Reforma spiritului [1 ed.] 9738437148

Citation preview

GRlGORE T. P'OPA

Editura VIATA M,EDICALA ROMA�IASCA

GRlGORE T. P'O PA

Editura VIATA M,EDICALA ROMA~IASCA

GRIGORE T. POPA

REFORMA SPIRITULUI

GRIGORE T. POPA

111111111111111111111111111111 0

eeeeea

~~~

49673 ~v

@~D~DLJQD[1QDD EDITIE PRINCEPS

de PETRE POPESCU-GOGAN, CLAUDIA VOICULESCU

PREFATA

de ACAD. MIHAi DRAGANESCU

EDITURA VIATA MEDICALA ROMANEASCA BUCURE$TI, 2002

Cartea - stralucit tratat asupra reJormei spiritului - se publica la 60 de ani de la elaborarea ei, cu eJortul Jinanciar al urma$ilor autorului: dr. Grigore Gr. Popa, Jiu, prof. Dumitru Radu Popa, nepot de Jiu, $i Catrinel D. R. Popa, nepoata prin alianJa.

* B.C.U. "M. EMINESCU" IA~I

I LOSO FIE

Descrierea CIP a Bibliotecii NaJionale a Romaniei

POPA, GRIGORE T. Reforma spiritului / Grigore T. Popa ; editie princeps: Petre Popescu-Gogan, Claudia Voiculescu. - Bucure~ti: Viata Medicala Romaneasca, 2002 p.; cm. ISBN 973-8437-14-8 I. Popescu-Gogan, Petre (ed.) II. Voiculescu, Claudia (ed.)

821.135.1-4

Tiraj: 500 exemplare

Culegere text la calculator dupa original: Tehnoredactor: Tehnoredactare computerizata.:

Andrei IFRIM loan DUMITRENCO Gina MANCIU

Operator:

Berta ALEXE

Corectori:

Constanta MARINESCU Emil FRATILA

EDITURA ,.VIATA MEDICALA ROMANEASCA" Bucure$ti, sector 1, str. Cristian Popi$teanu nr. 1-3, cod po$tal 70109 TELEFON: 315.61.09; FAX: 315.69.80

Generatiei de Aur a Academiei - Omagiu! GRIGORE T. POPA e unul dintre cei peste o sutii cincizeci de suprimati din demnitatea academicii, o data cu Academia, §i exterminat fizic in acela§i diabolic program comunist de lichidare a elitei romane§ti. ,,Noi, cei vii, suntem unica lor posibilitate de a Ji". Slujitorii acestei ,,Reforme... "

Grigore T. Popa

CUPRINS Prefata - acad. profesor Mihai Draganescu, pre$edintele Academiei Romane, 1990-1994 ........................ 11 Argumentul editiei $i Cronologia ... - profesor dr. Petre Popescu-Gogan, autorul trilogiei ACADEMIA (in manuscris) ...........................21

REFORMA SPIRITULUI A. PRINCIPII DE EDUCATIE $1 iNVATAMANT I. Critica principiilor ............................................ .49 1. Constranger~a; 2. Dogmatism sau empirism; 3. lnstructie $i educa!ie; 4. Practicism $i abstractie; 5. lnvatatura generala sau specializata; 6. Valoarea $i varsta profesorilor; 7. Libertate sau dirijare inflexibila; 8. Germeni, facultati sau tabula rasa; 9. Stare actuala sau devenire; 10. Anarhism $i evolutie; 11. lntelect $i fizic; 12. Crizele evolutive

II. Ill. IV. V. VI.

Continutul moralei ............................................71 Continutul emotiv al fiintei umane ................................76 Reconstituirea principiilor .......................................87 Literatura ..................................................95 lzvoare ....................................................99 1. Probleme privitoare la structura individului; 2. Probleme privitoare la omul 1n grup $i 1n societate; 3. Probleme privitoare la $COala $i 1nvatamant ; 4. Probleme generale de cultura $i de informa)ie asupra altar $COale Post-scriptum

VII. Educatia: problema de rasa? ...................................102 Literatura .....................................................109

8. $TIINTA CA BAZA DE PREMENIRE A OMULUI I. 11. Ill. IV. V. VI. VII. VIII. IX.

O tiinta vie este un produs istoric ................................ 111 Omul este un produs istorico-social .............................. 114 Omul este fabricantul sau insu$i ................................ 116 Societatea se bazeaza pe $tiinta ................................118 $tiinta in perspectiva timpului ..................................126 Aspectul de azi al $tiintei in tarile de inalta civilizatie ................. 138 $tiinta la noi ...............................................153 Reactiunea ................................................162 $tiinta ca baza de transformare a omului .......................... 165

I. II. Ill. IV. V. VI. VII. VIII. IX.

Consideratii generale .........................................169 Tensiunile .................................................174 Tonusul $i presiunea organelor .................................. 180 Tensiunea cerebrala ..........................................189 lntluxul nervos ..............................................197 Viata ca o forta asimilatoare ...................................208 Creierul ca primum movens al realitatii ...........................215 Proiectia inauntru ...........................................236 Boala secolului .............................................240

C. TENSIUNEA NERVOASA $1 BOALA SECOLULUI

1. Tensiunea cerebrala; 2. Renuntarea la personalitate; 3. Contrazicerea evolutiei; 4. Frica $i ne1ncrederea; 5. Minciuna, principiu politic; 6. Orientarea spre ura $i violenta; 7. Atentatul contra libertatii; 8. Statul organism

Scrisoare adresata profesorului Gr. T. Popa de catre profesorul George Emil Palade la 18 ianuarie 1947 din New York ............... 273 Postfata de Dr. Grigore Gr. Popa ...................................279 lndice de nume .................................................287

PREFATA 0 gandire despre cunoa$tere, moralitate $i societate In anii '40, Grigore T. Popa (1892-1948), personalitate remarcabila a medicinii $i biologiei romane$ti, membru al Academiei Romane (1936), elaboreaza o serie de trei lucrari de mare respiratie culturala, $tiintifica $i filosofica in care examineaza cauzele care au dus omul $i societatea la degradarea produsa in secolul XX datorita fascismului $i comunismului, dar $i solutiile posibile de remediere in viitor. Aceste lucrari, prezentate prin conferinte in Aula Academiei Romane $i apoi publicate, primele doua, cu omisiuni importante, in Memoriile Sectiei $tiintifice a Academiei Romane, sunt reunite, in totalitatea lor, in volumul de fata sub denumirea Reforma spiritului. lmpresionat de ceea ce se intampla in jurul lui, de rinocerizarea oamenilor, in sensul lui Eugen Ionescu, dar fara sa mentioneze acest termen sau sa faca o mentiune expresa la scriitor, de catre doua tipuri de dictaturi, de faptul ca pana $i in lumea intelectuala romaneasca avea sa suporte cenzuri ale ideilor sale $i apoi chiar eliminarea sa din invatamant $i din Academia, se intreaba, biolog fiind, daca nu cumva este ceva gre$it, defect, in insa$i constitutia omului, ceva care duce la favorizarea unor astfel de comportamente $i tipuri de societati totalitare. Grigore Popa are numeroase observatii amare asupra starii lumii 1n care traia: ,,omenirea a cazut in primitivism", 1n ,,dezastru moral", in ,,semicivilizatie". Notiunea sa originala de semicivilizaJie merita toata atentia $i ar putea deveni un concept important pentru $tiinta istoriei $i pentru sociologie. Pornind de la scoaterea in evidenta a doua mari parti ale creierului, creierul vechi, impulsiv, emotiv (thalamus-hipothalamus) $i creierul cortical (scoarta cerebrala), mai nou in evolutia biologica, constata cum primitivismul uman $i social este generat de

11

creieru/ primitiv, iar civilizatia este creata de creieru/ ganditor $i rational. Tntr-o civilizatie, impulsiile primitive se domolesc prin cultura, afirma Grigore Popa, dar $i 1ntr-o civilizatie pot sa reapara intoaceri la ,,primitivitatea nervoasa", care readuce atingeri cu barbaria, in care caz se produce starea de semicivilizatie. Omenirea anilor tascismu/ui $i comunismu/ui se gasea in semiciviliza/ie, stare generatoare de spirit razboinic $i razboaie. lntr-adevar, starile de semicivilizatie folosesc marile cuceriri ale civilizatiei tehnice in scopuri cu totul straine adevaratei civilizatii. Avertismentul lui Grigore Popa pentru civilizatii este evident. Asupra lor planeaza pericolul de a cadea in semicivilizatie, antrenand dupa aceea propria lor distrugere, dupa ce au distrus $i alte comunitati umane. $i $tim foarte bine ca a$a s-au petrecut lucrurile 7n secolul XX. Avertismentul sau ramane valabil in continuare. Realitatea istorica arata omenirea a fi fost mai curand o semicivilizatie. Unul dintre principalele mesaje ale autorului acestui volum este acela al deschiderii unui capitol nou al istoriei omenirii care sa asigure trecerea de la semicivilizatie la civilizatie. Conceptia sa filosofica este influentata de teoria biologica a evolutiei pe care o extinde la evolutia generala, considerand ca tot ceea ce exista evolueaza. Aceasta afirmatie este pentru el o lege fundamentala. De aici ajunge la principiul $i mai abstract al devenirii ca axioma ontologica: ,,Devenirea este esenta a tot ce fiinteaza, deci $i a spiritului". Aplica acest principiu $i mintii, omul ($i profesorul, $i elevul) trebuind sa-$i mentina mintea pe o linie ascendenta in devenire: ,,Nici o oprire, nici o fixare definitiva nu poate mentine viata intelectului. Numai continua lui transformare 71 7ntretine $i tot ce poate face educatorul mai bun este sa indrepte transformarea spre imbogatirea de idei $i spre complicare armonica a mintii". Prin complicare, Grigore Popa intelege de fapt complexitatea, evolutia biologica producand cre$terea complicarii (complexitatii). Evolutia mintii asculta $i ea de cre$terea complexitatii, fiind intr-un fel o continuare a cre$terii complexitatii biologice. Tn viziunea sa evolutionista, pornind de la ideea ca evolutia este sadita in structura cosmosului, constata o tenacitate evolutiva in intreaga realitate. Gase$te idei evolutioniste, evident, atat la Darwin, cat $i la Lamarck, dar nu le opune, ele nu se exclud in mod absolut in lumina legitatii generale evolutioniste, tendentiale a$ afirma, pe care o avanseaza. Este un punct de vedere care arata cuprinderea deosebita a viziunii sale despre lume, mecanismele evolutiei putand fi multiple $i complementare. Pentru Grigore Popa evolutia primeaza asupra revolutiei. Desigur se simte aici influenta revolutiilor sociale nefericite din secolul XX asupra sa $i care au adus intr-adevar mari necazuri omenirii. Recomanda pentru rezolvarea problemelor omenirii, metodele evolutive, revolutiile fiind periculos de

12

simplificatoare: Jncumetarea omului ie$ita din ignoranta realitatilor $i din victoriile sale tehnice ii tac sa-$i ia cu U$Urinta sarcina de a transforma din temelii societatea, fara sa-$i dea seama ca acea transformare trebuie sa se faca evolutiv, daca e sa se faca bine. Spiritul postbelic este antievolutiv, el se vrea revolutionar $i ii atrage mai intai distrugerea; fara a calcula consecintele actuale el speculeaza posibilitatile viitoare, vagi, neprevizibile $i intotdeauna altfel decat au fost planuite. Sub o tensiune cerebrala sporita, beI$ugul de conceptii este intotdeauna mare, gandirea teoretica este agitate. $i fiind totodata lipsita de frana spiritului critic, ea crede ca poate $i este indreptatita sa puna in pr~a orice fantezie, cu naturaletea cu care intinzi mana ca sa prinzi un obiect. [ ... ] Revolutionarii sunt intotdeauna simpli$ti $i ei totdeauna deformeaza $i excite., eliminand pe cat mai mult ratiunea. Vremea noastra a fost bantuita $i inca mai este, de doua simplificari periculoase. Una este rasismul [ ... ] A doua este marxismul". Tntr-adevar, nu cumva simplificam prea mult? Dupa incetarea din viata a lui Grigore Popa, in anul 1948, am asistat la simplificari in gandirea celor care au condus tara in numele unui socialism $tiintific inchistat, incapabil sa se adapteze la schimbarile aduse de noile tehnologii. De fapt, inchistarea $i simplificarea apartineau, dupa cum a remarcat Grigore Popa, creierelor unor conduce.tori care au reu$it sa niveleze $i creierele celor mai multi cetateni prin blocarea gandirii lor rationale. lntelectul multor oameni a fost pus in slujba acestor simplificari, de$i multi oameni $i intelectuali rationali i$i dadeau seama de eroare, iar unii au incercat chiar sa aduca idei noi in speranta ca s-ar putea corecta traiectoria societatii socialiste. 1n zadar. Pana $i societatea a fost conceptual simplificata, ea trebuind sa urmeze linia prescrisa de o gandire desprinsa de realitatea evolutiei elementelor $tiintifice, tehnologice, economice $i spirituale care determine., in mod complex, evolutia societatii. Conceptia evolutionista a lui Grigore Popa scoate in evidenta cre$terea complexitatii, punct de vedere foarte actual astazi. Gandirea sa evolutionista a influentat $i modul in care a conceput morala. Nu crede in ineitatea simtului moral al omului cum a sustinut Kant, fiind de partea lui Spencer, pentru care simtul moral este un rezultat al evolutiei. Tn filosofie, $Uinta $i psihologie, raportul dintre Tnnascut (care poate fi supus devenirii $i, in consecinta, evolutiei biologice) $i cultural (o consecinta a devenirii sau evolutiei sociale) este astazi mult mai nuantat. Se $tie ca mult timp s-a considerat limbajul natural ca un produs strict social, dar in ultimele decenii se recunoa$te existenta unui nucleu preexistent, innascut, al limbajului natural care se dezvolta $i cape.ta forma finale. sub actiunea mediului social. Probabil ca $i in cazul simtului moral lucrurile stau la tel. Important insa la Grigore Popa este accentul pe care ii pune pe educatia morale., cu alte

13

cuvinte pe rolul $COlii $i al mediului social asupra comportamentului moral. In fata starii morale a lumii Tn care traia era greu de crezut Tntr-o ineitate a simtului moral. Problema se pune la tel $i astazi Tn fata fenomenelor de imoralitate $i coruptie cu care ne confruntam. De fapt, la noi, se Tncearca combaterea coruptiei, Tn loc de a se combate mai Tntai radacina coruptiei care este imoralitatea. Se poate spune ca omul este de la natura imoral $i numai societatea ar putea sa.-1 faca moral? Cum sa faci un om moral, daca nu exista un punct de sprijin natural Tn mintea sa, care sa fie scos Tn evidenta $i amplificat prin mediul social? Problema pusa de Grigore Popa este foarte actuala $i astazi. El afirma chiar ca $1iinta poate alimenta toate necesitatile formative ale unui om moral. Este un punct de vedere interesant, iara$i de actualitate, in lumina conceptului actual de Societate a cunoa!}terii. Va trebui sa dam un raspuns daca o cunoa$tere avansata, pentru toti oamenii, cum se presupune pentru aceasta noua etapa a Erei informafiei, poate asigura o baza pentru o moralitate superioara. Grigore Popa recomanda cu convingere o educatie bazata pe cunoa$tere, pentru a Cre$te puterea de dominare a scoartei cerebrale. El este convins ca Tn acest mod se va dezvolta $i moralitatea omului. Astazi se presupune ca Societatea cunoa!}teriiva ti urmata de o Societate a con!}tiin/ei, care va ti Tn esenta o societate morala. Grigore Popa se gandea, Tnca din anii '40, la o unificare a telurilor morale ale Tntregii omeniri $i la o con$tiinta a Tntregii omeniri. Este aproape o prefigurare a societa/ii con!}tiin/ei, pe care astazi o Tntelegem ca o a treia etapa a Erei intorma/iei. Societatea con!}tiin/ei ar putea scoate omenirea din starea de semiciviliza/ie pentru a o trece Tn aceea cu adevarat a civiliza/iei. In anii '40 nu era cunoscuta structura genetica a organismelor vii, codul genetic purtat de moleculele de ADN fiind descoperit Tn 1953 de catre Watson $i Krick. Totu$i, Grigore Popa a intuit corect radacinile biologice ale comportamentului omului, bazandu-se pe cuno$tintele $i experienta sa de profesor de anatomie, de medic $i biolog, la care se adauga o reflectie intelectuala de exceptie. In ultima instanta, pentru Grigore Popa, creierul este de vina pentru ceea

ce se fntamp/a oamenilor !Ji societa/ii. El declara cu convingere ca acest organ esential al omului este un instrument atat al rau/ui, cat $i al binelui. 0 serie de biologi $i chiar neurobiologi de valoare considera astazi ca Tn ultima instanta genele sunt de vina. Pentru ace$tia, creierul nu este decat o consecinta a genomului biologic, ceea ce este Tn aceea$i masura de adevarat ca $i pentru restul corpului omului. Anumite dezordini ale creierului sunt determinate de modul Tn care se exprima genele, prin exprimare Tntelegand felul Tn care ele interactioneaza pentru a produce efecte somatice sau functionale.

14

Cercetarile din ultimii ani au aratat ca nu sunt mari diferente Tntre genomul cimpanzeului $i al omului. Comparand 3 milioane de litere de ADN din genomurile respective, numai 1,3% din litere sunt diferite. Diferenta creierelor este data de modul Tn care se face uz de gene de catre genomul cimpanzeului $i al omului, de modul 1n care genele interactioneaza Tntre ele $i probabil cu diverse proteine. ldeile lui Grigore Popa din anii '40 contin de fapt elemente de baza a ceea ce mai tarziu s-a numit sociobiologie, de$i gandirea lui nu s-a rezumat numai la atat. lntr-o lucrare contemporana de sociobiologie (Howard K. Bloom, The Lucifer Principle: A Scientific Expedition into the F~s of History, 1997), se ia ,n consideratie influenta genelor $i a structurilor creierului asupra naturii raului, cu exemplificari din istoria omenirii. Cartea este considerata de multi ca una dintre cele mai influente carti din ultimii ani, iar daca un asemenea mod de gandire reflecta o parte din realitatea omului $i a societatii, atunci nu se poate sa nu recunoa$tem $i rolul lui Grigore Popa, care a sesizat asemenea aspecte cu 50 de ani mai ,nainte. Dar Grigore Popa a vazut $i binele $i modul Tn care acesta ar putea sa predomine. Nu $tim 1nca ce va aduce viitorul, daca nu vom ti nevoiti sa umblam la natura biologica a omului, daca nu va trebui sane asociem con$tiinte artificiale a carer aparitie tehnologica se contureaza ,n secolul XXI, dar lectia lui Grigore Popa este $i va ramane semnificativa. Mergand pe urmele lui Comenius, Kant, Rousseau $i Pestalozzi, pentru Grigore Popa exista $i o parte buna a naturii omului care explica tendinta sa de cautare a adevarului $i de dezvoltare a $tiintei, pentru virtute, precum $i pentru sentimentul religios. Totu$i, Tnclina oarecum mai mult spre linia de gandire determinata de Bacon, John Locke $i Spencer care neaga calitati Tnnascute ale intelectului $i spiritului. Grigore Popa este mult mai aproape de conceptiile anilor no$tri atunci cand studiaza modul 1n care creierul este determinat 1n comportamentul sau de constitutia sa biologica rezultata prin evolutie, a$a cum a avut ea loc, $i mai ales constata marea disponibilitate informationala a creierului (cum am spune astazi, partea necablata a creierului) pentru constituirea sa intelectuala, morala $i spirituala. Despre raportul dintre Tnnascut $i disponibil, 1n sensul de mai Tnainte, Grigore Popa ia o atitudine nuantata: ,,Fara a nega posibilitatea de a se mo$teni unele calitati spirituale, este de admis parerea care sustine ca 1n om se gasesc sadite toate aptitudinile sub forma de rudiment, $i ca $Coala poate construi din ele, prin utilizarea experientei, o minte bogata, are toate $ansele sa fie mai aproape de adevar". De aici rezulta convingerea sa pentru imperativul libertatii spiritului: ,,Spiritu! trebuie sa se mi$te fiber fn tot ce este

investiga/ie $i fn tot ce este combina/ie de idei".

15

Ca un intelectual atent la fenomenele sociale, analizeaza din punct de vedere $tiintific comportamentul oamenilor 1n masa. Cu termenii sai, o stare grava de pseudocultura, destul de generalizata Tn timpul sau, Tn masa readuce domnia primitiva a reactiilor impulsive, care sunt normale pentru speciile animale. Procesul este favorizat de tehnologie, deoarece U$Urinta de comunicare pe care aceasta a adus-o produce fenomene de masa pe temeiul unor caracteristici biologice fundamentale: Tn primul rand frica, careia Ii acorda un mare rol in comportamentul determinat biologic, ura, simpatia, agresivitatea, toate acestea avand la baza modul de functionare a partii impulsive, inferioare, a creierului. In masa, adesea omul se decerebralizeaza $i se depersonalizeaza - scrie Grigore Popa. Acestei atitudini Tn masa i se poate opune o alta, tot de masa, de fapt din social, deoarece Grigore Popa arata ca omul trebuie educat de societate, pentru societate $i 1n societate. Oamenii trebuie sa fie pregatiti pentru viata sociala, sociabilitatea fiind trasatura esentiala pentru om $i societate, pentru ca fiecare sa cunoasca limitele actiunii individuale, ale libertatii sale, precum $i constrangerile pe care trebuie sa $i le asume. Problema binelui in societate o discuta 1n acest context, ajungand aproape sa formuleze conceptul de bine corelat al oamenilor, care este probabil unul din conceptele de baza ale civilizatiei. In lucrarea sa, Grigore Popa demonteaza orice incercare de justificare a rasismului din punct de vedere biologic $i cultural, fapt care pare astazi firesc, dar Tn anii '40 o asemenea pozitie deranja mult, pana la a pune in pericol viata celui care profesa asemenea teorii contravenind ideologiei dominante a acelor vremuri. De altfel, Tntr-o serie de lucrari din anii 1937-1940, anterioare celor din acest volum, publicate in revista lnsemnari ie$ene, pe care el a 1nfiintat-o, a tratat problema raselor in lumina conceptiilor sale $1iintifice, fiind una din cele mai importante voci $tiintifice $i culturale din Romania, care s-a ridicat Tmpotriva rasismului. Amihteam mai 1nainte de Societatea cunoa$ferii care se dezvolta in secolul XXI. Tnainte de jumatatea secolului XX, Grigore Popa afirma imperativul ca societatea sa se bazeze pe $fiin/a. Pentru el, structura societatii $i functionarea ei se bazeaza pe $tiinta. Pornind de la relatia dintre om $i societate, de la ideea ca societatea perfectioneaza omul $i omul perfectioneaza societatea, Grigore Popa considera $tiinta ca baza de primenire a omului, partea a doua a acestui volum avand exact acest titlu. Chiar transformarea omului va avea la baza $tiinta, afirma Grigore Popa. lar aceasta se va face printr-o reorganizare a creierului: ,,Reorganizarea creierului cuprinde in sine tot mecanismul progresului. La aceasta idee m-am asociat $i eu [ ... ] aratand cum decurg relele societatii moderne din discordantele al caror substrat se afla Tn sistemul nervos central. Aici trebuiesc

16

1ndreptate toate puterile noastre de cercetare ;;i examinare ;;tiintifica a resorturilor psihice ale omului ;;i poate ca va arata calea unei adanci refaceri spirituale". Cateva consideratii redate mai jos justifica necesitatea ca ;;tiinta sa fie o preocupare fundamentala pentru orice societate: ,,Acest proces de insensibilizare fata de natura ;;tiintei este mai ales pronuntat in ta11e care primesc prin adoptie, ;;i nu prin creatie, toate binefacerile ei. lnsensibilizarea ;;tiintifica este 1nsa primejdioasa pentru societatea 1n care se stabile;;te, pentru ca prin ea se face o falsa apreciere care poate fi uneori simpla desconsideratie exagerata a rezultatelor ;;tiintei; de aici iese o comportare u;;uratica. Prin primire de-a gata a binefacerilor ;;tiintei, nu se face o serioasa participare la creafie ;;i invenfie (;;i acestea sunt stimulurile principale ale progresului uman). Societatea care se afla 1ntr-o astfel de situatie cade 1n dependenta altar societati ;;i viitorul ei se 1ntuneca". Este adevarat, recunoa;;te Grigore Popa statelor industrializate faptul de a fi dezvoltat ;;tiinta, dar constata ca viata tuturor societatilor se va baza tot mai mult pe ;;tiinta. De aceea considera ca ;;i pentru societatea romaneasca, pentru fiinta noastra ca stat ;;i popor, sa dezvoltam nu numai o ;;tiinta ;;colara, ci ;;i o ;;tiinta prin investigatie, nu numai o ;;tiinta doctorala de catedra. Lipsa atentiei acordate ;;tiintei la noi 1n prima jumatate a secolului XX o caracterizeaza astfel: ,,In atenfia publicului nostru sta pe primul plan literatura U$Oara $i istoria. Noi inca mai suntem convin$i ca trebuie sa valorificam drepturile pe baza demonstrafiei istorice $i continuam sa scuzam inapoierea noastra prin circumstanfele defavorabile ale trecutului, circumstanfe in care s-a gasit poporul romanesc. De aceea $fiinfei i se pastreaza o situafie inferioara, putand ti neglijata adesea pana la periclitarea intereselor nafionale". Cat de actuale sunt aceste consideratii! Academia Romana, care 1n secolul XXI ar trebui sa fie 1n primul rand o Academie de ;;tiinte, pa.strand ;;i caracterul ei traditional de Academie de limba ;;i litere, de istorie ;;i unitate nationala, dar 1n primul rand o academie de ;;tiinte, teoretizeaza astazi prin anumiti exponenti rolul culturii, 1ntelegand prin aceasta mai mult literatura ;;i arta, ca singurele care pot salva fiinta nationala. lara;;i simplificare, produsa din porniri subiective ;;i impulsive. lnteresele nationale cer, cum a spus Grigore Popa, complexitate ;;i echilibru de factori. Este interesanta ;;i viziunea lui Grigore Popa despre tensiunea interna a corpurilor vii, o tensiune biologica constitutionala cum o nume;;te el, datorita suprafetelor de separare 1ntre ceea ce este viu ;;i neviu, respectiv datorita membranelor acestora ;;i proprietatilor selective de transport. Tensiunea de membrana la celule, tensiunea arteriala ;;i alte forme de tensiune interna ale organismului ;;i partilor lui sunt puse 1n evidenta pana la tensiunea cerebrala : ,,creierul pulseaza $i aceasta se poate vedea cu ochii /iberi'~ lnfluxul nerves este examinat 1n lumina datelor

17

cunoscute 1n acei ani, fiind considerat 1n mod corect un fenomen bio-chimicelectric, actionat de tensiuni care orienteaza mersul sau. Dar viata nu se reduce numai la atat: ,,Problema tensiunilor universal prezente fn corpurile vii ne invita la un nivel mai fnalt, la care nu se poate ajunge numai prin rezu/tate/e constatabile experimental, ci trebuie sa facem un salt spre domeniul ipotezelor metafizice, pentru a fauri un cadru larg fnJe/egerii noastre. Aceasta problema este: via/a privita in esenfa ei. Lamurirea vie/ii fn originea $ifn esenJialitatea sa este o problema de acefa$i rang cu problema divinita/ii, cu aceea a nofiunilor de spa_tiu $i timp abso/ut, a cosmosu/ui $i neantului etc. Aceste probleme cardinale nu se pot rezo/va pe cale experimentala, 8$8 cum obi$nuim sa rezo/vam problemele $tiinJifice, fiindca acestea din urma Jintesc la adevaru/ partial (cautat cu mij/oace !imitate), pe cand ce/elalte sunt probleme de infinit, pentru care nu avem instrumente de masuratoare ... ': De infinit te poti apropia, spune Grigore Popa, cu spiritul ganditor, deoarece acesta nu are 1ntindere, nu poate fi masurat $i totu$i mascara. Spiritul opereaza cu idei $i intuiJie, datele experimentale servind ca suport pentru deductii transexperimentale. Pentru el spiritul este mai presus de materie. Orientarea sa 1n fata conceptiilor exclusiviste, vechi, simplificatoare a fost considerata idealista. Gandirea sa a fost 1nsa mult mai complexa, mai nuantata, porn ind de la realitatile biologice materiale, de la evo/ufie, de la structura, cat putea de detaliata, a sistemului nerves, constatand necesitatea unor cautari noi dincolo de acestea. Nu folose$te conceptul de informafie pe care biologia I-a asimilat $i folosit mai tarziu. Conceptia sa asupra realitatii, o declara deschis, se bazeaza pe modul sau de a 1ntelege viata. Acorda spiritului rolul de realitate a realitatilor. Omul este un spirit care poate cunoa$te, iar spiritul unui om ,,are aceea$i tendinfa de vibrare comuna cu a/te spirite, 8$8 cum pu/seaza fmpreuna neuronii pentru a da undele cerebrale". In acest mod, societatea 1$i constituie un spirit comun ,,format din numeroase unde socia/e, fntre care traim $i care condiJioneaza fnapoi spiritul fnSU$i': Grigore Popa crede Tntr-o reforma a spiritu/ui numai prin formarea de ganditori care pot contribui la ferirea omenirii de simplism $i primitivism. Pentru aceasta este nevoie $i de un Tnvatamant care sa nu fie pur tehnic, afirma Gr. Popa, deoarece educatia trebuie sa cultive $i puterile spiritului. lar $tiinta, cunoa$terea reprezinta o cale esentiala pentru aceasta. Reforma spiritului fn concepfia sa este chemata sa conduce. la un nou umanism, care sa rezulte din legatura con$fienta dintre creier $i cosmos. 1nsa nimic nu se va putea face fara o cunoa$tere profunda a creierului: ,,Dar tara o cunoa$tere adanca a creieru/ui, nimeni nu ar trebui sa se fncumete a dirigui societatea; sau altfe/ spus: nimeni dintre cei care au un rol de

18

conducere, fn orice ramura sociala sau po!itica, nu ar trebui sa ramana !ipsiJi de aceasta cuno$finJa. lntr-o vreme, la Atena sau Roma, conducatorii trebuiau sa cunoasca bine poezia $i at!etismul. 1n timpul Rena$terii ei trebuiau sa cunoasca tot a$a de bine /ogica, gramatica $i filosofia. in timpu/ nostru ar ti indispensabil ca ei sa cunoasca creierur Tn ultimul deceniu al secolului XX s-a declan$at o adevarata campanie pentru cunoa$terea con$tiintei, pentru $fiinJa con$fiinJei. Problema creierului, mintii $i con$tiintei a devenit una din marile probleme fundamentale ale $tiintei $i se tac eforturi mari pentru a se progresa 1n aceasta directie. Fara aceasta cunoa$tere, exact cum cerea Gr. Popa, va ti 1ntr-adevar foarte greu sa facem societatea sa se echilibreze $i sa progreseze. Creierul $i constructia psihica a omului sunt de vina pentru relele lumii $i absurditatile mondiale care apar mereu. Toate celelalte motive, economice, de putere $.a. sunt secundare dupa Gr. Popa: Jn creierul lui Mussolini $i al lui Hitler sta ascunsa catastrofa ce!ui de al doilea razboi mondial, fnca din 1925 ($i poate mai de mult), a$a cum in creierul lui Faraday s-au nascut binefacerile e!ectrotehnicii". Pe de alta parte, degradarea creierului se produce $i datorita societatii, constata Gr. Popa. Societatile totalitare degradeaza creierul, mintea $i spiritul oamenilor. El este convins ca ura $i violenta pot 1nceta daca este pus la lucru creierul reflexiv, ganditor. Acesta va recomanda $i va practica toleranta, dar creierul rational nu poate functiona normal decat 1n libertate, ceea ce impune ca 1n societate opozitia sa nu fie distrusa, ci cautata. lar daca vremurile sunt potrivnice, omul se poate retrage Tn mintea sa. Acolo, omul poate ramane Inca liber, acolo el poate planui viitorul $i nazui spre libertate. Acesta este sfatul trist dar eroic al celui care nu a cedat in fa/a ce/or care dominau societatea $i a ce/or care s-au supus dominarii.

