIU

Înmormântarea lui Gh. Marinescu. În hallul Facul-

tăţii de Medicină foarte puţină lume, indiferentă. S-a stins prin somn, de o fulgerătoare congestie cerebrală. Insist pentru ca

ședința Academiei să fie ridicată în semn de doliu. ii

La d-na Sevastia P. Carp!. Uimitoare energie la femeia de optzeci și cinci de ani, cu ochii clari și calzi, care aude, vede fără 1) Grigorie Leu (1881-1949) era episcop de Argeș din 1936. nu a fost Șerban, viitorul domn, marelui spătar Drăghici. Ctitorul Maria, prima lui soţie, era fiica lui %) Dr. Gh. Marinescu (1863-1938),

2) Eroare:

ci nepotul său cu același nume, fiul de la Bascov era mare comis în 1695. . Ghinea Rustea Văleanu, mare vornic. fondatorul școlii românești de neuro-

logie, membru al Academiei Române din 1905. Beneficiase, ca și Nicolae lorga, în 1937, de o catedră pe viață. 1945), căs. cu P.P. Carp (1837-1919).

*) Sevastia Cantacuzino (1853—

56

MAI 1938

e rară ochelari și discută elocvent într-o francesă de o puritat i neregul de casul nepotului de fiu, inginerul PI. Carp, învinuit te . Vorbeș misterioase la fabrica de avioane pe care el ar fi creat-o scrisori: le lăsat N-a ei!. soţul despre și de cartea lui C. Gane călimară. în la cernea lunile cu rupea; el însuși lăsa să i se usuce aminte bine aduce ea-şi și E de faţă și Cuza, adus de mine,

1900)... de omul pe care nu l-a văzut de pe la 1890 (pe mine de la anu a dePromit să intervin din nou la Regele, deși Urdări “ clarat că vinovăția e de netăgăduit. %

Discuţie la Academie cu privire la nescu. Caut să învederez că avem a cu un general care n-a învins, cu un şi un intim al lui Codreanu. Regele propus pe Antonescu Antipa”.

alegerea generalului Antoface cu un om care n-a scris, simpatisant al „gardiștilor“ s-ar putea crede jignit. L-a

Comunicaţie la Academie despre „sensul Gazetei 20 marmu e din faTransilvaniei“. Asistă şi Voicu Niţescu și două doamn e foaia prefac se că place li nu milia Murășanu. Ardelenilor și înene braşov orimii negust comemorativă într-un organ al pate.” tr-un mijloc de a se face oposiția din Princi scu și La premii trebuie să respingem lucrările lui Criste Vladimir Dimitrescu, profesori internaţi”. +

erul de Gusti-mi spune că Andrei se pregătește a lua Minist anunță ; Instrucție, arătând că e silit a ceda instanţelor Regelui şi el decretele-legi ale lui. Se plânge și de Cesianu?. E”

a ţării, LL, Bu1) C. Gane, PP. Carp și locul său în istoria politică al Academiei membru 944), (1867-1 Antipa Gr. Biologul 2) curești, 1936. Boia în „GerLucian de din 1910, a fost caracterizat ca atitudine politică „Gazetei Sensul lorga, N. ) . 152-158 PP. manofilii“, București, 2014, 1) Arheologii Vasile 1938. XX, t. III, s. 91, nr. AAR, , vaniei“ Transil 991) erau închiși Christescu (1902-1939) și Vladimir Dumitrescu (1902-1 al lui Carol II, personal prieten 983), (1887-1 Cesianu ca legionari. %) Dinu ministrul României la Paris în anii 1930-1938.

MAI 1938

57

Cărţile trimise din străinătate Academiei se opresc două luni pentru censură!

23 Malu

Urdărianu mă chiamă la telefon pentru a-mi spune

că Regele e jignit de alegerea lui Antonescu. Trebuie împiedicat să treacă în plen. Sânt rugat să lucrez în acest sens. O comunic membrilor care l-au votat. Cei mai mulţi declară că n-au știut și că, așa fiind, revin. În secţia istorică, dibăcia lui Lapedatu aduce propunerea de a se amâna pe un an toate alegerile. Cum glumesc, amintind că el îmi cerea să votez pe Slăvescu!, se arată jignit și declară că iese. I-am lăsat singuri. Revenind în ședință, îmi declară că relaţii cu mine, ale acestui îndatorit de o viaţă întreagă, căruia și pânea i-am procurat-o, îi sânt indiferente.? 24 MAlU Lapedatu se plânsese că nu i Urdărianu, din partea-i, observa că el Cluj. Când colo, el lua parte la ședința să fie tratat de Regele așa cum merită.

se dă audienţă la Palat. s-a scusat cu dusul la de azi. Recomandasem Întors de la Palat, el se

laudă că Regele s-a declarat mulţămit de tot ce s-a întâmplat la Academie. Informându-mă la Călinescu, el crede că Lapedatu „bravează“. Întrebând la telefon pe Urdărianu, acesta confirmă. Votarea premiului naţional. Presidează Colan. Impertinentă apariţie a lui Al. Teodoreanu”. Crainic și Minulescu încearcă a influența grosolan pe ministru. Propun pentru prosă pe 1) Victor Slăvescu (1891-1977), economist cu studii la Gâttingen, Miinchen și Halle, fusese ales membru corespondent al Academiei chiar la 23 mai 1938. În anii 1939-1940 va fi ministru al înzestrării armatei în patru guverne. 2) Colaborarea dintre N. lorga și Alexandru Lapedatu, elevul său, care a continuat din 1906, n-a fost lipsită de disensiuni, dar rămâne mărturia unei trainice alianţe intelectuale. Despre aceste relaţii, vezi Alexandru Lapedatu, Scrieri alese, articole, cuvântări, amintiri, ed. Ioan Opriș, Cluj-Napoca, 1985. Cu privire la propunerea Secţiei Știinţifice a Academiei de a-l alege pe Antonescu, Alexandru Lapedatu, Amintiri, ed. loan Opriș, Cluj-Napoca, 1998, pp. 255-256. ?) „Păstorel“, autorul ciclului de versuri satirice Stihuri cu pelin de mai pentru lorga Neculai (1931), Al.O. Teodoreanu.

58

MAI 1938

Lascarov Moldoveanu, care, deși are câteva volume, e învins de Cazaban. La poesie, de două ori la paritate de voturi între Demostene Botez și Stamatiade, votat și de mine. Votarea ministrului decide. Apare și, foarte șters, M. Dragomirescu!.

25 Maru

Bun discurs de intrare al lui N. Bănescu.” Dau răs-

punsul. Multă lume, prietenoasă. 26 mam Chestia școlii din Roma”, după ce și votarea lui Crainic, care, linguşind pe toţi în șir, a strâns, ca martur; mâna lui Zelea și apoi a alergat să se dea bine cu mine (în ajun se oferise lui Călinescu), a fost amânată. După ce Lapedatu vorbește de schimbarea Regulamentului fără măcar a-mi pomeni numele, presint cele câteva articole de modificare. După discuţii pe care ajung a le domina, în care adversarii miei încearcă a interveni cu piedici, se votează. La alegerea directorului propun pe C. Marinescu“, adaug pe Bănescu, care nu refusă, și arăt că nu poate fi ales Em. Panaitescu. Totuși acesta biruie. Bănescu declară că nu a candidat de fapt. Relevez propunerea lui Dragomir”, care ceruse ca directorii să fie membri activi ai Academiei și arăt contrazicerea. Motru admite a se vota și atunci încetează mandatul lui Motru. Cum o parte din membri se sustrag, rămâne votul pe mâni 1) Criticul literar M. Dragomirescu (1868-1942), venise ca să fie ales membru corespondent al Academiei. 2) Discursul a fost despre Bizanțul şi romanitatea de la Dunărea de Jos, în ședința solemnă cu răspunsul d-lui N. Iorga, București, 1938. *) Despre reorganizarea Școlii și prelungirea mandatului de director pe care Emil Panaitescu îl deținea din 1929. Mihai Bărbulescu, Veronica Turcuș, lulian M. Damian, Accademia di Romania din Roma 1922-2012, Accademia di Romania, Rome, 2013, pp.74-93. ) Era în discuţie numirea directorului la Școala Română de la Roma pentru care N. lorga îl susţinea pe elevul său C. Marinescu (1891-1976), profesor la Universitatea din Cluj și membru corespondent al Academiei din 1928. 5) Silviu Dragomir (1888-1962), profesor la Universitatea din Cluj, istoric al Transilvaniei și al latinităţii balcanice, membru activ al Academiei din 1928, ministru la Minorităţi în 1939-1940, secretar general al FRN în 1939-1940.

IUNIE 1938

59

după plecarea mea... Nu-mi ascund ce va fi. Anunţ că voi arăta în presă cine a fost votat (Mehedinţi! cere a se lua act!). 27 Malu De la București spre Veneţia, după condamnarea lui Codreanu?. 31 MAIU Sosire la Veneţia. Primire la Casa Romena:. Oficialii —, după condamnarea lui Codreanu —, se abţin supt diferite motive (Volpi*, după ce întrebase dacă poate veni cu oaspeţii săi spanioli). E și Desarrois, care găseşte frumos pavilionul nostru. Fetele de la Văleni cântă”. Dar greaua boală a soției mele răspândește tristeță.

1-1U IUNIE Soseşte Alexandru Zamfirescu? cu doamna. Venim târziu la inaugurarea Bienalei. Vorbește, după Volpi, care a recunoscut că pavilionul nostru e cel mai bine rânduit, Bottai”. Generalităţi de mai multe ori aplaudate. E de faţă și prinţul Nicolae, care mi-a trimes ieri prin ruda

sa, un baron și cavaler de Malta, văr al reginei și înrudit cu Coburgii, un om blând de o perfectă ţinută, explicaţii asupra ') Simion Mehedinţi (1869-1962), geograf, elevul lui Maiorescu. 2) Condamnat la șase luni de închisoare pentru „ultragierea unui înalt demnitar“. La plecare, lista însoţitorilor care l-au condus la gară pe lorga, în Curentul, 29 mai 1938. *) Casa Romena, centru de studii organizat de N. lorga în 1930 la Veneţia, în Campo Santa Fosca, Cannaregio 2214, pentru a călăuzi studenții români în istorie și istoria artei, care aveau să găsească aici loc de odihnă și bibliotecă (Ion Bulei, „La Casa Romena di Venezia“, Annuario dell'Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia, Satu Mare, 1999, p. 11-21). *) Contele Giuseppe Volpi di Misurata (1877-1947), industriaș cu relaţii internaționale și ministru de finanţe în Italia lui Mussolini, era preşedintele Bienalei. 5) „Școala de Misionare Morale și Naţionale“ creată în 1922 pe lângă Liga Culturală pentru absolvente ale școlilor normale și de liceu, cărora această excursie le-a dat un prilej de a cunoaște civilizaţia italiană. *) Alexandru Duiliu Zamfirescu (1892-1968), diplomat și scriitor. A fost ministru plenipotențiar al României la Roma în 1938 și la Copenhaga în 1939. 7) Giuseppe Bottai (1895-1959), ziarist și om politic fascist, ministru al artelor și educaţiei. Iorga intervenise personal în organizarea participării României la Bienală.

60

IUNIE 1938

situaţiei sale, declarând într-o foarte frumoasă scrisoare, bine al-

cătuită și energic caligrafiată, că nu a primit vreodată un alt nume și că e victima unei intrigi, dorind să mă vadă, și i-am răspuns, și printr-o dedicație pe o carte, că-i păstrez toate sentimentele și față de om și faţă de fostul regent al României, dar că fără de voia Regelui nu l-aș putea întâlni, ca să n-avem aierul unor conspiratori. Prinţul, care s-a așezat în faţa publicului, are cea mai bună înfățișare: s-a îngrășat și samănă foarte bine cu tatăl său. Ducele de Genova! cercetează pavilioanele, începând „întâmplător“, cu al Germaniei. La fiecare se cântă de o musică orășenească imnul respectiv. La noi, îi spun câteva cuvinte. După musică, elevele mele cântă și ele imnul românesc. Apoi

prinţul Nicolae, care arată a fi recunoscut ca atare la curtea italiană, explică ducelui. Acesta-i un om

acum

în vârstă, care

însă abia s-a însurat, cu voia și participarea regelui, cu o contesă sărăcită care dădea lecţii, îi manifestă cele mai bune sentimente. La ieșire, fetele, foarte aplaudate și de duce, cântă perfect, Giovinezza?. Seara, la banchet, convorbire cu d-na Hubert, a fostului ministru olandez la noi, care se interesează de cei arestați, și cu soţia, devotată princesei Elena, a consulului grec de aici. La Colegiul armenilor pentru a cere sala în vederea unei

presintaţii de musică și danţ a misionarelor.* 3 IUNIE Foarte reușită presintare. E de faţă și arhiepiscopul unit de Tars. Se capătă învoirea cardinalului patriarh“ de a face danţurile ca „element etnografic“. Unul din asistenţi spune că a avut o oară de înviere a vremilor elenice. Vine la sfârșit și prinţul Nicolae foarte bine primit de fete, care repetă unele părţi din producţia lor. 1) Ferdinando (1884-1963), duce de Genova, membru al familiei regale italiene. 2) Cântec patriotic compus în 1924 de G. Blanc („Giovinezza, giovinezza / Primavera di bellezza“) și intrat în cel mai oficial repertoriu sub regimul fascist. 3) Colegiul armean „Moorat Raphael“ din Veneţia funcţiona din 1836 sub patronajul Părinților Mekhitariști de la San Lazzaro și își sărbătorise de curând centenarul. +) Cardinalul patriarh al Veneţiei.

IUNIE 1938

Ga

Zamfirescu-mi spune că situaţia noastră la italieni e rea, deși momentul era potrivit pentru a ne impune. Cedăm și ne

umilim. E o lungă și grea moștenire. Totuși i s-a spus, în ciuda articolelor care glorifică pe blândul „martir“ Codreanu, că Ita-

lia nu înţelege a se amesteca în viaţa altora, — dar Ciano va vorbi de influenţa în „regiunile danubiene și balcanice“, menționând numai pe iugoslavi — și că, din moment ce nimeni nu s-a ridicat pentru Codreanu, omul nu mai e interesant. Prinţul Nicolae vorbește cu simpatie de nepotul său. Princesei Elena i-a scris de două ori, dar n-a primit nici un răspuns. Regina ar fi mai bine acum. Regele Italiei! vizitează pavilionul românesc, care se pare a-i fi plăcut.

18 IUNIE

Zamfirescu mă chiamă la telefon. Comnen întreabă de la București dacă n-ar fi bine să mă întâlnesc cu Stoiadinovici, venit aici „ca să conducă pe soția sa“, și li-a ieșit întru întâmpinare Ciano?. Răspund că Stoiadinovici e prea fudul, eu prea modest și părerea mea despre dânsul prea rea ca să fie de nevoie să ne vedem. De altfel el n-a lăsat nici o cartă de vizită şi nici cei de

aici nu m-au invitat la recepţia lui. *

Lapedatu-mi cere să-l șterg dintre colaboratorii revistei mele și să-l înlocuiesc la Institutul sud-est european. Adaugă că e

vreme să lăsăm loc tinerilor... se

Primesc câteva cunoștințe. Zorzi” declară că, de când evreii sunt persecutați, ei i-au ajuns simpatici. „Are oroare de pogromuri și de asasinate.“ Îi răspunde un profesor sard de la Institutul italian din București.

1) Victor Emanuel III (1869-1947) a domnit din 1900 până în 1946. 2) Contele Galeazzo Ciano (1903-1944), ministru de externe în 1936-— 1943. ?) Marino Zorzi, istoric venețian, director al Bibliotecii Marciana.

62

IUNIE 1938

În corespondenţa de acasă, o scrisoare a lui Ianculescu!, care confirmă că, de fapt, în noaptea de 21 Maiu, războiul, dacă s-ar fi încăpățânat Hitler, stătea să izbucnească. *

Aici se dă cea mai mare strălucire, cu participarea Regelui și a membrilor dinastiei, serbărilor de douăzeci de ani de la victoria de pe Piave, cu ajutorul engles și frances, care nu se poate ascunde, contra austriecilor. Se clatină „axa“?... Germanii au luat măsuri ca Trieste să nu mai fie un debușeu pentru produsele austriece. Visita lui Stoiadinovici pare a fi în legătură cu o politică de apărare comună.

19 ruNiE

Serbarea victoriei de la Piave în forma omagiului

adus Marinei italiene. Asistă, înconjurat de o imensă mulţime care-l aclamă, Regele în aceeași perfectă ţinută. Lângă el ducele de Genova și soţia sa și câţiva din marii capi ai armatei: bătrânul de Bono* și veşnic familiarul, surâzătorul, glumețul și aplaudatul Italo

Balbot, rămas tot așa de tânăr cum era la București. Lung discurs patetic al cardinalului patriarh Piazza, tip de ţăran voinic încă tânăr. Nu e ascultat. Altul din partea armatei, la megafon. O coroană se aruncă în mare pentru cei ce s-au cufundat în valurile ei. Acestea în faţa formidabilelor corăbii de război și a scufundătoarelor de cel mai nou tip. Ca atmosferă, aceiași familiaritate care, și în atmosfera glorioasă a Imperiului, deosebește poporul italian. Străinul 1) Victor Lanculescu, directorul adjunct al Școlii Române din Franţa, 2) Pe râul Piave din Italia nord-estică a fost resFontenay-aux-Roses. pinsă ultima ofensivă a trupelor Puterilor Centrale (15-24 iunie 1918), urmată numai de înaintarea italienilor până la sfârșitul războiului. „Axa“ era numele dat de Mussolini cooperării dintre Italia fascistă și Germania 2) Emilio De Bono (1866-1944), mareșal al Italiei, a comandat nazistă. în Abisinia în 1936. EI și Ciano, la întoarcerea lui Mussolini, pe care-l

părăsiseră, au fost executaţi.

4) Italo Balbo (1896-1940), asul aviaţiei

italiene, în 1929-1933 ministrul aerului, numit guvernator al Libiei din 1933, a murit într-un accident de avion.

IUNIE 1938

63

poate vedea într-însa, la asemenea ocazii, un defect, dar e totdeauna un mare farmec. [pasAJ TĂIAT]! Al. Lapedatu se retrage de la revistă şi de la Institutul Sud-Est European. Boală și dorință ca noi, „bătrânii“, să lăsăm loc tinerilor cari și-au și arătat vrednicia prin lucrări.

21 IUNIE Primire la Casa Română. Zorzi, vehement, se declară pentru evrei, pentru că sânt persecutați. Îi arăt care e situaţia la noi. Un profesor italian întrebuințat în România de guvernul său mai vorbește de Sardinia, așa de asemenea cu țara noastră. Plan de călătorie acolo, la întoarcerea de la Ziirich. 23 IUNIE Plecare spre ţară. În cale vestea, în foile franceze și italiene —, acestea favorabile „Gărzii de fier“ —, a procesului contra a douăzeci de aderenți ai lui Codreanu. Al. Cantacuzino și profesorul V. Christescu au fugit pe fereastră, — se spune că ajutaţi de santinelă și de mama celui dintâi, atât de neobosita Alexandrina Cantacuzino.? 24 IUNIE 25 IUNIE Sosirea la București. Armand Călinescu îmi spune că procesul se va termina iute. Preotul Cristescu?, un alt preot și un colonel Piperescu fac retractări publice. Codreanu mai are un apel la Casaţie. Vorbim și de patima de reclamă a „ministrului“ Ţoni, pe care Călinescu, acum și la Instrucție, caută să-l înfrâneze. 28 IUNIE

29 IUNIE

Spre Botoșani

1) Se repetă două însemnări precedente în manuscris. 2) Al. Cantacuzino (1902-1939) trecea drept o mare speranţă a Legiunii. Va fi executat în 1939, la represalii, după asasinarea lui Armand Călinescu. 2) Dumitru Cristescu (1899-1960), doctor în teologie, preot la „Sfânta Vineri în Hereasca“ în București. În 1939, deci după retragerea din mișcare, a ţinut la Vălenii de Munte conferința „Expansiunea ortodoxă românească în epoca voievodului martir Constantin Brâncoveanu“.

64

IUNIE 1938

Bună primire la Botoșani de colonelul prefect Craiu' și de colonelul primar Goreschi (văd și pe fratele lui, generalul, care a avut o paralizie) și de președintele local Bidvei. Cercetez vechile locuri ale tinereţii mele, unele total invadate de evrei. Între altele, casa, aşa de mică, în care tatăl mieu și-a petrecut, la 1864, prima boală; la Museul de la școala Marchian icoana Sfântului loan dată de „Nicolae și Zoe“, pentru că Sfântul l-a „scăpat de cumplita boală“. Găsesc, sănătoasă și cu urme de frumuseţă, și pe Didiţa Florii din amintirile mele, Frumoase discursuri la deschidere. Deosebit de călduros, și de o mare înălţime, al lui Lascarov Moldovan, pentru „Fundaţia Carol“. După masă visită la Museu și la D-na Paladi, fata lui Al. Enacovici. În faţă, foasta casă Hermeziu de unde am fost gonit

la paisprezece ani, ca tovarăș de studii al fiului familiei, supt bănuiala că sânt bolnav... Apoi la Ipotești, unde casa e banală dar biserica bună. De acolo la Cerviceşti, după rugămintea, în vederea unei reparaţii la biserică, a lui Petru Văsescu, nepotul de fiu al Dnei Maria Văsescu, binefăcătoarea noastră din copilărie; acolo şi mormântul ei lângă al soțului și al fiului, «Jules”. Seara, frumoase presintaţii de musică și danţuri, precedate de conferinţa ce mi s-a cerut despre înțelegerea lui Eminescu. Cântă la pian d-na Grondijs, al cărei soţ, foarte încălzit de ţară, — el se cere în Basarabia, ca să cerceteze bolșevismul, care și-a făcut un centru la Amsterdam, unde a fost ucis șeful ucrainenilor, mă întovărășește.” 1) Dumitru Craiu, prefect al judeţului Botoșani în 1938-1940. N. Bidvei era directorul Liceului „Laurian“. 2) Petru Văsescu (1878-1945), ofiţer de cavalerie. Bunica lui fusese Maria Văsescu de la Botoșani, amintită cu recunoștință în O viaţă de om așa cum a fost, I, București, 1981,

p. 36. 3) Lodewijk Herman Grondijs (1878-1961), strălucit istoric și critic de artă olandez, legat de România prin interesul său pentru cultura bizantină, ca și prin prietenia cu N. Iorga, care l-a făcut membru corespondent al Academiei Române. A fost profesor la Groningen. Din experienţa personală a scris despre ocupaţia germană în Belgia în 1915, despre războiul civil rus din 1918-1919, când luptase în armata antibolşevică din Siberia, despre Basarabia și despre Spania revoluționară.

IULIE 1938

65

31 IUNIE La împărţirea premiilor Ligii. Pe urmă la Coșula, unde găsesc urmele bisericii din secolul al XV-lea și o carte cu dedicaţia lui Miron Costin!. Splendide danţuri populare. De acolo la Vorona, unde întunecime de suflet și risipă a manuscriptelor. Cercetăm și Agaftonul, unde călugărițele atrag ce e mai bun între fetele satelor vecine. 2 ruLiE

Plecare la București.

3 1uLiE Thierry-mi aduce cărți pentru bibliotecă.? Aduce o atmosferă de liniște. Regele-i arată o deosebită simpatie. În crisa trecută România a fost foarte energică. 4 IULIE Plecare la Văleni. Dna Elisa Brătianu îmi cere sprijinul pentru cariera universitară a lui Gh. Fotino?. Se sfătuiește ce ar putea face ca să salveze de Gh. Brătianu Fundaţia ei. A avut trei congestii pulmonare și e foarte îmbătrânită. De la Fotino am aflat că de mult Al. Lapedatu mă trimitea la „transcrierea documentelor“...

15 IULIE

Deschiderea cursurilor. Vin: Armand Călinescu, pre-

otul N. Popescu, Iulian Peter. Puţini din vechii prieteni. Se inaugurează și Museul cel nout. Călinescu spune că gardiștii sânt complet demoralizaţi. Codreanu a pierdut recursul. Lucrează la Doftana în ateliere. 1) Mănăstirea Coșula este datată din 1535. N. lorga fusese acolo în 1908 și în 1924, marea lui descoperire fiind manuscrisul traducerii lui Herodot în românește de la mijlocul veacului al XVII-lea. 2) Ambasadorul Franţei aducea cărţi pentru biblioteca Institutului de Istorie Universală. 2) George Fotino (1896-1969), profesor la Universitatea din București — Drept, cu contribuţii în istorie și filologie. A avut și un rol politic în Partidul Liberal, a condus valoroasa bibliotecă a Fundaţiei „Ion I.C. Brătianu“ (devenită mai târziu BCS) și a organizat primul muzeu de la Golești. 4) Tema cursurilor de vară în 1938 a fost „Teritorii și spaţii naționale“. Discursurile lui Iorga și Călinescu sunt reproduse în România, 15 iulie, p. 7. Muzeul „cel nou“ era cel de Artă Bisericească, înfiinţat din 1923 (N. Ghinea, „Un așezământ de cultură fundat de Nicolae Iorga: Muzeul de Artă Religioasă de la Vălenii de Munte“, Biserica Ortodoxă Română, XCVIII, 5-6, 1980, pp. 618-628).

66

IULIE 1938

Acolo, Precup și ai săi săpaseră un pasagiu subteran spre Telega: puţin, și scăpau. S-a găsit la Jilava și emisiunea de radio codrenistă; venia de la asasinii lui Stelescu. Curieri erau transmiţători oficiali ai poștii. Toţi au fost pedepsiţi. Foarte frumoasă mulțămire a Regelui la telegrama 16 muci ce i-am trimis.

16-17-18 muri

Grele chinuri de sciatică cu nopți nedormite.

19 ruuik Seara, vestea adormirii iubitei noastre Doamne Maria. Ce val de amintiri îngrămădește... Regele răspunde la condoleanţele mele: „adânc mișcat de caldele cuvinte de simpatie ce mi le adresaţi în marea durere, vă mulțumesc din tot sufletul“. Slujba cu multe lacrimi adevărate în bisericuța mă20 mur năstirii pentru Aceia care, pe pământul ţării sale spre care cu atâta putere a chemat-o inima ei, s-a izbăvit de grelele dureri.

Întâmpinarea Ei în gara Mogoșoaia. Aceeași lume 21 IULIE oficială cu prisosință cunoscută și, în fond, indiferentă la orișice. Întâlnesc pe colonelul Sidorovici de la „străjeri“ și-i dau sfatul de a evita, în interesul instituţiei, ridiculul care din cauza unor oameni și costume o atinge. 22-23 um

La București, îngrijindu-mi suferinţele trupului.

Măreaţa pompă fără mângâiere a drumului către 24 murit necropola din Argeș al Reginei. Mulțimea e adânc mișcată, în instinctul imensei datorii față de dânsa. Doi muncitori: „Trenul acela s-a făcut la noi în usină. Să fi ştiut pentru ce, mai bine ni lipseam de dânsul“. La Argeș o fetiţă mică rupe rândurile ca să prindă într-o mișcare, de o extraordinară voinţă, de sicriul regal cununița săracă făcută de mânușiţele ei.! Prinţul Nicolae într-o uniformă a Cavalerilor de Malta e, în isolarea lui impusă, de o adâncă tristeţă. Mulțimea îl caută cu ') N. lorga a surprins secvenţa: „Cununa de floricele“, Neamul Românese pentru popor, XVI, +5 septembrie 1938, pp. 297-298.

IULIE 1938

67

ochii. Grosolănia curtesanilor îl trece în program ca „al doilea fiu al Reginei Maria“. Îi spun în treacăt că vorbele lui despre „revederea în patrie“ n-ar fi trebuit să se realizeze astfel. Între oaspeţi admirabila figură de elegantă tinereţă a ducelui de Kent!. Ducesa, foarte frumoasă, nu mai are farmecul de odinioară. Cu ea energica ei mamă Marea Ducesă de Rusia,

Elena. Și amândoi Hohenzollernii foarte amabili. Deosebit de prietenos prințul Paul al Iugoslaviei. Răzleț și trist, prinţul bulgar Chiril, cu ochii mamei sale. Bătrânul obosit care e cumnatul von Hohenlohe. Undeva, Marele Duce Dimitrie cu totul șters. Și arhiducele cumnat? poartă semnul unei soarte nenorocite pentru ai săi. În vagon la întoarcere tronează zgomotul lui Argetoianu, răspândind asupra admiratorilor săi resursele spiritului său.? Între asistenții generaţiei războiului, Văitoianu nu poate stărui până la sfârșit la panglica sa. Picioarele lui Presan au neliniștitoare declanșări mecanice. Apus de generaţie. 1) George (1902-1942), fiul regelui George V și frate mai tânăr al regilor Eduard VIII și George VI. EI era căsătorit cu Marina a Greciei (1906-1968), care fusese la Văleni împreună cu verișoara ei, regina Elena a României. Marea ducesă Elena Vladimirovna (1882-1957), văduva prințului Nicolae al Greciei, și marele duce Dmitri Pavlovici (1891-1942) erau veri ai reginei Maria. Cei doi frați Hohenzollern erau Friedrich (1891-1965) şi Franz Joseph (1891-1964). Paul (1893-1976), prinţ regent de la moartea vărului său Alexandru 1 în 1934. Prinţul Kiril (1895-1945), a cărui mamă fusese Marie-Louise de Bourbon-Parma. Ernest de Hohenlohe-Langenburg (1863-1950) avea de soţie pe Alexandra, soră a reginei Maria. ?) Soţul domniţei Ileana, Anton de Habsburg-Toscana (1901 1987). %) Ecouri ale călătoriei la Argetoianu: „Putoarea de lorga a făcut pe bozumflatul, tot timpul drumului, a stat închis singur, într-un compartiment al vagonului nostru... înapoindu-mă de la Curtea de Argeș, glumeam cu Armand Călinescu și povesteam despre generozitatea Apostolului: «Când i s-a votat lui și tâmpitului de Marinescu catedra pe viaţă, a votat contra — spuneam

eu — după

ce s-a asigurat de existenţa

unei

majorități compacte, dar catedra pe viață a primit-o»* (op. cit., p. 54). Pentru merite științifice excepţionale, N. orga și neurologul G. Marinescu aveau catedra „fără limită de vârstă“ prin decret-lege nr. 1567, 23 martie 1937.

68

IULIE 1938

27 IULIE

nu sunt decât douăzeci și două de mile între București și fron-

Azi

strânse cu acest Orient, pe când românii au Italia în calea lor spre Occident. Atâţia italieni rămân uimiţi când le spune el că

E

flictul, s-a purtat ca un gentleman nemărturisind-o. În Italia se judecă rău România pentru că e necunoscută, n&fiind relații

e

Visita lui Ugo Sola'. Revine asupra vechilor declara28 mwu ţii cu privire la granița de vest și asupra cuvintelor raportate de Alexandrina Cantacuzino. Îndulcește și se arată pocăit. Vorbeşte de trimiterea atâtor tineri români la cursurile din Italia. Declară că, participând la înmormântarea lui Moţa și Marin, ceruse asentimentul lui Tătărescu.? Dar, când s-a produs con-

2) Aluzie la incidentul provocat la ') Ministrul Italiei la București. trupurilor neînsuflețite ale legioa ţară în aducerea de 1937 13 februarie narilor lon Moţa şi Vasile Marin, morţi în Spania ca voluntari în lupta anticomunistă. Manifestaţia de la Bucureşti a stârnit protestul lui N. Iorga faţă de participarea miniștrilor Germaniei și Italiei. 3) „Moșneagul“ a răspuns chiar în Neamul Românesc, 7 iulie, cu articolul „II vecchio Iorga“. 1) Conferinţa la radio s-a publicat în Neamul Românesc, nr. 164, 30 iulie

= a iii ce cn A i ii

La radio despre datoria noastră către regina Maria 29 iure al cărei atât de mișcător testament s-a publicat astăzi.

e di

Dintre evrei 95% sunt bolșevici.

aie sii Ai

Grondijs s-a întors din Basarabia. Admiră munca ordonată a bulgarilor din sud. Pretutindeni a găsit toleranţă și libertate.

i niiiae icmaaiieie iuiiiiei A

+

siecai

ceva la Legația Italiei. De fapt venise, așa cum mi-a spus-o la urmă, pentru a-mi cere să admit îngustarea prin noua clădire pentru Institutul italian a Căii Victoriei, pe linia zidului Ministerului de Comerț, pe care se face a-l considera, cu tot stilul învechit, care va reveni însă la modă, o podoabă a Capitalei. Glumesc asupra cererii...

nima. dili

ilor tineretului“). Îi spun că atunci nu mai doresc să se schimbe

a

tiera italiană. Mă asigură că italienii îmi păstrează în general simpatie (o domnișoară din Florența mi-a trimis un strambotto de injurii, ca unui urât vecchione care a lucrat contra „aspiraţi-

IULIE 1938

69

30 ruLiE La Argeș pentru parastasul Reginei. Aceiași ținută de totală nesimţire a preoţilor. Aceiași atmosferă de întâlnire de club. Flori multe acopăr mormântul.

Patriarhul recunoaște inferioritatea clerului său. Băieți căsătoriți prea de vreme, fără o viață de familie cuviincioasă și un simţ al misiunii lor. Regele îmi spune că e decis a înlocui zugrăvelile bisericii cu vechea frescă. N-o făcuse numai din respect pentru Carol |. Admite ca biserica să devină necropolă. În loc, episcopul va avea nu Domneasca, vrednică de cruțare, ci noua Sf. Gheorghe. Pentru ca episcopul să păzească necropola, i se va face un nou palat pe

locul Școlii de Meserii. Îi spun cât mă bucur că-l văd cu fratele întâlnit la Veneţia și vorbind duios de dânsul!. — Am spus: „Una e Suveranul, alta e fratele“. — Și Suveranul trebuie să se schimbe. Prinţul, să nu se supere, e un „băiat fain“. În tren, dr. C. Angelescu se plânge, ca de obiceiu, de situația de la Instrucție, dominată de Țoni, și trece apoi la o critică generală. Amintește triste lucruri de trecut din legăturile, și acum trei ani, ale răposatei regine cu fiul ei. Și alte amintiri, din neutralitate, despre scandaloasa corupţie, care dădea germano-turcilor cale deschisă pe la noi. Morţun era interesat cu ei ca moșier cu produse de vândut.? Un colonel cerea permisie pentru un material de circ care ascundea mitraliere. Se cerea a se trece butoaie de bere în mijlocul cărora era material de război. El, doctorul, era ministru de resort și avea cunoștința acestor mistere. Trei miniștri (el, Costinescu și Constantinescu) erau singuri cu centralii. 1938, sub titlul „Un suflet cum nu va mai fi altul“. E menţionată în Sfaturi pe întunerec, ed. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, București, 2001, p. 723. 1!) „Cine se arată încântat de această revedere este Iorga, care ne-a felicitat la gară, la Curtea de Argeș, și ne-a spus că veșnic ar dori să ne vază așa împreună“, notează Carol II (Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice, |, ed. Marcel D. Ciucă și Narcis Dorin Ion, București, 1995, p. 290). 2) Vasile G. Morţun (1860-1919), ministru liberal (fost socialist) în 1914-1916 la Interne.

70

IULIE 1938

Seara, secretarul Legaţiei italiene cu plângere că unei cursiste de la N. Serban în Brașov i s-a adus o învinuire de furt. Va duce o scrisoare către Şerban ca să-i ceară declaraţie publică.

31 mwuik

La Sinaia, unde vorbesc la cursurile de englesă de-

spre folosul literaturii englese!. Apoi la Brașov, unde francesii îmi vorbesc mișcaţi despre articolul meu din Timpul, relativ la visita regelui Angliei la Paris. Învederez necesitatea unirii între popoarele latine. st 1-ru Auausr

Nașterea fiului Magdalinei.? Ei

Directorul Scolii de Meserii” îmi denunţă că premilitarii au batjocorit în școala lui și călcat în picioare portretul mieu. Telegrafiez lui Armand Călinescu. 2 Auausr Călinescu, de care nu atârnă premilitarii, promite cercetare și imediate sancţiuni. De altfel, un profesor din Cernăuţi, Posteucă, întitulându-se cu mândrie ajutor de șef de legiune, îmi scrie pentru a declara că nu „legionarii“ sunt vinovaţi de nu știu ce pamflet contra Regelui și a mea, deoarece Codreanu li-a impus resignare. Vorbește și de un complot mi-

litar ce ar fi să izbucnească. Bulgaria a intrat, pentru dreptul de a se înarma, în Mica înţelegere. 4 Avausr

Cer Patriarhului mutarea preotului Ștefănescu de

aici“, fost protopop, romancier și om de purtări imorale, care a spus ce frumoasă casă parohială va face din Museul mieu, după

ce nu voiu mai fi, preotul ce va servi la biserica Filip. *

Mișcătoare cântece ale corului cursiștilor. 1) Ce datorim cărţii englese, Vălenii de Munte, 1938.

2) Cel dintâi

nepot: Nicola Valota, fiul Magdei cu inginerul italian Alessandro Valota.

3) Inginerul Mircea Iorga (1902-1966).

*) Vălenii de Munte, unde

N. lorga era la cursurile de vară. Biserica Filip, unde N. lorga instalase Muzeul de Veche Artă Religioasă, a fost distrusă de cutremurul din 1940.

AUGUST 1938

ra

5 Auausr Vine prim-procurorul Zarojan (de loc din Dorohoi), colonelul de jandarmi și maiorul Hariton, toţi moldoveni, cu rezultatul cercetării. Un anume [loc liber], elev la liceul [loc liber] din București, a declarat că el e acela care a dat jos și sfâșiat portretul, pentru că, înfășurat în tricolor, era între al regelui Ferdinand și al reginei Maria și-i jignia sentimentul dinastic.! A făcut-o numai el, nu și ceilalţi doi premilitari ce mai rămăseseră. De altfel, are pentru mine „admiraţie“ și „s-a înscris la cursurile mele“. Și militarii cred că mișcarea legionară se reiea. La Ploiești de două ori un ofițer, de la Pitești, a strigat „Trăiască Codreanu“, pretextând întâia oară că era beat; cu el încă doi. Judeţul e plin de primari din legiune. În fruntea străjerilor e fostul legionar Râpeanu, unul dintre cei mai entuziaști, care a

luat produsul săpăturilor de la Drajna-de-Sus și l-a dus, sustrăgându-l Comisiei Monumentelor Istorice, la Museul străjerilor, din Ploiești. Prefectul nu vrea să-i creadă. Și eu primesc atacuri violente contra vieţii private a Regelui. Azi, plângerea unui maior ardelean în rezervă că se numesc în Ardeal numai prefecți militari din Vechiul Regat: dacă e un sistem, să se spuie, ca să știe și el ce are de făcut. lar se vorbește, de unii, despre lista primilor condamnaţi: Regele, Călinescu, Tătărescu și cu mine. *

Se confiscă averea lui N. Regman, fost prefect liberal de Sibiu, vechi plagiator și, odată, secătură entuziastă. *

M-a cercetat un ceh recomandat de consulul Stoica. Îl chiamă Polansky, dar se pare, după urechi și „Bitte schân“, a fi evreu.

Mi se scrie că a publicat șaizeci de articole despre români. Îi 1) Alt exemplu al supravegherii: la 3o martie 1939, un raport la Siguranță denunţă la Liga Culturală din București că „tabloul M.S. Regelui nu este așezat la locul de onoare, ci pus la întâmplare deasupra radiatoarelor de calorifer, în stânga statuii de bronz, mărime naturală,

a profesorului Iorga“ (ASRIB, fond D, dosar 11382, vol. ], p. 99).

7a

AUGUST 1938

spun sincer că la cehoslovaci alături de politică e ideologia democratică și sentimentalismul panslavist, care o încurcă. Fără democraţie ar fi putut îngenunchia, când Berlinul era la pământ, pe germanii din Sudeţi!. lar, vânzându-ni nouă, pe preţ aur, armele, nu s-ar fi putut afla, în cas de război, cu incapacitatea noastră de a-i ajuta. 6 Avcausr Visita corului, condus de Aurel Morariu, al Asociaţiei Meseriașilor din Cernăuţi, împreună cu membri ai Camerei de Muncă. Frumos concert cu oameni cari, la început, n-aveau nici o pregătire. Un meseriaș îmi ține și el o frumoasă cuvântare. 7 Auausr Represintare, la Teatrul în aer liber, a piesei mele Răzbunarea pământului?. Se socot la 3.000 asistenţi, între cari și ţărani.

Seara, frumoasă ședință de musică și danţ a coloniei armene din București. 10 Auvausr Grondijs vorbește de ruși: pentru el nimic nu e schimbat în felul de a fi al lui Stalin, cum ar voi să o facă a se crede polonii. E foarte aspru pentru Pilsudski?, care ar fi întrebuinţat și mijloace sângeroase pentru a căpăta, de la ruși, mijloacele necesare acţiunii sale. S-ar fi sprijinit prea mult pe 1) Sudetenland se numea o regiune din Cehia de nord, într-o poziţie strategică la frontiera cu Germania și cu abundente resurse minerale. Din 1935, un partid finanţat de Hitler a început o campanie contra statului cehoslovac, în cuprinsul căruia acea zonă intrase prin tratatul de la St. Germain, care hotărâse astfel soarta a trei milioane de germanofoni după ce ei aparținuseră Austriei. În martie 1938, Austria s-a unit cu Reichul, ceea ce a încurajat revendicarea sudeţilor de a deveni germani. 2) Răsbunarea pământului, tragedie antică în 3 acte pentru teatrul în aer liber, Vălenii de Munte, 1938. *) Jozef Pilsudski (1867-1935), general și şef al statului polonez, pentru care a condus războiul contra Rusiei în 1919-1920. În 1926-1928 și în 1930 a fost prim-ministru și ministru de război. Poziţia țării sale între Germania și Rusia l-a îndemnat să caute cooperarea cu România. Ideea pentru care Pilsudski chiar venise în România ca să negocieze cu guvernul lorga era proiectul unui acord tripartit în care Polonia ar fi avut alături România și Uniunea Sovietică. Vezi Florin Anghel, Revoluţia morală. Regimul politic sanatist din Polonia 1926-1930, Târgoviște, 2008.

AUGUST 1938

73

austrieci și germani. La cehoslovaci relevează lipsa de credinţă faţă de Colceag!, pe care l-au dat bolșevicilor. Mă întreabă dacă ne-am alipi ori la Liga contra bolșevicilor, ori la planul de a-i face, de hatârul cehoslovacilor, să treacă pe la noi. La ambele întrebări răspund cu un hotărât „NU“. +

Vâlcovici mă asigură că Tătărescu avea un plan de împrumut la Londra, dar englesii s-ar fi oprit pentru a nu o rupe definitiv cu germanii. ] se pare și lui că prea se lucrează mult cu decretele. 11 AuGusr Episcopul de Argeș și Slăvescu la mine. Acesta-mi spune că la nu știu ce Farbengesellschaft s-a găsit un nou „Dosar Giinther“ cu finanţarea gardiștilor, având în frunte pe Nae Ionescu, cu multe milioane?. 12 Auausr La Stâlpu (Buzău), după invitaţia d-rului Angelescu pentru a vedea pictura bisericii din secolul al XVII-lea. În adevăr, partea de sus, neatinsă, e de cea mai înaltă valoare; jos un zugrav de pe la 1840-1850 a retușat, adăugind (și pe un Matei Basarab înfrățit cu Vasile Lupu!). Sus și-a dat drumul în

voie Norocea. Clopotnița ridicată a făcut-o Becu:. Totul trece, după inscripție, pe sama Comisiei Monumentelor Istorice... Doctorul e foarte pesimist. 1 se pare că nu se poate merge cu regimul de acum. Ar fi o nemulțămire generală. Ar concretisa-o Maniu, care pregătește pentru toamnă o petiție monstră cerând, între altele, revenirea la vechea Constituţie. Vorbește și de tradiţiile sale în învățământ, care ar trebui reluate. Noile 1) Aleksandr V. Kolceak (1874-1920), amiral rus care comandase escadra Mării Negre, în războiul civil a luptat împotriva bolșevicilor în Siberia și s-a proclamat chiar regent al Rusiei. Soldaţii cehi din armata sa ajunseseră în Rusia ca prizonieri (din armata austro-ungară) și l-au părăsit fiindcă li se deschidea astfel calea spre patrie: L.H. Grondijs, Le cas Koltchak. Contribution ă l'histoire de la Revolution russe, Leyde, 1939. 2) Aluzie la documentele compromițătoare care dovediseră coruperea de către Germania, în 1914-1916, a unor persoane din presă și din mediul politic. ?) Pictura bisericii din Stâlpu, monument istoric din secolul al XVII-lea, fusese restaurată de artiștii Comisiei Monumentelor Istorice.

74

AUGUST 1938

numiri de „residenţi regali“ sânt ridicule. Nici el nu merge la instalarea lor. Îi spun că nu cred în „revoluţia Ardealului“: ţăranii nu sânt legaţi de politică, avocaţii s-au compromis în situaţia de deputaţi și senatori și, stând pe la București, au pierdut contactul cu ai lor; clerul unit, în ce privește pe cei de la Blaj, nu e devotat lui Maniu, cel ortodox îi e potrivnic. Dar, deși Patriarhul, ca ardelean și cleric, e un noroc în fruntea guvernului — Angelescu-l socoate ca nul —, evident că va trebui altceva. Eu nu doresc a guverna, dar cred că aș putea să adun oameni cu adevărat de folos din toate grupările de odinioară. Aș cere însă ca amestecul Coroanei să fie mărgenit. Decât să critice în particular, de ce doctorul, care spune că e de aceiași părere, nu merge la Regele să i-o declare? Promite a o face după ce se va întoarce de la Mont Dore!. La București văd pe Armand Călinescu, căruia-i anunţ că nu voi asista la ceremonia de mâne. Se arată desolat: ar fi o catastrofă; decât acel blam pentru el mai bine ar fi demisionat. Îi spun că n-are dreptul să o facă, dar să știe că e subminat de consilierii secreţi ai Regelui — Atunci să mă duc — Nu, să rabzi ca mine și, la capăt, ca mine să pleci. Dovada că nu-i dezaprob legea e scrisoarea ce o public în ziarul mieu, cu felicitări și pentru el și, într-o anume formă, și pentru Regele, adăugând

însă că motivele absenței mele se vor ști mai târziu. Ele constau în nepotrivirea numirilor ce s-au făcut și din care cunosc ceva. La Iași, e „Hachi“ Negruzzi, fost ofițer fără autoritate și competință, amic al lui Mehedinţi și fanatic al junimismului?, undeva Ottescu, mason fără seriozitate, care a lăudat tagma în Cameră pe vremea mea;, la Timişoara Marta, hotărât dușman al regățenilor; Al. Gane la București, fostul președinte al Consiliului Legislativ și, odată, coleg al mieu la Universitatea din lași, e extraordinar de moale. Mi se mai vor1) Stațiune termală din Franţa. 2) Generalul Mihai Negruzzi (1873— 1958). Între Iorga și Mehedinţi relaţiile au fost permanent ostile. 2) Nicolae Ottescu (1885-1950), după ce, ca apropiat al lui Argetoianu, făcuse parte din guvernul lorga, era acum numit rezident regal al Ținutului Mării.

AUGUST 1938

75

bește de generalii din Ardeal: Hanzu și Pap; ambii au în suflet pe Maniu; Pap s-a distins ca șef de partizani în Bucovina pentru Austria.! Călinescu îmi spune că e curios cum și Argetoianu —, care e în conflict fățiș cu Mitiţă Constantinescu pe care a încercat

să-l domine cu brutalitate și, refuzat, a ameninţat că va pâri la Regele, — se împiedică și el de Negruzzi, Ottescu și Marta — Regret că e așa, dar n-am ce face. Cu nici un preţ nu merg mâne la Palat. Mă plâng și de aceia că la Enciclopedia sociologică a lui Gusti am fost pus în societatea lui C.C. Giurescu, căruia i s-a dat Istoria Românilor, și că Regele, observând-o, ar fi spus dr-ului Leonte, inițiatorul, cu un aer de glumă: „Ce-o să zică Iorga?“ Călinescu contestă că Leonte ar fi avut „audiență“. Situaţia consilierilor, urmez eu, trebuie definită. Ei nu pot, neconsultaţi, să consacre prin participarea lor orice hotărâre a oricărui guvern, fiind convocați de președintele Consiliului. Călinescu observa că prin atitudinea mea, care va fi comentată, servesc pe Argetoianu și pe Maniu. — Se poate, o regret,

dar nu pot face altfel. Conferinţă, la radio, tare, despre propagandă.? 1) Observaţie a lui Carol II la 13 august 1938: „Unul dintre bozumflaţi este Iorga, căruia nu-i plac rezidenții: lui Negruzzi îi reproșează barba, lui Dănilă Papp că a luptat împotriva rușilor în Marele Război, și așa mai departe. Cu toate acestea, a trimis lui Călinescu o telegramă în care-l felicita pentru lege. Sucit om“ (op. cit., |, p. 293). Argetoianu, op. cit., V, p. 82, cunoaște următoarea scrisoare: „13 August 1938. Scumpe Domnule Armand Călinescu, Te felicit că, ţinând seamă și de sfaturi, care din partea mea nu ţi-au lipsit și mulțumirea de a-ţi vedea realizat programul în ce privește reforma administrativă. Lipsa mea de la ceremonia de astăzi nu are acest motiv. Cel adevărat se va lămuri de la sine la vremea sa. Rugându-te să transmiţi și unde merge gândul meu aceleași felicitări, te asigur de cele mai bune sentimente. N. Iorga“ 2) „Propagandele care ne lipsesc“, tipărită în Neamul Românesc, XXIII, 14 august, menţionată în Sfaturi pe întunerec, ed. cit., p. 723.

76

AUGUST 1938

Noaptea, întoarcere la Văleni, unde, în sfârșit, la închiderea cursurilor de la Brașov, au sosit câţiva italieni, cu profesorul Lorenzo, care-i conduce. În corespondenţă, lungi explicaţii ale lui Ugo Sola, în legătură cu articolele în care vorbeam de însemnata participare anglo-francesă la lupta de pe Piave. Victoria ar fi prin italieni şi ea a decis războiul pe toate fronturile. Contingentul italian

ar fi fost determinant și pe Rin. În același timp, mari manevre italiene, altele germane se anunţă; între Franţa și Italia se caută până și împiedicarea călătoriilor... Hotărât, deci, mergem spre războiu...

15 Aucusr

Vine Titeanul!. Și lui i se par curioase numirile, ţi-

nute în secret până în ultimul moment. Cei aleși au făcut rea figură la prestarea jurământului, încurcându-se. Tătărescu regreta că, venind, a scos în evidenţă absenţa celorlalți. Povesteşte multe din experienţa sa la Interne: controlări la telefon, acum în urmă spionarea de [către] Siguranţă a lui Armand Călinescu. E Bâlciu bine rânduit la Văleni, cu o lume mult mai cuviincioasă. A doua represintaţie de Teatru în aer liber.

Dna Sabina Cantacuzino la mine, cu o fiică a lui 18 Auausr I. Pil(llat. Foarte voinică și vioaie, lăudându-se cu o viață trăită în cea mai perfectă rânduială, filosofează senin, la șaptezeci și cinci de ani, asupra morţii. Multe ştiri de trecut. Căderea din trăsură a tatălui” ei a fost, de fapt, un atentat. Birjarul, caii au scăpat, dar primul ministru a fost lăsat în șanț, de unde l-a cules o femeie, spălându-l cu busuioc înmuiat în spirt. O noapte întreagă Davila” s-a trudit ') Eugen Titeanu (1900-1950) era atunci subsecretar de stat la Pro2) lon C. Brătianu (1821-1891) a avut accidentul în 1888, pagandă. 2) Dr. Carol Davila (1828-1884), excepurmat de demisia guvernului. ţional de activ la începuturile serviciului sanitar militar și ale învățământului medical în România.

AUGUST 1938

77

să-l recheme la viață. Rana din cap părea să vie dintr-o lovitură. Carol I-iu, și atunci, s-a interesat cu multă iubire de dânsul. Cată să scuse atitudinea faţă de mine a lui Gh. Brătianu, supus „consiliului princeselor“ pe care le enumeră. Ar fi pe cale să se emancipeze de banda din jurul lui. Regina Maria a fost lăsată să vie fără vreo întovărășire a

unuia din copii. S-a oprit Nicolae de a o face. S-a stins fără aceia pe cari-i iubia mai mult. Certe urâte pentru moștenire, lăcomie a arhiducelui Anton... 19 Auausr Tătărescu s-ar fi găsit foarte încurcat la jurământul residenţilor. Ar fi căutat să plece, dar l-a oprit sosirea Regelui. *

Împărţirea giuvaierelor și restului averii Reginei Maria ar fi dat loc, între fiicele ei, la urâte discuţii. In act, prințul Nicolae, trecut cu numele ridicol de „Barna“, ar fi iscălit numai „Nicolae“. %

Primesc ziarul din Cleveland, în care Davilla! se apără contra „regimului dictatorial“ al Regelui, care i-a luat, ilegal și fără a-l asculta, cetăţenia. Apără pe Schachmann, calificat de represintant al lui Maniu. 21 AUGUST 10-—20.000 de muncitori, în cea mai perfectă ordine, ascultă a treia represintaţie de teatru în aer liber. 22 Auvausr La București. Lord Lansbury?, fost ministru labourist, vine cu doi tovarăși. Se interesează de România ca factor al păcii, a cărei linie o urmărește. Întreabă când a fost ultimul Parlament și-i explic că acel disolvat, nefiind constituit, nu era unul. Şi el crede că 1) Carol Alexandru Davila (1886-1943), nepotul precedentului, trimis extraordinar și plenipotenţiar al României la Washington (1929-— 1938). 2) George Lansbury (1859-1940) a fost în fruntea Partidului Laburist în 1932-1935 și era pentru dezarmare și pace cu orice preț (Sir Samuel Hoare, Neuf annees de crise, Paris, 1957, p. 88). Întrevederea a fost satirizată vulgar de Argetoianu (op. cit., V, p. 94), căruia se vede că i se povestise de un martor.

78

AUGUST 1938

elementele incapabile se distrug mai bine învederându-le nulitatea decât închizându-i. Și el crede că, în ce privește minorităţile, trebuie așteptată opera timpului. Zâmbește când îi spun ce mirat trebuie să fie un engles când ne vede reformând totul din Februar în August. Găseşte pe Hitler sincer și om de cuvânt, cu care se poate trata. Urmărește scopurile firești ale poporului său. Pare a-l prefera lui „Muzolini“. Amestecă din când în când glume despre Lloyd George!, de care râd însoțitorii. E un bătrân de foarte vechi tip, șchiopătând. Spiritul pare încă viu. *

Dianu, ministrul nostru la Moscova, crede că, dacă se formează noua generaţie la care se lucrează, regimul va fi asigurat. Capacitatea ofensivă nu e. Defensiva o asigură condiţiile geografice. Sensul e strict naţionalist, marxismul a rămas pentru formă. Ostrovschi nu se mai vede; se spune că ar fi undeva în Caucaz.? 23 Avausr

La gară, Armand Călinescu îmi arată că prin ma-

rile ceremonii din Ardeal, cu adesiunea episcopilor s-a zădărnicit planul lui Maniu de a presinta Regelui, în toamnă, un memoriu pe numele Ardealului. E] pretinde că „residenţii“ nu scad autoritatea ministrului, ci sânt doar niște „prefecţi“. Îi arăt că lumea le iese înainte și îi tratează de „Escelenţe“. Mă tem de un haos. Îi arăt că voiu merge în toamnă la Adunarea „Astrei“ în Abrud. Ar fi bine să meargă mii de oameni acolo. O regiune de dealuri înverzite se întinde de-a lungul apei spre Zurich. 24 AuvGusr Foarte rea noapte la Milano. La gară hamali în luptă cu portarul otelului. Masa de seară în Galeria Vittorio Emanuele, plină de muncitori cari te consideră cu curiositate. ') David Lloyd George (1863-1945), lider liberal, a condus un guvern

de coaliţie în anii 1917-1922.

2) Mihail Semionovici Ostrovski (1892 —

după 1949), fostul ministru sovietic la București, era probabil închis la

Alma-Ata. Venit în România în 1934, fusese rechemat la Moscova în ianuarie 1938.

AUGUST 1938 25 Auvausr

79

Cineva din Milano îmi spune că politica lui Mus-

solini tinde la înjosirea funcţionarilor și intelectualilor. La Zurich. Vama italiană îmi oprește bagajul mare. Trebuie să fac intervenţii pentru liberarea lui, să trimit cheile... 27 Aucusr Caut să văd pe Temperley. Vine el la mine. Mă invită la el. Acolo și Leland cu doamna. Temperley îmi dă colecţia lui de documente privitoare la politica engleză în secolul al XIX-lea. 28 Avausr Deschiderea Congresului în biserica Sf. Petru. Discurs al lui Nabholz, apoi acelea ale representanţilor Confederaţiei și cantonului. Consideraţii asupra istoriei care, din acel loc, puteau lipsi. Interesant ce spune rectorul Politehnicului despre necesitatea educaţiei omului complet, care să-și afle locul în ţara sa și în lume. Seara recepţie. Un discurs al lui Brandi! despre școala istorică elveţiană. Mulţi români. Şi Gh. Brătianu. Cum am aflat că Domanovszky? a trimes la toţi cu o lună înainte pamfletul său, propun lui Brătianu, faţă de atacurile ce vin din străinătate, un armis-

tițiu cu ai lui. Ar înceta polemicile și s-ar recunoaște autoritatea Comitetului român. Aceasta n-ar implica relaţii personale. Oprescu: vine cu răspunsul: și Brătianu crede că o situaţie grea a ţării ar impune această hotărâre. Întors, va întreba pe ai săi. 29 Auausr

Am vorbit, la 27, și cu ministrul României, Gură-

nescu, întovărășit de foarte îmbătrânitul Schiopul“. Luăm azi masa cu dânsul. Ştie multe lucruri și judecă bine. Spune că, în 1) Karl Brandi, profesor la Universitatea din Găâttingen. Hans Nabholz (1874-1961), istoric elveţian, a fost vicepreședinte al Comitetului. =) Alexandre Domanovszky, La Methode historique de M. Nicolas lorga (ă propos d'un compte rendu), Budapest, 1938. *) George Oprescu

(1881-1969), istoric al artei, profesor din 1930 la Universitatea din București, era membru în Comitetul Naţional al Istoricilor. Cum a spus-o în 1965: „Am fost elevul profesorului lorga, acum mai bine de 60 de ani“ (G. Oprescu, Amintiri, evocări, București, 1968, p. 25). +) Ion Iosif Șchio-

pul (1876-1946), istoric ardelean.

80

AUGUST 1938

timpul conflictului cu Bulgaria, la 1913, a fost primit de Carol L-iu, care i-a cerut să facă și rapoarte privatim către Take 1onescu, pe lângă cele oficiale, către Maiorescu. Take Ionescu le conserva într-un seif. A avut impresia că un om bun și cinstit, având nevoie de partid, a fost silit să recurgă și la oameni compromiţători. Arată împrejurările din Elveţia: simplicitatea de viaţă a președintelui care umblă cu tramvaiul și ocupă o locuinţă modestă.

go Avausr

Comunicaţie a lui Halphen' despre „Ideia de'stat (!)

la Carol-cel-Mare“. Urmează un italian tânăr, Morghen, de la Roma? și, foarte clar și frumos, Holtzmann de la Berlin. După amiază, fac cunoștința simpaticului istoric american tânăr, La Monte”. i

Se anunță moartea la Geneva, după operaţie, a lui Gr. Filipescu. 31 Auausr

Comunicaţia mea e primită foarte călduros de pu-

blic. Fac rezerve Halphen, evident pornit contra mea din causa campaniei mele antisemite, în același sens Berr“, apoi Halecki”, care a scris despre filosofia istoriei, și, pentru chestie de rasă, Percy Schramm*.

1) Louis Halphen (1880-1950), medievistul francez cel mai cunoscut din vremea lui, ca organizator al colecţiei „Peuples et Civilisations“. :) Raffaello Morghen (1896-1983), din 1948, la Roma, profesor de istorie 3) John La Monte era autorul unor lucrări impora gândirii medievale. tante în istoriografia cruciadelor. Invitat de N. lorga, și-a publicat comunicarea la Ziirich, despre o seniorie feudală în Siria, în Revue Historique

du Sud-Est Europeen, XV, 1939.

) Comunicarea lui N. lorga a fost Les

permanences de Vhistoire, Bucarest, 1938. Henri Berr (1863-1954), filozof şi teoretician al istoriei, conducea de treizeci de ani Revue de Synthese Historique și a jucat un rol important în viața științifică internațională. Probabil, un motiv politic, antihitlerismul, i-a schimbat atitudinea față de Iorga: cartea sa Les Allemagnes. Reflexions sur la guerre et sur la paix (1918-1939), Paris, 1939, este dedicată „ă Monsieur Jorga en bien amical 5) Oscar Halecki (1891-1973), mesouvenir“ (volum în biblioteca mea). dievist şi om politic polonez care-l vizitase pe Iorga la București în 1936 şi care, în SUA, unde s-a refugiat ca profesor, va fi în guvernul în exil. 5) Gabriele Pepe (1899-1971), profesor de istorie medievală și modernă la

AUGUST 1938

8

După amiazi, cu Gurănescu la Basel. El spune multe din lunga lui carieră, despre bastarzii princiari de la noi (Tzigara prin dr. Kremnitz la prinţul Anton de Hohenzollern) și de aiurea. Asigură de autenticitate. Cunoaște toate sumele cheltuite în familia regală (după plecarea din 1931 prinţul Nicolae ar fi cerut regelui Alexandru 250.000 de franci francezi și cumnatul i-a răspuns că nu poate, oprit de consideraţii de valută). Arată rolul ce a avut la Belgrad, unde, prin legături cu Purici, acum ministru la Paris, și generalul Jiveovici (acum epurat de Stoiadinovici) a făcut pe prinţul Paul și pe soţia lui să iasă din apartamentele regale în care se instalaseră, exilând în apartamente de sus pe regina văduvă și pe regina Maria!. Aceasta, ca văduvă, fără amestec în politică, e foarte iubită. Prinţul Gheor-

ghe? e și acum într-un apartament anume din închisoarea de la Niș. leșia pe stradă cu chipiu francez pe cap, ar fi tras asupra atașatului militar al Franciei. Laudă pe Stoiadinovici, bogat (acum strânge pentru regat) și inteligent: cu bulgarii s-a înțeles de formă (ca să împiedice o legătură a croaților cu ei), cu Italia şi Germania a procedat prudent; termenul l-ar pune însă pe

legătura cu România. Povestește din ce a văzut la Viena: rabinul bătrân scos, cu ai lui, din sinagogă și pus să curețe strada cu peria de dinţi. S-ar duce bucuros la Belgrad, unde a fost atâţia ani, în noua situaţie de ambasador. Presintă, din experienţa vieneză, pe arhiducele Anton, cărând lemne, și familia locuind într-o casă cu doi servitori. El s-a înscris acum la naziști, cari nu-l vor ajuta. Când s-a născut fiul pe care l-au botezat Ştefan au pus să tragă cu „tunișorul“ din grădină. Erau planuri de regalitate românească. De la București li s-a cerut tuturor miniștrilor să nu adreseze scrisorile decât lui „Nicolae Barna“. Universitatea din Bari; Percy Ernst Schramm (1894-1970), profesor la Găttingen, medievist, editor al jurnalului Comandamentului armatei germane. 1!) Maria a României (1900-1961), fiica regelui Ferdinand și soția lui Alexandru I al lugoslaviei din 1922 până la moartea aceluia în 1934. :) Gheorghe Karagheorghevici, fiul cel mai mare al regelui Serbiei Petru I, înlăturat de la succesiune ca alienat.

82 1-1U SEPTEMBRE

SEPTEMBRIE 1938 Lungă comunicare despre Richelieu și comer-

țul Orientului a lui Hauser!. După amiezi Gh. Brătianu presintă o parte din ideile sale despre noua istorie a evului mediu venind din Orient.” Hauser îi face observaţii întemeiate. Am lăsat lui Marinescu pe ale mele în scris. La comitetul istoric, prima ședință presidată de Leland. Participă Volpe, Handelsman, Ganshof, noii membri din comitet.* Se hotărăște congresul viitor la Roma, prima-adunare de comitet la Praga, apoi a biroului în Germania complet (propunerea lui Volpe: fusese vorba și de Lisabona). 2 sEPTEMBRE

Frumoasă conferinţă a lui Halecki. Marinescu“

întrece cu mult pe Brătianu.

La d-rul. Vogt. Cu brutalitate diagnostichează: cataractă clasică la ochiul drept, incipientă la cel stâng. Necesitatea operaţiei.

3 SEPTEMBRE

A doua zi, oarecare îndulcire a prognosticului.

Nenorocirea ce mă ameninţă ar putea zăbovi mult timp. Se închide congresul. Sedinţa solemnă anunţă schimbarea biroului. Vorbește Nabholz cu cele mai mari laude pentru poloni (cartea lor oma') Henri Hauser (1866-1946), specialist eminent în istoria socială și 2) G.l. Brătianu, economică, fusese coleg cu N. Iorga la Paris în 1892. Une nouvelle histoire de Europe au Moyen Age. La fin du monde antique et le triomphe de VOrient, Bucarest, 1938 (și în Revue belge de philologie 2) Gioacchino Volpe (1876-— et d'histoire, XVIII, 1939, pp. 252-266). 1971), Marcel Handelsman (1882-1945) și Francois L. Ganshof (18951980) reprezentau Italia, Polonia și Belgia. Ultimele două state aveau să dispară în curând. Volpe, prieten cu Iorga de la Londra, din 1913, a evoluat de la naționalismul liberal la fascism. Handelsman, profesor la Varşovia din 1919, victimă a ocupaţiei germane. Ganshof, istoric al societăţii feudale, a fost activ între 1924 și 1961. Președinte al Comitetului +) Constantin a devenit Waldo Gifford Leland din SUA (1879-1966). Marinescu (1891-1982) fusese elevul lui N. Iorga, care începea să-l vadă ca succesor posibil. Profesor la Universitatea din Cluj și director al Institutului de Istorie Universală din Cluj în anii 1923-1943, era din 1928 membru al Academiei.

SEPTEMBRIE 1938

83

gială, Kosciuszko „Museul de la Raperswyl“). Nabholz, Temperley și Leland, care pomenește, înaintea germanilor și italienilor, de libertatea gândirii. 4 SEPTEMBRE Adunarea comitetelor naţionale. Lungi rapoarte, nu totdeauna în legătură cu o muncă reală depusă. Leland face lauda lui Lheritier! ca unul din muncitorii primului moment, și acesta răspunde cu emoție. Dar Leland taxa, înainte de aceasta, pe secretarul general de „mai mult general decât secretar“. După amiază, în comitet lungi discuţii despre chestii de bani, neplăcute. Observ că, dacă s-ar fi propus Roma, n-ar fi întâmpinat împotrivire. 5 SEPTEMBRE La Cuera „Romanilor“, și visită într-un sat. Călătorie plină de învăţătură.? Seara, masa la consulul general Fleischmann. E vorba de Știrbei și de Titulescu. 6 sePTEMBRE Spre Veneţia, unde găsesc și pe Grondijs, care face studii cu privire la Palla WOro?. 7 SEPTEMBRE Visita lui Costa, atașat de presă italian la București. Laudă caracterul „mediocrului“ Codreanu. Seara, Zorzi, cu care vorbesc de adunarea în Maiu la Casa Romena a noii comisiuni pentru Orientul apropiat. Pe când problema cehoslovacă se pune cu cumplite amenințări de război, la italieni nici o dispoziţie pentru aceasta. 8 SEPTEMBRE

Spre ţară.

1) Michel Lheritier (1889-1951), secretarul general al Comitetului Internațional de Științe Istorice. 2) La Coira (Khur) a descoperit o populaţie etnic și lingvistic particulară, despre care s-a grăbit să ţină o conferinţă la radio, Cei mai mici frați ai noştri: romanii „Ladini“, la 30 septembrie 1938, publicată ca broșură, București, 1938. ?) În altarul de la San Marco, grandios ansamblu de aur, argint, emailuri și pietre preţioase, decorat cu portrete sau scene religioase de giuvaergii bizantini și venețieni din secolele XII-XIV.

84

SEPTEMBRIE 1938

Sosire la București, după o călduroasă primire 9 sEPTEMBRE a autorităţilor la Timișoara, unde se credea că mă voi cobori ca să iau drumul cu automobilul către Abrud. La d-rul Manolescu. Află cataracta de la ochiul 10 SEPTEMBRE sferturi, cealaltă acum formată. Totul atârnă trei drept peste de la ritmul înaintării, cu pericolul unei perioade de orbire. Ei

La mine Armand Călinescu, căruia-i cer măsuricontra celui care de la Timișoara a trimes vulgar declaraţii de ale mele care m-ar compromite. EI vorbește de alte 8oo de arestări ce a trebuit a se face. Dacă permite visite, ele lasă fierăstraie, cartușe etc. Cantacuzino, fiul dnei Filotti!, care, cu lacrimi, îl presintă numai ca reparatorul casei generalului, unchiul său”, dar adversarul „Gărzii“, pe care a dat-o în judecată pentru usurpare de loc, ar fi un fanatic al conspirației. Tot așa Simona Catargi, care a mers la Găring, s-a dat în lături când s-a trimis telegrama către Rege, pentru a nu fi „sperjură“, a dus ștafete la Varșovia şi a lăsat un carnet cu totul compromițător. Îi arăt ce prost a vorbit la Iași, cu ocasia instalării, residentul M. Negruzzi. Seara, spre Abrud. La Alba-lulia sunt primit de primar și de resi11 SEPTEMBRE. dentul regal Dănilă Pop, care vorbește de luptele sale în Bucovina, unde a stat alături cu soldaţii, de călătoriile în Italia, Franţa, Anglia. Om cu totul superior ca măsură și voință.” Cu el și cu Brătulescu' la Abrudul în sărbătoare.

1) on-Serban Cantacuzino (1908-1975), fiul Mariei Filotti.

2) Gheor-

ghe Cantacuzino „Grănicerul“ (1869-1937), general, șef al partidului “Totul pentru Țară“ din 1935. Casa, devenită sediul Legiunii (str. Gutenberg 4), nu mai există. 3) Vezi mai sus n. 1, p. 75, părerea apoi schimbată de cunoaşterea directă. +) Victor Brătulescu (1899-1876), colaborator devotat al lui N. Iorga, și-a consacrat viața protecției patrimoniului artistic. Autor al unor cărți de bază despre frescele de la Curtea de Argeș şi despre bisericile de lemn maramureșene, secretar-ajutor (1923-1936), apoi secretar-director (1938-1948) la Comisia Monumentelor Istorice,

SEPTEMBRIE 1938

85

Serviciul divin la ortodocși, cu episcopul Colan. Neobișnuite forme înaintea liturghiei. Cuvântarea episcopului pentru împăcarea spiritelor. Sunt primit călduros la ședința Asociaţiei!. Discursul președintelui Moldovan cu totul distins. Foarte frumos vorbește Colan și, fin, cu sentimente frățești, episcopul Hossu. Apoi, lângă cuvintele lui Motru, care acceptă ca o necesitate a timpului părăsirea locului liber, individual, multe îngăimări fără rost. Ridiculă declamaţia lui Şoimescu „străjerul“, ca din partea ministrului Educaţiei. Răceală absolută în sală. La masă numai toastul pentru Rege al președintelui. Presintări populare admirabile: cor, jocuri. Dar total nepotrivită imitaţia pedantă a Socolilor cu un popor așa de vioi. Conferinţa mea despre ofensiva istorică a ungurilor.

Lumea se adună cu greu la spectacolul de seară, cu bune cântece executate de femei în costume strigător de false. 12 SEPTEMBRE Plecare noaptea. In gara București vagonul mortuar al generalului Mărdă-

rescu, mort de pleuresie la băi.* In agonie, comanda ... Germanii director al colecţiilor Muzeului de Artă Religioasă (1936-1938).

!)A

77-a adunare generală a Astrei la Abrud, prezidată de dr. luliu Moldovan, slujbele religioase fiind ţinute, la uniţi, de luliu Hossu (1885-1970), episcopul Cluj-Gherlei, și la ortodocși, de Nicolae Colan (1893-1967), episcop al Vadului, Feleacului și Clujului, ministrul cultelor și artelor. Vezi relatarea în Unirea Poporului — Blaj, 18.IX.1938. 2) Din această cuvântare Lupta științifică împotriva dreptului românesc (și broșură, București, 1938), reprodusă în Viitorul, 13.IX.1938: „Stăm la un ceas greu al lumii. Nu a fost niciodată mai multă ură, unită cu o mai urâtă grosolănie, în cererile nedreptăţii care caută să se adauge, ori vrea să se întoarcă pentru a apăsa din nou. Omenirea pare a-și fi pierdut capul ori a se fi înșirat cu o supunere lașă pe urma tuturor rătăcirilor. Steaguri de moarte și nimicire se ridică de mâini fanatice, zguduite de frenezia omorului pentru a chema la nimicirea lucrurilor care cu atâta cinstită muncă s-au făcut de la isprăvirea măcelurilor Marelui Război“. *) Gheorghe Mărdărescu (1866-1938) murise la Bad Neuheim. Era din 1927 general de divizie, după ce, în anii de război, s-a distins la Mărăști și Oituz, a înaintat până la Budapesta și a fost ministru de război în 1922-1926. Pentru ceremonia de la gară, Viitorul, 13.X.1938.

386

SEPTEMBRIE 1938

au trecut vagonul ca o marfă oarecare; ungurii au fost perfect cavaleri. Seara la Văleni. 13 sEPTEMBRE Vine C. Marinescu. Critică, pe dreptate, introducerea copleșitoare a „străjerismului“, cu costum cu tot, în școli. Fabrica de avioane ar fi trecut la consorțiul Malaxa-Auschnitt. Prevede tulburări în Ardeal, ceea ce nu cred posibil. Războiul pare a se apropia. 14 sEPTEMBRE Neville Chamberlain face gestul eroic de a zbura în Germania pentru un ultim apel către Hitler, din al cărui ordin a pornit în Cehoslovacia războiul civil. 15 SEPTEMBRE Misiunea președintelui englez n-a reușit. A aflat numai voinţa de anexare a lui Hitler. %

La București pentru Academie „Paralelisme helveto-române“”

și radio. Prezidează Petrovici, care comemorează pe Regina Maria. Foarte bună primire din partea colegilor cari, în Maiu, au lucrat contra mea.

y

Am întrebat pe Cancicov dacă, în cele două Consilii de miniștri, nu s-au lăsat, faţă de periculoasa situaţie, câștigați de sentimentalism „pentru o donchișotadă“. Răspunsul e hotărât nu. S-au luat numai măsuri militare. Visita profesorului, de origine italian, de românește la Uni-

versitatea Columbia (New York). Îmi spune că a venit și de dragul mieu. Ar traduce cartea mea despre America”. 1) Neville Chamberlain (1869-1940), prim-ministru din 1937, s-a străduit, prin întâlnirile cu Hitler de la Berchtesgaden și Godesberg, să salveze pacea. Aceste încercări zadarnice l-au impresionat pe N. lorga, care-şi exprimă recunoştinţa în articolul din Cuget Clar - Neamul Românesc, V, nr. 19, 17 noiembrie 1940. 2) Paralelisme helveto-române, București, 1938. 2) Se referă la America și românii din America. Note de drum şi conferințe, Vălenii de Munte, 1930.

SEPTEMBRIE 1938

87

18 SEPTEMBRE Se pune piatra fundamentală a Spitalului din Văleni. Asistă ministrul Sănătăţii, generalul Marinescu, preotul N. Popescu, episcopii de Cluj, Argeș și Huși. Cuvinte de mișcătoare sinceritate pentru mine ale generalului ministru. E de faţă și generalul Grigorescu, comandantul diviziei de Ploiești — n-a fost invitat la comemorarea de la Mărășești în faţa mormântului părintelui său!, și o spune liniștit. Apoi represintarea, în cele mai bune condiţii, a lui Oedip Rege?.

19—20 sEPTEMBRE

Tragedia Cehoslovaciei.

Ai noștri inventează zboruri rusești peste teritoriul nostru și trecerea rușilor în Basarabia. 25 SEPTEMBRE Mircea îmi comunică abuzurile Siguranţei, ai cărei agenţi intră cu revolverele în Şcoala lui, căutând conspiratori cari nu există. La Minister, Călinescu și cumnatul său Holtz îi bruschează. 26 sEPTEMBRE Gollner*, de la Școala Română în Franţa, a fost la Berlin. L-a speriat starea de spirit, vorbindu-i de studiile sale asupra cruciatei în secolul al XVII-lea, i s-a spus că germanii de azi continuă „național-socialismul“ de atunci, luptând în numele Occidentului contra Orientului. *

Dibaci discurs al lui Hitler, căutând să asigure pe francesi și englezi și punând terminul de 1 Octombrie „mincinosului“ Beneșt. ') Traian Grigorescu (1887-1969), fiul generalului Eremia Grigorescu, va fi numit în noiembrie 1939 rezident regal pentru Tinutul Mării.

2) La Văleni s-a reprezentat în aer liber piesa lui Sofocle, în trad. lui

E. Dinescu, cu spectatori din Ploiești și comunele prahovene (după amintirile actorului Vasile Brezeanu). 2) Carl Găllner (1911-1995) fusese la Fontenay-aux-Roses în 1935-1938. Şi-a trecut doctoratul la Viena, unde în 1940, la indicaţia lui lorga, a încercat să creeze un institut român de cercetări istorice. Cf. Petre Țurlea, Școala română din Franța, București, 1994. Mai târziu, interesul pentru imaginea Imperiului Otoman în Occident a construit opera sa principală, Turcica — Die europăischen Tiirkendrucke des XVI. Jahrhunderts, l-Il, Berlin-Baden-Baden, 1961-1978. *) Edvard Beneă (1884-1948), om politic ceh, președinte al republicii în

88

SEPTEMBRIE 1938

27 SEPTEMBRE N. Georgescu mă anunţă că Hitler primește ocupaţia de englesi a ținuturilor reclamate de dânsul și că în numele României și al Cehoslovaciei s-a anunţat la Budapesta că vom susţinea cu armele Cehoslovacia atacată (ei au chemat trei contigente).

90 SEPTEMBRE

Zvonurile nu corespundeau. Dar Chamberlain

face minunea întâlnirii, azi, la Miinchen, între el, Mussolini, chemat de Chamberlain ca arbitru, ministrul englez și Daladier. 1-1U OCTOMBRE

3 ocroMBRE

Cu glasul înecat în lacrimi Papa! cheamă la pace.

Sacrificând complet Cehoslovacia, cei Patru dau

lumii pacea.? Va fi și contra noastră. La Academie și pentru radio în București și cercetez admirabilele lucrări de la Creţulescu, Antim și Biserica Doamnei și noua clădire a Ligii Culturale. Strălucită represintare a lui Oedip Rege.* Moartea mareșalului Averescu”.

5 ocroMBRE Averescu.

Seara. La București pentru înmormântarea lui Y

N. Georgescu îmi vorbește de nu știu ce plan de memoriu imperativ al lui Maniu către Regele și mă întreabă dacă nu trebuie din nou atacat uneltitorul. Răspund că nu e nici un lucru așa de verificat nici așa important, încât să fie de nevoie. 1935-1938. 1) Pius XI, papă în 1922-1939, pe care N. lorga îl cunoștea personal. 2) Acordul de la Miinchen (29 septembrie 1938) între Franţa, Marea Britanie, Italia și Germania. *) La radio a înregistrat „Datoria statelor mici“, conferinţă difuzată la 14 octombrie. Oedip Rege de Sofocle, tradus de Eugeniu Dinescu, s-a reprezentat la teatrul Ligii Culturale în regia lui |. Şahighian (Cuget clar, III, 1938-1939, pp. 222-223). 4) „Nestrămutatele sentimente de cea mai înaltă stimă“, de care-l asigura pe mareșal în 1937 în ultima sa scrisoare (N. lorga, Corespondenţă, I, ed. cit., p. 77), corespund recunoașterii marilor servicii militare aduse patriei, precum și integrităţii morale, dar relaţiile dintre ei au refuzat posibilităţile de apropiere în politică, cel puţin când Averescu era

OCTOMBRIE 1938

89

Stelian Popescu, strâns la societatea „Drajna“ de guvern, vrea să fie primit. După ultima lui atitudine, refus. Se teme și pentru Universul. 6 ocromBRE Ceremonia fixată pentru opt și jumătate a întârziat, din nevenirea Regelui și a Voievodului, până la 9. Timpul se întrebuinţează cu conversații și chiar glume. În față mica figură de ceară, foarte senină și frumoasă, a celui care se uită fiind încă pe pământ. Am prilejul a vorbi mai multora. Lui Armand Călinescu,

despre grosolăniile ce se fac la Școala fiului meu Mircea de noii funcţionari

ai Ministerului,

de unele întemniţări

prea crude,

de crearea lectoratului român la Veneţia. Lui Mironescu îi cer să dăruiască și el cheltuielile de representare pentru fondul cultural, din care am cumpărat, cu 300.000 de lei, grupul cel mare al Învierii lui Lazăr de la Biennala din Veneţia”; el spune că refuzând suma pentru sine, ar jigni pe cei ce i-au oferit-o! Ministrul Albaniei mă întreabă când mă poate vedea, având să-mi emită o scrisoare autografă a regelui Zogu. Argetoianu mă felicită pentru articolul „Delatorii“, ar mai avea și el casuri, grozave, de pâri neîntemeiate. Musică occidentală, apoi imposibilul prohod ortodox, totuși supt ochii miei, mai decent. Spun Patriarhului că ar fi ceva de scurtat în „aleluia“ și „Doamne miluiește“. El invocă pe Ecumenic și lerusalimul! Totuși se prescurtează de obiceiu. Se va face și astăzi. prim-ministru (1920-1921, 1926-1927). În 1938 se găseau amândoi consilieri regali. „Un mare domn de oaste“ este expresia finală a unui sincer respect în necrologul „La plecarea mareșalului Averescu“, Oameni cari au fost, IV, ed. cit., pp. 273-274. !) Grup statuar de bronz de sculptorul italian Michele Guerris, cumpărat de N. lorga de la Bienala de la Veneţia (expus în sediul Institutului de Istorie Universală pentru semnificaţia simbolică, a dispărut nimeni nu mai știe când). Vezi N. Iorga, Biennala din Veneţia. Câteva note, Vălenii de Munte, 1938, p. 6. În schimbul achiziţiei prin indemnizaţia de consilier regal, statul italian a cumpărat trei tablouri de pictori români (România, 5 noiembrie).

90

OCTOMBRIE 1938

Discursurile: al lui Văitoianu, care pomenește de consilieri, dar nu vorbește, cum era planul, în numele lor, fiindcă Mironescu i-a observat că „nu sântem un corp constituit“ (!), cuprinde îndemnul grupării în jurul Regelui. Rostește tare, dar trebuie susţinut de două ori, părând că ameţește, fiind de fapt supus la astfel de accidente. Foarte bine, simplu, cu o voce caldă, ministrul Apărării Naţionale, Argeșeanu!. Lung și cu aluzii politice, căutând a dovedi că Averescu ar fi reușit în politică dacă n-ar fi fost împiedicat de sus, P.P. Negulescu?. E scăzut și are părul văpsit sau poartă perucă. Afară, ploaie măruntă, care preface nisipul în noroi. Argetoianu, căruia i-ar fi venit rău, — spunea de Averescu: „ce com-

plex a fost omul acesta!“* —, a dispărut. În frig și umezeală se chinuiesc copii, băieţi și fete, de la

parada care e „Straja ţării“. La gară, profund emoţionantă defilarea soldaţilor înaintea comandantului nemișcat. Între cei de faţă, cătând a fi distins, asociatul Gh. Brătianu. Se prinde în conversaţie misterioasă cu Urdărianu. De altfel se vorbește de intrarea în Ministeriu, nu și în locul lui Siseștit, a doi amici ai lui Vaida, care vine cu înfățișarea unui om plin de secrete actuale. În drum, vorbind de catastrofa „Micii înțelegeri“ și de retra-

gerea lui Beneș: Tătărescu căutând să scuse formula lui „Să fim buni cetăţeni ai Micii înţelegeri“ prin atmosferă, prin presiunea lui Titulescu, pe care-l arată, la moartea lui Duca, terorisând pe Rege pentru măsuri drastice; Vaida arată vinovăţiile lui Beneș. A „ostracizat“ mulţi ani pe Hodza”. Când acesta a ') Gheorghe Argeșanu (1883-1940) va fi prim-ministru în prima săptămână după asasinarea lui Armand Călinescu și va pieri în masacrul de la Jilava. 2) P.P. Negulescu (1872-1951), profesor de filozofie la Universitatea din București. 2) Ei întemeiaseră împreună în 1918 Liga Poporului, partid pe care l-a părăsit în 1924 pentru a trece alături de N. lorga, apoi și de Iuliu Maniu până în 1926. +) Gheorghe Ionescu Sișești fusese ministru al agriculturii în 1931-1932, având relaţii cu N. lorga încă din 1907, și a deţinut aceeași funcţie și în 1937-1940 în cinci guverne. *) Milan Hodza (1878-1944), om politic cehoslovac, devenise prim-ministru în 1935.

OCTOMBRIE 1938

91

luat guvernul, Vaida i-a arătat primejdiile situaţiei printr-o scrisoare, la care Hodza n-a putut răspunde în scris, dar verbal, mai târziu a recunoscut dreptatea observaţiilor. Aflu, din aceste conversații, că pentru o simplă atitudine Germania ar fi garan-

tat Cehoslovacia cum era; Beneș a obiectat că Franţa-l mână spre Soviete. Amintesc însă continua politică de panslavism ce s-a făcut, cu tot felul de ruși, cu bulgarii, cu iugoslavii dominați de Stoiadinovici, la Praga. Mi se obiectează că Beneș a declarat la București că nu crede în panslavism. Se poate, dar a lăsat să fie dus de curent. În asistenţă delegați militari poloni, primiţi cu răceala pe care o merită.! Toţi sunt pentru o revisuire a politicei externe. Am întrebat pe Comnen dacă telegrame despre vioaiele întrevederi ale lui Zamfirescu la Roma nu sânt în legătură cu cereri teritoriale ungurești. Deocamdată nu. El îmi arată că rutenii au cerut să fie sprijiniți de noi în „Podcarpatsca“ lor, contra unei intenţii de ocupaţie ungurească. Îi observ că aceşti ruteni ei înşişi, cu planuri bucovinene, închid în autonomia ce au impus-o o primejdie pentru noi. În alte conversații, observ că, odată în Maramurăș, ungurii vor cere culoarul către Secuime... x

La Mărăști merg numai Sisești și cei doi miniștri militari. E o

lipsă de cuviinţă față de ce a fost și a făcut Averescu. În tren lungi conversații cu Văitoianu, care se dovedește un spirit fin și un excelent povestitor.? Arată cei doi stejari unde stătea la 1915 cu trupele lângă Râmnicu Sărat. La rugăciunea de cinci ceasuri a trupelor venia Vlahuţă de la Dragoslăveni. Cu el împreună a pus la cale carul cu boi al retragerii lui. 1) Polonia găsise momentul să ocupe teritoriul pe care-l revendica din Cehoslovacia, ca fiind locuit de o minoritate poloneză a cărei situaţie putea fi echivalată cu a germanilor din Sudeți. 2) Generalul Artur Văitoianu era consilier regal din martie 1938. Vezi n. 4, p. 29.

92

OCTOMBRIE 1938

Vorbeşte de legăturile cu rușii. Prin aceste locuri trebuia să colaboreze cu dânsul generalul rus Denichin!. Dar acesta a dispărut noaptea. L-a găsit la Râmnic, bând, spre ziuă și poftind la chef. Întrebat de plecare, a spus cinic că voia să nu fie întrecut în aceasta de români. Amintește de lupta de la Mărăști. În plină înaintare a primit ordinul de retragere. Îl urmau dușmanii, uimiţi, cari nu înțelegeau nimic. Averescu a venit personal pentru explicaţii. Așa se hotărâse la Statul Major. Altfel ar fi mers la Focșani. Îi arăt memoriile lui Mackensen?, care pretinde că operaţiile de la Flămânda, pe care le-a condus Văitoianu, periculoase pentru bulgaro-germani, s-ar fi terminat cu distrugerea podului prin aviaţie și monitoare și retragerea doar a resturilor din cele 16 batalioane. Văitoianu o neagă. A fost rechemat din causa înfrângerii de la Braşov. Și-a readus ostașii. Și, de vreme ce a făcut-o pe pod, podul era. N-au fost măceluri. Femei, pe la Rahova au putut fi ucise, pentru că au luptat. Și erau și macedoneni cari au lucrat ca la ei acasă. Aviatorii francezi au avut o atitudine de turiști. Dacă n-am distrus monitoarele, e că erau insuficiente puștile noastre. La Turtucaia n-a fost o armată, ci pachete de oameni nedeprinşi a lucra împreună. Cu un sistem ca la armata lui, elementele toate cunoscându-se, se putea păstra cetatea. Va dicta răspunsul său către Mackensen ca să-l public în revista mea franceză. a Prin sate, de la Mărășești tămâie, cruci, flori. Casele boşi, netunși, murdari și mai bună impresie evreii

înainte. Oamenii au scos pe mesuţe sânt bune, dar oamenii speriaţi, băraproape toți cu picioarele goale. Fac din Panciu, târg mare și solid.

1) Anton Ivanovici Denikin (1872-1947) a comandat trupele frontului rusesc occidental în 1917 și în 1919-1920 armata albă a voluntarilor din 2) Chiar în 1938, N. Iorga scria Une râvelation: le marechal Ucraina. von Mackensen parle, RHSEE, XV, 10-12, pp. 321-337.

OCTOMBRIE 1938

93

Residentul regal, care e Cădere! —, el desminte ce a spus Gurănescu despre rolul lui la Belgrad; plecarea lui și a inteligentei, spiritualei, dar bizarei lui soţii, a fost considerată ca o ușurare și de regina Mărioara, femeie de o rară virtute, privită ca o sfântă, de-i sărută veșmântul doamnele de la curte —, arată ce hoţii a găsit în toate, ce lene, ce desordine, cu funcționari cari au două clase primare. Pentru moment însă, colonelul Arbore e un bun prefect. Pădurea admirabilă cuprinde doar ici și colo colibe de oameni nespus de săraci.

