Micul print 9789731242187

Citation preview

Şerban Foarţă Micu/Print

Colectia I>u!apul îndrăgostit

Şerban Foarţă

Micu/Print Cu wordesign-urile autorului

EDITURA

ART

Redactor: Raluca Dincă Machetare şi Design: Walter Weidle Tehnoredactor: Nicolae Poantă Design copertă: High Contrast Foto: High Contrast DTP copertă: Alina Adăscăliţei

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României FOARŢĂ, ŞERBAN Micul print / Şerban Foarţă. - Bucureşti: Art, 2008

ISBN 978-973-124-218-7 821.135.1-31 Tipar executat la Fed Print SA.

© Grupul Editorial ART, 2008, pentru prezenta ediţie

AVERTISMENT: Pentru a face ab initio cunoscut că această scriere (lipogramatică, savant vorbind) e una care nu cuprinde nici un Şiş & Ţlţ, a trebuit să le pun, iată, pe hârtie, - fapt ce mă face s-o sem­ nez nu Serban Poartă (cum avusesem mai întâi de gând), ci cu diacriticele de rigoare!

Cuvânt-înainte (Fără nici o legătură aparentă cu capitolele ulterioare)

Micul Print se trage dintr-o tară în care nu s-a inventat sedila. Unii pretind că patria lui, ba chiar că dânsul în per­ soană, e rezultatul unei clasice scăderi, anume bruto neto = tara. E ceea ce face ca acesta, Micul Print, să difere absolu­ tamente de monarhul Ioan fară de Tară. El, dimpotrivă, e chiar tara, ce va să zică ambalajul, - fară a fi, cu toate astea, un ambalaj 100%. Ambalajul e un om cu două fete: fata lăuntrică a lui se dă pe fată numai după ce fata-i exterioară e întoarsă, la despachetare, pe cealaltă. Numai că Micul Print nu e în stare de asemenea schim­ bări la fată.

7

E dar că, dacă ambalajul nu e opac, ci transparent, ca, bunăoară, celofanul, transfigurarea este compromisă: celofanul n-are două fete. Fata de masă,-n schimb, sau cea de pernă, are totdea­ una două fete. O fată de masă cu buline vernil pe fond trandafiriu devine, dacă e întoarsă pe dos, o fată cu buline trandafirii pe fond vernil. E dar, în fine, că de-acolo de unde vine Micul Print nici un volum nu are prefată sau postfată. Prefata este un non-sens, iar postfata e deja femeie. (Or, el e, mai degrabă, cast, - sau, baremi, grijuliu cu castitatea imaculatei foi virgine, căreia propriul alb nu-i este, decât în parte, paznic bun.) Micul Print refuză să imprime, din capul locului, postfete, pe care le fentează, mereu, prin câte-un sprint, ca unul ce e, încă, foarte sprinten. Altminteri, îi e dragă roza. Aceasta nu-i postfată, nici prefată: roza nu e decât un trandafir, - foile căruia, treizeci la număr, le foiletează vântul, ca pe-o carte. E singura făptură de pe lume cu care se desfată Micul Print. E fericit că poate să-i imprime cu majusculă glo­ riosul nume: Roza; sau, mai degrabă, Rosa, - pe care-l tot declină în extaz: rosa, rosae, rosae, rosam, rosa...

8

E limpede că, dacă mersul lumii ar fi depins de Micul nostru Print, Războiul celor două Roze nu s-ar fi editat nicicând, - pentru că nu există, de fapt, decât o roză, una singură, anume Roza lui. Pe care o proteguie, cât poate, de tot felul de intem­ perii, oferindu-i-se drept manta de vreme rea: Micul Print e ambalajul rozei, e diafanul celofan al ei, - imprimat, pe toată suprafata, cu floribunde ornamente albe. Mai rău e că refrenul unui rondel celebru îi tot adu­ ce-aminte, ca un funest oracol, că „mai sînt încă roze, mai smt . . . Roza Vânturilor n-ar fi o problemă, atâta timp cât alei sale îi este scut chiar Micul Print. Nici Rosa-Cruce n-ar fi una, în calitatea-i de doctrină acroamatică (sau Lojă). Cea care-l scoate, însă, din sărite este frumoasa Rosa­ munda, ibovnica tatălui lui Ioan fără de Tară & al lui Richard Inimă de Leu, Henric al Ii-lea Plantagenetul. El, de-ar fi trăit pe vremea ceea, n-ar fi admis ca epitaful acestei prea-imunde roze să fie scris în piatră, pe lespe­ dea-i tombală. Nu i-ar fi dat, adică, imprimatur. Dar nu de dragul mamei lui Ioan fără de Tară îi este, el, potrivnic Rosamundei, - ci dintr-o gelozie care-l face să nu suporte nici o altă roză, inclusiv rozul din La vie en rose. •

A

((

9

Or, pentru că, pe lume, nu este altă roză, iar el îi este singurul scutier, numărul, gramatical vorbind, al Domniei Sale e dualul, tot astfel cum numărătoarea-i nu trece dincolo de cifra 2, - în baza căreia, de altfel, operează ca membrii unui trib arandofon: Tara, minta, taramaninta, taramatara . . . N. B. tara e un termen (care semniflcă,-n arandă, cifra 1) fără nici o legătură cu scăderea bruto - neto = tara.

Paranteză

Regele Ioan fară de Tară se supără,-n alimentară, că băcănia, de ani lungi, nu are,-n cazul că ajungi la rând, învelitori, nici pungi. El iese trist din prăvălie cu zahărul în pălărie, cu dropsurile-o cele două largi buzunare,-n care plouă, cu, în batistă, sare extra, cu ouă de găină,-n dextra, iar în cealaltă, lapte praf, cu un creion dermatograf 11

după ureche sau în gură, cu o funingine, o zgură de-amărăciune, pe figură. El, în persoană, e-un bagaj ca omul fără ambalaj, volumele fără tartaj, articolele fără tară, când iese din alimentară . . .

12

Âddendum

Micul Print se trage dintr-o tară în care nu s-a inventat sedila. Aceasta, după numele ce poartă, s-ar trage din regatul Spaniei, unde cedilla este denumirea literei c de rând, adică mic. Nu, însă, într-atât de mic încât să-l dibui doar prin meniscul unei lupe. Dovadă, dona Guadalupe de Alcaraz (y de Orthez, ca pupilă a lui Don Francisco Jammes 1 !), cea cu „mitene aurii", plus „o pereche de cercei asemenea unor enorme sedile încadrându-i fruntea . . . " ,,Ce"-ul aparte al acestui c sedilic e că se scrie răsturnat, ca în oglindă. De parcă literele c sau C, răsfrânte în oglinda unei pagini, s-ar duplica în sens invers, multi­ plicându-se prin sciziparitate. O sciziparitate inegală

13

(asimetrică, mai bine-zis), copia fiind mai mică decât originalul. Ceea ce face ca aceste c/C-uri sedilate să aducă, oarecum, a mormoloci: fVfVfV· .. Care, desigur, prin căderea cozii, se batracianizează pe de-a-ntregul: oacCcCcCc! În paranteză fle spus: prima oglindă a fost apa; de unde, pare-se, această analogie sugestivă, - dar pe negustul, poate, al granzilor de Spania . . . Ci eu vă spun că seguidilla, numai bărbierul din Sevilla dansează, noaptea, cu Cedilla . . . Ole!

P.S. L-am întrebat pe Micul Print, odată, ce simte când i se evaporă sedila. Puteam jura că are să-mi răspundă că e ca o hemoragie sau, mai curând, ca o depigmentare . . . El mi-a răspuns că simte că i se taie coada.

14

Recizare

Tiparul face parte din vasta clasă Pisces; el e un soi serpentiform, flexibil, lunecos, viclean. Mult mai viclean decât, să zicem, cleanul. Vicleanul clean e doar perfid, pe când tiparul cel perfid este de-a binelea hiclean. Hiclean înseamnă trădător, felon, chiar vânzător de tară, - ca, în manualul de istorie, abomina­ bilii boieri. Care nu făceau decât să uneltească, tot astfel cum poetul, dintotdeauna, cântă. Orice eroare de tipar e într-atâta de perfidă, încât nu face alta decât să se strecoare. Ea se insinuează, mereu, pe unde poate, prin capilare, prin fisuri sau printre pietre. E foarte greu de prins cu mâna, pentru că este insidioasă, strecurându-se chiar prin strecurătoare, ca firicelele de ceai de gălbenele.