Acad. Mihai Draganescu Aprilie 2002

ARGUMENTUL EDITIEI Reforma Spiritului este opera amira/ a Savantului - capodopera vietii sale. Cand tara va avea o istorie a cu/turii - ca trebuie sa vina $i vremea acesteia cartea Reforma Spiritu/uiva fi a$ezata alaturi de Tratatul despre Suf/et. Sub pana unui Platon $i a unui Aristotel, spiritul ,,traie$te" de douazeci $i patru de secole 1n ,,cheie poetica" - 1n metafora. ,,Func/ia suf/etu/ui este, a!}adar, de a vitaliza $i de a carmui materia: sufletul, intorcandu-se catre nous, ilumineaza materia aidoma unei lampi... ". Grigore Popa elimina metafora $i demonstreaza $tiintific ca ancestralul nostru suflet e spiritul primordial (citim creierul uman) supus fara 1ncetare perfectiunii. 1. Subiectul Reforma Spiritului; Obiectul - Regandirea Firii umane; Mesajul - Sporirea fn/elepciunii; Spiritul $i Materia Cartii - Cadru/ Conceptual vin din $tiinta $i arta universalitatii $i sunt puse 1n slujba universalitatii. Mi$candu-se 1ntre lumea inteligibilului 1n 1nteles platonian $i lumea sensibilului 1n 1nteles aristotelian, autorul Reformei Spiritului are 1n vedere echilibru/ optim 1ntre dimensiunea umana a demersului sau $i dimensiunea divina. Staruind 1n laboratoarele ,,de acasa", peste care plana umbra unor Babe~ $i Cantacuzino, Rainer $i Voinov, $i asupra /ecJjei laureatilor ,,Nobel" (Bergson $i Haeckel, sotii Joliot Curie, Archibald Hill, Ramon y Cajal $i Elliot-Smith etc.) opera savantului continua $i sustine durata lunga a spiritualitatii umane. Cartea se publica pentru prima data, dupa $ase decenii. 2. Materia imediata a lu~rarii ni se reveleaza pe masura ce se ridica ,,zidul" monumentalei constructii - impresionanta prin densitatea $i calitatea componentelor $i prin viteza gandului 1ntemeietor. Cele trei capitole componente - respectiv c~le trei ,,Memorii", cum au aparut 1n ,,Memoriile Sectiunii $tiintifice" a Academiei Romane - sunt: A. ,,Principii de educa/ie $i inva/amanr:· B. ,,$tiin/a ca baza de premenire a omului"; C. Tensiunea nervoasa $i boa/a seco/ului". Ample spectacole ideatice $i vaste desfa$Urari demonstrative, fostele ,,memorii", respectiv actualele capitole sunt 1mpartite 1n ,,acte" $i, respectiv, ,,scene", ,,parti", ,,1ntregi" ale 1ntregului demers.

21

Capitolul A. ,,Principii de educatie $i 1nvatamant" este ,Jntregul" (60 p.) alcatuit din $apte ,,acte": I. ,,Critica principiilor;, II. ,,Continutul moralei", Ill. ,,Continutul emotiv al fiintei umane", IV. ,,Reconstituirea principiilor", V. ,, ... ", VI. ,, ... ", VII. ,,Educatia - problema de rasa?". (Primul ,,act" - ,,Critica principiilor" e alcatuirea a 12 ,,parti": 1. ,,Constrangerea", 2. ,,Dogmatism sau empirism", 3. ,,lnstructie $i educatie", 4. ,,Practicism $i abstractie", 5. Jnvatatura generala sau specializata", 6. ,,Valoarea $i varsta profesorilor", 7. ,,Libertate sau dirijare inflexibila", 8. ,,Germeni, facultati sau tabula rasa", 9. ,,Stare actuala sau devenire", 1O. ,,Anarhism $i evolutie", 11. ,,lntelect $i fizic", 12. ,,Crizele evolutive"). Capitolul B. ,,$tiinfa ca baza de premenire a omulul' (56 p.) este alcatuit din noua ,,acte": I. ,,0 fiinta vie este un produs istoric", II. ,,Omul este un produs istorico-social", Ill. ,,Omul este fabricantul sau 1nsu$i", IV. ,,Societatea se bazeaza pe $tiinta", V. ,,$tiinta 1n perspectiva timpului", VI. ,,Aspectul de azi al $tiintei 1n ta.rile de 1nalta civilizatie", VII. ,,$tiinta la noi", VIII. ,,Reactiunea", IX. ,,$tiinta ca baza de transformare a omului". Capitolul C. ,,Tensiunea nervoasa $i boala secolului" este alcatuirea iara$i, a noua ,,acte": I. ,,Consideratii generale", II. ,,Tensiunile", Ill. ,,Tonusul $i presiunea organelor", IV. ,,Tensiunea cerebrala", V. ,,lnfluxul nervos", VI. ,,Viata ca o forta asimilatoare", VII. ,,Creierul ca primum movens al realitatii", VIII. ,,Proiectia 1nauntru", IX. ,,Boala secolului". (Acest din urma ,,act" - ,,Boala secolului" - se desfa$oara 1ntr-un numar iara$i semnificativ, pentru bogatia ,,probelor" ,,Cancerului naturii $i societatii" - ,,Terorismul" ca politica de stat. Titlurile ,,probelor" sunt: 1. ,,Tensiunea cerebrala", 2. ,,Renuntarea la personalitate", 3. ,,Contrazicerea evolutiei", 4. ,,Frica $i nefncrederea", 5. ,,Minciuna - principiu politic $i social", 6. ,,Orientarea spre ura $i violenta", 7. ,,Atentatul contra libertatii", 8. ,,Statul organism"). Prezentate 1n Aula Academiei Romane - primul 1n iunie 1941, al doilea 1n ianuarie 1944 $i al treilea 1n martie 1947 - cele trei memorii (70 p.; 47 p.; 108 p.) nu au format pana azi, o carte. Primul (1941) a aparut, amputat, 1n ,,Memoriile $tiintifice", 1n 1945; al doilea (1944) a aparut, iara$i amputat, 1n 1944; al treilea (1947) a ramas 1n manuscris $i 1ntr-o dactilograma. Figurand, toate trei, sub genericul ,,Reforma spiritului", ele alcatuiesc pentru 1ntaia oara, o carte - Reforma Spiritului. Evenimentul are loc 1n cadrul operatiunii generale de prelucrare a fondurilor arhivistice ale Academiei Romane - operatiune impusa, sigur, de timp, dar pusa 1n mi$care $i realizata de un om, trimis acolo de Providenta, $i bagat 1n seama $i cultivat de trei oameni mari - $tefan Milcu - llie Murgulescu - Miron Nicolescu. ,,Omul" are meritul - adevarurile trebuie cunoscute - de a se ti identificat cu comandamentele timpului - nu ale regimului - $i de a ti scos la lumina $i 1nlesnit intrarea in circuitul national $i universal, a uria$ei ,,banci de date" existente 1n fondurile de arhiva $i 1n fondurile de pub/icafii ale Academiei Romane. A$a se explica astazi, psihoza generala a navalei date - fara nici o competenta - 1n ... lstoria Academiei. A$a se explica $i nebunia prigoanei 1mpotriva ,,nebuniei"

22

Facultatea de Medicina din la$i

,,Omului" de a ajunge la mal cu monumentalul volum - trei carti - ACADEMIA. Numai fn aceste conditii a putut avea loc fntalnirea cu Reforma Spiritu/ui $i cu dr. Grigore Gr. Popa - fiul Profesorului. 3. lstoria elaborarii $i publicarii Reformei Spiritului e ca ... ,,rupta" din ,,boala secolului" XX. Nascut spre sfar$itul secolului XIX (1892) $i 1ncepandu-$i profesia de medic o data cu declan$area primului razboi mondial (1914), Gr. T. Popa, om cu un fnalt simt al fndatoririlor umane $i cu con$tiinta dublei sale valori - viitor om de $tiinta $i scriitor - $i-a conceput $i fnscris cariera fn durate lungi $i fn planuri vaste ale istoriei - deopotriva ca cercetator, ca universitar $i ca cetatean. 0 lectura din perspectiva proiectului nostru, a Memoriului de titluri :;i lucrari (la$i, 1940 completat mss. fn 1947) ne reveleaza un spirit cautand cu fnfrigurare ,,partea nevazuta $i ne$tiuta a biologiei", cu scopul descoperirii $i valorificarii miracolelor ei, fn opera de perfectionare a fiintei $i firii umane. Luandu-$i doctoratul la 28 de ani (la$i, 1920) $i ,,cucerind" o bursa a FundaJiei Rockefellerdin New York (1925), pentru studii de ,,Embriologie, Neuroanatomie $i Anatomie comparata", la Universitatea din Chicago, SUA, Gr. T. Popa $i-a asigurat platforma de zbor spre universul celulei $i pe meridianele planetei. Nelini$titul explorator al materiei vii va merge $i fn anul urmator (1926), fn SUA, la Statiunea biologica de la Woods-Hole. In anii 1927-1928 va urma cursuri $i va face cercetari la Universitatea din Londra, sub conducerea profesorilor Grafton Elliot-Smith $i J. P. Hill. Apoi, paralel cu fnsarcinarile $tiintifice avute Tn tara, la Bucure$ti $i la$i, Gr. T. Popa va fi invitat curent, la Chicago, la Londra $i la Cambridge (anii 1926-1936) ca ,,Demonstrator" $i ,,Research Fellow". Deja renumitul anatomist $i fiziologist roman va reprezenta $COala romaneasca de biologie, la congrese $i la alte reuniuni internationale, la Londra (de multe ori), Utrecht, Brno, Copenhaga, Manchester, Cambridge. Grigore Popa va fi unul din deschizatorii de drumuri ale unui George Emil Palade - de exemplu - discipol $i colaborator, $ef de lucrari la Catedra de Anatomie de la Bucure$ti, a Profesorului Popa. (A se vedea corespondenta lui G. Em. Palade - bursier Rockefeller cu Profesorul). Revenind la Memoriul citat - mai exact la capitolul ,,Lucrari $tiintifice" impresioneaza insistenta programatica pe anumite structuri functionale, de regula pe cele neabordate de alti cercetatori. Structura durei-mater, de exemplu. Apoi lucrari asupra sistemu/ui nervos, fn special sistemul vegetativ, lucrari asupra hipofizei, asupra hipotalamusului $i a /egaturilor vasculare dintre ele, lucrari asupra spermatozoizilor - descoperind $i descriind procese noi fn materie. Lucrari de rutina anatomica - ,, variafii anatomice stranse in sa!ile de disecfie timp de zece ani, pe mai bine de doua sute de cadavre". [ ... ] ,,Aceste date - scrie Gr. T. Popa constituie normele :;i variantele aflatoare in lnstitutul de Anatomie din /a:;i :;i vor servi ca o arhiva documentara pentru oricine va voi sa faca studii comparate de anatomie umana". Cele 50 de lucrari de referinta - unele realizate fn colaborare cu Fiorica Popa, nascuta Cernatescu, sotia, cu Una Fielding, din Anglia, cu Vasile Marza, cu Eugen Lucinescu etc., fnsumeaza circa 1500 de pagini tiparite, fnsotite de

24

sute de plan$e de specialitate. Tntre 1936, anul 1n care a fost ales membru corespondent al Academiei Romane, $i 1948, anul 1n care a fost suprimat de comuni$ti, o data cu Academia, Grigore Popa a dominat ,,Analele Academiei seria Memorii $tiintifice". Este impresionant spectacolul materialului publicat 20 de studii totalizand 790 de pagini, 1nsotite de 152 de plan$e $i de 981 de referinte bibliografice. Propunerea academicianului Dimitrie Voinov ca Gr. T. Popa sa fie ales la Academie ramane cea mai savanta $i fascinanta introspectie Tn opera lui Gr. T. Popa. Dupa $ase pagini de analiza a operei, D. Voinov Tncheie: ,,Dintre lucrarile $fiin/ifice /acute in ultimii ani de romani - acestea sunt cu siguran/a, unele din cele mai importante. Adaug ca Dr. Gr. T. Popa - distins Fellow al Universita/ii din Londra, este invitat de doi ani sa taca demonstra/ii anatomice cu studen/ii Faculta/ii de Medicina din Cambridge - 1935 $i 1936 - ca, prin activitatea extrauniversitara pe care o desfa$oara, prin vioiciunea $i independen/a spiritului sau, este unul din stalpii culturali ai Universita/ii ie$ene". (An. Ac. R., S II, T. LVI, 1936/143-146). Dedicata expres formarii $i perfectionarii omului, Reforma Spiritului este intemeiata de autorul ei, pe legitatile anatomice $i fiziologice ale structurilor organismului viu $i Tn principal ale sistemului nerves. Studiile $i observatiile proprii Tn salile de disectie $i in laboratoare, la la$i $i Bucure$ti, la Chicago $i Cambridge au fost hotaratoare, dar cultivarea observatiilor $i concluziilor savantilor europeni $i americani - cu precadere a celor recunoscuti $i innobilati cu ,,Nobel" i-au oferit garantia ,,lucrului bine facut". Gr. T. Popa e inca nestudiat cultura tarii sale nu poseda o lucrare monografica - dar $i Tn aceste conditii, la orizont apare, alaturi de modele, intrate deja in legenda, considerate, unele, ,,eroi civilizatori", apare ,,Modelul Popa". Un ,,Model Gr. T. Popa" incepe cu deschiderea $i proiectia gandului asupra generalului $i universalului. El se va interesa de Om, pentru ca dore$te perfectiunea Societatii umane. Se intereseaza de Sistemul nerves, pentru ca dore$te perfectiunea Spiritului uman. Reforma Spiritului vizeaza reformarea actualei existente umane. lnteresul sau pentru ,,general" $i pentru ,,universal" e scos la suprafata de nelini$tea lui. Constatand ca omenirea se apropia de mileniul trei 9i ea continua sa traiasca in stare de semicivilizatie, ca mai ales dupa stingerea religiilor arhaice $i instituirea religiilor revelate, intregi societa/i ,,civilizate" de pe treapta celei eline 9i a celei romane de la 1nceput $i de pe treapta celei engleze 9i a celei germane din zilele sale, ca, prin urmare, mai ales dupa con 9tientizarea 9i, respectiv, dupa 1nomenirea lui Dumnezeu, cele zece porunci sunt rasturnate 9i Tnsangerate, ca semicivilizatia Tnainteaza nu Tnspre civilizatie, ci spre barbarie - apropo de cele doua razboaie mondiale 9i mai ales de inventarea 9i institutionalizarea holocaustului, a genocidului in general - Grigore Popa tine sa se delimiteze de sensul sumbru, bizar, al Societatii ,,homo homini lupus" 9i sa demonstreze ca legile naturii, natura umana sunt corect... ,,programate", ca abaterile sunt datorate creierelor primitive, ca societatea poate fi corect guvernata, dar ca pentru aceasta trebuie ca atat ea cat $i liderii ei sa fie corect instruiti 9i

25

trumos educati, ca procesul este perfect realizabil pe baza unui invatamant avand, drept model, legile biologicului, $i, drept mijloc, $tiinta. Exploratorul a insistat indelung, ca timp, $i profund, ca adancime, pe mecanismele anatomiei $i fiziologiei materiei vii, el nefacandu-$i nici un tel de problema, atunci cand eventual, se surprindea ca in sala de disectie $i in fata studentilor. $i trebuie observat ca existenta la care se gande$te Grigore Popa nu este existenta precara a omului ,,de pe drumu' mare", traind sub imperiul verbului ,,a avea"- peel ii intereseaza omul traind sub imperiul verbului ,,a fi"- existenfa in spirit, o existenta in lumea inteligibi/ului- elita, daca ,,elita" trebuie sa se numeasca fiinta desprinsa de animallitate $i menita spiritualitatii. Coborand ,,la izvoarele" unei noi ere a biologiei, anume acolo unde a inceput o etapa noua Tn evolutia creierului uman - aparitia creieru/ui cortical, creier nou, care lasa in urma creierul vechi, primitiv, aparea creierul nou, ganditor, rational - Grigore Popa a coborat sa faca retroactiv, lumina, pe traseul biologic dintre era gandirii arhaice $i era gandirii moderne. Operand astfel, el constata ca in plin secol XX - constatare pe care o facem $i noi astazi - lumea totalitara e o lume ... cuaternara, eventual, doar ... ,,semicivilizata". Un primitiv ajuns prin jocul zarurilor de piatra, la conducerea unei societati civilizate - a se vedea ,,dosarele" Hitler, Stalin, Ceau$escu, inclusiv pe cele ale celor care le pastreaza ca icoana de inchinat - un astfel de primitiv va repeta ,,specia", bineinteles, in conditiile primitivului modern - mafiotu/. 0 existenta spirituala rationala in orizontul marilor mistere e mistuita de nelini$ti creatoare. ,,A $fi" pentru ,,a fi" (mai aproape de zei) este la un astfe/ de spirit, singura rafiune de a fi. 0 existenta primara larvara traind in piata mare e mistuita de suficienta precara. Gr. T. Popa a fa.cut anatomie deopotriva pe creier $i pe cuvant, pe societate $i pe invafamant - totul pentru o antropologie spirituala. Abia Gr. T. Popa - trecut prin $COala lui Rainer - ar ti atins idealul in antropologia filosofica, daca nu ar ti fost ucis la 56 de ani. Din referintele bibliografice care insotesc primul ,,Memoriu" - bibliografia acestuia este imensa - aflam ca exploratorul celulei este deopotriva interesat de studiul societatii $i al institutiilor sale vitale - Cetatea, Academia, Cultura, $coala, Biserica, Statul etc. lntre referintele generale, gasim pe Leibnitz, J. Pestalozzi, Fichte, Spencer, Freud, Virchow, Haeckel, Pavlov, Gustave le Bon, Bergson, P. Janet, P. P. Negulescu, Barsanescu, Claude Bernard, J. Bernal etc. Zecile de conferinte tinute in diverse centre universitare privesc ,,Structura individu/ui': ,,Omul in grup': ,,$coa/a $i invafamantul': ,,Alte $Coale nafionale" (,,$coala engleza': de exemp/u). In ,Jnsemnari ie$ene" (intre fondatorii careia s-a aflat) a publicat ,,Originile civilizafiei': ,,Caractere, tipuri, temperamente': ,,Problema tineretului': ,,Scoarfa creierului': ,,Bio/ogia totalitara': ,,Universitatea $i educafia': Jnvafamantul $i directivele Jui': ,,Mecanismu/ violenfei': ,,0 /upta pentru $COa!a': ,,Individualism $i totalism': ,,Reeducarea educatori/or': ,,Rase $i rasisme': ,,Emofiile $i comportarea': ,,Mecanismul blandefei $i al brutalitafii" etc. Lectia inaugurala a anului universitar 1942/1943 se intitula: ,, Evo/ufia unui om, evolufia unei $fiinfe': iar la deschiderea din 1945: ,,Substratul biologic al progresului". Unul din profesorii sai - Ernst Haeckel, ,,marele evolutionist de la

26

Jena" devenise ,,avocatul lui Darwin", iar el, Gr. T. Popa, avocatul progresului social ca o consecinta a explorarii $i cunoa$terii celulei - evoluJia $i nu revoluJia. Anatomia functionala perfectata de Gr. T. Popa la Chicago, cu Frank Lillie, Charles Herrick, Carl Moore $i cu Elliot-Smith $i J. P. Hill de la Londra, a fost adusa $i predata la la$i $i Bucure$ti. Din $COala sa a trecut, mai departe, in America, G. Em. Palade - eel care in 1947, ii scria de la New York, ca abia a$teapta sa se inapoieze alaturi de Profesor, la Catedra $i Tn laboratorul sau. Avand 20-25 de ani in timpul primului razboi mondial $i 45-50 Tn timpul celui de-al doilea, Gr. T. Popa a trait toata viata (56 de ani) sub $OCUI crudului adevar plautian: ,,Homo homini lupus". De aici, ,,recursul extraordinar la morala" al demersului sau din Reforma Spiritului. Strict argumentate $i Tnalt convingatoare pentru ,,omul de pe ulita", cele trei ,,memorii" din anii '40 au fost percepute deopotriva, de dictatura profascista $i de dictatura comunista, ca primejdioase pentru regimurile totalitare $i le-au Tmpiedicat aparitia. Primul memoriu - actualul capitol A - a fost prezentat sub forma de comunicare, in $edinta din 13 iunie 1941 $i a aparut, tiparit, abia Tn anul 1945. Tn 1941 is-a cerut (Traian Savulescu - secretarul $tiintific al sectiei academice), sa elimine partea intitulata ,,Educatia - problema de rasa?". ,,Acest capitol am fost nevoit sa-1 scot 1n 1ntregime din lucrarea mea, date fiind idei!e despre rase, care erau adoptate de guvernul din 1941. Dar $i dupa eliminarea acestui capitol, cenzura tot nu a lasat sa se pub/ice lucrarea ... ': ,,Cenzura" era Traian Savulescu: ,,Nu pot, mai Popa - ce o sa zica Mare$alul?" (An. Ac. R., Mem. Sec/. $t. S. Ill, T. XX, 1945, p. 420. Nota). Se va publica sub regimul comunist, Tn 1945 ,,Cenzorul" fiind acela$i Traian Savulescu. Azi se publica Tntreg. Al doilea Memoriu - capitolul B de azi - a fost prezentat sub forma de comunicare, la 14 ianuarie 1944, $i publicat in acela$i an (An. Ac. R., S. Ill, Mem. Sec/. $t., T. XIX, 1944, p. 347-393). Acesta are $i el ,,cantecul" lui. Tratand despre ,,$tiinta ca baza de premenire a omului", Memoriul se ocupa deopotriva de ,,Aspectul de azi al $tiintei Tn ta.rile de Tnalta civilizatie", deci $i de ,,$tiinta Tn URSS", $i de ,,$tiinta la noi". Acestea doua au fost eliminate de acela$i Tr. Savulescu. Era imediat, 1nainte $i dupa august '44, Tn huruitul tancurilor sovietice pe strazile Bucure$tiului. Azi se publica Tntreg. Al treilea Memoriu - capitolul C de azi - a fost prezentat drept comunicare la Academia Romana, la 14 martie 1947. Academia s-a speriat insa, de ceea ce auzea $i simtea. Conventia de Armistitiu (care stipula explicit, dizolvarea societatilor $i asociatiilor ... ,,colaborationiste" in perioada profascista) fusese semnata de doi ani (12 sept. 1944). ,,Comisia aliata de control. ... " nu mai avea rabdare - in Bulgaria ,,taiasera in came vie" - ,,Executiile se tineau lant", Academia Bulgara tusese decapitata deja. La Bucure$ti se apropia deschiderea sesiunii generale anuale (mai-iunie 1947) - sesiune Tn care, dupa ,,programul de ... destascizare a tarii", Academia trebuia ... ,,transtormata". A fost suprimata Tn 1948. Or, ,,Tensiunea nervoasa $i boala secolului" era, parca, o radiografie transversala Tn relatia a doua lumi incompatibile - un popor bland, a$ezat, ,,om ca lumea", $i un organ strain, canceros, transplantat.

27

La auzul ... ,,Comunicarii", lumea care popula Aula Academiei a amutit - o parte din ea, traditia academica, de admiratie, o alta parte, cea deja Tnregimentata Tn lagarul comunist, de teama - frica de a nu fi considerata complice la ,,crima de lese-majeste" la adresa ,,aliatilor". Autorul. .. ,,1nnebunise". Bine1nteles ca acest Memoriu nu va mai ti dat publicitatii. Cu exceptia a vreo 30 de pagini (publicate de autorul acestui ,,Argument" ,n ,,Memoria" nr. 30/2000, p. 88-117), Memoriul, respectiv capitolul C, se publica pentru prima data. Reforma Spiritului a avut un destin tragic. Cele trei memorii care alcatuiesc volumul de fata nu au intrat 1n circuitul culturii. Din primele doua au fost cenzurate trei capitole de baza, iar eel de al treilea (108 p.) a ramas ,,in afara legii". Cele 225 de pagini au ramas necunoscute. Daca primele doua au fost citate (ca titlu) Tn unele articole cu caracter biografic, informatia a fost luata din ,,Memoriul de titluri $i lucrari". Nici macar cenzura anilor 1945-1989- ,,oameni de nadejde ai Partidului Comunist" - trimi$i 1n Biblioteca Academiei pentru ,,epurarea" publicatiilor interzise - nu a avut sub ochi Memoriile A $i B din Reforma Spiritului $i, prin urmare, nu figureaza ,n listele publicatiilor cenzurate. (Ase vedea volumul Gandirea interzisa. Scrieri cenzurate 1945-1989. Coordonator $tiintific prof. univ. Paul Caravia, Cuvant ,nainte de acad. Virgil Candea, Ed. Enciclopedica, Bue., 2000. Tn lista figureaza totu$i ca cenzurate din Opera lui Gr. T. Popa: Dr. Ion Cantacuzino, Bue., 1939, $i Via/a $i societate, Bue., Ed. Fundatiilor Regale, 1946). lar daca cele 100 de pagini ale Memoriului C - ,,Tensiunea nervoasa $i boala secolului" - ar fi scapat 1ntr-o tipografie, autorul ar fi fost executat ,,fara judecata". Tn acei ani erau executate sumar $i barbar, elita intelectualitatii $i elita bibliotecilor. A$adar, una din cele mai la obiect $i mai necesare carti ale omenirii la jumatatea secolului XX a fost blocata de un sperjur - ,n anii 1941-1944, cu grija de a nu-i scandaliza pe Hitler $i pe Antonescu, iar ,n anii 1945-1948, cu grija de a nu-i scandaliza pe Stalin $i pe Dej. ,,Confratii" ,ntru $tiintele omului ai lui Grigore Popa - C. I. Parhon, Tr. Savulescu, $t. S. Nicolau, Vasile Marza, Arthur Kreindler, Simion Oeriu $i-au daramat vechile B$ezaminte, au abjurat de la /egea veche $i de la morala cre$fina. Cartea viza lumea $co/ii $i pe cea a Bisericii, a Armatei $i pe cea a Societafii civi/e - sate!e $i state/e, relafiile interumane $i interstata!e - o noua viziune asupra educafieiln general, asupra educafiei educatorilodn special. Ne$tiind, noi, daca aparitia Retormei Spiritu!uiln anii '40 ar fi facut minuni, putem 1nsa presupune ca Antropologia ar dispune azi de o antropologie filosotica a explorarii $i cultivarii spiritu!ui uman - baza ,,atatarii dinauntru" a procesului educatiei. Pierderea este imensa - cele cinci-$aSe decenii de frustrare a institutiilor statului de un remarcabil tratat asupra reformei spiritului costa deja mult - de la crima pasionala a unui Adam de pe drumul mare, asistam la crima organizata 1mpotriva genomului planetar. lmpactul unei cercetari impuse de realitatile secolului XX poate fi unul major ,n conditiile secolului XXL Pentru ca, pana $i sub pana unui condeier de rand se impune gandul regandirii gandirii. Aplicat la relatia ,,personalitate-istorie", Popa se valorifica, bine1nteles, 1n Sfera Hypocratismului - efortul slujitorilor acestei sfere

28

fiind deja notabil. Gandirea hipocratica romaneasca este ancestrala $i situata 1'n universalitate, iar gandirea lui Grigore Popa ocupa firesc $i automat un loc 1'n panteon. Sa observam 1'nsa ca prin Reforma Spiritului, exploratorul formelor vii a pus 1n mi$Care disciplinele Tntrunite ale spiritului uman, configurand astfel sfera Filozofiei Metafizice a Spiritu!ui - intram 1'n universul platonian - Savantul, recunoscut ca atare de laureatii Premiului Nobel, $i-a ocupat deja locul 1'n Panteonul Lumii lnteligibilului. Multumind dlui dr. Grigore Gr. Popa pentru Tncrederea de a ne fi Tncredintat noua misiunea pregatirii $i publicarii Reformei Spiritului, 1'I asiguram ca ne-am straduit sa realizam o carte pe masura valorii textului, Tnsotind-o (ilustrativ) de spiritele care au patronat evolutia intelectuala $i profesionala a distinsului sau parinte - dr. Gr. T. Popa. Solicitudinea cu care a fost Tntampinata cartea Reforma Spiritului, la Editura ,,Viata Medicala Romaneasca" $i operativitatea cu care a Tntreprins demersurile necesare di dr. Mihail Mihailide - directorul Editurii - fac din lnstitutie un centru de excelenta - Reforma Spiritu/ui, ca eveniment de varf Tn Gandirea Universala, facand frumos pe cartea de vizita a celor ce-i dau viata. Apelul nostru adresat dlui acad. profesor Mihai Draganescu - spirit ales, filosof distins, unic Tn filosofia contemporana - de a fi primul care consulta cartea $i o prezinta, din perspectiva filozofica, publicului, acest demers a fast acceptat $i-i multumim calduros. Demnitatea Domniei sale de pre$edinte al Academiei Romane, la reluarea dupa 1989, a traditiei frumoasei institutii interbelice, este la randu-i purtatoarea Tnaltului mesaj al cartii de fata. Cultura romana poate fi fericita -cu aceasta carte, elaborata de Grigore Popa $i girata de acad. Mihai Draganescu, ea face un pas semnificativ 1'nainte, 1'n restaurarea spiritului uman - filozoful Grigore Popa din Biologie $i filozoful Mihai Draganescu din Fizica se 1ntalnesc simptomatic $i semnificativ 1ntr-o Filozofie 1n care toata lumea respira ca acasa - respectiv 1ntr-o fume a inteligibilului Tn care /umea sensibilului se simte confortabil Tn Societatea Cunoa:;terii- condiJie ideala a Creatiei Umane ca alternativa la Creatia Divina.

Prof. dr. Petre Popescu-Gogan Bucure$ti, ianuarie 2002

lnstitutul de Anatomie, la~i

GRIGORE T. POPA- VIATA $1 OPERA (0 cronologie adnotata) (1892-2002) I. 1892 • 1 mai Familia Maria ~i Theodor Popa din satul $urane$ti, comuna Dane$ti (azi ,,Emil Racovita"), judetul Vaslui, i'n Moldova, dau na$tere primului lor copil - Grigore.

1897 • Moare Maria Popa; traditia a retinut ca mama ar fi la.sat cu limba de moarte ca Grigore sa fie dat la carte. Copilul avea cinci ani.

1899-1903 • Marcat profund de moartea mamei, Grigore urmeaza primele patru clase la $COala din satul natal. Are ca dascal pe un Kogalniceanu, ruda apropiata a lui Mihail Kogalniceanu.

1903 • La staruintele 7nvatatorului, Theodor Popa, 1$i Tnscrie fiul la Liceul National din la$i; baiatul reu$e$te al 4-lea, dar numai primii trei vor beneficia de bursa, a$a ca... • 7nsurat a doua oara, Theodor Popa are o alta serie de copii, iar pamantul mo$tenit de la Maria $i vandut I-a ajutat doar pana 7n anul Ill de liceu. Mai departe - soarta fiilor de raze$i cu sete de 1nvatatura - a 1nvatat pe branci ca sa poata 1nvata $i pe altii $i sa se Tntretina. Statutul de copil de ta.ran orfan $i cu ,,mama de-a doua oara" trebuie sa ti atarnat enorm Tn aprinderea ,,depozitului-tezaur" cu care s-a nascut.

1909 • Cite$te $i, pana la urma, rascite$te $i traduce dupa original, Originea speciilor a lui Ernst Haeckel - moment de referinta pentru ,,atacarea" la scara

31

planetara a ,,portilor" lumii $tiintifice. • Jn 1909 Tmi cazu Tn mana - va scrie el Tn 1936 Tntr-un volum omagial al Liceului National - vestita carte a lui Haeckel /storia creaJiei. Un an Tntreg am citit-o pe ragaz. Eram atunci elev Tn clasa a VI-a de liceu. [ ... ] Cerandu-i voie sa traduc cartea sa [ ... ] Haeckel m-a luat drept un om matur $i mi-a dat Tnvoirea ceruta". ,,Preocuparea principala a elevilor era sa citeasca mereu ... se citea variat, carti straine Tn original $i cine nu citea Tn afara de manuale, $i altceva, era, Tn lumea noastra un «compromis»".