La capăt, câmpul de luptă de la Mărăști, mergându-se printre casele și biserica refăcută de Mărgineanu în vechiul stil, duce la imensa masă a mausoleului, cu puternicele grupuri de bronz ale lui Bordenache?. Se lasă seara, cu o ceață deasă, care adaugă la impresionanta poesie tristă a spectacolului. Foarte împuţinat vorbește generalul Văleanu:. Şi din nou ultima paradă înaintea mareșalului mort, mai frumos și senin decât oricând. «Jos, brutala coborâre în imensul sarcofag. Slujba preoțească de la Roman e o colecţie de urlete disperate. Imensul vicariu varsă toată sticla de vin pe trupul generalului, pe glorioasa lui uniformă și, în locul bulgărilor de ţărână, aruncă grosolan florile smulse din frumoasa jerbă a lui Văitoianu. Acesta îmi arată, lângă sarcofagul lui Mărgineanu, acela care-l așteaptă și pe dânsul. ste

În tren, deloc obosit, Văitoianu povesteşte cum, trimes la contele Micheș ca să-i ceară pentru Parlamentul lui Averescu un secuiu, de preferință profesor favorabil nouă, — ceea ce s-a și făcut —, și invitat de acesta și de ginerele său Liechtenstein să-i 1) Victor Cădere (1891-1980) fusese ministrul României la Belgrad în 1936-1938 și din august 1938 era rezident regal la ţinutul Dunării. 2) Grupuri statuare de Aurel Bordenache (1890-1975), sculptor și pictor, autor a două portrete ale lui N. lorga. *) Gheorghe Văleanu (1864-1948) era general de divizie din 1917, ca deputat și ministru (la Comunicaţii) fusese în partidul lui Averescu.

94

OCTOMBRIE 1938

vadă pădurea, a dat despre aceste locuri amănunte care l-au uimit pe Micheș. I-a explicat apoi că, trimes ca explorator în neutralitate, supt haine de pădurar, a dormit în faţa castelului pe bălegar. — Deci era spionaj, și dacă vă prindeam, vă spânzuram. — Cum v-am fi făcut și noi dumitale dacă într-o astfel de situaţie te-am fi găsit la noi. Spunându-i lui Văitoianu că el a făcut și ţinut partidul lui Gh. Brătianu, o recunoaște. De la o vreme, acesta s-a lăsat în mâna

„prinţului“ și a femeilor. Nu mai era nimic de făcut. Din aderenți, go“ și acuma nu s-au întors la clubul central. S-au simțit adânc umiliţi de umilita Canosă a „șefului“. Arată cum Averescu a scăpat ocasia ultimei oferte de guvern. l-a trimes lui Gh. Brătianu, prin Văitoianu, invitaţia de a colabora. Apoi a obiectat că partidul nu-l lasă a împărţi cu alții. Doar o colaborare la alegeri, care a fost refusată. Ei

Pe Dinu Brătianu l-am văzut pe terasa Ateneului. Era total isolat. Mi-a întins mâna cu o deosebită prietenie. >

La sfinţirea criptei de la Mărășești, care-mi apare în noapte palid iluminată, Alexandrina Cantacuzino! a pretins să participe la misterul sfințirii, în haina albă de ctitoră, lângă Regele. A fost oprită cu sila. Și-a pus o inscripţie nesfârșită, cu toate vicepreședintele și secretarele. Cum Regele n-a pomenit-o, a strigat că „ce n'est pas un Monsieur“. 9 ocToMBRE La Târgoviște pentru cercetarea Museului și conferința despre scopul ce poate avea”. 10 OCTOMBRE Cineva care a trecut prin Munchen spune că a văzut femei sărutând mâna lui Daladier. x

1) Alexandrina Cantacuzino, născută Paladi, în neobosita ei agitaţie a servit cauza feministă și, la sfârșit, mișcarea legionară, în fruntea căreia era fiul ei, alături de Codreanu. 2) „Ce este un museu istoric“, în Trei conferinţe de orientare, Vălenii de Munte, 1939.

OCTOMBRIE 1938

95

Un redactor de la Havas îmi vorbește de alianţa polono-ungaro-română și contra germanilor și contra rușilor și spun că ar fi o monstruositate; nu putem fi niciodată asociaţi cu ungurii. El crede că Italia ar fi mulțămită și mai ales Franţa. Îi spun că mi-e peste cap de alianţe „a căror valoare s-a văzut, și că singurul nostru adevărat aliat e pușca noastră încărcată“. 11 OCTOMBRE O doamnă de origine italiană care-și are un frate ofițer în armata Italiei trecea cu el în automobil prin Tirol. Nemţii strigau: Heil Hitler. Erau siguri că vor fi restituiţi patriei. 13 OCTOMBRE Splendidă defilare la Măgurele a corpului de armată al generalului Eustațiu. 14 OCTOMBRE La Academie: „Principiul naționalităților și greșelile lui Bismarck“!. Foarte multă lume, ascultând cu un real interes. *

Ministrul Albaniei îmi aduce scrisoarea semnată de regele Albaniei, care-mi mulțămește pentru costumul trimes reginei și mă asigură de „amiciţia“? sa. Îi vorbesc de planul unei călătorii în Albania prin Maiu viitor cu membrii Comisiei pentru Near-East creată de Temperley. E

Cum se zvonia că Argeșeanu și Glatz” au plecat de la Ministerul Apărării Naţionale pentru că s-ar fi opus unei schimbări către Germania a politicii noastre și că Gh. Brătianu vine la Instrucție, întreb pe Urdărianu, arătându-i că această sprijinire a dușmanilor miei, fără a mă pune alături cu dușmanii Regelui, m-ar împiedica de a-i fi de ajutor. Mi se răspunde că sânt zvonuri false. *

1) Principiul naționalităților şi greșelile lui Bismarck, Academia Română, Memoriile Secţiunii Istorice, seria III, tom. XX, București, 1938. 2) Relaţia cu regele Zogu se baza pe recunoașterea marilor merite culturale ale lui N. lorga faţă de Albania, autor al celei dintâi istorii a acestei țări. Costumul popular românesc era un omagiu oferit Geraldinei Apponyi la nunta ei cu Zogu (Frontul, 13.X.1938). _?) Generalul Al. Glatz (1882-1953) a fost subsecretar de stat la Ministerul Apărării în 1937-1938.

OCTOMBRIE 1938

96

Sarmală, amicul Seara, la Teatrul Ligii pentru piesa mea: jignind pe muncitorii poporului). E jucată în ton de caricatură, pentru cari e represintaţia.

venit cu toată Tot aşa i-a tăiat o audienţă lui Gh. Brătianu

Vaida; venit pentru trufia. N-a auzit de o criză materială. Dar l-a chemat Tătărescu înmormântarea lui Averescu, spune că şi că Vaida a cerut să lui al pentru a-i da ideia unui ministeriu ia de hrană a „garintre și Tătărescu. Călinescu a ridicat alocaţ i diştilor“ condamnați.

în crisa cehoslovacă. Comnen îmi arată acte pentru acțiunea sa

în Cehoslovacia, A intervenit energic pentru ca să se ia măsuri

i i-a scris amical că şi i s-a recunoscut deplin. Lui Franasovic cu ochii deschiși. A alianţa cu Polonia trebuie menţinută, dar ă la Petermanns rafic etnog cerut lui Langhaus o nouă hartă i Mitteilungen. trul Ungariei, aduAseară, Titeanu-mi arăta că Bardossy, minis lucrat atunci trei ani cându-i articolele mele, s-a plâns: de ce a nu e censură pentru la o îmbunătăţire de relaţii? | s-a spus că

ungare cu maniastfel la poloni și i s-a amintit de aeroplanele pământ și de janfeste de aţâţare coborâte până la 5 metri de lor. țărani rsuri darmii cari trec la noi și fac discu Seara la lași. 16 ocromBRE așezămintele mele. Bună primire de M. Negruzzi. Visită la sul unui preot. Inaugurarea Museului?. Mai ales frumos discur 1) satiră zeului să uit maţia după

acte, Craiova, 1924, 0 Sarmală, amicul poporului, comedie în trei la inaugurarea Muarea cuvânt Din 2) a demagogiei în sindicate. 18.X.1938: „Nu pot ul, Curent în usă reprod Vodă“, „Cuza Naţional de mine proclascrisă fost a că aici, în faţa acestei case, în stradă, l-au căpătat, care pe tul pămân lor ţărani at prin care s-a asigur avusese loc 1917 dorința neuitatului Rege Ferdinand“. În martie

iii ai n. (tu

e mele, care au strucţiei superioare în legătură cu propuneril ziare. Cer să i la provocat o necuviință a rectorului Stoicescu, o scrisoare de injurii. se atragă atenţia. Călinescu i-a retrimes

ide

Vine Armand Călinescu. Discutăm Legea In-

nuc

15 OCTOMBRE

OCTOMBRIE 1938

97

Apoi, la Teatrul Naţional, conferința mea despre ce e un Museu de artă!. Represintaţia fetelor de la școala mea. În drum spre Dobrovăț, Negruzzi arată ce luptă grea duce. Și aici nereguli și risipă. Fabricile cu material de la el plătesc la sediu în București. Se sustrag evreii cât pot. Așa marea fabrică de ulei din Basarabia. El are „o treime din toată jidănimea“. Descoperirea vechilor curți de la Pribești.? %*

Seara la Vaslui, unde e primar generalul Rășcanu”. Ce potop de amintiri ale tinereţii noastre comune! EI povesteşte foarte interesant. Fiu de învățător născut la

Cahul. Coleg cu fratele mieu. A avut în 1913 o misiune în Balcani. A cunoscut și pe regele Constantin“, pe care-l laudă. Mackensen îi era cunoscut de când Rășcanu era atașat militar la Berlin. Reputația de puţină seriozitate. A fost, la negocierile de pace, în Focșani. Acolo, rușii erau amicii germanilor. De aceia, în lupta de la Mărășești, au trecut la ei, cu tunuri cu tot. Bătălia de la Mărăști a fost numai un incident într-o mare acţiune. Laudă pe Cristescu în dauna lui Grigorescu.” Cunoștea de la Berlin pe von Morgen. Promite a se destăinui într-un şir de conferinţe la Institutul mieu. *

Destul de rece răspuns al Regelui la telegrama miea de felicitare. În jurul lui parasitismul, cu Gusti în frunte, fierbe. Se duc la Palat și pietre antice și obiecte de săpături cari și-ar afla locul în musee. acest angajament al suveranului față de cei care-și dădeau viața pentru țară. 1) „Ce este un museu de artă“, în 7rei conferinţe de orientare (ţinută la Teatrul Naţional, lași, 18.X.1938). 2) Monument istoric din secolul al XVII-lea, curtea boierească a familiei Roset. *) lon Rășcanu (1878-1952) făcuse parte în 1931-1932 din guvernul lorga: comisar pentru Basarabia

și Bucovina.

4) Constantin al Greciei a domnit în anii 1913-1917 și

1920-1922. *) Constantin Cristescu (1866-1923), comandant al Armatei la Mărăști și Mărășești, a fost înlocuit cu generalul Eremia Grigorescu în 1917, deoarece ceruse replierea trupelor la est de Siret.

98

OCTOMBRIE 1938

23 ocromMBRE Revine Brătulescu din Maramurăș. Colţul românesc e ca și părăsit. Doar zece soldaţi păzesc la ocna Slatinei pentru ca muncitorii unguri să nu o arunce în aer. Românii se cer la noi; sânt gata și de o mișcare populară. Dacă ungurii ieau Hustul, ni se taie legăturile. În ce privește pe ruteni, o studentă

ruteană de la Praga, care face acolo filologie românească și e logodită la noi, îi desfășoară lui Brătulescu marele plan: unirea cu Galiţia, Statul rutean independent. În toată ţara, anarhie aproape completă. Venit ca pentru cercetarea bisericilor de lemn, nimeni nu l-a întrebat nimic. La Oradea se lucrează în cel mai mare secret la fortificaţii. Echipe de noapte, care nici nu știu unde au fost. Se sapă șanțuri cu mașini americane. La mobilisarea cehoslovacă au răspuns românii, ungurii nu. Soldaţii aveau tot ce trebuie afară de hrană. Li se dădea ciocolată și pâine. . În Maramurășul nostru se crede că regiunea a fost cumpărată scump de la noi, pentru folosul ocnei de sare. 30 ocroMBRE

Conferinţă la Ploiești despre lipsurile orașului.!

Seara la București. 31 ocromBRE

Armand Călinescu îmi presintă proiectul de

decret pentru Universităţi. Discuţie cu deosebiți delegaţi ai învăţământului. Vorbim de chestia Maramurășului. Se întreabă dacă să primească pe delegaţii pregătiţi în misiunea sa secretă de Brătulescu. Îi arăt că, dacă Statul român nu poate face nimic, rămâne ca populaţia românească să declare că nu recunoaște înglobarea într-un Stat nou, Ungaria sau Rutenia, și că refusă impositul și serviciul militar. Maramurășenii vin la mine: preoţi, un bătrân învăţător, un ţăran. Oameni foarte hotărâți. Li arăt care e atitudinea Statu1) „Lipsuri și îndreptări ploeștene“, Cuget Clar, III, pp. 309-311,

324-927.

NOIEMBRIE 1938

99

lui român și li dau sfatul de mai sus. Ei îmi spun că intelectualitatea ar fi pentru unirea cu Ungaria. +

După amiază, Comnen. Se arată nehotărât și nu vede bine chestiunea. Laudă pe Brătulescu: nici un diplomat n-ar fi putut face un memoriu ca acela pe care i l-a presintat și care a fost arătat și Regelui. Regele, care a vorbit aspru lui Beck, socotit

și de Comnen ca un om fără credință, n-ar vrea să ne înfățișăm ca participanţi la sfâșierea cadavrului Cehoslovaciei. Îi observ că aceasta n-avea decât un fel de mandat în „Rusia subcarpatică“. Faţă de o altă situaţie, Statul român e dator a interveni. El însuși ar putea, fiind bine văzut la Berlin, să se repeadă acolo. Va vorbi Regelui. E un prilej fără păreche, adaug, și care nu poate fi pierdut. Arată că Ducici i s-a plâns de insuccesul misiunii sale, invocând articolele mele. Deschiderea cursului mieu cu o lecţie despre menirea Universităţilor!. Primire extraordinar de caldă din partea studenţilor. +

Lui N. Georgescu i s-a vorbit de la legația iugoslavă despre anume planuri asupra Europei centrale și sud-estice. 1-IU NOVEMBRE Alegerea episcopului de Maramurăș. Mă găsesc înaintea unei candidaturi Scriban? perfect organizată. Îl vrea Visarion care e cu totul supt influenţa aceluia, până acolo încât vine cu un proiect de reformă bisericească în care laicii sunt înlăturați” și Patriarhului i se rezervă dreptul de a lua parte la toate consiliile de miniștri; Maramurășenii sunt grupaţi supt un anume Vasca, stăpân până atunci pe diecesă; 1) „Ce înseamnă astăzi concepţia istorică“, lecţie de deschidere la 31 octombrie, publicată în Revista Istorică, XXV, 1-3, 1939, Pp. 1-13, şi în extras (Vălenii de Munte, 1939). În volum: Generalităţi cu privire la studiile istorice, ed. Andrei Pippidi, lași, 1999, pp. 286-204. 2) luliu Scriban (1878-1949), arhimandrit, profesor de teologie la Chișinău. *) Din poziţii ca aceea de care N. Iorga s-a folosit chiar cu această ocazie: membru în adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor.

100

NOIEMBRIE 1938

propaganda germană a lucrat și bănuiesc și legături cu Garda de Fier. Arăt în deosebite bănci imposibilitatea de a se alege acel care a îndemnat, în răsboiu, armata la deserțiune. De-odată de la Maramurășeni încep discursuri fără a se fi cerut voie de la Visarion!, care presidează. Li amintesc că aici nu e „un club politic“. Merg la Mitropolitul Bucovinei, îi amintesc ce-mi datorește și-i pun alternativa: ori relaţiile de până acum ori, dacă vrea, un războiu, pe care-l va simţi. Cere pentru Scriban amnistie, pe care i-o refus. Apoi iată-l luând pe delegaţii diocesei pentru

o consfătuire. Când și eu intru în sală, mi se observă că n-am dreptul. La ieșire mai mulți maramurășeni îmi arată că s-a ajuns la o soluţie, pe care mi-o garantează: se renunţă la Scriban pentru Laiu, preotul capelei din Paris. Dar la vot cei mai mulţi sprijină pe Scriban. Resultă un balotaj. La redeschidere Visarion declară că Scriban renunță. Acesta spune însă numai că „nu şi-a pus candidatura“. Apare în capul băncii ministeriale și pregătește ceva cu biroul. Patriarhul, care mă rugase să intervin pe lângă Mitropolitul Bucovinei ca să-și părăsească ideia, a dispărut. Au mai plecat și alții. Dar voturile pentru Scriban reapar, multe. Biroul le notează, în loc de a le anula. Când observă aceasta, Maramurășenii murmură. Li strig: „Cântaţi la biserică, nu urlaţi la congrese“. Cu puţine voturi biruie Stan Rășinăreanul?. Aplause ale oamenilor cu simţ naţional. Spun: „e victoria onestității naţionale“. Frumos discurs al alesului, care nu uită un atac contra uniților. Amintește originea sa de moţ și promite să aducă la hotar

și crucea lui Hristos și steagul național. Arhiereii ortodocși îmi arată toată mulțămirea. *

1) Visarion Puiu (1879-1964), mitropolit al Bucovinei în 1935-1940. 2) Vasile Stan (1875-1945), activ în Transilvania ca pedagog și promotor al cooperaţiei românești înainte de Unire, în 1928 arhiereu vicar la Rășinari, a fost episcop al Maramureșului până la moarte, trecând în 1940 de la Sighet la Sibiu.

NOIEMBRIE 1938

101

Aflu după-amiază tulburările studențești de la Cernăuţi și Cluj. Nistor îmi spune că mai puțin de o sută de studenţi și-au afirmat la deschidere, peste discursul revăzut, credinţa în Codreanu și au cerut liberarea celor închiși. Au vrut să ocupe un cămin, proclamând greva foamei în cas de arestare. În douăzeci de minute, poliția și armata erau acolo. S-au făcut arestările. În acel cămin, studenții găzduiţi au fugit. La arestați s-a găsit... hrană pe mai multe zile. Majoritatea studențimii e cu totul liniștită.

La Cluj s-ar fi tras asupra studenţilor. E*i

La curs mi se spune că un număr de studenţi vroiau să se grupeze în jurul mieu. Li dau întâlnire Duminică. La Congres spun dr-ului Angelescu ce ar fi fost dacă I. Brătianu ar fi înțeles folosul legăturii cu mine. I-aș fi succedat și

ce partid mare s-ar fi făcut! Și acum, la învierea partidului s-ar putea uni supt conducerea mea ai miei și un liberalism curăţat

de unele ambiţii.

:

Mătieșanu!-mi spune că prefecții coloneli de la Oradea și Sălagiu au fost descoperiţi cu „hoţii“. El doreşte a fi numit în ultimul loc. 2 NOVEMBRE Mitropolitul Visarion vine să se scuse. — De ce nu iert pe Scriban? Liga publică declaraţia ei în ce

privește pe românii din Maramurăș. Un numeros grup de studenți se declară alipiţi la acţiunea

mea. 3 NOVEMBRE Veverka? vine să arate durerea sa pentru hotărârea de la Viena, care iea Slovaciei cea mai mare parte din

Maramurăș. Dă vina pe oamenii politici cari au condus Cehoslovacia. Beneș a fost prea teoretic, Krofta n-avea nici o valoare politică, Osusky, în loc să informeze că Franţa nu vrea, nu 1) Gheorghe Mătieșanu, profesor, fost prefect de Sălaj în 1931-1932. 2) Ferdinand Veverka, ministrul plenipotenţiar al Cehoslovaciei la București.

102

NOIEMBRIE 1938

unește cu poate merge, dădea lecţii de politică francesilor.! Se crede că El mine în caracterisarea lui Beck și Stoiadinovici. trecedesinteresarea franco-engleză vine de acolo că se bănuie nous ont rea Cehoslovaciei la axă, cu armată cu tot. Alors ils să aibă cassă les reins pour qu'on emporte la charogne. Pare ochii plânși. , Nu crede că era momentul ca noul lor ministru de Externe ni. -italie Chvalkowski, să se declare pentru germano

Îi vorbesc de satele românești. Nu vor aștepta doar să ni le ază dea Ungaria spre a-și face mână bună cu noi... EI obiecte

, că și rutenii pot fi amestecați prin ele. O tăgăduiesc. Oricum Va Praga. la zile două peste pleacă EI s-ar putea face schimb. două deschide chestia. S-au trimes în frântura de Maramurăș

divizii.

mulleri au fost la mine maramurășenii de acolo ca să-mi pentru țţămească. Și cei de la noi ca să-și arate mulțămirea

alegerea episcopului Stan. Visita episcopului de Orade. Acolo e o rea stare de spirit. Influenţează îndemnurile ungurești de la radio. Se crede în apropiau ata schimbare. O spun și români, chiar în funcţii, cari îmbărbă să-i vrea Ar „singurul orizont de la birou la cafenea“. Aș re. tez. Ne înţelegem pentru ultima Duminică din Novemb trece, ca o demonstraţie, și în Maramurăș. fi EI socoate la 50.000 pe evreii de acolo. Nu e sigur că ar a t. pentru noi la un plebisci

anda Titeanu, care e trimes la Londra pentru a organiza propag Externe la rămâne va că cu prilejul visitei Regelui. Nu e sigur are nici Comnen. Argetoianu, cu visita lui la Londra?, unde nu „serdar o misiune, blufează. Și un altul voia să meargă acolo, viciul domestic“ al Palatului l-a oprit. ca prim-mi1) Stefan Osusky, ca ambasador la Paris, și Kamil Krofta, 2) Arge38. nistru, au servit statul cehoslovac independent în 1936-19 urmată e, noiembri 1 la 2 la de afaceri toianu la Londra în 1938, vizită de în GerII Carol lui a călători pregăti a pentru Găring cu de o întâlnire mania (op. cit., Pp. 194-209).

NOIEMBRIE 1938

103

Arată slab informat în ce privește cărţile. În Consiliul de miniștri nu s-a hotărât nimic pentru maramurășeni. Comnen a venit cu argumentul său privitor la adăugirea de streini. Militarii au fost, din motive politice, contra

acţiunii. Fusese vorba și de o demonstraţie militară. El spune că Tătărescu, din causa criticelor cu privire la armament, voia „să se retragă la Poiana“. N-ar avea influenţa ce i se atribuie. 4 NOvEMBRE Mitropolitul Bucovinei, despre care mi se spune că e în conflict cu Sf. Sinod, care cere demiterea lui, vine la mine ca și cum l-aș fi invitat. Îi arăt că e o greşeală. Nu-mi arată nimic care să facă a crede că un astfel de conflict declarat există. *

Brătulescu îmi spune că frontiera maramurășeană e păzită de jandarmi ruteni și că ar putea fi urmăriţi delegaţii veniţi la Bucureşti. Mă asigură că s-au făcut, de Comnen, intervenţii la Praga.

5 NOVEMBRE ȘI URM.

(Grea durere pentru boala soţiei mele.

7 NOVEMBRE Episcopul Vartolomeiu? vine să-și ia rămas bun. Pleacă pe doi ani în Franţa. Amintește studiile acolo. Se isprăvește o lungă anarhie și un urât scandal. e

Seara, spre Alba-lulia, pentru comemorarea lui Mihai Viteazul, cu generalul Schina, Şt. Pop și Brătulescu. Foarte călduroasă primire de generalul Pap, resident regal, și de populaţie. Orașul e transformat în chip uimitor. Biserica încoronării, Museul, condus acum de tânărul profesor Berciu”, se presintă foarte bine. La biserica veche, foarte frumoase icoane, și de inspiraţie apuseană. Mari fresce în altar. 1) Moșia familiei sale. 2) Vartolomeu Stănescu (1875-1954), episcop de Râmnic în 1921-1938. Pensionarea sa a fost cauzată de o campanie de presă poate suscitată de doctrina lui socială. *) Ion Berciu (19041986), director al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia (1938-1949).

104

NOIEMBRIE 1938

Serviciul divin e făcut exemplar de episcopul Ciopron!. Vorbesc în biserică. După masă, conferința mea despre ce a fost constituţional Ardealul. Urmează o excelentă conferinţă a lui Schina despre sistemul militar al lui Mihai. Seara, ceai împreună cu societatea de la Alba-Iulia. Asistă și vicariul Episcopiei catolice. se

Episcopul Ciopron îmi spune că Visarion a demisionat la Regele, care i-a trimes demisia la Sf. Sinod, dispus să i-o primească. Atacurile lui contra Sinodului ar fi nesuferite. Și el vorbește cu desgust de Scriban. *

Fostul director al Liceului din Blaj și alţii îmi vorbesc de dureroasa emoție pe care o produc comunicările la radio ale ungurilor. Se vorbește de pierderea câmpiei apusene, de culoarul prin Cluj în secuime. Telegrafiez lui Comnen că doresc să-l văd mâine, la 12. Oamenii cer o asigurare. 9 NOVEMBRE Întoarcere la București. Comnen dă vești bune. Ştie că s-au răspândit aceste zvonuri, dar ele nu se întemeiază pe nimic. Mussolini ni-a declarat că privește Ungaria ca satisfăcută. Germania nu știe cum s-ar apropia de noi (visita marinarilor de pe Emden etc.). În ce privește Cehoslovacia (Veverka n-a plecat încă), mi-a comunicat că, dacă s-ar produce din partea ungurilor, sau a polonilor, o lovitură în Rutenia, Praga dorește ca trupele noastre să intre. O adunare a rutenilor la Apșa a cerut-o. Divisiile noastre sânt la graniţă. Îmi arată materialul adunat pentru a-ni apăra drepturile.

Este și harta lui Kossuth. Ne înţelegem ca să se reediteze broșura mea către Mussolini?. Dacă Regele n-ar admite o explica1) Partenie Ciopron (1896-1980) era din 1937 episcop al Armatei. Într-o fotografie este alături de N. lorga și de rezidentul Pap, trecând în revistă soldaţii. Cuvântarea, în Neamul Românesc pentru popor, XXVI, 15 nov. 1938. 2) Către E.S. Benito Mussolini, șeful guvernului italian, București, 1937, cu traduceri în italiană, franceză, germană și engleză.

NOIEMBRIE 1938

105

ție oficială la radio, sunt autorisat s-o fac eu. Se va edita broșura pe care mi-o oferă Manciulea cu privire la graniţa de apus!. Înțelegerea cu Iugoslavia e perfectă, și în ce privește Bulgaria. Franţa se gândește a preface legația în ambasadă. De la Lugano, editorul istoriei regelui Ferdinand de Eugen Wolbe, pe care a oprit-o Tzigara, anunţă moartea pe stradă, de inimă, a autorului îndurerat.? *

La Universitatea liberă (puţin și slab public) despre relaţiile noastre de comerţ cu Orientul. 11 NOVEMBRE Visita lui Huisman, directorul artelor de la Paris. Fost chartist, cu tesa premiată de Institut. Multe aduceri aminte de studii la aceiași profesori. 12 NOVEMBRE Regele a arătat lui A. Călinescu dorinţa de a se suprima din volumul mieu de Memorii... pe 1930-31 ultima pagină, tocmai aceia în care explic plecarea miea de la guvern. Călinescu trebuia să vie să mi-o ceară. Dar, cum n-a venit...? 13 NOVEMBRE

Plecarea Regelui la Londra.

1) Ștefan Manciulea (1894-1985), director al Bibliotecii din Blaj, autor al unor lucrări ca Granița de apus a românilor din vechea Ungarie, Vălenii de Munte, 1939, și La frontizre Ouest de la Roumanie, Bucarest, 1940. 2) Eugen Wolbe, Ferdinand I der Begriinder Grossrumăniens, Locarno-Leipzig, 1938. Cartea, deși dedicată respectuos lui Al. Tzigara-Samurcaș, consilier al familiei regale, a fost examinată critic de acesta. Referatul nefavorabil a oprit circulaţia volumului în România, ceea ce a dus la un interminabil scandal: nu numai editura s-a luptat un an pentru cele 4.000 de exemplare de care nu mai avea nimeni nevoie, dar s-a creat un pretext pentru reluarea polemicii dintre Tzigara și N. Iorga, acesta pretinzând că moartea autorului a fost cauzată de respingerea operei sale. Ofensiva a fost susținută în ianuarie-februarie 1939 prin opt articole în Neamul Românesc de către N. Georgescu (Cocoş), după o replică din partea lui Tzigara, „Pretinsa ucidere a «istoricului» Wolbe (Răspuns d-lui N. Iorga)“, Convorbiri literare, XXI, nr. 11-12, nov.—dec. 1938, pp. 415-419. Vezi Biblioteca Centrală Universitară din București, Alexandru Tzigara-Samurcaș, bibliografie adnotată, București, 2004. 3) Încercarea guvernării peste partide, Memorii, VI, ed. cit., pp. 408-414.

106

NOIEMBRIE 1938

14 NOVEMBRE Mergând la Prefectura Poliţiei pentru a cere urmărirea acelor cari speculează în numele mieu cu preţuri crescute Istoria Comerţului!, Gavril Marinescu-mi arată măreaţa clădire care va fi cu totul isprăvită numai în doi ani. Vrea să cercetez și închisorile. Aflu însă în teribilele celule cu paturi de fier și asfixie trei dintre cei şapte studenţi de la Litere arestaţi ca gardiști (servitorul de la cursul mieu a fost bătut de a asurzit; mi se promite o anchetă). Observ cât e de nepotrivit să se ţie astfel niște tineri culţi deţinuţi numai în prevenţie. 15 NOVEMBRE

Poliţia dă o notă la ziare despre visita mea. Ei

La Academia de Răsboiu, cu prilejul deschiderii cursului mieu, în cuvinte adânc mișcătoare, generalul Șteflea-mi oferă din partea ofițerilor insigna de profesor al Școlii, pentru care i-a cerut asentimentul Regelui.?

Visita Regelui în Anglia trezește un mare interes. 16 NovEMBRE Cuvântările schimbate la Londra nu declară nici o înţelegere politică, dar s-au rostit cuvinte despre vechea luptă împreună și în glasurile de opinie publică e și o întărire a hotarelor noastre. Acesta când la Orade sunt funcţionari cari-și fac bagajele, când generalul Mehedinţu își vinde casa de la Cluj unui ungur, fiindcă ei tot or să se întoarcă, și Silviu Dragomir, care a cetit cartea lui Domanovszky, dar nu încă răspunsul mieu*, mă asigură că, la radio și în alte ocasii, ungurii caută a nu ne jigni. De la Alger Emerit îmi scrie că a primit ultimile două broșuri de injurii ale lui Giurescu“ și cartea profesorului ungur,

care a fost trimeasă la toţi profesorii de istorie din Franţa... 1) Istoria comerțului Ilie Şteflea (1888-1946). şi în Conştiinţa Română par les siens, Bucarest, mai sus, n. 2, p. 79).

românesc, I-IL, București, 1925. 2) Generalul Informaţia s-a difuzat la 17 noiembrie în Tempo (Satu Mare). _*) Pour €clairer M. Domanovszky 1939, răspuns la Alexandre Domanovszky (vezi 4) C.C. Giurescu, „O nouă sinteză a trecutului

nostru“ (N. orga, Istoria Românilor şi a civilisaţiei lor), Revista istorică

română, MCMXXXII, vol. II, p. 1-45; idem, în legătură cu Istoria Româ-

NOIEMBRIE 1938

107

17 NOVEMBRE Armand Călinescu dă explicaţii cu privire la prigonirea de al său Țoni a învăţătorilor cari mi s-au plâns. Unul din ei, cu dreptate, va fi restabilit. S-au făcut vinovaţilor cele mai aspre mustrări. Mă lămurește și asupra altor nemulțumiri ale mele. Îi vorbesc de cele văzute la Poliţie. Știe, şi nu poate ajuta. Mișcarea gardistă a reînceput (și eu am primit înştiinţare că e vorba de a li se ucide șeful în lipsa Regelui). Se lucrează pe latura antisemită. S-a dat foc la trei întreprinderi bucovinene și la una de peste Carpaţi. S-a anunţat prin telefon la mai multe persoane că el a fost asasinat. A luat masa la un local public pentru a se desminţi. Stelian Popescu vine să mi se plângă de censură. N-are voie să vorbească despre amenințările ungurești ca să liniștească spiritele din Ardeal. Aceasta-mi dă prilejul să-i înșir tot ce a făcut Universul contra mea prin calomnii și prin tăcere impusă. Încearcă în zadar îndreptăţire. Îi arăt că, rece faţă de guvern, acesta i-o plătește. Pleacă furios. 18 NOVEMBRE Comunicaţie la Academie despre paralelisme și inițiative în trecutul românesc.! Motru rostește calde cuvinte de mulțămire. După mine, cu o pretențioasă înseilare de nimicuri dispa-

rate, Gh. Brătianu, care a stat într-un birou până am isprăvit eu, ca o demonstraţie. Eu îl ascult și-l aplaud. Ei

Rectorul de la Iași, P. Bogdan, îmi explică de ce a anunţat doctoratul mieu de onoare, Dumineca trecută, în lipsa miea, după nilor (Răspuns recenziei d-lui N. Iorga), ibid., MCMXXXV-VI, vol. V-VI, pp. 104-157. În 1935-1936 ziarele legionare Porunca Vremii și Sfarmă-Piatră se alăturaseră acestei campanii de presă, la care N. Iorga a replicat prin conferinţe la Liga Culturală în mai 1936: „O școală nouă istorică“ și „O nouă generaţie raționalistă contra interesului naţional“. La această controversă s-a adăugat Al. Tzigara-Samurcaș: „În favoarea «asasinilor» d-lui N. Iorga“, Convorbiri literare, LXIX, nr. 4-7, 1936, pp. 211-216, titlu jenant având în vedere ce a urmat. !) Paralelisme şi inițiative de istorie universală la români, Bucureşti, 1939.

108

NOIEMBRIE 1938

toate celelalte. N-a primit la timp telegrama miea cerând o amânare, din causa stării de sănătate, așa de dureros îngrijorătoare, a soţiei mele. Vrea să-mi aducă diploma. Îl rog să amâne până voi putea veni acolo. 23 NOVEMBRE La Armand Călinescu. Îmi arată scrisoarea prin care Legația germană din București cere un ajutor pentru „luptătorii naţionali români“ ale căror inițiale singure se presintă. Atacurile contra evreilor la Putna și Rădăuţi au fost anunţate la radio german înainte de a se fi petrecut. Călinescu stă să meargă la un prânz la Legaţie... Se discută asupra alegerii de rector. Ministrul nu va întări pe Stoicescu. Îi arăt că iscălesc propunerea pentru Mironescu, făcut de celălalt decan la Drept fără voia lui. 24 NOvEMBRE Gh. Bibescu! arată scrisoarea de insulte primită de la un locotenent-colonel aviator Pârlea, pentru că nu i-a dat premiul pe care acesta credea că-l merită. A cerut judecarea casului de un juriu de onoare și-mi cere mărturie. *

Prefectul de Poliție-mi spune că Legația germană se adresează autorităţilor direct, în tonul unor ordine. *

Episcopul de Orade mi-a destăinuit că, în momentul de panică, foile locale erau pline de ofertele românilor grăbiţi a-și vinde casele...

25 NOVEMBRE

Alegerea de la Universitate. Stoicescu tronează

la biurou cu al său Giurescu. Are 85 de voturi cerșite și plătite, iar Mironescu numai 20. Caut să întâlnesc pe Armand Călinescu. El va presinta Regelui, care vine Luni, pe Mironescu. Nu se îndoiește că, deși Stoicescu încearcă măgulirea Regelui printr-un doctorat de onoare, va reuși. 1) George Valentin Bibescu (1880-1941), inițiator al activității aeronautice în România.

NOIEMBRIE 1938

109

Îi arăt că e încă un act din ofensiva liberală care se pronunță și care se va continua prin desvelirea urâtei statui (de Mestrovici) a lui loan Brătianu. Călinescu-mi spune că i-a făcut atenţi pe liberali că nu se poate admite o demonstraţie în masă. Deci numai câţi încap în stradă: foști demnitari și fruntași. S-a dat înştiinţare și în provincie.

Și D-na Elisa Brătianu e nemulţămită de lovitura ce se încearcă, aducându-i pe cine știe cine în casă. Îi scriu pentru a-i arăta ce mă leagă de răposatul ei soţ, dar scusez lipsa de la ceremonie prin aceia că organisatorul, Lapedatu, după ce a spus la Academie, și-a destăinuit scopurile de partid la care nu mă pot asocia. Ei

La Academie, Moisil aduce o încercare de a reduce cunoscutele steme românești la simple împodobiri ale unor scuturi heraldice de familie, care au un vădit caracter unguresc de pe vremea modei angevine.! Arăt, aprobat de membrii secțiunii, pericolul național al unor astfel de ipotese și amintesc de articolul din Revista istorică română al lui Veress, aşa de slab combătut de Gh. Brătianu?. Presint pe Veress ca acela care poate să fi pus la cale trimiterea în apus, simultan, a broşurii Domanovszky și a pamfletelor lui Giurescu. Lupaș și Silviu 1) Const. Moisil, Stemele primelor monete româneşti, Acad. Rom., mem. secţ. ist., s. III, t. XXI, pp. 78-88, unde apar și criticile aduse de N. Iorga.

*) Gh.. Brătianu, „Originele stemelor Moldovii și Țării Românești“, Revista istorică română, | (1931), pp. 50-62. O viziune diferită aducea A. Veress, Originea stemelor Țărilor române, ibid., 3, pp. 225-232, susținând că monetele medievale românești sunt un argument al vasalităţii faţă de Ungaria, și mai original, că emblema Țării Românești nu era un corb, ci un șoim, simbol cuman păstrat de Basarabi. La care Gh.I. Brătianu, „În jurul originei stemelor Principatelor Române“, ibid., pp. 233-240. A intervenit și I.C. Filitti, „Despre primele steme ale principatelor române“, în Cercetări şi documente privitoare la istoria principatelor române, Bucureşti, 1935, pp. 1-3, pentru a stabili că vulturul în Țara Românească și capul de bour în Moldova nu sunt mai vechi de sec. al XV-lea, imitând embleme heraldice din Ungaria, Polonia sau chiar Germania.

110

NOIEMBRIE 1938

Dragomir destăinuiesc că Veress a introdus în a sa Bibliografie ungaro-română! o notiţă despre unitatea Ungariei şi tratatul de la Trianon, că istoricul maghiar Szekfii se mira că un Stat succesoral poate publica serii de volume ale unui spirit așa de mediocru şi că Veress e informatorul pentru România al Ministerului de Externe ungar. Armand Călinescu telefonează că am avut 26 novemBRE dreptate nevenind la desvelirea statuii lui 1. Brătianu. A fost

Și

un act de partid.

De fapt văd pe străzi grupe de mărunți aderenţi din provincie. Şi nu lipsesc, în legătură cu reforma agrară, ţăranii.

27 NOVEMBRE

Aflu că la Timișoara s-au aruncat bombe la un

spectacol evreiesc. Ar fi șapte morți și treizeci de răniţi. *

La primirea Regelui și a fiului său.” Știrea au aflat-o foarte puţini. Vorbesc cu diplomaţii (și cel nou al Portugaliei, apoi Ducici, de Weck, al Turciei și alţii). Spunând lui Ducici?, în legătură cu plecarea turcilor — 80.000 și ministrul spune că luase măsuri ca pământurile să fie transmise numai la români —, că ar trebui să ni dea pe macedoneni, el spune, cu ură, că ar face-o bucuros pentru toți, oameni cari n-au dat nimic ca idee, ca artă, pe când sârbii au făcut Statul și au creat arta. Îi observ legătura cu Italia, comerţul, filigrane și origine românească a burgheziei constatată de profesorul Popovici'. — Și pe aceia i-aș da. — Credeam că turcii sânt cei mai şoviniști, cu ideia descendenţii din hittiţi și rădăcinilor turcești în limbile occidentale. Ministrul spune că el nu crede în aceste teorii. Regele apare foarte odihnit; Voevodul e palid și trist. Patriarhul, slăbit, vorbește frumos, și despre prietenii și hotare. Regele răspunde scurt. Pe mine mă întreabă de sănătate. 1) Endre Veress (1868-1953) publicase Bibliografia româno-ungară, 2) lovan Duzi€ (1871 2) La întoarcerea de la Londra. I-MI, 1931-1935. și poet, tradus în 1937 din București la i lugoslavie al 1943), ambasador +) D.J. Popovici, Aromânii ca negustori în sec. XVII şi XVIII româneşte. în Serbia şi Austro-Ungaria, București, 1934.

DECEMBRIE 1938

111

EX

Armand Călinescu vorbește de casul de la Timișoara. Sunt trei morți; toate victimele, vreo treizeci. Evreii voiau o demonstraţie la înmormântare; s-a oprit. *

În oraş se răspândesc noi pamflete, și al studenţilor din Cernăuţi, cari ameninţă pe Rege dacă nu merge cu tineretul. %

Seara, vestea că Ștefănescu-Goangă, reales rector la Cluj, a fost ucis de doi studenți; lângă el și agentul care-l păzia.! se

N. Georgescu îmi aduce decisiile partidului țărănesc, în ședința de la 17 Novembre, și buletinul ameninţător al „tineretului“ din partid. În el se spune că Regele a fost oprit cu greu, de miniștri, de a instala o „locotenență“ cu mine, Argetoianu și Ballif... 30 NOVEMBRE Ziarele aduc știrea că a fost împușcat Codreanu fiul împreună cu ucigașii lui Duca și lui Stelescu, când încercau să scape în margenea pădurii Ţigăneștilor. Lumea pare a o primi cu indiferență. Studenţii cursului mieu de la Universitate par triști. Pare o cursă. Se poate prevedea o nouă serie de atentate ca acela din Cluj contra usinei.

1-IU DECEMBRE

Seara, spre Orade.

Foarte frumoasă primire. Mișcătoare slujbă bisericească și predică. Se depun coroane la monumentele regelui Ferdinand și reginei Maria. Un public foarte numeros îmi ascultă o conferință?. Teama de întoarcerea ungurilor, cari și-ar fi şi numit funcționarii, era așa de mare încât se vindeau în grabă averile. 2 DECEMBRE La Academie, Sisești spune că n-a știut de uciderea „legionarilor“.* Patriarhul ar fi într-o situaţie grea. Totul 1) Florian Ștefănescu-Goangă (1881-1958) a supravieţuit. 2) Dări de seamă ale conferinței în Lumea Românească, 4.XI1.1938, „Rechizitoriul împotriva domnilor de la Budapesta“, și în Frontul, 3.XI1.1948, „Revizionismul maghiar: reînvierea feudalităţii“. 3) Șişeşti era în guvern, ca ministru

112

DECEMBRIE 1938

e ar fi plecat de la Regele și Călinescu. Și Andrei Rădulescu auo cer să d Nevroin Regelui. vorbi nemulţumit. Mi se cere a anu dienţă, spun lui Sisești că ar putea comunica prin Urdări 2 dorinţa unei întâlniri. BriSeara conferinţa lui Sir Charles Petrie (evreu), trimis de

tish Council. Mi-a cerut să-l presidez.!

3 DECEMBRE

Armand Călinescu vine, foarte zguduit. Îl întreb

și alor cum s-a putut săvârși asasinatul contra lui Codreanu era simai nu săi. El asigură că ei au vrut să fugă. La Telega are ce guranţă. Au fost duși la Râmnicul Sărat, singura închiso înasalt, cu lua ao de re încerca o se putea apăra. Acolo a fost la de e forturil la trebuinţând revolvere. Au trebuit strămutați acel la Jilava, unde așa ceva n-ar mai fi fost cu putință. Exact ședinței și mi-a al agriculturii, și notează: „M-a chemat Iorga în timpul apocaliptic: arătat o scrisoare de ameninţare îngrijorătoare. Un blestem 2.000 acum Christos murit a nu cum murit, a «Ne-aţi ucis idolul, dar el nu injurii Plus muri». putea vei nu și mori să voi vei .. răzbuna. vom Îl de ani. împușcați în îngrozitoare. Şi lorga e de părere că rău s-a făcut că au fost alt loc. Am în ori Șerpilor Insula în i, inofensiv masă. Trebuia să-i facă care și ele vorbit și cu Andrei Rădulescu, președintele Curţii de Casaţie, acest chip. în e procedez se să trebuie de părere că într-un stat de drept nu pe viitor oprească să ca roage să-l și Regelui prezinte se Iorga dorește să înainte de a astfel de executări. «Doresc să-i dau un sfat, cât îl mai pot da, Regale, Urdăfi împuşcat.» M-a însărcinat să vorbesc cu ministrul Curţii 1) Foto506). p. |, cit., (op. “ audienţă obțină să-i acesta ca reanu, pentru și în Capitala în ie grafii luate cu acest prilej au apărut la 4 decembr la omâne anglo-r i asociaţie e auspiciil sub loc România: „Aseară a avut Sir Charles Petrie. lui a engleză limba în ţa conferin ală Comerci a Academi ţiar, arăD. profesor Nicolae Iorga, consilier regal, a salutat pe conferen britanic Istoricul omâne“. anglo-r e cultural r relaţiilo tând importanţa e pe lorga în (dintr-o familie scoțiană din secolul al XV-lea), îl întâlnis din cauză că Italia în 1932. El își amintește riscul la care erau expuși de aceea, ţă: conferin la Iorga pe omori va că-l ase ameninţ Fier Garda de din public că clădirea era păzită de poliţişti înarmaţi. „La primul semn de pe estrada cineva își duce mâna la șold sau la piept, eram gata să sar iată, fiindcă neînteme era nu lorga lui sărmanu Teama .. vorbeam. unde de A Historian Petrie, Charles (Sir până la urmă tot l-a ucis Garda de Fier“ 1972). London, Looks at His World,

DECEMBRIE 1938

113

chilometru 3o de pe șoseaua Ploiești-București s-a produs un atac cu bombe. Cum, de la o vreme, administraţia, poliţia, jandarmeria sânt terorisate de scrisorile cari li condamnă la moarte și familia, camioanele s-ar fi oprit. Prisonierii au încercat să fugă. Au fost seceraţi de puștile mitraliere ale jandarmilor. Îi spun că lumea nu crede așa, că și unii miniștri sânt de părere că s-a făcut o mare greșeală, că aceasta e și părerea primului magistrat al ţării. El răspunde că a văzut pe Andrei Rădulescu, aseară chiar, și acesta nu i-a vorbit nimic. Miniștrii se solidarisaseră cu el în consiliul ţinut îndată după omoruri. E gata să plece. Îi spun că, după serviciile aduse, înainte, de energia lui, nu are dreptul s-o facă; ar fi apoi „ucis în două oare, ceilalți până în două luni“. Dar trebuie reintrat în legalitate. Cum nu pot să nu cred aserţiunile lui, să adauge la comunicatul idiot, pe care el îl atribuie procurorului general, un altul, ca pentru străinătate, în care să se facă precisările necesare. Promite s-o facă. Atunci audiența miea la Rege n-ar avea rost. Seara, știrea că tot pentru o „încercare de fugă“ au fost executaţi autorii încercării de-a arunca în aer usina de la Cluj. Deci sistemul continuă! p Foaia germană din Brașov dă amănuntele despre atentate cari sânt interzise la censură la București. O trimet colonelului Hotineanu ca să-mi spuie dacă se poate traduce. 4 DECEMBRE Ziarele cuprind înștiințarea că se pot da orice știri despre atentate și despre represiune. *

Sisești arată la telefon că n-a putut găsi pe Urdărianu. El crede că audiența la Rege e absolut necesară. Îi răspund că după executarea de aseară e inutilă. E

Seara, Armand Călinescu mă caută la telefon. S-a numit ministru de Instrucție Andrei. Continuă deci politica lui de a-și face Ministerul... îi spun cine este. Îmi răspunde că mă voiu convinge,

114

DECEMBRIE 1938

ca și cu privire la Ralea, care m-a cercetat în interesul mutării sale la București, că e... băiat bun. De altfel, Andrei mă va cerceta... îi spun că amintirile mele din războiu, pe vremea când noul ministru era censorul nemților, mă împiedică de a-l primi. Îmi spune totodată că la Cernăuţi doi elevi de liceu din clasa a VIII-a au tras asupra colonelului care presidează Curtea Marţială și l-au rănit, ușor, la cap. Representaţia „Morţii lui Alexandru“!. Publicul, foarte numeros, îmi pare rece. ă 6 pecEMBRE

Tristă zi de Sf. Nicolae. Bolnav, isolat de soția

mea care se gătește de o grea operaţie.

Am contramandat conferința mea la Brașov?. Comnen m-a cercetat, arătând hărţile pregătite pentru a ne apăra de pretenţiile ungurești. Își reservă să-mi explice de ce Regele a revocat pe Grigorcea?, ministrul de la Londra, și a dat-o la ziare. Ar fi o lipsă de pricepere în îndeplinirea datoriilor lui. 7 DECEMBRE

Radio de la Budapesta anunţă uciderea residen-

tului regal Alexianu“! 9 DECEMBRE

Dejun la Regele. Aflu pe toți ceilalți consilieri regali.

Încă de la masă e vorba de uciderea lui Codreanu și a celorlalţi „legionari“. Spun limpede Regelui că e destul să fie bandiți

cari vreau Guvernul și nu mai trebuie ca și Guvernul să fie ') În România, 7.XIL.1938: TEATRUL NAȚIONAL. Moartea marelui Alexandru, piesă în cinci acte, de d. N. lorga. Prezentarea elogioasă a spectacolului e semnată N. Carandino. Și părerea unui spectator: „Foarte frumos ca limbă, ca gândire și simţire“, Gh. lonescu-Șișești, op. cit., , p. 509. 2) Ardealul, Brașov, 6.XI1.1938 D-l profesor N. Iorga va vorbi mâine la Brașov: „După conferinţa de la Oradea d-sa vine și la noi cu aceleași gânduri bune și ne va vorbi despre Ce a fost și ce poate fi Braşovul“. 5) Vasile Grigorcea (1883-1949), ministru al României la Budapesta (1928-1936) și la Londra (1936-1938). +) Informaţie falsă: Gh. Alexianu era rezident regal la Suceava până în 1939, când a trecut la Bucegi. Funcţia de guvernator al Transnistriei (1941-1944) l-a dus la plutonul de execuţie în 1946.

DECEMBRIE 1938

115

bandit. Nimeni nu poate fi ucis fără judecată. Lui Argetoianu, care e în față, îi amintesc cum am guvernat fără asemenea metode; se știa că tragem și n-a fost nimic, pe când acum e ce vedem fiindcă se credea că guvernează oameni cari nu cutează să tragă. Îi adaug că, să fi fost el mai socotit, continua o astfel de guvernare. El dă vina pe cei ce s-au interpus între noi și-i arăt că, oricât ar fi fost de modești ai miei, n-aveau și relele intenţii ale celor cari-l înconjurau pe dânsul. Când Regele în-

treabă: de la cine s-a început? îi răspund: fără să se tulbure Tătărescu și liberalii cari sunt de faţă, de la 1. Brătianu. Căruia i-am semnalat de la început unde vom ajunge și el a răspuns magnific și neefectiv. În schimb, toate guvernele următoare i-au

tolerat și ajutat. Tăcere generală...! După masă vorbesc cu Voevodul, glumind asupra studiilor sale: nu era mulțămit de Enache lonescu?; preferă pe cel de acum ca profesor de istorie. În acest timp Regele are o lungă conversaţie cu Argetoianu care gesticulează. Apoi cu alţi doi. Când vine la mine, repet că „așa nu poate merge“. Un Stat nu poate măcelări. Regele aduce înainte atentatele. Dar Codreanu și ceilalți? El arată că n-a ordonat, confirmând afirmaţia pe care i-am presintat-o. Guvernul nu poate fi schimbat. Doar bulgarii au de trei ani pe Chioseianov, sârbii de patru pe Stoiadinovici. E un exemplu și un îndemn. Dar e o greșeală numirea lui Andrei. Regele re-

cunoaște că a căutat a slăbi pe Maniu. Observ că Regele-l înalţă, considerându-l ca rival. Popularitatea lui nu e așa de mare. Dovadă cum am fost primit acum, de trei ori în Ardeal. — Da, însă ardelenii deosebesc pe omul politic de cel cultural și de factorul liberării lor.

În zadar îi arăt ce operă rea se face la Fundaţii și mai ales la revista lor. Ea nu se mai vinde. Hotărât, el mă asigură de 1) De comparat cu descrierea scenei de Argetoianu, op. cit., V, pp.

268-270.

?) Enache Ionescu (1879-1937), profesor de filozofie și istorie

la Liceul „Matei Basarab“ din București, președinte al societății „Amicii trecutului nostru istoric“. Vezi în Omagiu Prof. Enache Ionescu, București, 1939, articolul de N. Iorga, „Un dascăl sigur și dârz“.

116

DECEMBRIE 1938

contrar. Oricum, nu e ce trebuie publicului. Ce înseamnă articolele de generalități vage? — Nu e o foaie populară, ci pentru intelectuali. — Cu Arghezi și Lovinescu? Îi aduc penultimul volum din Istoria Românilor!. La plecare spre Academie, îi spun: Consilierul regal crede că sfatul ce și-a permis a da nu va fi fără urmări. Mă asigură că nu. se

La Academie, Duhamel? rostește o adevărată cuvântare despre rolul Academiilor, nu chiar la locul ei. Apoi comunicarea miea despre „Calicii lui Mihai Viteazul“ și a lui Rosetti asupra unui

jurnal de escadron din 1877-78-* Cu Duhamel, și soția sa, Albane.

Se scusă că n-a trecut pe la mine. Desigur că vina nu ea lui. +

Regele mută pe Cesianu la telefoane. A scos pe Grigorcea fiindcă l-a sabotat. Nu e hotărât pentru Soleni?. Îi arăt că Vaida

ar fi preferabil. E nemulțămit, e ardelean și mai are încă relaţii preţioase. Îi recomand să nu iasă un timp. Și un atentat nereușit e o scădere a prestigiului Monarhiei. Regele-mi spune cum înlătură pe miniștrii cari nu-și fac datoria. Simte o mare satisfacție s-o spuie. 1) Unificatorii, ed. cit. Argetoianu, loc. cit.: „A lăsat pe urma lui, cum lasă câinele o murdărie, un volum imprimat la tiparnița din Văleni, și a mai lăsat și un volum, penultimul, din Istoria Românilor, pe care o scrie «ca să-l înfunde pe Giurescu»“. 2) Georges Duhamel (1884-1966), scriitor, membru din 1935 al Academiei Franceze. De el, alte conferinţe din aceeaşi serie Mâmorial de la guerre blanche 1938 (Paris, 1939). Nemulțumirea cu care l-a ascultat N. Iorga se oglindește în articolul său din Neamul Românesc la 15 decembrie, „Conferenţiari prieteni“, despre vizitatori care nu înţeleg că n-au de-a face cu barbari, „ca domnul Duhamel, care explica la Academia Română ce este o Academie“. ?) Calicii lui Mihai Viteazul. O nouă orânduire a lui, București, 1939. Comunicarea generalului Rosetti a fost Călărașii din Valea Siretului în Războiul de Neatârnare, Acad. Rom., s. III, m.sii., t. XXI, 1939, pp. 34-43. +) Teodor Rosetti-Solescu, mareșal al Curţii Regale sub Carol II.

DECEMBRIE 1938

117

La masă, m-a întrebat dacă merg la Paris. Cum sânt împrejurările acolo, n-am grabă. — Da, așa e, dar Daladier a făcut ceva... — Fără a trece dincolo de lege. 11 DECEMBRE La Cesianu. E supărat de înlocuirea lui. Amintește rolul lui Tătărescu în combaterea Prințului Carol. E indig-

nat de uciderile legionarilor cari s-ar fi făcut de ofițeri în celule. Dinu Brătianu, pe care l-a văzut, e de aceiași părere. N-a putut

strecura până la Rege nici unul din memoriile sale începând cu acela contra disolvării partidelor și confiscării averii clubului. Și lui i se pare neadmisibilă metoda guvernării de astăzi. %

La ministrul Belgiei, și el mirat de ce se petrece. Au fost articole dure în presa germană. Seara, ministrul Portugaliei, cu care vorbesc de apropiatele lui comemorări și de opera lui Salazar, al cărui prieten este. *%

Scriu lui lanculescu cu rândurile ce urmează [copie de Ecaterina lorga]. „Scumpe Dle Ianculescu, Și starea de sănătate a soţiei mele, care așteaptă o grea operaţie, și însăși sănătatea mea care resistă cu greu la atâta muncă și suferinţă, și împrejurările, când trăim supt blăstăm și ameninţări, cari se pot urmări și mai ușor în străinătate, mă fac să te rog a nu mai fixa vreun termen visitei mele în Franța. Se adaugă lipsa de interes pentru opera mea, cu Istoria Românilor în frunte, din partea francesilor, lipsă de interes care, de altfel, se potrivește cu atitudinea față de mine a ministrului și a lui Dupront! care-și iea neîngăduite atitudini, mă 1) Alphonse Dupront (1905-1990), consilier cultural la București, ca director al Institutului Francez din București, 1932-1941. Nu numai că-l cunoaștem acum ca pe unul din cei mai remarcabili istorici din vremea sa, dar e de neânţeles această scânteie de nerăbdare, dat fiind că în anii 1938-1939 N. lorga a ţinut trei conferinţe în seria organizată de Institut (prima, „Ludovic al XIV-lea“, Revista Istorică, XXIV, +3, 1938, p. 1-14).

118

DECEMBRIE 1938

fac să nu am o deosebită plăcere de a întâlni o lume care se înstrăinează aşa de mult de mine. De altfel, mă întreb dacă, în starea de lucruri actuală, se mai gândește cineva la alta decât la primejdiile politice și sociale. Aceasta mai ales la Paris. Am însă datorii de îndeplinit față de școală pe care o pot

conduce și de aici, cum îmi dă dreptul noul regulament al școlilor române în străinătate, — căci altfel aș fi demisionat. Deci aștept rapoarte la fiecare două săptămâni din partea fiecărui membru, care e liber, firește, după aceia,să se poarte faţă de mine ca predecesorii. Şi ţin să adaug că acţiunea autonomă a celor trei excelenți foști membri nu e nici ce așteptam, nici ceea ce, cu dibăcia d-tale cunoscută, mi-ai făgăduit. Dar

fiecare-și urmează interesul său... Deci, neapărat, rapoartele și lucrările. Acelea pe care le mai

am voiu căuta să le tipăresc cât mai iute. În sfârşit, cum mi se cer socoteli, doresc să am o copie după

ce înaintezi Curţii de Conturi. Primește, te rog, cele mai bune salutări,

10 Dec. 1938 14 DECEMBRE La mine, Balotă!, cu totul căit, fără un cuvânt pentru apărarea ideologiei lui gardiste. Îmi cere să intervin pentru ca Radu Gyr, care, deci, nu e mort, să poată vedea pe mama sa, care se stinge. Îmi spune că acele cărți pe care le alesesem pentru cetirea celor închiși n-au ajuns la destinaţie. Dupront, în scrisoarea de la 5 ianuarie 1937 (în posesia mea), îl asigura de devotamentul său recunoscător pe „| 'eminent savant qui garde ă nos ceuvres de rayonnement intellectuel francais en Roumanie une si attentive sollicitude“. 1!) Anton Balotă (1901-1971), istoric și filolog pentru spaţiul cultural balcanic. La 16 februarie 1938 ar fi vrut scoaterea de sub cenzură a unei publicaţii legionare pentru care îl ruga pe fostul său profesor N. orga. Răspunsul, la +8 februarie, se poate citi în RITL, XXXVII, 1-2, 1989, pp. 278-279. Când, la sfârșitul anului 1940, biblioteca Iorga era în primejdie să fie azvârlită afară din clădirea Institutului, căreia legionarii căutau să-i dea altă destinaţie, A. Balotă a refuzat să se opună, cum îl rugase un fost coleg (Valeria Costăchel, „Amintiri despre înființarea Institutului de Istorie Universală de către N. lorga“, Revista de Istorie,

42, 9, 1989, PP. 957-958.

DECEMBRIE 1938

119

Altfel, se ferește de orice afirmaţie și părere. Îi vorbesc de ignominiile ce mi se aruncă și prin soţia bolnavă, în ajunul unei operaţii, mie, „canaliei bătrâne“. *

Apoi primarul general Dombrowski. Nu e adevărat că ar fi vorba de a-l înlocui la Comună, făcându-l resident regal. Regelui nu-i poate da vreun sfat: e militar și ascultă. Promite că va lua aspre măsuri contra cerșitoriei. Îi recomand să organizeze un serviciu social secret care să cerceteze pe basarabenii vagabonzi și tot felul de intruși compromițători, trimeţându-i la rostul și la munca lor. Generalul Manolache, scriitorul. A fost înlăturat de la inspecția Curţilor marţiale în seara masacrului. Îi scot știri despre această groaznică faptă. Doi agenţi ai Siguranţei au scos din celule, la Jilava, pe „condamnați“ unul câte unul, și i-au împușcat. Au fost îngropaţi fără preot. Manolache resimte aceiași indignare. El crede că între Londra și București, în timpul călătoriei Regelui, s-au strecurat în această privinţă mesagii secrete. %

Cineva venit din Italia îmi spune că la radio frances s-a protestat contra omorului fără vreo îndeplinire de formă judecătorească.

2

Un telefon mă liniștește, seara. Consiliul de miniștri de la Palat avea de scop numai încurajarea muncii naţionale. Planurile de schimbare a regimului, cari se răspândiseră şi contra cărora am scris ieri în ziar, au scăzut. Din fericire...

15 DECEMBRE

N-a fost o schimbare de regim. Se iau numai

măsuri de ocrotire a muncii naţionale. Se spune că, atunci când miniștrii ţărăniști cereau recursul la arendări pentru mine etc., Cancicov li-a spus că se poate face fără amestecul străin. Dar toată ziua mișcare la Palat, Tilea, Haţeganu etc. Iarăşi se fierbe ceva. Se răspândește zvonul că se încearcă a se capta Mihalache, căruia, ca și lui Gusti, i se oferă titlul de consilier

120

DECEMBRIE 1938

regal. Primul ar fi spus din gușă că doar nu e și el „din naftalină“. S-a vorbit și de presidenţia lui Argetoianu, care ar lua totul asupra-și... Vaida ar fi refusat să meargă la Berlin. Călinescu pe care ar fi voit când să-l facă președinte, când să-l trimeată în străinătate, ca unul care stârnește gelosia regală, a fost chemat telefonic, seara, la Palat. Cum, din causa omorului, pe care-l denunţă public fraţii Tharaud, evitasem a-l primi dimineaţa și era vorba de o întâlnire secretă seara, — el stăruind să fie numaidecât azi —, ea nu mai poate avea loc astăzi. 16 pecEMBRE Regele decretează „partidul unic“!. Nu merg la ceremonia de la Palat?. Mi se confiscă ziarul. Trimit lui Armand Călinescu această scrisoare: „Domnule Călinescu, Am trăit să văd și instalarea robiei. Așa fiind, nu mă mir că ai ordonat confiscarea foii care v-a dat, la toţi, ce aveţi mai bun în voi. Dar n-o voiu mai supune acestei jigniri. Încetez acțiunea mea de scriitor politic. Primește expresia profundei mele compătimiri. N. lorga“ 1) Frontul Renașterii Naţionale, „unică organizaţie politică în stat“, a durat până la 22 iunie 1940, când regimul a primit o nouă denumire: Partidul Națiunii „pentru apărarea ordinii unice și totalitare în statul român“. Comentariul lui Argetoianu: „În ziua în care a apărut decretul de înfiinţare a Noului Partid, paranoicul i-a tras un articol în care vorbea de «robia neamului» și de câte alte bazaconii“ (op. cit., p. 291). 2) De văzut iarăși jurnalul lui Şișești la 16 decembrie: „Ceremonie frumoasă. Dintre consilierii regali au lipsit Iorga și Angelescu. Lipsă semnificativă. După amiază la Academia Română. lorga vine spre mine cu gesturi de protest și deznădejde. «Ce-aţi mai făcut?» Adică de ce am făcut Frontul Renașterii Naţionale, a cărui întemeiere era anunțată azi cu litere groase de toate ziarele. Eu îi spun: »Dar cred, domnule profesor, că aţi fost consultaţi. — Nu. — Dar aţi fost deunăzi la masă la Palat, toţi consilierii regali. Socotiam că aţi vorbit de înființarea acestei organizaţii. — Nu, eu nu mă mai duc acolo»* (op. cit., p. 511).

DECEMBRIE 1938

121

17 DECEMBRE Se vede de unde a venit măsura. Călinescu, care a promis aseară scrisoarea de explicaţie pe care i-am cerut-o, o zăbovește, trebuind „să se consulte“. Ziarul e supus censurii. În locul articolului mieu, pun o ilustrație. De mâne vor fi protestările conștiinţii omenești din toate ţerile și din toate vremile contra oprimării gândului. 18 DECEMBRE Amza!, care e, evident, decis să se înscrie în „front“, vine după informaţii. Generalul Schina e cu totul pentru refus. Seara, la mine, inginerul Milcoveanu, cerând să stărui pentru liberarea fiului său, Șerban?, un medic eminent. Tatăl, care-l despovărează, e distrus de durere. Îngăduinţa lui acoperă și pe Al. Cantacuzino care ţine pe o Milcoveanu. Îi arăt că de curând am intervenit pentru arestaţii de la Râmnicul Sărat, ale căror soții și mame mi-au mulţumit în scris. "19 DECEMBRE Șeicaru trimite pe Vișinescu să se informeze. Guvernamentalismul Curentului se menţine. 20 DECEMBRE Visita de plecare a lui Ugo Sola. Conversaţia alunecă și asupra legăturilor lui cu „Garda de fier“. El declară că a văzut numai odată, la biserica slujbei pentru cei căzuţi în Spania, pe Codreanu. De două ori îl califică de primaire. Atunci, a întrebat pentru participarea sa, ca un omagiu luptătorilor camarazi ai italienilor, pe Tătărescu, pe ministrul de Externe,

pe secretarul general al acestuia. N-a fost la gară, nici în cortegiu, ci numai acolo la biserică, în civil. Italia ar fi voit să trimeată pe eroii din Spania pe un vas de răsboiu italian. EI a fost 1) Generalul C. Ștefănescu-Amza (1875-1964) fusese ministrul armatei în guvernul Iorga. 2) În 1938 era președintele Asociaţiei Naţionale a Studenţilor Creștini. Ni-l amintim în 19go și chiar anii următori recitând o versiune a trecutului pe care-l trăise în care Legiunea era apărată oricum și oricând. De pildă, l-am auzit declarând public că de asasinarea lui Iorga s-a făcut vinovat Intelligence Service! Pe când alţii preferau să acuze KGB-ul... Argetoianu, op. cit., VI, p. 43. Milcoveanu a venit și la el cu rugămintea.

122

DECEMBRIE 1938

uimit de atacul lui Tătărescu. A suportat insultele — „și ale d-tale“ — n-aveam decât informaţia oficială —, tăcând, până ce Victor Antonescu i-a dat satisfacţie. Şi el uimit de gestul Regelui. Îi explic atitudinea mea. Cum mi-e și rușine să merg în străinătate, i-o poate explica lui Mussolini. Visita lui Gafencu, noul ministru de Externe. 21-22 DECEMBRE Vorbim mai mult de măsurile contra ziarului mieu. El le desaprobă. Același lucru l-au făcut, la Consiliul de Miniștri, Patriarhul și Colan, acesta foarte mișcat. În ce priveşte situația externă, pe el îl îngrijorează numai Cadrilaterul, unde n-avem baza naţională. Recunoaște că s-a greșit luându-se, pe lângă ţermul de care aveam nevoie, regiunea de hrană, dar afară de un cataclism general, ce guvern ar avea curajul unei restituiri?

Îi spun că nu mai pot colabora cu ziarul unui ministru!. „21 Decembre 1938 Scumpe domnule Gafencu, Te felicit pentru numirea d-tale pe deplin meritată. Aduci la acel ministeriu, mai greu azi decât oricând, însușiri distinse de conștiință, talent, prestanţă personală și educație. Colaborator asiduu, atâta timp, al ziaristului Gafencu, eu însumi ziarist, îmi dau seama că astăzi articolele unui adversar al regimului ridicul ce s-a instalat de câteva zile și unui ofensat prin cele mai grosolane procedee de membri ai guvernului din care faci parte — nu vreau să ridic mai sus răspunderea —, nu se potrivesc cu caracterul ce va trebui să-l aibă ziarul d-tale.

Încă una din mulţumirile vieţii mele, izolată de prostiile politice în care se complace lumea de astăzi, încetează. Primeşte, te rog, scumpe domnule Gafencu, asigurarea celor mai bune sentimente. N. lorga“ A doua zi mi se taie, pe rând, și toate extrasele. 1) Perioada în care N. lorga a colaborat la Timpul, 1937-1939. Am publicat scrisoarea în Manuscriptum, Îl, 1971, nr. 3, p. 24.

DECEMBRIE 1938

23 DECEMBRE

123

Armand Călinescu trimete o floare de Crăciun.

Soţia mea-i mulțămește la telefon, dar adaugă că eu nu pot mulțămi pentru o astfel de jignire. El îngăimează că e un „malentendu“. — De câteva zile? Între telegramele de Crăciun, una, foarte călduroasă, a lui Ilasievici. Sfârşitul lecţiilor la Academia de Răsboiu. Mișcător discurs al generalului Șteflea. Primind invitaţie la ceremonia de la 1-iu lanuar o retrimet Presidenţiei, cu observaţia că „nu-mi dă voie Censura“. Tot așa, mulțămind generalului Ciupercă pentru felicitări, semnez: „consilier regal, supus censurii“. +

La Academie, președintele împarte declaraţii de înscriere în front, redactate de funcţionari: Academia e o societate știinţifică, străină de politică. Motru observă că nu silește pe nimeni. Îi observ că a face însăși propunerea nu intră în drepturile și îndatoririle lui, fixate prin statute. Comemorarea lui Collinet! de Stoicescu, căruia Andrei îi anulează ședința Senatului ţinută de el ca prorector, fără să fi avut această însărcinare. E vorba de a se numi rector, nu Mironescu, ci Motru, cu singure două voturi. Silviu Dragomir crede că trupul lui Mihai Viteazul a fost adus de la Turda la biserica din Alba-lulia. Vorbesc la radio despre Maramurăș. păstra tăcere. 25 pEcEMBRE

Ziarele au ordinul de a

Trist Crăciun, de boli și grozave griji. E

Cum Gafencu mă felicită la telefon, îi spun că nu voi răspunde obișnuitei cărți ilustrate a Regelui, neavând autorizaţie de censură. * 1) Paul Collinet (1869-1938), jurist francez, istoric al dreptului roman și al celui bizantin, a venit la București la Congresul de studii bizantine din 1924 și a rămas un prieten al României. Un articol la moartea sa este

în Oameni cari au fost, IV, p. 288 ( Neamul Românesc, 29 decembrie 1938).

124

DECEMBRIE 1938

27 DECEMBRE

Se comunică oficial ridicarea censurii.

28 pEcEMBRE N. Georgescu-mi spune că ar fi vorba să se retragă Titeanu și el să vie subsecretar la presă. Îi spun că ar fi o încercare de a-l compromite, încredințându-i o misiune de censură. El amintește că, înainte de venirea Regelui, Duca l-a chemat ameninţându-l cu arestarea dacă mai susține pe Prinţ. — Arestează atunci pe d. Iorga. — Pe dânsul nu-l pot aresta. E o mare nemulțămire generală. Se spune că se vor reţine 100 de lei tuturor funcţionarilor pentru „front“. Li se va impune o uniformă, începând cu miniștrii. E desigur o desordine mentală... Primesc ziare pline de critici, pe chestia Codreanu. Se știu în cele din Paris toate amănuntele, de la Tharaud la articolele din «Je suis partout și Le voltigeur. Un student din Paris îmi scrie cerând să revin la o atitudine de... caracter. *

Vreme groaznică. Ciocniri de trenuri: în Ardeal, în Basarabia, unde 100 de morţi, între cari un general și colonelul prefect de

Orhei, rămas douăzeci și patru de ceasuri între dărâmături și cerând să-l ucidă. 200 de răniţi. E o fatalitate care se înverșunează asupra noastră. Ei

Articolul mieu de „explicaţie“ nu aduce confiscarea sticle, dar nu va fi voie a-l reproduce. Prezan îmi trimite deplina sa aprobare. *

Cesianu e furios pentru înlocuirea sa. Președintele frances! face, răspunzând lui Tătărescu, lauda lui. *

Revista 1] nazionalista

dă portretul lui Codreanu,

cu un imn

către dânsul. 1) Albert (1932-1940).

Lebrun

(1871-1950),

președintele

Republicii

Franceze

DECEMBRIE 1938 29 DECEMBRE

125

Între telegramele către Regele cu condoleanţe

pentru nenorocirea din Basarabia!, și a lui Horthy. 30 DECEMBRE Potârcă vrea să-mi explice cum s-a petrecut întoarcerea prințului Carol. I-a comunicat intenţia, cu câteva zile înainte... Cocea?. Prințul Nicolae se informase de disposiţia armatei. Maniu nu știa nimic.

Prințul trebuia să sosească la 7. Un accident de aviaţie a adus o zăbavă de două ceasuri. La început, înțelegerea cu el a

fost pentru regență, deocamdată. În consiliul de miniștri din care și el făcea parte, s-a pus chestia: Regent sau rege? Madgearu a vorbit două ceasuri pentru prima alternativă, lunian pentru a doua. La vot, Maniu și Vaida au fost pentru regență. Voicu Niţescu, firește, după Vaida. A fost o majoritate pentru cealaltă soluţie. Princesa Elena, care vedea adesea pe Potârcă, l-a primit cu

un bandaj pe ochii plânși, spunind un singur lucru: „Chassez-le“. Și el e contra „Frontului“. Nu știa de uniformele miniștrilor. Ei

Seara, Topa îmi spune că vechii noștri prieteni nu se înscriu în „Front“. E i

Gafencu mă roagă să reiau colaboraţia la Timpul.

31 DECEMBRE

Numerele de Anul Nou ale ziarelor ignorează

aproape total ce am putut face și eu. *

Al. Otetelișanu, adânc îndurerat pentru pierderea fiului, mă caută pentru a încerca o intervenţie în folosul fratelui, meteorologul*, condamnat la doi ani de închisoare, pierderea catedrei și a drepturilor cetățenești. A trimes, iscălită „Liga Patrioţilor“, 1) Accident feroviar cu 93 de morţi.

2) N.D. Cocea (1880-1949), ve-

chiul pamfletar antidinastic de la Facla. *) Prof. Enric Otetelișanu, directorul Institutului Meteorologic Central, era condamnat la un an de închisoare, 10.000 de lei amendă și trei ani de interdicţie civilă pentru „uneltire contra ordinei sociale“.

126

DECEMBRIE 1938

o scrisoare contra regimului la șapte persoane, între cari și generalul Argeșanu. Acasă i s-a găsit originalul. N-ar fi fost

Garda de Fier. „Liga“ nu există. Și el găsește că decretul-lege e neconstituțional și absurd. Își amintește de guvernarea mea, care impunea unei oposiţii, a cării colaborare la opera legislativă era cerută și primită cu plăcere.

1939

1-1U IANUAR

Nespus de tristă zi a Anului Nou.

2 1ANUAR Dr-ul Topa-mi! spune că la Botoșani a fost trimes să cerceteze 180 de ofiţeri aflători în spital. Erau așa de puţin

bolnavi încât numai doi au fost reţinuţi. La Pitești colonelul Potârcă l-a trimes cu ordin să visiteze pe generalul Petala? care simula nebunia. L-a declarat „bun pentru front“. 2 După ce miniștrii au apărut în uniformă la lanuar, ziarele anunţă că se vor face uniforme și pentru membrii „Frontului“. S-a introdus și salutul roman. 3 IANUAR Călinescu a chemat pe N. Georgescu și i-a pus în vedere că destul „a înghiţit trei articole ale mele“ în care se făcea critica totalitarismului care s-a introdus. Nu mai e dispus a o face față de următorul articol, care, dacă va apărea, se va confisca ziarul, care va fi pus supt censură. După ce am hotărât, după sfatul lui Topa, oprirea ziarului”, adresez lui Urdărianu aceste rânduri: [spaţiu lăsat liber, completat după o copie] 1) Dr. Petre T. Topa (1889-1957), medic chirurg, prieten nedezminţit al familiei orga, subsecretar de stat la Sănătate în 1939-1940. 2) Nicolae Petala (1869-1947), general de divizie din 1918, inspector general de armată în 1924-1930, senator de drept. Este evident o confuzie cu Mircea Petala, n. cea 1900, ofiţer de cavalerie. 3) Neamul Românesc nu va mai cuprinde articolul zilnic al lui N. Iorga între 4 ianuarie şi 19 februarie

128

IANUARIE 1939

Scumpe domnule Urdărianu, Să vorbim ca doi oameni cari nu-și pierd capul. Fără să fi fost întrebat în calitatea mea de consilier regal, s-a dat un decret regal care introduce la noi sistemul politic din Germania. Era de așteptat să fiu contra lui. Am declarat-o într-un articol în care Maiestatea Sa nu era atins, cum nu mi-o puteam îngădui, întru nimic. Ziarul a fost confiscat şi apoi supus la censură, cu toată calitatea superioară miniştrilor pe care o deţin. Am înlocuit articolul mieu cu judecăţi politice în sensul libertăţii în care până la moarte voi crede. Peste câteva zile am fost scos de supt censură și-am scris din nou cu aceeași cuviinţă în afirmarea convingerilor mele, cari sânt și ale Ţerii. Am lămurit că acțiunea mea nu are nimic de-a face cu aceea, dușmană Coroanei, a d-lui Maniu. Era un serviciu care se făcea Regelui. Azi mi se comunică într-o formă brutală că d-l Călinescu, care-mi datorește atâta, nu permite nici un atac contra unei stări legale care nu e constituțională. Voi fi deci din nou împiedicat de a scrie. 'Te întreb pe D-ta: este aceasta în folosul Regelui? Și, dacă, fie și cu o direcţie pe care o cred greșită, era o dorință a Maiestăţii Sale, asupra căreia se putea discuta, aceasta e calea, de o totală lipsă de consideraţie față de ce sânt în această țară? Răspunsul D-tale m-ar face să înţeleg ceva dintr-o situaţie pe care, cu toate uniformele și înscrierile ei, singur n-o pot înțelege. Primește, te rog, salutările mele. N. lorga

P.S. De altminterea, dacă se menţine censura, ziarul nu va mai apărea. 1939, în semn de protest faţă de confiscarea numerelor de la 17 decembrie (în fața unei inovaţii) și 3 ianuarie (Străvechiul nostru individualism), în care era criticată înființarea Frontului Renașterii Naţionale. O expunere a situaţiei la P. Țurlea, Partidul unui rege: Frontul Renașterii Naţionale, București, 2006, pp. 53-60.

IANUARIE 1939 5 IANUAR

129

N. Georgescu-mi arată ce situaţie se creează redac-

torilor ziarului prin închiderea lui și atunci redactez o scrisoare către el prin care, arătând ce a suferit Neamul Românesc de pe urma articolului mieu, îl las liber să continue publicaţia lui, ca un ziar condus de dânsul, eu însumi, cu obișnuita mea răbdare, „așteptând îndeplinirea vremilor“. 6 1ANuAR Urdărianu la mine. El crede că „eu am aruncat piatra“. Nu era intenţia de a imita pe nimeni. S-a făcut o faptă românească. Uniforma e bună: o au germanii, o au italienii —

Da, însă germanii sânt deprinși să asculte, italienii au rămas oameni de evul mediu, uniforma, așa de discretă, e garibaldiană, cu altă culoare. Urdărianu asigură că se va face ordine (arătasem că apelul la naţiune, inutil, a stârnit pe oricine, și pe faliţi, pe escroci, drojdia partidelor). Vor fi secretari și directori — Cine-i va numi? — Regele. Îi arăt că, precum în materie de uniforme ar fi ajuns brasarde cu stema TȚerii, așa după revărsarea care a răspândit mâl, oameni morţi și broaște crăpate, trebuie revenirea în albie. În locurile de mai sus s-ar putea numi ofițeri deblocați. Îmi subliniază că n-a venit numai de la sine și cere voie să revină. 9 IANUAR viață.!

Fericit rezultat al operaţiei soției mele! Revin la

10 IANUAR

Unguri și cehi se bat cu mitraliere și tunuri la

Muncaci.

“

Un ziar denunţă că geograful C. Brătescu a ucis în bătaie pe tânăra lui soţie...? 11 1ANUAR

Praga adoptă totalitarismul.

1) Ecaterina lorga a suferit o operaţie de cancer de col uterin, dar natura bolii i-a fost ascunsă soţului ei. 2) N. Iorga fusese atât de impresionat, încât a reţinut informaţia chiar într-o scrisoare către soţia sa, convalescentă, la 12 ianuarie: „Ai auzit de oroarea de la Cernăuţi?... Cum se bestializează lumea...“ (Scrisori către Catinca, București, 1991, p. 231).

130 12 IANUAR

IANUARIE 1939 lamandi îmi spune la telefon că toţi miniștrii re-

gretă punerea mea supt censură; el speră o revenire.

13 IANUAR La radio, despre necesitatea studiilor istorice.! La Academie preotul N. Popescu mă ţine de rău că-mi îndușmănesc Curtea prin cuvintele mele. Un avocat îmi anunţă că se pregătesc măsuri contra mea și-mi oferă o... gardă personală. Arăt prin Farcaș lui Călinescu că mă poate găsi acasă oricine care ar fi trimes să mă

ucidă ori să mă

aresteze.

Dar, dacă e

numai un zvon, iată ce zvonuri se nasc din măsurile contra mea... El răspunde că e un simplu zvon. Va răspunde la vechea mea scrisoare și crede că, liberând ziarul, îmi va putea da și o satisfacție. Zilele acestea un atelier clandestin a sărit în aer.

15 IANUAR

Sabina Cantacuzino?, pentru o conferinţă la ciclul

bizantin. Spune multe de toate. Urdărianu a cerut de două ori lui Gh. Brătianu să se înscrie. Cum totuși a refuzat, cineva ar fi spus că are dreptate să creadă că e bine să fie, în caz de nereușită, și altfel de oameni. Dinu Brătianu a observat, față de hotărârea lui Tătărescu de a se retrage, că era bine s-o fi făcut toţi liberalii de la început. E vorba acum să fie scos și lamandi. Cancicov a demisionat: el, care a trebuit să suprime atâţia mici funcţionari, nu poate să susţină bugetul când i se cer sute de milioane pentru cheltuieli neprevăzute: ambasade, călătorii etc. O nouă versiune e adusă de ea pentru odioasa ucidere a gardiștilor: ar fi fost narcotizaţi seara și uciși în odăi, unde erau câte patru, noaptea. Unul s-ar fi luptat... %

Cineva-mi spune că, având casa pe parcursul regelui la Bobotează, i s-au cerut numele locuitorilor, cu absoluta interzicere de a se deschide vreo fereastră. 1) Necesitatea cunoștințelor istorice, conferinţă la radio (13 ianuarie 1939), Vălenii de Munte, 1939. A apărut și în Cuget clar, INI, 1939, Pp. 451-455, reeditat ulterior în Generalităţi cu privire la studiile istorice, ed. cit., pp. 307-309. 2) Sabina Cantacuzino organiza la Sala Dalles cicluri de conferinţe în cadrul unei Universităţi Libere. Conferința s-a ţinut în martie: „Ce e Bizanțul“ (București, 1939).

IANUARIE 1939

131

16 1ANUAR N. Georgescu vine cu știri despre un complot la Bobotează, cu ofițeri etc., și despre un altul, pus la cale contra lui Călinescu, în drumul lui spre Pitești. Acesta a înșelat pe Farcaș. Nu l-a chemat și nu i-a dat nici o scrisoare.

4

Cuza și Istrate Micescu, cu întregul lor partid, botezat „Uniunea Conștiinţei Naţionale“, s-au înscris, dar printr-o adresă, care a fost oprită de censură. În ea se vorbeşte de „aparenţa semnăturilor“ faţă de „sinceritatea convingerilor“, de „prigoana nedreaptă“, de „Constituţia Țerii“, de „națiunea creatoare de Stat“ și „Națiunea de la care toate puterile Statului emană“, de „neputinţa de a admite ca adeziunile lor să le fie smulse prin siluire de organele desemnate pentru a le înregistra“, de „promptitudinea fățarnică a unora“, dar și de „șovăiala potrivnică a altora“, de „îndărătnicia cu care unii din membrii guvernului îi împiedică în libera comunicare a gândurilor lor, garantată de constituţie“, de „nemeritata persecuție, înăbușitoare de conștiințe și descurajatoare de sinceritate“, de „desnădejdea de a face în fine să parvină la cunoștința și conștiința Regelui nostru ecoul conștiinței române, măcar în aceeași măsură în care ultimul discurs al d-lui ministru de Interne o făgăduiește minoritarilor“. Deși nu sânt miniștri, o iscălesc „prea-plecaţi și supuși ser-

vitori“. 1Ţ IANUAR Anunţ pe mareșalul Palatului că voi veni la 24 lanuar ca un colaborator în momente istorice la mărirea și înălțarea unei Românii libere și glorioase. 18 1ANUAR Vișinescu de la Curentul îmi spune că Vaida, căruia i s-a oferit vicepresidenția Consiliului și a refuzat-o, glumind pe socoteala Patriarhului, e adânc nemulțămit de tot ce se face. 19 de va ce

IANUAR Seara, Dr. Angelescu, întors din Paris. Se arată, ca obicei, speriat. La Paris i s-a spus, și de miniștri, că în Aprilie fi război cu Italia, dacă aceasta e îngăduită de Germania. Noi ne facem, într-o situaţie internă lipsită de unitate? Germanii,

132

IANUARIE 1939

după înţelegerea cu Beck, vor căuta să treacă în Ucraina pe la noi și nu ne putem împotrivi. Îi spun că nu cred în război, că zvonurile din Paris sânt efectul unei permanente psihoze, care înjosește poporul frances și îndeamnă pe dușmani, că e imposibil, după atâta muncă, să n-avem cu ce purta un război defensiv şi că, orice s-ar întâmpla, naţia nu piere și exemplul recâștigărilor ungurești arată ce poate credința. Să ceară audienţă la Regele. Promite să o facă.

20 1ANUAR

Flondor mă înștiinţează că de la 1-iu Februar orice

legături cu Palatul și participări la solemnităţi ale consilierilor regali nu se pot face decât în uniforma „Frontului“!. Nu o voiu face cu nici un preţ, nici cu acela al pierderii posturilor mele. Și eu mă scusasem față de Regele, prin Patriarh, că nu vin la parastasul de mâni al Reginei Maria...

23 IANUAR Censura lasă discursul lui Vaida. Se pretinde chiar că ar fi fost mai agresiv, atacând de-a dreptul pe Regele. 1) La 19 ianuarie, scrisoare a mareșalului Curţii Regale, C. Flondor, reprodusă în RITL, XXXVII, 1-2, 1989, p. 280, n.18. 2) D. Caracostea (1879-1964), istoric literar, teoretician și critic literar, caracterizat de

PU .——— —...—. .————_— _ ...—

22 1ANUAR Banchetul lui Șeicaru“, prezidat de Vaida. Nelipsitul Motru. Se ţin douăzeci și șase de discursuri până la al președintelui. Acesta critică alcătuirea „Frontului“ cu elemente suspecte care aduc câteva sute de aderenţi și deploră că nu s-au căutat adevărații naționaliști. Altfel, obișnuita lui logoree.

—.

La Academie, comunicaţie a lui Caracostea? despre poezie. Declamaţie maioresciană, bătaie cu unghiile în masă. l-o spun. P. Antonescu? combate frumos noua arhitectură și apoi se pune la picioarele noului regim...

PS

e

e

SD

C—

E. Lovinescu în 7. Maiorescu şi posteritatea lui critică (Scrieri, VIII, ed.

Eugen Simion, București, 1980, pp. 201-210). ?) Petre Antonescu (1873-1959), arhitect, colaborator al lui N. Iorga ca autor al clădirii Institutului de Istorie Universală, pe care a repetat-o pentru institutul înfiinţat de acesta în Albania. 4) Pamfil Șeicaru (1894-1980), directorul ziarului Curentul.

IANUARIE 1939 24 IANUAR

133

Îmensă lume la comemorarea de mine a Unirii, la

Ligă. Înaintea scenei..., un jandarm. Se pare că ... pentru ca să mă apere. Afară, alţii opresc îngrămădirea mulțimii). *

La Palat, pentru recepţia cavalerilor Ordinului Ferdinand. Spun Patriarhului că mă bucur să întâlnesc pe cine mă censurează. Cu glas obosit — e și foarte slab și pare demoralizat —, răspunde, țărănește: „Am spus să-ţi dea drumul“. —- Mulțămesc pentru acest act de milostivire, așa de potrivit cu șeful Bisericii. — E bine pentru d-ta, îți odihnești nervii. — Sânt alţii,

mulți, ai căror nervi ar trebui odihniţi. Regele vine, cu fiul și princesa Elisabeta, foarte tânără ca înfățișare. Mă întreabă de sănătatea soţiei mele. — E bine. —

Când a fost operată? Spun data, — și atât. Când revine, după trecerea înaintea frontului, îl las să vorbească lui Vaida și Patriarhului fără a privi către dânsul. Privirea pare a-mi spune: —

Muști? — Da. Prințului i-am spus în treacăt să-mi dea o uniformă de-a lui, mai prezentabilă decât ce voiește a mi se impune. Acum, îl laud

față de mătușa lui. Îmi place pentru că e „discret“, sfios: așa îi şade bine. L-am putut cunoaște în călătoria de la Cozia?. Nu l-a stricat școala, care mecanizează și corupe. Îi recomand să cetească povestea școlii mecanice de supt al doilea Imperiu frances, Les sou/frances du professeur Delteil. Regele intervine. Întreabă de ce e vorba. Cere numele autorului — Champfleury?. — Am auzit de el. — A scris Histoire de la caricature. Pe aceia spune că o cunoaște. 1) La Teatrul Ligii Culturale, oo de participanţi, informaţie de la Siguranţă la Petre Țurlea, Nicolae Iorga între dictatura regală şi dictatura legionară, ed. cit., p. 75. 2) Fuseseră împreună la mormântul lui Mircea cel Bătrân: N. lorga, Rostul lui Mircea-Vodă I-iu, cuvinte rostite la mănăstirea Cozia, cu prilejul reînhumării rămăşițelor domnului Țării Românești la 15 maiu 1938, Vălenii de Munte, 1938. 2) Jules Champfleury (1821-1889) a scris în 1856 Les sou/frances du professeur Delteil. Amintirea acestei lecturi din copilăria de la Botoșani se găsește și în O viață de om așa cum a fost, l, ed. cit., p. 53.

