113 64 30MB
Romanian Pages 164 Year 1990
Coperţile: NICOLAE SÎRBU
'TOATE DREPTURILE SÎNT REZERVATE EDITURII „ROZA VÎNTURILOR"
TEHNOREDACTOR:
TRAIAN
ANTONESIE
APĂRUT: 1990. BUN DE TIPAR: 19 NOIEMBRIE 1990. COLI TIPAR 10. COMANDA NR. 1 /400 INTREPRJNDEREA POLIGRAFICA „ 13 DECEMBRIE 1918"
Bucureşti - ROMÂNIA
PROFETISM ROrvlANESC l
itinerariu spiritual scrisori către un provincial destinul culturii româneşti
....... a
ar
Editura ,,ROZA VÎNTURILOR" Bucureşti 1990
MIRCEA ELIADE PROFET AL NEAMULUI ROMÂNESC Mircea Eliade este cunoscut cititorului român de astăzi ca literat şi savant. Eseistul şi publicistul stră lucit, care şi-a galranizat şi configurat „generaţia", nu a pătruns încă în conştiinţa noilor generaţii. Şi totuşi, dacă Mircea Eliade atinge intensitatea şi luminozitatea geniului, aceasta nu se petrece nici în opera literară (deşi a fi un mare scriitor rămîne probabil dorinţa cea mai arzătoare, de-a lungul întregii sale i!Z:Cţi), nici în jurnal (tot atît de sterilizat de sei!a i!itală ca şi romanele şi nui!elele sale) şi cn atît mai puţin în didactica lui sinteză finală, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, ci în eseistică şi publicistică. Mircea Eliade a fost un ziarist de geniu, ca Hasdeu, Eminescu, Iorga, Goga,. Jjae: lonescn şi G. Călinescn, nu numai fiindcă pent,z��:4k eseul, foiletonul, studiul strîns de rigoarea limitei, _tipografice au dat minţii şi condeiului o tensiun.e. �ţtJ:aoAlmtt,ră, o concentrare şi o forţă de comunicare irezistibile, ci, mai ales, pentru că în spatele acestei forţe se afla - ca şi la aceştia - o uriaşă capacitate de a simţi şi presimţi, de a cngeta şi de a plăsmui, de a „programa", de a imprima un ,,cod genetic" dei!enirii poporului şi culturii româneşti. Pentru ei toţi, pagina de ziar sau de refJistă a fost spa ţiul şi modalitatea de ercrcitare a unei misiuni profetice, în sensul în care profetul, ca tip uman a fost dăltuit,
5
MIRCEA ELIADE
tntre ipostazele majore ale speciei, de poporul Vechiului Testament. Dacă celor amintiţi le adăugăm pe un Cantemir, lips,:t de organul de presă modern al celei mai rapide şi efi.ciente comunicări (pînă la inrentarea radioului şi telcPiZZ:unii) şi folosind discursul aulic (in Monarchiarum physica examinatio J, pamfletul literar (Istoria iero glifică) sau sinteza saMntă (Istoria Imperiului otoman) spre a rosti mereu şi mereu aceeaşi profeţie - impla cabila, ,,legica" prăbuşire a imperiului ce-i oprima nea mul; dacă tl aşezăm tn zorii renaşterii noastre naţionale pe Bălcescu - autor lipsit de răgazul scrisului gaze tăresc, dar care ne-a lăsat cîtera texte uluitoare ca luci ditate şi rizionarism, şi o extraordinară corespondenţă, arem şirul „Profeţilor mari" ai noştri. Aceşti „neviim" (navi - profet, în rechca ebraică; secţiunea din Biblie ce-i cuprinde pe profeţii mari şi pe cei mici se numeşte cu plu.ralul curîntuliii: neviimJ ai neamului romdnesc şi a1: destinelor sale. Aceste miraculoase seminţe ale viitoruliii, pe care-l profeţesc, dar în acelaşi timp fl pre gătesc cu gîndul, fapta şi jertfa lor. A dori să desâfrezi căile viitorului unui neam şi a lupta totodată pentru a imprima acestui viitor un sens pe care-l socoteşti însăşi ,1oinţa·· lui Damnezeu, a fost marea inrenţie a geniului ebraic, sub presiunea unei ten:bil de grele istorii. Toate profetismele, toate „mesia nismele", toate credinţele tn misiunea şi predestinarea neamurilor îşi au izrorul în Cartea cărţilor. Fiecare cultură şi fiecare naţiiine europeană îşi are profeţii ei deoarece la temelia civilizaţiei creştine a Europei stă aceeaşi Carte a cărţilor. S-a vorbit enorm tn secolul nostru de geniul profetic al lui Dostoievski - profetul re voluţiei ruse, deoarece această reroluţie rămîne încă eveni mentul care a hotărît fizionomia secolului, şi toate seismele
6
PROFETISM ROMÂNESC
lui, pînă în zilele noastre. Nu s-a luat în seamă, pfnă la Mircea Eliade, profetismul românesc. Dar el ra fi des coperit, retroactir, în curînd, spre a înţelege cum a fost posibil ca neamul românesc să fie primul pe lume în stare să scuture de pe destinul lui ciuma roşie, şi să deschidă omenirii o fereastră de speranţă în renaşterea. omului ca om. Profetismul lui Mircea Eliade a implicat, de la început, acest mesaj, şi este secretul gloriei lui mondiale. Nu istoricul reZZ:giilor, nu sarantul, nu exegetul mitu rilor omenirii a fascinat pe contemporani, ci profetul Eliade, pă§it din „pustiul" ţării natale pe scena mon dială o dată cu cea mai teribilă catastrofă ce-i loc,ise neamul. ln acel moment, profetismul românesc al lui Mircea Eliade se implică în destinul umanităţii întregi, aşa cum profetismul lui Cantemir derenise european în urma catas trofei din 1711 şi a strămutării sale silite la curtea ţarilor. Acolo area să scrie, pentru Academia din Berlin, cea mai celebră dintre operele sale - aceea cu care a înscris un nume de român între autorităţile mondiale ale unei discipline ştiinţi/ice : turcologia. Eliade a pornit-o în sens invers, la Paris şi Chicago. Dar în măsura in care suflul profetic al culturii româneşti, de la Cantemir la Iorga, se continuă în opera sa, profetismul mondial al lui Mircea Eliade este o prelungire a culturii române în unic,ersalitate. Iar textele de profetism românesc de()in treptele şi rădăcinile a ceea ce ac,ea să fie prezenţa mon dială a geniului eliadesc. Cunoaşterea tuturor etapelor geniului „prospecti()" cu care a fost dăruit Mircea Eliade este obligatorie pentru biografii şi cercetătorii operei sale. Pentru noi, românii t nu este ()Orba doar de un interes documentar, ci de mult
7
MIRCEA ELIADE
mai mult. De însăşi căutarea înfrigurată a căilor de .()iitor, într- un ceas decisir al destinului nostru. Importanţa capitală a profetisnwlui eliadesc decurge, pentru noi, din faptul că nimeni nu a ştiut mai bine ca el să întreradă şansele pe care însăşi catastrofa istorică sub care se prăbuşise ţara şi cultura română le oferea poporului român şi spiritualităţii sale. 1n destinul altui popor ce transfigurase catastrofa în mesianism, el a ştiut să discearnă o cale de mîntuire şi înălţare a neamului său. 1 n acel moment, profetismul românesc a păşit într-o nouă rîrstă, s-a plasat pe o nouă orbită, mondială. Ge niul profetic al lui Mircea Eliade nu numai că a pre