1911 • Absolvind liceul, personal opteaza pentru Facultatea de $tiinJe Naturale, dar profesorul Paul Bujor Tl sfatuie$te sa dea la Medicina, unde are posibilitatea sa concureze la o bursa de studii. Ceea ce $i face $i obtine o bursa din ,,Fondul V Adamachi': administrat de Academia Romana.

1911-1920 • Urmeaza (traversand un razboi apocaliptic) Facultatea de Medicina din la$i. • Student fiind, intra prin concurs, ,,extern", la Spitalul ,,Sf. Spiridon"din la$i (1914-1916) $i ,,intern", la aceea$i institutie (1916-1920) • Remarcat, aici, de profesorul Francisc Rainer, este numit Tnca din anul Ill preparator la lnstitutul de Anatomie al Faculta.Jii de Medicina - alt moment major Tn evolutia sa ulterioara. (Numit prin 1nscrisul nr. 112633) • Apartinand contingentului 1913, este 1ncorporat $i mobilizat pentru partea operativa. Va ajunge capitan medic.

1918 • ,,Stapan pe situatie" $i avand Tn fata perspectiva Romaniei Tn granitele sale istorice, la 26 de ani Grigore Popa 1ntemeiaza propria-i familie - se casatore$te (8/21 iulie 1918) cu Fiorica Cernatescu, medic, colega de facultate $i de an, cu acela$i morb al cercetatorului de laborator, Tn sange, de pe acum $i pentru totdeauna colaboratori nedezlipiti. Fiorica era sora viitorului academician Radu Cernatescu $i nepoata lui Petru Poni, pre$edintele de atunci al Academiei Romane. • Vor avea patru fii - Fiorica, Grigore, Teodor, Marilena • Dr. Fiorica Paun, n. 1919, casatorita cu dr. Radu Paun, tinuta ani de zile asistenta, promovata apoi $efa de lucrari $i medic primar de pediatrie la Spitalul de Copii ,,Grigore AlexandrescU'. • Sotul ei, actualul prof. dr. Radu Paun, tinut asistent multi ani, apoi promovat $ef de lucrari $i conferentiar numai dupa 1nscrierea lui 'in partid. • Dr. Grigore Gr. Popa (Grigorel) restructurat de patru ori de la Clinica medicala condusa de prof. D. Danielopolu, unde era preparator universitar, de la Academia de Medicina unde era asistent, de la lnstitutul de Cercetari Biologice, apoi de la prof. Bazil Teodorescu, Spitalul Col/ea, de la Liceul Sanitardin Calea Calara$i, unde era suplinitor la Anatomie $i Fiziologie, ajuns medic parazitolog la un centru medico-pedagogic nou Tnfiintat, desfiintat ca aplica teste psihologice de provenienta americana, trimis pentru ridicarea nivelului sanitar a regiunii

32

muncitore$ti Baia Mare, ca toxicolog industrial (a fost obligat sa schimbe profilurile profesionale de cinci ori 1n interval de 6 ani). A suferit anchetele securitatii din Baia Mare $i Craiova, precum $i cateva perchezitii Tn cautarea de documente compromitatoare pentru Gr. T. Popa. • Teodor Gr. Popa, n. 1925 (viitorul Paganel de la emisiunea echipajului ,, Val Vartej $i Profesorul $fie tot" de la Radio). A urmat 2 ani de Chimie industriala, apoi a schimbat profilul Tnscriindu-se la I.A.T.C. $i devenind actor. • Marilena d'Albon, n. 1928, a terminat liceul. S-a implicat 1n rezistenta anticomunista, facand parte, alaturi de Marie-Alype Barral, Vladimir Streinu, Constant Tonegaru, lordan Chimet ~i Pavel Chihaia, din grupul fondator al Asociafiei ,,Mihai Eminescu': 1nca din liceu ( $coala Centrala de tete). A fost urmarita de Siguranfa Statului, trebuind sa se ascunda pe la case conspirative, Tntre care la avocatul Mihaescu, prieten al lui G. Toparceanu. S-a maritat imediat cu Jerome Winkler, apoi cu prof. Gerald d'Albon. Fiul ei, absolvent stralucit al Facultafii de Utere din la$i, refuzat ca asistent din cauza dosarului, a fost nevoit sa piece Tn R. F. G.

1914-1916-1918 • Tn perioada neutralitatii $i apoi a razboiului, Gr. T. Popa e pre$edinte al Cercului Studentesc din la$i, iar experienta 11 va $OCa $i-i va deschide ochii mari, Ii va angaja spiritul civic.

1920 • La 28 de ani e ,,Doctor Tn Medicina $i Chirurgie" (Diploma nr. 469 din 29 martie 1920). • Stapanind Biologia, ca placa turnanta a $tiintei $i Artei, la 28-30 de ani, Grigore Popa avea deja totul la ... ,,degetul lui mic". In conditii normale, la 80 de ani putea sa ... • Rainer 11 ia la Bucure$ti $i 1n martie 1920 este numit asistent la lnstitutul de Anatomie al Facultafii de Medicina din Bucure$fi (Ordin 15623/1920), iar la 1 octombrie 1920, $ef de lucrari la acela$i institut (Ordin 104952/1920).

1923 • Este profesor de Anatomie $i Antropologie la lnstitutul National de Educafie Fizica din Bucure$ti, Tn anii 1923-1927 • Publica o bro$ura: Din via/a universitara (fusese pre$edintele Cercului Studentesc la la$i), 1n care Tntreprinde ,,un dureros proces de con$tiinta. Este vorba de un exceptional document moral, care da masura luciditatii $i generozitatii tanarului medic" (dr. Gh. Bratescu, 1973).

1924 • E anul 1n care 1$i consemneaza o prima lucrare $tiintifica: ,,Structure fonctionnelle de la dure-mere cranienne, avec considerations generales sur les facteurs mecaniques craniens, chez les vertebres en general et chez l'homme en

33

particulier" (Anna/es Sc. de l'Universite de Jassy, T. XIII, p. 119-192, cu 115, fig. 1924). (Se retine ca in deceniul precedent - eel cu conflagratia universala - ii impresionase ,,socialul" $i va debuta cu ... Din via/a universitara (1924).

1925 • 1925-1926 - Concediu de studii de cate cinci luni, de la Ministerul Educatiei Nationale, pentru studii de perfectionare • In calitate de bursier al Fundatiei Rockefeller din New York - face studii de Embriologie, Neuroanatomie $i Anatomie Comparata, la Universitatea din Chicago, SUA. Are ca profesori pe Frank R. Lillie, Charles J. Herrick, Carl R. Moore $i B. Willier • Ales membru al SocietaJii $tiinJifice Americane Sigma X1.

1926 • In calitate de bursier al Fundatiei Rockefeller din New York - cercetari $i studii de Embriologie Experimentala $i Anatomie Comparata, la Statiunea marina de la Woods-Hole, SUA, in vara anului 1926 • Raspunde invitatiei de a fi ,,Demonstrator" la Cursul de Embriologie Generala (prof. Carl R. Moore), la Univ. din Chicago, trimestrul de primavara, in anul 1926.

1927 • 1927-1928 - Concediu de studii de la Ministerul Educatiei Nationale pentru studii de perfectionare in Anglia • Cursuri $i cercetari in domeniul Anatomiei $i Antropologiei facute la Universitatea din Londra, sub conducerea profesorilor Grafton Elliot-Smith $i J. P. Hill, in anii 1927-1928.

1928 • Cercetari de Anatomie Generala $i Biologie, sub controlul profesorului Archibald Vivian Hill, de la Royal Society $i a d-rului H. Dale, directorul !nstitutului de Cercetari Medicate din Hampstead - Londra, in anul 1928 • Din octombrie 1, este profesor titular la Catedra de Anatomie $i Embriologie a Facultatii de Medicina din la$i (Ord. nr. 171 din 27 ianuarie 1928) • Profesor suplinitor al Catedrei de Histo!ogie la aceea$i facultate, in anii 1928-1930 • Participa, impreuna cu Fiorica Popa, sotia, la Congresul anual al Societafii de Fiziologie a Marii Britanii $i lrlandei, Londra, decembrie 1928. Comunicare in colaborare cu Fiorica Popa.

1929 • 1929, ian., 1. Prima gradatie, ca profesor titular (Ord. 2288/1928) • 1929, 1930 $i 1932 - este ,,Research Fellow" la lnstitutu! de Anatomie de la ,,University College' din Londra (cate 5 luni in fiecare an), invitat fiind de Universitatea din Londra • Participa cu o comunicare, realizata in colaborare cu Una Fielding, la Congresul anual de Anatomie al Societatii de Anatomie a Marii Britanii $i lrlandei, tinut la Londra in 1929 • Este ales membru al Asociafiei Anatomi$filor din Fran/a (Association des Anatomistes).

34

1930 • Este invitat de Societatea de Biologie din Brno $i tine o conferinta Tn limba franceza: ,,Vasele portale hipofizare", Tn oct. 1930 • Participa la Congresul anual de anatomie al Societafii de Anatomie a Marii Britanii $i lrlandei, Manchester, 1930 • Deceniul anilor '30 va fi pentru Gr. T. Popa unul al consacrarii internationale, argument de prim rang ca Romania intra Tn concertul popoarelor Europei, ca o putere culturala superioara • ,,Pionier al neuroendocrinologiei, Gr. T. Popa a evidentiat pentru prima data Tn lume, a doua capilarizare intracerebrala, la nivelul hipotalamusului, a venelor tijei hipofizare". (M. Gr. Coculescu) • In ace$ti ani, Grigore Popa este un impetuos al cercetarii $i tot mai multi profesioni$ti se strang Tn jurul sau - ,,face $COala". Fiecare e fericit sa fie acceptat drept colaborator la publicarea Tn revistele straine de specialitate (a se vedea lista de lucrari) • ,,Dar marea «lovitura» Tn medicina secolului XX este descoperirea Tmpreuna cu Una Fielding, a «sistemului port-hipofizar» (1929-1930). [... ] Scepticismul oficial asupra descoperirii avea sa dainuie aproape o jumatate de secol, pana Tn 1977, cand numele lui Gr. T. Popa «a explodat» Tn con$tiinta Fiziologiei mondiale, o data cu Premiul Nobel acordat cercetatorilor Roger Charles Louis Guillemin, medic american de origine franceza, Rosalina Jallow $i A. Schally, care-I recunosc pe profesorul bucure$tean drept precursorul Neurocriniei - cea mai noua ramura a Endocrinologiei. [ ... ]" (Radu lftimovici).

1932 • Participa la Congresul anual de Anatomie al Societafii de Anatomie, Londra, iunie 1932 • Ales pre$edinte al Societafii de Medici $i Naturafi$fi din fa$i, pe anul 1932-1933.

1935 • 1935-1936. Este, cate patru luni, ,,Demonstrator" $i ,,Research Fellow" la lnstitutul de Anatomie al Universita/11 din Cambridge, Anglia • 6-8 oct. 1935. Participa la Congresul International de Neurologie etc., la Chi$inau, unde sustine raportul: ,,Cuno$tintele actuale despre hipofiza $i directivele cercetarilor asupra ei".

1936 • Gr. T. Popa este, alaturi de M. Sadoveanu $i G. Toparceanu, cofondator al Revistei ,,lnsemnari ie$ene" (1936-1940). Fondatorul este Tnsa colaboratorul numarul unu al revistei. ,,Profesorul Gr.T.Popa a fost la «lnsemnari ie$ene», ziarist, critic literar, eseist $i prozator. Profesorul a Tntruchipat spiritu/ eroic Tn cultura romana $i Tn viata medicala universitara $i academica - posteritatea a$ezandu-l 1n dreapta succesiune a lui Nicolae Kretzulescu $i Carol Davila. Astazi ne apare Tn Tntreaga ma.retie a asumarii destinului sau tragic." (C. D. Zeletin) • Gr. T. Popa se impune atentiei Academiei Romane - Sectia $tiintifica condusa de Dimitrie Voinov, pre$edinte, $i de Gr. Antipa, secretar. Voinov 11 prezinta pe larg, la obiect,

35

1n termeni superlativi $i Gr. T. Popa este ales 1n unanimitate (25 mai 1936) • Din acel an $i pana 1n 1948, alesul a dominat Analele Academiei - Sectiunea ,,Memorii $tiintifice" $i ,,Bulletin de la Section Scientifique" - 20 de studii totalizand 790 de pagini, Tnsotite de 152 de plan$e $i de 981 referinte bibliografice. lntre acestea: lucrarile asupra structurilor functionale ,,Structura durei-mater", de exemplu, lucrari asupra hipofizei, hipotalamusului $i a legaturilor vasculare dintre ele etc.; aici au fast expuse $i tips.rite (partial), memoriile componente ale Reformei Spiritului; aici $i pentru ele Grigore Popa $i-a pus capul pe butuc. Ales o data cu Tr. Savulescu $i cu Mihai Ciuca, cu Simion Stoilov $i cu Gh. Spacu, ace$tia au murit de ,,moarte buna", iar el, Gr. T. Popa, a fast suprimat din demnitatea academics. $i exterminat (1948). Nici dupa '89, Academia Romana nu a schitat nici un gest. Prin destin, Spiritul lui Grigore Popa era menit sa Tncununeze Aula Academiei, dar administratiile acesteia, Tncepand cu cea de sub pre$edintia lui C. I. Parhon $i Traian Savulescu nu au avut nimic comun cu spiritul platonian.

1937 • Participa la Congresul lnternaJional de Antropologie $i Arheologie Preistorica, Bucure$ti, Comunicare Tn colaborare cu elevii sai. Pre$edinte al Sectiei I a Congresului.

1938 • Este ales decan al FacultaJii de Medicine. din la$i (,,cu 1300 lei lunar"). Decret 4073/1938 • Delegat al Academiei Romane la Congresul de Antropologie de la Copenhaga • Ales epitrop (1938-1940) la Eforia spitalelor ,,Sf. Spiridon".

1939 • Este desemnat de Soc. de Neurologie etc., cu elaborarea raportului: ,,Meningele, dependentele $i raporturile lor (origine, dezvoltare, anatomie, fiziologie)" -Tn vederea Congresului International de la Cernauti. Publicat Tn ,,Anal. Acad. Rom., Memoriile Sectiei $tiintifice", Tom. XVI, 1940 • Ales pre$edinte al SocietaJii Medici/or $i Naturali$filor din la$i, pentru anul 1939/1940 • Distins cu Medalia Centenarului Regelui Carol I. Decret Regal 1915/1939.

1940 • lnvitat de lnstitutul de Anatomie din Cambridge, a tinut o conferinta Tn limba engleza asupra ,,Cerebrostimulinei': 1n luna mai 1940, Tntr-o $edinta prezidata de prof. H. A. Harris • Anul '40 este unul de varf- acum cumulandu-se modulele descoperirilor $tiintifice (a se vedea lista) $i organizandu-se 1n sinteze superioare $i ,,rampe" de lansare pentru noi descoperiri. ,,Criteriul eel mai bun pentru judecarea lucrarilor de pana aici - a spus chiar Grigore Popa - este rasunetul pe care I-au avut ele 1n lumea speciafi$filor $i gradul de interes pe care I-au starnit': Tn 1940 apare, Tn colaborare cu cinci elevi, o lucrare asupra ,,Structurii durei-mater" •Totin 1940 publica Memoriu de titluri $i lucrari (la$i, Tip. ,,Brawo",

36

1940, 34 p.), actualizat in 1947. Capitolul ,,Lucrari inspirate $i conduse de noi in lnstitutul de Anatomie sau in Laboratorul de Histologie de la Facultatea de Medicine. din la$i" este unul amplu $i argumenteaza devenirea $COlii create de Grigore Popa pana la varsta de 50-55 de ani • Peste ani i$i vor aduce aminte George Emil Palade, Nicolae Simionescu etc., de ,,$eful" de $COala al acestor ani. 1941 • Era inca la la$i. • La 13 iunie 1941, prezinta la Bucure$ti, in Aula Academiei Romane, intaiul memoriu $tiintific din Reforma Spiritului: A. ,,Principii de educatie $i invatamant".Va fi publicat, afectat grav de cenzura profascista in 1941 $i de cea comunista in 1945 (An. Acad. Rom, ,,Mem. Sect. $t", Tom XX, p. 361-429 • Primul $OC: ,,Educatia - problema de rasa?". ,,Pentru ideologia totalitara educa/ia este o problema de rasa [. .. ]in lucrarea mea, anume nu am pus printre principiile de educa/ie, tendin/a rasista 9i nici o tendin/a limitativa, pentru ca nu pot vedea cum s-ar putea sus/ine ideea ca educa/ia trebuie sa fie o problema de rasa. Educa/ia trebuie sa fie o problema de perfec/ionare umana". (Capitolul a fost scos la cenzura). 1942 • Transferat la Bucure$ti, decan al Facultatii de Medicina $i $0f al Catedrei fostului sau profesor Fr. Rainer, 1942-1946. Lectia inaugurala (1942): ,,Evolu/ia unui om 9i evolu/ia unei 9tiin/e" - un exceptional testament al omului de $tiintafilosof • E tot mai aproape de Aula Academiei - expune ultimele cercetari, iar ,,Memoriile Sectiei $tiintifice" le publica. • 14 ianuarie 1944, la Academia, sustine al doilea memoriu din ,,Reforma Spiritului" - ,,$tiinta ca baza de premenire a omului". Acesta apare chiar in 1944, ,,Mem. Sect $t.", T. XIX, 1944, p. 347-393- $i el masiv cenzurat. 1944 • Grigore Popa traie$te drama data de huruitul tancurilor peste tara $i de furia presei comuniste impotriva intelectualilor, imediat in septembrie-decembrie 1944. II marcheaza profund legile care se rostogolesc peste viata universitara $i peste Academia. I se pare incredibil ca un lorgu lordan sa-1 denunte pe un Ion Petrovici, iar cesta sa fie arestat in ianuarie 1945; i se pare incredibil ca Geo Dumitrescu sa reclame in presa ,,0 a/ta Academie Romana' - ,,acest cuib penibil de reactionarism $i senilitate" - $i numindu-i pe Crainic, pe Caracostea, pe Sextil PU$Cariu, pe Bratescu-Voine$ti. Nu-$i putea crede ochilor cand citea articolul esteticianului Liviu Rusu de la Cluj, care solicita plutonul de executie $i ghilotina, ca in Revolutia Franceza • Grigore Popa i$i vede ie$ind de sub tipar memoriul B. ,,$tiinta ca baza de premenire a omului" din Reforma Spiritului, prezentat, in chiar acest an, Academiei, $i lucreaza de zor la eel de-al treilea memoriu, C. ,,Tensiunea nervoasa $i boala secolului".

37

1945 • 15 ianuarie 1945. In Aula Facultatii de Drept din Bucure$ti - Tn prezenta Regelui Mihai I are loc deschiderea cursurilor anului universitar 1945/1946. Profesorul Grigore Popa, Decanul Facultatii de Medicina din Bucure$ti va tine lectia de deschidere cu subiectul ,,Substratul biologic al progresului". Profesorul filosof va rosti raspicat: ,,Progresul se supune legilor evolutiei $i nu revolutiei".

1946 • Decanul Facultatii de Medicina este membru Tn Senatul Universitatii din Bucure$ti $i riposteaza la Legea 658 din 24 aug. 1946, care aduce noi articole la Legea Tnvatamantului. Memoriul sau depus 1n $edinta din 15 octombrie 1946 a Senatului (scos 1n public de Maria Some$an $i Mircea losifescu, la Sighet 1n 1998) ia pozitie ferma 1mpotriva Tncalcarii autonomiei universitare: ,,Prin articolele 24 $i 64 bis, autonomia universitara este, de fapt, ridicata", scrie Gr. T. Popa. ,,Universitatile noastre nu merita blamul care Ii se da prin Legea 658. [ ... ] Sa apelam la forurile Tn drept pentru a o Tndeparta". Autorul memoriului este Tnlaturat din functia de decan $i scos din Senatul universitar, iar 1n octombrie 1947 ,,este comprimata persoana, fara a se comprima catedra" • Grigore Popa - revoltat de rolul atribuit ARLUS-lui, un ,,partid" de guvernamant 1n lipsa unui partid comunist semnificativ - Tl supune unei critici dure $i 1$i da demisia. • Tot 1n 1946 Ti apare volumul ,,Viata $i societate" Tn editura Fundatia Regala de Literatura $i Arta continand articole Tn care ataca printre altele regimurile extremiste $i totalitariste. Este retrasa de pe piata catre sfar$itul anului 1947 $i trecuta la lucrarile interzise a circula. Prea semana ceea ce se Tntampla cu ceea ce critica.

1947 • La 18 ianuarie 1947, George Emil Palade scrie din New York o ampla $i densa scrisoare profesorului sau. ,,[ ... ] La Rockefeller sunt ,,visiter researcher" pentru un an - pana 1n octombrie 1947. A$tept de la Dvs. un semn ca sa $tiu ce sa fac Tn toamna. Daca a$ mai putea continua, n-a$ da Tnapoi, dar $i ma gandesc ca Dvs. sunteti singur, cu f. multe necazuri $i cu f. multi studenti $i ca socotiti poate ca am stat destul Tn America. A$ fi foarte bucuros daca a$ primi de la Dvs. o 1ndrumare sau eel putin o indicatie 1n privinta asta. [ ... ]". (G. Em. Palade avea 35 de ani, iar Profesorul, 55) • 14 martie 1947 - Gr. T. Popa prezinta al treilea memoriu Tn Aula Academiei: ,,Tensiunea nervoasa $i boala secolului" (108 p. dactilo, cum au ramas pana Tn prezent). La auzul celor prezentate, $t. S. Nicolau a exclamat: ,,II est fou!" $i s-a grabit sa paraseasca locul. .. crimei. • 15 aprilie 1947. La Ateneul Roman expune conferinta ,,Morala cre$tina $i timpurile actuale. Mai este astazi posibila credinta 1n 1nvatatura lui lisus Christos?". • Cele doua texte (14 martie $i 15 aprilie) i-au semnat sentinta • Patru agenti de politie $i o unitate cu peste 40 de jandarmi au ocupat Facultatea de Medicina (unde locuia ca decan) pentru a-I aresta. Li s-a opus masa de studenti.

38

1948 • Timp de un an a trait 1n diferite ascunzi!;,uri (a se vedea Grigore Grigore Popa, fiul Profesorului - ,,Moartea lui Gr. T. Popa - Legenda $i adevar", 1n volumul 1n Memoria /ui Gr/gore T. Popa, Editura Omnia, la!;,i, 1999) 1948 • 18 iulie 1948. Moare de ... ,,inima rea" (,,nu-!;,i credea ochilor" 1n fata a ceea ce vedea). Era la cinci saptamani de la suprimarea, o data cu Academia, din demnitatea de membru al Academiei Romane $i din cea de membru al Academiei de Medicina (ambele la 9 iunie 1948). Succesorul sau la decanat, dr. N. Gh. Lupu, s-a comportat lamentabil - I-a dat afara (mart) din incinta lnstitutului, unde avea locuinta, !;,i a interzis orice ritual colectiv (a se vedea relatarea dr. Grigore Grigore Popa). A se vedea de asemenea, ,,Marturii", de Dr. Miltiade Ionescu, martor ocular, ca student al Promotiei 1943-1949, $i Scrisoarea lui Razvan Djuvara din Paris (1996) catre Grigore Gr. Popa, relatand evenimente din anii 1946-1948. 1967 • Timid $i ocolind, parca, izvoarele ,,arheice" $i ,,arheologice" ale omului $i operei (referire directa la Reforma Spiritului), multi au voit $i au reu!;,it cate ceva, 1n reintroducerea lui Grigore Popa Tn circuitul culturii. Timiditatea venea din frica indusa de regimul stalinist. • 8 mai 1967. La Societatea de lstoria Medicinii, conf. dr. Al. lanculescu $i dr. Eugen $erbanescu prezinta comunicarea ,,Profesorul Gr. T. Popa (1892-1948)". ,,$coala de anatomie romaneasca - 1'ncheie cei doi autori - este legata indiscutabil de numele prof. Gr. T. Popa, care a continuat $i completat creator opera maestrului sau - prof. Francisc Rainer, urcand prestigiul Anatomiei romane!;,ti la scara mondiala" • In 1966, la Centenarul Academiei, nimeni nu rostise numele lui Gr. T. Popa. • La 17 iulie 1973, dr. Gh. Bratescu publica 1'n ,,Muncitorul sanitar': articolul: ,,Un educator- Profesoru/ Gr. T. Popa'. In plina ... ,,pedagogie maoista", apropo de funestele ,,teze din iulie", 1971, ale lui Ceau!;,escu, doctorul Bratescu scoate Tn fata un mare creator de pedagogie apropo de Reforma Spiritului ,,Acum, scrie Dr. Gh. Bratescu Tn 1973, cand se 1mpline!;,te un sfert de secol de cand, la 18 iulie 1948, i s-a curmat prematur firul vietii, cuvintele cu care Tncheia lectia inaugurala din 1942 rasuna ca un nobil epitaf: «Firea lucrurilor cere ca, daca purtam o f/acara, s-o trecem altora, $i peste abisul mortii sa plutim traind prin a/Ji1: in spiritul carora urma noastra daca am /asat-o nu se pierde,, ". 1975 • In 1975 apare la la!;,i, lucrarea PersonalitaJi ie$ene. Omagiu, 2 volume, de lonel Maftei. Tn volumul II se afla articolul ,,Grigore T. Popa - Medic" (1892-1948). In capitolul ,,Referiri" apare - cea mai veche referinta 1963, datorata lnstitutului de Medicina $i Farmacie din Bucure!;,ti, iar Tn 1964, volumul Scriitori - medici, de dr. Marin Voiculescu $i dr. Mircea Anghelescu; autorul aduce Tn volum, lucrari din anii '60, ale dr. Ion Haulica, Al. lanculescu ~i Eugen $erbanescu, iar din anii '70, pe dr. Gh. Bratescu, C. Romanescu etc.

39

1978 • Profesorul Victor Sahleanu - spirit distins prin profunzimea $i probitatea cercetarilor sale de antropologie filosofica $i de aceea stins in hula multor oportuni$ti - a publicat in 1978 in ,,Tribuna Romaniei", pentru strainatate, un articol substantial: ,,Gr. T. Popa - umanismul unui savant'~

1982 • Editura $tiintifica $i Enciclopedica publica: Personalita.Ji romane$fi ale $fiinJelor naturii $i tehnicii. DicJionar. Verificarea datelor absolute: dr. Petre Popescu-Gogan. Tn lucrare $i articolul: ,,Popa, Grigore T". (1 pagina), de dr. G. Bratescu. ,,Cuvantul inainte" este semnat de Biroul Prezidiului Acad. R.S.R., pre$edinte Gh. Mihoc, care nu pomene$te nici un nume, in afara de cele doua ,,de renume mondial".

1990 • lulie 1990. Dr. Radu lftimovici scrie in Revista ,,22", an I, nr. 25/1990, articolul: ,,Cazul Grigore T. Popa". Reproducem: ,,Bucure$ti, sfar$it de iulie, 1948. Lui Teohari Georgescu, ministru de interne, i se comunica lapidar: urmarirea unui anume Grigore T. Popa, element du$manos, destituit din postul de profesor la Facultatea de Medicina din Bucure$ti, lua sfar$it deoarece individul decedase pe 18 iulie 1948. Ministrul mai era informat ca doi ofiteri ai securitatii ii obligasera pe acad. N. Gh. Lupu, decan, sa interzica expunerea sicriului la Facultate $i facusera totul ca inmormantarea la Belu sa se faca cat mai discret posibil" [ ... ].

1991 • In iunie 1991 , Radu lftimovici are la San Diego o lunga convorbire cu dr. George Emil Palade. (Din aceasta imprejurare a ape.rut, in 1993, cartea George Emil Palade - primul roman laureat al Premiului Nobel, Bucure$ti, Ed. Viitorul Romanesc, 1993, 219 p. Tn Dialogul celor doua personalitati, personalitatea lui Grigore Popa e un prezent continuu).

1992 • La 1 mai 1992 s-au fmplinit 100 de ani de la na$terea lui Gr. T. Popa, dar la Academia Romana nu s-a fntamplat nimic. Nici fn 1966, la Centenarul Academiei, nu fusese pomenit • Tntr-un interviu luat la 14 mai 1992 lui George Emil Palade, cu ocazia vizitei la Bucure$ti pentru a primi titlul de Pre$edinte de onoare al Universitatii de Medicine. ,,Carol Davila", Domnia-Sa avea sa declare: ,,[ ... ] Alte influente veneau de la prof. Gr. T. Popa, o personalitate cu totul speciala. El era nu numai un respectabil om de $tiinta, nu numai un om care introducea fn grupul nostru de cercetatori importanta experimentarii, drept contrabalanta observatiei simple, dar $i genul de a face investigatie $tiintifica dupa metoda vestica. El fusese bursier al Fundatiei Rockefeller fn America, ceea ce presupunea cuno$tinte aprofundate $i extinse. Erau, a$adar, procedee, metode de organizare

40

a cercetarii, care veneau din afara, nu din Romania $i care completau ceea ce propovaduia Rainer. Prof. Popa avea ideea, care de altfel corespundea cu optiunea mea, ca trebuie sa ma due la perfectionare ... $i el, ca $i altii, avea mirajul burselor ... Prof. Gr. Popa a scris la mai multi oameni de $tiinta din strainatate pe care Ii cuno$tea, Tn Anglia $i Tn Statele Unite, propunandu-le ca eu sa viu sa lucrez 1n laboratoarele lor, cu mijloace personale, nu cu bursa" (eram 1n razboi cu ei).

1994 • Tn numarul 8 al Revistei ,,Memoria gandirii arestate", dr. Arcadiu Petrescu publica conferinta (fragmente) lui Gr. Popa: ,,Morala cre$tina $i timpurile actuale" - tinuta de Profesor, la 15 aprilie 1947 la Ateneul Roman.

1996-1999 • Apar doua editii ale Dictionarului: Membrii Academiei Romane, de dr. Dorina N. Rusu, ultima Tn Editura Academiei Romane $i cu un ,,cuvant Tnainte" de acad. Eugen Simion, pre$edintele Academiei Romane. Ambele editii publica un articol ,,Gr. T. Popa': ,,medic roman", alcatuit pe baza unor texte (fara sa le citeze) aparute Tnainte de 1989. Cum Tnsa regimul care I-a lichidat Tn anii 1946-1948 nu putea sa se refere la texte acuzatoare ale acelui regim, ,,Dicfionarul" Academiei lasa afara ceea ce se afla Tn chiar fondurile de publicatii $i de arhiva ale Academiei. Nu se invoca Reforma Spiritului $i faptul ca din cauza acestor texte Gr. T. Popa a fost suprimat din demnitatea academica (9 iunie 1948) $i exterminat (18 iulie 1948). Drept urmare nu apar motivele suprimarii $i nici actul ... ,,repunerii Tn drepturi". Dr. Radu lftimovici sesizeaza public (Revista ,,22", nr. 25/1990) ca Gr. T. Popa nu e trecut pe lista celor ... ,,reabilitati" fata de actul de genocid din 1948. Au aparut doua editii ale Dicfionarului Academiei (Dorina N. Rusu, prefata de Eugen Simien) dar nici astazi nu este consemnata ... ,,reabilitarea".

1997 • La 12 decembrie 1997 are loc la Facultatea de Medicina din Bucure$ti, Simpozionul ,,Grigore T. Popa - eseist, prozator $i publicist': organizat de Societatea Medici/or Scriitori $i Publici$fi din Romania. Tntre cei activi se afla: prof. dr. C. D. Zeletin, dr. Arcadiu Petrescu, prof. dr. Petre Popescu-Gogan, poeta Claudia Voiculescu, dr. Grigore Gr. Popa. Tn acea zi, Tn holul mare al Facultatii de Medicina se dezvele$te o placa de marmura cu portretul savantului. Solicitand aprobarea pentru termenul de ,,martir", organizatorii nu au obtinut decat ,,spirit eroic".