134

IANUARIE 1939

Trecem la fotografiat. Sânt lângă princesa. Poftesc, în loc, pe Patriarh. — Cu atât mai mult, cu cât e șeful suprem al censurii. — Nu sânt eu vinovat... — Dar cine? Nu poate fi Călinescu. Ar fi prea Călinescu, Zu Călinescu... Regele le aude. La sfârșit, cum fotograful evreu face schimele lui, zâmbitor umile, spun: — Cât ar fi de bun pentru un Ministeriu de împă-

care... La bufet, Regele se prinde în vorbă cu Mironescu, apoi cu Angelescu și, într-o discuţie de măcar un sfert de oară, cu Vaida.

Toţi trei asigură că n-au atins chestia frontului și a uniformei; Angelescu i-ar fi vorbit de ce a văzut în Franța. Urmează conversaţii cu Grigorovici!, apărut într-un costum țărănesc special, cu Sidorovici?, cu cine se întâmplă. Mă duc la fund ca să evit o discuţie.” Apoi, cu Angelescu, trec în odaia vecină, unde mai sânt câţiva. Angelescu e hotărât a nu îmbrăca uniforma, — pe când Mironescu s-ar învoi și cu aceasta. El socoate situația ca deplorabilă. Așa judecă și Dinu Brătianu, perfect restabilit. De Bobotează a fost un complot: ar fi arestaţi peste patruzeci de ofiţeri, între cari și unii din Garda regală. Atentatorii de la Cluj ar fi fost împușcați. Regele nu-și dă seama că „stă pe un vulcan“. Lui Vaida-i prezint felicitări că a știut în două zile să omagieze pe Regele, să-l critice și să se împace cu dânsul. — A învăţat și el de la Fanarul mieu. — L-ai întrecut cu mult. — Am avut de unde mă inspira. — Profesorul se bucură de triumful elevului. „„. Şi cu aceasta se mântuie ultima mea apariţie la Palat!

25 1anvAR

România“ suprimă cu totul cuvântarea mea de la

„Ligă“. S-a anunţat la radio descoperirea unui complot cu explosive, în care e amestecat ofițerul Dumitrescu, care s-a spânzurat. 1) Gheorghe Grigorovici (1871-1950), deputat social-democrat buco2) Maiorul Teofil Sidorovici, adjutant regal, comandantul Străvinean. jii Țării. 5) Scena a fost povestită, din auzite, de Argetoianu, op. cit., VI, 1) România, ziarul oficial condus de Cezar Petrescu. pp. 59-60.

IANUARIE 1939

135

26 1ANUAR adunarea membrilor de conducere a „Frontului“. Trei discursuri. Nu putea lipsi Vâlcovici și s-a produs iactanța lui Anibal Teodorescu!. Prezida Patriarhul. Rezultatul e nul. Nici măcar o schiţă de program. 27 1ANUAR Vorbesc lui Silviu Dragomir despre ridiculul adunării de ieri. Şi el surâde. Petrovici face să se anunţe de președinte că a fost ales membru corespondent al Academiei din Miinchen. sk

Acum două zile a fost ucis în luptă cu poliţia arheologul Vasile Christescu, în ultimul timp organizator al răsboiului civil cu bombe?. Ei Reprezentarea la Ligă a piesei lui Grillparzer” Stafia, tradusă de mine.

Upton Clark* publică în American Historical Review un articol despre caracterul desuet al studiilor mele istorice, ridicând în faţă măreţia operei lui Giurescu.

311ANUAR În chestia Wolbe (Tzigara? a tipărit în Convorbiri un articol de necuviinţe, pe care l-a răspândit în extras), Farcaș 1) Anibal Teodorescu, prof. univ., fost în Partidul Poporului, fost primar al capitalei în 1927, membru în Consiliul Superior Naţional al FRN. 2) Vasile Christescu (1902-1939), autorul cărților Viaţa economică a Daciei romane, Pitești, 1929, și Istoria militară a Daciei romane, București,

1937.

%) Franz Grillparzer (1791-1872), poet romantic austriac.

+) Charles

Upton Clark (1875-1960), istoric și ziarist american, a vizitat România de mai multe ori, începând din 1919. lorga găsea că „vorbeşte o foarte bună românească“ (Lucian Boia, „Nicolae Iorga și SUA“, Revista de istorie, 8, 1976, p. 1170, n. 99) și i-a lăudat cartea Greater Romania, New York, 1922. lritarea i-a provocat-o recenzia foarte favorabilă la Istoria Românilor de C.C. Giurescu (American Historical Review, 44, 4, 1939, pp. 866-868), în care era criticat el ca „prea naţionalist“. 5) „Chestia Wolbe“ a prilejuit încă un conflict între N. Iorga și Al. Tzigara-Samurcaș, al căror antagonism, cu atât mai implacabil cu cât succeda unei mari prietenii, era declarat din 1919, din cauza divergenţței din timpul războiului. Despre articolele din Neamul Românesc din ianuarie-februarie 1939, v. supra,

136

FEBRUARIE 1939

întreabă pe Armand Călinescu, care dăduse voie să intre cartea care a fost totuși oprită. Ministrul se scuză, în această chestie ca și în celelalte, prin aceia că ordinul a plecat de aiurea. „Noi sântem supuși și, dacă nu ne supunem, trebuie să plecăm...“ Așa spune și Andrei, care crede că ar trebui să las să treacă furtuna. e

Dr. Topa îmi spune că un medic român care a avut a face cu cercul lui Gâring a prins că hotarele Italiei sânt numai ale „prieteniei italiene“, dar că, odată ce s-ar fi făcut înțelegerea cu Franţa, ceea ce se dorește mai mult, lucrul în ce privește Italia

s-ar schimba cu totul. Conferinţa mea, la Institutul Frances, despre Ludovic al XV-lea.! Foarte multă lume. Un secretar și atașatul militar, cu soțiile, și d-na Dupront, al cărei soţ e în Franța, reprezintă legația. Thierry e reţinut la nunciu. — În situaţia mea actuală, legaţiile nu trebuie să se compromită. 1-1U FEBRUAR Și România reproduce articolul lui Upton Clark. Afară de Universul, toate ziarele sânt silite să tacă asupra conferinţei mele. D-na Gane, soţia fostului resident regal, mi se plânge vehe-

ment că soţul ei, silit a demisiona de la atâtea societăți și împovărat de datoriile făcute în noua situaţie, e aruncat brutal afară.? 2 rEBRUAR Ministeriul a fost remaniat. Sânt înlăturați Sisești, Ciupercă, episcopul Colan. În loc, Bujoiu, Cancicov, Slăvescu și o grămadă de ardeleni necunoscuţi. Au suferit pedeapsa vârstei și câţiva residenţi, între cari generalul Scărișoreanu, Alexianu de la Cernăuţi vine la București, iar la Galaţi e adus pentru meritele sale Escelenţa Sa C.C. Giurescu. iar acum altul al lui Tzigara, „Pretinsa ucidere a «istoricului» Wolbe“, Convorbiri literare, nov.—dec. 1938, pp. 415-419. !) „Ludovic al XV-lea «cel lubit»“, Convorbiri literare, nr. 3, martie 1939, pp. 272-278. Conferinţa făcea parte din ciclul organizat la Dalles de „Amicii Franţei“ și de Institutul Francez din București. 2) Al. Gane, numit rezident regal la 13 august 1938, dată la care N. Iorga îl socotise „extraordinar de moale“.

FEBRUARIE 1939

137

Ligii Culturale i s-a retras telegrafic, noaptea, dreptul de a vinde Constituţia. 3 Foarte prietenos, Slăvescu la mine. Îi spun că nu-l pot crede desfăcut de partidul liberal. Răspunde că nu se poate părăsi „o cre-

dință“. Știe că situaţia lui e de azi pe mâne. Se arată dispus a-mi sprijini tipografia printr-un cont curent la Creditul Industrial. *

Thierry îmi scrie cuvinte amabile despre conferința mea la Institutul frances. 4 FEBRUAR De Weck! la mine, pentru oprirea cărţii lui Wolbe, de Tzigara, căruia, în Neamul Românesc, N. Georgescu îi servește, din Memoriile lui Marghiloman, tot ce se potrivește pentru un așa de sincer și călduros apărător al memoriei regelui Ferdinand.

Vorbim și de altele. El mă credea în deosebire iubit de Regele. Atingând eu chestia uciderii gardiștilor, el e de părere că teroarei era natural să i se răspundă prin teroare. Călinescu a lucrat ca un om inteligent și energic. — Dar în Elveţia așa aţi fi făcut? — Mi s-a mai pus întrebarea, dar la noi nu s-ar fi lăsat ca lucrurile să ajungă acolo. E] e informat că bulgarii se zbat furios pentru Dobrogea și că situaţia e rea în Cadrilater. S-au împărţit arme populaţiei. Prinţul Paul, având un pact cu bulgarii, a declarat că nu ne-ar putea ajuta militar. Gafencu ar fi mers la Belgrad pentru o intervenţie diplomatică. Ministeriul iugoslav a demisionat. +

N. Georgescu-mi spune că de la Censură e ordin a nu se mai ataca ungurii, cari ar fi promis aceeași atitudine. El arată că unii se miră de faptul că în Memoriile mele ating neplăcut persoane în viață. — Dar n-a făcut-o Poincare? în vo-

lumele sale de după răsboi? 1) Ren6 de Weck (1887-1950), ministrul Elveţiei la București în 1933-— 1945, autorul unui Jurnal 1939-1945, trad. și ed. Viorel Grecu și Claudia Chinezu, București, 2000. 2) Raymond Poincare (1860-1934), președinte

138

FEBRUARIE 1939

6 reBRuAR pentru că n-a cuprins între noile numiri pe a lui Țoni! şi C.C. Giurescu, Neamul Românesc e suspendat pe cinci zile. N. Georgescu a trebuit să se roage de iertare și să publice cele mai umile scuse. În același timp i s-a tăiat un nou articol despre Tzigara, cu interzicerea de a-l mai ataca. Georgescu-mi spune că la Cameră Rasoviceanu? organizează „milițiile regale“, ceea ce provoacă nemulțămiri în armată. De la Ministeriul Armatei Ciupercă a plecat pentru că i se ceruseră măsuri contra unor ofiţeri nesiguri. Se vorbește de vreo șaizeci de arestări. Mi se comunică un articol din Revue Hebdomadaire al lui Beau de Lomânie, fost lector la Universitatea din lași?, care, apărând pe Codreanu, afirmă că nu există o rasă românească și că bătrânul Zelea a fost ofiţer pe front și rănit... Stoiadinovici“ ar fi fost izgonit pe neprevăzute — și foaia lui confiscată — pentru că şi-ar fi făcut o gardă personală, urmărind dictatura. 9 FEBRUAR

oprirea veniturilor Ligei culturale prin vânzarea

constituţiei se menține. Dau actorilor Teatrului 145.000 de lei din fonduri blocate și ei consimt a se mulțămi afară de aceasta cu câștigul seral.

:

al Republicii (1913-1920), prim-ministru în 1922-1924 și în 19261929. 1) D.V. Țoni, „cel mai neloial om pe care l-am cunoscut“ (0 viaţă de om, III, ed. cit., p. 255): fost în PND Iorga, trecuse în PNȚ în 1928. Adeziunea la FRN i-a adus numirea în funcţia de subsecretar de stat la

Educaţia Naţională (1938-1940).

2) Generalul Gheorghe Rasoviceanu

comandase Regimentul g vânători în Dobrogea și la Mărășești, iar în decembrie 1917 i-a dezarmat și arestat pe rușii bolșevici care încercau o lovitură de stat. Despre vitejia lui, N. lorga, Războiul nostru în note zil-

nice, IN, pp. 322-323. 3) Emmanuel Beau de Lomânie, lector de franceză la lași în 1932-1937. La plecare, chiar N. lorga îi prefațase cartea Naissance de la nation roumaine, Bucarest, 1937. Vezi Ștefan Lemny, Un prieten al românilor: Emmanuel Beau de Lomenie, AIAI, XXIII, X, 1986, pp. 763-768. +) Milan Stojadinovic (1888-1961) conducea din 1935 guvernul partidului său, Uniunea Radicală Iugoslavă, acuzat de autoritarism.

FEBRUARIE

1939

139

La Straja Țerii unul din conducători vorbea de confiscarea „Astrei“ și a „Ligii“ ca să se adauge la dânșii. Ei scot acum și un timbru obligatoriu cu chipul Reginei Elisabeta, care n-a avut nimic a face cu dânșii. De fapt se lucrează la „miliția Regelui“. Colonelul Filitti! e rugat să primească a fi șef de Stat-Major... Se cheamă ofiţerii deblocaţi. E o minune cum mai pot rezista Finanţele! *

Manciulea? de la Blaj. Aduce și nemulțămirile de acolo, generale și adânci. Biblioteca nu se poate orândui din lipsă de bani. Mormintele lui Cipariu și Moldovănuț: sânt în paragină. Țăranii râd de uniformele „Frontului“; femeile spun că pen-

tru nimic în lume nu s-ar îmbrăca așa. La conducerea Străjii sânt oameni ca escrocul Strelicovschi, fost director abuziv la Sinaia“, și un altul, din Ardeal, care e împovărat de grele păcate. Se pune la îndoială, cu astfel de șefi, moralitatea taberelor. 10 FEBRUAR Comunicaţie la Academie, despre naraţiunile rusești cu privire la "Țepeș și despre lupta ortodoxiei cu catolicismul în Banatul secolului al XVIII-lea.” După mine, Capidan prezintă apărarea macedonenilor noștri faţă de închipuirile lui Keramopulosf. E de față toată colonia macedoneană cu entuziaste manifestații. Arăt apoi în ședință intimă incapacitatea Propagandei” de a reacţiona, și mai ales cu oarecare competenţă, la atacurile 1) Constantin Filitti, adjutant regal și prieten personal al lui Carol II. A fost numit generalul Petre Georgescu. 2) Vezi supra, n. 1, p. 105. 3) „Moldovănuţ“ era canonicul I.M. Moldovan (1833-1915), „ucenicul și prietenul lui Cipariu“, cum îi spune N. Iorga (Oameni cari au fost, II, ed. cit., pp. 181-182). 4) Scrisoare în arhiva lorga-Pippidi: Toma 1. Strelicovsky, Sinaia, martie 1929, solicita cu o elocvenţă suspectă „un post omenesc“ în București. 5) Ceva despre povestea rusească a isprăvilor lui Vlad Ţepeş și Evangheliile Margaretei Tomaian, contribuţii la legăturile literare cu ruşii și ungurii, Analele Academiei Române, Memoriile secțiunii istorice, s. III, t. XXI, 2939, pp. 195-198. £) Aserţiunile lui A.D. Keramopoulos au fost comentate în RHSEE, XVI, +3, p. 96. 7) Propaganda Naţională va deveni minister la 3 octombrie 1939.

140

FEBRUARIE 1939

care, din toate părţile, plouă asupra noastră. Propun să se ceară a se primi acolo doi delegaţi de la secţia istorică și să se reclame pentru Academie cărţile și revistele cari li sosesc. Intervine și Lapedatu, și hotărârea se iea în acest sens. Apoi conferința, foarte cercetată, cu care se începe activita-

tea publică a Institutului de Istorie Universală, și comunicaţie la Radio.! 11 FEBRUAR

Externele refusă orice sumă pentru terminarea

clădirii Institutului din Albania?.

E:

*

La Ligă se ia notă de înţelegerea cu actorii și se discută pe larg acţiunea contra ei, într-un moment când e vorba și de o prefacere a Academiei, cu membri numiţi și plătiţi ca funcţionari. Am invitat pe Dr. Angelescu pe care-l facem vicepreședinte de onoare, permanent, și primește cu deosebită plăcere. Se învoiește a reuni pe „Prietenii istoriei“ ca să avem un sprijin pentru publicaţii în zilele grele care se anunţă. Îl adaug ca patron și la Institutele sud- oriental și bizantin, ale căror socoteli se prezintă. La Bizantin se adauge preotul N. Popescu și Bănescu, acesta ca subdirector, cu grija publicaţiilor. La Sud-Est european e adaus Topa pentru legăturile cu colonia 1) Construcţia din Șoseaua „Jianu (Aviatorilor) nr. 3 nefiind încă terminată, inaugurarea propriu-zisă n-a avut loc până la 16 decembrie 1939. Între timp, conferințele Institutului aveau loc la Palatul Ligii Culturale. La 10 februarie, „Originea și desvoltarea istoriei universale“ începe seria de conferințe ale directorului Institutului (publ. București, 1940). Textul ed. de Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu în Sfaturi pe întunerec, conferințe la radio 1931-1940, București, 2001, pp. 509-511, poate fi identificat în Scrisori către Catinca, ed. cit., p. 267, n. 68: „Te-am ascultat aseară la Radio. Erai mai trist ca de obicei. Ori poate schimbarea subiectului? Monedă, metodă, ca să ajungi la Ucraină!“ Acesta era răspunsul la scrisoarea de la a februarie (ibid., p. 242) în care i se raporta: „leri am vorbit, la Academie, la Ligă pentru Institutul de Istorie Universală și la Radio, nu mai puţin de cinci ceasuri“. 2) În 1938 Ministerul de Externe avansase fonduri pentru construirea Institutului Român de Arheologie, înființat de N. Iorga la Santi Quaranta (Saranda, în sudul Albaniei), pe terenul pe care-l deținea din 1932 cu titlu personal, dăruit de regele Zogu.

FEBRUARIE 1939

141

macedoneană, ca al cărei președinte a fost reales. Toţi rămân uimiți de ce s-a făcut la Institute și la Ligă. Aspră critică a „Strajei“ și a Serviciului social care înghit

fără nici un adevărat folos sume enorme. +

Lui Arghezi i s-a cerut să reia, pentru a mă insulta pe mine, Bilete de papagal. *%

În oficioasa Tribună din Cluj un băieţel batjocorește grosolan Teatrul Ligii. Se decide a se scrie lui Agârbiceanu și a da în judecată pe vinovat. Așa voi face și cu Arghezi la cea dintâi calomnie. 15 FEBRUAR Visita lui Angelescu. Îmi propune o întâlnire cu Dinu Brătianu. Ar voi să vie la mine. Situaţia e imposibilă. S-a numit alt general al „gărzii Frontului“. Toată lumea, bărbaţi şi femei, intră în uniformă. 30.000 de fiecare, cu trei schimburi, în total peste trei miliarde [sic/]. Aflu de aiurea că se cumpără fabrica Buhuși cu un miliard, din care o parte intră în buzunarele mijlocitorilor. Răspund că aștept ca, fără zguduire pentru țară, lucrurile să ducă la firescul sfârșit, care-mi pare sigur. +

Fiul lui Seton Watson?. Călătorește în Europa. Va sta trei săptămâni în Bulgaria. Învață sârbeşte. Pregătește o lucrare în cinci volume despre noile împrejurări din centrul și estul european. Foarte simpatic tânăr: icoana însăși a tatălui când s-a însurat. 1) Încă de la 1 august 1937, C.C. Giurescu îl anunţase pe Al. Tzigara-Samurcaș: „Au apărut Biletele de papagal ale lui Arghezi. Se prezintă bine, lorga e copios agrementat. Arghezi afirmă că atacul va merge crescendo“ (Scrisori către Catinca, ed. cit., p. 268, n. 74). Pentru tactica lui Giurescu de a-l discredita pe Iorga, Basil Munteanu, Corespondenţe, Paris, 1979, pp. 433, 439, 443-447, 519. 2) George Hugh Nicholas Seton-Watson (1916-1984) avea să devină marele expert în istorie rusă și balcanică pe care l-am cunoscut. Tatăl său, Robert William Seton-Watson (1879-1951), își începuse din 1905, călătorind în Austro-Ungaria, marea sa activitate științifică și politică, în care există și o istorie a românilor și studii despre Cehoslovacia.

142

FEBRUARIE 1939

E și dânsul uimit de sistemul nostru totalitar. Întreabă dacă naţia sufere. — Orice... — Dar râde... — Desigur. Și părerea lui e că o asemenea situaţie trebuie să aibă sfârșit. Gusti și-a oferit un prânz de onoare. Presidează, și cu două discursuri..., Argetoianu. În Revue historique Br6hier are cuvinte amabile despre lucrările mele. Henry, care vorbește de broșurile sociologice ale lui Gusti, de preistoria lui Vladimir Dumitrescu, de geografia lui Mehedinţi, de etnografie, mă ignorează ca de obicei. Scriu lui Ianculescu să vorbească despre această falsificație lui Charlâty!. 16 rEBRUAR N. Georgescu-mi spune că unele persoane asigură cum că există un decret pentru pensionarea mea la 1 Mart. Vreau să vorbesc lui Andrei? pe care-l invit la mine. Se arată ocupat: va veni între 5 și 6. Atunci se declară din nou ocupat și cere aceleași oare a doua zi. Îi comunic că nu mai e necesar. De altminteri, negând cunoașterea vreunui decret, confirmă că, pentru niște pâri miserabile, a suspendat pe fiul mieu Mircea şi-i face anchetă „imparţială“, fără măcar a-l fi chemat pe dânsul pentru explicaţii. Rog pe Slăvescu să treacă pe la mine. E indignat. Mâne, informându-se asupra decretului, mă va lămuri. Și el e uimit de cele ce se petrec. *

Dinu Brătianu și Vaida ar fi înaintat un memoriu Regelui. 18 FEBRUAR

Requiem pentru Piu al XI-lea. E

La întoarcere, Farcaș îmi spune că, mergând la Andrei pentru

chestia lui Mircea, i s-a spus că-l cheamă Călinescu. 1) Sebastien Charlâty (1867-1945), istoric, director la Revue historique, rector al Universităţii din Paris (1927-1934). 2) Sociologul Petre Andrei (1891-1940) era ministrul educaţiei naționale, post pe care l-a păstrat de la 5 decembrie 1948 până la 3 iulie 1940. În jurnalul său politic, atâta cât există în volumul Jurnal, Memorialistică,

Corespondenţă, ed. Petru

P. Andrei, Valeriu Florin Dobrinescu, Doru Tompea, lași, 1993, nu e menţionat nici un contact personal cu N. lorga.

FEBRUARIE 1939

143

Acesta i-a arătat un dosar al Siguranţei, care se transmite și Palatului, dosar în care se spune că la curs vorbesc de „nebunia Hohenzollernilor“ și de „Regele și miniștrii asasini“, iar, în adunarea de sâmbătă la Ligă, m-am plâns că Regele, care făgăduise „un milion și jumătate“, îl retrage, așa că ar trebui „să se arunce cu pietre în Palat“. Guvernul va trebui „să ieie măsuri“. Trimet ambilor miniștri câte o cerere de anchetă, iar o a treia Siguranţei însăși, în acest cuprins (paginile adause). Până atunci nu pot ținea nici un curs sau seminariu. Apoi anexez copiile la o scrisoare către Urdărianu în care-i cer „să facă din ele usagiul pe care i-l va dicta onoarea lui de militar și misiunea pe care o are de îndeplinit“ (menţionând pe aceasta, el îmi răspunde de primire). Înştiinţez pe rectorul Academiei de Comerţ și pe decanul de la Litere. Pe studenţii de la seminar îi rog să descopere pe miserabilul spion. Cum Andrei mă cheamă în scris la Ministeriu pentru „explicaţii“, îi răspund că

vârsta și situația mea îmi dau dreptul să nu mă supun la asemenea chemări. Un student de la Litere se și presintă. Ca și mine, a observat un ascultător nou, care nu scotea decât anume

note. Mi se

va spune pe urmă că purta revolver şi se lăuda că trăiește bine. Seara, Farcaș îmi spune că Andrei, oprit de a veni la mine, dar având a-mi spune ceva extrem de secret și capabil de a „salva situaţia“, mă roagă să-l caut în cea mai mare taină la el mâni. Crezând că e un adevăr în acest „secret“ îi spun că vin acum, la miezul nopţii. Andrei ar fi înlăturat sergentul și întrebuințăm o trăsură de piață. Îl găsesc undeva în fund, în niște camere mobilate. Îi declar că n-aș fi făcut acest pas nepotrivit cu situaţia mea și cu ce relații am avut dacă n-aș fi convins că „trăiesc între nebuni și că Țara Românească a ajuns o casă de nebuni“. Nu-mi comunică nimic, așa încât conversaţia atinge... frumosul lui covor basarabean. Apoi îmi vorbește de ce s-a raportat de la Academie și de aiurea Regelui (bănuiesc de la Academie pe vechiul delator 1) Paginile lipsesc din manuscris.

144

FEBRUARIE

1939

Vâlcovici...). Îi arăt că e vorba de invenţii stupide sau de îngrijorări cu privire la temperamentul și originele Regelui, pe care, din același sentiment de grijă, le-am comunicat și lui Urdărianu. El mă roagă „să fac un gest“: uniformă, o declaraţie publică pentru a împiedica măsuri „grave“. Îi răspund că-l sfidez să le ia, iar că sfaturi n-am de primit de la un tânăr neexperient. Cum el pretinde că Farcaș a dat un caracter prea misterios misiunii lui, îl mustru pe acesta de faţă cu dânsul, deși cred că n-a fost nici o exagerare. „Puteam avea relaţii cu d-ta, cursa în care m-ai atras le face imposibile.“ Vorbind de Mircea, încearcă a scusa măsura care, și ea, ca și scrisoarea către mine, i-a fost impusă. Nu poate lămuri suspendarea. De altfel e o cercetare pe zece ani. — Da, dar supt direcţia fiului mieu.! a“ La Academie a fost o lungă disertaţie metafizico-juridică a lui Djuvara?.

19 FEBRUAR

După înțelegerea cu Răducanu”, care a arătat

ministrului că la cursul mieu au asistat profesori și chiar el și că stenograma stă la dispoziţie, fac cursul la Comerţ. +

Apoi înmormântarea amicului Guillaume“. Adânc impresionantă durerea văduvei și a drăgălașilor copii. Asistă și Dinu Brătianu, foarte schimbat. Puţini miniștri. Vorbește Gafencu, 1) Scenă povestită, așa cum a fost trăită, cu nervozitate maximă, în zilnica scrisoare către Catinca la Sinaia (0p. cit., p. 247): „o poveste pe care ai crede-o scoasă din Hoffmann sau din Edgar Poe“. Repetă cuvintele cu care a intrat la Andrei: „vin la d-ta, cum m-ai rugat să vin, numai pentru că am convingerea că trăiesc între nebuni“. Situaţia lui Farcaș faţă de ministru era delicată (loan N. Farcaș, În căutarea dreptății. Procesul mieu cu Universitatea din Bucureşti, Vălenii de Munte, 1938). 2) Mircea Djuvara (1886-1945), jurist și filozof. *) lon Răducanu (1884— 1964), economist, rectorul Școlii Superioare de Comerţ. 4) Baronul Gustave Guillaume (1883-1939), ministrul plenipotenţiar al Belgiei la București. lorga i-a închinat „vechiului și atât de bunului prieten al țerii noastre“ un necrolog (Oameni cari au fost, IV, ed. cit., pp. 295-296).

FEBRUARIE 1939

145

găsind cu cale să adauge raporturile sale cu defunctul. Discursul, mișcat, al lui Ducici nu se aude. +

'Treisprezece studenţi au fost la ministru, cu un memoriu arătând ce se spune la seminarul mieu. Doi au fost primiţi. Andrei a pretins că „nu știe nimic“ și că e convins și el că n-a fost nimic! 20 FEBRUAR La Sinaia pentru o așa de scurtă visită, dureros întreruptă. Constat că mi se deschid scrisorile și că se fură din ele fotografii și alte lucruri. . Topa, care ia dejunul cu cedonean, venit pe furiș toate mișeliile se fabrică Există de toate cinci

noi, spune că știe de la un agent mala spital, ca pentru o consultaţie, că la Călinescu. Siguranţe. +

Pe drum, prin sate, numai premilitari, învăţători chemaţi pentru străjerie. Şoseaua e pustie în această frumoasă zi de Duminică. 21 FEBRUAR Pentru prânzul de azi la Externe mi s-a spus că trebuie fracul, apoi uniforma, iar, la urmă, prin trimesul lui Gafencu, tot fracul, uniforma fiind impusă numai miniștrilor (a și apărut decretul: sânt cinci schimburi!). 140 de persoane la prânz, iar pe urmă o lume enormă. Am vorbit cu Metaxa!, îmbătrânit și vizibil obosit, al cărui discurs simplu spune ce trebuie și despre hotare (al lui Gafencu mai lung și retoric). Recunoștea calităţile lui Venizelos. Apoi cu ministrul de Externe al Turciei, despre călătoria mea la ei și despre o nouă ediţie francesă, prescurtată, a istoriei Imperiului Otoman. E un om simpatic, vorbind perfect franţuzește. 1) lannis Metaxas (1871-1941), general grec, responsabil pentru dictatura militară din 1936, a condus în 1940 rezistența contra trupelor italiene.

146

FEBRUARIE 1939

Mai mult cu Tinţar Marcovici. l-am arătat că, după ce pretenţiile lui Beneș de a regenta lumea au adus catastrofa Cehoslovaciei, a rămas ca garanţie această înțelegere Balcanică a celor cari, neavând nimic de cerut și nimic de cedat, nu vreau să se bată. Din punct de vedere militar, în caz defensiv, intră în socoteală numai Iugoslavia, cu soldaţii ei de elan și România, cu soldaţii ei de resistență. Alianţa în doi trebuie deci pusă bine la punct. Se cer și relaţii culturale: membri corespondenţi de la noi și de la ei ar putea forma un comitet inter-academic pentru bibliografii, traduceri și excursii. E de aceedși părere.! Încearcă să scuze politica de intimitate de unul singur, fără noi, faţă când de Roma, când de Berlin, a lui Stoiadinovici, care, spuneam eu, îi luase, afară de ultimele declaraţii despre hotare, orice încredere la noi. După Marcovici, Stoiadinovici n-ar fi părăsit niciodată basa românească. Faţă de unguri îi arăt că aranjamente în ce privește satele sânt singurele posibile. Episcopului de Orade, ca reședință a Sfântului Ladislau, i s-ar putea crea o situaţie de relativă autonomie. Aradul n-are unguri adevăraţi: pe acolo ar trece, de altfel, drumul spre Belgrad. Bulgarilor li s-ar putea face oricâte concesii culturale. Dar ce s-a luat la 1913, contra părerii mele, nu se poate restitui de nici un guvern român. Marcovici e de aceiași părere. Am spus lui Ilasievici?, lui Cădere” și miniștrilor ardeleni să arate Regelui că eu n-am nimic împotriva Coroanei, dar că menţin legătura mea cu Constituţia, care nu admite „frontul“, în deosebire refusul de a accepta totalitarismul și de a purta uniforma. Regele ar putea, cum o spuneam și lui Slăvescu, să declare, la aniversarea Constituţiei, că, orice măsuri s-ar fi luat provizoriu în vederea ordinii publice, toate drepturile constituţionale se mențin. ') La această convorbire cu A. Cincar Markovi€, ministrul de externe al Iugoslaviei, lorga face aluzie în conferința „Basele populare ale oricării mișcări în Balcani“, București, 1939. 2) Constantin llasievici (1880-— 1955), general, șef al Casei Militare Regale. *) Victor Cădere (1891 1980) fusese din august 1938 rezident regal la Galaţi (ţinutul Dunării!). Acum, de la + februarie 1939, numit ambasador la Belgrad.

FEBRUARIE 1939

147

22 FEBRUAR Au „uitat“ să mă invite la concertul de la Palat, unde Argetoianu și Mironescu au apărut în uniformă. Mi se spune că atmosfera era glacială. 28 FEBRUAR La legația iugoslavă. Frumoasă colecţie de tablouri. Mi se spune că biblioteca e și mai frumoasă. *

Întrebând pe mareșalul Palatului în ce privește „greșeala“ mi se spune că „se va cerceta“. 24 FEBRUAR Primesc „foarte urgenta“ invitaţie la dejunul de la 27 pentru aniversarea Constituţiei. Răspund mareșalului că mulțămesc: dar n-am uniformă și bolnav, în ultimul timp, de rinichi, de sciatică și chiar acum, chinuit de dureri nevro-artritice, n-aș putea îmbrăca o uniformă militară.! +

Ceaiu la însărcinatul de afaceri al Albaniei. Întâlnesc pe secretarul cehoslovac. Îi arăt mirarea mea că, după sfidări la adresa Germaniei, a urmat o supunere așa de desăvârșită. El spune că, însuși militar, nu crede că s-ar fi putut o resistenţă, că ea ar fi dus la distrugerea totală a statului. Nu neagă că li s-a îngăduit germanilor a face strada lor de străbatere prin Cehoslovacia și că, în timp de război, nu s-ar putea opri străbaterea lor. %

Ieri, la amiază a fost simpaticul ministru al Iranului. Am vorbit

de trimiterea ediţiei mele din Vataţes, Persica”. Am cerut schimb de publicaţii cu ţara lui. Cred că s-a făcut o bună îndrumare. Astăzi Biering, al Danemarcei. E în legătură cu Externele de la Copenhaga. Vrea legături ale Institutului de Istorie Universală și cu Suedia și Norvegia. Îl miră curiozităţile Frontului. 25 FEBRUAR (pasaj tăiat) Primesc invitaţie la dejun pentru ziua Constituţiei. Condiţia: uniforma. Răspund lui Ilasievici că 1) Scrisoarea către Ilasievici s-a publicat în RITL, XXXVII, 1-2, p. 280, şi ecoul acestei probleme de protocol, a doua zi, în Scrisori Catinca, ed. cit., p. 251. 2) O cronică din sec. al XVIII-lea: Basile zes, Persica, Histoire de Chah-Nadir, publice par N. lorga, Bucarest,

1989, către Vatat1939.

148

FEBRUARIE 1939

mă împiedică starea de sănătate: boala de rinichi, sciatică, dureri nevro-artritice, trei flanele [pasaj tăiat — v. mai sus]. Nici un răspuns, deși Topa a trimes și certificatul medical. Întreb la telefon pe Ilasievici: afacerea privește pe Flondor, dar îi va vorbi; răspunsul chiar astăzi.

26 reBRuAR

La Sinaia.

Întorcându-mă, pun pe N. Georgescu să ceară răspunsul lui Ilasievici. lar trimite la Flondor; personal, crede că „nu e răspuns“.

27 FEBRUAR

Pe când și Vaida apare în uniformă și defilează,

trimet Regelui această telegramă: „La împlinirea primului an de la alcătuirea Constituţiei al cării modest colaborator am fost, rog pe Maiestatea Voastră să primească asigurarea că rămân nedespărțit legat de dânsa, cu același devotament față de Coroană, care mi-a fost principiul neclintit în toată lunga mea viață politică. Tuturor gândurilor bune ale Maiestăţii Voastre li urez din inimă izbânda meritată“. De fapt, cu stema Frontului pe cârpa de pe pieptul unor țărani de carnaval, se usurpă ziua Constituţiei pentru călcarea Constituţiei. Nici un entuziasm. 28 reBRuAR La Palat au găsit că telegrama mea trebuia tipărită, la locul de frunte. 2 mARTr Regele a răspuns, mulțţămind „sincer“ pentru „devotament“... Numai Curentul cutează a da telegrama.! 3 MART La Academie Silviu Dragomir apare într-o uniformă albastru deschis în care calcă greoi. Găsesc prilejul să-i amintesc lui Vâlcovici, în legătură cu gluma ce am făcut, rolul ce a jucat lucrând odinioară la Palat cu vești despre legea Instrucţiei. 1) Felicitarea a apărut în Curentul, la + martie, și, la 4 martie, în Die neue Zeitung la Sibiu. În Opinia din lași: „M.S. Regele a binevoit să răspundă prin următoarele cuvinte: Sincerele Mele mulțumiri pentru bunele gânduri, pline de devotament, ce mi le-aţi trimis cu prilejul serbării unui an al erei de Renaștere Naţională“.

MARTIE

1939

149

%

Veştile despre câștiguri personale din împrumutul engles. Conferinţa mea despre pacea popoarelor în Balcani. Numai Timpul dă un rezumat. 6 maRr

Schina! îmi spune că pentru întâia oară Regele și-a

adunat foștii amici de copilărie (Romalo? etc.) și, prânzind în particular cu ei, ar fi lăcrimat.

A fost la Jockey-club, unde, salutat de Argetoianu, a declarat că va relua acest obicei. Scrisorile de injurii către mine, „canalie bătrână“, care trebuie „executat“, reîncep. Iscălitura e crucea în svastică.

3 mar

Moartea la Cannes a Patriarhului.

10 MART La Academie o bună conferinţă a lui Nistor despre Românii de peste Nistru. Îndată o alta, de o informaţie documentară cu totul nouă, la Institutul de Istorie Universală, despre caracterul pur românesc al graniţei răsăritene în Bucovina îndată după anexare.” 12 MART Slujbă pentru Patriarh la Gara de Nord. Călinescu apare ca prim-ministru, foarte plin de rolul său. Voiu ţine primul cordon din dreapta al carului, Andrei Rădulescu pe al doilea; de partea cealaltă Vaida și alţii se schimbă. Înainte de plecare vorbim despre candidaţii la Patriarhie: Nicodim, Bălan, Visarion, Ciopron.* Vaida e pentru Bălan care a venit cu un cleric gras și ghebos, care-i ţine coada veșmântului, pe când Nicodim nu-și adauge această întovărășire. 1) Generalul Mihail Schina (1867-1943), apropiat de Iorga prin colaborarea la Liga Culturală. 2) Alexandru Romalo va fi ambasador la Berlin în 1940. Despre ambele întâlniri amicale, Argetoianu, op. cit., VI, ed. cit., p. 139. 5) „Vechimea așezărilor românești dincolo de Nistru“, în Analele Academiei, t. XXI, 3, București, 1939, și Vechea graniță de nord a Moldovei, București, 939. *) Nicodim Munteanu (1864-1948) era din 1934 mitropolit al Moldovei; Nicolae Bălan (1882-1955), din 1920 mitropolit la Sibiu; Visarion Puiu (1879-1964), mitropolit al Bucovinei din 1935; Partenie Ciopron (1896-1980) era din 1937 la Alba Iulia ca episcop al Armatei.

150

MARTIE 1939

O lume imensă care se prezintă într-o admirabilă ordine. În biserica Patriarhiei, Călinescu, care începuse la gară cu unele indicaţii despre cortegiu, mă întreabă dacă nu sânt obosit. — O astfel de oboseală nu e nimic pe lângă ce m-ai făcut d-ta să sufăr, și, cu toate că ești personal un om bine crescut, grosolănia a fost pecetea purtării faţă de mine. Censura mi-o

fac brutal toţi neînţelegătorii. Ieri s-a tăiat din ziar amănuntul că un biet de zăpăcit licean, pornit spre... Africa, despre care se spusese că s-a sinucis, a fost ucis de jandarmi, cum stătea scris în ziare censurate și observaţia că în educaţie pe lângă cerințele milităriei se cere și o lărgire de orizont. Spune că n-are cunoștință de așa ceva. Îi arăt și cum am fost atras noap-

tea în cursa lui Andrei. După serviciu, la care participă și zdreanța de Galaction Cordun!, care nu cutează să mă privească, revine Călinescu. Mă întreabă dacă am trăsură. — D-ta, pentru ce-mi pregăteai, mi-ai fi dat trăsura d-tale. — Tot cu mine ai să mergi, adaugă el cu o necuviincioasă trufie. — Dă-mi voie să-mi aleg tovarășii. Și Gafencu e de părerea șefului său. — Dar care e politica pe care o faceţi? Între cei de faţă, Lupaș, deși preot, în uniformă! Argetoianu lipsea. Dr. Angelescu a venit cu greu; pare foarte amărât și închis.

13 MART

Înmormântarea Patriarhului. Regele pare obosit și

îngrijorat. Ca de obicei nu s-a anunţat prezenţa lui. Sânt prezente toate bisericile ortodoxe din Balcani, ca și clerul armean și cel musulman de la noi. În costum obișnuit episcopii uniți Frențiu, Hossu şi cel de Baia-Mare. Între cei cu uniforme și Motru. 14 MART Visita lui Visarion, arhiepiscopul din Albania. Arată cum s-a împăcat Patriarhul ortodox prin aceia că i s-a dat capul lui, altul fiind acum Mitropolit. În prezenţa prelaţilor bulgari

la înmormântarea lui Miron vede sfârșitul schismei bulgare. !) Galaction Cordun, arhiereu compromis de atitudinea sa sub ocupaţia germană în 1917.

MARTIE 1939

151

Răposatul recunoscuse după discuţiile din București la 1931 Biserica Albaniei. Grecii n-au delegat decât pe preotul lor din

București. El îmi aduce o icoană sculptată în argint a Sf. Nicolae și

medalia serbării de un sfert de veac de la crearea Statului albanes, pe care regele, care a împărțit-o atunci la participanţi, mi-o trimite mie.

=

După amiază, Le Merle, secretarul școlii francese din Atena!, și Manzone, secretarul Institutului italian, pentru organisarea primirii Companiei de artă Goldoni din Veneţia. E

S-a săvârșit luarea supt protecţie și ocuparea de germani a Cehoslovaciei, care s-a predat în toate fragmentele ei, fără a trage un foc de pușcă. 16 mARr La Gafencu, care iese de la Consiliul de miniștri. Îmi explică acţiunea lui. Voloșin, șeful guvernului ucrainean, copleșit de invazia ungurească, s-a refugiat la noi și a cerut ajutorul Regelui. El nu se poate da pentru că ar fi să ne amestecăm într-o situaţie de violenţe internaţionale care va trebui lămurită altfel.2 Dar s-au chemat soldaţii în concentrare și avem trupe la hotarul maramurășean. « Nu se știe care e atitudinea Germaniei față de „anexarea ungurească. Guvernul din Berlin păstrează o curioasă tăcere în chestia culoarului polono-ungar. S-a cerut un răspuns din partea noastră. 1) Paul Lemerle (1903-1989), bizantinolog care fusese invitat la București de Sabina Cantacuzino pentru o conferință despre Muntele Athos la Universitatea Liberă. 2) „Ucraina Carpatică“, în numele căreia vorbea Augustin Volozin (1874-1945), și-a proclamat independența, dar a fost imediat anexată la Ungaria. Dintr-un articol de N. Iorga la 18 martie în Neamul Românesc şi în Basarabia de la Chișinău, intitulat „Se schimbă lumea“: „Vești neașteptate ne vin de la hotarele ţării. O întreagă ordine de lucruri se răstoarnă. Puteri fără preget merg înainte peste orice... Ce poate da un stat în care lipsește unitatea o arată soarta Cehoslovaciei și acea de astăzi, nespus de nenorocită, a statului slovac și a Rusiei Subcarpatice în stare de tragică sinucidere“.

152

MARTIE 1939

Tot așa s-au întrebat guvernele frances și engles, care ar părea preocupate mai mult de soarta lor, amenințată de cei cari pretind o atitudine mai energică față de Germania. Ungurilor li s-a comunicat, prin ministrul lor de la noi, că

avem interese la hotarul unde ei se instalează și că la nevoie le vom apăra cu armele. Înaintarea lor va trebui să se oprească înaintea satelor românești de peste Tisa, a căror anexare ar fi admisă de Germania și Polonia. Pester Lloyd publică un articol de prietenie față de „toți vecinii“ cu asigurarea că i se vor respecta hotarele. E>

Aflu că răceala răposatului Patriarh a venit din lunga așteptare pe peronul gării din Cannes, căutându-se o locuinţă lângă biserica ortodoxă, ceea ce s-a dovedit imposibil. se

Gafencu crede că ungurii fac o proastă afacere: vor avea de lucru cu 400.000 de ruteni, foarte vii, și cu 200.000 de evrei, foarte incomozi. Cred, din partea-mi, că și Reichul intră, prin noile sale poziţii, într-o situație plină de mari greutăți.

1) Carol II, op. cit., |, p. gaz: „lorga a fost, ca în cele mai bune zile ale lui, plin de un înalt și înțelegător patriotism. EI este, în caz de atac, pentru o rezistenţă dârză și plină de demnitate, bazându-se pe exemplul istoric al Piemontului și pe completa lipsă de demnitate a cehilor. Consideră că, chiar dacă vom fi complet zdrobiţi, totuși numele de român și de România va rămâne veșnic, tocmai din cauza acestei rezistențe pe care se va putea totdeauna reclădi“. Vezi lon Mamina, Consilii de Coroană, București, 1997, pp. 168-175.

Billie ae sii ai

Consiliul de Coroană!.

Regele, care m-a așezat la dreapta sa, e foarte amabil cu mine. Îmi mulţămește pentru articolul mieu de la 15 în care chem pe toţi în jurul „șefului de oaste“. E sincer mișcat. Se dă cuvântul președintelui de Consiliu, care e foarte bine, arătând activitatea diplomatică pentru rectificarea de hotar și asigurarea noastră. Aduce înainte actele. Gafencu are puţin de adăugat, cu obișnuita lui limpeziciune și francheţă.

ce“

17 MART

MARTIE 1939

153

Începând consultarea consilierilor, Văitoianu are o excelentă atitudine, terminând cu aceea că, în caz de război, se pune în serviciul patriei. Vaida se reservă. La rândul mieu las la o parte judecarea situaţiei generale. Pentru noi, azi, e urmărirea salvării alor noștri din Maramurăș. Cum ungurii și-au retras făgăduiala de a se opri înaintea acestor comune și bandele-i jefuiesc și-i împrăștie pe ai noștri, ar trebui, în situaţia, încă nesigură, a acestei ocupaţii, ca acţiunea diplomatică să fie mai impresionantă. De un schimb de teritorii nu poate fi vorba. Trebuie să rezistăm. Dacă ar fi altfel, aș căuta o cetăţenie americană. Vaida rostește un discurs, confus ca totdeauna, dar, ca ten-

dinţă, infam. Își râde de „patriotarzi“, de lozinca de „a muri pe al nostru pământ“. Germaniei nu i se poate rezista. N-ar rămâne poate nici un petic din ce a fost România. Bine a făcut Hacha. Îl întrerup spunându-i: „Cum puteţi vorbi așa? Cuvintele d-voastră mă sfâșie...“ El mă taxează de „patriotard“... Fără a voi să-l privesc, cer Regelui să-mi mai dea cuvântul, la urmă. Vaida o întoarce; îmi face profesie de „stimă“. — Renunţ la stima

dv., prefer să nu aveţi părerile dv. La urmă se declară ca fiind pe același teren cu mine. — Pe al mieu! Cuvintele lui Mironescu și Ballif n-au o deosebită importanţă. Șeful Statului-Major, Țenescu, face socoteli militare. Arată ce au ungurii. Cu ei ne putem bate, dar, dacă au sprijinul german, nu. Explicații tehnice, fără suflet. Mai multă energie în ce spune generalul Florescu. Regele rezervându-și părerea, — deși pe supt masă mi-a strâns mâna, mulţămindu-mi, și mi-a citat lozinca lui Hitler: sich stemmen la se opune] și eu adaug: „cu altfel de rasă decât cei de faţă“ —, pune întrebări precise consilierilor. Din răspunsurile lor rezultă că pentru 15.000 de oameni și o discuţie teritorială pe basă etnică putând fi întoarsă în contra noastră, nu se poate o acțiune militară, dar că, în cazul punerii în discuţie a hotarelor noastre, resistenţa se impune ca o datorie.

154

MARTIE 1939

Călinescu spune lămurit că atunci ne vom împotrivi. Din noua informaţie diplomatică rezultă că Polonia, care ar fi fost surprinsă, și-a văzut respinsă de unguri, cu toate că Regele pomenește de oarecare asigurări recente ale lui Raczynski! —, de a interveni pe lângă aliaţii lor unguri pentru noi. — Germania nu și-a spus cuvântul. Englesii ni-au recomandat resistență, cu ce pot ajuta, mai mult bănește, la dânsa. La redactarea comunicatului pe care Regele-l face a fi dat, nu de „Consiliul de miniștri, supt presidenţia Regelui, cu participarea consilierilor regali“, ci de „Consiliul de Coroană“, unii obiectează contra terminului de măsuri „militare“, care ar îngrijora lumea. Spun în glumă: „Să-l păstrăm așa și, apoi, la Censură, Hotineanu va șterge ce crede el...“ Vorbesc cu Regele: „M.V. a putut vedea ce false erau informațţiile de la Vâlcovici și alții. Frontul se poate constituţiona-

lisa. — Ce ne mai gândim noi azi la acestea! — Și eu cred așa. Dacă mi s-ar cere să ies în izmene în Piaţa Teatrului, și aceia aș face-o... — Dar să fie albastre... — Mai rămâne cămașa...“ E] întreabă de sănătatea soţiei mele, lăudând pe dr. Hortolomei, și de a mea, cu laude pentru Blath, oftalmologul.

Vaida zăboveşte plecarea ca să mă întâlnească. ÎI evit cu desgust. l-am spus Regelui când Vaida lăuda pe Hacha Chwalkovski: „Acesta ar fi în stare a face ca dânșii!“

și

EX

Acasă, aflu încercarea de șantaj a librarului evreu din Cernăuţi Schieber, care scrie editorului de la Locarno al cărţii lui Wolbe că „ein Wundertrăger“ cere pentru a o lăsa să intre „jumătate din câștig“, așa încât trebuie trimise 1.000 de mărci germane. Editorul crede că e un șantaj, dar vede în mine pe „Wiindertrăger“. Cer arestarea miserabilului de librar. %

Gafencu îmi telefonează că Anglia și Franţa și-ar rechema ambasadorii. 1) Contele Roger Raczynski (1889-1945), ambasadorul Poloniei la București în 1938-1940.

MARTIE 1939

155

18 MART Topa spune că un funcționar de la Legația germană l-a asigurat că înaintarea germană se va opri, întorcându-se spre Olanda, pentru a căpăta colonii. În Consiliu mi-am arătat părerea, pe care i-o repet azi, d-ru-

lui Angelescu, că Germania nu s-ar băga în Sud-Estul european, unde ar întâmpina resistență de la noi, de la sârbi, de la bulgari chiar, și de la turci cari ne-au asigurat de tot sprijinul, cu atât mai mult cu cât fără luptă pot avea de la noi grâu și petrol, ci trebuie să prefere din Slovacia, marea șosea de pătrundere, pentru care au lăsat ungurilor cărarea ruteană, pătrunderea, de mult anunţată în Rusia, incapabilă să resiste. Topa-mi spune că ministrul Marinescu a spus că în Consiliu numai eu am vorbit ca român. *

Conferinţa la Societatea italo-română despre poesia populară italiană.! Foarte multă lume, din cele mai alese cercuri. Anume aluzii, sprijinite pe amintirile din 1916-8, când am tradus acea poesie în mijlocul desastrului, cum aș face-o și mâne, orice ar fi, cu aceeași „voie bună“, provoacă manifestații călduroase. Onicescu?, care m-a introdus, a vorbit de reluarea legăturilor cu fraţii de rasă, peste infiltrarea barbarilor: nu era chemarea lui. se

Ministrului Italiei îi spun la plecare că politica Axei va fi cândva regretată de italieni. „Aţi avut Imperiul roman de la Roma; vi se dă Imperiul roman de la Berlin...“ EI tace. Pare să

nu fie prea bine intenţionat faţă de noi. *

Câţiva speriați la ședința Ligii Culturale mă întreabă dacă e vorba de o ocupaţie germană. 1) S-a publicat: Două dovezi de iubire pentru Italia. Poesia populară, Vălenii de Munte, 1939. 2) Octav Onicescu (1892-1983), matematician și filozof al științei, era președintele asociaţiei româno-italiene, ţinea cu regularitate conferinţe la Văleni în 1922-1938 și a lăsat amintiri despre relaţia cu Iorga în Pe drumurile vieții, București, 1981, pp. 83-85.

156

MARTIE 1939 Cum

netrebnicul de Sânjorgiu! o recomanda la Curentul,

Șeicaru l-ar fi dat afară, batjocorindu-l. Am cerut ieri lui Călinescu arestarea și deportarea lui. Cineva l-a văzut pe stradă foarte îngrijorat. Și mulţi medici ar fi pentru acceptarea soartei! +

Din nou un imbecil a censurat un articol din ziar. Cer lui Călinescu să se termine cu această obrăznicie. %

D-na Cella Delavrancea îmi scrie că Nae Ionescu, care e reținut la Miercurea Ciucului, ar fi prețuit foarte mult Istoria Românilor a mea.? gi La Consiliul de Coroană s-a insistat și asupra împiedicării legăturilor noastre cu Apusul prin așezarea ungurilor la Tisa-de-sus. 20 MART

s-a stabilit domiciliu forțat lui Sân-Giorgiu. *

Beza”, de la Ierusalim, îmi spune că terorismul arab se sprijină pe sate risipite și pe concursul populației; cel evreiesc are dezavantajul de a fi închis la orașe, dar poate întrebuința bombe perfecţionate. Anglia, care caută posibilitatea de a tăia un nou „Suez“ la Acaba, va căuta să transforme un Stat arab vasal într-o independenţă ca a Irakului. 1) lon Sân-Giorgiu (1892-1951), din familia Saint-Georges de la Botoșani, trecuse de la partidul lui Iorga la acela al lui Gh.I. Brătianu, a fost ani de zile informatorul regelui, dar era totodată în Uniunea Conștiinței Naţionale a lui A.C. Cuza și a terminat între legionarii din exilul german, unde a scos o gazetă, Chemarea Vremii (1940). 2) Cu obișnuita metodă a măgulirii, era intenţia de a obţine de la N. Iorga o intervenţie pentru eliberarea lui Nae Ionescu (Valeriu Râpeanu, Nicolae Iorga. Mircea Eliade. Nae Ionescu: Polemici, controverse, elogii, ed. a Il-a, București, pp. 243-281, despre schimbul de articole din ianuarie-martie 1938).

*) Marcu Beza (1882-1949), diplomat și scriitor, a fost consul la Ierusalim și a colaborat cu N. Iorga în culegerea de documente. Cartea sa Urme româneşti în Răsăritul ortodox, București, 1935, a reunit informații istorice prețioase.

MARTIE 1939

157

*

Se răspândește vorba că, în Consiliul de Coroană, aș fi cerut războiul imediat cu ungurii pentru Maramurăș... 21 MART Conferinţa mea despre Goldoni.! Vorbesc conducătorului companiei „Goldoni“ despre „axă“. El îmi arată semnul „jettaturii“ pe care, acum, îl schițează italienii, când e vorba de o astfel de alianţă. 22 MART Conferința mea e suprimată în presă. Primire la dr. Angelescu a italienilor. Doctorul îmi spune că am mobilisat, că au mobilisat și bulgarii, că n-avem bocanci, că germanii au dat ungurilor 100 de avioane de bombardament, că Wohltat, trimesul german, ni-a cerut să reducem fabricile. Întreb la telefon pe Călinescu dacă s-a trecut, fără a fi înștiinţat, de hotărârile Consiliului de Coroană. Întru nimic! Îl felicit că se dovedește la înălţimea împrejurărilor. +

Strălucită represintaţie a trupei italiene. 21-23 MART Măreţ spectacol al reserviștilor cari aleargă subt steag, într-o admirabilă dispoziţie de luptă. Țăranul nostru întrece toate așteptările. În unele sate n-au rămas decât bătrânii și femeile. Vin și cei cari nu fac parte din contingentele chemate.? În schimb, două rele: Unul e reaua pregătire la Statul Major. Se fac necontenite

confusii. Lumea nu știe unde să se ducă. Se bruschează acei cari n-aduc cu ei îmbrăcămintea ... „Pune-ţi o șapcă, și du-te dracului!“... Sergenţii-majori cer sperț pentru scutiri. Dar mai ales infama atitudine a „oamenilor culţi“. Ei cer supunerea la orice pretenţie, discreditează armata, laudă în 1) S-a publicat în Două dovezi de iubire pentru Italia. Teatrul lui Goldoni, Vălenii de Munte, 1939. „Jettatura“ (ital.), superstiție contra piezei rele. 2) Cu același entuziasm scrie în Istoria Românilor, X, ed. cit., p. 494, despre „măreața unanimitate a răspunderii la apel... a mulțimilor ţărănești, gata să sară în gâtul încălcătorilor brazdei stropite cu atâta sânge“ (mobilizarea generală, 21 martie). La fel, — „Căciularul dac“, în Ecoul, 5 aprilie, „Moșneguţii eroici“, Neamul Românesc pentru popor, la 1 iunie.

158

MARTIE 1939

gura mare pe „invincibilii“ germani. Așa vorbesc funcționari înalți, medici... Zvonurile cele mai absurde circulă. Răniţi cari au sosit la Brașov. Ultimat german. Gătirea de plecare a Regelui etc. 24 MART Catastrofalul tratat cu germanii, cari ieau conducerea economiei naționale româneşti pentru folosul lor, cu mituirea noastră.! Alerg la Gafencu. Îi spun: cum, odată, am întâlnit pe Călinescu, după uciderea lui Codreanu, cu strigătul: „Cum ai putut-o face?“, așa și cu d-ta, după iscălirea tratatului. El se declară încântat, cum a făcut-o și în declaraţia sa. „Aș fi preferat să fie așa tratatul însuși. Cum s-a ales acest moment? Cum nu s-a găsit măcar o formă pentru a cruța sentimentul public? La „argumentele“ lui îi spun că desigur avem două capete cu

totul deosebite. Nu mai rămâne acum decât a libera pe cei cu domiciliul forțat: Strunga? ministru la Berlin, Sângiorgiu consilier de presă. -

La Academie, unde Mehedinţi (!) ni apără hotarele, — eu lipsesc. Toţi sânt satisfăcuţi de tratat, cu preotul N. Popescu în frunte. Antipa, sondat după îndemnul mieu, de Andrei Rădulescu, spune doar că „totul atârnă de aplicare“. EX

Cutare mare financiar crede și el că e „a doua pace de la București“?. Vom ajunge a face din marcă o a doua monedă a Ţerii. 25 MART Șeicaru, Cesar Petrescu jubilează. Cel dintâi aduce un interview cu o nemţoaică, de la care a căpătat asigurarea că, învățându-ne agricultură, dându-ni industrie, ne vor cruța... susceptibilităţile noastre. Și aduce știri din Londra că acolo 1) Acordul economic româno-german, semnat la 23 martie 1939. Vezi Viorica Moisuc, Diplomaţia României şi problema apărării suveranității şi independenţei naţionale în perioada martie 1938-mai 1940, București, 1971, pp. 142-150. 2) lon Manolescu-Strunga (1889-1951), ministru la agricultură și comerţ, corupt notoriu. *) Aluzie la tratatul de la 24 aprilie 1918 impus de Germania învingătoare.

MARTIE 1939

159

tratatul place pentru că, având unde se hrăni, se vor mai potoli germanii și deci Apusenii vor scăpa... In acest timp, Islanda refusă a primi o basă aeriană a germanilor. *

Eleva miea, d-ra Alexiu, vine cu ochii în lacrimi să-mi spună atitudinea ţăranilor, plângând că nu merg la războiu pentru hotare și cărora „îi venia să li sărute picioarele“. La Ploiești au fost atacați pe stradă unguri pentru că vorbeau ungurește. „Cum sânt eu acum, praf vă fac.“ Indignarea e generală contra miserabililor cari aprobă. Se întreabă: „dacă am făcut o astfel de pace, ca aceia de la Buftea, la ce mai servește să avem o regalitate“... Elevele din școli își arată adâncă indignare și umilinţă. Un german îmi scrie ca să mă anunţe că, pentru că „otrăvesc legăturile cu Germania“, va „discuta personal cu mine“ și „va veni vremea când voi fi tras la răspundere și pentru Codreanu“. *

N. Georgescu a plecat în Ardeal la grăniceri. *

leri, când am spus publicului de la Societatea anglo-română, — puţin —, că, precum în poemul lui Coleridge, corabia care a ucis pasărea albă a încremenit pe mare, pierind toţi marinarii!, tot așa cei cari au ucis pasărea albă a dreptăţii între popoare vor ispăși-o, au urmat aplauze de mai multe minute. x

Am vorbit ieri la radio, despre căile naționale de expansiune, opuse celor, violente, ale statelor.? *

Am împărţit bluze românești artiștilor trupei din Veneţia și li trimet, la Cluj, cojocele înflorite. Şi la ei e o mare pornire contra apucăturilor germane. i ') „Tennyson“, conferinţă la Societatea Anglo-Română, București, 1939, p. 10. 2) Conferinţa la radio, în seara de 24 martie, Unităţi organice în viața statelor şi a naţiunilor.

160

“MARTIE 1939

Regele Italiei a vorbit la noul Parlament, recomandând pacea și fără a glorifica „Axa“... Pare a li fi de ajuns, şi mândria, simţul de răspundere se trezesc la Suveran... 26 manr

Armand Călinescu la mine. Explică tratatul. El nu

face decât să reproducă pe altul mai vechi. Germanii au cedat pe multe puncte. Ei nu-l voiau public. Afară de ce s-a dat la lumină nu mai e nimic. Dar sânt învoieli în ce privește armamentul: sântem pe cale a căpăta pe cel ceho-slovac;cu o mare datorie care se va plăti la timp. Zonele libere sânt ca într-o reglementare generală mai veche. De statul român depinde ce se va face: el nu poate fi silit. În aceşti patru ani, dacă li va merge bine germanilor, vom folosi; dacă nu, îl vom rupe. El, personal, e şi mai departe contrar acţiunii germane. Îi dau sfatul de a lămuri aceste lucruri prin presă, de a opri pe Șeicaru de a scrie articole politice și de a impune lui Cesar Petrescu să se ţie în ce i s-a dat în samă și în ce se pricepe. Redactarea rămâne nenorocită, iar intenţiile trebuie supravegheate (Călinescu spune că guvernul a introdus menţiunea minelor disponibile). Oricum, nu trebuie dată impresia că sântem niște barbari cari intrăm la școală. Deci să alcătuiască, înaintea oricărei iniţiative germane, un Statut al economiei naţionale. Capitolul despre agricultură ar prevedea programul pe județe, cu sancțiuni fiscale. În locul unor industrii răzlețe, o singură industrie supt

control și direcţie de stat. Legea nouă a minelor ar trebui să impuie exploatarea sau cedarea ei către același stat. Pentru supravegherea de stat ar fi bun Antipa: pentru că pricepe, pentru că a lucrat cu germanii și fiindcă i-a criticat așa de aspru pe urmă, desvăluind sistemul lor de hrăpire. Spre seară, Gafencu la telefon. A fost foarte impresionat de întâlnirea noastră. Vrea să vie să-mi explice și el. Dă încă de acum unele lămuriri asupra situaţiei externe. Ungurii aveau intenţia să năvălească și la noi. I-a oprit Germania și sfaturi venite și din altă parte. Cum spunea și Călinescu, ei aveau avantajul priorității la mobilisare și cum liniile lor ferate sânt superioare acelora de la noi, li se va cere lor să demobiliseze

MARTIE 1939

161

întâi. E adevărat că deslănţuiseră o campanie de aţâţare la radio. Acum ai noștri sânt și la frontieră (Călinescu îmi spusese că avem mai mult decât ungurii, cari grămădiseră patru corpuri). Unele declaraţii ungurești desvăluiseră planul. Acuma se stă în contact continuu cu Budapesta, unde acţiunea ministrului, Bossy!, e foarte inteligentă. Cu totul altfel, la Londra,

Tillea?, care a făcut mari greșeli și va trebui să fie rechemat. Bulgarii întrebaseră, prin Chioseivanov, la Ankara ce atitudine ar avea Turcia dacă ei intră în Dobrogea. Li s-a răspuns că vor intra turcii în Bulgaria. Dar dacă alţi membri ai Înţelegerii Balcanice n-ar fi de aceeași părere? — Și atunci. Ştirea mi-a fost confirmată de Călinescu, căruia i-am propus să mul-

țămim prin crearea unui Institut de studii turcești, la care guvernul turc ar adăuga un profesor. În ce privește pe iugoslavi, lăudaţi de Csaky pentru atitudinea lor faţă de Ungaria în ultimele evenimente, ei au fost numai „corecţi“. În intenţiile ungurilor el continuă să nu aibă încredere. Călinescu se arată mulţămit de cum a mers mobilisarea. la notă de unele lipsuri semnalate de mine (brutalităţi, corupţie a organelor inferioare). z Wedkiewiczt, de la Cracovia, foarte îmbătrânit și trist. E numit directorul Institutului polon la noi. Fusese conceput ambițios, 1) Raoul V. Bossy (1894-1975), ministru plenipotenţiar al României la Budapesta în 1936-1939. În afară de studii istorice, a scris Amintiri din viața diplomatică 1918-1940, ed. Stelian Neagoe, 2 vol., București, 1993, și Jurnal 1940-1969, ed. lon Mamina, București, 2001. 2) V.V. Ti-

lea (1896-1972), ministru al României la Londra din ianuarie 1939 până în iulie 1940. Rechemarea temporară a dat impresia că demersurile diplomatului român la 16-17 martie pe lângă guvernul britanic, spre a preîntâmpina o agresiune germană, ar fi fost din proprie iniţiativă, așa cum susține Andreas Hillgruber, Hitler, regele Carol și mareșalul Antonescu, trad. de Maria Alexe, București, 2007, pp. 95-99. *) Institutul s-a născut chiar în aprilie 1939 la lași, cu un mare savant german, Franz Babinger, care era în România din 1935. Vezi Dan Prodan, „Preocupări de orientalistică-turcologie în România în perioada c.1870-c.1950“, Acta Moldaviae Septentrionalis, |, 1999. 4) Stanislaw Wedkiewicz, filolog, a scris despre românii de la nord de vechiul hotar al Moldovei: goralii. Pe

162

MARTIE 1939

pentru propagandă. Vrea să-l reducă la un rol pur științific. Burse pentru trei studenţi. Îi arăt necesitatea de a se publica o istorie a Poloniei în românește, cu colaboratori, și o traducere a unei părți din scrisul mieu pentru a da polonilor icoana vieţii românești. PP. Panaitescu poate fi întrebuințat, fiind un cunoscător și un om cult și harnic, dar Institutul să nu fie, cum era cu bietul Glixeli!, anexat la banda Giurescu. Mi se făgăduiește. Wedkiewicz vede Polonia foarte ameninţată. 1 se pregătește o lovitură germană, care ar fi să cadă în August, dar.nu e sigur nici până în Maiu. Încercuiţi, polonii n-ar putea să reziste. Dacă s-ar ceda culoarul, cu el cade și Gdynia. x

Într-o societate, de mult ridiculul Sângiorgiu anunţa: în Mart germanii vor fi la București. Singura salvare ar fi apoi ca Regele să-l facă pe dânsul prim-ministru. “+

„vrea să bată pe unguri“. Le Temps dă întreg discursul lui Csaky?. E deosebit de obraznic. Laudă pe iugoslavii „corecți“, observă că „din nenorocire au N. lorga l-a evocat în Revista istorică, XXVIII, 1943, pp. 1-43. 1) Ștefan Glixelli, filolog polonez, a studiat „Regulile de purtare la masă în româneşște“, Revista istorică română, IL, 1933, pp. 327-333. A murit în 1938. N. lorga, O viaţă de om așa cum a fost, III, ed. cit., p. 171: „profesorul Glixeli, de la Universitatea din Wilno, care mi-a devenit răpede un așa de bun prieten, făcându-ni chiar, în limba francesă, pe care o posedă așa de bine, conferinţe despre literatura poporului său“. 2) Csâky Istvân

— ——

27 MART Lipsește din Curentul articolul lui Șeicaru. Încep a se da explicaţiile pe care le-am recomandat. Universul păstrează o atitudine extrem de rezervată. Declaraţiile făcute de Călinescu ziaristului frances Sauerwein sânt de cea mai demnă hotărâre. Și din tot Ardealul, de la Orade, de la Arad, de la Aiud vine aceiași undă de admirabilă încredere a soldatului țăran, care

a

Am recunoscut lui Călinescu că, dacă ar fi în viață Codreanu, am avea o situaţie cu mult mai grea.

MARTIE 1939

163

hesitat“, că a trebuit să ni se spună că „honvezii merg cu un iresistibil avânt“, că se va lua toată Rutenia, că el „vrea pace cu noi, dar nu supt presiunea mobilisării noastre“. Gafencu recunoaște că el a suprimat această parte. =

Ședinţa Frontului. Foarte bun discurs al lui Călinescu, pe aceiași notă. El umbrește pe cel al lui Gafencu. Vaida ţine să vorbească, firește, cu totul altfel decât la Consiliul de Coroană... El anunţă Statutul promis. Se va face și Institutul de studii

turce. Iulian Peter! la mine. Arată nevoia ridicării standardului de viață țărănesc. Enunţa părerea că ar trebui creată în mediu rural școala superioară de pregătire agricolă. 29 MART Demetrio, consulul nostru la Trieste. În vechiul plan de așezare a pescarilor din Chioggia pe malul dobrogean pentru pescuirea în larg, el aduce bucuroasa adeziune a locuitorilor, a primarului, a prefectului din Trieste, a Ministerului din Roma. Îl îndrept spre Călinescu.

3oMART Călinescu-mi telefonează că va discuta cu Demetrio și va căuta să o facă. Îndemnându-l călduros la aceasta, îl felicit pentru discursul său. Adaug că, dacă aș fi fost invitat de primul-ministru, specificându-se scopul pentru care se făcea adunarea de la Senat și fixându-se consilierilor regali locul ce li se cuvenea, aș fi venit, fără să consider aceasta ca o adeziune la „Front“. Îi pare foarte rău că nu s-a gândit. Îi arăt că ar fi bine să schimbăm vederi din când în când. E Munteanu-Râmnic? îmi spune că, la Ploiești, se aștepta la radio un discurs de la Berlin al lui Codreanu și că doi avocaţi, unul Demetrescu, au fugit la Berlin. (1894-1941), ministru de externe al Ungariei în anii 1938-1941. 1) lulian M. Peter, elveţian de origine, cetățean român din 1919, jurist, primar al capitalei în februarie-septembrie 1938. A colaborat la revistele lui Iorga. *) Dumitru Munteanu-Râmnic (1877-1950), văr al Ecaterinei lorga, era

164

APRILIE 1939

a-1a APRIL La Văleni. În ziua de 7 Aprilie atacul infam al lui Mussolini asupra Albaniei, una din cele mai monstruoase fapte ale istoriei. Grecia va fi amenințată că i se ia Corfu dacă iscălește ceva cu Anglia; Iugoslavia e ținută supt teroare. Primesc o foaie germană din Basel, datată 5 April, „2 ani. în care se spune că die Ostseegenerăle (List, Blaskowitz și Reichenau) erau pentru „atacul României prin Ungaria“, dar moderaţii au amânat lucrul pentru la toamnă. Emerit! mi-a scris din Alger că în I. Petrovici s-a înțeles a se onora România, nu „fostul ministru al lui Goga“. Facultatea de Litere m-a propus pentru un doctorat de onoare și s-ar dori o visită a mea în toamnă. Se anunţă, după oferta de garanție anglo-francesă, 15 APRIL declaraţia lui Csâky, în delegaţii, deci nu nouă, că va „respecta“ hotarele noastre și ni se va cruța chiar sensibilitatea... E

Consiliul de Coroană, numai cu ministrul-președinte, care-mi face o visită şi cu care merg la Palat, cu cel de Externe și cu consilierii regali (lipsește numai Argetoianu, dus la Milano; dar e de faţă Tătărescu, sumbru, tăcut și deloc prietenos: rezultatul de la Paris s-a căpătat de Creţeanu?, trimes și la Londra, pe vremea când el, Tătărescu, era la București pentru raport). Se ceteşte un lung raport, mai mult istoric decât diplomatic, fără cetire de acte şi fără a se opri asupra legăturilor cu Ungaria, de Gafencu. Destăinuiește marile ameninţări din iarnă ale Germaniei,

ura fățișă a lui Hitler, insultele în presă, amenin-

țarea unei pătrunderi prin România. Se dau detalii asupra destinderii. Se afirmă că n-am cerut „garanţia“, că nu înţelegem a colabora la o „încercuire“ a Germaniei, că ne ținem față preşedintele organizaţiei PND din Ploiești. A fost subsecretar de stat în !) Marcel Emerit (1899-1985), istoric francez, 1931-1932 la Interne. fusese asistentul lui N. Iorga în anii când își scria teza la București. A ?) AL.G. Cretzianu fost profesor la Universitățile din Lille și Alger. (1895-1979) era atunci secretarul general al ministerului de externe.

APRILIE 1939

165

de Polonia într-o atitudine de neîncrezătoare observaţie. Miniștrilor Puterilor apusene li s-au pus întrebările necesare pentru a găsi o asigurare. Regele întreabă pe Vaida, care-și iese din atitudinea înghimpată (amintirea precedentului Consiliu m-a împiedicat de a-i întinde mâna), apoi pe Văitoianu și Mironescu, cari aprobă. Angelescu pune câteva întrebări. Ballif' vrea preciziuni cu privire la armată, și Călinescu-i arată că ni-au sosit sute de vagoane de muniții, că trupele se presintă bine (Vaida aprobă), că sânt bine hrănite, — dacă a spus ungurilor că retrage unele „contigente vechi“, n-a retras nimic, îmi spunea mie în particular că se vor face corectări în ce privește apărarea de tancuri și avioane. Regele declară că a vrut să ne informeze numai, dar, dacă va fi nevoie, ne va chema din nou pentru un sfat pe care desigur că-l vom da după experienţa noastră și patriotismul nostru. Dau, cu îndreptări, după notele luate de Călinescu, observaţiile făcute de mine [pasaj copiat de altcineva]. „Trebuie să descopăr în acţiunea aceasta care a ajuns la un rezultat fericit, căci este tot ce poate fi mai mulţămitor și cu grijă de demnitatea noastră, rolul M. Voastre. Unitatea de linie a ajuns la acest rezultat, pe când înainte de acțiunea deosebiților miniștri putea să se împiedice. Văd și greutăţi pe care nu le bănuiam; lauda e cu atât mai mare, prin conștiința ce avem despre aceste greutăţi în ce privește Germania care ne-au impresionat adânc.

«Judecând în calitate de consilier regal și ca om de un îndelungat trecut că, în scrierea istoriei Românilor pentru vremea de la așezarea dinastiei în 1866 la independenţa câștigată în 1877 eu n-am întâlnit niciodată nici atâta unitate de acţiune, nici atâta măsură și inteligență, ducând la un succes atât de hotărât, vă urez din inimă să continuaţi pe această cale. Consider aceasta ca o memorabilă zi istorică pentru noi“.? +

1) Ernest Ballif (1871-1940), general, administrator al domeniilor Coroanei, numit consilier regal la 3o martie 1938. 2) Carol Il, op. cit., ], p. 332: „lorga a declarat chiar că este o ședință istorică“. lon Mamina,

166

APRILIE 1939

Regele m-a asigurat că a răspuns călduros la telegrama mea de felicitare. Când am propus ca, în timpul visitei, apropiate, a lui Gafencu la Berlin, să se puie la cale, după planul Academiei, Institutul Român de care am vorbit cândva, în 1931, că s-ar face la Weimar, — Regele râde ... —, el observă că ajunge unul la Viena. Îi vorbesc de nevoia de a da un semn de atenţie concentraţilor. El găsește că e prea puţin lucru pentru o medalie, dar li va da pe aceia a comemorării lui Carol I-iu. Pare aplecat să cheme la 10 Maiu și pe vechii lui ostași. “ 19 APRIL

La București.

20 APRILIE La Argeș, pentru comemorarea lui Carol I-iu. Serviciu mai îngrijit, dar unele voci de preoţi cu totul discordante.

După serviciu Regele mă cheamă. Vorbim de uniforme, cari ar putea fi, dacă e nevoie, pentru consilierii regali, ca ale cienilor din Franţa. El vrea să se facă cavou pentru dinastiei, care ar merge până supt baptisteriu. Ţine mutarea frescelor să se facă supt îngrijirea vreunuia enii cari pricep acest meșteșug.

academimembrii ca strădin itali-

21 APRIL vatori.!

Comunicaţie la Academie despre cugetătorii conser-

22 APRIL

Intoarcere la Văleni.

28 APRIL La București pentru radio.? La Academie, după Andrei Rădulescu, care vorbește de primejdia strâmtorilor, |. Răducanu, care, tratând „economia de războiu“ cum s-a format în Germania, arată că pregătirile militare iau până la 80% din Consilii de Coroană, ed. cit., nu cunoaște această ședință, menită să justifice neutralitatea României în condiţiile internaţionale de după cotropirea Cehoslovaciei. Regele avusese cu Călinescu și Gafencu o consfătuire în ajunul consiliului. Armand Călinescu, Însemnări politice 1916-1939, ed. cit., p. 415, același rezumat al declaraţiei lui Iorga. 1) Cugetători români de acum o sută de ani. |. Trei conservatori în epoca de unire și consolidare, Acad. Rom. mem. secț. ist., s. III, t. XXI, 1939. 2) „Valoarea independenței“, în 0 Mai. Casa Regală a României în cronici radiofonice (1930-1944), Brăila, 2015, pp. 170-174.

MAI 1939

167

buget. Recunoaște că populaţia nu va putea să mai suporte o astfel de sarcină. 6 mam Regele ne cheamă pentru legea electorală, care e bună. Începe prin a spune că evenimentele pot cere existenţa unui Parlament. lau cuvântul la articole pentru a spune că Frontul e inconstituţional, dar trebuie să acoperim aceasta între monarh, responsabil față de dinastia sa și de istorie, și un Parlament supus la acele lovituri de pasiune pe care le plătește apoi un neam întreg. Trebuie deci să se păstreze cu orice preţ prestigiul Coroanei, care nu poate face pasul înapoi. Trebuie să ni dăm samă că ne aflăm față la dușman. Frontul „a fost alcătuit pentru o acţiune de moment“, a fost biroul de recrutare al adeziunilor naţionale. Un fel de adunare de notabili, ca a Franciei regale în

1787, care, dacă ar fi reușit, nu mai era nevoie de Statele Generale și deci de Revoluţie. E adevărat că în numirile făcute jumătate au fost nemeritate. Trebuie ca în decretul electoral, care se va publica la 10 Maiu, să se dea oarecari explicaţii în acest sens. Regele mi-a mulțămit și l-am asigurat de devotament în lucrurile de căpetenie.

Ceilalți intervin numai pentru unele puncte de amănunte. Regele cere să se păstreze secrete și discuţiile Armand Călinescu mă întreabă dacă aș vorbi Frontului despre Carol I-iu. Îi spun că aş face-o oricărei adunări, dacă aș fi invitat în scris. Regele-mi vorbește despre uniformă, pe care

și hotărârea. la adunarea ca înaintea o admite în

sensul dorit de mine. Se învoiește și a-mi adresa o scrisoare în acest sens. O și redactează imediat în acest cuprins:

„lubite Domnule Iorga, Aș fi foarte mulțumit dacă la ocaziile prevăzute în protocol aţi apărea și d-voastră în uniforma nouă prevăzută pentru consilierii regali. În această vreme când este mai multă nevoie decât oricând să se arate în mod vădit unitatea de gânduri și de simţiri împrejurul Coroanei, este bine ca această unitate să se manifeste și prin aceste forme exterioare.

168

MAI 1939

Sânt convins de înaltele D-voastră sentimente de dragoste și credinţă! Sânt tot așa de convins că veți pricepe rostul acestor cuvinte.

Carol R.“ Mi-a cerut să nu public scrisoarea, dar a consimţit să dau ziarelor această declaraţie: „În urma dorinţii manifestate în scris de M.S. regele ca sfetnicii săi să se înfăţișeze într-un costum uniform, care să arate legătura cu Coroana, D. profesor N. Iorga, care este şi cel mai vechi profesor la Școala Superioară de Războiu, va urma cu plăcere sugestiei regale“.

7 MAI

Vizită la Preotești, moșia ministrului Bujoi?, unde

găsesc frumoase icoane, de „popa Ivan ot Silivestru“ (biserică de lemn, cuprinsă în curte; în față arhitectul Evolceanu a ridicat cu cheltuiala proprietarului o foarte frumoasă biserică nouă). Apoi la fosta casă de la Pașcani a lui N. Filipescu. Ocupaţia nemţească a luat numai sabia lui Alexandru-Vodă Ghica, îmbrăcămintea caleștii, corespondența fostului Domn cu Contesa Suchtelen și unele cărţi din preţioasa bibliotecă. Luăm multe clișee?. De aici la schitul Balamuci și la Căldărușani invadaţi de petrecători, și evrei și nemți. Egumenul cel nou Atanasie Dincă“ luptă greu cu fostul egumen basarabean. lau măsuri să nu se pătrundă decât cu bilet de la Comisiunea Monumentelor Istorice. 3 mam La Severin. Se reconstituie, cu vasul, trăsura și surugiii, scena intrării în ţară a lui Carol I-iu. Serviciu religios cu 1) Scrisoarea regală a fost publicată în Revista de istorie și teorie Literară, XXXVII, 1989, p. 281, n.10b. 2) Inginerul lon Bujoiu (1894-— 1956), ministru al economiei naţionale în februarie-septembrie 1939. 3) Pașcani (astăzi Căciulaţi). Primele impresii, din 1905, în România așa cum era până la 1918, vol. 1, București, 1939, pp. 353-358. La Biblioteca Academiei, Manuscrise, se mai păstrează din scrisorile lui Al.D. Ghica către Elisabeth von Suchtelen, iubita lui. 4) „Părintele arhimandrit Atanasie Dincă“ a editat, modernizând limba, traducerea din 1784, de Filaret al Râmnicului, a Cuvintelor sfântului Teodor Studitul (Revista Istorică, XXVI, 4-6, 1940, p. 205).

MAI 1939

169

arhiereul Mihălcescu!. Foarte izbutită defilare, de care Regele se arată mai mulțămit decât de oricare alta. Spune lui Argetoianu că se va ridica episcopia [Craiova] la rang de Mitropolie, — lucru care e delicat și cere multe forme. În tren, întrebat despre călătoria lui Gafencu, Călinescu

spune că pretutindeni a făcut aceiași declarație. 1 s-a cerut de la Berlin numai să nu ne raliem la o acţiune contra Germaniei. De aiurea, neutralitatea.? Bulgarii ca și ungurii au fost sfătuiți să

nu încerce nimic. La o masă dată lui de italieni, a fost o discuție aprinsă în ce privește revendicările dobrogene, adăugându-se critica armatei românești pe care a lăudat-o atașatul italian. Li s-a opus refusul de sprijin. Bulgarii au plecat ostentativ. Desvelirea statuii, impresionantă ca vigoare, a lui 9 maru Carol I-iu. Discurs al regelui, care pomenește și pe Bismarck ca prieten, şi al primului ministru. Adânc mișcătoare trecerea fantomelor Războiului de Independenţă, în fruntea cărora păşește mândru Brociner, căutând aplauze pentru persoana sa. Nu face efect defilarea funcţionarilor în uniformă. Mai puţin a femeilor.” Teofil Sidorovici îmi spune că, la Berlin, Hitler i-a vorbit așa: „Doresc o Românie sănătoasă și puternică. N-am cu independenţa ei mai mult decât cu a Iranului sau a Egiptului. Pe unguri, ca austriac, îi cunosc eu bine. Li se dase, în Slovacia, un deget și înțelegeau să ia mâna întreagă...“ Gafencu arată că acolo, la Berlin, au vrut să-l ducă în cortegiu cu Hacha și Tyso. A refuzat pretextând o criză de ficat, 1) Irineu Mihălcescu, viitor mitropolit al Moldovei după Nicodim. articol N. Iorga, după călătoria lui Gafencu la Berlin, Londra, Imediat, :) Paris și Roma: „Un miracol realizat“, Ecoul (Arad), 8 mai 1939, și Cuvântul satelor (Timișoara), „Ce scrie d. prof. Nicolae lorga despre călăto3) Inaugurarea statuii în Argus riile d-lui ministru Grigore Gafencu“. (41 mai), cu discursurile și parada: „funcţionarii încadraţi în gărzi, în frumoasa uniformă albastră, din finanțe, asigurări sociale, justiţie, căi ferate, poştă, muncă“. Au urmat supraviețuitori de la 1877. Cu colonelul Moritz Brociner (1855-1946), evreu, veteran din 1877, ca administrator al palatului regal în 1916-1917, Tzigara-Samurcaș avusese un proces în 1919 și conflictul s-a reluat în 1930.

.——

170

MAI 1939

dar la urmă, a spus neted că nu intră în tovărășie cu aceste canalii.! Dejun la Palat. Vorbesc mult timp cu Voevodul, foarte bucuros să asculte. Vechi amintiri cu fostul rector M. Vlădescu. Generalul Prezan, complet restabilit, deși se sprijină pe un

baston, îmi vorbește de memoriile sale. În ele spune că a

tre-

buit să oprească, după Turtucaia, pe Ion Brătianu de a încheia pace separată. A trebuit să-i amintească de tradiţia nobilă a

părintelui lui.

i

După amiazi, la „Front“, fiind invitat acolo de Călinescu, ca președinte al lui. Comemorez pe Carol I-iu. Mare emoție la ascultători cari, cu ochii în lacrimi, aplaudă îndelung? S-au anunţat, de Călinescu, alegerile pentru începutul lui

iunie și deschiderea Parlamentului la 7. 10 MAIU Strălucită defilare, vădind și progresele tehnice și înaltul nivel moral al soldaţilor. Ghelmegeanu'-mi spune că, de fapt, în Mart, ungurii erau gata să intre, la spate cu divizii germane, care ar fi avut și proclamaţiile în românește pentru populaţie. *

dată de elevele mele de la Văleni. spune că, atunci când în școlile cu că va fi pace şi să se apuce toate

*) Mihail Ghelmegeanu (1896-1983) era din 1938 ministru

al lucrărilor publice. A intrat din 1948 în nomenclatura noului regim.

i Ca ma a

mai 1939.

an A

1) Monseniorul Tiso, președintele Slovaciei, stat clientelar al Reichului în 1939-1945. Emil Hacha, în aceeași perioadă, purta titlul de președinte al Protectoratului German al Boemiei. 2) „În sala fostului Senat, într-o ședință solemnă, Consiliul Superior al Frontului Renașterei Naţionale“ a ascultat cuvântarea așa cum e reprodusă în Timpul, 11 mai. Vezi și „Cum a fost regele Carol 1“, Convorbiri literare, LXXII, nr. 4, aprilie 1939, p. 389. lorga a adăugat însă ibid., pp. 383-387, „Despre Carol I*. De el și alt articol comemorativ în Revista Fundațiilor Regale, VI, nr. 5,

ai aa

de seară pentru soldați. La toate serviciile se îmbulzea tineretul.

N

din clasele de sus spuneau soldaveni după voi“. Se sacrifica hrana

ma

După amiezi, represintaţie Asistă P. Andrei, care-mi eleve maghiare s-a anunţat de lucru, ele au plâns. În schimb, școlarii noștri ților: „Mergeţi înainte; vom

MAI 1939

171

E] mi se revelează ca un sociolog foarte distins care pregătește o lucrare în două volume asupra unei materii pe care o consideră istoric, în deosebire de Gusti și de N. Petrescu!. 12 MAIU

La Academia Română

Lapedatu, vorbind din nou

despre asasinatul lui Lascăr Catargiu |sic!P, lasă impresia că a fost cu știința lui Cuza-Vodă. Îi voi răspunde mâni. 13 MAIU

Ultima lecţie la Academia de Comerţ.

14 MArm

Excursie spre Comana.

Împiedică noroaiele (și pie-

trișul alături). Văd fragmentul de bisericuţă de la Călugăreni. Țăranii, altfel prietenoși, arată uneori pătrunși de spiritul de clasă, vreau țărani ca representanți ai lor și pun în faţa urzicilor pe care le mănâncă hrana de carne cu care ne împărtășim.ă Aflu că la 1 Maiu, din mijlocul muncitorilor cari defilau înaintea Palatului s-a strigat: „Trăiască democraţia“, „Jos fascismul“. e

Lapedatu a dat în toate foile largul rezumat al comunicaţiei

sale. 15 MAm

Tumultoasă deschidere a Academiei. În zgomotul

făcut și de membrii corespondenţi, Capidan cetește raportul Secretariatului în care e vorba totuși de moartea Reginei Maria și a Patriarhului. 16 mar Contra candidaturii lui Antipa, care pleacă mânios, se alege secretar general Al. Lapedatu”, care-mi dă asigurări în ce privește felul cum înțelege a aprecia pe Vodă-Cuza. 1) Este desigur vorba de două manuscrise care s-au pierdut: Sociologia religiilor și Politica (Petru Andrei, Jurnal, memorialistică, corespondenţă, ed. cit., p. 36). 2) E vorba de atentatul din 1862 contra lui Barbu Catargiu. Un aventurier ungur în Principatele Române în epoca Unirii lor (Gheorghe Bogathy), Acad. Rom., mem. secț. ist., s. III, t. XXII, 1939, pp. 43-105. %) N. Iorga, „Să nu râvnim binele altuia“, Neamul Românese pentru popor, XXVII, 15 mai 1939. 4) Ales, la al doilea scrutin, cu două treimi din voturile celor prezenţi, secretar general al Academiei pentru șapte ani, deci 1939-1946 (Al. Lapedatu, Amintiri, ed. loan Opriș, Cluj-Napoca, 1998, p. 256). În aceeași zi, +6 mai, apare în Neamul Românesc,

172

MAI 1939

17 MAIU

Adresez președintelui Consiliului această scrisoare

[copiată de altă mână]. „Scumpe Domnule Călinescu, În ajunul plecării, de la care nu mă pot sustrage, ţin să-ţi spun că din conversaţia cu d-ta asupra formaţiunii Senatului nu trebuie să reţii că eu aș fi dispus a-l prezida, oricare ar fi caracterul operaţiilor electorale. Amestecul „Frontului“ e desigur, pentru ele un viciu și de aici pot ieși lucruri neplăcute, poate chiar grave. Cred însă că ele s-ar putea evita, spre binele Ţerii. Și iată cum: Această alcătuire, pe care și în prezența Maiestăţii Sale, am arătat-o ca o soluţie oarecare, prinsă într-un moment de nehotărâre, nu poate înlătura pe nimeni pe baza faptului, simplului fapt, că a fost decretat „partid unic“. Nu poate fi „partid unic“, ci numai națiunea. Dacă, socotindu-se ca un simplu birou electoral adaos, el ar semnala numai incompatibilitatea, ca o datorie cetățenească a sa, lucrul ar fi acceptabil. Altfel, fii sigur că vă pregătiţi mari greutăţi pe care violenţa nu le va putea stăpâni. Sigur că te vei gândi asupra acestor observaţii, te rog a primi salutările mele de rămas bun“. 18 Maru

Plecare la Paris.