15

În plus, tiparul are urâtul obicei ca, odată prins de lunga-i coadă, să-l urmărească, precum umbra, pe ăla de l-a pescuit. Un debutant rămâne, până moare, cu mirosul de tipar în nări. Dacă nu are încotro, dă bani să prindă un tipar ca lumea. Altădată, drumul până la tipărire era la fel de lung precum acela, pedestru sau călare, până la Tipperary: ,,Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă". În zilele noastre, însă, acest drum e tot mai scurt, mai simplu, mai facil: tipar se prinde, azi, cu prostovolul, ba chiar cu dinamita ilustrului Nobel. „Dă-mi un preprint!", se roagă computerul de tine: iar tu, milos, îi dai un print întreg. Printr-un print, ai rezolvat problema. Omul o fi subt vremi, săracu', dar nici o carte nu e sub tipar.

16

Âlt addendum

Aproposito de epitaful Rosamundei (care închise ochii întru Domnul înainte de MCLXXXIX, când regalul ei amant avea să moară), trebuie să spunem că acesta e opera unui călugăr expert în jocul de cuvinte savant, de tip paronomastic, sau în figura ce se cheamă,-n retorică, annominatio:

HIC JACET IN TUMBA ROSA MUNDI NON ROSAMUNDA Când Micului Print i se întâmplă să uite vechea-i aversiune pentru frumoasa concubină, îi place să recite epitaful acesteia,-n versiune revăzută (de către, pasămite, chiar Domnia Sa): 17

HIC TACET C O LUMBA HIC JACET IN TUMBA USQUEA TUBA ANGEL! FUNDI IN TERRA PROFUNDA NON ROSAMUNDA REGIS SUCCUBA SED ROSA MUNDI

18

Gramatologie

Nu cunosc istoria în detaliu (pretextează, la rigoare, Micul Print), cu toate că, în propria-mi calitate, s-ar cuveni să n-o ignor, a unor semne ca acela al exclamării sau al întrebării; după cum n-o prea cunosc nici pe aceea a virgulei care-mi evocă geana căzută într-o carte ori a punctului care aduce, pe obrazul colii de hârtie, a efelidă, a pistrui, - sau, când cosmetica (să-i spunem: rococo) a paginii o cere imperios, a grain de beaute futil, dar elocvent. Din acesta ultim (.) derivă cea dintâi, anume virgula (,), prin simplă germinare; iar prin fisiunea (sciziparitatea) nucleului atomic (sau, mai degrabă, celular), ce pare (sau chiar este) el, - punctele, gemene, ale citării (:). Cât despre cestelalte două, pot spune, fantezist în con­ tinuare, că (în cuprinsul scrisului fonetic, adică aniconic,

19

ba chiar iconoclast) ele, care aduc a pictograme, sunt mai evocatoare decât restul grafemelor noastre mult prea costelive ... Ce poate, astfel, fl mai expresiv decât curbura, ca o îndoială, a gârbovului semn de întrebare(?), această veche cârjă de drum lung, - pe când acela zis al exclamării (!) are aplombul... firului cu plumb sau impetuozitatea unui ordin.

20

Emoticon

„11 suffit de pencher la tete sur le cote ° gauche a 90 . On voit alors un visage stylise avec le caractere deux-points pour Ies yeux, un tiret pour le nez et une paranthese pour la bouche."

(WIKIPEDIA,s.Emoticon)

Micul Print avea să mă surprindă, acum câteva zile, de-a binelea mâhnit : - ( - Pentru că nu mă prea pricep, i-am replicat eu, la emoticoane. El mi-a surâs : - ) spunându-mi să-l imit. Am încercat, numai că gura, în loc să mi se arcuiască-n sus, încremenise ca o cicatrice de-a latul mutrei mele lungi : - Aveam impresia că-mi fusese cusută pentru totdeauna : - [

I

21

El a fa.cut numaidecât pe clovnul ,..,< : o J scontând pe râsul meu senin, cu gura până la urechi : - D Din păcate, n-a prea nimerit-o, căci caritatea are darul să te facă să lăcrimezi : ' - ( ba chiar să plângi din greu :

III _ (

Mi-am pus, atunci, ca pe o mască optică optimă perechea mea de ochelari 8 - ( Ochii, acum, nu mi se mai vedeau, dar gura continua să-mi fie tristă, cu buzele lăsate-n jos ( Până să mi-o rearcuiesc, s-au scurs vreo câteva minute, pentru că rictusul amar al gurii o anchilozează asemenea unei pareze. Când i-am surâs, în fine, bucuros : - ) mi-a spus: - Habar n-aveai cât e de simplu! Dar, cum păream confuz în continuare : - / , mi-a aruncat în treacăt o ocheadă ; - ) , încercând să mă testeze, cât de cât: - Descrie-mi starea ta de spirit, anterioară. I-am mâzgălit desenul de mai jos:

•

22

Abia atunci s-a supărat pe mine, dar n-a făcut nici un tapaj : - O , nu mi-a scos limba : - p , ci a rămas, o vreme, uluit : - o , adăugând, după o grea tăcere, de parcă i-ar fl fost lipită : - x gura: - Emoticonul nu e chiar un semn iconic! N-ar fl fost greu să mă prefac niznai, punând un semn de întrebare în urma liniei de dialog: -? Adică: nu pricep ce spui. I-am amintit numai că „a se supăra" provine,-n graiul meu vernacular, din lat. (ex)supero, (ex)superare, ceea ce va să zică „a se ridica deasupra, a întrece, a avea superiontate, a mvmge . - Dar care-i supărarea, făcu el? - Nici una; numai că (ex)superare prea mi-l evocă pe Exupery. Micul Print se adumbri, atunci, făcând gestul unui ° ins mâhnit: capul înclinat pe partea stângă, la cca 90 ... Totul se limpezi numaidecât. •

A

•

((

23

V v.

Pe autorul versurilor de mai jos Micul Print l-a cunoscut, pe vremuri, în compania altor condeieri, ce se-nfundaseră, într-un ploios noiembrie, în cafeneaua trupei lor boeme. Pe lângă ei, mereu genialoizi, acesta, fară nici o carte la peste patruzeci de ani, era întruchiparea modestiei (iar in extremis, a ratării). A debutat, în flne, cu un volum parodic, sinucigân­ du-se curând după debut . . . De parcă, dincolo, ar fl avut nevoie de-o carte de identitate. V. V. i-a dăruit Micului Print, în seara scurtei întâlniri a lor: Un o hiperboreu, sleit sub tremă, Sticlind prin vâscul unui fi. cu tildă. 2

25

Galaxia Gutenberg

Prenumele-amicului Micului Print era ]ohann, - sau Hans pentru cei cu lentile,-ncadrate-n argint, într-un fel de balans pe nasul vârât, mai tot timpul, în plumb; pentru cei care merg pe cinci sute de ani, precum alde Columb, era Herr Gutenberg. Când l-am cunoscut, era încă valid sau, numai, alert, 'nainte să cadă-n uitare sau vid mai de tot sau pe sfert.

27

Digresiune

Eu cred că orice Kronprinz aduce, de departe, cu un tacâm de crom: rigid, frigid, inoxidabil. Ein Kronprinz ist ein Messer. Un Messer nu e un messer, - chiar dacă se întâmplă ca un Kronprinz, călătorind incognito,-n Paris, să locuiască pe Monsieur le Prince. Aceasta e o veche stradă, denumirea căreia actuală, i. e. republicană, o ignor . . . Nu ignor, însă, că, în marea lor râvnă antiregalistă, parizienii au comis ilustre gafe: Chanteraine, de pildă, nu înseamnă o ulicioară unde cântă (de ce-ar cânta?) Regina, Reine (fle ea chiar ,, .. .la roine Blanche comme un lis,/ Qui chantoit a voix de seraine"!), ci una unde cântă/oră­ căcăie broasca, raine ( < lat. rana).