1998 • La 18 iulie 1998 s-au Tmplinit 50 de ani de la moartea lui Gr. T. Popa, dar Academia, Sectia de $tiinte Medicale, nu a 7ntreprins nimic. Tn schimb, Universitatea de Medicina din la$i $i-a omagiat fostul de_can, organizand o manifestare comemorativa $i atribuind lnstitutiei, numele de ,,Universitatea de Medicina $i Farmacie «Gr. T. Popa»':

41

1999 • La 7 decembrie 1999, la la$i, Tn Aula Universitatii de Medicine. $i Farmacie ,,Gr. T. Popa" are loc simpozionul omagial ,,Gr. T Popa - 50 de ani de la moarte". Cuvant de deschidere Constantin Balaceanu-Stolnici, membru de onoare al Academiei Romane. Comunicari: Mihai Gr. Coculescu; acad. Ion Haulica; Ion Hurjui; Mihai Litu; Arcadiu Petrescu, loan Petrovanu; dr. Grigore Gr. Popa; Constantin Romanescu; C.D. Zeletin • La Editura ,,Viata Medicala Romaneasca", Bucure$ti, apare volumul Polemici hipocratice. Discursuri $i prelegeri medica/e (1971-1973). Selectie $i comentarii Gheorghe Bratescu $i Samuel Izsak. Optsprezece texte - primul de I. Molnar-Piuariu, iar ultimul de $tefan Milcu. Cronologic, al treisprezecelea este Gr. T. Popa, cu ,,Spiritul universitar $i tendintele Tnvatamantului" (1938). • Arhiva ,,Memoria Academiae" a lui P. P. Gogan se completeaza cu copia Memoriului Ill din Reforma Spiritului - ,,Tensiunea nervoasa $i boala secolului" (108 p. dactilo, realizata dupa originalul din Arhiva Dr. Grigore Gr. Popa). Aveam acum, textul Tntreg (226 p.) al Reformei... Cu consimtamantul (7 martie 2000) dat Tn scris de dr. Gr. Gr. Popa, P. P. Gogan $i Claudia Voiculescu se prezinta la Editura ,,Viata Medicala Romaneasca", director dr. Mihail Mihailide, care, principial, aproba oferta de publicare.

2000 • Petre Popescu-Gogan publica - pentru Tntaia oara, Tn ,,Memoria gandirii arestate", nr.30/1/2001, 30 de pagini din Memoriul C. al Reformei Spiritu/ui ,,Tensiunea nervoasa $i boala secolului" - ultimele capitole 6, 7, 8. (Multumesc Tnca o data dr. Grigore Gr. Popa, pentru Tncredere.)

2001 • Apare volumul Subterane/e memoriei. Pagini din rezistenta culturii Tn Romania. 1944-1954. Studiu introductiv $i antologie de Vasile lgna. (Ed. Universal Daisi, 2001 ). Pe baza unor texte (Arcadiu Petrescu, Radu lftimovici), Vasile lgna prezinta, alaturi de Modelul Monseniorului Vladimir Ghica, modelul Grigore Popa. ,,La apeste 50 de ani de la moarte, lectia lui are rezonante profund actuale". (V. lgna). E o mare pierdere ca nu se $tie Tnca, $i nu se aduc Tn discutie, cele trei memorii care alcatuiesc textul integral al Reformei Spiritului.

2002 • ,,Manuscrisul" cartii Reforma Spiritului, bogat ilustrat, cu o prefata de acad. Mihai Draganescu $i o postfata de Gr. Gr. Popa, a fast Tnfati$at $i predat Editurii ,,Viata Medicala Romaneasca" Tn aprilie 2002 de catre Tngrijitorii editiei - P. P. Gogan $i Claudia Voiculescu • Sa se observe ca abia acum (1997-2002) se reconstituie, de catre noi, volumul gandit $i realizat (Tn etape 1940-1947) de Gr. T. Popa, dar ramas Tn partea nevazuta a istoriei.

42

• 2002 este anul 110 de la na$tere $i 54 de la moarte. Timp de 20 de ani (1948-1967) numai vaduva savantului, dr. Fiorica Popa (1892-1989) $i familia sa, copiii $i nepotii, I-au pastrat ,n suflet $i I-au pomenit. Un $t. S. Nicolau $i un V. Marza de exemplu, alti fo$ti amici, au evitat sa-$i aminteasca public de savant. Aflam ca profesorul $tefan Milcu 1nsu$i a cerut bibliotecarei de la lnstitutul de Endocrinologie, sa-i scoata publicatiile din circuit. • 8 iunie 2002. ,,Gr.T.Popa - Memorial University «Carol Davila», ,n cadrul Congresului International de PsychoNeuroEndocrine", ,n organizarea Societatii cu acela$i nume de la Bucure$ti. Manifestarea a avut loc la Palatul Parlamentului, ,n salile ,,C. A. Rosetti" $i ,,N. lorga". Au luat cuvantul - C. Ingram, pe temele Congresului - Tumori neuroendocrine: N. D~naila $i M. Coculescu. (Memorialul se afla la a patra editie anuala - congresul avandu-1 ca patron pe Grigore Popa) • 15 iunie 2002 - Amfiteatrul Mare al Facultatii de Medicina Generala din Bucure$ti - sub egida AsociaJiei Abso/venJi!or FacultaJii de Medicina Umana din Bucure$ti, Seria 1943-1949, are loc Reuniunea Colegiala Omagiala dedicata memoriei Profesorului GR. T. POPA. lau cuvantul - dr. Miltiade Ionescu, care, sub genericul Marturisiri, fostul detinut politic (1951-1964), un fast martor ocular, deruleaza un film de groaza, ,n care martirul este savantul roman Grigore Popa; prof. dr. C. Balaceanu-Stolnici, un mesaj scris, dr. Gh. Bratescu, prof. dr. C. D. Zeletin, prof. dr, Nicolae Marcu, dr. Arcadiu Petrescu. (Cu permisiunea Reuniunii, a luat cuvantul Petre Popescu-Gogan, anuntand apropiata aparitie a Cartii Reforma Spiritu!w) • 26-29 iunie 2002. Al VI-lea Congres National de !storia Medicinii, Bucure$ti, Palatul - Facultatii de Medicina. In cele patru zile - o comunicare, dr. Grigore Gr. Popa, dr. Arcadiu Petrescu: ,,Etica pedagogica a prof. Gr. T. Popa".

11. LUCRARI $TIINTIFICE (Dupa Memoriul de tit!uri $i lucrari publicat Tn 1940 $i actualizat manupropria, Tn 1947) A. Titlurile lucrarilor 1. Structure fonctionnelle de la dure-mere cranienne, avec considerations genera/es sur /es facteurs mecaniques craniens, chez /es vertebres en general et chez /'homme en particu!ier, Annales scientifiques de l'Universite de Jassy, T. XIII, p. 119-192 (cu 115 figuri), 1924. 2. A lipogel reaction exerted by follicular fluid upon spermatozoa and its significance (Lillie's reaction), Biological Bulletin, vol. 52, p. 223-237, 1927.

43

3. The distribution of substances in the spermatozoon (Arbacia and Nereis), Biological Bulletin, vol. 52, p. 238-257, (cu 11 figuri), 1927. 4. (In colaborare cu Fiorica Gr. Popa), The sympathetic innervation of the

skeletal muscle in the wing of the pigeon: its function and morphology, Proceedings of the Physiological Society, Journal of Physiology, vol. 67, 1928. 5. Ce este $ice nu este anatomie, (Lectie inaugurala), Revista medico-chirurgicala, anul 39, 24 pagini, 1928. 6. Sur la moti!ite des spermatozoides chez que/ques vertebres superieurs (Taureau, Belier, Homme). Comptes-Rendus de la Societe de Biologie, vol. 100, 1928. 7. (In colaborare cu V. Ma.rza), La phagocytose des spermatozoides vivants par Jes elements cellulaires du tractus genital feme//e de la meme espece, Comptes-Rendus de la Societe de Biologie, vol. 101, 1929. 8. (In colaborare cu V. Marza), Variations de la gaine lipoidique des spermatozoides et que/ques particu/arites structura!es de ces ce!lules, ComptesRendus de la Societe de Biologie, vol. 101, p. 1186, 1929. 9. Reaction de Lillie chez /'Homme. Quelques considerations sur le mecanisme de cette reaction, Comptes-Rendus de la Societe de Biologie, vol. 101, p. 1189, 1929. 10. (In colaborare cu Una Fielding), The vascular link between the pituitary and the hypothalamus, The Lancet, p. 238, 1930. 11. (In colaborare cu Eugen Lucinescu), La mecanostructure du pericarde. Comptes-Rendus de la Societe de Biologie, vol. 104, p. 445, 1930. 12. (In colaborare cu Una Fielding), A portal circulation from the pituitary to the hypothalamic region, Journal of Anatomy, vol. 65, 1930. 13. A contribution to the biology of spermatozoa, Proceedings of the second International Congress for sex research, p. 103-110, 1930. 14. (In colaborare cu C. Strat), Evolution du muscle carre pronateur, Comptes-Rendus de la Societe de Biologie, vol. 107, p. 392, 1931. 15. (In colaborare cu N. Alexandrescu). Mecano-structure d'un os pathologique, Comptes-Rendus de la Societe de Biologie, vol. 107, p. 390, 1931. 16. (In colaborare cu Fiorica Gr. Popa). The influence of the sympathetic on the pigeon's wing, Journal of Anatomy. Vol. 65, pag. 407, (cu 3 figuri), 1931. 17. (In colaborare cu V. Marza), Bio!ogie des spermatozoides, Archives roumaines de pathologie experimentale et de microbiologie, vol. IV, pag. 301-389, (cu 117 figuri), 1931. 18. (In colaborare cu Fiorica Gr. Popa $i Stere C. $tefaniu), Contribution a /'etude de la morpho/ogie de /'avitaminose B chez le Pigeon, Comptes-Rendus de la Societe de Biologie, p. 128, 1932. 19. (In colaborare cu Eugen Lucinescu), The mechano-structure of the pericardium, Journal of Anatomy, vol. 67, pag. 78-107, (cu 17 figuri), 1932.

44

20. (In colaborare cu Una Fielding), Hypophysio-portal vessels and their colloid accompaniment, Journal of Anatomy, vol. 67, pag. 227-232, (cu 7 figuri), 1933. 21. (In colaborare cu Fiorica Gr. Popa), Certains functions of the midbrain in pigeons, Proceedings of the Royal Society, B. vol. 113, (cu 1 figura), 1933. 22. (In colaborare cu Una Fielding), L'expansion des melanophores sous /'action de l'extrait du lobe anterieur de hypohyse, melange avec des globules rouges, Comptes-Rendus de la Societe de Biologie, vol. 114, p. 1139, 1933. 23. Le pouvoir hemoclasique de l'hypophyse, Livre publie en hommage et dedie a la memoire du professeur Cantacuzene, Masson et C-ie, pag. 617-642, (cu 28 figuri), 1934. 24. Les conditions morphologiques de la circulation hypophysaire, Volume jubiliaire en l'honneur du professeur C. I. Parhon, (29 pag. $i 12 figuri), 1934. 25. (In colaborare cu Una Fielding), Studies on hypophysis and its relations. Academia Romana, Memoriile Sectiunii $tiintifice, Seria Ill, Tom X (75 pag. $i 47 figuri), 1935. 26. Cuno$tinJe/e actuate despre hipofiza $i directive/e cercetarilor asupra ei, Raport la Congresul de Neurologie etc., tinut la Chi$inau Tn 1936, Bulletins et memoires de la Societe Roumaine de Neurologie etc., Section d'endocrinologie, XVlll-e annee, p. 105-118, 1935. 27. Die Anatomie der Bindegewebssysteme, Beitrage der Anatomie funktioneller Systeme, vol. 3. - Gegenbaurs Morphologisches Jahrbuch. Band 78, 1936. 28. Mechanostruktur und Mechanofunktion der Dura-mater des Menschen, Beitrage der Anatomie funktioneller Systeme, vol. 3, p. 7-109, (cu 32 figuri), Gegenbaurs Morphologisches Jahrbuch. Band 78, 1936. 29. (In colaborare cu Una Fielding), The influence of salt-balance upon the size of the eggs and nature of egg-shell in pigeons, Volum comemorativ Gr. Anti pa, 1938. 30. (In colaborare cu Fiorica Gr. Popa). The flying-reflex in pigeon, volum omagial pentru profesorul E. C. Teodorescu, 1937. 31. Les vaisseaux-portes hypophysaires, Revue fran9aise d'endocrinologie, vol. 15, p. 122-135, 1937. 32. Fragments d'hypophyse anterieure de brebis restes acctifs ,,in vitro" pendant vingt }ours, Academia Romana, Bulletin de la section scientifique, Tome XIX-eme, (cu 12 figuri), 1937. 33. The changes in the blood-serum of bird and mammal as a result of (1) stimulation of somatic and sympathetic nerves and (II) injection of salts of potassium and calcium. Academia Romana, Bulletin de la section scientifique, Tome XIX-eme, (cu 9 figuri), 1937.

45

34. La desintegration de !'hematie, Annales de Medicine, Tome 41, p. 235-245, (cu 11 figuri), 1937. 35. Le drainage de /'hypophyse vers /'hypothalamus, Presse medicale, nr. 34, p. 663, (cu 11 figuri), 1938. 36. (In colaborare cu G. W. Harris), A technique for operations on the hypothalamo-hypophysial region of the rabbit, Journal of Anatomy, vol. 72, pag. 226-233, (cu 9 figuri), 1938. 37. Neurotropic principles in the sheep hypophysis including a ,,cerebrostimuline': Academia Romana, Seria 111, Tom XIII, Mem. 6, (33 pagini $i 5 figuri), 1938. 38. Hypertension et basophille du lobe posterieur de /'hypophyse, Bulletin de la Societe roumaine de Neurologie, Psychiatrie etc. No. 3, (12 pagini $i 14 figuri), 1936. 39. (In colaborare cu E. Lucinescu $i altii), Les normes et /es variantes anatomiques des parties molles chez /es roumains (Excepte le cerveau et ses vaisseaux), Bulletin du Congres international d'Anthrophologie et d'archeologie prehystorique, p. 166-200, Bucharest, (cu 16 figuri), 1937. 40. (In colaborare cu E. Lucinescu, L. Wasserman $i E. Gheller), La cerebrostimuline tel/e qu'on la connaft aujourd'hui. L 'effet des injections intracerebrales avec la chlorure de potassium et avec la cerebrostimuline, Academia Romana, Memoriile Sectiunii de $tiinte, Seria Ill, Tom XIV, Mem. 8, (cu 35 pagini, 7 traseuri $i 13 figuri), 1938. 41 . A central mechanism for the regulation of potassium-calcium balance, Academia Romana, Memoriile Sectiunii $tiintifice, Seria Ill, Tom XIV, Mem. 11, (31 pagini $i 12 figuri), 1939. 42. (In colaborare cu Fiorica Gr. Popa), The dual organisation (muscle fibres as well as nerve endings) of the muscles of the wing in birds (pigeon), Academia Romana, Memoriile Sectiunii $tiintifice, Seria Ill, Tom XV, Mem. 7, (1 0 pagini $i 20 de figuri), 1940. · 43. (In colaborare cu cinci elevi), Les meninges, leurs dependances et /eurs relations. (Origine, developpement, anatomie et physiologie), Academia Romana, Memoriile Sectiunii $tiintifice, Seria Ill, Tom XVI, 1940. 44. La pression du liquide cephalo-rachidien (quatrieme condition du fonctionementdes neurones), An. Acad. Rom., Mem. Sect. $t., Seria Ill, Tom XVII, Mem. 2. 1941. 45. Les trois milieux environnants et leur encadrement morphologique, Acta Endocrinologic, vol. 8, nr. 1, 1942. 46. Eine neue Auffassung Ober die Hypophise, begrundet durch die auf experimental/em Wege erzengten Veranderungen, An. Acad. Rom., Seria Ill, Tom XVIII, Mem. 18, 1943.

46

47. Reforma Spiritului. A. Principii de educaJie $i invaJamant, S. Ill, T. XX, M. 7, 1945; B. $tiinJa ca baza de primenire a omului, An. Acad. Rom., Seria Ill, vol. XIX, Mem. 12, 1944. 48. Substratul biologic al progresului (lectie de deschidere), 1945. 49. EvoluJia unui om $i evoluJia unei $fiinJe, Rev. $t. Medicale, 1942 (lectie inaugurala, Bue.) 50. Anatomia lui Gray (vol. II) (Tn colaborare), Ed. Jean Leon, 1944 :;;i 1945, vol. Ill Tn colab. (Prof. dr. Grigore T. Popa, Memoriu de titluri $i lucrari, la:;;i, Tipografia ,,Brawo", 1940). Reactualizat prin adaugiri Tn manuscris, Tn anul 1947.

Socrate

REFORMA SPIRITULUI

A. PRINCIPII DE EDUCATIE $1 INVATAMANT I. Critica principiilor 1. Constrangerea In fond, 1nvatatura este un proces de transferare a experientei istorice umane. Ca$tigurile generatiilor precedente sunt comunicate generatiilor actuale 1l. Experienta aceasta nu se poate transmite ereditar2l; ereditatea poate da dispozitii 1)scheleiermacher spunea aceasta astfel: ,,Educa/ia este ac/iunea exercitata de o genera/ie mai 1n varsta asupra unei genera/ii mai tinere, 1n scopu/ determinarii unui progres continuu 1n omenire" (Guex). 2 )Numeroase experiente s-au facut asupra comportarii 9i asupra reflexelor conditionate pentru a vedea daca se poate obtine transmiterea unor caractere dobandite. Pavlov a constatat ca un reflex conditionat (reactiunea salivara la sunet) se poate obtine la 9oarece dupa 300 de lectii; la a doua generatie de $Oareci se obtine dupa 100 de lectii; la a treia generatie dupa 30 de lectii; 9i la a patra, dupa 5 lectii. Un reflex conditionat s-ar obtine deci mai u9or la descendentii unei generatii deprinse cu acest reflex. Dar oricate generatii s-ar urma (In conditiunile noastre de laborator) nu se poate dobandi fixarea ereditara a refluxului. G. Lloyd Morgan a cautat sa vada transmisiunea unui alt reflex conditionat, care se stabile9te in mod natural la paseri. Puii ciupesc toate ganganiile mici care se mi 9ca pe sol 9i dintre ele ramele sunt inghitite cu placere, pe cand Vaca Domnului produce o adevarata aversiune 9i este aruncata. Fiecare pui face experienta aceasta 9i fiecare simte ,ntai repulsiunea fata de Vaca Domnului 9i dupa aceea n-o mai ciupe 9te. Nici unul nu vine pe lume cu acest reflex fixat, ci fiecare 11 invata din nou, cu toate ca se repeta de indefinite generatii 9i cu toate ca este legat de nutritie, una din functiile fundamentale ale animalului (G. Lloyd Morgan, Life, mind an spirit, London, 1925).

49

dar nu poate da elementele culturii. Acestea trebuie mereu reca$tigate. De aici iese o mare primejdie amenintatoare a progresului. Acesta poate ti oprit sau poate ti anihilat pasiv, prin simpla renuntare la Tnvatatura. $i cum Tnvatatura este obositoare, noii veniti Tn lume sunt 1nclinati ,n mod firesc sa renunte la ea. A$a rasare nevoia de a constrange noile generatii sa reia experientele 1nainta$ilor $i constrangerea aceasta se cheama $Goa/a. Acesta este un adevar care ni se arata a fi paradoxal: invafatura $Colara este nefireasca. $coala este o inventie umana $i ea contrazice numeroase impulsii naturale, sadite adanc Tn structura omului. Sunt numeroase sisteme care Tncearca sa infiltreze cuno$tintele prin utilizarea Tnclinatiilor naturale: jocul, curiozitatea nativa, vietuirea libera Tntr-un mediu; dar daca aceasta utilizare este efectiva pentru gradele inferioare de Tnvatatura, care sunt concrete, de 1ndata ce se adance$te asimilarea de cuno$tinte, se ajunge la abstractii $i aici stimulul nu mai poate veni de la imitatia naturii. Aici se impune neaparat constrangerea. Toata problema se desface acum Tn doua, dupa factorii, care trebuie sa faca aceasta constrangere $i care due sau la $COala silita sau la $COala consimtita. In primul din aceste sisteme, profesorii, cu ajutorul unor reguli $i prin coercitie, impun elevilor capitalul de cuno$tinte existent la o anumita data. In al doilea sistem, profesorii sugereaza elevilor importanta Tnvataturii $i ace$tia apoi se constrang singuri pentru a o obtine. Profesorul devine astfel un hipnotizator al 1ncepatorilor $i un supraveghetor de directie; dar efortul II face elevul din propria lui convingere, care-i arata ca efortul este necesar. Autoconstrangerea este factorul esential Tn toata transformarea evolutiva a unui om. Chiar $i eel mai dotat element trebuie sa-$i Tnvinga natura, pentru a se supune unor sfortari dureroase, necesare asimilarii de cuno$tinte. Numai simpla joaca $i distractie pura, de$i pot fi ades instructive $i ele, nu pot desavar$i o minte omeneqsca. A$adar, primul principiu al $COlii este constrangerea, care trebuie sa duca la o concentrare a puterilor spirituale spre un tel anumit. Dar nu constrangerea dinafara, ci constrangerea pe care $i-o face omul singur, aceea care iese dintr-o intuitie, dintr-o credinta adanca sau dintr-o nazuinta nepotolita. Elevii trebuie sa ajunga a fi stapaniti de miraj, cand este vorba de $Coala, sa fie patrun$i de fiorul a$teptarilor Tnalte, caci numai a$a ei se pot supune unei discipline severe $i ajung sa caute sfortarea mintala Tn loc sa fuga de ea. Ei nu pot $ti ce anume le va oferi Tnvatatura $i $Coala, dar trebuie sa fie convin$i ca ea le va oferi ceva foarte de pret. Pentru crearea mirajului $COiar se pot Tntrebuinta diferite metode care toate se grupeaza Tn doua categorii, aflatoare 1n opozitie, din antichitate $i pana azi. 0 categorie Tncearca sa impresioneze prin forma exterioara a prezentarii cuno$tintelor: profesorii ,ntrebuinteaza formule magice, gesturi solemne $i vorbesc Tntr-un cadru pregatit anume sa provoace a$teptarile $i curiozitatea. Astfel, ei puneau 1n alte vremuri toga, peruca $i fntrebuintau diferite instrumente simbolice. lnvatatura fn aceasta forma apare ca un oficiu misterios, la care ajung numai anumiti initiati, care constituie o adevarata casta. A$a era la vechii egipteni. In acest fel de $Coala se ajunge la o rigiditate de catehism, Tn care adevarurile iau aspect de aforisme $i depind de forma verbala ,n care sunt transmise.

50

,,$coala de la Atena"

A doua categorie de metode este acea care Tncearca sa stimuleze puterile proprii ale elevilor. Atatarea interna a mintii, care se dispune singura apoi pentru cautarea cuno 9tintelor este aici la baza Tnvataturii. Metoda aceasta a fost urmata de Socrat, de Pestalozzi 9i de Herbart. Dupa expresia unui pedagog modern, profesorul, prin aceasta metoda «sugereaza $fiinJa, facand pe e/evul sau sa o creeze $i sa o inventeze; e/evu/ de vine astfe/ constructorul propriei sale $fiinJe». Pentru acest scop, eel mai bun mijloc pare a fi instruirea prin exemplu 9i prin discutie. A lucra Tn fata elevilor Tnseamna a starni Tn ei curiozitatea urmaririi unui proces 9i a le da Tndemnul sa Tncerce 9i ei o lucrare asemanatoare. Aceasta duce la ucenicie 9i ucenicia este mijlocul eel mai sigur de a Tnvata temeinic. Cei mai multi descoperitori au fost de fapt ucenici mai Tntai. A9a a fost Faraday ucenicul lui Davy, Claude Bernard ucenicul lui Magendie, Pasteur ucenicul lui Biot, Helmholz ucenicul lui Johannes MOiier. Ei 9i-au Tntrecut de multe ori mae 9trii, dar pana sa ajunga acolo, au trait aproape de ei 9i au Tnvatat me9te 9ugul din contactul zilnic cu dan 9ii. Astazi, ace9ti ucenici se numesc preparatori, asistenti, 9efi de lucrari sau lucratori benevoli, 9i Tnvatatura 9i-o tac mai ales prin imitarea profesorilor lor. Al doilea tel de stimulare a fortelor proprii este discutia cu elevii, framantarea de idei Tn care sa fie amestecati 9i dan 9ii. A 9a facea Socrat. Starnirea unor raspunsuri prin Tntrebari este eel mai bun mijloc pentru a porni 9i Tntretine lucrarea mintii. In acest caz, maistrul prepara asimilarea de cuno 9tinte, punand mereu probleme elevilor 9i provocand cugetarea lor pentru gasirea unor solutii pentru care scop el Ti Tndrumeaza, ajutandu-i cu experienta lui 3l. $i Tn ucenicia de atelier, de laborator, ca 9i Tn ucenicia de conversatie avem de a face cu o traire Tmpreuna a unui om, care are o experienta dobandita, cu un alt om care cauta sa dobandeasca $i el o experienta. Dispozitia pentru a 1ncerca aceasta dobandire se comunica prin exemplu sau prin starnirea curiozitatii. Mintea noua care se formeaza, fiind atrasa spre mari a9teptari, se supune singura oboselilor 9i suferintelor care ies din munca intelectului Tn dezvoltare. In locul acestor metode rationale de a Tnvata pe altii, Tntotdeauna s-au mai Tntrebuintat 9i metode coercitive externe, 1n care 1nvatatura se impune mai mult sau mai putin cu forta 9i cu rigori care nu tin deice seama de natura spiritului, care mai bine se dezvolta liber decat constrans. Tipul acestui tel de Tnvatatura a fost Tnvatatura spartana: regim sever, comanda indiscutabila, maltratare fizica, pedepse exagerate. Un maestru al violentei 9colare a fost Orbilius, fost mai Tntai soldat, cares-a fa.cut celebru prin impunerea gramaticii cu bastonul, metoda care a aplicat-o 9i lui Horatiu. Din ironizarile acestuia de mai apoi a ie9it 9i termenul de «orbilianism» cu care se designeaza disciplinarea prin pedepse corporale (Guex). lar creatorul Tnvatamantului primar congregationist Jean Baptiste de la Salle 3 lAcest spirit al discutiei libere 1ntre profesori $i elevi este foarte frumos redat 1n articolul lui H. Taine: Les jeunes gens de P/aton (Essais de critique et d'histoire, vol. I., 1913, p. 49, Librairie Hachette et C-ie, Paris).

52

(1651-1719) a mers pana acolo 1'ncat a redactat un «manual al biciuirii», cu cinci feluri de corectiuni. Dar pe toti i-a 1'ntrecut un educator din Suabia, numit Hauberle, care se mandrea, la sfar$itul carierei sale, ca in cincizeci de ani a aplicat 2.161.527 de pedepse corporale!

2. Dogmatism sau empirism Ajun$i la concluzia ca $COala trebuie sa fie o autoconstrangere numai sugerata de profesori $i acceptata de elevi, sa vedem pe ce cale poate merge eel care 1'nvata pe altii pentru a reu$i sa impuna aceasta constrangere de sine. Tnvatatorul se poate 1'nfati$a elevului sau in doua chipuri: ca simplu vorbitor de pe catedra sau ca ostenitor, alaturi de elev 1'n cautarea unor forme de adevar. Tnvatatura dogmatica ex-cathedra, cu corolarul ei de infailibilitate a profesorului $i de fixitate a formularilor, este calea cea mai proasta de urmat pentru formarea mintii 4 ). Cealalta cale, care face din 1'nvatatura o continua cautare $i o ne1'ncetata verificare este mult mai buna. Numai acela care cerceteaza singur $i contribuie la sporirea cuno$tintelor umane, prin proprie descoperire sau prin sinteze originale, numai acela poate ti cu adevarat 1'nvatator, caci numai acela poate face elevi. Ceilalti, care tac simpla comunicare de cuno$tinte, ramanand numai intermediarii notiunilor, se pot 1'nflacara cateodata, pot sugera uneori, dar actiunea lor este stearpa. Convingerea $i entuziasmul, esentiale me$te$ugului de a 1'nvata pe altii, au un izvor nesecat 1'n spiritul de investigatie, iar un creator de adevaruri $tiintifice poate zgudui mai adanc imaginatia unui emul decat poate un vanturator de date stabilite de altii. ldealul de a avea profesori numai dintre cercetatori este greu de atins, dar este de observat ca acolo unde cultura este mai dezvoltata, numarul profesorilor-cercetatori este mare (exemple avem astazi 1n America, Germania, Anglia); iar acolo unde cultura este 1'ncepatoare, sunt foarte numero$i 4)Adevarurile $tiintifice sunt in continua primenire, iar perceptia noastra se perfectioneaza in timp. De acest caracer vital al invataturii trebuie sa se convinga oricare incepator $i una din grijile cele mai insemnate ale profesorilor este ca atunci cand comunica cuno$tinte elevilor lor, sa le poata arata 1ndata ca aceste cuno$tinte nu-s definitive $i ca altele mai aproape de adevar pot sa apara. Pentru formarea ideii de transformare a cuno$tintelor, eel mai bun mijloc este sa se faca istoricul lor. Numai cand vedem cum se nasc $i cum mor adevarurile, dand na$tere altora, dobandim un simt intern foarte pretios care ne arata directia de mi$care a ideilor. Acest simt tine mintea intr-o primenire controlata $i nu o fixeaza intr-o rama dogmatica. Toti marii creatori au combatut dogmatismul, sterilizant $i falsificator de minte. Este celebra discutia dintre Rudolf Virchow $i Ernst Haeckel facuta pe aceasta tema $i cuprinsa sub titlul de ,,Freie Wissenschaft und freie Lehre': Virchow s-a ridicat impotriva ideii de a face din darwinism o doctrina suprema, din teama ca astfel ea ar deveni o dogma. $i el credea ca nimic n-ar fi mai rau pentru viitorul mintii omului decat sa fie inchisa 1n formulari fixe $i sa fie imbogatita cu notiuni neschimbatoare.

53

profesorii-repetitori, care nu publica nimic dar povestesc de pe catedra. Avem multe exemple de profesori dintre cei mai buni $i care sunt mari cercetatori, facand in jurul lor $Coala, $i largind campul $tiintific in care lucreaza: Liebig, Johannes Muller, Pasteur, Huxley, Elliot-Smith, Haeckel, Ostwald, Jacques Loeb sunt numai cateva exemple. Sunt multi creatori care n-au fast niciodata profesori (ca de pilda Darwin), dar mari profesori, care sa nu ti lucrat niciodata, pentru a obtine ceva original, nu cunosc.

3. lnstructie !;ii educatie

b alta problema principala privitoare la invatamant este aceea care prive$te instructia $i educatia, facand din ace$ti termeni elemente distincte $i deseori chiar contrazicatoare. Facand abstractie de etimologia cuvintelor, intelegem prin «instructie» acumularea de cuno$tinte, iar prin «educatie» folosirea acestor cuno$tinte 5 l. S-a observat de multa vreme ca pot ti oameni care sunt foarte bine instruiti, cunoscatori ai multor domenii de activitate, dar care intrebuinteaza cuno$tintele lor prost sau in scopuri rele. $i invers, se poate sa fie alti oameni, care nu sunt prea bine instruiti $i totu$i au o purtare distinsa. De aici a ie$it ideea ca instructia $i educatia sunt doua notiuni diferite $i multa discutie contradictorie s-a fa.cut in jurul acestei teme. Montaigne, de pilda, face deosebire lamurita intre educatie $i instructie, preferand pe cea dintai $i avand mai multa incredere « fntr-un cap bine format decaf fntr-un cap plin». La tel crede $i Basedow. Cel care a reactlonat insa mai complet $i mai luminos fata de problema aceasta a fast Herbart, care fusese mutt influentat de Kant. Pentru acest mare pedagog nu se poate face educatie fara instructie $i instructia este prin firea ei educativa. El judeca astfel: instructia tinte$te la formarea ideilor $i ideile schimba pe om, conducandu-1. Scopul instructiei este sa exercite o influenta asupra ideilor. Rezumand pe Herbart, Guex conchide astfel: « Vom _stapani educa/ia numai atunci cand vom face sa patrunda fn suf/etul copi!ului un mare numar de idei legate fntre ele, care sa tie a tat de puternice fneat sa fnvinga elementele netavorabile ale mediului $i sa absoarba elementele tavorabile pentru a le asimila. in ult/ma analiza, instruc/ia alcatuie$fe $i organizeaza sistemul reprezentarilor. . . . Daca voim sa dam o educa/ie care sa influen/eze toata via/a cuiva, trebuie lucrat asupra tondului sutletesc, adica asupra ideilor. Masa idei/or trebuie tormata, sporita, organizata fntr-un sistem solid $i coerent $i mva/aturii fi revine, fn cele din urma, sarcina esen/iala de a educa». A$adar, intre educatie $i instructie nu-i deschisa o prapastie, ci din contra este aruncata o punte solida de trecere. In 5)sub alta forma, John Locke face distinctia astfel: «/nstruc/ia are drept scop sa faca pe om 1n stare de a-$i 1mplini datoriile situa/iei sale. Educa/ia, la randul ei, trebuie sa-i inspire voinJa constanta de a 1ndeplini aceste 1ndatoriri» (Guex).

