Intoarcerea la Cuvant: o chemare la autoritatea Bibliei 973981722X, 9789739817226

Citation preview

ÍNTOARCEREA LA CUVÁNT

lun ia

Titlul originál: Back to the Word: A call to Biblical Authority, by Thomas E. Trask and Wayde I. Goodall © 1996, by Gospel Publishing House, Springfield, Missouri

Traducerea: Alina Moncea, loan Bochian Editarea: loan Bochian Tehnoredactarea computerizat: lonel Socaciu Coperta: John Cote

ISBN 973-98172-2-X Drepturile de autor pentru edipa in limba román: © 1997, 2004 LIFE PUBLISHERS INTERNATIONAL Springfield, Missouri, SUA §i LIFE PUBLISHERS ROMÁNIA Str. Ady Endre nr. 33, 410002 Oradea, Románia Tel. (0259) 236 264, Fax (0259) 447 180 E-mail: [email protected], Website: www.liferomania.ro

Toate drepturile rezerváte. Printed in Romania by Tipografia LE§, Sátu Maře

Cuprins Prefatá / 5 1. Intoarcerea la autoritatea Bibliei / li 2. íntoarcerea la convingerile sfinte / 31 3. Intoarcerea la supunerea personalá / 53 4. Intoarcerea la predicarea biblicá / 69 5. Intoarcerea la predarea biblicá / 83 6. Intoarcerea la ucenicizare / 103 7. Intoarcerea la rugáciunea biblicá / 119 8. Intoarcerea la studiul sistematic / 139 9. Intoarcerea la intelepciunea dumnezeiascá / 159 10. Intoarcerea la o viatá neprihánitá / 171 11. Intoarcerea la intálniri personále / 187

Prefatá Incá de la inceputurile sále, organizatia Assemblies of God (Adunárile lui Dumnezeu) s-a dáruit ín intregime propováduirii Cuvántului lui Dumnezeu. Statutul orga­ nizatiei declará: „Sfintele Scripturi, atát Vechiul Testament cát si Noul Testament, šunt insuflate verbal de cátre Dumnezeu si reprezintá revelatia lui Dumnezeu—norma infailibilá si autoritará de conduitá si credintá.“ Coautorii volumului Intoarcerea la Cuvánt: O chemare la autoritatea Bibliei au conceput aceastá carte dupá ani de experientá in slujirea lui Dumnezeu, pentru a aminti atát pástorilor cát si colaboratorilor lor, ca tot ceea ce dorim si putem sá fim se poate gási pe paginile Sfintei Scripturi. Thomas E. Trask este superintendentu! generál al organizatiei Assemblies of God. Wayde I. Goodall este coordonatorul programului de resurse spirituále pentru lucrátori si editor executiv al revistei crestine Enrichment, destinatá de asemenea lucrátorilor penticostali. Dacá nu existá o altá indicatie, observatiile personále ii apartin lui Thomas E. Trask. Autorii au citát din mai multe traduceri ale Bibliei, care se folosesc in mod curent in adunárile organizatiei Assemblies of God. Aceste tra­ duceri šunt urmátoarele: KJV - King James Version, si NIV - New International Version. Dacá nu se indicá o 5

altá traducere, čitatele folosite in aceastá editie šunt luate din traducerea D. Cornilescu. Thomas E. Trask:

Má rog ca Intoarcerea la Cuvánt sá vá inspire sá tráiti conform Cuvántului lui Dumnezeu. Šunt ferm convins ca Scriptura insuflatá, fárá nici o gresealá de Dumnezeu, este ráspunsul la marile intrebári ale vietii. Biblia oferá ráspunsuri pentru cei ce šunt in cáutare, páce pentru cei fárá orizont, sperantá pentru cei deznádájduiti si un drum pentru cei ce rátácesc. Incá din fragedá copilárie m-am stráduit sá fac din Cuvántul lui Dumnezeu o parte importantá a vietii mele. Párintii mei evlaviosi au fest un exemplu pentru mine. Imi amintesc pe mama si pe tatál meu citind Biblia dimineata devreme si acesta a devenit si un obicei al meu. Cu cát inaintez mai mult in viatá, cu atát depind mai mult de aceastá Carte, pentru cá Dumnezeu imi dá prin Biblie ráspunsurile de care am nevoie. De-a lungul carierei mele de pástor, am fácut din Biblie ghidul pentru tot ceea ce fac. Nu am intálnit niciodatá o problemá pentru care sá nu existe o solutie biblicá sau un principiu care sá má ajute in ceea ce am de rezolvat. Organizatia Assemblies of God a fost dintotdeauna o organizatie devotatá Cuvántului lui Dumnezeu. Acestá dáruire nu trebuie sá se schimbe niciodatá! In vremuri de incertitudine si miscári sociále, noi trebuie sá ne bazám pe aceastá Sfántá Carte si sá tráim in conformitate cu invátáturile ei. Dupá cum Pavel, Petru si altii au avertizat Biserica Primará in legáturá cu ereziile si aberatiile doctrinare, in acelasi fel vá avertizez si eu acum. Amvoanele noastre trebuie sá fie ocupate de slujitori ai Cuvántului lui Dumnezeu. Scolile noastre duminicale trebuie sá fie conduse de invátátori dedicati Cuvántului lui Dumnezeu. De la noii convertiti páná la pástori, avem nevoie sá fim ascultátori si implinitori ai Cuvántului lui 6

Dumnezeu. Dumnezeu va continua sá ne binecuvánteze, dacá noi ne vom dárui Lui in acest fel. Domnul Isus Hristos a spus: „Omul nu tráieste numai cu páine, ci cu orice cuvánt care iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4:4). Prietene, cerceteazá Cuvántul Domnului! Tráieste prin Cuvántul Domnului, memoreazá-1 si mediteazá la el. Lasá-1 sá-ti inunde inima. Pune in practicá tot ceea iti spune sá faci Autorul plin de índurare al Bibliei. Biblia nu te va conduce niciodatá pe un drum gresit. Wayde I. Goodall:

John Burke, misionarul din Guam care mi L-a propováduit pe Isus Hristos, a avut (si íncá mai are) o pasiune pe care am observat-o imediat: el iubea Biblia. Era foarte clar pentru mine cá aceastá Carte era permanent in mintea sa. El mentiona pasaje din Biblie in conversatiile obisnuite pe care le aveam si cáuta ocazii favorabile ca sá impártáseascá tuturor continutul acesteia. Cánd aveam 21 de ani má gándeam la viatá si la viitor. Fiind in serviciul militar in timpul Rázboiului din Vietnam si crescánd apoi in perioada anilor ’60, am adoptat vederi filozofice in ceea ce priveste existenta noastrá pe pámant si scopul acestei existente. Deseori ii puneam intrebári acestui misionář si, indiferent de subiectul discutat, intálnirile cu prietena mea sau vesnicia, el má conducea intotdeauna spre Scripturá. Dupá ce m-am íntors la Dumnezeu, m-am indrágostit si eu de aceastá pretioasá Carte si am inceput sá citesc Biblia timp de mai multe ore pe zi. Acesta a fost cel mai bun obicei pe care mi 1-am formát vreodatá. Intr-o zi cánd eram foarte ocupat si nu prea mai aveam timp pentru altceva in afará de lucru si somn, m-am simtit descurajat pentru cá nu gáseam timp suficient sá studiez Biblia asa cum as fi dorit. Totusi, in timp ce citeam Biblia, mi-am dat seama cá am gásit ráspunsuri la marile intrebári ale 7

vietii. De asemenea, am inteles cá Domnul Isus Hristos imi vorbea prin Cuvántul Sáu, asa cum le vorbea altádatá ucenicilor Sái. Probabil cá la asta s-a gándit marele reformátor Calvin, atunci cánd a spus: „Domnul Isus Hristos vine la noi 'imbrácat ín Evanghelia Sa.’“1 Dragostea mea pentru Dumnezeu a crescut pe másurá ce am aflat mai multe despre dragostea Sa si despre alte atribute ale dumnezeirii. Am fost foarte impresionat cánd am aflat cá existá un Dumnezeu in ceruri care dořešte sá má cunoascá in mod personál. Apoi am aflat cá dorinta mea de a cunoaste Cuvántul II bucurá pe Dumnezeu, pen­ tru cá a cunoaste mai mult despre Biblie inseamná a cunoaste mai mult despre Autorul ei. Acum 300 de ani, Sir Thomas Browne a numit Biblia „Biblioteca diviná“. Aceasta a devenit Biblia si pentru mine. Acum, dupá ce II cunosc pe Autorul Bibliei de peste 25 de ani, setea mea dupá Cuvántul lui Dumnezeu nu s-a diminuat. íncá mai tánjesc dupá studiul Cuvántului lui Dumnezeu. In timp ce suisurile si coborásurile vietii continuá, eu má intorc mereu la „Biblioteca diviná“. Rugáciunea mea este ca Intoarcerea la Cuvánt sá te determine sá índrágesti Biblia mai mult ca oricánd. De asemenea, má rog ca sá iei din toatá inima hotárárea de a trái conform invátáturilor Bibliei. Este nevoie de crestini care nu numai cá isi cunosc Biblia, dar mai ales tráiesc dupá invátáturile ei. Dacá esti pástor, má rog cu smerenie ca Domnul sá te cáláuzeascá sá hránesti cu acest Cuvánt pretioasa turmá pe care Dumnezeu ti-a incredintat-o. Fá din Cuvántul lui Dumnezeu o hraná bogatá in tot ceea ce faci pentru ei. Lasá-i sá observe cá nu doar cunosti Cuvántul, dar si faptul cá aceasta este ghidul táu pentru viatá. Dwight L. Moody a spus: „Dacá noi citim Biblia, alti 100 de oameni citesc Biblia, vázánd tráirea noastrá cu Dumnezeu.“2 A fost o maře onoare pentru mine sá lucrez la proiectul acestei cárti impreuná cu Thomas E. Trask. Am avut 8

ocazia sá-i ascult opiniile in timp ce státeam de vorbá despre Biblie. El este un om care tráieste conform integritátii dáte de Cuvántul lui Dumnezeu. In una din conversatiile noastre, Thomas mi-a spus: „Wayde, niciodatá nu trebuie sá las ca alte ocupatii sá má sustragá de la studierea Cuvántului. Eu má dáruiesc acestui Cuvánt zi de zi“. El este un exemplu demn de luat in seamá, pentru noi toti. Eu ii multumesc pentru aceastá ocazie favorabilá si pentru cá a avut incredere in mine oferindu-mi posibilitatea de a fi coautor al acestei cárti. De asemenea, doresc sá-i multumesc sotiei mele, Rosalyn, care a citit si recitit manuscrisul nostru de mai multe ori (ea este profesoará), si ne-a ajutat la corectura cártii. Ea a crescut intr-o familie crestiná solidá si viata ei petrecutá aláturi de Isus, a fost o adeváratá binecuvántare pentru mine si pentru copiii nostri. Dacá aceastá carte te va ajuta sá-L intelegi mai bine pe Dumnezeu si „Biblioteca Sa diviná“, atunci toatá lauda I se cuvine Lui. Eu mi-am dat seama cá fárá El viata mea ar fi fárá sens. „Dacá rámáneti in cuvántul Meu, sunteti in adevár ucenicii Mei; veti cunoaste adevárul, si adevárul vá va face slobozi“ (loan 8:31-32). Notě

1Bruce Milné, prefata cártii Know the Truth: A Handbook of Christian Belief (Dovmers Grove, 111.: InterVarsity Press, 1982), 12. 2Citat din cartea lui George Sweeting, Great Quotes and Illustrations (Waco, Tex.: Word Books, 1985), 52.

9

Intoarcerea la autoritatea Bibliei Binecuvántat sa fíe Domnul, care a dat odihna poporului Sau Israel, dupa toate fagáduintele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robu! Sau Moise, niti unul n-a rámas neímplinit. — 1 ímpárati 8:56

ín zilele noastre lumea are nevoie in primul rand de cineva pe care sá se bazeze. Lumea necrestiná cautá un conducátor sau un program care sá satisfacá cerintele legate de foamete, boalá, rázboi, sárácie si de multe alte dileme si probléme. Probabil cá acum mai mult ca oricánd in istoria omenirii, oamenii šunt gata sá accepte pe cineva care sá le ofere solutii la nevoile disperate ale acestei epoci. Aceastá foame dupá ráspunsuri poate avea o importantá profeticá, pentru cá Biblia afirmá clar cá in zilele de pe urmá va exista un conducátor mondial care va avea un program, si pe care il vor urma natiunile pámántului (2 Tesaloniceni 2; Apocalipsa 13). Pe acest conducátor Biblia il numeste Anticrist. El va apárea pe scéna lumii si aparent va avea ideile, intelepciunea si puterea sá rezolve problemele de pe intreg mapamondul. Oamenii vor crede cá el are puterea sá puná capát rázboaielor, foametei si sáráciei. El va lása sá se creadá cá ar putea tine sub control haosul economic, dar aceasta va fi cea mai maře amágire, dupá minciuna spusá lui Adam si Eva: „Hotárat cá nu veti muri“ (Genesa 3:4). Aceastá

11

fiintá umaná influentatá de diavol va insela o lume disperatá, care va cáuta ráspunsuri in toate locurile gresite. Este trist cá atát de multi oameni nu stiu ca existá o autoritate scrisá, care poate oferi solutii la toate problemele vietii, si anume, Cuvántul lui Dumnezeu. Autoritatea Cuvántului lui Dumnezeu este doveditá in multe feluri. Doveditá prin experienta omului

Psalmistul David a spus: „Cuvántul Táu este o candelá peritru picioarele mele, si o luminá pe cárarea mea“ (Psalmul 119:105). David a fost un conducátor militar si politic si un rege milos. El provenea dintr-o familie evreiascá din clasa de mijloc. El nu avea avantajele unei educatii alese si nici o familie care sá aibá influentá politicá. Ca tánár pástor, el si-a petrecut singur cea mai maře parte a timpului sáu avánd grijá de animale care aveau nevoie sá fie conduse de cineva, in staré sá le poatá hráni si páži. David a fost un om a cárui inimá era pentru Dumnezeu (1 Samuel 16:7). El tráia dupá Cuvántul lui Dumnezeu si avea o incredere in Domnul ca nimeni altul in Israel. Era incredintat cá tot Cuvántul lui Dumnezeu este fárá gresealá, cáci el a scris: „Cuvintele Domnului šunt cuvinte čuráte, un argint lámurit in cuptor de pámánt si curátit de sapte ori“ (Psalmul 12:6). David stia de asemenea cá tot Cuvántul lui Dumnezeu este adevárat in věci: „Cuvántul Táu, Doamne, dáinuieste in věci in ceruri“ (Psalmul 119:89). David avea incredere in Dumnezeul sáu si cáuta in Cuvántul lui Dumnezeu ráspunsuri la intrebárile sále. Dumnezeu a vázut cá David credea in Cuvántul Sáu si tráia in conformitate cu acesta, si 1-a ales sá fie rege. Recent, pe cánd cálátoream cu un avion de dimineatá spre Coasta de Vest a Statelor Unitě, m-am hotárát sá stau singur.1 Am pus cáteva cárti si ziare pe scaunul gol

12

de lángá mine. Am remarcat ca pe celálalt scaun státea o adolescenta, dar nu m-am gándit ca. ar vrea sá stám de vorbá. M-am gándit ca voi dormi vreo jumátate de orá ca sá má mai odihnesc, insá la vreo cinci minuté dupá ce tocmai inchisesem ochii, am avut impresia cá má privea cineva. Am deschis ochii si am vázut cá tánára se mutase pe scaunul de lángá mine, pusese cártile aláturi si má privea insistent. Am salutat-o si am intrebat-o ce mai face. Ea mi-a ráspuns cu un accent est-european cá este bine, dar cá ar vrea sá stea de vorbá cu mine. Stiam cá somnul meu se terminase. Am intrebat-o de unde este si despre familia ei. Ea mi-a explicat cá era o elevá venitá din Rusia pentru un schimb de experientá si cá locuia intr-un mic orásel lángá Springfield, Missouri. Eram curios despre educatia religioasá pe care o primise in Rusia, si astfel am intrebat-o: „Ai crescut intr-o familie care crede in Dumnezeu?“ Ea mi-a ráspuns cá familia ei credea cá existá un Dumnezeu, dar nu stia čine era acest Dumnezeu si ei nu-L cáutau pe Dumnezeu si nici nu-I aduceau laudá. Dupá aceea, mi-a povestit cá in urmá cu cáteva sáptámáni a participat la un studiu biblic, la liceul pe care il frecventa in America. Fata ei s-a luminat si zámbea in timp ce imi povestea cum a devenit „o crestiná náscutá din nou“ dupá ce a auzit despre Isus Hristos. Ea mi-a spus cá nu a mai simtit niciodatá céva asemánátor. Lam zámbit si eu, spunándu-i cá si eu am avut experienta nasterii din nou. Cánd a auzit acest lucru, nu se mai putea abtine sá nu vorbeascá despre noua ei credintá in Isus Hristos. Dupá cáteva minuté m-a intrebat ce meserie am. Cánd i-am spus cá šunt pastor s-a bucurat foarte mult si mi-a pus mai multe intrebári. Lam spus cá poate sá-mi puná orice intrebare, si prima ei intrebare a fost: „Stiu cá experienta mea cu Dumnezeu este realá, dar imi puteti spune 13

de ce este Biblia adeváratá?“ Lam explicat bucuros de ce este Biblia adeváratá si cum poate sá se bazeze pe Biblie in toate experientele pe care le-ar putea avea vreodatá. Imi amintesc cá, la inceput, cánd L-am primit in inimá pe Isus, imi puneam si eu aceeasi intrebare despre validitatea Bibliei. Din fericire, atunci crestinii si-au fácut timp sá-mi explice Biblia. Studiam Biblia cáteva ore, aproape in fiecare zi. Mai tárziu, profesorii mei de la Seminarul Teologie au pledat pentru adevárurile biblice. Mi-am amintit multe din invátáturile acestea in timp ce vorbeam cu aceastá minunatá copilá a lui Dumnezeu despre inerederea pe care trebuie sá o avem in Biblie si despre autoritatea acesteia. Doveditá printr-o intálnire cu Dumnezeu

Noaptea, se pot vedea pe cer cu ochiul liber aproape trei mii de stele. Cu un telescop mic se pot vedea aproape sase suté de mii de stele, iar printr-un telescop maře putem vedea mai mult de o sutá de miliardě de stele numai in galaxia noastrá.2 Biblia ne spune cá Dumnezeu a creat stelele si le-a pus nume la toate: „Cu čine Má veti asemána, ca sá fiu deopotrivá cu el?“ zice Cel Sfánt. „Ridicati-vá ochii in sus, si přiviti! Čine a fácut aceste lucruri? Čine a fácut sá meargá dupá numár, in sir, ostirea lor? El le cheamá pe toate pe nume; asa de maře e puterea si tária Lui, cá una nu lipseste“ (Isaia 40:25-26). Acest Dumnezeu minunat care a creat tot ceea ce existá, ne-a dat si nouá un document seris care sá ne ajute sá-L eunoastem pe El si toate cáile Sále. Totusi, Biblia este mai mult decát un document seris. Biblia nu este un document oarecare, ci unul care este viu prin puterea lui Dumnezeu.

Cuvántul lui Dumnezeu este insuflat de Dumnezeu „Toatá Scriptura este insuflatá de Dumnezeu si de folos ca sá invete, sá mustre, sá indrepte, sá dea intelepciune 14

in neprihánire, pentru ca omul lui Dumnezeu sá fie desávársit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buná“ (2 Timotei 3:16-17). Cuvántul grecesc care este aproape echivalent cu cuvántul „inspirat“ este theopneustos, care inseamná „Dumnezeu a šuflat“ (2 Timotei 3:16). „Prin suflul si puterea diviná, Duhul Sfánt i-a condus pe autorii umani ai Bibliei cu o asa precizie, incát opera rezultatá reflectá in mod fidel intentia > lui Dumnezeu.“3 Biblia comunicá in mod dar gándurile lui Dumnezeu pentru omenire.

Cuvántul lui Dumnezeu ne va corecta vietile cánd gresim sau cánd pácátuim. Cuvántul ne ajutá si in relatiile noastre cu oamenii. Prin Cuvántul Sau, Dumne­ zeu a dat oamenilor un model de viatá perfect. Biblia se aseamáná mult cu o hartá turisticá care indicá cálátorului cum poate ajunge la destinatia doritá, numai ca aceastá Carte ne aratá un mod de viatá corect si cum putem petrece vesnicia aláturi de Dumnezeu in Impárátia Sa. In Biblie gásim „minunata veste cá Dumnezeu s-a ocupat de situatia in care se afla omul, a alcátuit un pian de mántuire a omenirii si ne-a oferit o cale prin care putem intra in acea mántuire. Natura si constiinta nu dezváluie acest pian de mántuire. Vechiul Testament ne indreaptá privirea spre Mántuitorul care va veni; Noul Testament ne spune despre venirea Sa si ne aratá importanta venirii Lui.“4

Cuvántul lui Dumnezeu este descoperit omenirii „Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, si i-a zis: ,,Unde esti?“ (Genesa 3:9) In Biblie existá multe locuri in care Dumnezeu le-a vorbit oamenilor prin vise sau prin intermediul ingerilor. Oameni ca Noe, Moise, Avraam, lacov, Daniel, apostolii 15

Petru si Pavel, Maria mama lui Isus si altii, au auzit vocea lui Dumnezeu cánd Dumnezeu a vrut sá le vorbeascá. „Numai in Vechiul Testament, expresii ca: „Si Dumnezeu a vorbit lui Moise“, „Cuvántul Domnului a vorbit lui Tona“ si „Dumnezeu a spus“, apar de peste 2000 de ori.“5 Noi credem cá Dumnezeu poate vorbi si astázi oamenilor in acelasi fel, insá, cu cáteva exceptii, Dumnezeu alege sá ne vorbeascá prin Cuvántul Sáu si prin indemnurile Duhului Sfánt. Cuvántul lui Dumnezeu este iluminat de Duhul Sfánt Ceea ce noi numim iluminare se intámplá cánd Dumnezeu descoperá o portiune din Cuvántul Sáu, pen­ tru a vorbi in mod direct si personál cititorului. Aceastá iluminare este diferitá de simpla citire a Bibliei. Cititorul simte cá Dumnezeu ii vorbeste in mod direct, printr-un verset sau pasaj biblic. Confirmatá prin dovezi empirice

Am constatat cá majoritatea oamenilor care nu cred cá Biblia este Cuvántul autoritar al lui Dumnezeu, nu au citit Biblia sau au fost influentati negativ de cátre oameni care nu-L cunosc pe Autorul Scripturilor. Existá multe motive care explicá de ce vasta majoritate a crestinilor, atát din trecut cát si din prezent, crede cá aceastá Carte este intr-adevár Cuvántul demn de incredere al lui Dumnezeu.

Biblia are o unitate uimitoare Biblia a fost scrisá de aproape 45 de autoři diferiti, intro perioadá de peste 1500 de ani. Autorii proveneau din medii diferite, si aveau meserii diferite dintre care amintim: pescari, conducátori militari, oameni care confectionau corturi, prooroci, vamesi, invátátori ai legii, plugari si regi. Ei proveneau din medii diferite, aveau capacitáti > diferite,1 culturi diferite si > vorbeau limbi diferite. Ei

16

au scris in locuri diferite, cum ar fi: in pustie (Moise), in inchisoare (Pavel) sau in exil (Ezechiel si loan). Biblia a fost scrisá pe trei continente (Africa, Asia si Europa) si in trei limbi diferite (ebraicá, aramaicá si greacá). Biblia are 66 de cárti separate si totusi este unitará, de la inceputul Intreaga Biblie formeazá un tot unitar.

Genesei páná la ultimul capitol al Apocalipsei. Desi dezbate multe subiecte controversate, Biblia rámáne unitará. Pe paginile Bibliei nu existá contradictii sau inconsecvente. „Duhul Sfánt este Unificatorul celor 66 de cárti, determinánd unitatea armonioasá a Bibliei. Fiind intr-o unitate perfectá, aceste cárti ne invatá despre Trinitatea lui Dumnezeu, despre dumnezeirea lui Isus Hristos, despre personalitatea Duhului Sfánt, despre cáderea in pácat si degradarea moralá a omului, dar si despre mántuirea prin credintá. Astfel, imediat ne dám seama cá nici o fiintá umaná nu ar fi putut orchestra armonia invátáturilor din Scripturá. Deci, nu rámáne decát posibilitatea ca Biblia sá aibá un autor divin.“6 Biblia este un tot unitar, in care fiecare parte are nevoie de celelalte pentru a fi si ea completá. Dr. W. F. Albright a spus: „Pentru scriitorii Noului Testament, Biblia evreiascá era Sfánta Scripturá si ei erau mostenitorii directi ai proorocilor acesteia. In consecintá, este imposibil sá intelegem Noul Testament fárá sá recunoastem cá scopul acestuia a fost sá completeze si sá explice Biblia evreiascá. De aceea, orice incercare de intoarcere la izvoarele crestinismului, fárá a accepta intreaga Biblie ca ghid, este sortitá esecului.“7 A. W. Tozer a spus: „Cuvántul lui Dumnezeu, bine inteles si urmat cu religiozitate, este cea mai scurtá cale cátre perfectiunea spiritualá. Nu trebuie sá alegem cáteva pasaje favorite, in defavoarea celorlalte. Numai o Biblie intreagá poate face din cineva un crestin intreg.“8 17

De la inceput si pána la sfársit, Biblia descoperá dragostea lui Dumnezeu pentru rasa umaná si planul Lui de mántuire prin Fiul Sáu, Isus Hristos. Chiar cuvintele lui Isus ne descoperá rolul Sáu centrál in istoria omenirii: „Cercetati Scripturile, pentru cá socotiti cá in ele aveti viata vesnicá, dar tocmai ele márturisesc despre Mine . . . Cáci, dacá ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine, pen­ tru cá el a scris despre Mine. Dar dacá nu credeti cele scrise de el, cum veti crede cuvintele Mele?“ (loan 5:39, 46-47). „Si a inceput de la Moise si de la toti proorocii, si le-a tálcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire la El“ (Luca 24:27).

Biblia este exactá din punct de vedere istoric Pe másurá ce trece timpul arheologia descoperá tot mai multe dovezi care vin sá sprijine adevárurile Bibliei. Textele existente ale Vechiului Testament au fost comparate cu Pentateuhul Samaritean, cu Septuaginta (o traducere greceascá a Vechiului Testament datánd din secolul 3 i.Hr.), cu Targumul si Talmudul (scrieri si comentarii ebraice referitoare la Scripturile evreiesti) si cu Sulurile de la Marea Moartá. Aceste studii comparative continuá sá aducá dovezi care confirmá acuratetea, exactitatea Vechiului Testament. Dovezile cu privire la veridicitatea istoricá a Noului Testament šunt la fel de uimitoare. Existá peste cinci mii de manuscrise antice grecesti si peste opt mii de manuscrise latine antice. In plus, existá aproximativ o mie de texte antice in alte limbi care dovedesc acuratetea Noului Testament. In afará de Biblie, nu existá nici o altá scriere anticá care sá fie sustinutá de o asemenea multitudine de dovezi scrise. Mai mult, pe lángá dovezile scrise, au mai existat si cátiva contemporani laici ai lui Isus care L-au mentionat in scrierile lor. Intr-o scrisoare a unui prizonier numit Mara Bar-Serapion, scrisá la putin timp dupá anul 73

18

d.Hr., autorul compará mortile lui Pitagoras, Socrates si Hristos. Printre alti scriitori din antichitate care II mentioneazá pe Isus Hristos in lucrárile lor šunt si Tacitus, Suetonius, Pliniu cel Tánár, losefus si Lucian. Chiar si Talmudul evreiesc mentioneazá de cáteva ori numele lui Isus.9 Pe másura trecerii timpului, ne putem astepta si la alte dovezi ale exactitátii istorice a Bibliei. Biblia a dáinuit de-a lungul veacurilor De-a lungul istoriei, grupuri de oameni religiosi sau politici au incercat de multe ori sá distrugá Biblia. Cu toate acestea, Dumnezeu a protejat Biblia prin alti oameni. In vremurile antice anumiti cárturari au ajutat la pástrarea Scripturilor. Pe parcursul Evului Mediu, scribii mánástirilor au copiat Biblia cu grijá, pe bucáti de pergament si le-au cusut impreuná pentru a forma un codice sau o carte. Cele mai multe codice erau foarte exacte si de o frumusete artisticá impresionantá. In 1452-1455 Johann Gutenberg a tipárit in latina prima Biblie din lume folosind un tipar cu liteře mobile. Cunoscutá sub numele de Biblia Mazarin, aceastá Biblie avea douá coloane pe fiecare paginá, abrevieri, liteře duble si semne de punctuatie. Tiparul cu liteře mobile folosea douá suté nouázeci de caractere diferite, toate confectionate si finisate manual. In 1604 regele lacob I al Angliei a dat autoritatea sa regalá unei comisii de aproape cincizeci de cárturari pen­ tru a incepe munca la o nouá traducere englezeascá a Bibliei. Aceastá nouá traducere a fost publicatá in 1611 si a devenit cunoscutá sub numele de King James Version (traducerea regelui lacob).10 Este absolut incredibil faptul cá, oricát de mult au incer­ cat cei rái sá elimine Biblia, aceasta totusi dáinuieste. Dupá cáderea sistemului dictatorial comunist, am auzit multe istorisiri despre oameni asupriti care au gásit modalitáti 19

Un secol urmeazá altui secol—Biblia rámáne. Impárátiile se ridicá, cad si šunt uitate—Biblia rámáne. 0 dinastie urmeazá dupá alta—Biblia rámáne. Regii šunt incoronati si li se ia coroana—Biblia rámáne. Impáratii decreteazá exterminarea ei—Biblia rámáne. Este dispretuitá si ruptá in bucáti—Biblia rámáne. Furtuni de urá trec peste ea—Biblia rámáne. Ateň o ocárásc si o criticá—Biblia rámáne. Agnosticii zámbesc cinici—Biblia rámáne. Calamburistii profani o caricaturizeazá—Biblia rámáne. Necredinciosii o abandoneazá—Biblia rámáne. Criticii ii neagá inspiratia diviná—Biblia rámáne. Fulgere de mánie o izbesc—Biblia rámáne. O nicovalá care a uzat un milion de ciocane—Biblia rámáne. I se dá foc—Biblia rámáne. S-a aruncat in ea cu ságetile urii—Biblia rámáne. Radicalistii vorbesc emfatic si cu entuziasm despre ea— Biblia rámáne. Ceata sofismului o ascunde pentru un timp—Biblia rámáne. Dintii timpului o rod, dar nu o consumá—Biblia rámáne. Págánii profetesc abandonarea ei—Biblia rámáne. Modernismul incearcá sá ne convingá cá nu este necesará—Biblia rámáne. Fanaticii nebuni o denuntá—Biblia rámáne. Biblia este autostrada lui Dumnezeu cátre Cer. Biblia este luminá pe cárare in cea mai neagrá noapte. Biblia ii invatá pe oamenii de afaceri integritatea si corectitudinea. Biblia este un bun consilier la necaz. Biblia ii trezeste pe bárbatii si femeile pline in pácat. Biblia ráspunde la toate intrebárile mari ale vietii. Biblia rezolvá toate marile probléme ale vietii. Biblia este o fortáreatá adesea atacatá, dar niciodatá cuceritá. Intelepciunea ei este poruncitoare si logica ei convingátoare. Cuvántul de ordine al Bibliei este mántuirea, iar scopul este viata vesnicá. Biblia nimiceste toate pretentiile. Biblia priveste inainte, de jur imprejur si in sus. Biblia dáinueste mai mult, te inaltá mai mult, iubeste mai mult, ajutá mai mult, considerá mai mult si depáseste toate celelalte cárti. Pune-ti increderea in ea, iubeste-o, ascult-o si viata vesnicá este a ta.11

20

de a-si ascunde Biblia, pentru cá era ilegal sá ai o Biblie. Multi au riscat, si-au pástrat Biblia si au fost inchisi, amendati, pedepsiti sau chiar martirizati si toate acestea numai pentru a pás tra Cartea Sfantá sau párti din ea. Ei au ascuns Biblia in pámánt, in copertile altor cárti, in spatele usilor inchise, sub unele obiecte si in inimile si mintile lor. Ei stiau cu totii cá aceastá Carte oferá ráspunsurile la intrebárile vietii, ráspunsuri oferite chiar de Creatorul vietii. Oamenii nu vor putea nimici niciodatá aceastá Carte pentru cá Dumnezeu declará: „larba se usucá, floarea cade; dar cuvántul Dumnezeului nostru rámáne in veac“ (Isaia 40:8). Isus a spus: „Cáci adevárat vá spun, cátá vřeme nu va trece cerul si pámántul, nu va trece o iotá sau o fránturá de šlová din Lege, inainte ca sá se fi intámplat toate lucrurile“ ( Matei 5:18). Intr-un alt pasaj Isus a spus: „Cerul si pámántul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“ (Matei 24:35). O inscriptie aflatá pe un pilon din cripta unei biserici din Roma, construitá pe locul in care se crede cá Pavel a fost inchis, spune: „Cuvántul lui Dumnezeu nu este legat“. Apostolul Pavel, legat in lanturi si asteptánd sentinta de condamnare la moarte, nu era disperat si nici descurajat. Total increzátor in ráspándirea Evangheliei si a credintei in Hristos, Pavel i-a spus lui Timotei sá fie credincios lui Hristos si Evangheliei pentru care, spunea el „sufár páná acolo cá šunt legat ca un fácátor de rele. Dar Cuvántul lui Dumnezeu nu este legat“ (2 Timotei 2:9).12 Apostolul Petru a spus: „...Cuvántul Domnului rámáne in veac. Si acesta este Cuvántul care v-a fost propováduit prin Evanghelie“ (1 Petru 1:25). Cuvántul Domnului rámáne pentru toatá vesnicia. Biblia este o Carte deosebitá; Biblia dáinuie si este vesnicá.

Biblia are o influentá universalá In zillele noastre aproape toti oamenii au acelasi calendar, care incepe odatá cu nasterea lui Isus Hristos.

21

Majoritatea tárilor - chiar si cele care au un regim comunist de tip dictatorial - tin sárbátorile biblice. Este ca si cum Dumnezeu ar spune cá societatea insási va fi afectatá de cátre zilele speciále si evenimentele biblice. Victor Hugo a spus: „Anglia are douá cárti, una pe care a fácut-o Anglia si una care a fácut din Anglia ceea ce este ea acum: Shakespeare si Biblia.“13 In 1793, Franta emitea o lege care decreta cá Dumnezeu nu existá, dar in 1794 Franta a trebuit sá-L recheme pe Dumnezeu. Thomas Paine a spus cá Epoca ratiunii - cartea lui - va distruge Biblia si crestinismul. Cánd Paine i-a arátat lui Benjamin Franklin manuscrisul cártii sále, Franklin 1-a sfátuit sá nu o publice spunánd: „Lumea este destul de rea chiar si avánd Biblia; cum va fi cánd nu va mai avea-o?“14 Voltaire, scepticul francez al secolului al XVIII-lea, a spus: „Peste un secol nu va mai existá nici o Biblie pe pámánt.“15 In 1885 Robert Ingersoll a proorocit: „In 25 de ani Biblia va fi o carte uitatá.“16 Dar Biblia existá! „Aceasta se ridicá azi din cenusá ca pasárea Phoenix— avánd fatá de dusmanii ei un sentiment de milá amestecatá cu dispret—la fel de nevátámatá de atacurile lor firave ca Sadrac, Mesac si Abed-Nego de cuptorul incins al lui Nebucadnetar.“17 Astázi, in intreaga lume Biblia este din ce in ce mai cunoscutá si citirea adevárurilor cuprinse in ea influenteazá si azi omenirea. Biblia a fost pástratá de la o generatie la alta. Sir Frederick Kenyon a spus: „Crestinul poate lua Biblia in máná si poate spune, fárá teamá sau ezitare, cá tine in máná Cuvántul adevárat al lui Dumnezeu, transmis de-a lungul secolelor de la o generatie la alta fárá nici o modificare majorá.“18 Biblia este larg ráspánditá Biblia este cartea cea mai cititá si cu impactul cel mai maře din istoria omenirii. Biblia este cea mai ráspánditá carte. Biblia este cea mai tradusá carte si a fost tradusá

22

ín mai multe limbi decát oricare alta.19 ín fiecare an Biblia continuá sá fíe un best-seller si isi gáseste locul in casele a milioane de oameni din toatá lumea. Existá o rávná in inimile crestinilor de a impártási Cuvántul lui Dumnezeu in toate limbile si tuturor celor care au nevoie de Biblie. Biblia nu numai cá se poate cumpára aproape din orice librárie, dar ea este disponibilá si in mii de hoteluri si moteluri, in inchisori si in biblioteci. Biblia se gáseste pe rafturile de cárti ale celor sáraci si ale celor bogati, chiar si in tári unde aceasta a fost interzisá. Biblia continuá sá fie cea mai vándutá carte in fiecare an.

Proorociile Bibliei šunt exacte Sá spui cá se va intámpla céva in viitor este un lucru, dar ca acel eveniment sá aibá loc cu adevárat este cu totul altceva. In Cuvántul Sáu, Dumnezeu ne dá suté de proorocii. De fapt, peste un sfert din Biblie contine numai proorocii. Douá treimi din proorociile biblice s-au adeverit dej a, iar proorociile din ultima treime šunt in curs de implinire sau se vor implini in viitorul apropiat. Suté din proorociile Vechiului Testament si-au gásit implinirea in Isus Hristos.20 Cel mai uluitor lucru in legáturá cu aceste profetii este faptul cá ele au fost fácute cu suté de ani inainte de nasterea lui Isus. Cáteva din proorociile care se referá la Isus si care s-au implinit šunt urmátoarele: • Locul nasterii lui Isus (proorocit: Mica 5:2; implinit: Matei 2:1) • Vremea nasterii Sále (proorocitá: Daniel 9:25; implinitá: Luca 2:1-2) • Nasterea din fecioará (proorocitá: Isaia 7:14; implini­ tá: Matei 1:18-20) • Fuga familiei Sále in Egipt (proorocitá: Osea 11:1; implinitá: Matei 2:14)

23

• Faptul cá va cálári pe un mágar (proorocit: Zaharia 9:9; implinit: Marcu 11:1-10) • Izgonirea vánzátorilor din Templu (proorocitá: Psalmul 69:9; implinitá: loan 2:13 si urm.) • Dispretuirea lui Mesia (proorocitá: Isaia 53:3; implinitá: loan 8:48-59) • Vánzarea Sa pentru 30 de arginti (proorocitá: Zaharia 11:12; implinitá: Matei 26:15) • Suferinta lui Mesia (proorocitá: Isaia 53; implinitá: 1 Petru 2:21-24) • Mesia descris ca un miel dus la mácelárie (proorocia: Isaia 53:7-8; implinirea: Fapte 8:30-35) • Máinile si picioarele Sále strápunse (proorocia: Psalmul 22:16; implinirea: loan 19:18,37) • Nici unul din oasele Lui nu vor fi sfáramate (prooro­ cia: Psalmul 34:20; implinirea: loan 19:33) • Tragerea la sorti pentru impártirea hainelor Lui (proorocitá: Psalmul 22:18; implinitá: Matei 27:35) • Mesia va fi omorát (proorocia: Isaia 53; implinirea: Fapte 13:28-29) • Moartea Lui impreuná cu cei fárádelege (proorocitá: Isaia 53:12; implinitá: Marcu 15:27-28) • Invierea lui Mesia (proorocitá: Psalmul 16:10; implinitá: Fapte 13:30-37; 1 Corinteni 15:3-4).