29

Omonimia (sau confuzia) data de secole, desigur, dar n-au căzut în plasa ei decât ciracii ghilotinei. (Ce nu vor mai fi avut timp, pesemne, să schimbe denumirea străzii, de vreme ce Mme de Beauharnais, îm­ părăteasa Josephine de mai târziu, locuia pe strada amin­ tită, sub Directorat, când B[u]onaparte o asedia cu-asidua lui curte.) Pe Micul Print nu-l fac să râdă asemenea încurcături. Quiproquo-urile nu sunt, pentru el, prilej de râs, ci de îngândurare. După el, comicul e, mai curând, funest. Orice imbroglio poate vira în tragedie. Cum să te amuzi atunci când Hamlet îl confundă pe Polonius cu Claudius, ucigându-l pe părintele Ofeliei, care, nebună de durere, se îneacă, spre deznădejdea bunu­ lui ei frate, care-l provoacă la duel pe Hamlet, care, trăgând din teacă justa-i spadă, pe crucea căreia jurase să-l răzbune pe regele defunct, ce-i era tată, îl ucide pe-al logodnicei lui blonde, pe care-l luase, din eroare, drept un altul?! Tot astfel, o eroare de tipar e, pentru Micul Print, o catastrofa. E o oroare convertită în teroare.

30

Dialog

-Nu cartea, spune Micul Print, e camuflajul ideal. -Al cui? -Al meu. -Dar care? -Sunt mai multe .. . Între acestea, o batistă cu monogram rotund sau rombic; pielea calotei unei pălării, pe care e caligrafiat, cu aur, numele firmei respective; sau scândura gardului pe care se semnează, nu fară infatuare, homo stultus; sau coaja unui alb mesteacăn, în care este scrijelită o inimă stră­ punsă de săgeată; sau epitafurile rară viitor; sau igrasia unui vechi perete tapetat cu flori de mucigai, pe care scrie-se cu unghia mâinii stângi3 • -De ce a mâinii stângi? De ce cu unghia? 31

- Cu unghia, fiindcă trebuie zgâriat; cu stânga, fiindcă e . . . stângace, exemptă de dexteritate, scriind mai strâmb, mai fară har, dar, uneori, mai autentic, mai expre­ siv decât cealaltă. -Vrei să spui că te atrag cu precădere înscrisurile marginale: graffiti, tatuaje, monograme? -Dar monogramul nu prea face parte din ceea ce se cheamă underground. Acesta este marginal doar întrucât, de obicei, ocupă marginea, nu centrul. Încât mă tem că nu e vorba, la mine, de o înclinare specială pentru margi­ nali. Nu marginalii mă atrag, dar o anume diminuare de ordin, dacă vrei, chenotic. -Chenotic? -De la kenosis, ,,golire", adică „dezbrăcare de putere"; într-un cuvânt: ,,smerenie".

32

Per speculum

Pe vremuri, tipografii, oftează Micul Print, scriau de-a-ndoaselea, precum messer Da Vinci. N-aveau, însă, nevoie de oglindă ca să citească ce scriseseră pe dos. Oglinda o aveau în cap. Ei „căutau, în scrisul apei, drept", fără intermediu specular. Per speculum, dar nu in aenigmate . . .

33

Plombagină

,,«Florile de plumb» ale lui Bacovia sunt [ ... ] o perfectă descriere a literelor din imprimeriile de odinioară." (Ioana Pârvulescu, Întoarcere în Bucuresciul interbelic, p. 2324)

Dorm litere-n sicrie mici de plumb Cu flori de plumb jur-împrejurul lor; Nu-s moarte, - dar au soarta,-n caz că mor În leagăn, a soldatului de plumb. Li-i floarea o coroană grea de plumb Netrebnic ca o coajă de cav ou; Iar ele-adastă, singure-n cavou, Să le separi de trupul lor de plumb.

35

O lămurire În titlul volumului din care provine mottoul poemei anterioare, numele urbei amintite e scris cum se scria pe vremuri: Bucuresci; nu, însă, din motive paseiste, ci de ordin strict lipogramatic: evitarea sunetului care, transcris fonetic, ia această formă: J. Numai că Micului nostru Print, recursul la un astfel de grafem i se păruse mult prea fastidios. Ar mai fi fost o posibilitate, - anume unul dintre cele mai celebre simboluri monetare, $. Ei bine, însă, acest $, care evocă S-ul cvasi-sedilat, n-are nimic comun cu litera aceasta, nici sedilată, nici nesedilată, pe care nu face decât s-o contrafacă. O „fraudă" ar fi chiar faptul că cele două perpendi­ culare ce-ntretăiau acest simili-S, devenind una singură,

37

aici, nu mai simbolizează coloanele lui Hercule, care sunt două, - ce figurau pe-aversul sau reversul unor monede vechi spaniole cu, între ele, banderola, aducând vag a S majuscul, cu memorabila deviză Non plus ultra5 •

38

Limba limba

Micul Print e poliglot, nu ignoră nici o limbă; rară interpret, se plimbă ziua-ntreagă, peste tot. Se descurcă relativ chiar în graiuri mai umile, ne-, adică, bibliofile, ca, de pildă, limba tiv. Nu e vorba, nicidecum, de tighelul unei rochii, ci de-un grai vecin cu boki, cu djarava sau ergum.

39

Nu-i de vină Micul Print că acestea nu-s transcrise în diverse manuscrise cu coperte de argint; că, pe coli cu flligran, nu se întrevede urma lui gurunsi, mosi, gurma, tem, talense, grusi, gan. Scrise de-ar fi fost, era Micul Print mult mai la largu' lui în graiurile bargu, lobi, dian etc. Nu e, însă, uluit că,-n Sierra Leone, limba unui trib e limba limba, tot din grupul bantuid.

40

Poveste de adormit mus ca ts ets e

Atunci când varietatea se confundă cu prototipul, zice Micul Print, latina domnilor Linne, Buffon, Lamarque e tutti quanti, recurge la reduplicare, ca graiurile ce răsună în samoedul Pago-Pago sau în suava Noa-Noa (chiar dacă ele n-au onoarea de-a se numi tumtum, să zicem, - ca unul dintre, multe-multe, idiomurile africane). În macaronica latină a lor, păstrăvul de mare-i truta truta, morunu-i huso huso, broasca râioasă-i bufo bufo, iar buha este bubo bubo. În graiul african madingo, în care buha e gbîgbî, redu­ plicarea se explică (afirmă bunii glotologi) prin fonetism imitativ. Îi cred, în cazul lui gbîgbî; dar ce ne facem cu furnica, marea furnică madingheză, care se cheamă menemene?

41

Furnicile sunt insonore, afone, mute, - pentru noi, care, prin onomatopee, imităm sunetul specific unei făp­ turi, unui obiect sau unui fenomen acustic. Care-i, însă, muzica furnicii? . . . Turtureaua turuie pe casă; musca tse-tse zumzăie a somn; mătăsurile scumpe fac fru-fru; tam-tam-ul face cum se-aude. Face furnica mene-mene? Mai important e că furnica, de regulă, nu-i percepută ca individ autonom, ci doar ca grup, ca gloată, ca gră­ madă. De una singură, furnica nu furnică; furnică numai droaia de furnici. Furnicatul presupune furnicarul. Or, furnicarul e plural, precum e, la albine, stupul, - încât mă tem că menemene este un nume colectiv (sau, poate, un plurale tantum), iar nu o onomatopee. Nu altfel o percep bretonii, care formează singularul fu rnicii,-anume meriennen, de la plural, anume merien. Tot astfel, ,,arbore"-le, gwezen, derivă din pluralul gwez... Orice pădure e plurală, - din care cauză, copacii, copacii ei, se fac opaci.

42

Furnicartea

Literele,-n carte, sumbre, par o droaie de furnici; ele, care sunt doar umbre imobile, prind să umble ca puzderia de furnici. Cartea, noaptea, se preschimbă într-un mare furnicar; literele,-n ea, se plimbă fără teamă de vreo limbă de pavian sau furnicar. Literele se răscoală: p se face b [p] ! Lui o

43

i se umple,-ncet, pe coală, inima de roată goală, până nu mai este o, ci un negru ou. - Alene, O-ul se preface-acu într-un plod fără sprâncene, cu apucături obscene 9, plus o coadă ca la Q. Cititor din orice parte, află că eu nu fur, nici mint, spunând că orice carte, până-n zori, e-o furnicarte . . . Hai la groapa cu furnici!