54

sistemul lui Herbart este desigur a$a, fiindca el mai presupune ca orice Tnvatamant este moral: « nu poate ti invafamant care sa nu aiba drept scop moralitatea» 6 l. Daca Tntr-adevar moralitatea ar fi indisolubil legata cu Tnvatamantul, atunci instructia $i educatia ar fi unul $i acela$i lucru. Dar ne izbim aici de fluctuatia ideii de moralitate. Oamenii nu s-au inteles 'fnca deplin asupra continutului acestei idei. Existenta razboaielor $i a gangsterismului in tari de inalta civmzatie, dovede$te ca morala nu este conceputa la fel de toata lumea. Admitand ca in pedagogia lui Herbart (educatia prin instructie) este mult adevar, ca cuno$tintele educa $i moralizeaza pe om, trebuie totu$i sa tinem seama de contradictia pe care societatile actuale i-o aduc in practica vietii. Dar daca nu putem identifica instructia cu educatia, nu putem nici sa le izolam una de alta; eu a$ ti inclinat chiar sa rastorn sensul legaturilor dintre ele $i in lac sa cuprind instructia 1n educatie, a$ cuprinde-o pe aceasta din urma Tn cea dintai, ca pe o parte dintr-un Tntreg. Tntr-adevar, amandoua formeaza un sistem organizat al invataturii. $i educatia trebuie Tnvatata, dupa cum $i instructia trebuie deprinsa. 0 minte in cre$tere, cand prime$te o cuno$tinta, trebuie sa primeasca $i indicatii ce sa faca cu ea. Perfectionarea omului cere o dubla comportare: a ideilor fata de ratiune $i a ratiunii fata de idei. ldeile - deci cuno$tintele - trebuie sa se 1ntipareasca corect 1n mintea asimilatoare, iar mintea sa se adapteze logic ideilor. Un sistem de cuno$tinte rau asimilate, sau necomplete, este tot atat de daunator ca $i o judecata care deviaza de la propriile sale idei. In 1nvatatura deci (sau cu alt cuvant: 1n instructie) trebuie sa intre pe acela$i plan $i de la 1nceput elementele educatiei. Elevii trebuie sa 1nvete $i sa se exercite in vederea dobandirii unui caracter, cladit pe notiunile de bine, de frumos $i de drept. Toate cuno;;tintele trebuie organizate pe aceasta baza. Cuno$tintele lipsite de ea devin arme primejdioase, care 1n lac sa serveasca progresul 11 ameninta. Varn vedea in alt capitol daca putem gasi un tel universal pentru morala $i deci pentru educatie.

4. Practicism l?i abstractie A patra problema fundamentala mult discutata, privitoare la 1nvatamant, este asupra preponderentei practicismului sau a abstractiei. La noi, $i uneori ;;i aiurea, termenii sunt putin schimbati: se zice 1nvatamant teoretic $i 1nvatamant practic, facandu-se aproape antagonism Tntre aceste notiuni. Aceasta atitudine dovede$te o adanca lipsa de Tntelegere a problemei. Toate datele Tnvatamantului pana la 6)unverblendete werden hoffentlich leicht erkennen, dass das Problem de Sittlichen Erziehung nicht ein abtrenbares Stuck ist von den ganzen Erziehung, sondem dass es mit Obrigen Erziehungssorgen in einem notwendigen, weit umhergreifenden Zusammenhange stehe. Pere Girard de asemenea crede ca scopul invatamantului este «de a moraliza prin instruc/ie $i de a instrui pentru a moraliza».

55

urma sunt abstracte. Numai primele atingeri cu realitatea sunt concrete $i atunci ele dau simple impresii. De indata ce incercam cea mai modesta interpretare, intram in abstract. lnterpretarile due la recunoa$terea de reguli $i de legi, iar acestea sunt sinteze abstracte. Chiar me$te$ugarul simplu (dulgher, fierar, vopsitor) i$i sprijina activitatea pe cuno$tinte generalizate, care presupun legi constante, de pilda cuno$tinte despre rezistenta materialelor, despre proprietatile chimice ale substantelor pe care le manuie$te. Opozitia intre practica $i teorie ar trebui sa insemne altceva: opozitie intre verbalism $i actiune, intre functionarism contemplativ $i muncitorism extenuant. Sa analizam mai adanc. Tn $COlile cu caracter teoretic s-a dezvoltat prea mult metoda cursista in asimilarea de cuno$tinte, expunerea orala fiind singura utilizata; audierea pasiva a cursurilor, urmata de un examen tot oral, constituie intreg mecanismul instructiei. Tn schimb, $COlile cu caracter practic au fast intelese sau ca institutii de manualism sau (cu titlul de licee industriale) au fast abatute tot spre verbalismul $C0lilor teoretice. De fapt, orientarea a fast gre$ita in amandoua cazurile, pentru ca nu se pot desparti cuno$tintele elementare de operatia de sinteza a lor $i nici nu se pot face sinteze fara cuno$tinte elementare. Un grad de rutina este necesar oricui, dar nimeni nu trebuie sa se fixeze in rutina $i nici numai in generalitati sintetice nu poate trai spiritul. Tnvatatura este o lupta cu realitatea, careia mintea cauta sa-i smulga mereu secretele. Aceasta se poate insa numai printr-un proces de amestec cu natura. $i eel mai abstract spirit trebuie sa ia contact cu realitatea pentru verificarea ideilor, dupa cum $i eel mai practic om trebuie sa apeleze la abstractie pentru orientare in infinitatea impresiilor. Din pricina exagerarilor intr-un sens se cauta trecerea la exagerari de sens contrar. Nici simpla teorie, precum nici activismul fizic izolat, nu pot desavar$i un om. Pentru aceasta se cere o armonizare a puterilor mintale $i o largire a intelegerii. Pe orice cale am cerceta noi procesul capacitatii omene$ti, vom ajunge sa constatam ca el se desfa$oara in spirit. Trebuie sa ne temem de netemeinicie, nu de abstractia in sine. Necompleta invatatura teoretica strica, cum strica $i necompleta invatatura practica, pentru ca rezultatul este un neispravit care nu-$i poate cantari puterile $i care nu-$i intelege raspunderile. Tnvatamantul trebuie intotdeauna sa urmareasca un scop, sa pregateasca pe elev pentru un tel lamurit $i de la el sa nu se abata. Dar pentru aceasta pregatire va fi sigur nevoie intotdeauna $i de aplicari practice $i de abstractii - acestea armonizate in vederea scopului urmarit de $Colar. 0 $COala de meserii trebuie sa scoata neaparat meseria$i, dar nu-i rau sa-i scoata pe cat mai luminati posibil. La fel un liceu $i o universitate trebuie sa scoata intelectuali, dar ace$tia var fi cu atat mai bine pregatiti cu cat i$i var forma intelectul mai in atingere cu realitatile; iar printre realitatile intelectului se afla abstractia ea insa$i. Voi spune deci ca intre practicism $i abstractie nu poate fi antagonism ci sinergie; dar este mare conflict intre pregatirea nedesavar$ita $i pretentia exagerata - de$i ele merg foarte adesea impreuna. $i mai poate fi conflict intre pregatirea indivizilor $i ofertele societatii (mai ales in societatile necomplet inchegate, sau in epoci de criza) care printr-o proasta organizare rastoarna normele.

56

Rene Descartes

5. Tnvatatura generala sau specializata Strans legata de problema aceasta este o alta: daca este nevoie sa se predea elevilor toate cuno$tintele umane sau numai acele de care vor avea ei nevoie mai tarziu. Cu alte cuvinte: invatatura generala sau specializata de la inceput; sau inca: invatatura pura, opusa fnvataturii utilitariste. Nimeni nu $tie exact ce va trebui mai tarziu unui om, daca-i vorba de catalog de cuno$tinte. Dar este sigur ca pentru evolutia normala trebuie semanati germeni din toate preocuparile spirituale, pentru a U$Ura aderenta intelectului cu orice Tmprejurari, pe care Tntamplarea i le poate scoate Tn cale. Trebuie ascutita mintea pentru a o pune Tn stare sa intervina la nevoie, Tntelegatoare, Tn desfa$urarea fireasca a lucrurilor. Oricui Ti va trebui o judecata sanatoasa $i o posibilitate de informatie U$oara. De aceea nu cred ca se poate admite ciuntirea intelectului prin a$a-zisa specializare timpurie. Masa totala de cuno$tinte umane trebuie prezentata, fn diferite trepte de dezvoltare, dupa gradul de Tnvatamant7l. Specializarea va veni Tn tot cazul atunci cand tanarul trece spre profesiune; dar specializarea trebuie dezvoltata pe o baza de cuno$tinte generale, care trebuie mentinuta toata viata. Specializarea exagerata, cu excluderea interesului pentru generalitati, 1ndeparteaza spiritul de la legi $i-l limiteaza la mecanisme fixe sterilizante. Fiecare om cult este obligat de nevoile vietii spirituale sa aiba o vedere generala a lumii, cu toate activitatile ei, acel Weltanschauung la care tin Germanii atat de rnult. Nu-i o simpla 1ntamplare ca poporul eel mai iubitor de specializare este fn acela$i timp $i eel mai 1nclinat catre sintezele filozofice, 1n toate ramurile de preocupare omeneasca. Eficacitatea specializarii spore$te nebanuit prin stimulul ideilor generate. Acestea apropie pe oameni, prea despartiti altfel, 1n timpul nostru, prin specializarile atat de rafinate. Sincronizarea sociala a efortului mintal se face mai U$Or prin ideile generale care smulg pe om din catu$ele limitarii. Fire$te ca nici plutirea continua fn vederile de ansamblu nu-i folositoare daca mintea nu adance$te nicaieri ma.car o problema. Ondularea spiritului Tntre analiza amanuntelor, dusa pana la capat Tntr-un domeniu oarecare, $i integrarea acestor amanunte Tntr-un Weltanschauung este singurul mijloc de a tine mereu treaz intelectul $i de a-I face apt pentru progres indefinit. Dar conditia prealabila pentru orice 1nvatamant este ca tot ce face omul sa fie temeinic, nu de mantuiala; $i specializarea $i generalizarea trebuie sa-$i merite numele, sa nu fie simple expresii.

6. Valoarea $i varsta profesorilor Alta problema foarte discutata, mai ales dupa primul razboi mondial, este asupra valorii $i varstei profesorilor. Aici se 1ncadreaza $i ceea ce s-a numit 7 )comenius avea aceea i parere i cerea ca in colile primare, pe care el le numea 9 9 9 «Scho/a vernacu/a», sa se predea notiuni elementare, insa din toate cuno 9tintele umane, pentru a obtine, cum spunea el, o «pansophie».

58

«conflictul dintre generatii», conflict ie$it la iveala mai ales pe terenul ,nvatamantului. Tn cursul vremii s-a pus uneori problema varstei profesorilor ,n raport cu maximum de eficacitate pe care trebuie sa.-1 aiba ,n instruirea elevilor $i s-au emis pareri care sustineau ca profesorii tineri sunt cei mai buni. La tinerete, profesorul are entuziasm, s-a zis, este mai vioi $i atrage mai mult. Profesorul batran ar fi blazat, obosit $i sceptic. Astfel de argumente nu au valoare, pentru ca entuziasmul singur nu poate da cuno$tinte $i convingerile fa.cute pe simplu entuziasm sunt adesea dezastruoase. Tn 1nvatamant conteaza pregatirea $i 1n raport cu aceasta se dezvolta $i entuziasmul. Un profesor bogat 1n cuno$tinte $i antrenat 1n prezentarea clara a lor este starnitor de interes $i atata imaginatia elevilor mai mult decat un energumen care 1ndeamna oratoric spre 1nvatatura, fara a reprezenta el 1nsu$i ceva. Apoi, catre sferele 1nalte ale 1nvataturii, entuziasmul este legat de puterea de creatie a profesorului, care, atata vreme cat lucreaza, descopera $i publica, atrage irezistibil $i pe altii. Cei rama$i la suprafata lucrurilor nu-$i dau seama de acest tel de entuziasm al muncii investigatoare $i 11 confunda cu entuziasmul verbal $i pantomimic. Dar mai este un avantaj ,n contactul cu un profesor batran: experienta acestuia. Un mare cercetator (care mai totdeauna este ajuns la o varsta 1naintata) este un inspirator de fiecare moment. 0 discutie de jumatate de ora cu un asemenea om lumineaza uneori terenul de lucru al unui tanar pe un an 1ntreg. Tn lumea anglo-saxona cu deosebire, dar 1n genere 1n toate centrele de mare cultura, ,ntalnirea cu marile personalitati $tiintifice conteaza ca un mijloc de instructie dintre cele mai puternice. Congresele internationale sunt folositoare mai ales prin venirea ,n apropiere a celor tineri cu cei ,n varsta, care au o experienta. Puterea de stimul a celor care au dobandit o faima, asupra ,ncepatorilor, nu se poate inlocui cu atributele tineretii. J. L. Faure poveste$te cum in ultimii ani ai vietii sale Claude Bernard, devenit aproape infirm, era dus de elevi la catedra, luat de subtiori, pentru a-i asculta 1nca stralucitele lui lectii. Asemeni G. Elliot-Smith, care suferise un ictus apoplectic, n-a fost la.sat sa paraseasca catedra decat dupa ce ajunsese sa nu mai poata vorbi. Cat timp s-a f:>utut exprima, a continuat sa iradieze stimul 1n sali mai populate 1nca decat ,nainte, de$i fizice$te decazuse vizibil. Mirajul omului mare nu se poate zdruncina prin nimic. Adversitatile sortii adesea 11 sporesc 1n loc sa.-1 scada. Dar discutia facuta relativ la tineri $i batrani, a$a-zisul conflict 1ntre generatii, nu-i o consecinta a ,ncercarii de a gasi un drum mai bun pentru $COala, ci este o concurenta ,n campul interesului personal. N-a fost nici un moment pusa problema daca statul, natiunea $i $COala vor progresa, 1nlocuind pe batrani cu tineri (mai ales ca tinerii s-au dovedit a ti foarte lipsiti de pregatire), ci s-a cautat un plasament mai grabnic al unor elemente supranumerare. Tinerii confunda interesul lor cu interesul tarii $i vor sa se asigure, trecand peste norme. lnteresul comun cere 1nsa utilizarea maxima a fortelor spirituale de care dispune natiunea $i experienta celor batrani constituie unul din factorii capitali ai prosperitatii generale. Nu faptul daca un profesor este tanar sau batran trebuie tinut 1n seama, ci faptul daca profesorul este

59

pregatit sau nu. Aprecierea valorii profesorilor este 1nsa foarte greu de fa.cut. A fast totdeauna greu sa se precizeze 1n aceasta materie $i adeseori s-a judecat stramb. Sa ne amintim numai cat de prost au fast considerati Pestalozzi, Froebel, Pere Girard $i alti mari pedagogi, a caror valoare n-a fast 1nteleasa decat foarte tarziu. Mai ales 1n vremea noastra, cand omenirea a cazut 1n primitivism, aprecierile se tac patima$, neserios $i variabil. Judecata oamenilor este falsificata $i criteriile n-au nici o temeinicie. Primul /ucru pe care ar trebui sii-1 facii azi un mare reformator ;;co!ar, este sii incerce a stabi!i criterii ina!te in invii/iimfmt. Trebuie fiicut prestigiul intelectua!ilor ;;i creatii o miisurii mai sigurii a valori!or. Daca nu putem obtine un etalon spiritual cu care sa ierarhizam pretuirea pe care o acordam $i altora $i noua, lumea nu poate face altceva decat sa continue a se scufunda 1n haos.

7. Libertate sau dirijare inflexibila Un mare principiu 1n discutie dintre cele care carmuiesc 1nvatamantul, ca $i toate actiunile omene$ti, este acel al libertatii, 1n opozitie cu dirijarea inflexibila. Prototipul $C0lii-tipar a fast $COala medievala, care avea deviza: «cu acei care discutii principii/e nu se discutii» $i exemplul de $COala libera este aceea a peripateticienilor, care nu excludeau din discutie nici o tema, nici un subiect. Cao reactie la metoda fixa a $C0lilor medievale, universitatile, care au luat na$tere tocmai atunci, au pus la baza lor alt principiu: «/ibertatea de a spune pentru profesori ;;i libertatea de a ascu!ta pentru e/evi». Sub diferite forme $i 1n diferite exprimari, acest principiu a re.mas calauzitor pentru 1nvatamantul superior8l. f nvatamantul de creatie, 1nvatamantul de adanca form are 1ntr-o specialitate nu se poate concepe 1ntr-adevar decat desfacut de orice constrangere $i de orice limitare. Spiritul trebuie sa se mi$te liber 1n tot ce este investigatie $i 1n tot ce este combinatie de idei. Orice opreli$te 1nseamna o scadere $i experienta arata ca nici ma.car nu reu$e$te 1ncercarea de a exclude ceva din raza spiritului. Cel mult, asemenea tabu mintal duce la clandestinism psihic, la refulari freudiene, prin care spiritul intra 1n regiunea patologicului. Tnvatamantul secundar $i eel primar 1nsa, nefiind un 1nvatamant de creatie, ci numai unul de initiere $i de orientare, ajunge sa fie limitat prin simpla selectie a materialului de instructie. $i nu numai ca este limitat, dar este $i deformat prin felul prezentarii unor notiuni fundamentale, cum ar fi de pilda adevarul istoric. Tn vremea noastra s-a pus 1nsa problema limitarii $i a orientarii tendentioase a 1ntregului 1nvatamant $i am putea spune ca marele conflict al lumii noastre este aici 1n campul 1nvatamantului, mai mult decat este pe teatrele de razboi. fntr-adevar, $COala de toate gradele este azi 1ntrebuintata 1n unele tari civilizate ca un instrument de modelare a unor anumite tipuri de oameni, pe cand 1n alte tari, tot civilizate, se 1ncearca a se dezvolta omul 1ntreg. Tipizarea 8 )Rabelais pretinde ca 1ntregul ,nvatamant trebuie sa fie liber (avand libertate reglementata, dar libertate ,n tot cazul), deoarece el credea ca numai libertatea, 1n cadrul unor reguli generale, poate starni ~i duce la dezvoltare puterile individului.

60

fiintei umane n-o pot socoti a fi un progres; orice tipizare este o limitare $i o saracie. Germenii buni, saditi In posibilitatile biologice ale omului trebuie toti dezvoltati $i singura limitare necesara este aceea care tinde sa reprime brutalitatea pentru a 1nlesni o convietuire sociala. De altfel, desfa$urarea istoriei ne arata ca s-au mai facut astfel de Incercari de a pune Invatamantul sub tutela $i de a-I servi pentru modelari tendentioase. Uneori statul, alteori religia $i chiar diferlte caste au pus stapanire pe Invatamant, servindu-1 pentru scopurile lor. lntotdeauna aceasta stapanire s-a risipit $i periodic spiritul uman s-a reintors la libertate, singura compatibila cu firea sa. Peste timpuri $i peste locuri, modelul $COlii celei mai bune a ramas vechea $COala ateniana care tintea la descatu$area completa a mintii $i la dezvoltarea omului integral.

8. Germeni, facultati sau tabula rasa Inca o problema generala pe care se clade$te Intreg Invatamantul este ace.a a materialului uman primit In $COala, pe care aceasta trebuie sa-1 transforme. Poate Invatamantul transforma total pe elevi, sau numai dezvele$te mugurii intelectului dormitand In ei? Exista In fiecare fiinta omeneasca totalitatea germenilor pe care sa se bazeze perfectia umana, ori ace$tia sunt raspanditi neegal de la om la om, de la popor la popor? $i ce poate face $COala 1'n fata acestor neegalitati? Cate 1'ntrebari atatea probleme. In cursul vremii, s-au emis diferite pareri asupra materialului omenesc educabil. Unii au crezut In atotputernicia $COlii, care ar putea preface fundamental o fiinta omeneasca. A1tii au avut alta convingere, dupa care $COala nu poate decat sa dezvolte ceea ce exista, ea neputand crea germeni, acolo unde nu sunt. Multi din cei mai mari pedagogi au presupus ca In om (orice om) se gasesc germenii cei mai de seama ai dezvoltarilor superioare. Astfel, dupa Conienhis « omul trebuie sa dobandeasca trei lucruri: $tiin/a, virtute $i sentiment religios. Germenii ace$tia exista 1n el, dar este nevoie de educa/ie pentru a-i dezvolta» (Guex). $i Kant are o mare Incredere In facultatile native ale omului (a$a cum o avea $i Rousseau) $i el vedea drept rost al educatiei ca aceasta «sa dezvofte 1n om 1ntreaga perfec/iune de care el este capabi/» (Guex). El avea atata Incredere In ceea ce este sadit In om, Incat credea ca «daca se 1ndeparteaza influen/ele rele dinafara, natura gase$fe ea singura ca/ea cea mai buna de urmat». Asemenea influente rele, el nu putea crede ca ar proveni $i din masa ereditara cu care vine omul In lume. lncrederea In germeni era de asemeni a$a de puternica In celebra $Coala de la Schnepfenthal, fundata de Salzmann, Incat nereu$ita unei educatii era socotita ca o gre$eala a profesorilor, nu a elevilor. La tel credea $i Pestalozzi, ca omul aduce cu el, intrand Tn lume, germenii tuturor facultatilor $i educatia trebuie sa-i starneasca pentru o completa dezvoltare. Opusa teoriei germenilor $i facultatilor Tnnascute, sta teoria ca$tigarii de calitati: experienta formatoare. Ease bazeaza mai ales pe senzualismul lui.Bacon,

61

care credea ca nu \poate exista nimic in intelect daca n-a fost mai intai in simturi. Acest senzualism a fost dezvoltat mai ales de John Locke $i a fost reluat sub alta forma (evolutionism) de Spencer. Herbart de asemenea nu admite germeni, facultati sau predispozitii, care ar fi «moartea psihologiei». Dupa el, mintea se construie$te nu se mo$tene$te: «La inceput ea este o tabula rasa, fn eel mai absolut in/eles al cuvantului, fara nici un tel de via/a sau de reprezentare; prin urmare nu exista fn ea nici concepte primitive $i nici predispozi/ii pentru a le forma:· toate conceptele fara excep/ie, sunt un produs al timpu/ui $i al experien/ei». Atat numai ca Herbart large$te bazele experientei, nelimitand-o la datele pe care le procure simturile $i intinzand-o pana la procesele de observatie interna, prin care se ajunge la apercep/ie. Aceasta contradictre de principii nici pana azi n-a putut fi rezolvata multumitor. Odata cu marile progrese realizate in domeniul cercetarilor asupra ereditatii, s-a putut ajunge la idei mai clare asupra transmisibilitatii caracterelor fizice $i a unor dispozitii patologice. Dar despre dispozitii intelectuale sau educative nu putem spune inca mare lucru. Stirn atat ca temperamentele $i caracterele generale psihice se pot transmite $i asta este destul de mult, deoarece, dupa cum vom vedea, educatia viitorului mai ales de aceste calitati biologice va avea sa se ocupe. Deci, fara a nega posibilitatea de a se mo$teni unele calitati spirituale, este de admis ca parerea care sustine ca in om se gasesc sadite toate aptitudinile sub forma de rudiment, $i ca $COala poate construi din ele, prin utilizarea experientei, o minte bogata, are toate $ansele sa fie mai aproape de adevar. Substratul amorf al intelectului latent se poate modela in intregime pe baza datelor experimentale (in sensul in care intelege Herbart experienta). in raport cu aceste doua feluri de a intelege substratul material al celor care invata, variaza la infinit metodele de predare a cuno$tintelor $i de orientare a lor in vederea unui seep. Scopul el insu$i variaza in timp $i la diferite popoare: Spartanii anihilau individul in folosul statului, Atenienii cautau tocmai invers, sa dezvolte individualismul. Chinezii puneau pret pe cultivarea traditiei. Egiptenii $i lndU$ii pe dezvoltarea spiritului de casta. Evreii dezvoltau simtul familial. Romanii cautau sa formeze soldati $i oameni practici. Cei din evul mediu pregateau pe tineri pentru viata ascetica. Luther, $i toata Reforma, vroia sa dezvolte spiritul liber impotriva spiritului de dogma. Reactionand fata de aceasta directiva, lezuitii au cultivat spiritul de supunere oarba fata de autoritatea spirituala; contra acestora Janseni$tii de la Port-Royal au cautat sa dezvolte ratiunea proprie $i con$tiinta individuala. Aceasta directive a fost intarita de cei mai multi filozofi (Rabelais, Montaigne, Bacon, Descartes) care au stimulat mereu formarea, prin educatie, a personalitatii indivizilor. Stimulul lor a fost apoi urmarit in practice de multi pedagogi, culminand cu Comenlus, Pestalozzi, Herbart $i Froebel. Sfortarea ultima a fost catre starnirea pe diferite cai a individualitatii, cu intrebuintarea la maximum a tuturor dispozitiilor bune aflatoare in om. Abia in vremea noastra, dupa razboiul mare, au reaparut ideile de reprimare a spiritului cu tendinta de modelare a unor tipuri de oameni, !imitate la anumite dezvoltari numai.

62

9. Stare actuala sau devenire Alta problema principala privitoare la invatamant este acea care se leaga cu procesul inSU$i de transferare a experientei istorice umane, in raport cu eel care transfera (profesorul deci). In mod curent se spune ca invatamantul trebuie sa prezinte elevilor «starea actua/a a cuno$finJe/or umane». Practica vicioasa a lucrurilor face din «starea actuala» ceva definitiv, iar aceasta stare este totdeauna ceva ramas in urma $i adeseori ceva eronat. Cuno$tintele umane sunt in perpetua transformare $i mai mult valoreaza pentru formarea unui om sa i se comunice sensul de primenire a ideilor, decat sa i se fixeze un numar nealterabil de idei. Devenirea (in expresie curenta germana Das Werdung) este esenta a tot ce fiinteaza, deci $i a spiritului, $i mintea elevilor trebuie mentinuta continuu pe o linie ascendenta in devenire9>. Nici o oprire, nici o fixare definitiva nu poate mentine viata intelectului. Numai continua lui transformare ii intretine $i tot ce poate face educatorul mai bun este sa indrepte transformarea spre imbogatirea de idei $i spre complicarea armonica a mintii. Dar o astfel de inalta operatie nu poate savar$i decat profesorul care el insu$i este in neincetata devenire. Aici ne izbim de un aspect din cele mai dureroase ale invatamantului: inchistarea profesorilor. Toti inovatorii din domeniul pedagogiei atrag atentia asupra marelui pericol pe care ii prezinta profesorul care se opre$te. Mai ales dupa reafirmarea evolutionismului din secolul al XIX-lea, s-a insistat $i mai mult asupra necesitatii de a dezvolta mereu spiritul educatorilor. $coala prin discutie a peripateticienilor a fost prima incercare de a tine mereu treaza mintea profesorilor asupra a tot ce se schimba, pentru a se putea schimba $i ea. $eful pieti$tilor, August Hermann Francke, a recomandat la fel «discutiile catihetice» pentru acela$i motiv, de a tine pe profesori in continua trezire, prin contactul direct cu elevii. Pestalozzi, pedagog cares-a format singur, a pus limpede problema aceasta $i a aratat ca numai institutorul care progreseaza el singur, poate face $i pe altii sa progreseze. lar Diesterweg, intr-o carte de calauzire a institutorilor germani, cere acestora sa continue a se instrui, sa lucreze la propria lor educatie. lnstruind pe copii, profesorul se instruie$te singur, dupa parerea exprimata de Froebel. Se face astfel un cerc de influente de la profesor la elev $i de la elev la profesor, amandoi in neincetata devenire. Pentru aceasta profesorul trebuie sa-$i puna sie$i drept ideal $i sa infiltreze $i elevilor sai cerinta pe care Condorcet o pretindea universitarilor: «sa-$i faca din cultura spiritului, din perfecJionarea proprii/or /or facu/taJi, preocuparea intregii for vieJi» (Guex).

10. Anarhism ~i evolutie Continua devenire, care se opune stabilitatii paradisiace, este principiul fundamental al vietii. Acest principiu al ve$nicei transformari este a$a de general 9)John Locke spune formare ne1ncetata» (Guex).

ca

«Spiritul trebuie considerat ca o fiin/a vie, pe cale de

63

incat cuprinde tot universul: Pantha rhei (toate curg, adica toate tree). Vechea deviza (Pantha rhei) spune prea putin; ea ne veste$te ca toate cate sunt in lumea asta se schimba, dar nu ne spune cum, fn ce sens. 0 a doua formula, aceea a i""lo,

1Jtf

P£ti◊r

f>frd,n;Ja. OlR,,

Creierul

astfel un conflict Tntre efluviile mintale pe care le da $i acelea pe care le prime$te. Minciuna $i adevarul se ciocnesc chiar de la exprimare, caci Tntelegerea interumana cere ca o afirmare sa atinga priceperea altuia, de la care se a$teapta un raspuns, pe care imediat Tl interpreteaza. Cel care minte vrea totu$i ca afirmarea lui sa fie acceptata $i sa aiba o proba ca a fast, din raspunsul partenerului. Acum el nu mai vrea ca $i raspunsul sa minta, fiindca Tn acest caz el Tnsu$i se dezorienteaza. De aceea, minciuna vrea totdeauna sa aiba drept rasplata un adevar $i cum nu se poate sa-1 aiba Tntre avizatii falsificarii, Tn lume se stabile$te o stare de ameteala a gandirii, bazata pe o perturbare serioasa a mintii. Principiul autoreglarii, formulat de Roux, functioneaza, Tnsa, Tn adancul fiintei $i deci Tn structura cugetarii umane. Acest principiu este o forta de conservare care cauta sa se opuna la orice deformare $i el face acela$i lucru Tn domeniul spiritului. Minciuna este putere deformatoare, $i ei i se supune structura Tnsa$i a intelectului. Daca puterea vindecatoare a naturii, pe care Hipocrat a pus-a Tn evidenta, nu este alterata, ea va reface organismul $i va izgoni din el minciuna; numai ca trezirea la adevar poate avea consecinte neplacute pentru cei ce mint.

6. Orientare spre ura $i violenta In alta parte 192l ne-am ocupat cu mecanismul declan$ator al violentei $i nu vom mai reveni cu aceste date aici, decat Tn masura Tn care vom putea da explicatii unor realitati actuale. Constatam ca una din caracteristicile timpului nostru este $i apelul frecvent la violenta $i la ura. Razboaiele ele Tnsele nu sunt altceva decat violenta organizata $i ura sistematica. Perioada dintre razboaie a fast prea scurta pentru a ti putut Tmblanzi moravurile $i a se Tncepe o Tntocmire a societatii bazata pe simpatie $i blandete. Dar, mai mult decat atat, perioadele postbelice au fast Tntotdeauna perioade de revendicari, de rasturnari sociale, de razbunare $i de nemultumire. In astfel de atmosfera, impulsiile primitive, localizate Tn talamus, se dezlantuie mai U$Or $i mecanismul violentei functioneaza din plin. Acum ar trebui sa intervina mecanismul potolitor al creierului reflexiv, care sa Tnfraneze instinctele $i forta oarba, pentru a se putea gasi o a$ezare mai buna pentru societate $i pentru om. Din nefericire, Tn aceasta perioada de Tnceput a pacii, lumea se gase$te Tntr-o Tnvalma$eala de patimi, Tntr-o furtuna de reactiuni razbunatoare, Tn care ratiunea putin loc mai gase$te. Au fast milioane de evrei, sarbi, polonezi, iugoslavi, greci, cehi uci$i pur $i simplu, pentru exterminarea privita ca scop. Au fast deposedari Tn masa $i chinuri rafinate, cu umilirea omului pana la scoaterea lui din drepturile de specie zoologica. S-a falsificat gandirea printr-o propaganda a urii sistematizate $i a razbunarii cu orice chip; s-a Tntretinut violenta individuala prin lovitura pe la spate, prin spionaj $i curse perfide. S-a facut o astfel de $Coala a 192) Gr. T. Popa, Mecanismul violenJei, Jnsemnari ie$ene", Anul 11, vol. Ill, pag. 289, 1937.