Existá suté de alte proorocii care ar putea fi enumerate despre Isus Hristos, despre a doua venire a Lui, despre evenimentele mondiale si despre conducátorii mondiali. Aceste proorocii descriu cu exactitate ceea ce s-a intámplat dej a sau se va intámpla in viitor. Intreaga Biblie, atát Vechiul Testament cát si Noul Testament, este pliná de promisiuni despre a doua venire a lui Isus Hristos. Aceastá temá este prezentá in peste o 24

mie opt suté de referinte din Noului Testament si este proeminentá in peste 17 cárti ale Vechiului Testament. Din cele 260 de capitole ale Vechiului Testament, existá mai mult de 300 de referinte la a doua venire a Domnului, adicá o referintá la fiecare 30 de versete. Douázeci si trei din cele douázeci si sapte de cárti ale Noului Testament se referá la acest maře eveniment care urmeazá sá aibá loc. Trei din cele patru cárti care mai rámán, šunt cárti cu un singur capitol, scrise unei anumite persoane, despre un anumit subiect, iar a patra carte este Epištola lui Pavel cátre Galateni, care se referá implicit la a doua venire a lui Hristos. Pentru fiecare proorocie despre prima venire a lui Hristos, existá opt proorocii despre cea de-a doua venire a Sa.21 Pur si simplu nu existá nici o altá carte religioasá sau de altá naturá care sá se poatá compara cu uimitoarea exactitate care se poate gási in Biblie. Apostolul Pavel s-a folosit de proorociile Bibliei pentru a dovedi cá Isus Hristos este Mesia: „V-am invátat inainte de toate, asa cum am primit si eu: cá Hristos a murit pentru pácatele noastre, dupá Scripturi; cá a fost ingropat si cá a inviat a treia zi, dupá Scripturi“ (1 Corinteni 15:3-4).

Biblia are puterea de a schimba vietile oamenilor

Nenumárati oameni s-au indreptat spre Biblie cáutand mángáiere, sperantá si cáláuzire spiritualá in momente de nesigurantá si in probléme. Biblia oferá solutii in momentele dificile ale vietii, dá vindecare pentru inimile zdrobite si prin ea Autorul face interventii miraculoase, furnizánd ráspunsuri la cele mai complexe probléme ale vietii. Si, lucrul cel mai important, Biblia explicá foarte clar cum putem avea viata vesnicá. Cuvántul lui Dumnezeu este adevárat, plin de putere, bun in orice situatie de viatá si corect. Biblia ne dá ráspunsuri pe care nu le putem in nici o altá parte. David

25

a spus: „Legea Domnului este desávársitá si invioreazá sufletul; márturia Domnului este adeváratá si dá intelepciune celui nestiutor. Oránduirile Domnului šunt fárá prihaná, si veselesc inima; poruncile Domnului šunt čuráte si lumineazá ochii“ (Psalmul 19:7-8). Un alt psalmist a spus: „Cuvántul Táu este o candelá pentru picioarele mele, si o luminá pe cárarea mea“ (Psalmul 119:105), si: „Descoperirea cuvintelor Tale dá luminá, dá pricepere celor fárá ráutate“ (Psalmul 119:130). Cánd citesti Biblia din scoartá in scoartá, descoperi cá aceasta este o carte despre oameni reali, cu probléme reále si care aveau nevoie de ráspunsuri reále. Adam a avut o problemá cu aruncarea vinei asupra altcuiva. Cain era dedat la violentá si ucidere. Noe a avut o problemá cu báutura. Amnon a comis viol si incest. David s-a luptat cu pofta sexualá. Haman a fost un inselátor. Izabela a fost pur si simplu o ticáloasá. Moise a avut probléme din cauzá cá era iute la mánie. Avraam a avut probléme cu minciuna. Regele Saul a fost chinuit de gelozie. Sara a fost pesimista si a rás in fata lui Dumnezeu. Ilie a avut probléme din cauza deprimárii. lona a fugit de Dumnezeu si a dorit sá moará. Torna a avut crize de indoialá. Petru a fost návalnic, gálágios si adesea repezit. Barac putea fi numit pe drept cuvánt timid si las. Nadab si Abihu au avut o problemá de atitudine cánd au trebuit sá urmeze instructiunile lui Dumnezeu. Gehazi a avut probléme din cauza lipsei de sinceritate. Simon din Fapte a avut o problemá cu lácomia. Unii dintre acesti oameni au gásit solutia la problemele lor in Cuvántul scris sau vorbit al lui Dumnezeu. Altii au nesocotit Biblia in mod ostentativ, spre pierzarea lor.22 26

Biblia face afirmatii despre ea ínsási Biblia pretinde cá ea este o inregistrare a cuvintelor si faptelor lui Dumnezeu; astfel ea considerá cá este Cuvántul lui Dumnezeu.23 Crestinii cred si invatá pe altii cá „numai Biblia este Cuvántul lui Dumnezeu care a fost descoperit oamenilor. Chiar dacá este scrisá de oameni, Autorul este Dumnezeul cel Atotputernic. Aceastá pretentie nu este inventatá de cátre Bisericá, ci este afirmatia pe care o face Biblia cu privire la ea ínsási.“24 Petru a crezut cá acest Cuvánt al lui Dumnezeu este vesnic: „Dar Cuvántul Domnului rámáne in veac“ (1 Petru 1:25). Pavel a afirmat: „Toatá Scriptura este insuflatá de Dumnezeu“ (2 Timotei 3:16). Petru a spus cá Dumnezeu se aflá la originea Bibliei: „Fiindcá mai intái de toate, sá stiti cá nici o proorocie din Scripturá nu se tálcuieste singurá. Cáci nici o proorocie n-a fost adusá prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mánati de Duhul Sfánt“ (2 Petru 1:20-21). Pretentiile unice ale Bibliei márturisesc despre caracterul ei deosebit. De aproape 3800 de ori Biblia spune cá Dumnezeu sau Domnul a vorbit (de exemplu: Exod 14:1; 20:1; Levitic 4:1; Numeri 4:1; Deuteronem 4:2; 32:48; Isaia 1:10,24; leremia 1:11; Ezechiel 1:3). Si Pavel a reeunoseut cá lucrurile pe care le-a seris el šunt poruncile Domnului (1 Corinteni 14:37), iar credinciosii reeunosteau si ei acelasi lucru (1 Tesaloniceni 2:13). Petru a proclamat si el Cuvántul nestricácios si sigur al lui Dumnezeu, si necesitatea de a-i acorda atentia corespunzátoare (2 Petru 1:1621). loan la rándul lui a reeunoseut cá invátátura sa era de la Dumnezeu; a respinge invátátura sa insemna a-L respinge pe Dumnezeu (1 loan 4:6). Ca ráspuns pentru cei care ar respinge argumentarea de mai sus, trebuie mentionat cá cei care au fácut aceste afir­ matii despre Biblie, au fost oameni demni de ineredere care au apárat integritatea Scripturii cu mari sacrificii perso­ nále. leremia a primit mesajul sáu direct de la Dumnezeu

27

(leremia 11:1-3), totusi pentru cá a apárat Scriptura unii au incercat sá-1 omoare (ler. 11:21); chiar si familia sa 1-a respins (leremia 12:6). Proorocii mincinosi erau repede dati pe fata (leremia 23:21,32; 28:1-17). Totusi, pretentiile Bibliei nu trebuie intelese ca niste rationamente circulare. Márturia únor martori de incredere, mai ales a lui Isus, dar si a celorlalti precum Moise, losua, David, Daniel si Neemia din Vechiul Testament, si loan si Pavel din Noul Testament—a afirmat autoritatea si inspiratia verbalá a Sfintelor Scripturi.25

Slavit sá fie Domnul care ne-a dat Cuvántul lui minunat. Putem sá ne bazám pe Biblie, putem sá tráim dupá Biblie, sá-i ascultám sfaturile, sá o citim, sá o memorám, sá o predicám si sá-i invátám pe altii despre Biblie, dar mai ales sá-L cunoastem ín mod personál pe Autorul ei minunat. Notě

1Aceasta este o íntámplare din viata lui Wayde Goodall in timp ce cálátorea pentru a tine o predicá. Dacá nu existá alte indicatii, celelalte referinte personále din aceastá carte se referá la Thomas E. Trask. 2World Book Encyclopedia, 1986, s.v. „stár“. 3William W. Menzies, Bible Doctrines: A Pentecostal Perspective, ed. Stanley M. Horton (Springfield, Mo: Gospel Publishing House, 1993), 21. 4Ibid. 5Josh McDowell and Don Stewart, Answers to Tough Questions Skeptics Ask about the Christian Faith (San Bernardino, Calif.: Here’s Life Publishers, 1980), 1. 6Paul Enns, The Moody Handbook of Theology (Chicago: Moody Press, 1989), 155. 7Citat ín McDowell and Stewart, Answers to Tough Questions, 2. 8Citat in George Sweeting, Great Quotes and Illustrations (Waco, Tex.: Word Books, 1985), 30.

28

9Adaptare dupá Bob Moorehead, How to Counsel Yourself and Others from the Bible (Multnomah Books, 1994), 101. wWorld Book Enciclopedia, 1986, s.v. “Bible“. nA. Z. Conrad, citát in Sweeting, Great Quotes, 33. 12Adaptare din Clarence E. Macartney, citát in Sweeting, Great Quotes, 31. 13Citat in Sweeting, Great Quotes, 31. 14Ibid. 15Ibid„ 33. 16Ibid„ 32. 17Sidney Collett, All about the Bible (New York: Fleming H. Revell Co., 1934), 61-62. 18Buntain, Can You Trust Your Bible? (n.p.: Buntain Publishers, n.d.), 21. 19Vezi World Book Encyclopedia, 1986, s.v. “Bible“. 20Sweeting, Great Quotes, 226. 21Ibid. 22Moorehead, How to Counsel Yourself, 14. 23McDowell si Stewart, Answers to Tough Questions, 1. 24Ibid. 25Enns, The Moody Handbook of Theology, 154.

29

2

Intoarcerea la convingerile sfinte Cum Tsi va tinea tánarul curatá cárarea? índreptándu-se dupá Cuvántul Táu.. .. Stráng Cuvántul Táu ?n inima mea, ca sá nu pácátulesc ímpotriva Ta! -Psalmul 119:9,11

O problemá cu care se confruntá societatea de astázi este lipsa unui standard al adevárului. Oameni care au comis crime abominabile, šunt adusi in instantá arátánd vinovati, dar dezvoltá cazuri complicate pentru a-si dově­ dí nevinovátia. Unii conducátori politici una spun si alta fac. Minciuna, inselátoria, ipocrizia si deceptia šunt mult prea des intálnite. Numai dacá citesti un ziar sau te uiti la actualitáti, incepi sá te intrebi care este adevárul. In cartea lui James Patterson si Peter Kim intitulatá The Day America Told the Truth (Ziua in care America a spus adevárul) autorii descoperá multe caracteristici ale societátii americane contemporane.1 Voi aminti doar cáteva: • Americanii isi fac propriile reguli si legi. De fapt fiecare isi alcátuieste propriul sáu cod moral. Numai 13% din oameni cred in toate cele zece porunci. Numai 40% dintre oameni cred in cinci dintre cele zece porunci. Noi ne alegem anumite legi ale lui Dumnezeu si credem numai in acestea. In America nu mai existá acelasi consens moral cum exista in anii ’50, cánd institutiile publice impuneau mai mult 31

respect fata de lege. Astázi existá foarte putin respect pentru lege, oricare ar fi legea aceasta.

• Raspándirea crimei ajunge la aspecte uluitoare. 60% din americani au fost victime ale únor crime majore. 58% dintre acele persoane au fost victime de douá ori. • Minciuna a devenit o parte integrantá a culturii americane. Americanul miňte asa cum respirá; miňte fárá nici un motiv. Scriitorul Vance Bourjaily a spus odatá: „La fel ca cei mai multi bárbati, eu spun o sutá de minciuni pe zi.“ Cam asa si este, iar persoanele pe care le mintim cel mai des šunt cele mai apropiate nouá.

• Unul din sapte americani a fost molestat sexual in copilárie, si unul din sase americani a fost molestat fizic in copilárie.

• Un procent uimitor de copii americani isi pierd virginitatea inainte de vársta de 13 ani. • Desi oamenii incá se mai cásátoresc, totusi ei au pierdut increderea in institutia cásátoriei. • Scáderea valorilor morale este consideratá problema numárul unu in America. Optzeci de proceňte din americani cred cá morala si etica trebuie předáte din nou in scolile din tara noastrá. > > Dacá vestile proaste despre societatea noastrá produc descurajare si disperare, noi avem o sursá la care putem apela si de la care putem afla intotdeauna adevárul. Ne putem baza pe Unul care are o integritate impecabilá. Noi avem o Stáncá pe care putem sta, care nu poate fi clátinatá. Avem pe cineva in care ne putem increde chiar dacá vietile noastre šunt in pericol. Isus Hristos este „calea, adevárul si viata“ (loan 14:6). El este „Martorul credincios si adevárat“ (Apocalipsa 3:14).

32

Dumnezeu ne-a dat Cuvántul Sau ca sá stim cum sá tráim. El vrea ca toti copiii Sái sá aibá viata din belsug (loan 10:10). El nu vrea ca noi sá avem esecuri in viatá, dar trebuie sá mergem aláturi de El, permitánd Duhului Sfánt sá ne cáláuzeascá in tot ceea ce facem. Convingeri evlavioase

Convingerile evlavioase šunt unul dintre cele mai folositoare daruri ale lui Dumnezeu; ele ne šunt prietenii cei mai buni. Cánd avem astfel de convingeri de la Dumnezeu, vom sti cum sá luám decizii corecte. Vom sti sá actionám corect si sá dám ráspunsuri sincere. Vom sti cum sá ne indepártám de céva ce ne-ar putea tulbura constiinta; vom sti ce li plače Creatorului nostru si ce nu. Convingerile evlavioase ne vor face sá simtim aceleasi tristeti si bucurii pe care le simte Dumnezeu. Cánd a devenit constient de starea dezolantá a lerusalimului, Neemia a fost distrus. Zidurile care trebuiau sá protejeze orasul erau dárámate. Locuitorii cetátii erau foarte rái. El a simtit situatia disperatá a poporului lui Israel (Neemia 1:2). Neemia stia care erau simtámintele lui Dumnezeu fatá de poporul Israel, si intelegea durerea maře pe care o simtea Dumnezeu din cauza conditiei in care se afla poporul Sáu. Acest om a recunoscut problema si a fácut céva pentru ca situatia sá se indrepte. Noi trebuie sá facem din cunoasterea lui Hristos, scopul principál al vietilor noastre.

Convingerile se nasc din pasiunea de a-L cunoaste pe Hristos. Apostolul Pavel a spus:’ „Lucrurile care pentru mine erau cástiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba incá, si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fatá de pretul nespus de maře al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am

33

pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sá cástig pe Hristos“ (Filipeni 3:7-8). Dacá facem din cunoasterea lui Isus Hristos scopul principál al vietilor noastre, atunci gándurile, sentimentele si actiunile noastre vor fi rezultatul acestei preocupári. Vom avea convingeri nu numai despre modul nostru de viatá, ci vom fi si mai constienti de dragostea lui Dumnezeu fata de ceilalti oameni din aceastá lume pierdutá. Cánd šuntem convinsi de céva, Dumnezeu se foloseste de constiinta noastrá ca sá ne vorbeascá. „Constiinta poate fi přivitá ca un monitor intern sau ca glasul lui Dumnezeu in sufletul nostru, care judecá ráspunsul omului fatá de legea moralá care se aflá in fiecare din noi.“2 „Omul stie intuitiv nu numai cá Dumnezeu pretuieste bunátatea si dispretuieste ráutatea, dar si faptul cá el va da socotealá in cele din urmá in fata acestei Puteri neprihánite.“3 Noi stim cá constiinta noastrá poate fi insemnatá cu fierul rosu si nedemná de incredere (1 Timotei 4:2). Constiinta celui credincios poate fi slabá sau extrem de scrupuloasá (1 Corinteni 8:7,10,12), si constiinta il poate convinge pe cel necredincios (Romani 2:15). De cele mai multe ori, cánd ne vorbeste constiinta, devenim sensibili sau nelinistiti datoritá unei hotárári pe care šuntem pe cale sá o luám sau din cauza a ceea ce am fácut sau am spus. Constiinta noastrá ca si crestini este vie. Cu cát studiem mai mult Cuvántul lui Dumnezeu si ne rugám mai mult, cu atát avem constiinta mai deschisá cátre Dumnezeu si gándurile noastre šunt mai influentate de Dumnezeu. Convingerile noastre, pe care le simtim prin constiinta noastrá, šunt ca o busolá interioará care ne indicá nordul, sudul, estul si vestul in ceea ce priveste hotárárile pe care le luám in viatá. Vorbind despre constiintá, Billy Graham a spus: Dumnezeu a pus in fiecare din noi céva care strigá impotriva noastrá ori de cáte ori facem céva ce stim cá este

34

ráu. Constiinta este detectivul care ne urmáreste pasii si criticá fátis fiecare pácat fácut in mod constient. Constiinta este un ochi vigilent in fata cáruia orice fantezie, gánd sau faptá este aprobatá sau dezaprobatá. Cred cá in zilele noastre nu existá un argument mai bun pen­ tru existenta lui Dumnezeu decát constiinta. Nu existá nici o dovadá mai buná cá existá o lege moralá si un Dátátor al legii in Univers decát aceastá micá luminá a sufletului. Aceasta este vocea lui Dumnezeu care vorbeste omului din láuntru. Constiinta este cel mai bun sfátuitor si invátátor pe care il avem, cel mai credincios si mai rábdátor prieten al nostru.4

Astázi noi avem o nevoie disperatá de conducátori crestini care sá stie sá-si sustiná convingerile cu putere. Avem nevoie de oameni care sá stabileascá ritmul vietii, care sá arate celorlalti calea, fiind sensibili la vocea Duhului, ascultánd de voia descoperitá a lui Dumnezeu in Cuvántul Sáu: „Asa vorbeste Domnul“. Avem nevoie de exemple de oameni sfinti si neprihániti care sá íncurajeze Biserica lui Hristos sá cunoascá voia lui Dumnezeu si sá umble in toate cáile Sále. Petru ne sfátuieste: „Fiti sfinti si voi in toatá purtarea voastrá. Cáci este scris: „Fiti sfinti, cáci Eu šunt sfánt“ (1 Petru 1:15-16). „Convingerea implicá emotiile.“5 Persoana cu convingeri nu are numai o constientá intelectualá a adevárurilor, ci si o convingere interioará a veridicitátii acestora (loan 16:8-11).6 Dumnezeu dořešte ca toti crestinii sá asculte de vocea constiintei si sá o urmeze. Este maře durere pentru o bisericá si pentru orice credincios cánd un conducátor hotáráste sá nu-si mai asculte constiinta si sá pácátuiascá. Suferinta care se abate asupra bisericii si asupra comunitátii respective este incredibilá. Noii credinciosi šunt foarte jigniti, iar unii necredinciosi care ar fi urmat calea credintei ajung la concluzia cá nu meritá sá facá acest pas din cauza comportamentului necorespunzátor al unui conducátor.

35

Ted W. Engstrom si Norman B. Rohrer au spus in cartea lor Making the Right Choices (Luarea únor decizii corecte): „Desi cáderea de la credintá a unui lucrátor are un efect socant asupra societátii, cáderea oricárui crestin are efecte nefavorabile asupra cauzei lui Hristos.“7 Credinciosii trebuie sá-si dezvolte o sensibilitate fata de convingerile evlavioase si trebuie sá-si facá un scop din ascultarea de vocea lui Dumnezeu. Pavel il sfátuia pe tánárul pastor Timotei: „Tinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimá curatá, dintr-un cuget bun si dintr-o credintá neprefácutá. . . . Sá pástrezi credintá si un cuget čurat“ (1 Timotei 1:5,19). Pástrarea unui cuget čurat este extrem de importantá in umblarea noastrá crestiná. Convingerile noastre crestine isi au originea in douá surse: una externá, care este Cuvántul lui Dumnezeu, si cealaltá interná — Duhul Sfánt. Normě biblice de viata

Sursa noastrá primará si ultimá in ceea ce priveste convingerile este Cuvántul lui Dumnezeu. Noi citim si studiem Biblia tocmai pentru cá ne ajutá sá ne dezvoltám o gándire crestiná. Cánd šuntem saturati cu Cuvántul lui Dumnezeu noi devenim mai sensibili la voia lui Dumne­ zeu. Ca sá tráim o viatá neprihánitá trebuie sá gándim intotdeauna corect. Aceasta cere o innoire a mintii. Cánd citim, studiem si ascultám Cuvántul lui Dumnezeu in mod regulat, gándirea noastrá este afectatá in mod pozi­ tiv si comportamentul este influentat in mod corect. Putem avea incredere in normele biblice de viatá si le putem aplica in viata noastrá, pentru cá Biblia s-a dovedit demná de incredere in urmátoarele moduri. Cuvántul lui Dumnezeu este vesnic > Ne putem baza pe Cuvántul lui Dumnezeu nu numai pentru aceastá viatá pe pámánt, ci si pentru vesnicie.

36

Psalmul 119 spune: „Cuvántul Táu, Doamne, dáinuieste in věci in ceruri“ (v. 89). „De multá vřeme stiu din invátáturile Tale, cá le-ai asezat pentru totdeauna“ (v. 152). „Temelia Cuvántului Táu este adevárul si toate legile Tale cele drepte šunt vesnice“ (v. 160). Isus a spus: „Cáci adevárat vá spun, cátá vřeme nu va trece cerul si pámántul, nu va trece o iotá sau o fránturá de šlová din Lege, inainte ca sá se fi intámplat toate lucrurile“ (Matei 5:18). Psalmistul ne spune cá Cuvántul stá in picioare: „Legile Tale stau in picioare páná astázi“ (Psalmul 119:91, NIV). Petru spune: „Cuvántul Domnului rámáne in veac“ (1 Petru 1:25).

Cuvántul Domnului este čurat Psalmul 119 vorbeste despre puritatea Cuvántului lui Dumnezeu: „Cum isi va tinea tánárul curatá cárarea? Indreptándu-se dupá Cuvántul Táu“ (Psalmul 119:9). „Stráng Cuvántul Táu in inima mea, ca sá nu pácátuiesc impotriva Ta!“ (v. 11) „Intáreste-mi pasii in Cuvántul Táu, si nu lása nici o nelegiuire sá stápáneascá peste mine!“ (v. 133) „Cuvántul Táu este cu totul incercat, si robul Táu il iubeste“ (v. 140). Isus le-a spus ucenicilor: „Acum voi sunteti curati, din pricina cuvántului, pe care vi Lam spus“ (loan 15:3).

Cuvántul Domnului este Adevárul Psalmul 119 declará adevárul Cuvántului lui Dumnezeu: „Aleg calea adevárului, pun legile Tale sub ochii mei“ (v. 30). „Dreptatea Ta este o dreptate vesnicá, si Legea Ta este adevárul“ (v. 142). „Dar Tu esti aproape, Doamne, si toate poruncile Tale šunt adevárul“ (v. 151). „Temelia Cuvántului Táu este adevárul, si toate legile Tale cele drepte šunt vesnice“ (v. 160). Isus a spus: „Sfinteste-i prin adevárul Táu: Cuvántul Táu este adevárul“ (loan 17:17).

37

Cuvántul Domnului dá íntelepciune

Psalmul 119 vorbeste despre Cuvántul si intelepciunea lui Dumnezeu: „Poruncile Tale má fac mai intelept decát vrájmasii mei, cáci totdeauna le am cu mine. Šunt mai invátat decát toti invátátorii mei, cáci má gándesc la invátáturile Tale. Am mai multá pricepere decát bátránii, cáci pázesc poruncile Tale“ (v. 98-100). „Prin poruncile Tale má fac mai priceput, de aceea urásc orice cale a minciunii“ (v. 104). Cuvántul Domnului oferá cáláuzire

Psalmul 119 vorbeste de asemenea despre cáláuzirea pe care ne-o oferá Cuvántul lui Dumnezeu: „Cuvántul Táu este o candelá pentru picioarele mele, si o luminá pe cárarea mea“ (v. 105). „Descoperirea cuvintelor Tale dá luminá, dá pricepere celor fárá ráutate“ (v. 130).

Cuvántul Domnului oferá exemple Capitolul 10 din 1 Corinteni spune cá Biblia oferá exemple pentru oamenii din generatiile viitoare: „Si aceste lucruri s-au intámplat ca sá ne slujeascá nouá drept pilde, pentru ca sá nu poftim dupá lucruri rele“ (v. 6). „Aceste lucruri li s-au intámplat ca sá ne slujeascá drept pilde, si au fost scrise pentru invátátura noastrá, peste care au venit sfársiturile veacurilor“ (v. 11). Cánd citim si studiem Cuvántul lui Dumnezeu, Dumnezeu vorbeste vietilor si sufletelor noastre. El ne aratá atát modurile de viatá bune cát si cele rele. Cuvántul devine o resursá in vřeme de necaz. Cuvántul ne va sfátui, ne va avertiza, ne va cáláuzi pasii, ne va consola si ne va convinge. Cánd citim sau ascultám Cuvántul Domnului, sufletul nostru este miscat.

38

Ajutor spirituál

Noi avem o naturá spirituálů Duhul Sfánt este in noi ca sá ne ajute sá stabilim ce este corect din punct de vedere moral si etic in conformitate cu Biblia. Cartea Genesei spune de nouá ori cá Dumnezeu a creat toate lucrurile dupá soiul lor. De fiecare datá cánd Dumnezeu a creat céva cu viatá in el, El a creat acea parte de viatá dupá soiul ei. De aceea, céva este normál cánd se comportá si reactioneazá in conformitate cu modul in care a fost creat. Cánd Dumnezeu a creat rasa umaná dupá chipul si asemánarea Sa (Genesa 1:26), El a pus in om propriul Sáu Duh, „suflarea de viatá“ (Genesa 2:7). Cánd Adam si Eva au pácátuit, ei au rupt relatia lor cu Dumnezeu, si au devenit „morti in greselile si pácatele [lor]“ (Efeseni 2:1). Cu acea actiune pácátoasá, au inceput tot felul de comportamente imorale si disfunctionale. Crima, imoralitatea, adulterul, gándurile rele, betia, minciuna, inseláciunea, lipsa de unitate, certurile in familie, rázboiul, homosexualitatea, incestul, violul si prostitutia au devenit lucruri obisnuite. Isus Hristos a venit sá restabileascá relatia noastrá cu Dumnezeu si cu oamenii: „Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea cea maře cu care ne-a iubit, mácar cá eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viatá impreuná cu Hristos (prin har sunteti mántuiti)“ (Efeseni 2:4-5). In momentul in care šuntem mántuiti, Dumnezeu pune sámánta Sa (gr. spérmá) in noi (1 loan 3:9). Scopul acestei seminte este sá ne facá sá crestem si sá ne comportám la fel ca Dumnezeu. Noi devenim o nouá creatie in Hristos (2 Corinteni 5:17). In calitate de crestini noi avem o nouá bazá eticá si moralá pe care sá crestem in asemánarea cu Hristos. 39

Vom lua acele hotárári pe care le-ar lua Tatál nestru. Ca mádulare ale trupului lui Hristos noi luám deciziile pe care le-ar lua Capul trupului, Isus Hristos. Ca mládite, noi luám deciziile dictate de Vitá. Ca oameni din casa lui Dumnezeu, noi tráim asa cum Se asteaptá Gazda noastrá sá tráim. Ca slujitori, noi tráim conform Evangheliei care ne-a fost incredintatá. Ca atleti noi ne luptám respectánd regulile jocului. Ca soldáti noi actionám conform dorintelor Comandantului nostru. Ca si conducátori in Impárátia lui Dumnezeu, noi conducem asemenea exemplului nostru, Isus Hristos. Cánd Dumnezeu ne vorbeste despre gándurile, actiunile sau motivatiile noastre, El vorbeste naturii ’ a’ . ’ noastre spirituále: „Insusi Duhul adevereste impreuná cu duhul nostru cá šuntem copii ai lui Dumnezeu“ (Romani 8:16). Dumnezeu ne conduce prin Duhul Sáu cel Sfánt (Romani 8:14). Noi simtim céva in constiinta noas­ trá si ne simtim obligati sá facem céva. Acest céva poate insemna renuntarea la un anumit comportament sau mod de a gándi sau poate insemna sá facem céva pentru Impárátia lui Dumnezeu. Trebuie sá ne tnnoim mintile > Noi trebuie sá ne amintim íntotdeauna cá convingerile noastre interne trebuie sá corespundá adevárurilor gásite in Cuvántul lui Dumnezeu. Pentru cá noi nu šun­ tem perfecti, vor exista momente cánd nu vom sti dacá avem de-a face cu vocea lui Dumnezeu sau cu propriile noastre gánduri. Trebuie sá fim atenti dacá ceea ce sim­ tim vine de la natura noastrá umaná sau dacá este cáláuzirea Duhului Sfánt. Noi putem facem aceastá deosebire comparándu-ne sentimentele cu ceea ce spune Biblia. Dumnezeu nu ne va cere nimic care sá contrazicá preceptele din Cuvántul Sáu. In calitate de crestini, noi nu mai šuntem robi ai pácatului si rázvrátirii impotriva lui Dumnezeu (Romani

40

6). Noi šuntem copii si mostenitori ai lui Dumnezeu (loan 1:12; Galateni 4:7). Trebuie sá dezvoltám un mod de gándire crestin si sá ne hránim cu Cuvántul lui Dumne­ zeu si cu adevárul acestuia. Pentru a trái o viatá neprihánitá, plácutá lui Dumnezeu, noi trebuie sá gándim corect cu o miňte innoitá (Romani 12:1-2). Dacá ne petrecem timpul umplándu-ne mintile cu mizeriile acestei lumi, acest fapt va avea un efect negativ asupra gándirii noastre, dar citirea Bibliei si studiul biblic regulat vor avea un efect innoitor asupra mintilor noastre. Este extrem de important sá fim foarte atenti la ceea ce ascultám la rádio si la ceea ce urmárim la televizor. Dacá ne umplem mintile cu ceea ce are sá ne ofere aceastá lume, atunci vom gándi in felul lumii; dacá ne umplem mintile cu lucrurile lui Dumnezeu, vom gándi in felul lui Dumnezeu. Uneori, aud spunándu-se cá unii oameni „au mintea atát de orientatá spre lucrurile de sus incát nu mai šunt de nici un folos pentru pámánt“. De fapt, noi trebuie sá avem mintea tot mai orientatá spre lucrurile de sus, pentru a fi tot mai folositori pentru pámánt. Cánd tráim conform adevárurilor biblice, noi vom fi convinsi de toate lucrurile contrare Cuvántului. Cáteva principii pe care trebuie sá le intelegem cánd ne dez­ voltám convingeri din Cuvántul lui Dumnezeu šunt urmátoarele: • Biblia este demná de incredere.

• Adevárul lui Dumnezeu este absolut si neschimbátor, chiar dacá aplicatiile acestuia pot sá difere. • Cuvántul lui Dumnezeu contine principii care sá ne cáláuzeascá in toate deciziile morale. • Noi nu trebuie sá neglijám legile si adevárurile din Vechiul Testament.

• Dumnezeu este sfánt, neprihánit, drept si neschimbat in caracterul Sáu.

41

• Dumnezeu este Autorul vietii si Creatorul tuturor lucrurilor. • Dumnezeu este suveran si totusi are intotdeauna pe inimá binele nestru suprem. • Dumnezeu iubeste toatá omenirea, nu numai pe cei care au fácut un legámánt cu El.

• Scopul lui Dumnezeu este sá impace omenirea cu Sine Insusi, si sá ne facá asemenea chipului Sáu. • In cele din urmá, Dumnezeu ii va crea din nou pe credinciosi, si va recástiga lumea la sfársitul tuturor lucrurilor. • Omenirea este creatá dupá asemánarea lui Dumne­ zeu si este incununarea creatiei Sále. > > • Dumnezeu Si-a pus Biserica in lume ca sá-L reprezinte. • Semnele, minunile si miracolele pe care le-a experimentat Biserica Primará, nu s-au sfársit odatá cu epoca aceea. Aceste experiente trebuie sá continuie in biserica zilelor noastre.

Cánd vom intelege cát este de important sá ascultám de convingerile noastre evlavioase si sá facem voia lui Dumnezeu, atunci vom avea o maře influentá asupra lumii in care tráim. Oamenii de astázi šunt gata sá-i asculte pe cei ce vorbesc cu o inimá deschisá si intelegátoare, si care pun in practicá ceea ce spun. Cánd prietenii nostri necredinciosi si cunostintele noastre vor vedea cá tráim vieti neprihánite, cá spunem adevárul, cá šuntem integri si ne urmám convingerile evlavioase, atunci ii vom cástiga pe rnulti din oamenii acestia pentru Hristos. Este extrem de important sá ascultám de Dumnezeu nu numai pentru binele nostru propriu, ci si pentru binele tuturor celor ce ne inconjoará.

42

Ráspuns personál

Ca mádulare ale trupului lui Hristos, modul nostru de viatá trebuie sá reflecte convingerile si normele de viatá crestine. Oamenii ne privesc chiar si atunci cánd noi nu ne dám seama. Vecinii nostri stiu cát este de importantá biserica pentru noi. Vecinii nostri ne observá plecánd de acasá si intorcándu-ne duminica dimineata si seara, ne vád plecánd la serviciile din timpul sáptámánii si cu alte ocazii. Colegii de serviciu ascultá discutiile noastre despre Isus Hristos, iar rudele stiu cá Isus este important pentru noi. Adesea, multi dintre acesti oameni vor sá vadá dacá crestinismul nostru este intr-adevár reál. Dacá oamenii observá cá credinta noastrá este realá, s-ar putea sá ne ceará ajutor cánd ajung in necaz. Curánd dupá intoarcerea mea la Dumnezeu mi-am dat seama cá oamenii ne observá tot timpul. Imi amintesc de unul din tinerii care ísi bátea joc de dragostea mea pentru Dumnezeu. Asa cum au experimentat multi crestini, oamenii din aceastá categorie fac glume pe seama credintei in Dumnezeu si a persoanei respective. In ciuda acestor lucruri, eu am continuat sá má rog pentru acei oameni. Intr-o buná zi, unul dintre cei mai populari tineri din acel grup era disperat, era in panicá si plángea in fata prietenilor lui. Cánd 1-am intrebat dacá pot sá-1 ajut cu céva, mi-a spus cá sotia lui era insárcinatá si se afla intr-o situatie medicalá groaznicá in care putea sá moará atát ea cát si copilul sau numai unul din ei. Numai o minune mai putea sá-i scape. Lam spus cá eu cred intr-un Dumnezeu care poate face minuni. Nu eram foarte indráznet in conversatia mea, ci voiam doar sá-1 intáresc si sá-1 imbárbátez. Omul acesta care isi bátuse joc de mine doar cu cáteva ore inainte, imi cerea acum sá má rog ca Dumnezeu sá facá o minune si sá-i salveze sotia si copilul de la moarte. Nu ii era fricá cá il vor vedea prietenii lui, pentru cá era disperat si avea nevoie de ajutor. Ne-am rugat chiar acolo la locul nostru de muncá si se párea cá el mi-a apreciat sfatul. 43

Dupá o luna sau douá, am observat cá omul acela era foarte bucuros. Am vorbit cu el si mi-a spus cá medicul 1-a informat cá sotia si copilul lui se vor insánátosi. Medicul nu intelegea ce se intámplase, dar situatia se schimbase. Tánárul acesta a devenit prietenul meu si era deschis pentru Evanghelie. El stia cá Dumnezeul meu era reál si cá El ráspunde la rugáciuni. Oamenři din adunare il urmáresc tot timpul pe pastorul lor ca sá vadá dacá ceea ce face el este doar un serviciu ca oricare altul sau dacá pastorul crede din toatá inima in ceea ce face. Pavel il indruma pe tánárul Timotei: „Nimeni sá nu-ti dispretuiascá tineretea; ci fii o pildá pentru credinciosi: in vorbire, in purtare, in dragoste, in credintá, in curátie. Fii cu luare aminte asupra ta insuti si asupra invátáturii, pe care o dai altora: stáruieste in aceste lucruri, cáci dacá vei face asa, te vei mántui pe tine insuti si pe cei ce te ascultá“ (1 Timotei 4:12,16). Emotiile si credintá šunt foarte contagioase. Ai obser­ vat cá atunci cánd vorbesti cu cineva care este trist si tu devii trist? Pe de altá parte, cánd vorbesti cu cineva care este vesel si tu devii vesel. Asa se intámplá si pe tárám „Credintá dá nastere la credintá. Pesimismul dá nastere la necredintá.“

spirituál. In cartea sa clasicá Spirituál Leadership (Conducere spiritualá), J. Oswald Sanders spune: „Credintá dá nastere la credintá. Pesimismul dá nastere la necredintá. Conducátorul spirituál trebuie in primul ránd sá-i intáreascá in credintá pe colegii sái.“8 Cánd ceilalti vor vedea credintá noastrá sau tráirea noastrá dupá normele crestine de viatá, vor fi incurajati sá facá si ei ca noi. Fiecare crestin ar trebui sá-si dea seama de faptul cá el sau ea reprezintá un exemplu pentru ceilalti. 44

Noi trebuie sá propováduim Cuvántul lui Dumnezeu „Ca unii care am lepádat mestesugurile rusinoase si ascunse, nu umblám cu viclesug si nu stricám Cuvántul lui Dumnezeu. Ci, prin arátarea adevárului, ne facem vrednici sá fim primiti de orice cuget omenesc, ínaintea lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 4:2). leri am luat cina la un restaurant impreuná cu niste prieteni vechi. Am vorbit si am rás povestind intámplári de altádatá. Dar, pe másurá ce timpul trecea, subiectul conversatiei s-a schimbat si cei doi mi-au spus cá ei nu mai šunt impreuná. Am vorbit despre situatia lor páná tárziu si am incheiat prin a ne ruga impreuná. De-a lungul conversatiei am observat cá sotul isi explica comportamentul in mod logic si se gándea la divort. Desi el stia ce trebuia sá facá, a trebuit sá-i amintesc ce spune Biblia, si ce asteaptá Dumnezeu de la el. Cásátoria lor trebuia refácutá. El trebuia sá-si puná in ordine relatia sa cu Dumnezeu. Desi i-am vorbit despre Dum­ nezeu cu intelegere si atentie, eram constient de faptul cá puteam sá pierd un prieten pentru totdeauna. Cánd ajuti pe cineva sá-si puná in ordine relatia sa cu Dumnezeu, aceastá interventie s-ar putea sá te coste prietenia respectivá. Din fericire, prietenul meu m-a ascultat si a cáutat sá-si restaureze cásátoria. Adesea evitám sá vorbim cu oamenii mai ales dacá aceasta inseamná sá-i infruntám cu dragoste. Cánd confruntám pe cineva, noi trebuie sá continuám sá-i iubim pe cei care au gresit si sá ne rugám pentru ei. Ei trebuie sá vadá cá nu šuntem dispusi sá renuntám la ei. Nu cred cá am recomandat vreodatá divortul vreunei persoane. Dar am fost martor la schimbarea in bine a únor situatii care in aparentá erau fárá iesire. Avem un Dumnezeu care face minuni, un Dumnezeu care poate face imposibilul. El poate schimba inima omului, dacá acesta este deschis pentru schimbare. El poate 45

rezolva problemele cele mai dificile. Tot ceea ce trebuie sá facem noi este sá le spunem oamenilor adevárul despre Dumnezeu. Duhul Sfánt va lua acel adevár si va atinge inimile oamenilor.