20 MAIU

Sosire la Paris.

Primit la gară de Tătărescu. Și el prevede mari încurcături dacă se numește prin ajutorul Frontului „un Parlament“. El nici n-ar voi să ia parte la lucrări. I-a scris Regelui, care în privinţa „Frontului“ începe a se clătina. EI îi recomandase reluarea vieții parlamentare și un „Ministeriu naţional“ de notabilităţi respectate. Vorbește îngrijorat de propagandele bulgărească și ungu-

rească. Mulţi și aici și la Londra sânt pentru concesii cari s-ar XXXIV, nr. 105, articolul lui Iorga „Ce a fost Danzigul?, spre a respinge revendicarea hitleristă a acestui oraș.

MAI

1939

173

face bulgarilor. Sânt surprinși când li se arată realitatea acolo. Și el e pentru anumite cedări pe la Bazargic, dar, ca și mine, după intrarea în Uniunea Balcanică și după un statut al românilor din Bulgaria prin schimb cu bulgarii din Dobrogea. Ziarele arată că la Sofia a fost o mare manifestaţie de stradă contra României. Ungurilor nu li se poate da nimic. Eu cred că s-ar putea face o rectificare de hotare, cu câteva sate, în schimbul celor românești din Maramurăș. Și el o crede posibilă în aceste condiţii. Nu crede că se mai poate războiu, dar se teme de o conferință europeană, în care s-ar putea ivi multe pretenţii. Spre Luxemburg, pentru comitetul internaţional de istorie.

Serată de cunoștință. 22 maArmu Prima ședință. Visită a orașului. Frumos discurs pentru pace al locţiitorului primarului. Răspunde vicepreședintele elveţian Nabholz. Seara, prânz oferit de mitiieerat Ini strucţiei. Răspund la cuvântarea lui.

23 MAIU

A doua ședință. Dejun la ministrul de Externe. Au-

diență la Marea-Ducesă, în castelul Berg. Arată interes pentru cărțile ilustrate din România, pe care i le aduc. Îi explic legă-

tura de familie între descendența lui Dom Miguel și dinastia noastră, coborâtoare din Dona Maria!. Soţul ei, Felix de Bour-

bon, se interesează de vechi tipărituri. Apoi la Echternach. 24 MA

Atreia ședință. Excursie la Trier”. Atmosferă paș-

nică. Puţini soldaţi, foarte tineri. Femei cu copii în cărucior 1) Maria II, regină a Portugaliei (1826-1828 și 1834-1853), a avut o fiică, Antonia, căsătorită cu prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, și fiul lor a fost Ferdinand al României. Miguel, unchiul Mariei, pe care a detronat-o ca să domnească el în 1828-1834, era chiar bunicul marii ducese Charlotte. Încă o înrudire: din casa de Nassau, a marilor duci de Luxemburg, fusese și mama reginei Elisabeta a României. Marea ducesă Charlotte, căsătorită cu Felix de Bourbon-Parma, a avut o domnie îndelungată: 1919-1964. 2) Impresiile despre Luxemburg și împrejurimi în „Pe vechea linie romană Reims-Trier“, Revista Fundațiilor Regale, nr. 8, august 1939. Încă de la 1 iunie în Neamul Românesc, „O mică ţară model: Luxemburgul“, conferință difuzată la radio la g iunie.

174

MAI

1939

ocupă trotuarele. Defilări de cercetași, bărbaţi și femei. Plângere în prăvălii că nu merg afacerile. Groază de războiu. La graniţă se oprește foaia francesă din Luxemburg, dar Paris-Soir trece. Ciudată tundere la ceafă a bărbaţilor, cu un iștog deasupra capului. 25 MAIU

Întors prin Belgia: Arlon, Dinant, spre Givet. Pretu-

tindeni amintirea crimelor germane e vie. Copii merg la biserică în procesiune ca să ceară pacea. Și aici oprire a comerţului. p”

28 Malu Sosire la Paris noaptea, foarte târziu. Recepție la Fontenay. 29 mar Dejun la Tătărescu. Vorbește de Brătieni: recunoaște exclusivismul lui |. Brătianu. Cu un an înainte de moarte regreta și el aceasta. Vintilă avea însă o inimă bună. Dinu a fost ținut afară de politică: e un om onest. Ei se consideră ca o dinastie. Tătărescu vrea să iau parte la viața politică interioară. Ar conduce o opoziţie măsurată. Îi spun că s-ar putea face un nou partid din ai lui, din ai mei și din ai lui Cuza, rămași numai cu Micescu, imposibil ca șef.

30 Malu

Prânz dat de Louis Marin. Românce măritate cu fran-

cesi cari-și aduc aminte duios de ţară. Călduros discurs al lui, afirmând că nu e frances care să nu poarte bune sentimente României. Răspunsul mieu și ca întâmpinare la ce a publicat Tardieu despre România calculând între două primejdii și capabilă de a fi de partea Franciei numai pentru a se salva de anexare (ne trece și între slavi... Marin spune că e un „impulsiv“). Marin îmi vorbește de Germania acum în sfârșit astâmpărată prin încercuire.! Apărarea anti-aeriană în Franţa atinge înălți-

mea de 9.000 de metri, până unde nu se ridică avionul. E pentru înțelegerea cu Italia, la care am făcut alusie în cuvântarea mea. 1) Cu încrederea lor în forța defensivă a Micii Înţelegeri, Louis Marin și Andre Tardieu vedeau soluţia într-o alianţă a Franţei cu URSS și cu Polonia. Un interviu al lui N. Iorga în Le Temps e rezumat în Universul, în Timpul și în Opinia la 2 iunie: „Noi nu sântem un stat totalitar, iar suprimarea tuturor partidelor nu are alt scop decât să refacă ţara cu oameni noi... Reintrăm în viața normală a parlamentarismului“.

IUNIE 1939 31 MAIU Dejun (Purici, soţia lui e ciei, cu de Monzie, Prima lecţie la 1-1U IUNIE

de gală fiica lui pierdut Sorbona

175

la Tătărescu, cu miniștrii Serbiei Pașici, foarte inteligentă), cu al Turîn grăsimea lui!, cu rectorul Roussy. despre Frederic II?. Multă lume.

A doua lecţie, tot așa de cercetată.

După amiază la Academia de Inscripţii. Dureroasă priveliște a lui Diehl orbit, care nu mă recunoaște decât după glas. 2 1UNIE Trec pe la Ancel”, unde câţiva prieteni ai lui. Seara, plecare la Veneţia. 3-5 IUNIE La Veneţia. Defilări de ballilat, alarme noaptea, cu stingerea lumânărilor. Demonstraţii fasciste în Piaţa San-Marco. Enorm de mulţi germani săraci, veniţi cu un splendid vas de război; unii dorm prin automobilele lor. Se simt striviţi de imposite: 13 miliarde se adaugă în acest an. — De unde să-i scoatem? întreabă B. — Din Albania, răspund eu (la Luxemburg, Volpe recunoștea că acţiunea italiană în Balcani era și pentru preservare față de planurile germane, dar afirma că „este ceva

și peste ideea naţională“). Visită în Palatul Giustiniani a exposiţiei Veronese. 6 iunie Sosire la București, seara. Câţiva prieteni la gară, în tren generalul Lafont, șeful organizaţiilor tineretului frances, și misiunea sa.

7 IUNIE

Deschiderea Parlamentului. Foarte frumos discurs al

Regelui în partea privitoare la hotărârea noastră de a resista. 1) Anatole de Monzie (1876-1947), politician și publicist francez, fusese la București pentru o conferință la Ateneu în octombrie 1935. Cartea sa Ci-devant (Paris, 1941) descrie perioada în care el a făcut parte din guvernul Paul Reynaud (august 1938-iunie 1940). 2) Frederic II], roi

de Prusse, et linfluence frangaise, RHSEE, XVI, nr. 7-9, 1939, pp. 209250. 2) Jacques Ancel (1879-1943), geopolitician care s-a ocupat de estul Europei în lucrări ca Les Balcans face ă Italie (Paris, 1928), Affaires Etrangeres. Aide-memoire de la politique francaise (Paris, 1936) sau Manuel geographique de politique europeenne, |, Europe Centrale (Paris, 1937). Ar fi de văzut arhiva lui despre România. *) Ballila, organizaţie a tineretului fascist în Italia după 1926.

176

IUNIE 1939

8 runie Serbarea Restauraţiei. Foarte reușite prezentări „străjerești“, dimineaţa. După-amiaza trec foarte mulți minoritari din societăţile sportive, și „Macabi“ și „Liedertafel“ în Gansemarsch!, cu ochii la tribuna delegaților germani, foarte brutali în gesturi. Primul premiat e un boxer. S-au adus de la Vadul Crișului, cu fata care i-a dat Regelui să bea apă din ulcior?, daruri rurale. Dejun la Palat, cu delegaţii străini la serbare. Q IUNIE Şedinţă la Cameră. Alegerea mea ca președinte prin aclamații. Discursul mieu de afirmare a libertăţii adunării nu e primit cu prea mare căldură. După-amiază se aleg comisiunile pentru regulament și răspunsul la Mesagiu.* 10 IUNIE Cer audienţă la Regele. Lucru în cele două comisiuni cu Lapedatu, Inculeţ, Nistor, Hossu, Hans Otto Roth, care spune că se va cere din partea lor, fără a insista, să poată vorbi în limba germană, „ca în Cehoslovacia“, și ungurul Szâsz Pâl, care se înfățișează ca un perfect om de bine. Din guvern nimeni nu mă cercetează decât Andrei, pentru afaceri școlare. Sânt înștiințat că discursul mieu a enervat pe

guvernamentali. Întrebând pe Urdărianu despre audienţă, îmi vorbeşte despre discursul mieu, „în care răuvoitorii pot vedea un atac contra Frontului“. — Îi răspund că „Frontul“ poate să rămâie ca un sprijin moral pentru Rege, dar nu ca un stăpân al Parlamentului. Mai bine e pentru Coroană să fie un Parlament liber decât un mic grup de oameni cari, supt cuvânt că servesc pe Rege, caută a-l tutela... ') Gansemarsch (germ.): pas de gâscă. „Macabi“ societate evreiască. 2) Aluzie la un detaliu din mitologia regală care a fost reţinut tot atunci și într-o statuie de Baraschi: fata care i-a dat să bea prinţului Carol la un popas pe drumul de întoarcere în țară, la 8 iunie 1930. 5) Alegerea în unanimitate, anunţată în Evenimentul zilei, Semnalul, Ordinea, Porunca Vremii ete. Cuvântarea se poate vedea la N. Iorga, Discursuri parlamentare, ed. Georgeta Filitti, V, partea a II-a, Ploiești, 2016, pp. 439-447, cu convocarea comisiilor, ibid., pp. 449-451.

IUNIE 1939

177

12 1UNIE La Regele. Îi arăt ce am constatat în călătorie: linia Siegfried; starea de spirit în țările străbătute. Crede că situaţia s-a îmbunătățit. Judecă împrejurările din Boemia ca îngrijorătoare pentru germani, cari ar avea greutate să se retragă. Se interesează de regulament: ar vrea să nu se mai voteze pe articole, să se vor-

bească de la loc. Când se amintesc împrejurările din trecut, crede că I. Brătianu, chiar bine informat, ar fi tras totuși către

sine orice i s-ar fi adus la cunoștință. Amabil, dar rece. Se ferește a vorbi de oameni în viaţă. 13 IUNIE

Aduc regulamentul la Cameră. C. Dimitriu, în dis-

cuţie generală, atacă uniformele (Dr. Lupu mi-a răspuns cu injurii: „scrisoare cominatorie și neelegantă ca formă“ la îndemnul de a suporta uniforma pentru a putea să participe la dezbateri)!. Apoi continue atacuri la regulament, din partea bătăușului de la Râmnicul-Sărat, K.K. Brăescu, senator numit de rege, a unui ridicol Dr. Tănăsescu, din lași, care mă acuză că am falsificat votul prin ridicare de mâni, și a rectorului Stoicescu, care mă urmărește cu ura sa. Armand Călinescu asistă și, cu toate că m-a asigurat că nu se amestecă în rosturile Parlamentului, pornește campanie personală contra mea.

Totuși, regulamentul, presintat, în numele comisiunii, de |. Nistor, se votează pe articole. Când propun votarea prin ridicare de mâni se produce un nou tumult, cerându-se votul secret. Pretextul e permanentizarea biroului pe cei șase ani ai legislaturii. Proiectul e respins cu o mare majoritate, deși am înștiinţat în particular că respingerea lui va aduce demisia mea.? Aici e demisia scrisă înainte de votul pe care-l așteptam: 1) N. lorga a adresat o scrisoare celor șapte senatori de drept ţărăniști, a căror participare la lucrările Senatului era condiţionată de purtarea uniformei: refuzul lui luliu Maniu și al colegilor lui, lon Mihalache, dr. N. Lupu, V.P. Sassu, Grigore lunian, A. Dobrescu și G. Georgescu-Tulcea, era simbolic. Scrisoarea s-a publicat la 14 iunie în România, Universul, Curentul, Ecoul, Seara, Porunca Vremii și Timpul. La protestul doctorului Lupu, N. orga a replicat: „Se restituie, fiind lipsită de bună cuviință“, răspuns comunicat acelorași cotidiene. 2) Dezbaterea cu privire

178

IUNIE 1939 SENATUL CABINETUL

PREȘEDINTELUI

„Respingerea Regulamentului la a cărui redactare am colaborat o consider ca dorinţa d-voastră a fi conduși altfel decât după ideile pe care le-am enunțat în cuvântarea mea și care sânt la baza vieţii mele politice, sprijinite pe păstrarea ordinii în folosul naţiunii, care altfel poate cădea în păcate mai grele decât ale vechiului regim. Vă rog deci a primi demisiunea mea [adăugat:| jrevocabilă și a proceda la alegerea unui alt președinte căruia-i urez mai mult noroc și d-voastre ceea ce trebuie pentru a nu se periclita opera începută“. 14 1UNIE Invit la mine pe Nistor și Inculeţ; Lapedatu e absent, dus la Cluj, pentru examene. Li arăt că e de nevoie a se face ceva faţă de situaţia care s-a deschis. Senatorii de drept s-ar putea constitui în elementul serios al unui Senat năpădit de incompetenţi, cari nu știu încotro să apuce. Mai târziu, cum, în toate lucrurile mari, a trebuit să colaborez cu liberalii, s-ar putea reface ce a fost înainte de alegerile din 1937, s-ar putea face, supt formă culturală și de ajutor, o „Asociaţie a creatorilor noii Românii“ la care s-ar adăuga cavalerii lui Mihai Viteazul și alţi ofiţeri luptători atunci. Ei par a împărtăși sincer și călduros aceste vederi. În cealaltă odaie vine Cuza. Îi propun să primească presidenţia senatului, pentru care l-aș propune. Fiul său, Gheorghe, promite a-i sprijini hotărârea. la proiectul de regulament, în care articolul 5 prevedea ca biroul Senatului, în frunte cu președintele său, să fie inamovibil pe durata legislaturii întregi (9 ani!), este redată în majoritatea ziarelor pe un ton neutru; doar în Curentul, Universul și România o nuanţă pare să sugereze aprobarea rezultatului. Nimic comparabil cu mitocănia brutală din povestirea lui Argetoianu (op. cit., pp. 325-326). Acesta a jubilat. 1) Ciorna autografă este în manuscrisul original. Regulamentul a fost respins cu vot secret: 88 de buletine negative, față de 49 pozitive și un vot nul, desigur al preşedintelui implicat. Despre acest eveniment, Al.Gh. Savu, „De ce a demisionat lorga din Senat?“ (sic), Magazin istoric, III, g septembrie 1989.

IUNIE 1939

179

15 IUNIE Guvernul strecoară în ziare o notă prin care sânt presintat ca stăpânit de ambiția unei presidențe de nouă ani în Senat. Dau explicaţii României și le public anticipat în ziarul mieu. După amiazi mi se spune că Armand Călinescu complotează cu Argetoianu alegerea acestuia: sânt ambii în cabinetul președintelui. Argetoianu o recunoaște, de altfel. lau cuvântul pentru a lămuri ce am înţeles eu să fac din Senat: dacă nu vreau o „voinţă activă“, li propun un „simbol“:

Cuza. El însă declară că renunță. Banda Perieţeanu - C.C. Brăescu — Stoicescu — Dr. Tănăsescu propune pe Argetoianu. Vreo douăzeci de aplauze!. Cuza-l proclamă ca fiind singurul candidat și-mi mărturisește apoi că ieri a fost chemat de Călinescu pentru a primi acest ordin... Argetoianu se declară supusul guvernului și al Frontului, cărora li va pune la dispoziţie Senatul. Dizolvă Comisia pentru program și face a se ceti răspunsul la Mesagiu. În particular, a spus că trebuie procedat „hitlerist“: chemarea Parlamentului o dată pe an pentru un ceas și apoi trimiterea acasă. Întreg Senatul rabdă... 16 IUNIE

Şedinţă regală la Academie pentru Eminescu.

Scurt și slab discurs al regelui. C.R. Motru a căutat să arate demiei, apăsând pe meritul lui ietele... Interesant Caracostea, „autoritate“ e în centrul întregii

ce... datorește Eminescu AcaMaiorescu, care i-a dăruit cacare strecoară că Voevodul de poesii eminesciene.

Regele pleacă înainte de comemoraţia de către Murnu, care, în mijlocul neatenţiei generale, după plecarea publicului, cetește versuri. Primit ca membru corespondent, Tăușan? glorifică pe profesorul său Maiorescu. 1) La Argetoianu, op. cit., pp. 329-330: „trebuie să mărturisesc că am fost mișcat de unanimitatea cu care candidatura mea a fost primită la Senat. Am fost într-adevăr aclamat. Tunete de aplauze, nu cele câteva izolate care primiseră pe lorga cu câteva zile înainte“. 2) Grigore Tăușan (1874-1952), filozof. Carol a plecat după o oră, ca să asiste la un

180

IUNIE 1939

Lapedatu-mi spune că descoperise de mult intriga contra mea, dar nu e deloc grăbit să stea de vorbă.

17 IUNIE

Aflu că Brăescu e unchiul generalului de la aviaţie

și că urmărește Primăria Capitalei. 18 IUNIE

Cuza e făcut consilier regal.

20 ruNIE Curentul publică o caricatură injurioasă pentru mine. Îl dau în judecată. Redeschiderea Senatului. Perieţeanu prezintă regulamentul, foarte puţin deosebit de cel respins. Intervin de mai multe ori pentru a-l pune la punct.! Apoi votul vicepreședinţilor. Era pregătit de'nainte: n-a fost nici timpul material pentru cetirea

buletinelor. Cad și Brăescu și Stoicescu. Lapedatu continuă a mă evita. 21 1UNIE Alegerea de vicepreședinți. Pe lângă Perieţeanu, Annibal Teodorescu și Agârbiceanu, ridiculul doctor ieșean Tănăsescu?. Vorbesc la adresă Dr. lacobovici, un colonel farmacist și foarte călduros, N. Miclescu”. 22 runi Hedrich cetește la Senat declaraţia, dârz naţională, a germanilor din România. Îl silesc a recunoaște ce bine i-am tratat eu fără a fi silit prin lege. Pentru maghiari Szâsz Pâl conciliant. Mai mulţi alţii cetesc. Cutare politician din Ploiești cutează să atace vechiul regim, în care a fost veșnic solicitant. concurs hipic. Despre ședința de la Academie, a notat: „Vorbirile încep cu Rădulescu-Motru, care arată, cu lipsa lui de talent, valoarea lui Eminescu, răspund eu câteva cuvinte slabe, după care profesorul Caracostea ne ţine foarte interesanta comunicare asupra simbolismului lui Eminescu“ (op. cit., p. 362). 1) N. Iorga participă, critic, la discuţia în jurul proiectului de regulament în zilele de 20 și 21 iunie (Discursuri parlamentare, V, partea a Il-a, pp. 462-473). 2) Dr. C.I. Tănăsescu, președinte al Uniunii Naţionale a Studenţilor Creștini Români. ?) Inginerul Nicolae Miclescu (1873-1946), vechi prieten al lui Iorga, de care se considera legat și prin rudenie, a fost senator în 1939-1940. Fusese pe front în 1916-1918 și era cunoscut ca erou al bătăliei de la Răzoare.

IUNIE 1939

181

Întreb pe un „agricultor“ din Putna dacă nu se face acolo, de banda Giurescu, mai mult politicianism decât oricând. *

Armand Călinescu pretinde că n-a avut nici un rol în lovitura de la Senat. Pun să-l întrebe dacă nici în injuriile de la Curentul, care se repetă.

23 IUNIE mânească pe care-i loialitate. episcopul

Frumoasă cuvântare, la Senat, despre economia roa inginerului Marinescu. Represintantul polonilor, socoate la 50.000, senator numit, face declaraţie de Pentru biserica ortodoxă vorbește fără strălucire de Huși. i

La Academie, comunicațiile mele despre pomelnicul vechi al bisericii Șcheilor — despre formațiunile populare din Luxemburg. *

Dimineaţa, a trebuit să răspund acasă interogatoriului judecătorului de instrucţie cu privire la plângerea ridiculă a lui Istrate Micescu că aș fi raportat în Memorii „calomnia“ de „imoralitate“ pe care i-a aruncat-o în Consiliul de Coroană pentru Constituţie Argetoianu.? 25 IUNIE

Visita d-rului Angelescu, scârbit de situaţie. Îi arăt cu ce oameni nemernici am a face. Și contra d-rului Topa se încearcă o infamă urmărire penală.

26 ruNIe Cuza-mi declară că găsește îndreptăţită plângerea lui Micescu. Așa prietenie! Urâtă ședință la Senat. Lung discurs de îngenunchere al lui Agârbiceanu, care recunoaște că ardelenii voiau anexarea noastră, a celor din Vechiul Regat, la partidul lor, crezând că 1) O descoperire privitoare la biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului. Încă o formaţiune romanică: Luxemburgul, Acad. Rom. s. III, mem. secț. ist., t. XXII, 1939. 2) În volumul VII din Memorii, ed. cit., p. 457. Argetoianu a negat când l-a întrebat Micescu, dar în notițele personale recunoaște adevărul și îl numește pe Micescu „escrocul-favorit al Regelui“ (op. cit., p. 195).

182

IUNIE 1939

au dreptul la aceasta!. După excelentul discurs competent al marelui proprietar Sescioreanu, Sichitiu, fost membru al Gărzii de fier?, insinuează că, mai ales în ce privește apărarea aeriană, sântem cu totul în urmă. Cer o declaraţie a guvernu-

lui, și Slăvescu se referă la explicaţiile ce le va da președintele Consiliului. 27 1UNIE Discursuri de specialitate, ca al lui Garoflid, la Senat. Rabinul Niemirower neîntrerupt de Cuza, ba chiar apla-

udat la sfârșit. Exhibiţia lui Brăescu. %

Conferinţa mea la Amicii Americii-de-Sud. 35 de persoane, — și din cauza ploii... 28 IUNIE Împărţirea premiilor pentru Liga Culturală, al cărei congres începe. Seara, conferință despre Eminescu”. Represintarea piesei lui Augier, tradusă și întregită de dânsul, Thais.

29 ruNIE

Congresul Ligii.* Serviciul la biserica Sf. Ilie din

Gorgan mă face să cunosc, la preotul cu gesturi de vrajă, rămășița Gărzii de fier. Sânt silit a părăsi biserica. Destui delegaţi din provincie. Nici o participare de public bucureștean. După-amiază propuneri interesante. Seara bună producţie și cu Avarul lui Goldoni cu elevele mele din Văleni. 1) În Neamul Românesc, la 28 iunie, un comentariu ironic al lui N. lorga la discursul lui Agârbiceanu, însă acesta mărturisise sincer: „Noi,

Ardelenii, credeam că, cu puterea noastră de rezistență din trecut, cu idealismul nostru, noi vom fi în stare și noi va trebui să punem pecetea adevăratului românism asupra României Mari“. 2) Generalul Ion Si-

chitiu (1878-1952), fost șef al Marelui Stat Major.

*) Conferința „Mihail

Eminescu și ca factor cultural naţional“, Cuget clar, IV, nr. 2, pp. 22-27, și nr. 3, Pp. 35-39. A omis discursul pe care l-a ţinut de dimineaţă la Senat, cu prilejul răspunsului la Mesajul Tronului: Definiţia noii stări

de lucruri în România, București, 1939.

1) Cuvântarea președintelui

Comitetului Central al Ligii Culturale la deschiderea Congresului din București, Buletinul Ligii Culturale, VIII, nr. 13, 1 iulie 1939.

IULIE 1939

183

30 IUNIE Excursie la Căldărușani, unde egumenul Dincă vorbește frumos despre rolul monahismului. A intrat „întreg fizicește și sufletește“ în el și vrea ori ca el să „fie o forță activă“, ori, atunci, să fie desființaţi. Cercetare și la Balamuci. 1-1U IULIE Prin foi se taie partea din discursul mieu privitoare la românii de peste graniţă. 2 wuLiE Ţino a spus că delegatul economic german i-a cerut la Brăila lucruri pe care, ca primar, nu le putea acorda, și i-a spus-o. Răspunsul a fost „Dar noi sântem în ţara noastră!“. Raportând prefectului, i s-a recomandat să se facă a nu fi auzit.

5 IULIE

Înscăunarea Patriarhului Nicodim. Bună cuvântare

a lui. Regele vorbește într-un ton de reculegere foarte impresionant. Toate cultele sânt reprezentate. Biserica unită lipsește. Se pretinde că pentru a nu fi fost invitată în forma ce o doria. Atitudinea corpului diplomatic e deosebit de respectuoasă. Prat y Soutzo! îmi vorbește de situaţia din Spania. Îi spun să se ferească de amici. Nu-i crede periculoși. Când adaug că pentru refacere trebuie prieteni cu capital el crede că ţara se va putea reface singură. Represintantul Spaniei sovietice a fost rău tratat de lumea oficială de la noi, la Palat s-a găsit mijlocul de a nu-l primi. A fugit în Rusia. La biserică frumos discurs al lui Zigre?. Răspunsul Patriarhului, cu comparații nepotrivite (e o „Lăcustă“ care speră să ajungă „rândunică“ sau „porumbel“) e încurcat și nepotrivit. În Palat îi spun că am avut îndoieli dacă are curajul de „a curăţi“. La Iași a avut lângă el un singur om cinstit, pe Leu. Restul jidoviţi. — Cum e și orașul. Aici are a se teme de nepotul lui Miron și de intrigantul rutean Galaction Cordun. Pocitan? e în plină decădere. Din umbră pândeşte Scriban'. Îi urez să

poată birui. 1) Pedro de Prat y Soutzo, marchiz de Nantouillet, agent special al guvernului spaniol în România. 2) Nicolae Zigre (1882-1962) a fost ministru al cultelor și artelor în anul 1939. ?) Veniamin Pocitan (1870-— 1955), vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor și autor de lucrări istorice. *) uliu Scriban (1878-1949), arhimandrit, profesor de teologie la Chișinău.

184

IULIE 1939

6 muie După un scurt dar substanţial discurs al lui Garoflid și alte manifestații de tribună, vorbesc la legea valorificării grâului. Sânt primit cu o extraordinară căldură și ascultat cu

cea mai mare atenţie.!

a

S-au prezentat fără uniformă C. Brătianu și Sasu și li s-a interzis intrarea. ȚiumE La Senat bun discurs al raportorului, Sescioreanu. Ministrul, Cornăţeanu, vorbește de soluţii adoptate aiurea, care sânt ale mele, și recomandă metodele la care m-am oprit. Ca de obicei, presa, de la sine ori silită, mi-a bagatelizat

cuvântarea.?

n

Inculeţ îmi spune că, odată, I. Brătianu m-ar fi făcut, acasă la mine, să observ că e o deosebire între felul cum lucrează un om ca mine fără partid și unul ca dânsul, care-și are un partid și e „mai mic decât dânsul“. E o greșeală de amintire, a lui Inculeţ sau a lui Brătianu. 3 mu La Senat e vorba de revendicările bulgărești la Berlin. Ele nu par a îngrijora pe Gafencu. 3]

Zvon prinși comis ştirea

ridicul că nemţii de la circul adus de primărie ar fi fost cu spionaj, că Dombrovschi” s-ar fi sinucis sau că s-ar fi de ei un atentat asupra lui. Mitilineu, Gr. Duca aduc la Senat. Întrebând la primărie, se dezminte, firește.

10 1uLiE La Senat mi se spune că sânt semne că poporul german începe a-și pierde răbdarea. Mizeria crește și banul bun e tot mai scump. 1) Discursuri parlamentare, ed. cit., pp. 493-507. Arătând necesitatea unei modernizări tehnice, „În faţa sistemelor întrebuințate de către național-socialiști, fasciști și în Rusia Sovietică, nu putem să stăm cu plugușorul ţăranului nostru, care este mai mult de Anul Nou decât de agricultură“ (Curentul, 8 iulie). 2) „D. prof. N. lorga e de părere că românii să nu mai mănânce mămăligă“ (Viaţa creștină, Cluj), „D. prof. N. lorga a cerut ca porumbul să fie expulzat din consumul nostru intern şi înlocuit cu grâu“ (Tribuna și Conștiinţa creștină, Satu Mare). %) Generalul Victor Dombrowski, primarul general al capitalei.

IULIE 1939

185

O doamnă venită de acolo crede și ea că o încercare război-

nică ar declanșa revoluţia. Bisericile sânt pline de oameni cari caută o mângâiere. 14 IULIE Visita lui Perilla, italianul stabilit la Atena care a dat frumoasa carte despre Muntele Athos și alte lucrări de mare artă. 15 IULIE Închiderea cursurilor [la Universitate] cu o largă frecventare. Vorbește cu recunoaștere ministrul Andrei. 18 rue

Parastasul de la Argeș, pentru Regina Maria. %

În cale, Gafencu spune cum a putut să smulgă la Ankara ministrului bulgar, care-i ieșise întru întâmpinare, dorinţele ţerii lui. La masă, el, căruia i se atrăgea atenţia asupra efectelor, totdeauna rele, ale unor politici greșite, s-a rostit clar: Cadrilaterul de la noi, 'Tracia occidentală de la turci, Țaribrod și alte puncte de la sârbi;

acestea deocamdată; în schimb numai neutralitatea. Aceleași declaraţii le-a făcut ministrului Angliei și turcilor, indignați. Gafencu e îngrijorat de posibilitatea unui atac aerian bulgar asupra Bucureștilor, înainte de a se putea lua apărarea. Din parte-i generalul Văitoianu nu ne crede destul de pregătiţi în aviaţie. El spune că pentru politica lui Gafencu ar trebui altă pregătire militară. La parastas princesa Elisabeta, cu faţa obosită, și sora ei, Ileana, adânc mișcată, căzând în genunchi asupra mormântu-

lui. Serviciul mai îngrijit. Regele se interesează de Văleni. Îi arăt intenţia Comisiunii Monumentelor Istorice a pune perdele ca acelea de la Putna și Suceviţa asupra mormintelor regale. El însuși a pregătit pe cele de catifea roșie. Dar recunoaște că se poate realiza și intenţia mea. *

Gafencu crede că Germania nu va provoca război pentru Danzig, ci, și data aceasta, încearcă numai o presiune. *

186

IULIE 1939

Admirabilă atitudine a presei englese pentru noi în chestia reclamaţiilor bulgare. i Gh. Brătianu strecoară în Universul un articol pentru Germania încercuită. Gafencu l-a lăsat să treacă. Îi atrag atenţia asupra existenţei în mâinile familiei a materialului politic oficial din care fiul lui 1.]. Brătianu vrea să scoată o carte senzațională despre rolul acesteia la sfârșitul Marelui Război.! Acest material trebuie vărsat la Arhive.

Văitoianu condamnă atitudinile fostului său șef. L-a blamat când a ridicat pretenţia de a fi șef al partidului liberal și președinte de consiliu. Greu bolnav de pneumonie, l-a înfruntat când a declarat, fără a întreba pe nimeni, că „varsă“ pe ai săi în formațiunea unchiului. Îl întreb pe cine vede la comandă într-un viitor război: pe Samsonovici? și pe Antonescu, dar e „îndărătnic“. +

Din „Înțelegerea Balcanică“, Gafencu contează numai pe turci și pe greci. Prinţul Pavel merge la Londra, după toate cochetăriile cu Reichul, fiindcă e chemat pentru explicaţii.

1) Cartea avea să apară: Gh.I. Brătianu, Acțiunea politică și militară a României în 1919 în lumina corespondenţei diplomatice a lui Ion I.C. Brătianu, București, 1939. A fost criticată de N. Iorga, O îndreptăţire a „politicii de resistență“ din 1919, București, 1940. 2) Nicolae Samsonovici (1877-1950), general, de mai multe ori șef al Marelui Stat Major și ministru al apărării naţionale. *) „Cum am văzut eu Anglia“, Cuget Clar, IV, n-rele ș, 6, pp. 70-75, 86-89 și 7, Pp. 101-103.

Iaa

La Sinaia, pentru o conferinţă la cursurile englese?.

mii amnei

23 mwuiE

Apoi la Brașov, pentru una la Ligă, adăugându-se, din causa presenţei a șaptezeci de străini, francesi, poloni, finlandesul slavist Mikkola și un singur italian — Legația n-a „permis“ studentelor ce a trimes la Văleni să mă întovărășească în această excursie —, încă una în limba francesă, despre „latinitate“. Aflu acasă ziarele care anunţă că Hitler, fără a-și părăsi scopurile la Danzig, renunţă „sută în sută“ la război.

IULIE 1939

157

Ce „cal troian“ o mai fi și acesta? În excursie și studenta berlinesă Eva Garmisch, care nu se poate împiedica de-a arăta ce greu apasă asupra poporului german politica de veşnică provocaţie. 24 wuE

La București pentru comunicaţia la radio!. *

S-a recomandat ziarelor să nu mai atace pe bulgari; cu titlu de reciprocitate. 3o muie Mare mulţime la represintarea în aer liber a piesei Contra Patriei?. 31 ruuE Visita fostului decan al Teologiei din Cernăuţi, preotul Gheorghiu. Arată încă o dată că, în timpul Războiului, Galaction Cordun a venit acolo ca vicar al Mitropoliei din Bucureşti, cu misiune de la Regina de a fi Mitropolit al Bucovinei și i-a cerut lui, singurul rămas, să-i încredințeze averea Mitropoliei. Se purta în trăsura rușilor. Din Cozia a luat, ca vicar la Râmnic, vechile odoare și a refuzat să dea chitanţă; de la Moldoviţa și-a însușit o perdea și, urmărit și somat de preotul Păsăilă, a tăiat o parte din ea pentru „o pernă“. A mai luat și scaunele vechi egumenești, dând în loc altele, proaste. Și Regele ar fi recunoscut că e „un escroc“. L-ar fi sprijinit și unii bucovineni. Povestește cum, când austriecii, înainte de război, i-au cerut statistica la Universitate a românilor și a slavilor, aceștia fiind preponderenţi și cerând dominarea limbii rutene, el, Gheorghiu, a vorbit cu mitropolitul Pimen, cerându-i douăzeci de preoţi din Moldova; i-a dat patruzeci, dar Cordun i s-a prezentat, după câtva timp, ca secretar al aceluiaşi mitropolit, arătând că, în interesul parohiilor, își retrage preoţii. Aceștia, înștiințaţi, și-au arătat indignarea față de uneltitor, și l-au bătut. 1) Probabil, „De ce are nevoie o naţiune“, difuzată la 28 iulie, în Sfaturi pe întunerec, ed. cit., pp. 548-553. 2) „Contra Patriei“, în Trei drame, București, 1924, pp. 93-161. Inspirată din epoca Revoluţiei Franceze, despre nobilii emigraţi care luptau împotriva armatei republicane. S-a jucat la 3 septembrie la Arenele Romane, cu actorii Ligii Culturale.

188

AUGUST 1939

Cordun a fost făcut arhiereu fără licenţă, pe baza numai a adeveririi unei înscrieri la Universitate. Mi se spusese că radioul italian vorbește de primirea rege-

lui la Rodos!. Fără înştiinţare și transmiterea puterilor? Mi se spune pe urmă că e numai o excursie secretă, și se leagă vechea ilusie a împăcării cu princesa Elena. Regele a declarat lui Raymond Recouly că are același suflet, al generaţiei sale, cu Armand Călinescu. se

”

Primesc de la decanul Literelor din Alger vestea numirii mele ca doctor de onoare. 4 Auausr Î. Răducanu merge din nou la Berlin pentru un scop pe care-l spune folositor Țerii. În trecuta vizită a spus profesorilor bătrâni care-i ascultau conferința adevăruri crude. Ei, în frunte cu profesorul Schmidt, autorul romantismului politic, sânt complet dezgustaţi de regim. Ajung s-o spună public. La Viena, tot public, se vorbește înduioșat de vechea Austrie. Cineva venit din Paris îmi spune că un evreu a tradus din ultimul volum al Memoriilor mele părţile ce i-au părut intere-

sante, pentru a le publica în Gringoire?. 6 Avausr Visite la Văleni. Generalul Rasoviceanu, care și-a isprăvit o lucrare de gândire militară. Nu crede în război. Are o mare încredere în armata polonă, pe care o crede superioară

celei germane, pentru că are comandanţi statornici, nesupuşi capriciilor politicii. Nu acordă valoare armatei bulgărești care a pierdut atâţia ani de pregătire. %

Un tânăr polon de la cursurile din Brașov, întovărășit de un și mai tânăr ziarist frances. Polonul râde de Beck, ridicat de Pilsudski, a cărui politică-i displace, din simplu căpitan. Vede un adevărat om politic în Roman Dmowski?, de curând dispărut, care era [loc liber]. 1) O croazieră de la 26 iulie la 15 august, în Mediterana. 2?) Ziar parizian de dreapta. %) Roman Dmowski (1864-1939) în 1914-1917 a

AUGUST

1939

159

x

Ruffini, profesorul de la Torino. Îi spun că ar fi cea mai mare crimă ca Italia, care a dat așa de mult civilizaţiei umane, să provoace astăzi prin război distrugerea ei. E de aceeași părere. EX

Și alți profesori francesi care pleacă la Slănic fără să asiste la reprezentarea piesei Contra Patriei, după ploaie, — în plină stradă. *

De fapt, Regele e prin Dodecanes și Creta. *

Frumoasă represintaţie, seara, a armenilor.

8Aucusr

Știrea oficială despre călătoria de întremare a Regelui.

15 AuGusr

Închiderea cursurilor la Văleni. Conducătorul oas-

peţilor italieni, într-un discurs public, mă pune alături de Mus-

solini. Îi vorbesc de politica urii și a iubirii: politica Satanei și cea „angelică“. 16 Auausr Prin Severin, cu opriri la Băldâna, Brezoaia, Costeștii de Vale, cu o vizită la odiosul colţ de ruină și prostie de la Căluiu, la Băile Herculane. 20-26 Auausr Isprăvile lui Hitler, care cere Danzigul, culoarul, adăugându-se programul italian corespunzător, și încheie un pact de neagresiune cu rușii!, care şi-au bătut joc de diplomaţi și de generalii anglo-francesi. Porunca Vremii publică portretul lui Hitler cu titlul — „Geniul politic al timpului“. Trimet numărul lui Călinescu, ca dovadă de ce lasă censura. condus Comitetul Naţional Polonez, în 1919 a fost prim delegat al Poloniei la Conferinţa Păcii și în 1923 era ministru de externe. A fost în fruntea opoziţiei faţă de regimul Pilsudski. 1) La 23 august, ceea ce noi numim pactul Ribbentrop-Molotov. Îngrijorat, Călinescu înţelesese „situaţia foarte gravă. S-au înţeles oare la o împărţire a Poloniei și a României?“ (Armand Călinescu, op. cit., p. 295). N. lorga va prezice soarta alianței germano-ruse în articolul „Tilsit“, Neamul Românesc, XXXIV, nr. 225, 12 octombrie 1939.

190

AUGUST 1939

În acest timp, pe linia Bozovici și pe linia Oraviţa, precum și în jurul Băilor și al Orșovei cercetez sat de sat și biserică de biserică interesantul ținut românesc.! 26-31 Auausr Speranţe de pace, determinate de intervenţiile Papei, lui Roosevelt, regelui Belgiei? și reginei Olandei, a lui Mussolini, care, supt influenţa regelui său, care l-a pus înaintea perspectivei unei retrageri a întregii dinastii, își înţelege în sfârșit rolul.

1-9 SEPTEMBRE

Bestia germană a atacat Polonia, cu toate

mijloacele diabolice ce-i stau la îndemână. După noi sforțări, Anglia și Franța sânt atrase în luptă. Apărarea polonă se dovedește mai slabă de cum se aștepta. În schimb, Hitler e silit să declare că nu are nevoie de ajutor italian ca să-și facă războiul.

Am terminat cu o excursie până la Caransebeş cercetările mele. 4 SEPTEMBRE Nici declaraţiile de război ale Angliei și Franţei nu clintesc pe Mussolini: se redeschide granița francesă spre Italia.

5 SEPTEMBRE

Chemare la București pentru Consiliul de Co-

roană?. 6 sePTEMBRE Regele deschide Consiliul prin câteva cuvinte scurte în care vorbește numai de gravitatea împrejurărilor. Lungă expunere a lui Gafencu. Arată, pe rând, situația noastră faţă de beligeranţi și de vecini. Cu Germania avem un tratat pe care trebuie să-l executăm

(Armand Călinescu va adăuga că în unele puncte am întrecut ') N. lorga, „Arta românească în Banatul muntos“, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, fasc. 98, 1938, și „Priveliști bănăţene“, Revista Fundațiilor Regale, VI, nr. 11, 1939, pp. 244-261. 2) Despre declaraţia lui Leopold III pentru un acord al micilor state, N. lorga, „Un rege vorbește popoarelor“, Neamul Românesc, 2 septembrie. 2) Paginile următoare reprezintă un adaos consistent și o confirmare a relatării la Ion Mamina, Consilii de Coroană, ed. cit., pp. 176-188.

SEPTEMBRIE 1939

191

chiar cota, ca să dovedim onestitatea noastră). Fabricius a avut o conversaţie cu președintele Consiliului, care i-a dat lămuririle de nevoie asupra neutralității noastre. El a cerut din nou să se precizeze sensul ei. Germania nu va sprijini cererile ungurești, și pentru că minoritatea germană se simte supt regimul românesc. s-a pus în vedere interesul pe care-l are pentru Reich presenţa la Dunăre a unui Stat puternic. El însuși a recunoscut că prin convenţia încheiată s-au recunoscut hotarele României. Din partea Franţei și Angliei — se evidenţiază mai târziu — n-au fost făcute intervenţii. Dar Călinescu aduce revelaţia că, la sfârșitul lui August, Anglia ne-a presentat un Memorandum ungar, cu obișnuitele pretenţii, a adăugat că guvernul engles le consideră cu simpatie. S-a răspuns că aceasta ar aduce „o schimbare“ în orientarea României. Nota a fost repetată în termeni îndulciţi. Întâlnind aceeași primire, a fost retrasă. Nu se vorbeşte nimic de Italia. În ce privește Ungaria, ea s-a plâns de concentrările noastre: i s-a răspuns că ele nu au nici un scop ofensiv și, dacă vrea, România e gata să încheie un pact de neagresiune. Cu Polonia avem o alianţă de caracter general. Se lămurește, de Mironescu, că, deși Duca îl întrecuse el însuși, la înnoirea lui a revenit la prima formă, dată de Take Ionescu. E vorba de o apărare contra Rusiei și se prevăzuse o înțelegere tehnică, dar nu s-a procedat la alcătuirea ei. Deunăzi, noi am propus întinderea prevederilor și asupra graniței de vest, dar Beck, temându-se de contra-partea unei promisiuni față de unguri, a refusat. Neutralitatea nu ne împiedică de a da arme polonilor (se menţionează rușinoasele

concesii făcute Germaniei în vremea neutralității din 1914-— 1916), precum germanilor le dăm petrol. Un pact balcanic ne leagă... Turcii, care vorbesc însă și de împrejurări privind Mediterana — aici se exprimă oarecare îndoieli — sânt gata oricând să ne ajute față de bulgari; atitudinea Iugoslaviei e mulțămitoare. Nu se vorbește de Rusia. Văitoianu rostește numai puţine cuvinte de necondiționată aprobare. Vaida vorbește, ca de obicei, fără a urma o linie, dar fără a manifesta vechile sentimente, cari-mi interzic pentru

192

SEPTEMBRIE 1939

totdeauna cu dânsul relaţii pe care el pare a le căuta încă. Mironescu se mulţămește cu o aprobare. Scurt arată aceeași părere dr. Angelescu, care a luat note exacte. Mai interesant e Tătărescu, care, raliindu-se la opinia mea, fixează cu precisiune

punctul la care se vede că ne vom opri. Argetoianu, într-o formă îngrijită, urmărește, cu multe locuri comune, o originalitate, care culminează în aceea că, după dânsul, toţi vor ieși storși din acest război, afară de Rusia sovietică, ale cărei scopuri de

revoluţie socială se evidenţiază printr-o declaraţie hotărâtă în acest sens pe care a răspândit-o la centrele comuniste din străinătate. Deci Rusia trebuie cu orice preț câștigată, aceasta cu atât mai mult cu cât nu ne-a recunoscut Basarabia. Actualul ministru român nu cutează a vorbi șefilor ruși; de aceea trebuie

un om cu autoritate: acesta aș putea fi eu... Răspund că e preferabil Constantin C. Giurescu, care, fiind la Galaţi, e „mai aproape“. Ballif face rezerve asupra pregătirii armatei și asupra stării rele a recoltei, cerând a se opri lucrul la șosele, căci recolta e pe câmp. Părerea mea am exprimat-o astfel: nu e vorba de o politică a miniștrilor, ci aceea pe care trebuie să o aprobăm e a Suveranului, căruia să-i mulțămim că avem o armată care ne permite a vorbi cu fruntea sus. Regele nu e presidentul unei adunări care ar avea să asculte rapoarte ministeriale. De aceea către el mă îndrept. E sigur că politica pe care am fi dorit-o e alta; aceasta ni se impune de împrejurări. Trebuie s-o facem însă așa, încât să nu pară că sântem îndemnați de frică și că ne dăm de partea aceluia care ar avea puterea. Să vorbim limpede, căci nu sântem nici în Parlament, nici într-o adunare publică, nici la o conferință diplomatică. Franța și Anglia, care ne-au garantat fără a ne cere bilateralitatea, n-au crezut că trebuie să ne tot ceară explicaţii. Fabricius insistă: e un om mediocru, fără abilități diplomatice, fără spirit, care [e] prima dovadă de inteligenţă, și fără simţ al relativităţii. Să i se răspundă limpede, o dată pentru totdeauna: neutralitatea noastră va fi onestă, cum se poate aștepta.

SEPTEMBRIE 1939

193

Ea nu se poate deosebi de a altora, fiind o neutralitate „botezată“, care ne-ar așeza de fapt în altă situaţie. Dar să ne gândim la ce va veni după război, ţină el săptămâni, luni sau ani (Unii au exprimat apoi părerea că am putea să nu ne prezentăm la congres. Dar arăt că, fiind vorba de probleme care ne privesc, e imposibil să nu fim acolo pentru a ni apăra hotarele; de altfel, hotărârile ce s-ar lua ar rămâne să fie executate. La acest congres nu trebuie ca prin forma în care s-ar manifesta neutralitatea noastră să întâlnim ca adversari ai hotarelor românești pe aceia cărora li le datorăm). Am apăsat și asupra necesităţii de a ne înţelege cu Italia. Mussolini a avut o atitudine de care putem să-i fim și noi mulţămitori. În ea se poate vedea și hotărârea regelui Victor Emanuel. Se învederează astfel marele folos al monarhiei, frâu în momentele mari pentru voinţa unui ministru, care, trecător, nu are, ca monarhul, valoarea naţională reprezentativă și grija unui viitor fără margeni. Convorbire cu Regele, la stânga căruia stau (la dreapta, Văitoianu), îi arăt situaţia din Banatul necercetat de nimeni. Marta e bătrân și fără iniţiativă, episcopul Vasile el însuși de o fire mai slabă; populaţia scade necontenit; la Ciclova din 3.000 au ajuns ai noștri la jumătate, dintre care altă jumătate sânt țigani, ca și la Orșova, unde ţiganii au ajuns la o însemnată bunăstare; trebuie făcut ceva. Îi vorbesc și de „catolicii“ de la Slatina; el crede că nu e bine să supăr printr-un articol Roma, care-și are prejudecățile ei, dar cardinalul Tisserand i-a vorbit de posibilitatea de a se avea un singur arhiepiscop catolic: cel din Blaj. Îl rog să facă a înceta ridiculul proces intentat lui Argetoianu de Micescu pentru un pasaj din Memoriile mele; deși, data aceasta, nu sânt chemat, voi veni la proces ca martor pentru Argetoianu, care mi-a declarat că nu vrea să se presinte, dar, în împrejurările de azi, nu e momentul a discuta singura moralitate de care poate fi vorba: cea politică a lui Micescu. Reiau relaţiile cu Călinescu. Om inteligent și aducând mari servicii Țerii, cum a putut face „porcăria“ de la Senat? Se scuză: n-a știut nimic; a venit pentru a-mi dovedi consideraţia sa;

194

SEPTEMBRIE 1939

autorii intrigii nu sânt de-ai lui; nu el a impus pe Argetoianu. Strecoară ideea unei noi presidenţii, pe care o resping cu indignare. Îl întreb de ce-mi ascunde realitatea în cazul Codreanu; el persistă în versiunea comunicatului, sau, altfel, „a fost și el

înșelat“; îmi va comunica dosarul. Va face să înceteze procesul Micescu. I-o spun lui Argetoianu, care apărat pe mine, și încă mai bine. — E o teres ca d-ta... — Ce interes: politic? — Ai Aflu acasă această scrisoare [copiată

spune că și el m-ar fi deosebire: eu n-am ind-ta multe interese. de Ecaterina Iorga]:

„Bucarest, le 6 Sept. 1939 Monsieur le President, Parmi tant d'&motions ressenties depuis quelques jours, une des moins profondes n'a pas 6t6 celle que m'a causee la lecture de votre bel article de ce soir, dont je viens d'ailleurs d'adresser le texte integral ă mon Gouvernement. «Je suis sâr que celui-ci ne manquera pas d'apprecier comme moi ces nobles paroles du plus eminent des hommes dEtat de Roumanie. Oserais-je ajouter qu'ă mon sens elles reprâsentent les veritables sentiments de votre pays ă Pâgard du mien; mais, exprimâes par votre grande voix, elles prennent un singulier relief. «Javais dâjă telephone chez vous il y a plusieurs jours pour

vous demander de vouloir bien me recevoir — il m'a 6t6 repondu que vous 6tiez absent de Bucarest. «J'espăre que vous voudrez bien me consacrer quelques instants ă votre retour. En attendant, veuillez agrâer, Monsieur le President, lassurance de ma haute considâration et de mes sentiments les plus distingu6s. Adrien Thierry“ [Răspunsul trimis de N. Iorga]

„7 Sept. 1939 București Monsieur l/ambassadeur, De mon cât6, je desire vivement pouvoir causer avec vous, aujourd'hui mâme ă lheure que vous voudrez. Forces par les

SEPTEMBRIE 1939

195

circonstances ă prendre la seule decision possible malgrâ tout ce qui nous relie, comme souvenirs et obligations de gratitude, il faut que nous conservions autrement que par des notes diplomatiques les seuls rapports qui, satisfaisant un impârieux devoir d'âme, peuvent assurer, dans une nouvelle Europe, notre avenir. Veuillez agrer, Monsieur Pambassadeur, Passurance de toute mon estime et d'une affection particuliăre. N. lorga

Thierry a venit la mine. Întrebat ce știe, spune că atât cât spun și ziarele. De altfel, nici în Franţa nu se știe mai mult. Gamelin e singurul care e în curent; Daladier administrează. Nu pare nici el prea încântat de ce pot face polonii. Îi arăt ce s-a petrecut la Consiliul de Coroană, și el ia note, traducând pentru a se transmite la Paris întregi părţi din discursul mieu. Caută a-și lămuri tot mai bine sensul neutralităţii adoptate. Recunoaște și el că, pentru moment, nu putem face mai mult. Ar dori însă, firește, un front comun, de la liniile polone la strâmtori. Îl întreb cum s-ar putea face, cu ce este la mijloc. Apasă asupra faptului că el n-a cerut oficial explicaţii. Urmează o politică a sa, de prietenie fățișă faţă de noi, cum e făţișă prietenia mea faţă de Franţa. O va duce cât va putea. Altfel va trebui să plece. Nu o dată a intervenit pentru cauza noastră. A contribuit la retragerea „stupidei“ note englese. Bonnet a stăruit în ultimul moment pentru ca garanţia pe care Anglia voia să o ofere numai Greciei să se întindă și asupra noastră. E indignat de atitudinea presei; numai ziarul mieu vorbeşte

pentru Franţa. Sânt atâtea ziare germane ale minoritarilor, cari trec peste orice măsură. Cele două francese! agonizează. Deși n-are fonduri, va încerca să le susțină. Îi arăt că s-ar putea, cu d-na Gamber și fiica ei, să facem un supliment frances săptămânal la Neamul Românesc. 1) Le Moment și L'Independance Roumaine.

.

196

SEPTEMBRIE 1939

După amiază, Armand Călinescu, cu noi asigurări. Promite a nu se mai pune piedici răspândirii părerilor mele. Dacă nu eram eu la Consiliu, — și trimisese pe Gafencu la Văleni —, unii oameni ar fi vorbit altfel (în Consiliu el a arătat ce a făcut pentru minorităţi şi pregătirea ce s-a dat armatei). Știe de intrigile lui Argetoianu pentru presidenţia Consiliului; el nu face decât să coordoneze, în condiţii cari nu sânt ale unei depline libertăţi, acţiunea unor miniștri, dintre cari unii cer sfat în fiecare caz; nu ţine la situaţia sa și ar lăsa-o oricând. * Știe şi el de ce s-a întâmplat, acum vreo două săptămâni, la hotarul Maramurășului (mi s-a raportat de Brătulescu, căruia i-a vorbit un maramurășean). Înainte de a se încheia convenția pentru plutele pe Tisa, ungurii le-au dat drumul; ai noștri au tras. Un ofițer ungur a dat ordin să se tragă cu mitraliera, ceea ce a durat două zile, având ca singur rezultat uciderea... unei unguroaice. Comandantul de la noi a cerut instrucţii, și Călinescu i-a impus să riposteze. El a tras însă, făcând câteva victime. S-a ridicat de dincolo steagul alb. Ofiţerul ungur, care era beat, a fost pedepsit. În cazul cu bulgarii uciși în Cadrilater de un ofiţer care a fost scos din armată, s-a tras asupra prizonierilor după ce comitagii încercaseră a-i elibera. Călinescu are o declaraţie a deputaţilor bulgari. Spre seară, de Weck. Nu crede să putem păstra neutralitatea. E convins că Elveţia se poate opune unei violări a fruntariilor ei. Are 500.000 (?) de oameni și la hotar trape care, atinse, se deschid automat, opunând înaintării gropile ce se vădesc. *

Mai târziu Lenguceanu. Vorbește de calibrul marilor tunuri francese care bubuie acum la Mosela. I-au venit clienţi evrei din Germania. l-au vorbit de cruda rășluire a alimentelor. Organele administrative sânt corupte. Şi ei au scăpat cu Trinkgeld!. 8 sePTEMBRE

La Văleni.

1) Trinkgeld (germ.): bacșiș.

SEPTEMBRIE

1939

197

După luarea Cracoviei!, nimic mai însemnat pe frontul polon, unde germanii caută a prinde din două părți Varșovia. Guvernul s-a instalat la Lublin. *

La Văleni aflu cele mai ridicule zvonuri alarmiste. Ploieștenii își caută aici adăpostul, s-ar fi luat măsuri pentru evacuarea aici a autorităţilor din Ploiești! Alţii îmi... destăinuiesc că ofiţeri francesi sânt la Constanţa, dar noi am refusat trecerea trupelor francese prin ţară. Unul din obișnuiţii mei anticari mă întreabă speriat dacă

avem război cu Rusia... 9 SEPTEMBRE tență.

Varşovia nu e ocupată; se pregătește de resis*

'Thierry-mi spune că am pierdut bunele raporturi cu Rusia, la venirea lui Goga. S-a rechemat atunci, ca incapabil, Ostrovschi?, care ar fi acum fără funcţie undeva acolo, dar viu. 10 SEPTEMBRE Cineva-mi aduce știri venite din Germania și mai ales din Austria, unde hrana e insuficientă. Ofițerii austrieci au fost ţinuţi supt observare, li s-a făcut apoi școala noului naționalism, apoi au fost insultaţi de camarazi și loviți când au adus înainte rolul lor în Marele Război și rănile primite. 11 SEPTEMBRE Guvernul polon s-a retras la ao de kilometri de frontiera rusească. O mare bătălie se duce pe frontul de Est. În Vest germanii încearcă a contraataca. 13 SEPTEMBRE La București. De acolo la Bicaz pentru punerea pietrei fundamentale la biserica Maicii Domnului a tuturor mângâierilor”. 1) N. orga, „Ce este Cracovia“, Neamul Românesc, 9 septembrie: „Am locuit și eu în această frumoasă și nobilă cetate. Din turnul marii biserici răsună de veacuri imnul sunat din trâmbiţi în patru colțuri ale lumii pentru liberarea Cracoviei de groaznica silă a tătarilor secolului al XIV-lea. Pe vremea aceia cerurile erau încă deschise pentru suferința popoarelor“. 2) Mihail Semionovici Ostrovski, reprezentant plenipotenţiar al Uniunii Sovietice în România în 1934-1937, mai trăia în 1949. _*) Biserica închinată,

198

SEPTEMBRIE 1939

14 SEPTEMBRE La Piatra. Bună primire la Piatra, din partea autorităților: residentul regal Ionașcu, prefectul, primarul. Cercetarea frumosului oraș.

Biserica lui Ștefan cel Mare e reparată destul de bine, dar s-a așezat în curte ușa din pronaos în naos, pentru a face lăcașul mai larg. Apoi alte trei biserici, mai noi: ale săracilor sânt pline în această zi a Crucii; goale ale intelectualilor și „boierimii“. O foarte bună clădire bisericească nouă. La Tarcău, care prin portretele de pe pereţi arată a fi rămas tot vechea cetățuie liberală. Aici vestea „secretă“ că „vine Regele“. Informaţiile arată, tot „secret“, că e vorba numai de găzduirea la Domeniile Coroanei a unui „foarte înalt demnitar“. Multă lume ţărănească la locul unde se va ridica mănăstirea. Slujește arhiereul Moglan. După cuvântarea mea, aceea,

frumoasă, a lui Zigrea [sic/]. Sătence aruncă banii lor munciți în șanțul unde așez pergamentul. Cercetăm Pângăraţii, în stare de ruină de mult părăsită, cu un stareţ incult. A căpătat totuși multe hectare de pădure și stareţul arată că Patriarhul ar voi să adune aici pe călugării neputincioşi și vagabonzi. Atâta ar mai lipsi.! Seara la bisericuţa din Văleni, lângă Piatra, cu frumoasele icoane vechi. 15 SEPTEMBRE

La Institutul Sud-Est European, despre Danzig”. %

Chemat la Ministerul de Interne, aflu de marele desastru al polonilor, zdrobiţi de atacul fulgerător al germanilor. Se ieau măsuri pentru a găzdui pe ambasadorii în fugă și capii autorităţilor, desarmându-se și cantonându-se soldaţii, cu oprirea trecerii altor elemente decât copiii și răniții. Tezaurul a trecut, — la îndemnul lui lorga, amintirii reginei Maria. !) „Încă o ruină de istorie şi artă supt ochii noștri nesimţitori“, conferinţă la radio difuzată la 29 septembrie (Sfaturi pe întunerec, ed. cit., pp. 567-570). 2) „Vechiul oraș al Danzigului“, prelegere inedită, semnalată de Nicoleta Roman, în volumul colectiv Institutul de Istorie „Nicolae Iorga 1937-1948, București, 2009, p. 75.

SEPTEMBRIE 1939

199

observasem că a-l reţine e o călcare a neutralității. Mi se arată că iugoslavii oferă bulgarilor Pirotul și Țaribrodul și că sântem îndemnați a face concesii pentru a-i avea în Uniunea Balcanică. Răspund că de mult am spus că li s-ar putea restitui regiunea de la Bazargic, dar cu anume condiţii; să înceapă iugoslavii, să se pregătească terenul, să se schimbe tonul presei bulgare, poate și o vizită a regelui Boris la noi, și oricum, predarea numai la pace. Cum Călinescu se teme de opinia publică, îi arăt că ar trebui consultarea pentru aprobare, a consilierilor regali; eu sânt gata să dau iscălitura mea. El se teme că, la nevoie, atacați de Rusia, ni s-ar tăia retragerea. Gafencu e de faţă. 17 SEPTEMBRE

Supt cuvânt că nu mai este Stat polon, rușii,

de acord cu Hitler, intră pentru a-și ocroti conaţionalii din Rusia Albă și Roșie în Polonia, care opune împotrivire. 21 SEPTEMBRE Oribila moarte a lui Armand Călinescu, străpuns de douăzeci de gloanţe ale unui nemernic de avocat ploieștean venit din Maramurășul ungar, împreună cu câţiva nevârstnici, tot ploieșteni de la deosebite facultăţi. Seara, Topa și N. Georgescu la mine. Recomand a nu se face din asasinat o chestiune politică, a se păstra ministerul, cu un general în frunte, poate Mihail Ionescu, şi, la Interne, lamandi. 22 sEPTEMBRE Ministerul s-a constituit aseară. Președinte e generalul Argeșanu, generalul Ilcuș la Război. Autorităţile sânt păzite de soldați. Asasinii au fost imediat executaţi, pe locul însuși al crimei. 23 SEPTEMBRE

La București pentru înmormântarea lui Căli-

nescu. Vine Gostynski, sub-directorul Institutului polon. Oferă să-mi vândă mobilierul și biblioteca, probabil pentru a se putea întreţine (soţia-i e la Varșovia). — Îi ofer a preface Institutul, provizoriu, în anexă a Institutului Sud-Est European!, păstrându-și 1) Tadeusz Gostynski, la acea secție a Institutului Sud-Est European pe care i-a oferit-o Iorga, a publicat trei traduceri în românește de opere clasice ale literaturii polone și un dicționar în limba polonă. A colaborat

200

SEPTEMBRIE 1939

toată zestrea; el ar face conferinţe la noi și ar fi plătit cu 5.000 de lei pe lună. EI vorbește de o gramatică polonă pe care o tipăreşte la Torouţiu'. Convenţia era ca jumătate de preţ să se dea la urmă; faţă de situaţia actuală, Torouţiu i-o iartă. Apoi o scrisoare de la profesoara Jădrejowicz, pe care am cunoscut-o la Wilna ca d-na Ehrenkreutz; noul ei soț, matema-

tic, odinioară a fost președinte de Consiliu. E cu el, cu fiul, cu patru alte persoane venite în unul din miile de automobile ale refugiaților. Nu știe unde și cum să se ducă. Li+se schimbă numai 300 de zloți, și li s-a pus în vedere să plece mai departe joi. Îi ofer locuri la Casa noastră din Veneţia; îi dau recomandaţie la Clermont-Ferrand, pe lângă Brâhier. Ei vreau Parisul, unde soţului ei i s-a oferit un rost de propagandă de ambasadorul Lukasiewicz. Apoi fiul lui Handelsman?, student inginer, cu un coleg. Au venit din Paris pentru a lupta, dar nu și-au găsit regimentul și au intrat ca șoferi în România, fără arme, așa încât nu găsesc că e rost să fie internaţi. Recunoaște vina lui Rydz-Smigly și a lui Beck. La Focşani, unde a fost, sânt mai mulţi generali și ofițeri decât soldaţi. Vrea să se înscrie la Paris în legiunea polonă, dar îi explic că în răsboiul „științific“ pe care-l fac francesii n-ar fi primiţi, iar pentru infanteria de jertfă francesii au pe senegalesi. Nemâncaţi, neîngrijiţi, îi găzduiesc la mine, la Farcaș, secretarul mieu. 24 SEPTEMBRE Grozavă zi de toamnă. A plouat toată noaptea, și plouă și acum, mărunt, rece. În publicul de la Ateneu se simte gravitatea momentului. 'Trista slujbă se face cu obișnuita grosolană banalitate a Bisela reviste românești cu articole de istorie literară și de artă. A locuit în București până în 1945, apoi a trecut în Brazilia. 1!) L.E. Torouţiu (1888-— 1953), publicist şi editor, reprezentativ pentru mișcarea naţională din Bucovina. ] se datorează colecţia de „Studii și Documente literare“ din care vol. VII, VIII, X și XII, privind perioada „Sămănătorului“, cuprind o parte din corespondența Iorga. A condus revista Convorbiri literare între 1939 și 1944. 2) Marcel Handelsman (1882-1945), istoric polon pe care-l lega de N. Iorga o veche și reciprocă preţuire.

SEPTEMBRIE

1939

201

ricii ortodoxe; introducerea de muzică savantă, nepotrivită, o scoate și mai mult în relief. Discursul Patriarhului e de o trivialitate neînchipuită, declamatoriu și sec al lui Argeșianu, bun ca formă al lui Argetoianu, care repetă „nu pricepem“, în locul căruia se cerea o afirmaţie de voinţă dârză; apoi, cu introducerea „valahismului“ său, al lui Vaida „și, fără răsunet, în numele „Frontului“ său, al lui Vâlcovici. Aflasem de aseară, de la Handelsman, că la Focșani stătea

spânzurat în piață un gardist. Aflu acum că în toate orașele, adesea câte trei, la întâmplare, s-au împușcat, ca represalii (!),

internaţii. Gavril Marinescu a afirmat unuia din consilierii regali că au fost 320; se crede că și mai mulţi. Au fost omorâţi și pe la sate. E un război civil; „omoară unii, omoară alţii“, mi se spune. E odios. Gafencu-mi spune că rămâne într-un astfel de minister pentru continuitatea diplomatică numai. El confirmă acel radio rusesc, care, pomenind Basarabia, vorbește de un „guvern corupt“ și de dezordinea din România, care ar fi un pretext de intervenţie. Dintre diplomaţi, Thierry dă din umeri când îi spun: „Nu lipsea decât aceasta“!; al Angliei vrea să mă vadă, şi-i fixez vineri; Raczynski trece măreț, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Surprind o conversaţie despre armată, între Ballif și Văitoianu. Cel dintâi, care ceruse în Consiliul de Coroană precedent o visită de inspecţie a trupelor de către un consilier regal, o cere, cu aceleași bănuieli, mai mult decât oricând și se pare că i s-a acordat lui. Şi Văitoianu ne crede nepregătiți. Tot așa șeful Statului Major, Țenescu, care declară că starea tehnică a armatei e departe de a fi complectă, că trebuie multe de adaos. „De ce n-aţi început mai curând?“ Dă din umeri. E deplorabil. În convoi Tătărescu-mi

spune

că a telegrafiat, din Paris,

Regelui: „tragedie înăuntru, tragedie afară“. Vechiul ton declamator. Când îi vorbesc de armată, el observă că e indiferent oricum să fie: „nu ne batem, nu ne batem“ — ?? — Germanii și rușii, uniţi, împărţitori ai Poloniei, stau să cadă asupra noastră. Ucraina e gata...

202

SEPTEMBRIE

1939

Un vânt rece mă străbate în dimineaţa putredă, dar mai mult un incomensurabil dezgust. De ce aș merge și mai departe, în conversaţie intimă, ca un complice, cu acest grup de oameni, la guvern și lângă guvern, cari nu cred în țara lor? Mă desfac pentru a mă întoarce acasă. Aflu de la cineva care s-a întors din Brașov că și în Ardeal s-a făcut hecatomba. În adevăr, la Miercurea Ciuc s-au ucis 471 de legionari internaţi; cifra a fost dată de un colonel de jandarmi,

care se mândrea cu aceasta.

ă

În sama cui e țara? La Ateneu am observat lui Argetoianu că succesiunea acestei guvernări nu se poate lua; e imposibilă acceptarea celor întâmplate, iar o revenire ar fi semnalul unei revoluţii a celor atinși și a nemulțămiţilor. Aici am ajuns. În corespondenţă, o ameninţare că vor avea soarta lui Călinescu toţi aceia, între cari mă numără, cari ar fi ucis legionari (!). 28 sePTEMBRE Un lucru foarte trist: capitularea Varșoviei. Un lucru foarte comic: Argetoianu prim-ministru.

29 sEePTEMBRE

La București. Atitudine indiferentă față de

RC cala

1) Observaţii și probleme bănăţene, București, 1940. 2) A doua conferință din seria „Lămuriri istorice“, Problema silesiană. ?) Sacuntala, trad. G. Coșbuc, „ făcea parte din programul inițiat de N. Iorga, la teatrul Ligii Culturale, de „prezintare a teatrului în desvoltarea lui istorică, începând din vremurile vechii Indii și ale strălucitei Elade“.

aa

noua conducere. Dar știrile despre măcelul răzbunător cresc. La Vaslui ar fi fost aruncaţi șapte în șanțuri, subt ochii batjocoritori ai evreilor. La Ploiești, doi au fost uciși lângă statuia lui Duca. Argetoianu făgăduiește stârpirea completă. Comunicare la Academie despre cercetările mele în Banat.! Conferinţă despre Silesia.? Explicații la prima represintaţie a Sacuntalei?. La radio mi se povestește cum a fost atacul. Santinela care s-a lăsat dezarmată era un reservist. Cei șase au venit cu cerasită și cu grenade: voiau s-arunce în aer casa după anunțarea

OCTOMBRIE 1939

203

omorului și să-și deschidă calea prin explozii. Au intrat, necunoscând locurile, în sala de emisiuni, unde cânta o orchestră de douăzeci de persoane, care i-a intimidat. În sala de conferinţe au pus revolverul la tâmplă funcţionarei și au tras în aer. Ea a putut să fugă, dând alarma. Un funcţionar, Ionescu, a apărut cu tot personalul, strigând: „Mâinile sus“, și ei s-au predat. %

Argetoianu și-a numit prietenii mai de aproape în toate locurile de încredere. Ridiculul Giurescu e „ministrul Frontului“. +

Germanii și rușii și-au reservat exclusiv soarta Poloniei, delimitând hotarele „imperialismului“ lor. +

Ministrul Angliei, care-mi anunţase o vizită, nu s-a mai interesat de oră. Al Franţei, căruia-i scrisesem pentru fiul lui Handelsman, îmi răspunde rece că aceasta privește pe ambasadorul Poloniei. Acesta cedează cu totul, până la alte vremuri, Institutul polon, Institutului nostru pentru Sud-Estul european. 30 SEPTEMBRE Aflu acasă scrisori de nebuni, cu planuri ca republică, guvern Titulescu etc., totul cu groaznice injurii. Una pleacă de la un soldat care abia poate să scrie și care socoate că țara e dată pe mâna evreilor. 2 OCTOMBRE

C. Angelescu spune lui Topa că guvernul era să-l

facă... Vaida și că până în ultimul moment cel designat era... Istrate Micescu. 6 ocromBRE

La București pentru o conferinţă despre Ţările

Baltice și cea despre soarta Poloniei la radio.! Argetoianu cere cu insistenţă să mă vadă. Îi amintesc toate greșelile ce a făcut față de mine, în timpul guvernării comune, pentru care el dă vina pe prietenii mei ca și pe ai lui, adăugând eu că, la sfârșit, el revenise la o atitudine bună, dar și pe urmă 1) Atreia conferinţă din seria „Lămuriri istorice“. La radio, în aceeași zi, Încă o dată: Stat şi Națiune (Sfaturi pe întunerec, ed. cit, pp. 571-575).

204

OCTOMBRIE 1939

ar fi putut, fiind el singur, ales, să facă gestul cavaleresc de a demisiona din Cameră, care desigur i-ar fi respins demisia, pe când, ceea ce tăgăduiește, a ironizat pe acela cu care colaborase. Prefer numirea lui aceleia a lui Vaida, care ar fi însemnat imediată anarhie, și a lui Istrate Micescu, care nu e decât un cabotin. N-are atmosferă bună în ţară. Deși e în fond un sentimental și un timid, care se temea de publicul unei întruniri — și, cum protestă, îi amintesc pe cele de la Craiova, de la Ploiești —, a

vrut să facă pe grozavul, și lumea îl crede. Cum, supt guvernarea noastră, la ambele ministere ale lui s-a abuzat de bunătatea lui pentru acte incorecte, se socoate că el a revenit ca să arunce banii statului pe fereastră. — Şi d-ta crezi? — Eu îți spun ce crede lumea. A făcut şi greșeala de a-și numi prieteni; el pretinde că Regele i-a impus. — Dacă ar fi fost altfel, puteam guverna patru ani și n-ar fi . fost nici Codreanu, nici anti-codrenismul criminal. Pe atunci se putea stăpâni și Regele; acum, el e stăpânul, și o va simţi și Argetoianu. EI vorbește de situaţia grea. Îi spun că am ca un instinct că nu e întru toate așa. În interior va fi linişte. În afară, el a prevăzut bine, în ultimul Consiliu de Coroană, rolul mare al Rusiei. Aceasta întorcându-se, Germania nu ni mai poate amenința, iar Rusia n-are să ni ceară insule, ca balticilor, căci pentru strâmtori îi stă în faţă Turcia. EI asigură că rușii au intrat în

Polonia fără voia germanilor și că turcii continuă a fi loiali. Adaug că bine s-a făcut menţinându-se mai toţi vechii miniștri. Are noroc și de lamandi, care, din secătura ce era, s-a format. Gafencu e un boier fin, care-și cunoaște ministerul și problemele lui. Să nu caute a înlocui pe Mitiţă Constantinescu. — N-am nimic cu el; am lucrat și ieri împreună. — Știu

neînțelegerile cu privire la comerț. Să fie bucuros dacă sănătatea lui resistă la o astfel de sarcină. Îi arăt ce impresie rea mi-au făcut la înmormântarea lui Călinescu generalii și Tătărescu și-i comunic atitudinea de „Hacha“ a lui Vaida, în Mart: fiind în străinătate atunci, n-o știa. Şi el e convins că armata, care mai are nevoie de grijă, e

OCTOMBRIE 1939

205

bogat înzestrată cu unelte, bine îmbrăcată și bine hrănită. În Mart ar fi fost și el pentru datoria de onoare a resistenţei. Cum își îngăduie să-mi spună că vrea să mă mobiliseze și pe mine, îi spun că sânt mobilisaţi fiii miei. Eu, care am uitat trecutul, dar n-am planuri de viitor, nu pot da alt concurs decât al tăcerii. Nu pot primi complicitatea crimelor, — cu privire la care el declară că s-au continuat până în ultima clipă înainte de venirea lui și că evită să aducă orice vorbă despre ele —, şi nici să joc vreun rol în regimul totalitar al „Frontului“. Cum el are nedelicatețea de a-mi oferi ajutor bănesc „pentru așezămintele mele“, îi răspund că le am asigurate și fără sprijin de Stat. EI pleacă repetându-și gluma „mobilisării“!. E

Neplăceri cu Teatrul Ligii. Actorii, seduși de risipa de bani de la Teatrul Muncitoresc și de succesul Teatrului cu capital jidovesc, al D-nei Filoti, îmi cer ceea ce nu se poate da. Sânt dispus

a întrerupe activitatea Teatrului. +

N. Georgescu aduce știri: Beck greu bolnav, la Craiova, unde a fost chemat dr. Danielopol. Rydz-Smigly? trimis aiurea ca să nu-l ucidă polonii, mari cheltuieli cu internaţii pentru care ni s-a lăsat o mare sumă de aur. Grija Rusiei a răpit o noapte lui Argetoianu; acum, de ambele părți s-au retras trupele de la frontieră. Ț OCTOMBRE Discursul, lăudăros peste seamă, al lui Hitler de ieri, oferă pacea cu reconstituirea unei mici Polonii și dezarmarea până la o anume limită, nu fără a cere coloniile. Altfel ameninţă pe francesi, cărora nu le va cere Alsacia-Lorena, și pe englesi, cu care vrea prietenie. *

Generalul Paul Iliescu, nou prefect de Prahova, numit pentru gardiști mai ales, mă visitează; e un om energic și care cunoaște 1) Întrevederea cu Argetoianu la 6 octombrie. 2) Edvard Smigly-Rydz, mareșal al Poloniei în 1936-1939, refugiat în România, de unde a evadat în 1940.

206

OCTOMBRIE 1939

și judecă bine politica. În calitate de militar, el crede în folosul barajului de avioane al germanilor; războiul din Vest îl numeşte „războiul pacific“. Armata-i pare bine înzestrată și echipată. Va fi întrebuințată și la culesul recoltei. Observațiile dintr-un memoriu ce mi-a dat profesorul C. Marinescu despre descompunerea cadrului ofițeresc la deosebite instituţii civile nu i se par cu totul întemeiate: sânt ofițeri comozi la Straja Terii. Se vorbește în Ardeal că bătrânul Zelea, care, după Argetoianu, a fost împușcat, — dar, multă vreme, el l-a crezut ascuns undeva —, n-ar fi vrut să urmeze pe cei luaţi de la Târgul Mureșului și ar fi rămas acolo fără a i se ști soarta. 10 OCTOMBRE Către Louis Gillet, membru al Academiei Francese, care-mi scrie despre război, despre cei trei fii pe front, cu un gând la noi: „10 Oct. 1939 “ Mon

cher confrere et ami,

Jai lu avec &motion votre si belle lettre dans laquelle vous lancez vous aussi cet anathăme qui rsonne dans toutes les âmes honnfâtes de tous les pays contre le malfaiteur le plus abominable que la civilisation eât connu jusqu'ici, le primaire enivrâ de lui-mâme qui change par la brutalite de ses machines

«victorieuses» Paspect mâme de PEurope. Il annexe au nom du nationalisme des millions d'âtres d'une autre race et, representant des junkers et de la Schwerindustrie, il ouvre les portes du monde civilis€ aux bâtes de proie du communisme. Nous vivons dans un mauvais râve. «Je le dis, de la facon voil6e que me permet la censure d'une neutralite oblige, dans

mon Journal. Mais je ne vois pas encore les faibles lumiăres d'une aurore reparatrice. Oui, vous avez raison. Au fond de chaque crime il y a cette suggestion demoniaque, ă laquelle, chez nous, la nation râsiste heureusement.

Vous vous sacrifiez pour lever le rocher qui tend ă nous 6craser tous. Puisse Gtre bânie la mission que vos fils accomplissent devant lennemi.

OCTOMBRIE 1939

207

Croyez-moi, cher confrăre, votre profondâment dâvou€. N. lorga 13 ocroMBRE La București pentru conferinţa despre Strâmtori!, conferinţa lui Bănescu despre Moncastro — Cetatea Albă, ca un răspuns civilizat la lătrăturile unui evreu basarabean incult, aciuat la New York?. Andrei îmi citește un proiect de militarizare a studenţilor, aprobat de Regele, cu centuri și alte asemenea forme, supt titlul de „Front naţional studenţesc“. Aceeași direcţie... i Un arhitect polon din Cracovia îmi e prezentat, care e bucuros să câștige o pâine, fiind alipit la Comisiunea Monumentelor Istorice a noastră.

i

Oficial, se crede că pentru moment nu e o amenințare rusească. se

Gusti a fost adus de Regele, după recomandaţia lui Argetoianu, a-și lichida, sub formă de amânare, „serviciul social“. Vestea e primită ca o ușurare. Ieri, fostul comandant al jandarmilor în Prahova, maiorul Hariton, îmi arăta că în fruntea „Străjii Ţerii“ în acest judeţ e vestitul vechi agitator Râpeanu, care ar fi scăpat dintr-o recentă anchetă. Maiorul nu crede că s-ar fi potolit gardiștii, cari s-ar gândi la un atentat contra Regelui, când Voevodul și-atinge majoritatea. 16 ocromBRe La București pentru aniversarea Regelui. „Frontul“ o serbează cu un mare discurs către ţară subt conducerea lui C.C. Giurescu. La Patriarhie slujbă „ordinară“ a Patriarhului (i-o spun lui Argetoianu fără să observ că e alături chiar Patriarhul). E 1) Problema Strâmtorilor, în seria „Lămuriri istorice“, la 15 octombrie, și în Neamul Românesc, +6 octombrie. 2) N. Bănescu, Maurocastru — Mo(n)castro — Cetatea Albă, Acad. Rom., mem. secţ. ist., s. III, t. XXII (1939-1940). Se referă la Jacob Bromberg.

«

208

OCTOMBRIE 1939

înconjurat de vlădici ca Pocitan, Gordun și Antal. Figuri urâte de preoţi, neintelectuale. Rolul diaconului e îndeplinit de tinerei cu înfăţişare de eunuci. Puţină lume. La Cotroceni, la ora 1. Argetoianu, care oferă Regelui portretul lui Luchian de el însuși, ţine greu un discurs care nu se aude. Regele, preocupat și trist, rostește câteva cuvinte, cerând ca, în „împrejurările grele“ toţi să se strângă în jurul lui. La biserică Urdărianu-mi spune că Regele a aflat cu părere de rău cum că aș fi spus că „am trei dușmani: pe Regele, pe Urdărianu și pe Călinescu“... Întrebat, Argetoianu recunoaște că el a povestit Regelui convorbirea cu mine... Am spus lui Urdărianu că față de Argetoianu l-am lăudat ca pe un boier bine crescut, capabil de a asculta, onest și devotat, întărind lauda pentru răposatul prim-ministru. M-am mirat numai cum cu un om cu însușirile Regelui și având astfel de sfetnici se pot face atâtea greșeli. Și acuma dă un loc de mare încredere unei „zdrenţe“ de felul lui Giurescu.

20 ocromBRE La București pentru deschiderea ambelor cursuri și pentru conferința la Institut!. La radio înlătur orice ar fi în legătură cu teribilul război, în care retragerea francesilor de pe teritoriul ocupat, numărul ofițerilor francesi prinși, pierderile marinei englese impresionează așa de dureros. Vorbesc despre raporturile dintre Stat și societate?, azi paralizată. Sărățeanu, directorul de la radio, mă primește: — Vrei să mă supraveghezi? x

La Academie, Gorka, invocând o inscripţie a lui Ștefan cel Mare pe mormântul lui Dragoș, pe care ar fi cules-o la Putna, din ale

bisericuţei de lemn de la Volovăţ, un polon anonim, al cărui manuscript l-a cumpărat el, Gorka, de la un anticvar din Varşovia, caută să răstoarne, dârz și cu gesturi tăioase, toată

toria Moldovei,

cum

am

is-

primit-o și făcut-o noi.” Afirmă că

1) Conferinţa la Institut, Vederi istorice şi geografice despre Țările nordice. 2) Stat şi societate, difuzată în aceeași seară (Sfaturi pe întu-

nerec, ed. cit., pp. 576-580).

3) Olgierd G6rka (1887-1955), membru

corespondent străin al Academiei Române, nu și-a publicat comunicarea,

OCTOMBRIE 1939

209

legenda e acceptabilă, chiar și în vânătoarea lui Dragoș, pentru el părinte al Moldovei. Apasă asupra metodei pe care o introduce în istoriografie. Petrovici, care presidează, vorbește fin de „ipotezele“ care vor trebui să fie supuse „specialiștilor“. Pe când unii, ca P.P. Panaitescu, felicită pe vorbitor, îi spun franc că „nu subscriu la nici una din concluziile lui“ și că, pentru a mă convinge, ar trebui însăși piatra. Între altele și-a arătat părerea că biata Mușată era un fel de princesă ungurească... Discuţie în ședință intimă. Nistor, cu care am vorbit, se declară indignat de teorie și de felul cum s-a presentat. Cere să nu se publice comunicaţia. Intervin arătând că ipoteza n-are temei, dar Gorka nu trebuie jignit. Cum manuscriptul nu s-a trimis secţiei istorice, să se facă acum și astfel se va putea propune autorului ori o tipărire separată, pentru care aș plăti, ori publicarea în Anale, dar cu explicaţiile noastre. Rosetti lămurește că manuscriptul era gata numai ieri, iar Gorka trebuia să plece, așa încât nu era vreme să se adune secţia. Pe când majoritatea membrilor e pentru părerea mea, Carpen protestă violent contra „censurării“, iar Brătescu-Voinești, care nu cunoaște regulamentul, intervine pentru completa libertate a părerilor. Cum împăciuitorul Lapedatu e pentru trimeterea la secţie, Antipa, foarte aprins, e contra.

E de față la ședința publică și S-a strecurat deunăzi, cu soţia și ruși. Nu e refugiat deci, și vrea cheamă guvernul polon. Și el e de

cunoscutul istoric polon Kâti. fiica, din teritoriul ocupat de să meargă la Paris, unde-l părere că, dacă de la germani

atât din cauza împrejurărilor politice, cât și în urma reacției critice a colegilor români cu cea mai mare autoritate. N. orga și I. Nistor erau contrariați de noul izvor și de comentariul oaspetelui care modifica genealogia tradițională a primilor domni ai Moldovei (Anton Balotă, „La litterature slavo-roumaine ă l&poque d'Etienne le Grand“, Romanoslavica, |, 1958, pp. 218-219; Ștefan S. Gorovei, Maria Magdalena Szekely, „Moldova și regalitatea sacră“, în De Potestate. Semne şi expresii ale puterii în Evul mediu românesc, lași, 2006, pp. 205-210). !) Stanislaw Kot (1885-1975), istoric și om politic, va fi ambasador la Moscova (1941-1942) în numele guvernului polon de la Londra.

210

OCTOMBRIE 1939

se va putea redobândi o Polonie fără Danzig, Coridor și Poznania, Rutenia polonă e pierdută. Îi propun adăpostul la Fontenay-aux-Roses și-i dau prieteni pentru a-i facilita formele de plecare. Rosetti! a explicat împrejurările războiului, păstrând o reservă prudentă asupra celor ce ar avea să urmeze. *

Sânt primit foarte călduros de ambele grupe de studenţi. Lecţia primă despre originile imperialismului contemporan trezește o călduroasă înţelegere. Un public numeros și ales asistă la prima conferinţă despre originea și caracterul statelor mici. A apărut decretul lui Andrei pentru militarizarea Universităţii. Tezaurul lui Gusti trece la... armata Frontului. 27 ocroMBRE La București pentru cursuri și a doua conferinţă despre Statele mici?. În ajun, am fost înștiințat, prin N. Georgescu, de Siguranţă că niște legionari arestați, având revolvere și grenate, au declarat că așteaptă numai ordinul unui șef necunoscut pentru ca să mă asasineze pe mine și pe Argetoianu. Am ţinut cursuri și conferința în condiţiile obișnuite. *

Topa a aflat de la Radian că situaţia lui Argetoianu e foarte nesigură. Vaida își reclamă „dreptul“ de a guverna. Regele i-a spus lui Argetoianu că trebuie făcute modificări în minister și

că Vaida cere să fie satisfăcut (el a asistat cu A.C. Cuza la ședinţele „Frontului“, luând și cuvântul alături de ridiculul ministru al lui). Argetoianu ar fi spus că și-a oferit serviciile, cu toată vârsta înaintată, dar că ţine oricum la dispoziţie demisia. Ralea și Ghelmegeanu ar fi să se înlăture. 1) În şedinţa intimă, expunerea generalului s-a referit la frontul din Franţa (General Radu R. Rosetti, Învăţăminte din războiul în curs, ed. Maria Georgescu și Andrei Pippidi, București, 2003, pp. 43-48). 2) Prima fusese la 20 octombrie.

NOIEMBRIE 1939

211

28 ocroMBRE La Brașov pentru conferinţa „Ce durează“. Sânt dus în sala antipatică a liceului Meșotă. Puţină, foarte puţină lume în față; restul, școlari în uniforme. Se aplaudă când e vorba de lupta Franţei și de învierea Cehoslovaciei. Generalul Partenie crede că francesii fac o cuminte economie de oameni, dar procedează foarte chibzuit și vor sfârși prin victorie. La Brașov, masiva biserică unită, un prea mare palat militar și amenințarea unei catedrale ortodoxe de cât mai multe milioane (odată ce o singură școală primară ar fi costat zece). Aflu frumoase icoane vechi la biserica Sf. Nicolae. 29 OCTOMBRE Argetoianu recheamă la vechile funcţii pe funcționarii Institutului Social al lui Gusti. Alaltăieri la Academie, fiind Gusti de față, am spus tare că „preşedintele trebuie să salute pe colegul nostru, care, după o lungă absență, consacrată Țerii, a suferit o catastrofă și revine acum în mijlocul nostru“. Întâlnindu-l la Universitate el se plânge de „răutatea“ mea. N-a fost nici o „catastrofă“, ci numai o amânare a Serviciului Social. În toate ale lui Gusti se instalează obraznic „ministrul Fron-

tului“.