260

violentei $i a urii, ,neat este de Tnteles greutatea cu care, Tn aceasta generatie, se va mai putea reveni la o noua iubire de oameni. Dar, mai rea decat aceasta deprindere cu brutalitatea, este instigatia Tntre oameni $i revendicarea prin violenta a unor drepturi sau a unor pretentii, adesea exorbitante. Conceptia care socote$te ca nu se poate Tmbunatatire de stare sociala fara lupta, fara 1nvin$i $i Tnvingatori, fara exterminare, este o conceptie nefasta. Fiindca Tn aceasta conceptie ,,/upta"Tnseamna ceva similar cu ,,razboi': Tn care du$manii se extermina unul pe altul. Sub influenta marxismului, s-au creat sisteme de idei Tn care forta trebuia sa primeze $i deliberarea exclusa. Mintea operand cu idei vechi, nascuta la masa de lucru din British Museum, s-a fixat fntr-o structura perimata din care lipse$te Tntelegerea prin buna Tnvoiala $i a ramas cu lozincile urii $i ale discordiei. Tn comunitatea de viata Tn care ne aflam cu totii, suntem Tndemnati sa nu vedem decat exploatatori $i exploatati $i sa ducem o actiune de exterminare unii asupra celorlaltL Sub influenta acestor idei, societatea se vrea nivelata, spulberandu-se eel mai important caracter progresiv al ei: perfecfionarea prin diferenfiere. 0 societate nu-i un pumn de graunte aruncat la Tntamplare, ci este o organizatie Tn care elementele de compunere depind unele de altele $i se subordoneaza ierarhizandu-se. Nu putem distruge o parte a societatii fara a pune fn suferinta restul ei. Doctrina urii, fnsa, asta cere: sa fnvingem distrugand, ca $i cum noi am fi Tn afara procesului. Om pe om nu se mai prive$te cu dorinta de apropiere, ci cu Tnclinatia de a se lovi. Actiunile cele mai ruinatoare ies de aici $i terenul ramane mereu vulcanic, ura nascand ura $i nedreptatea cerand razbunare. Aceea$i simplificare pasionala domne$te $i Tn relatiile internationale ca $i Tn curentele generale de idei care se pun lumii actuale. Si aici se crede Tn adevarul absolut, pe care 1-ar poseda numai o tabara, $i care cu violenta $i ura vrea sa reduca totul la conceptia sa. Nazi$fii declarau fn afara de lege parerile democratice $i fnva/au tineretul for sa le urasca $i sa le extermine; ei au cautat sa epureze ideile $i sa fndeparteze opoziJia. la tel comuni$fii vaneaza cu polifia idei/e care nu le plac $i var exterminarea opozifie,; propagand ura $i violenfa contra oricarei alte credin/e, fn afara de cea proprie. Toata propaganda din zilele noastre este o propaganda a urii $i un fndemn la vio/enfa. Niciodata nu au cerut atata ,,Moarte" $i atata ,,Razbunare''. Nicaieri nu se vede toleranta, nicaieri Tncercarea de a Tntelege $i punctul de vedere al adversarului. Atata vreme cat se vor crede Tn stapanirea adevarului exclusiv, ei nu vor putea sa se Tnteleaga $i, de obicei, daca se afla pe trepte diferite de constructie mintala au fiecare cate un modus adsorbendi deosebit Tn campul ideilor $i spectrele luminoase ale cugetarii lor nu se potrivesc. Principiile umane, nici ele nu sunt la fel $i astfel nu se poate a$tepta de aici decat conflict $i Tncercari de exterminare. E mult mai buna metoda cre$tina care admite ca nimeni nu cunoa$te adevarul absolut $i ca fiecare se poate Tn$ela, caci din aceasta metoda iese Tngaduinta $i modestia spiritului, dispusa sa se armonizeze printr-o toleranta comuna. La aceasta fn/elepciune cre$fina trebuie sa revenim, pentru a putea ca/ma convulsii/e prezentu/ui $i pentru a fncepe o reconstruc/ie durabila a societa/ii.

261

7. Atentatul contra libertatii Cel mai suparator semn al bolii timpului nostru este teama de libertate $i suprimarea ei. Conceptia statu/ui-stapan a dus la rena$terea unei noi forme de sclavie. Aceasta conceptie vine in contradictie totala cu aceea a statului-contract, care a fost formulata de Rousseau. ldeea ca autoritatea suprema este o simpla delegatie $i ca ea poate fi schimbata prin vointa celor care o dau (adica poporul), a servit revolutionarilor pentru a Tnvinge stinghereala fireasca la apropierea de simbolurile carmuirii. Aceste simboluri, Tn statu!-divin, Tn care autoritatea venea de la Dumnezeu, erau sacre; nimeni nu se putea Tmpotrivi lor $i atingerea de ele era crima, cea mai grea crima. A venit statu!-contract $i inhibitia adanc stapanitoare a cazut. Fiecare $i-a putut zice ca, deoarece el este unul din contractanti, poate, Tn chip firesc, sa schimbe statu! actual, cu altul mai bun pe care $i-l imagineaza. Nimeni nu trebuie sa-1 ia in nume de rau pe acest cetatean reformator, fiindca este dreptul sau de a contracta a$a cum Ti place. $i teoretic, a$a $i este, daca admitem conventia la baza statului. Numai ca aici s-a facut repede o lunecare de notiuni: statul ca structura (care prin contract s-a stabilit $i tot prin contract ar vrea cetateanul sa-1 schimbe) s-a identificat cu conducerea $i aceasta atrage mai mult decat statul Tnsu$i. Revolutionarul se serve$te de motivul schimbarii de structura pentru a pune mana pe putere $i astfel o problema de alcatuire sociala devine o problema de persoane. Aceasta lunecare de termeni ar avea o importanta mai mica daca ideea statului-contract s-ar aplica cinstit, tuturor cetatenilor $i cu totii 1n mod nestingherit ar apela la judecata plenara, care sa hotarasca $i asupra persoanelor $i asupra structurii statului. Acum, insa, apare o alta lunecare de termeni, ie$ita din imposibilitatea de a consulta imediat, $i ori de cate ori se pune o problema, totalitatea contractantilor. in acest caz apare revolutionarul, care se substituie poporului-suveran, prin diferite mijloace $i care pretinde ca a obtinut delegatia de la popor, fara de a putea justifica aceasta pretentie. in genera, aceasta substituire se face prin violenta $i 1n$elaciune, cu organizari de cete sau profesiuni galagioase; prin ajutoare straine sau prin tradare; prin intimidare $i amenintari. Cateodata chiar opinia publica poate ti tarata prin astfel de mijloace. Hitler o spune singur 1n ,,Mein Kampf" prin ce mijloace a devenit reprezentantul poporului german $i Mussolini de asemenea, a aratat cum s-a constituit statul fascist; tot a$a cum Tn primul volum din comunicatele oficiale intitulate ,,Pe marginea prapastiei" se arata cum a devenit dintr-o data Romania ,,Stat legionar': Mar$uri asupra Capitalei, procesiuni de lucratori sco$i din fabrici, bande de batau$i, falsificarea alegerilor, propaganda mincinoasa, 1nspaimantarea cu dezastrul tarii sau cu ocuparea straina. Toate sunt bune pentru ajuns la tel: $i acestea $i altele. in sfar$it revolutionarul a reu$it: a dat drept conventie vointa lui; a escaladat puterea $i $i-a facut statul sau. Cu asta statu!-contract 1nceteaza, pentru ca revolutionarul nu mai Tntelege sa faca $i altul ce a facut el $i cum se teme tare ca or mai fi cetateni contractanti, care sa vrea sa faca alte conventii, el decreteaza ca este crima orice Tncercare de acest tel, $i

262

pentru a se asigura ca nu se vor mai face asemenea Incercari, cauta sa anuleze mediul In care ele se tac. Cu alte cuvinte revolutionarul ajuns la carma condamna revolutia ;;i suprima libertatile. $i a;;a se ajunge la statu!-stapan. Nu exista reprimare mai salbatica decat a revolutionarilor ajun;;i la putere contra altor revolutionari (sau chiar numai presupu;;i revolutionari). Sa ne amintim de cazul Roehm ;;i de cazul Matteotti. In statu!-stapan nimeni nu are alte pareri [nu e liber sa le aiba - n.n.J decat cele oficiale, nimeni nu face decat ce i se comanda ;;i nimeni nu aproba decat ce s-a ordonat sa se aprobe. lntrunirile nu mai sunt libere, presa nu mai poate publica decat ce admite cenzura, ;;i orice gest, orice act este spionat ;;i pus sub supraveghere. Tehnica moderna este atat de perfecta ;;i puterile la Indemana carmuitorilor a;;a de mari, ,neat controlul libertatii se poate face mai efectiv In zilele noastre decat In oricare epoca a istoriei. Faraonii ;;i satrapii aveau putere mai ales prin cople;;irea spirituala a populatiei, care se supunea singura, In virtutea unor puteri invizibile ;;i legitime, de care se temea. Dar, concret, forta acestor monarhi era mult mai putin efectiva decat a stapanitorilor de azi. Cum sate fere;;ti acum din calea biciului de foe, manuit de un reformator, Inchis 1ntr-un tanc, cu radiocomunicatie la 1ndemana? $i ace;;ti reformatori moderni nu au deasupra lor nici o lege de 1nfranare, nici o restrictie morala. De puterea divina nu se mai tern, de viata viitoare nu se mai sperie; se tern numai de rasturnare ;;i aceasta devine 1n ochii lor o catastrofa atat de mare, 1ncat pentru a o evita, orice mijloc, oricat de neuman, este permis. Grima ;;i teroarea este obi;;nuita ;;i 1nabu;;irea 1n germane a ideii de schimbare le apare ca o datorie. De s-ar putea, ace;;ti dictatori ar merge cu fierul ro;;u pana la celulele nervoase, pentru a frige ideile ;;i scoarta cerebrala, mai 1nainte ca ele sa ti germinat. Asta-i starea de spirit pe care au daruit-o lumii (readucand absolutismul 1n epoca democratiei) Hitler, Mussolini ;;i ceilal/i carmuitori cu forta ai omenirii. Azi, 1n fata ideilor sta arestu! ;;i 1n fata exprimarii libere maciuca. Dar, dictatorii totu;;i se tern, cum am vazut mai sus. $i atunci 1ntr-o ultima zvarcolire de nadejde impun falsificarea chiar a sensului actiunilor lor. Ei scot la drum sclavii ca sa binecuvanteze libertatea ce Ii s-a dat, cu toate ca lanturile de la picioare protesteaza metalic la fiecare pas. Ei preamaresc fericirea timpurilor noi, sea.pate de tiranie, ;;i serbeaza continuu binefacerile libertatii, 1n care oamenii 1;;i retin oftatul devenit suspect 193l. Faptul ca ei nu 1ndraznesc sa atace direct libertatea ;;i vorbesc 1n numele ei, 1nseamna ca-;;i dau seama de puterea de atractie pe care ace as ta o are. 193) Acela$i lucru 11 constata Benjamin de Constant-Rebek (De /'esprit de conquete et de /'usurpation, Paris, 1814) sub tirania napoleoneana: ,,Despotismul (fntelegand prin asta Monarhia Burbonilor) 1nadu$a libertatea presei: uzurparea (Napoleon) o parodiaza... Despotismul... domne$te prin tacere $i lasa omului dreptul de a tacea. Uzurparea 11 condamna sa vorbeasca: ea 11 urmare$te fn sanctuarul intimal gandirii sale, fortandu-1 sa minta fa/a de con$tiinfa sa ... uzurparea 1njose$te poporul o data cu oprimarea pe care i-o impune: ea 11 fnvafa sa calce fn picioare ceea ce respecta, sa lingu$easca ceea ce disprefuie$te $i sa se disprefuiasca pe sine 1nsu$i''.

263

Tntr-adevar, cum am vazut Tn partea a doua a lucrarii, unul din elementele fundamentele ale progresului uman este societatea prin care se spore$te siguranta individuala, se Tnlesne$te mi$carea libera a persoanelor $i se acumuleaza condijiile favorabile dezvoltarii fiecaruia. Societatea este modelatoarea omului civilizat $i fara ea el nu ar mai putea viejui. Dar, eel mai de seama bun al societatii este emergenja din sforjarile comune ale unor stari de asigurare (in anumite limite consimjite) a persoanei $i de permisiunea mi$carii $i comportarii libere. Cu toata aparenta contrara un animal salbatec nu-i liber; el este Tncatu$at Tntre asprimile cosmice $i ameninjarile de fiecare clipa din partea altar lighioane rapace. Uitati-va cum mananca o pasare $i va veti convinge de acest adevar: ea ciupe$te odata $i apoi plimba brusc, Tn dreapta $i Tn stanga, ochii; pentru a vedea daca nu are Tmprejur o primejdie; iar mai ciupe$te, iar examineaza, apoi fuge zburand. Se mai Tntoarce ori nu se mai Tntoarce la bucata hranitoare, dar e sigur ca acolo unde a zburat, Tncepe iar cercetarea fricoasa a Tmprejurimii $i iar sta gata sa se salveze. Cu toate ca vazduhul nesfar$it Ti sta la dispozijie, animalul zburator (simbol al libertatii) nu-i deloc liber, ci ve$nic este legat, Tnlanjuit, de o nesiguranja a tot amenintatoare caci el nu are o societate protectoare, care sa-1 elibereze de grija unei aparari personale. $i a$a se Tntampla cu toate celelalte animale. Numai omul a ajuns la aceasta perfecjiune a vietii, dobandind prin societate, siguranta $i libertate. De aceea atingerea libertatii 1nseamna amenintarea societatii $i prin asta degradarea omului. Degradarea se face Tncepand cu creierul. Dezvoltarea atat de impresionanta a acestuia la om, se datoreaza faptului ca actiunile s-au concentrat pe mi$Cari rafinate, reduse ca forta dar infinit nuantate, pentru abilitati; $i se mai datoreaza $i eliberarii de mecanismele ripostei violente pentru apararea de fiecare moment, care i-au permis sa ca$tige libertatea combinajiei de impresii $i Tnmuljirea reprezentarilor. Creierul reflexiv este opera libertajii $i el nu se poate Tntretine $i dezvolta, decat tot Tn libertate. Reprimarea de idei $i inhibijia concepjiilor duce la saracirea scoarjei cerebrale $i la dezorganizarea ei. Omul se inferiorizeaza astfel $i cum, cu tot atacul libertajilor, zonele acelea contemplative din creierul uman nu pot fi distruse, ele var continua sa lucreze sub tensiunea atenjiei care se ascunde $i var cauta cu tenacitate sa objina iara$i libertate. Dictatorii pot chinui trupul: Ti pot rapi lumina zilei $i-l pot arunca Tn bezna celulelor; Ti pot impune suferinje prin chinuri sadice $i-l pot extenua prin 1mpujinarea hranei; 11 pot umili prin dispunerea de el ca de un obiect $i-l pot zgudui prin ruperea legaturilor familiare sau de prietenie. Dar ei se var opri Tntotdeauna neputincio$i la gratiile rejelei nervoase meditative, pe care n-o pot controla $i n-o pot deforma. Acolo, Tn scoarja cerebrala, omul Tnca ramane liber $i poate planui viitorul, $i poate nazui iar spre libertate. far, daca, pentru a ti siguri de extirpare, dictatorii rastignesc, atunci spiritul trece, prin vibra/ii invizibile, de la eel crucificat la cei in lan/uri $i minunea unei invieri se poate face, lnvierea liberta/ii, fara care omenirea s-ar stinge.

264

Gr. T. Popa in laborator

8. Statul - organism N-am pus, desigur, aici toate simptomele bolii secolului, dar le-am aratat pe cele mai de seama. Toate suferintele acestea care tulbura omenirea $i rmpiedica desavar$irea au stransa legatura cu alcatuirea creierului, $i prin creier sunt ele acumulate. Cele mai multe sunt rezultatul unei proaste rntelegeri $i realcatuiri a societatii. Este locul aici sa citez rnca o data, cateva fraze dintr-o lucrare a lui G. Elliot-Smith : ,,I-au trebuit sute de mii de ani pentru a dezvolta vastele posibilitafi pe care i le-a conterit vederea umana $i indemanarea. Cand, i nsa, a fnceput sa inventeze civilizaJia, omul s-a impiedicat in /anfurile teoriei statu/ui, pe care el singur $i le-a taurit. A tost meritul grecilor sa indeparteze lanfurile $i sa redea rafium, umane libertatea pe care o pierduse. De atunci incoace mereu istoria lumii a tost in conflict intre rafionalismul Eladei $i superstifia Egiptu!ui. Care va invinge depinde de omenire ea i nsa$i. Caci numai gandirea $i curajul min/ii poate decide rezultatu/'~ 94 ). Superstitiile egiptene azi, au luat forma statului-stapan a$a cum Tn antichitate, forma regelui-fiu-al-soarelui. Acela$i autocratism atunci ca $i acum, acela$i arbitrar $i aceea$i cruzime. Numai tehnica s-a schimbat. Rajionalismul Eladei s-a pastrat $i el, rn spiritul anglo-saxon, care rntelege eel mai larg libertatea umana. Rafionalismul $i superstifia lupta 1nca Tntre ele. Un semn distinctiv rntre aceste doua tendinte este $i refugiul rn misticism $i formule, deoparte, fata de critica deschisa $i libertatea de exprimare, de cealalta. Va amintiti nevoia de a supranatura pe Hitler $i Mussolini facandu-se din ei oameni providentiali, oameni cu intuitii divine, Tn mainile carora se lasa rn pastrare soarta unor mari natiuni. Pana $i scaparea dintr-un atentat era interpretata ca o interventie gratioasa a lui Dumnezeu. Apoi frazele banale ale acestor ,,eroi': purtate din gura rn gura, portretele imense $i rnmultite la infinit, insigne $i steaguri peste orice proportie; ceremonii mistice $i cultuale complicate; scrisul lor raspandit ca o biblie, toate tindeau sa scoata deasupra naturii umane, pana la divinizare, aceste figuri barbare, care au Tnecat lumea rn sange. $i alaturi se vedeau simplele figuri ale lui Roosevelt $i Churchill, sustinut de sub brat unul, cu tigara rn gura, celalalt, pa$ind ca toti oamenii, vorbind lini$titi $i carora oamenii le-au aratat iubire, uneori veneratie, dar niciodata superstitie. Rafionalismul Eladei Tnca lupta cu supersflfiile Egiptului. Omenirea trebuie sa aleaga - $i o poate face numai avand o gandire libera $i curaj al mintii (a$a cum spune Elliot-Smith). Curajul min/ii cere sa schimbam concepfia actuala despre stat, a$a cum alta data Grecii au schimbat-o pe aceea a Egiptului. $i o asemenea schimbare nu se poate face decat pe motive $tiintifice. Am aratat, rn partea a doua a acestei lucrari, ca $fiinfa sta la baza transformarii omului prin perfectionarea societatii $i a conceptiilor despre sine. La $tiinta obiectiva $i experimentala, trebuie sa ne adresam pentru a gasi explicatia $i Tntelegerea realitatii sociale, tot a$a cum ea ne da $i

194) G. Elliot-Smith, Human history, London, 1930.

266

Tntelegerea celorlalte realitati. Notiunile Tncarcate de superstitii $i de prejudecati sau de interese actuale, trebuie privite direct $i scrutate dupa regulile ratiunii $i in lumina experientei istorice. Privite astfel, statul $i societatea se arata a nu ti nici creatie divina, nici contract $i nici stapan. Statul se arata a fi un organism viu, se dezvolta $i cre$te, traie$te dupa legile vietii, care nu pot ti neglijate, fara pericol pentru ele 195l. Tntr-un organism nu avem o uniformitate de structura, cu toate ca avem o uniformitate de plan $i acela$i principiu este respectat $i in alcatuirea unui stat. Cei care var sa reduca pe cetatean la singura forma de elemente compunatoare, muncitorul, marfa, de pilda, nu-$i dau seama ca asta este absurditate tot atat de mare ca $i aceea care ar cauta sa faca un organism numai din celule glandulare. Apoi trebuie sa tinem seama ca intr-un organism exista o stricta subordonare $i supraordonare a organelor care asculta continuu de ierarhizare $i functioneaza in consens. Ele nu-$i cer drepturile prin violenta $i nici prin refuz de activitate. Fire$te, ca intre organe este o mai perfecta corelatie (cu informatii mai depline $i cu transmiteri de ordine mai prompte) decat se gase$te in societate. Aceasta nu a atins gradul de armonie la care au ajuns organismele formelor vii; dar principiile sunt acelea$i $i o incercare de perfectionare sociala in sensul perfectiunii organice trebuie facuta. In organisme, de asemenea, nu se pune niciodata pretentia numarului care nu decide singur niciodata, ci influenteaza numai prin multimea informatiilor $i cu atat mai mult nu se pot substitui organe pregatite pentru un scop, altar organe cu alta menire (mai ales organelor de conducere). Nu se poate incerca, de pilda, revolta epiteliilor contra neuronilor $i nici inlocuirea acestora prin fibre musculare, caci a$a ceva este pur $i simplu o imposibilitate absurda. Se poate spune ca in societate nu este o specializare atat de desavar$ita $i ca oamenii, mai deta$abili, nu se pot identifica cu celulele. E sigur ca este a$a; dar, iara.$i, principiul specializarii cat mai concrete $i al tratarii dupa importanta trebuie retinut $i pentru societate. Tot in organismele vii gasim Tnca un principiu important, care trebuie aplicat $i societatii, $i anume principiul unitatii de conducere. Sistemul nervos nu-$i imparte rosturile sale cu celelalte organe; el i$i asociaza directivele cu actiuni de ale altar grupari de celule (Tn special acele ale glandelor cu secretie interna), dar nu se lasa inlocuit $i nici condus de vreo asociatie celulara, care sa-i bareze influxele sau sa i le devieze: $i, daca, in cazuri patologice, a$a ceva se Tntampla, atunci ca.pa.tam gul?ati, acondroplasici, acromegalici $i numeroase alte forme de abatere de la norma. Asta nu inseamna ca in organisme avem cea mai desavar$ita forma de dictatura, reprezentata prin sistemul nervos. Nicaieri nu avem un mai frumos exemplu de colaborare a organelor periferice cu cele 195) Prima comparatie, mai elaborata, a societatii cu un organism a fost aceea facuta de Auguste Comte. De$i simplista, aceasta comparatie tine seama de asemanari $i deosebiri $i este facuta cu un remarcabil spirit critic. (Cours de philosophie positive, 1830-1842).

267

centrale. Orice organ influenteaza direct sistemul nerves $i-l face sa-$i exercite functiile de conducere in raport cu cerintele sale. Fiecare $tie ce transformare de activitate $i ce schimbare in deliberarile sistemului nerves central produce un stomac prea plin sau prea gol, o oboseala musculara, o durere de dinti, sau o banala batatura. ln$tiintarile organelor se transforma 1n eforturi de ajutor $i de indreptare, dar nu due la o inlocuire a creierului cu pancreasul sau cu glandele salivare. Pretentiile organelor sunt $i ele neegale $i adesea silesc sistemul nerves sa cedeze din propriile sale resurse, a$a cum fac $i unele clase sociale cu guvernele centrale; dar, cand se intrece masura in aceasta privinta, iar intram in patologie, unde 1ntalnim uneori indivizi cu mU$Chi de bivol, cu burti de vitel, cu case de cal $i cu creier de cobai! Tn general, Tnsa, organele nu-$i bat joc de ele Tnsele, printr-o dezechilibrare a organismului $i prin perturbarea carmuirii. Ele respecta sistemul nervos $i nu ca/ca principiu/ unitaJii de conducere. Se 7ntelege ca toate comparatiile acestea 1ntre societate $i organism nu sunt decat aproximatii, bune pentru a calauzi gandirea. lntr-un articol mai vechi am aratat care sunt deosebirile dintre un organism ;;i societate; nu mai revenim aici. Oricat ar fi de aproximative apropierile 1ntre cele doua feluri de alcatuiri, ele sunt totu$i sugestive. Dar este una din proprietati care, la.sand organismul $i societatea sa se dezvolte fiecare pe planul sau, le leaga in acela$i fel de comportare. Tn conceptia despre organisme multa vreme a domnit ideea independentei factorilor de compunere. Descoperirea epocala a unei serii 1ntregi de cercetatori, culminand cu Schleiden196) $i Schwann 197J ca organismele sunt alcatuite din celule construite dupa acela$i plan, a dus la ideea ca organismul este o asociatie de celule independente (Virchow) 198 ) Tn acest caz, societatea a fost luata ca termen de comparatie cu organismul $i nu invers (cum facem noi azi). Unii autori au mers atat de departe pe drumul acesta, Tncat presupuneau ca un organism este format din adunarea la un loc a infuzorilor, care la moartea organismului 1$i iau libertatea redevenind infuzorii (L. Oken) 199). Tn asemenea conceptie partile compunatoare s-ar bucura de o Tntinsa libertate $i unitatea organismului ar ti o rezultanta de actiuni ce se pot U$0r disocia. Sub influenta ,,Originii specii/or" a lui Darwin, care a introdus adanc Tn mintea oamenilor termenul de ,,/upta pentru via/a" s-a luat acum organismul ca termen de comparatie pentru societate $i s-a introdus Tn alcatuirile umane aceea$i idee de lupta: lupta de clasa. Conceptia asta satisfacea atat de mult judecata sumara a oamenilor de la Tnceputul secolului nostru incat, ea s-a introdus peste tot, chiar la structura intima a organismelor ele insele. Nu numai ca organismul, privit ca Tntreg, lupta, pentru a se mentine, cu celelalte organisme, dar 196) M. J. Schleiden, Beitrage zur Phytogenesis, Mullers Archiv, 1938. 19?) Th. Schwann, Mikroskopische Untersuchungen Dber die Uebereinstimmung in der Struktur u. dem Wachstum der Tiere und Pflanzen, W. Engelmann, Leipzig, 1910. 198) R. Virchow, Cel/u/arpatho!ogie, 1858. 199) Lorenz Oken, Lehrbuch der Naturphi/osophie, Zurich, 1843.

268

Sofii Grigore ~i Fiorica Popa

1n compozitia lui microscopica se duce o lupta continua de la celula la celula, de la organ la organ. Unul din cei mai mari cercetatori ai vremii noastre, Wilhelm Roux, a scris o lucrare faimoasa intitulata: ,,Die Kampf der Teile im Organismus"(Lupta partilor din organism). A$adar, pretutindeni - lupta, concurenta 9i rivalitate. Mai ramane sa punem stelele in razboi, pentru a face din univers o realitate combativa, care nu se mentine decat prin sange varsat. Eterna ironie, care potrive 9te lucrurile rasturnandu-le, a facut ca tocmai un om de razboi, un profesionist al luptei sa ia atitudine 1mpotriva acestei conceptii belicoase a organismelor 9i a pus 1n loc o conceptie a consensului organic. Acest razboinic s-a ocupat 9i cu naturalismul 9i a scris o carte care a produs o mare valva la vremea ei: ,,Ho/ism and Evolution". Autorul este actualul prim-ministru al Africii de Sud, generalul Smuts200)_ Tn cartea aceasta autorul ia pozitie Tmpotriva ideii ca organismele sunt produsul unei lupte 9i demonstreaza ca ele nu se pot explica satisfacator decat daca sunt considerate ca totalitati, ca Tntreguri indivizibile. Conceptia aceasta el a numit-o ,,holism"(devenita Tn limba germana ,,Ganzheit" sau ,, Tota/ital'?. Tn organisme exista o armonie desavar9ita, Tn care partile compunatoare sunt integrate 9i acestea nu se pot mentine, nu se pot manifesta permanent decat Tn 9i sub influenta Tntregului. Organismul este un 1ntreg 1nca de la origine, de pe cand este un simplu ou, 9i el nu este rezultatul unei asociatii, a unei combinatii de parti; din contra, organismul, ca Tntreg, 19i construie 9te organele de care are nevoie 9i nu acestea Tl construiesc peel. Totalismul organic, fals aplicat la stat 9i interpretat monstruos 1n politica are totu 9i o idee care lumineaza structura societatilor: este ideea armoniei funcfionale evolutive. $i 1n societate ca 9i Tn organisme, partile trebuie sa lucreze armonic 9i nu prin lupta. Orice concurenta distructiva strica dintr-o data 9i Tntregului 9i partilor. $i Tn societate directivele Tntregului trebuie sa fie rezultantele colaborarii interorganice 9i nu rezultantele unei presiuni luptatoare. Nu se poate admite du 9mania elementelor de compunere, cu exterminarea unora prin altele. Oamenii sunt indispensabil legati Tntre ei, prin participarea la formarea Tntregului, 9i ei nu se pot desprinde de Tntreg fara a se distruge. Aceasta conceptie este desigur superioara aceleia care presupune ca un stat trebuie luat cu asalt 9i ca 1n interiorul sau grupurile 9i indivizii trebuie sa se ameninte cu revolverele pentru a- 9i asigura drepturile. Zavistia 9i suspiciunea, oprimarea 9i Tn 9elaciunea nu Tncap Tn conceptia statului-organic, dar sunt o necesitate Tn conceptia statului-stapan. in statul-organism ierarhia se impune singura 9i elitele din toate profesiunile sunt rezultate fire 9ti. Egalitatea, de tip 9ablon, nu se poate realiza decat acolo unde nu este armonie interioara, Tn statu!-stapan, acolo unde prin forta se reprima eflorescenta facultatilor libere. in statu/-organism fiecare individ este legat de bunastarea tuturor celorlalti 9i bunastarea tuturor este legata de aceea a fiecaruia. Dupa teoria marxista, sprijinita pe lupta de clasa 9i pe principiul ,,homo homini lupus': drepturile nu pot 9i nu trebuie sa se obtina prin consens deliberativ, 200) J. C. Smuts, Ho/ism and evolution, London, 1926.