Noi trebuie sá-i ínvátám pe altii „Nu m-am ferit sá vá vestesc tot planul lui Dumnezeu“ (Fapte 20:27). „Slujitorul ei am fost fácut eu, dupá isprávnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca sá intregesc Cuvántul lui Dumnezeu“ (Coloseni 1:25). Noi nu trebuie sá diminuám autoritatea Cuvántului lui Dumnezeu. Ispita de a compromite normele crestine de viatá este maře, dar porunca datá nouá este de a-L sluji pe Domnul Isus Hristos cu toatá inima noastrá. Uneori presiunile din partea prietenilor sau opiniile oamenilor ne opresc sá facem, sá spunem sau sá predicám ceea ce stim cá trebuie sá facem. Trebuie sá recunoastem cá planul lui Dumnezeu este bun. Acesta este cel mai bun si, in cele din urmá, va aduce cele mai mari beneficii tuturor celor implicati in proclamarea lui.

Trebuie sá propováduim si altora Cuvántul lui Dumnezeu

„In adevár, Evanghelia noastrá v-a fost propováduitá nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfánt si cu o maře indráznealá. Cáci stiti cá, din dragoste pentru voi am fost asa printre voi. Si voi insivá ati cálcat pe urmele mele si pe urmele Domnului, intrucát ati primit Cuván­ tul in multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfánt; asa cá ati ajuns o pildá pentru toti credinciosii din Macedonia si din Ahaia“ (1 Tesaloniceni 1:5-7). John Burke, un misionář in Guam, a avut dorinta de a propovádui Evanghelia, de a cástiga pe cei cázuti de la credintá si a-i aduce intr-o staré dupá voia Domnului. El a fost si este un exemplu extraordinar de om dedicat in intregime lui Dumnezeu. A avut o influentá incredibilá 46

asupra unui maře numár de oameni. A íncurajat pe multi sá-L accepte pe Hristos si sá lucreze pentru Evanghelia Sa, inclusiv pe autorii acestei cárti.9 Cánd šuntem receptivi la indemnurile Duhului Sfánt, ii putem ajuta si pe altii sá-L slujeascá pe Domnul Isus Hristos. Nu existá nici o indoialá cá oamenii lui Dumnezeu ii influenteazá pe alti oameni sá slujeascá lui Dumnezeu. Oamenii care šunt in clocot pentru Dumnezeu ii influ­ enteazá si pe altii. Trezirea dintr-o bisericá provoacá si alte biserici la trezire spiritualá. Noi trebuie sá ne conformám Cuvántului lui Dumnezeu, nu numai de dragul nostru, ci si de dragul altora care au nevoie de putere, sá rámáná hotáráti pentru Hristos.

Trebuie sá dovedim utilitatea Cuvántului lui Dumnezeu „Tu sá rámái in lucrurile, pe care le-ai invátat si de care esti pe deplin incredintat, cáci stii de la čine le-ai invátat: din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sá-ti dea intelepciunea care duce la mántuire, prin credinta in Hristos Isus. Toatá Scripturá este insuflatá de Dumnezeu si de folos ca sá invete, sá mustre, sá indrepte, sá dea íntelepciune in neprihánire, pentru ca omul lui Dumnezeu sá fie desávársit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buná“ (2 Timotei 3:14-17). Biblia este actualá si in zilele noastre.

Cuvántul lui Dumnezeu a fost potrivit pentru primul secol si continuá sá fie actual si pentru secolele XX si XXI. El a fost potrivit pentru problemele din zilele lui Martin Luther. A vorbit oamenilor din zilele lui John si Charles Wesley si George Whitefield. Biblia s-a adresat contemporanilor lui Dwight L. Moody si va continuá sá vorbeascá tuturor generatiilor. Cuvántul lui Dumnezeu este vesnic; el se adreseazá fiecárei generatii si fiecárei situatii, fie in mod specific, fie in principiu. Este’viu si activ si ne ajutá in problemele si preocupárile noastre actuale. 47

Alte cárti pe care ni le oferá lumea, cárti despre socio­ logie, psihologie si comportament uman šunt depasite curánd dupá ce šunt tipárite, dar Cuvántul lui Dumnezeu rámáne adevárat pe vecie. Dupá cum Biblia a vorbit bárbatilor si femeilor lui Dumnezeu cu mii de ani in urmá, tot asa Biblia vorbeste si bisericii de astázi. Convingerile lui David, Rut, Pavel, Petru si toti ceilalti credinciosi despre care se vorbeste in Biblie šunt convingeri pe care ar trebui sá le avem si noi. Desi ei au tráit in culturi diferite de cultura in care tráim noi, principiile dupá care au tráit oamenii descrisi in Biblie si sensibilitatea pe care ei au avut-o in urmarea convingerilor lor, šunt lucruri pe care trebuie sá le adoptám si noi astázi. Trebuie sá rámánem neclintiti > in Cuvántul lui Dumnezeu

„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de fricá, ci de putere, de dragoste si de chibzuintá“ (2 Timotei 1:7). Daniel a tráit in timpul unei schimbári sociále radicale. Oamenii si-au pierdut casele, si rudele au fost despártite unele de altele. Noua conducere nationalá a preluat puterea si a impus reguli stricte de comportament. Convingerile religioase ale lui Daniel si modul sáu de viatá au fost puse la incercare. De fapt, i s-a poruncit sá nu se mai roage lui Dumnezeu (vezi Daniel 6). Chiar sub asemenea presiuni exterioare, el a rámas neclintit, si a continuat sá-L caute pe Domnul si sá umble conform propriilor sále convingeri. Ca urmare, impáratul a vázut cát este de intelept si de inteligent, si 1-a numit pe Daniel al doilea om dupá el in impárátie (Daniel 6:1-3, 24). In ultimii ani, am auzit despre oameni din Europa de Est, China si din alte tári care nu s-au lepádat de credinta in Dumnezeu cánd guvernul a scos in afara legii credinta lor. Ei au fost persecutati pentru credinta lor in Dumnezeu si pentru pástrarea propriilor lor convingeri religioase. Unii si-au pierdut viata, altii au fost inchisi, au fost despártiti de cei dragi, dar ascultarea de

48

Dumnezeu a fost mai importantá decát viata insási. Faptul cá ei au rámas credinciosi convingerilor lor in vremuri grele, a avut ca rezultat treziri spirituále de mari proportii, in multe din aceste locuri.

Noi trebuie sá modelám Cuvántul lui Dumnezeu

In Matei 5 ni se spune: „Voi sunteti sarea pámantului“ (v. 13). „Voi sunteti lumina lumii“ (v. 14). „Tot asa sá lumineze si lumina voastrá inaintea oamenilor, ca ei sá vadá faptele voastre bune, si sá sláveascá pe Tatál vostru, care este in ceruri“ (v. 16). Intr-o lume pliná de intuneric, durere, suferintá si disperare, crestinul este chemat sá fie „sarea pámantului“ si „lumina lumii“. Aceastá lume fárá de Dumnezeu are o nevoie disperatá de oameni care sá le arate drumul spre iesirea din intuneric. Cartea The Day America Told the Truth (Ziua in care America a spus adevárul) ne aminteste de situatia criticá in care tráim. Autorii a fácut un sondaj de opinie pe un esantion de douá mii de americani, si le-au cerut oame­ nilor sá ráspundá únor intrebári specifice referitoare la compromis. Rezultatele šunt urmátoarele: • Nu vád nici un rošt in respectarea Sabatului (77 %). • Pot sá fur de la cei care au destul si nu vor simti lipsa (74 %). • Voi minti ori de cáte ori imi convine, atáta timp cát minciuna mea nu provoacá nici o pagubá realá (64 %). • Pot sá beau si sá má urc la volán, dacá cred cá šunt in staré sá conduc. Imi cunosc limitele (56 %). • ími voi insela partenerul/partenera—la urma urmei, dacá se iveste ocazia, si el/ea o sá facá la fel (53 %). • ími voi amána munca la serviciu si nu voi munci nimic o zi din cinci. Toti procedeazá la fel (50 %). • Pot folosi droguri ca sá má destind (41 %). • Pot trisa la plata impozitelor—páná la un punct (30 %).

49

• ími expun iubita/iubitul la unele boli dermato-venerice grave. Uneori imi fac de cap, dar čine nu-si face? (31 %). • Tehnic vorbind, este posibil s-o fi violat pe prietena mea, dar stiu cá si ea a vrut (20 %).10

Unii numesc asemenea atitudini „eticá conjuncturalá“. Dietrich Bonhoeffer a gándit altfel. Cu putin timp inainte de a muri intr-un lagár nazist, el a spus urmátoarele despre ispitá: „Toti credinciosii šunt imbrácati cu trupul in care Isus Hristos 1-a invins pe Satan. Pentru cá Satan nu a putut sá-L biruiascá pe Fiul lui Dumnezeu, el vine cu tot felul de ispite la ucenicii lui Isus.“11 Dusmanul omenirii intelege foarte bine cá Isus Hristos tráieste in toti cei care cred in El si le dá putere asupra impárátiei lui Satan. A fi „lumina lumii“ nu inseamná doar a-L márturisi cu gura pe Hristos, ci si a trái viata neprihá­ nitá pe care o descrie Biblia. Ca si crestini, noi trebuie sá fim foarte diferiti de oamenii din aceastá lume prin felul ín care tráim si prin convingerile noastre. Nu trebuie sá ne scuzám in fata lumii pentru cá noi credem in lucruri cum šunt dreptul la viatá sau tráinicia jurámintelor cásátoriei. Noi šuntem diferiti. Regulile dupá care tráim šunt regulile Impárá­ tiei. Dumnezeu ne-a dat standarde minunate, prin care putem sá tráim vieti abundente, implinite. Cercul nostru de prieteni, rudé si cunostinte va fi afectat in bine pentru totdeauna dacá il vom lása sá vadá vietile noastre cáláuzite de convingeri evlavioase. Trebuie sá conducem dupá Cuvántul lui Dumnezeu

„Luati seama dar la voi insivá si la toatá turma peste care v-a pus Duhul Sfánt episcopi, ca sá pástoriti Biserica Domnului, pe care a cástigat-o cu insusi sángele Sáu“ (Fapte 20:28). Unul din cele mai mari daruri pe care conducátorii spirituali le pot oferi urmasilor lor este sá fie oameni de

50

caracter si sá asculte de constiinta pe care Dumnezeu a pus-o in fiecare din noi. Conducátorul trebuie sá dovedeascá prin propriul exemplu cá toate convingerile personále šunt extrem de importante. Dacá tráim o viatá de compromis, atunci este foarte probabil ca toti cei ce ne urmeazá sá facá la fel. Dacá demonstrám cá šuntem atenti la vocea constiintei noastre, atunci cei care urmeazá exemplul nostru vor face la fel. Ucenicul este o persoaná care invatá si care urmeazá exemplul altora. Cel care face ucenici, trebuie sá conducá dupá modelul biblie si sá tiná la convingerile esentiale pentru credinta crestiná. Dumnezeu cautá mereu pástori (conducátori), care sá conducá turma (credinciosii) dupá modelul lásat de El. Moise s-a rugat: „Domnul, Dumnezeul duhurilor oricárui trup, sá ránduiascá peste adunare un om care sá iasá inaintea lor, si sá intre inaintea lor, care sá-i scoatá afará si sá-i vare ináuntru, pentru ca adunarea Domnului sá nu fie ca niste oi care n-au pástor“ (Numeri 27:16-17). Dumnezeu a ráspuns rugáciunii lui Moise si 1-a ales pe losua. Dumnezeu a spus lui Moise cá losua este un „bárbat in care este Duhul Meu“ (Numeri 27:18). losua a devenit conducátor dupá ce a invátat de la conducátorul sáu, Moise, zeci de ani. losua avea multe idei asemánátoare cu ideile lui Moise. El a avut grijá de oile sále asa cum a fácut Moise inaintea lui. Ucenicul a devenit conducátor. Este foarte important ca pastorii sá inteleagá cá ucenicii vor deveni conducátori in Impárátia lui Dumnezeu (Efeseni 4:12). Toti conducátorii spirituali tre­ buie sá-si puná intrebarea: „Oare doresc eu ca ucenicii mei sá fie ca mine?“ Notě

Mames Patterson and Peter Kim, The Day America Told the Truth (New York: Plume Books, 1991), 6-8.

51

2Bruce A. Demarest, General Revelation: Historical Views and Contemporary Issues (Grand Rapids: Zondervan Publishing House, 1982), 232-33. 3Ibid., 231. 4Citat din George Sweeting, Great Quotes and Illustrations (Waco, Tex.: Word Books, 1985), 60-70. 5Paul Enns, The Moody Handbook of Theology (Chicago: Moody Press, 1989), 332. 6Ibid. 7Ted W. Engstrom and Norman B. Rohrer, Making the Right Choices (Nashville: Thomas Nelson, 1993), 21. 8J. Oswald Sanders, Spirituál Leadership (Chicago: Moody Press, 1974), 199. 9Intámplarea face ca acelasi misionář prin care s-a intors Wayde Goodall la Dumnezeu, in Guam, sá-1 ajute pe Thomas Trask sá se implice mai mult in lucrarea Domnului, pe vremea cánd acesta se afla la facultatea North Central Bible College din Minneapolis. 10Citat din Engstrom si Rohrer, Making the Right Choices, 7-8. 11Dietrich Bonhoeffer, Creation and Fall/Temptation (New York: MacMillan, 1959), 118, citát in Engstrom si Rohrer, Making the Right Choices, 8.

52

3

Intoarcerea la supunerea personalá Legea Domnului este desávársitá, si Tnvioreazá sufletul; márturia Domnului este adeváratá si dá Tntelepciune celu! nestiuton . . . Primeste cu bunávointá cuvintele gurii mele, si cugetele inimii mele, Doamne, Stánca mea si Izbávitorul meu! —Psalmul 19:7,14

Abraham Lincoln a spus: „Cel Atotputernic Se foloseste de fiintele umane si intervine direct in problemele oamenilor; acesta este unul din cele mai clare lucruri din Biblie. Am avut atátea dovezi ale cáláuzirii Sále, au existat atátea momente cánd am fost controlat de o altá putere diferitá de vointa mea, íncát nu pot sá má indoiesc cá aceastá putere vine de sus.“1 Unul dintre cele mai uimitoare adeváruri de care un crestin isi poate da seama este cá Dumnezeu care ne-a creat are un pian cu viata noastrá. Pentru un crestin, viata nu se scurge conform unei atitudini defetiste de tipul: „Ce-o fi, o fi.“ Biblia ne invatá cá Dumnezeu este activ, lucreazá in viata credinciosului. In Psalmul 91:14-16 Dumnezeu declará: „Fiindcá Má iubeste - zice Domnul de aceea il voi izbávi; il voi ocroti, cáci cunoaste Numele Meu. Cánd Má va chema, ii voi ráspunde; voi fi cu el in strámtorare, il voi izbávi si-1 voi proslávi. II voi sátura cu viatá lungá si-i voi aráta mántuirea Mea.“ Dumnezeu cunoaste motivele, gándurile si actiunile noastre si , dořešte , sá aibá un rol activ J in viata noastrá.

53

Cánd descoperim care este voia lui Dumnezeu cu viata noastrá si dorim in inimile noastre sá alegem voia Lui, atunci vom simti cá avem sigurantá si páce. Fiecare crestin ar trebui sá stie care este planul lui Dumnezeu cu viata sa. Psalmistul se ruga astfel: „Invatá-má sá fac voia Ta, cáci Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Táu cel bun sá má cáláuzeascá pe calea cea dreaptá!“ (Psalmul 143:10) Noi aflám voia lui Dumnezeu cercetánd Biblia si rugándu-ne. Trebuie sá intelegem cá Dumnezeu vrea sá aibá un rol activ ín viata noastrá de fiecare zi. Aflarea voii lui Dumnezeu

O formulá foarte buná pe care oricine o poate aplica cánd incearcá sá afle voia lui Dumnezeu, este ceea ce eu am numit „trei plus trei plus trei.“ Primul set de trei principii pentru aflarea voii lui Dumnezeu este urmátorul: Dumnezeu are un pian cu privire la vietile noastre Toti credinciosii náscuti din nou trebuie sá imbrátiseze acest adevár. Noi nu šuntem aici din íntámplare. Dumne­ zeu a spus clar acest lucru in Cuvántul Sáu: „Mai inainte ca sá te fi intocmit in pántecele mamei tale, te cunosteam, si mai inainte ca sá fi iesit tu din pántecele ei, Eu te pusesem deoparte, si te fácusem prooroc al neamurilor“ (leremia 1:5). „Asa vorbeste Domnul, Ráscumpárátorul táu, Cel ce te-a intocmit din pántecele mamei tale“ (Isaia 44:24). „Domnul intáreste pasii omului, cánd ii plače calea lui“ (Ps. 37:23). Vietile noastre nu se desfásoará la intámplare, ci in conformitate cu planul si scopul lui Dumnezeu. Dacá nu credem cá Dumnezeu are o vointá perfectá pentru vietile noastre, atunci trebuie sá ne incredem in soartá sau in oránduirea acestei lumi. Acestea šunt inspáimántátoare pentru cá adesea, aceastá lume este un loc aspru, crud si neiertátor. Dar noi nu avem nevoie sá

54

ne incredem in oameni sau in oránduirea acestei lumi. Noi ne putem gási odihna stiind cá Dumnezeu are un pian pentru vietile noastre. Adesea aud crestini sau chiar conducátori de biserici spunánd cá dacá asta sau cealaltá ar fi fost altfel, atunci el sau ea ar fi fost alesi intr-o functie mai inaltá. Asta se numeste credintá in sistemul lumesc. O astfel de persoaná a hotárát sá creadá cá evenimentele care au loc in viata crestinului šunt influentate de evenimentele politice. Dacá credem acest lucru, atunci nu facem bine. Oránduirea lumii acesteia este in maře másurá influentatá de tot felul de intentii rele, motivatii falše si de opiniile oamenilor. Intrucát este riscant sá te increzi in oránduirea lumii, este bine sá te increzi in planul lui Dumnezeu: „Mai bine este sá cauti un adápost in Domnul, decát sá te increzi in om“ (Psalmul 118:8). „Frica de oameni este o cursá, dar cel ce se increde in Domnul n-are de ce sá se teamá“ (Proverbe 29:25). Isaia ne aminteste: „Incredeti-vá in Domnul pe vecie, cáci Domnul Dumne­ zeu este Stánca veacurilor“ (Isaia 26:4). ’

A

A

’

.

’

A

’

•

A

Dumnezeu dořešte > sá ne arate care este voia Sa Noi stim sigur cá Dumnezeu dořešte sá ne arate voia Sa. Multi incearcá sá-i multumeascá pe oameni, dar dorinta noastrá trebuie sá fie cunoasterea voii lui Dumnezeu: „Slujiti-le nu numai cánd sunteti sub ochii lor, ca si cum ati vrea sá pláceti oamenilor, ci ca niste robi ai lui Hristos, care fac din inimá voia lui Dumnezeu“ (Efeseni 6:6). Autorul Epistolei cátre Evrei se ruga: „Dumnezeul pácii, care, prin sángele legámántului celui vesnic, a sculat din morti pe Domnul nostru Isus, marele Pástor al oilor, sá vá facá desávársiti in orice lucru bun, ca sá faceti voia Lui si sá lucreze in noi ce-I este plácut, prin Isus Hristos“ (Evrei 13:20-21). Dacá intelegem acest principiu, si dacá II rugám pe Dumnezeu sá ne arate care este voia Sa, atunci Dumnezeu ne va da cáláuzirea pe care o cáutám.* 55

Trebuie sá dorim ímplinirea voii Sále

Isus a fost stápánit de rávna de a face voia Tatálui: „Cel ce M-a trimis, este cu Mine; Tatál nu M-a lásat singur, pentru cá totdeauna fac ce-I este plácut“ (loan 8:29). Psalmistul se ruga: „Dumnezeule, Tu esti Dumnezeul meu, pe Tině Te caut! Imi inseteazá sufletul dupá Tině, imi tánjeste trupul dupá Tině, intr-un pámant sec, uscat si fárá apá“ (Psalmul 63:1). „Sá-mi tráiascá sufletul si sá Te laude si judecátile Tale sá má sprijineascá!“ (Psalmul 119:175). ’ Dacá credinciosii cautá voia lui Dumnezeu cu toatá inima lor, atunci Dumnezeu ii va cáláuzi. Paul Little a exprimat lupta sa cu acest adevár, astfel: „Eram foarte frustrat, incercánd sá inteleg care este voia lui Dumnezeu. Am incercat totul in afará de a intra in prezenta lui Dumnezeu si a-L intreba care este voia Sa.“2 AI doilea set de trei principii in determinarea voii lui Dumnezeu este urmátorul: Trebuie sá ne Íncredintám viitorul in mana lui Dumnezeu Dacá ne íncredintám lui Dumnezeu planurile, ambitiile, dorintele si scopurile, atunci noi putem avea incredere cá El ne va conduce in toate. Psalmistul ne implorá: „Incredinteazá-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El, si El va lucra“ (Psalmul 37:5). Hotárárea de a ne incredinta soarta in mana Domnului, cere o atitudine care spune: „Doamne Isuse, nu conteazá ceea ce vreau eu, ci ceea ce vrei Tu.“ Aceasta inseamná a fi hotárat. Ca si crestini, noi am fost „cumpárati cu un pret“ (1 Corinteni 7:23) si nu ne mai apartinem nouá. Noi šuntem sub o nouá tutelá, cáci noi apartinem lui Dumnezeu. Trebuie sá fim convinsi cá Dumnezeu este demn de incredere

Noi putem sá li Íncredintám lui Dumnezeu viitorul 56

nostru, treburile noastre si vietile noastre: „íncrede-te in Domnul din toatá inima ta“ (Proverbe 3:5). Multi oameni si-au pus increderea si nádejdea lor pentru viitor in diferite denominatiuni sau grupári. Cánd nu experimenteazá ceea ce sperau, ei šunt deziluzionati si nu mai au incredere in nimeni. Noi, cei care facem parte din Assemblies of God, iubim tot ceea ce a fácut si face Dumnezeu prin organizatia noastrá. Totusi, oricát de minunatá ar fi aceastá pártásie, noi nu ne putem pune niciodatá increderea in aceastá organizatie si sá uitám de Dumnezeu. Noi li apartinem lui Dumnezeu; El este Cel care ne-a angajat. Dumnezeu nu ne va dezamági niciodatá. El este puterea noastrá, protectorul nostru, Cel ce ne poartá de grijá, ajutorul si Salvatorul nostru. Domnul mi-a dat harul de a-mi face lucrarea la care am fost chemat in aceastá organizatie numitá Assemblies of God, dar sursa mea de inspiratie nu este organizatia. Dumnezeu este sursa mea, izvorul din care má adáp. Oamenii s-ar putea sá má dezamágeascá, dar Dumnezeu nu má va dezamági niciodatá.

Trebuie sá ne supunem voii Sále

Noi šuntem gata sá ne supunem voii lui Dumnezeu numai atunci cánd putem spune: „Doamne, voi face voia Ta si má voi supune voii Tale chiar dacá nu o inteleg.“ „Nu te bizui pe intelepciunea ta“ (Proverbe 3:5). Eu pot sá má incred in El. Pentru cá duhul meu simte cá aceasta este voia lui Dumnezeu: „látá drumul, mergeti pe el!“ (Isaia 30:21), eu pot avea páce in suflet. Un exemplu biblie care ne aratá ce inseamná sá faci voia lui Dumnezeu si sá ai incredere in Dumnezeu este istoria vietii lui losif. El a fost vándut ca selav pentru cá fratii lui il urau si nu mai voiau sá-1 vadá. Potifar 1-a cumpárat pe losif ca sá fie sclavul sáu. losif a fost bineeuvántat in tot ceea ce fácea, pentru cá Dumnezeu 57

era cu el, chiar dacá era in sclavie. Sotia lui Potifar a incercat sá aibá o relatie amoroasá cu losif. El a evitat-o spunánd: „Cum as putea sá fac eu un ráu atát de maře si sá pácátuiesc impotriva lui Dumnezeu?“ (Genesa 39:9). El a sfársit prin a fugi de aceastá femeie. In furia ei, sotia lui Potifar 1-a acuzat pe losif pe nedrept si el a fost aruncat in inchisoare. Acolo, in inchisoare, multi au observat cá losif era diferit de toti ceilalti prizonieri. losif avea o intelepciune deosebitá si stia sá deosebeascá binele de ráu. El era diferit de ceilalti, pentru cá Dumnezeu era cu el. losif stia cá Dumnezeul sáu nu-1 va párási niciodatá. Probabil cá el nu intelegea evenimentele din viata sa, dar asta nu schimba faptul cá Dumnezeu era mereu cu el. Šunt sigur cá dacá ar fi fost in situatia lui losif, multi oameni ar fi fost plini de amáráciune sau chiar si-ar fi pierdut increderea in Dumnezeu, spunánd: „Dacá Dum­ nezeu má iubea, as fi avut o viatá mai buná.“ losif nu a fácut asa. losif nu si-a pus increderea in evenimentele din viata lui, ci in Dumnezeu Insusi, si el stia cá Dumnezeu are un scop divin care se implinea prin tot ceea ce i se intámpla lui. losif era cunoscut pentru capacitatea lui de a interpre­ ta visele—un dar pe care il primise de la Dumnezeu. Intr-o buná zi, Faraón a avut nevoie disperatá de cineva care sá-r tálmáceascá unul din visele sále, si un slujitor care fusese in inchisoare si-a adus aminte de losif si > > de Dumnezeu avea un scop cu tot ceea ce i s-a íntámplat lui losif.

darul lui de a interpreta visele. losif a fost scos din inchisoare si dus sá-1 intálneascá pe Faraón ca sá-i interpreteze visul. Pentru cá losif a dat visului o interpretare corectá, Faraón si-a dat seama de intelepciunea si capacitátile lui deosebite. De aceea, Faraón i-a dat locul al

58

doilea dupá sine insusi, in tara Egiptului. Aflat in aceastá pozitie, losif a fost folosit de Dumnezeu pentru a salva de la inanitie, in timpul unei foamete, suté de mii de oameni, inclusiv pe tatál si pe fratii sái. Dumnezeu a avut un scop in toate evenimentele prin care a trecut losif. losif le-a spus fratilor sái care-1 vánduserá ca sclav: „Acum, nu vá intristati si nu fiti máhniti cá m-ati vándut ca sá fiu adus aici, cáci ca sá vá scap viata m-a trimis Dumnezeu inaintea voastrá“ (Genesa 45:5). Poate cá nu intelegi ce se intámplá in viata ta. Nu incerca neapárat sá intelegi evenimentele din viata ta, ci mai degrabá incearcá sá intelegi cá El dořešte sá transforme in bine situatia ta: „De altá parte, stim cá toate lucrurile lucreazá impreuná spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce šunt chemati dupá planul Sáu“ (Romani 8:28). Dumnezeu ne-a promis cá dacá facem trei lucruri, atunci El il va face pe al patrulea: „Increde-te in Domnul din toatá inima ta, si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate cáile tale, si El iti va netezi cárárile“ (Proverbe 3:5-6). Tatál nostru ceresc este un Dumnezeu bun, care dořešte ca toti copiii Sái sá creadá in El din toatá inima. Multi incearcá sá-si controleze viata prin decizii proprii in legáturá cu ceea ce ar trebui sá facá, in loc sá-si puná increderea in Dumnezeu si in planul Sáu pentru ei. Noi putem sá ne předám viata in mana Domnului si sá ne incredem zilnic in intelepciunea Sa. Multi oameni se tem cá Dumnezeu nu le va acorda atentie. Altii au avut experiente dureroase si cred cá Dumnezeu le-a fácut ráu sau cá Dumnezeu este supárat pe ei. Cánd II slujim, noi nu trebuie sá ne ternem nicio­ datá cá Dumnezeu ne va ignora sau cá ne va face ráu. El ii iubeste pe copiii Sái cu o iubire pe care noi nu o putem intelege in totalitate. 59

G. Christian Weiss in cartea sa, The Perfect Will of God (Voia perfectá a lui Dumnezeu), a spus: Credeti cá existá vreun tatá care nu are nici un pian pen­ tru viata fiului sáu? Credeti cá existá vreo mamá care nu are nici o dorintá sau nici un pian pentru viata fiicei sále? Credeti cá un bárbat care vrea sá se cásátoreascá, nu are nici o dorintá in legáturá cu cea care ii va fi sotie? Vá puteti imagina un rege sau un conducátor care nu are nici o vointá, sau dorintá, sau lege, prin care sá-si guverneze poporul? Un cápitan care nu are nici un pian cu soldatii sái? Un director care nu are nici un pian sau nici o strate­ gie de lucru cu muncitorii sái? Dacá vá puteti imagina asa céva, atunci vá puteti gándi cá Dumnezeu nu are nici un pian cu viata dumneavoastrá, deoarece toate aceste simboluri šunt folosite in Biblie, pentru a aráta relatia dintre crestin si Domnul sáu.3

In Evanghelia dupá Luca, Isus ne aminteste: „Oricine cere, capátá; čine cautá gáseste; si celui ce bate, i se deschide. Čine este tatál acela dintre voi, care, dacá-i cere fiul sáu o páine, sá-i dea o piatrá? Ori, dacá cere un peste, sá-i dea un sarpe in loc de peste? Sau, dacá cere un ou, sá-i dea o scorpie? Deci, dacá voi, care sunteti rái, stiti sá dati daruri bune copiilor vostri, cu cát mai mult Tatál vostru cel din ceruri va da Duhul Sfánt celor ce I-L cer!“ (Luca 11:10-13). Al treilea set de trei principii, care ne ajutá sá aflám voia lui Dumnezeu, este ceea ce eu numesc márturia Cuvántu­ lui, a Duhului Sfánt si a imprejurárilor. F. B. Meyer a folosit o formulá asemánátoare. El a spus: „Cánd vrem sá aflám care este voia lui Dumnezeu, šunt trei lucruri care ísi dau concursul: impulsul láuntric, Cuvántul lui Dumnezeu si tendinta imprejurárilor . . . Sá nu actionezi niciodatá páná nu vezi ingemánarea acestor trei lucruri.“4

Trebuie sá ascultám márturia Cuvántului lui Dumnezeu Dumnezeu Isi extinde vointa numai in cadrul sfánt al Cuvántului Sáu. Oamenii au avut uneori probléme pentru

60

cá au facut céva ce altii au crezut cá este Cuvántul lui Dumnezeu. Cineva pe care 11 respectai ti-a spus: „Domnul mi-a spus sá-ti spun sá faci asa!“ sau „Cred cá Dumnezeu vrea ca tu sá faci asa .. Cel mai adesea cánd se intámplá asa, sfatul respectiv nu poate fi sustinut cu versete din Biblie. Trebuie sá fim atenti. Persoana care dá asemenea sfaturi poate fi foarte sincerá si cu intentii bune, dar asta nu inseamná cá sfatul ei sau al lui este voia lui Dumnezeu. Noi trebuie sá verificám cu Biblia toate lucrurile. Oare ceea ce gándesc sau aud este in conformitate cu Cuvántul lui Dumnezeu? Oare aceastá hotáráre pe care vreau s-o iau, este in acord cu Biblia? Cánd cei din Berea 1-au auzit pe Pavel predicánd Evanghelia, ei „cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sá vadá dacá ce li se spunea, este asa“ (Fapte 17:11). Datoritá acestui comportament ei au ajuns sá fie cunoscuti ca niste oameni cu o inimá mai aleasá. Paul Little a fácut o observatie importantá: „Te-ai gándit vreodatá cá cea mai maře parte a voii lui Dumnezeu pentru viata ta a fost revelatá dej a in Biblie? Acesta este un lucru extrem de important pe care trebuie sá-1 intelegi.“5 Dacá vom pástra Cuvántul lui Dumnezeu ca element de referintá in toate situatiile vietii, atunci in orice moment vom avea siguranta cá šuntem pe drumul cel bun. Aceasta este márturia Cuvántului lui Dumnezeu.

Trebuie sá fim sensibili la márturia Duhului Sfánt

Adesea ii auzim pe crestini spunánd cá au „un element de verificare in duhul lor“. Sau ei spun cá uneori li se aprinde „beculetul rosu“. Acesta este felul Duhului Sfánt de a ne spune cá nu a sosit momentul potrivit pentru un anumit lucru sau cá ráspunsul la intrebarea noastrá poate fi nu. Cánd simtim in duhurile noastre cá céva nu este dupá voia lui Dumnezeu si nu reprezintá voia Lui pentru viata noastrá sau cánd nu ne simtim linistiti in legáturá cu o decizie pe care dorim s-o luám, atunci s-ar putea ca 61

Dumnezeu sá ne spuná sá ne oprim sau sá o lásám mai incet. De-a lungul anilor, am vázut oameni care nu au fácut voia lui Dumnezeu pentru cá au actionat prea repede. Adesea, oamenii cred cá Dumnezeu ii conduce, dar fac greseala sá actioneze inainte de a fi momentul, iar cánd vine timpul, ei nu mai šunt disponibili. Cu cát šuntem mai deschisi in fata Duhului Sfánt, cu atát mai mult vom recunoaste cáláuzirea Duhului Sfánt incepánd cu lucrurile cele mai mici ale vietii noastre. Cineva a spus: „Binecuvántat este omul care aflá in ce directie Se indreaptá Dumnezeu si apoi se indreaptá si el in aceeasi directie.“6 Dacá nu invátám sá recunoastem vocea Duhului in lucrurile márunte, nu vom recunoaste niciodatá vocea Duhului Sfánt nici cánd va fi vorba de lucrurile mari. Secretul este sá tráiesti zilnic cunoscánd vocea Duhului Sfánt si apoi, cánd recunosti aceastá voce, sá o urmezi.

Trebuie sá fim deschisi la márturia ímprejurárilor Eu nu cred cá atunci cánd Dumnezeu face céva, noi tre­ buie sá grábim lucrurile. látá o ilustrare a acestei afirmatii. Cánd eram copil locuiam in casa parohialá si, in noptile reci de iarná, familia mea juca puzzle. Eu eram putin ráutácios si ascundeam o piesá pentru cá stiam cá odatá ce jocul era aproape completat, va mai lipsi doar piesa pe care o ascundeam eu si astfel imi aduceam cea mai importantá contributie la incheierea jocului. Exact asa lucreazá Duhul Sfánt in vietile noastre. Cánd Dumnezeu pune piesele impreuná, noi nu trebuie sá fortám nimic. Aceasta este márturia ímprejurárilor. Eu nu am cerut niciodatá sá fiu membru al vreunei biserici si nici nu am cáutat nici una din functiile pe care le-am ocupat in lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Nu cred cá trebuie sá cáutám functii, ci trebuie sá-L cáutám pe Domnul. Totusi, existá momente cánd trebuie sá cerem sfatul unei persoane evlavioase. S-ar putea sá avem nevoie

62

sá stám de vorbá cu o persoaná competentá pentru a-i spune cá noi credem cá Domnul nu mai are nevoie de noi in lucrarea pe care am fácut-o páná acum, si sá o intrebám dacá nu ne-ar putea indruma spre un alt loc unde am putea sluji cu darurile pe care le avem. Oamenii šunt adesea nerábdátori; totusi, nu aceasta este voia lui Dumnezeu. Biblia ne spune: „Nu vá ingrijorati de nimic...“ (Filipeni 4:6). Tráirea unei vieti dupá voia lui Dumnezeu este o experientá minunatá. Aceasta iti dá o senzatie de confort si liniste interioará. Noi nu trebuie sá ne ingrijorám. Combinatia cástigátoare este urmátoarea: omul lui Dumnezeu, in locul ales de Dumnezeu, la timpul hotárát de Dumnezeu. Cánd are loc aceastá combinatie, binecuvántarea lui Dumnezeu se revarsá asupra tuturor lucrárilor noastre. Aceasta nu inseamná cá nu vom avea lupte spirituále sau cá nu vom trece prin incercári. Diferenta este cá noi vom avea incredere, credintá si sigurantá. Noi putem spune: „Dumnezeu nu m-a pus aici ca sá gresesc, ci ca sá reusesc.“ Avánd aceastá intelegere, noi vom fi niste conducátori mai plini de incredere. Vom avea mai multá credintá pentru cá stim cá Dumnezeu este implicat in vietile noastre. Stim cá vom reusi pentru cá Dumnezeu ne-a indrumat pasii pe cárarea cea buná. George Mueller avea sase paši pe care ii parcurgea cánd cáuta voia lui Dumnezeu pentru viata sa: 1. La inceput caut ca inima mea sá ajungá intr-o astfel de staré incát sá nu aibá nici o vointá proprie cu privire la o problemá datá. Aici este locul unde se poticnesc majoritatea oamenilor . . . Greutátile šunt invinse atunci cánd inima noastrá este gata sá facá voia Domnului, oricare ar fi aceas­ ta. Cánd cineva se aflá cu adevárat in aceastá staré, atunci de obicei persoana respectivá este foarte aproape de cunoasterea voii lui Dumnezeu. 2. Odatá ce am fácut aceasta, nu voi lása rezultatul in seama sentimentelor sau a unei simple impresii. Dacá fac asa, má expun singur la mari deziluzii.