44

Paranteză

Habar n-am cine-i Micul Print sau, mai curând, ce este el. E o fantasmă, o vedenie, o nălucă? . . . Oricum, pare a fi o umbră, a cărei umbră e-o penum­ bră atât de palidă, de stinsă, de vagă sau evanescentă, încât, în cazul, că apare, e luată drept un accident. E ca atunci când, într-o cadră, culoarea trece de con­ tur, îl debordează sau, din contră, nu se înscrie clar într-în­ sul; este ca urma ce rămâne după tablouri pe perete, mai luminoasă decât restul, al cărui alb s-a învechit. De altfel, nu-i obligatoriu ca umbrele să lase umbră; iar Micul Print, care-i o umbră, poate că nici nu are una. Sau, când o are,-n felul unui halou murdar, al unui du­ blu de cerneală, el nu constă-n acestea, ci chiar în lipsa lor.

45

El se dezvăluie când nu se vede. Numai invizibil, e vizibil. Vizibil sau lizibil. Lizibil, mai cu seamă.

46

Âlbă-ca-Zăpada & cei 7 pisici

Albă-ca-Zăpada are 7 feluri de pisici, de alt soi e fiecare, iar pisoii sunt pitici. Cea dintâi între princese e un siamez (dar n-am să vă spun exact prin ce se ilustrează acest neam). Un persan albastru,-a II-a (rasa i-o cunosc pe sfert) are botul ud ca roua fi' ndcă bea tot lapte fiert.

47

Că-i mai albă ca zăpada, pe a III-a n-o prea rabd (dar pe Albă-ca-Zăpada nu o doare acest fapt). Păr electric are-a IV-a când o mângâi în răspăr; botezată Cleopatra, e-o regină,-ntr-adevăr. Maidaneză, cea de-a V-a nu dansează bolero, ci, pe seară, bate mingea cu motanul lui Perrault. Cu o blană ca mătasea, dar cu sufletul stingher, o jumate dintr-a VI-a e-a lui Erwin Schrodinger. (Pe cealaltă, dl Erwin a ucis-o în secret6 , căci stătuse prost cu nervii,-n pubertate, pe cât cred.)

48

Invizibilă, a VII-a are zgardă de lame; trebuie să vie noaptea ca să vezi ce neagră e . . . Mai fusese o a VIII-a, dar s-a otrăvit c-un măr. (Cârja lui Prau Holle-i propta, azi, a crengilor de măr.)

P.S. Dacă Micul Print se prinde că am scris pisici, în loc de pitici, nu m-ar surprinde că, de furie, s-ar aprinde, că s-ar face,-adică, foc!

49

Didactica parva

Să nu rupi, copile, cartea, că pe carte mult o doare; iar de-o s-o jupoi de partea cartonată, cartea moare. N-o mai trage de copertă fi'ndcă fără ea o carte e-un vapor fără covertă ce n-ajunge prea departe fi'ndcă înăuntru-i plouă, iar matrozii-o să te certe că le-ai rupt coverta-n două, că, la carte, n-ai coperte. 51

De-i pe gratis ori de-o cumperi, fă-i învelitori de plastic cum au paginile scumpe din dosarul cu elastic, care cântă ca o coardă de chitară, dacă-l tragi. . . Nu fă ca barbara hoardă a colegilor tăi dragi! Sau îmbrac-o într-o pânză a vreunei perini vechi; nu-i fă pete de osânză, nu-i fă paginii urechi; nu le pune cozi, nici coarne, voievozilor din ea, dacă nu vrei să te toarne profei tale, cineva. Nu strivi, precum Ion Creangă, între filele de glorie, musca, - dacă, de pe bancă, zboară-n cartea de istorie.

52

Să nu joci cu dânsa mingea, sau s-o iei la ochi cu piatra, până nu treci într-a V-a dintr-a IV-a.

53

Dactilografele & Micul Print

Dactilografele par, astăzi, o specie cvasi-revolută; dacă nu chiar de-a binelea fosilă, - una pe cale de a deveni. Ele avea-vor soarta, în curând, a marilor pterodactile din perioada jurasicului superior. Micul Print e de părere, însă, că dactilografele nu sunt pe ducă, ele perpetuându-se, de altfel, chiar în era noastră digitală. În paranteză fie spus: digital provine din engl. digit, adică „cifră, unitate", originea căruia e lat. digitus, adică „deget", - ceea ce trimite la faptul că, odată, s-a numărat pe degetele de la mâini, plus, uneori, de la picioare (cf fr. quatre-vingt) . (Mai mult: imaginile numărului „cinci", adică 5 sau V, evocă fie o mână adunată pumn, cu, în rectanglu, policarul

55

izolat; fle o palmă, cealaltă, întinsă, cu policarul depărtat de ea.) Computerul e digital, desigur, într-un alt sens decât sunt digitale amprentele, ba chiar dactilografa. Dar tastatura e tot tastatură, fle că dactilografiem, fle că . . . digitalizăm la un computer. De fapt, acesta digitalizează, în timp ce nouă ne rămâne să dactilografiem în continuare . . . Căci tastatura a rămas ce-a fost: Ala se află tot în flan­ cul stâng: prima din al treilea registru; iar dintr-al doilea, dacă-i parcurgi întreaga gamă, deca- sau endecafonal, va rezulta tot vechiul (vechea) qwert zly uiop(ă). Qwert z/ y uiopele sunt, evident, digitigrade, ca jderul, hiena, câinele, pisica, - specii, încă, foarte viguroase (ulti­ mele două, mai cu seamă). Astfel încât are dreptate Micul Print: dactilografele stau bine, deocamdată . . . Dactilogafele, la fel.

56

Cuplet cu p lete blonde

Qwertzuiopa e(ra) gama blondelor dactilografe ce purtau, în păr, agrafe, ca să-l prinză,-n el, pe Kama (Kamadeva, zeul indic), ce le rămânea(u) în plete, chiar când vechile cuplete ale câte unui sindic încetau, - iar qwertzuiopăi, sindicul unei concordii noi, îi da sumarul ordin: ,,Scumpa mea, să nu mai tropăi!"

57

Micul Print venea, în ceată sau fară suită,-n târg, pe cal alb, când da în pârg dragostea mult mai înceată pe atunci, decât e azi când, în loc să-l tot adaste, triste,-ncercănate, caste, pe aleea dintre brazi, (brazii albăstrui din parcul urbei X, pe-al căror trunchi Ă.mor scrijela,-n genunchi, inimi dulci pe care arcul

59

său le săgeta subit), ori să scrie sau adaste, îndelung, misive caste către (sau de la) iubit, suspinândele copile scriu e-mailuri peste tot, iar acelea care pot, SMS-uri, pe mobile, care nu răspund încet ca pe timpuri, ci-ntr-o clipă . . . Dragostea se înfiripă ideal, din chat în chat.

60

Creionul chimic

Înmuiat în gură, în salivă, creionul chimic e(ra) unica unealtă de scris care lăsa, ca melcii umezi, irecuzabile amprente genetice: o vagă dâră. Copiii vâră degetul în gură, dar nu pentru a scrie cu el, ci în virtutea unui instinct al suptului, atavic (care ne face, mai apoi, după sevrajul de rigoare, să sugem din pahar sau pipă, în pripă sau cu molcom har). Cu degetul se poate scrie, pe geam, în aer sau pe zgură, fără ca, pentru asta, să-l vâri, întâi, în gură, trampându-l cu salivă. E tot atât de-adevărat, în rest, că,-n vreme ce scriu litere (sau cifre), micii alumni scot limba, scriu cu limba, - în limba lor, nu doar în limbi străine.