270

ci prin victorie 7n lupta (uitandu-se totu 9i ca cele mai mari 7mbunatatiri sociale de la 1800 7ncoace nu s-au fa.cut prin revolutie, ci prin progresul tehnic 9i prin propaganda de idei, propaganda din care ies mai la urma urmei 9i revolutiile). Revolutiile produc o tulburare a vietii tuturor, o primitivizare a societatii 9i o oprire 7n loc a progresului (lntocmai ca 9i razboaiele). Abia dupa sacrificarea unei generatii se pot indrepta lucrurile 9i se poate ajunge la o stare mai buna, la care (cu mai multa intelepciune) s-ar fi ajuns 9i fara revolutie 201 l. Cu perfectionarea tot mai mare a legaturilor interumane, cu inmultirea informatiilor 9i cu sporirea uria9a a eficientei tehnice, se va ajunge desigur la adevarate mecanisme de indreptare automata a situatiilor sociale, eliminandu-se cu totul nevoia de revolutie. Tntretinerea unui spirit razvratit 9i du 9manos in interiorul unei societati, starea de revolutie permanenta 9i universala (cum au visat-o unii marxi 9ti) devine in timpurile supraproductiei tehnice, utopie, o periculoasa utopie. E ca 9i cum am transforma intr-un organism, toate celulele, sau o parte din ele, in celule canceroase, care cresc neincetat, ataca neincetat 9i sunt neincetat in razvratire, pentru a ajunge pe masa de autopsie, cu tot organismul pe care I-au ruinat. Oricat am cauta sa ne in 9elam mintea prin doctrine extremiste, suntem cu totii un intreg, in care toti suntem indispensabili: muncitori, functionari, arti 9ti, oameni de conducere, bancheri 9i chiar un anumit numar de pierde-vara. (Din ace 9tia adesea au ie 9it visa.tori 9i vantura-idei, printre care unii geniali). Nu trebuie sa excludem nimic din societatea in care ne aflam (exceptand crima), caci societatea fiind complexa reprezinta mai bine realitatea, pe care noi o simplificam in judecatile noastre 9i avand o viata mai lunga decat fiecare din noi (deci o experienta mai bogata) e mai apta sa reactioneze salutar prin totalitatea indivizilor, decat printr-un singur individ care se impune in chip nefiresc. Societatea fiind o alcatuire cu viata, are 7n destinul ei calitatile vietii, care mai inainte de toate este un proces ireversibif. Nu putem lua viata de la capat 9i nici nu o putem crea actual; ea este o continua desfa.9urare care se face prin impulsie interioara. Tn ea exista intotdeauna tensiunea interna, care o face sa se dezvolte peste lumea bruta pe care o transforma 9i o asimileaza. 0 societate este cu atat mai dezvoltata, cu cat asimileaza mai mult; 9i cu cat se complica mai mult cu atat se perfectioneaza. Ciclul acesta 11 gasim realizat in toate corpurile vii, pe masura progresului pe care ii realizeaza, 9i trebuie sa-I gasim 9i in societate. lar programul social ca 9i eel organic se face lent, nu brusc; se face prin incercari variate, nu printr-o pre 9tiinta miraculoasa. Tn total, orice modificare organica se face cu precautia unor nazuinte care se infraneaza reciproc, la orice moment. Organele 201) Ferrero sustine ceva asemanator cand vorbe$te despre revolutii: ,.S-a ajuns sa se atribuie distrugeri/or /egalitafii 1mbunatafirile sortii omului, pe care numai orientarile noi sunt capabile sale faca''. Dar ,.distrugerile !egalitafii sunt rapide': pe cand ,.orientarile noi cer totdeauna mu/! timp, eforturi /ente $i penibile. Daca ar fi de ajuns sa rupem o !egalitate pentru a scoate omenirea din mizerie existenfa ei ar ti foarte placut simplificatii". (loc. cit. pag. 264).

271

sunt supuse la doua influente de sens contrar, care joaca liber 1n cadrele necesitatilor generale ale organismului. Cand este nevoie de mai mult sange 1ntr-un loc, vasele locale se dilata sub influenta unor porunci venite prin nervii simpatici; cand este nevoie de mai putin, ele se ,nchid sub o influenta opusa, venita prin alti nervi, numiti parasimpatici. Fiecare particica alcatuitoare din organism cre$te 1ntre antagonisme $i sub influenta lor. Aceste antagonisme nu sunt cu 1nfati$are distrugatoare, ci cu tendinta colaboratoare; cu o finete extraordinara, aceste doua forte opuse, pe care se construie$te un organism viu, se avertizeaza reciproc $i se ajuta prin armonizare 7ntr-un scop comun, acel al funcjiei optime. Opozitia de control a acjiunilor este o necesitate organica, fara care viata nu mai are ritm $i forma vie se prabu$e$te pe panta unei singure 1nclinatii la sfar$itul careia a$teapta moartea. De fapt moartea organismului se caracterizeaza prin victoria unuia din sistemele antagoniste asupra celuilalt. Dictatura simpaticu/ui opre$fe inima, corectand-o, iar dictatura parasimpaticului o opre$fe para/izand-o. Societatea are aceea$i nevoie, ca $i organismul, de puteri opuse, care sa descopere drumul eel bun, prin 1ncercari care se contrazic $i se controleaza reciproc, sub conducerea necesitatii comune. Opozitia nu trebuie distrusa, ci trebuie cautata. Existenta ei este o garantie ca orice act este supravegheat $i din armonizarea a doua tendinte contrare se asigura progresul, care trebuie sa fie organic, pentru a ti durabil. Guglielmo Ferrero (loc. cit., pag. 159) ajunge la aceea$i concluzie 1n studiile sale istorice; el spune ca 1n societate trebuie sa existe ,,doua vointi juxtapuse: majoritatea $i minoritatea". Sferele de activitate ale acestor vointe sunt: ,,puterea $i opozitia". Majoritatea are dreptul sa guverneze, minoritatea are dreptul sa faca opozitie $i sa critice majoritatea, pentru a 1ncerca sa devina, la randul ei, majoritate. De aceea, 1n democratie, opozitia este un organ al suveranitatii poporului, tot atat de necesar ca $i guvernul. A suprima opozitia, ,nseamna a suprima suveranitatea. lumea i$i pierde cateodata orientarea $i concepfiile ei trebuie refacute. in asemenea imprejurari, cum spune Meyer, omul i$i verifica inca o data puterea Jui spirituala, pentru o reconstrucfie de idei. in timpul nostru aceasta reconstrucfie trebuie sa se inspire de la infe/epciunea cea mai apropiata de noi, $i cea mai in masura de a ne orienta: infelepciunea organismului viu.

SCRISOARE ADRESATA PROFESORULUI GR. T. POPA DE CATRE PROFESORUL GEORGE EMIL PALADE DE LA NEW YORK 18 ianuarie 1947 lubite domnule profesor, Am un prilej nea9teptat sa tac sa va parvie repede 9i, nadajduiesc, sigur o scrisoare din partea mea. Prilejul e oferit de un curier al legatiei, care se pare ca o sa fie Tn tara Tn 3-4 zile de la plecarea de aici. Cum nu 9tiu daca ati primit celelalte scrisori trimise Tn vara, o sa repet, pe scurt, pasagiile din ele privitoare la lucrul meu aicea. Dupa cum 9titi, am ramas $ase luni la Prof. Chambers, dintre care trei aici, Tn New York, la Laboratorul lui de Fiziologie celulara 9i aproape trei la Woods Hole Tn Massachusetts. Am Tnvatat tehnica micromanipularii, care e relativ U$Oara $i, Tn acela9i timp cu ea, tehnica culturii de tesuturi. Profesorul Chambers e o figura deosebit de interesanta $i de agreabila. Are la spatele lui o viata de experienta biologica 9i Tn fata lui, cu toti anii lui cei multi, pe care uneori a Tnceput sa-i simta, un entuziasm de student tanar pentru orice lucru nou 9i pentru orice perspectiva, fie ea chiar modesta. Am lucrat cu el aici Tn New York pe kiste renale obtinute Tn cultura de mezonefros de pui. Trebuia sa Tncercam sa punem Tn evidenta o secretie de uree a epiteliilor tubulare. Pentru asta trebuia recoltat lichidul kistelor prin punctie $i cautat Tn el ureea. Micromanipularea culturilor, Tn speta punctia kistelor $i recoltarea lichidului, e o afacere relativ migaloasa. Daca reu$e 9te 9i daca reu$e$te pe un kist bine destins de lichid, se pot obtine cateva sutimi (3-6} de milimetru cub. Mai interesanta a fost metoda pentru evidentierea ureei cu ureaza Tn prezenta unui indicator. Lichidul extras din kiste 11 injectam Tntr-o picatura de oleum de parafina cu micropipeta. Picatura de lichid primea apoi, tot aduse cu micropipeta, un indicator, ureaza 9i eventual o solutie acida pentru masurarea aproximativa a amoniacului eliberat de ureaza din uree. Toata manopera asta se facea Tn picatura suspendata de parafina. N-am izbutit sa pun Tn evidenta uree Tn lichidul kistelor din

273

culturile obi$nuite. In culturile fa.cute cu uree in mediu (1 /20.000 - 1/100.000, ureea se regase$te atat in mediu, cat $i in kiste. Metoda cu ureaza e suficient de sensibila pentru asemenea solutii $i cantitati. La lichidul din kiste ureea e de cca doua ori mai concentrata ca in mediu. Cifra ,,capacitatii secretorii" pare foarte modesta. In realitate tot nu se $tie bine daca mezonefrosul puiului elimina rezidiile azotate sub forma de acid uric, sau de uree. Metanefrosul lucreaza eliminand acid uric $i urati. Teoretic mezonefrosul ar putea manipula rezidii azotate mai solubile $i mai difuzibile. Daca o sa am timp, o sa completez experientele cu uricaza, ca sa vad ce obtin, daca nu, o sa public rezultatele a$a cum sunt. In vara am lucrat, cu mai putina continuitate $i mai putin spar. Am fast mereu pe drumuri a$teptand sosirea, mereu amanata a tatalui nevestei mele. Am fa.cut totu$i ceva cu clasicele oua de arici de mare. Am fa.cut, impreuna cu doctorul Chambers $i cu un brazilian, o serie de experiente cu picaturi de uleiuri de tensiuni superficiale diferite cari patrund in oua, dupa fecundatie $i indepartarea membranei de fecundatie, imediat ce sunt puse in contact cu membrana propriu-zisa a oului. La mediile cu calciu (apa marina inclus), rezistenta spore$te treptat dupa fecundare $i procentajul picaturilor ,,inghitite" scade repede. In mediile fara calciu, rezistenta membranei ramane slaba quasi indefinit - picaturile de ulei sunt mereu ,,inghitite". Distinctia oualor, care au inghitit picaturi mari de ulei, arata o evolutie particulara, in legatura cu timpii mitozelor, a retractivitatii stratului cortical al protoplasmei, eel care contine vacuolele cu pigment. Ce valoare poate sa aiba lucrul acesta e greu de spus. La inceput credeam ca o sa gasim o metoda noua pentru masurat vascozitatea protoplasmei, folosind patrunderea picaturii de ulei $i urmarind explozia $i viteza dezagregarii oului cu aria de raspandire a granulelor. Picatura de ulei are insa un efect tixotropic intens - solul obtinut permite dezagregarea rapida, dar cortexul se comporta diferit. Foarte retractil in profaza, foarte putin in meta $i anafaza. A$a o fi $i in mersul normal al lucrurilor, sau totul e un artificiu creat de conditiile de experimentare? La Woods Hole am avut o vara frumoasa, cu toata vagabondarea mea quasi continua. Am cunoscut multa lume din cea care venise acolo. Printre ei pe prof. Loewi, fostul ,,Nobel prize" pentru Vaqusteff, pe Daleq, belgianul $i pe un indian care lucrase pe nefridiile de viermi de pamant din India $i care, in virtutea antecedentelor mele ,,renale", ma considera oarecum dintr-aceea$i casta. Am avut prilejul sa cunoa$tem mai de aproape pe doctorul Chambers, sau, cum I-am romanizat noi acasa, pe MO$ Chambers, $i familia lui la Woods Hole. Mesele de 30 de centi luate impreuna pe dig, plimbarile, discutiile despre locurile $i oamenii de la noi, toate tac acum - pentru mine - decorul foarte agreabil in care se plaseaza imaginea lui Mo$ Chambers. MO$UI mi-a ramas foarte drag $i, daca o sa mai am timp o sa ma mai intorc la el, pentru completarea lucrului cu mezonefrosul de pui de care v-am vorbit. Doctorul Chambers, doctorul Packard, directorul de acum al lnstitutului $i administratorul lui i$i aduceau bine aminte de trecerea dumneavoastra prin Woods Hole $i ma intrebau cand o sa mai veniti sa revedeti institutul. Nu ma indoiesc ca v-ar face multa placere regasirea asta a unui loc tihnit,

274

bun pentru lucru, cu oameni amabili $i interesanti, fara sa mai vorbim de farmecul pe care-I adauga totdeauna revederea locurilor tineretii. De la mijlocul lui octombrie lucrez la Rockefeller. Sunt 1n departamentul drului James Murphy $i lucrez cu doctorul Albert Claude. Claude a pus la punct o tehnica de izolare a mitochondriilor $i a ,,microsomilor" prin centrifugarea extractelor organice. A lucrat pe ficat $i rezultatele lui au fast acceptate $i cunoscute larg aici. De un an a inceput sa cerceteze fiziologia mitochondriilor, a caror constitutie chimica (nucleoproteine + phospholipide) o lamurise mai dinainte. Cercetarile din urma localizeaza quasi exclusiv in mitochondrii activitatea respiratorie pentru cytochrom C $i pentru succinoxydaza. Doctorul Claude credea ca anumite fractii, obtinute prin centrifugare, reprezinta aparatul, mai bine-zis substanta aparatului Golgi. Conform dorintei lui am lucrat intai pe ficatul de $0bolan - materialul folosit de el curent -, dar, pentru problema izolarii ap. Golgi, materialul acesta, a$a cum era de a$teptat, s-a dovedit impropriu. Ce se izoleaza la suprafata sunt grasimi, dominant grasimi neutre. Toata incercarea se baza pe experimentele de centrifugare celulara 1ncepute de Beams prin '34 $i continuate pana prin 1940-1941 de diver$i altii, experimente care aratau deplasarea centripetala a aparatului. Am cazut de acord cu doctorul Claude sa schimbam materialul $i sa incepem in cateva saptamani de acum inainte cu thyroida - unde stratul nostru superficial o sa fie mai putin criticabil $i speram mai putin contaminat de alte grasimi. Lucrul de pana acum mi-a dat doar cateva indicatii. Prima: osmicarea tardiva a aparatului Golgi poate fi reprodusa pe un ,,model": o emulsie de lecithina in gelatina groasa (cca 30%), tratata ca o piesa histologica, da o innegrire lenta a picaturilor de lecithina care, prin deformare $i suprapunere consecutiva fixarii, amintesc, oarecum, polimorfismul aparatului. Emulsia de grasimi neutre se comporta diferit - innegrire imediata p. mono, bi, sau trioleina, sau amestecuri in care oleinele domina. Dupa ce facusem lucrul acesta, am gasit ca Baker facuse deja ceva paralel 1n Anglia 1n '44 (1n loc de gelatina, inclusese emulsiile 1n maduva de soc). In sfar$it centrifugarea emulsiilor de lecithina e de natura sa 1ncurce nitel pe $eful meu actual. Lecithina se duce in parte la fund 1n emulsiile saline $i s-ar putea, eventual, ca lecithina libera din celule sa ,,1ngra$e" nitel mitochondriile $i microsomii. La emulsiile de apa se obtine o separatie mai complicata, cu un strat superficial. Lucrul nu I-am lamurit 1nca bine. Ma ocup acum de el. Nadejdea mea e ca aparatul e facut dominant din phospholipide, in speta din lecithine. De asta m-am apucat sa centrifughez emulsii, ca sa vad, pe unde ar trebui sa-1 caut, daca e justa presupunerea $i ca sa confrunt rezultatele cu ce se $tie din centrifugarea de celule intacte. Vreau sa-mi procur ni$te lecithinaza cristalizata ca sa incerc sa ,,diger" aparatul. S-a izolat, acum cativa ani 1n urma, din veninul de crotal, un asemenea ferment cristalizabil. Sper, pana la urma, sa obtin ceva $i sa am mai mult noroc cu Thyroida, decat am avut cu ficatul. Cand oi mai lamuri 1n parte lucrurile astea, o sa reiau 1ncercarile deja 1ncepute 1mpreuna cu dr. Claude ca sa 1ncapuim o tehnica acceptabila pentru sectiuni pentru microscopul electronic. 0 zecime de micron e o grosime acceptabila, dar 1-ncepand de sub un micron sectiile

275

sunt foarte greu de intins $i de montat. Sper sa obtinem ceva adunand piesele taiate intr-un solvent al masei de incluzie, sa spalam piesele - eventual - la centrifuga $i sa depunem picaturi pe filmul de plastic. Natural o sa fie un tel de tocana, dar ceva mai bun nu prea se vede pentru moment, pentru piese taiate. Am cunoscut aici pe doctorul Gasser - directorul lnstitutului - pe doctorul Peyton Rous, eel cu virusul tumorilor conjunctive $i epiteliale $i o serie intreaga de oameni mai tineri. lnstitutul de aici lucreaza in special fiziologie nervoasa (Gasser, de ... un termen indescifrabil, ppg) cancere cu virus - Rous - $i chimie biologica, in afara de grupul care lucreaza ,,la demontarea celulei" cu centrifuga. Grupul crede ca obtine piese intregi la demontare. Mi-e frica tare sa nu fie numai franturi $i sfaramaturi de piese - natural, nucleii sunt intregi - se pot obtine, cu o trituratie mai insistenta, care zdrobe$te nucleii, foarte frumoase filamente de cromatina. Mitochondriile sunt totdeauna sferice - deci diferite de ce se vede in celula intacta. Microsomii - invizibili la microscopul obi$nuit, sunt vizibili la eel electronic. Aparatul Golgi - niciodata sub forma impregnabila; totdeauna se obtin picaturi de diverse grasimi - care din ele oare Golgi $i care nu? Solutia e un organ fara grasimi vizibile intracelular $i fara grasime in tesutul conjunctiv. De aici slabiciunea mea pentru thyroida, eventual pentru thyroida activata cu hormon thyreotrop. Asta este bilantul activitatii mele de pana acum. Ce o sa mai fie de acum inainte nu $tiU, dar rezerv oarecari sperante pe lecithinasa $i pe thyroida. Baker in '44 a adus probe histochimice, in parte la fel cu cele la care ma gandisem $i eu, dar nu pentru ap. Golgi obi$nuit, ci pentru dictyosomii (lepidosomii) celulelor germinale care sunt, oarecum, deosebiti. Probele de hydroliza $i izolare ar avea alta valoare. La Rockefeller sunt ,,visitor researcher" pentru un an - pana in octombrie 1949. A$tept de la dumneavoastra un semn ca sa $tiu ce sa tac in toamna. Desigur, daca a$ mai putea continua, n-a$ da inapoi, dar ma $i gandesc ca dumneavoastra sunteti singur, cu foarte multe necazuri $i cu foarte multi studenti $i ca socotiti poate ca am stat destul in America. A$ fi foarte bucuros daca a$ primi de la dumneavoastra o indrumare sau eel putin o indicatie in privinta asta. $tiu ca nu mai aveti decanatul $i $tiu din tara, dintr-un schimb de telegrame, ca s-a propus dedublarea catedrei dumneavoastra de anatomie. Telegrama imi spunea ca doctorul Riga candideaza. In ecuatia asta cu multe necunoscute pentru mine, am dedus, de la faptul candidaturii lui Riga, ca doamna doctor Rainer trebuie sa aiba un deget in treaba asta $i, de aici, ca dedublarea se face impotriva vointei dumneavoastra. In asemenea conditii mi-am inchipuit ca dumneavoastra o sa cereti mentinerea catedrei unitare $i, prin urmare, ca cei de la lnstitut trebuie sa stea deoparte. Alta telegrama, mai recenta imi spune insa ca dumneavoastra [lipsa text] de pranz se ia totdeauna acolo intr-o sufragerie frumoasa, ale carei ferestre dau pe East River $i de pe ai carei pereti dr. Flexner $i alti membri emeriti $i decedati ai lnstitutului contempla, sau compatimesc poate, ,,staff"-ul prezent. Vinerea avem conferinte. Academia New York-ului organizeaza simposionuri $i conferinte foarte interesante la Muzeul de lstorie Naturala. Se pot vedea $i auzi

276

acolo toate numele mari din biologia americana. Bibliotecile sunt admirabil organizate. Exista un sistem de Tmprumut $i procurare de la biblioteca la biblioteca, cu ajutorul careia ai orice carte $i orice revista dore$ti pentru doua saptamani. La Rockefeller s-au primit saptamanile trecute Buletinul Academiei Romane de medicina $i Arhivele editate de lnstitutul Cantacuzino (A. roumaines de med. experim.). Presa noastra $tiintifica e modesta, dar onorabila. Tot ce e publicat in frantuze$te nu are rasunet $i, natural, n-are aproape deloc circulatie. Foarte multi au auzit de lucrarile dumneavoastra $i foarte multi Tntreaba de Marza, care e, fire$te, Marza, $i care e amplu citat Tn lucrarea voluminoasa $i impozanta, care Tncepe cu un ,,moto" Tn hieroglife chineze, publicata de Needham Tn '42, privitoare la biochimia dezvoltarii. Putini au au zit de prof. Danielopolu. lnteresul pentru tara noastra nu e deosebit de viu, informatiile generale destul de confuze. Acum vreo cateva saptamani unul Tmi spunea la masa ca mi-ar ramane Tndatorat, daca i-a$ da cateva marci cu chipul regelui nostru Boris, pentru care el, personal, are deosebita stima. Altii $1iu Tnsa mai multe $i mai sigure lucruri despre noi. Presa generala e buna. Ce poate s-o compromita aici sunt atitudini de felul celei jugoslave. Sunt foarte sensibili la orice atac facut de vreo tara mica europeana prin presa asupra politicii lor, Tn special asupra politicii lor economice. Asta a dat na$tere uneori la atacuri dure oficiale $i de presa la adresa Cehoslovaciei $i Poloniei, de pilda. Prin contrast, tacerea romanilor risca sa fie apreciata. E vorba de ce ajunge pana aici. S-ar putea Tntampla ca presa din tara sa fie mai limbuta Tn privinta asta. Am fost foarte prost informati asupra situatiei economice $i alimentare de la noi. Pana acum cateva saptamani, Romania era mereu pomenita ca bucurandu-se de o situatie alimentara buna. De-abia acum au Tnceput sa ajunga informatii privitoare la situatia grava $i la nevoia stringenta Tn care ne aflam Tn ceea ce prive$te hrana noastra zilnica. Se pare ca au sa ne ajute. Ma gandesc mereu la greutatile la care trebuie sa faceti fata Tn iarna asta. Sper sa se 1ndure Dumnezeu de biata noastra tara eel putin 1n vara viitoare, dupa atatea $i atat de grele Tncercari. Va rog sa transmiteti gandurile mele cele mai bune tuturor celor din lnstitut. Sarutari de maini doamnei, Salutari doamnei $i d-lui doctor Paun $i toate cele cuvenite doctorilor mai mititei. Raman al dumneavoastra din toata inima, Dr. G. Palade

Postfata Am prim it cu place re $i satisfactie propunerea dlui prof. Petre Popescu-Gogan $i a colaboratoarei sale, d-na Claudia Voiculescu, sa prezint un text cu gandul la o postfata, la aceasta lucrare, pentru aparitia careia domniile lor s-au zbatut mai bine de cinci ani $i care n-ar fi vazut lumina tiparului fara eforturile $i insistentele lor. Am de facut unele precizari $i completari, numai de mine $tiute, ca martor prezent la expunerea celor trei parti ale studiului, 'in Aula Academiei Romane, ca fiu al autorului, $i confident, $i ca posesor al manuscriselor sale. Am discutat cu tatal meu, dupa sustinerea fiecarei parti, privitor la atmosfera din sala $i mai apoi de ce nu apareau partea I $i a II-a. Prima parte nu aparea fiindca cenzura 11 obliga sa scoata dintr-'insa capitolul intitulat ,,Educarea" problema de rasa? pe care tatal meu a consimtit sa-I scoata, cu explicatia data 'in nota infrapaginala la Post-Scriptum (An. Ac. R., Memoriile Sectiunii $tiintifice S. 111, T. XX, Memoriul 7, p. 420, 1945). Cu toate acestea, partea I tot nu aparea. Tntrebat de tatal meu, acad. prof. Traian Savulescu, care raspundea 'in Academia de publicatiile Sectiunii $tiintifice, i-a spus clar: ,,Nu pot, mai Popa, sa-1 public nici 8$8. Ce o sa zica Mare$alul?" Aceea$i taraganare $i cu publicarea partii a II-a a studiului, respectiv cu Memoriul B, cu aceea$i motivatie. Schimbandu-se situatia politica, s-a grabit sa le dea drumul la amandoua partile, dar terorizat 'inca de ,,ce o sa zica Mare$alul': a omis $i de aici ($tiin/a ca baza de premenire a omului), tocmai partea 'in care autorul se ocupa $i de eforturile pe care le-au facut sovieticii pe aceasta linie (cu documentatie engleza $i germana!) precum $i capitolul ,,$tiin/a la noi'~ Am oferit paginile cenzurate de a cad. Tr. Savulescu, dlui prof. Gogan, spre a ti publicate a$a cum au fast expuse 'in Aula Academiei, la data de 14 ianuarie 1944 (din manuscris). Altfel, grijuliu fata de mare$al, facand Woltfass, a acceptat sa faca parte din comisia instituita ad-hoc, pentru ... transformarea Academiei Romane 'in Academia Republicii Populare Romane $i a fast printre membrii cei mai activi ai acestei

279

comisii care au demolat Academia Romana*. ,,Autorul proiectului" $i pre$edintele Comitetului Provizoriu Tnsarcinat cu operatiunea a fast numit pre$edinte al noii Academii, devenita instrument de stat Tn mana puterii (,,Memoria"28, p. 26). Partea a Ill-a a studiului Memoriul C, Tensiunea nervoasa $i boa/a secolului nu a mai aparut pana Tn ziua de azi, decat fragmentar, Tn anul 2001 **. In ceea ce prive$te atmosfera din sala (aula) pot marturisi ca dupa expunerea partii I, ,,Principii de educatie $i Tnvatamant", atmosfera a fast entuziasta, progermanii fiind relativ putini. Dupa expunerea partii a II-a, ,,$tiinfa ca baza de premenire a omu/ui': la data de 14 ianuarie 1944, entuziasmul a fast mai mic. In Academie se simtea atmosfera favorabila Mare$alului. Vechii academicieni de$i 1mparta$eau ideile expuse, s-au abtinut din prudenta sa se manifeste. Dupa expunerea partii a Ill-a: ,, Tensiunea nervoasa $i boa/a seco/ului': la data de 14 aprilie 1947, Tn plin regim Petru Groza, cu ru$ii Tn tara, atmosfera a fast mormantala. Academicienii, timorati $i Tngrijorati, se Tmbulzeau la ie$ire, ferindu-se sa felicite sau sa comenteze; dar prof. $tefan S. Nicolau (inframicrobiologul), prieten cu tatal meu, s-a aratat chiar indignat, spunand cu glas tare ca sa fie auzit de observatori: ,,Mais ii est tou. II a perdu son esprit de conservation'~ Sa se remarce ca nu e ,,instinct de conservation': fiindca studiul privea tocmai acest ,,esprit" pe care tatal meu fncerca sa-1 reformeze, iar continutul acestei parti justifica revolta lui $t. S. Nicolau care era Tn plina ascensiune politica, cirac al prof. Parhon $i aspirant la un loc de academician plin, cum de altfel a $i fost numit. Dar acest personaj - exceptional dotat profesional, Tnsa execrabil caracterologic - poate fi judecat $i dupa alte doua Tmprejurari. lndata dupa instaurarea noului regim $i arestarea fo$tilor conducatori, s-a tinut un miting Tn piata Universitatii. Din balconul din spatele statuii lui Mihai Viteazul, din care au vorbit mai multi, a luat cuvantul $i $tefan S. Nicolau cerand ca Ion Antonescu $i Mihai Antonescu sa fie condamnati fara judecata***. Un al doilea moment care probeaza labilitatea caracterului acestui savant, cu mare trecere Tn noua Academie $i Tn regimul comunist, ii voi relata legat de o situatie care ma privea pe mine $i familia mea. Exilat din Bucure$ti dupa trei *A se consulta ,.Memoria" (revista gandirii arestate) nr. 28/1999, ,.Suprimarea Academiei Romane", p. 8-53 $i nr. 35-36/2001, p. 122-150, ,.Tragedia de la Sighet $i Academia", Ed. Fundatia Culturala Memoria, Cal. Victoriei 133, Bucure$ti. **Revista ,.Memoria" nr. 30, articolul ,.Rezistenta prin gandire", de acela$i P. P. Gogan, p. 88-117. ***Dupa instaurarea regimului legionar, pe cand $t. S. Nicolau era profesor la la$i, a fost acuzat de sperjur. La acea vreme toti profesorii universitari evrei sau casatoriti cu evreice, erau epurati (dati afara). Profesorul $t. S. Nicolau a declarat ca sotia sa, evreica poloneza, este catolica. Personajul principal, caruia ar fi trebuit sa-i fie recunoscator pe viata, este tocmai Mihai Antonescu care, fiind foarte influent, a intervenit la o parohie catolica din Ardeal $i i-a procurat actul de care avea nevoie sa se disculpe 1n fata tribunalului.

280

restructurari, de fapt dat afara ca sa se faca loc favoritilor regimului, am ajuns la Baia Mare ca medic toxicolog industrial (a patra schimbare de profil profesional). Muncind zi 9i noapte, m-am 1mbolnavit grav, petrecandu-mi majoritatea timpului 1n minele 9i uzinele prelucratoare de plumb. lnternat 1n mai multe randuri 1n Clinica profesorului N. Gh. Lupu, mi s-a prescris ie 9 irea din mediul toxic 9 i revenirea, daca se poate la Bucure 9ti, ca sa fiu aproape de spitalul 1n care ma internam periodic. Sotia mea, venind la clinica sa ma vada, fara sa-mi spuna mie, s-a dus la familia prof. $t. Nicolau, cu care, 1nainte de exilare, eram 1n vizita, sa-1 roage pe profesor, devenit personaj mare ,n Academia R.P.R. 9i mare pasare politica, sa o ajute sa ne ,ntoarcem 1n Bucure$ti. Asta se petrecea la cativa ani dupa moartea tatalui meu (1948). Profesorul a ascultat-o dand aprobativ din cap 9i i-a spus clar 9 i fara echivoc: ,,Da, va aduc 1n 24 de ore daca soJu/ tau (!mi spunea pe vremuri

Grigorel) da o declaraJie scrisa ca fatal /ui 1n ultimii ani ai vie/ii nu era 1n deplinatatea tune/ii/or sale cerebrale". Bine1nteles ca ar ti avut o justificare pentru ,,revolta" lui, cu acel ,,ii est fou", din Aula Academiei, daca a9 fi dat o astfel de declaratie. El 9tia foarte bine ca lucrurile stateau cu totul altfel 9i ca nebuni erau servantii regimului ro 9u. Ar mai ti multe de scris despre acest academician ajuns pana la urma 9 i pre 9edinte al Marii Adunari Nationale. Nu mai insist. Dar profit de aceasta ocazie de a face o postfata la o lucrare ,,cu adevarat academica" pentru a prezenta ,nca unele date despre probitatea 9i caracterul catorva din cei pe mana carora a ajuns noua Academia, ca de altfel ,ntreaga tara, dupa 1948. Ma voi referi 1n primul rand la prof. C. I. Parhon. Gr. T. Popa, decan al Facultatii de Medicina ,,Carol Davila" dupa 1944, 1ntorcandu-se seara acasa de la o 9edinta de consiliu, este atacat la 1ntretaierea Bulevardului Ardealului cu str. $tirbei Voda, de trei soldati ru 9i 1narmatL Ii iau ceasul, inelul din deget 9i portofelul. Pe cand 1ncercau sa-1 dezbrace de paltonul de blana (era iarna), apare pe $tirbei Voda o ma 9ina, iar hotii se lasa paguba9i 9i fug. Exista un ordin dat de Comandamentul Sovietic, privind samavolniciile la care se dedau ru 9ii atunci, care prevedea pedepse aspre. Atacantii 9tiau asta. Povestind 1n zilele urmatoare colegilor de consiliu ce i s-a 1ntamplat, se treze 9te mustrat de prof. Parhon, spunandu-i textual: ,,Popa, nu mai povesti nimanui treaba asta cu atacul ru$ifor. N-ai fost atent. Nu erau ru$i, erau romani de-ai no$fri, lmbracaJi ln uniforme sovietice, ca sa-i compromita. Ru$ii ne sunt prieteni (tovara9i)." Halal tovara$ie ! Cam tot 1n acea perioada, tinand o conferinta 1n amfiteatrul mare al Facultatii de Medicina, despre medicina la noi 9i 1n lume, 1n asistenta fiind, pe langa studenti 9i asistenti, prof. Dumitru Bagdasar, ministrul sanatatii la acea vreme, $tefan Nicolau, $t. Milcu, Arthur Kreindler 9i altii, a fost chemat de prof. Parhon care i-a repro 9at ca de ce a insistat atat asupra medicinii occidentale: ,,Cand datoria dumitale este sa promovezi medicina sovietica cea mai bine pusa la punct". (Tatal meu fusese ales vicepre 9edinte al ARLUS-ului.) De 9i convins de necesitatea unei astfel de asociatii pentru strangerea relatiilor cu URSS, 1n limita obiectivitatii,

281

vazand exagerarile $i partipriurile manifestate de prof. Parhon (pre$edinte al ARLUS) ca $i de alti membri marcanti, $i-a dat demisia din aceasta asociatie, ceea ce I-a facut pe prof. Parhon sa se supere pe el $i sa-i scrie o scrisoare plina de amare repro$uri. Dupa sustinerea partii a Ill-a a studiului (martie 1947) $i dupa conferinta tinuta la o luna dupa aceasta (15 aprilie 1947), in sala Ateneului Roman, intitulata: ,,Mora/a cre$fina $i timpurile actuale" ava.nd ca subtitlu: ,,Mai este posibi/a astazi credinJa $i fnva.Jatura lui /sus Hristos?"* a fost inlocuit de la decanatul Facultatii de Medicina $i, la scurt timp dupa aceea, scos de la catedra, fara nici un drept salarial. Academia, la randul ei, I-a 9ters dintre membrii sai la 9 iunie 1948. Dupa o incercare de arestare, din facultate, la care s-au opus studentii, urmarit de siguranta statului, devenita $i politie politica, a fost silit sa se ascunda pe la diver9i prieteni cunoscuti sau necunoscuti $i neputand sa se ingrijeasca de boala de care suferea (hipertensiune arterial a $i scleroza renala), a murit la 18 iulie 1948**. Posteritatea bo1$evizata a a9ternut o tacere totala asupra vietii $i operei lui. Lucrarile nu-i mai erau pomenite. Profesorul Milcu 9i I. Turai, care conduceau cea mai importanta publicatie medico-chirurgicala la acea vreme, taiau din articolele venite spre publicare numele lui Gr. T. Popa, inlocuindu-1 cu expresia ,,$coala romaneasca a aratat ca ... ': Nici cine a aratat 9i nici cu ce ocazie. Mai mult inca, profesorul $t. Milcu, ajuns la conducerea lnstitutului de Endocrinologie (actualmente ,,C. I. Parhon"), a dat dispozitie bibliotecarei sa scoata din biblioteca tot ce era publicat de Gr. T. Popa 9i 9coala lui. Chiar 9i prof. Vasile Marza, viitorul academician, indatorat profesorului Gr. T. Popa pentru Intreaga lui cariera universitara 9i $tiintifica, nu-I pomenea nici ma.car ,n lucre.rile efectuate impreuna. Lumea medicala era terorizata 9i infrico 9ata, atmosfera 1ntretinuta de mai marii zilei ,n sectorul bio-medical: prof. C. I. Parhon, $tefan Nicolau, $tefan Milcu, dr. Arthur Kreindler 9i altii, care, pe de alta parte, au contribuit 9i ei la eliminarea lui din Academie, unde fusese ales ,n anul 1936. A trebuit sa vina la noi 1n tara profesorul G. W. Harris, marele endocrinolog englez, fost colaborator al lui Gr. T. Popa (au lucrat 1mpreuna la Cambridge), care exprimandu- 9i dorinta de a-1 intalni 9i afland ca a murit 9i in ce conditii, sa scrie in revista de circulatie mondiala ,,Triangle" (7 oct. 1964) articolul ,,Le sisteme nerveux et /es glandes endocrines': In care arata contributia esentiala a lui Gr. T. Popa la dezvoltarea neuroendocrinologiei, prin descoperirea sistemului port hipotalamo-hipofizar - $i sa-i publice 9i fotografia de pe cand lucrau 1mpreuna, ca tacerea sa se sparga. De atunci au 1nceput 9i romanii sa-1 pomeneasca 1n lucrarile lor. * Conferinta a ramas nepublicata pana in 1996. Apare partial in revista ,,Memoria" nr. 8, p. 32-46, de dr. Arcadiu Petrescu $i 1n ,ntregime, de catre Catalin Ciolca, 1n ,,Revista romana" nr. 1, 2 $i 3, editor ,,Astra", Desp§.rtamantul ,,Mihail Kogalniceanu" - la$i, 1996. ** A se consulta comunicarea facuta de Gr. Gr. Popa 1n volumul publicat de Universitatea de Medicina $i Farmacie ,,Grigore T. Popa". In memoria lui Gr. T. Popa, la$i, decembrie 1999, Editura Omnia, p. 80-84.