63

3. Eu vád voia Duhului lui Dumnezeu in stránsá legáturá cu Cuvántul lui Dumnezeu. Duhul Sfánt si Cuvántul trebuie combinate impreuná. Dacá caut numai cáláuzirea Duhului Sfánt fárá sá privesc la Cuvánt, má expun iarási la mari dezamágiri. Dacá Duhul Sfánt ne cáláuzeste, atunci El ne va cáláuzi ín conformitate cu cele scrise in Biblie si niciodatá in contradictie cu acestea. 4. Apoi, iau in seamá imprejurárile providentiale. Adesea acestea indicá voia lui Dumnezeu in legáturá cu Cuvántul si cu Duhul Sáu. 5. Má rog ca Dumnezeu sá-mi descopere in mod clar voia Sa. 6. Astfel, prin rugáciune cátre Dumnezeu, studiul Bibliei si meditatie, pot sá iau o hotáráre in conformitate cu capacitatea mea intelectualá cu care m-a inzestrat Dumnezeu; si, dacá sufletul meu este impácat cu decizia pe care am luat-o si simt aceea^i páce si dupá ce má rog a doua si a treia oará, actionez in consecintá. Eu am descoperit cá aceastá metodá este intotdeauna eficientá atát in chestiuni minore, cát si in chestiuni foarte importante.7 Ascultarea de voia lui Dumnezeu

In tot ceea ce face, prima grijá a crestinului trebuie sá fie ascultarea de Hristos. Isus a spus: „Dacá Má iubeste cineva, va páži cuvántul Meu, si Tatál Meu il va iubi. Noi vom veni la el, si vom locui impreuná cu el“ (loan 14:23). Cea mai maře rásplatá pentru ascultare este ascultarea insási. Doar faptul cá stim cá facem voia lui Dumnezeu, aduce cu sine multá putere, rezistentá si multumire. Multi oameni cred cá gásirea voii lui Dumnezeu este o maře povará, sau cá odatá ce au aflat care este voia lui Dumnezeu, aceasta va fi o povará. Dacá intelegem cu adevárat dragostea lui Dumnezeu, aceastá opinie va dispárea rapid. A.W. Tozer a spus cá dorinta de a-I fi plácut lui Dumnezeu prin ascultarea de poruncile Sále nu trebuie sá fie o povará, ci o bucurie: „In aproape orice situatie din viata noastrá de zi cu zi aici pe pámánt, Dumnezeu este multumit atunci cánd noi šuntem multumiti. El dořešte ca

64

noi sá fim liberi ca pasárile cerului, liberi sá zburám in inaltul cerului si sá cantám laudele Creatorului nostru fárá nici o ingrijorare.“8 Toti conducátorii care šunt folositi cu preponderentá de cátre Dumnezeu inteleg cá ascultarea de Dumnezeu este obiectivul lor principál in viatá. Noe a inteles acest principiu si „a fácut tot ce-i poruncise Dumnezeu“ (Genesa 6:22). Avraam s-a dus sá-1 aducá pe fiul sáu ca jertfá, dupá cum ň ceruse Dumnezeu, si Dumnezeu S-a íngrijit de jertfá. „Avraam s-a sculat dis de dimineatá. . . si a pornit spre locul, pe care i-1 spusese Dumnezeu“ (Genesa 22:3). Betaleel a lucrat la construirea cortului intálnirii si el „a fácut totul dupá cum poruncise Domnul“ (Exod 36:1). losua „n-a lásat nimic neimplinit din tot ce poruncise lui Moise Domnul“ (losua 11:15). Ezechia „s-a alipit de Domnul, nu s-a abátut de la El, si a pázit poruncile pe care le dáduse lui Moise Domnul“ (2 ímpárati 18:6). losif si Maria „au implinit tot ce poruncea Legea Domnului“ (Luca 2:39). Pavel a spus: „Impárate Agripa, n-am vrut sá má impotrivesc vedeniei ceresti“ (Fapte 26:19). Autorul Epistolei cátre Evrei spune despre Hristos: „Mácar cá era Fiu, a invátat sá asculte prin lucrurile pe care le-a suferit“ (Evrei 5:8).

Cánd nu ascultám de Dumnezeu

Ce se intámplá dacá nu L-ai ascultat pe Dumnezeu in trecut? De-a lungul anilor am fost intrebat adesea: „Poate Dumnezeu sá má ierte pentru ceea ce am fácut in trecut?“ Ráspunsul este: „Bineinteles cá Dumnezeu te poate ierta!“ Dacá nu L-ai ascultat pe Dumnezeu, iar acum vrei ca Dumnezeu sá te ierte si > vrei sá te intorci la o viatá > de 65

ascultare, El te va ierta. Dumnezeu ne poate ierta dacá atitudinea inimii noastre este corectá. David a pácátuit impotriva lui Dumnezeu, insá apoi David a cáutat iertarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu 1-a iertat si 1-a restaurat. „Ai milá de mine, Dumnezeule, in bunátatea Ta! Dupá indurarea Ta cea maře, sterge farádelegile mele! Spalá-má cu desávársire de nelegiuirea mea si curáteste-má de pácatul meu! Cáci imi cunosc bine fárádelegile si pácatul meu stá necurmat inaintea mea. Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pácátuit si am facut ce este ráu inaintea Ta; asa cá vei fi drept in hotárarea Ta si fárá viná in judecata Ťa“ ( Psalmul 51:1-4). Regele Saul, pe de altá parte, nu a ascultat de Dumnezeu si inima lui i s-a impietrit. Saul nu a avut aceeasi atitudine de pocáintá pe care a avut-o David. El nu a avut nici o párere de ráu pentru cá a pácátuit, si inima lui nu s-a intristat deloc pentru cá nu dáduse ascultare lui Dumnezeu. Ca mai toti oamenii, Saul a incercat sá-si acopere sau sá-si justifice pácatul. Šunt incredintat cá Duhul Sfánt i-a vorbit lui Saul, la fel cum mai tárziu i-a vorbit lui David, dar ráspunsul lui Saul atunci cánd Duhul Sfánt 1-a convins de pácat a fost diferit de cel al lui David. Saul nu a ascultat. Unul din cele mai triste versete din Biblie, este acela unde Dumnezeu a spus: „Imi pare ráu cá am pus pe Saul impárat, cáci se abate de la Mine si nu pázeste cuvintele Mele“ (1 Samuel 15:11). Trebuie sá admitem cá nu L-am ascultat pe Dumnezeu, si sá luám hotárarea sá-L ascultám.

In orice moment Saul ar fi putut sá inceteze sá mai pácátuiascá, si Dumnezeu 1-ar fi iertat. Saul a ales sá nu asculte de Dumnezeu, a continuat sá fie neascultátor si i s-a impietrit inima. Iertarea este o binecuvántare minunatá pe care o dá Dumnezeu, insá ca sá fii iertat, trebuie sá admiti cá nu 66

L-ai ascultat pe Dumnezeu si sá iei hotárárea de a-L asculta de acum incolo: „Čine isi ascunde fárádelegile, nu propáseste, dar čine le márturiseste si se lasá de ele, capátá indurare“ (Proverbe 28:13). Cel care ne iartá si ne apárá este Domnul Isus Hristos: „Dar dacá cineva a pácátuit, avem la Tatál un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihánit. El este jertfa de ispásire pentru pácatele noastre“ (1 loan 2:1-2). Isus este Avocatul nostru care in greacá este paráclětos C,cineva chemat aláturi ca sá ajute“). Isus Hristos te va ierta prin sángele Lui scump si te va ajuta sá faci voia lui Dumnezeu in viata ta. Cánd II ascultám pe Dumnezeu A-L iubi pe Dumnezeu inseamná a asculta de Dumnezeu. Cánd II ascultám pe Dumnezeu, El ne binecuvánteazá cu toate binecuvantárile despre care se vorbeste in Cuvántul Sáu. Dumnezeu are un pian divin cu vietile noastre. El dořešte sá ne vorbeascá in fiecare zi si sá ne conducá in tot ceea ce facem. Promisiunea pe care i-a fácut-o Dumnezeu lui losua, este in aceeasi másurá si pentru noi: „Cartea aceasta a legii sá nu se depárteze de gura ta; cugetá asupra ei zi si noapte, cáutánd sá faci tot ce este scris in ea; cáci atunci vei izbándi in toate lucrárile tale si atunci vei lucra cu intelepciune“ (losua 1:8). Calea Ta, o, Doamne, nu calea mea, Oricát de intunecatá ar fi! Condu-má Tu, cu mana Ta; Alege Tu cárarea pentru mine. Indiferent dacá va fi netedá sau dificilá, Ea va fi totusi cea mai buná; Cu ocolisuri sau dreaptá, cárarea má va conduce Chiar spre odihna Ta. Nu indráznesc sá-mi aleg sortul; Nu as face-o, chiar dacá as putea; Alege Tu pentru mine, Dumnezeul meu Ca astfel sá merg pe cárarea cea dreaptá.

67

la-mi cupa si umple-o Cu bucurie sau tristete, Cum Ti se pare cel mai potrivit; Alege Tu si binele si rául pentru mine. Alege-mi tu prietenii, Alege Tu boala sau sánátatea; Alege-mi Tu grijile mele, Sárácia sau bogátia mea. Nu voia mea, nu voia mea sá se facá. In lucrurile mari sau mici: Fii Tu cáláuza mea, puterea mea, Intelepciunea mea si totul pentru mine fii TU. —Horatius Bonar9 Notě

1 Citát din George Sweeting, Great Quotes and lllustrations (Waco, Tex.: Word Books,1985), 130. 2Ibid.., 127. 3Ibid, 128. 4Ibid„ 129. 5Paul Little, citát din Sweeting, Great Quotes, 128. 6Citat din Sweeting, Great Quotes, 129. 7George Mueller, citát din Sweeting, Great Quotes, 129-130. 8A.W. Tozer, citát din Sweeting, Great Quotes, 128. 9Citat din Sweeting, Great Quotes, 127-128.

68

Intoarcerea la predicarea biblicá Ei staruiau ín Tnvatatura apostolilop in legatura fráteascš, ín frángerea páinii, si Tn rugáciuni. Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne. —Fapte 2:42-43

Nu este nici o indoialá cá Biserica Primará a tráit in domeniul supranaturalului. Semnele si minunile erau lucruri obisnuite; miracolele erau normále si, de fapt, erau asteptate. Multi din membrii Bisericii Primare vázuserá minu­ nile fácute de Isus Hristos Insusi. Acest fapt este atestat in predica lui Petru din ziua Cincizecimii. Petru a spus: „Bárbati israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastrá prin minunile, semnele si lucrárile pline de putere, pe care le-a fácut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupá cum bine stiti“ (Fapte 2:22). Rezultatele predicii lui Petru au fost, de asemenea, miraculoase: „Cei ce au primit propováduirea lui, au fost botezati; si in ziua aceea, la numárul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de šuflete“ (Fapte 2:41). In cartea Faptele Apostolilor, descoperim mereu si mereu cá atunci cánd a fost predicat Cuvántul lui Dumnezeu au existat semne si minuni. 69

Un mesaj penticostal

Biserica penticostalá cunoscutá sub numele de Assemblies of God este o miscare care a inceput in mod miraculos, ca rezultat al coborárii Duhului Sfánt peste credinciosi. Incá de la inceputurile ei, Dumnezeu a binecuvántat aceastá pártásie, datoritá dependentei ei de Dumnezeu, dublatá de un devotament lipsit de compromis, fata de conducerea Duhului Sfánt, invátatá de Cuvántul lui Dumnezeu, si a fost folositá de cátre Duhul Sfánt ca sá-L facá de cunoscut pe Isus Hristos acestei lumi pline de nevoi. Incá de la inceputurile noastre noi am fost binecuvántati cu mari semne si minuni. Ii multumim cu umilintá lui Dumnezeu pentru acestea. Noi am incercat sá modelám Assemblies of God dupá exemplul Bisericii Primare, asa cum este descrisá aceasta in Noul Testament. Motivul este evident: noi vrem sá fim ca si crestinii de la inceput si sá fim folositi de Dumnezeu la fel cum au fost folositi ei. Noi dorim cresterea, pasiunea si compasiunea pe care ei au avut-o si Dumnezeu dořešte ca noi sá fim o Bisericá dupá exemplul Bisericii Primare.

dorim neapárat sá avem aceleasi rezultate. Noi šuntem penticostali pentru cá ei au fost penticostali. Noi ne rugám pentru semne, minuni si miracole pentru cá si ei le-au experimentat. Noi nu šuntem perfecti si nici nu pretindem a fi, dar aceasta a fost si márturia Bisericii Primare. Nu prea am rábdare cu cei care vor ca noi sá diminuám sau sá negám mesajul de la Rusalii si lucrarea Duhului Sfánt. Má rog ca Dumnezeu sá ne pázeascá de a ajunge in aceastá conditie, cáci dacá va veni acea zi, noi nu vom mai fi ceea ce Dumnezeu a vrut ca noi sá fim. Nu existá nici o indoialá cá Dumnezeu dořešte ca noi sá fim o comunitate care foloseste Biserica Primará ca exemplu al ei.

70

Primii crestini au fost persecutati din cauza mesajului lor si din cauza a ceea ce erau ei. Si noi vom fi persecu­ tati. Ei n-au fost intelesi de cátre societatea in care tráiau. Nici noi nu vom fi intelesi. Alte grupuri religioase i-au respins din cauza invátáturii lor cá Isus Hristos este Domnul inviat si care este implicat in mod activ in treburile bisericii. Si noi vom fi respinsi. Primii crestini au fost amenintati, bátuti, respinsi si li s-a spus sá nu mai propováduiascá Cuvántul. In loc sá-si incetineascá lucrarea, ei au cázut in genunchi si s-au rugat: „Si acum, Doamne, uitá-Te la amenintárile lor, dá putere robilor Tái sá vesteascá Cuvántul Táu cu toatá indrázneala, si intinde-Ti mána ca sá se facá támáduiri, minuni si semne prin Numele Robului Táu celui Sfánt, Isus. Dupá ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfánt si vesteau Cuvántul lui Dumnezeu cu indráznealá“ (Fapte 4:29-31). Vá rog sá observati cá ei erau toti plini de Duhul Sfánt si au inceput sá vesteascá Cuvántul lui Dumnezeu cu indrásmealá. Biserica Primará a predicat Cuvántul, si prin aceastá actiune Dumnezeu a fácut sá creascá biseri­ ca. Noi trebuie sá facem la fel. Un mesaj proclamat

Cánd conducátorii unei biserici sau ai unei misiuni predicá Cuvántul in mod consecvent si tráiesc vieti evlavioase, Dumnezeu va binecuvánta biserica sau lucrarea respectivá. Apostolul Pavel a fácut clar acest lucru cánd a spus: „Eu dar má pot láuda in Isus Hristos, in slujirea lui Dumnezeu. Cáci n-as indrázni sá pomenesc nici un lucru, pe care sá nu-1 fi fácut Hristos prin mine, ca sá aducá Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvántul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor si a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfánt. Asa cá, de la lerusalim si tárile de primprejur, páná la Iliric, am ráspándit cu prisosintá Evanghelia lui Hristos“ 71

(Romani 15:17-19). Márturia lui Pavel a fost cá el a predicat Cuvántul si a tráit in conformitate cu cele scrise in Biblie, iar Dumnezeu i-a onorat slujirea cu rezultate supranaturale. Cuvántul nostru nu are efect dacá nu este sustinut de o viatá neprihánitá. Veniti sá privim la fiecare din aceste aspecte ale mesajului proclamat. Noi trebuie sá propováduim Cuvántul

De ce binecuvánteazá Dumnezeu propováduirea Evangheliei? El binecuvánteazá propováduirea Evangheliei, deoarece Cuvántul este duh si cánd este propováduit, acesta vorbeste duhului persoanei respective. Isus a spus: „Duhul este acela care dá viatá, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu šunt duh si viatá“ (loan 6:63). Dumnezeu ne-a dat Cuvántul Sáu ca sá ne ajute in toate situatiile vietii, dar Evanghelia hráneste mai ales sufletul. Cuvántul este páinea vietii, iar Duhul este suflarea de viatá. Noi avem nevoie de amándouá. De aceea noi crestem ín credintá cánd auzim Cuvántul: „Astfel, credintá vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin cuvántul lui Hristos“ (Romani 10:17). Cánd este predicat Cuvántul lui Dumnezeu, putem astepta rezultate supranaturale.

Dumnezeu este supranatural. Cánd Cuvántul Sáu supranatural este predicat, evenimentele supranaturale vor fi rezultatul acestei predicári. Acesta este un adevár incredibil care trebuie inteles. Predicarea biblicá face ca toti membrii unei biserici sá tráiascá viata lui Isus Hristos. Vá pot spune sigur cá dacá scoti Cuvántul din bisericá, se va duce si viata din acea bisericá - adicá acea bisericá va ínceta sá mai existe. Oricát de orchestratá ar fi o bisericá, oricáte programe bune ar avea, sau oricát de minunate ar fi structurile ei organizatorice, viata ei adeváratá va dispárea.

72

Vá rog sá intelegeti cá eu šunt un sustinátor al organi­ zatiei, al structurilor ei si al programelor necesare. Totusi, dacá nu ne conducem dupá Cuvántul lui Dumne­ zeu, idei Creative vor esua. A atunci toate aceste . ’ Inchinarea inaintea lui Dumnezeu este o experientá minunatá si má rog sá putem sá ne inchinám lui Dumnezeu mereu si mereu. Dumnezeu a dat bisericii din toatá lumea o nouá dorintá de a I se inchina. Totusi nu trebuie sá intelegem gresit ceea ce face Dumnezeu. El nu vrea ca noi sá ne inchinám actului inchinárii. Inchinarea trebuie sá exprime dragostea noastrá pentru Domnul si trebuie sá ne ajute sá ne deschidem inimile sá auzim Cuvántul Sáu. Inchinarea nu trebuie sá distragá biserica de la ascultarea predicilor si invátáturilor inspirate din Cuvántului lui Dumnezeu, ci trebuie sá ne facá mai flámánzi si mai deschisi fatá de pretiosul Cuvánt al lui Dumnezeu. Predicarea Cuvántului lui Dumnezeu trebuie sá ocupe locul centrál. Cánd Cuvántul lui Dumnezeu este predicat, noi putem astepta rezultate supranaturale. Observati urmátorul exemplu din viata Domnului nostru: Pe cánd intra Isus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, care-L ruga si-I zicea: „Doamne, robul meu zace in casá slábánog, si se chinuieste cumplit.“ Isus i-a zis: „Am sá vin si sá-1 támáduiesc.“ „Doamne“ , a ráspuns sutasul, „nu šunt vrednic sá intri sub acoperámantul meu; ci zi numai un cuvánt, si robul meu va fi támáduit. Cáci si eu šunt om sub stápánire; am sub mine ostasi, si zic unuia: „Du-te!“ si se duce; altuia: „Vino!“ si vine; si robului meu: „Fá cutare lucru!“ si-1 face (Matei 8:5-9).

Sutasul a recunoscut cá Isus era un om care avea autoritate. El stia cá dacá Isus va spune un cuvánt, robul sáu va fi támáduit. Noi trebuie sá intelegem cá duminicá de duminicá, serviciu divin dupá serviciu divin, se pot intámpla minuni prin predicarea Cuvántului lui Dumne­ zeu. In aceastá Carte minunatá šunt viata, minunile si 73

puterea supranaturalá a lui Dumnezeu. Isus a spus cá toate cuvintele Lui šunt „duh si viata“ (loan 6:63). Cánd oamenii aud sau citesc Biblia, credintá devine vie (Romani 10:17). Cuvántul este o sámántá vie. Cuvántul are putere de germinare pentru a da nastere la viatá. Totusi, este nevoie de pámánt bun care sá primeascá aceastá sámántá buná. Oamenii šunt sámánta. Duhul lui Dumnezeu insoteste Cuvántul, in timp de acesta este predicat si invátat, si sámánta este transferatá in pámántul inimii persoanei respective. Cánd sámánta cade pe un pámánt bun, se íntámplá céva dinamic, puternic si supranatural. Credintá inviazá. Acest lucru nu se íntámplá neapárat in fata amvonului intr-o anumitá bisericá, ci oriunde aceastá sámántá gáseste gázduire in inimá. Dacá inima unei persoane nu este deschisá pentru Cuvántul lui Dumnezeu, atunci sámánta' nu va prinde viatá. Scriitorul Epistolei cátre Evrei explicá: „Cáci si nouá ni s-a adus o veste buná ca si lor; dar lor cuvántul care le-a fost propováduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru cá n-a gásit credintá la cei ce 1-au auzit“ (Evrei 4:2). Dar dacá inima unei persoane este receptivá, atunci credintá va rásári. Acest adevár trebuie sá reprezinte o maře incurajare pentru fiecare credincios si predicator. Dacá noi šuntem credinciosi in márturisirea si in predicarea Cuvántului lui Dumnezeu, Cuvántul va face mari si minunate lucrári in vietile oamenilor: „A trimis cuvántul Sáu si i-a támáduit“ (Psalmul 107:20). Noi nu trebuie sá inventám céva. Cánd va cádea pe un pámánt bun, receptiv, Cuvántul lui Dumnezeu va deveni viu si va prinde rádácini. Cánd acel pámánt este atins de Duhul Sfánt, se va íntámplá céva dinamic si semnele si minunile vor apárea in mod supranatural. Poate vei spune: „Nu stiam cá este atát de usor.“ Cánd Dumnezeu Se implicá, rezultatele nu vor intárzia sá apará. Meritele nu šunt ale noastre, ci ale lui Dumnezeu.

74

Niciodatá nu trebuie sá ne asumám meritele pentru ceea ce face Dumnezeu prin márturisirea si lucrarea noastrá. Dacá ne asumám noi meritele, inseamná cá nu am inteles cu adevárat ce s-a intámplat. Responsabilitatea noastrá Dumnezeu vegheazá asupra Cuvántului Sau, ca sá-l ímplineascá pentru cei care índráznesc sá creadá in puterea lui.

este sá fim credinciosi Cuvántului Sáu si sá lásám rezultatele in grija lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a spus: „Evanghelia noastrá v-a fost propováduitá nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfánt si cu o maře indráznealá“ (1 Tesaloniceni 1:5). Noi trebuie sá ne odihnim in faptul cá Dumnezeu binecuvánteazá Cuvántul Sáu supranatural cánd acesta este comunicat. Responsabilitatea noastrá nu este sá confirmám Cuvántul; aceasta este responsabilitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu vegheazá asupra Cuvántului Sáu ca sá-l Ímplineascá, pentru cei care índráznesc sá creadá in puterea lui: „Pe cánd rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorát Duhul Sfánt peste toti cei ce ascultau Cuvántul“ (Fapte 10:44). Trebuie sá proclamám mesajul prin faptele noastre

„Dar dacá voi zábovi, sá stii cum trebuie sá te porti in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stálpul si temelia adevárului“ (1 Timotei 3:15). Biserica este acolo unde se propováduieste adevárul lui Dumnezeu si acolo unde se tráieste ceea ce se propová­ duieste. Felul in care tráieste lumea nu este dupá placul lui Dumnezeu, cáci lumea nu tráieste conform adevárului lui Dumnezeu. Biserica aduce lumii realitatea; Biserica este constiinta societátii. Biserica aratá adevárul in asa fel incát oamenii sá-l poatá vedea si intelege. Desi lumea incearcá sá respingá

75

adevárul lui Dumnezeu, Duhul Sfánt „va dovedi lumea vinovatá in ce priveste pácatul, neprihánirea si judecata“ (loan 16:8). Biserica trebuie sá-L arate pe Isus in tot ceea ce face ea.

Pavel de asemenea aratá cá Biserica este baza sau fundatia pe care se aflá adevárul lui Dumnezeu. Oamenii lui Dumnezeu ascultá adevárul lui Dumnezeu propováduit in bisericá si apoi duc Cuvántul lui Dumnezeu la lumea pierdutá si care moare. Oamenii in ziua de azi šunt infometati dupá adevár si cersesc adevárul. Oamenii cautá cástiguri materiále, droguri, alcool, alti oameni, educatie inaltá si o multitudine de alte solutii iluzorii, ca ráspunsuri pentru viatá. Biserica oferá lumii solutiile pe care aceasta le cautá prin predicarea si predarea Cuvántului lui Dumnezeu. „Biblia este harta lui Dumnezeu dupá care sá-ti ghidezi corabia vietii, ca sá nu ajungi pe fundul márii si ca sá-ti arate unde este portul si cum sá ajungi in port, fárá sá te lovesti de stánci.“1 Biserica trebuie sá-L arate pe Isus in tot ceea ce face. Domnul Isus Hristos poate fi intálnit pe tot cuprinsul Bibliei, de la inceput páná la sfársit. El poate fi vázut de-a lungul Vechiului Testament si este figura centralá in Noul Testament. Biblia ne spune: „La inceput era Cuvántul, si Cuvántul era cu Dumnezeu, si Cuvántul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost fácute prin El; si nimic din ce a fost fácut, n-a fost fácut fárá El. ín El era viata, si viata era lumina oamenilor . . . Si Cuvántul S-a fácut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevár. Si noi am přivit slava Lui, o slavá intocmai ca slava singurului náscut din Tatál“ (loan 1:1-4,14). loan ne spune cá Isus este „Cuvántul vietii“ (1 loan 1:1). Acest adevár pretios ne este oferit incá o datá in Apocalipsa

76

19:13: „Era imbrácat cu o hainá muiatá ín sánge. Numele Lui este „Cuvántul lui Dumnezeu.“ Isus este asa de bine identificat cu Cuvántul lui Dumnezeu incát El este numit chiar Cuvántul. Cánd se predicá Cuvántul lui Dumnezeu, cánd se předá Cuvántul sau cánd se studiazá Cuvántul, noi ne putem astepta sá se intámple minuni in inimile noastre si in vietile noas­ tre, pentru cá in acest Cuvánt este viata vesnicá. Un mesaj eficient

Dacá vreo bisericá trebuie sá inteleagá sursa semnelor si minunilor, atunci aceasta ar trebui sá fíe bisericá penticostalá. Dependenta noastrá de Duhul Sfánt are ca rezultat semne si minuni. Petru ne spune: „Nici o proorocie din Scripturá nu se tálcuieste singurá. Cáci nici o proorocie n-a fost adusá prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mánati de Duhul Sfánt“ (2 Petru 1:20-21). Oameni sfinti ai lui Dumnezeu au scris Biblia insuflati de Duhul Sfánt si tot de oameni sfinti ai lui Dumnezeu, plini de puterea Duhului Sfánt, este nevoie si azi pentru a aduce revelatia Bisericii de astázi. Dumnezeu este sfánt si Se asteaptá ca toti copiii Lui sá tráiascá vieti sfinte.

Duhul Sfánt este sursa

Isus a spus: „Duhul este acela care dá viatá, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, šunt duh si viatá“ (loan 6:63). Acesta este un adevár important care trebuie inteles. Nu este responsabilitatea mea sá dau viatá. In calitate de pastor, eu nu trebuie sá fac sá se intámple céva intr-un serviciu divin. In calitate de crestin, eu nu trebuie sá má gándesc cá trebuie sá joc teatru pentru a obtine rezultate. Magia nu are nici un amestec in semnele si minunile lui Dumnezeu. Duhul Sfánt actioneazá cánd este predicat Cuvántul lui Dumnezeu si cánd noi depindem de El pentru rezultate. Bisericá nu are nevoie de demonstratii ale firii 77

pámántesti; ea are nevoie de demonstratii ale Duhului Sfánt. Oamenii šunt indepártati cánd firea pámánteascá este implicatá in bisericile noastre. Cánd oamenii vin in prezenta lui Isus Hristos, se intámplá lucruri mari, dinamice, minunate si glorioase. Duhul Sfánt face ca locul respectiv sá fie plin de viatá si umple acel loc cu puterea si anticiparea lucrárilor lui Dumnezeu. Cánd avem privilegiul sá fim intr-un asemenea loc, Duhul Sfánt este agentul trezirii. „Acelasi Duh Sfánt care i-a condus pe autorii Scripturii, dořešte sá ne conducá si pe noi astázi, ca sá putem intelege Biblia. Fárá Duhul Sfánt, Biblia este ca un oceán cáruia nu poti sá-i másori adáncimea, ceruri care nu pot fi scrutate cu privirea, mine care nu pot fi exploatate si mistere de nedezlegat. Noi trebuie—noi trebuie—sá ne supunem conducerii Duhului Sfánt.“2 Nu trebuie sá ne ingrijorám cá šuntem slabi; noi trebuie sá ne bazám pe capacitátile si posibilitátile pe care ni le oferá Dumnezeu.

Pavel a spus: „Nu cá noi prin noi insine šuntem in staré sá gándim céva ca venind de la noi. Destoinicia noastrá, dimpotrivá, vine de la Dumnezeu, care ne-a si fácut in staré sá fim slujitori ai unui legámánt nou, nu al slovei, ci al Duhului; cáci slova omoará, dar Duhul dá viata“ (2 Corinteni 3:5-6). Ca preoti ai noului legámánt, noi nu trebuie sá jucám teatru. Dumnezeu ne-a dat suficient pentru ceea ce avem de fácut. Cánd II predicám pe Domnul noului legámánt din Cuvántul Sáu, Dumnezeu va actiona. Noi nu trebuie sá ne ingrijorám pentru cá šuntem slabi, ca oameni; noi trebuie sá ne bazám pe capacitátile si posibilitátile pe care ni le oferá Dumnezeu. Acest adevár ar trebui sá-1 entuziasmeze pe orice crestin!

78

Deseori am ocazia sá aud rapoarte excelente de la oameni pe care Dumnezeu ii foloseste in lucrári minunate. Un tánár pastor din Texas s-a dus sá slujeascá intr-o bisericá de circa cincizeci de oameni. Cánd a sosit, el a crezut cá se va multumi cu o bisericá linistitá, formalá si traditionalá, care va fi bine acceptatá in comunitate. Intr-o buná zi el a citit cartea Back to the Altar (Inapoi la altar).3 Cánd a terminat-o, el a citit-o incá o datá. Duhul Sfánt 1-a convins cá este vinovat si el s-a ridicat in picioare in fata membrilor bisericii, si-a cerut scuze, si s-a pocáit. El a spus cá nu a dat loc lucrárii Duhului Sfánt in slujirea sa. El s-a hotárát in inima sa sá fie alt fel de pas­ tor si sá-L lase pe Duhul Sfánt sá-Si facá lucrarea. Din ziua aceea bisericá a crescut la o medie de 189 in Scoala duminicalá si se pregáteste sá facá douá servicii divine duminica seara. In timp ce multe biserici šunt inchise duminica seara, aceastá bisericá este supraaglomeratá. Membrii bisericii au trebuit sá máreascá deja cládirea bisericii. Pastorul spune cá aceastá crestere spiritualá se datoreazá faptului cá Duhul Sfánt lucreazá in acea bisericá si cá darurile Duhului šunt un lucru normál acolo. Isus Hristos este in acel loc! Acolo oamenii primesc mántuirea, šunt vindecati si šunt umpluti cu Duhul Sfánt. Se intámplá minuni. Ce face acel pastor diferit de ceea ce fácuse inainte? El acordá Duhului Sfánt locul cuvenit Duhului Sfánt, si II lasá sá detiná El controlul. Duhul Sfánt sigileazá, sfinteste, convinge, condamná, confirmá, reveleazá, reface si inviazá. Aceste lucruri šunt numai o parte din ceea ce Isus poate face dacá credinciosul stá deoparte si spune: „Doamne Isuse, facá-se voia Ta. Eu II las pe Duhul Sfánt sá-mi conducá viata.“ Pavel a spus: „Si invátátura si propováduirea mea nu státeau in vorbirile induplecátoare ale intelepciunii, ci intr-o dovadá datá de Duhul si de putere“ (1 Corinteni 2:4). Fiecare dintre noi trebuie sá se roage, cerándu-I lui Dumnezeu sá ne dea invátáturi care sá fie dovedite de Duhul si de putere.

79

Adesea eu vorbesc cu credinciosi sau cu lucrátori, care se simt legati din punct de vedere spirituál. Uneori ei šunt legati de traditii. Eu nu šunt impotriva traditiilor; Cuvántul ne spune: „Rámáneti tari si tineti invátáturile [traditiile - n.tr.] pe care le-ati primit“ (2 Tesaloniceni 2:15). Problema apare atunci cánd traditiile devin sclavie. Sclavia are ca rezultat neputinta de a márturisi Cuvántul lui Dumnezeu in mod liber. Sclavia impiedicá ungerea Duhul Sfánt si nu permite puterii Duhului Sfánt sá lucreze in tine si prin tine. Aceasta nu trebuie sá se intámple, pentru cá „dacá Fiul vá face slobozi, veti fi cu adevárat slobozi“ (loan 8:36). Adesea oamenii šunt legati de opiniile altor oameni. Robia poate veni din teamá si intimidare. Uneori, oame­ nilor le este fricá sá actioneze prin credintá, de teamá cá vor fi respinsi. Ráspunsul lui Pavel la aceastá robie se aflá in explicatia sa cá „unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia“ (2 Corinteni 3:17). Unii crestini se intreabá ce vor gándi oamenii dacá ei vor actiona prin credintá. Nu conteazá! Trebuie sá nu ne mai ingrijorám de ceea ce vor crede altii. Dusmanul sufletelor noastre ar vrea sá ne tiná legati pentru ca Dumnezeu sá nu-Si poatá implini planul Sáu in vietile noastre. Isus Hristos ne poate elibera! Noi trebuie sá ne předám lui Isus, ca sá putem experimenta libertatea Duhului Sfánt. Duhul Sfánt este dornic sá actioneze in vietile noastre si in bisericile noastre. Cánd predicám si invátám pe altii Cuvántul lui Dumnezeu si cánd ne punem toatá increderea in Duhul Sfánt, El va onora credintá noastrá.

Rezultatul: semne si > minuni Cánd Duhul Sfánt lucreazá si Cuvántul este predicat inimilor infometate, vor fi rezultate incredibile. Bisericá Primará stia cá Dumnezeu Isi va demonstra prezenta prin semne si minuni, atunci cánd toti se strángeau laolaltá. Ei anticipau supranaturalul. 80

Isus a fixat asteptárile ucenicilor, cánd a spus: „Duceti-vá in toatá lumea si propováduiti Evanghelia la orice fápturá. Čine va crede si se va boteza, va fi mántuit; dar čine nu va crede, va fi osándit. lata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi in limbi noi; vor lua in mana serpi; dacá vor bea céva de moarte, nu-i va vátáma; isi vor pune máinile peste bolnavi si bolnavii se vor insánátosa“ (Marcu 16:15-18). Primii ucenicii au fácut ceea ce le poruncise Domnul lor, Dumnezeu fácea mari minuni, si biserica a crescut foarte mult. Cánd Duhul Sfánt lucreazá cu semne si minuni, oamenii se intorc la Isus Hristos. Biserica Primará a dovedit cá aceastá afirmatie > este adeváratá. Raport privind progresul semnelor si minunilor

Semne si minuni Fapte 2:1-4 Fapte 3:1-8 Fapte 5:1-13 Fapte 6:1-8 Fapte 8:6-7 Fapte 9:17 Fapte 9:32-34 Fapte 9:36-41 Fapte 11:15 Fapte 12:20-23 Fapte 13:8-11 Fapte 14:3 Fapte 16:25-26 Fapte 19:11

Cresterea Bisericii Fapte 2:41-43 Fapte 3:10; 4:3-4 Fapte 5:14-15 Fapte 6:7 Fapte 8:12 Fapte 9:31 Fapte 9:35 Fapte 9:42 Fapte 11:21 Fapte 12:24 Fapte 13:12 Fapte 14:21-23 Fapte 16:31-34 Fapte 19:20

Acelasi Dumnezeu care a fácut minuni in Biserica Primará, face minuni si azi. Dumnezeu continuá sá-Si onoreze Cuvántul Sáu prin rezultate spirituále.

81

Cu cátva timp in urmá, intr-o sámbátá seara, predicam la o adunare in Mobile, Alabama. Puterea lui Dumnezeu era prezentů, si oamenii care doreau sá ne rugám pentru ei au fost chemati in fata. A urmat o lucrare extraordinará a Duhului Sfánt. Unul dintre pastoři adusese la acea adunare un om care avea o protéza care ii tinea fixá sira spinárii. Omul era asezat pe un scaun in apropierea sotiei mele, Shirley. Eu eram de o parte a amvonului si nu mi-am dat seama de ceea ce se petrecea de cealaltá parte. Sotia mi-a spus mai tárziu cum a reactionat acest om dupá ce Dumnezeu 1-a vindecat in mod supranatural. „L-am přivit in timp ce Duhul Domnului cobora peste el. El si-a descheiat haina si-a scos protéza si a aruncat-o pe primul rand de scaune din sálá. Apoi a inceput sá alerge incolo si incoace pe intervalul dintre rándurile de scaune“. Duhul Sfánt si puterea lui Dumnezeu care lucreazá in bisericá atunci cánd este predicat Cuvántul lui Dumnezeu, ii elibereazá pe cei captivi: „Isi vor pune máinile peste bolnavi, si bolnavii se vor insánátosa . . . lar ei au plecat si au propováduit pretutindeni. Domnul lucra impreuná cu ei, si intárea Cuvántul prin semnele, care-1 insoteau“ (Marcu 16:18,20). El va face aceasta! Responsabilitatea noastrá este sá márturisim cu credintá Cuvántul lui Dumnezeu. Dacá noi šuntem ascultátori in predicarea noastrá, Dumnezeu Isi va intári Cuvántul Sáu „prin semnele care-1 vor insoti“ (Marcu 16:20). Notě

1 Henry Ward Beecher, citát in George Sweeting, Great Quotes and Illustrations (Waco, Tex.: Word Books, 1985), 28. 2George Sweeting, Great Quotes, 34. 3Thomas E. Trask si David A. Womack, Back to the Altar: A Call to Spirituál Awakening (Springfield, Mo.: Gospel Publishing House, 1994).