61

La scenele erotice, de altfel, pe care le descriu în câte-o carte, autorii salivează abundent, - pentru ca ipocritului lector să-i lase gura apă, apoi (apoi de apă!). Pofta e, pare-se, contaminantă, cum căscatul. Salvarea speciei constă, de fapt, în salivare, care-i pre­ ludiul oricărui coit, - sărutul (ce, la oameni, acompaniază rutul) fiind, după cutare cinic, atâta tot: un schimb de spute. (Aceasta poate da loc la dispute, degenerând, pe-alocuri, în stucheală.) Cerneala face ca hârtia să saliveze,-n felul ei, salivă ce se-absoarbe-n hârtia sugativă, - care devine copia,-n nega­ tiv, a scrisului umid, a fresco. E cazul să adăugăm că,-n vremea când se folosea,-n licee, tocul rezervor, era, atunci când rezervorul unei colege se golea, în uz transfuzia de cerneală. Azi, scrie-se cu pixul, - Pix vobiscum! Dar să închidem paranteza, amintindu-ne, nu fără nos­ talgie, că cea mai umedă unealtă de scris era creionul chimic. Trecut din gură-n gură de contabili, de plutonieri cu trese albe, de factorii PTTR (inclusiv incomparabilul Facteur Cheval), de amploiatele din gări, din vămi, din bănci, de pretutindeni, care emit, de după geamuri între­ deschise, recipise sau duplicate movulii (cu ajutorul unui

62

petic miraculos de indigo, - pe care, ca pe sugativă, rămâne, în oglindă, scrisul), creionul chimic fu emblema (eufemistică, dar clară) a unei practici vag perverse, însă la fel de răspândită, în lumea largă, ca aceea de a lipi dulcege plicuri (sau mărci) cu igrasia limbii.

63

Âlb

Într-o bună zi (o bună zi e, câteodată, una proastă), Micul Print cumpără un ziar. Vrea să-l citească, dar nu poate, căci are paginile albe. Mai cere unul: e tot alb. La al treilea, de-a binelea năuc, încearcă o mică strata­ gemă. Se învăluie într-însul pe de-a-ntregul, ca într-un steag capitulard, cu gândul să-l imprime, cât de cât, - cum un zugrav, peretele, cu rola. Să-i transmită propriul său tatuaj. Să-l imprime ca să nu-l deprime, - coala neimprimată, pentru el, fiind un perpetuu scandal.

65

Letris t, trist beletrist

A nu se uită la B care se uită la C care se uită la D care se uită la E care se uită la F care se uită la G care se uită la H care nu se uită la nimeni. Nici I nu se uită la nimeni. J se tot uită la el dar nu se uită la K. Care se uită la L care se uită la M care nu se uită la nimeni. N nu se uită la nimeni. O nu se uită la nimeni. Nici P nu se uită la el fiindcă se uită la Q care scoate limba la R care dă cu piciorul în S care sâsâie-n jurul lui T care nu se uită la nimeni

67

(dar uneori germinează). U nu se uită la nimeni (1 se uită la O.) V nu se uită la nimeni. W nu se uită-n oglindă (ca să nu-l vadă pe M). X nu se uită la nimeni. Fractalicul Y - la nimeni (necum la mazeta de Z).

68

O m agi u lu i

•-• r

o

69

... . s

e

Omagi u lu i

• • • • • • • • • • • • •• • • • •

•

•

•

•

•

•

b

r

i

a

71

•

•

•

•

•

•

I

I

•

•

e

Două multiplicări falimentare - - - - -

X

•■

• ■

■■ x •■ = ■■

■ ■ ■ ■ ■

73

■.

=

- - - - -

Florilegiu sau Rozariu

Spre deosebire de omonimu-i sedilat, Micului nostru Print nu pot să-i fle pe plac desenele de mână. Oricum, până astăzi, niciodată nu mi-a cerut să-i desenez o oaie! Nu, însă, pentru că a desena o oaie necesită o foaie, una albă (ce nu ne e oricând la îndemână), foaie per­ meabilă la ploaie, i. e. o filă hidrofilă, ce are să se-ndoaie, de obicei, în patru (dacă ea, foaia, e-o A4) sau în opt, ca să încapă-n buzunarul strâmt, - privitor la care oaia spune: ,,În staulul ăsta, am să-nnopt!". E limpede că el, altminteri, nu dezagreează oaia ca atare. Oile-i sunt simpatice oricând, dar mai cu seamă când sunt negre, iar câmpul cel pe care pasc e alb.

75

Nu din asemenea (zoo)motive, deci, nu-i plac desenele manuale Micului Print, - ce spune despre ele că sunt cam prea dezordonate. . . Or, ceea ce-i surâde lui e ordinea, în primul rând. A ordinatorului, desigur, - ce,-n cazul său, se poate numi Wordinator. Ba chiar trebuie numit într-astfel, căci Wordinato­ rului, doar lui, poate să-i dea... wordine, - dar nu absurde (ca la armată), ci inteligente, co-wordonându-1 eficient, ba chiar, adesea, creativ. Când nu lucrează, Micul Print creează; sau, de fapt, mai toată vremea, lucreează. S-ar putea alcătui un florilegiu al scrierilor sale pre­ dilecte, - între acestea emailatele-i e-mailuri trimise, la răstimpuri, Rozei [@] :

N

c;{Lvt, o , e,l vilV\, W, e,titv-e-o @ vie vie-p ci vte . . . l,{

Florilegiul (sau, la limită, Rozariul) s-ar continua cu alte scrieri, majoritatea fără titlu, - căci Micul Print e-n căutarea, încă, a termenului vrednic să desemneze just modalitatea-i wordinogramatică de-a scrie. Unele ar putea să se numească fie wordalii ale iubirii, cum sunt misivele-i neomisive către Roza; altele, ca următoarea,

76

Q

•

-pLtî V\,Stl

tV\,hV\,ole o ... w ole �

f t1 e,tî V\,ol l,{-vu,L olevi1 � e-V\,

® ® V\,eg vL (ol i1 v di1 vL)

f t1 vt1 ole �

O a treia,-n care cerneala (din stilou) joacă un rol cu totul însemnat (sine-qua-non, s-ar putea spune), pe lângă flama lumânării, - ar fi intitulabilă, cu schimbul:

WordfLCil Vvle/Wo rd Lvd�,

8

�-1,{L e o e,e i1 ve fLi1 e,t1 vi1 tV\, jos; se -poi1te se-v-L La

8, 8,

V\,l,{1 tV\,Stl, CU O � eL V\,ef V V\,ol tV\, j os .

77

tot e,u-o �, d c;i v tl/\, .su.s . - AL vvec;i .sti. .se,vLL e, u

U l/\, �

- î)c;i, d c;i e,{;l. e

1/\,0 U,

Lc;i v � .stti. e,u d o.s u-V\, .su.s; -pe dedes ubt .se,vLLV\,d-o, -pel l/\,ti.

vti. VvLel L fti. vti. � tl/\,

O.

În rest, cu toate că e, încă, foarte tânăr (sau, poate, tocmai de aceea), Micul Print se teme, pasămite, de ziua-n care va ajunge un bătrân. Degeaba-i spui că un bătrân e un... bătrânăr, - vârsta a treia (sau a patra) îl înspăimântă tot mai mult. Sau, mai degrabă, îl îngrijorează... Altminteri, la ce bun să fi compus o epistolă către „un prieten de departe", - anticipând, cu ani de zile, mizeria vârstei de (pre)octogenar? Cu toate că se află, de pe-acum, pus la păstrare într-un seif, mesajul wordinografiat n-are, pe cât se pare, caracter

78

(ceea ce n-ar fi nefiresc) testamentar: ,,cu limbă de moarte", nu e scris nimic într-însul. Funebru (dincolo de wordbe, wordbe, wordbe!) nu-i este decât tonul. El e al unuia ce nu se vaită numai de propria-i senec­ tute... Micul Print deplânge (dimpreună cu decrepitudinea-i fatală sau cu, baremi, perspectiva ei) nu epoca în care-i va fi dat, lui, să-mbătrânească, ci pe aceea devenită vetustă încă de pe-acum. Să ne gândim la, numai, genul de rechizite invocate de el, anume lupă, lumânare, creion, stilou, telefon fix, ceasornic clasic, bicicletă, ca să pricepem, eventual, că timpul nostalgiei (noastre) e viitorul anterior, - chiar dacă intimu-i resort nu-i unul remordant, nici palinodic. Nostalgia,-n genere,-i senină, ca, toamna, cerurile cele mai albastre... A Micului Print e, însă, amară, anxioasă, chinuită, plină de vitregul presentiment al ceasului în care el, din Micul Print, va deveni, subit, Nimicul Print!