3 NOVEMBRE Așezare la București. Conferinţa la radio despre y 3 spiritul frances?. & Știri proaste despre purtarea refugiaților poloni. Beau și petrec. Se bolșevizează. Ofițerii lor se tem să meargă între soldaţi, cari-și fac de cap. Unii dintre ofițeri spun că, dacă au trebuit optsprezece zile pentru a fi învinsă armata lor, ajung două ca noi să fim învinși. Ofensează pe „proștii“ și „țăranii“ noștri. Izgonesc din vagoane pe femei, izbesc cu sticlele de ţuică pe

jandarmi și le smulg armele.

Spun aceasta ministrului aviaţiei. Şi el confirmă. Soldaţi po-

loni au aruncat cu pietre în comandantul unui lagăr. Îi recomand

1) Ce durează? Conferinţă la Liga Culturală din Brașov (octombre 1939), Vălenii de Munte, 1940. 2) Definiţia sufletului frances, difuzată la 3 noiembrie (Sfaturi pe întunerec, ed. cit., pp. 581-584).

212

NOIEMBRIE

1939

un comisar anume pentru refugiaţi: Sebastian Moruzi, generalului Schina. El îmi arată că a fost unul, dar l-a suprimat Argetoianu, spunând că lucrul privește ministerele de Interne și Poliţie. Dar va încerca să realizeze propunerea mea. Slăvescu, întrebat de mine, îmi spune că Argetoianu de fapt nu presidează decât Consiliile săptămânale. E numai șeful de cabinet al regelui. — Sub-șeful, spun eu, căci șeful e Urdărianu. Formaţiunea aceasta nu poate dura. Până în decembrie se va schimba. Vor veni și represintanţi ai vechilor partide. Giurescu a indispus pe toţi prin „aroganţa“ sa. Bășica trebuie să crape. Rolul Frontului se va șterge. Îi amintesc legenda că în guvernarea mea voința era a lui Argetoianu. Acum se vede ce poate. Și el o recunoaște; mă asigură că satisfacția mea nu e departe. *

Aflu și de la alţii, Topa, Georgescu, că așa e. În Consiliul de miniștri, când a venit Giurescu cu organisări în toate domeniile, a fost rechemat aspru la margenile competenţei sale. Argetoianu râde de rosturile ce-și atribuie ministrul Frontului. Zilnic se învederează prostia acestuia. %

Marea Ducesă de Luxemburg îmi telegrafiază cu mulțumiri pentru costumele populare dăruite fetițelor ei. Ei

Din Italia, Battisti de la Florenţa Universitate trei teze de literatură fesorul Campbell îmi cere Revista despre emigraţii români în epoca

îmi scrie că s-au primit la română. Din America proistorică pentru un studiu Unirii. Lheritier speră că

ne-am putea aduna la Veneţia, la Roma... 1) Către Campbell:: „My dear colleague, | send to you and to the University of Harvard the revue you desire. It is nothing to be paid and | 1) John C. Campbell, între 1941 și 1967 cercetător la Council of Foreign Relations, New York, unde a publicat în octombrie 1941 un necro-

erai

Le răspund astfel:

NOIEMBRIE 1939

213

pray you to accept it. Many wishes for the success of your work on the past of our so often neglected nation. Yours truly N. lorga 2) Lui Battisti din Florenţa: „Caro collega, Grazie per la buona notizia del successo di questi corsi di romeno. Credo che hoggi, quando anche i piu indifferenti ed i migliori calcolatori possono vedere a che mâta tendono gli sforzi della razza germanica, che si ă guadagnata un nuovo Odoacro, la solidarietă latina & una necessită troppo negletta, infelicemente, fin hora.

Le mando qualche libri che potrebbero interessarla. Mi creda, caro collega, Suo amichevolmente devoto N. lorga“ 3) Lui Lheritier!: „Mon cher ami, C'est fini Pinternationalisme, cette si belle chose! Comment pourrions-nous inviter, fât-ce mâme en Italie, des savants appartenant ă des nations qui sont occupâes ă s'entretuer? Il faut ajourner, ajourner tout, et qui sait si jamais on pourra repren-

dre une activit6 comme celle qui a ât6 la nâtre! La folie d'un seul homme a fait tout cela. Cet ignare qui râve d'âtre le maître du monde a rompu les liens qui nous âtaient chers ă tous. Car je ne doute pas que des hommes comme Brandi et Holtzmann considărent avec horreur et dâgoit ce que vient de faire, aux dâpens de Yhumanit6, leur Fiihrer ou plutât leur Verfiihrer. «Je ne suis pas all6 ă Alger et Pavenir de ce congrăs aussi est pour longtemps compromis. Je pense mâme ă publier d&s ce moment la communication que javais prâparâe pour cette malheureuse râunion. Il n'y a pas mâme avec ce qui est dans notre neutralite, imposce par le terrible voisinage dont nous sommes affliges, la possibilite de tout dâpart pour Pâtranger. log remarcabil pentru N. Iorga. De asemenea, Campbell a publicat și lucrarea French Influence and the Rise of Romanian

Nationalism, New

York, 1957. 1) Michel Lheritier (1889-1951), secretarul Comitetului Internaţional al istoricilor.

«

214

NOIEMBRIE 1939

Il ne nous reste, avec la catastrophe de arme polonaise, que des hâtes qui malheureusement passent trop souvent longtemps ă boire et ă samuser. Les bons, parmi lesquels Kot et Gorka, se sont empress6s de se diriger vers la France (parmi eux aussi le fils de Handelsmann). «Je finis la publication de mes articles byzantins. Jai lintention de dedier le second volume aux intellectuels de notre clan qui ne peuvent pas âtre de coeur avec l'offensive bestiale dont nous souffrons. + Avec tous mes voeux pour la victoire qui vous est due, je vous assure de toute mon amiti€, vous priant de nous rappeler au bon souvenir de Madame Lheritier. N. lorga“ După comunicarea la radio despre „Sufletul frances“, Thierry îmi scrie: „Bucarest le 4 Octobre [sic, pentru „Novembre“] Monsieur le President, Jai 6cout avec &motion les nobles paroles que vous avez prononcâes hier soir ă la radio. Permettez-moi, en mon nom personnel et au nom de mon pays pour qui vous avez exprime une si profonde sympathie, de vous dire ma gratitude et ma reconnaissance. C'est parmi ceux qui, comme vous, connaissent en detail la tradition et Pâme franqaises, que se trouvent nos amis les plus sărs. Je suis heureux et fier de penser que, dans la tourmente ou nous nous trouvons, votre voix se soit faite entendre une fois de plus et avec une chaleur toute particuligre pour saluer la France en lutte. «Je vous prie d'agrâer, Monsieur le President, Passurance de ma tr&s haute considâration et de mes sentiments devouâs. A. Thierry“ 4 NOvEMBRE Visita depărtatei mele rude Pericle Arghiropulo din Atena!. Regele Gheorghe, spune el, stă închis și nu pri1) Perikles Argyropoulos (1881-1966), om politic grec apropiat de Venizelos, deci în opoziţie. Mama lui N. Iorga era născută Arghiropol.

NOIEMBRIE

mește terior viaţa ocasia

1939

215

pe nimeni. Metaxa duce o bună politică externă; în intoţi foștii oameni politici sânt consideraţi ca morţi pentru publică. Nu e îngăduit a li se publica numele, nici cu nunții fiicei lor, ,

Azi dimineaţă Al. Cantacuzino-Pașcanu!. Vrea, la 83 de ani, să-și petreacă iarna la Nisa. Umblă îmbrăcat ca la mijlocul verii, și are câteva sute de milioane. Arată documente de la strămoși. Descrie pe fiecare cu un ascuţiș de minte încă foarte viu, și-și bate joc de dânșii.

5 NOVEMBRE

La Academie nesfârșite discuţii de regulament.

Se vădesc interese și pasiuni care n-au nimic a face cu scopul și folosul instituţiei. In ziar reclama celui mai ridicul dintre miniștrii improvizații. Ei

Aflu și de moartea bunei d-ne Bemont, soţia vechiului mieu profesor, de curând dispărut?. Nu i-a putut supravieţui. *

Se publică decretul pentru dizolvarea comitetului Ortodoxelor, cu motivarea că Alexandrina Cantacuzino avea legături cu legionarii, pentru care e supusă la domiciliu forţat. ES

Ministrul Portugaliei a fost ieri pentru serbările jumătăţii de mileniu de la descoperirile geografice. Execrează și el politica hitleristă, care nenoroceşte lumea. 8 NovEMBRE La Buzău pentru comemorarea luptelor lui Mihai Viteazul la Năeni și Bucovel. Bună slujbă la biserică (arhiereul Antal se miră când îi spun ce urâtă e cea de la Patriarhie). Conferinţă despre acele lupte. Foarte multă lume, înțelegătoare și călduroasă. Gheorghe II a domnit în 1922-1924, 1935-1941 Și 1946-1947. !) Al. Cantacuzino (1858-1948). Colecţia sa de timbre, monede și stampe era deschisă în str. General Budișteanu nr. 26, duminica și joia de la 2 la 4 (Olga N. Greceanu, Bucureștii, București, 1929, p. 190). 2) Charles B&mont

216

NOIEMBRIE 1939

Colonelul Zagoriţ! explică pe teren operaţiile militare din 1601. El spune că un țăran de la Blejoiu i-a spus așa: „Mihai Viteazul nu e mort: el stă la graniță și ne apără de unguri“. Visită la Stâlpu. Dr. Angelescu așteaptă cu încredere ministeriul de „destindere“ din decembre. Regele s-ar fi înspăimântat de omorurile pe care le-ar fi ordonat generalul Bengliu. S-ar fi ucis șaptesprezece preoți. Îi spun că sânt gata a iscăli un memoriu al lui către Regele. Zagoriţ îmi spune că Râpeanu, fost antisemit, turburător, care comandă pe străjeri la Ploiești, ar fi declarat că nu e nimic de făcut: de la clasa a III-a în sus, toţi sânt legionari.

9-10 NOVEMBRE

Atentat contra lui Hitler, zece minute după

plecarea lui din „berăria istorică“ de la Miinchen. Ziare germane atacă Anglia. Protestez în foaia mea contra reproducerii acestor infamii în foile „neutralității“ noastre. Mi se spune că la radio informaţia germană prinde tot locul. La îndemnul de pace al reginei Olandei și regelui Belgiei, — mai ameninţaţi decât oricând —, se adaug scandinavii și regele României. Cum s-ar putea ajunge la înțelegerea pe care presa noastră cumpărată o predică entuziast? x

Mi se arată greutăţile cu care luptă ziarul mieu.

Prima conferinţă despre Marele Război văzut în lumina actuală.? Tot mai multă lume la Ligă.

13 NOVEMBRE

Colonelul Zagoriţ vine la mine, cu numeroasele

lui cărţi în care e fără îndoială o puternică gândire proprie, chiar dacă nu e pe deplin stăpânită și presintată metodic. Îmi spune lucruri triste. Comandantul jandarmilor ar fi declarat că nu mai e sigur de poliţie și de ai lui, de frica represa(1848-1939) îndrumase studiile lui N. Iorga la Paris în 1890-1893. La moartea lui, orga a ţinut la Institutul de Istorie Universală conferința de la 27 iunie 1939, Un profesor frances, Charles Bemont. Scrisoarea către d-na Bemont la 26 octombrie 1939. RITL, nr. XXXVII, +2, 1989, p. 282. 1) Colonelul C. Stănescu-Zagoriţ, istoric militar. 2) Marele Război în lumina unui sfert de veac, conferinţă la 10 noiembrie în sala Teatrului Ligii Culturale.

NOIEMBRIE 1939

217

liilor. S-ar fi ivit monstruoasa idee de a ucide pe Voevod pentru a plăti Regelui moartea atâtor tineri, răpiți părinţilor lor. În acest timp, zi de zi, Frontul „își desfășoară spectacolele“. 30.000 de ţărani ardeleni defilează înaintea marilor naționaliști Argetoianu, Vaida și a „ministrului Frontului“ care-și anunță apropiata înălțare la Presidenţia Consiliului.

17 NOVEMBRE La Academie, despre ediţiile lui Eminescu.! Același public la conferințele despre Marele Război. Menţiunea lor în presă e oprită.? EX

La Praga revoltă a studenţilor și execuţii sumare. Figaro asigură că mișcări, cu victime, s-au produs și la Hamburg, Potsdam, Diisseldorf.

19 NOVEMBRE Alte execuţii în Boemia. Nenorocitul de Hacha e silit să le aprobe la radio. Motru continuă indispensabilă, Profesori ca studențesc. Răspund la la Copenhaga*:

cu articolele lui brutale despre cămașa de forţă, a disciplinei totalitare. doctorul Sisești și Lambrino conduc Frontul o scrisoare a lui Michel R. Sturdza, în prezent

„Scumpe domnule Sturdza, Înţeleg durerea d-tale. Desigur că mulți nevinovaţi sufăr de pe urma unei mișcări fundamental greșite în concepţie, în manifestare și în legăturile ce și le-a creat într-o străinătate de unde nu ni poate veni decât răul. 1) Eminescu în şi din cea mai nouă ediţie, Acad. Rom., mem. secţ. ist., s. INI, t. XXII, pp. 213-236. 2) La 13 și 18 noiembrie N. lorga a conferenţiat în sala Teatrului Ligii Culturale despre „Marele război în lumina unui sfert de veac“. *) Mihai Radu Sturdza, ministru al României în Letonia în 1931-1932 și, în 1937-1939, în Danemarca, ministru de externe (1940-1941). Scrisoarea a apărut în RITL, vol. cit., p. 283. Când și-a scris memoriile, The Suicide of Europe, New York, 1968, Sturdza a prezentat relaţiile sale cu Iorga cu înverșunată ostilitate.

218

NOIEMBRIE 1939

Dar eu sânt străin de orice se petrece în țară de un an de zile și situația mea în ce privește acţiunea de Stat este a unui privitor adesea adânc întristat. O spun oricui crede că am un cuvânt de spus și cu părere

de rău trebuie să v-o spun și dv. Primiţi, vă rog, încredințarea celor mai bune sentimente, N. lorga“. %

Urdărianu și-a arătat lui N. Georgescu părerea de rău că Neamul Românesc iese pe o singură foaie; a oferit 100.000 de lei, Regele n-ar ști de aceasta. Georgescu, care crede că Regele i-a oferit, a răspuns că „nu îndrăznește a-mi vorbi de aceasta“. Firește! 22 NOVEMBRE Un anonim îmi scrie că ridiculul „ministru al Frontului“ a spus în tren că „mă va provoca să demisionez din

situaţia de Consilier regal“, că „va suprima“ ziarul mieu și va ști să pedepsească și pe N. Georgescu. Trimet scrisoarea lui Urdărianu, ca s-o arate și Regelui și lui Argetoianu. Primul scrie că-mi va răspunde (și în privinţa propunerii de a inaugura

clădirea Institutului de Istorie Universală Duminecă). Până seara însă, nimic.

23 NOVEMBRE

Coman îmi arată că bizantinologul V. Laurent,

întors de la Paris, spune că acolo nu se înțelege neutralitatea noastră și că, Germania trebuind să fie învinsă, să ne așteptăm

ca, la negocierile de pace, Anglia să ni ceară a da rușilor o parte din Basarabia și o parte din Dobrogea bulgarilor. În ce mă

privește a zâmbit ironic de formula mea, spusă la Academie, că „necesitatea ni-a impus neutralitatea“. Clericul frances arată față de noi un adânc dispreț.! *

1) Vitalien Laurent avea să lucreze în România din 1938 până în 1947, când va fi arestat și deportat pentru participarea la rezistența anticomunistă. 1 se datorează „Nicolas Iorga, historien de lEmpire byzantin“, Revue des Etudes Byzantines, IV, 1946, pp. 5-23. Informaţia

era transmisă de lon Coman, asistent la Institutul de Studii Bizantine din București.

NOIEMBRIE 1939

219

Am scris lui Andrei că, neavând răspuns de la Palat, las în seama lui grija inaugurării Institutului. Chemare la Palat pentru ora 4. Am crezut că e vorba de inaugurarea Institutului. Aflând că guvernul a demisionat, mi-am închipuit că în aceasta poate fi efectul plângerii mele. N. Georgescu îmi spune însă că demisia ar fi provocată de neînţelegeri cu germanii, Clodius, în a doua vizită, cerând să nu vindem Puterilor apusene, și de cereri italiene cu privire la granița de apus. Dr. Angelescu vine să mă caute. Repetă asigurările că „toată lumea e nemulțămită“ și vrea guvern de coaliţie. Dacă va fi primit singur în audienţă, va spune Regelui lucrurile în față. Aflu la Palat pe Mironescu în așteptare: audiența lui Vaida nu poate lua sfârșit, dat fiind felul lui de a vorbi. Regele mă întreabă de sănătate, pe care i-o arăt nu deplin mulțămitoare. — Vremurile și vârsta (cu apăsare asupra „vârstei“). — Nu atâta vârsta, cât ostenelile.

— Îmi cere părerea. Guvernul s-a retras din causa unor „chestiuni mărunte“. Nu e vorba de cereri ale lui Clodius, care l-ar fi mulțămit. Spun că noi avem a ne ţinea de ce am promis, fără a da nimănui mai mult. — Neutralitate onestă, spune Regele. Îi arăt ce se crede despre hotare. Ungurilor nu avem a li da nimic. Cu bulgarii, cum i-am spus-o lui Călinescu, — el arată că știe — li s-ar putea da ceva, dar nu acum, ci după atitudinea lor în războiul de faţă. — E periculos; ei ar cere tot mai mult. - O spun în teorie... — În teorie, da... Regele spune că niciodată n-ar înlătura un guvern după cererile străinătăţii; guvernele ni le facem noi singuri. În ce privește neutralitatea, se văd bunele ei efecte. Trebuie să stăm gata de „al doilea război“: al Rusiei, care va veni. Comunismul prinde, nu numai la muncitori, ci la intelectuali, ceea ce e mai grav. — Desigur, pentru că ei, azi, sânt striviţi.

— Îi expun posibilităţile momentane faţă de cei ce se pot prezenta pentru succesiune. Vaida e imposibil: un nou Hacha, un hahalera, care se încurcă în propriile-i cuvinte; ar dezlănţui anarhia. Era bun pentru a fi opus lui Maniu, dar acesta e acuma

220

NOIEMBRIE 1939

gol. Vechile partide nu pot fi chemate: ar fi să se nege tot ce s-a făcut de la 1938 și să se deschidă o eră de răzbunări, care ar

crește încă nemulțămirile. Și dacă ar fi în ele oameni de mare valoare și muncă! Dar au cam vârsta miea, fără posibilitățile pe care mi le-a păstrat soarta. Un ministeriu de coaliție ar aduna oameni nedeprinși a lucra împreună; nu ar fi, după tipul nou creat de Călinescu, amestecat în toate resorturile, cineva care să se impună pretutindeni și să fie acceptat. Cu Călinescu am avut raporturi schimbătoare, la urmă bune.A fost un om de mare merit. Regele o recunoaște. — Pentru Maiestatea Voastră a fost un om providenţial. Ce rămâne deci? Cu toate amintirile mele, cari nu sânt bune, cred că Argetoianu ar trebui lăsat a-și face un ministeriu de oameni ai săi, lăsând pe unii, puind pe alţii, ale căror persoane nu mă interesează. A luat câteva măsuri care au avut un răsunet favorabil în opinia publică. Îl rog să nu se gândească la Vaida. El spune că nu s-a decis (sânt sigur că are decisiunea luată, și ce face e numai îndeplinirea unei forme). Închei spunând că „înţelepciunea mea politică atâta știe. Am măcar meritul audienţelor scurte“. La plecare, cum inaugurarea, în aceste condiţii, nu e posibilă Dumineca viitoare, ea ar putea să aibă loc în Dumineca următoare; el nu vrea o Duminecă. Dacă dorește să asiste — și spune că da —, să mă înștiințeze. Rog pe N. Georgescu să-i spună lui Argetoianu, ca o lecţie de loialitate, că l-am recomandat. Vine cu răspunsul că „mul-

țămește cu recunoștință“. Ridiculul de la „Front“ s-a jurat că n-a spus cuvintele ce i s-au atribuit... (Regele avea pe masă o hârtie cu pecetea „Frontului“). Acasă aflu pe d-rul Trifu. Îmi arată propaganda largă ce se face pentru avorturi. La 7, conferinţa la Academia de Comerţ despre „influenţele economice asupra culturii românești“!. Aproape numai studenţi. 1) Argus la 19 noiembrie anunţase „Elementele economice în cultura românească“ pentru joi, 23 noiembrie, în Aula Academiei de Comerţ. S-a publicat în Neamul Românesc la 25 noiembrie.

NOIEMBRIE 1939

221

La ieșire aflu că misiunea de a forma Cabinetul s-a încredinţat lui... Tătărescu. Îmi aduc aminte: procesiunea supt el a morţilor din Spania, succesul lui Codreanu în alegeri, planurile de la Paris uitate la București, rechemarea de la Paris pentru rapoarte naive, incapacitatea de hotărâre în Consiliile de Coroană, defetismul de la înmormântarea lui Călinescu... Unde mergem? Cu dreptate Răducanu observă că acesta nu e un președinte de Consiliu pentru o situaţie de neutralitate.

Scrisori din Paris. Ianculescu a aflat de la Montfort că în negocierile englesilor cu Sovietele ei au recunoscut împărţirea

Poloniei și au admis ocuparea Basarabiei de ruși. 24 NOVEMBRE Nu s-a format încă noul guvern. Regele ni pune alături pe lamandi, nou consilier regal! -

La Academie Cuza, perfect refăcut. Crede că nu Tătărescu va face guvernul, — ci firește Micescu al său. *

Obișnuita mea conferinţă despre Marele Război.! Foarte multă lume. Seara, Topa care mă întreabă dacă să primească oferta lui

Tătărescu de a intra în guvern. Firește că o admit. Mai târziu aflu compunerea cabinetului de coaliţie. Cu Sisești, Nistor, Cancicov, C. Anghelescu, ba chiar Grigorovici! Indesirabilii pentru mine sânt menţinuţi cu voluptate. 25 NOVEMBRE Merg în zadar la Mitropolie pentru deschiderea Parlamentului. Serviciul s-a terminat și aflu că la radio se anunţase că nici nu se va ţinea. La Cameră, nimic. Episcopul Nifon? pe care-l întâlnesc nu înţelege nimic. Topa nu e acasă. La Presidenţie nu găsesc decât un comisar grosolan care continuă a vorbi la telefon cu șapca în cap. Sânt lămurit în sfârșit 1) La Liga Culturală, conferinţa a treia, despre starea de spirit din Serbia premergătoare izbucnirii războiului. 2) Nifon Criveanu (1889— 1970) mai era episcop de Huși, așteptând alegerea sa ca mitropolit al Olteniei.

222

NOIEMBRIE

1939

că se consideră sesiunea ca o simplă prelungire, care deci nu are nevoie de mesagiu. Totuși, pe tot drumul până la Mitropolie jandarmii stăteau de pază unul lângă altul și în grupe. După amiază, la Senat. Argetoianu-mi mulțămește pentru că l-am recomandat. Aflu cu uimire că el se consideră ca președinte al adunării. Își va da demisia acum și, dacă nu i se primește, rămâne. Ceia ce se face întocmai, cu o perfectă disciplină. Tătărescu apare. Mari aplause în fund. Cetește lista miniștrilor. Aplaud pe C.C. Giurescu. “ Prinţul apare într-o perfectă atitudine, de rege. Se înclină înaintea prelaților și iea loc în fruntea băncilor.! Discurs al președintelui, convenabil, și al lui Tătărescu, teatral și strigat. 1 se dă cuvântul. Merge sigur la tribună. Cetește fără șovăire apăsând asupra pasagiilor principale. Vorbește de „strămoșii“ săi cari nu au ce căuta. Apoi Argetoianu ne trimete la o viitoare ședință neprecisată.

Am anunţat Patriarhului Nicodim că, dacă se va alege mi-

+

Primind o scrisoare de la Lheritier, în care-mi vorbeşte de întocmirea comitetului Near-East la Veneţia, chiar în împrejurările actuale, îi răspund?: „Mon cher ami, | Soyez optimiste! Cela prouve votre force d'âme et votre jeunesse. «Je continue ă lâtre beaucoup moins, et mâme pas du tout. 1) Scena descrisă este intrarea moștenitorului tronului ca senator, la majorat. N. lorga, despre acest eveniment, „Copilul inimii noastre“, Neamul Românesc, la 29 noiembrie. 2) S-a publicat în RITL din 1989, p. 284.

a d Me

26 NOVEMBRE Găsesc în Figaro discursul adevărat și deplin al lui Csaky. EI cere, grosolan, concesii României. „Attend-elle, au contraire, que l'Histoire s'appesantisse sur elle?“ Voiu încerca să trec textul acesta în ziar.

2

tropolit Scriban, voiu pălmui pe trădător în mijlocul chiar al Mitropoliei. În adevăr, orice răbdare trebuie să aibă margeni.

1

NOIEMBRIE 1939

223

Faire du bon travail, malgre tout, est un devoir et une joie, la seule. Elle lest pour moi aussi. Pour vous donner ma communication pour Alger il me faudrait la permission de M. Millet, qui ne me râpond pas. Et puis cest presque une brochure. Demandez-moi autre chose, et vous Paurez. Aller ă ce moment ă l'6tranger, ă Venise mâme, m'est impossible. Pensez donc: Allemagne nous demande notre pâtrâle, la Russie n6gocie avec PAngleterre non seulement sur le sort de sa Pologne, mais aussi sur une 6ventualit& de descente en Bessarabie, la Bulgarie arme et se fait envoyer des avions allemands et enfin cette douce Hongrie nous menace, par un discours du sieur Csaky, du châtiment de /'Histoire. Jai une trop grande responsabilit€ envers ma nation, pour penser ă des deplacements qui seraient une dâsertion. Je reste, cher ami, votre ancien collaborateur zel€. N. lorga «

27 NOvEMBRE

Visita lui Tătărescu. Îi arăt pentru ce mă îndo-

iesc că ar putea să domine situația: amintirile vechii sale guvernări, şovăirile din vară, declaraţia defetistă de la înmormântarea lui Călinescu. EI vorbește elocvent, exprimîndu-și o încredere pe care n-o pot împărtăși. Şi-ar fi luat garanţii. Poate înlocui, dintre miniștri, pe cine vrea. Are o direcţie sigură în legăturile externe: oricine ar ataca, se va da lupta, a admis Regele. Mai ales se arată pornit contra lui Călinescu. Țara-i pare ajunsă la ultima limită a răbdării. Soldaţii concentrați sânt cu totul neglijaţi, prețurile au crescut enorm (la lemne măcar putea interveni Statul, ca unul care-și are pădurile; Bujoiu pretextează lipsa de coordonare). Sălbăticiile represiunii au fost grozave și idioate; uciderea de preoţi și de femei. Crede că Regele n-a știut. E bucuros că s-a isprăvit cu Serviciul Social. Crede şi el că premilităria aduce foloase. La „Strajă“ ar fi de introdus schimbări. Regele recunoaște greșelile de la Front pe care Tătărescu îl socoate o organizare pur funcționărească. La Instrucție, Regele i-a cerut să nu schimbe nimic.

Vorbim de cererile de cesiuni teritoriale. Și el e pentru o îndreptare în Cadrilater fără ţărmul mării și Silistra-Turtucaia. Rușii vor cere Bucovina de peste Prut. Cred că i s-ar putea da ceva în schimb pentru satele maramurășene. ” După-amiază aflu că mi s-a suprimat la censură nota, iscălită, despre discursul lui Csaky, lăsându-se să treacă articolul contra lui. Indignat, merg la Tătărescu. Nu știe nimic. Tot așa declară Gafencu, care e de față. Se dă ordin ca astăzi să treacă nota.

Colonelul pretinde că nu era iscălită. Aflu, la intrare, pe Micescu, care a mutat de la parchet la tribunal acțiunea contra lui Argetoianu și a mea. Acțiunea e să se judece peste două zile. Şi Tătărescu e de părere că acest coleg al lui nu e în toate apele. *

Aflu de la o inspectoare a „Străjii“ că Sidorovici dând unor „străjere“ o beretă de altă culoare, regele l-a chemat, i-a înfățișat fotografiile și l-a mustrat că-i împestrițează „oastea albă“. 28 novEMBRE Nici un ziar nu e lăsat a reproduce articolul mieu contra lui Csaky. Mi se spune că Irineu Mihălcescu, candidat la Mitropolia Moldovei, a fost secretar-general numit de nemți. Înștiinţez pe Nistor, Tătărescu și Urdărianu. Informaţia e de la Tit Simedreai!, contra-candidat.

29 NOVEMBRE

Alegerea lui Irineu, care a fost numit de Mehe-

dinţi. Cer să se arate cari sânt candidaţii. Patriarhul pune să 1) Tit Simedrea (1886-1971) era episcop al Hotinului (1935-1940) și va fi mitropolit al Bucovinei în 1940-1945, personalitate de mare distincţie intelectuală.

cdi, De de ati clica

Promite că la censură nu voiu mai fi supus grosolăniilor de până acum. 1 se pare şi lui saltul la presidenţie al lui Argetoianu un lucru „unic“. Îmi cere sprijin moral.

e

NOIEMBRIE 1939

Me

224

NOIEMBRIE 1939

225

mi se arate cine are dreptul de a candida. Observ că prima datorie a candidaţilor e să fie credincioși Bisericii și Naţiei. Cum nu mi se spune dacă Scriban candidează, declar că am avut în vedere iscălirea de el a manifestului cerând armatei să depuie armele. Dr. Lupu era contra părerii mele. E voinic și vesel. E contra noului regim. Declară că e gata a-mi explica. Patriarhul vorbește bine — neașteptat! — către ales. Acesta, pe hârtia ce o avea gata, cetește o profesie de credinţă, în care nu-și uită lunga carieră de profesor și cere a fi iertat dacă în noua situaţie va duce „pedantismul“ catedrei. Ne tratează de „luminaţi“ (Erlauchten). La 5 și jumătate expunerea înaintea comisiunilor de Externe ale Parlamentului a lui Gafencu. Bine și foarte măsurat, dur cu Csaky. Victor Antonescu, care presidă, îi dă aprobarea adunării. Cer cuvântul pentru unele adausuri și precisări și stângăcia lui Antonescu, la care se adaugă nehotărârea lui Gafencu, în tăcerea lui Tătărescu, îmi cere să amân

rostirea acestor cu-

vinte. Jignit, li arăt că în asemenea condiţii la ce mai pot servi relaţiile pe care doresc să le aibă cu mine. O satisfacţie mi-ar fi a se anunţa pe mâne o ședință în care să vorbesc. Ei vin cu propunerea de a se relua ședința. lau cuvântul

pentru ca să arăt sentimentele mele firești față de Polonia, Franţa și Anglia și să afirm că în dosul cuvintelor lui Csaky nu e o nație cavalerească, a cărei parte cuprinsă în Statul Român merită toată cruţarea.! La urmă Brăescu-Râmnicul Sărat reclamă dreptul său de a vorbi. Acasă Gafencu mă roagă să trec asupra mea ce am spus despre neutralitatea impusă, aceasta pentru a nu supăra pe Regele. se

') Gh. lonescu-Șișești, op. cit., vol. |, p. 971: „La Senat Iorga a ţinut o scurtă cuvântare frumoasă, afirmând neutralitatea noastră perfectă și onestă, dar compătimind cu polonii și accentuând principiul naţional. Se simţea simpatia pentru Aliați“.

226

NOIEMBRIE 1939

M-a cercetat episcopul Ciopron ca să-și arate dorinţa de a fi ales la Huși. Rănit în război, n-ar mai putea continua greaua misiune de episcop al armatei. *

Primesc de la ambasada polonă: „Bucarest, le 29 Nov. 1939 Monsieur le President,

«Je m'empresse d'assurer Votre Excellence que les paroles si profondement ressenties que vous avez bien voulu prononcer aujourd'hui au Parlement ă Pegard de la Pologne trouveront le plus reconnaissant 6cho dans tous les milieux polonais. «Je n'ai pas manqu€ d'informer immediatement mon gouvernement qu'un homme d'Etat roumain qui a largement contribus ă la gloire de trois r&gnes et fut un des premiers artisans de la Grande Roumanie vient de rappeler publiquement la solidarite des interâts permanents polono-roumains et les sentiments d'inalterable amiti6, unissant nos deux nations au cours des si&cles, dans le bonheur comme dans Padversite. «Je tiens ă exprimer ă Votre Exc. toute ma gratitude et j'espăre que vous voudrez bien me fixer prochainement un ren-

dez-vous pour que je puisse vous repâter de vive voix combien nous autres Polonais apprecions votre temoignage d'amiti€ et d'agissante sympathie. Veuillez agrâer, monsieur le President, les assurances de ma

haute considâration et de mes sentiments les plus devou6s. R. Raczynski“

Răspund [copiat de Ecaterina Iorga] „29 Novembre, 1939 Monsieur l!ambassadeur, «Je n'ai fait que remplir un devoir imperieux en rappelant devant les membres des deux commissions du Parlement tout ce qui relie nos nations qui ont partage les mâmes luttes et les m6mes souffrances et qui, passant plus d'une fois par les pires &preuves d'un sort injuste et cruel, sont arrivees, par leur martyre mâme, ă une glorieuse resurrection.

DECEMBRIE 1939

227

Le crime qu'on vient de commettre envers la Pologne dâpasse de beaucoup par sa barbarie jusqu'ici unique tout ce que les partageurs cyniques du XVIII: siăcle avaient commis contre Vancien Etat polonais. Le râcit de ces actes de sadisme, que publie dans /'Universul mon ancienne 6lăve, Mme Dvoitchenko, soulăve le coeur de tout homme sensible, d'autant plus celui

d'un vieil ami de votre nation. Vous souhaitant de voir bientât refaite votre noble patrie, je vous prie de vouloir bien me faire le plaisir et /honneur de votre visite vendredi prochain ă 11 heures et d'agrâer Pexpression de mes sentiments 6mus. N. lorga“! * Alegerea Mitropolitului Craiovei. Reușește, cu o foarte mare majoritate, episcopul de Huși. Scriban a avut câteva voturi, ca și păcătosul de Galaction Cordun care visând episcopia de Huși, a îndrăznit să-mi întindă mâna și a primit răspunsul ce i se cuvenia. Se pare că acuzatorii lui cu toţii retrag din lașitate ceia ce au spus contra lui. Nifon a ţinut o cuvântare. De o frumuseţe unică. 3

Visita lui Nifon. Mă asigură că supt Irineu în dieceza Craiovei a fost o cumplită desordine. Ziarele în serviciul Germaniei suprimă cuvântarea mea de ieri, Curentul trimețând la o altă pagină, în care nu e nimic. În reproducerea celorlalte ziare s-a suprimat finalul. 1-IU DECEMBRE Raczynski la mine. Arhiva și colecţiile lui s-au împărţit între Posnania și Varşovia, unde casa fratelui lui a fost distrusă; poate să se fi salvat ceva în pivniţă. Nu se știe nimic de Handelsman, de d-na Gorka. E adevărată știrea că fratele fostului ambasador polon la Paris a fost împușcat, soția ambasadorului e închisă. Tot așa cei 200 de profesori ai Universității din Cracovia. EI are știri numai din partea ocupată de ruși. 1) S-a publicat în R7L, vol. cit., p. 284.

228

DECEMBRIE 1939

Dă vina nenorocirilor asupra faptului că ţările sânt guvernate astăzi de primaires. Cuvântare la Ligă despre Unirea Ardealului. Apoi la radio

despre „lucrurile cari merg de la sine“!. ii

Veștile rele. Guvernul finlandes s-a schimbat; cei noi, între cari cinci muncitori, au capitulat. La Budapesta, Csaky ne-ar fi ameninţat, afirmând legătura cu germanii, că vom avea soarta Cehoslovaciei. Stalin ar fi declarat că el nu se gândește la Nord, ci la Marea Neagră. Întrebat, Tătărescu-mi face cunoscut că în Nord s-a constituit un guvern pus de Soviete, dar cel de la Helsinki, deși oferă a negocia ca socialiști, e pentru resistență. N-are știri despre cele două discursuri. E] va resista. În interior e destul de bine. Speră să treacă iarna. 2 pecEMBRE Resistenţa Finlandei continuă. În Apus, ca și în Turcia, se crede că viitoarea lovitură va fi în Basarabia.

3 DECEMBRE

Un ziar italian e lăsat să scrie că, dacă se va

încerca o lovitură către Marea Baltică și Marea Neagră, Italia

va interveni imediat. 4 DECEMBRE Generalul Radev recomandă oricui să nu facă greșeala Finlandei când e vorba de un vecin mai puternic. Toată presa bulgarilor ar fi pentru Soviete. Ei

Președintele Consiliului ungar, Teleky, desaprobă evident pe Csaky când afirmă tare politica de neutralitate a Țerii sale.

5 DECEMBRE

Sufi Tanrioer? la mine. Pare a veni pentru Insti-

tutul turcesc, pentru care dorește pe Babinger și pe nu știu ce „găgăuţ“; ar veni de la Constantinopol Gabriel și Mamboury. 1) Lucruri care merg de la sine, difuzată la 1 decembrie, în Sfaturi pe întunerec, ed. cit., pp. 590-593. 2) Hamdullah Sufi Tanridver, ministrul Turciei la București în perioada 1931-1944.

DECEMBRIE 1939

229

Adaug: de ce nu și Kâpriilii, cu toate teoriile lui naţionaliste?! Ambasadorul pleacă peste câteva zile în capitala Turciei. Dar vorbim mai ales despre situaţie. Si Turcia se simte amenințată de Soviete. Ea va veni în ajutorul nostru. Dacă nu înțelege Bulgaria, căreia e de părere să nu i se cedeze nimic, pentru că ar continua a cere și rușii ar găsi un precedent, să fie atacată! E îngrijorat de temerile continue ale iugoslavilor. Armata greacă îi pare foarte bună; în Asia Mică a resistat eroic douăzeci de zile, cu toate că-i era necunoscut terenul de stepă. Îi vorbesc de necesitatea sondării Italiei și de „presidenţia“ bal-

canică de care vorbiam în conferințele de la Veneţia pe care le retipăresc. Pare a se teme de acest cuvânt. E mulțămit de necontenita trimetere de armament din Franţa și Anglia. Cu ceva vase francese și englese Turcia s-ar putea opune în Marea Neagră, rușilor. Îi arăt că am știri despre negocieri englese cu Sovietele. Li acordă atenţie. Cu tot egoismul frances și situația totuși dubioasă pe frontul de Vest, el are bune speranţe. Resistenţa Finlandei nu i se pare că ar putea fi prea mult prelungită (dar aflu în buletinul zilnic știrile cele mai îmbucurătoare). Observ că legătura noastră cu bulgarii s-ar putea face

ușor pe malul mării. I-am spus ce concesii am putea face la nevoie, cu condiția compensaţiilor și schimbului de populaţie (și față de ruși în colțurile rutene de la Nord; dar pentru bulgari numai dacă intră în coaliția balcanică și numai după ce ar fi păstrat o atitudine bună până la capăt). El crede că ideea monarhică, înțelepciunea lui Chioseivanov? și frica de comunism ar putea să reţină pe bulgari. Se miră și el cum germanii admit o instalare rusească la gurile Dunării (noi am început un export de 25o de vagoane în cinci 1) „Găgăuţul“ Mihail Guboglu (1911-1983) va fi un arhivist de valoare. Albert Gabriel era istoric al arhitecturii. Ernest Mamboury, savant orientalist, publicase ghidul Constantinople (Paris, 1925). Mehmed Fuat Kopriilii a orientat turcologia modernă în spiritul kemalist și elevii săi îl criticau pe N. Iorga. 2) G. Kioseivanov, care fusese ministrul Bulgariei la București în 1931-1933, era prim-ministru în 1935-1940.

230

DECEMBRIE 1939

trenuri prin Bucovina spre Germania; Statul Major cere însă imperios să îi reservăm ce e necesar, timp de doi ani, armatei). 6 pecemBne

Nu pot merge, din causa visitelor, la inaugurarea

Academiei de Răsboiu; Paul Teodorescu mă pomenește ca mai vechi profesor. Multă lume mă cercetează. Aflu că pentru Gafencu eu sânt, când vorbește cu un prieten al mieu: „d. Iorga al dumitale“. Discursul mieu n-a fost trans-

mis în străinătate. Am și visita lui Vâlcovici exasperat de „șeful său“.

+

Resistenţa finlandesă pare a se consolida. 7 DECEMBRE Mari greutăţi ale Teatrului Ligii și ale Ligii însăși, cărora trebuie să le sacrific toată suma ce mi se servește în calitate de consilier regal. Cineva a propus să se suspende în grelele împrejurări de astăzi Teatrul. Arăt că nu Liga poate arunca printr-o astfel de măsură panica. %

Tot mai mare zvon în ştirile de pretutindeni despre intenţiile rușilor contra noastră.

4

La Comisia Monumentelor Istorice se iau măsuri pentru reședinţa episcopală din Argeș și pentru Palatul Arhivelor. Nistor spune că la Râmnicul Vâlcii desființarea episcopiei provoacă

mari nemulțumiri.

=

Lapedatu-mi spune că desorientata secţie literară a Academiei Române a admis comunicaţii publice ale trădătorului Bărbulescu și lui M. Dragomirescu!.

9 DECEMBRE

Ghelmegeanu la mine. Nu se arată deloc desori-

entat la Interne unde a apărut după o momentană dispariţie din ministeriu. Vorbește de originile sale oltene: fiu de militar, descendent din pandur de-ai lui Tudor. Îmi cere să păstrez ') Ilie Bărbulescu, slavist, prof. univ. la lași, ostil lui Iorga din 1913, şi Mihail Dragomirescu, criticul literar, în conflict cu lorga din perioada Junimii.

DECEMBRIE 1939

231

secretul asupra celor ce-mi va spune, și trebuie să-i observ că un om de vârsta mea ar putea face această recomandaţie unui tânăr ca dânsul. Are, ca toți oamenii zilei, ţinuta omului ajuns. Vrea să-mi arate situaţia internă, care ar fi serioasă. La gardiști se lucrează după vechiul plan de acţiune, supt conducerea emigraților (Silaghi, Vojen etc.), cari sânt în Germania, fără a fi ocrotiţi, și, când e de dat ordine, se apropie de hotar. În organisaţie, pe lângă avocaţi, doctori fără clientelă, sânt meseriași, și de la sonde. S-au arestat la Ploiești 200, înarmați pentru atentate. Este o secţie specială a „teroriștilor“. Dintre vechii șefi, Codreanu tatăl e într-un lagăr de concentrare, loana Cantacuzino, aviatoarea, la un sanatoriu, soţia și fiul lui Mihai Sturdza sânt vii. La Vaslui și Miercurea Ciucului se află vreo 300 de închiși. Va lua măsuri să li se dea ziare și cărţi. — Îi arăt ce folos s-ar putea trage de la întrebuinţarea lui |. Farcaș și a Simonei Catargi. Incendiile de la sonde pot fi datorite unor agenţi englesi. De fapt spionii ambelor părţi se luptă la noi. S-au luat măsuri de control asupra lucrătorilor. E pază în trenurile de marfă. Cum Klodius'! se plânge că nu sosesc mărfurile, se va verifica la hotar sosirea lor. Un transport s-a înnămolit la Moldova Veche. — Îmi dă asigurarea că se va pune stavilă îndrăznelii „ministrului Frontului“. Regele e „rece“ față de mine pentru că mă numără între adversarii acestei organizări, alături de ţărănişti. Aceștia au credinţa că un ministeriu al lor ar împăca pe germani prin Gh. Brătianu și pe ruși prin Titulescu. Ei recunosc noua Constituţie. Mihalache e susținut de Urdărianu.

10 DECEMBRE Ziarele consacră întregi coloane organisării Frontului, anunţată presei. De acolo va ieși noua conducere a comunelor... Răspuns la o scrisoare a lui Ramiro Ortiz?: ') Karl August Clodius, șeful delegaţiei guvernamentale germane în negocierile economice. 2) Ramiro Ortiz (1879-1947), distins filolog și istoric literar italian, în România până la pensionarea sa din activitatea didactică desfășurată aici. Scrisoarea s-a publicat în RITL, XXXVII, nr. 1-2, pp. 284-285.

232

DECEMBRIE 1939

„Scumpe vechi amic, Am fost adânc mișcat şi de scrisoarea și de trimeterea d-tale, în care am găsit atât de bunele cuvinte privitoare la mine și la ostenelile mele, nu totdeauna preţuite în ţară de o nouă generaţie dispusă la toate escaladările. Că-ţi amintești cu atâta duioșie de această lume românească asupra căreia apasă astăzi așa de grele ameninţări, îmi e deosebit de preţios. Facem și noi ce putem, până la istovire, ca să ne păstrăm întregi și independenţi în mijlocul acestor uriașe prăbușiri și a dispariţiei oricării noţiuni de drept, morală și omenie. Când din Italia ni vine un cuvânt bun, mai ales de la un om ca d-ta, ne încălzeşte inima.

Mie mai ales îmi face bine, dată

fiind și starea mea de sănătate care se resimte de aceste zilnice zguduiri și de tristele perspective ce le avem în față. Pentru ca să arăt ce sentimente am purtat patriei d-tale retipăresc conferințele mele venețiene de acum douăzeci de ani!, în care, contra legăturii Italiei cu Puterile Centrale, îndemnam la o penetraţie a ei în Balcani. Cum le-am revăzut, imaginea d-tale mi-a răsărit din nou în minte. Îţi voi trimete cărţile pe care cred că nu le ai, înainte de toate Istoria Românilor, care n-a trezit nici un interes mai nicăieri și în care am închis o trudă de o jumătate de secol.

Con tanti saluti ed auguri mi crede, Lei e la Sua indimenticabile da noi signora, sempre memore, +

N. lorga“.

Andrei vine la mine cu planurile de reformă universitară. Învăţământul superior s-ar sprijini pe Institute de specialitate (recomand nu o unire, ci o grupare de colaborare a lor). Profesorii ar putea fi „chemaţi“, după recomandarea unei comisiuni (în care recomand o majoritate de membri ai Academiei). Ar fi catedre ad hominem, la o singură Universitate. Examinările ar putea fi inter-universitare. Doctoratul nu s-ar da de oricare,

ci ar fi în legătură cu profesorul. 1) Orizzonte italiano. Tradizioni nel sud-est europeo e missione latina, Bucarest, 1940.

DECEMBRIE 1939

233

11 DECEMBRE Deschiderea Senatului numai pentru comemorări și cetiri de decrete. Camil Petrescu, căruia i s-a interzis a represinta, cum dorea el, piesa mea Tudor Vladimirescu, ca fiind „subversivă“, pare a plăti păcatul acestei idei prin aceea că a trebuit să demisioneze în folosul lui lon Marin Sadoveanu. Copleșit de infirmitatea lui de auz, e un spirit de o rară inteligenţă, găsind imediat formule scânteietoare. 12 DECEMBRE — Investirea noilor Mitropoliţi, într-o atmosferă de pază așa de strictă încât s-a cerut şi miniștrilor să declare dacă vin și s-a interzis obișnuita prezență a stenografilor. Mi-

hălcescu a ţinut un lung discurs foarte sec, cum era de așteptat. Repetând pe „mă duc“, a vorbit de teologie, de istorie, cu „Losif

Mușat“ și cu așezarea lui Creangă înaintea lui Alecsandri, căutând să-și pregătească terenul la Iași; n-a lipsit nici menţiunea precisă a anilor săi din învățământ. Mult mai bine, deși cu un glas prea scăzut, Nifon, care s-a ţinut strict în domeniul ce se

cuvenea. Cuvântarea regală, foarte bine inspirată, a fost rostită cu o siguranță deosebită. Regele s-a informat de sănătatea mea şi a făcut să mi se anunţe, prin Urdărianu, că va veni pentru inaugurarea Institutului mieu, sâmbătă, la 12. Urdărianu mă asigură că unele măsuri se iau de Regele fără sfatul său. a Seara, aflu în ziarul mieu ridiculul apel „către români“ al „ministrului Frontului“. A fost impus prin censură. Așa s-a făcut și la Timpul lui Gafencu, oprit prin ordinul aceluiași obraznic până ce s-a făcut completarea. 19 DECEMBRE

Se presintă spre întărire cele zoo de decrete-legi.

Le combate . Th. Florescu și-i răspunde ridiculul raportor, C.C. Brăesku, deseori întrerupt. Nu asist la discursul lui Micescu, ministru de «Justiţie. N. Miclescu a întrebat ce rost mai are Parlamentul. Și la Cameră sânt semne de nervoasă oposiţie.

234

DECEMBRIE 1939

14 DECEMBRE

Votarea la Senat a decretelor.

Gafencu-mi cere ajutorul pentru ce-ar fi să se prezinte la conferința de pace și-i ofer colaborarea Institutului mieu. Spune că ungurii cer acum totul: unii cedarea Ardealului, altul autonomia lui. E ce trebuie pentru a-i face să piardă orice concurs. Bulgarii nu primesc nici visita lui Mitiţă Con-

stantinescu pentru un schimb de vederi: vreau să vorbească la capăt. S-a rechemat Antonov de la Moscova, care oferia Sovietelor base în Bulgaria; Regele resistă. d

La noi se încearcă o mișcare a țăranilor din Basarabia, făgăduindu-li-se pământuri (Miclescu spune că și pe moșioara lui la Prut ei spun fățiș ce așteaptă). Recomand un general energic la Chișinău și curățirea Capitalei de tipurile îngrijitoare de vagabonzi murdari și famelici, cari se concentrează aici. 15 DECEMBRE Şedinţă goală la Senat. Intrigi politice și personale sânt în curs. Voicu Niţescu, amicul lui Vaida, combate o lege neînsemnată a lui Andrei și o pune în primejdie, izbutind să o retrimită la secțiune. Vaida

însuși vorbește de unii parlamentari nerăbdători de a se deschide adunarea și e foarte aplaudat. Război în regulă, în astfel de împrejurări externe, pentru răsturnarea lui Tătărescu. Contra lui sânt, în guvern, foștii ţărănişti, cari doresc să se păstreze neștirbită autonomia ministerială. Pe de altă parte, în «Jurnalul apare un călduros articol despre democraţie. În ce-l privește pe Vaida, se adevereşte prezicerea pe care i-am făcut-o în iunie lui Călinescu. Vâlcovici a demisionat de la secretariatul Frontului și anunţă o interpelare contra fostului său șef. Se poate ca ea să se fi făcut fără știința forurilor înalte? Comunicaţie la Academie despre „două cărţi neașteptate“.

Foarte multă lume la conferinţa despre atitudinea Germaniei la deschiderea Marelui Război. 1) Cărţi neașteptate, București, 1940.

DECEMBRIE 1939

235

16 DECEMBRE Inaugurarea Institutului de Istorie Universală. Discurs scurt al lui Andrei. Frumoasă cuvântarea răspicată a Regelui, care se arată foarte mulțămit.! Motru, decanul Facultăţii, președintele Academiei, se scuză

că... are o lecţie! Rău discurs al lui Ciano, de completă înţelegere cu Germania, și în chestia polonă, de interzicere a blocului balcanic, cu oferte de meditaţie, cu extremă prudenţă faţă de ruși.

La Academie, acordarea premiului de virtute „Mavrogheni“ Leagănului Sfânta Ecaterina! Prezent și ministrul Greciei, Collas. EI crede că discursul lui Ciano nu e „servil“ față de Germania, — cum, desigur, este —, îi arăt cum prin el „Balcanicii“ sânt îndemnați a nu se uni, pentru a fi unul câte unul la dispoziţia Italiei. Și adaug: „Vă e mai ușor vouă, cărora nu vi se cere nimic, să fiți satisfăcuţi de mediația oferită, de cum nouă, cărora ni se pune în vedere o dublă amputare“. Visitarea bogatei expoziţii de artă chino-japoneză a colonelului Băgulescu.

17 DECEMBRE

Generalul Rosetti, care cercetează biblioteca

Institutului, e sigur că nemții vor fi bătuţi până la sfârșit şi că li se vor impune condiţiile de pace. Dar rămâne Rusia. De ce n-ar încerca Apusenii vechea metodă germană a strecurării pribegilor din străinătate? Pe noi pretind a putea să ne ajute cu armata de vreo 60.000 de oameni pe care Weygand o pregătește în acest Orient. Ar trebui însă flota trebuitoare pentru a o aduce nevătămată. Și

trimiterea unei escadrile de 1.500 de avioane... Vasul-pirat Graf von Spee e înecat de germani lângă Mon-

tevideo.? 1) Broșura despre inaugurarea Institutului (înființat 1937: Institutul pentru Studiul Istoriei Universale. Şedinţa București, 1937), vezi Institutul de Istorie „N. Iorga“, 2) Admiral Graf von Spee, navă militară germană, blocată de forțe britanice, a fost scufundată de propriul echipaj.

de la + aprilie de deschidere, pp. 15, 39-40. la Montevideo

236

DECEMBRIE 1939

19 DECEMBRE Soții Caragea, cari vin de-a dreptul din Berlin. Caragea crede că germanii s-au convins despre pierderea războiului. Femei în legătură cu Ministerul de Externe strigă că li-a trecut peste orice putință de a răbda suferința. Viaţa e nespus de grea. Numai banda „nebunului“ mai stăruie pe calea greșită. Se vorbește fățiș de insuportabila Cadavergehorsam.!... Causa finlandesă pare primejduită prin înaintarea rusească

în Nord. Un ziar danes vorbește de „bătălia pierdută la Koskamo“. Un raport secret românesc arată ce se petrece-în Galiţia. Biserici închise sau profanate, un episcop catolic, fost luptător „alb“, probabil împușcat, bătrânul mitropolit ortodox fugar în Lituania, unde i s-a pierdut urma. Expropriere generală. Orice țăran capătă 12 jugăre; ce e mai mult, se ia și de la țărani chiar. Alegerile au fost silnice. În comitetele locale evreii sânt 8o la sută. Apar numai ziare bolșevice, în trei limbi. Facultatea de drept din Liov s-a închis. La granița noastră și la cea ungurească, trupe bune; în interior proaste. Douăzeci de mii de agenţi forfotesc. Fug din Bucovina premilitari, soldaţi chiar și elevi, până la clasele primare, ca să scape de „romanizare“. Până ieri se anunţa apropiata intrare la noi, până la 8o de kilometri de pătrundere, ca să libereze, după cererea lor, pe ruteni. Caragea spune că e teamă la Berlin de o revoluţie care ar da puterea comuniștilor celor mai înaintați. Prinţul August Wilhelm, om amabil, pare „a-și fi jucat carta“. E vorba mai mult de prinţul Friedrich, fiul Kronprinzului, care s-a lăsat prins în

Anglia: e foarte frumos și de un temperament fericit. 20 DECEMBRE Procesul cu Bocu? care, mârâind, își retrage calomniile, ajutat de un avocat dibaci. Conferinţa mea pentru Corpul Diplomatic despre concepţia lui Talleyrand despre diplomaţie.” Lipsesc, deși invitați de mi1) Cadavergehorsam (germ.): „supunere, ascultare de cadavru“. 2) Sever Bocu (1874-1951), fruntaș PNȚ. *) Nu s-au găsit textul conferinţei, nici al articolului trimis în Franţa lui Lh6ritier pentru a-l publica

DECEMBRIE 1939

237

nisterul Afacerilor Străine, miniștrii Germaniei, Ungariei și Bulgariei, ba chiar al Iugoslaviei. Spun ministrului Italiei că sper o mediaţie italiană în SudEstul Europei care nu ni-ar atinge hotarele. 21 DECEMBRE La Senat, Argetoianu mă ia de o parte pentru a-mi spune, în mare secret, că „se schimbă politica noastră externă“. — În ce sens? — Spre Aliați. — Știam că ei organisează ceva în Orient... — O mare armată. — Dar mi s-a spus că trebuie o puternică flotă de transport, o mare escadrilă. — Vor fi. Și el termină lăudând priceperea Regelui în politica externă. — Dacă ar fi, adauge el, și în cea internă... Dar e rău sfătuit. — Totuși Urdărianu e un om bine: inteligent, devotat... — Da, însă mai sânt alții... Schimbarea ar fi să fie la primăvară. Nu știe de intenţii englese în Baltica, dar e vorba de apariţia flotei britanice la Murmansc. 22 DECEMBRE Şedinţă la Academie. Brătescu-Voinești, care-mi spune că a ascultat, cu familia, ultima mea comunicație la radio!, nu se declară entuziasmat de „eroismele“ războiului;

ele sânt o datorie și o comandă; sânt vieţi de lungi sacrificii tăcute cari sânt mult mai eroice. Bună conferinţă a colonelului Băgulescu, la Institutul de Istorie Universală, despre arta chino-japonesă. Enorm public. Covârșitoare biruinţe finlandese. Citaţie la tribunal pentru a răspunde ca „inculpat“ pentru calomnie la adresa lui Istrate Micescu. Rog pe Topa, care aduce cele mai bune vești de pe front, să-i spună că, dacă nu încetează acolo. Era vorba de documente din care reieșeau legăturile lui Talleyrand cu Karl F. Reinhard (1761-1837), diplomat german folosit de regimul napoleonian: consul general în principate în 1806, a fost arestat la București de ruși și deportat peste Nistru. Rapoartele despre misiunea aceea figurează în Călători străini despre Țările române în secolul al XIX-lea, |, ed. cit., pp. 239-279. 1!) Este Datoria faţă de ostași, în Sfaturi pe întuneric, ed. cit., 2001, pp. 598-602 (spre deosebire de deducţia editorilor, p. 732, conferinţa a fost ţinută la radio la 19 decembrie).

238

DECEMBRIE 1939

cu aceste ameninţări, va regreta ceea ce voi fi silit a spune, stenografiind și publicând. 24-26 pecEMBRE

26 pecEMBRE

Sărbători de liniște și soare.

N. Miclescu-mi spune că, voind ca și în Parla-

mentul românesc să se aducă un omagiu Finlandei, a întrebat pe Gafencu. Acesta l-a rugat, acum vreo opt zile, să n-o facă, pentru motivul că n-avem încă actul încheiat cu Turcia și vechii

Aliați.

p

31 DECEMBRE

Telegrafiez Regelui, a cărui vizită pe front a fost

o înălțare sufletească, să fie și în noul an „scut Ţerii“. Mitiţă Constantinescu îmi spune cum a redus la simțul realităţii pe „ministrul frontului“, care venise cu un întreg program demografic, în care era vorba și de „salarizarea funcţionarilor“.

e

Sora lui Ortiz scrie că vechiul mieu amic a suferit de o „tulburare de circulaţie“ și că e oprit de la orice activitate intelectuală.

aut

răscoale militare, ci și fierbere a muncitorilor.

2

Finlandesii sânt pe teritoriul Rusiei, unde n-ar fi numai

|

1940

1-1U I1ANUAR

An Nou luminos în vremi de apăsătoare griji și

de prevestiri așa de tulburi. 2 IANUAR

Nou discurs de afirmare naţională al Regelui, la

Constanţa. 41ANUAR Răspuns la scrisoarea lui Wilmotte din 26 dec. (prof. la Univ. din Liăge): „Mon cher collăgue, Merci de votre si bonne lettre dans laquelle je retrouve Pesprit de notre gânâration en train de finir et la douleur que toutes les âmes honnâtes ressentent devant les brutalitâs criminelles de cette 6poque basse. Le Moyen-Age ma 6t6 ă moi aussi un directeur et un juge. C'est lă que jai €t6 encourage aprăs mon Philippe de Mezitres. «Je Vai lu pendant des annces assidâment et en retirai le plus grand profit. Admettre de votre part Pechange est pour ma pauvre lointaine revue un honneur.! «Je n'ai pas regu votre Epopee francaise, mais je m'empresse de vous envoyer quelques travaux plus râcents: je desire vivement 1) N. Iorga își amintea că, în 1896, cartea sa Philippe de Mezitres 1327-1405 et la croisade au XIVe sitcle fusese salutată în revista trimestrială de istorie și filologie Le Moyen- Age, condusă de Maurice Wilmotte (1861-1946). Acesta, în seria a 3-a, t. X, 1939, pp. 161-185, publica Les premiers poemes relatifs ă la legende du Gral. El a mai scris Froissart, Bruxelles, 1942. Istoricul belgian accepta un schimb cu Revue Historique du Sud-Est europeen.

IANUARIE 1940

240

que vous les feuilletiez. Et combien voudrais-je vous accueillir ici ă Bucarest, pour une bonne confârence ă mon « Institut d'histoire universelle»! Quant ă la collaboration, je suis pour le moment, je dois le dire, ă bout de forces. Veuillez bien, mon cher collăgue, agr6er lassurance de ma haute estime et des meilleurs sentiments pour vous et votre patrie aussi menacee que la nâtre. N. lorga“ i

Wilmotte îmi scrie:

F

„26 dâcembre 1939 Monsieur et 6minent coll&gue, Je viens de recevoir le g-e fascicule (en ..., no. 10-12) de votre intâressante revue et jen conclus (ayant dejă regu les deux prâcâdents) quiil s'agit d'un 6change desir6 avec une publication de nos pays. Jai pens6 que, malgre son caractere tres special, celle-ci vous plairait davantage. Nous lavons crâ6e en

1889 et elle a râsiste ă toutes les bourrasques. «Je vous en fais

expâdier ce qui a paru de 1939 (la 4-e livraison est sous presse). Je puis vous assurer quă mon ami Levillain et ă moi îl a fallu,

') Magda orga își însoţise tatăl în călătoria în Belgia din februarie 1925.

e

la pâriode anterieure ă 1500, d'avoir grâce ă vous un collabo-

i N acd cica oC

P.S. Nous serions heureux pour Orient europeen et pour

ini

Maurice Wilmotte

co

sente mes meilleurs hommages.

ace

pas jeter le manche aprăs la cognee. Je vous fus prâsente jadis ă Bruxelles, ou votre charmante fille, en costume national, fit sensation.! Souvenir lointain que nous pourrons peut-âtre renouveler si Dieu me prâte vie, car ă 78 ans jai peu de chances d'aller ă Bucarest. En tout cas je connais plusieurs de vos travaux et je sais quels multiples r6les vous avez jou6 lă-bas. Je fais des voeux pour que la Roumanie puisse longtemps encore se glorifier de vos ceuvres et vous prâ-

Da

par ces affreux temps, une certaine force de volont6, pour ne

IANUARIE

1940

241

rateur compstent. Vous avez dă recevoir mon dernier livre, L'Epopee francaise (Paris, Boivin).“ Răspuns lui Lheritier care-și permitea să dea sfaturi pentru intrarea noastră în războiu (!): „5 janvier 1940 Mon cher ami, «Je m'empresse de vous râpondre ă votre seconde lettre. Comme vous âtes si loin, vous ne pouvez pas savoir tout ce que j'ai fait ici dans Pintârât de la France: votre ambassadeur a Bucarest pourrait bien vous le dire. Quant aux pronostics, je les connais, mais, si la politique de la Roumanie est confice ă sa sagesse, le sort de ses frontiăres Vest ă nos propres armes. «Le village byzantin» entre dans le second volume de mes «Etudes byzantines»!. En 6change je vous offre une conference que j'ai donnce devant le corps diplomatique sur Talleyrand et Reinhard, le resident de Napoleon ă «Jassy pendant que se prâparait le double rapt de cette misârable Russie en Finlande et en Bessarabie.? Aller ă Venise m'est une chose de toute impossibilite. Jai un premier devoir envers mon pays et je dois le remplir de toutes mes forces, sans m'absenter mâme pour quelques jours. Sans renouveler expression des sentiments que vous connaissez assez ă legard de la France, je vous prie de croire ă toute mon affection et de presenter mes hommages ă M-me Lhsritier.“ GranvaR Regele vorbește la Chișinău. Cuvântarea e stăpânită, dar energică. Și aici vorbesc represintanţi ai naționalităților. 8 ANUAR Cuvinte de prietenie și de îngrijorare de la colegul mieu belgian, de Smets. Li arăt că, dacă ei au ameninţarea unui dușman, patru dușmani ni ameninţă pe noi. 1) „Le village byzantin“ formează ultimul capitol din Etudes byzantines, II, Bucarest, 1940, pp. 375-412. 2) Articolul nu s-a găsit încă. Despre Reinhard, R. Marquant, Un diplomate intellectuel sous VEmpire, documents inedits, Bibliothăque de PEcole des Chartes, CIX, 1977.

242

IANUARIE 1940

10 1ANUAR Nouă și strălucită biruinţă finlandesă. Comunicatul rusesc înregistrează pentru întâia oară o retragere. Înmormântarea profesorului Drouhet!. Mult tineret la slujbă. Cinci discursuri, între cari al aceluia care-și pune astfel candidatura la succesiune. 11 1ANUAR Gafencu la mine pentru a mă informa. Situaţia externă a devenit mai bună. Rușii erau hotărâți să ne atace. Saracioglu? a fost întrebat la Moscova ce atitudine ar avea Turcia dacă Sovietele ar ocupa o parte din România sau țara întreagă. Li s-a răspuns că interesele Turciei i-ar cere să intervie imediat. I s-a observat că aceasta e împotriva tratatului. Același răspuns: Turcia nu

poate face altfel, faţă de o astfel de acţiune neprevăzută. Gafencu a căutat să se lămurească în toate părţile. Franţa şi Anglia, întrebate în ce privește garanţia ce ni s-a acordat, au răspuns că atunci situaţia era alta și că trebuie așteptat ce ar voi Turcia şi Italia. Din partea Italiei ni s-a recomandat apărarea la Nistru din toate puterile. Dacă atacul rus s-ar produce, Italia va interveni ca în Spania, și mai puternic decât chiar atâta. În ce privește pretenţiile ungurești, ni s-a cerut ca, o bucată de vreme, să păstrăm tăcere asupra lor. Germania, presimţită, n-a voit să exprime nici o părere cu privire la hotarele noastre, mulțămindu-se a ne asigura că nu vom fi atacați de ruși. EI are, ca și mine, impresia că la Berlin

i s-au admis Rusiei „hotarele de la 1914“. Si Gafencu vede în recenta carte a lui Gh. Brătianu despre

politica tatălui său în 1919” un act perfid de atac contra Alia') Charles Drouhet (1879-1940), istoric literar, doctor la Sorbona, a predat literatura franceză la Iași, apoi la București. Atitudinea lui discretă, împăciuitoare în polemica dintre Iorga și foștii săi elevi reiese la Basil Munteanu, Corespondenţe, Paris, 1979. 2) Mehmet Şiikri Saracoglu (1887-1953), prim-ministru al Turciei în 1942-1946. %)Gh.1. Brătianu, Acțiunea politică şi militară a României în 1919 în lumina corespondenţei diplomatice a lui lon I.C. Brătianu, București, 1939. Interpretare tendenţioasă: motivele firești erau de a apăra memoria părintelui de acuzaţii cu privire la rolul său la Conferinţa Păcii și a-i sublinia

IANUARIE 1940

243

ților. Şi el crede că actele întrebuințate trebuie cerute de Stat. Același lucru și în ce privește cele păstrate de Titulescu, a cărui stare e cu totul îngrijorătoare!. Conferinţă la o societate feminină, despre rostul femeilor în trecutul nostru?. Lume puţină, și din cauza puternicului ger, care stăruie. 12 1ANUAR Conferinţă mișcată a lui Sadoveanu, la Academie, pentru comemorarea lui Creangă. Toate locurile sânt prinse. 13 IANUAR Imens public la conferința mea de la Fundaţie despre „sensul românesc al ortodoxiei“. E present Patriarhul, pe care-l evit pentru că rămâne sprijinitorul lui Scriban și pentru că lasă grija Mitropoliei infamului Galaction Cordun. 14 IANUAR Visita lui Miclescu. Un căpitan de pe front i-a spus ce efect admirabil a produs apariția Regelui între ostași. Ei au de toate: îmbrăcăminte, armament, ţigări. Starea morală e perfectă, li se dă de lucru și îl fac bucuros, cu convingerea că toată lumea se gândește la dânșii. Mai târziu Topa, întors de la Vaslui şi Bârlad. Confirmă aceste știri. Se muncește cântând. acțiunea contra politicii Ungariei. Era și un răspuns la afirmaţiile lui N. Iorga, „Revelaţii și iluzii asupra dedesupturilor vieţii politice în neutralitate, în și după Marele Război“, Revista istorică, XXIII, 1937. IN. Titulescu era grav bolnav la Cannes, unde va muri în martie 1941. 2) Temă care-l interesa: publicase la Vălenii de Munte Viaţa femeilor în trecutul românesc (1910), Femeile în viața neamului nostru. Chipuri, datine, fapte, mărturii (191) și Rolul tradiției în creşterea femeilor la români (1912). În 1940, în mai, adaugă „Rolul femeilor în presintarea trecutului românesc“, Cuget Clar, Noul Sămănător, IV, pp. 694-695, 711-714, 731-735. 9%) „Cincizeci de ani de la moartea lui Ion Creangă“, Analele Academiei Române memoriile secțiunii literare, s. III, t. IX, 1938-1940, pp. 251-260. Pentru a înţelege punctul la care ajunsese relaţia celor doi, începută în 1904, să se vadă articolul din 1937 Invitaţia domnului N. Iorga (Mihail Sadoveanu, Opere, vol. 20, București, 1967, pp. 235-237). În aceeași zi, seara, a fost la Liga Culturală conferința istoricului din seria „Marele Război în lumina unui sfert de veac“ „ despre Rusia în 1914. *) Concepţia românească a ortodoxiei, conferinţă la Societatea Femeilor Ortodoxe, București, 1940.

244

IANUARIE 1940 Mai sânt câteva mici focare de exantematic. Boala vine din

Basarabia. S-au luat măsuri de oprire a trecerii prin vadurile Prutului. Tifosul e sămănat de agenţi comuniști veniţi de peste Nistru: li se descopere drumul după ivirea casurilor. Punctul de plecare e Tighinea. Evrei încearcă un nou Tatar-Bunar. Iei și colo s-au produs tulburări. Vinovaţii sânt escortaţi de jandarmi și împușcați pe drum, aruncându-se trupurile în Nistru. La vestea războiului finlandes, evreimea jubila. Zvon de intrarea germanilor în Olanda. “ 15 IANUAR Mari măsuri de apărare în Belgia și Olanda. Din Anglia se anunţă condiţiile de pace germane: coloniile, Alsacia şi Lorena, imense despăgubiri, robie economică. Pot două mari

națiuni să le suporte? Sovieticii se laudă că în toate părţile sânt cu zeci de chilometri în Finlanda. 'Topa-mi vorbește de enormele cheltuieli ale concentrării. De aceia se urgentează contribuţiile supt forma de bonuri. „Socec“, care avea lipsuri igienice, a fost îngăduit câtva timp cu condiţia de a subscrie douăzeci de milioane. S-au luat măsuri de împrăștiere spre munte a mijloacelor de apărare. Tesaurul Băncii Naţionale e la adăpost undeva pe acolo. Se va lua măsuri de a nu se da două lefi în aceiași familie.

17 IANUAR

Dejun la d-na du Belloy!.

Are de la soţul ei, care a fost și în Finlanda, o corespondență în care promite că va face o alegere. Vorbim și de posibilitatea de a cumpăra o parte din biblioteca lui de Guichen, care trebuie să fi lăsat multe extrase de corespondenţă diplomatică?. Victor Antonescu*-mi spune că prin el, trimes de Regele în misiune secretă, s-a făcut o oarecare înţelegere cu Italia. Pro1) Clara-Elena Bibescu. Soţul ei, marchizul Hubert de Belloy, fusese atașat naval al Franţei în România. 2) Vicontele Bou&xic de Guichen, de la Revue d'histoire diplomatique, studiase secolul al XIX-lea în lumea otomană și în Rusia, Germania, Polonia. 2) Victor Antonescu (1871-— 1947), jurist, diplomat și om politic. Însărcinat la Paris, ca ministru pleni-

IANUARIE 1940

245

mite a-mi da lămuriri. Şi el e de părere că I.I. Brătianu a stricat situația României la Paris prin atitudinea lui intransigentă cu privire la tratatul cu Aliaţii. I-a spus lui Cl&menceau, pregătit și apoi împăcat cu Antonescu, că puternicul ministru frances... nu-l iubește, — Parce que je me suis moque de vous? Cu multă trudă Antonescu l-a făcut să vorbească întâi de drepturile României și apoi de tratat. Nu înţelege cum Gh. Brătianu a putut trata, în broșura-i recentă, chestiunea numai pe baza câtorva scrisori particulare. Cu atașatul militar frances vorbesc despre greșelile faţă de Italia, pe cari le recunoaște deplin. N-a văzut frontul nostru. Când îi spun că, supt pretextul de a vedea monumente, cum, de altfel, a mai făcut, ar putea să meargă cu 'Topa, e bucuros. Și el admite că, în situaţia în care ne aflăm, nu ne putem sinucide, fără măcar a li fi de folos, prin intrarea fără sens în război. Free Europe! are două articole adânc jignitoare pentru noi. Costa Todorov, bulgarul de la Liga Naţiunilor, spune că n-am putea resista nici unui singur adversar. Supt pseudonimul Balcanian, se presintă situaţia „crucială“ a României rămasă să se ajute numai cu „norocul“ ei...

181ANUAR

Victor Antonescu a venit și mi-a povestit misiunea sa. Fusese rugat de Gafencu și Tătărescu să meargă la Paris pentru lămuriri. A refusat. Dar lucrul s-a adus la cunoștința Regelui și, după o conversaţie cu Urdărianu, i s-a comunicat dorința Suveranului de a face drumul la Roma și apoi și la Paris. A căutat pe Ciano, pe care l-a văzut de două ori, căpătând de la el explicaţii și asigurări cari l-au făcut să nu mai cerceteze și pe Mussolini. A expus ministrului italian situaţia în acest Sud-Est european. Bulgaria e invadată de comunism (îmi potenţiar în 1917-1919 și 1922, ministru al justiţiei în 1933-1935, al finanţelor în 1935-1936, apoi la Externe în 1936-1937. !) Free Europe, „revistă din Londra“, a continuat prin hărți și articole semnate cu pseudonime să participe la agresiunea presei maghiare. Între răspunsurile lui N. lorga, Ce nu se poate tăcea, la 23 februarie (în Poate muri un popor?, ed. I. Oprișan, București, 2013, pp. 168-169).

246

IANUARIE 1940

spune mie c-ar fi fost și un atentat contra regelui Boris). Ciano o ştia. Jugoslavia e contaminată într-un grad și mai înalt. Grecia a căpătat liniștea socială numai prin dictatura lui Metaxas. În Ungaria poate răsări oricând un Bela Kun. Rămâne deci ca sprijin pentru politica anticomunistă a Italiei România. Cari sânt intenţiile Italiei, stabilite în Albania, dacă ofensiva sovietică s-ar produce la noi? Răspunsul: simpatia universală ca pentru Finlanda. - Aceasta nu ajunge, cum nu ajunge nici singurul sprijin loial — al turcilor, fiindcă însuși Ciano recunoaște nehotărârea politicii iugoslave și decăderea armatei

și a statului însuși. Contra măsurii necugetate de a retrage frontul nostru pe Prut, ceia ce echivala cu o invitare a Sovietelor, noi, cari am întărit Basarabia, — pe care Ciano n-o socotia ca interesând Italia —, sântem hotărâți să ne batem, să ne batem acolo. Căci altfel nu ni-ar rămânea decât să ne înţelegem cu Sovietele, cari nu ni-ar cere numaidecât cesiuni teritoriale, dar aceasta ar putea

să placă Italiei? Ciano, care a isprăvit arătând, după rapoartele primite — și Badoglio! a dat aceleași asigurări —, că armata rusească e inferioară și desordinea internă desăvârșită, a declarat, după ce văzuse pe Mussolini, că vom fi ajutați în această luptă cu avioane, tancuri, tunuri anti-tanc. Ce s-a făcut în Spania, fără nici un interes material, fără nici o pretenţie de răsplată, va fi întrecut la noi. Aceasta e opera, trecută cu vederea, a lui Antonescu, care a declarat de la început guvernului că tot ce e bun e al lor, ce e rău, al lui. Vorbind de I. Brătianu, și el crede că el a stricat lucrurile la Paris pentru că n-a întâmpinat prevenienţele? la cari se aștepta personal. I-am arătat ce a vorbit Vaida în Mart trecut și ce s-a 1) Pietro Badoglio (1871-1956), general din Primul Război şef al Marelui Stat Major Italian 1925-1940, mareșal al Italiei a comandat trupele care au invadat Etiopia, cucerind Addis 1936. Va fi numit prim-ministru în 1943. 2) „pr6venances“ (fr.) de extremă politeţe.

Mondial, din 1926, Abeba în = gesturi

IANUARIE 1940

247

petrecut în Consiliul de Coroană din septembre. Și el e de părere că bine am făcut expunându-i lui Thierry cele petrecute în acesta din urmă. Thierry i-a spus pe urmă că acestei intervenţii se datorește întâlnirea de la Veneţia, Ciano care-și anunţase visita la Budapesta, preferând acestălalt mod de discuţie. S-a vorbit la Roma de Transilvania. Ciano a scos harta pe care o avea în săltar — dovedind și în alte privinţi, ca presenţa de unguri în Moldova, o bună orientare, și, cum Antonescu-i arăta cifrele exacte ale populaţiei, adăugând voinţa germanilor de a rămâne cu noi, i-a observat că, pentru a se ajunge la grupul secuiesc, ar trebui să se calce în picioare tot ce mai e în cale

nemaghiar. Atitudinea Italiei față de Germania merge spre o ruptură

din causa intereselor din ce în ce mai divergente. Franţa urmărește lucrurile de aproape (atașatul militar frances recunoaște oportunitatea unor concesii ca aceia a liniei ferate abisiniene). Ciano a spus că Anglia, când urmărește o pradă, n-o lasă. Deschiderea lucrărilor Institutului sud-est european în noul local. Vorbește, substanţial, N.A. Constantinescu.! Și Antonescu crede că acea schimbare de care-mi vorbia Argetoianu ar fi pripită şi periculoasă. Ciano i-a arătat un raport despre starea proastă a armatei și a societăţii rusești. lar Badoglio a recomandat facerea de drumuri în Basarabia. Ciano e pentru schimbul de populaţie.

19 IANUAR

Îmi scrie Berciu, întors din Albania: Italienii lu-

crează enorm, mai ales la drumuri. În munţi tot se mai ucid ofițeri. Gândul de răzbunare ar dăinui și efervescenţă s-a obser-

vat când cu conflictul cu grecii. Se dă puţină atenţie sudului grec și nordului slav. Ofițerii italieni spun fățiș că vor lupta pentru noi în Basarabia. Simpatiile pentru Franţa revin. Mai ales după oprirea 1) Institutul se mutase din str. Banu Mărăcine nr. 1, în Şoseaua Bonaparte nr. 6, casa lui N. lorga din 1923, pe care o cedase statului în 1939.

N.A. Constantinescu era secretarul Institutului.

2) Dumitru Berciu

(1907-1998) era șeful misiunii arheologice române din Albania.

248

IANUARIE 1940

vagoanelor pentru Finlanda, o adevărată ură contra germanilor crește. Bună representaţie a lui Prometeu înlănțuit, în 21 1ANUAR traducerea mea!. Conferinţa despre arta polonă, pe care o arată fără 22 raNvAR legătură cu cea germană, a lui Gostynski la Institutul polon. Nu

asistă Raczynski,

operat de apendicită, ci, în locul lui,

Poninski?, care-mi vorbește de prada museelor și bibliotecilor din Varşovia, duse în Germania. Publicul polon, după invitaţii, e alcătuit din câteva foarte triste femei ofilite și câţiva bărbaţi zdraveni și eleganţi. Cum Gostynski, cu gândul la mine, a vorbit în limba francesă, e vădit că partea cea mai mare dintre cei de faţă nu înţelege. Poninski ia cuvântul pentru a-mi mulțămi de găzduirea Institutului. Îndemnat, fără voia mea, de cuvintele lui, arăt că n-am

făcut decât datoria mea de vechi prieten onest al naţiei lor, pe care am cunoscut-o la Botoşani, cu Tokarski și refugiații revoluţiei din 1863 în vremea fără Stat, când am scris „Nebunul din Varşovia“, apoi în momentul când, liberă, putea dezvolta o civilizaţie proprie ca să se ajungă la starea de azi, când nu naţia a fost învinsă, ci nenorocirea e datorită unei rele direcții, cum poate fi la orice popor. Doresc ca în curând Institutul să-și reia mersul acasă la el şi să pot din nou străbate o Polonie liberă.

23 1ANvAR

Conferinţă la Institutul frances despre „Revoluţia

înainte de Revoluţie“! foarte cercetată. ') Eschyle, Prometeu înlănţuit, traducere în patru perdele și două 2) Contele tablouri. Prologul și traducerea de N. Iorga, București, 1940. de latină profesorul Tokarski, Lui 2) legaţie. de Leon Poninski, secretar de la liceul din Botoșani, îi face un portret duios în O viaţă de om, |, pp. 64-66. Ştim ceva mai mult acum despre Stanislaw Tokarski, participant la revoluţia maghiară din 1848, refugiat la Ismail, apoi agent consular englez în Moldova (Ion Petrică, Confluenţe culturale româno-polone, București, 1976, pp. 87, 89). Preocuparea pentru situaţia din Polonia se vede din articolul „Nebunul din Varşava“, Sămănătorul, 1904, pp. 98-100, 1) „Revoluţia Franceză înainte de Revoluţie“, în Conferinţe și prelegeri,

IANUARIE 1940

249

Desigur după conversaţia cu Victor Antonescu, Tătărescu vine la mine, pentru informaţie și sfat. Arată greutăţile financiare. Se cer sume de miliarde pentru armată: anti-tancuri, tunuri anti-aeriene etc. După o lungă întrerupere, un mare transport soseşte de la Marsilia. El e sigur că, dacă am putea evita războiul acum, el se va produce la conferința de pace. EI va fi impus de revendicaţiile teritoriale contra noastră.

Recunoaște că faţă de enorma propagandă a agenţilor unguri și bulgari n-avem nimic. Ajung la înțelegerea pentru a se retipări și traduce „Istoria românilor din Ardeal și Ungaria“!, broșurile mele despre Basarabia și Bucovina.? S-ar tipări în țările respective. Îi propun alcătuirea la Fontenay a unei tipografii care ni-ar rămânea pe urmă. Se vor cere îndată două stenodactilografe din Paris. Vorbește de front, pe care l-a schimbat. Așa-zisul „ministru al Frontului“ e părăsit în sfârșit de Regele; va fi doar secretar cu Vaida președinte. S-a învederat Regelui că nu se poate da unui „usurpator“ dreptul de a numi 10.000 de secretari comunali. Eu recomand să se facă din Front organisarea firească a celor cari primesc scopurile Statului așa cum este. Tătărescu spune că a dovedit că nu se poate guverna înlăturând valorile patriotice ale trecutului. Caută a mă convinge că |. Brătianu, care era „om rău“, îmi păstra o deosebită prețuire. Atribuie lui Călinescu trecătoarea prigonire a mea. Ministrul Angliei a cetit articolul mieu despre insultele aduse României prin Free Europe și-mi cere să-i comunic revista. 24 IANUAR Vorbesc la Ligă” înaintea unui imens auditoriu, apoi la Tinerimea Română, necruțând criticele indiferenţei față

de sforțările mele culturale.

ed. Liliana Iorga, București, 1943, pp. 75-88. Ardeal și Ungaria, L-I1, Bucureşti, 1915, a avut publicată în două ediţii succesive în 1915 și 1916. des Roumains de Transylvanie et de Hongrie, |-1,

1!) Istoria românilor din și o traducere franceză, S-a reeditat ca Histoire Bucarest, 1940. 2) Nea-

mul românesc în Basarabia, București, 1905; Neamul românesc din Bucovina, București, 1905. 3) Ce a fost la „24 lanuar“ şi ce trebuie să fie

IANUARIE 1940

Seara, la palat, pentru adunarea cavalerilor ordinului Ferdinand. Personalul Palatului e tot mai învechit. Bieţi oameni cari se învârt stângaciu și dau ordine asistenţilor.! D-rul Lupu a venit fără uniformă, străjeri (?) țărănești, se mai vede câte o haină neagră. Vaida numit președinte al Frontului se învârte cu o mândrie corespunzătoare sarcinii sale. E și princesa Elisabeta și Moștenitorul care arată foarte palid: îl încunjură multă lume. Cinci minute se oprește lumina, în mijlocul discursului Regelui, care comemorează pe cei dispăruți. La fotografiere, el se așează între Patriarh și Vaida, ceia ce mă face să rămân la spate. Regele, glumind: „Eu te mănânc“. — „Maiestatea Voastră nici nu mă poate mânca pe mine.“ Vorbește apoi cu Victor Antonescu, care-i atrage atenţia că, în ce privește o înţelegere cu franco-englesii pentru distrugerea întâmplătoare a puţurilor de petrol, aceasta nu trebuie să se iscălească acum, ceia ce ar însemna ieșirea din neutralitate (pe care ar și exploata-o franco-englesii), ci când ar impune-o momentul. Apoi cu d-rul Angelescu, care-i spune că este o nemulțămire generală și ar trebui schimbat regimul. Multă vreme cu +. Th. Florescu, care s-a luptat să ajungă acolo.

Cu mine e vorba mai mult de informaţii pe cari i le aduc, cu privire la planurile de propagandă. Pomenind de situaţia imposibilă de la Mitropolie, Regele arătându-și același desgust faţă de încă influentul Galaction Cordun, i se pare că urmașul la Patriarhie ar putea fi Colan sau Popovici. Cum pomenesc de Hoare, îl crede mult mai pătrunzător de cum pare. Drăghicescu-mi promite cărţi și conferințe despre Mexic. Îmi spune

că la Academia de Ştiinţe Morale și Politice filosofii se desfac de răspunderea alegerii lui Gusti al cărui sistem ar fi compus de simple nume. azi, București, 1940. !) Cu ordinul „Ferdinand“ erau decorate persoane care s-au distins prin contribuţia lor la Marea Unire și invitaţia la Palat îi reunea anual la 24 ianuarie (Eugeniu Arthur Buhman, Patru decenii în serviciul Casei Regale a României, ed. Cristian Scarlat, București, 2006, pp. 355, 378, 434, 479). N. lorga avea din 1931 marea cruce cu colan a ordinului.

Da

250

IANUARIE

1940

251

Prelaţii uniţi îmi mulţămesc pentru felul cum am vorbit de Biserica lor la Societatea Ortodoxă. Regele-mi povestește cum, la sosirea sa, când se puseseră în mișcari cele două regimente și cu dânsul, un biet de supraveghetor speriat telefona: „Au pornit două regimente, cu chestia închisă la mijloc“. 26 1ANUAR N. Georgescu-mi spune că un trimes al lui Radian! ar fi văzut pe Gayda și încă un conducător fascist, care ar fi dat în scris asigurarea că, dacă Ungaria va fi atacată, armata italiană intervine şi, tot așa, dacă se calcă Basarabia. Italienii s-ar fi plâns că Regele și miniștrii se feresc a vorbi de Italia, pomenind în schimb atitudinea mea. Dar găsesc în comunicările de la radio că Italia, din moment ce germanii s-au strecurat la hotarul ungaro-român, se desinteresează de Basarabia. Comunicaţia lui Ilie Bărbulescu, contra căreia îndemnasem pe studenţii miei să proteste prin părăsirea sălii, e trimeasă la secţiunea care-l vrea, fără parti-

ciparea publicului. 27 IANUAR Urâtă seară la Ateneu, unde, pentru a face plăcere atât de zelosului Torouţiu, aud un Eminescu falsificat și tradus în strigăte prin musicienii cari nu l-au cunoscut și înţeles. 28 IANUAR O germană din mulţime mă ameninţă în scris cu o pedeapsă teribilă și cu nimicirea României, care ar fi să se

desfacă. Injuriile plouă. Ginerele mieu italian? ajunge a crede că germanii tineri vor învinge, fiindcă sânt tineri, pe „bătrânii“ inteligenţi din Apus. Și pe urmă vor face ce voiesc, luând și Trieste... Ar trebui să dăm ungurilor secuimea în formă de autonomie, cu represintanţi la centru. Din partea mea îi spun că se pot numi libertăţi comunale sau schimburi de populaţie. Dar de la început trebuia 1) La 26 ianuarie N. Iorga a ţinut la radio conferinţa Ce este o carte?, publicată în Neamul Românesc la 31 ianuarie. 2) Alessandro Valota, inginer, soțul Magdei Iorga, a trăit în România în 1935-1947.

252

IANUARIE 1940

altă politică față de minorităţi, cu observarea pactului încheiat la Unire.

30 1ANUAR Bun discurs al ministrului Anghelescu despre comisariatul petrolului. E o afirmare energică a independenţei economice pe care o voim.

Revista mea francesă vine de la Brno cu această însemnare cu privire la Universitate: Schule gesperrt!. Tânărul istoric de la Fontenay, Gâllner, crede și el că sistemul anexionist hitlerian e intolerabil. În ce-i privește pe unguri,

tinerii cu cari a discutat nu-i pot răspunde la argumente, dar termină spuind „Așa trebuie să credem“. Încă o scrisoare către Lhsritier: „1-er fevrier, 1940 Mon cher ami, Comme d'habitude, le sort me vient en aide dans mes recherches. Voici quelque chose de nouveau et, surtout pour aujourd'hui, hautement intressant, sur les rapports de Reinhard, devenu facteur important de la politique francaise, avec ses conationnaux. Vous pouvez Pajouter au texte ă sa date.? Esp6rons que la terrible crise par laquelle, grâce au sieur Hitler, dont je ne fais que combattre journellement, dans la presse et dans mes conferences, dans mes lecons, Pavidite criminelle, passe le monde entier finisse par la satisfaction due ă la justice et ă la morale. Il faut vivre jusque-lă. Croyez, mon cher ami, ă mes meilleurs sentiments. N. lorga 2 FEBRUAR La Academie mă apăr de unele învinuiri din „Postumele“ lui Russo, scoase meșteșugit contra mea, și cetesc condamnarea ministerială a lui Ilie Bărbulescu. 1) „Școala închisă“ (germ.). 2) Cf. mai sus, n. 4. Vezi și E. Gross, Karl Friedrich Reinhard 1761-1837. Ein Leben fiir Frankreich und Deutschland, Stuttgart, 1961. 3) D. Russo, Studii istorice greco-române. Opere postume, ed. C.C. Giurescu, Ariadna Camariano și Nestor Camariano,

FEBRUARIE 1940

253

4 FEBRUAR Fiul mieu Mircea a aflat conversaţia regelui cu dr. Lupu, care s-a înfățișat fără uniforma Frontului de 24 lanuar și n-a fost respins. Ar fi arătat că nu se poate teme, la vârsta sa, de nici o măsură de pedeapsă. Dar nu poate crede că e bine să se creeze, de fapt, încă un partid, care, la alegeri libere, n-ar lua nici cei 40%. Regele i-ar fi spus că are de gând să facă în Front trei partide, pe cari Lupu a declarat că nu le înțelege. Și conversaţia s-ar fi isprăvit cu încheierea grăbită a Regelui: „Ar mai fi și alte soluţii“.