82

5

Intoarcerea la predarea biblicá Fratii mei, sá nu fiti multi ínvátátori, cáci stiti cá vom primi o judecatá mai asprá. —lacov 3:1

O dedicare fata de oameni

In aprilie 1856, un invátátor de Scoalá duminicalá, numit Ed Kimball, s-a dus la un magazín de incáltáminte din Boston. Era agitat. Ed ezita, dar a simtit cá trebuie sá-i márturiseascá unuia din elevii sái care lucra acolo despre credinta sa in Isus Hristos. Cánd a ajuns, 1-a gásit pe acel elev in depozit impachetánd pantofi. Dupá o scurtá conversatie, Ed si-a pus mana pe umárul elevului si i-a spus in cuvinte simple cá Isus Hristos il iubeste si cá Isus Hristos a murit pentru pácatele lui. Tánárul elev L-a acceptat pe Isus Hristos ca Domn si Mántuitor per­ sonál, chiar acolo unde se afla. Nu dupá mult timp, noul crestin s-a mutat la Chicago, unde a muncit in continuare ca vánzátor de pantofi. Observánd cá in oras erau multi oameni sáraci care nu-si permiteau sá-si dea copiii la scoalá, el s-a hotárát sá organizeze o Scoalá duminicalá pentru acesti copii. Ca urmare a eforturilor acestui tanár, suté de tineri au venit la Hristos. Curánd, el a fost chemat sá vorbeascá la diferite congrese, in calitate de specialist in infiintarea de 83

scoli duminicale. Acest vánzátor de pantofi era Dwight L. Moody, care a devenit un foarte maře evanghelist. Mai tárziu, Moody s-a dus in Anglia, la Londra unde 1-a cunoscut si a avut o maře influentá asupra unui alt crestin numit F.B. Meyer. Meyer isi aminteste de experienta sa cu Moody, in felul urmátor: „Cred cá ii datorez totul, toatá viata mea, acelei adunári unde am intálnit oameni cu inimile apásate de pácat. Am invátat psihologia sufletului. Am invátat cum sá ii conduc pe oameni la Dumnezeu“. Meyer, la rándul sáu a avut o maře influentá asupra lui Robert G. Lee, la Universitatea Furman, si asupra lui J. Wilbur Chapman, din Northfield, Massachusetts. Pasiunea si ungerea Duhului Sfánt din viata lui Chapmande a fi un martor personál al lui Isus Hristos, a influentat mult pe un om numit Billy Sunday, care la rándul lui i-a incurajat pe alti oameni sá deviná martori ai lui Hristos in orasul lor Charlotte, Carolina de Nord. Douázeci si nouá de oameni s-au intálnit sá se roage pentru o trezire spiritualá in Charlotte. Ca urmare, in 1934 in orasul Charlotte a venit un evanghelist numit Mordecai Ham si a inceput un maře program de evanghelizare. Intr-o seará, un tánár de saisprezece ani L-a primit pe Isus Hristos in inimá ca Domn si Mántuitor. Acel tánár era Billy Graham. Cu aproape optzeci de ani inainte de convertirea lui Billy Graham, un invátátor umil de Scoalá duminicalá era ingrijorat de starea spiritualá a unui elev al sáu si a mers sá-1 vadá pe respectivul elev la locul lui de muncá, unde era vánzátor de pantofi. Cát de diferitá ar fi fost istoria noastrá, dacá acel invátátor de Scoalá duminicalá, nu s-ar fi dus la acel magazin de incáltáminte din Boston. Cei care au fost pusi ca invátátori, sá invete pe altii din Biblie, au unui dintre cele mai importante roluri in bisericá. Viata lor, invátátura pe care o dau si studiul biblie pe care il fac ei vor avea un efect etern asupra elevilor lor. Fiecare invátátor ii influenteazá pe ascultátorii sái. Isus a avut o maře influentá asupra celor doisprezece ucenici.

84

Apostolul Petru a avut o maře influentá asupra multimii din lerusalim in ziua Cincizecimii. Barnaba 1-a influentat pe Pavel. Pavel 1-a influentat pe Timotei. Timotei i-a influentat pe ascultátorii sái. Cineva a spus: „Un om bun ii Influentá noastrá asupra altora este proportionalá cu grija noastrá fata de ei.

influenteazá pe toti cei cu care vine in contact si ei devin mai buni.“1 Cánd un invátátor de Scoalá duminicalá předá cu pasiune si cu convingere, este cu neputintá ca elevul sá nu fie influentat. „Influentá noastrá asupra altora este proportionalá cu grija noastrá fatá de ei.“2 Acum aproape patruzeci de ani, o tánárá familie s-a dus in unul din cele mai sárace locuri din lume pentru a incepe o nouá lucrare. Mark si Huldah Buntain, impreuná cu fetita lor, Bonnie, s-au mutat in Calcutta, India. Ei au inchiriat un mic apartament si au inceput sá predice si sá invete. Biserica pe care o pástoreau a inceput sá creascá. Curánd, ei s-au simtit indemnati sá-i hráneascá pe unii din cei mai sáraci locuitori din Calcutta. Mai tárziu, ei au inceput sá ofere asistentá medicalá si au deschis o scoalá crestiná pentru copiii din oras. Lucrarea lor de márturisire a Evangheliei si de invátare a celor care deveneau ucenici ai lui Isus Hristos, a ajuns mult mai maře decát se asteptau ei. Biserica tinea sapte servicii divine in fiecare duminicá, in cáteva limbi diferite. Familia Buntain a deschis, mai mult de cincizeci de biserici, atát in Calcutta cát si in imprejurimile ei. Ei au construit un špital cu mai multe etaje, pentru a sluji celor bolnavi. Cantina pentru sáraci s-a márit, hránind mii de femei si copii in fiecare zi. Scoala crestiná care are cáteva mii de elevi, a trebuit sá-i refuze pe unii tineri pentru cá nu mai are locuri. De la moartea lui Mark Buntain, din 4 iunie 1989, sotia J sa,' Huldah,1 a continuat aceastá muncá minunatá. 85

Lucrarea care incepuse cu propováduirea Evangheliei si invátarea noilor convertiti, s-a extins devenind un mijloc de evanghelizare a mii de oameni. Invátátorii Cuvántului lui Dumnezeu, nu-si dau seama de tot ce poate face si ce va face Dumnezeu prin ei, dacá isi vor face lucrarea cu credinciosie. J Doamne, iubeste aceastá lume prin mine, Aceastá lume de oameni pierduti, Doamne, Tu ai iubit lumea páná la moarte, O, iubeste-o din nou prin mine! Doamne, sufletele šunt disperate, Fá-má sá stiu si sá-mi pese; Cánd vor vedea viata mea, Fie ca ei sá Te vadá pe Tině, O, iubeste lumea prin mine 3

O dedicare fata de integritate

Ceea ce comunicá invátátorii in bisericá si felul in care ei fac aceastá lucrare šunt foarte importante pentru cei care invatá. Invátátorii au o misiune sfántá de a face tot ce le stá in putintá pentru a da intotdeauna o invátáturá biblicá. lacov ne spune cá invátátorii trebuie sá fie foarte atenti cánd ii invatá pe altii, pentru cá vor da socotealá de lucrarea lor (lacov 3:1). Cel care dá invátáturi din Cuvántul lui Dumnezeu are o maře influentá asupra elevilor sái. Multi din cei care il ascultá pe invátátor, iau lucrurile asa cum le aud, fárá sá cerceteze ei insisi Biblia. Deseori, oamenii le acordá foarte multá incredere pástorilor si invátátorilor lor, indiferent dacá acestia au studiat sau nu inainte de a predica sau inváta. Ereziile si majoritatea grupárilor religioase, apar si prosperá pentru cá oamenii šunt influentati de invátátori care šunt foarte convingátori, dar care au o teologie lipsitá de echilibru si de coerentá. Ar fi minunat sá putem spune 86

cá nici o erezie si nici o invátáturá falsá nu va invada biserica, dar incá din timpul Bisericii Primare, ereziile au reprezentat un pericol constant. In calitate de credinciosi, noi ne putem pune toatá increderea in Cuvántul lui Dumnezeu. Orice nouá revelatie a lui Dumnezeu, pe care o aduce cineva, trebuie sá fie in acord cu cea mai veche revelatie a lui Dumnezeu, Cuvántul Sáu. Dacá vreun invátátor spune cá Dumnezeu Noi trebuie sá ne punem increderea in Cuvántul vesnic al lui Dumnezeu, nu in experienta sau in invátáturá vreunei persoane.

i-a dat un „nou cuvánt“ pentru timpurile noastre, ascultátorul trebuie sá se asigure cá aceastá nouá invátáturá este in acord cu Cuvántul lui Dumnezeu. Biblia ne spune: „...Intre voi vor fi invátátori mincinosi, care vor strecura pe furis erezii nimicitoare, se vor lepáda de Stápánul, care i-a ráscumpárat, si vor face sá cadá asupra lor o pierzare nápraznicá“ (2 Petru 2:1). De curánd am primit un telefon de la o sotie foarte tulburatá care isi iubea sotul foarte mult, dar care era ingrozitá de ceea ce incepuse el sá creadá. El ii spusese cá simtea cá Dumnezeu il fácuse apoštol si, avánd aceastá autoritate, el se bucura de privilegii speciále in calitate de conducátor. El simtea cá poate avea mai multe sotii si i-a spus actualei sále sotii cá ar face bine sá asculte de el, ca sá implineascá voia lui Dumnezeu. In mod evident acel sot era foarte confuz in gándirea sa si cu sigurantá nu Dumnezeu era Cel care ii vorbise in legáturá cu aceste probléme. Dupá ce am ascultat aceastá relatare tragicá, i-am explicat grijuliei sotii cá sotul ei nu era apoštol, ci avea niste idei foarte gresite. Am asigurat-o cá poligamia este pácat, are efecte distrugátoare si nu este voia lui Dumne87

zeu pentru nici o cásátorie. In cele din urmá am incurajat-o sá rámáná puternic bazatá pe Cuvántul lui Dumnezeu si sá nu accepte nici un compromis. Pe lángá aceastá incredere puternicá am sfátuit-o sá-si iubeascá sotul in continuare si sá se roage Domnului ca el sá-si viná in fire. Cum stim ce sfaturi sá dám in astfel de situatii? Noi pur si simplu comparám experienta sau invátátura cu ceea ce ne spune Cuvántul lui Dumnezeu. Dacá simtámintele, invátátura sau experienta unei persoane nu šunt biblice, atunci trebuie sá ne punem increderea in adevárul vesnic al lui Dumnezeu si nu in invátátura sau experienta persoanei respective. Orice revelatie nouá tre­ buie examinatá cu ajutorul celei mai vechi revelatii a lui Dumnezeu. O dedicare pentru pregátire

In timp ce se stráduiesc sá comunice Cuvántul lui Dum­ nezeu ascultátorilor lor, oamenii care dau invátáturá spiritualá, biblicá, trebuie sá aibá in vedere mai multe lucruri.

Invátátura predatá trebuie sá fie biblicá „Propováduieste Cuvántul, stáruieste asupra lui la timp si ne la timp, mustrá, ceartá, indeamná cu toatá blándetea si invátátura. Cáci va veni vremea cánd oamenii nu vor putea sá sufere invátátura sánátoasá; ci ii vor gádila urechile sá audá lucruri plácute si isi vor da invátátori dupá poftele lor“ (2 Timotei 4:2-3). Invátátorii trebuie sá fie atenti si sá dea intotdeauna invátáturá biblicá. Nu trebuie sá adáugám nimic la Cuvántul lui Dumnezeu sau sá exagerám ca sá ne exprimám punctul nostru de vedere. Trebuie sá evitám tentatia de a impodobi Cuvántul. Nu este neobisnuit pen­ tru un predicator sau pentru un invátátor sá exagereze o intámplare pentru a obtine un ráspuns mai puternic din partea ascultátorilor. Acest lucru este gresit, si

88

invátátorii se insealá crezánd cá trebuie sá „ajute“ Biblia sá se exprime pe ea insási. Dacá noi šuntem credinciosi in predarea corectá a Scripturii, Cuvántul lui Dumnezeu va lucra la sufletele oamenilor: „Cáci Cuvántul lui Dumnezeu este viu si lucrátor, mai táietor decát orice sabie cu douá Biblia trebuie sá fie singura temelie pentru ínvátáturile noastre crestine.

táisuri: pátrunde páná acolo cá desparte sufletul si duhul, incheieturile si máduva, judecá simtirile si gándurile inimii“ (Evrei 4:12). Pavel 1-a invátat pe Timotei: „Cautá sá te infátisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat, ca un lucrátor care n-are de ce sá-i fie rusine, si care imparte drept Cuvántul adevárului“ (2 Timotei 2:15). Cánd ii invátám pe altii Cuvántul trebuie sá facem aceasta cu integritate si sinceritate. Nu este ráu sá folosesti experiente din viata personalá, sau ilustratii care sá clarifice predica sau care sá ajute la comunicarea ideii pe care o předám. Totusi, trebuie sá fim siguri cá tot ceea ce spunem este in conformitate cu adevárul biblie. Am observat cá oamenii šunt infometati dupá Cuvántul lui Dumnezeu. Ei vor sá eunoaseá ce serie in Biblie si cum pot s-o aplice in vietile lor. Printr-o predare serioasá a Cuvántului lui Dumnezeu oamenii vor primi hraná spiritualá: „Omul nu tráieste numai cu páine, ci cu orice cuvánt care iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4:4). lov a spus: „N-am párásit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui“ (lov 23:12). Biblia trebuie sá fie singura temelie pentru ínvátáturile noastre crestine. Cát este sáptámána de lungá, oamenii aud intelepciunea acestei lumi, si o maře parte din aceas­ ta nu este demná de incredere. Cánd crestinii vin la bisericá la serviciile de la sfársit de sáptámáná si la cele de peste sáptámáná, ei au nevoie de céva pe care sá se poatá 89

baza. Dacá invátátura, pe care o dám este bazatá pe Biblie, oamenii vor sti cum sá tráiascá in felul in care au fost creati sá tráiascá. Psalmistul a scris: „Legea Domnului este desávarsitá si invioreazá sufletul; márturia Domnului este adeváratá si dá intelepciune celui nestiutor. Oránduirile Domnului šunt fárá prihaná si veselesc inima; poruncile Domnului šunt čuráte si lumineazá ochii. Frica de Domnul este curatá si tine pe vecie; judecátile Domnului šunt adevárate, toate šunt drepte. Ele šunt mai de pret decát aurul, decát mult aur čurat; šunt mai dulci decát mierea, decát picurul din faguri. Robul Táu primeste si el invátátura de la ele; pentru čine le pázeste, rásplata este maře“ (Psalmul 19:7-11). Invátátorul trebuie sá fie pregátit intotdeauna

Invátátorii crestini care šunt cu adevárat dedicati lui Dumnezeu, šunt pregátiti intotdeauna sá dea invátáturá din Cuvántul lui Dumnezeu. Ei šunt pregátiti mereu sá propováduiascá si sá márturiseascá din Cuvántul lui Dumnezeu; šunt pregátiti mereu sá ráspundá la intrebári. Cel care se hotáráste sá fie un invátátor, acceptá responsabilitatea de a fi un elev al Cuvántului lui Dumnezeu, dáruit cercetárii Scripturilor pentru gásirea ráspunsurilor la marile intrebári ale vietii. Pavel i-a spus lui Timotei: „Propováduieste Cuvántul, stáruieste asupra lui la timp si ne la timp, mustrá, ceartá, indeamná cu toatá blándetea si invátátura“ (2 Timotei 4:2). Pentru a fi intotdeauna gata este nevoie de o muncá sustinutá. Tendintele, anotimpurile, opiniile populare si pasiunile vin si trec, dar invátátorul si predicatorul tre­ buie sá rámáná neschimbati. Noi trebuie sá comunicám cu credinciosie Cuvántul lui Dumnezeu. In aceste timpuri de miscári sociále si nesigurantá, existá din ce in ce mai multi oameni care „nu [pot] sá 90

sufere invátátura sánátoasá“, ci „ii [gádilá] urechile sá audá lucruri plácute“ (2 Timotei 4:3). Aceastá situatie este ingrijorátoare; totusi, noi avem o maře sansá sá comunicám Noi trebuie sá stáruim necurmat ín rugáciune si ín propováduirea Cuvántului.

adevárul lui Dumnezeu. Cu atacurile constante ale dusmanului si cu amenintárile continue ale invátáturilor falše, invátátorul trebuie sá fie dispus sá pláteascá pretul, adicá sá munceascá din greu pentru a fi un apárátor al adevárului lui Dumnezeu. Dumnezeu, in schimb, il va ajuta, dándu-i puterea necesará sá reziste. De asemenea, oamenii ne vor pune intrebári dificile sau vor avea nevoie de alinare din partea Domnului. Invátátorul trebuie sá cunoascá Biblia destul de bine, asa íncát sá stie unde este ráspunsul sau cum sá-1 gáseascá: „Pe El II propováduim noi, si sfátuim pe orice om, si invátám pe orice om in toatá intelepciunea, ca sá infátisám pe orice om desávársit in Hristos Isus. látá la ce lucrez eu, si má lupt dupá lucrarea puterii Lui, care lucreazá cu tárie in mine“ (Coloseni 1:28-29). Noi trebuie sá studiem Cuvántul lui Dumnezeu, atát pentru propria noastrá viatá spiritualá, cát si pentru a ne pregáti pentru predicarea Evangheliei si invátarea altora. Asemenea apostolilor, noi trebuie sá stáruim „necurmat in rugáciune si in propováduirea Cuvántului“ (Fapte 6:4). Fárá studiul sistematic al Cuvántului, predicarea sistematicá a Cuvántului este imposibilá. Citirea cátorva versete din Biblie in fiecare dimineatá sau studierea cátorva pasaje biblice numai cánd trebuie sá predicám, nu este de ajuns. Nu, noi trebuie sá ne adáncim zilnic in Cuvánt. Nu trebuie sá studiem, ca la microscop, aspectele lingvistice ale cátor­ va versete, ci trebuie sá ne luám telescopul si sá scrutám marile intinderi ale Cuvántului lui Dumnezeu, asimilánd marea ei temá a suveranitátii divine in ráscumpárarea

91

omenirii. Charles H. Spurgeon a scris: „Este o binecuvántare sá te hránesti chiar cu miezul Bibliei pána cánd, in cele din urmá, incepi sá vorbesti limbajul Scripturii si duhul táu este condimentat cu Cuvintele lui Dumnezeu, asa incát sángele táu isi are izvoarele in Biblie si ceea ce iese din gura ta, este insási esenta Bibliei.“4 Studiul si pregátirea temeinicá se vor vedea cánd va veni timpul sá-i inveti pe altii sau sá ráspunzi celor care ne cer „socotealá de nádejdea care este in [noi]“ (1 Petru 3:15).

Invátátura trebuie sá fie echilibratá

Invátátura pe care o dám altora trebuie sá fie in concordantá cu intreaga Biblie. Nu existá nici o invátáturá nouá acceptabilá despre Impárátia lui Dumnezeu care sá nu fie in concordantá cu intregul Cuvánt al lui Dumnezeu. Trebuie sá fim atenti si sá nu lásám impresia cá avem un nou adevár sau o nouá revelatie. Pavel a spus: „Cáci nu m-am ferit sá vá vestesc tot planul lui Dumnezeu“ (Fapte 20:27). Pavel a mai spus cá el a cáutat sá intregeascá „Cuvántul lui Dumnezeu“ (Coloseni 1:25). Cánd predicám sau cánd dám invátáturá altora, trebuie sá tinem seama de contextul imediat al pasajului biblie pe care il folosim si de felul in care acel pasaj se leagá de textul intregii Biblii. Adesea, o invátáturá falsá incepe cu un pastor care scoate un pasaj din contextul lui biblie. Invátátorul trebuie sá fie entuziasmat Ralph Waldo Emerson a spus: „Nimic extraordinar nu s-a realizat vreodatá fárá entuziasm.“5 Abraham Lincoln a fácut urmátoarea remarcá: „Cánd aud un om predicánd, imi plače sá-1 vád actionánd ca si cum s-ar lupta cu un roi de albine.“6 Pavel, cánd predica, avea sentimentul caracterului urgent al propováduirii: „Dacá vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o priciná de laudá, cáci trebuie s-o vestesc; si vai de mine, dacá nu vestesc Evanghelia!“ ( 1 Corinteni 9:16). „Astfel, in ce má

92

priveste pe mine, am o vie dorintá sá vá vestesc Evanghelia vouá“ (Romani 1:15). Noi avem cel mai extraordinar mesaj care a fost spus vreodatá. Noi avem ráspunsuri pentru cei cu familii destrámate. Noi putem aduce alinare celor care suferá de teamá, de nesigurantá, de ingrijorare, sau de lipsá de sperantá. Biblia poate schimba cu adevárat viata unui om. Pavel a spus: „Mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos; fiindcá ea este puterea lui Dumnezeu pentru mántuirea fiecáruia care crede“ (Romani 1:16). Cuvántul entuziasm provine din douá cuvinte grecesti care inseamná „a fi umplut sau inspirat de Dumnezeu.“ Dacá cineva trebuie sá radieze de entuziasm si bucurie, atunci crestinii trebuie sá fie aceia. Despre crestinii din bisericá apostolicá citim cá ei „láudau pe Dumnezeu si erau plácuti inaintea intregului norod“ (Fapte 2:47). Acceptarea lor unanimá avea legáturá cu spiritul lor de laudá. Lauda Domnului este „contagioasá“. „Oamenilor fárá prihaná le sade bine cántarea de laudá“ (Psalmul 33:1). Un crestin trist, care vorbeste doar cu jumátate de gurá si fárá tragere de inimá esteo enigmá. Cánd bucuria Domnului este puterea noastrá, noi trebuie sá spunem ca si Petru: „Nu putem sá nu vorbim despre ce am vázut si am auzit“ (Fapte 4:20). Trebuie sá fim entuziasmati si sá dám invátáturá cu un sentiment al urgentei, pentru cá mesajul pe care il avem noi este mai minunat decát orice altá veste. Noi šuntem implicati in céva care poate influenta si schimba pentru totdeauna viata unei persoane. Noi ii invátám pe oameni despre Isus Hristos si despre felul in care Isus dořešte sá tráim. Noi i-L arátám elevului pe Isus. Nu tre­ buie sá ne stráduim sá-i facem pe oameni sá gándeascá asa cum gándim noi; noi trebuie sá-i conducem pe oameni la Adevár, la Creatorul Insusi.7 Marele misionář C.T. Studd a spus: „Ai o singurá viatá care trece repede, dar ceea ce ai fácut pentru Isus va rámáne.“ Evanghelia pe 93

care o propováduim este foarte valoroasá, puternicá si purificatoare. Noi trebuie sá propováduim Evanghelia cu un sentiment al urgentei, pentru cá venirea Domnului este aproape. Invátátorul trebuie sá fie condus de Duhul Sfánt Duhul Sfánt ne poate indemna sá predicám despre anumite subiecte, si tot Duhul Sfánt ne ajutá sá ne pregátim sá predicám sau sá dám invátátura. Adesea, invátátorii se simt indemnati sá vorbeascá despre anu­ mite subiecte biblice, care ii vor ajuta mult pe ascultátori. Studiind temeinic Biblia, ei vor putea vorbi apoi despre subiectul pe care Domnul li 1-a pus pe inimá. D. Martyn Lloyd-Jones, cunoscut ca unul din cei mai mari predicatori ai secolului nostru, a márturisit odatá despre o experientá similará: Eu cred cá Dumnezeu ne poate indemna uneori sá predicám din texte fárá nici o legáturá intre ele, iar alteori sá tinem o serie de predici. De-a lungul timpului, am avut mai multe experiente de acest fel. Am un volum de predici, publicate sub titlul Spirituál Depression (Depresiunea spiritualá). Vá voi spune cum am ajuns sá alcátuiesc aceastá serie de predici, ca sá intelegeti mai bine ce vreau sá spun. Eu má hotárásem sá scriu o serie de predici bazate pe Epištola cátre Efeseni. Am crezut cá Duhul Sfánt má cáláuzeste sá fac aceste predici, dar mi-am dat seama mai tárziu cá era vorba despre propria mea hotáráre. Totusi, intr-o dimineatá, in timp ce má imbrácam, am simtit indemnul Duhului Sfánt sá fac o serie de predici despre „depresiunea spiritualá“. Chiar in timp ce má imbrácam, a inceput sá se organizeze in mintea mea ceea ce urma sá scriu. Tot ceea ce am avut de fácut a fost sá má grábesc si sá astern pe hártie diferitele trimiteri si ordinea in care imi veneau in miňte. Niciodatá nu má gándisem sá initiez un ciclu de predici despre depresiunea spiritualá; nici nu-mi trecuse prin miňte vreodatá asa céva; gándul mi-a venit chiar in timp ce má imbrácam. Eu acord o maře atentie únor asemenea intámplári. Astfel de expe-

94

riente šunt cu adevárat minunate si diferite de orice altceva; nu índrázneasc niciodatá sá desconsider un asemenea indemn. Šunt ferm incredintat cá acea serie de predici mi-a fost dictatá de Insusi Duhul Sfánt.8

Acelasi Duh Sfánt, care i-a condus pe scriitorii bibliei sá serie, ne va ajuta pe noi sá intelegem ceea ce s-a seris. Duhul Sfánt ne va conduce in pregátirea si prezentarea invátáturilor Bibliei. Cánd este vorba despre pregátirea noastrá pentru a predica sau a-i inváta pe altii din Biblie, nu existá nici o scurtáturá, pentru cá descoperirea Cuvántului isi are originea in studiul Bibliei. Noi penticostalii trebuie sá fim apárátorii revelatiei, ai descoperirii, pentru cá Isus Hristos a spus: „Dar Mángáietorul, adicá Duhul Sfánt, pe care-L va trimite Tatál, in Numele Meu, vá va inváta toate lucrurile si vá va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. . . . Cánd va veni Mángáietorul, Duhul adevárului, are sá vá cáláuzeascá in tot adevárul; cáci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si vá va descoperi lucrurile viitoare. El Má va proslávi, pentru cá va lua din ce este al Meu, si vá va descoperi“ (loan 14:26; 16:13, 14). Nu existá o bucurie mai maře decát sá primesti o descoperire in timp ce studiezi Cuvántul lui Dumnezeu. Atunci adevárul devine viu in inima noastrá - la fel ca o sámántá ce rásare din pámánt. De aceea, predicatorii si invátátorii penticostali trebuie sá fie foarte buni. Cuvántul trebuie sá fie viu in inimile noastre datoritá a ceea ce Duhul Sfánt ne-a fácut eunoseut prin revelatie. Cánd šun­ tem la amvon, cuvántul pe care ni 1-a dat Dumnezeu ar trebui sá clocoteascá in noi, ca un vulcan gata sá erupá. Nu conteazá prea mult ce stil folosim cánd comunicám cu alte persoane; trebuie sá fim noi insine. Conteazá numai ceea ce spunem, mánati de Duhul Sfánt. Cuvántul lui Dumnezeu este o carte spiritualá si avem nevoie de ajutorul Duhului Sfánt pentru a intelege Biblia. Ca invátátori si pastoři, trebuie sá ne lásám condusi de 95

Duhul Sfánt, in ceea ce ínvátám pe altii si in modul in care ii ínvátám. Charles Spurgeon a spus: „Trebuie sá pástrám si sá pázim libertatea Duhului lui Dumnezeu.“9

Invátátorul trebuie sá fie demn de incredere

Prin harul lui Dumnezeu šunt ce šunt. Si harul Lui fatá de mine n-a fost zadarnic; ba incá am lucrat mai mult decát toti: totusi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este in mine“ (1 Corinteni 15:10). Noi trebuie sá tráim mesajul pe care il ducem lumii, nu numai sá-l predicám. Tráirea Cuvántului trebuie sá fie o parte a experientei noastre si mai ales céva ce face parte din viata noastrá. Pástorii si invátátorii trebuie sá tráiascá ceea ce predicá. Cánd elevii nostri vor vedea cá invátátorii lor tráiesc ceea ce ii ínvátám, acest lucru ii va influenta foarte mult. Atunci, vor ajunge sá creadá cá si ei pot trái conform Cuvántului lui Dumnezeu. Folosirea exemplelor personále pentru a explica elevilor cum te-a ajutat Domnul sá tráiesti conform Cuvántului este foarte indicatá. Comentariile šunt instrumente folositoare pentru studiu, dar exemplele personále šunt instrumente puternice pentru cá ajutá la o mai buná intelegere a invátáturii pe care o dai. Noi trebuie sá fim cát se poate de naturali si sá márturisim elevilor nostri cum ne-a ajutat Dumnezeu. Modul nostru de viatá trebuie sá fie mereu un exemplu pentru cei care ne privesc. Inainte ca Woodrow Wilson sá deviná presedinte al Statelor Unitě ale Americii, el La intálnit din intámplare pe Dwight L. Moody. Domnul Wilson a spus despre Moody: Eram intr-un loc foarte obisnuit, la o frizerie; eram asezat intr-un scaun, cánd am sesizat cá o personalitate a intrat in incápere. Un bárbat intrase linistit in frizerie avánd acelasi scop ca si mine si s-a asezat pe scaunul de lángá mine. Fiecare cuvánt pe care il rostea, desi nu erau

96

deloc cuvinte didactice, arátau un viu interes fata de omul care íl tundea si, inainte ca frizerul meu sá-si termine lucrarea, mi-am dat seama cá participasem la un serviciu divin, pentru cá domnul Moody se afla in scaunul de lángá mine. Inadins am mai intárziat putin in frizerie dupá plecarea lui Moody si am observat ce efect deosebit a avut prezenta sa asupra celor de acolo. Ei vorbeau cu glas scázut. Nimeni nu-i stia numele, dar stiau cá céva le-a ináltat gándurile. Cánd am plecat de acolo m-am simtit ca si cum as fi plecat de la un loc de inchinare.10

Invátátorul adevárat ar trebui sá poatá spune ca Pavel: „Cálcati pe urmele mele, intrucát si eu calc pe urmele lui Hristos“ (1 Corinteni 11:1). Modul nostru de viata ar trebui sá fie in concordantá cu ceea ce predicám. Cineva a spus: „A comunica ínseamná a depozita o parte din tine intr-o altá persoaná.“11 Eu šunt ingrijorat pentru cá multe persoane šunt confuze, deoarece vád un mod de viatá care nu se potriveste cu ceea ce invatá invátátorul. Statisticile spun cá in Statele Unitě ale Americii, oamenii cred 53% din spusele lucrátorilor. Acest lucru má intristeazá pentru cá eu cred cá unul din motivele pentru care oamenii nu au maře incredere in mesajul lucrátorilor este faptul cá multi din­ tre ei au fácut compromisuri in vietile lor personále. Noi, cei care dám invátáturá, trebuie sá ducem o viatá exemplará, sfántá. Oamenii nu numai cá ascultá ceea ce spunem noi, ci invatá si din felul nostru de vietuire. Invátátorul trebuie sá foloseascá exemple Folosire.a ilustratiilor si. a exemplelor biblice sau din viata de zi cu zi ajutá la clarificarea si evidentierea subiectului despre care se predicá. Exemplele šunt ca niste ferestre in cadrul predicii. Exemplele vor aduce luminá asupra subiectului si il vor ajuta pe ascultátor sá inteleagá mai clar ceea ce i se comunicá. Cred cá de aceea Isus, cánd dádea invátáturi, folosea deseori pilde.

97

Ca sá-si arate grija fata de oamenii care s-au indepártat de voia lui Dumnezeu, Isus le-a spus urmátoarea pildá: „Care om dintre voi, dacá are o sutá de oi si pierde pe una din ele, nu lasá pe celelalte nouázeci si nouá pe islaz si se duce dupá cea pierdutá, páná cánd o gáseste? Dupá ce a gásit-o, o pune cu bucurie pe umeri; si, cánd se intoarce acasá, cheamá pe prietenii si vecinii sái, si le zice: „Bucurati-vá impreuná cu mine, cáci mi-am gásit oaia care era pierdutá.“ Tot asa, vá spun cá va fi mai multá bucurie in cer pentru un singur pácátos care se pocáieste, decát pentru nouázeci si nouá de oameni neprihániti care n-au nevoie de pocáintá“ (Luca 15:4-7). Aceastá pildá clarificá foarte bine ceea ce voia sá spuná Isus Hristos: Dumnezeu ii iubeste pe cei pierduti si va face tot ce este necesar pentru ca ei sá se intoarcá la El. Exemplele, de asemenea, demonstreazá cum poate fi aplicatá invátáturá in viata ascultátorului. Pavel a amintit Bisericii din Corint: „Si aceste lucruri s-au intámplat ca sá ne slujeascá nouá drept pilde, pentru ca sá nu poftim dupá lucruri rele, cum au poftit ei. . . . Aceste lucruri li s-au intámplat ca sá ne slujeascá drept pilde, si au fost scrise pentru invátáturá noastrá, peste care au venit sfársiturile veacurilor“ (1 Corinteni 10:6,11). Exemple din experientele de viatá ale personajelor biblice, pilde si alte ilustratii pline de tact din experienta noastrá proprie, sau din experienta oamenilor pe care ii cunoastem, ii vor ajuta pe elevi sá aplice in vietile lor ceea ce ii invátám. Ori de cáte ori ii invátám pe altu, tre­ buie sá ne incheiem lectia incercánd sá-i ajutám pe elevi sá aplice ceea ce au invátat. Ar trebui sá-i intrebám pe elevi: „Acum, ce trebuie sá facem?“ Aceastá intrebare ne va ajuta sá facem legáturá intre teorie si practicá. Cuvántul lui Dumnezeu trebuie sá fie pus in practicá si predarea trebuie sá fie fácutá avánd in miňte acest scop. Folosirea exemplelor si a ilustratiilor este o cale de a usura acest proces. 98

Invátátura trebuie sá fie insotitá de rugáciune „Noi vom stárui necurmat in rugáciune si in propováduirea Cuvántului“ (Fapte 6:4). Nu existá nici o indoialá cá bisericá primului secol a inteles bine cá rugáciunea si invátarea Cuvántului lui Dumnezeu trebuie sá meargá máná-n máná. Noi, de asemenea, trebuie sá facem din acestea o prioritate in vietile noastre. Trebuie sá ne rugám in legáturá cu ceea ce vom predica si in timp ce pregátim ceea ce vom predica. Cánd avem o atitudine de rugáciune, Duhul Sfánt ne vorbeste despre nevoile specifice ale ascultátorilor in fata cárora vom vorbi si despre pasajele biblice pe care trebuie sá le folosim in cadrul lectei pe care o vom předa. Trebuie sá ne aducem aminte cá Dumnezeu Duhul Sfánt, care le-a vorbit scriitorilor biblici in legáturá cu ce sá scrie, ne va ajuta si pe noi sá intelegem Biblia si sá dám altora invátáturi din Biblie. Duhul Sfánt ne va ajuta sá intelegem oamenii cu care comunicám si ii va ajuta si pe ei sá inteleagá ceea ce le vorbim. ín tot acest proces rugáciunea este foarte importantá. Prin rugáciune noi šuntem lucrátori impreuná cu Dumnezeu in lucrarea de predare a ceea ce a scris El. Urmátoarele „Zece porunci pentru predicatori“ šunt principii pe care fiecare invátátor si predicator al Bibliei ar trebui sá le respecte. 1. Sá fii pregátit cánd predici si cánd ii inveti pe altii. Nu existá nici un substitut pentru o pregátire buná si adecvatá. 2. Sá folosesti un limbaj obisnuit cánd predici sau ii inveti pe altii. Isus a predicat asa incát toti Í1 puteau intelege. Noi trebuie sá facem la fel. 3. Sá nu te abati de la subiect cánd esti la amvon. Tendinta de a trece de la subiectul predicii, la subiectele noastre preferate este intotdeauna prezentá. Evit-o!

99

4. Sá predici si sá-i inveti pe altii asa incát ascultátorii tái sá-si foloseascá Bibliile. Ei si-au adus Bibliile ca sá le foloseascá; nu-i dezamági. 5. Fii plin de entuziasm cánd predici si cánd ii inveti pe altii. Ascultátorii tái nu vor fi mai entuziasmati decát tine. 6. Sá nu te dai inapoi de la abordarea unui pasaj controversat din Biblie, numai pentru cá acesta nu este popular. Dumnezeu vrea ca noi sá propováduim tot Cuvántul lui Dumnezeu. 7. Sá nu ai alt scop decát predicarea cu putere a Cuvántului lui Dumnezeu. Nu ai fost chemat de Domnul ca sá-i distrezi pe alti oameni, ci ai fost chemat sá predici si sá-i inveti pe altii Cuvántul lui Dumnezeu. 8. Sá predici si sá-i inveti pe altii cu zámbetul pe buze. Foarte rar se intámplá ca Duhul Sfánt sá se foloseascá de un om cu privirea incruntatá pentru a conduce un suflet la Cristos. 9. Sá predici si sá-i inveti pe oameni astfel incát acestia sá ia decizii. Fiecare lectie si predicá trebuie sá ráspundá la intrebarea: „Si ce-i cu asta?“ 10. Sá predici fiecare predicá si sá predai fiecare lectie ca si cum aceasta ar íí ultima oará cánd predici sau cánd predai. Un sentiment al urgentei trebuie sá fie prezent ori de cáte ori comunicám Cuvántul lui Dumnezeu.12 Notě

]George Sweeting, Great Quotes and Illustrations (Waco, Tex.: Word Books, 1985), 151. 2Idib. 3Will Houghton, citát in Sweeting, Great Quotes, 261.

100

4John R. W. Stott, The Preacher’s Pulpit (Grand Rapids: William B. Eerdmans Publishing Co., 1979), 30-31. 5Citat in Sweeting, Great Quotes, 103. 6Ibid. 7Edythe Draper, Draper’s Book of Quotations for the Christian World (Wheaton, 111.: Tyndale House Publishers, 1992), 604. 8D. Martyn Lloyd-Jones, Preaching and Preachers (Grand Rapids: Zondervan Publishing House, 1971), 189-90. 9Ibid., 189. 10Citat in Sweeting, Great Quotes, 262. nIbid„ 66. 12Adaptare din „Cele zeci porunci pentru pastoři“, in Bob Moorehead, The Growth Factor (Joplin, Mo.: College Press Publishing Company, 1988), 67-68.