79

5- VvltA LL e,tftre

-prLete� �e �e-ptA rte lA. �

(îV\, -g, riil ol le tJ t-tiil V\,ol I TG) ,

-pe w v-e MLcuL Pv-LV\,t cwe stl-L scv-Le Llil 7g ole /il V\,L Dv-et g ul V¾eu, V\,U -pot �, cti cL V\,-CI V¾ � S et u oletcti C! V¾ �' V\,-CI V¾ cy ; oletcti C! V¾ cy, V\,-et V¾ � .

N -et V¾ V\,Le,L /, V\,LcL �

ce-V¾L tv-ebuLe �

. ( De

M L-et V¾ stv-Lcett ® ® ,

?...

6 .) M et L etfLti e,ti V\,-CI V¾ V\,[e,L C8:I, V\,LcL clt!Let v- LI ... Î v-est, PT.TR e ltitit-ole-

VetL, let

VI,

� • rte: >1--0 "'- � ,

"'"°' ;!;ii . 'f!'1 " "" ,

olet-s tet v-e ole � � ; e V\,eceset v- �l �· c

D ! ALcL

��

,

� . AotLo

�� f;ÎYMFTMf, e et bLet

80

(9, - d c w „ce tV\.,t i,{ V\.,evLc ! " (vorbei Ll,,(_L lsci covLci ) . Acolo, -peV\.,tvl,,(_ ctî es.te (!) , e Lw1¾LV\.,cit ci g LovV\.,o

Tvi eo-p vi LLe c;ci l,,(_hev, vi ci b ci v V\.,-ClVeCl V\,\, ct t ftî vtî -pvLV\,\_,eLe, cizL, d vci g l,,(_L V\,\_,el,,(_ -p vLeteV\.,, evci V\,\_,

:!: .

M . P.

81

Disocieri

Micul Print nu este compatibil cu tehnica scrisului ma­ nual(prin care poate fi, cel mult, contrafăcut cu stângăcie). Acesta din urmă este fructul contactului nemijlocit a două epiderme vii: una, a mâinii care scrie; cealaltă, a hârtiei albe. Nu este vorba, numai, de vechiul pergament, originea căruia era de-a dreptul animală: piele caprină sau ovină, sacrificată fară nici o vină, în interes papirologic. Orice hârtie e o epidermă, fie mai lisă, fie mai rugoasă, căreia nu-i lipsesc, desigur, nici finele nervuri, nici porii. Ba chiar sunt pagini ce, privite-n zare, fac să transpară,-n filigran, sistemul lor circulator, - cum se străvede vena temporală, pulsând albastru-vânăt, la unele persoane cu tenul diafan.

83

E drept că filigranul ca atare n-ar fi incompatibil cu Micul nostru Print, în măsura-n care reprezintă un tipar ,,sec" sau o pecete transparentă, - una (să-i spunem:) intrinsecă, în străvezimea foii de hârtie, căreia-i dă iluzia adâncimii, adică pseudo-volum. Ceea ce ar face din hârtia pre-scrisă, căci filigranată, o ,,materia" simili-,,signata". Zic „simili" (adică semiicvasi) , deoarece e vorba de o manufactură, iar nu de, stricto sensu, o „signatura rerum" (care ar fi de ordin acheiropoietic, căci „peceduitorul" divin nu are mâini). Or, ceea ce regretă Micul Print e tocmai zămislirea scrisului de mână dintr-un contact, ziceam, epidermatic. În vreme ce primele trei degete-ale noastre: police, index, mediu, ,,încondeiază" foaia de hârtie, muchia pal­ mei strânse împreună cu, uneori, aceea a degetului mic mângâie coala ca pe un obraz, - care dacă nu devine rubescent e nu pentru că ar fi unul străin de eritemul pudic, dar pentru că hârtia se manifestă emotiv nu prin împurpurare, ca obrazul, ci, din contră, prin impalidare, una imperceptibilă, furtivă . . . De altfel, vede-se cu ochiul liber: jur-împrejurul lite­ relor negre, hârtia e, întotdeauna, ceva mai albă, chiar străalbă, - ca un halou lunar, de pildă; sau ca timidele lunule ongulare.

84

În lipsa unei astfel de mângâieri carnale, Micul Print se mângâie, în taină, cu briza răsuflării noastre în paginile tipărite, în velatura cărora suflăm aproape tot atât cât ele suflă în pânza micii noastre nave, - încât se poate spune (palindromic, adică reversibil): ADIE-NE, ENEIDA! O consolare nu mai mică e, pentru personajul nostru, (stră)afundarea în lectură a Cititoarei lui Renoir, până la confuziunea ei cu cartea, - asemenea unei albine captive, pentru totdeauna, în ambra propriei mieri blonzii. O alta, poate cea mai mare, e când adormi cu fruntea-n carte, când ultima devine perina sau căpătâiul ce face una cu obrazul, iar Micul Print e mângâiat, în fine, fără pre­ meditare, ca în somn.

85

Semne diacritice

În calitatea sa de cabalist (,,de duminică", adică diletant), Micul Print nu poate să ignore că literele Thorei ar fi trupul, în vreme ce sufletul străvechiului volumen ar consta în ,,puncte" plus „accente", care,-n ebraică, se cheamă Nekudot. Or, acestea nu apar în textul destinat lecturii liturgice a Thorei, literele căreia n-au „puncte", nici „accente", în semn că nu sunt limitate, ci, dimpotrivă, infinite, întrucât purced din Infinit; că, prin urmare, literele-i sacre se pretează la interpretări, la comentarii cvasi-infinite . . . Nu, însă, arbitrare; căci, dacă mintea e purificată de respectarea pravilelor Thorei, ea NU poate fi în dezacord cu Intelectul Infinit, - numai sub raza căruia, de altfel, devine „poros" (permeabil, transparent) ,,un saturat de • C 1•m "7 semn [ . . . ] mro

87

În caz că mintea nu e purificată astfel, străluminată vasăzică, nu ne rămâne altceva decât să-i buchisim scriptura ,,în ghicitură",-n semiîntuneric: ,,jos, în lumină scundă, grea, de sobă"8 , - cu riscul de a deveni, oricând, facila, derizoria pradă a contrasensului eretic (sau, cât de cât, heterodox). Micul Print, altminteri, nu confundă un text sfânt cu textele profane, nesusceptibile de nici o erezie. Când ele nu sunt împănate cu semnele diacritice spe­ ciale: accentul, ericul, paiericul, isonul, vrahia, spiritele, trema, titla (alias titula sau tilda), plus sedila, aceasta nu înseamnă că adastă, din parte-ne, interpretări multiple, ci doar că scribul e un necioplit, - chiar dacă crede-n unul Dumnezeu. . . HaKadosh Baruh Hu: Numele-I fle binecuvântat!

88

Mc tratat de papirologie

Nu numai foile volante pot să zboare, - sau, mai de­ grabă, să zburătăcească aidoma frunzelor desprinse, toamna, de pe ramuri. Cu toate că mai grea, chiar cartea zboară; dar nu în sensul că planează precum avionul de hârtie, ci că putem zbura noi, cititorii, cu ea, - căreia-i suntem pasageri. Iar acest zbor e fle unul de agrement, o escapadă, fle o cursă interplanetară. Or, ca să zbori cu cartea, ea trebuie deschisă. Numai deschisă, face cartea aripi, ca păsările, ca fragilii fluturi, inventatorii, pe cât cred, ai simetriei, sau - de ce nu? ca îngerii din cer . . . Să revenim, însă, la carte: luându-se drept ax de sime­ trie cotorul sau lăuntrica-i crevasă, rezultă două aripi

89

simetrice egale; egale planimetric, căci, în volumetrie, egalitatea nu se realizează decât când ea este deschisă chiar la mijloc. V'azute frontal, aceste două aripi de hârtie seamănă cu o acoladă (deschisă) răsucită, spre stânga sau spre dreapta, ° la 90 , - o acoladă ca aceea prin care copiii,-n clasele primare, figurează păsări (de obicei, în stol). Când, ca s-o citim, deschidem cartea, acolada e răsu­ cită către stânga; invers, când, neînchizând-o propriu-zis, o întoarcem, ca pe-o tabacheră, cu ambele coperte la vedere. Volumul celor două aripi ale ei nefiind, de regulă, egal, cartea noastră e o zburătoare în echilibru instabil. Pe măsură ce-o citim, zburând cu ea, aripa-i stângă se îngre­ unează, în detrimentul (sau favoarea?) celei drepte, care devine tot mai plată, mai imponderabilă, mai nulă, până ce, dintr-însa, rămâne amintirea . . . La fel cum se preface-n amintire nisipu,-n partea supe­ rioară a clepsidrei. Astfel făcându-se că, recitind o carte, e cum am întoarce o clepsidră: aceasta curge,-n timp ce cartea se parcurge. Cursul implică un dezechilibru, - contrariul căruia e echilibrul, �quilibrium, termen ce trimite, în latină, la fibra, ,,cumpănă, cântar". 90