Din nou lege a Frontului: lipsește uniforma. Am răspuns lui Russo! și pregătesc răspunsul către profesorul Corniș din Budapesta? care, discutând articolul meu despre mediaţia italiană, aruncă românilor insulte culese din tot

arsenalul de luptă al naţiei sale. 5 FEBRUAR Se anunță arestarea la București a patruzeci de germani cari exhibau uniforma hitleristă. Bossy de la Roma. Vorbește de cartea lui Cialdea care, tratând pentru un cerc oficios din Milano, editor al revistei Relazioni internazionali, chestia Ardealului, pune principiul valorii, nu al numărului, și atacă, în calitate de fost profesor acolo, administraţia noastră, reproducând ce i-au spus și unii ardeleni cari urăsc Bucureștii. S-au plâns lui Ciano, care a interzis

vânzarea, dar lucrarea s-a distribuit la cei 5oo de membri ai

cercului. Dacă-i răspund lui Cialdea, ar trebui trimes răspunsul numai la aceștia. O astfel de carte, și ea oprită, e a unui profesor frances

Thomas, adus de Racoviţă: Les Roumains nos alli6s?

E mulțămit de Isopescu?, dar simte lipsa propagandei. Îl rog să ia întreaga ediție a cărții mele, acum apărută, Orizzonte italiano. București, 1939.

1) Un om, o metodă și o şcoală, București, 1940.

2) Rec-

tifications sur la „question de Transylvanie“. Reponse ă un article de M. Korniss Gyula, professeur ă P'Universită de Budapest, Bucarest, 1940. %) Claudiu Isopescu (1894-1956), din 1925 la catedra de limbă română a Universităţii din Roma, profesor din 1936: filolog, istoric literar, traducător. Scrisorile sale către Iorga sunt sistematic adulatoare: Claudiu

254

FEBRUARIE 1940

După amiezi, Radian, pentru fixarea programului de propagandă pentru care i-a vorbit, hotărât, și Topa lui Tătărescu. Se decid retipăriri și traduceri. Radian spune că Maniu a scris la censură să i se admită a dovedi prin tipărirea comunicatelor lui clandestine că nu e cu comuniștii, nici cu gardiștii. | s-a răspuns, politicos, că nimeni n-o crede și nu e nevoie de tipărire. Către profesorul Pernice!, Florenţa: „Caro collega ed amico, Mando subito il libro richiesto ed anche altri colla soddisfazione di poter esserLe utile in questo studio che vuol consacrar alla mia patria. Ma questo non basta. Dobbiamo essere grati che in un momento quando tanti ci rifiutano il riconoscimento dei nostri piă elementari diritti, Lei ha il coraggio di parlar come lo fa in questa amichevole lettera. Un tempo verră, e non & lontano, quando !'Italia potră far la prova dei sentimenti che le si dimostrano adesso, ed allora vedră quale sia stato sempre il nostro cuore, anche quando dovevamo subir le fantasie sciocche di un Titulescu, e quali i motivi delle simpatie false ed interessate di altri che sperano valersi del!apoggio italiano per riuscir di nuovo ad opprimere popoli di altra razza e con altri ideali. Rimango il suo vecchio amico di giorni piă sereni ed, oggi, Pobbligato, N. lorga“ Angelo Pernice, veche cunoștință, care a fost pe la noi, și la Constanţa, și a voit cândva să intre în învățământul nostru superior, mi-a cerut o carte a mea în legătură cu un articol ce doreşte a scrie despre noi, despre ţara „scumpă lui“, căreia-i dorește „să iasă din această crisă fără a fi amestecată (coinvolta) întrînsa“. Isopescu, mesager al spiritualităţii româneşti în Italia, vol. |. Corespon: denţă (1926-1942), ed. D. Vatamaniuc, București, 2006. 1) Angelo Pernice (1873-1972) a scris Origine ed evoluzione storica delle nazioni balcaniche (Milano, 1915) și, din 1923, se interesa de relaţii italo-române,

FEBRUARIE 1940

255

6 rEBRUAR Am primit cartea trădătoare a „amicului“ nostru Lilio Cialdea cu toate cursele ce ni întinde pentru a ne izgoni din Ardeal și i-am răspuns.!

7 FEBRUAR

Am redactat răspunsul către Korniss?, al cărui

articol contra României a trecut prin mai toată presa ungară. Ianculescu vine de la Paris. Trenurile circulă cu greu. Situaţia pretutindeni se înrăiește zilnic. Se știe acum că Germania ni cere o demobilisare pentru ca sclavii noștri să-i poată da întreg tributul la care ni-a supus. 8 FEBRUAR La Academie lungă analisă după tipul „știnţii literaturii“ a lui Caracostea, urmată de o strălucită presintare a frumuseții naturii, supt forma unei apărări, și ca metodă, a biologiei, de Săvulescu?, pe care-l aștepta un public enorm. I. Petrovici cere ca Academia să intervie pentru liberarea profesorilor de la Cracovia.* Îi spun: „propunerea are cu atât mai mult merit, cu cât vine de la un nemţofil“. Tătărescu mă asigură că situația noastră e mai bună. lipsește g februarie cu comunicarea la Radio, Ce este echilibrul sufletesc”] 1) Lilio Cialdea, La Transilvania, aspetti diplomatici e politici, Milano, 1940. Același era autorul unei cărţi de tendință contrară: La politica estera della Romania nel ventennio postbellico, con prefazione di S.E. Nicola Jorga! 2) N. Iorga, Un amico della rivincita ungherese: Lilio Cialdea e

l'autonomia transilvana, Bucarest, 1940.

2) Traian Săvulescu (188g9-

1963) era atunci membru titular al secțiunii științifice. La reorganizarea din 1948 a devenit primul președinte al Academiei R.P.R. 1) Cei 170 de profesori ai Universităţii «Jagellone, care în octombrie 1939 fuseseră invitaţi la o conferință despre „poziţia mișcării național-socialiste faţă de științe“, au fost arestaţi de Gestapo și deportaţi în lagărul de la Sachsenhausen-Oranienburg. 5) Neamul Românesc, XXXV, 34, 13 februarie, cu indicația că s-a difuzat la radio la g februarie: „Am luptat și eu o vieață întreagă pentru a rezista acestor primejdii. Și astăzi, ca și în timpul Marelui Război, când vedeam în jurul meu numai suferință și moarte și când toate primejdiile păreau că s-au unit ca să cadă asupra noastră, am izbutit să-mi păstrez o liniște pe care n-aș recomanda-o altora dacă ea n-ar fi așa de ușor de căpătat prin mijloace așa de mari, dar așa de simple“. A doua zi adaugă „Să nu mai fim mincinoși“, în Neamul Românesc.

250

FEBRUARIE

1940

10 FEBRUAR Gafencu se plânge discret de articolul mieu despre conferinţa de la Belgrad. El afirmă că s-a făcut un pas înainte. Vom fi convocați, consilierii regali, în cursul săptămânii, pentru lămuriri. La Budapesta strigăte bolnave contra „minciunilor“ noastre

și scriselor „băbești“ ale mele. 12 FEBRUAR Costa de la legația italiană, în chestia Cialdea, cu asigurarea că a fost oprită. Ea n-ar da, de soluție. Ministrul Italiei vrea să-mi facă o visită. Îi absurde sânt revendicaţiile ungurești. El observă că ungurilor e explicabilă. Îi răspund că manifestarea ei e meșteșugită. 18 FEBRUAR

broșurii altfel, o arăt ce durerea actuală

Gafencu la mine pentru explicaţii. Încep prin a-i

spune că un Consiliu de Coroană nu e potrivit: Consiliul a

primit adausuri de incompetenţă și indiscreţie cari-i scad valoarea. EI obiectează politicos: politica sa trebuie să se descarce pe cineva și nu e alt mijloc. Îmi vorbește de atmosfera de la Belgrad. Represintanţii întregii prese mondiale care aștepta ceva; unele speranţe că legăturile „balcanice“ se vor rupe. I s-au pus lui, care a impus tonul comunicatului și l-a lămurit și mai mult printr-un interview, întrebări netede: Saracioglu în ce privește Bulgaria, ju-

goslavii în ce privește Ungaria, fiind vorba de cesiuni teritoriale.

El a admis pentru prima o înţelegere în această privință, dar după război; faţă de ceilalţi a dovedit că e imposibil. Și acum crede că s-ar putea da Bazargicul și crede că trebuie păstrat Balcicul, pentru care invoc opera ce am făcut-o și simbolul ce a devenit. Dar condiţia e intrarea în liga „balcanică“. EI crede că se lucrează pentru o unire personală între Ungaria și Italia, ceia ce ar fi marea primejdie. Eu îi pun în vedere o călătorie a regelui la Roma, o căsătorie italiană a Moștenitorului, pregătită din Belgia prin princesa Jos6!: i se pare că ar

fi un lucru foarte potrivit. Vine Ghigi, care se pare un om foarte

1) Marie-Jos6, sora regelui Leopold III al Belgiei, căsătorită cu Umberto, moștenitor al tronului italian, care era atunci principe de Piemont,

FEBRUARIE 1940

257

bine, fin, modest și sincer!. Gafe ncu-i cere din ușă a potoli pres a ungurească și intervin arătând că nu se poate. Li povestesc ce spunea D. Sturdza despre o într evedere cu Bismarck pentru a se plânge de persecuțiile ungu rești. A fost ascultat în tăcere o oară întreagă, ca să audă pe urmă: — D-ta ai să faci pe ungu ri cuminţi? — Nu. — Apoi nici eu. Expun lui Ghigi zădărnicia pret ențiilor ungurești. El mărturisește că de fapt ei ar vrea doar trei orașe de hotar în vest: Sătmar, Oradea, Arad; nu e vorb a de Banat. Repet argumentele mele. În ce privește secuii, li s-ar putea da largi autonomii comunale. EI întreabă ce orientar e au ei. — Colaboratori militari ai domnilor noștri odată și, până azi, servitori, muncitori la noi. EI vorbește de reaua noastră administraţie acolo. — E rea pretutindeni. — Se recunoaște că la centru sânt intenţii bune, dar nu și la faţa locului: jandarmi etc. — Dar, dacă Italia ar căpăta teritoriu cât și al ei de azi, de unde ar scoate imediat funcţionari buni? Princese italiene de mări tat nu sânt. Maria, de douăzeci și cinci de ani, ar fi fost prea mare pentru Mihai. Ducele de Aosta? are însă o fată de unsp rezece ani. Strecor ideia uniri i personale. „E imposibilă“ — Nici nu avem legătură teritorială. Îi spun că recunosc nevoia lor de a menaja Ungaria, care încă până ieri n-a fost legată cu italienii decât, o clipă, prin fenomenul internaţional al Rena șterii pentru ca mai târziu să participe cu ceilalţi supuși al Habsburgilor la apărarea popo rului italian. Ca și bulgarii, azi rusofili, ei exploatează trecător prietenia italiană. — Da, dar sânt aliaţii noștri de zece, douăzeci de ani... — Știu, cu cari combateț i primejdia germană prin alianţă... — Da, dar este și un feno men popular... — Îmi dai voie, cunosc Veneţia; germanii sânt odioși... — Combateţi, zic, prin alianţă primejdia germană, aveţi nevoie în Europa centrală de un sprijin. Dar basa italiană în Sud-Est, cum o arăt prin retipărirea vechilor mele conferin țe venețiene, e în poporul de aproape optsprezece milioane al românilor. 1) Pellegrino Ghigi, ministrul Italie i la București. 2) Amedeo, nepot de văr al regelui Victor-Emanu el III, căzuse prizonier în războ iul italo-— abisinian și a murit în Africa (194 2).

258

FEBRUARIE 1940

EI explică totul prin dorinţa de pace, de nouă ordine europeană. Trebuie menajări... Ar fi bine să nu provocăm.

Ating invitaţia ce mi s-a făcut de a merge la Roma. Recunoaște că ar trebui o misiune publică. Nu pot merge ca informator pe la ușile gazetelor. Dar toate porțile îmi sânt deschise... Îi dau Per V'Italia!, pe care n-o cunoaște. La plecare-i spun că la mine poate afla oricând două lucruri: informaţie exactă și atitudine sinceră. Îmi va trimite Enciclopedia Italiana, din care două volume sânt oprite că, în starea de lucruri de atunci, e o notă care s-a socotit displăcută cu privire la „chestia dinastică“. I-am spus lui Gafencu că Hitler, austriac, a refăcut Austria pe contul Germaniei care, ea însăși, n-a câștigat decât dușmănii, având să întreţie popoare cari-i vor fi parasiţi. Lui Ghigi i-am învederat că noua ordine de lucruri nu va putea fi stabilită de naţii deopotrivă obosite și că atitudinea

cehoslovacilor și polonilor, incapabili de a-și apăra Statul și de a avea după pierderea independenţei o atitudine de solidari-

tate demnă, poate face pe apuseni să regrete scopul de război. Gafencu zâmbește de profeția lui Argetoianu că e vorba de

o „schimbare de macaz“ care ne-ar așeza în primăvară între luptători: a sosit marele transport din vest, de mult așteptat. El nu va consimţi a se ceda bulgarilor Silistra și Turtucaia, necesare pentru apărarea graniței. 16 FEBRUAR Comemorarea lui Maiorescu la Academie. Enormă lume, mai ales femei. Regele vede în comemorat pe acela care

a înţeles că avem o misiune în lume. Motru înjgheabă ceva în scurt. Timp de un ceas și jumătate discurs encomiastic al lui

Petrovici, care face din îndrumătorul său intelectual un „geniu de formă“, care a sacrificat ce putea face, pentru a fi la nivelul

ţării, dar aceasta nu l-a împiedicat de a fi creatorul prosei românești, așezându-se în acest domeniu ca între Alecsandri și Eminescu! A repetat că Maiorescu nu-i de față... 1) Per V'Italia nella sua lotta, Vălenii de Munte, 1936.

FEBRUARIE 1940

259

li spun: „Nu e Maiorescu cel de o sută de ani, ci unul abia născut“, iar, la curs, mă scus că am zăbovit, trebuind să asist „la învierea lui Maiorescu, care nu mai seamănă cu ce-a fost“!.

17 FEBRUAR Scriu un articol în care delimitez și limitez pe Maiorescu.? Gafencu mi se plânge că Maniu a dat un interviu în care-l denunță ca încălcător al drepturilor României pentru că a vorbit de „hotare naționale“, nu „teritoriale“; se presintă pe sine ca aliatul Puterilor democratice. S-a făcut, de Tătărescu, greșeala de a-l pune în urmărire, ceia ce cred că e o greșeală, căci el atâta caută. Gafencu a stăruit să se îngroape neplăcuta afacere. Statul Major îmi cere să scriu ceva pentru soldaţi. Propagandele străine între minoritari prind. Soldaţi de-ai lor desertează și iau cu ei și câte „un soldat rătăcit“, 19 FEBRUAR Se anunţă cinci conferinţe la Dalles, în numele Academiei Române și al Societăţii de filosofie, despre Maiorescu, trei încă la Universitate. «Junimismul conservator și germanii lucrează metodic pentru folosul minusculilor epigoni. Bolnavul Mehedinţi, urmând grosolanului rector, aruncă noroi asupra mea, acela care a stricat nobila tradiţie. Cer lui Tătărescu să oprească în școli această propagandă interesată și să puie în vederea organisatorilor „ciclului“ că sânt silit a răspunde și eu, ceia ce în împrejurările de față nu e lucrul cel mai plăcut și, în total, cel mai necesar. E de aceeași părere: nici lui „maiestatea“ lui Maiorescu nu-i impune. Întreb pe Lapedatu dacă Academia și-a acordat patronajul și-mi spune, foarte hotărât, că nu.

23 FEBRUAR

Conferinţele — azi a vorbit Motru — se ţin totuși cu

aceiași intitulare. La Academie, unde am eu întâi o comunicare?, 1) Suntem obligaţi să recunoaștem perfidia cu care E. Lovinescu, în T. Maiorescu şi posteritatea lui critică, București, 2009, Pp. 147-149, a replicat la criticile cu care Iorga întâmpinase comemorarea hipertrofiată. 2) Încă un volum de „Însemnări“ al lui T Maiorescu, București, 1940. %) Două pagini din istoria Fanarioţilor, Academia Română, mem. secţ.

260

FEBRUARIE 1940

vorbeşte Tăușanu despre filosofia românească: întâi firește despre Maiorescu ca gânditor original, apoi despre Motru, Petrovici, Negulescu și Blaga. Intenţia de a măguli face să fie ascultat cu neplăcere.

26 rEBRUAR

Cum puhoiul conferințelor Maiorescu crește, arăt

public la Ligă ce se ascunde supt această întreprindere de înșelare.!

27 FEBRUAR Cădere de la Belgrad. Se arată îngrijorat. Nu crede nici el în tovărășia balcanică. lugoslavia stă rău: atentatele croaților nemulțămiţi. În Bulgaria desigur că de la Filov nu se poate aștepta același lucru ca de la Chioseivanov. În reservă pentru presidenţia de mâne stă ministrul de Agricultură, un fel de Stambulinschi?. — Favorabil Sovietelor? — Desigur. Aminteșşte în ce privește Italia, cu privire la intenţiile și posibilităţile căreia nu e lămurit, ce i-a spus cândva Lyautey*: „până

vom putea veni noi, cari sântem departe, cultivați legăturile cu

]

Italia“. Helfant, atașatul de presă la Madrid. A adăpos28 resnuAR tit în timpul grozăviei, care întrece pe a rușilor prin nota de sadism, multă lume care e acum în fruntea trebilor: se gândesc

a face acum, ca mulţămită, o Casă a României. Înţelege această stare de spirit a roșilor: ea pornește de la vechiul anarhism, de la nemulțămirea catalanilor, ajutând și obiceiul ușuratic de a face din comunism un sport și o modă, ca să se vadă apoi ce ist., s. III, t. XXII, 1940, pp. 421-436. G.L. Șișești, op. cit., |, p. 586: „A vorbit domnul Iorga despre uciderea lui Hangerliu și despre pașa rebel 1) O încercare zădarnică de înviere, conferinţă, București, Pasvantoglu“.

1940.

2) Bogdan Filov (1883-1945), marele arheolog și istoric al artei

medievale, a fost prim-ministru de la 15 februarie 1940 la 14 septembrie 1943. A fost condamnat la moarte de un Tribunal al Poporului. Ca exemplu de politician autoritar este amintit Aleksandăr Stamboliiski (1879-1923), ideologul mișcării agrariene și, în 1918, al unei insurecții republicane. Și-a reprezentat țara la Conferinţa de Pace de la Paris. Prim-ministru în %) Louis Hubert Lyautey (1854— 1919-1923, a fost înlăturat și asasinat. de Război în 1916-1917 și a ministru fusese Franţei, 1934), mareșal al guvernat Marocul în timpul protectoratului francez.

MARTIE 1940

261

este în adevăr. Întrebat dacă socoate că liniștea e durabilă, el spune că resistența față de forță e acum imposibilă, dar spiritele nu sânt de loc împăcate. Îmi aduce salutări de la ducele de Amalfi, fostul ministru spaniol la București. A tradus un volum de nuvele românești care va avea a doua ediție. E gata a traduce Istoria Românilor a mea. Cere Vagabondul! pentru a încerca să-l facă represintat. Îi propun Contes roumains?, cari, din causa subiectului, ar putea să intereseze.

1-1U MART Zamfirescu, acum ministru la Copenhaga, arată ce a făcut la Roma și în ce condiţii a trebuit să plece. Avea relaţii foarte bune: unchiul mamei, un octogenar, învăţat de reputaţie mondială, fratele ei, unul din biruitorii de la Vittorio Veneto, era prieten bun cu Ciano. A trebuit să sufere de pe urma garanţiei englese, pe care italienii o înfățișau ca fără sens, iar el arăta că n-a fost cerută de noi, după ce avusese de lucru cu procesul lui Codreanu, care era socotit ca un tovarăș de luptă. A găsit înaintea lui pe un agent italian pentru România, soțul unei fiice a lui 1. Lahovari, care presinta ca primită de România

o înţelegere pe care el n-o putea socoti ca adevărată. Când s-a comunicat de la Roma că el nu e bine văzut, a fost rechemat telegrafic. La București i s-a oferit protocolul și a refusat, preferind aceastălaltă legaţie, unde nu e nimic de făcut.? .

3 MART

D-na Take Ionescu vine să se plângă, cerând o inter-

venţie imposibilă, la Rege, pentru decretul-lege asupra rentei ei în schimbul cedării casei pentru Consiliul Legislativ, deși renta fusese garantată cu o valoare stabilă, cum prevedea convenţia iscălită de dânsa. Îmi cere a-i căpăta o audienţă de la Tătărescu. 1) N. Iorga, Vagabondul, dramă în trei acte, București, 1940. 2) Contes Roumains, transposes en francais par N. lorga, professeur agrec ă la Sorbonne, correspondant de VInstitut, Paris [1923]. 2) În seara de 1 martie, N. Iorga a conferenţiat în sala Ligii Culturale despre „Marele război în lumina unui sfert de veac“ — anunţ în România, 29 febr.

262

MARTIE 1940

4 MART Premiera piesei mele Stăpân și plebe!. Lume de intelectuali săraci. Primire discretă ca și dânșii. Lipsește complet elementul evreiesc. Nici un „om politic“ și nimeni din „lumea mare“. Unii ziariști socot că piesa e „subversivă“. Cugetările politice interesează poate, dar nu încălzesc. 6 mar Consiliul de Coroană.” Lungă expunere, îngrijit literară, a lui Gafencu. Arată greutățile cu Rusia: răceala față de ministrul nostru, campanie de presă, la radio. Restituire de Molotov a unei note în care era vorba de „teritoriul românesc“, rupere cu turcii pentru că nu acceptau războiul contra noastră, înteţirea bulgarilor, considerarea Basarabiei ca hinterland al Odesei, vestitul articol de revistă, desaprobat, dar întrebuințat și mai departe de presă, intenţia de a ni propune un pact. Din partea ei, Germania refusă de a ni da asigurări pentru Basa-

rabia (a-iu decembre). Declară că nu știe intenţiile rusești. Clodius știe că ruşii urmăresc hotarele de la 1914. S-ar putea merge doar la garantarea „restului“. În ce privește Anglia, ea și-a confirmat în octombre garanţia. La 12 decembre se cer lămuriri României cu privire la atitudinea Turciei și Italiei. Turcii se considerau obligaţi numai în ce privește un atac al Bulgariei. Cu vremea, în legătură cu Rusia, se ajunge la „tensiune“ și „neîncredere reciprocă“. Lui Stoica i s-a refusat, în acele împrejurări, un nou pact și s-a încercat câștigarea Bulgariei. Dar nu se credea la Ankara în posibilitatea a încă unui război fulgerător după acela din Finlanda. Saracioglu înțelegea însă a se face o pregătire pentru o primejdie comună și în acest sens vorbia la București Tanrioer, și se afirma că înțelegerea cu rușii privește numai nordul, așa încât turcii sânt liberi a deschide Strâmtorile. Sovietele au putut să cunoască o solida-

ritate de care s-ar lovi: a fost vorba la Belgrad și de o colaborare 1) Stăpân şi plebe (dramă despre dictatura lui Lucius Cornelius Sulla la Roma în anii 82-79, era greu de așteptat să intereseze publicul un subiect antic, chiar dacă unele aluzii răsunau în actualitate). Din câte știm, piesa nu s-a publicat, dar s-a jucat la Teatrul Naţional. 2) Această consfătuire la cel mai înalt nivel nu e luată în consideraţie de lon Mamina, Consilii de coroană. A fost de fapt o informare despre politica externă.

MARTIE 1940

263

militară. În ce privește Italia, ea n-a dat asigurări precise Ungariei. Dar, când Gafencu a fost, în mai, la Roma, i s-a spus că drumul către Italia merge prin Budapesta. Mussolini era nemulțămit de Înțelegerea Balcanică, preferând legătura sa cu Iugoslavia. În decembre se produce însă declaraţia italiană cu privire la penetraţia bolșevismului în Balcani. Urmează misiunea lui Victor Antonescu: în cas de atac rusesc se vor trimite în România mai multe ajutoare decât în Spania, mai ales aviaţie, dându-și samă că „România e cel mai puternic stat din Balcani“. România „să ridice tonul!“ și va învinge. După întâlnirea de la Veneţia, Ciano asigură că și Csaky va înţelege. Acesta declară că nu vrea pact de neagresiune cu România, din considerație față de opinia publică. El nu va ataca decât în trei casuri: măcel al ungurilor în Ardeal, legătura noastră cu bolșevicii introducând regimul lor și cedări teritoriale către Rusia și Bulgaria. De la București i se va spune lui Bosie că... „apărarea hotarelor“. Anglia și Franţa, din partea lor, sânt gata de război faţă de o „reacțiune violentă“ a Sovietelor. Germania ni mulțămește acum pentru neutralitate. În acel moment, Molotov dorește „desvoltarea de raporturi normale“. Căutăm un ministru acolo. Se admit negocieri pentru situaţia de fapt la hotar și pentru comerţ. La Belgrad s-a ajuns la hotărârea de a se amâna orice până la negociaţiile de pace și totul să se facă în cadrul înțelegerii Balcanice. Ținţar Marcovici e silit să declare că se va avea aceiași atitudine față de Ungaria. Bulgarii au declarat că nu permit trecerea pe la ei. Saracioglu capătă la Belgrad misiunea de a arăta satisfacţie și de a pune în perspectivă discuţii. S-a format și un plan de apărare comună a membrilor înţelegerii.

Mitiţă Constantinescu! a revenit cu ilusii. Dar Bulgaria nu intră-n înțelegere, „din causa Moscovei și a Berlinului“. Nu i s-a vorbit de cesiuni teritoriale. 1) Mitiţă Constantinescu (1890-1946) a avut ca ministru industriecomerț, economie și finanțe de-a lungul anilor 1938-1940, dar a îndeplinit și însărcinări diplomatice.

264

MARTIE 1940

În Italia i s-a spus lui Sidorovici că Nistrul e un hotar și pentru Italia. S-a promis ajutor de aviaţie. Ca „legături economice“, s-a arătat foștilor aliaţi, printr-un memoriu, recunoștință pentru trecut, nevoia de armament. Pentru schimburi economice Germania se interesează mai mult, de ce nu şi ei? Se insistă asupra faptului că Germania a moștenit sarcina Cehoslovaciei pentru armamentul nostru și o poartă onest, anticipând chiar. Se dă votul pentru sporul necesar de muniții. Limita s-a păstrat. Nu e nici o politică nouă. S-a amintit în memoriu hotărârea de a ni păstra hotarele și independența, deci Anglia a ridicat embargo. La această cerere de lămuriri Franţa n-a participat. Armata lui Weygand ar avea un scop pur

ae a a meca e ema Di m N A Tale. 4

în pa. a ie

Presan ia întâi cuvântul. Ar voi înțelegere între Statele Majore. Îşi aminteşte din război că Aliaţii tot vorbiau de linia Siretului și o interpretează ca un plan de împărţire cu Rusia. Marinescu întreabă ce importanţă are schimbarea ministerială la bulgari. Observ că, în împrejurările date, nu se poate lucra mai bine. Ni s-au dat asigurări: nu toate sânt tot așa de sincere și nu pe toate ne putem sprijini în aceiași măsură. Cu Rusia e primejdia „lipsei de basă“ în ce privește Basarabia, a cărei populaţie, rău guvernată, trebuie tratată altfel, și în vederea unui plebiscit. Faţă de Ungaria avem avantajul situaţiei geografice: în vest orașe jidovești într-o masă românească, în Secuime imposibilitatea economică și militară a „pungii“ (amintesc harta ce s-a dat de curând în Free Europe). Cu bulgarii e altfel. Din motive de partid ne-am băgat în ce nu e al nostru. De malul mării avem nevoie: pentru rest se poate trata la vremea sa. E bine că s-a lăsat o perspectivă. Filov e un naționalist și nu un prieten. Dar ce se face lasă a se străvedea, potrivit cu noua constituție și cu rolul ce-și atribuie regele, acţiunea coroanei, căreia trebuie să-i mulțămim. În cas de îndoieli, e bine să vorbim personal. Eu nu cer audienţe, ci am fost totdeauna chemat. — Dar prin alții ai lăsat a se înțelege...

- AP

defensiv: așa s-a asigurat la Belgrad, pentru „drumul imperial“. Ne interesăm de mișcările ei, făcând și un consul la Beirut.

MARTIE 1940

265

Argetoianu, important ca totdeauna, crede că, oricum, va trebui lupta cu rușii. După pace, nimeni nu va relua războiul pentru noi. Acum trebuia să „acroșăm“ pe franco-englesi de Rusia, provocându-i.

Cum îi spun Regelui în glumă că ar trebui întrebat și Cuza, i se dă cuvântul. Vorbește ca la Parlament despre nevoia alianţei cu Germania și sprijinirii pe Ucraina... Vorbește de guvernele cari nu și-au făcut datoria și Regele e silit a-i spune că „aici nu se face politică“ și apoi că „e silit a-l opri“. Dar el continuă, cu totul necuviincios. Tătărescu pare obosit, și e neclar. Vorbește întors amabil către Cuza (îmi explică apoi că o face fiindcă se va afla imediat ce s-a spus și trebuie aparenţă de neutralitate). Se plânge de sarcina strivitoare a celor zoo de miliarde pentru armată. Spun, glumind, la plecare, lui Cuza că, dacă ar fi să aleg un ministru de Război între el și Belisha, tot pe Belisha l-aș alege.!

7 MART Deschiderea Parlamentului. Bună ţinută. Se aplaudă foarte lunga parte despre Italia și despre armată, de politeţă și cuvintele amabile cu privire la armată. Se vorbeşte de necesitatea înfrânării legiferării, dar se anunţă o lungă serie de proiecte. Mă așez, după ce evit să vorbesc cu Patriarhul care a dat Biserica Ortodoxă lui Scriban, la uniţi. — Cum am un conflict cu Patriarhul, mă refugiez la Biserica unită, așteptând ca Bălan — care e și el de față —, devenit Patriarh, să mă recheme la ortodoxie. Victor Antonescu-mi spune că în Revue des deux mondes Pinon cere autonomia Ardealului și censura îl lasă. Îi spun că orice ar vrea oricine, și la conferința de pace, voinţa noastră se poate opune, ca, odată, în chestia Dunării. Un sas îmi scrie că se vorbește de retrocedarea Ardealului și ai lui se opun cu indignare: presintă un plan de reforme. 1) Personaj frecvent satirizat prin caricaturile vremii, Leslie Hore-Belisha (1893-1957) era membru al guvernului britanic ca secretar de stat la Război. La conflictele cu subordonații săi militari, în 1937-1940, contribuia și originea sa evreiască.

266 8 mARTr

MARTIE 1940 Comunicaţia

lui Răducanu,

la Academie,

despre

Adam Smith.! Asistă ministrul Angliei. Îi presint în glumă pe Cuza ca „mare prieten al Angliei“. Cuza se plantează în fața lui pentru a-i spune: „În Anglia joacă un prea mare rol evreii...“ Generalul Rosetti face obișnuita-i comunicare despre starea războiului din Finlanda. Atunci se răspândește zvonul că s-au primit teribilele condiţii rusești dintr-un „ultimat“ fără sens.

Discut cu Rosetti, arătându-i că cine pierde e Anglia care n-a vrut să rupă cu Sovietele. El mă îndeamnă să ridic moralul ca

me

lor de a aproba. Se lasă atrași, evitând locurile periculoase, numai când e vorba de obrăznicia elementului străin.

ra. FT"

1) Ion Răducanu, Adam Smith, o comemorare, Academia Română, mem. secț. ist., s. III, t. XXII, pp. 453-492. România anunţă în aceeași zi conferința lui N. Iorga la Liga Culturală: „Marele Război în lumina unui sfert de veac“. 2) General Radu R. Rosetti, Învățăminte din războiul în curs, ed. cit., pp. 90-93. dem, Pagini de jurnal, p. 125: „Îi spun lui Iorga că, acum mai mult ca oricând, trebuie să-și reieie rostul din iarna 1916/1917 şi primăvara și vara lui 1917 de înălțător al curajului. Spune că face ce poate, dar cu datoria de a fi neutru cu cenzura și cu un public apatic nu poate face mare lucru“. ?) „Războiul de iarnă“ a durat de la 30 noiembrie 1939 la 12 martie, când s-a anunţat că se va semna la Moscova tratatul de pace. +) Dimitrie Gusti, Consideraţii asupra unui

m ui a

17 MART Vorbesc la Mesagiu. Senatorii vin târziu: par obosiţi. Se vede bine că n-au ajuns a-și face un suflet politic: așa veștejește lipsa de libertate și interzicere a luptei. La început e evidentă frica

—__

15 MART Gusti înșiră la Academie tot ce poate și nu poate intra în metoda sa de sociologie”.

o.

12 MART Drama finlandesă ia sfârșitul cel mai nedrept și cel mai ameninţător pentru noi.*

e 2e

odinioară la lași. Dar ce fac eu? Lumea e vinovată, care lasă cu un tiraj ridicul o astfel de foaie.? Am cerut la Senat un concediu de o lună pentru lucrări de propagandă, reservându-mi a veni când va fi nevoie.

sistem de sociologie, etică şi politică, Academia Română,

s. III, t. XXII, pp. 517-540.

mem.

secţ. ist.,

MARTIE 1940

267

21 MART Pella vine la mine. E la Comisia Dunării. E de mirare cum lucrează acolo represintanţii beligeranţilor. Are îngrijorări de ce ne așteaptă la pace. Îi răspund că, dacă nu intrăm în război, nu putem fi convocați la negociaţii și sântem liberi să poftim pe cine ar fi căpătat ceva de la noi să vie s-o ia

cu armele. Văd ce slabă informaţie au diplomaţii noștri ca material de propagandă. 22 MART Al doilea rând de consideraţii ale lui Gusti, care glorifică fișa și dă menu-uri țărănești, arătând cât îi datorește țara și știința pentru „monografiile“ sale și ale ţării sale.! Generalul Rosetti arată starea, aproape incapabilă de a se apăra cu succes, în care tratatul infam a lăsat Finlanda? Schimbarea în sensul unei energii de luptă mai mari a guvernului frances. O doamnă „naționalistă“ pe vremuri, dar care a crescut la Viena, mă întreabă dacă încheiem un pact de „protectorat“. Vești rele de la Paris. Noul guvern Reynaud, cu un glas de majoritate (dar 111 abțineri...), e continuu atacat din ambele părţi. La Cameră, ședința secretă a fost un scandal. Noul ministeriu a scăpat prin ocrotirea lui Blum, care-și are cei mai mulți miniștri. Și unul la «Justiţie, unde se dă lupta cu comuniștii. Aceștia-și strecoară aţâţările prin foiţe din jurnale, din cărți, — și cele ce se trimet pe front. Cer oprirea unui război care e contra proletariatului...” Ieri o scrisoare injurioasă a lui Cialdea, care a scos cartea pentru Ardealul internaţional. Se declară jignit pentru că a fost o mișcare anti-italiană după declaraţiile de la Milano ale lui Mussolini. A „suferit“ încă trei ani. Nu ne mai iubește. Va scrie o carte despre intrarea noastră în război și va fi imparţială. 1) D. Gusti, Monografia sociologică — planul de lucru, pp. 541-570. 2) General Radu R. Rosetti, op. cit., pp. 96-99. 2) Liderul socialist Leon Blum (1872-1950) a venit în ajutorul guvernului la învestitură, fără să-și aibă locul între numeroșii miniștri. Militanţii comuniști între 1939 și 1941 erau solidari cu pactul germano-sovietic, deci contra războiului anti-hitlerist. Cf. Jean 'Touchard, La gauche en France depuis 1900, Paris, 1977, Și Jean-Pierre Azema, De Munich ă la Liberation, Paris, 1979.

268

MARTIE 1940

C. Marinescu-mi spune că de acum trei ani a publicat cu iniţiale un articol furios contra noastră. Kornis dă în limba francesă, în Revue de Hongrie, articolul contra mea.

În Ardeal se cer catedre de istoria Ardealului la toate Universităţile noastre. |. Lupaș răspândește ideile voevodatului „celui mai vechi“ care e în Ardeal (dar nu pentru Ardeal!), al lui „Lau Voevod“ și începutul tuturor lucrurilor din Ardeal.! Nu-și

dă samă de ce pregătește astfel ca stare de spirit. , 25 MART Deputatul Brudariu, cu Statul, a denunțat convenţia cu acesta prin care i se redau, 4.500 de hectare. Cere sprijinul

care a pledat procesul lui Mikes încheiată de ministerul Justiţiei în dauna a cinci sate românești, mieu. A oprit momentan lucrul.

28 mART D-na Eugenia Alcaz povestește legăturile prinţului Carol cu nepoata sa.? Necontenite insistenţe ale prinţului, care se înfățișa de mai multe ori pe zi, contra voinţii mamei, tatăl fiind mort. El mergea până la violenţe când se vedea refusat (o dată i-a dat o palmă și ea l-a izgonit). Familia a trimes-o la ţară, la văduva octogenară a lui Brăescu, „răzeșul de la Scurta“, o rudă. Dar prinţul se înţelesese cu Serdici, în gazdă la d-na Alcaz, în Roman, care a pregătit pașapoartele în cari prinţul și fata erau trecuţi ca frate și soră cu el, care mergea la Odesa, să se însoare cu o ruscă. Întrebări de la Curte unde e d-ra Lambrino, căci și prinţul a dispărut. Recunoscut în cale de un soldat, prințul, într-un tren cu ofiţeri nemți, trebue să admită identitatea sa. La Odesa, fata e singură în odaie, apărându-și cinstea până la căsătorie. Ea se face cu un preot rus, ea, după o intoxicaţie, stând pe scaun la slujbă. Restul așa cum se cunoaște. ') loan Lupaș, Voevodatul Transilvaniei în sec. XII-XIII, Academia Română, mem. secț. ist., s. 3, t. XVIII, 1936. 2) Penibila poveste a fost înregistrată aici întâmplător, fiindcă Eugenia Alcaz (1860-1970), soră cu Eufrosina, care, măritată cu maiorul Constantin Lambrino, era mama loanei Lambrino, mai avusese o soră, Maria („Maggie“). Aceasta fusese căsătorită în 1889-1892 cu vărul lui N. lorga, Cezar Arghiropol. Al doilea ei soţ, generalul Mihail Schina, era un colaborator apropiat al lui N. lorga. Legăturile fac firească o vizită în care a apărut subiectul.

MARTIE 1940

269

29 MARr La Academie, presint, după cererea lui, ultimele lucrări pentru mine ale lui P. Antonescul. Generalul Rosetti arată incapacitatea de a se apăra contra Germaniei a statelor scandinave.? Sisești îmi explică din nou că silit de sus a adus proiectul Mikes, pe care-l „înghite“.

30 MART

Molotov declară că Rusia nu recunoaște „răpirea“

Basarabiei, deși nu va face război, dar nu-și numește ministru la București pentru că am făcut să dispară pe cel din urmă într-un chip nedemn de o „ţară cinstită“. Atacă violent Franţa, fără a face demonstraţii Germaniei. 31 MART Lao scrisoare a lui Babinger, turcologul, se răspunde cu următoarea:

„31 Mart. 1940 Domnul mieu, Am primit scrisoarea d-voastră, și nu întârziu răspunsul. Tot ce spuneţi despre puţinele îndatoriri ce v-am putut face ca unui om de mare valoare științifică e adevărat. Nu v-am cerut nici o renunțare și nu cred să o fi văzut, dar desigur că veniturile Institutului erau în scădere, ca și numărul elevilor d-voastre. N-am primit de la dv. nici o cartă de visită și nici câteva documente turcești ce vă încredințasem. Foarte discret în arătarea sentimentelor mele, nu am schimbări în atitudinea mea faţă de persoane cărora li-am arătat numai stimă pentru lucrările lor. 1) P. Antonescu s-a însărcinat cu construcţia Institutului de Istorie Universală, care a durat în anii 1937-1939 (clădirea din B-dul Aviatorilor, 1, București). Un plan asemănător a servit pentru Institutul Român de Arheologie din Albania (Santi Quaranta, astăzi Saranda), înfiinţat la 1 august 1938. Vezi Ana Maria Ciobanu, Două destine artistice legate de Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“: Petre Antonescu și Olga Greceanu, în vol. Institutul de Istorie „Nicolae lorga“, ed. cit., pp. 89-91, 232. 2) General Radu R. Rosetti, op. cit., pp. 100-103. _?) Feodor Butenko, prim-secretar al legaţiei sovietice la București, se făcuse nevăzut (defector) și Moscova, refuzând să recunoască această rușine, acuza autorităţile române (Grigore

270

APRILIE

1940

Am vorbit despre călătoria lui Hildebrand!; alte scrieri nu mi s-au trimis. La lași legătura d-voastră cu un adversar permanent, desigur și el recunoscător, d. G. Brătianu, o pun în același rând cu acelea pe cari le-aţi avut la București cu defăimătorii miei, dar sânt situaţii străine cari nu mă privesc. Primiţi vă rog, domnul mieu, salutările mele, N. lorga

Nu cunosc nici organisația Institutului de turcologie, nici situaţia dv. acolo. Aceia cari mi s-a oferit nu-mi oferă o putinţă de. colaborare?.“ 1-1U APRIL S-a primit, — dar ideia e a lui Isopescu, supărat că premiul italian i s-a dat lui Marcu și nu lui însuși, și de aceia mă scoate înainte pe mine —, această telegramă din San-Remo*: „Onorando premiando giovane investigatore rapporti italo-romeni ricordiamo grande venerato nostro amico del/ltalia, geniale cultore sua letteratura: Farinelli, Bertoni“. Răspund: „Ringrazio, obligatissimo, per simpatia fraterna“.

2 APRIL Dejun la legația Portugaliei. Vorbesc de posibilitatea unor conferințe în mai, despre ţara care mi-a lăsat așa de bune Gafencu, Misiune la Moscova 1940-1941, ed. Ion Calafeteanu, Nicolae Dinu, Nicolae Nicolescu, București, 1995, p. 137). 1) Conrad Jacob Hiltebrandt's Dreifache Schwedische Gesandtschaftsreise nach Siebenbiirgen, der Ukraine und Constantinopel (1656-1658), ed. Franz Babinger, Leiden, 1937. 2) Poziţia de președinte de onoare al Institutului de 'Turcologie din lași lăsa să se vadă caracterul ei decorativ. ?) Alexandru Marcu

(1894-1955), filolog distins, fusese elevul lui R. Ortiz, căruia i-a succedat ca profesor de limbă și literatură italiană la Universitate. Lucrările sale de istorie literară i-au meritat alegerea ca membru corespondent în 1940 la Academia Română. Ascensiunea pentru care îl invidia Isopescu l-a implicat în politică: subsecretar de stat la Propagandă în 1942-1944, a murit la închisoare. Semnăturile sunt a lui Arturo Farinelli (1867-1948), critic literar, comparatist, și a lui Giulio Bertoni (1878-1942), lingvist şi critic literar (președinte al Academiei Italiene) — savanţi de mare renume internațional.

APRILIE

1940

271

amintiri!. Andrei îmi spune că fusese vorba ca Babinger să-mi prezinte... scuse. 4 APRIL Nikitin, corespondent al lui Daily Telegraph, aşezat la Constantinopol. Recomandat de Denison Ross, trimes acolo

pentru legăturile cu Turcia?. Se informează: nu ia interviuri. Îi

vorbesc sincer. În situația internă, am preferat lui Maniu pe Regele și lui Codreanu pe Regele. Avem o neutralitate de asediați. O declaraţie a noastră pentru Aliați ar fi dus poate, în starea de atunci a pregătirii noastre, la o ocupaţie din partea germanilor, cari ar fi luat tot petrolul și toate proviziile. — Dar se pot arunca în aer sondele. — Se pot săpa aiurea Și, în orice cas, cele distruse se pot reface în două luni. - Nu ne supără planurile ce se fac chiar de Aliaţi contra noastră. E natural egoismul, și mai ales când e la strâmtoare. El recunoaște că, la început, Aliaţii nu erau lângă noi. Și el crede că singurii „cavaleri“ sânt acuma turcii. Şi el e de părere că, după experienţa și pierderile din Finlanda, rușii nu par aplecaţi să atace Basarabia. Îi arăt purtarea lui Babinger, care mi-a trimes o scrisoare insolentă. S-o știe Denison Ross, care mi l-a recomandat și, dacă anumite bănuieli se confirmă, are principala responsabilitate. 5 APRIL Conferința mea, foarte cercetată, despre Dobrogea.? Ministrul Pavlovici, venit să-și vadă fiul.* Și el îmi spune că aș fi declarat în conferințele de vineri că bulgarii ar trebui să se îndrepte spre Macedonia, lăsându-ne în pace cu Dobrogea... Mă asigură că demonstrațiile faţă de germani sânt numai de formă. Dar schimburile de gesturi prietenoase cu Ungaria? ') Ministrul Portugaliei la Bucureşti, Martinho de Brederode, a făcut și o donaţie de cărţi pentru biblioteca Institutului de Istorie Universală . Călătoria la Lisabona fusese în martie 1928. 2) Sir E. Denison Ross (1871-1940), mare orientalist, conducea British Information Bureau la Istanbul. A lăsat o autobiografie, Both Ends of the Candle, London, 1943. 2) Dobrogea veche, comunicare publicată postum, sub titlul Istoria Dobrogei, în vol. Dobrogea românească, lucrare îngrijită de Elsa şi G. Dimitriu-Serea, f.a., pp. 13-36. 1) Pavlovic fusese în 1930-1937 primul ambasador al Iugoslaviei, fiul său, Kosta Pavlovif, fiind secretar al ambasadei din Calea Dorobanţi 34.

272

APRILIE 1940

Nu știe ce să răspundă. Vorbește cu adânc respect de regina Mărioara, devotată memoriei soțului. Plecase în Anglia supt cuvânt că merge să-și vadă copiii, apoi s-a aflat de o nouă operaţie. Regele! e un tânăr foarte punctual, care întrerupe și conversaţia cu mama sa când e vorba să meargă la lecţia profesorului. În acest timp Antipa vorbia la Academie despre atacurile... nemțești contra noastră. Fostul

subsecretar

de stat Jinga? la mine, cerând

o confe-

rință la Cluj. E nemulțămit. A ieșit din partidul lui Maniu cu un grup întreg pentru a merge la Front, unde toţi declasaţii și copiii sânt acum în frunte. Ridiculul Giurescu i se plânge că e silit „să înghită șopârle“. Scrisori de adâncă miserie: se critică noua taxă de 2% asupra cumpărăturilor de orice fel. O văduvă-mi scrie că nu poate

hrăni copiii unui soţ tuberculos decât cu pâine și iaurt... g aPRiL Germanii ocupă Danemarca și încep războiul cu Norvegia, care-și refuză consimțământul. Ieri, tânărul Berceanu, care face studii la Berlin, unde e atașat la un institut, spunea că Germania e la capătul sforțărilor. Ea plătește totuși lefi de 600-1000 de lei pe lună gardiștilor, al căror Nachrichterdienst s-a mutat la hotarele noastre. Dacă Weygand li oprește petrolul dela Baku, îl vor căuta cu forța la noi. Hitler, pe care l-a văzut de patru ori, are o figură de „beţiv“... 11 APRIL În legătură cu Institutul german de turcologie de la Iași, Babinger trimițând „colaboratorului“ său o scrisoare mieroasă de scuze, cerute, i se răspunde: „11 April 1940

Scumpe d-le Andrei, Hotărât că nu se poate. La lași se înfiinţează un institut german de turcologie, la care aș „colabora“ și eu, pe când era vorba de un institut român 1) Născut în 1923, sub regența prințului Cf. King Petar II of 2) Subsecretar de stat

era, de la moartea tatălui său, Alexandru (1933), Pavel, situaţie care a durat până la 27 martie 1941. Yugoslavia, A King's Heritage, New York, 1954. la Economia Naţională în patru guverne în 1939.

APRILIE 1940

273

de studii turcești, condus de mine, cu Babinger ca simplu „referent științific“. Asta nu se poate: nu e nici loaial, nici potrivit demnităţii noastre naţionale, nici intereselor ţării, așa cum le văd, mai mult încă, azi.

Te rog să anunţi caracterul actual al institutului, scoţându-se orice răspundere, și complicitate, a mea. Primește, te rog, cele mai bune sentimente,

N. lorga P.S. Nu te vei supăra că pe o anume cale aș aduce chestiunea în Senat, dacă nu voi putea convinge pe președintele Consiliului.“ Argetoianu a fost la mine, în legătură cu accidentul mieu de automobil. E indignat de nepriceperea unui guvern pe care și Tătărescu declară că nu-l poate stăpâni. Călătoria arivistului Giurescu în Italia s-a făcut contra voinţii lui Gafencu. Cum el, Argetoianu, a cerut, pentru votul din 11, ca prefecţii să invite pe senatorii din provincie, ne-am trezit cu toţii cu somaţii aduse prin comisarii de poliţie; se va cere satisfacţie. Începe marea bătălie navală din Marea Nordului. 12 APRIL Vorbesc la Academie despre planurile âustriece din 1783.! S-a anunțat, din precauțiune, că e o „comunicaţie științifică“. Președintele se ferește a mulțămi ca de obicei. Explicaţiile generalului Rosetti arată că situaţia în care s-au pus germanii e grea. Impresia lui e favorabilă Aliaților? În conferința mea săptămânală despre Marele Război, pasagiile cari se pot întoarce contra Germaniei sânt călduros aplaudate. 1) Încercări austriece de anexiune a țărilor noastre, Academia Română, mem. secț. ist., s. III, t. XXII, 1940, pp. 493-516. Cf. General Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, ed. Cristian Popișteanu, Marian Ștefan, loana Ursu, București, 1991, p. 142: „|comunicarea] lui lorga slabă și plicticoasă“. 2) Idem, ibid., p. 143: „Azi s-a văzut la Academie cum imensa majoritate a membrilor activi și corespondenţi sunt pentru Aliați. Ascultarea comunicării mele s-a făcut într-o tăcere mormântală cu privirile ţintă la hartă și cu o încordare a tuturor feţelor“. Idem, Învăţăminte, pp. 108-111.

274

APRILIE 1940 La Bruxelles a fost o mare manifestaţie studențească pen-

tru Aliați. 14 APRIL

Șapte contratorpiloare germane distruse la Narvik.

Tătărescu la mine. Englesii voiau să închidă Porţile-de-Fier, scufundând imense materiale. Germanii aflaseră plecarea vaselor din Constantinopol. Franța nu era amestecată; Hoare lipsea și nu e sigur dacă locţiitorul lui era în complot. Vasele au fost oprite. Fabritius a mulţumit întâi; apoi s-a plâns că un alt vas engles n-a fost oprit. | s-a spus că sântem stăpâni acasă la noi. N-a fost nici o cerere de supraveghere germană. S-au instalat baterii și la Porţile-de-Fier și Sulina. Legea breslelor, moștenire de la Călinescu, a fost oprită. După Paști nu se vor redeschide Corpurile Legiuitoare. Nu s-au făcut cereri de a participa la guvern din partea „gardiștilor“ din Germania. Se va interveni pentru ca, dacă nu se întorc pentru datoria lor militară, să fie expulsaţi. Mai sânt internaţi numai la Râmnicul-Sărat. Alexandrina Cantacuzino, care voia să-și facă fiul rege (!), va fi trimeasă la ţară: e teamă să nu se sinucidă. Atitudinea Italiei în adevăr îngrijorează. Dar francesii, deși italienii se sprijină pe baterii de coastă și pe aviaţie, se cred asiguraţi în Mediterana. Alpii sânt bine păziți. Eu cred că, dacă vor face ceva, în caz de neizbândă a Aliaților, vor ocupa Corsica, Tunis, Gibuti. Germanilor li se va da strict cât au dreptul; nimic peste aceasta. Regele ar fi vorbit energic lui Fabritius. Înarmarea continuă, și Germania trimete material, cu au-

iii 2 O

ri meet ie

1) Săftica-Balotești, biserica din 1801, cu acoperișul refăcut în 1937 cu fonduri la care a contribuit N. lorga prin conferinţe pentru care se

ia

Rușii provoacă din nou. Molotov a protestat contra unor conflicte de graniță, neexistente. Atacă pe turci pentru zboruri în Caucaz. Dimineaţa, la sfinţirea bisericuţii Săftica, restaurată de Comisia Monumentelor Istorice.!

ee Au

tocare.

MAI 1940

275

15 APRIL Ministrul Danemarcei! mi se plânge de „catastrofă“. În două luni nu vor avea ce să mănânce. Exportul în Anglia e pierdut. Miniștrii Aliaților, sosiți la Bruxelles, spun că ar fi

căzut câteva sute de ostași danesi. Armata lor era de... 50.000! 17 APRIL Conferinţa mea despre Italia care nu se cunoaște.? Enormă lume. 18 APRIL Rusia ne presintă o notă cu cincisprezece puncte de plângeri. E deschiderea prilejului de ceartă. S-a încheiat și cu Ungaria statutul pentru apărarea Dunării. Din Paris Lheritier ne atacă pentru arestarea marinarilor

englesi „jandarmi“ ai fluviului. Regele face pe Mihalache consilier regal, după o audienţă de împăcare.

22 APRIL — 5 MAI

La Văleni.

Lupte în Norvegia, unde englesii nu pot intra în Narvik, la nord, apărat cu înverșunare de 5.000 de germani, și sânt siliţi a părăsi ambele puncte de sprijin în partea meridională. Cum presa italiană e de o extraordinară vehemenţă, flota anglo-francesă se îndreaptă spre Alexandria, gata de război. Italiei i s-au dat sfaturi și din Statele Unite. Se crede aici, la București, unde mă întorc, că s-ar putea încerca o debarcare în Anglia, care ar fi noua și covârșitoarea nebunie a Napoleonului sedentar de la Berlin... 7MAI Cineva venit din Stockholm prin București asigură că, în ciuda tuturor îngustărilor, toţi germanii stau în jurul lui Hitler și se bucură de succesele lui. Ura e numai contra englesilor. plătea 2 lei intrarea. !) Erik Biering s-a ocupat în 1939-1940 cu donația de cărţi și basoreliefuri destinate Institutului, în care ocupă și astăzi „sala daneză“ (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“, pp. 82, 175-176). Subiectul convorbirii la 15 aprilie a fost ocuparea germană a Danemarcei, urmată de invazia în Norvegia, care prilejuise articolul lui Iorga, „Un istoric la mare încercare“, Neamul Românesc, XXXV, ed. cit., nr. 78 (continuat la 9 mai, în nr. 101, „Omul care nu poate minţi“, despre Halfdan Koht, ministrul de externe al Norvegiei). 2) Italia pe care o vedem şi Italia pe care n-o vedem s-a publicat în Conferinţe şi prelegeri 1, ed. cit., pp. 89—103.

216

MAI 1940

8 mar Lamentabile explicaţii ale lui Chamberlain în Parlamentul engles, care-l primește cu o manifestă răceală.! Atacurile violente ale presei italiene contra Aliaților urmează. 9 MAI Secretarul ambasadei polone îmi aduce Cartea Albă a lor şi o broșură despre ororile de la Varșovia. Ca și Gostynski,

are satisfacția că și aiurea se arată invincibilitatea germană: a auzit că, în septembre, și Franţa ar fi putut să aibă aceiași soartă. Crede în posibilitatea unui atac german aici ca să aibă o siguranţă a furniturilor. 5 Apoi un ziarist de la Corriere della Sera. Îi spun că eu nu-i pot fi util la nimic, neavând nici un amestec în viața publică și legături cu nimeni. Sânt stăpânit de un sentiment de profund desgust față de ce se petrece în lume, peste toate credințele mele. Îi arăt ce rău face presa italiană că înjură Franţa în clipele ei grele. Germania va cere „spaţiul vital“ italian. Aici, în răsărit, politica bulgarofilă dă faliment; cea ungarofilă se sprijină pe un popor lipsit de judecată politică. În schimb s-a neglijat România, așa de apropiată în toate privinţele. Aceasta deși încă acum treizeci de ani arătam, în conferințele reeditate astăzi ca Orizzonte italiano, rolul ce revine Italiei în Sud-Estul european, unde este o întreagă romanitate de refăcut. EI caută explicaţii. Despre Ungaria nu se exprimă. Dar legătura cu germanii îi pare numai momentană. Poporul nu iubește pe germani. El însuși a scris cândva o carte contra lor, care astăzi îl ţine la o parte. Nu se va rupe neutralitatea. Li se poate da germanilor doar campania de presă pe care o criticam. Este și un oarecari „machiavelism“. Atitudinea rece faţă de România a fost determinată de legăturile noastre cu Franţa (îi explic că, binefăcătoare, dar până la margenile unei mode, contra căreia m-am ridicat totdeauna, ele sânt datorite [faptului] că, din secolul al XVIII-lea de când datează această influenţă, francesii au venit aici, iar italienii nu). 1) Criza politică va duce în două zile la numirea lui Churchill ca prim-ministru.

MAI 1940 Se Mi trupe numai

interesează sincer de se spune că un călător motorizate italiene la de oposiţia regelui și

277

toate ale noastre. venit prin lugoslavia a găsit multe hotar, al căror atac ar fi fost oprit a principelui de Piemont.

10 MAI Mi se comunică de la ambasada polonă intrarea germanilor în Belgia și Olanda. Splendidă defilare, cu mașinile pe cari le-a procurat grija regelui, cu colaboratorii Slăvescu și Paul Teodorescu. Acesta arată în ce proporţii au fost crescute mijloacele de luptă și cu oameni de specialitate, formaţi într-un an. S-a lucrat la margenile puterii omenești. Lumea din afară nici nu știe ce s-a făcut. Gafencu se teme de grămădirile de trupe rusești spre Nipru. Asistă și atașatul militar polon. Se zvonise că Fabricius ar fi plecat pentru aceia. Regele a strâns numai mâinile consilierilor regali, cerând lămuriri tehnice lui Slăvescu. O pază cum n-a mai fost. Și fereștile Fundaţiei sânt închise. Thierry-mi mulțămește pentru articolul din Le Flambeau!. Vrea să mă vadă. Cineva care a stat șase luni în Rusia vorbește de marea sărăcie și dezorganizare de acolo. Atașatul militar frances crede că războiul din Belgia și Olanda va fi lung. La Academie, generalul Rosetti? nu crede că vor putea fi

scoși de acolo năvălitorii (au venit cu parașuta, camuflări, proclamaţii mincinoase; telegramele lor arată că au și ajuns la Haga și la Bruxelles, pe care o proclamaţie belgiană se grăbeşte a o proclama „cetate deschisă“, prin care nu vor trece măcar armatele). 1) În Le Flambeau, revista belgiană condusă de savantul bizantinist Henri Gregoire, apăruse „Sincăre profession de foi“, articol de N. Iorga ce va fi tradus în Neamul Românesc, XXXV, nr. 106, 16 mai 1940. În același număr al ziarului, Rodica Ciocan rezumă conferinţa pe care Iorga o ţinuse la 12 mai la Institut, Încercări recente de deviere a istoriei universale. 2) General Radu R. Rosetti, Învățăminte, ed. cit., pp. 115-118; idem, Pagini de jurnal: „orga propune să depunem cărţi de vizită la miniștrii Belgiei și Olandei, ceea ce voi face“.

278

MAI 1940

Hitler a plecat la armată. Aerodroamele francese de la un capăt la altul sânt bombardate.

13 MAL

Știri că ungurii trimet la granița noastră încă trei di-

vizii afară de cea de la Seghedin și că au chemat trei contingente în sumă de 350.000 de oameni, cu ofițerii înștiinţaţi telegrafic. Thierry, care-mi anunţase încă de vineri că vrea să mă vadă,

asigură că ungurii permit trecerea germanilor la noi, așa că să ne păzim la vest, unde n-avem trupe. Şi nu mai ales la Nistru.

Şi generalul comandant al Școlii de Război crede că italienii vor da lovitura în Orient (Dalmația etc.). Și ministrul Franciei e de această părere: în acest caz, Franţa și Anglia vor ataca, la rândul lor. Pe iugoslavi i-a găsit, în trecere, „terorizaţi“. Faţă de guvernul român el continuă, cum a spus-o și la Paris să aibă toată încrederea, refuzând, cu riscul de a-și părăsi locul, să aibă o atitudine de continuă îndoială. Asupra șanselor momentane ale luptelor nu arată nici o opinie. Nu fără o intenţie în ce ne privește, el arată „prostia“ regelui Leopold, care s-a rupt din legătura cu Franţa și, în ilusia neu-

tralităţii asigurate, a făcut și fortificaţii contra ei. Dar recunoaște că, dat fiind ce au Aliaţii în orient, nu putem face nimic. Admiră dibăcia cu care ni-am strecurat în chestia petrolului. 14-16 MAI Agonia Olandei. Şi marea primejdie francesă la Sedan, cu îmbulzeala sutelor de mii de germani, gata de orice sacrificiu. 16 Mar

Dragu, a fost la Propagandă. E trimes la Paris, unde

a e ea o CE 7

1) Deci liderii de dreapta implicaţi în criza politică din 1934: Charles Maurras și colonelul Francois de La Rocque, preşedintele „Crucilor de Foc“. Maurras (1868-1952), eseist, analist politic, a creat în 1908 ziarul Action francaise, organul naţionalismului extrem, monarhist, catolic și antisemit.

ed

propagandiștilor — 15.000 de franci pe lună — și de alte abuzuri. EI, a vizitat pe... Maurras și de la Rocque!! Episcopul de Argeș

i

merge acum... — cu familia. Vorbește de lefile fantastice ale

MAI 1940

279

se plânge că a primit ordin de a evacua locuinţa... Nu știe unde să se ducă... Voi afișa mâni la Ligă: „În tristele împrejurări de acum, a judeca obiectiv faptele Marelui Război îmi pare a fi o jignire pentru acei ce apără li-

bertatea umană. De aceia, cursul de vineri, 6 şi jumătate, va fi înlocuit prin altul“.

Sânt și bolnav de mai multe zile. 17 MAI Unui filosof german venit în propagandă, împreună cu soția, Herbert Cysarz (ceh de nume) de la Miinchen, i se organizează de Facultate un banchet. Primesc a participa: cu soțiile Herescu, Al. Marcu, întorși din Italia, P.P. Panaitescu, la care mi se spune că găzduiește Babinger, bănuit de spionaj, Caracostea întors din Germania, Papacostea și Dragomirescu. Singuri: Motru, Negulescu, Gusti (membru corespondent al Academiei de științe morale din Paris), Cancel, Lambrino (soţia francesă, și strâns legat de Franţa), Munteanu („Basil“, secretarul Elenei Văcărescu), Sângiorgiu („probabil singur“). Ridiculul Giurescu scrie: „Nu sânt în București: mă va represinta (!) d. conferenţiar universitar N. Al. Rădulescu, secretar general al Ministerului Propagandei“. Caută a scăpa prin „absența din București“ sau „dacă va putea“ Andrieșescu, G. Gr. Antonescu („probabil că nu voi fi în București“), Al. Rosetti („cu regret, voi lipsi din București“; exact așa englesul Burbank), T. Vianu („lipsind din București, regret a nu putea lua parte“) și Candrea („Regret, dar nu voi fi în București“), aceștia ca evrei. Ciobanu, prudent: „Luat cunoștință“. Iscălesc numai: Oprescu, Capidan, Bănescu. Nu s-a presintat lui Ralea, Cartojan, Mândrescu, Murnu, Pogoneanu. Eu scriu: „Nu pot veni la astfel de manifestații de propagandă pentru o causă odioasă. Regretabil că Facultatea, în neutralitatea noastră, i se asociază“!. De la Academie primesc următoarea telegramă: „Aflând cu mult regret că, din cauză de boală, nu veţi participa la ședințele 1) Un comentariu la recepţia pentru Cysarz va fi „N-avem nevoie de conferinţi“, în Neamul Românesc, XXXV, nr. 113, la 25 mai.

280

MAI 1940

Academiei, colegii mă roagă să vă fac în numele lor cele mai

calde urări de grabnică însănătoșire spre a putea veni cât mai curând în mijlocul lor, unde sânteţi așteptat ca totdeauna cu aceiași afectuoasă dragoste. Președintele Academiei: C. Rădulescu-Motru“.

Răspund: „Domnule Președinte și iubite coleg, m-au mișcat adânc bunele cuvinte de prietenie ale d-voastră și ale tuturor acelora alături de cari, și înaintea multora, de patru decenii lucrez cu o râvnă pe care totdeauna am dorit-o mai folositoare știinţii, și prin aceasta, iubitei noastre ţări atât de amenințate astăzi. Peste câteva zile mi se va îngădui să ies din casă și cred că vă voi putea face plăcere anunțându-vă o nouă descoperire în stare să afirme drepturile pe cari avem a le apăra prin toate mijloacele. Primiţi, vă rog, domnule Președinte și iubite coleg, asigurarea celor mai bune sentimente“. 18-20 MAI „Punga“ de care vorbiau primele comunicate francese s-a transformat supt împingerea unităților germane într-o vastă hartă de invasie tinzând spre La Manche. Se urmărește izolarea milionului de trupe aliate din Belgia. Gamelin a fost înlocuit cu Weygand și P6tain e vicepreședinte al Consiliului. Englesii se gândesc la propria lor apărare. Italia se pregăteşte de anexări în Mediterana. 20 MAI Cu multă prietenie mă primește la Academie Petrovici, care presidează. 21 MAI Dr. Topa, care vine de la generalul Țenescu, îmi anunță sinuciderea lui Gamelin. De fapt, generalul Giraud ar fi fost prins.! Italienii rețin 60 de divizii francese în Algeria și în Alpi. 1) Generalul Maurice Gamelin (1872-1958) comandase armata franceză din septembrie 1939 până în mai 1940, dar nu s-a sinucis. Florea 'Țenescu (1884-1941) fusese șef al Marelui Stat Major și, de la a aprilie 1940, era general de corp de armată. Henri Giraud (1879—1949), general de armată din 1936, capturat în 1940, a evadat în 1942.

MAI 1940

281

În jurul nostru, adunări de trupe, la bulgari, cari au amiciţia germană, la ruși și la unguri. Se vor mai chema două contingente. Acum două zile, germanii ar fi oferit Franciei pacea, lăsând-o intactă. Au fost refusaţi. La Cernăuţi se recrutează parașutiști pentru Germania.

21-23 MAI

Aceleași măceluri uriașe, cu sforţări desperate din

partea Aliaților. Șeicaru, arbitru al presei, se încântă. La Academie, pentru motive de formă, se refuză un premiu simbolic lui Buzdugan!, ca poet. Mă cercetează Gafencu. Se zice obosit. Dacă va fi nevoie de un Ministeriu favorabil germanilor, el va pleca. Nu crede că se vor găsi înlocuitori din vechea societate, ci, supt presiunea germanilor, revoluționari, elemente revoluţionare de la noi, cari se vor răzbuna asupra noastră.

Se arată foarte îngrijorat de situaţie. Vorbim de ce am putea ceda, în casul cel mai rău. Şi el e de părere că putem lăsa o parte din ce ni-am adaus în Dobrogea. Cu greu, Gafencu a putut smulge, prin germani, ce ni-ar cere rușii în Basarabia: Cetatea-Albă e prea aproape de Odesa. Arăt că păstrarea ei ar fi pentru noi o chestie de prestigiu. Li s-ar putea restitui gura Chiliei cu orașul, ceia ce lui îi pare prea mult. Ungurilor, nimic. El observă că a reușit să aducă măcar

la unii dintre vecini o atitudine mai bună. E invitat la masă de Cucoliev, despre care-i spun că e desigur un român Cucu (pe marți el oferă un ceai). Rușii grămădesc însă trupe la sud-vest, pentru orice caz. Scrisoare înspăimântată a lui Ianculescu: e, în adevăr, o groaznică panică în Paris. El se gătește să plece lângă Poitiers. Ambasada arde arhiva (de ce?). Se caută pretutindeni parașutiști. Poliţiștii sânt înarmaţi cu puști și două revolvere. 1) Deputat în Parlamentul român multă vreme, din 1918, lon Buzdugan (1889-1967) a fost un poet basarabean, lăudat pentru sentimentul patriotic mai mult decât pentru formă de N. Iorga, Istoria literaturii românești contemporane, ed. Rodica Rotaru, II, București, 1985, p. 320.

282 26 MA!

MAI

1940

Vorbesc la radio! premilitarilor despre „Comemorarea

lui Ștefan-cel-Mare“. Oarecari semne mai bune din apus. Ieri, N. Miclescu, plin de încredere în rezultatul războiu lui. 27 MAI După scrisori din Franţa, răniții germani refusă a mărturisi ceva. Ei spun însă că 24.000 de tineri, anume pregătiți, au jurat să moară pentru Fiihrer. Răniţi refusă îngrijire, declarând că aceasta e dorinţa lor. Pe vagoanele francese ar sta scris: Pourquoi? * Ușoară retragere francesă pe Escaut. Germanii ar fi la Bou-

logne și chiar la Calais.

A murit de rană Wilhelm, fiul cel mare al fostului Moşteni tor, și un văr al regelui Angliei. La noi conflicte prin restaurante între public și sfidări la germani. 28 MA Capitularea regelui Albert [sic], cu de la sine putere, fără condiţii.? E o tară ereditară în această familie, cu eclipse de voință și prăbușiri de curaj. Catastrofală ruinare de prestigiu. Bănuesc că e și o influenţă a cumnatului italian, care a căpătat unele asigurări. O spuneam acasă la amiazi; după şedința de la Academie generalul Rosetti exprimă, în explicaţ iile

sale militare, aceiași părere?. În sufletul oamenilor de la noi se strecoară temeri urâte și

speranţe criminale.

') La „Ora premilitară“. În Sfaturi pe întunerec, ed. 2001, p. 734, editorii nu cred în existenţa acestei conferințe, fiindcă „textul nu ni s-a păstrat“. În realitate, acea conferință „la conducerea Premilitar ilor (Maiu 1940)“, Comemorarea lui Ștefan cel Mare, s-a publicat ca extras, București, 1940. 2) Leopold III ordonase trupelor sale să capituleze. A fi scris numele lui Albert, regele care, în 1914, rezistase cu dârzenie altei invazii germane, arată la ce exemplu se gândea lorga. 2) General Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, p. 160: „Trădarea regelui Belgiei este probabil dacă nu cea mai mare, dar desigur una din cele mai mari rușini ale istoriei. Desigur că a fost adus la aceasta și de Mussolini (e cumnat cu prințul de Piemont)“.

MAI 1940

283

O funcționară de spital spune că mulţi „doresc pe nemți pentru că sânt drepţi și fac ordine“. În spate n-ar fi hrană. Grâul, mic, și-a făcut spicul... Ofiţeri se declară fățiș pentru invasie! Șeicaru cere pregătirea pentru „adaptarea de bună voie“.

29 MA!

Splendidă caracterizare a ţăranului român, de Re-

breanu!, în discursul de intrare la Academie. Marea simplicitate cu care e rostit discursul mișcă toate inimile. Ce păcat că urmează Petrovici, cu filosofia, citaţiile francese, criticile și

ideologiile lui!

Valentin, fiul mieu, revine din Veneţia. Expoziţia noastră întrece pe a celorlalţi. Sânt reprezintate toate statele afară de Franţa, Anglia și Polonia. Volpi, Bottai au fost deosebit de ama-

bili cu dânsul și mi s-au trimes cuvinte de prietenie.

E sigur că într-o săptămână Italia intră în război. Și el crede că ţinta va fi Malta, Ciprul... Afișe înjurioase, între cari unul e necrologul flotei englese, se distribuie. leri am răspuns așa preotului Gh. Butnariu, colaborator al ziarului Porunca Vremii [urmează, scris de mâna Ecaterinei Iorga] Răspuns la o scrisoare a preotului Gh. Butnariu în 28 Mai 1 940' „Părinte, Mă grăbesc să-ţi răspund. Trec peste imposibilitatea în care mă aflu de a avea legături, pentru a te servi, cu Patriarhul, și asupra celeilalte ocasii de a

o face, pe care nu mi-o amintesc.

Mă întrebi dacă foaia la care colaborezi e sau ba vinovată de trădare și a interesului național, și adaug, a înseși principiilor 1) Discursul lui Liviu Rebreanu, Lauda ţăranului român. Evident, o mare schimbare față de criticile cu care Iorga întâmpinase, în Istoria literaturii românești contemporane, operele lui Rebreanu, citite toate, dar, aproape toate, vehement dezaprobate (în 1934). 2) Valentin Iorga (1912-1977), arhitect, participase la organizarea pavilionului României

la Bienală.

*) Publicat în RIZL, XXXVII, nr. 1-2, 1989, pp. 286-287.

284

MAI 1940

de iubire și milă ale religiei pe care o reprezinţi și o predici. Răspunsul mieu este: cetește-o. Vei vedea glorificarea omului anormal care a sedus şi nenorocit poporul său pentru ca prin el să nenorocească lumea întreagă, vei vedea sprijinită prin chipuri și cuvinte imensa operă de distrugere în curs, vei vedea cum se lucrează sistematic, cu

o diabolică stăruinţă, la pregătirea robiei noastre în „spaţiul vital“ german. E o ticăloșie fără alt exemplu decât acela, vrednic de toate osândele, al lui Pamfil Șeicaru. N-ai observat, d-ta, un om așa de inteligent, sau vreai să-ţi

înșeli conștiința sau îți baţi joc de mine? Ce ţi-a făcut incultul de Patriarh e o mare nedreptate. O îndreptare trebuie căutată. O s-o încerc la ministerul de Culte sau chiar la Com. Mon. Ist., dar pentru aceasta o condiţie, una neapărată: declaraţia publică a regretului că ai colaborat la un ziar care îndeplinește o funcţiune infamă. Primește, te rog, în amintirea trecutului, salutările mele. N. lorga “ Măcelul continuă în nordul Franţei, dar trupele aliate scapă, în mare parte, încercuirii trecând în Anglia, și Dunkerque se înconjură de o cingătoare de ape. 31 MAI La Academie. Discursul de intrare, palid, al lui Slăvescu, dar foarte frumos răspuns al lui Andrei Rădulescu, care atinge și împrejurările de azi.! 1-1U IUNIE Bună reprezintare la Teatrul Ligii a pieselor bucureștene, de acum aproape un secol, ale lui I. Dimitrescu.? 1) Ales membru activ al Academiei la 20 mai, Victor Slăvescu și-a ţinut discursul Viaţa și opera lui Dionisie Pop Marțian. Cf. Dorina N. Rusu, Istoria Academiei Române. Repere cronologice, București, 1992, p. 211. 2) În biblioteca lorga se găsesc Ion Dimitrescu, Badea Deftereu sau voiu să fiu actor la laşi, București, 1849, și O toaletă neisprăvită sau obrăznicia slugilor, București, 1852. Aceste broșuri au fost transformate în „două acte de comedie cu muzică: Bucureștii acum 100 de ani“. În regia lui N. Massim, „formidabilul succes“ s-a reprezentat „astă seară, la orele 8,45, la Teatrul Ligii Culturale“ și „de este timp frumos și cald, spectacolul se va juca cu plafonul descoperit“ (Neamul Românesc la 12

IUNIE 1940

285

Seara, vestea că Gafencu pleacă de la Externe, înlocuit cu Gigurtu. Telegramele pentru străinătate vorbesc de misiunea pe care a îndeplinit-o în Germania acest „prieten personal al lui Găring“.! Firește, se spune că în orientarea noastră politică nimic nu s-a schimbat. Ambasadorul engles de la Roma și-a părăsit funcțiunile. 2 1UNIE Maiorul comandant al jandarmilor la Prahova, Hariton, îmi spune cât de obraznic se poartă nemţii de la Petrol cu autorităţile noastre. Ordinul e a-i menaja. Se găsesc la ei arme, planuri de păduri etc. Și la olandesi ei domină. Caută posturi de inspectori. EI îmi aduce zvonul că se va forma un ministeriu Gh. Brătianu. Generalul Rasoviceanu îmi spune că el e sigur de victoria finală a Aliaților, prin oboseala adversarilor. Ieri, la Academie, generalul Rosetti vorbia și de posibilitatea intrării italienilor prin Elveţia. EI crede că ţinta primară va fi Parisul. Pentru invasia în Anglia ar trebui lungi pregătiri?.

3 IUNIE

Gafencu la mine. Pare adânc atins de o înlăturare

asupra motivelor căreia nu vrea să vorbească; e dispus a primi orice misiune: la Ankara ori aiurea. Succesorul, vădit, nu-l încântă. Mă întreabă dacă am credinţa în victoria Aliaților. Ating iarăși chestia cesiunii ce s-ar putea face pe un punct determinat la braţul Chiliei rușilor. Aflu că Thierry, care, înlocuit, plecase, a primit la Timișoara telegrama de înapoiere. Îi arăt convingerea mea că un război al Italiei i-ar face rău infinit, și ca păstrătoare a unor comori pe cari i le-au încredinţat veacu-

rile; nu cred într-o victorie italiană. EI declară că nu înţelege atitudinea rusească. Gigurtu n-a lipsit să spuie la instalare că se vor căuta mai ales bune raporturi cu ţările „vecine“. și 13 iunie). 1) în Germania, a tru în 1940, de Învăţăminte, p.

lon fost la 4 128;

Gigurtu (1886-1959), cu studii de economie minieră ministru de externe în iunie 1940, apoi prim-minisiulie la 4 septembrie. 2) General Radu R. Rosetti, idem, Pagini de jurnal, p. 162.

286

IUNIE 1940

4-6 rUNIE Dunkerque capitulează după evacuarea eroică.! De a doua zi începe a doua mare luptă, desperată pentru germani, în Picardia. Ar fi oarecari speranţe deși gura mare de la Berlin anunţă spargerea „frontului Weygand“ pe mai multe puncte... La Statul Major al nostru așa se judecă... Păcătosul de Șeicaru ne și anexează la spaţiul vital german. Plecarea lui Gafencu ar fi datorită cuvântului imprudent al d-nei Gafencu la legația rusească: „le

roi des Belges un cochon, și tot așa oricare ar face ca dânsul...“ 7 IUNIE

Tătărescu cere să vie. Îl întreb dacă pleacă. Nu. Dar

vede situaţia foarte în negru. Francesii nu pot resista. Gafencu, plângând, a spus că nu poate face altă politică. Regele, foarte întristat, vorbia de moarte, de abdicare. Tătărescu vede pe Vaida, pe Gh. Brătianu înspăimântați. EI, eu, alţii, internaţi ori „în Guatemala“. Nu cutează a pune mâna pe spioni, a lua măsuri contra lui Ilie Rădulescu?, lui Șeicaru. Vorbim de cesiunile ce s-ar putea face la hotare rușilor, bulgarilor, ungurilor nu. El

se teme de ruși; 45 de divisii spre Basarabia, 25 sus; 25 divisii ungare. — N-ai întrebat la Roma? — Da, s-a răspuns că dacă intră Italia, — și va intra —, eventual contra +Jugoslaviei. De patru ori „am bătut la ușa rușilor“ și n-au răspuns. Acum ei stăruie să trimeată un ministru. Dezolantă apariţie... Gafencu-mi mulțămeșşte despre articolul mieu despre dânsul. La Academie, generalul Rosetti află situaţia în Franța gravă? Vorbesc la radio despre Regele și „continuitatea dinastică“.* 1) Au fost transportați pe mare în Anglia 338.000 de ostași britanici și francezi. 2) Ziarist legionar, va fi autorul celor mai violente atacuri contra lui lorga în septembrie—octombrie 1940. 2) General Radu R. Rosetti, Învățăminte, pp.129—131; idem, Pagini de jurnal, p. 165: „La Academie găsesc pe lorga singur; îmi spune că e zdrobit de veștile din Franţa, dar că nu o arată în public. Comunicarea lui bună și potrivită celor din ziua de azi“ (O carte de gândire conservatoare românească, Academia Română, mem. secț. ist., s. III, t. XXIII, 1940). +) „Despre continuitatea dinastică“, în Sfaturi pe întunerec, ed. Râpeanu, pp. 654-658, unde justifică autoritatea regală: „Cu acea libertate de apreciere pe care am reclamat-o totdeauna și ca om politic și ca istoric și ca gânditor, am socotit

IUNIE 1940

287

81UNIE Darmă scuz că nu pot veni nici la dejun la Palat, fiind iarăși extrem de obosit. Topa stăruie să merg la Palat, şi mă scusez. De la Palat întreabă la începutul dejunului, și dau explicaţii.! Știrile de pe front cuprind întinderea infiltraţiei carelor

germane. 9 IUNIE Măcelul continuă. De la Regele: „Regretând că boala v-a împiedicat de a veni astăzi pentru caldele și devotatele sentimente, urându-vă grabnică însănătoșire. Sănătate. Carol R.“

10 1UNIE Gigurtu vrea să mă vadă. Mă asigură că nu vrea altceva decât să ajute ţara „a ieşi cu obraz curat“ din astfel de greutăţi.? Cu un discurs tonitruant, Mussolini intră în război pe ziua

de mâne. E încă o simulare? 11 IUNIE Italienii nu atacă. Alegerea la Huși a episcopului Leu?. Visita generalului Delhomme. Vrea să știe ce e opinia publică la noi. Ard suburbii parisiene. Parisul e părăsit...

12 IUNIE

Bombardare din avioane la Malta și în Libia.

Alegerea episcopului Lăzărescu“ la Timișoara.

13 1UNIE

Sprijinit de Sidorovici, și de aceia, cade, pentru Cernăuți, Ciopron. Se alege episcopul de Bălţi, Tit Simedrea. Regele refusă să intervină în procesul de calomnie ce-mi intentează Micescu. să pun alături de alte declaraţii aceasta, care vine din conștiința mea singură și care nu are nimic a face cu avantagiile sau dezavantagiile vieţii politice și ale onorurilor“. Textul e reprodus în Neamul Românesc, XXXV, nr. 126, 12 iunie 1940. 1!) Guvernul și consilierii regali erau invitaţi să celebreze Sărbătoarea Restauraţiei, zece ani de domnie a lui Carol. *) Era ca o dezvinovăţire față de articolul lui Iorga pentru care Gafencu îi mulțumise la 7 iunie: „Un bun soldat al României“, Neamul Românesc, XXXV, nr. 125, giunie. 2) Grigorie Leu, episcopul Argeșului din 1936, a fost episcop de Huși în 1940-1949. +) Vasile Lăzărescu (1894-1969), mitropolit al Banatului în 1947-1961.

288

IUNIE 1940

Într-unul din ultimele numere din Figaro, se presintă, într-o corespondenţă de război, nemții năvălind spre moarte, ca prin vis, urlând: Heil Hitler și Mein Fiihrer, pentru a cădea ca prisonieri, în prostraţie; au la cingătoare excitante. D-na Caragea, venită din Berlin, spune că acolo ascultarea e absolută. Armele întrebuințate erau ascunse atașaţilor militari: acum se arată neutrilor pentru a-i speria. Vechea morală a murit; se încurajează concubinagiile pentru a se avea spor de copii; se caută „științific“ paternitatea. Religia s-a scos din şcoli. O nouă istorie se predă. Nebunie curată! Câteva mii de anglo-francesi au capitulat la St. Valery, neputându-se îmbarca. Comunicatul frances arată o stabilire a frontului; dar dușmanul e și la Rouen și la Reims, Parisul e declarat „oraș deschis“; se vor apăra însă împrejurimile. Reynaud anunţă lui Roosevelt, cerând sprijin imediat, că se va resista: la Paris, după Paris în provincie, în Africa, în America. S-a bombardat Turinul. 14 IUNIE Trupe germane trec prin „orașul deschis“ Paris! La mine Gigurtu. Îmi explică de ce îngrămădirea de automobile la legația germană, unde se credea că dejunează princesa Elisabeta! De fapt, e arhiducesa nazistă Ileana, venită din Viena cu un agent al lui Clodius.! Şi mi se spune de la fața locului că la un castel din secuime Regele ar fi avut ca oaspete pe Hess, venit cu aeroplanul.

Gigurtu crede Franţa zdrobită; ce ar urma n-ar fi decât distrugerea

armatei

francese.

Lebrun,

Chautemps,

chiar

Pâtain ar fi pentru pacea pe care ar continua s-o negocieze Papa şi Roosevelt; singur Reynaud s-ar opune din cauza alianţei cu Anglia. Observ: „Pace acum? Dar ce pace poate fi aceia?“ EI 1) Ileana, Princess of Romania, ] live again, New York-Toronto, 1951,

spune numai că trăia cu familia la Sonnberg, castel în Austria. Dar vizita în ţară a avut loc la 10-13 iunie 1940 (Carol al II-lea, Între datorie şi pasiune, însemnări zilnice, ed. Marcel-Dumitru Ciucă și Narcis Dorin Ion, II, București, 1996, pp. 187-188).

IUNIE 1940

289

crede că starea de spirit a germanilor merită admiraţie. — Nu admir ce e contra intereselor ţării mele. Recruţii cari se iau de

la noi sânt admiși încă de Gafencu.! E de părere că pentru un război, — deși, în cas de invasie,

sântem datori a-l face —, nu sântem pregătiţi nici material, nici moral. Singur ţăranul merge drept. Sânt ofițeri cari profită. 40% dintre contribuabili nu plătesc, din cauza corupţiei agenților fiscului. O lege de la Finanţe cere titluri școlare pentru micii negustori țărani. EI crede războiul opera evreilor. Cutare dintre ei îi arăta în septembre că e desperat că nu se poate face. Polonia ar fi fost dispusă la sacrificii dacă n-ar fi susținut-o Anglia. A fost numit ministru pe neprevăzute. Regele n-a cerut măcar să-i arate ce va declara, dar a aprobat pe urmă. În schimb stăruie pentru anumite măsuri fără importanţă. Lasă a se înțelege că, deşi criteriul său în alegerea miniștrilor e dacă sânt „buni executanţi“, el încă nu crede că are toată puterea pe care ar voi-o. La urmă-mi spune că se încrede în norocul pe care l-am avut împreună. Îi displac demonstrațiile militare ale saşilor cu costume speciale. A spus lui Fabritius că astfel se stârnește ura populaţiei românești. Fabritius ar fi desaprobat aceste atitudini pe cari Gigurtu și le explică prin biruinţa neamului lor. Vorbește de Averescu, căruia i-a făcut, în sărăcia lui, rost la societăți. Ca de obicei, se credea împovărat de această datorie de obligaţie. Ar fi spus, acum câtva timp, lui Lebrun că francesii se înșeală în ce privește stările din Germania. La Academie, generalul Rosetti crede că lungirea frontului german la ţermul de nord ar îngădui o lovitură lui Weygand, dacă ar avea reserve.? 1) Vezi, la 21 tru Germania la română, Rosetti nemți, trebuiesc 182-134.

mai, informaţia despre recrutarea unor parașutiști penCernăuţi. Aflând de la Iorga că ei renunțau la cetățenia a răspuns: „Ducă-se, dar dacă se întore la noi ca soldaţi împușcați“ (op. cit., p. 158). 2) Idem, Învățăminte, pp.

290

IUNIE 1940

15 IUNIE Nouă visită a d-nei Caragea!. Vorbește de gândirea și înmulţirea din ordin în Germania lui Hitler. Parisul e ocupat pe o rază de 45 de km. America, nepregătită, dă „ce poate“. Insultele germane plouă. 16 ruNiE Vorbește la Universitate noul rector al Universităţii din Berlin, Hoppe, ca să arate ce e „revolta germană“. 1 se pare

că prima €... a lui Arminius! E invitatul caraghiosului de la Propagandă, cu al său Institut de Istorie Naţională, pe care-l presintă, în robă (!), P.P. Panaitescu.? Într-un colţ servilul Caracostea, care face biografia învățatului. Îl salută nemţeşte adulatorul statornic al lui Collinet, rectorul Stoicescu. Universul dă icoana și semnalează „aplausele furtunoase“. Rușii au ocupat Lituania și reservă aceiași soartă Ţărilor Baltice, cari ar fi complicele „conspirației“ pedepsite astfel.* 18 ruNIE Bătrânul Pâtain a oprit operaţiile, oferind pace separată Germaniei singure. La Berlin socoate că e o simplă „luare de informaţie“. Mussolini e convocat de Hitler pentru decisie. Luptele continuă. Nemţii sânt la Orleans, Dijon și Metz. Churchill anunţă războiul de unul singur. Rușii au ocupat Letonia și Estonia. Canalia de Șeicaru s-a grăbit să anunţe prin ediţie specială „capitularea“.

19 IUNIE Un articol în care vorbiam, destul de acoperit, despre ceia ce a fost numai o propunere de negocieri, fie și în forma rău aleasă, pentru a satisface poate pe doritorii francesi ai ') Marcela Karadja, soţia lui Constantin Karadja, consulul României la Berlin. 2) PP. Panaitescu era rector al Universităţii din București, iar C.C. Giurescu, fondator al Institutului de Istorie Naţională. 2) Începând de la 15 iunie, Lituania era ocupată de trupe sovietice, a urmat Letonia. Puterea sovietică a fost proclamată la Tallinn și Vilnius la 21 iulie, iar la 6 august Estonia a devenit a 16-a republică din URSS (Toivo U. Raum, Estonia and the Estonians, Hoover Press, 2001, pp. 144-146;

Silviu Miloiu, Florin Anghel, Veniamin Ciobanu Zigmantas Kiaupa, Istoria Lituaniei, Târgoviște, 2011, pp. 192-194).