101

Intoarcerea la ucenicizare Duceti-vá si faceti ucenici din toate neamurile, botezándu-i Tn Numele Tatšlui si al Fiului si al Sfántului Duh. Si Tnvatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu šunt cu voi Tn toate zilele, pána la sfársitul veacului. -Matei 28:19-20

Isus nu le-a spus nicáieri oamenilor din lume sá meargá la bisericá! El a poruncit insá Bisericii sá meargá la cei nemántuiti.1 Nu existá nici o indoialá cá scopul principál al Bisericii lui Isus Hristos este sá propováduiascá Evanghelia celor pierduti din punct de vedere spirituál si sá-i facá ucenici pe cei care se intorceau la Isus. A fi un crestin sau o bise­ ricá care face din altii ucenici ai lui Hristos nu este o optiune, aceasta este o comandá. A-i inváta pe oameni cum sá fie ucenici ai lui Hristos si sá fie ascultátori in credintá lor este criticá. Ce inseamná ucenicia

A fi ucenic inseamná a fi „o persoaná care invatá“ (gr. mathětěs). Ucenicii lui Isus Hristos invatá din invátáturile Sále si devin imitátoři ai Lui (loan 8:31; 15:8). Ucenicul invatá cum sá rámáná in cuvántul Lui (loan 8:31) si sá aducá roadá asemenea lui Hristos (loan 15:8). „Charles G. Finney credea cá invátátura biblicá fárá o aplicatie practicá poate fi chiar mai dáunátoare decát

103

lipsa invátáturii, deoarece cánd se dá invátáturá biblicá dar nu se aplicá practic, se face mai mult ráu decát bine.“2 De fapt, fiecare program, departament, pian, scop si strategie a bisericii trebuie sá ofere ucenicizare crestiná sau sá fie rezultatul unui program de ucenicizare. Dacá Biserica nu evanghelizeazá si nu face ucenici, atunci aceastá generatie va fi ultima generatie a bisericii. Evanghelizarea si ucenicizarea šunt absolut necesare pentru cresterea bisericii. Chiar dacá existá semne minunate de inviorare si trezire spiritualá in diferite locuri din tařa noastrá, cresterea bisericilor, ca intreg, stationeazá. Din 1980 nu a existat nici o crestere in rándurile populatiei adulte, care Dacá biserica nu evanghelizeazá si nu face ucenici, atunci aceastá generatie va fi ultima generatie a bisericii.

sá poatá fi clasificatá drept crestini náscuti din nou. Dupá Bili Hendriks de la ziarul Dallas Morning News (Stirile de dimineatá din Dallas), procentul de crestini náscuti din nou rámáne la 32%. Sociologul canadian Reginald Bibby aratá cá mai putin de 10% din cei care se aláturá únor biserici evanghelice vin din afara comunitátii evanghelice si majoritatea acestora provin din alte biserici sau vin prin cásátorie.3 Grupul de cercetári Barna afirmá cá in prezent frecventarea bisericilor atinge cel mai slab nivel in ultimul deceniu (42 % vin la bisericá in fiecare duminicá), iar cei care vin la bisericá, nu mai vin atát de des cum au fácut-o acum 5 ani. Citirea Bibliei in afara bisericii, a atins la rándul ei un nivel minim. Numai 31% spun cá citesc Biblia in timpul unei sáptámáni obisnuite. Media de participare a adultilor la serviciile divine de la sfársitul sáptámánii este de 92 de persoane, aceasta insemnánd un declin de 9,8% fatá de 102 in anul 1993.4

104

Lipsa ucenicizárii

De ce stationeazá participarea la serviciile divine din America? Astázi, noi avem mai multe cárti crestine, casete audio, programe de rádio, posturi de televiziune crestine, casete video si idei de programe divine ca oricánd. Oamenii cheltuiesc miliardě de dolari pentru seminarii, conferinte si evanghelizári, dar existá mai putini oameni in America care se intorc la Isus Hristos decát acum douázeci de ani.5 Incá o data trebuie sá ne intrebám de ce. Multe biserici si multi crestini nu trateazá ucenicizarea destul de serios. Desi multe din programele bisericilor noastre šunt minunate si utile, trebuie sá fim atenti ca banii si energiile noastre sá nu fie inghitite de programe care nu fac altceva decát sá-i propteascá pe oameni, ca sá-i ajute sá stea in picioare. Biserica, la fel ca o armatá, trebuie sá pátrundá pe teritoriul inamic si sá facá fapte de vitejie insotite de semne si minuni, cástigánd šuflete si instruindu-le. Astázi, majoritatea armatei pare bolnavá, ránitá, nefunctionalá si ocupatá cu bandajarea února de cátre ceilalti in diferite grupuri de sprijin. Se pare cá multi šunt asa de preocupati cu vindecarea armatei incát pierd bátália. Trebuie sá ne amintim cá dacá ajutám o persoaná sá deviná un adevárat ucenic al lui Hristos, acest fapt va aduce stabilitate si sánátate tuturor domeniile vietii. Dacá ucenicizarea se face asa cum trebuie, o maře parte din activitatea de bandajare a ránitilor nu mai este necesará. Acest adevár ar trebui sá fie fořta care sá ne puná in miscare, incepánd de la scoala duminicalá pentru copii, páná la programele pentru pensionari. Multe biserici din America nu au nici o viziune si nici un pian pentru a aduce la mántuire pe oamenii din orasul lor. Multe se multumesc sá-si pástreze oamenii pe care ii au. Un alt motiv pentru care nu se face ucenicizare, este lipsa de dedicare a membrilor bisericii. Crestinii merg 105

din bisericá in bisericá si multi pretind cá šunt membri la mai multe biserici. Multi dintre ei nu vor sá deviná mem­ bri ai unei biserici unde sá se poatá simti acasá si unde sá poatá lucra. Pentru multi este mai tentant sá nu-si asume nici o responsabilitate si sá se limiteze la o legáturá minimá cu o bisericá localá. Nevoia de ucenicizare

Astázi, mai mult ca niciodatá, noi trebuie sá evanghelizám in mod energie si sá facem ucenici. Intre anii 1960 si 1990, populatia Statelor Unitě ale Americii a crescut cu 41%. Pe parcursul acestor ani erimele violente au cres­ cut cu 500%; nasterile nelegitime au crescut cu peste 400%; divorturile s-au impátrit; s-a triplat procentul copiilor care locuiesc numai cu un singur párinte; si rata sinuciderilor in rándurile tinerilor a ajuns la peste 200 %. Dacá se continuá in ritmul acesta, in anul 2000, 40% din copiii americanilor si 80% din copiii minoritátilor se vor naste in afara cásátoriei.“6 S-ar putea ca noi sá vedem aceste cifře numai ca niste statistici, dar Dumnezeu priveste persoanele reprezentate de aceste cifře ca pe niste oameni pe care El i-a creat si pe care ii iubeste. Dumnezeu dořešte ca fiecare din acesti oameni sá viná la pocáintá, la eunoasterea lui Isus Hristos si sá fie ucenicizat pentru a umbla pe cáile Sále. In lume, existá multe tipuri de biserici. Cineva a deseris urmátoarele sapte tipuri de biserici: 1. Bisericá ce se mentine /pástreazá, se multumeste cu medioeritatea si nu are nici o dorintá de a creste. 2. Bisericá ce se mentine / reactionará este foarte preocupatá de problemele politice si sociále care fac parte in mod constant din societatea noastrá. 3. Bisericá orientatá spre programe si activitáti crede cá cu cát va avea mai multe programe, cu atát va creste mai mult numárul participantilor.

106

4. Biserica orientatá spre actiuni sociále crede cá membrii ei trebuie sá se aláture la toate cluburile, organizatiile si programele sociále existente in orasul respectiv, pentru a putea cástiga comunitatea pentru Isus. 5. Biserica celor ce ráspándesc doctrina, ísi petrece majoritatea timpului cu sprijinirea doctrinei bisericii, care adesea duce la legalism. 6. Biserica cresterii sintetice, crede cá numárul membrilor ei va creste deoarece are suficiente grupuri de sprijin; de aceea, aceastá bisericá incurajeazá in mod constant relatiile interumane. 7. Biserica ce face ucenici este animatá de dorinta de a-i cáuta pe cei pierduti si de a-i inváta pe fiecare, tineri sau bátráni, sá fie ucenici ai lui Hristos care sá creascá intreaga lor viatá.

Acest ultim tip de bisericá ar trebui sá fie modelul oricárei biserici din lume. Procesul de ucenicizare

Doi factori majoři šunt prezenti in majoritatea bisericilor care cresc. Primul factor: in biserica respectivá existá un pastor care ii echipeazá pe sfinti pentru lucrarea de slujire (Efeseni 4:12). Al doilea factor: Au fácut prioritatea lor numárul unu din porunca: „Mergeti si faceti ucenici. . .“ Dumnezeu ne-a dat planul Sáu de crestere a bisericii si cástigare a comunitátii pentru Hristos: aceasta se face prin evanghelizare, ucenicizare si instruirea crestinilor pentru a face lucrarea de slujire.

Trebuie sá-i echipám pe sfinti De curánd am vorbit cu un pastor care are o bisericá foarte puternicá si unicá in felul ei. El mi-a spus: „Strategia mea in ultimii douázeci de ani a fost urmátoarea: mai intái ii cástig pe oameni pentru 107

Dumnezeu, apoi ň invát despre Dumnezeu, apoi ii pregátesc temeinic si apoi le dau diferite sarcini. El a condus la slujire zeci si zeci de oameni. Dacá fiecare biserica ar face la fel - sá-i cástige pe oameni pentru Dumnezeu, sá-i invete despre Dumnezeu, sá-i pregáteascá temeinic si apoi sá-i trimitá sá facá alti ucenici - rezultatul ar fi extraordinar. Efeseni 4:11-12 ne invatá: „Si El a dat pe unii apostoli; pe altii, prooroci; pe altii, evanghelisti; pe altii, pástori si invátátori, pentru desávarsirea sfintilor, in vederea lucrárii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.“ A-i „desávársi“ (gr. katartizo) „pe sfinti“ pentru lucrare inšeamná a-i pregáti ca sá poatá face ceea ce trebuie sá facá. In Marcu 1:19, acelasi cuvánt grecesc este folosit pentru repararea mrejelor, pentru ca mrejele sá poatá sá-si facá lucrarea—adicá sá prindá peste. Pavel foloseste acelasi cuvánt in Galateni 6:1 cánd ne spune „sá-1 ridicati cu duhul blándetii“, sá-1 readucem la starea dintái, pentru ca sá-si poatá indeplini misiunea. Pástorul si invátátorul šunt chemati sá-i modeleze pe sfinti si, cu ajutorul Domnului, sá-i desávárseascá astfel incát ei sá poatá face lucrarea de slujire. Trebuie sá-i invátám pe sfinti

Vizitatorii nu vor mai intra pe usa din fatá pentru ca apoi sá iasá pe usa din spate; noi vom inchide usa din spate a bisericii, fácándu-i ucenici, spunándu-le ce se asteaptá de la credinciosi, cum trebuie sá tráiascá si sá-si ducá la bun sfársit responsabilitátile pe care li le-a dat Dumnezeu. Ucenicizarea poate acoperi domenii cum šunt siguranta mántuirii, Cuvántul lui Dumnezeu, botezul cu Duhul Sfánt, rugáciunea, márturia, cásátoria si familia, biserica, Duhul Sfánt, atributele lui Dumnezeu, cresterea spiritualá, roada Duhului si darurile spirituále. A fi un ucenic care se dezvoltá inšeamná a semána tot mai mult cu Isus Hristos. „Astfel dar, dupá cum ati primit pe Hristos Isus, Domnul, asa sá si umblati in El, fiind inrádácinati si ziditi in El“ (Coloseni 2:6-7). 108

E. Stanley Jones, interpretánd Coloseni 2:6-7, a seris: Cuvántul „ínrádácinati“ inseamná cá noi ne hránim din Dumnezeu asa cum rádácinile se hránesc din pámánt; cuvántul „ziditi“ inseamná cá noi zidim un caracter si o viatá asa cum un om zideste o casá, printr-un efort disciplinat. Deci noi ne hránim si incercám; obtinem si ne atingem scopul. Avem o ineredere depliná ca si cum totul ar depinde de Dumnezeu, si lucrám ca si cum totul ar depinde de noi. Bátáile alternativě ale inimii unui crestin šunt receptivitatea si ráspunsul—receptivitatea de la Dumnezeu si ráspunsul in ceea ce lucrám, de la noi.7 Cuvántul invátáturá (gr. didaché) este sinonim cu cuván­ tul doctriná. Invátáturá este un factor foarte important in zidirea spiritualá si a fost o parte vitalá a bisericii Noului Testament. Membrii Bisericii Primare au stáruit in invátáturá apostolilor (Fapte 2:42). Ei invátau doctriná invierii lui Isus Hristos (Fapte 4:2); invátau mereu ori de cáte ori gáseau o ocazie favorabilá (Fapte 5:21,25), páná acolo incát íntreaga cetate a lerusalimului era saturatá de invátáturá despre Hristos si despre ispásirea Sa (Fapte 5:28). Esenta mesajului lor era faptul cá Isus a fost intr-adevár Mesia (Fapte 5:42; 17:3). Invátarea noilor convertiti a avut ca rezultat maturizarea lor spiritualá (Fapte 11:26; 15:35).8

Trebuie sa fim exemple pentru sfinti Pentru mine nu existá nimic mai plin de satisfactii decát sá-mi fac ucenici in lucrare. Cánd am fost pástorul Bisericii Brightmoor Tabernacle din Detroit, Michigan, unul din scopurile mele a fost sá echipez cát mai multi crestini care sá-mi urmeze exemplul. In cei doisprezece ani si jumátate am vázut treizeci si douá de persoane care s-au dedicat in intregime lucrárii lui Dumnezeu. Isus a fácut ucenici. El i-a pregátit pe cei doisprezece, le-a dat invátáturá si i-a fácut ucenicii Sái. Ei, la rándul lor, au fácut alti ucenici. Rezultatul a fost o multiplicare 109

spiritualá. Henri-Frederic Amiel a spus: „Adevárul pur nu poate fi asimilat de multimi; acesta trebuie comunicat prin contaminare.“9 Trebuie sá investim ín sfinti

Pástorul eficient de care am amintit mai inainte in acest capitol imi spunea: „La inceputul programului Decade of Harvest (Decada secerisului) am stát si am fácut un calcul matematic. Dacá douá adunári ale organizatiei Assemblies of God ar lucra impreuná pentru a deschide o bisericá nouá, intr-un deceniu ne-am dubla numárul.“ Discutánd in continuare cu el, i-am spus cá eu šunt un adept infocat al principiului: „Ce seamáná omul, aceea va si secera.“ Dacá participi la semánat, vei si secera. Cuvántul lui Dumnezeu ne aratá cá aceasta este o lege stabilitá de Dumnezeu. Pástorul mi-a spus: „Este interesant cá spui acest lucru, fiindcá eu cred cá trebuie sá continuám sá semánám.“ Unul din modurile in care el seamáná mereu este trimiterea únor echipe misionáře din bisericá sa in Mexic. Cánd a inceput sá pástoreascá acolo, bisericá avea aproximativ cincisprezece membri. In prezent, la serviciul de duminica dimineata participá intre patru suté si cinci suté de oameni. Mai important decát prezenta la bisericá este numárul de oameni care s-au implicat in lucrarea bisericii si numárul de oameni care au venit la Isus Hristos ca urmare a acestei implicári. El a semánat trimitánd lucrátori in altá parte si secerisul sáu a fost cresterea bisericii. Este necesar sá intelegem adevárul cá noi trebuie sá fim cástigátori de šuflete pentru Isus si cá trebuie sá ne reproducem spirituál ca si cástigátori de šuflete. Odatá ce o persoaná L-a acceptat pe Isus Hristos ca Domn si Mántuitor, responsabilitatea bisericii este s-o invete cum sá fie un ucenic al lui Isus Hristos. Unii inteleg gresit termenul ucenic. Cánd Isus a chemat oamenii sá-L urmeze ca ucenici (Luca 14:25-35), 110

El nu i-a chemat la mántuire. Ei au fost chemati sá-L urmeze ca oameni care vor sá invete, aceasta fiind definitia unui ucenic. Ucenicia urmeazá intotdeauna dupá experienta mántuirii; ucenicia nu face niciodatá parte din experienta mántuirii — altfel harul nu ar mai fi har. Billy Graham a spus: „Mántuirea nu costá nimic, dar ucenicia „Mántuirea nu costá nimic, dar ucenicia ne costá tot ce avem.“

ne costá tot ceea ce avem.“10 Ucenicia inseamná a inváta, a face, a merge pe urmele lui Isus si implicá multá muncá. Prin harul lui Dumnezeu oamenii šunt mántuiti prin credintá in Isus Hristos, apoi ei invatá cum sá deviná ucenici ascultátori. J. Oswald Chambers a spus „Ucenicia si mántuirea šunt douá lucruri diferite: ucenicul este acea persoaná care, dándu-si seama ce inseamná ispásirea, se dá pe sine insusi lui Isus Hristos, cu un sentiment de recunostintá care nu poate fi exprimatá.“11 Un rezultat important al ucenicizárii este acela cánd ucenicul incepe sá spuná si altora despre Evanghelie. Este adevárat cá nu toti crestinii šunt evanghelisti, dar fiecare crestin trebuie sá evanghelizeze. Multi dintre credinciosii nostri nu evanghelizeazá pentru cá nu li s-a spus cá márturisirea este o parte importantá a vietii ucenicului. Márturisirea lui Isus Hristos si ajutarea unei alte persoane sá inteleagá ce inseamná a fi ucenic este unul din cele mai minunate lucruri pe care poate sá le facá un crestin. Principiile ucenicizárii

Adevárata crestere a bisericii are loc atunci cánd pácátosii se pocáiesc si devin ucenici ai lui Hristos. Transferurile dintr-o bisericá in alta au loc deoarece noi tráim intr-o societate mobilá. Uneori oamenii se hotárásc sá viná de la alte denominatiuni crestine sau grupári,

111

pentru cá se simt mai satisfácuti cu felul nestru de inchinare sau doctriná, sau poate au primit botezul cu Duhul Sfánt. Uneori, oamenii se transferá de la o bisericá la alta, in cadrul aceleiasi denominatiuni.12 Noi tre­ buie sá slujim tuturor celor care vin in biserica noastrá; totusi, dorinta noastrá cea mai maře ar trebui sá fie aceea de a predicá Evanghelia celor care nu au auzit de Isus Hristos. In continuare, urmeazá cáteva principii care au dat rezultate bune in cresterea bisericii.

Pastorul trebuie sá se gándeascá la cresterea bisericii Pastorii a cáror miňte este orientatá spre cresterea bisericii šunt dedicati evanghelizárii si ucenicizárii a cát mai multi oameni pentru Hristos. Ei urmáresc cresterea bisericilor pentru cá inteleg cá tot mai multi oameni au nevoie de Isus Hristos in vietile lor. Ei stiu cá Dumnezeu dořešte ca toti oamenii „sá fie mántuiti si sá viná la cunostinta adevárului“ (1 Timotei 2:4). Acest fapt il motiveazá pe pastor sá se roage neincetat pentru cei nemántuiti si sá aducá tot mai multi oameni la mántuire. Biserica isi va insusi pasiunea pastorului pentru cei pierduti. Viata si exemplul pastorului le va aminti de dorinta lui de a vedea tot mai multi oameni venind la mántuire.

Cei care iau deciziile in biserica trebuie sá fie dedicati Cei care iau deciziile principále intr-o bisericá ce creste, se gándesc in primul ránd la aducerea cát mai multor oameni la Isus si la ucenicizarea lor. Acesti oameni inteleg viziunea pastorului si, la fel ca pastorul, šunt dedicati acestui principiu. Cánd o nouá persoaná este cooptatá in comitet sau in echipa pastoralá, sau cánd se dezvoltá un nou program, íntrebarea care trebuie pusá este: „Va incuraja aceastá decizie evanghelizarea si ucenicizarea?“ 112

Biserica trebuie sá fie devotatá

Bisericile orientate spre crestere šunt dedicate evanghelizárii celor pierduti din comunitátile lor si dezvoltárii continue a programelor pentru ucenicizarea oamenilor atunci cánd acestia incep sá frecventeze biseri­ ca. Dacá o bisericá intelege care este ratiunea ei de a fi, atunci ea va face ceea ce trebuie fácut. Bisericile cresc pentru cá se gándesc la oamenii din lume si nu stau indiferente. Bisericile care cresc au un sentiment de compasiune pentru comunitatea in care tráiesc. Aceastá compasiune se transformá in pasiune si dorintá de a face orice pentru a věsti Evanghelia atát celor din comunitate cát si celor din intreaga lume prin misiuni. Biserica trebuie sá aibá o strategie Dumnezeu nu a poruncit nicáieri lumii sá meargá la bisericá, insá Dumnezeu a poruncit Bisericii sá meargá in lume. O bisericá localá trebuie sá-si dezvolte o strate­ gie si un pian de a aduce la pocáintá comunitatea in care se aflá. Scopurile si obiectivele trebuie sá fie publicate si bisericii trebuie sá i se aducá mereu aminte de ele. Biserica trebuie tinutá la curent cu progresul obtinut in atingerea acelor scopuri. Biserica nu se poate limita doar la a-si deschide portile si sá astepte ca oamenii sá viná. Biserica trebuie sá afle care šunt suferintele oamenilor si sá le aline acele suferinte. Cánd o bisericá procedeazá asa, oamenii vor veni pentru cá vor auzi cá aceastá biseri­ cá ii poate ajuta. Biserica trebuie sá aibá o lucrare pentru echiparea/ desávársirea sfintilor Bisericile care cresc si-au dezvoltat anumite modalitáti de a-i echipa pe crestini pentru a face lucrarea. Dumnezeu i-a instruit pe pástori si pe invátátori sá-i invete pe credinciosi cum sá slujeascá, si apoi sá-i trimitá sá facá lucrarea (Efeseni 4:12).

113

S-a spus cá un pastor obisnuit poate pastoři pána la maxim saptezeci si cinci de credinciosi. Dacá este intr-adevár asa, atunci aceasta explicá de ce unele biserici, chiar si in orasele mai mari, au in medie saptezeci si cinci de credinciosi. Lucrátorul poate fi un pastor excelent; totusi, orasul ar putea fi evanghelizat mult mai repede si mai eficient dacá pástorul i-ar inváta pe credinciosi si apoi i-ar trimite sá facá lucrarea de slujire, multiplicándu-si astfel eforturile. Se spune cá in timpul domniei lui Oliver Cromwell, guvernul britanic a ajuns in crizá de argint pentru monede. Cromwell si-a trimis oamenii sá investigheze o catedralá localá sá vadá dacá nu cumva existá acolo céva metale pretioase. Dupá ce au fácut cercetári, acestia au raportat: „Singurul argint pe care Lam gásit se aflá in statuile de argint ale sfintilor din colturile bisericii.“ La aceasta, omul de stát si soldatul englez care era Cromwell, a ráspuns: „Bine! Vom topi sfintii de argint si ii vom pune in circulatie!“13 Asta trebuie sá facá biserica din ziua de azi. Trebuie sá facem ca sfintii sá circule prin curentul principál al omenirii. Biserica trebuie sá aibá parte de o dieta consistentá de predicare expozitivá

Oamenii šunt insetati dupá Cuvántul lui Dumnezeu. Sufletele celor insetati isi vor potoli setea numai atunci cánd Cuvántul lui Dumnezeu va fi predicat si předat in mod consecvent. Intámplárile si ilustratiile din viatá šunt interesante si necesare atunci cánd se dá invátáturá din Biblie; totusi, Cuvántul lui Dumnezeu trebuie sá fie pe primul pian in orice predicá. Biblia este un instrument puternic pentru atragerea oamenilor la Cristos. Cánd se predicá Cuvántul lui Dumnezeu si cánd se dá invátáturá din Cuvánt in mod regulat, oamenii vor continua sá viná la bisericá si deseori ii vor aduce si pe altii. 114

Ca si penticostali, noi credem cá Dumnezeu foloseste adesea semne si minuni pentru a-i atrage pe oameni la Hristos si pentru a-i incuraja pe crestini. ín cartea Faptelor Apostolilor vedem cum Dumnezeu fácea cu semne si minuni, atunci cánd apostolii propováduiau Cuvántul lui Dumnezeu. Inchinarea si lauda trebuie sá fie o parte evidentá a serviciilor bisericii

Psalmistul a spus: „Veniti sá ne inchinám si sá ne smerim, sá ne plecám genunchiul inaintea Domnului, Fácátorului nostru!“ (Psalmul 95:6). „Ináltati pe Domnul, Dumnezeul nostru, si inchinati-vá inaintea asternutului picioarelor Lui, cáci este sfánt!“ (Psalmul 99:5). Fárá nici o indoialá cá tot mai multi crestini šunt azi dedicati laudei si inchinárii. Cánd existá echilibru intre predicarea Bibliei, ínvátátura biblicá si inchinarea in serviciile divine, oamenii simt cá s-au dat pe ei ínsisi lui Dumnezeu prin laudá si au primit binecuvántarea lui Dumnezeu in sufletul lor prin Cuvántul lui Dumnezeu. Acest echilibru va duce la cresterea bisericii.

Oamenii trebuie íncurajati sá deviná membri ai bisericii

Bisericile care cresc au asteptári clare si lipsite de compromis in ceea ce priveste numárul membrilor. O bisericá care compromite ínvátátura clará a Cuvántului lui Dumnezeu, compromite Evanghelia. Oamenii doresc sá inteleagá ínvátátura Bibliei si ce asteaptá Dumnezeu de la un ucenic care creste. Oamenii trebuie íncurajati sá deviná membri ai bisericii, iar aceastá incurajare trebuie sá fie insotitá de un program bine definit in ceea ce priveste responsabilitátile. A.W. Tozer, cánd a scris despre acest subiect, a spus: Neo-crestinii din zilele noastre au adoptat un nou decalog, . . . care spune: „Nu trebuie sá fii niciodatá in dezacord cu ceilalti“ si un nou set de Fericiri, care incep asa: „Ferice

115

de cei ce tolereazá totul, cáci ei nu vor fi trasi la ráspundere pentru nimic.“ In zilele noastre se acceptá sá vorbesti in public despre diferentele religioase, cu intelegerea tacitá cá nici una din párti nu va incerca sá o converteascá pe cealaltá si cá nu va scoate in evidentá erorile celeilalte. Imaginati-vá cum ar fi dacá Moise ar fi fost de acord sá ia parte la o discutie cu Israelul privitoare la vitelul de aur; sau Ilie avánd o discutie prieteneascá cu profetii lui Baal. Sau imaginati-vá cum ar fi dacá Domnul nostru Isus Hristos ar cáuta sá tiná o conferintá cu Fariseii pentru a inlátura divergentele. Binecuvántarea lui Dumnezeu este promisá facátorilor de páce, dar negociatorul religios ar trebui sá fie atent la ceea ce face. íntunericul si luminá nu pot fi aduse niciodatá impreuná prin discutii. Unele lucruri nu se negociazá.14

Cerintele pentru a fi un membru al unei biserici locale trebuie sá fie identice cu cele pentru a fi un ucenic al lui Hristos. Multe biserici care cresc accentueazá acest adevár. Biserica trebuie sá fie sensibilá fata de vizitátoři

Facilitátile si programele bisericii trebuie sá fie atrágátoare pentru vizitátoři. Facilitátile trebuie sá fie čuráte si organizate cát mai bine posibil, fárá insá a fi opulente. Trebuie dezvoltate programe care sá slujeascá persoanei in mai multe feluri, dar care sá respecte intotdeauna disciplinele si principiile biblice. Intr-o bisericá, am dezvoltat un program numit „Salvati copilul“, pentru tinerele care erau insárcinate si se gándeau la avort. In cadrul acestui program, multe tinere necredincioase au fost adápostite in familii crestine solide si, datoritá influentei din aceste familii, multe din tinerele gravide au devenit crestine. Peste o sutá de tinere s-au inscris in programul nostru (avánd vársta intre 14-32 de ani) si nu am auzit de nici un avort. Peste 95% din ele L-au primit pe Isus Hristos ca Domn si Mántuitor. Multi oameni necrestini au auzit despre pro­ gramul nostru si le-au spus prietenilor lor despre acest program care oferea o alternativá la avort.15 116

Ca bisericá noi trebuie sá ne inchinám lui Dumnezeu, sá predicám Evanghelia celor pierduti si sá-i ucenicizám pe toti cei ce au venit la Hristos. Bisericá nu trebuie sá se multumeascá niciodatá numai cu convertiri, deoarece nu este posibil sá-I slujim lui Hristos fárá sá ne luám crucea si sá-L urmám.

Sá-L lásám pe El sá ne ingusteze vietile; sá-L lásám pe El sá ni le facá intense; sá-L lásám pe El sá le facá in intregime ale Lui! —J. Oswald Chambers16

Notě

Wezi Marcu 16:15-18; Luca 24:44-49; Fapte 1:8. 2A. W. Tozer, The Best of A.. W. Tozer, comp. Warren W. Wiersbe (Grand Rapids: Baker Book House, 1978), 140. 3Robert Moorehead intr-un buletin al studentilor de la Northwest Graduate School. 4In 1994, media participantilor la serviciile de inchinare de duminica dimineata in bisericile organizatiei Assemblies of God a fost 128 (1984: 133.8). 5In multe alte locuri din lume bisericile noastre experimenteazá cresteri extraordinare. 6Bill Bennett, The Index of Leading Cultural Indicators, quoted in H. B. London, Jr., The Pastoťs Weekly Briefing (May 5, 1995), 1. 7Richard J. Foster and James Bryan Smith, eds., Devotional Classics: Selected Readings for Individuals and Groups (San Francisco: HarperCollins Publishers, 1993), 301-2. 8Paul Enns, The Moody Handbook of Theology (Chicago: Moody Press, 1989), 365.

117

9Citat in George Sweeting, Great Quotes and Illustrations (Waco, Tex.: Word Books, 1985), 66. 10Edythe Draper, Draper’s Book of Quotations for the Christian World (Wheaton, 111.: Tyndale House Publishers, 1992). 11Ibid., 155. 12Cánd un membru al lui Assemblies of God se transferá de la o bisericá la alta in cadrul aceleiasi comunitáti, cel mai bine ar fi ca membrul respectiv sá se intálneascá cu pastorii celor douá biserici si sá le explice acestora motivele lui. Este biblie ca toate problemele sá fie rezolvate inainte de a se face transferul. ViInsights Newsletter, Anaheim, California (June 1995). 14Citat in Sweeting, Great Quotes, 66. 15Aceasta a fost experienta lui Wayde Goodall din timpul cánd slujea ca pastor asistent la Biserica Life Center din Tacoma, Washington. 16Draper, Draper’s Book of Quotations, 157.

118

7

Intoarcerea la rugáciunea biblicá Rugáciunea este primul lucru, al doilea lucru si al treilea lucru necesar unui lucrator. Roaga-te asadac dragul meu frate; roaga-te, roaga-te, roaga-te. —Edward Payson

Importanta rugáciunii

Nu existá nici o indoialá cá rugáciunea este un aspect esential al crestinismului. Un crestin in devenire, trebuie sá fie un crestin rugativ. 0 bisericá care dořešte sá aibá influentá asupra orasului in care se aflá, trebuie sá fie o bisericá rugativá. Conducátorul crestin trebuie sá stie sá se roage. Munca grea, studiul intensiv, indemánárile oamenilor si programele excelente in bisericá - toate acestea šunt importante; totusi, fárá rugáciune efectul acestora va fi de scurtá duratá. Tendinta noastrá este de a realiza fapte márete, prin puteri proprii. Dumnezeu vrea ca noi sá facem lucrarea Sa, prin puterea Duhului Sfánt, condusi prin rugáciune. Bárbatii si femeile de care s-a folosit Dumnezeu de-a lungul secolelor au fost oameni ai rugáciunii. De asemenea, multele treziri spirituále, in timpul cárora mii si mii de oameni au fost mántuiti si adusi in Impárátia lui Dumnezeu, au fost insotite de multe rugáciuni. 119

Isus a arátat importanta rugáciunii

Domnul nostru ne-a demonstrat prin exemplul personál necesitatea rugáciunii. Luca 5:16 spune cá Isus: „Se ducea ín locuri pustii si Se ruga.“ Trebuie sá observám pluralul „locuri pustii“, care aratá cá nu era vorba despre céva care se intámpla rar, ci despre o practicá regulatá. Ucenicii Sái probabil cá s-au intrebat de ce un om atát de puternic, atát de inzestrat cu putere spiritualá, gáseste necesar sá se intoarcá la Sursa de putere, pentru a-Si ímprospáta duhul obosit. Pentru noi, mirarea este si „Stii cát de importanta este rugáciunea: este mai pretioasá decát orice altceva. Niciodatá, niciodatá, niciodatá sá n-o neglijezi.“ —Sir Thomas Buston

mai maře cá El, Printul Vietii, Cuvántul Vesnic, Singurul Fiu al Tatálui ceresc, trebuia sá-Si plece capul in umilintá in fata tronului lui Dumnezeu, fácánd rugáciuni pentru a primi har in vřeme de nevoie.1 Ucenicii au recunoscut importanta rugáciunii

Dupá ce au fost martori oculari ai importantei pe care o dádea Isus rugáciunii, ucenicii I-au cerut sá-i invete sá se roage. Ei doreau cu infocare sá stie sá se roage asa cum se ruga Isus. Isus le-a ráspuns dándu-le rugáciunea cunoscutá sub numele „Tatál nostru“ (Luca 11:1-4). Eu cred, ca si altii, cá aceastá rugáciune ar putea fi numitá mult mai exact „Rugáciunea ucenicilor“. Ea este un model de rugáciune pe care ucenicii din toate timpurile ar trebui sá-1 urmeze. Pe lángá acest model de rugáciune, Isus a vorbit adesea despre importanta rugáciunii si cum trebuie sá ne rugám. „Cereti, si vi se va da; cáutati, si veti gási; bateti, si vi se va deschide“ (Matei 7:7). 120

„Vegheati si rugativá, ca sá nu cádeti in ispitá; duhul, in adevár, este plin de rávná, dar carnea este neputincioasá“ (Matei 26:41). „Isus le-a spus o pildá, ca sá le arate cá trebuie sá se roage necurmat, si sá nu se lase“ (Luca 18:1). „Páná acum n-ati cerut nimic in Numele Meu: cereti, si veti cápáta, pentru ca bucuria voastrá sá fie depliná“ (loan 16:24). Biserica Primará a inteles importanta rugáciunii

Biserica Primará se ruga foarte mult. Rugáciunea este mentionatá in přimele paisprezece capitole ale cártii Faptele Apostolilor. Cánd Biserica avea probléme, credinciosii se adunau sá se roage. Cánd erau amenintati, biserica se ruga; si cánd unul din conducátori avea probléme, biserica nu inceta sá maltě rugáciuni pentru el (Fapte 12:5). Biserica Primará a inteles principiul biblie al rugáciunii si al obtinerii rezultatelor. „De aceea vá spun cá, orice lucru veti cere, cánd vá rugati, sá credeti cá 1-ati si primit, si-1 veti avea“ (Marcu 11:24). In cartea lor, Duhul ne ajuta sá ne rugám, Robert L. Brandt si Zenas J. Bicket vorbesc despre importanta rugáciunii in Biserica Primará. Rugáciunile Bisericii Primare au fost cruciale pentru evenimentele supranaturale care au marcat přimele zile ale acestei noi miseári a Duhului Sfánt. Dacá existá vreo lectie principála de invátat din aceastá fascinantá si intrigantá istorie a Bisericii Primare, atunci aceastá lectie este cá rugáciunea este indispensabilá. Fárá rugáciune nu ar mai fi existat aceastá istorie, care iti inspirá atáta respect fatá de Dumnezeu. Biserica Primará a inceput cu o rugáciune care a durat intre sapte si zece zile (Fapte 1:13-14); apoi ea au continuat cu rugáciune (Fapte 2:42); si rugáciunea a fost intotdeauna fořta care a sustinut Biserica. Cartea Faptelor Apostolilor nu stabileste nici o doctriná sau teologie directá a rugáciunii; totusi, ea ne invatá

121

despre rugáciune prin numeroasele exemple pe care le dá. Generatii intregi au fost entuziasmate si íncurajate prin exemplul acestor apostoli rugativi, care au semánat samánta si au udat-o cu lacrimile rugáciunii.2 Forma rugáciunii

Capitolul 4 din Faptele Apostolilor include o rugáciune a Bisericii Primare fácutá in timpul unei persecutii: Cánd au auzit ei aceste lucruri, si-au ridicat glasul toti impreuná cátre Dumnezeu, si au zis: „Stápáne, Doamne, care ai fácut cerul, pámántul, marea si tot ceea ce este in ele! Tu ai zis prin Duhul Sfánt, prin gura párintelui nos­ tru David, robul Táu: „Pentru ce se intárátá neamurile, si pentru ce cugetá noroadele lucruri deserte? Impáratii pámántului s-au rásculat, si domnitorii s-au unit impotriva Domnului si impotriva Unsului Sáu.“ In adevár, ímpotriva Robului Táu celui sfánt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au insotit in cetatea aceasta Irod si Pilát din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel, ca sá facá tot ce hotáráse mai dinainte mána Ta si sfatul Táu. Si acum, Doamne, uitá-Te la amenintárile lor, dá putere robilor Tái sá vesteascá Cuvántul Táu cu toatá indrázneala, si intinde-Ti mána, ca sá se facá támáduiri, minuni si semne prin Numele Robului Táu celui Sfánt, Isus.“ Dupá ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfánt, si vesteau Cuvántul lui Dumnezeu cu indrázneala (Fapte 4:24-31).

Intr-un spirit de unitate, aceastá bisericá a fácut o rugáciune impresionantá, ceránd ajutorul lui Dumnezeu, si Dumnezeu a ráspuns prompt la rugáciunea lor. Sá privim mai atent la aceastá rugáciune.

Recunoastem čine este Dumnezeu „Tu esti Dumnezeu“ (Fapte 4:24, KJV). Ca sá facem rugáciuni biblice trebuie sá intelegem čine este Dumne­ zeu. Trebuie sá-L cunoastem personál. Este necesar ca El sá fie Tatál nostru ceresc. Dacá II cunoastem pe Isus 122

Hristos ca Domn si Mántuitor, atunci avem o relatie personalá cu Dumnezeu Tatál. Intelegem voia lui Dumnezeu studiind Cuvántul Sáu si stánd de vorbá cu El prin rugáciune.

Márturisim lucrárile pe care Dumnezeu le-a fácut „...Care ai fácut cerul, pámántul, marea si tot ceea ce este in ele . . .“ (Fapte 4:24). Pentru a face rugáciuni bibli­ ce, trebuie sá intelegem faptele márete ale lui Dumnezeu care šunt scrise in Cuvántul Sáu. Trebuie sá intelegem cá Dumnezeu a fácut cerul, pámántul, marea, si tot ceea ce se aflá in ele. Trebuie sá intelegem cá Dumnezeul nostru face minuni si cá lucreazá zilnic in vietile copiilor Sái. Dumnezeu nu este tácut; El nu ne va párási niciodatá si nu ne va lása niciodatá. Cunoastem ceea ce a spus Dumnezeu

„Tu ai zis prin Duhul Sfánt. . .“ (Fapte 4:25). Pentru a ne ruga biblic trebuie sá stim ce a spus Dumnezeu promisiunile Sále, proorociile Sále, poruncile Sále, si legámintele Sále. Cánd intelegem ce a spus Dumnezeu, ne putem ruga plini de incredere. Bisericá Primará nu a fost luatá prin surprindere de aceste circumstante. David a proorocit cu mult timp inainte cá Mesia va fi respins: „Impáratii pámántului s-au rásculat, si domnitorii s-au unit impotriva Domnului si impotriva Unsului Sáu“ (Fapte 4:26). Tinerii credinciosi au inteles de asemenea cá ei vor fi respinsi si persecutati datoritá credintei lor in Isus Hristos. Ei erau pregátiti pentru cá stiau Cuvántul lui Dumnezeu. Cerem sá se facá voia lui Dumnezeu

„...Uitá-Te la amenintárile lor, dá putere robilor Tái sá vesteascá Cuvántul Táu cu toatá indrázneala“ (Fapte 4:29). Observati cá aceastá bisericá nu s-a rugat pentru ca Dumnezeu sá-i scape de amenintári sau sá-i apere. Ei au 123

cerut lui Dumnezeu sá le dea harul de a fi mai curajosi in vestirea Cuvántului. Ei voiau sá se facá voia lui Dumne­ zeu, indiferent care ar fi fost consecintele. Rugáciunea si cererea lor avea un motiv care II slávea pe Dumnezeu. Aceasta este rugáciunea biblicá. A te ruga biblie inseamná a te ruga dupá voia lui Dumnezeu. Cánd ne rugám dupá voia lui Dumnezeu, vom primi cu sigurantá ráspuns. Rezultatele rugáciunii

Dumnezeu a ráspuns la rugáciunea Bisericii Primare. Trei lucruri minunate s-au intámplat. Lócul unde erau adunati s-a eutremurat. S-au umplut toti de Duhul Sfánt. Ca urmare a faptului cá au fost botezati cu Duhul Sfánt, ei au propováduit Cuvántul lui Dumnezeu cu indráznealá.