282

Academia a pastrat 1nsa o tacere suspecta, 1ncat 1n prima faza a revenirii la Academia Romana, ianuarie 1990, I-au omis de pe lista de ... ,,repu 9i 1n drepturi" (posibil din cauza lui $t. Milcu). Reprimirea lui s-a facut 1n a doua faza. De altfel, tacerea 7n Academia R.P.R. se vade 9te 9i 7n lucrari ale vechilor 9i ale noilor academicieni, cares-au ferit multa vreme sa-1 citeze (Parhon, Milcu, Marza 9. a.). Nu e de mirare ca lucrari cu caracter enciclopedic avand ca pre9edinte al comitetului de redactie pe acad. Atanase Joja, sau coordonator pe acad. $tefan Balan, sau pe dr. Dorina Rusu, secretar 9tiintific la Academia Romana, nu-i citeaza titlul lucrarilor publicate de Academia*. Ma opresc aici. Dupa calmarea febrei care cuprinsese noua academia, cu marile descoperiri ale lui Usenco, Lepe$inskaia, Miciurin, care devenisera norme diriguitoare 7n Academia R.P.R., noul academician V. Marza, specialist 1n citologie, ramasese lepen 9icaist, de 9i Milcu, $t. Nicolau 9i chiar Parhon 9i Savulescu se lamurisera cum stateau lucrurile 9i chiar 9i cu protocronismul savantilor sovietici. Marza, care avea o mare influenta atat 1n la 9i cat 9i 1n Bucure 9ti (ajunsese la un moment dat chiar ministru al sanatatii) sustinea, cu convingere, se pare, teoria aceasta. La sfar9itul unei 9edinte de la Academia R.P.R., 1n care numai el a adus tot felul de argumente 1n sustinerea acestei teorii, acad. prof. N. Gh. Lupu, enervat, I-a oprit 9i i-a spus: ,,Mai Marza, cand uitandu-te la un ou fn lumina vei vedea ca nu are banuf, dar pus sub cfo$ca face pui, atunci o sa cred $i eu fn bazaconiile pe care le susfii". Cam pe la acea vreme, 1975, am propus profesorului $t. Milcu, pre 9edinte al Comitetului Roman pentru lstoria 9i Filosofia $tiintei, 1mpreuna cu dr. Victor Sahleanu, unul dintre marii no9tri intelectuali, sa prezentam, spre publicare, o monografie privind viata 9i opera lui Gr. T. Popa, bazata 1n principal pe arhiva personala. $t. Milcu n-a raspuns pozitiv. *

S-au 1mplinit anul acesta, la 1 mai, 11 0 ani de la na9terea lui Gr. T. Popa, iar 1n anul 2008, 60 de ani de la moartea sa. S-ar cuveni ca 1n acest rastimp, un colectiv entuziast sa aduca la 1ndeplinire acest deziderat. Eu Ii stau la dispozitie cu tot materialul, cat mai sunt 1n viata (am 81 de ani).

Dr. Grigore Gr. Popa 1 mai, 2002

*Ase vedea comunicarea ,,Protesorul Gr. T. Popa - personalitate a vie/ii academice romane$li $i internafionale''. de Petre Popescu-Gogan $i Claudia Voiculescu, tinuta la $edinta comemorativa organizata de catre Societatea Medicilor scriitori, esei$ti $i publici$ti din Romania, 12 dee. 1998, pubticata 1n bro$ura Jn memoria lui Gr. T. Popa" de catre Universitatea de Medicina $i Farmacie ,,Grigore T. Popa" la$i, decembrie 1999, Editura Omnia.

LISTA ILUSTRATIILOR Coperta I - Harta cerului (emisfera boreala) Coperta IV - Gravura de Marcel Chirnoaga

Elevare (detaliu) sculptura de Marcel Chirnoaga, n. 1930, membru al Uniunii Arti 9tilor Plastici din Romania ............................. .5 Grigore T. Popa (1892-1948), biolog, anatomist, savant, membru corespondent al Academiei Romane. lnstantaneu \'n laborator, Londra, 1936 ................... .7 Facultatea de Medicina din la~i - azi Universitatea de Medicina 9i Farmacie ,,Gr. T. Popa". Foto de epoca .................................. .23 lnstitutul de Anatomie, la~i. Foto de epoca .................................. .30 Socrate (469-399 L Ch.). Filosof. Portret. Sculptura din epoca .................... .48 ,,$coala de la Alena". Tablou de Rafael. Detaliu cu Platon 9i Aristotel .............. .51 Rene Descartes, Franta (1596-1650), filosof francez. Portret. Gravura de epoca ...... .57 Arthur Schopenhauer, (1788-1860), Germania. Filosof. Portret. Foto ............... .65 Jan Amos Comenius, (1592-1670), Cehia. Umanist 9i pedagog ceh. Portret, tu 9 ...... .69 Sir Isaac Newton, (1642-1727), Anglia. Savant englez. Fizician, matematician 9i astronom. Portret. Gravura de epoca ................................... .75 Gottfried Wilhelm Leibnitz, (1646-1716), Germania. Filosof, logician 9i matematician. Portret. Gravura de epoca ............................................. .81 Charles Robert Darwin, (1809-1882), Anglia. Biolog. Portret. Foto ................. .85 John Dalton, (1766-1844), Anglia. Chimist 9i fizician. Portret. Gravura .............. .89 Friederich Nietzsche, (1844-1900), Germania. Filosof, poet 9i filolog. Portret. Foto .... .93 Ernst Haeckel, (1834-1919), Germania. Biolog. Portret. Gravura ................. .103 Universitatea din Cambridge, Anglia ...................................... .107 Academia Romana, Bucure9ti ............................................ .11 0 Louis Pasteur, (1822-1895), Franta. Biolog 9i chimist. Portret. Foto ............... .113 Ivan Petrovici Pavlov, (1849-1936), Rusia. Fiziolog. Laureat Nobel (1904). Portret. Foto ....................................................... .119 Walther Nernst, (1864-1941 ), Germania. Fizician 9i chimist. Laureat Nobel (1920). Portret. Foto ....................................................... .125 Henri Bergson, (1859-1941), Franta. Filosof. Laureat Nobel (1927). Portret. Foto .... .131 Jean Perrin, (1870-1942), Franta. Fizician. Laureat Nobel (1926). Portret. Foto ...... .139 Planul Bernal, Sistemul de organizare a $tiintei preconizat de .................... .143

285

Sir Alexander Fleming, (1881-1955), Anglia. Bacteriolog. Laureat Nobel (1954). Portret. Foto ..................................... .145 Archibald Vivian Hill, (1886-1977), Anglia. Fiziolog. Laureat Nobel (1922). Portret. Foto ....................................................... .149 Universitatea de Medicina $i Farmacie ,,Carol Davila", Bucure$ti ................ .155 Elie Metchnikoff, (1845-1916), Franta. Zoolog, savant, academician. Laureat Nobel. Portret. Foto ....................................................... .159 University College, Londra .............................................. .163 ,,LecJie de anatomie". Prof. Francisc Rainer 1nconjurat de studenti. lntre ei, Grigore T. Popa ............................................. .168 Grafton Elliot-Smith, Anglia. Anatomist. Portret. Foto .......................... .171 Frank R. Lillie, SUA. Anatomist. Fiziolog american. Director la Statiunea ,,Wood Hole". Portret. Foto ............................................. 175 Grupul bursierilor Rochefeller, New York 1932, 1ntre ei Grigore T. Popa randul doi de sus stanga, alaturi de profesorii C. M. Child, Bey Willier $i Frank R. Lillie ................................................... .181 John Desmond Bernal, (1901-1971), Anglia. Fizician, scientist. Portret. Foto ........ .185 Una Fielding, Anglia. Anatomist. Portret. Foto ................................ .191 Societatea medicilor $i naturali$tilor - la$i. ................................ .195 Desene la Legile lui Pfluger ............................................. .201 Victor Babe$, ( 1854-1926), Romania. Medic $i bacteriolog, savant. Portret. Foto ...... 205 Dimitrie Voinov, (1867-1951), Romania. Zoolog, savant. Portret. Foto ............. .209 Ion Cantacuzino, (1863-1934), Romania. Medic $i bacteriolog, savant, academician. lnstantaneu 1n laborator ............................................... 213 Francisc losif Rainer, (1874-1944), Romania. Medic $i anatomist. Antropolog. Savant. Portret. Foto ................................................ .219 Nicolae Hortolomei, (1881-1961), Romania. Medic chirurg. Portret. Foto ............ 223 Nicolae Simionescu, ( 1926-1995), Romania. Biolog, savant, academician. lnstantaneu 1n laborator .............................................. .229 George Emil Palade, (n. 1912), SUA. Medic $i biolog. Anatomist, savant, academician. Laureat Nobel. lnstantaneu la Academia Romana, 1mpreuna cu Miron Nicolescu, Romania (1903-1974). Matematician, savant. Portret. Foto pre$edintele Academiei. .................................... .235 Sectiune 'in celula ..................................................... .239 Aula Academiei Romane. Foto 25 mai 1943 ................................. .245 Fiorica Gr. Popa (1891-1988). Anatomist. Portret. Foto ........................ .253 Creierul ............................................................. .259 Gr. T. Popa 1n laborator ................................................. .265 Sotii Grigore $i Fiorica Popa ............................................. .269

INDICE DE NUME Adrian, Edgar Douglas 204 Aghelescu, Mircea - 39 Albert, eel Mare (Albertus, Magnus) - 132, 139 Alban, Gerald d' - 33 Alder, A. - 184 Alexandrescu, N. - 44 Alverdes, Fr. - 82, 100 Antipa, Gr. - 35, 39, 40, 45 Antonescu, Ion - 28, 279, 280 Antonescu, Mihai - 280 Aristotel - 21, 30 Babe$, Victor - 21, 205 Bacon, Francis (Lord Verulan) - 15, 61, 62, 134 Bacon, Roger - 132 Bagdasar, Dumitru - 281 Bain, Alexandre - 78 Baker-276 Bakunin, Mihail Alexandrovici 66 Barra!, Marie-Alype - 33 Bassedow, Karl van - 54, 67 Balan $tefan 283 Balaceanu-Stolnici, Constantin - 42, 43 Barsanescu, $tefan - 26, 87, 98 Beams-275 Bell, Clive - 80, 96, 118 Benjamin (Constant de Rebeque) - 263 Benninghoff, A. - 178, 197 Berger, H. - 99, 203 Bergson, Henri - 21, 26, 64, 97, 116, 131, 173, 175, 198, 210, 211, 228, 243, 246 Bernal, John Desmond - 26, 96, 127, 128, 135, 136, 137, 141, 142, 144, 146, 147, 148, 150, 151, 164, 165, 166, 185 Bernard, Claude - 26, 52, 59, 98 Berr, Henri - 129 Bertrand, A. 96 Bethe, Hans Albrecht - 202, 218, 243 Biol, Jean-Baptiste - 52

Bloom, Howard K. - 15 Bogdan, $tefan - 156 Bon, Gustave le - 26, 86, 97, 102, 105, 106 Boris, regele - 277 Botazzi - 182 Bragg, sir William H. - 137, 138 Bratescu, Gh. - 33, 39, 42, 43 Bratescu-Voine$ti, I. Al. - 34 Bremer, Frederic - 203, 204, 206 Breuil, L'Abbe - 115 Broemser, Ph. - 231 Brosse, Therese - 79, 97, 1oo, 231 Bujor, Paul - 32 Bunge, G. von - 198 Burboni (monarhia) - 263 Burkitt, Miles C. - 126 Burridge, W. 183 Buzoianu, Gheorghe - 157 Cajal, Ramon y - 21 Campion, G. G. - 78, 79, 80, 84, 96, 206 Cannon, W. 8. - 96, 99 Cantacuzino, Ion - 21, 28, 45, 213, 227 Caracostea, Dimitrie - 37 Caravia, Paul - 28 Cazallas- 97 Calinescu, Armand - 101, 286 Candea, Virgil - 28 Ceau$escu, Nicolae - 26, 39 Cernatescu, Radu - 32 Chambers, Newton - 152 Chambers, Robert-178, 183, 273, 274 Cherry, T. - 123 Chihaia, Pavel - 33 Chimet, Jordan - 33 Chirnoaga, Marcel - 5 Churchill, Winston - 266 Ciolca, Catalin - 282 Ciuca, Mihai - 36

287

Claude, Albert - 275 Claude, H. - 194 Collin, R. - 222 Comenius, Jan-Amos - 15, 58, 61, 62, 67, 69, 96 Comte, August - 267 Condorcet, A. C. (Antoine de Caritat, marchiz de) - 63 Constantinescu, G. G. - 194 Costachescu, N. - 157 Coutaud, A. - 96 Cowdry, E. V. - 178 Crainic, Nichifor - 37 Cresson, A. - 210 Crichton-Miller, H. - 96 Cruche, R. - 96 Crowther - 136, 286 Curie, Joliot - 21 Dague!, A. - 95 Dale, H. - 34 Daleq - 274 Dalton, John - 89, 136 Danielopolu, D. - 32, 277 Darwin, Charles - 12, 27, 54, 64, 85, 100, 114, 268 Darwin, Leonard - 166 Davila, Carol - 35 Davis, H. - 207 Davis, P. A. - 207 Davison, Dorothy - 118, 126 Davy, Sir Humphry - 52 Dawson, Warren R. - 109 Danaila, N. - 43 Descartes, Rene - 57, 62, 134, 238 Devolve, Jean - 96 Diesterweg, Friedrich Adolf - 63 Dilthey, Wilhelm - 99 Dirac - 151 Djuvara, Razvan - 39 Donnan - 179, 186 Dontchef-Dezeuze, M. - 98 Donzelot, E. - 187, 188 Dougall, Mc - 97 Driesch, Hans - 82 Draganescu, Mihai - 19, 29 Du Bois-Raymond, Emil - 200 Dumas, Jean-Baptiste - 194 Dumitrescu, Geo - 37 Dusser, de Barenne J. G. - 221 Edison, Thomas Alva -144 Ehrenstein, W. - 82 Einstein, Albert - 65

Elliot-Smith, G. - 21, 24, 27, 34, 54, 59, 78, 96, 98, 100, 105, 109, 118, 120, 121, 122, 123, 124,127,130,132,171,191,252,254, 255,266 Enescu, I. - 157 Ewald-97 Ewing, Sir Alfred - 166, 287 Faraday, Michael - 19, 52, 136, 241 Faure, J. L. - 59 Febure, Lucien - 117 Ferrero, Guglielmo - 170, 240, 241, 252, 254, 255,271,272 Feulgen, R. - 179 Fichte, John Gottlieb - 26, 95 Fiedling, Una - 24, 34, 35, 44, 45, 191, 205 Fischer, von G. -114, 178 Fleisch, A. - 187 Fleming, Sir Alexander - 145, 178 Flexner, Abraham - 97, 276 Florentin, P. - 222 Florkin, Marcel - 177 Flugel, J. C. - 96 Francke, August Hermann - 63 Franklin, Benjamin - 135 Freud, Sigmund - 26, 83, 96, 100 Freund - 183 Froebel, Friedrich (Frobel) - 60, 62, 63, 67, 96 Gasser - 276 Georgescu, Teohari - 40 Georgiade, Constantin - 256 Gesell, Arnold - 106 Gheller, E. - 46 Gheorghiu, C. V. - 158 Gheorghiu-Dej, Gheorghe - 28 Ghica, Vladimir - 42 Ginsberg, Morris - 96 Girard, Pere - 55, 60, 95 Gley, E. - 67, 97, 187 Gley, G. - 288 Goldner - 98 Goldstein - 221 Golgi - 275, 276 Gowdry, E. V. - 288 Goy, P. - 96 Grasse, P. P. - 115 Grasset, le Docteur - 97 Groza, Petru - 280 Guex, Fran9ois - 49, 54, 61, 63, 72, 95 Guillaume - 95 Guillemin, Roger Charles Louis - 35 Guyau, Marie Jean - 97 Hadfield, J. A. - 96 Haeckel, Ernst - 21, 26, 31, 32, 53, 54, 97, 103 Haldane, John Scott H. - 66, 95, 105, 166, 21 O, 211,212,236

288

Hardy, G. H. - 166 Harris, G. W. - 46, 282 Harris, H. A. - 36 Hauberle - 53 Haulica, Ion - 39, 42 Head, H. -97 Heinemann, William - 96, 130 Helmoltz, Hermann von - 52 Herbart, Johann Friedrich - 52, 54, 55, 62, 67, 72, 88, 95, 97 Herrick, Charles - 27, 34 Herring, Herman - 188, 194 Hertwig, Oscar - 100, 114 Heymans, Cornelius - 99 Hill, Archibald Vivian - 21, 24, 27, 34, 149, 159, 199 Hill, Leonard - 192 Hippokrates - 79, 260 Hitler, Adolf-19, 26, 28, 241, 255, 257, 262, 266 Hoffmann, H. - 97 Hogben, Lancelot- 80, 96, 166, 248 Hoogenhuyze, Van - 183 Horatiu - 52 Hortolomei, N. - 223 Hober, R. - 199, 200, 202 Hristos, lisus - 91, 92, 282 Huizinga, J. - 80, 96 Hunter, John - 182 Hurjui, Ion - 42 Huxley, Aldous - 250 Huxley, Sir Julian Sorrel - 54, 151, 166 lanculescu, Al. - 39 lftimovici, Radu - 35, 40, 41, 42 lgna, Vasile - 42 Ingram, C. - 43 lonescu-BUC$ani - 194 Ionescu, Eugen - 11 Ionescu, Miltiade - 39, 43 lonescu-Sise$ti, Gh. - 160 lonescu-Sise$ti, N. - 158 lordan, lorgu - 37 lorga, Nicolae - 97 losifescu, Mircea - 38 lszak, Samuel - 42 Jackson, J. W. -123 Jaentsch, E. - 97 Jallow, Rosalina - 35 James, William - 66, 78, 96, 97, 100 Janet, Pierre - 26, 97 Jankelevitch, s. - 96 Janssen - 183 Joja, Atanase - 283 Jones, Mary Cover jr. - 97, 99

Jones, Mary Cover - 99, 289 Jouvency, J. - 96 Kamala - 106, 108 Kant, Immanuel - 13, 15, 54, 61, 71, 73, 76, 233, 234 Karpov- 89 Kepler, Johannes - 134 Kipling, Rudyard - 106 Kisthinios - 187, 188 Klages, Ludwig - 97 Klee, Ph. - 184 Kogalniceanu, M. - 31, 282 Kreindler, A. - 28, 281, 282 Kretschmer, Ernst - 97, 99 Kretzulescu, Nicolae - 35 Krieck, Ernst - 14, 102, 104, 105, 108 Kriszat, G. - 114 Kronfeld, A. - 97, 99 Kultchitsky, N. - 182 Lagrange, Joseph-Louis - 136 Laignel-Lavastine - 194 Lamache, A. - 194 Lamarck, Jean-Baptiste de Monet, cavaler de - 12, 114, 115 Lange - 78, 96 Lameere - 115 Lantier, R. - 115 Laplace, Pierre-Simon de - 136 Lasareff, P. - 231 Lashley, K. S. - 97, 221 Lavoisier, Antoine Laurent de - 136 Lefevre, J. -114 Leibniz, Gottfried Wilhelm - 26, 81, 214 Lemaire, A. - 194 Leon, Jean - 47 Lepe$inskaia - 283 Liebig, Justus von - 54 Lillie, Frank R. - 27, 34, 43, 44, 175, 178, 195 Lillie, Ralph S. - 232 Litu, Mihai - 42 Usenko -283 Lloyd, Morgan G. - 49 Locke, John - 15, 54, 62, 63, 67, 96 Loeb, Jacques - 54, 221 Loeper, M. - 194 Loewi 0. - 202, 274 Lubbock, sir John, baron Avebury - 122 Lucinescu, Eugen - 24, 44, 46, 188,196,232 Ludwig, Cyon - 188 Lupu, N. Gh. - 39, 40, 281, 283 Luther, Martin - 62 Magendie, Fran9ois - 52

289

Mann, Thomas - 248 Manole, Me$terul - 169, 290 Marcault, J. E. - 79, 97, 100, 231 Marcu, Nicolae - 43 Marett, R. R. - 116, 118 Marion, H. - 96 Martig, E. - 95 Matteotti - 263 Mauss, Marcel - 117 Marza, Vasile - 24, 28, 43, 44, 277, 282, 283 Medici, Cosimo de - 133, 134 Merejkowsky, D. de - 133 Merklen, F. P. - 194 Metchnikoff, Ilia (Elie) - 101, 159 Meyer, Adolf - 82, 99 Meyerson, Emile - 120 Miciurin, Ivan Vladimirovici - 283 Migot, G. - 96 Mihai I, Regele - 38, 40 Mihai Viteazul - 280 Mihailide, Mihail - 29, 42 Mihoc, Gh. - 40 Mihaescu - 33 Milcu, $tefan - 22, 43, 282, 283 Miller, Emanuel - 96 Mironescu, I. - 157 Mitchell, W. - 97 Mollendorff, Hg. von -183 Molnar-Piuariu, I. - 42 Monge, Gaspard - 136 Montaigne, Michel de - 54, 62, 72 Moore, Karl R. - 27, 34 Morgan, G. Lloyd - 49, 290 Moruzzi, Al. - 158 Moruzzi, G. - 204 Massinger, M. - 222 Muir, Ramsy - 96 Muller, Armin - 82 MOiier, Johannes Peter - 52, 54, 99 Murgulescu, llie - 22 Mussolini, Benito - 19, 241, 252, 255, 262, 266 Napoleon - 263 Needham - 277 Negulescu, P. P. - 26, 98 Neminski-Prawkicz, W. W. - 203 Nernst, Walther - 125, 155, 202 Neuschlosz - 183 Newcomen, Thomas - 135 Newton, Sir Isaac - 75, 134 Niceforo, Marcel - 117 Nicolau, $1. S. - 28, 43, 280, 281, 282, 283 Nicole, Pierre (jansenist) - 72 Nicolescu, Miron - 22, 235

Niculescu, Petre - 158 Nietzsche, Friedrich - 69, 93, 166 Nollet, Abatele - 186, 211 Oeriu, Simion - 28, 38 Oken, Lorenz - 268 Orbilius- 52 Ostwald, Wilhelm - 54 Packard - 27 4 Palade, G. E. - 24, 27, 37, 38, 40, 235, 277 Papin, Denis - 135 Parhon, C. I. - 28, 36, 45, 157, 280, 281, 282, 283,284 Pasteur, Louis - 52, 54, 113 Paul's, Dean of St. - 96 Pavlov, Ivan Petrovici - 26, 40, 78, 83, 84, 97, 99,100,119,252,258 Paun, Radu - 32, 277 Peake, Harold J.E. -123, 127 Pear, T. H. - 97 Pekelharing - 183 Perrin, Jean -139, 147, 162, 171 Perry, W. J. -16, 96,121,122, 123, 129, 138 Pestalozzi, Johann Heinrich - 12, 26, 52, 60, 61, 62, 63,67,95 Petersen, H. - 183 Petrescu, Arcadiu - 41, 42, 43, 282 Petrovanu, loan - 42 Petrovici, Ion - 37 Peyton, Rous - 276 Pfluger - 200 Philipp, Jr. von - 95 Platon - 21, 48, 234 Plutarch, din Cheroneea - 72 Polanyi, M. -144 Poni, Petru - 32 Popa, Fiorica (fiica) - 32 Popa, Fiorica Gr. (nascuta Cernatescu) - 24, 32, 34, 43, 44,45,46, 195,227,253,269 Popa, Gr. T.-7, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 21, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 31, 32, 33, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 97, 98, 109, 117, 165, 172, 173, 188, 189, 190, 194, 196, 230, 232, 245, 260, 265, 269, 273,279,281,282,283 Popa, Grigore Gr. - 24, 29, 32, 39, 41, 42, 283 Popa, Maria - 31 Popa, Marilena (casatorita d'Albon) - 32, 33 Popa, Teodor - 32, 33 Popa, Theodor - 31 Popescu-Gogan, Petre - 29, 40, 41, 42, 43, 279, 283 Priestley, Ouellung - 136, 291 PU$Cariu, Sextil - 37

290

Rabaud, E. -115, 116 Rabelais, Fran9ois - 60, 62, 72, 96 Rainer, Francisc I. - 21, 26, 32, 33, 37, 39, 41, 219,276 Rausch, E. - 96 Raymond - 115 Rey, Abel - 129 Ribot, Theodule - 228 Riesser, 0. - 182 Riga - 276 Rignano - 116 Ripon, Episcop de - 166 Roehm, Robin - 263 Roentgen - 292 Romanescu, C. - 39, 42 Roosevelt - 266 Rous, Peyton - 276 Rousseau, Jean-Jacques -15, 67, 262 Roussy, Gustave - 222 Roux, Wilhelm - 210, 211, 260, 270 Rusu, Dorina N. - 41, 283 Rusu, Liviu - 37 Sadoveanu, Mihail - 35 Salle, Jean Baptiste de la - 52 Salzmann - 61, 67 Sarton - 166 Savery - 135 Sahleanu, Victor - 40, 283 Savulescu, Tr. - 27, 28, 36, 279, 283 Schally, A. - 35 Scheele - 136, 292 Scheleiermacher - 49 Schiff, Moritz - 220, 221 Schleiden, Mattias Jakob - 268 Schopenhauer, Arthur - 65, 21 o, 233 Schwann, Theodor - 268 Sebek, J. - 194 Seligman, G. C. - 96 Semon, R. - 226 Sh.errington, Charles - 96, 225 Simien, Eugen - 41 Simionescu, Nicolae - 37, 229, 265 Smets, G. - 115 Smuts, J. C. - 82, 100, 270 Socrate - 48, 52 Sollas, W. J. - 121 Some$an, Maria - 38 Spacu, Gheorghe S. - 36 Spencer, Herbert - 13, 15, 26, 62, 64, 71, 72, 76, 77, 78, 96, 97,100 Spinoza, Baruch (Benedict) - 21 0 Spranger, Eduard - 97 Springer, von lulius - 97, 114, 179, 183, 199, 202, 221

Stalin - 26, 28 Stanley, Oliver - 96, 100 Stephenson, George - 135 Stern, W. - 99 Stern, Lina - 193 Stoilov, Simien - 36 Strat, C. - 44 Streinu, Vladimir - 33 Sullivan, J. W. N. - 166 $erbanescu, Eugen - 39 $tefaniu, Stere C. - 44 Taine, Hippolyte Adolphe - 52 Targqwla, R. - 194 Taylor, F. Sherwood - 130 Teodorescu, Bazil - 32 Teodorescu, E. C. - 45 Terek, Alex. A. - 87, 98 Thomson, Benjamin (conte de Rumford) - 135 Tieren - 144, 292 Titeca, Jean - 203, 204, 206 Tolstoi, Lev Nicolaevici conte - 66 Toma, d'Aquino -132, 292 Tomescu, P. -194 Tonegaru, Constant - 33 Tonnelat, Emile - 117 Toparceanu, George - 33, 35 Toricelli, Evangelista - 135 Trendelenburg - 184 Trillat, J. J. - 151 Turai, I. -282 Uexk0II, J. von - 100, 114, 218, 220, 221 Urechie, Constantin I. - 157, 293 Varigny, Henry de - 96 Varole- 225 Valcovici, Victor - 158 Vincent, George E. - 144 Vinci, Leonardo da - 133 Vintilescu, I. - 158, 293 Virchow, Rudolf - 26, 53, 96, 268 Virchow-Robin - 189, 190 Voiculescu, Claudia - 41, 42, 279, 283 Voiculescu, Marin - 39 Voinov, Dimitrie - 21, 25, 35, 209 Vries, Hugo De sau De Vries - 251 Wagner, Adolf - 67 Wasserman, L. - 46 Wassermann, August von - 157 Watson, J. B. - 14, 97, 99 Watt-135 Weber, Louis - 117 Weed, L. H. - 193, 194 Weiss, Paul - 220, 221 Wells, H. G. - 91, 97, 254

291

Winkler, Jerome - 33 Winterstein, H. - 221 Wren, Cristopher - 134 Wyss, W. H. von 97 Zeletin, C. D. - 35, 41, 42, 43 Zwingli, Ulrich - 67

Wetzel, R. - 178 Whitehead, Alfred North - 166 Wiersma-99 Wilhelm (Kaiser) - 144 Willier, B. - 34 Willis-192 Wilmann -97

Printed and bound in Romania by punct

-$