Tot în latină, cartea e(ra) liber, - nume ce pare mas­ culinul cestuilalt. Un liber e o fibra cu două terezii, cu două talere mereu descumpănite; căci, pe când talerul său stâng se umple, cel drept devine tot mai gol. Aceasta, evident, dacă urmăm sensul acelor ceasorni­ celor noastre, iar nu pe-acela-n care e scris/citit Coranul sau Vechiul Testament. În amândouă cazurile, însă, cântarul se echilibrează doar o dată: când cartea a ajuns exact la mijloc, - Ne! mezzo def cammin di nostra vita. . . Baremi atunci, e timpul să ne uităm în urmă, să facem socoteala de rigoare: il bilancio (cum ar spune Dante), cuvânt compus (în latineasca populară) din bis & lan,,:, cel dintâi termen semnificând „de două ori", al doilea, ,,taler (de cântar)" . Cântarul psihostatic (fibra), echivalent cu cartea, ,,liber scriptus [ . . . ] in quo totum continetur", a celui chemat, postum, la marea judecată. P.S. Când are forma unui sul (de pergament sau de papirus) , precum volumen-ele celor vechi, cartea, neînce­ tând să zboare, nu mai e, însă, pasăre (sau înger), ea fiind chiar covorul zburător.

91

*

*

*

Avea un obicei bizar (e vorba, evident, de Micul Print): îi punea semne diacritice unui vocabul, anume accentele (grav, circumflex etc.) , gemenele puncte ale tremei, unduitoarea tildă, simandicoasele sedile, subtilele spirite eline sau vrahia, ericul, isonul, paiericul i proci, i proci, mai 'nainte de a scrie litera sau slova ca atare... Tot astfel proceda cu punctele triple de pe iii (din substantivul masculin plural copiii) sau cu cele, cvadruple, de pe ijii (din genitivul sau dativul grijii). Cui îl întreba de ce o face îi răspundea: - Din prevedere.

93

*

*

*

Una din vechile-i preocupări (e vorba, evident, de Micul Print), ajunsă, cu vremea, o obsesie, o marotă, era aceea dacă e posibil un punct scris cu italice, cursiv. Or, unidimensional cum e, un punct se poate înclina (spre dreapta) numai dacă-i scris cu literă aldină (.), când, devenit bidimensional, se poate înclina oleacă: (.), în felul unei virgule, să zicem, - cercul făcându-se, atunci, oval, ca roua lacrimii, prin alungire. (În paranteză fie spus, cursivitatea, care implică cursul, „cursul vremii " , e, cu precădere, temporală, în timp ce punctul adimensional e imobil, e fix, e static. De unde, următorul aforism: ,,În fraza Timpului, semenii tăi se inserează-n felul unor virgule, - pe când, pentru a-l face să stea locului, tu, unul, te-ai imobilizat în chip de punct. "9)

95

Punctul pe i

Azi, Micul Print a refuzat ritos orice colaborare, pe viitor, cu mine, din cauza, exp ressis verbis, a „gunoiului" nostru diacritic: „Dincolo de droaia de sedile, idiomul vostru, a spus el, are prea multe litere cu boruri sau cu coif conic cum a(vea)u, pe cap, chinezii." Primul meu contraargument se va fi vrut de ordin logic: care coifsau care con, aici, pe superficia paginii de scris, unde totu-i bidimensional?! N-a replicat nimic, vreo trei minute. Pauza prelungindu-se penibil, am invocat, dar tot zadarnic, accentul grav sau circumflex, tildele, tremele din celelalte graiuri (unele, cu totul inutile, - ca acelea, ultrainsolite, de pe y-ul din Pierre Loujs).

97

„Semnele astea, i-am spus eu atunci, aduc a excremente muscogene, a „scaunele" strict sincronizate, negre, cel mai adesea, la culoare, ale unui duo de diptere, - nemelifer, dar foarte plin de sine. Iar, cum asta n-ar fi fost de-ajuns, un oarecare Alcanter de Brahm a inventat un punct al ironiei ( { ); un altul, membru (prezident, apoi) al Academiei Goncourt, Herve Bazin, punctele ce-ar exprima-ndoiala ( � ), certitudinea (t ), dragostea (c.?), autoritatea ('!'), indignarea ( i ); ba chiar, pentru-a ne face traiul mai propice, un al treilea, pe nume Speckter, punctul zis exclarogativ (P )." Obiectiv, ca totdeauna, Micul Print a recunoscut trista, mult prea trista (sau, numai, amuzanta) realitate, - drept care mi s-a confesat a fi adeptul unei scrieri slobode cu totul de accente, tilde, treme sau sedile: un vis al lui de ordin (tipo)grafic. Dintr-un asemenea scris ideal, ar fi absent chiar punctul de pe i, destul de inutil, de incomod. -Bine, dar ce facem cu strofa lui Musset, care asemuia, pe vremuri, luna cu tocmai „punctul de pe i"? Cetait, dans la nuit brune, Sur le clocher jauni, La Lune, Comme un point sur un i.

98

- E un concetto catastrofic, strofa asta, de care fac, de prea mult timp, (ab)uz retoricienii francofoni. - De-acord, dar fli, te rog, mai explicit. Eu (vezi?) m-am dispensat, aici, de tot ceea ce,-n scris, ar fi un ele­ ment parazitar, ca borurile de sombrero mexican de pe capul bietului de a sau precum coiful/conul chinezesc din acela al lui i sau, din nou, a . . . Dar de ce, oare, o asemenea fobie a greu vizibilului punct pe i?! - Uite, pe scurt, cam despre ce e vorba: punctul pe i e-acela ce aduce cu sine,-n scris, discontinuitatea. Altfel, creionul, zise el, ar scrie, ba chiar scrie singur, dar nu poate pune punctele pe i! e

;/

:::::::::::i:=: � r Ci{ {;{

v V\,U -po{;{te -puV\,e -puV\,e,teLe -pe i

99

Catren

Vine,-n fine, o zi când Micul Print spune că nici punctul pe i nu i se mai pune.

101

Cantilenă

Citind romane, te făceai cu-atâtea pagini mai bătrân; un lexicon străin-român, în stânga; aburi verzi de ceai, în dreapta; uneori, zăceai în patul moale ca un fân; citind romane, mai bătrân cu-atâtea pagini te făceai. Azi, nu le mai deschizi, de teamă că nu ai timp să le mai duci până la capăt. Nu te-apuci de-atâtea opere de seamă care, din rafturi, te tot cheamă,

1 03

asemenea unor năluci, de printre gardul cu uluci, însă rămân neluate-n seamă.

1 04

*

*

*

Cu toate că imprimeria e noima-i ca atare de a fi, - în zilele-i de mare oboseală (sau, mai cu seamă, de lehamite adâncă, pentru tot ce este terfeloagă), Micul Print visează la o carte atât de exiguă încât cu chiu, cu vai ar încăpea,-ntre paginile sale, o zăloagă! Dacă-i întrebat ce este aia, el răspunde simplu: - Semn de carte. Adăugând numaidecât: - ,,Se-nchide înserarea ca o carte, / Iar sufletul în foi, ca o zăloagă." 10

1 05

Zăloagă

Un măr amărui prin care lucarne deschid, ca-ntr-o carne de melc, - cărărui deschid, în amara lui inimă, viermii ce-adastă a iernii venire-n cămara aceasta, - cum carii o-adastă-ntr-o carte de care n-au parte decât anticarii,

1 07

cu vechi untdelemn pătată, - din care se cerne, în zare, faină de lemn.