Rugáciunea va aduce trezirea spiritualá Rugáciunea biblicá este urmatá de ráspunsuri divine. Cánd biserica de azi va incepe sá se roage asa cum se ruga Biserica Primará, ne putem astepta la aceleasi rezultate. Dumnezeu ne va eutremura pe noi si bisericile noastre. El ne va umple si ne va reumple cu Duhul Sfánt asa cum s-a intámplat cu Biserica Primará. El ne va da indrázneala de care avem nevoie pentru a evangheliza lumea pentru a-L eunoaste pe Mántuitorul Isus Hristos. El ne va face in staré sá fim sarea si lumina lumii. Dumnezeu dořešte sá lucreze si azi cu aceeasi putere cu care a lucrat in Biserica secolului intái. De fapt, eu cred cá Dumnezeu va lucra chiar mai puternic azi, datoritá vremurilor critice pe care le tráim. Existá o miscare suveraná a Duhului Sfánt in bisericile si institutiile crestine de azi, fie in Northport, Alabama; Covina, California; Brooklyn Tabernacle in New York; sau Marlton, New Jersey. In India existá peste douá mii de noi biserici si cincizeci si trei de scoli biblice. Scolile au crescut de la sapte suté

124

de elevi la douá mii sapte suté de elevi.3 Ca urmare a acestei cresteri, existá šuflete care šunt mántuite, bolnavi care šunt vindecati, si oameni care šunt umpluti cu Duhul Sfánt. Ei experimenteazá trezirea spiritualá. De ce? Pentru cá oamenii s-au rugat. Isus Isi pregáteste Biserica pentru venirea Sa, si nenumárate alte milioane de oameni au nevoie sá-L cunoascá. Biserica de azi trebuie sá se roage. Dacá luám in serios acest adevár, Dumnezeu va transforma comunitátile noastre. Dumnezeu ii va folosi pe cei ce se roagá pentru a aduce trezirea spiritualá din zilele de pe urmá. Rugáciunea este actul folosit de Dumnezeu pentru a-Si determina Biserica la actiune. Savantul evanghelic J. Edwin Orr a rezumat intr-o singurá frazá, cei saizeci de ani ai sái de studiu al marilor miscári de rugáciune, care au precedat trezirile spiri­ tuále: „Atunci cánd Dumnezeu vrea sá lucreze cu poporul Rugáciunea miscá bratul care se indreaptá spre pámánt pentru a aduce mántuire omenirii. —Autor necunoscut4

Sáu, ii determiná sá se roage.“ Dacá acest lucru este adevárat si fundamental pentru agenda lui Dumnezeu, atunci inseamná cá se apropie o maře trezire spiritualá. Semnul cel mai plin de sperantá din timpurile noastre, este miscarea de rugáciune din cadrul organizatiei Assemblies of God si din trupul lui Hristos in generál, care se aflá in toatá lumea. David Barrett, un cunoscut demograf al miscárii crestine din ziua de azi, a fácut urmátoarele statistici: 1. In intreaga lume existá aproape 170 de milioane de crestini care se roagá zilnic pentru evanghelizarea lumii si pentru trezire spiritualá. 2. Din acest numár, douázeci de milioane cred cá rugá125

ciunea pentru trezirea spiritualá a lumii este chemarea principála al lui Dumnezeu pentru ei. Ei šunt ceea ce noi numim „luptátori in rugáciune“. 3. In lume existá cel putin zece milioane de grupuri de rugáciune care au un scop comun in rugáciune de fiecare datá cánd se intálnesc. Ei se roagá in mod continuu ca Dumnezeu sá aducá o trezire spiritualá mondialá. 4. Se estimeazá cá astázi existá in lume o mie trei suté de retele de mobilizare a credinciosilor la rugáciune, care se stráduiesc sá convingá Biserica sá se roage mai mult pentru trezirea spiritualá a Lumii.

David Bryant, un conducátor evanghelic al miscárii de rugáciune, a spus despre fenomenul din ziua de azi al rugáciunii: „Dacá vorbim din punct de vedere istoric, asa cum a sugerat Dr. Orr, acest izvor al rugáciunii este un dar de la Dumnezeu; dacá este corect din punct de vedere biblic sá spunem cá Dumnezeu a instituit atát scopul, cát si mijloacele (scopul fiind trezirea spiritualá, mijloacele fiind rugáciunile poporului Sáu); dacá acest cor masiv de rugáciuni este orientat tot mai mult cátre trezirea spiri­ tualá nationalá si internationalá; si dacá, atunci cánd Dumnezeu ne provoacá la asemenea tip de rugáciune, El procedeazá asa pentru cá este gata sá ne ráspundá - cum putem crede altceva decát cá aceastá trezire spiritualá este gata sá se reverse peste noi?“ Rugáciunea este cea care pune in miscare mana lui Dumnezeu.

Cred cá fiecare maře evanghelist si fiecare maře miscare de trezire spiritualá a fost scáldatá in rugáciune. Evanghelistul Charles Finney, vorbind despre un om numit Ábel Clary, ne spune: „El a primit o diplomá pentru a predicá, dar era atát de ingrijorat de sufletele oamenilor, 126

incát nu putea sá predice prea mult; tot timpul sáu si toate energiile sále si le folosea in rugáciune. El era asa de impovárat sufleteste, incát adesea nu putea sá stea in picioare; el se zbátea si gemea in agónie. Eu 1-am cunoscut bine si am cunoscut in parte minunatul duh de rugáciune care era peste el. Era un om foarte tácut, ca mai toti oamenii care au un duh de rugáciune puternic.“5 Rugáciunea este cea care pune in miscare mana lui Dumnezeu. Rugáciunea este cea care ne va schimba pe noi, familiile noastre, bisericile noastre, orasele noastre si natiunea noastrá. In rugáciune invátám sá recunoastem vocea lui Dumnezeu. Prin rugáciune aflám planurile lui Dumnezeu. Prin rugáciune ajungem sá cunoastem voia lui Dumnezeu.

Ábel Clary i-a fost de maře ajutor lui Charles Finney in lucrarea din Rochester, New York, pur si simplu rugándu-se. Acolo s-a produs o trezire spiritualá, care s-a intins apoi in toatá tara, si care a adus la Hristos o sutá de mii de šuflete intr-un an.

Rugáciunea va schimba vieti David a spus: „.. .Eu alerg la rugáciune“ (Psalm 109:4). Dupá ce Ilie a experimentat un timp al únor minuni extraordinare, dintr-o datá il gásim epuizat, descurajat, si singur intr-o pesterá. Domnul a venit la el si i-a spus sá meargá pe munte pentru a sta in fata Domnului. Biblia ne spune cá a venit un vánt puternic, un cutremur de pámánt si apoi un foc. Dar Dumnezeu nu era in nici unui din aceste fenomene puternice. Dupá toate acestea, „a venit un susur blánd si subtire. Cánd 1-a auzit Ilie, si-a acoperit fata cu mantaua“ (1 Regi 19:12-13). Dumnezeu i-a vorbit lui Ilie cu o voce blándá, linistitá. 127

De cele mai multe ori noi cáutám céva spectaculos, dar Dumnezeu ne vorbeste cu o voce blándá. Una din lectiile pe care le putem inváta din aceastá relatare, este cá Dumnezeu este mereu prezent. El nu S-a schimbat. Noi šuntem cei care ne-am schimbat. Noi putem deveni obositi, extenuati, plini de fricá si putem incerca sá fugim de realitate. Dar cánd ajungem in locul in care putem sá ascultám din nou vocea lui Dumnezeu, El va fi acolo, gata sá ne vorbeascá calm, linistit, ferm si blánd. Disciplina rugáciunii

Am descoperit in viata mea cá rugáciunea este de o importantá esentialá si crucialá in tot ceea ce fac. Ca sot si tatá, intotdeauna am dorit sá fiu un exemplu de om cucernic, asa cum au fost párintii mei pentru mine. Ca pastor, aveam absolutá nevoie de rugáciune pentru bisericá mea si pentru orasul meu. Ca superintendent al districtului, aveam nevoie sá má rog pentru pástorii si bisericile distric­ tului peste care am fost pus. ín calitatea mea de trezorier generál al organizatiei Assemblies of God, aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a putea conduce, administra si pentru a putea fi un bun administrátor al fondurilor acestei organizatii. Acum, ca superintendent generál, strig cátre Dumnezeu pentru trezirea sipitualá a acestei tári, si a acestei lumi. Organizatia noastrá are nevoie de trezire spiritualá, si de o lucrare a Dumnezeului suveran. Má rog zilnic ca Domnul secerisului sá lucreze in organizatia Assemblies of God si in Bisericá Sa din intrega lume. Un obicei pe care am incercat sá-1 respect este sá má scol dimineata devreme. Cu multi ani in urmá Lam cerut lui Dumnezeu sá má ajute sá-mi pot implini aceastá dorintá. El mi-a ráspuns rugáciunilor mele si má trezesc in fiecare dimineatá in jur de ora cinci. Petrec aproape douá ore in rugáciune si studiu biblie, inainte de a merge la serviciu pentru ora opt. Pentru mine acest timp este poate cel mai important din íntreaga zi. Tánjesc dupá 128

aceste momente ale rugáciunii, si am maře nevoie de ele. Vá rog sá nu má íntelegeti gresit, si sá credeti cá trebuie sá aveti si dumneavoastrrá acelasi program pe care il am eu. Dumnezeu are un program de rugáciune si pentru dumneavoastrá. Acesta poate fi complet diferit—un alt moment al zilei sau o duratá diferitá de timp. Ideea este de a fi o persoaná cu o viatá de rugáciune disciplinatá. Cea mai maře bisericá din Assemblies of God (care este si cea mai maře bisericá din istoria omenirii) este pástoritá de cátre Yonggi Cho in Seul, Coreea de Sud. Aceasta este o bisericá rugativá. Acolo existá zilnic adunári de rugáciune. Acolo, oamenii se roagá cu insufletire, de cele mai multe ori se roagá cu voce tare, si šunt incredintati cá Dumnezeu ráspunde la rugáciuni. Am inteles cá pastorul Cho se roagá trei ore pe zi. El cere conducerii bisericii sá se roage douá ore pe zi si membrilor bisericii sá se roage cel putin o orá pe zi. Ei au o cládire Rugáciunea biblicá este voia lui Dumnezeu pentru fiecare credincios.

minunatá numitá Muntele Rugáciunii, cládire aflatá in afara ora^ului. Douázeci si patru de ore din douázeci si patru, suté de credinciosi (uneori chiar mii) se aflá acolo la rugáciune. Cred cá motivul clar pentru care aceastá bisericá are peste sapte suté de mii de membri este faptul cá ea se roagá neincetat Domnului secerisului. Prea iubitul evanghelist si prieten, Bernhard Johnson (care este acum la Domnul), mi-a vorbit odatá despre viata sa de rugáciune. II intrebasem despre aceastá disciplina din viata lui si mi-a ráspuns cá el urma modelul rugáciunilor lui Daniel. A incercat sá se roage de trei ori pe zi: dimineata la pránz si seara. L-am intrebat despre intreruperile care interveneau in timpul rugáciuniilor sále. El a spus cá dacá suna telefonul si persoana respectivá dorea sá-i vorbeascá, sotia lui, Doris, ii ráspundea cá el vorbeste cu cineva si cá o roagá sá reviná mai tárziu.6 Acea per129

soaná cu care státea de vorbá Bernhard era Dumnezeu. Ce intálnire mai importantá putea avea acest maře evanghelist? Este oare de mirare cá Dumnezeu 1-a folosit atát de minunat pe acest om ín Brazilia? Bernhard a fost un om al rugáciunii. Biografu! lui Samuel Chadwick, a scris: „El a fost in mod esential un om al rugáciunii. In fiecare dimineatá se scula la ora sase (avea o camerá micá pe care o pástrase pentru el—sanctuarul lui particular), pentru o orá de rugáciune inainte de micul dejun. Rugáciunile lui publice aveau efect, pentru cá era consecvent in viata sa personalá de rugáciune. . . Cánd se ruga, el se astepta ca Dumnezeu sá facá céva. „Imi pare ráu cá nu m-am rugat mai mult“, scria el cátre sfársitul vietii sále „chiar dacá as fi lucrat mai putin; si, din adáncul inimii, mi-as dori sá má fi rugat mai bine.“7 Rugáciunea biblicá este voia lui Dumnezeu pentru fiecare credincios. Acest obicei va avea rezultate uriase, si va afecta dramatic acea persoaná care se hotáráste sá facá din rugáciune o prioritate importantá a vietii ei. Dusmanii rugáciunii

„Voi poftiti, si nu aveti; ucideti, pizmuiti, si nu izbutiti sá cápátati; vá certati, si vá luptati; si nu aveti, pentru cá nu cereti. Sau cereti si nu cápátati, pentru cá cereti ráu, cu gánd sá risipiti in plácerile voastre“ (lacov 4:2-3). De ce nu ráspunde Dumnezeu la unele rugáciuni? Adesea motivul se aflá in inima sau viata acelui copil al lui Dumnezeu care se roagá. Cred cá multi crestini au in inimile lor amáráciune, resentimente, mánie, rázbunare sau sentimente chiar mai rele. Ei se intreabá de ce Dumnezeu pare sá fie atát de departe si de ce rugáciunile lor nu primesc ráspuns. Acesti oameni trebuie sá renunte la gándurile si sentimentele lor pácátoase si atunci Dumnezeu le va ráspunde la rugáciuni. Sá privim la cáteva motive pentru care Dumnezeu nu ráspunde la rugáciuni.

130

Ne rugám avánd motivatii gresite

„Cereti si nu cápátati, pentru cá cereti ráu“ (lacov 4:3). Dacá ne rugám avánd in miňte scopuri egoiste si motive care nu šunt bune, atunci Dumnezeu care ne cunoaste toate gándurile si motivele, nu ne ráspunde. Noi trebuie sá ne evaluám motivele in mod continuu. Trebuie sá ne intrebám mereu: „Care este voia lui Dumnezeu?“ Care ar trebui sá fie motivatia noastrá? „Deci, fie cá máncati, fie cá beti, fie cá faceti altceva: sá faceti totul pentru slava lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10:31). Cánd ne rugám, noi trebuie sá dorim ca atunci cánd vom primi ráspunsul la rugáciuni, Dumnezeu sá fie glorificat in mod absolut. Va fi oare Dumnezeu glorificat cánd vei primi ráspunsul la rugáciunile tale? Dacá da, atunci rugáciunea ta este dupá voia lui Dumnezeu si motivele tale šunt corecte. Unii oameni cred cá motivele lor šunt bune, cánd de fapt ele nu šunt bune. Am cunoscut lucrátori care se rugau pentru cresterea bisericii lor, si chiar si pentru trezire spiritualá. Totusi, motivatia lor era ca ei sá creascá in ochii celorlalti lucrátori si in ochii comunitátii lor. Dacá te rogi pentru cresterea bisericii ca sá cástigi si tu céva din asta, inseamná cá te rogi avánd o motivatie gresitá. Domnul vrea ca bisericile noastre sá creascá chiar mai mult decát vrem noi. El dořešte ca intreg orasul sá fie evanghelizat: „Dumnezeu . . . voieste ca toti oamenii sá fie mántuiti, si sá viná la cunostinta adevárului“ (1 Timotei 2:3-4). Trebuie sá ne amintim cá atunci cánd Domnul aduce trezirea spiritualá in orasul nostru, El o va face in felul Sáu. El va da rezultate minunate celor care au motive corecte. Noi trebuie sá-L glorificám pe Dumnezeu in tot ceea ce facem. Dacá un pastor se roagá cu o inimá sincerá pentru biserica pe care o pástoreste, dorind neapárat ca Domnul sá facá o trezire spiritualá astfel incát multi sá se 131

intoarcá la Hristos, dorind cu umilintá ca toatá slava sá fie a lui Dumnezeu, si nefacánd caz de capacitátiile si eforturile lui; atunci s-ar putea ca Dumnezeu sá aducá trezire spiritualá in acel oras, prin eforturile acelui pastor.

Ne rugám, avánd pácate in inimá „Nu, mána Domnului nu este prea scurtá ca sá mántuiascá, nici urechea Lui prea tare ca sá audá, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despártire intre voi si Dumnezeul vostru; pácatele voastre vá ascund Fata Lui si-L impiedicá sá v-asculte!“ (Isaia 59:1-2). Multi oameni din ziua de azi au o atitudine negativá fatá de rugáciune. Ei spun: „Dumnezeu a ráspuns la rugáciunile Bisericii Primare. El ascultá rugáciunea lui Billy Graham si i-a ascultat pe profetii Vechiului Testament, dar se pare cá pe mine nu má ascultá.“ Isaia ne spune cá mána lui Dumnezeu nu este prea scurtá si cá Dumnezeu nu este surd. Isaia spune cá problema este la noi, nu la Dumnezeu. Pácatul si nelegiuirea šunt adesea lucrurile care II impiedicá pe Dumnezeu sá ne ráspundá. Se pare cá in timpul lui Isaia, oamenii au avut o atitudine asemánátoare cu aceea a února dintre noi. Dacá te rogi pentru céva si nu ti se ráspunde la rugáciuni, nu-L pune la indoialá pe Dumnezeu—pune-te pe tine. Stai de vorbá cu Dumnezeu si cere-I sá-ti cerceteze inima si sá-ti aducá aminte de acele pácate pen­ tru care trebuie sá te pocáiesti. Eu cred cá El iti va ráspunde. Cred cá noi šuntem constienti cánd céva din viata noastrá nu-I este plácut lui Dumnezeu. S-ar putea cá noi incercám sá acoperim pácatul, spunánd cá nu este maře lucru. Putem sá fim rationali fatá de acel pácat, spunánd cá alti crestini fac la fel, au acelasi comporta­ ment. Dar cánd šuntem singuri cu Dumnezeu, ne aducem aminte iarási de pácatul infáptuit. Care este pácatul nostru? Este o lipsá a integritátii, putiná minciuná, amáráciune, sau ne purtám urát cu 132

oamenii? Pácatul poate fi si lipsa de incredere in Dumnezeu, arátatá prin faptul cá nu plátim zeciuiala care li apartine lui Dumnezeu. Putem pácátui prin felul in care ii tratám pe cei dragi ai nostri. Oricare ar fi pácatul nostru, trebuie sá ne pocáim si sá-I cerem lui Dumnezeu sá ne curáteascá: „Dacá ne márturisim pácatele, El este credincios si drept, ca sá ne ierte pácatele si sá ne curáteascá de orice nelegiuire“ (1 loan 1:9). Am cunoscut nenumárati oameni care nu mai aveau pártásie cu Dumnezeu de mult timp, si vietile lor se destrámau pur si simplu. Adesea, acesti oameni au devenit plini de amáráciune si mánie fatá de Dumnezeu, pentru cá se párea cá nimic nu mergea bine in viata lor. Domnul ii disciplina, pentru cá ii iubeste. Dacá ei ar fi párásit gándirea lor pácátoasá sau comportamentul lor pácátos, atunci ei ar fi beneficiat din nou de binecuvántarea lui Dumnezeu.

Ne rugám, avánd idoli in inima „Cátiva din bátránii lui Israel au venit la mine si au sezut inaintea mea. Si Cuvántul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, oamenii acestia isi poartá idolii in inimá, si isi pironesc privirile spre ceea ce i-a fácut sá cadá in nelegiuire! Sá má las Eu sá fiu intrebat de ei?“ (Ezechiel 14:1-3). Dumnezeu 1-a avertizat pe Ezechiel despre starea inimii bátránilor lui Israel. Domnul i-a spus lui Ezechiel cá acesti bátráni „isi purtau idolii in inimile lor.“ Acesti idoli erau o priciná de poticnire pentru ei si, in aceastá staré, bátránii lui Israel nici nu ar fi trebuit sá viná sá-L intrebe pe Domnul. Ce adevár plin de putere este acesta. Orice lucru pe care il punem inaintea relatiei noastre cu Dumnezeu este un idol. Un idol poate fi o altá persoaná, lucruri materi­ ále, o carierá, o pozitie socialá sau banii. Uneori, oamenii pun familia lor inaintea relatiei cu Dumnezeu. Adesea, 133

am vázut oameni care au pus pe primul pian al vietii lor pregátirea scolará sau cariera. Acest lucru nu este corect. Dumnezeu ne va ajuta in familie, in cariera, in scoalá si chiar atunci cánd ne vom pensiona, la sfársitul vietii noastre pámántesti. Noi trebuie sá II punem pe Dumnezeu pe primul pian in viata noastrá. Cred cá multe din rugáciunile noastre nu primesc ráspuns din cauza idolilor din inima noastrá.

Ii tratám gresit pe altii „Bárbatilor, purtati-vá si voi, la rándul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dánd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuná cu voi harul vietii, ca sá nu fie impiedicate rugáciunile voastre“ (1 Petru 3:7). Petru nu avea cum sá fie mai clar. Tratarea gresitá a unei sotii de cátre sotul ei (si vice versa, tratarea gresitá a unui sot de cátre sotia lui) va avea ca rezultat impiedicarea rugáciunilor. Multi se intreabá de ce Dumnezeu nu le ráspunde la rugáciuni. Ei nu trebuie sá caute motivul prea departe. Motivul poate fi un tratament grosolan aplicat partenerei sau partenerului. Sotilor, oare vá purtati voi cu sotiile asa cu vá indeamná Biblia? Sotiilor, oare vá putati voi cu sotii vostri asa cum dořešte Domnul sá vá purtati? Dacá ráspunsul la aceastá intrebare este nu, Dumnezeu nu vá va asculta rugáciunile. Dumnezeu iubeste cáminul. El iubeste familiile si uráste divortul. Tragedia destrámárii unei familii face sá I se frángá inima lui Dumnezeu. Lumea din ziua de azi acordá putiná importantá familiei si cásátoriei pentru toatá viata. Biblia acordá o maře importantá familiei si cásátoriei. Imi amintesc cá odatá am fost chemat intr-o familie, din cauza unei dispute familiale. Cánd am intrat in parcare, am vázut lángá poartá niste valize, din care ieseau

134

colturi de haine de damá. Dupá ce m-au invitat in casá, m-am asezat la masa din bucátárie si m-am uitat la fetele lor. Poate cá odatá ei au fost fericiti si optimisti in ce priveste cásátoria lor. Dar acum sotia era pliná de teamá si sotul era plin de fúrie. Copiii erau cu totii intr-un dormitor, plángánd pentru cá mama si tata se certaserá din nou. Familia este cea mai pretioasá institutie a lui Dumnezeu, dupá Biserica lui Isus Hristos.

I-am intrebat ce se intámplase. Sotul tinea in máná o pungá cu fructe stricate. El spunea cá i se intámpla des sá gáseascá asa céva in frigiderul lor. El a continuat spunándu-mi cát de murdará i se párea casa. Eu vizitasem si mai inainte aceastá casá si o gásisem foarte curatá. Copiii erau si ei curati si sánátosi, si nu m-as fi gándit vreodatá cá acea familie ar putea avea probléme. Dupá o lungá discutie in care el mi-a spus toate defectele si lipsurile sotiei lui, i-am cerut sotiei sá vorbeascá. Ea incerca sá se scuze, spunánd cá va incerca sá facá mai bine si cá nu voia decát sá fie totul asa cum trebuie. In explicatia ei, i-a scápat si faptul cá sotul ei o impingea uneori sau o lovea. Cánd am auzit acest lucru, i-am spus sotului cá dacá mai aud vreodatá cá s-a comportat asa cu sotia lui, chiar eu má duc la politie si il reclam. M-am umplut de indignare gándindu-má la situatia sotiei si la copiii aceia frumosi. Si toate astea pentru niste fructe stricate, uitate in frigidert* Dacá eu am fost indignat, cum este Dumnezeu cánd vede astfel de comportment in familie? Cum se mai pot astepta oamenii care se poartá astfel, ca Dumnezeu sá le ráspundá la rugáciuni? El nu le va mai ráspunde. Familia este cea mai pretioasá institutie a lui Dumnezeu, dupá Biserica lui Isus Hristos. Fii atent la cásnicia ta si cautá sá fii un párinte asa cum vrea Dumnezeu sá fii. 135

Stim sá přímím, dar nu stim sá dám

„Čine isi astupá urechea la strigátul sáracului, nici el nu va čápata ráspuns, cánd va striga“ (Proverbe 21:13). Dati, si vi se va da; ba incá vi se va turna in sán o másurá buná, indesatá, clátinatá, care se va vársa pe deasupra. Cáci cu ce másurá veti másura, cu aceea vi se va másura“ (Luca 6:38). Biblia ne invatá clar cá dacá vrem sá primim, noi tre­ buie sá dám. Cineva a spus cá existá douá feluri de oameni: unii care dau si altii care primesc. Dumnezeu Isi másoará binefacerile Lui fatá de noi, cu aceeasi másurá cu care másurám noi binefacerile noastre cátre altii. Noi nu putem sá dám mai mult decát ne-a dat Dumnezeu nouá. El va gási o cale in care sá binecuvánteze vietile noastre, dacá noi vom fi dintre cei care dáruiesc. Existá multe feluri in care putem da. Trebuie sá-L cinstim pe Dumnezeu dándu-I zeciuiala—10 la sutá din veniturile noastre. Trebuie sá fim buni cu ceilalti oameni. Trebuie sá ne iertám dusmanii si sá ne rugám pentru ei. Biblia este pliná de sfaturi in ceea ce priveste ce sá dáruim si cum sá dáruim. Cred cá noi trebuie sá cáutám mereu moduri in care sá ne cultivám o atitudine darnicá. Cineva spunea cá „šunt foarte rare acele situatii in care trebuie sá ne reprimám dorinta de a fi generosi sau buni“. Cánd vom avea acest fel de atitudine, Dumnezeu va vedea „másura noastrá“ si „cu ce másurá veti másura, cu aceea vi se va másura“ (Luca 6:38). Pe de altá parte, dacá šuntem meschini si nu urmám indemnul Domnului la dárnicie, atunci ne putem astepta sá ni se másoare cu aceeasi másurá.

Ne lípseste iertarea „Si cánd stati in picioare de vá rugati, sá iertati orice aveti impotriva cuiva, pentru ca si Tatál vostru care este in ceruri, sá vá ierte greselile voastre“ (Marcu 11:25).

136

Cánd Dumnezeu ne ráspunde la rugáciuni, face acest lucru pe baza faptului cá noi šuntem pácátosi iertati care, la rándul lor, i-au iertat pe cei care le-au gresit. Dacá noi nu iertám, atunci lui Dumnezeu li va fi imposibil sá ne ráspundá la rugáciuni. „Trebuie sá ne schimbám vietile pentru a ne putea schimba inimile, cáci este imposibil sá tráim intr-un fel si sá ne rugám in alt fel.“9 Este foarte posibil ca lipsa iertárii sá fie unul din cele mai mari motive pentru care rugáciunile noastre nu primesc ráspuns. Dacá avem amáráciune in inima noas­ trá impotriva cuiva care ne-a gresit, sau care credem noi cá ne-a gresit, atunci rugáciunile noastre vor fi impiedicate. Noi trebuie sá ne cercetám mereu inimile pentru a vedea dacá nu existá cumva acolo lipsá de iertare. Pavel ne spune: „Dimpotrivá, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-vá unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos“ (Efeseni 4:32). Cánd Andrew Jackson a fost intervievat pentru a fi primit ca membru in bisericá, pastorul 1-a intrebat: „Domnule generál, mai am o singurá intrebare pe care vreau sá v-o pun. Puteti sá vá iertati toti dusmanii?“ Andrew Jackson a tácut, in timp ce isi amintea viata lui furtunoasá pliná de lupte grele. Apoi a ráspuns: „li pot ierta pe dusmanii mei politici; dar pe cei care m-au atacat fiindcá imi slujeam tara, si pe cei care au calomniat-o pe sotia mea - domnule, nu-i pot ierta!“ Pastorul i-a spus clar lui Jackson cá nu poate deveni membru al bisericii si nu poate lua parte la Cina Domnului, páná nu isi va márturisi amáráciunea si ura, si páná nu le va pune in fata lui Dumnezeu. Din nou, s-a fácut o tácere incomodá. Apoi, Jackson a spus cá, dacá il va ajuta Dumnezeu, el isi va ierta toti dusmanii.10

„íntelepciunea face pe om rábdátor, si este o cinste pentru el sá uite greselile“ (Proverbe 19:11). 137

Dumnezeu nu dořešte ca rugáciunile noastre sá fie impiedicate. Dumnezeu vrea sá implineascá dorintele inimilor noastre. Dar inainte ca sá ni se implineascá dorintele, noi trebuie sá analizám motivatiile si trebuie sá ne curátim inimile. Trebuie sá ne intrebám mereu: „Oare va fi glorificat Dumnezeu prin ceea ce eu li cer sá facá?“ Notě

1D. M. Mclntyre, The Prayer Life of Our Lord (London: Morgan and Scott, n.d.), 30-31. 2Robert L. Brandt and Zenas J. Bicket, The Spirit Helps Us Pray: A Biblical Theology of Prayer (Springfield, Mo.: Gospel Publishing House, 1993), 233. 3Raport statistic al organizatiei Assemblies of God din Asia de Sud. 4Autor necunoscut. 5R.A. Torrey, The Power of Prayer (New York: Fleming H. Revell Co., n.d.), 179. 6Conversatie personálů cu Bernhard Johnson. 7 Norman G. Dunning, Samuel Chadwick (London: Hodder & Stoughton, 1935), 18-19. 8Descrierea acestui eveniment a fost schimbatá putin din motive de confidentialitate. 9Williams Law, citát din George Sweeting, Great Quotes and Illustrations (Waco, Tex.: Word Books, 1985), 208. 10 George Sweeting, Great Quotes, 116-117.

138

Intoarcerea la studiul sistematic Cautá sa te ínfátisezi Tnaintea lui Dumnezeu ca un om Tncercat, ca un lucrátor care n-are de ce sá-i fie rusine, si care Tmparte drept Cuvántul adevěrului. —2 Timotei 2:15

Vorbind despre vremurile din urmá, Isus Hristos a spus: „Cerul si pámántul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“ (Marcu 13:31). Cuvintele lui Dumnezeu nu apartin acestei lumi si nu isi au originea in lumea aceasta; ele šunt vesnice si šunt spirituále. Luther a spus: „Hristos nu a spus despre gándurile Lui, ci despre cuvin­ tele Lui cá šunt duh si viatá“ (vezi loan 6:63). Temelia studiului biblie

Biblia este Cuvántul lui Dumnezeu

Biblia este inspiratá de cátre Dumnezeu, literal „insuflatá de Dumnezeu“. „Din pruncie eunosti Sfintele Scripturi, care pot sá-ti dea intelepciunea care duce la mántuire, prin credintá in Hristos Isus. Toatá Scriptura este insuflatá de Dumnezeu si de folos ca sá invete, sá mustre, sá indrepte, sá dea intelepciune in neprihánire“ (2 Timotei 3:15-16). Autorii Bibliei nu au seris propriile lor opinii sau teorii despre viatá si vesnicie, asa cum au facut seriitorii multor 139

alte cárti religioase. Petru a evidentiat aceasta cánd a spus: „Mai intái de toate, sá stiti cá nici o proorocie din Scripturá nu se tálcuieste singurá.Cáci nici o proorocie n-a fost adusá prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mánati de Duhul Sfánt“ (2 Petru 1:20-21). Oamenii care au scris Biblia au fost cáláuziti de cátre Duhul Sfánt. Ei au fost influentati de cátre Dumnezeu sá scrie Biblia. Aceasta este adevárat atát cu privire la Vechiul Testament cát si la Noul Testament. Spurgeon a spus: „Noi luptám pentru fiecare cuvánt al Bibliei si credem in insuflarea verbalá, literalá a Sfintelor Scripturi. Intr-adevár, credem cá nu poate exista alt fel de inspiratie. Dacá ni s-ar lua aceste cuvinte, intelesul exact s-ar pierde de la sine.“1 Pavel I-a multumit lui Dumnezeu pentru cá Biserica din Tesalonic a inteles cá scrisoarea adresatá lor era inspiratá de Dumnezeu: „De aceea multumim fárá incetare lui Dumnezeu cá, atunci cánd ati primit Cuvántul lui Dumnezeu, auzit de la noi, 1-ati primit nu ca pe cuvántul oamenilor, ci asa cum si este in adevár, ca pe Cuvántul lui Dumnezeu, care lucreazá si in voi care credeti“ (1 Tesaloniceni 2:13). In cartea sa, How We Got the Bible (Cum am primit Biblia), Neil R. Lightfoot afirmá: O maře parte din unicitatea Bibliei, se bazeazá pe pretentiile ei unice. Permitándu-si sá vorbeascá pentru ea insási, Biblia afirmá cá este de la Dumnezeu. Aceastá afirmatie vine de la oameni cinstiti, cu o gándire curatá si meritá sá fie luatá ín consideratie. Afirmatia nu se dovedeste adeváratá prin ea insási, ci continutul Bibliei, prin téma mántuirii si continutul ei puternic moral, sprijiná adevárul afirmatiei. De exemplu, principiile morale ale lui Isus šunt fie umane, fie divine. Biblia spune cá ele šunt de origine diviná, o afirmatie care nu este ridicolá, avánd ín vedere standardele morale foarte inalte ale Bibliei. Pretentiile Bibliei plus continutul Bibliei, dovedesc in mod convingátor cá Biblia este Cuvántul inspirat al lui Dumnezeu.2

140

Benjamin B. Warfield afirmá: Bisericá a sustinut de la inceput cá Biblia este Cuvántul lui Dumnezeu. Cuvintele Bibliei, desi scrise de oameni si purtánd urmele de neuitat ale originii lor umane, au fost scrise, fárá indoialá, sub influenta Duhului Sfánt pentru a fi astfel cuvintele lui Dumnezeu, expresia adecvatá a gándului si voii lui Dumnezeu. S-a recunoscut dintotdeauna cá aceastá conceptie a coautorilor, implicá extinderea supravegherii Duhului Sfánt asupra alegerii cuvintelor de cátre autorii umani (inspiratia verbalá) si asupra produsului finál pentru a-1 páži de tot ce nu este in concordantá cu autorul divin - asiguránd astfel totala veridicitate presupusá pe tot cuprinsul Scripturii si sustinutá cu putere de cátre autorii bibliei (infailibilitatea).3

„Doctrina inspiratiei plenare sustine cá documentele originále ale Bibliei, au fost scrise de cátre oameni, cárora, desi li s-a permis exersarea propriilor lor personalitáti si talente literare, totusi au seris sub controlul si cáláuzirea Duhului lui Dumnezeu, rezultatul fiind, ín fiecare cuvánt al documentelor originále, o inregistrare perfectá si fárá gresealá a mesajului pe care Dumnezeu a dorit sá-1 dea oamenilor.“4

Biblia contine un mesaj verificat Dacá Biblia este Cuvántul lui Dumnezeu, seris de cátre Creator spre binele nostru si dacá este vesnicá, asa cum pretinde cá este, atunci credinciosul ar trebui sá studieze in mod consecvent continutul ei. Studiul Bibliei este un obicei foarte important pe care orice credincios trebuie sá si-1 formeze. Isus a spus: „Omul nu tráieste numai cu páine, ci cu orice cuvánt care iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4:4). Nu este nici o altá carte ca Biblia. Biblia este alcátuitá din saizeci si sase de cárti scrise de circa patruzeci si cinci de autoři diferiti. Are 1.189 capitole si 31.173 versete. A fost serisá intr-o perioadá de aproape o mie cinci suté de

141

ani, in locuri diferite si in trei limbi diferite. Cu toate acestea, Biblia nu contine nici o contradictie; de fapt unitatea Bibliei este iesitá din comun. Din punct de vedere omenesc ar fi fost imposibil sá planifici o asemenea carte. Dar la Dumnezeu toate lucrurile šunt posibile. Adeváratul autor al Bibliei este Duhul Sfánt. El a vorbit acestor oameni atát de diferiti, in locuri diferite, in limbi diferite si in timpuri diferite. Dumnezeu a fácut acest lucru pentru cá ne iubeste.

Biblia este ghidul nostru pentru viatá Cred cá in America oamenii šunt rásfátati. Aici poti cumpára Biblia in aproape orice librárie si in multe alte magazine care vánd cu amánuntul. Multi dintre noi avem diferite Biblii in diferite traduceri, márimi sau culori. Šunt incántat cá avem atátea posibilitáti; cu toate aceste facilitáti, multi crestini pun mána pe Biblie foarte rar. Acest lucru má intristeazá si reprezintá o maře preocupare pentru mine si pentru organizatia Assemblies of God. Noi trebuie sá fim oameni insetati dupá Cuvántul lui Dumnezeu. Tot ceea ce facem trebuie sá se bazeze pe aceastá pretioasá Carte. Má rog adesea ca oamenii sá invete sá tánjeascá dupá Sfintele Scripturi. In multe alte tári din lume este greu sá gásesti o Biblie. De exemplu, stim cá in Europa de Est o Biblie este folositá de mai multi oameni. Inainte de cáderea Cortinei de Fier acum cátiva ani, multe biserici crestine din tárile comuniste aveau doar o singurá Biblie. Acum, prin intermediul Sectiei noastre pentru Misiuni in Stráinátate si prin multe alte organizatii crestine, putem sá ducem Biblii la mii de oameni care páná acum le-au avut. Cánd acesti oameni reusesc sá aibá fiecare Biblia lui, ei o pretuiesc foarte mult. Pentru multi dintre ei Biblia este un lucru de pret si pe drept cuvánt. Ei primesc astfel hraná pentru sufletele lor infometate, cáláuzire pentru vietile lor si inteleg cum pot fi mántuiti. Eu má rog ca si 142

noi in America sá invátám sá pretuim aceastá carte la adevárata ei valoare. Intelepciunea pe care o cástigám prin studiul Bibliei, nu o putem dobándi ín nici un alt fel.