IUNIE 1940

291

păcii cu orice preţ, e „reţinut“ la censură, ca și alte trei articole ale mele, și N. Georgescu pune în loc un nepotrivit articol despre Ortiz. Mi se răspunde de colonelul șef al censurii că e din ordinul ridiculului ministru al Propagandei. Mă informez dacă e un amestec al lui Gigurtu, care mă asigură că nu. Caut neapărat să văd pe Tătărescu, care promite a înfrâna acest zel faţă de scrisul meu. Se arată însă foarte îngrijorat, și de aceia s-a dat instrucție să se evite în presă ce ar putea irita pe nemți. Concentrările la toate frontierele noastre se menţin. Cum ungurii socot ca perimat tratatul de la Trianon, e posibil un atac imediat al lor. Germanii ar avea, din contra, și din cauza atitudinii rușilor, intenţii bune faţă de noi. Li-a promis porumb dacă astâmpără pe unguri. 20 1UNIE Tătărescu m-a rugat să suprim două rânduri în cari dădeam întâlnire celor de altă părere la un termin care ar putea să fie în puţinul ce-l mai am de trăit. Hitler și Mussolini s-au întâlnit la Miinchen și au fixat atitudinea lor. Germania vrea să aplice Franciei tratamentul ce

a suferit ea însăși în 1918. Un discurs de nobilă mândrie al lui Churchill arată hotărârea de a lupta până la capăt, oricând și oriunde.! 21 IUNIE Cele mai curioase zvonuri. Unul, Sever Dan, ştie că vom lupta alături cu nemţii, contra rușilor, cari, cum spun „ofițerii“, provoacă, altul vede pe Șeicaru la Interne și știe că Gh. Brătianu n-a primit vicepresidenția Consiliului din cauza Constituţiei și a uniformelor. Luptele urmează în Franţa. Procesul intentat de Istrate Micescu lui Argetoianu și mie pentru că în Memorii, vorbind de Consiliul care a votat Constituţia, am fi pus la îndoială „moralitatea“ lui privată. În conștiința de sine merge până acolo, încât, anunțându-și sinuciderea dacă nui se dă dreptate, declară că, pus alături de Al. Constantinescu, căruia-i spune prietenul mieu, avocatul Chemale -— i 1) Sir Winston Churchill, Great War Speeches, Corgi Edition, 1957,

pp. 29-41.

292

IUNIE

1940

s-au făcut funeralii naţionale, renunţă la ele. — „Să le ceri“, spun eu, „și nu ţi le dă nimeni“. Amânarea decisiei asupra unui punct de drept constituțional. 22 1UNIE Regele creiază, ca „șef suprem“, partidul totalitar!. Doctrina e a lui Bujoiu, semnătura a lui Tătărescu. La Compitgne, ieri, delegaţia francesă și-a auzit cetindu-i-se, în vagonul istoric din 1918, păcatul trecutului, după care piesele

de amintire au fost mutate la Berlin sau distruse. Condiţiile nu sânt încă publicate. Ieri, generalul Rosetti a înfățișat situația la Academia Română.? A lăudat pe generalul de Gaulle, profet neascultat al condiţiilor tehnice în războiul actual, și pe unul din delegaţii francesi, generalul Huntziger. Amintește vizitele acestuia la noi la capătul Marelui Război. La Arad, Franchet d'Esperey, afișându-se în gară, între soldaţi francesi și români și presintându-se primarul ungur al orașului, i-a întors spatele, cu întrebarea cine i l-a adus înainte. Întrebat alaltăieri dacă iau parte la banchetul dat rectorului berlines Hoppe, venit să ni spuie că, de la Arminiu, prin Carol-cel-Mare, la Hitler, germanii au lucrat tot pentru unitatea naţională, am scris: „Atâta treabă am, să particip la serbătorirea nenorocirii Franciei“. Nistor poartă pe Hoppe la mânăstirile Bucovinei, şi spune că aceasta-i era datoria. Universitatea din Viena face doctor de onoare pe Nichifor Crainic și-l invită a da conferinţe, alături de ale lui Manoilescu și Dinu Rosetti. În acest timp, ungurii ni cer Ardealul. 23 1uNIE Condiţiile armistiţiului: desarmare, ocupare, afară de o treime din teritoriu cu'o capitală oarecare; trenurile; dreptul de a întrebuința armele francese. O altă umilinţă se pregătește francesilor în Italia. 1) Petre Țurlea, Partidul unui rege, ed. cit., pp. 236-240. 2) General Radu R. Rosetti, op. cit., pp. 135-137. De Gaulle își expusese ideile în cartea din 1934 Vers larmee de metier. Apelul de a nu înceta lupta a fost radiodifuzat de la Londra la 18 iunie (Charles de Gaulle, Discours et messages, |, Plon, 1970, pp. 3-4), continuat la 22 iunie (ibid., pp. 5-7).

IUNIE 1940

293

Guvernul engles recunoaște Comitetul naţional al lui de Gaulle. Mittelhauser declară, în Siria, că nu recunoaște armistiţiul. Aceiași declaraţie în Tunis. Urdărianu, șef al Statului Major al Partidului Națiunii, arată la radio că schimbarea a venit de la „psihosa“ vremii. Se raliază, dând „ordin“ „gardiștilor“, Horia Sima și „generaţia de

la 1922“. 25 IUNIE Visita dr-ului Lupu. Alb cu totul, foarte obosit, vorbind greu. El nu se înscrie în noul partid și nici Maniu. La liberali, poate D. Brătianu să n-o facă. Recunoaște că totul ar fi fost altfel fără vanitatea neputincioasă și neadormita intrigă a lui Maniu. 26 muNiE

Italienii se mulțămesc cu ocupaţia la Djibuti, trece-

rea prin canalul de Suez, reținerea unei largi bande în Tunisia. Ministrul de Externe de la Bordeaux!, Baudouin, vorbește de latinitate și catolicism, de ceia ce e comun cu Italia, de purtarea amicală a Spaniei. De luni de zile e prima veste mai bună. Topa asigură că rușii grămădesc trupe la Nistru. 27 IUNIE

Catastrofa Basarabiei, și în ce rușinoase condiţii!

La 13 și 20 Consiliul de Coroană, cu toți miniștrii, cărora li s-a făcut lecţia. Tătărescu cetește ultimatul Sovietelor (în 24 de ore). Basarabia smulsă de la Rusia care era slabă militar trebuie restituită Rusiei tari și, ca despăgubire „slabă“ pentru reaua

guvernare în Basarabia, Bucovina-de-nord. Aceasta pentru că e locuită de ruteni, și tot așa și Basarabia! În zădar ministrul nostru Davidescu a adus toate argumentele etnice și istorice. Se cer părerile, începând cu a lui Mironescu: pentru resistenţă dacă armata poate s-o opuie. Observ că s-au făcut în chestia Basarabiei greșeli cari nu sânt de arătat acum, că, faţă de ultimat, se impune resistenţa ca o datorie de onoare, chiar cu 1) Guvernul francez părăsise Parisul, refugiindu-se la Bordeaux, cu mareșalul Pâtain ca președinte.

294

IUNIE 1940

siguranţa că vom fi învinși. Cum s-a vorbit de sfatul german de „a accepta“, să li se răspundă germanilor cu cuvintele lui Luther la Worms: Gott helfe mir bei, ich kann nicht anders). Puţini se raliază la această părere: adânc îndureratul doctor Angelescu, Iamandi care-și exprimă părerea cu un sentiment duios, Urdărianu. Urmează discursurile lașe ale miniștrilor, afară de Hortolomei. În frunte Cancicov și M. Constantinescu. Argetoianu strigă că trebuie să ne răzimăm pe Germania. Are speranţa unei reveniri la pace. , Pentru armată vorbește șeful Statului Major, Țenescu. Nu putem lupta cu rușii: avem ca infanterie + la 3, ca aviaţie o la 5. Confirmă Ilcuș și aprobă Slăvescu. Regele ni cere să continuăm ședința după amiazi. La g seara ea se redeschide. Nimic nou decât o notă către Soviete în care se evită orice afirmare și precisiune, cerându-se delegaţi pentru discuţie cu îndoiala, întemeiată, dacă aceasta nu va fi considerat ca un refus, după care ar urma ocupaţia. Germania, Italia, Jugoslavia refusă orice concurs. Opiniile nu mai au importanţă. Eu vorbesc neted. Sânt uimit de ce se spune în numele armatei. Ani întregi ni s-a luat pânea de la gură, ni s-au presintat parade, ca la Zece Mai, cu acest resultat. Amintesc că așa a vorbit armata în mart 1939, că Țenescu în septembre mi-a spus personal că nu e destul de preparată, că tot atunci, la înmormântarea lui Călinescu, Tătărescu mi-a spus că, între vecinii pe cari-i avem, armata noastră nu se va bate. Acum, încercăm fineţe cu niște „mojici“. Trebuie o politică sinceră, |. Brătianu a făcut una de mândrie, pentru el, partid şi țară. A luat sau a vrut să ieie orice, de oriunde. Cerea hotarul Tisei cu sute de mii de unguri, cu sute de mii de sârbi, și bănăţenii au dus o campanie pentru „Banatul întreg“, cu primejdia creării încă unui dușman la jugoslavi. Ce sântem noi, dacă nu voim să ajungem un stat care lichidează la toate hotarele și e

un obiect de ironie și batjocură pentru toată lumea? O adunătură de oricari teritorii cu oricari teritorii? Ori un stat naţional, 1) „Să mă ajute Dumnezeu, eu nu pot altfel“ (germ.).

IUNIE 1940

295

care să nu se împiedice de naţionalităţi neconciliabile? Atunci, fiindcă nu ne putem apăra la toate hotarele, să se dreagă greșeala din Cadrilater, pe care n-a vrut-o Carol l-iu cerând numai unghiurile intrând la sudul Dobrogii, greșeală pe care am întărit-o încercând, într-un teritoriu care nu ne-a apărat de înfrângerea de către bulgari, o zădarnică operă de romanisare. Să păstrăm Turtucaia, în amintirea tragediei, Silistra, cap de

pod, partea din ţerm legată de inima reginei Maria, şi, retrăgând pe macedonenii ispitiţi acolo, să restituim, cum o voise şi Călinescu, Gafencu, bulgarilor grânarul. Rușii au dreptul la gurile Dunării: să li dăm braţul Chiliei, cu o bandă de teritoriu, încercând a salva, pentru amintirile ei, Cetatea Albă. Să nu ne

milogim zădarnic la nimeni! Foarte aprins, 'Țenescu încearcă să se apere cu ce a făcut. Represintanţii armatei isprăvesc declarând că la S$. și V. nu ni putem

apăra.

Urmează repetări și retractări, afară de dr. Angelescu, Iamandi și Urdărianu care mi-a spus că, soldat, nu poate admite să se cedeze o parte din trupul ţării, fără a trage un foc de pușcă. S-a vorbit și de o înțelegere contra României care ar fi să fie împărțită ca Polonia... Un întreg discurs al lui Cancicov, care e lipsit de bun simţ. Regele spune că ziua când fiul lui a trecut bacalaureatul a devenit pentru el una de doliu. Crescut cu ideia de unitate naţională, luată, spune el, de la mine, nu poate spune astăzi: da. Se va sili să facă tot ce e cu putinţă. Guvernul provoacă o aclamaţie. Afară, piața e plină de oameni cari strigă: „Nu Basarabia, nu Bucovina“. Au trebuit împrăștiați de poliţie. Tătărescu, care face un discurs pompos, cu totul zădarnic, e gata să reînceapă culegerea opiniilor pentru casul când rușii ar ataca. Arăt că e zădarnic. El face să fim rugaţi a mai aștepta, acasă, un ceas.

Regele-mi spune că un singur avion de bombardament cere 30 de milioane.! 1) Această mărturie le întregește pe cele adunate de Ion Mamina, op. cit., pp. 189-207. Impresiile de la Consiliul de Coroană i le-a povestit

E

28 ruNIE Pe când la Fundaţie se sărbătorește Tzigara!, Argetoianu ia Externele, Inculeţ și Nistor sânt numiţi miniștri de stat. Cancicov ia o giranţă ministerială în plus, Ciobanu, Sibiceanu și Urdărianu se retrag, pentru ca ridiculul Giurescu să treacă la culte și Sidorovici să ieie propaganda. Rușii intră la Cetatea-Albă, Chișinău și Cernăuţi, ca „liberatori“ cu muzică. Dr. Angelescu vine foarte îngrijorat. Vede putinţa unei revoluţii, chiar a uneia militare. Apoi Urdărianu, Angelescu fiind de faţă. Afirmă că Regele a fost împins de guvern către acceptare. N-a dormit noaptea. În zori cerea lui Tătărescu un mijloc de îndreptare. Îi recomand a nu presinta Parlamentului acest guvern, ci unul de generali populari, cu represintanţii provinciilor ameninţate; cum refusă Inculeţ, residentul basarabean, Maniu ar putea fi avut în vedere; el îl crede bun pentru a doua schimbare. Un ministru de Externe cu prestigiu e greu de aflat. El n-a sfătuit pe Regele a lua presidenţia Partidului, n-ar putea presida guvernul militar, ca să nu descopere pe suveran. Îi spunem că, dacă această conversaţie n-are urmări, ne retragem la ţară, ca inutili. După plecare trimet această scrisoare lui Urdărianu [transcrisă de Ecaterina lorga|::

m

IUNIE 1940

— „.., .

296

28 IUNIE

„Scumpe domnule Urdărianu,

Fundaţiei Universitare „Carol 1“. Au luat cuvântul C.C. Giurescu, minis-

trul Propagandei Naţionale, și Al. Rosetti, secretarul general al Uniunii Fundațiilor Culturale Regale. Vezi Biobibliografia Alexandru Tzigara-Samurcaş, pp. LXXXIX-XC. 2) Am publicat scrisoarea în RITL, XXXVII, nr. 1-2, 1989, p. 287.

Pa ——.._ 7...

Iorga lui Gafencu la + iulie: „militarii au fost lamentabili, miniștrii tineri — pe care am fost condamnați să-i ascultăm pe rând — și mai lamentabili, iar Tătărescu, «pelicanul sonor», și Argetoianu «odioși». Demni au fost reprezentanţii Ardealului și ai Basarabiei. Iorga condamnă politica germanofilă fără consimțământ și sprijin german și e convins că Anglia nu va pierde războiul“ (Grigore Gafencu, Jurnal, I, ed. Laurenţiu Constantiniu, București, 2006, p. 12). !) La împlinirea a 40 de ani ca director al

*

Am de adaos ceva esenţial la convorbirea noastră, care m-a întărit în credinţele fundamentale ale vieţii mele publice.

IUNIE 1940

297

Nu se poate chiema Parlamentul pentru a vota o cesiune, care, făcută în această formă, ar deveni iremisibilă. Singura cale e cea din 1878: retragerea armatei și a funcţionarilor. Delegații înșii nu pot avea decât misiunea de a trata, — de

vreme ce Sovietele nu admit decât a

li se da Basarabia inte-

grală —, condiţiile unei evacuări silite. N. lorga 29 IUNIE Bezviconi vine din Chișinău. 5o de trenuri mută pe nenorociţii bejenari. Nu numai români. Într-un vagon o d-nă Mişcenco cu fiul ei de patrusprezece ani, care face versuri. El declară mamei că ea poate face ce vrea, dar el nu rămâne nici într-un cas la bolșevici. Aceștia au dat drumul și întemnițaţilor de drept comun. Evreii huiduiesc și ameninţă. La Chișinău armata a fost bătută cu pietre și a tras asupra plebii iudaice. După-amiazi Mircea lorga îmi comunică dorinţa prin Mihai Popovici a amicilor lui Maniu de a semna un protest contra răpirii Basarabiei. Îl redactez îndată și-l trimet cu singura condiție de a nu se introduce schimbări din toate părțile. Se convocase Parlamentul azi. El se amână pe luni. Zvonuri vin despre anarhia dezlănțuită în ţinuturile ocupate. Mobilizarea care se hotărâse în consiliu și fusese oprită, „ca să nu se supere rușii“, e decretată și pare a se face în liniște. lau măsuri pentru găzduirea, și prin Ligă, a pribegilor. 30 IUNIE Una din bibliotecare vine plângând cu vești de spaimă, crescute în atmosfera de censură. Cândea împușcat la Cernăuţi!, la Chișinău primarul, directorul Băncii Naţionale ar avea aceiași soartă. Trenurile nu ajung pentru evacuare. Catedrala din Chișinău ar fi fost aruncată în aer. Se omoară preoții și li se necinstesc familiile. Vine Inculeţ?. A fost surprins, cu familia sa, la Mehadia. Numit ministru fără să fi fost întrebat, dorește să refuse. EI, care 1) Informaţie greșită despre Romulus Cândea (1886-1973), prof. univ. și ex-rector la Cernăuţi, unde a fost și primar. 2) Ion Inculeţ (1884-—

1940), fostul președinte al Sfatului Ţării din 1917.

“

298

IUNIE 1940

a adus Basarabia, nu poate colabora la pierderea ei. Caută la Văleni un adăpost, eventual, o așezare pentru mama de optzeci și cinci de ani, pentru sora văduvă, pentru cea măritată cu un preot. În cale i s-a părut că fortificațiile ardelene nu sânt serioase. Despre situația din Basarabia nu știe nimic. După-amiază, Popovici, și el îmbătrânit. S-au adunat semnăturile și se continuă. Îmi sugerează să adaug ceva și despre Bucovina. O fac, pomenind și de știrbirea din trupul vechiului

regat, la Mamorniţa.

2

EI n-avea informaţii despre cele petrecute la Consiliile de joi. Dar îmi spune că la 8 lunie Regele a asigurat pe Mihalache că italienii nu intră în război. Marţi încă Tătărescu era mulţămit că s-au potolit Sovietele... Ştire, confirmată, că parașutiști ruși au distrus podul de cale ferată de la Basarabeasca pentru a împiedica retragerea trupelor noastre. De aiurea mi se spune că s-ar fi distrus un pod pe Prut. Pare sigur că trupele roșii cari înaintaseră până la Herţa s-au retras. Ofițerii ruși ar avea o bună atitudine față de ai noștri. Pe alocuri ar fi fost lupte: cu grăniceri neînștiinţaţi, la Nistru, între avioane (și unul din ale noastre ar fi doborât patru de ale lor), un colonel „Popescu“, nesupuindu-se ordinelor, ar trage cu folos în „două divisii rusești“... Radio rusesc celebrează victoria „eliberării“. În Bucovina soldaţii ruteni și „moldoveni“ ar refusa să iasă din ţara lor. Apare din ce în ce mai evident că Anglia, prin noul ei ambasador la Moscova, Cripps!, a îndemnat pe ruși să ocupe Basarabia, de vreme ce la noi s-a așezat un regim nazist, ca o „provocare indirectă“.

M. Popovici îmi vorbește și el de adunarea fruntașilor basarabeni pentru a protesta. Au făcut și un serviciu la o biserică. Ai lui ar avea intenţia să observe că Parlamentul expresie a „frontului“ nu mai are puterea de a hotărî, de vreme ce „frontul“ s-a desființat. Am dat lui Urdărianu traducerea în rusește a broșurii mele Drepturile româneşti asupra Basarabiei?, pentru a o împărți. 1) Sir Stafford Cripps a fost ambasador la Moscova în 1940-1942. *) Au apărut în același timp, în 1940, La vcrite sur le pass et le present

IULIE 1940

299

Îi comunic prin N. Georgescu că trebuie o nouă și largă ediţie a textului frances, cu traduceri în germană, englesă și italiană. Admite, dar observând că să nu pară o provocare din acest moment... Și totuși Sidorovici, numit la propagandă, a cerut ziarelor să facă loc cât mai mult la chestiile basarabene... 1-1U IULIE Gafencu. E foarte jignit că n-a fost numit la Ankara. Ar fi mers acolo pentru problema rusească. Ar merge și acum în Rusia. Se miră că la Berlin s-a trimes un director de bancă, Romalo. Davidescu a isprăvit în chestia Basarabiei, felicitându-se cu Molotov. Arată că el nu putea să schimbe direcţia politicei noastre, nici când cu atacul Poloniei aliate, nici în mai. Dr. Angelescu pentru informaţii. Îi spun ce am vorbit cu M. Popovici. Victor Antonescu s-a întors acasă de la moșie. N-ar iscăli protestul, ca unul care a vorbit în Consiliu. Și el crede că Parlamentul nu poate vota nimic. Se confirmă că Bivol e viceprimar la Chișinău, Mâţă și Leancă prefecţi. La Soroca evreii au ucis pe administratorul financiar și i-au furat banii. Aseară s-a încercat în calea Văcărești o mare demonstraţie comunistă a evreilor. Arestaţii ar fi fost executaţi. Dintre miile de evrei gata să treacă la ruși, o parte s-a desfăcut ca să prade Galaţii. Tineretul anti-semit a luptat cu ei. Ar fi fost 3oo de morţi. La Chișinău, evreii au prădat încă o biserică, în suburbii, și au omorât pe preot. Necontenit sosesc refugiații, a căror repartisare se face în ordine. Un comunicat arată că „în general“ rușii s-au retras pe linia lor. Din străinătate se vorbește de răniţi de ai noștri. D. Munteanu-Râmnic îmi arată cum servitoarea lui basarabeancă a căutat să se facă imposibilă pentru a i se da drumul. A declarat că de mai multe săptămâni soţul ei s-a întors acasă. Funcţionarii basarabeni ar fi refusat evacuarea. de la Bessarabie și Pravda o proșlom i nastoiaşcem Bessarabii (lucrare din 1922).

300

IULIE

1940

Spre seară mi se face cunoscut că rușii cred întrea ga chestiune terminată. Dar, după un nou apel al lui Urdărianu pentru „Partidul Ţării“, Argetoianu a impus în consiliul de miniștr i și a dat presei că România a „renunțat la garanţia franco-engle să și ia altă orientare politică“. S-a ţinut de cuvânt... Vom vedea folosul. „Garanţia“ căzuse de sine din moment ce englesii au împins pe ruși în Basara bia, sperând într-un nou front de luptă și, prin înfrângerea noastră , pe care o contau, distrugerea exploataţiilor petrolifere. 21uuiE Victor Antonescu pentru „a se deroba“. Nu poate presida comisiunile reunite după amiezi. Nici nu se va presinta... Apoi Urdărianu. Regele mă știe gata totdeauna să-i fiu de folos. E pus astăzi într-o situaţie grea. Simte impopu laritatea. Să aflu mijlocul de a-l desolidariza de acțiunea guvern ului. Vorbim de altele. Îndemn a se mai lăsa cu periculoasa jucărie a noului partid. Arăt nevoia de a lucra asupra spiritului acestui popor. Nu s-a făcut culegerea articolelor din Neamul popular, pentru cetirea soldaţilori. Ar trebui pentru front ce făcea Regele Ferdinand cu numerele trase pentru el din foaia mea politică. Ajungem la greutăţile familiei regale, la pretenţiile prinţului de Hohenzollern de a-și păstra dreptul la succes iune, la nevoia căsătoriei prinţului Mihai (el vorbește de fiica Regelui Belgiei)... Și el e contra politicei lui Argetoianu, pe care Regele ar fi știut-o pe urmă. La 4 lungă așteptare, de aproape un ceas. În faţa mea Stârcea plânge pierderea moșiilor bucovinene. Și alții sânt stăpâniți de acest sentiment. Atmosferă ca la mort. Dr. Angelescu lipsește și el. Presidează Motru, ceilalţi refusând toți. Cer cuvântul înainte de declarația ministerială, și-l capăt prin insistență. Întreb care e scopul pentru care ne-am adunat . Nu poate fi nici discuţie, nici hotărâre. Avem de ales între două căi: 1) O spicuire din Neamul Românesc pentru Popor, cum fuseseră în 1916 „Ca să fim mai tari în ceasul de azi“ și „Sfaturi și învățături pentru ostașii României“.

IULIE 1940

301

a dietei de la prima împărțire a Poloniei, cu desbateri, certe și un vot care închidea viitorul, și gestul lui Carol I-iu și I.C. Brătianu de a retrage numai trupele și funcționarii. De două ori aplause. Argetoianu spune că, dacă aș fi avut răbdare, întrebarea ar fi fără scop: așa vrea și guvernul. Urmează cetirea pieselor și afirmarea noii politici pe care declar că „o știu din Universul“. Când se pomenește de Regele, și sânt aplause, spun tare: „Trăiască Regele care n-a vrut cedarea“: puternice aplause. Întrerup și pentru banii risipiţi în loc să ne înarmeze. Din ambele părţi, protestări: „Să auzim!“ Tătărescu declamă frase cari sânt primite, ca și expunerea lui Argetoianu, cu cea mai semnificativă tăcere. Petrovici încearcă și el a pune o întrebare, vorbind de marele său rol (!) în viaţa politică a ţării, dar isprăvește declarând că renunţă.

Pentru basarabeni cetește Ciobanu. E aplaudat în picioare. Expunerea istorică lungă și moale. După încetarea aplauselor declară liber că deputaţii Basarabiei vor cere socoteală, îndată ce va fi liniște, tuturor guvernelor românești ce s-au succedat. Scurt cetește o declaraţie Hacman. Atunci presint protestul „oamenilor politici cari au conlucrat la întregirea țării, dar nu sânt de față“. Cer a se păstra în arhivele Senatului și a se îngădui publicarea. Tătărescu: Atârnă de ce cuprinde,

afară numai

dacă nu l-ai redactat d-ta. — Eu

l-am redactat, și înțeleg ca și d-ta nevoile țării... Inculeţ îmi spune că generalul Antonescu a fost, aproape cu sila, la regele și a vorbit tare despre necesitatea de a se înceta cu improvizările și surprinderile. Regele ţine neapărat la „partidul“ său. C. Brătianu a adresat o scrisoare Regelui, dar nu vrea să ceară o audiență după ce una mai veche i-a fost refusată. E vorba ca oamenii politici cari n-au participat supt nici o formă la noul regim să ceară o audienţă colectivă. Declar că admit să mă înșir între acei cari o doresc. Cuza a fost la Fabritius. Acesta i-a răspuns că Germania nu avea nici un angajament faţă de România și că ea datora o atitudine amicală Rusiei care a ajutat-o în războiul din vest.

302

IULIE 1940

3 IULIE Censura refusă dreptul de a tipări protestul pentru răpirea Basarabiei. Mai târziu Tătărescu-mi trimite pe dr. Topa pentru a-mi spune că aceasta se va putea face numai „săptămâna viitoare“.! Îmi aduce la cunoștință casuri grave. Cum lângă Herţa a fost o luptă cu rușii, dintre cari vreo cincizeci au sângerat, iar de la noi au căzut doi ofiţeri cari erau duși spre îngropare la Dorohoi, atitudinea populaţiei evreiești a adus o pornire violentă a soldaţilor: 280 evrei ar fi fost împușcaţi.? La Botoșani trupele cari se retrăgeau din Bucovina și-au răsplătit insultele suferite acolo, urmărind până în cimitirul lor un grup de evrei, cari au fost uciși.” A fost o luptă și la graniţa ungurească, ai noștri având avantagiul. Am ocupat trei sate, retrăgându-ne pe urmă. Acolo comanda vechiul naţionalist generalul Popescu-Pion. Seara, Urdărianu-mi anunţă că Regele a dat ordin a se tipări tot ce privește şedinţa de ieri. Astăzi, crezând că Parlamentul se adună la Cameră, sosesc, de acolo, târziu la Senat. Mi se spune că, după câteva cuvinte ale președintelui, s-a ridicat ședința în semn de doliu. Nopțile le petrecem cu luminile ascunse. Topa-mi comunică de la Tătărescu că englesii pregătiseră aruncarea în aer a sondelor (două par să fi ars la Târgoviște). Un muncitor a înștiințat autoritățile. 4 1uuiE Granița e supt Herţa. Gh. Oprescu vine plângând. Crede că ne cufundăm. li arăt că sânt încă puncte de sprijin și că, orice ar fi cu statul, naţia 1) Protestul la reuniunea comună a comisiilor de politică externă ale Parlamentului, la 26 iunie, și protestul Ligii Culturale au fost publicate de N. lorga, Le rapt de la Bessarabie, RHSEE, XVII, 1940, pp. 289-291, 291-294. 2) La Dorohoi, la + iulie, au fost împușcați 52 de evrei de către soldați din regimentul 3 Grăniceri, care se retrăseseră din regiunea Herţa, unde ocupația sovietică declanșase acţiuni antiromânești atribuite, ca și în Basarabia, evreilor. Cf. Martiriul evreilor din România 1940-1944. Documente şi mărturii, București, 1991, pp. 25-28. *) La Botoșani nu există dovezi de crime antisemite.

IULIE 1940

303

nu piere... Dar el se gândește la sistemul rusesc al expulsărilor în masă... Neașteptat nou ministeriu, pro-german firește. Supt Gigurtu, generalul Mihail. Dar la interne energicul fascist, fost la Roma, David Popescu, Manoilescu la externe, la instrucţie Caracostea... Crainic la Propagandă, gardistul Sima la culte... Și se tot adaugă. La Oran flota englesă atacă pe a francesilor. Leon e la finanţe și economie. Minoritățile le are Hans Otto Roth (poate că e bine...). Gomoiu ia sănătatea. Delegaţia de protestare a oposiţiei vechi-constituţionale a fost primită fără resultat.

5 IuuiE

Comunicaţie la Academie contra totalitarismului.!

Multă lume. Mă aprobă P.P. Negulescu, venit anume. Nu pot sta la explicaţiile generalului Rosetti despre caracterul militar al despoierii noastre. Urmează discuţii, desordonate ca de obicei, asupra unui memoriu pe care ar fi să-l redacteze în comun

Academia. 6 ruriE Curios! Ziarelor li se îngăduie a reproduce o parte din comunicația mea. Pretutindeni mare emoție pentru pactul de piraterie comis de englesi la Oran flotei francese, care nu voise predarea. Topa-mi spunea ieri că delegația oposiţiei constituţionale, în care și Sasu, a declarat regelui că trebuie „ministeriu naţional“ și revenirea la vechea constituţie. Popularitatea nu e a Regelui, ci a lor, în ce privește tinerii. Regele li-a spus că presupune intenţia de a-i da un sfat. Fiind vorba de o polemică, regretă că nu poate lua parte la dânsa și s-a retras.? Cetesc programul lui Gigurtu, cuminte față de cuvântările gardiștilor și de incoherenţa lui Manoilescu. Refus să primesc pe nepotul de la Londra al dr-ului Gaster. 1) Individualism şi solidarism în dezvoltarea istoriei, Analele Acade-

miei Române, mem. secț. ist., s. III, t. XXIII, 1940. 2) În Însemnările zilnice, Carol II relatează audiența acordată la 4 iulie „fosilelor“ Dinu Brătianu, Maniu, Madgearu, dr. Lupu etc.

304

IULIE 1940

S-au suprimat ziarele Jurnalul și Semnalul. Şi mai departe nu se reproduc articolele mele. 7 Iunie Brătulescu-mi povestește ce urmează despre situația în Basarabia. Un contabil al inginerului Cioc, care trebuia să aducă un transport de la Tighina, a primit oferta unui evreu de a-l trece Prutul dacă-i cedează automobilul. Omul s-a adresat comandantului sovietic, un anume Popov, care a reținut pe evreu pentru anchetă și i-a dat contabilului recomandaţia necesară. Acesta a străbătut toată Basarabia fără să vadă nici soldat nici jandarm. I s-a spus de sovietici, unul din ofițeri fiind transnistrian de al nostru, că soldaţii roșii nu voiau să se bată și că ar fi părăsit tancurile, așa încât evacuarea a fost „o prostie“. Însărcinatul de afaceri iugoslav Avacumovici îmi explică părerea — eu îi spusesem că trăim într-o nebunie generală fără speranţă de însănătoșire, stăpânii lumii fiind acei cari-și pot fabrica avioane și tankuri — că totuși se va ajunge la o așezare a lucrurilor, ceia ce nu pot crede. Îi spun ce efect rău fac amabilităţile lor cu ungurii. În ce priveşte cedările în Cadrilater, de cari vorbesc, el observă că nu trebuie să ne grăbim. 8 wwe Cu un Mavrocordat de la Externe vine tânărul Sinadino ca să mă consulte unde se pot depune... moaștele Sf. Pantelimon pe cari e bucuros că le-a salvat, ca și, acum o lună, colecţiile basarabene ale tatălui bătrân și bolnav, care, întorcându-se pentru a lua unele lucruri uitate, a rămas acolo. Și el spune că zvonurile despre acte de cruzime ce s-ar fi săvârșit contra noastră sânt în mare parte exagerate; armata a părăsit cu demnitate teritoriul pierdut. Apoi Manzone de la Institutul Italian, care, plecând temporar acasă, mă întreabă dacă aș primi cu plăcere conferenţiari din Italia la Vălenii-de-Munte. Îi răspund că sânt bucuros de ei, dar că e un mare păcat că guvernul italian promite lăcomiei ungurești bucăţi din carnea noastră. Aflu că „gardiștii“ din ministeriu au demisionat pentru că nu li se aplică programul integral; cei de la Berlin refusă să vie. Sima, de la Culte, e înlocuit cu Gheorghe Budișteanu din ace-

IULIE 1940

305

iași tagmă, dar fără aceiași statornicie. lar umblă zvonurile de abdicare. D-na general Antonescu telefonează că soţul ei a fost arestat. În astfel de teribile împrejurări externe! 9 iunie Gigurtu la mine. Se anunţă numai „primul ministru“ și-l întreb dacă numele lui nu-i ceva mai permanent de aceste continue schimbări, și trecem îndată la casul Antonescu. EI n-a știut nimic despre o hotărâre pe care o desaprobă. A spus-o și Regelui, care a luat-o de la sine, fără a iniţia pe Mihail (Gigurtu se declară jenat, cu toată simpatia ce o are pentru acesta, de colaboraţia silită cu generalul). L-a convins că e „o greșeală“ și se caută îndreptarea. Gigurtu crede că nu poate fi la Război sau la Statul-Major, ci la comanda unei armate. Se ajunge la discutarea cedării. Ea era hotărâtă înainte de Consiliul de Coroană. Ilcuș a spus Regelui, care resista, că și comandantul suprem al unei armate trebuie să asculte de declaraţia Statului-Major, că o acţiune în asemenea împrejurări nu se poate. Urdărianu a obiectat suferinţele ce vor resulta pentru populaţie și Gigurtu a observat că după înfrângere ar fi şi mai grozave. Îmi spune că s-ar fi distrus de bombe Bucureștii.

Dar asemenea lucruri se spun din vreme, pentru a nu se lua anumite atitudini și pentru a se putea începe negociaţii, cari ar fi dus probabil la un alt resultat. EI. Gigurtu, sprijinit pe înalte legături politice, crede că în curând, alături de germani, ne vom bate cu rușii. Dintre gardiști a demisionat numai Sima, profesor de istorie la Brad, băţos și teatral, călcând din pod, cu care nu se poate vorbi, căci se întoarce mecanic la formulele lui. Antonescu, care ar fi putut fi măcar tratat altfel, cu o recomandaţie de a sta la mânăstirea Bistriţa, a fost obiectul mâniei Regelui, pentru că i se atribuie redactarea „protestării“ pe care Maniu a cetit-o înaintea suveranului. Sima protesta el însuși contra începerii tratărilor cu ungurii, cari sânt, de fapt, în curs. Ele sânt însă o necesitate. Dacă, peste câteva luni, la pace Hitler și-ar trage linia de graniţa de vest a României, ar fi mai rău decât o înţelegere directă, căci

306

IULIE 1940

el și-ar pune toată puterea la îndemână pentru impunerea ei. Așa, ar fi vorba de regiunea Sătmarului, poate cu schimburi de populaţie. Îmi cere hărţi pentru a se folosi de ele, și-i recomand cea din „Petermann's Mitteilungen“ de la 1915 și cea oficială ungară,

ca și ce am dat în broșura „Mussolini“!. EI a vorbit lui Ghigi. I-a arătat că Italia nu poate jertfi maghiarisării latini din răsărit și că alta e misiunea ei în Balcani. Îi amintesc de broșura mea și adaug că Topa ar fi bucuros de italieni în Dalmația și chiar în Macedonia, unde Bitolia se golește, populaţia trecând la noi sau, supt greci, la Florina. În ce priveşte pe bulgari, Gigurtu spune că nimic nu li se va da decât la pace. A fost un singur atac la graniţă. Evacuări nu se fac, dar funcţionarii își asigură familiile. Îi cer măsuri contra celor ce creiază panică. Situaţia lui pare ameninţată. Regele-l tot îndeamnă să fie mai energic. El refusă să joace teatrul ce se dorește. Nu numai doi generali, ci mai mulţi, au pierdut comanda. Unele trupe s-au lăsat desarmate, pe când altele au avut o atitudine demnă. Generalul Anastasescu a plecat cu automobilul, părăsindu-și trupele. Unii prefecţi dintre colonelii reserviști au refusat să meargă,

în vest, la locurile unde fuseseră numiţi. Gigurtu spune că un frances i-a declarat că preferă o lungă ocupaţie germană ca să distrugă comunismul. 11 IULIE V. Stoica, de la propagandă. Are impresia că „a venit într-o casă de nebuni“. Ministeriul e un haos și un prilej de incalificabile abusuri. S-au creat locuri de consilieri culturali pentru bărbaţi și femei cari, stând în București, încasează salarii ca pentru Paris și New York. Toate sumele disponibile au fost cheltuite. La Roma n-a putut rechema pe poetul Gregorian, incult, fiindcă are un misterios sprijin, dar a numit și pe Isopescu, care în patru zile 1) N. lorga, A S.E. Benito Mussolini, capo del governo italiano, București, 1938, 38 p., cu 2 hărți.

IULIE 1940

307

i-a scris patru scrisori pentru suma ce i se cuvine. Deși fost ambasador la Ankara, nu cunoaște nimic din publicaţiile de propagandă ce mi s-au cerut și nu i s-au trimes.

Și el crede că anume cedări la hotarul de vest, fie și Oradea, dar cu schimb de populaţie. 12 1UuLiE Urâtă ședință la Academie. Când vorbiam cu câțiva prieteni despre casul lui Antonescu, care ar fi, astăzi, „grațiat“, și expulsat, Nistor intervine strigând că ni pierdem vremea cu

astfel de „discuţii“, când „ţara și naţia pier“. Se explică prin starea lui de spirit: arată bolnav și a albit. Ni cetește apoi memoriul său cu privire la Ardeal și Bucovina, care i s-a cerut de Academie și care urmează a fi publicat așa cum este, afară de un adaos al lui Ciobanu. După ședință, la secţia istorică, unde-i spun lui Caracostea, devenit ministru din ordin german, că nu-i doresc presența la cursurile de vară, cari nu se vor deschide oficial, Slăvescu, căruia i-am amintit umila declaraţie la Consiliul de Coroană, vrea să vie să-mi explice. Deocamdată declară că, în ciuda sporului adus de dânsul la „pregătirea armatei“, retragerea din Basarabia a fost catastrofală: basarabenii au desertat ori s-au lăsat desarmaţi de jidani; trei divisii au fost pierdute; ofiţerii au fugit cei dintâi. Mă cuprinde o infinită scârbă că a fost acest „adevăr istoric“, cum spune el, că el însuși o divulgă, că se ucide în mine basa vieţii mele: credinţa în acest neam. Nu-mi mai trebuie nici o explicaţie... La radio: „cu ce se poate mândri un neam“... în aceste împrejurări, e aproape o ironie... Inculeţ la mine cu privire la o știre a radio-ului rusesc care-l

face latifundiar cu 5oo de hectare... Vorbim de acea retragere desastroasă. Găseşte și el că, fiind vorba de părăsirea ţării, era natural ca niște simpli țărani să-și alerge la vetrele ameninţate. Îi pomenesc de ce s-a întâmplat la 1476 cu ţăranii lui Ștefan-cel-Mare, cari, din moment ce nu s-a dat la Nistru lupta pentru a opri pe tătari, și-au lăsat domnul ca să-și apere casele 1) Sfaturi pe întunerec, ed. Râpeanu, pp. 665-668, p. 736.

308

IULIE 1940

de dânșii. N-a fost bine că fiecare provincie a fost în sama oamenilor din acel loc; regele i-a obiectat că așa cerea tehnica mobilisării. Îmi vorbeşte de audienţele, succesive, ale basarabenilor și bucovinenilor, după indicaţiile date de mine. Regele a fost foarte mișcat, fiind și fisicește slăbit. A declarat că n-a aflat sprijin pentru resistenţa cu care se crede obligat. 14 ruLiE Deschiderea, fără ceremonie, a cursurilor. S-a adunat destulă lume. E residentul Alexianu, noul prefect colonel, Inculeţ, mai nimeni din vechii prieteni, acum bătrâni, bolnavi și năcăjiţi. Prefectul, care a fost, mult timp, la Chișinău, cu 80.000 de evrei, spune că orice încercare de a face bine era sabotată de

dânșii. 15 IULIE Un fugar din Bucovina spune că și generalul din Cernăuţi a fost înlăturat pentru că nu și-a făcut datoria. Un ofiţer evreu călare răspândia panică strigând că rușii vin din urmă.

16 mwuuiE Ilie Minea confirmă că, neștiindu-se linia de demarcaţie, zvonul că ruşii au trecut de Herţa răspândise spaima la Iași, unde lumea se pregătia să fugă. 19 iuLiE Gh. Tașcă!, pocăit, la cursurile pe cari, ca și direcţia mea, le-a părăsit de atâţia ani. Aduce îngrijorarea teribilelor împrejurări, dar nu și o informaţie nouă. Se teme că din încleștarea dintre Germania și Anglia va rămâne întreagă și proaspătă numai Rusia. Englesii ar vinde rușilor acţiunile lor în exploatarea petrolului de la noi. 1) G. Tașcă (1875-1951), profesor la Academia de Înalte Studii Economice și Industriale (și rector în 1929), membru corespondent al Academiei, a fost ministrul României la Berlin în 1930-1932. Din 1920 membru al partidului iorghist, a trecut la ţărănişti. La Văleni nu mai fusese din 1927 (Constantin R. Vasilescu, Conferenţiarii cursurilor de vară de la Vălenii de Munte 1908-1946, București, 1999, p. 111). Cauza vizitei poate să fi fost pensionarea din învăţământ la + iulie 1940 (lon Mamina, loan Scurtu, Guverne şi guvernanți 1916-1938, București, 1996, p. 243).

IULIE 1940

309

N. Georgescu-mi scrie că guvernul, care ar fi trecut prin încă o crisă provocată de legionari, își atribuie, chiar cu unele modificări, o durată de trei luni, având în sfârșit unele asigurări din partea germanilor. Vine C. Savu, fost colaborator al Tribunei, fost „legionar“ în Italia și deputat supt liberali. E trimes în misiune specială, ca unul care cunoaște pe Mussolini „din tranșee“. Acesta i-ar fi mărturisit planurile lui în Balcani, cuprinzând și Macedonia, cu întrebuințarea elementului latin. Îi dau material de propagandă. Colonelul Rusescu, în numele lui Urdărianu, bolnav la pat și acum, îmi spune la telefon că „glasul mieu pătrunde în toată țara“ (ceia ce înseamnă, cred, că Regele face să se tragă exemplare din foaia mea pentru armată), că Regele, care a visitat pe Urdărianu, e foarte mulțămitor pentru „manșeta ziarului“ în care se vorbește de el și că recomandaţiile mele în ce privește trimeterile de oameni cu vază la Berlin și la Roma se urmează.

20 IULIE |. Răducanu aduce tot felul de zvonuri, în cari nu crede, dar cari arată ce atmosferă fac legionarii în jurul Regelui. Se caută acum la fiecare dintre miniștri legături de familie cu evreii. Princesa Elisabeta ar pune speranţele ei în fratele Nicolae. 22 IULIE Cele mai grozave știri mi le aduce, despre armată, colonelul Zagoriţ, care a fost însărcinat cu o comandă în dosul frontului pe la Galaţi. Ofiţeri de reservă cari n-au nici o valoare, ofițeri activi cari nu au contact cu unitatea lor și cari se îmbată în oraș. Generalul Atanasescu fără inteligență și fără curaj, care fuge cel dintâi (nu e fostul adiutant regal); un general Pantazi! de la Ismail care pleacă, întovărășit de unitățile blindate, lăsându-și în urmă-i infanteria și cavaleria. Generalul Cornicioiu

care cere să i se dea cineva pentru a-i însufleţi soldaţii, în cari n-are încredere, și care e bucuros că-i mută la Cluj...? 1) Generalul Constantin Pantazi (1888-1958), comandant de divizie în 1940, va fi ministru de Război în 1942-1944. 2) Pentru Cornicioiu, informaţia provine probabil de la colonelul Zagoriţ și s-a dovedit eronată.

310

IULIE 1940

Generalii Dabija! și Economu. Vorbim de nenoroci23 muie rea noastră, care s-ar fi putut evita prin recursul la generalii

cari au făcut experienţa războiului. Și ei se uimesc ce au putut da comandanții improvisaţi, ofițerii de reservă fără concentrări, cu totul străini de armele noi ce li se încredințează. Trec la

greșelile politice, la greutatea de a colabora cu voinţa tare a Regelui, la calitatea inferioară a oamenilor întrebuințaţi în ultimii doi ani. Şi Dabija e pentru o înţelegere cu bulgarii, păstrând ţermul până la Balcic, Silistra și Turtucaia, În momentul când, împreună cu bulgarii, sântem „invitaţi“ la Salzburg, înainte ca Germania să ia o hotărâre în problema englesă, se vorbește în străinătate de intrigile pentru dominaţie exclusivă ale „șefului“ Horia Sima și de înlocuirea eventuală a lui Gigurtu cu indispensabilul Argetoianu... 25 ruiE

Profesorul Erast Tarangul. subsecretarul de stat Vântul; în locul dădea asigurări de liniște. Deodată la avioanelor sovietice asupra ținuturilor cu ce a putut. EI și familia s-au așezat

La Cernăuţi se aștepta lui, residentul Flondor radio se anunţă sosirea râvnite. Fiecare a plecat la Suceava. Leca Mora-

riu a fost acum liberat. Și el confirmă că rușii, puţini și fără cuvânt, se miră că am

dispărut în faţa lor. Soldaţii regretă că n-au tras nici un foc de pușcă. La Chișinău s-au petrecut scene caracteristice. Femei in-

culte au răsărit paradând pe stradă cu rochiile găsite și nevroind să creadă ce rost au ceasornicile-brățară. 26 rue La București pentru radio („Diplomaţia veche și nouă“. N. Georgescu vine, ca de obicei, cu zvonuri rele. Generalul

Mihail i-a cerut să nu publice lucruri cari ar putea să ațâțe Sovietele, gata să ne atace. 1) Generalul G.A. Dabija, fostul atașat militar român în Bulgaria în 1910-1913 (misiune despre care a scris o carte în 1936), este autorul mai multor lucrări de istorie militară. 2) „Diplomaţia de ieri și diplomaţia de azi“, în Sfaturi pe întunerec, ed. Râpeanu, pp. 669-672, după Neamul

IULIE 1940

311

Îl rog pe Mihail, fost elev al mieu la Academia de Război, să ne înțelegem. El declară că a spus atât: că se ațâţă spiritele alor noștri cari ard de dorinţa de a lupta. Se arată liniștit. Şi el a aflat că trupele rusești sânt puţine, proaste și mai ales fără dispoziţie de a se lupta. Dar, cu obișnuitele mijloace de subminare, s-au anexat ţările baltice și se pune pe tapet, prin atacuri la radio, o nouă lovitură contra Finlandei. Gigurtu și Manoilescu merg în Germania să primească „diktatul“ de cesiuni faţă de unguri şi bulgari. 27 vu Ungurii reiau atacurile prin presă. Cer „măcar“ Clujul; Sighetul, Oradea, Aradul nu li ajung. S-au reluat obrăzniciile lui Domanovsky. Radio sovietic denunţă greșelile și neajunsurile noastre din Basarabia, adăugând invențiile cari nu încetează de trei săptămâni. Spun cuiva că mai bine ne-am bate odată cu ungurii, orice ajutor li-ar veni de la patronii lor. Așa, umilința e înăbușitoare.

G. Gregorian, „consilierul cultural“ de la Roma, apare prin sentință militară de arestare, ca desertor, vinovat de mită... La ministere se așază legionarii.

28 wwe

Cazacliu și Pântea vin pentru conferinţile cerute des-

pre mai mica lor patrie pierdută.! Întăresc știrile despre calitatea inferioară a trupelor de ocupaţie. E o anarhie complectă. Femeile cari fură nu știu ce este o umbrelă. Soldaţi în grupe conduși de ofițeri intră noaptea și violează supt ochii mamelor și copile de zece ani. Bărbaţii sânt duși în pivnițele vămii vechi și uciși, fiind apoi îngropaţi pe ascuns. Românii numiţi în funcţii au fost izgoniți după câteva zile. Profesorul Vasiliu de la Agronomie, lăudat de radio (e însurat cu o rusoaică) se cere repatriat. Nu se dau însă decât infirmi și spioni. Colhozurile vor lua în toamnă cea mai mare parte din recoltă, lăsând oamenilor Românesc la 28 iulie. !) Gherman Pântea (1894-1968), de trei ori primar al Chișinăului între cele două războaie, primar al Odessei în 1941— 1942. Cartea lui din 1932 are o prefaţă de N. Iorga. Grigore Cazacliu (1892-1959) era din 1939 rezident regal al ținutului Nistru.

312

IULIE 1940

ce li trebuie pentru hrană. Dincolo de Nistru în jos, s-au deportat și rutenii, aducând în loc balți și turcmeni. Arhivele n-au putut fi transportate, căruțașii refusând să le ducă. Cornicioiu! s-a purtat bine, nu și Pantazi și Atanasescu. În septembre se ordonase completa evacuare, care a și fost executată. Cazacliu rămăsese la Chișinău cu un singur regiment. Iubirea de familie scusă rămânerea soldaţilor basarabeni. Nu trebuiau lăsaţi acolo. Când evreii, ca la Soroca, un profesor, s-au declarat comuniști, li s-a spus că nu e așa de ușor, trebuie patru ani de pregătire, comuniștii fiind o minoritate selecționată. 29 mumie

Halipa? vine pentru o conferință. Adânc întristat, nu aduce nimic despre nenorocirea basarabeană. Generalul Partenie, cumnatul lui Ilasievici, trimes în Bucovina, comunică știri la acesta, din cele mai rele. Rușii păstrează Herţa și noaptea înaintează pe furiș, frontiera nefiind stabilită pe teren. Și el știe că ofiţerii lor erau gata să treacă la noi (Cazacliu numai pe aceia cari dezertaseră). Atanasescu fusese impus prin influenţe rușinoase.

1-1U AvGusr Strat, subsecretar de stat, spune că ar fi vorba de cedări importante la bulgari, iar, la unguri, Sătmarul și Careii. În vest ar fi găsit un bun spirit în armată. 2 Avcusr Sânt silit a impune ziarului mieu să înceteze atitudinea lingușitoare faţă de miniștri. Mi se anunţă trimiterea, spre iscălire, a unui memoriu pe care mi l-ar fi dus acasă Dinu Brătianu. Fac să se spuie d-rului Angelescu, care-mi anunţase trimiterea, că trebuia să se sfătuiască întâi cu mine în ce privește ideia însăși a memoriului, 1) În confuzia generală, sursele se contraziceau. Deţin o telegramă: „Generalul Cornicioiu Ploești. Liga Culturală mulțămeşte călduros prin mine generalului care a înțeles cât de strânsă e legătura dintre armată și viața morală a naţiunii, N. lorga“ (autograf nedatat). 2) Pan Halippa (1883-1979). Datele unei biografii după tipicul obişnuit sunt de prisos pentru acela care a fost recunoscut ca sufletul Basarabiei după 1918, când a fost președinte al Sfatului Ţării.

AUGUST 1940

313

că în acest moment țara se află într-o situaţie delicată, care nu trebuie să se tulbure, că trebuie exclusă ideia unei schimbări de guvern, pentru care lucrează Maniu, și că un ministeriu naţional e deocamdată imposibil, el fiind incapabil de a lucra. Manoilescu mă întreabă dacă să vie. Îmi păstrez amintirile mele despre dânsul și-i răspund deci că, deoarece primul ministru și-a anunțat vizita, cred că ar fi deloial să primesc întâi o alta, iar, după

această

visită, primind

pe altcineva,

ar în-

semna că vreau să-l controlez. 3 Avausr Memoriul, iscălit de Mironescu, Cuza, Lapedatu, Maniu, e slab redactat. Amestecă și chestia Cadrilaterului cu garanţii de vest. Combate ideia de a se schimba secuii cu ţăranii români din vestul bihorean care s-ar ceda ungurilor. Visita lui N. Roșu! cu un tânăr Maican. Mă întreabă ce cred

de Garda de Fier, care se pare că lucrează pentru putere. Li spun că pentru a guverna trebuie să se înceapă, modest și răbdător, de jos. 4 Auausr Pelivan?, cu 15 deputaţi ai a-mi mulțămi și a cere îndrumări. Unul merge până la Nipru“. Vorbesc de sate ținutul Hotinului. Li ofer camere pentru cu archive, aici, la Văleni. Mi se promit școala mea.

5 Avausr

Sfatului Țării, pentru din ei e sigur că „vom curat românești și în un centru basarabean eleve din Basarabia la

Gigurtu la mine. Manoilescu-i ceruse a vorbi el în-

tâi cu Ribbentrop. N-a admis, știindu-l pripit. A fost primit foarte bine, dar nu fără a se face procesul atitudinii noastre de până ieri, cu garanţiile englese. I s-a răspuns că de trei ori, Poloniei, Cehoslovaciei, apusenilor li s-a refusat orice pact agresiv. La Hitler a fost reținut două oare și jumătate. S-au 1) În RITL, nr. 1-2, 1989, p. 278, scrisoarea de la 8 februarie 1938 prin care N. lorga își refuza consimțământul la apariția unei publicaţii legionare pe care o iniţiaseră N. Roșu și Anton Balotă. 2) Ion Pelivan (1876-1954), unul dintre fruntașii mișcării naţionale a românilor basarabeni, a fost în conducerea partidului țărănesc din Basarabia și, în 1919, a făcut parte din delegația României la Conferinţa Păcii de la Paris.

314

AUGUST 1940

presintat hărți doveditoare, cari par să fi convins. S-au examinat statistici. S-a recomandat înţelegere, fără a se atinge vreun detaliu. La întors, Ribbentrop a întrebat cât cedăm: 7.000 km.p. dacă cedăm pe secui, mai mult fără ei. | s-a obiectat că ungurii nu s-ar mulțămi cu atâta. Mussolini a făcut teatru; n-am vorbit despre exigenţele presintate de dânsul, pe cari Gigurtu nu arată grăbit să le spuie. El nu vrea să se cedeze bulgarilor, cu cari Cădere a început discuţii cari se vor continua la Craiova, Cadrilaterul — Hitler zicea „tot“ — afară de linia până la Balcic și Silistra, Turtucaia, cu 15 km în jur; cererea bulgarilor e integrală. Ungurii ar fi renunțat la Arad, reclamă restul (în telegrame aflu obraznica pretenţie de a se reveni la hotarul

armistiţiului). Nu e dispus la schimbul cu secuii, dar a admis

basa schimbului de populaţie. Cu bulgarii crede că se va termina iute. Ungurii vor fi intratabili şi, cum e în perspectivă războiul germano-rus... (el nu crede că germanii vor ceda Varșovia; sânt multe trupe ale lor la acel hotar). Ca persoane de tratat cu ungurii, unde s-ar fi trimes Bosie (după telegrame), recomandam un vechi diplomat: Al. Lahovary poate, Stoica! (dar mi se spune că acesta s-a așezat pe linia Maniu, de refus la orice cedare). Îi cer să-mi comunice cursul discuţiilor, ca să pot ajuta. Gigurtu spune, cu oarecare melancolie, că totul atârnă de Regele, care în cele mari e larg (nu i-a dat nici instrucţii la plecare), dar în cele personale e ireductibil. Se va ajunge la desfacerea pactelor balcanice. Sârbii, la atacul rus, concentraseră trupe în Banat, scusându-se apoi că erau

manevre...

E nemulțămit de grosolănia ce s-a făcut inginerilor francesi, târâţi pe la poliţie. Din vechi locuitori și prieteni ni-am făcut fără nici un rost dușmani. Gigurtu spune că mâne-poimâne va vorbi la radio pentru lămuriri. 1) Vasile Stoica (1889-1974), ardelean care îndeplinise misiuni diplomatice importante și care era, din martie 1940, subsecretar de stat la Propagandă, ar fi fost mai potrivit decât Al. Lahovary (1855-1950), figură reprezentativă pentru vechea generație din Ministerul de Externe.

AUGUST 1940

315

I-am spus că nu sânt sigur de triumful final al Germaniei, cu care nu trebuie să ne angajăm prea mult. Lui Fabricius i-a atras atenţia că în cursul audienţelor nu s-a cerut de germani, în chestiunea bulgară, cesiuni precise. Cu Anglia ar fi să ajungem la un resultat împăciuitor.

Topa a discutat cu Manoilescu chestia macedonenilor, cari trebuie recolonisaţi. Manoilescu nu avea o idee netedă de numărul lor. „Gigurtu numără satele ce ni s-au luat din județul Dorohoi; locuitorii au trecut toţi la noi. 6 Avausr Visita lui Inculeţ. E bucuros de propunerea unui centru la Văleni și a unui fond de întreținere, pe care-l admite Gigurtu. Povestește starea pe care încep a o înţelege țăranii din Basarabia, cari așteptau o „svoboda“ ca aceia din 1917 și se trezesc, azi, cu cel mai teribil birocratism: au ajuns să fugă dincoace de Prut. Un cunoscut al lui, care rămăsese de dragul averii sale, s-a trezit complet despoiat, chemat la poliţia secretă, unde doi evrei

cu revolvere i-au dat să aleagă între împușcare și angajamentul de spion, pe care a trebuit să-l iscălească, dar, întors la noi, l-a denunțat. El crede că, atâta cât va trăi Stalin, regimul de „fede-

rație“ va trăi, dar crede că, precum acela a prăbușit pe Voroșilov, același lucru-l va face cu Molotov, de care se vorbește prea mult. El confirmă că lumea fuge, de frică, din lași. Așa au făcut Andrei, Petrovici, căruia Regele i-a făcut o catedră la București. Rușii răsping acum la graniţă pe toţi evreii cari nu s-au născut în Basarabia sau nu aduc dovada că au stat acolo zece

ani. La întoarcere sânt bătuți. 9 avausr La București pentru conferinţa la radio (despre conștiință). Manoilescu „mă roagă“ să nu tipăresc un articol de simplă expunere, despre Ucraina... 12 Auausr

Ciobanu-mi spune că poeţii din sudul Basarabiei,

Cavarnali, Costenco și alţii colaborează acum la Basarabia 1) În Sfaturi pe întunerec, pp. 673-675.

316

AUGUST 1940

comunistă și-și râd de noi. Costenco e nepotul lui Halippa , care l-a lăudat pe acesta și pe alți poeţi cu același caracte r în conferinţa de la noi. El a aflat că sovieticii caută să prindă și să omoare, aici la noi, pe cei cari au făcut parte din Sfatul Ţării; a luat măsuri de pază personală. Și-a salvat biblioteca basarabeană, din care vrea să facă un centru intelectual. Ar dori să-și ieie o casă în Văleni. Mitropolitul Gurie. Își expune casul.! Dorește judecarea fără zăbavă (e o trimetere în octombre). Se simte cu totul nevinov at. Un expert cerut de dânsul, profesorul Cardaș, a constat at că

din banii ce impută s-au făcut clădiri la o moșie care nu le-ar

fi putut plăti. Moara ce a făcut era să revie arhiepiscopiei . Acum totul e pierdut. Nu înțelege a se sista, din causa împrejurărilor, procesul, ci-și cere reabilitarea. Întrebat de unde i-a venit prigonirea, spune că de la Patriar hul Miron, căruia n-a voit să i se plece. Avea planuri cu nepotul Antal. Efrem, locţiitorul al treilea, era omul lui Miron. A schimbat în „Patriarhul Miron“ numele mânăstirii Noul Neamţ, supt cuvânt că Teofil Cristi, ctitorul, ar fi rudă cu fostul Patria rh, dar ei sânt din locuri deosebite. Stă la Cernica. Întrebat ce are de gând, răspunde că el nu e ca alți episcopi, aleși. „Are o misiune“ și e gata să meargă în Basarabia, unde noul regim va trebui să admită un regim bisericesc. Pierderea Basarabiei ar putea fi o pedeapsă pentru persecutarea lui. Dar vom reavea Basarabia pentru că „dreptatea dumnezeiască nu poate zăbovi“. Se slujește la Sobor și în alte biserici. E oprită numai predica și, firește, trasul clopotelor. Preoţi s-au presintat în civil pentru a cere locuri de învăţători; li s-a răspuns că „acei cari au predicat întunerecul nu pot cere să li se încredinţeze răspândirea luminii“. Țăranii vin cu grămada la spovedanie, ca pentru ceasul morţii. Duminica trecută (acum zece zile) la slujba de la Sobor erau vreo cinci bătrâne, dar și unii ofiţeri sovietici. N-a fost ucis nici un preot. ') Gurie Grosu fusese mitropolit al Basarabiei din 1928 până la 1936.

AUGUST 1940

317

„Comunicarea“ e zăbovită pentru după 1-iu lanuar, ca să nu se ațâţe populația. Ofițerii sovietici sânt băieţi supt treizeci de ani. Femeile lor poartă tulpane încheiate supt bărbie. Nu se pot deprinde cu frumoasele case ofițerești în cari au fost așezate, și se tot miră. Aceasta li scade prestigiul. Ei spun că, în cas de resistență, s-ar fi predat (Ciobanu crede că s-ar fi produs și o intervenţie germană). Dar, când s-a dus să-și ia bagajul de la Putna, se credea că rușii vor lua Rădăuții și-și vor anexa și mânăstirea. Întrebat cum a plecat Visarioni, vede în el victima lui Nistor. După ridicula scrisoare către Stalin, cerându-i protecţia asupra bisericilor, Nistor a scos o veche demisie și a făcut să fie primită. Episcopul de Huși, văzând pe ruși la Prut, ar fi încercat să revie la Argeș! R. Cândea-mi spune că toate odoarele și rarităţile istorice ni-au rămas la Cernăuţi: Codicele Voroneţian, Evanghelia de la Humor.? Oamenii de serviciu, „ucrainieni“, au refusat orice concurs de plecari.

Se discută așezarea Universităţii din Cernăuţi. El a recomandat, ca și mine, Timișoara. Profesorii vreau însă a fi împărțiți și, desigur, gândul li e la București, cum e și dorința lui Cândea, care-mi cere asentimentul, și i-l dau bucuros. Silviu Dragomir, care merge cu Lupaș pentru fixarea hotarelor, i-a spus că am cedat Aradul. Ungurii de acolo ameninţă

cu aruncarea în aer a mormântului lui Șt. C. Pop. Îi recomand a-l lua de acolo (în același cimitir e înmormântat și Goldiș), fie și noaptea, pentru a nu crea panică.” Să se ia biblioteca Xenopol și vechile cărţi din secolul al XVIII-lea. 14 Auausr Vasile Stoica pare a fi venit ca să afle cum consider pretenţiile Ungariei. Pester Lloyd cere culoarul secuiesc și cu 1) Mitropolit al Bucovinei din 1935, a fost înlăturat în 1940. Peripeţiile lui următoare nu mai interesează aici. 2) Codicele este astăzi la Biblioteca Academiei, iar Evanghelia, la Muzeul Naţional de Artă din București. *) Ștefan Cicio-Pop (1865-1934) și Vasile Goldiș (1862-1934) fuseseră, în Consiliul Naţional Român Central, personalităţi politice care au contribuit decisiv la Unirea din 1918.

318

AUGUST 1940

Brașovul! Nota, nu fără un ton ascuţit, la care nu s-a răspuns, vorbește de o linie a Murășului. Armata n-ar fi însufleţită: sânt și generali defetiști (nu Cornicioiu), cari cer să se ajungă la înțelegerea cu ungurii. Dar soldaţii sânt dispuși să se bată. El ar vedea pe Antonescu ca șef al armatei, pe generalul Papp la frontul de Vest. Nu e vorba de „autonomia Ardealului“, nici de „protectoratul rusesc“; apără pe Maniu de asemenea învinuiri. El așteaptă agrementul pentru Londra. Zăbava vine din jignirile primite. . Șlepurile oprite n-aduc nici un folos; și ale noastre sânt goale. Dar între ce au oprit englesii e şi un vas cu marfă de peste trei miliarde. Presa englesă ar continua să fie favorabilă.

15 AuGusr

Obișnuita închidere a cursurilor.

Visita, pentru a asista la a doua reprezentaţie a Învierii lui Ștefan-cel-Mare!, a lui Leon, acum ministru de Finanţe, și la două alte departamente. Se plânge de marile greutăţi ce întâmpină: 2 miliarde de lei lunar pentru armată, sporul, rău venit, al funcţionarilor. Are un plan întreg de reforme financiare și crede în dăinuirea necesară pentru a le efectua. Apoi ambasadorul Poloniei. A venit pentru încercarea de a întreţine un grup de intelectuali poloni. Adaugă că, deoarece la 1-iu novembre încetează întreţinerea din fondul propriu a refugiaților, încă în număr de 5.000, mi-ar fi îndatorit dacă aș interveni pentru ca ei să nu fie lăsaţi fără sprijin. La dejun Ianculescu, venit din Franţa, unde școala noastră a revenit la Fontenay-aux-Roses, care a scăpat de urmările bombardării. După el, înfrângerea a fost de fapt o revoluţie a comunismului care nu voia să se bată. Soldaţii, ţinuţi în linia Maginot cu toate avantagiile și plăcerile vieții se descordaseră complet. Ordinul nesăbuit de a se evacua Parisul, care „va fi apărat“, a umplut toate drumurile de o mulţime înnebunită care se călca în picioare. Familii se împrăștiau. O vecină a noas1) Învierea lui Ștefan cel Mare, dramă de N. Iorga în cinci acte, a fost scrisă în 1911.

AUGUST 1940

319

tră s-a întors cu un singur copil, alți doi murind de osteneală și

de foame. Ura contra guvernelor continuă: miniștrii nu cutează a veni la Paris, unde ordinea e perfectă, cu ofițeri cari vorbesc perfect franţuzește și cruță populaţia; ocupaţia a ajuns o „necesitate naţională“. Orașe întregi au fost distruse, ca venerabilul Tours: mi se presintă o fotografie. Între ororile războiului, aceia a crematoriilor cari circulă pe șosele, arzând fără distincţie toate cadavrele. Francesii au, relativ, puţine pierderi. Mult mai multe germanii, mergând în mase compacte, numai să se execute „ordinul lui Hitler“. 16 Auausr

17 Auausr

La București.

Visita lui David Popescui, în chestia articolelor

„reţinute la censură“, — cum mi se spune: de Manoilescu. Și el desaprobă evacuarea desastroasă a Basarabiei. Odată ce se făcuse retragerea pe Prut, nu era nevoie să se revie la Nistru pentru a sacrifica pe lângă teritoriu o mare parte din armată și din mijloacele de luptă. Apare un om hotărât, care-și simte toată răspunderea. Ea nu e ușoară. Pe Ianculescu l-a lovit, la gară, atitudinea şoferilor, cari-i vorbiau brutal. Una din servitoarele noastre, ţărancă de lângă Slatina, aflu că a spus: „O să vie revoluția. Să muncească și boierii!“ și, obiectându-i-se cât lucrăm noi, adauge: „Nu așa: la sapă“. Pretutindeni, plângeri contra concentrărilor și rechisiţiilor. Armata e lăsată fără program de lucru, stricându-se și ofiţerii (joc de cărţi, femei, beţii), pe când, spune Ianculescu, nemţii nu au o singură clipă neîntrebuințată. 18 Auausr Cu automobilul spre Băile Herculane, pentru cura anuală — în momentul când Valer Pop discută la Severin cu 1) Generalul David Popescu era ministru de interne și a rămas în funcţie şi în primele două guverne ale lui Antonescu. După mărturia lui M. Manoilescu, „om de inteligență și de un stil sufletesc cu totul remarcabil, care fusese pe vremuri, în Moldova refugiului, idolul intelectualilor, elevi ai școlii de ofițeri de rezervă din Botoșani“ (Dictatul de la Viena. Memorii iulie-august 1940, ed. Valeriu Dinu, București, 1991, p. 16).

320

AUGUST 1940

ungurii cari, după telegrame, cer „trei sferturi“ din Ardeal, fiind vorba de o mediaţie. Ieri am scris adiutantului regal colonel Rusescu, arătând că, dacă e vorba de un apropiat Consiliu de Coroană, în această chestie, nu voi putea să asist. În adevăr, dacă nu e vorba de un simplu schimb de teritorii într-o regiune restrânsă din vest, va trebui războiul și eu nu-l pot discuta având în faţa mea pe acei factori militari cari au declarat incapacitatea de luptă a arma-

tei noastre. De altfel doresc din inimă Regelui să treacă de la dânsul și de la ţară și acest pahar.! Gigurtu-mi spune la telefon că nu e vorba încă de un asemenea Consiliu. Urdărianu și-a reluat funcțiunile la palat. Cum broșura de explicaţii a lui Tătărescu? pretinde că toate guvernele au făcut politica sa, culminând în soluţia indispensabilă din lunie, am răspuns că nu poate fi vorba de solidarisarea pe care o încercase foaia mea. Articolul mi-a fost „reţinut la censură“, având a fi... liberat numai de generalul Popescu. Tătărescu spune lui Topa că broșura i-a fost cerută de Regele care s-ar fi exprimat faţă de dânsul că „numai eu l-am sprijinit în toate împrejurările“. În drum, aflu la Alexandria dorinţa de a se resista, de a se face (poate supt influența lui Victor Antonescu, care-și are moșia pe aici) un ministeriu de oameni cu experienţă. La Caracal, lângă un monument istoric, total neglijat, cu toată subvenţia Comisiunii Monumentelor Istorice, o școală de fete infectă și soldaţi în cartier, cari dorm la soare. Pavagiul a devenit imposibil. Copii se joacă prin ostreţele sparte ale unui enorm teatru fără trupă... Prin sate, copii cari merg pe jos la Craiova, unde muncesc la Concordia, cu pânea, brânza și ceapa duse pe o săptămână de acasă... Sosire, târziu, la Băile Herculane, cari înoată în lumină și petrecere.

1) Scrisoarea în RITL, XXXVII, nr. 1-2, 1989, pp. 287-288.

2)Gh.

Tătărescu, Evacuarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord (Craiova, dedicația autografă pe exemplarul oferit lui N. Iorga este 13 VIII 1940), 26 p.

AUGUST

1940

321

Soldaţii singuri fac o pază serioasă și disciplinată. Sergenţi

de stradă ridiculi opresc în zadar trecătorii. 19 Avausr La Băi se dă, prin destrăbălata petrecere, cel mai rău exemplu numeroșilor țărani. 23 Auausr Consiliu de Coroană.! Sânt înștiințat la telefon că "enescu e înlocuit la Statul Major cu generalul Mihail. Condiţia pentru a asista e deci îndeplinită. Şedinţa se ţine în odaia de jos a palatului. Toţi sânt acolo,

afară de Prezan. Patriarhul total nul; asistă și cei doi mitropoliţi ardeleni, Nicolescu de o extremă timiditate. Tătărescu e total zdrobit de răspunderea ce și-a luat în lunie. În general o mare jenă la toţi, afară de Manoilescu care, în marele rol ce și-a căpătat, exultă. Asistă și Urdărianu. Regele spune numai câteva cuvinte. E o împrejurare importantă și de aceia a chemat pe consilierii regali. E într-o perfectă stare de sănătate. Nu pare impresionat. Cuvântarea lui Gigurtu. Aflu că, în chestia Basarabiei, Germania a cerut cu hotărâre cedarea. În ce priveşte Ungaria a fost un schimb de mesagii între Regele și Hitler. Acesta a cerut lichidarea litigiilor cu vecinii, care e folositoare și pentru Axă. ] se răspunde că se vor face tratative. Urmează o telegramă a lui Manoilescu. El a pus în vedere României că refusul ei de a trata ar putea să aibă efecte „catastrofale“. Negociaţiile sânt determinate de nevoia de pace. Se lasă a se întrevedea eventuale garanţii germane pentru hotarele ce ar rămâne. Urmează povestea celor întâmplate la Salzburg, așa cum am aflat-o la Văleni. Isolaţi, a trebuit să se plece. Patruzeci de minute și-a auzit de la Ribbentrop recriminări contra primirii garanţiilor

englese. El răspunde că trebuia să le primim de la oricine. Se pune principiul de a nu se ceda nici un român și de a părăsi teritorii numai cu condiția schimbului de populaţie. Dacă e ascultat, Hitler, la rândul lui, promite garantarea de hotare, cu 1) Scena istorică următoare este reconstituită de Ion Mamina, op. cit., pp. 210-224, pe baza mărturiilor lui M. Manoilescu și Valeriu Pop, precum și a rezumatului notat de regele Carol.

322

AUGUST 1940

Mussolini sau el singur. Să se mântuie cât mai răpede cu bulgarii, dar în această privință nu mai e atâta apăsare ca pentru unguri. Se are în vedere că ar putea fi și un punct de vedere și mai rău decât cel presupus rău. Adauge că, după visita la Ciano, Mussolini a început cu declaraţii de prietenie faţă de România, pentru ale cării drepturi arată interes... În acţiunea sa faţă de Axă e determinat și de motive interne, într-o nouă eră de naţionalism. Faţă de Ungaria principiul fixat e, nu cedarea teritorială cerută, ci schimbul de populaţie. Dar e obligatț să trateze. Pentru părăsirea Cadrilaterului a stăruit Fabricius. România a presintat un memorandum în care se invocă motive strategice, nevoia ce fusese de a găsi un teren de colonisare pentru macedoneni, faptul că în „Cadrilater“ a fost de fapt o colonisare bulgară, că stăpânirea Bulgariei a durat doar treizeci și cinci de ani, a noastră douăzeci și șapte. Se dă înapoi cuvântul lui Valer Pop, reservat faţă de mine, știind sau ba recomandaţia mea pentru misiunea ce îndeplinește. El spune că Regele a admis „de plano“, în plenipotenţia lui, refusul față de orice cereri ungurești „excesive“. Se cere autorisarea zăbăvii de trei zile pentru a se afla intenţiile Ungariei. Se opune lui Hory și Bardossy. Impresie rea la Budapesta. Ar fi o „tergiversare“; zăbava nu poate întrece douăzeci

și patru de oare... Vineri e prima ședință. Valer Pop cere să i se arate plinele puteri ale ungurilor. Ele se vădesc inferioare, fiind semnate numai de Csaky, dar ungurii obiectează că acesta e obiceiul diplomaţiei lor. Promit să aducă la a doua ședință plenipotenţa cerută. La aceasta ei presintă un aide-memoire de două pagini și jumătate, cerând „partajul Transilvaniei“ și atât. Generalul Naday întinde apoi, fără explicaţii, harta cunoscută (ni se lasă doar, cu Banatul, Hunedoara, Sibiul și Țara Făgărașului). Ai noștri cer suspendarea ședinţii pentru răspuns. Harta e examinată cu generalul Dragalina și cu Creţeanu: e vorba de a li da 3.000.000 de suflete. Li se răspunde că, deoarece aceste cereri sânt „în contradicţie eclatantă“ cu asigurările ce s-au dat, harta nu poate fi luată ca basă de discuţie. Dar România ră-

AUGUST 1940

323

mâne „animată de spiritul de conciliaţie“. Punctul de vedere român va fi expus în ședința viitoare. Delegații unguri par „impresionați“. Urmează un „dialog destul de aprins“. Hory încearcă să presinte harta ca nefiind a statului. El propune o „interpretare“, care ar aduce o „îndulcire“. Faţă de refusul lui Pop, care spune că nu e loc nici de adăugit, nici de retractat, Hory pare să amenințe cu ruperea negociaţiilor. Se recurge la o soluţie de tangenţă: să se aștepte până luni, 19, când va răspunde guvernul român cu ceia ce se primește. În noua ședință, Bardossy se arată îngrijorat că nu mai revine delegația. Regele aprobase la 17 a se opune un „refus argumentat“. E redactat de Manoilescu în colaboraţie cu Pop. Se spune în acest răspuns că „opinia publică română“ se manifestă așa încât ar opri orice discuţie. Cum, la 26, ungurii aduseseră înainte modalitatea cum se făcuse cedarea faţă de Rusia și, acum, faţă de Bulgaria, se arată că, în aceste casuri, pro-

blema era alta. În casul Rusiei, era o presiune de neînvins şi o disproporţie de forţe care nu există faţă de Ungaria. În casul bulgar, e chestie de echilibru balcanic. La luarea „Cadrilaterului“, n-a fost nici o „adesiune populară“. Se invocă și „actele anterioare“. Faţă de Ungaria, nu poate fi vorba decât de „înlăturarea minorității“ respective. „Schimbul de populaţie domină cesiunea de teritoriu“, pentru a se da celor deslocuiţi „spațiul vital“. „Repatrierea la Ungaria“ ar da celor plecaţi acest „spaţiu vital“. Altfel, în loc de un rău, ar fi mai rău... Calea cea bună o arată înţelegerea între turci și greci — și aceia între germani și italieni. „Corectivul teritorial ar fi mare din causa mulţimii ungurilor cari ar fi să plece.“ Sânt 162.000 români dislocuiţi față de 3.000.000 de unguri. Însă se uită să se invoce aici dreptul populaţiei înseși de a decide asupra sa. Nu se poate invoca de unguri posesiunea milenară. Se pune temei pe „pierderea Ardealului“ la 1526 (admiţându-se implicit că posesiunea din partea regatului ar fi existat înainte de această dată, ceia ce o tăgăduiesc printr-un gest, și Manoilescu aprobă). Se răspinge argumentul ungar că Ungaria renunţă la ţinuturile cele mai bogate, arătând ce bogăţie rămâne la nordul liniei propuse. Dar,

324

AUGUST 1940

ca probă de sinceritate, se declară că delegaţia e gata să discute pe baza schimbului de populaţie. În noua şedinţă nu se aduce o plenipotenţă fără egalitate. Se cere deci pe acest motiv o suspendare. Delegatul oficios al presei ungare asigură pe gazetarii „Axei“ că negociaţiile s-au și rupt și că ele nu s-ar putea relua decât la Budapesta. Dar la oarele 5 un colonel ungur se presintă pentru a scusa zăbava delegaţiei, la 6,10 Bardossy cu aceeași misiune: răspunsul nu e încă gata. Şedinţa se deschide la oara 8 %£. O secerat a lui Csaky arată că Horthy a dat plinele puteri dorite. Se cetește răspunsul ungar, care manifestă „la plus vive surprise“ pentru aserțiunile românești, taxate de „polemiques steriles“ (întrerup pentru a spune că aceasta e obrăznicie, și nu limbagiu diplomatic). Românii nu presintă „propuneri concrete“ și ce se spune „răstoarnă complet“ memoriul de la 16. Înainte de toate trebuie să se fixeze noua frontieră. Faptul însuși că s-a deschis ședința înseamnă „recunoașterea principiului ungar“. Nu trebuie „discussions academiques“ în „spiritul de la Trianon“, care a dispărut, şi România

„doit comprendre“.

Că se mai

discută e, din

partea Ungariei, un act de „toleranţă“, ceia ce trebuie e un „compromis loyal“. Se pune întrebarea dacă delegaţii români n-au „instrucţii mai întinse“. De altfel, aceasta e, din partea ungurilor, „ultima declaraţie“. Pop obiectează că el „n-are nimic de adaos nici de retras“. România cere „basa etnică“ și „ca o consecință schimbul de populaţie“. Afacerea teritorială e numai în legătură cu aceasta. E vorba în această privinţă și de secui. Se întreabă dacă delegaţia ungară primește sau ba principiul etnic. Întrevedere „în șase ochi“ cu Hory și Bardossy. Nu e vorba de un Sine gua non. Se produce la unguri o „mare ameliorare“. Ei ar accepta „contra propuneri“, cu atât mai mult cu cât și ei sânt pentru principiul

etnic. Pop li spune: „știu că va trebui să capitulăm“. Cum România are o armată, ea se va bate la nevoie. În ce privește harta adusă, „jamais, ă tout jamais la chose n'est pas possible“. Să se gândească ungurii la dușmanul comun, care e Rusia, a cării

AUGUST 1940

325

intervenţie ar aduce distrugerea definitivă a celor două naţii, începând cu ungurii. Nu se va da de noi niciodată un teritoriu român și cu români. Se întinde ungurilor o „punte de aur“; odată ce evacuează pe ai lor, se pun de la sine „consecinţele teritoriale“. La 12 Hory se roagă să nu se cuprindă în răspunsul român ceia ce i-ar „alunga“ pe ei, ungurii. Ultima declaraţie a lui Hory e aceasta: EI, care are pline puteri, „a luat o hotărâre gravă care-i poate costa, după treizeci și

trei de ani de activitate, cariera diplomatică“. Va merge la Budapesta să ceară „clarificarea“. Se roagă a i se „facilita sarcina“. Urmează o nouă întrevedere, cu două întrebări personale. Dacă ungurii „ar renunţa la un vis scump, să li se lase măcar iluzia cu privire la secui“. Pop răspunde că el refusă „un teritoriu secuiesc ca parte organică“. A doua întrebare privește nevoia unei „consolaţii vagi“. Răspunsul, invariabil, e că trebuie accesat principiul etnic și a se fixa numărul ungurilor, cu privire la care pot fi „un milion cinci sute de mii de ipotese“. Se spune aceasta și lui Bardossy, pentru a se telegrafia. Se dă cuvântul lui Creţianu pentru negociaţiile cu bulgarii. Acum se discută la Craiova, după acceptarea cedării Cadrilaterului, numai „chestiuni accesorii“, privitoare la condiţiile evacuării și la schimbul de populaţie; se caută de noi un „delai raisonnable“. Bulgarii cer două săptămâni după ratificare, care ea însăși cere numai trei zile. Creţianu propune 15 novembre, pentru a se putea strânge recolta. Se va ajunge poate la termenul de + novembre. Regele intervine pentru a spune că evacuarea coloniștilor e obligatorie, nu și a românilor din Turtucaia. România a cerut obligativitatea și pentru românii din părţile Vidinului, ceia ce nu s-a primit. Pe această chestiune se părea că se va ajunge la o ruptură. E vorba și de evacuarea bulgarilor din Banat și din jurul Bucureștilor. Se ajunge la resultatul că nu se poate garanta, după aceasta, regimul minorităţilor rămase. Bulgarii vorbesc de un drept de intervenţie fățiș. Se amână chestia despăgubirilor. Se va introduce clausa părăsirii de bulgari a oricăror prezenţii viitoare. Bulgarii propun un tratat de amiciţie. Creţianu crede că nu e potrivit a o face.

326

AUGUST 1940

Argetoianu aduce, cu apăsări pretenţioase, puncte ca dreptul de a ratifica invocând constituţia care interzice cedarea teritoriului național (dar supt regele Ferdinand) și se întreabă dacă va ratifica Regele (Regele tace) ori Parlamentul. Mai pe urmă va întrerupe pentru a spune, glumeţ, că preferă ratificarea cea mai puțin valabilă. Se întreabă dacă, în ambele negociaţii, nu: e „aceiași valoare“ și „același drept“ (deci am înţeles bine). Manoilescu observă că el a vorbit și de plebiscit, dar unguri şi germani sânt contra. “ Mironescu se ridică împotriva criticei făcute de Gigurtu guvernelor anterioare cari n-au modificat la timp politica României. Se atinge și ipotesa unui conflict armat cu ungurii. Regele răspunde: „s-au luat toate măsurile“. Manoilescu se explică. El ar fi vrut ca negociaţiile să înceapă târziu, fie și până la Paști. Afirmă că hotarele ce se vor stabili vor fi garantate de Axă după pace. Exprimă teama de ruși. | s-a vorbit în întrevederile avute de „forţele din adâncuri cari pot să răstoarne

totul“ și, pentru cât nu zice: „comunism“,

Hitler a

spus numai „socialism“. Vorbește (Manoilescu) și despre „curentele de stânga din Bulgaria și din Serbia“. EI propusese a se discuta toate chestiile balcanice, și în ce privește Iugoslavia. Urmărește fasele negocierilor. La 7 și 9 August Bossy a fost la Budapesta. El nu primește o notă care să se trimeată la București. Ungurii recomandau soluţia „simplă“, apoi o declarație de prietenie. Răspingeau orice statistică. Frontiera să o fixeze ei și apoi să urmeze schimbul de populație. La 10 August el a declarat că stăruie asupra principiului schimbului de populație, dându-se „spaţiu vital“ ungurilor deslocuiți. Ungurii, cari se declară „perfect de acord“, obiectează că e un „adevărat echivoc“. Pentru el e un „accesoriu corectiv“ cedarea de teritorii. El vrea, în materie de „substanţă etnică“, omogenizarea. Presintă și statistici: 100.000 de români în Bul-

garia, 85.000 de români în Cadrilater. De la bulgari dorise coasta până la Balcic. În ce privește pe bulgari, nimic nou neproducându-se în timp de treisprezece zile „ Cădere merse la Sofia. Ministrul de Externe

.

AUGUST

1940

327

bulgar refusă orice discuţie, în afară de cedarea pur și simplu. Un consiliu de miniștri la Sofia ţine șapte ore. Regele Carol intervine în zădar pe lângă Regele Boris. În discuţia lui Ciomacov cu Cădere „nici un semn de prietenie“. Se va căpăta prin regele Bulgariei numai „exterioritatea“ cimitirelor românești și a pala-

tului de la Balcic. „Enormă grabă“ din partea bulgarilor. Li s-a pus ca o condiţie prealabilă admiterea evacuării românilor cari vor voi să o facă. Retragerea bulgarilor din Dobrogea de nord e obligatorie. Se va discuta şi chestia treimii de proprietate a statului cuprinsă în legea românească. Bulgarii vor interveni pe lângă populaţie ca să păstreze atitudinea cuvenită. În ce priveşte pe germanii din România, el spune că ei nu se vreau supt unguri, dar nici să plece în Germania. Grija acesteia e să hrănească acei 100 de milioane ai lor. În ce privește pe ruși, față de ce fac pe aici, complecta „desinteresare“ a lui Hitler. lamandi se plânge de pierderea Basarabiei, a Bucovinei de nord și a „unei jumătăţi din judeţul Dorohoi“. Ar voi să nu se cedeze nimic, dar înțelege nevoia de a se păstra forțele pentru apărarea Ardealului, dar în fond deploră pierderea Cadrilaterului. Victor Antonescu, care a luat continuu note, amintește ce i-a spus Ciano că ungurii nu pot cere tot Ardealul, și, dacă urmează cu astfel de pretenţii, vreau să facă din ţara lor „o a

doua Austro-Ungarie“. Ei ar trebui să-și cântărească răspunderea. Intervenţia Axei e numai „o injoncţiune din partea unor Puteri cari nu ni-au fixat nici o basă“. Recunoaște că e o necesitate alipirea de Germania, dar nu trebuie să exagerăm, supunându-ne la ceia ce nu e decât o „fatalitate“. Nu e drept să se critice ceia ce au făcut guvernele din trecut. Mersul negociaţiilor cu Ungaria i se pare întipărit de „prudenţa“ necesară. Atinge chestia de delicateţă în ce privește amintirea reginei Maria la Balcic. Mitropolitul Bălan dorind a vorbi la sfârșit, mi se dă cuvântul pe care-l cerusem la urma tuturor. Observ că am crezut că descopăr dorința Regelui de a se asculta numai fără discuţie. Regele protestă, cu oarecare supărare. Mă declar bucuros că se păstrează tradiţia discuţiilor.

328

AUGUST 1940

Încep prin a spune că ne găsim înaintea unor lucruri făcute și a unor lucruri cari ... Pentru cele dintâi nu putem exprima decât păreri, pentru celelalte putem da sfaturi. Ne găsim în faţa alipirii la Axă. Din partea mea, nu cred că războiul e terminat. E drept că Germania a ocupat o așa de largă parte a Europei și aceasta poate influenţa pe cei mai tineri, mai puţin pe bătrâni, și pe istorici încă mai puţin. Eu am văzut în cercetările mele multe imperii cari s-au creat. Dar e mai ușor a cuceri decât a menţine. Romanii singuri ş-au păstrat atâta vreme: dar ei au fost chemaţi pentru pacea lumii. N-au căutat să desnaţionalizeze, nici să exploateze, și, dacă s-au produs casuri individuale, romani s-au găsit ca să le desaprobe. De aceia nu trebuie să jignim, cum o face o presă totuși controlată, pe aceia cari ne-au ajutat să facem acea „Românie Mare“ care se destramă astăzi. De Franţa și de Anglia sântem legaţi și prin rasă, întreagă aproape pentru Franţa, în parte

chiar pentru Anglia. Sântem legaţi prin felul cum vedem și simțim. Dar sântem legaţi prin acea iubire pentru libertate pe care nimic nu va putea-o dezrădăcina din sufletele noastre. De altfel, — apăs —, Regele însuși, suflet generos, mi-a vorbit de atâtea ori despre dânsa și și-a arătat sentimentele faţă de Franţa, pe care o cunoaște bine, și față de Anglia. Vom mai avea a face și cu unii și cu alţii. Franţa a mai fost zdrobită, la 1814, la 1825, la 1870, și, chiar, în Marele Război, cu două-trei luni

da

de pregătire tehnică și unor fenomene sociale. Al doilea lucru fixat e cedarea Dobrogei de sud. Se știe atitudinea mea în această privință. Manoilescu: — Mi-au spus-o bulgarii. — Sânt gata să li-o spun și acuma, când totul va fi terminat. Am intrat fără drept într-un teritoriu care nu ni aparținea naţional. Am desaprobat acest act, fiindcă nu sânt, ca |. Brătianu, expansionist, ci naţionalist. S-a spus |șters: d. Argetoianu] că ni pregătisem acolo un „spaţiu vital“ pentru colonisarea macedonenilor. Nu e adevărat: ideia colonisării lor a venit mai târziu, și se știe de la cine (Al. Constantinescu). Ce-

Sami

înainte de izbândă, și până la sosirea americanilor se credea că va fi învinsă. Căderea de astăzi e resultatul unei inferiorități

AUGUST 1940

329

rerea Cadrilaterului s-a făcut pe baza unui principiu răspândit în istorie, dar demn de reprobare: „ia un altul, iei și tu“. Dar,

atunci, bulgarii urmăriau un imperiu balcanic și ei luaseră Macedonia. Dar, astăzi, ei n-o mai au. Şi, apoi, ei se luptaseră, iar noi nu. Fusese un joc de politică de partid, al lui Take Ionescu și al altora, și cu milogeala de la Petersburg înaintea Puterilor, pentru a ni se da Silistra. Am cerut apoi coasta până la capul Sabla, cu ceasornicul în mână, până la oara șase, căci, altfel, vom face un lucru mare. N-am avut din această întindere de graniţă nici măcar folosul militar avut în vedere, căci, la întâia încercare, am fost bătuţi acolo. Ceia ce facem e un act de dreptate. Desigur că e dureros să părăsim un teritoriu pe care ni l-am adăugit, dar nu trebuia s-o facem aceia. Nu e bine să dăm pe crașmeni, cari sânt după unii sârbi și-și trag numele de la judeţul Carasului: ei se vor romanisa. A aduce pe români de la Vidin la noi înseamnă a strica gospodăriile superioare ale oltenilor, dar altfel vor fi iute desnaționalizați. În ce privește revendicaţiile ungurești, cred că am adus prea multe argumente cui e decis a nu le înțelege. Nu cred în posibilitatea mutărilor de populaţie. Secuii nu vor merge în șes la Orade, iar ai noștri de acolo nu vor merge să taie scânduri în munte. Populaţia românească e adânc înrădăcinată în pământul ei. A fost altceva cu balticii de colonisare medievală. Nu e bine că s-a vorbit de un Ardeal unguresc de la o anumită dată.