1 08

Rs t-s criptum

Un sentiment de culpabilitate îl apăsa, de la un timp, pe Micul Print: cu sau fără sedile, treme, tilde, scrisul era o mică/mare siluire. Gândindu-se la termenii care derivă din anodinul verb a scrie, majoritatea-i apăreau drept abuzivi. Înscrierea (în nu importă ce) nu-i totdeauna voluntară. Rescrierea unui cuvânt, a unei fraze, de câteva zeci de ori la rând, e un canon de ordin pedagogic, denumit, aiurea, pensum (care semniflca,-n latină, cota de lână z/silnică a unei sclave torcătoare). Transcrierea-i o îndeletnicire ce, vrând-ne­ vrând, aduce a plagiat. Descrierea pare mai blândă, numai că trebuie să ai har descriptiv, altminteri multora, de la elevi la scriitori, dându-le mari bătăi de cap. Prescrierea, când este vorba de-o pedeapsă, este, de regulă, benignă . . . 1 09

Dar faptul de a fi pre-scris, adică scris dintotdeauna, predestinat, sortit, ursit, iar coala de hârtie a scrisului aces­ tuia e fruntea, aduce a tatuaj brutal, a stigmatizare in aeternum. Fruntea unora, cu riduri paralele în număr de patru (ca în Evul Mediu) sau de cinci (ca-n epoca modernă), e portativul unei partituri în care sunt cuprinse măsurile dintâi dintr-o bucată muzicală, care poate fi o simfonie, ,,simfonia destinului", să zicem. Or, ce e litera, chiar nestigmatizantă, dacă nu o evi­ dentă stigmă (termen ce,-n graiul amintit mai sus, denu­ mea,-ntre altele, atâtea, mica tăietură sângerândă a briciului bărbierului cârpaci pe vulnerabilul obraz); ce, oare,-i ea, de nu o plagă, o cicatrice, o balafră? Există flori (tulipele, de pildă), petalele cărora, atât de planturoase, te îmbie să le „compostezi" cu unghia, din­ tr-un sadism irepresibil. E ceea ce detestă Micul Print, cu gândul la corola Rozei lui. Ca orice floare, trandafirul e prevăzut cu propriul său stigmat, încât o restigmatizare, a sa, e cvasi-sacrilegă... Ce să mai imprimi, ce să primezi, pe ce anume să mai scrii, dacă scrisul e o siluire, - iar, în cazul florii îndrăgite, o deflorare propriu-zisă?

110

Să scrii pe umedul nisip, spălat mereu de valurile mării? Să scrii cu fum, ca, iarna, hornurile casei? Să scrii pe geamul aburit sau pe zăpada trecătoare, pe chiciură, pe promoroacă, pe superficiile jivrate, - acope­ rite, deci, cu givre?. . . Nici o afacere,-n măsura în care givre e, vai, o rimă a lui livre, făcându-ne să ne întoarcem taman de unde am plecat. Mai rămânea, pesemne, o posibilitate, - una, de fapt, paradoxală în exces, anume scrisul invizibil. Ceea ce este un non-sens, dacă invizibilitatea asta este văzută ca premisă, iar nu drept o concluzie, nu drept un rezultat. Or, scrisul invizibil, fără a fi astfel ab initio, ca atunci când scriem cu cerneală simpatică scrisori secrete, ar fi unul, strictamente, cameleonic, luând culoarea colii pe care o imprimă. Urmarea ar fi „o carte atât de umilă, încât ar vrea să ia culoarea raftului pe care va sta." Asta nu Micul Print a spus-o, ci un poet, într-un envoi, pe propria-i carte 1 1 •

111

O cale-n dar Dac-am seri cu miez de pâine fără vină sau prihană, literele, până mâine, păsărilor le-ar fi hrană. Păsărilor, le-ar fi hrană litera din miez de pâine fără vină sau prihană, dac-am seri de azi pe mâine. Dac-am seri de azi pe mâine, fără vină sau prihană, litera din miez de pâine le-ar fi păsărilor hrană. 1 13

* Dac-am seri cu pietricele de culoare gri, ca scrumul, n-am citi decât în ele, care ne arată drumul. Scrisul nostru-ar fi chiar drumul însemnat cu pietricele de culoare gri, ca scrumul, dacă n-ar fi ca, pe ele, de culoare gri ca scrumul, ploaia lungă să le spele, destrămându-ne tot drumul presărat cu pietricele.

1 14

Note & trimiteri

1

„Guadalupe de Alcaraz a des mitaines d' or, / des fleurs de grenadier suspendues aux oreilles / et deux accroche-creur pareils a deux enormes / cedilles plaquees sur son front lisse de vierge." (Francis Jammes, Guadalupe de Alcaraz) V. Virgil Vasilescu, Rondei în mi bemol minor, în Libertatea de a trage cu [sic!], Editura Cartea Românească, 1 974, p. 89).

2

jţ

V. Tudor Arghezi, Flori de mucigai: ,,...m-am silit să le scriu cu unghiile de la mâna stângă."

3

4

De precizat că poezia Plombagină a fost scrisă ceva mai înainte ca autorul să citească volumul Ioanei Pârvulescu. Mottoul din cartea acesteia din urmă avea a fi adăugat apoi, în semn de „gând la gând cu bucurie"! 5

V. Rene Guenon, Symboles fondamentaux de la Science sacre, Ed. Gallimard, NRF, 1 962, p. 257.

1 15

6

De unde, pe cât bănui, aversiunea dlui Stephen Hawking: ,,Când aud [de] «pisica lui Schrodinger», scot revolverul!"

7

V. Ion Barbu, Dioptrie.

8

Id., ibid.

V. E.M. Cioran, La conscience du Malheur, În Precis de Decompo­ sition, Ed. Gallimard, 1 986, p. 46. 9

10

V. Tudor Arghezi, Târziu de toamnă.

Poetul este Mircea Cărtărescu, iar cartea - De ce iubim femeile; envoi-ul, către autorul acestei scrieri, fiind datat „dec. 2006". 11

1 16

Cuprins

Cuvânt-înainte (Fără nici o legătură aparentă cu capitolele ulterioare)...........................

7

Paranteză .............................................................. Addendum. .. .. .. .. .. .. ...... .. .. .. .. .. ......... .. .. .... ....... .. ..... Precizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Alt addendum....................................................... Gramatologie........................................................ Emoticon.............................................................. V. V....................................................................... Galaxia Gutenberg................................................ Digresiune .... .. .. .. .. .. .. ... .. ....... .. .. ....... .... .. .. ............. Dialog...................................................................

11 13 15 17 19 21 25 27 29 31

117

Per speculum .. .. .. .. ...... ......... .... .. .. ............ ... . .. .. ... .. Plombagină........................................................... O lămurire............................................................ Limba limba . .... .. . . .. .. .. . . .. . . .... .. .... ... .. .. . . .. .. .. .. .. .. .. .. . Poveste de adormit musca tsetse .... ...... ... ........ .. .. ... Furnicartea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Paranteză ............. ................................................. Albă-ca-Zăpada & cei 7 pisici ............................... Didactica parva..................................................... Dactilografele & Micul Print . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cuplet cu plete blonde.......................................... Et chatera ............................................................. Creionul chimic.................................................... Alb........................................................................ Letrist, trist beletrist.............................................. Omagiu lui Morse . .. .. .. .. .. .. .. .. .. ............ ...... .. .. .. ..... Omagiu lui Braille ................................................ Două multiplicări falimentare . .. ....... ... .. .. .. .. .. .. ..... Florilegiu sau Rozariu ........................................... Disocieri ............................................................... Semne diacritice.................................................... Mic tratat de papirologie....................................... *** ........................................................................

1 18

33 35 37 39 41 43 45 47 51 55 57 59 61 65 67 69 71 73 75 83 87 89 93

*** ........................................................................ 95 Punctul pe i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 Catren ................................................................. . 101 Cantilenă ............................................................. . 103 *** 105 Zăloagă ................................................................. 107 Post-scriptum........................................................ 109 O cale-n dar .......................................................... 113 Note & trimiteri ................................................... 115

1 19

G RUPUL E D ITORIAL ART

Comenzi - carte prin poştă C.P. 78, 0.P. 32, cod 0 1 48 1 0, sector 1 , Bucureşti tel.: (02 1 ) 224.0 1 .30, 0744.300.870, 072 1 .2 1 3.576; fax: (02 1 ) 224.32.87 Comenzi - online www.editura-art.ro