De fapt el n-a existat decât între 1867 și 1918. Vechiul Ardeal era o formă medievală de state: sași, secui, nobili, adică unguri și români deveniți catolici, un pays d'tats. După 1526, loan Zapolya nu s-a înţeles ca prinț ardelean, ci ales de unii unguri, pe când alţii au preferat pe Ferdinand de Austria, ca rege al Ungariei. De altfel prinţul maghiar din Ardeal n-a avut nici capitală, nici Curte, nici tesaur, nici armată. Rătăcia prin castele căci sașii nu-l primiau în orașele lor. Monarhia naţională maghiară a Ardealului n-a existat. S-a vorbit, de d. Manoilescu, și de intervenţia Axei pentru un arbitraj în ce privește graniţa, și s-au manifestat speranţe. Dar dintr-o conversaţie cu Ugo Sola, câțiva ani în urmă, știu

330

AUGUST 1940

harta ungurească a noii frontiere. Mi s-a vorbit de orașele din vest, adăugindu-se că nici eu, în acel moment, n-aș fi tras frontiera acolo, și am obiectat că nici ungurii n-au drepturi naţionale, căci Sătmarul e pur evreiesc, Oradea Mare, jidovită și ea,

bătrân și mă bucur că el a declarat că n-a fost așa și nu va fi). Să acceptăm părăsirea Cadrilaterului ca o despovărare, căci ne scapă de bulgarii din Dobrogea de nord și ne asigură la acea

ia a Da

ac Ati A dit Pa aia aia +

să ajungă apoi o fortăreață habsburgică, având ceva case umile în poale, Aradul e alt cuib de evrei. Dacă am fi siliţi la cesiuni în această parte, orașele acestea trebuie să rămâie ca niște simple oaze pe cari ușor le-am distruge economic. . S-a vorbit de secui. Ei sânt pecenegi maghiarisaţi, pe lângă aceia că unii sânt foști români, alţii, cum o arată faţa, sași de odinioară. Popor sărac și cel mai inferior. Nu trebuie să ne gândim a-i face români, căci pentru aceasta ar trebui întâi să-i facem oameni. Averea lor e câștigată, ca slugi la București, la Brașov, între noi. Fetele lor se întorc adesea cu odrasle de la noi. Dacă li s-ar oferi o autonomie administrativă, cu armata și supravegherea drumurilor de la noi, în doi ani, asediați din toate părţile, ar reveni în genunchi să renunţe la dânsa. Tot elementul nemţesc, șvabi de la Sătmar, șvabi din Banat ne vreau pe noi. Aud că sașii reclamă o autonomie. Regele contestă energic. S-a exprimat temerea că totuși va trebui să presintăm o hartă. Cred că ar fi bine să aducem înainte, întâi, păreri străine. Astfel, a lui Seton-Watson, un adversar al ungurilor, care pune la despărțirea dintre șes și deal hotarul firesc, ceia ce ni este, firește, defavorabil. Dar e mai bine să plecăm de acolo decât de la o ofertă a noastră. Broşura am încredinţat-o generalului David Popescu. Deci, în conclusie, să nu alunecăm în servilism faţă de germani (crezusem că aud pe Gigurtu vorbind de un consiliu de miniștri cu participarea lui Fabritius și amintiam că nici supt Regulamentul Organic n-am admis astfel pe consulul rusesc; Regele a tăgăduit energic, și m-am scusat cu auzul mieu de

E

nu mai e cetatea Sfântului Ladislau, ci a trecut supt turci, ca

AUGUST 1940

331

graniță (Manoilescu, cred, spunea că, în expansivitatea lor, bul- garii au spus că nu vom avea nevoie de un singur soldat acolo). lar, în ce privește Ardealul, să ne gândim și la posibilitatea unui conflict cu armele. Decât acea graniţă oferită de unguri, mai bine ne batem. Foarte frumoasă cuvântare a lui Bălan. Se întreabă de ce

noi, cei mai blânzi, să fim sfâșiaţi singuri, fără a fi fost bătuţi. Și el crede că nu se poate condamna

vechea noastră politică

externă. Se îndoiește de voința de a se muta a secuilor, cari spuniau, deunăzi, episcopului lor că „mai bine se fac toţi români“. Încă mai mult de a românilor. România nu poate trăi fără Ardeal, așa e de legat acum instinctul ardelenilor de România. Gigurtu reia cuvântul la urmă. Observă că el nu e un orator, ci va spune, simplu, fapte, interpretate de „rațiunea rece“. Axa are interes să existe România, pe când, afară de sentimentul frances după război, Anglia nu ni-a acordat nici o atenţie. S-a ascultat sfatul german, dar i se pare că acum, din causa împrejurărilor el nu mai apasă așa de greu. La Berlin e temerea unei legături ruso-bulgare prin Dobrogea. Comunicatul caută a strecura o aprobare a noastră. Adaug: „în majoritate“. Regele-mi vorbește de înlocuirea lui Țenescu. E vinovat și de condiţiile catastrofale ale evacuării. El crede că vina cea mai mare e a lui Ilcuș. Îi pomenesc de reaua stare a marii șosele București-Severin, pe care am venit greu cu automobilul. Obiectează lipsa de bani. Îi semnalez defetismul permanent al lui Ballif, care repetă: „n-avem armată“. Lui Ballif i-am spus că are datoria s-o arate Regelui și să descopere „banda de tâlhari“ cari și-au însușit banii noștri. 24 Auausr Întoarcere cu automobilul pe la Alexandria la Băi. La Severin văd pe dârzii copilandri adauși la delegația ungară. 25 Aucusr Clopoţel îmi spune că a aflat de la radio că ieri delegaţii ungari au trecut Dunărea la sârbi și că Valer Pop a mers să-i invite înapoi. 26 Auausr

Generalul Scărișoreanu-mi vorbește despre cartea

sa privitoare la Marele Războiu și despre memoriile inedite ale

332

AUGUST 1940

fratelui său, luptătorul viteaz de la Neajlov. Critică și el retragerea din Basarabia, după ce odată trupele fuseseră retrase dincoace de Prut. În acest fel s-a produs o mare pierdere de materiale. 'Țenescu era un savant de cabinet și un profesor. 29 auausr Chemare repetată la București pentru un nou Consiliu de Coroană. Plec cu automobilul și sânt mutat la Craiova într-un tren special, care trebuia să ieie și pe Dinu Brătianu, care însă găsește alt mijloc de a pleca. Sosesc la 6 dimineaţa și chem la telefon pe Urdărianu. Aflu că în cursul nopţii s-au primit somaţii de a primi ultimatul mediatorilor, cari se arătau până atunci înțelegători, aproape simpatici și deloc grăbiţi, cu amenințarea că, dacă nu primim ceia ce se mai numește un „arbitragiu“, vom fi atacați de unguri cu tot concursul tehnic al Germaniei și Italiei și, în același timp, și de ruși, așa încât va fi sfârșitul statului român. Ciano declară că respingerea arbitragiului va fi considerată ca un act de duşmănie faţă de Axă. În schimb, din momentul acceptării, ea ne va garanta frontierele României în toate direcțiile, Germania trimețându-ni și tot armamentul necesar. Schimbul de populaţie nu mai e privit ca necesar. Se adauge că, Ungaria primind, ni se dă, la oarele și jumătate, cinci minute pentru răspuns. Toate încercările de a zăbovi n-au reușit. S-a ţinut deci imediat Consiliul care, cu vot nominal, a decis, în majoritate, acceptarea unui act ale cărui condiţii rămân necunoscute. Alerg la d-rul Angelescu, îndată ce se ridică din pat după osteneala unei astfel de nopţi. Întregind știrile de la Urdărianu, el adauge, cu privire la compunerea și deliberările Consiliului, lucruri uluitoare. Erau de faţă și preotul Moţa ca socru al lui Codreanu, și fratele acestuia, Horia. După cuvântarea lui Dinu Brătianu, toţi liberalii au fost contra acceptării, fără a putea să deie o altă soluţie în această teribilă situaţie. Arăt ce periculos e acest sistem de a măguli pe oricine și în ce situaţie grea se pune Regele, cât ar fi fost de preferabilă, acum zece ani, regența lui, care ar fi deschis în asemenea momente alte posibilități. Ce păcat că așa de mari însușiri sânt

AUGUST 1940

333

reunite cu neajunsuri așa de grave. Comunic la telefon adiutantului colonel Pastia pentru a o transmite Regelui că, dacă e necesar să se mai adune un Consiliu, eu nu pot participa decât fără tovărășii degradante numai în tovărășia consilierilor regali. Sânt chemat la palat pentru oara 5. După cele dintâi cuvinte ale Regelui, îi arăt că venisem, după cele petrecute, cu hotărârea de a răspunde numai la întrebările ce mi s-ar pune și povestesc cum s-a petrecut în acest fel audiența mea la regele Ferdinand, când el, Carol, „a plecat în străinătate“. Atmosfera caldă pe care o găsesc mă face să părăsesc însă acest plan. Voi vorbi deci, cu o notă sentimentală, datorită oboselii, suferințelor fisice și morale, pe care în relaţiunile cu el am căutat s-o evit totdeauna, ţinându-mă numai la fapte. În astfel de împrejurări înaintea suveranului stă ale-

gerea între trei deosebite sisteme de guvernare. Ori o guvernare autocratică. Într-o vreme când Hitler suprimă pe monarh și Mussolini-l ţine supt cheie, un rege tânăr, impunător, talentat, poate avea ambiția de a guverna prin el însuși, dar el trebuie să-și ia toată responsabilitatea, și el nu e un fricos ca să nu îndrăznească a o face. Ori alegerea elementelor celor mai bune din societatea noastră, chiar dacă nu sânt oameni străluciți: un dr. Angelescu, un Dinu Brătianu și atâţia alţii. Dar nu se poate să se ia oameni de pretutindeni pentru a-i pune alături fără putinţa de a colabora. Și-i înșir valori politice ca ale unui Giurescu și ale profesorilor și poeţilor de cari se servește acum. Un medic și-ar ucide pacientul dacă i-ar da o doctorie în care să se amestece leacuri pentru toate bolile. Adaug că, într-un moment ca acesta, lumea n-a putut vedea cu plăcere visita regală la străjeriţele de la Predeal, cu discursul d-rei Litzica și reproducerile din ziare. — l-ai judeca altfel dacă i-ai cunoaște. —

Fie și așa, dar nu se potrivia cu împrejurările. La urmă-mi spune că totdeauna sfârșim prin a ne înțelege. — Da, însă Maiestatea Voastră nu mă ascultă niciodată. Şi, oricine aș fi eu, am douăzeci și cinci de ani mai mult decât Maiestatea Voastră și în douăzeci și cinci de ani se învaţă multe. El repetă frasa.

334

AUGUST 1940

Îi arăt că nu pot primi dublarea catedrei mele cu Gh. Brătianu, un statornic inamic perfid, ci prefer pe C. Marinescu. Regele declară că n-a indicat pe cel dintâi, cum n-a făcut-o nici pentru „Basil“ Munteanu, ci a declarat numai, la propunerea ce i s-a făcut, că nu are vreo obiecţie.

Visita lui Gigurtu. Îmi dă explicaţiile asupra ședinţii din noaptea precedentă, pe cari le am acum de la alții. Și el recunoaște că n-avea nici un rost adunătura din Consiliu și punerea tuturor la vot. E o vină a ministrului palatului: Urdărianu e cu mult prea tânăr pentru o astfel de responsabilitate. Consiliul, — dar și cu miniștrii, unii niște copilandri, măcar ca înfățișare —, se adună la orele 12 de noapte. Regele vorbește cu timiditate și nehotărâre, alegând rău cuvintele, presintându-se în calitate de „cârmaci“ care-și știe calea și isprăvind cu chemarea Atotputernicului pentru ca să asigure neamului românesc un viitor frumos... Gigurtu presintă resultatul arbitragiului. Constată că pretenţiile ungurești au fost reduse la o treime (de fapt se pierde, păstrând doar Aradul, totul până la Cluj și culoarul care duce la secuimea anexată; sacrificiul a 1.150.000 de români...). Dar ori-

cum, se depășește cea mai rea prevedere. Pierdem 45-47.000 de kilometri. S-a părăsit și schimbul obligatoriu. Acest resultat a fost desigur „dictat de consideraţii cari nu se puteau prevedea și pe cari nu le înţelegem, cum nici pripa de care s-a usat“: „motive de politică internă“-l vor fi determinat; numai „viitorul va explica toate“. Am primit pentru că „eram complet isolaţi“, așa că „s-a căutat singurul razim posibil“, dar el „ne costă foarte scump“. Atâta că „se păstrează fiinţa statului“; altfel „poate că în astă seară n-ar sta ca un stat independent“. Atâtea state se află într-o situaţie și mai rea, deși a noastră „nu e prea favorabilă“. Dar „armata e intactă“. De altfel, „viitorul nu ni e complet închis“. Apasă asupra importanţei unei garanţii fără condiţii, care se simte pe frontul de est, unde rușii se retrag. „După crisa nespus de grea, acum putem gândi la o refacere pentru timpuri noi, poate nu așa de depărtate, cari trebuie să ne găsească solidari și cu o seriozitate pe care dacă am fi avut-o, ne-ar fi putut duce la altceva.“

AUGUST 1940

335

Romalo, lungă figură ștearsă, arată că la Berlin a aflat o situaţie foarte rea, ale cării motive nu vrea să le caute. Sefii de misiuni de până acum n-au căutat contactul cu membrii importanţi ai partidului la putere, a căror influenţă e așa de mare. Căutând intenţiile guvernului faţă de noi, a constatat cu o mare îngrijorare că nu se puteau câștiga nici indicaţii asupra intenţiilor Reichului. Când rușii au apărut la Nistru, i s-a cerut de la București să sondeze la Berlin, dar n-a putut dobândi nici o

lămurire. Cuvântul de ordine era să nu se dea nici o indicație. Au urmat „nenorocitele evenimente“ din Iunie, apoi visitele în Germania ale celor doi miniștri, cari află cei dintâi anume dorințe. Lucrând mai înainte, „se puteau stabili relaţii mai bune, chiar proteguitoare“ (sic). Așa, am fost nu numai isolaţi, dar și încunjuraţi de inimici, cu unica excepţie iugoslavă. Rareori o țară, în împrejurări mai dramatice, a fost mai singură. Arbitragiul ni s-a presintat cu ameninţări prea precise: ni se spunea că, refusând noi, „vom fi consideraţi ca tulburători și dușmani ai Puterilor Axei“. Și nu era un „bluff“. La început i s-a spus totuși că Germania ne consideră ca „parteneri economici“. Ea are prea mari obligații însă faţă de Italia care sprijină Ungaria. Ciano e foarte mulțămit de resultat, dar guvernul ungar a căzut. Oricum, am scăpat de „pericolul îngrozitor de până ieri“. Ambii

delegaţi, cari au vorbit oare întregi, și-au făcut toată datoria: mai mult nu se putea. Garanţia e, pe lângă „partea neagră“, cea „luminoasă“. Prin ea sântem scoși din isolare. Ni se asigură și „integritatea“ și „inviolabilitatea“. Mi se dă cuvântul. Arăt că m-am pus în primejdie pentru a veni în noaptea trecută și Regele spune că mi s-a trimes un tren special ca să pot fi la timp. Într-o adunare din care, prin amestecul unor persoane, n-a lipsit și o notă de ridicul, s-a luat o hotărâre pe care o recunosc, oricât alţii ar fi putut reuși mai mult, că era inevitabilă. Dar n-avem a face decât cu un act de stat pe care cu viclenie l-au smuls nu ungurii ca popor, ci conții, „grofii“ mânațţi de grija moșiilor pierdute. Ca atare, el corespunde unui act al războiului care nu s-a sfârșit. Între ce ni se impune azi de un sistem și ce eram în sistemul celălalt e o

336

AUGUST 1940

deosebire. Acesta din urmă era după victoria complectă și încheierea păcii, pe când acum nici una, nici alta. Ungurii au creat o frontieră imposibilă: punga secuiască nu va putea trăi. Pierdem Clujul, de care ne-am ocupat prea mult, crezând că-l vom putea romanisa, pe când trebuia să-l lăsăm să moară. De altfel, actul de astăzi nu înlătură basa presenţei noastre în Ardealul întreg, unde n-am intrat ca niște cuceritori, ci chemaţi de ai noștri și acceptaţi, de unii fățiș, de alţii tacit, de către ceilalţi. Aceasta rămâne ca basă statornică pentru viitor. Cei cari, ca mine, n-au participat la adunarea din noaptea trecută au datoria de onestitate politică de a vorbi. Văitoianu întreabă dacă rușii au retras dispozitivul lor de atac, și anume și în Bucovina, nu numai la Prut, și dacă s-a revenit asupra încălcării din judeţul Dorohoi.

Gigurtu dă unele explicaţii. Generalul Mihail explică pe larg: până ieri au fost la ruși concentrări masive, de azi dimineaţă presiunea începe a slăbi. Nu se mai atacă avioanele noastre. De la această dată nu s-au depășit de loc fruntariile noastre. Nu mai sânt încăierări pe graniță, prin care se încerca dacă putem resista. În locul infanteriei gata de atac sânt acum trupe de cavalerie pentru acoperire, mai slabe. Agresiunile au durat însă două săptămâni. Cu o foarte bună ţinută, elocvent vorbește Maniu, puţin îmbătrânit, cu o uscată figură dârză, pe care încearcă a o îmblânzi, cu asigurări de credință faţă de Regele. Declară că are dreptul de a protesta în numele Ardealului, Maramurășului (total pierdut), Crișurilor (părăsite) și Banatului. Asupra acestor ţinuturi n-are dreptul să dispuie nimeni decât poporul român. Dreptul istoric unguresc n-are valoare. Pe toate celelalte puncte ungurii și-au arătat inferioritatea. Întăreşște părerea mea că Ardea-

lul a fost o ţară de state, care numai între 1867 și 1918 a fost legată de Ungaria, silinţele ungurești de până atunci fiind neizbutite. În aceste părți românii represintă 58%, și încă, ungurii represintă colonisări pentru a rupe unitatea românească. El era sigur, de la începutul tratativelor, că vom fi învinși, căci îi cunoaște pe unguri. Şi opinia publică le condamna. Arbitragiul

AUGUST 1940

337

nu era de primit. Lucrurile erau aranjate dinainte și adesiunea noastră trebuia evitată. Exemplul Cehoslovaciei ni stătea înainte. Regiunea din vest era „spaţiu vital“ pentru Ardeal. Ungurii, întrebuințând cu iscusinţă legăturile lor, nu se vor opri aici, şi nu vom mai avea nici zidul de apărare, nici moralul armatei. Condamnă aceste „continue cedări fără o lovitură de sabie, fără o picătură de sânge, cu o adâncă știrbire a demnităţii naţionale. O naţiune trăiește prin tradiţia și aspiraţiile ei“. Nici Basarabia, cu 2.000.000 de români, nu trebuia cedată, chiar dacă am fi fost bătuţi, ca atâtea mari naţiuni. Plângeau ofiţerii cari prevedeau și soarta Ardealului. Cum am spus eu, nu e vorba de Trianon, ci de voința poporului român. Înainte de armistițiu el crease o forţă militară proprie și amintește de silințele sale și ale altor ardeleni. Nu se putea lua hotărârea, la o masă verde, între patru păreţi; ea e fără valabilitate. De altfel nu fac deosebire de provincii în România. Regele: Așteptam de multă vreme această declaraţie. Maniu revine, cerând să decidă sabia. Ceia ce taie sabia, sabia odată va desface. E pentru „orice risc“. Cere „să se tragă consecințele, să se retragă vinovații, cari nu sânt mandatarii națiunii“. Atinge „lovitura de stat“. Regele: Nu facem politică internă.

Maniu: E cea mai tristă zi a vieţii mele. Regele: E și pentru noi toți. Maniu încearcă a face să se hotărască o protestare. Arăt că noi am fost chemaţi pentru informaţie și sfat, nu pentru decisiune. Nu se înțelege nimic din incoherenta și bubuitoarea intervenţie a lui Gh. Brătianu. Un tânăr subsecretar de stat Noveanu se ridică pentru a spune, în cuvinte naive, în numele „generaţiei“, că el admite arbitragiul, dar... național. Mitropolitul Nicolescu nu se poate împăca nici el cu hotărârea. Împreună cu „alesul de la Sibiu“, o respinge. Prea mult „au gustat românii din binefacerile libertăţii“. Dar „Regele să nu ia în nume de rău protestul lui“. Mitropolitul Bălan confirmă. „Noi nu sântem resultatul Trianonului“,

338

AUGUST 1940

ci la basă e necesitatea unităţii naționale. „Biserica, depositara integrală a aspirațiilor neamului“, își face datoria. Naţia, care a îndurat așa de mult, știe că dreptatea e cu dânsa. Regele asigură pe Maniu că s-a protestat contra hotărârii. Gigurtu observă, la cererea lui Maniu de a se înscrie o protestare a Consiliului, că aceasta ar putea aduce retragerea garanţiilor acordate. Se va vorbi peste o lună. Regele adauge că protestul e în sufletele noastre.!

31 AuGusTr

În cursul zilei visita lui Caracostea pentru numi-

rea lui C. Marinescu, pe care mi-a promis-o Regele. E vorba de a se trimite cărţi, la vreme, în Ardealul pierdut. Ofer cele din depositul tipografiei mele, cu o modestă plată în rate lunare. Îi dau lista comorilor de artă și cultură ce avem de retras din Cluj (element etnografic, darurile Sion și Cioflec) și de aiurea.

Apoi Mihail, care dă asigurări cu privire la armată. Evreii jubilează la orice ameninţare. Îi cer lui, care declară că a introdus schimbări adânci în Statul Major, și lui David Popescu să curăţe de ambianța evreiască măcar bisericile Sucevei, și mi se promite. Și Budișteanu de la Culte îmi cere prin secretarul general sfatul pentru evacuările din domeniul său. 1-IU SEPTEMBRE Întoarcerea la Băi. Frumoasă duminică prin mijlocul țăranilor. Voinici demobilisaţi în grupe, perfect echipaţi și veseli. 2 SEPTEMBRE La vestea sfâșierii Ardealului sătenii de la Băi plâng. Inutile discursuri la radio ale lui Manoilescu și Pop, Fac rea impresie. Puternic curent contra Regelui.

Ungurii se declară „înșelaţi“! Și ei demobilisează. Am spus Regelui în audienţă că, „dat fiind temperamentul mieu“, nu l-aș putea servi și că un rol activ al mieu, care mi-am

arătat fățiș sentimentele faţă de Axă, ar fi o sfidare pentru ea. 1) Paginile precedente sunt un document de mare valoare, care completează și interpretează relatări ce se găsesc la lon Mamina, op. cit., pp. 252-278.

SEPTEMBRIE

1940

339

3-4 SEPTEMBRE Mari manifestații contra cedării la Cluj (pentru Maniu, proclamat șef al naţiei), la Sibiu, la București, la Timișoara. Se huiduieşte Hiihnlein, trebuind să se întrebuințeze tankuri pentru a-l păzi. Se dă jos simbolul „lupoaicei“. Intervenţii de liniștire ale lui David Popescu și Gigurtu. La Bistriţa protestă sașii. O săsoaică aici, la Băi, plânge. Retragerea lui Gigurtu. Generalul Antonescu e chemat să formeze cabinetul! 6 sepPTEMBRE După o încercare de a-mi vorbi în timpul nopţii, sânt chemat, dimineața, la telefon de colonelul Rusescu, pentru a-mi spune că Regele a abdicat și că, înainte de a pleca, dorește să mă vadă. Lung și greu drum, cu oboseală și dureri, până în seară târziu. La Craiova se știe ce s-a întâmplat în cursul nopţii. Încep drapelele, impuse, la prăvălii, — numai acolo — nu pentru suirea pe tron a regelui Mihai, ci pentru căderea lui Carol al II-lea. Satele nu știu încă nimic; orășelele din drum întreabă încă; figuri îngrijorate. Fac să se întrebe la București, unde, altfel, e liniște, cu aceleași steaguri ale poliţiei, când, unde și cum pot vedea pe acela de care atâta din viața mea mă leagă. Mi se răspunde că îndată, la „intrarea pentru informaţii“. Găsesc piaţa din faţa Palatului plină de lume, vădit adunată și din provincie, care, fără un deosebit elan de spontaneitate, aclamă pe noul Rege, a cărui siluetă se distinge abia în dosul fereștilor sălii tronului. Sânt dus de doi aghiotanţi tăcuţi

și de servitori cari alunecă în obscuritatea odăilor ca niște fantome de nenorocire, în casa particulară a Regelui. ÎI aflu liniștit, deși, vorbind, ochii i se umplu de lacrimi, dar glasul, încet ca de obicei, așa încât pe alocuri abia dacă-l aud, e liniștit și sigur. Îi spun de la început că „nu înțeleg nimic“. „Nici eu.“ Adaug că socotiam pe Antonescu un om de onoare și sigur. — Și eu. — Dar de ce i s-au încredinţat puterile pe cari apoi le-a întrebuințat astfel? — Am vrut să evit răspunderea. — Aceasta, spun eu, a fost marea greșeală, de la care au pornit toate

340

SEPTEMBRIE 1940

celelalte. — Și acum, Maiestatea Voastră pleacă unde și când? — Nu se poate spune. — Dar trebuie să știm pentru a se avea legături eventuale. — La vreme se va şti. — Şi de acolo cum s-ar

mai putea întoarce Maiestatea Voastră, și în ce calitate? Nu se poate o nouă înlocuire. — N-am abdicat, ci am trecut puterile, numai. — Astfel, Maiestatea Voastră ar juca rolul regelui Milan pe lângă regele Alexandru.! La o astfel de formulă ca aceia din manifest mă gândisem și eu. — Și fiul Maiestăţii Voastre? — Mihăiță a refusat întâi. L-am rugat să primească o situaţie care conservă Coroana. A fost duios de bun faţă cu mine. Eu l-am sfătuit să vorbească acum mulțimii pentru a o potoli. — Maiestatea Voastră vede acum caracterul acelora cari l-au lingușit și cari au dispărut cu toţii. — Vaida mi-a vorbit; e un caracter fru-

mos?. Maniu n-a luptat cavalerește, ci m-a săpat necontenit. — Fiul Maiestăţii Voastre e plin de rasă, care iese la iveală în momentele mari. Între atâţia cari au perit în revoluția francesă,

nimeni n-a avut demnitatea lui Ludovic al XVI-lea și a Mariei-Antoinetta, al cării testament e cel mai nobil act iscălit de o femeie. Îi trebuie sprijin celui care acum rămâne singur. Orice ar fi fost între Maiestatea Voastră și mama lui, ea trebuie să vie. Și trebuie să vie și prinţul Nicolae, care a dovedit că nu se teme. La Veneţia se bucură de simpatii generale și prinții italieni îl consideră ca pe un membru al dinastiei. (Tăcere. Apoi: A rămas princesa Elisabeta. — Ea n-are nici o popularitate.) Şi unde ar gândi Maiestatea Voastră să meargă? — Mă gândiam la Rodos, unde am mai fost: admirabil loc de ședere. — Dar, după ce a făcut Ciano, ani de zile nu mai putem avea vechile legături cu Italia. — Înainte, nu pot vedea nimic. Antonescu pare a fi depasse de legionari. — Așa cred și eu. Regele vorbește de odiosul pamflet rândășesc al lui Stelian Popescu.” La urmă, cum el pare să arate că-l așteaptă ceva, îi ') În Serbia, Milan Obrenovic, rege în 1882-1889, a abdicat, dar a revenit ca regent pe lângă fiul său Alexandru (1876-1903) în 1894 și în

1897.

2) Convorbirea regelui cu Vaida e povestită de acesta în Memorii,

ed. Alexandru Șerban, III, Cluj-Napoca, 1997, pp. 51-52. 2) Universul, 6 septembrie: „A ABDICAT!“ Versiunea lui Carol despre întrevedere, în

SEPTEMBRIE 1940

341

urez să revie curând și sănătos, dar atunci să asculte de aceia cari i-au fost credincioși și atunci i-au dat sfaturi cari n-au fost urmate. lar dacă, așa cum sânt lucrurile acum, nu m-ar găsi, să-mi păstreze o bună amintire. Rup una din florile de toamnă cari se desfac în culoarul pustiu. Afară, soldaţi cu puștile încărcate trec prin penumbră. Lumea, o plebe confusă, stă locu-

lui, neștiind ce e chemată să facă. În oraș încep ciocnirile. Generalului medic Marinescu i s-a spus la restaurant că e indesirabil și, în fața acelor adolescenţi, și-a luat soţia și a plecat. Dimineaţa a fost ucis gardianul de la generalul Argeșanu, care e arestat cu tot guvernul represiunii după omorul lui Călinescu. Tătărescu ar avea domiciliul forţat. Se rechiamă Franasovici, Pangal și Gafencu.! Consilierii regali sânt desființaţi, ca și Straja Ţării, pentru lichidarea căreia s-ar fi numit Băgulescu. A fost destituit Andrei Rădulescu și Dombrovschi. Mihail ar fi fost degradat pentru greșeli la evacuarea Sătmarului. Garnisoana o are generalul Coroamă. Reîncep scrisori anonime de ameninţare. Noaptea primesc pe Caracostea, pe care am pus să-l caute. Îi arăt desgustul meu profund pentru anarhia care se revarsă și patimile cari nu-și mai aleg mijloacele. Aș vrea să renunţ la

orice activitate publică, luându-mi un concediu de un an și de la catedră. lucrurilor pe cari mi față de ce

Aș închide foaia, anunțând că până la o lămurire a nu cred că mai trebuie să exprim idei și sentimente le știe toată lumea. El crede că se va păstra respect am ajuns a represinta. „Are ordin“ ca mâne la 5 și

op. cit., II, p. 260: „de la el [orga] am simţit o prietenie sinceră, privește evenimentele sub o prismă mai istorico-fatalistă, e mulțumit că n-am dat abdicare formală, dar, în același timp, crede că revenirea mea pe tron nu se poate; ar fi, consideră el, ridicolă, aș putea să îndeplinesc rolul de mentor, un fel de regent lângă Mihăiţă, care este prea tânăr. Mi-a mai spus, luând rămas-bun, că ziarul lui, Neamul Românesc, va înceta să apară cu începere de mâne: este felul lui, tacit, de a protesta împotriva evenimentelor“. !) Pentru relaţia lor cu regele, acești diplomaţi rechemaţi, Richard Franasovici de la Vichy, lon Pangal de la Lisabona, nu s-au întors în ţară. Informaţie eronată în cazul lui Gafencu, menţinut la Moscova până în iunie 1941, când România a intrat în război alături de Germania.

342

SEPTEMBRIE 1940

jumătate să meargă în Alba-lulia, unde ar fi să se mute Universitatea din Cluj. La Sibiu n-ar vedea-o bucuros sașii. Natural că li se cedează de un preşedinte de consiliu care a început vizitând pe Fabricius (despre care se spune că ar fi rechemat) și pe Ghigi și a trimes oferte de serviciu la Berlin şi la Roma. Rămas singur, mă gândesc că înainte de a Ișters: ceda] părăsi colaborarea la foaia mea, pe care N. Georgescu o crede ameninţată, el însuși fiind înștiințat că va plăti pentru atitudinea sa, am datoria să încerc a publica un articol de dreptate pentru acela lângă care am îmbătrânit. EI va fi presintat mâne acelor cari decid.! Noapte calmă, dar nu fără dureri. 7 SEPTEMBRE Sântem chemaţi profesorii la jurământ. Arăt că se va face la institutul mieu. Mi se spune de la decanatul Literelor că o pot face la întoarcere, după ce fusesem oprit de promisiunea profesorului Marcu, secretar general la Instrucție, de a veni la mine pentru aceasta, dar până la 1 nu era încă la ministeriu. O proclamaţie a lui Antonescu, care se întitulează „seful statului“, deploră uciderea de la Argeșanu și cere o liniște pe care, după toate semnele, nu va putea s-o aibă de la gardiști. Dar la amiază, după ce se chiamă lumea să aștepte, i se comunică, într-o formă literară naivă, că mâne se va face la biserici rugăciune pentru Ardeal și pentru legionarii uciși. Antonescu se declară astfel represintantul organisaţiei care, în Casa Verde restituită, a proclamat de „căpitan“ pe tânărul profesor ardelean Horia Sima. Se comunică, nu fără un preambul jignitor, și intimaţia de a abdica făcută Regelui. În acest timp, Horthy intra pe un cal alb la Sătmar și la Orade primia supunerea celor doi episcopi ai noștri. Primarul român a vorbit demn, în românește. Dar acestea nu mai sânt griji pentru cei care au câștigat victoria în războiul intern... 1) „Vorbe cuvenite“, Neamul

Românesc,

nr. 198, 8 septembrie

1940,

precedat în nr. 197, 7 septembrie, de „Un minister Antonescu“: „A încerca să se facă din el, pentru nedreptatea pe care a suferit-o, șeful unei revoluţii în favoarea unei singure grupări politice, în momentul când se cere întreaga solidaritate românească, e mai mult decât o greșeală“.

SEPTEMBRIE 1940

343

Întors foarte greu la Băi, unde sosesc la unu de noapte. Ceva mai multe steaguri în cale și ziare cu portretul regelui Mihai.

Un refugiat mi-a oferit automobilul său la Severin în locul celui al mieu, care n-a putut găsi la București nici benzină bună, nici cauciucuri. Deci mai e pe lume o recunoștință.

8 sEPTEMBRE Serviciul cerut de Antonescu de la toţi „cu copii și bătrâni...“ Câţiva legionari în uniformă. O bătrână îndoită de șale face un discurs, și lumea-i dă dreptate. Pe străzi se lipește o înştiinţare a „căpitanului“, care acusă pe regele Carol că a ucis pe Ion Brătianu, pe Patriarh etc. etc. 'Ţărani cetesc, și unii cred. Seara, gardiștii operează la un hotel o arestare până la venirea jandarmilor. Toţi spun că Gabriel Marinescu venise aici, și a vrut să fugă,

dar în cale l-au arestat. Fratele său a rugat pe administratorul

băilor, dr. Holban, să aibă grijă, dacă i se întâmplă ceva, de familia lui. La Constanţa, gardiștii au atacat comandamentul, poșta ete. A fost ucis un ofițer. Trupa n-a vrut să fraternizeze. S-a tras cu mitraliera. Ar fi căzut vreo treizeci din acești tineri. Și la Brașov s-a încercat această luare în stăpânire; rebelii ar fi blocați de armată la poștă.

Începe a se vedea reluarea în ocupaţie de către germani. Acţiunea lor e dedesupt. Lui Victor Ianculescu i s-a observat de un tânăr că n-are voie să poarte roseta Legiunii francese, căci acuma hotărăște aici Germania. Churchill se arată mulțămit de cedarea Cadrilaterului, pecetluită chiar astăzi (Regele ar fi vândut primăriei din Balcic cu 65 milioane palatul reginei Maria...) și de satisfacerea, de mult dorită, a Ungariei. Le Temps, din refugiu, are aceiași atitudine: afirmă că de mult România ar fi trebuit să-şi dea seamă de necesitatea geopolitică a alipirii ei de Germania. Nimic despre intenţiile Rusiei... Porunca Vremii mă denunţă ca pe „călăul“ generaţiilor tinere și sfârșește cu ameninţări. Dar articolul mieu despre regele Carol a fost lăsat să fie tipărit după discuţiile de mai multe ceasuri la „palat“. Trimet

344

SEPTEMBRIE 1940

patru altele — și unul despre princesa Elena —, pentru a li vedea soarta. Escelent articol curajos al lui N. Miclescu. Regele Carol ar fi plecat spre ziuă, de la Constanţa, pe yachtul său. Cer lui Antonescu, firește în scris, să se treacă în bugetul statului funcţionarele de bibliotecă pe cari le plătiam de la consilierat.! 9 SEPTEMBRE După radio Budapesta, Regele Carol ar fi trecut pe la Timişoara și vagonul regal ar fi fost atacat cu gloanţe de revolver. Toată gara ar fi fost plină de ţăndări. Ar fi fost răniți și poate și un mort. N-ar mai fi fost apoi nici o oprire până la Belgrad. I se blochează de Antonescu toată averea. Se iau măsuri pentru cercetarea averii foștilor miniștri. Se reduce „Straja Ţării“ la cercul școlar, și potrivit cu programele şcolilor. Se interzic uniformele civile și se simplifică ale ofițerilor. Regele Mihai face visită lui Antonescu. Acesta, cu de la sine putere, atribuie princesei Elena titlul de „regină-mamă“. S-a interzis aspru procesiunea la statuia lui |. Brătianu, creatorul României Mari. 10 sEPTEMBRE Horia Sima, care nu mai iscălește „căpitan“, oprește cântece și defilări la ai săi, dar pomenește „poliţia legionară“. Dar s-a făcut slujbă la „biserica legionară“, cu un discurs al preotului Georgescu, care-mi mulțămia că am făcut să i se ') Biblioteca Institutului de Istorie Universală era constituită din cărţile personale ale lui Iorga, donate statului și mutate din casa lui în noua clădire: 69.837 de volume a căror grijă o purtau bibliotecara-șefă și patru subbibliotecare. Salariul lor era plătit de N. Iorga (neplătit ca director) din retribuţia în calitate de consilier regal, funcţie desființată la început de septembrie (Valeria Costăchel, „Amintiri despre înființarea Institutului de Istorie Universală“, Revista de istorie, 42, nr. 9, 1989, PP. 955-955; Elena-Loredana Mirea, Biblioteca Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“, pp. 83-86). În scrisoarea către lon Antonescu de la 26 septembrie (RITL, vol. cit., p. 289): „...am întrebuințat alocaţia de 50.000 de lei, fixată consilierilor regali, pentru patru salarii de bibliotecare la Institutul de Istorie Universală, pentru cumpărare de cărți“ etc.

SEPTEMBRIE 1940

345

redea libertatea. S-a îngenuncheat la locul omorului lui Căli-

nescu și al ucigașilor lui. Cei ce au atacat instituţiile la Brașov și Constanţa sânt înmormântați național și la Brașov îi petrec consulii „Axei“. La București regele Mihai e dus la catedrală ca să îngenunche lângă acela care se intitulează „șeful Statului“ sau „conducătorul Statului“, când se cetește de Patriarhul care a blăstămat pe gardiști rugăciunea făcută de Antonescu. Îngenuncheri pretutindeni şi de multe feluri. Antonescu și-a visitat în Delea Nouă, tot cu Patriarhul, casa familiei și biserica unde ar fi fost „ctitor“. Mare scenă populară. O nouă știre într-un ziar de dimineaţă. Regele Carol s-ar fi

așezat la Locarno „pe o lună“. 11 SEPTEMBRE Se înlătură generalii evacuării răsăritene, dar şi Mihail. Antonescu-și atribuie titlul singur de „conducător al Statului“. Sima „combate“ contra unui comunicat oficial și recomandă demonstrațiile în provincie.

Aflu că, aici, Gabriel Marinescu a fost oprit de „poliția legionară“ pentru a se constata dacă duce lingouri de aur! Avea voie de la Antonescu să meargă la Belgrad pentru serbări sportive. | s-a comunicat că nu se poate ieși din ţară și s-a întors la București. Faţă de articolul din Porunca Vremii, iscălit de I.M. Prundeni!, telegrafiez ministrului de Interne dacă îngăduie asemenea infamii și în ce pot folosi țării. Și Stelian Popescu, fără a-mi pomeni numele, mă insultă în Universul. Aici aceiași legionari s-au informat asupra presenței omului care li-a „oprit comerțul“ și prigonit șeful. Regele Carol va pleca în Portugalia. Se înlătură din diplomaţie şi Comnen, Creţeanu, Romalo, junele Petala și se suprimă locurile din Helsinki, Buenos Aires,

Mexic, Teheran. Se reduc ambasadele. 1) „Disecţia unui călău“, de 1.P. Prundeni, la care N. lorga a protestat prin telegrama către David Popescu (ibid., p. 288).

346

SEPTEMBRIE 1940 Nici o manifestare politică decât a gardiștilor (la Deva etc.)

în jurul noului regim. 12 SEPTEMBRE Antonescu cere și jurământul pentru „conducătorul statului“ de la noii funcţionari. E silit să declare că va suprima „anarhia“ care se întinde,

fără consideraţie asupra motivelor. Generalul Paul Teodorescu demisionează din armată. Injuriile lui Prundeni au trecut la radio Viena cu adaosul că sânt „agentul Angliei“. a

Un prieten necunoscut din Severin, impresionat de acest val de ură, se oferă a mă păzi, împreună cu un întreg grup care apreciază munca mea. Mulţămesc, dar îi declar că nu fac nici opază.! Censura e reorganizată și i se pune un magistrat în frunte. Antonescu e adus să asigure că nu va destitui nici un funcționar.

Semne de simpatie pentru România îmi vin de la un fost student frances al mieu și de la M. Laskaris?. Seara, călduros îndemn al lui Antonescu către legionari pentru a păstra ordinea. Se adauge acela al șefului lor. Dar se graţiază autorii vărsărilor de sânge de la Cernăuţi și Cluj. Se desminte destituirea lui Gafencu.

13 SEPTEMBRE

Hramul Sf. Corneliu se preface într-o mare

demonstraţie legionară la București. Sosirea la hotar a princesei Elena. 14 SEPTEMBRE Spre Văleni prin Caransebeș și Haţeg. La Sarmizegetusa bună ordine arheologică, dar clădiri nouă cari strică și perspectiva și maiestatea ruinelor cu al lor „stil românesc“ și țiglă roșie de Lugoj. Frumoși copii deștepți. La Haţeg, evrei și sași pe dărâmăturile vechii vieți românești. Nu aflu 1) Răspuns către C.V. Robescu (Joc. cit.). 2) Mihail Th. Lascaris (1903-1965), profesor la Universitatea din Corfu, membru străin al Academiei Române, va fi consilier științific al Institutului în 1943-1944.

SEPTEMBRIE

1940

347

lucruri importante pentru istorie. Apoi la Sântămăria — Orlea, unde contesa Kendeffy mă caută pentru a ști rostul visitei mele, şi la Sâmpietru cu interesanta veche biserică. La Orăștie un nou oraş a răsărit. La Sibiu mândrie sportivă germană. Pe șoseaua spre Făgăraș vin trupele noastre în retragere: perfectă ordine. La Brașov, liniștit acum, îngrijorări despre intenţii rusești pe cari le voi găsi și la Văleni, unde sosesc târziu noaptea. 15 SEPTEMBRE Te Deum pentru venirea Reginei. Visita lui Inculeţ, venit să-și vadă familia. Vorbim în legătură cu noul ministeriu, „definitiv“, al lui Antonescu, cu Sima ca vicepreședinte, cu câţiva generali, cu nepotul său Mihai', cu Dragomir de la Focșani, cu fostul naţionalist de ai miei Tr. Brăileanu la Instrucție și Culte, cu câţiva generali necunoscuţi şi mulți gardiști la subsecretariate. EI crede că Antonescu a procedat abil angajându-i pe aceștia în guvernare și că trebuie susținut, neexistând pentru momentul de față alt sprijin. Ca unui dictator, partidele i-au refusat tot concursul. El creiază „Statul legionar“ cu interzicerea oricării alte grupări politice. Inculeţ aduce lămuriri culese la Valer Pop despre rolul lui activ în prefacerea săvârșită; povestirea lui Antonescu îl cuprinde cu știrea lui. Pop n-ar fi văzut altă soluţie față de încercarea lui Maniu de a crea un Ardeal autonom confederat oarecum cu Ungaria. Regele Carol a plecat la 4 dimineață sâmbăta trecută. A sosit întâi concubina sa, care a dăruit automobilul șoferului. Despărțirea tatălui de fiu s-a făcut dureros: cel dintâi vărsa

șiroaie de lacrimi înaintea noului rege care sta îngălbenit de emoție. La Timișoara așteptau gardiștii pentru omor. Au urmărit cu mitraliera trenul care nu se oprise și apoi cu o locomotivă trăgând asupra lui. Regina apărea slăbită și gârbovită de boală. Avea o faţă de mari suferinţi îndurate. ') Mihai Antonescu nu era rudă cu generalul. Colonelul N. Gr. Dragomir, ministru în 1940-1941 al Coordonării Statului Major Economic, era o figură distinsă a Școlii Superioare de Război și, în 1940, conferenţiar la Universitatea din București.

348

SEPTEMBRIE 1940

16 sEPTEMBRE Cineva venit de la Bucureşti vorbește de începuturile de desilusie, la funcţionari, la legionari chiar. N. Georgescu confirmă atacul trenului regal: ar fi fost împușcat șeful gării din Timişoara, care a dat ordinul să nu fie oprire. Tot așa ar fi fost ucis comisarul Panova şi un poliţist Ionescu. Generalul Marinescu, despre care dr. Holban îmi spusese că a avut un șoc, iar după alţii ar fi paralizat, ar fi fost închis la «Jilava cu picioarele în apă, cum el însuși ar fi procedat față de legionari. El îmi cere direcția faţă de noul guvern și nu-i

pot recomanda decât expectativa. Continuă, prin scrisori și la telefon, în București, cele mai grosolane injurii la adresa mea. Am telegrafiat reginei Elena, urându-i bună venire și arătându-i că o așteaptă castelul de aici!. Nici un răspuns. Mi se afirmă că ea ar fi pus condiţii pentru întoarcere. 17 SEPTEMBRE Le Temps arată că la Chiasso trenul regal de zece vagoane a ajuns cu fereștile sparte. Prinţul Nicolae ar fi plecat din Elveţia la Veneţia ca să meargă la București cu avionul. Dar asupra călătoriei lui n-avem nici o știre. Pare a fi indesirabil. Antonescu s-a înaintat general de corp de armată. Prezan s-ar fi simţit jignit de aceia că am numit pe Antonescu „sfătuitor“ al lui în timpul războiului.? Gh. Brătianu anunţă naţiei că el, urmând pe „înaintașii săi“, a sprijinit și în Carol al II-lea monarhia; nu lipsește o notă de simpatie pentru „tineretul prigonit“. Defilare a celor 3. de gardiști adăpostiţi până atunci la Berlin. ') La Vălenii de Munte nu era nici un castel, ci casa pe care lorga o construise în numele Ligii Culturale ca să i-o ofere reginei Elena drept reședință ocazională (Cuvântarea d-lui N. Iorga la deschiderea cursurilor de vară către M.S. Doamna Terii, Vălenii de Munte, 15 iulie 1930), pe care ea a donat-o Școlii de Misionare. Răspunsul Elenei la urarea de bun venit este o telegramă la 26 septembrie 1940, în arhiva familiei. 2) În articolul „Un minister Antonescu: «sfaturile pe care tânărul colonel de atunci le-a dat neînfricoșatului General Presan»“.

SEPTEMBRIE 1940 18 SEPTEMBRE

349

Antonescu publică documentele proceselor sale

cu vechea comandă a armatei. La Ploiești și Sinaia, răsbunări contra statuilor și plăcilor comemorative. Din nou zvon, cu toată desminţirea oficială, despre un ultimat rusesc. Antonescu îndeamnă a se trata ca „fraţii“ germanii și italienii. Zvon că ar fi fost ucis Emil Hăţeganui!, cu alţi doi şefi ai românilor intraţi în robie. 20 SEPTEMBRE Campania de înteţire contra mea în Porunca Vremii continuă. Brătescu-Voinești îi acordă colaboraţia. Îi adresez această scrisoare: „Stimate domnule confrate, Am cetit articolul d-tale în Porunca Vremii și nu mă gândesc a discuta asupra problemei politice de care te ocupi. Doresc însă a ști, pentru a mă orienta în legăturile noastre viitoare, dacă această colaborare la ziarul care aţâţă la un atentat asupra mea înseamnă o solidarisare cu această campanie. Primește, te rog, salutările mele.“ 21 SEPTEMBRE Câteva dovezi de credință a celor de aici. Se organizează pe mâni pomenirea celor împușcați. Nu se găsesc participanți... Cineva din poliţie îmi spune că nu mai există nici o ordine. Poliţiștii sânt insultaţi în birourile lor și șefii lor se ascund, noaptea, când într-o casă, când în alta. În acest timp, ungurii ucid și torturează pe românii din regiunea ocupată, urlă că li trebuie restul Ardealului și arată că-l și pot lua, pentru că în România e revoluţie... M-am gândit să opresc ziarul meu, confundându-l cu Cuget Clar, să nu mai fac curs în anul acesta și să cer guvernului a 1) Iuliu Haţieganu fusese ministru de stat în 1931, în guvernul Iorga. Informaţia a fost rectificată mai departe, la 8 octombrie. 2) Reprodusă în RITL, loc. cit.

350

SEPTEMBRIE 1940

declara limpede dacă, susținând atacurile unei prese infame contra mea, nu crede mai bine să deschidă o acţiune publică. Articolul lui Brătescu-Voinești l-a cetit el la radio. Pomenirea celor căzuți, în ordine.

Sânt silit să împrumut 200.000 de lei ca să plătesc impositele lucrărilor de la tipografie; ordin s-a dat să mi se cerceteze acolo situaţia. 24 SEPTEMBRE Academiei!:

Redactez această scrisoare către președintele E

„Domnule Președinte, Reţinut la Vălenii-de-Munte de griji în cari intră și mari lucrări în curs și grija sănătăţii mele și, în același timp, dorinţa de a vedea restabilindu-se o concordie naţională fără care nu se poate o activitate publică senină, îmi îngădui a aduce la cunoştință pe această cale colegilor miei câteva puncte de vedere cari mi se par că trebuie să ne călăuzească. Voi aminti întâi că de câteva ori s-a observat în ședinţile noastre că Academia n-ar trebui să participe la manifestații cari nu sânt în legătură cu scopurile ei bine definite.

În timpul din urmă astfel de manifestații s-au produs cari nu pot să represinte felul de a gândi al nostru al tuturora. S-a făcut prin d-voastră un jurământ de credinţă Regelui, cu care e dator orice funcționar, dar Academia nu e o instituţie a statului, în care el să aibă dreptul de a numi și de a ordona, și deci s-a trecut peste statutul nostru fundamental. Atrag atenţia asupra faptului că nimeni n-a mai cerut aici astfel de jurăminte, nici când s-a făcut plebiscitul pentru constituţie, astăzi suspendată și de fapt abrogată. 1) Ibid., pp. 289-290. Al. Lapedatu, Scrieri alese, ed. loan Opriș, Cluj-Napoca, 1985, p. 415: „Nicolae Iorga a trimis, cu vreo două-trei luni înainte de asasinarea sa, o scrisoare la Academie în care preconiza aceasta, adecă membrii săi să nu renunţe sub nici un cuvânt și să nu abdice faţă de nici o presiune la completa lor libertate și independenţă de gândire și de exprimare — scrisoare care, pentru aluziile la stările de fapt de atunci, nu s-a putut ceti în plen și înregistra în Anale și s-a păstrat în casa de fier a Secretarului General“.

SEPTEMBRIE 1940

351

Dar mai mult, în ședința trecută, s-au trimes telegrame tânărului suveran și conducătorului Statului legionar și președinte al consiliului de miniștri, cerându-se ca Academiei să i se asigure un rol în refacerea statului salvat de la primejdii cari nu se definesc, cum cerea rostul nostru, în legătură cu manifestaţii de ieri, cari, în margeni mai acceptabile, nu se pot uita. Cred că e o mare greșeală a ne amesteca unde nimeni nu ne-a chemat și n-are dreptul a ne chema. Academia nu e, deși creată printr-un act domnesc, o instituţie de stat, nu e o «Academie regală», cu atât mai puţin una politică. Ea nu are cu statul nici legăturile Academiilor francese în cari membrii sânt întăriţi prin decisiune ministerială. E adevărat că prin D.A. Sturdza, om politic înainte de toate, s-a creat un raport strâns între dânsa și marele rege Carol I-iu, că el s-a păstrat supt neuitatul rege Ferdinand și că acest patronagiu a trecut asupra lui Carol al II-lea, de la care nu o dată s-au cerut recomandaţii cari au atins puţin libertatea noastră, impunându-ni-se și un costum pe care veţi hotări dacă trebuie să-l păstrăm. Pe această pantă periculoasă trebuie să ne oprim. Altfel am cere patronagiu și de la iubitul tânăr Rege, ale cărui studii urmează încă!. Să osebim între stat, în care sântem, dar nu ca o emanațţie a lui, având a trece prin toate constituţiile până la un totalitarism, prin care cugetarea noastră s-ar împiedica, și între cultura națională, a cării mai înaltă expresie sântem consideraţi. Statul român, în ultimul timp, n-a putut da nici ordinea interioară, nici siguranţa hotarelor pe cari ni le-au dăruit sacrificiul armatei, voinţa fraților astăzi din nou robiţi în cea mai mare parte și credința aliaților ce aveam. Cultura românească a luat strălucitul avânt, în ședințele naturale și exacte, în filologie, în istorie pe care, pe culmi, o represintaţi d-voastră. Ei îi revine primul rol în opera de noi revendicări și de refacere morală. Dar pentru aceasta nu trebuie să ne robim singuri, trecând de la un omagiu, adesea aproape servil, la alt omagiu. 1) Într-adevăr, în virtutea art. 29 al Statutelor Academiei Române, regele Mihai 1 a devenit la 8 noiembrie 1940 protector și președinte de onoare al Academiei (Dorina N. Rusu, op. cit., p. 213).

352

SEPTEMBRIE

1940

Doresc ca în memoriile noastre să treacă la ședințele de astăzi această declaraţie. Primiţi, vă rog, d-le Președinte, salutările mele N. lorga

24 Septembre 1940“ 25 SEPTEMBRE Brătescu-Voinești scrie la Porunca Vremii, unind „afecțiunea“ și „deferenţa“ față de mine cu prețuirea atitudinii constant antisemite a ziarului timp de zece ani. Şi în același număr se presintă o fotografie dată de mine lui Călinescu, „curagiosului om de stat“, „a doua zi“ după uciderea lui Codreanu.

Însărcinez pe 1. Farcaș, care cunoaște toate împrejurările, să desmintă din partea-i noua calomnie. E] îmi aduce toate articolele mele refusate de censură, cu însemnarea: „din ordin“, deși în ele era vorba numai de suferința românilor din Ardeal. Fără a mă mai întreba, N. Georgescu reproduce declaraţia

mea de acum două săptămâni prin care renunţ a mai colabora. Cer să mi se șteargă și numele din titlu. 27 SEPTEMBRE Farcaș și N. Georgescu. Ilie Rădulescu promite că va publica explicaţiile în numele lui Farcaș. Se opresc oficial atacurile contra oamenilor „trecutului“. E vorba însă ca, la apariţia ziarului legionarilor, să dispară mai toate celelalte (și Universul). Anarhia continuă. Fata Catargiu, căreia i-am asigurat atâta vreme viața, a venit într-o mașină a Presidenţiei la Institutul mieu, ca să întrebe dacă nu se pot înlătura băncile din sala de conferinţe, clădirea având a fi luată în stăpânire de gardiști. Pun a se întreba unul dintre miniștri, N. Dragomir, care a fost cândva pe lângă mine, dacă aceasta se face cu știrea cuiva și spun să fie înștiințat și prefectul de poliţie. Porunca Vremii invita pe studenţi să boicoteze cursurile „asasinului“ și Șerban Milcoveanu, pentru a cărui libertate am intervenit de atâtea ori, trece puterea peste „studenții creștini“ unui succesor care-i înștiințează că vor avea să se supue „ordinelor“ lui.

SEPTEMBRIE 1940

353

Așa fiind, cer un concediu până la restabilirea ordinii, reservându-mi să aduc aici cărțile de întrebuințare zilnică și corespondența. Se asigură că voi fi pensionat și, în acest cas, voi pune în judecată chestiunea dacă donația obiectelor mele de artă mai are valoare și chiar aceia a bibliotecii mele.! Umblă tot felul de zvonuri, pe cari le aduce Georgescu:

Gabriel Marinescu la Jilava, Tătărescu adus de la ţară fără a se ști ce s-a făcut cu el, arestarea lui „Anghelescu“ (generalul?), etc. Italia ar vrea o unire româno-ungară supt un prinţ italian, «Jugoslavia ar veni la rând pentru desmembrare etc. Maniu a trimes o nouă scrisoare lui Antonescu, semnalând numai... oarecari deosebiri de concepţie. Și acum, el vorbește și în numele lui C. Brătianu. Celălalt Brătianu așteaptă numirea la București, contra căreia se ridică C. Marinescu, arătând cum acela și-a bătut joc, ani de zile, de catedra-i de la lași?. Între scrisori, una de la fiica lui Slavici, măritată cu Struţeanu, care „mă scuipă“ și, acusându-mă și de prigonirea profesorului și scriitorului mediocru care e soţul ei pe care l-aș fi presintat ca „jidan“, îmi dorește împlinirea tuturor blăstămelor din... Mihnea şi Baba a lui Bolintineanu. Constant de la Propagandă e și el dintre cei întorși de la Berlin. Românul American de la Detroit jubilează pentru „liberarea“ Basarabiei și Bucovinei de „burghesia românească“. „Toată avuţia Bucovinei și a Basarabiei trece pe mâna şi supt stăpâ-

nirea poporului“. 29 sePTEMBRE N. Șerban, cu știri despre starea de spirite tulburată. Lumea crede că într-adevăr Precup ar fi fost trimes la Lisabona pentru un omor. 1) Încălcarea decretului prin care i se acorda prelungirea la catedră fără limită de vârstă, pentru merite științifice excepţionale, i-ar fi dat dreptul de a rezilia donația către stat a bibliotecii și a obiectelor de artă destinate să formeze un muzeu personal (scrisoare către ministrul legionar Traian Brăileanu, RITL, p. 29o și n. 51). 2) Un fel de a spune că activitatea politică îl obliga pe Gh.I. Brătianu să fie mereu prezent la București, fiind suplinit

354

OCTOMBRIE

1940

După C. Marinescu s-a și făcut decretul lui Gheorghe Brătianu pentru dublarea catedrei și se gătește acela pentru pensionarea profesorilor trecuţi de șaizeci de ani. Se continuă obrăzniciile la Institutul mieu pentru așezarea unui sediu de gardiști.

Patriarhul presintă lui Antonescu un plan de reformă a Bisericii, care s-ar da episcopilor, iar aceștia ar fi dominați de dânsul. I se răspunde că „sugestiile“ privitoare la Biserică, pe care o dorește autonomă, se vor trimite la Consiliul de Stat, când va exista, dar că reforma nu se face în „paragrafe“, ci în spirit. Se publică prima listă de persoane supuse domiciliului forțat „pentru a-i cruța de atacuri“; ei sânt daţi în judecată. Printre ei și Cesar Petrescu, pentru că a scos ziarul România. 30 SEPTEMBRE Se pregătește decretul pentru pensionarea profesorilor universitari la 60 de ani, fără distincţie. Gh. Brătianu a și fost numit și după el vine C. Marinescu. O refugiată din Basarabia arată lucruri comice în ce privește familiile de ofiţeri sovietici băgate în casele oamenilor: cămășile de noapte femeiești întrebuințate ca rochii de bal, papucii de piele de antilopă și ceasornicele de braţ cumpărate cu mii de lei. ] se spune că n-are rost să meargă la București, căci rușii vor fi îndată acolo cu avioanele și tancurile lor. 1-IU OCTOMBRE Pensionarea mea. O aflu din ziare.! Brăileanu spune la radio că profesorii trebuie să înveţe de la studenţi, cari sânt partea cea mai nobilă a naţiei, că până acum ei au avut o atitudine de dușmănie faţă de studențime, că, dacă și-au câștigat o reputaţie prin lucrări, au răpit timpul de la activitatea universitară și că au creat o prăpastie între ei şi tinerime. la lași de elevul său C.I. Andreescu. !) Monitorul oficial, nr. 228, 30 septembrie 1940, publica decretul de la 28 septembrie, semnat lon Antonescu și Traian Brăileanu, care prevedea: „Profesorii titulari de la Universităţi și de la Școlile superioare de rang universitar vor fi puși în retragere din oficiu în momentul împlinirii vârstei de 65 de ani, abrogându-se orice dispozițiuni legale în virtutea cărora s-au creat excepțiuni sau prelungiri de funcţionare, peste limitele mai sus indicate“. N. lorga avea 69 de ani.

OCTOMBRIE 1940

355

Din parte-i tânărul ministru de Justiţie arată cum a apărat mult timp pe „conducător“, ale cărui suferinţi le descrie în stil romantic. Motru mă înștiinţează, printr-o scrisoare particulară, că

delegaţia nu i-a dat voie să ia act de scrisoarea mea, că Academia, fiind de drept public, trebuia să jure, cum a făcut-o și asupra constituţiei, că regele Carol n-a intervenit niciodată, afară de casul, încă nedovedit, al propunerii de alegere a lui Antonescu, că de uniformă s-a vorbit de mult, că el n-a desemnat-o, nici schimbat-o, că s-a discutat în ședință, că Regele e patron și președinte de onoare, că şi altor președinți li s-au trimes telegrame — dar nu oferindu-li concursul, că o discuţie a scrisorii mele n-ar fi bine venită și mi-ar face rău — mie.

Își are și el pensionarea din oficiu... La poarta mea doi tineri cari „mă apără“...! 4 OCTOMBRE

Ordin de la Instrucție, iscălit de Eugen

Chir-

noagă, să se ia sala de conferinţe a Institutului de Istorie Universală pentru gardistele „colonade“ (!). Și s-a luat... La Școala de misionare, Herseni, secretarul-general al ministeriului, mă invită să nu „fac teorie“, fiindcă am obiceiul „să

înțep“, ci să fie numai... atelierele. Toată sarcina întreţinerii d-relor Fouret pare că va cădea asupra mea, din împrumuturi...?

SÂMBĂTĂ [5 OCTOMBRIE]

Critici de la comandantul aviaţiei

asupra pregătirii personalului. 1) Valeria Costăchel, art. cit., p. 957: „Casa din Văleni era păzită de trei legionari, purtând cămașa verde. La intrare mi-au cerut buletinul de identitate și mi-au notat numele“. 2) Denise Fouret și sora ei, Paule, stenotipiste calificate, aduse de la Paris pe banii statului, pentru a dactilografia sub dictare traducerea în franceză de către autor a Istoriei Românilor: erau gata primele șapte volume. În martie 1941, N. Miclescu îi va scrie lui lon Antonescu pentru a-i aminti obligația morală ca dato-

ria să fie achitată (Nicolae Iorga 1871-1940. Studii şi documente, II, 2, ed. C. Bușe, București, 2006, pp. 94-98). La 3 noiembrie, la Academie, Iorga a ţinut comunicarea Problema basarabeană și problema Unirii Principatelor la 1855-1859 — în dosul cărţilor diplomaţiei (Analele Academiei Române, memoriile secţiunii istorice, s. III, t. XXIII, 1941, pp. 293-309).

356

OCTOMBRIE 1940

Sinuciderea persecutatului Andrei.! Bohăţel? izgonit din Cluj în 3 oare cu jandarmi. Țărani români se împușcă de jandarmi ascunși pe drum. Mi se spune că mulţi generali sânt nemulțămiţi de caracterul prea general al criticilor lui Antonescu. 6 ocroMBRE Izgonirea în câteva ore a episcopului Popovici de Orade, a lui Emil Haţieganu, a lui Bohăţel și alţii în vagoane de marfă încuiate. În acest timp se organisează defilarea celor 30.000 de gardiști la București... Comemorarea pe străzile Bucureștilor a lunii de la răstur-

nare. Sima anunţă celor 30.000, reprezentând 150.000 de comandanțţi, că de mult Antonescu era legionar. Într-un lung discurs retoric, fără idei și formă, acesta termină opuind coroanei Sf. Ștefan... laurii lui Traian. De două ori a cerut liniște și părăsirea urilor. Fabricius, uneori și cu Ghigi, a presidat de fapt. Asistau delegaţii germane și italiene. S-a strigat pentru Hitler și Mussolini. Niciodată pentru Rege. De la acesta a venit o telegramă care constată că legionarii s-au supus „legionarilor“. Două rânduri și de la regina Elena.

8 ocromBRE

Balotă“ mă înștiințează că voi fi scos și din ros-

turile neoficiale și că să pun în faţă oameni de-ai miei, ceia ce nu mă gândesc a face. Mari greutăţi cu tipografia, nefiind siguranța că aș putea primi obișnuitele plăţi de la stat: iau măsuri pentru a o închide. Mi se impune tot mai mult ideia că Neamul Românesc tre-

buie confundat cu Cuget Clar aici, la Văleni. 1) La 4 octombrie, în casa lui de la Iași, în care poliţia legionară făcea o perchiziție, Petre Andrei s-a sinucis cu cianură. Omagiul lui N. Iorga, în acord cu ultima experienţă a relaţiilor dintre cei doi, va fi articolul „Un sociolog care a fost și un istoric“, Cuget Clar — Noul Sămănător și Neamul Românesc, V, nr. 18, 10 noiembrie. 2) Leo Bohăţiel, inginer, naţional-ţărănist, prieten cu Maniu, era socrul lui Mircea lorga. 3) Anton Balotă

(1901-1971), slavist și folclorist, cercetător al legăturilor istorice cu poezia populară balcanică, a fost legionar militant în anii 1936-1940.

OCTOMBRIE 1940

357

Zilnic trec grupe de aeroplane. Se spune că două divisii germane păzesc, la Ploiești, sondele. 9 ocroMBRE Mă hotărăsc a închide Neamul Românesc. Georgescu dădea ieri ceremonia de duminică și cu trecerea lui Antonescu și Sima pe străzile Bucureștilor. La Universitate rector e PP. Panaitescu, decan la Litere Marcu, la Medicină P. Tomescu. Balotă e cu „poetul“ Horia Stamatu inspector la admi-

nistrația Teatrului Naţional. Se dă Lista celor anchetați pentru că, supt miniștri, au avut funcțiuni. Nu lipsește fiul mieu Mircea.

Apare și lista profesorilor universitari pensionaţi.! Și Simionescu, Pompei și alte „căzături“...

Antonescu a telegrafiat în termeni entusiaști lui Gâring, care răspunde rece, „Tânărului rege“ o altă telegramă și, către regină, asigurări de credință pentru Rege și Dinastie. În acest timp trec graniţa expulsaţii din Ardeal. 10 OCTOMBRE ziarul.?

Cu toate stăruinţele lui N. Georgescu, am închis

1) În afară de Ion Simionescu și D. Pompei, mai erau pe lista din Monitorul oficial, nr. 243, 17 octombrie 1940, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, C. Parhon, Emil Racoviţă, Petre Bogdan, N. Vasilescu-Karpen. În fruntea lor, „d-l Nicolae orga, profesor titular la catedra de istorie universală la Facultatea de Filosofie și Litere din București și profesor titular la catedra de Istoria comerțului și industriei de la Academia de înalte studii comerciale și industriale“. 2) „DI profesor N. Iorga a trimis d-lui N. Georgescu, director al Neamului Românesc, următoarea scrisoare: Scumpe amice, Cei câțiva prieteni cari au făcut cele mai mari sacrificii pentru ca acest ziar să poată rezista vremurilor sânt la capătul mijloacelor lor. Ei se întreabă, de altfel, încă de mult, de ce l-ar păstra în această formă, când nu sânt în măsură să-și exprime părerea lor întreagă. Când s-a produs o înfrângere, steagul nu se predă, ci pânza lui se înfășoară în jurul inimii. Inima luptei noastre a fost ideea culturală națională. O reprezintă revista Cuget Clar pe care o pot susţinea. În jurul ei, adăogându-i numele iubit de Neamul Românesc, strângem pânza credințelor noastre. Dorind marelui ziarist ce ești tot norocul, îţi păstrez, la despărţire, cele mai bune

358

OCTOMBRIE 1940

Horia Sima a presintat la Brașov toate crimele maghiare, ca să le puie în sama... Angliei și ca să încheie că România nu ripostă. 11 OCTrOMBRE N. Georgescu vine, probabil cu intenţia de a mă face să revin asupra suspendării totale a ziarului. Aduce multe știri, privitoare mai mult la atmosfera din jurul

mieu. Carianopol, poetul cu figura și sănătatea nenorocite, ajutat de mine, striga la censură: „murdăria aceasta a Neamului Românesc; bine că s-a sfârșit cu canalia de lorga“!. Ginerelui mieu Chirescu, generalul Antonescu, pe care, cu fiica mea, l-a cununat Rasoviceanu?, i-a spus că eu trebuia să împiedec hotărârile Regelui Carol. Când N. Miclescu a mers să-l întrebe de ce toate prigonirile, i-a răspuns: „orga a făcut multe greșeli“, şi Miclescu a întrerupt conversaţia. La Ministerul de Instrucție, cu acei cari dispun de dânsul, ar clocoti ura contra mea. Contra urgiei ungurești s-a făcut apel la „Axă“, care atâta are de lucru. Șeicaru exultă că vin nemţii ca să ne înveţe a birui.

13 ocroMBRE

Răspunsul de la Berlin vine: nici un amestec

momentan. Români și unguri să se înțeleagă! Dacă totuși va fi nevoie de un nou arbitragiu, se va hotărî imparţial, cu toate legăturile germano-române. Ce sânt aceste legături se vede din sosirea și sărbătorirea celor 200 de instructori germani. Ministrul Angliei și membrii legaţiei pleacă azi. La Ploiești au sosit pompe militare germane. Lumea-și caută adăposturi subterane. S-ar fi făcut perchisiţii la Istrate Micescu pentru a se găsi nu știu ce dosar al procesului Codreanu. sentimente. N. lorga, Fundatorul și proprietarul ziarului Neamul Românesc. „Cuget Clar — Noul Sămănător și Neamul Românesc“ a avut numai cinci numere săptămânale între 13 octombrie și 17 noiembrie. 1) Poetul de la Caracal Virgil Carianopol (1908-1984), după 1963, când a ieșit din închisoare, a publicat amintiri în care s-a lăudat de relaţia sa cu N. Iorga. 2) La nunta lui Antonescu fuseseră nași Gh. Rasoviceanu și Florica lorga-Chirescu.

OCTOMBRIE

1940

359

15 OCTOMBRE Zvon de somaţie ungurească de a da restul Ardealului și de ciocnire cu aviația rusească. Se anunţă cercetarea „portofoliului putred“. Regelui i se ia dreptul de a patrona societăţile. Discurs al lui Antonescu la delegaţia germană. În trecutul mai

vechi, spunea

păratul german.

el, ne-am

Răspunsul

fi sprijinit contra turcilor pe îm-

generalului instructor e foarte

reservat.

Cu toată visita lui Manoilescu la Roma, „arbitrii“ nu mișcă. Antonescu a suprimat pe câteva zile Buna Vestire, care îndeamnă la prigonire și omor. El cere să se lase judecata justiției. Încă un „director“ la Institutul Român din Berlin: Hacman de la Cernăuţi. 16 ocromBRE Brătulescu arată prigonirea venită asupra lui, de la un Vladimir Dumitrescu și alţii cari vor să-i ia locul și locuinţa. S-a sfiit să vie și i s-a recomandat să n-o facă nici la Băile Herculane.

17 OcToMBRE

Visita lui Tașcă. Pare trimes de Maniu, faţă de

care, fără a-l apăra, nu împărtășește criticile mele. Nu vorbește de rău, — el singur până acum, — pe Regele Carol, a cărui tragedie caută s-o explice prin lupta cu partidele, pe care n-a putut-o duce până la capăt. Dacă n-ar fi germanii, spune el, regimul n-ar duce-o două săptămâni, atât de mare-i e incapacitatea și așa de nemărgenite și anarhice cererile gardiștilor. Dincolo de ei ar putea fi ocupaţia germană. Antonescu are meritul de a fi încercat să puie frâu acestor porniri, dar e întrecut. Pe PP. Panaitescu-l numise acum la Şcoli, când Horia Sima i-a observat că în partid este o ierarhie. Numirile plouă, și funcționari inferiori trec de pe o zi la alta în locurile prime. Pretutindeni comisari gras plătiți. Pentru a crea fondul partidului se așează în frunte și produc haos. S-ar fi luat bani de la evrei. S-au făcut perchisiţii și la Istrate Micescu. Singurul avantagiu ar fi că prin aducerea germanilor se asigură restul ţării de ruși. Şi ar fi acum și în Moldova.

360

OCTOMBRIE 1940

Prin reținerea vagoanelor pentru transporturile de cărbuni și furnitura de benzină, italienii au ajuns o sarcină pentru germani. 18 ocromBRE Tristă vreme de iarnă. După ce i s-a îngăduit lui Maniu să-și adune partisanii, supt forma unei asociaţii „pentru Ardeal“, și s-a anunţat liber că C. Brătianu a făcut tot așa, se publică de ţărănistul Ernest Ene un articol de îndreptări agricole în Timpul. -

19 OCTOMBRE

Consulul german din Brașov a spus unui român

din Târgul Murășului că nedreptatea făcută românilor se datorește lui Ciano și că Germania ar fi dispusă a reveni asupra ei. Brașovul sărăcește zilnic prin pierderea secuimii. Toată lumea e nemulțămită și de sistemul de guvernare. 1. Simionescu, în Timpul, e contra prigonirilor, dar termină cu un imn pentru Antonescu. 20 OCTOMBRE Mi se face anchetă la Institut, cerând ca toate cărțile să fie puse pe masă.! 21 OCTOMBRE

se ridică domiciliul forţat și lui Ghelmegeanu.

23 OCTOMBRE

Groaza cutremurului.

24 ocroMBRE N. Miclescu la mine. Nu vede putinţa de a se continua în aceste condiţii regimul [se repetă după o pagină]. Se face propagandă legionară în sate. Undeva, lăudându-se măsura de a fi chemat pe germani, cari sânt adevăraţi ocupanți, un ţăran răspunde: „De venit veniau ei și singuri, dar cine i-a

scoate?“ 1) Valeria Costăchel, art. cit., pp. 956-957: „Ministerul a trimis un „control financiar al gestiunii institutului. Chiar în cursul lunii septembrie a venit un inspector și mi-a cerut toate registrele de cărți cumpărate și actele de cumpărare de când exista institutul. După factura respectivă, cărţile trebuiau să fie trecute în registrul-inventar și fișa în catalog. În această perioadă, N. lorga a început să lucreze la Istoriologia umană, care avea să fie ultima sa operă, și îmi transmitea aproape zilnic liste cu titlurile cărţilor de care avea nevoie la Văleni“.

OCTOMBRIE 1940

361

24 ocroMBRE N. Miclescu la mine. Nu vede putinţa de a se continua în aceste condiţii regimul. A fost la Antonescu, pe care-l cunoaște de mult, lucrând cu dânsul la Iași, pe urmă, pentru felul cum se rostia despre Regele, în urma unei audienţe, a fost bruscat de el, în casa lui Prezan, pentru că desaprobase tonul în care vorbia nemulţămitul. Totuși, acum, când a aflat că Antonescu i-a menţionat frumosul rol la Mărășești, a ținut să-l vadă. I-a spus limpede că nu se urmează o linie sigură nici în afară, cu tăierea podurilor de către Anglia și umilirea față de Germania, chiar dacă legătura cu dânsa s-ar impune, nici înăuntru, unde-l vor depăși legionarii. Antonescu păstrează absoluta încredere în sine. Așa e la început; se va vedea pe urmă; așa au început și Mussolini și Hitler. Miclescu-i scrisese protestând contra insultelor aduse fostului Rege, spunându-i că, dacă menţine dinastia, ea trebuie respectată. La Barcelona Franco a făcut să se împuște șeful separatis-

mului catalan. Întâlnire la Hendaye a lui Franco cu Hitler, care merge apoi

să găsească pe Pâtain, după visita lui Laval la Berlin. Se anunţă visita lui Antonescu la Roma.

25 ocToMBRE

Le Temps aduce vestea că s-a încheiat un con-

tract cu Italia pentru șoseaua Galaţi-București în legătură cu Severinul și Jugoslavia. 26 ocromBRE Se pare că primăria din acest loc creat de mine vrea să răpească așezămintelor mele grădina de la casa Bercu. Visita lui Inculeţ. EI stă la Iași și-și caută de moșie. Acolo nu sânt nemți. Aici e teamă de o bombardare. El crede că soluţia revoluţionară era singura posibilă și că trebuie „răbdare“. Pare obosit şi îmbătrânit. N-are nici o știre. Și-a făcut declaraţiile de avere și aceia de ministru. Am fost amabil cu el, dar drumurile lui sânt urmărite. A venit pentru familia sa, pe care o adăpostesc.

3 NOVEMBRE

Antonescu face la radio elogiul lui Corneliu Co-

dreanu în frase mistice, cari nu par a veni din propria sa redacțiune.

362

NOIEMBRIE 1940

Portretele legionare sânt, cu al Regelui într-un colț, prin toate sălile de ceremonie ale autorităţilor. Statul refusând a plăti pe steno-dactilografele ediţiei francese din Istoria Românilor, d-rele Fouret îmi reclamă mie sume pe cari n-am nici de unde să le împrumut. D-rul Angelescu mi-a refusat intervenţia pentru un cont-curent la Banca Românească.! Am dat voie lui N. Georgescu a scoate, cu colaboratorii miei de până acum, o foaie săptămânală Neamul Nostru. Mă înștiințează că și acum se va da după vânt.

5 NOVEMBRE

Un fost student al mieu îmi arată că la Roman

și Agapia sânt nemți de la +8 ani înainte, aduși pentru a se hrăni. Abia a venit ordin să salute pe ofițerii noştri.

În satul lui e un primar de 8 ani și un casier de 14, exclus de la liceu. 8 NOVEMBRE Regele și mama sa sânt târâţi la lași ca să se închine la Râpa Galbenă și să fie salutaţi de bătrânul Codreanu. 10 NOVEMBRE Cumplitul cutremur. Vechea mea casă, școlile, Museul, Palatul reginei, bisericile, Mânăstirea, Filip, Sf. Ilie sânt o ruină. Groaza pentru soarta copiilor până la venirea lor. [De la pag. 139] Oroarea marelui cutremur. Casa mea, așezămintele mele sânt o ruină. 11 NOVEMBRE Am bucuria de a-mi revedea pe ai miei vii și sănătoși, veniți din București, care a avut în parte aceiași soartă. Locuiesc în căsuţa neisprăvită a cumnatei mele Lucia Bogdan. 12 NOVEMBRE N. Georgescu, cu știrile despre halul de plâns al Bucureștilor. 1) După o săptămână, C. Angelescu a răspuns, împrumutându-i 50.000 de lei din averea sa personală. N. Iorga i-a mulțumit prin scrisoarea de la 12 noiembrie (Corespondenţă, ed. Ecaterina Vaum, I, București, 1984, pp. 46-47). La Muzeul Naţional de Istorie a României este scrisoarea dr-ului Angelescu străpunsă de glonţ, căci Iorga o păstrase în buzunarul hainei.

NOIEMBRIE 1940

363

N. Georgescu, cu știrile cele mai rele de distrugere în București. 13 NOVEMBRE Al. Lapedatul. E îngrijorat de situaţia politică (generalul Antonescu pleacă, în aceste momente, la Roma). 14 NOVEMBRE Plecare la Sinaia. Aici aflu că studenţii de la Artele Frumoase cer să se înlăture cărţile Institutului de Istorie Universală pentru a-și pune acolo dormitorul: „Noi sântem Statul.“

Al. Lapedatu. După atâta vreme putem vorbi și de situație. Universitarii vor fi pensionaţi chiar dacă n-au vârsta. El nu crede că se poate merge înainte tot așa. Se miră că Regele Carol n-a recurs la Dinu Brătianu sau la Maniu care nu cereau decât revenirea la vechea Constituţie. Vorbim de lucrările mele de la Academie. E] crede că Gh. Brătianu n-a pomenit măcar numele mieu, care ținusem cincizeci de ani catedra, de frică.

15 NOVEMBRE

Caut un adăpost la Sinaia. Mi se cere Institutul

de Istorie Universală pentru Academia de Arte Frumoase. Îmi cere Institutul Scoala de Bele Arte, adică studenţi cari spun că „ei sânt Statul“. 1) Al. Lapedatu, Scrieri alese, pp. 412-413, povestește acea ultimă întâlnire. Din aceeași zi de 16 noiembrie datează scrisoarea către Rădulescu-Motru încredințată lui Lapedatu (comunicată de P.P. Gogan în

Contemporanul, 20 noiembrie 1970): „Domnule Președinte, mulțumind din inima mea întristată de risipirea unei gospodării de o viaţă întreagă, pe care a lovit-o în chipul cel mai crud cutremurul, pentru bunele cuvinte ce mi-a adus dl. Secretar general Al. Lapedatu, vă trimet din acest refugiu pe care mi l-a păstrat soarta un studiu scris în aceste zile de boală și suferință, acesta fiind singurul mijloc de a mă împăca iarăși cu viața. Veţi ierta că, neavând la început nimic alta la îndemână, o parte e scris cu creionul. Primiţi încredințarea vechilor mele sentimente, pe care le-a întărit încă nenorocirea comună, N. lorga“. Studiul „tipărit fără ultima revizie a autorului în dec. 1940“: Revelaţii toponimice pentru istoria neştiută a românilor, |. Teleormanul, Academia Română, mem. secț. ist., s. TU, t. XXIII, 1942, 18 p.

364

NOIEMBRIE 1940

18 NOvEMBRE

Visita lui Topa. 1 s-a cerut să se înscrie la legio-

nari și el a declarat că rămâne în credinţa lui cea veche. Visita lui Antonescu la Roma deșteaptă speranţe în Ardeal, a lui Molotov la Berlin temeri pentru Moldova. În acest timp familia Codreanu atacă sediul din București cu armele și e răspinsă cu armele. Bătrânul loan, fiul Horia, Dimitrescu-Borșa, Dimitrescu-Zăpadă sânt închiși. 19 NOVEMBRE Antonescu revine, primit cu imnul regal. La radio istoria „Legiunii“. Dar între Sima și Constant e lupta și cei din provincie, chiar prefecţii, nu vreau să asculte. 20 NOVEMBRE

Năprasnica moarte a bunului mieu amic Inculeţ.

22 NOvEMBRE Moartea bunului preot |. Moţa. 1 se fac funeralii naționale de oameni cari nici n-au cunoscut nici n-au înțeles viaţa lui. Antonescu ne închină Berlinului. 23 NOVEMBRE I. Farcaș e încunjurat la Văleni de creditori ai așezămintelor, necunoscuţi mie, și i se sechestrează automobi-

lul condus de fiul mieu Valentin. Recunoștinţă... La Roma Isopescu face cursul despre legionarism... Sinuciderea lui Sidorovici. 24 NOVEMBRE

S-a găsit o corespondenţă a generalului Marinescu cu rudele lui, prin trei legionari: unul se aruncă pe fereastră, altul se împușcă, un al treilea, legat la stâlp, e expus zilnic în curtea poliţiei...

25 NOVEMBRE

De ziua soției mele, care resistă eroic nenoro-

cirilor. Familia mai de aproape ne mângâie cu presenţa ei.

Scrisori, neașteptate, de prietenie de la Diehl, refugiat la Pau, într-un hotel, de la Ortiz, de la Nella Collini, de la colaboratoarele francese pentru Histoire des Roumains, întreruptă de acest guvern, d-rele Fouret. De la ai noștri nimic decât asedierea completă şi cele mai brutale ofense... Noaptea trec mari automobile cântând „cântece legionare“...

NOIEMBRIE 1940 26 NOvEMBRE

365

eri s-a decretat săptămâna de doliu pentru

reîngroparea lui Corneliu Codreanu, a „nicadorilor“ și „decemvirilor“. Antonescu revine declarând că a căpătat „încrederea Germaniei“...

ui are

i

pi

Lui

4

ere sp

i

CUPRINS

Transcrieri fonetice și norme practice peniru lectura jurnialulGiiz i ora a

ded oale ae

Introducere (Andrei Pippidi)...

7Ț

JURNAL 10085

e caile

1090 s-a

aaa

iasa

alee aaa oa

a Apa e iti ae a aa

ate at eee cula

iapa lire, amemttiaia

25

127

La prețul de vânzare se adaugă 2%, reprezentând valoarea timbrului literar.

x ÎN caci

|

[7 apte

ia

Pe

Căepte

bt.

e

Qi,

ia

sa

Ada A

Oa,

wi

n

re

=

pe pag Doe da an egaee

Cu

.)

a

Şt

ara sai

(a

Dog De cet fine

Îl

” "0 Ale tn

laa

Do

Da

e

tie

PI

-

fa

. nea

2:

Ze

jel

(ie

ză bi

ae

d mai

pasi

Be

i $

j

2 L

Ki

: Azi

De

$

-

2 cauzal zei

mi

.—

.

7

Ba

rss

ări

be sai

PA

ii (PE

ră

—Ep=

ol

ca”

amp

atei

pn

$

Ă

1 Jo

a Da”

pe pe

ac bee

e

Dad

îm

buoEnraaetg EP Me ae pee

a

DE

1

Pena

fe

sa

45 2 a Ela

-ă

asez

mi

L

i

1

pot (=

Lb

i !

4

2

at

PA pede

ezite acul

ca het

sn

£ ce

pp ine ai diete, 25 ante fete Poze Ge = Doar în fara

mu

meri

E

e pare

o

pete SI

car

Ca

ppt mame]

age

se

de eE

Dam

€

Pagină din jurnal, 12-14 decembrie 1939.

a

ipet ES ee,

în

fin

SAE

ME

So

mb

Came

puma

21 Z

pe Porti,

i CASA

)

M. S. REGELUI

SALA DE CONSILIU

pa

Pie see be poe sh

ali

îs

d

spe

ot pr W

dp _

-

Neam, 4

A,

4

Plear

pn

[Si

Te

te pi

.

p

sp

..

* a

e

(O A

AS

A A

4

2.

NEL

sună

3

Aa

2 few

Pa

Ex

e P

pante Pee pf

|

GA

pda

7

>

să

D—aa,

% mat!

A

pe

r

? La

4

. (amant

|

+

și

(eAR

paie Pa

rs,

i!

foc

p...

ar

-.

Au

m Da

pp e Pi

Da

Di

"pa

Ho

”

9 pi

Sp

E

m PAaB

Pagină despre istoricul Consiliu de Coroană din 23 august 1940.

at

ee am

ai

i

pt

N. lorga la Alba lulia, 7 noiembrie 1938, alături de episcopul Armatei Partenie Ciopron și de generalul Pap, rezident regal, trecând în revistă trupele la comemorarea intrării lui Mihai Viteazul în cetate.

Sus: e

as

a din Bucureşti. «Jos: casa de la Vălenii de Munte.

Sus: casa din București. «Jos: casa de la Vălenii de Munte.

În grădina casei de la Sinaia.

La biroul de lucru (ultima fotografie).

Lena „05 Moe. 1197 eae

puti-

a

p Regal emma a

eenerene

piese

pi

con

Peel

oma PA

«ea Aa i

Moase

>,

esec

Be mai

A ag! amet j

Însemnare a Ecaterinei lorga pe carnetul dăruit de N. lorga de Sfânta Ecaterina, cu două zile înainte să fie asasinat.

memorii | jurnale

călătorii | corespondenţă | portrete | convorbiri | biografii reportaj | portrete în dialog

O operă în care atitudinea morală și loialitatea joacă un rol așa de mare poate părea învechită multor oameni de azi. Solidaritatea naţională pe care N. lorga a predicat-o necontenit a rămas Cai SV

CUC

+

fărâmițează îmbrânceala partidelor și a intereselor personale. Se publică astăzi pentru prima oară caietele XX—XXII, care întregesc Memoriile cu perioada de la 25 februarie 1938 la 26 noiembrie 1940, o seară înainte de sfârșitul în faţa unui pluton de execuție improvizat. Existenţa acestui material inedit a fost complet necunoscută publicului, chiar istoricilor preocupaţi de biografia învățatului sau de ilustrarea activităţii politice din ultimii ani de pace înainte ca ţara să fie absorbită de-al Doilea Război Mondial. Cititorii părţii precedente a jurnalului vor găsi detalii despre cum a evoluat situaţia și despre regimul acelor ani, cu care lorga a colaborat, dar îl vor recunoaște și pe el însuși, chiar dacă unele aspecte — nemulţumire corozivă, resentiment, vanitate — care i-au influenţat relaţiile personale apar aici într-o lumină mai puternică. ANDREI

PIPPIDI