Una din cele mai mari bucurii ale vietii este aceea de a descoperi un nou adevár pentru vietile noastre sau de a intelege mai mult dragostea Creatorului pentru noi prin studiul Cuvántului lui Dumnezeu. Desigur cá orice „nou adevár“ este un „adevár vechi“ care a existat incá de la inceputul lumii, numai cá noi nu ne-am dat seama, mai inainte, de acel adevár. Prin studiul Cuvántului lui Dumnezeu, invátám disciplinele corespunzátoare pentru viata aceasta si pentru vesnicie. Intelepciunea pe care o cástigám prin studiul Bibliei, nu o putem dobándi in nici un alt fel. In plus, dacá studiem Biblia in mod regulat, caracterul si personalitatea noastrá šunt afectate in mod pozitiv si aflám despre miracolele supranaturale care šunt disponibile pentru cel credincios. Biblia merita sá fie studiatá in mod serios

Pavel il indemna pe Timotei: „Cautá sá te infátisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat, ca un lucrátor care n-are de ce sá-i fie rusine, si care imparte drept Cuvántul adevárului“ (2 Timotei 2:15). Noi trebuie sá mánuim cum trebuie Cuvántul lui Dumnezeu. Trebuie sá stim cum sá interpretám corect ceea ce spune autorul biblic si apoi sá aplicám ceea ce am invátat in viata noastrá. In Noul Testament, cuvántul „incercat“ este folosit numai de cátre Pavel. Acest cuvánt implicá ideea de „zel infocat, necontenit, serios“, o caracteristicá a apostolului. Expresia „care imparte drept“ inseamná literal „a táia drept“. Aceasta a fost definitá si „a tine drumul drept.“5 143

Trebuie sá fim atenti sá „táiem drept“ cánd studiem Biblia pentru noi insine si cánd ne pregátim sá slujim altora. Este necesar ca Biblia sá fie interpretatá corect. Biblia este interpretatá de cátre Biblie. In Biblie nu existá contradictii; existá doar oameni care nu inteleg mesajul Bibliei ca intreg. Cuvántul lui Dumnezeu este norma infailibilá si autoritará pentru credinta si comportament.

G. Raymond Carlson afirmá: „Cuvántul lui Dumnezeu este complet. Biblia nu are nevoie de nici o adáugire si nu tolereazá nici o eliminare. Biblia este o Carte demná de incredere, care are autoritatea de a ne controla actiunile si de a ne da ráspunsuri la intrebárile vietii. Biblia este norma infailibilá si autoritará pentru credintá si comportament.“6 Cuvántul infailibil se cere explicat. Acesta inšeamná „incapabil de erori.“ Cuvántul lui Dumnezeu este infailibil pentru cá Dumne­ zeu Insusi este infailibil. Ceea ce spune Biblia trebuie primit ca si Cuvántul infailibil al Dumnezeului infailibil. A crede in corectitudinea si infailibilitatea Scripturilor inseamná sá crezi cá Scripturile au un autor divin si cá poti sá te bazezi in mod deplin pe Dumnezeu si Cuvántul Sáu.7 „Dacá scrierea Bibliei a fost supravegheatá cuvánt cu cuvánt de cátre Dumnezeul Adevárului, atunci putem fi siguri cá ea este fárá gresealá. Astfel ori de cáte ori Biblia prescrie continutul credintei noastre (doctrina), modelul nostru de viatá (etica), ori inregistreazá evenimente reále (istoria), ea spune adevárul.“8 Obiectivele studiului biblie

Sá aflám ce vrea sá ne spuná Dumnezeu Cánd studiem Biblia trebuie sá punem intrebarea: „Despre ce este vorba in acest pasaj?“ Uneori, este foarte

144

clar; alteori trebuie sá cercetám mai mult Cuvántul lui Dumnezeu si sá-1 studiem mai mult pentru a intelege un anumit pasaj. Am descoperit cá, cu cát citesc si studiez mai mult Biblia, cu atát inteleg mai mult. Imi amintesc cát de vie si de interesantá a devenit Biblia pentru mine cánd m-am intors la Hristos, la douázeci si unu de ani.9 Nu-mi amintesc sá fi citit vreodatá Biblia páná atunci. Poate cá in copilárie m-am uitat pe vreo Biblie, totusi páná in acel moment, nu studiasem si nici nu fusesem interesat sá studiez Biblia. Dupá ce am tráit experienta mántuirii, mi se párea cá nu pot sá las din máná aceastá valoroasá Carte. Imi amintesc cá citeam Biblia ore intregi aproape in fiecare zi. Incá de atunci am fácut din acest obicei o parte a vietii mele. Cánd citeam si studiam Cuvántul, am simtit si incá simt cá Dumnezeu imi vorbeste in mod literal. De multe ori tánjesc sá am cáteva ore libere doar ca sá citesc aceastá Carte. Cánd am lucrat ca pastor má bucuram in mod sincer sá studiez Biblia pentru a-mi pregáti predicile si lectiile pe care trebuia sá le predau; totusi acel timp de studiu nu a inlocuit timpul meu personál de hránire din Cuvánt. De ce? Fiindcá Biblia imi descoperá adeváruri minunate pentru viata mea, de la Creatorul meu. Cánd studiem Cuvántul lui Dumnezeu noi trebuie sá ne gándim ce ne spune nouá acest Cuvánt sau ce le spune oamenilor pe care ii invátám.

Sá descoperim íntelesul textului Pentru a interpreta in mod corespunzátor íntelesul textului Scripturilor, noi trebuie sá-1 observám cu atentie. Noi dorim sá intelegem ce spune cu adevárat acest text, nu ceea ce credem noi sau altii cá spune. Putem face aceasta in mai multe feluri. Putem sá lásám alte pasaj e din Scripturá sá interpreteze textul pe care il studiem (prin intermediul trimiterilor). Putem folosi 145

studii pe cuvánt, pentru a ne ajuta sá interpretám intelesul textului. Este necesar sá studiem pasajul Scripturii in contextul lui, incluzánd contextul istoric sau cultural al timpului in care acest pasaj a fost scris. Putem folosi unele ajutoare pentru studiul biblie cum ar fi comentariile si dictionarele biblice pentru a ne ajuta la descoperirea intelesului. Adesea, cánd ne facem mai mult timp sá aprofundám un pasaj, dobándim intelegeri si adáncimi noi privitoare la Cuvántul lui Dumnezeu.

Sá aplicám principiile textului Cánd descoperim ceea ce ne spune Dumnezeu in Scripturi, putem incepe sá punem in practicá in viata noastrá ceea ce am invátat. Cánd punem in practicá aces­ te adeváruri, ne vom da seama cát de bune šunt. Autorul Epistolei cátre Evrei ne spune: „Cuvántul lui Dumnezeu este viu si lucrátor, mai táietor decát orice sabie cu douá táisuri: pátrunde páná acolo cá desparte sufletul si duhul, incheieturile si máduva, judecá simtirile si gándurile inimii“ (Evrei 4:12). Cuvántul lui Dumnezeu va vorbi gándurilor, emotiilor, motivelor si comportamentului nostru. Acesta este „táietor“ si cu ajutorul Duhului Sfánt ne va strápunge inima. Studiind Cuvántul lui Dumnezeu vom sti ceea ce trebuie sá facem fie in principiu, fie in situatii specifice. Dacá šuntem invátátori sau predicatori, vom sti ce invátáturá sá dám celorlalti. Nu trebuie sá compromitem niciodatá adevárurile gásite in Cuvántul lui Dumnezeu. Dacá le compromitem, aseundem ceea ce ne spune Dumnezeu. Intelegerea noastrá devine o aberatie in cel mai bun caz si o erezie in cel mai ráu caz. Este un lucru periculos sá incerci sá diluezi Scripturile. Cánd studiem Cuvántul, in stránsá dependentá de Duhul Sfánt, putem fi siguri cá Dumnezeu ne va da o intelegere corespunzátoare a Bibliei. Petru ne asigurá cá: 146

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dáruit tot ce priveste viata si evlavia“ (2 Petru 1:3). Este minunat sá stim cá uitándu-ne in Biblie putem intelege ce inseamná acest „tot“. Abordári ale studiul biblie

Acum, deoarece am inteles nevoia observárii, interpretárii si aplicárii textului biblie, sá privim la diferite tehnici pentru realizarea fiecáreia din aceste trei etape.

Sá ne apropiem de Biblie cu o inimá deschisá Intrebarea: „Ce incearcá Dumnezeu sá ne comunice?“ ne ajutá sá abordám in mod personál Cuvántul lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbeste prin Cuvántul Sáu. Noi trebuie sá ne intrebám: „Ce vrea Dumnezeu sá fac cu aceste informatii?“, „Cum ar trebui sá-mi ajustez viata sau ce trebuie sá inteleg de aici?“ Predicatorii sau invátátorii trebuie sá se intrebe: „Ce comunicá Dumnezeu ascultátorilor mei?“ Ei ar trebui sá caute nu numai iluminare pentru ei insisi, ci si intelegerea modului in care trebuie sá comunice acest adevár ascultátorilor lor.

Sá ne apropiem de Biblie íntr-o atitudine de rugáciune „V-am seris aceste lucruri in vederea celor ce cautá sá vá rátáceascá. Cát despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El, rámáne in voi, si n-aveti trebuintá sá vá invete cineva; ci, dupá cum ungerea Lui vá invatá despre toate lucrurile si este adeváratá, si nu este o minciuná, rámáneti in El, dupá cum v-a invátat ea“ (1 loan 2:26-27). In timp ce studiati Cuvántul, este un obicei bun sá-I cereti Domnul sá vá descopere ce spune Cuvántul. Cereti-I Duhului Sfánt sá vá dea intelepciune si sá vá fie Invátátor. Ungerea noastrá ca si crestini, vine de la Duhul Sfánt si El ne va ajuta sá eunoastem adevárul si sá evitám orice 147

fel de deceptii. íntelegerea Bibliei nu este naturalá, ci spiritualá, aceasta este un dar de la Dumnezeu. Rugáciunea fiind spiritualá, putem sá ne rugám prin intermediul textului Scripturii pe care il studiem. Fácand astfel, Duhul Sfánt ne va aduce adesea in miňte probléme personále pentru care avem nevoie sá ne rugám; dacá šun­ tem invátátori si predicatori, El ne va da o intelegere, o iluminare cu privire la auditoriul in fata cáruia vom vorbi. Duhul Sfánt va folosi textul Scripturii pentru a ne indemna la regenerare spiritualá si sfintire.

Aminteste-ti cá Duhul Sfánt este sfánt si ne reveleazá adesea un lucru la care trebuie sá fim atenti ca sá-1 implinim sau de care sá nu uitám. Duhul Sfánt este un Duh viu si activ. El va folosi textul Scripturii pentru a ne indemna la regenerare spiritualá si sfintire. Nu existá nici o indoialá cá Domnul dořešte sá ni Se reveleze, si unul dintre cele mai uzuale feluri de a face aceasta este prin Cuvántul Sáu. Cánd ne rugám pentru íntelegerea Cuvántului lui Dumnezeu, noi avem o atitu­ dine care spune: „Doamne Isuse, cum sá inteleg acest pasaj? Cum doresti sá pun in practicá ceea ce am invátat din Scripturá?“ Dacá ne facem timp sá ne rugám in timp ce studiem Cuvántul, Dumnezeu ne va revela adeváruri vesnice din Cuvántul Sáu. >

Sá citim zilnic Biblia

Este extrem de important ca noi sá incercám sá studiem zilnic Cuvántul lui Dumnezeu. Isus ne-a invátat sá ne rugám: „Páinea noastrá cea de toate zilele dá-ne-o nouá astázi“ (Matei 6:11). Aceasta se aplicá atát la hrana fizicá, cát si la nevoia noastrá zilnicá de hraná spiritualá din Scripturi. Trebuie sá ne amintim mereu cá Dumne­ zeu are sá ne spuná céva nou in fiecare zi. 148

E. Stanley Jones a crezut in citirea zilnicá a Bibliei. El a explicat de ce: „Noul Testament este inregistrarea insuflatá a Revelatiei—revelatia este persoana lui Isus Hristos. El Se ridicá din paginile Scripturii si ne intámpiná cu impactul persoanei Sále asupra persoanei noastre. Acel impact este curátirea: „Acum voi sunteti curati, din pricina Cuvántului pe care vi Lam spus“ (loan 15:3). Cánd inima ta este deschisá in intregime in fata Lui, atunci te supui unei curátiri zilnice a mintii, a rnotivatiilor si a emotiilor.“10 Disciplina zilnicá de studiere a Cuvántului lui Dumne­ zeu nu numai cá iti va umple mintea cu mai multe informatii despre Biblie, ci va avea un efect durabil asupra vietii tale. „Dr. Howard Atwood Kelly, profesor de chirurgie ginecologicá, spune despre citirea Bibliei: „Cánd citirea Bibliei este practicatá cu o inimá cinstitá, ea transformá natura umaná, face ca o prostituatá sá iubeascá sfintenia si sá deviná un inger plin de indurare, si ridicá pe cersetor si pe alcoolic si-i aseazá aláturi de printii lumii.“ El mai spunea: „Biblia se justificá singurá pentru cá este un leac minunat. Nu a existat nici un pacient pe care sá nu-1 poatá vindeca, dacá pacientul si-a luat tratamentul in mod sincer.“11

Sá ne apropiem de Biblie citind íntreg pasajul Cánd citim sau studiem un anume pasaj din Biblie, tre­ buie sá citim si pasajele care šunt inaintea textului studiat si cele de dupá acesta. Aceasta inseamná sá citim paragraful, capitolul si chiar toatá cartea in care se gáseste pasajul respectiv. Cuvántul context inseamná „ceea ce este impreuná cu textul.“12 Care este cadrul tex­ tului? Cunoasterea sectiunii si a cártii biblice din care face parte textul este foarte importantá pentru interpretarea corectá a textului. In cartea sa, How to Study Your Bible (Cum sá-ti studiezi Biblia), Kay Arthur ne prezintá o metodá utilá pentru a intelege contextul. In 149

timp ce citesti si studiezi un pasaj din Biblie, pune-ti urmátoarele intrebári: Čine a scris acest pasaj? Čine a spus acest lucru? Care šunt personajele principále? Čine šunt oamenii despre care se vorbeste? Cui ň vorbeste autorul? Despre čine vorbeste autorul? Care šunt principalele evenimente? Care šunt ideile principále? Care šunt invátáturile principále? Cum šunt acesti oameni? Despre ce se vorbeste cel mai mult? Care este scopul autorului cánd spune aceste lucruri? Cánd a fost scrisá cartea? Cánd a avut loc acest eveniment? Cánd se va intámpla? Cánd a spus el aceasta? Cánd a fácut el aceasta? Unde s-a intámplat aceasta? Unde a fost fácutá aceastá afirmatie? Unde va avea loc? De ce a trebuit sá fie scrisá aceasta? De ce a fost aceas­ ta mentionatá? De ce i s-a acordat atáta atentie sau de ce i s-a acordat atát de putiná atentie acestui eveniment sau acestei invátáturi? De ce a fost mentionatá aceastá referintá? De ce au trebuit sá facá asa si asa? Cum se face aceasta? Cum s-a intámplat? Cum este ilustrat acest adevár?13 Cánd punem textului intrebári de tipul celor enumerate mai sus, vom vedea mai usor contextul a ceea ce se spune in pasajul studiat.

Sá ne apropiem de Biblie cu sinceritate Márturisirea de credintá de la Westminster spune: „Autoritatea infailibilá de interpretare a Scripturii este insási Scriptura; de aceea, cánd existá o intrebare asupra sensului deplin si adevárat al vreunui pasaj din Scripturá, acest sens trebuie cáutat si aflat in alte locuri din Scripturá care vorbesc mai clar.“ Trebuie sá lásám Biblia sá ne explice intelesul oricárui pasaj din Scripturá. Biblia nu se contrazice niciodatá, ci se interpreteazá singurá prin comparatie (prin trimiteri) de la un pasaj al 150

Scripturii la altul—care trateazá acelasi subiect. Cánd procedám asa, si totusi ni se pare cá un pasaj al Bibliei este in contradictie cu altul, atunci trebuie sá studiem mai in profunzime. Augustin ii scria lui leronim, spunándu-i: „Dacá ici si colo má poticnesc de céva care nu pare a fi in concordantá cu adevárul, eu šunt incredintat de unul din urmátoarele lucruri: fie cá acea copie a textului biblie a fost fácutá defectuos, fie cá traducátorul nu a exprimat exact ideea din originál, fie cá nu inteleg problema respectivá.“14 Studiind mai atent ne vom da seama cá noi am inteles gresit, si nu este vorba de gresealá in textul Scripturii. Folosirea trimiterilor de asemenea implicá utilizarea aceluiasi cuvánt originál (in greacá sau ebraicá) atunci cánd comparám douá pasaje din Scripturá. Tipuri de studiu biblie

Studiul biblie tematic Studiul temelor Bibliei poate fi unul din cele mai interesante si emotionante formě de studiu biblie. Pur si simplu alegem un subiect si cáutám in intreaga Biblie pentru a descoperi tot ce se poate despre acel subiect. G. Raymond Carlson ne dá sfaturi ajutátoare in cartea sa How to Study the Bible - Ghidul conducátorului.15 Subiectele, temele Bibliei fac parte in generál din urmátoarele categorii: (1) doctrine, (2) evenimente, (3) locuri, (4) indatoriri, (5) cuvinte, (6) biografii. Dupá ce ai ales subiectul pe care doresti sá-1 studiezi, fá o listá cu toate pasaj ele care au vreo leagáturá cu subiectul ales. Fii minutios la acest punct. Gáseste toate pasajele din Biblie care se referá la acel subiect. O con­ cordantá buná, un ghid de teme biblice si trimiterile biblice vor fi folositoare. Cei care aderá la unele invátáturi falše, gresesc in acest punct. Ei šunt foarte liberi in folosirea citatelor din Biblie pentru a-si demonstra prin151

cipiile, dar ei se folosesc de texte izolate sau alese speciál, fárá sá ia in considerare tot ce are de spus Biblia cu privire la problema respectivá. Noi trebuie sá fim atát exacti, cát si profunzi. Stabileste intelesul exact al pasajelor privitoare la subiectul studiat. Observá pasajul inainte de a cáuta sá dai un inteles textului. Studiazá intelesul si folosirea cuvintelor. Un dictionar biblie si traducerile de la subsolul paginii šunt foarte utile. Examineazá pasajele Scripturii in luminá pasajelor paralele si a cuvintelor, comparate cu alte cuvinte paralele. Studiul contextului, al paralelelor si al intelesului cuvintelor va ajuta de obicei la clarificarea intelesului unui verset cánd acesta pare a fi dificil. Intelesul multor pasaje dificile din Scripturá este clarificat prin intermediul altor pasaje. Dupá ce am descoperit tot ceea ce are Biblia de spus despre un subiect si dupá ce am pus totul pe hártie, urmátorul pas este aranjarea, organizarea informatiilor. De obicei se intámplá sá acumulám o maře cantitate de materiál. Dupá aceea, trebuie sá-1 organizám. Simpla acumulare a mai multor versete, de dragul de a fi cuprinzátori, nu este de ajuns. Versetele trebuie alese astfel incát sá facá subiectul clar si usor de inteles. Rezultatul trebuie sá fie o analizá care sá combine suficienta detaliilor cu claritatea intelesului. Pavel le-a amintit prezbiterilor Bisericii din Efes: „...Nu m-am ferit sá vá vestesc tot planul lui Dumnezeu“ (Fapte 20:27). A intelege si a věsti „tot planul lui Dumnezeu“ inseamná a fi cát mai exacti posibil, cu ajutorul Duhului Sfánt. Dumnezeu ne va ajuta sá intelegem un anumit subiect, dacá vom studia toate pasajele din Scripturá care vorbesc despre acel subiect. Studiul pe cuvánt Cánd cáutám intelesul unui text, adesea este folositor sá aflám intelesul cuvántului folosit in textul originál. 152

Dumnezeu ne-a dat fiecare cuvánt si noi trebuie sá incercám sá intelegem ceea ce ne spune acel text. Adesea, autorul unei cárti foloseste acelasi cuvánt de mai multe ori pe parcursul unei cárti. Studiind definitia acelui cuvánt, putem íntelege mai bine ceea ce ni se spune. Este folositor sá verificám unde si cum este folosit un anumit cuvánt pe tot cuprinsul Bibliei. Un exemplu ar fi cuvántul pocáintá. Cuvántul folosit cel mai des in limba originalá este metanoia. Acest cuvánt inseamná „schimbare a gándirii“, „cáintá“, „rázgándire“. Deseori oamenii cred cá pocáintá inseamná „a fi iertat si apoi a inceta sá te mai comporti gresit“; totusi pocáintá este mai mult decát atát. Ea inseamná de fapt „schimbarea gándirii sau a scopului cuiva“. Cánd ne pocáim, ne schimbám modul de gándire in legáturá cu felul nostru de a trái, cu ceea ce facem si gándim, si cu ceea ce ar trebui sá facem si sá gándim. Studiile pe cuvánt aduc multá luminá asupra unui subiect.

Studiul biblie pe sectiuni

Studiul biblie inductiv foloseste Biblia ca principála sursá pentru intelegerea Bibliei si acumularea de informatii in legáturá cu Biblia. Cánd cáutám sensul unui adevár sau concept din Scripturá, noi folosim intreaga Biblie pen­ tru a ne ajuta sá ajungem la o interpretare corectá. Cánd šuntem siguri cá am inteles mesajul unui anumit text, atunci putem čiti comentarii biblice si alte cárti ajutátoare, pentru a vedea ce au altii de spus in legáturá cu acel text. Predicatorii si invátátorii ar trebui sá facá un studiu inductiv propriu al textului din care doresc sá predice sau sá invete, inainte de a studia ce au spus altii despre acel text biblie. Dacá avem o atitudine rugativá si o inimá deschisá fatá de Duhul Sfánt, Dumnezeu ne va ajuta sá intelegem cum se explicá Biblia pe ea insási. 153

Studiul unei cárti > din Biblie Adesea, este folositor sá citesti o carte din Biblie, in intregime si intr-o singurá sedintá. De asemenea este folositor sá citesti o carte de mai multe ori, in aceeasi sedintá. Fácánd astfel, putem vedea intregul context al afirmatiilor autorului. De exemplu, cánd citim epistolele lui Pavel scrise in inchisoare, stim cá el se gándea la mai multe lucruri - de la exprimarea dragostei sále pentru Bisericá, páná la grija lui pentru modul de viatá al credinciosilor. Cánd citim cartea Faptele Apostolilor, vedem diferitele moduri in care Dumnezeu a folosit Bisericá Primará, de exemplu in facerea de miracole (semne si minuni), in predicare, in primirea de ajutor in timpul persecutiilor etc. Citirea unei cárti in intregime ne ajutá la o mai buná intelegere a textului concret pe care il studiem. Cánd studiem Biblia carte cu carte, trebuie sá cercetám cadrul istoric si obiceiurile oamenilor din perioada in care a fost scrisá cartea. De asemenea, trebuie sá studiem atát cultura autorului, cát si a destinatarului unui mesaj. Este de folos sá intelegem de ce a fost scrisá cartea, care au fost imprejurárile sau care a fost ocazia cu care a fost scrisá. Care erau preocupárile autorului, si ce voia el sá facá cititorul? Ne este de folos sá stim data cánd a fost scrisá cartea, si detalii despre autor. Toate acestea adáncesc intelegerea noastrá privitoare la o anumitá carte din Biblie. Studiul versetelor Bibliei

Unele versete šunt de naturá istoricá, altele de naturá doctrinará, expozitionalá, narativá sau descriptivá, dar toate pot fi aplicate vietii si invátáturii noastre. Cánd studiem si ne concentrám asupra unui verset, cástigám o mai adáncá intelegere si apreciere a fiecárui aspect al Cuvántului lui Dumnezeu. Adesea, cánd citesc un text, Duhul Sfánt imi scoate in

154

evidentá un anumit verset. Atunci ími fac timp sá studiez acel verset si sá meditez la ceea ce imi spune Domnul sau ceea ce vrea sá le spuná Dumnezeu oamenilor cárora le voi sluji. Studiul personajelor din Biblie Studierea personajelor si temperamentelor únor oameni mentionati in Biblie este foarte interesantá. Este interesant sá studiezi diferitele persoanalitáti ale apostolilor si cum Dumnezeu i-a folosit pe acesti oameni in moduri diferite. Profetii din Vechiul Testament šunt si ei fascinanti: Dumnezeu S-a folosit de fiecare in parte, intr-un mod unie, pentru a-Si implini voia. Cánd studiem personajele Bibliei observám cá pentru a-si face lucrarea, Dumnezeu foloseste persoane cu diferite talente si inzestrári. De asemenea, vom observa cá singura persoaná perfectá care a tráit vreodatá a fost Isus Hristos. Biblia nu aseunde faptul cá unii din conducátorii alesi de Dumnezeu au esuat; toti aveau nevoie sá creascá spirituál si toti au trebuit sá infrunte ispita si suferinta. Pe de altá parte, este incurajator sá vezi vietile tráite in sfintenie si maturitate spiritualá ale multor personalitáti biblice evlavioase. Observánd modul lor de viatá, credinta noastrá cá si noi putem trái pentru Dumnezeu si putem fi folositi de El creste. Noi putem observa si consecintele pácatului. Analizarea vietilor per­ sonajelor biblice ne va ajuta sá evitám hotárárile si atitudinile lor gresite. Existá deja multe ajutoare pentru studiul biblie si care ne vor ajuta sá intelegem Cuvántul lui Dumnezeu. Recomandarea mea este sá-ti cumperi cártile de strictá necesitate pentru studierea Bibliei. Pot fi foarte utile urmátoarele cárti: o Biblie de studiu, comentarii biblice, un dictionar biblie, o concordantá biblicá, o enciclopedie biblicá, un atlas biblie si biblice. Dacá ai un ’ manuale A Computer, existá programe pentru studiul Bibliei. In 155

zilele noastre, šuntem binecuvántati sá avem o maře varietate de cárti si facilitáti care sá ne ajute in studiul Scripturii. Asa cum am mentionat, existá cárti foarte bune care iti vor fi de folos pe másurá ce studiezi cea mai maře Carte scrisá vreodatá: „Cautá sá te infátisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat“ (2 Timotei 2:15). Fie ca orice om, tánár sau batrán, care dořešte sá fie sfánt, sá aibá o atitudine de veghere sfántá in inima sa, si sá-si pástreze Sfánta Scripturá in fata ochilor larg deschisi. Acolo va gási marcate toate cotiturile drumului, va gási indicatá fiecare mlastiná si fiecare loc noroios, precum si drumul pe care poti sá treci pe acolo fárá sá se murdáreascá; acolo, va gási luminá in locul intunericului, tihná in locul epuizárii, si companie in locul singurátátii, astfel incát, cu ajutorul acestora, el sá poatá primi binecuvántarea care se aflá scrisá in primul verset din Psalmul 119:1: „Ferice de cei fárá prihaná in calea lor, care umblá intotdeauna dupá Legea Domnului!“16 Notě

1Citat in Erich Sauer, From Eternity to Eternity (Grand Rapids: William B. Eerdmans Publishing Co., 1954), 103. 2Neil R. Lightfoot, How We Got the Bible (Grand Rapids: Baker Book House, 1963), 19-20. 3Benjamin B. Warfield, The Inspiration and Authority of the Bible, ed. Samuel G. Craig (Philadelphia: Presbyterián & Reformed Publishing Co., 1948), 173. 4Frank E. Gaeblein, The Inspiration of the Scriptures, 9, quoted in Rene Pache, The Inspiration and Authority of Scripture, trans. Helen I. Needham (Chicago: Moody Press, 1969). 5G. Raymand Carlson, How to Study the Bible Leader’s Guide (Springfield, Mo.: Gospel Publishing House, 1995), 12. 6Ibid. 7Ibid., 19.

156

8Bruce Milné, Know the Truth: A Handbook of Christian Belief (Dowers Grove, 111.: InterVarsity Press, 1982),43. 9Aceasta a fost experienta lui Wayde I. Goodall. 10Richard J. Foster si James Bryan Smith, eds., Devotional Classics: Selected Readings for Individuals and Groups (San Francisco: Harper Collins Publishers, 1993), 302. nIbid. 12Kay Arthur, How to Study Your Bible (Eugene, Oreg.: Harvest House, 1994), 18. 13Ibid., 22. 14Citat in Sauer, From Eternity to Eternity, 122. 15Carlson, How to Study the Bible Leader’s Guide, 65. 16Charles Haddon Spurgeon, The Treasury of David (Nashville, Tenn.: Thomas Nelson Publishers), 158.

157

9

Intoarcerea la íntelepciunea dumnezeiascá Cát de mult iubesc Legea Ta! Toatá ziua ma gándesc la ea. Poruncile Tale ma fac mai intelept decát vršjmasii mei. —Psalmul 119:97-98

íntelepciunea care vine de la Creatorul nostru este poate cel mai folositor dar spirituál pe care-1 poate primi un credincios. ín lišta darurilor spirituále (1 Corinteni 12:8), Pavel mentioneazá íntelepciunea pe primul loc. El ne spune cá in Isus Hristos „šunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei“ (Coloseni 2:3). Lui Solomon, Dumnezeu i-a dat o sansá minunatá: „Cere ce vrei sá-ti dau“ (1 Regi 3:50), iar el a cerut intelepciune (1 Regi 3:7-9). Daniel ne spune cá Dumnezeu detine toatá íntelepciunea: „A Lui este íntelepciunea si puterea“ (Daniel 2:20). Autorul cártii Proverbelor ne spune cá noi šuntem binecuvántati cánd gásim íntelepciunea lui Dumnezeu (Proverbe 3:13). Nevoia de intelepciune

Dar ce este íntelepciunea? íntelepciunea inseamná a sti ce sá faci in vremuri dificile (si in vremuri normále). Bili Gothard a spus: „íntelepciunea inseamná sá vezi viata din perspectiva lui Dumnezeu.“1 ín Vechiul Testament, termenul intelepciune este folosit pentru a se referi la cunoasterea unei indemánári

159

practice, tehnice (vezi Exod 28:3; 36:2; leremia 10:9). Termenul intelepciune poate indica si o capacitate unicá de a auzi adevárul, de a vedea dincolo de ceea ce spun (sau pretind) oamenii, si de a determina ce este drept si corect, astfel incát cineva sá poatá fi un bun administrátor (vezi Deuteronem 1:15; 1 Regi 3:9,28; Isaia 19:11). Isaia ne spune cá peste Mesia (Isus) se va odihni un „duh de intelepciune“ (Isaia 11:1-2). Noul Testament ne spune cá Dumnezeu ii va da credinciosului intelepciune cu máná largá (Luca 21:15; lacov 1:5). O, cát de maře nevoie avem de acest dar! Adevárul minunat este cá putem avea intelepciune dacá o cerem si dacá ascultám de izvorul intelepciunii. Pentru multi, viata este confuzá si dureroasá. Oamenii šunt fortati sá ia hotárari dificile fárá a avea toate datele necesare. Oamenii se luptá cu intrebári de felul: „Gine are dreptate?“, „De čine trebuie sá ascult?“, „Dacá am luat o hotáráre gresitá, ce trebuie sá fac?“ Ted Engstrom ne explicá dilemele obisnuite cu care se confruntá oamenii deseori: Nu toate hotárárile pe care trebuie sá le luám šunt clar formulate: Ce scoalá sá urmez, care este cea mai buná masiná pe care pot s-o cumpár cu banii pe care h am, ce comunitate sá alegi cánd trebuie sá te muti impreuná cu familia, ce sá alegi din ofertele de serviciu pe care le ai . . . Totusi, cel mai adesea existá ajutor pentru cei care il cautá. Uneori, acesta inseamná sá te rogi mult, sá cauti mult, multe scrisori, multe telefoane si vizitě personále la oamenii care ne pot ajuta. Seful unuia dintre lucrátorii unei firmě care rámásese sá lucreze dupá orele de program, i-a spus acestuia din urmá sá mintá cánd va suna sotia sefului si sá-i spuná cá seful se aflá intr-o sedintá. In realitate, seful voia sá plece sá o spioneze pe sotia sa, pentru cá nu avea incredere in ea. Ce trebuie sá facá lucrátorul? Un avocat a preluat cazul unui adolescent din New England care era acuzat de omucidere. Studiind cazul,

160

avocatul si-a dat seama cá probele conduceau in mod clar la concluzia cá ucigasul a fost propriul sáu fiu. Ce trebuia sá facá el? De obicei, cánd ne confruntám cu situatii dificile, noi stim ce ar trebui sá facem. Partea mai grea este sá vrem sá facem ceea ce trebuie. Pastorul meu mi-a spus odatá: „Cea mai maře parte din munca mea neplácutá nu ar mai fi necesará, dacá oamenii din biserica mea ar face ceea ce trebuie sá facá.“ Nimic nu este vesnic. Luarea deciziilor corecte astázi, va duce la binecuvantári nenumárate, atát in timpul vietii noastre, cát si in acea zi minunatá care urmeazá sá viná.2

Cánd oamenii resping intelepciunea lui Dumnezeu, rezultatele šunt intotdeauna negative si adesea amare. Niveluri de intelepciune

Autorul Proverbelor descrie patru feluri diferite de oameni: prostul, batjocoritorul (dispretuitorul), nebunul si inteleptul (Proverbe 1:22). Oamenilor prosti le lipseste intelepciunea lui Dumnezeu

Prostii šunt usor de influentat, creduli, lipsiti de discernámánt si šunt tinte usoare pentru jigniri. Ei šunt ca tánárul inselat de prostituata din Proverbe 7:21-23: „Tot vorbindu-i, ea 1-a ademenit, si 1-a atras cu buzele ei ademenitoare. Deodatá a inceput sá meargá dupá ea, ca boul care se duce la mácelárie, ca un cerb care aleargá spre cursá, ca pasárea care dá buzna in lat, fárá sá stie cá o va costa viata, páná ce ságeata ii strápunge ficatul“. Prostii nu-si dau seama de pericolul iminent. Lor le lipseste prudenta si se grábesc sá ia decizii impulsive. Lipsindu-le prudenta, prostii nu privesc dincolo de suprafata lucrurilor, pentru a vedea ce este de fapt acolo. Ei invatá rareori din greselile proprii: „Omul chibzuit vede nenorocirea si se ascunde, dar cei prosti merg inainte si šunt pedepsiti“ (Proverbe 22:3). 161

Batjocoritorii dispretuiesc intelepciunea lui Dumnezeu

Batjocoritorii intorc spatele intelepciunii lui Dumne­ zeu. Ei nu šunt deschisi sá primeascá un sfat intelept si, de fapt, isi bat joc de cei care incearcá sá-i ajute: „Cel ce mustrá pe un batjocoritor isi trage dispret si cel ce cautá sá indrepte pe cel ráu se alege cu ocará. Nu mustra pe cel batjocoritor, ca sá nu te urascá; mustrá pe cel intelept, si el te va iubi!“ (Proverbe 9:7-8). Puscáriile, scolile de corectie si societatea noastrá šunt intesate de oameni care isi bat joc de intelepciunea lui Dumnezeu si care šunt lipsiti de bun simt. Existá totusi unii care se supun legii din cauza consecintelor, dar isi bat joc de cáile lui Dumnezeu pentru cá nu pot sau nu vor sá ia in considerare consecintele vesnice. Cred cá unii din acesti oameni au constiinta insemnatá cu fierul lor si s-au hotárát sá nu creadá adevárul. Nebunii ignorá intelepciunea lui Dumnezeu

Nebunii nu šunt neapárat lipsiti de inteligenta, ci mai degrabá isi folosesc gresit inteligenta. Nebunii nu šunt capabili sá rationeze, ci pur si simplu šunt obisnuiti sá rationeze gresit. Psalmistul ne spune: „Nebunul zice in inima lui: „Nu este Dumnezeu!“ (Psalmul 14:1a). Solomon ne spune: „Frica Domnului este inceputul stiintei; dar nebunii nesocotesc intelepciunea si invátátura“ (Proverbe 1:7). Cei nebuni par sá fie ademeniti usor in ráutate: „...S-au stricat oamenii, fac fapte uráte; nu este nici unul care sá facá binele“ (Psalmul 14:1b). Martin Luther a spus: „Dovada fundamentalá a pácátosului este cá el nu-si cunoaste propriul pácat.“3 Inteleptii imbrátiseazá intelepciunea lui Dumnezeu

Oamenii intelepti ascultá sfaturile intelepte: „Sá asculte insá si inteleptul, si isi va máři stiinta“ (Proverbe 1:5). „Ascultá sfaturile si primeste invátátura, ca sá fii intelept pe viitor!“ (Proverbe 19:20). 162

De fapt, inteleptii ii cautá pe cei care au íntelepciune si incearcá sincer sá facá ceea ce au fost sfátuiti. Ei inteleg cá atunci „cánd nu este chibzuintá, poporul cade; dar biruinta vine prin marele numár de sfetnici“ (Proverbe 11:14). Ei cautá mereu íntelepciune si prudentá prin ceea ce citesc, prin oamenii pe care ii au drept exemplu (si care le šunt mentoři) si prin pasajele din Scripturá pe care le studiazá. Inteleptii šunt selectivi in alegerea celor de care sá asculte. Ei doresc numai sfaturi intelepte. Ei cred proverbul care spune: „Calea nebunului este fárá prihaná in ochii lui, dar inteleptul ascultá sfaturile“ (Proverbe 12:15). Ei au o sete de a inváta si de a creste spirituál; aceasta este o indeletnicire de o viatá: „Dá inteleptului si se va face si mai intelept; invatá pe cel neprihánit si va inváta si mai mult“ (Proverbe 9:9). Ei stiu cá „inceputul intelepciunii este frica de Domnul; si stiinta sfintilor este priceperea“ (Proverbe 9:10). Foloasele intelepciunii

„Primiti mai degrabá invátáturile mele decát argintul, si mai degrabá stiinta decát aurul scump. Cáci intelep­ ciunea pretuieste mai mult decát márgáritarele, si nici un lucru de pret nu se poate asemui cu ea“ (Proverbe 8:10-11). Foloasele intelepciunii dumnezeiesti šunt uriase. Dumnezeu ne-a creat sá ne tráim viata conform voii Sále. Proverbele lui Solomon ne invatá cá fiind posesori ai intelepciunii lui Dumnezeu, vom avea parte de urmátoarele binecuvántári: Vom intelege si vom trái viata asa cum dořešte Dumnezeu

„Pentru cunoasterea intelepciunii si invátáturii, pen­ tru intelegerea cuvintelor mintii; pentru cápátarea invátáturilor de bun simt, de dreptate, de judecatá si de nepártinire. . (Proverbe 1:2-3). 163

Vom deveni chibzuiti si vom avea prioritati dumnezeiesti „Ca sá dea celor neincercati agerime de miňte, tánárului cunostintá si chibzuintá . . .“ (Proverbe 1:4). Intelepciunea acestei lumi este foarte diferitá de intelepciunea dumnezeiascá: „Cáci intelepciunea lumii acesteia este o nebunie inaintea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 3:19). Reclamele ii indeamná pe oameni sá cumpere mai mult decát au nevoie. Oamenii se incurajeazá unii pe altii sá foloseascá droguri si alcool, spunánd cá prin folosirea acestor substante groaznice vor putea sá facá mai bine fatá vietii. Majoritatea muzicii rock si rap este pliná de murdárie si perversiune. Personalitáti ale ecranului, precum Shirley MacLaine, dau invátáturi despre reincarnare si New Age. Intelepciunea lumii este in maře másurá epicurianá si hedonistá. Ea spune: „Bea, mánáncá si fii vesel cá máine vei muri“. Intelepciunea lumii se concentreazá asupra imediatului. Dumnezeu Se concentreazá asupra vesniciei. Dumnezeu intelege ce este intr-adevár cel mai bine pen­ tru noi. Cáile Lui pentru o viatá depliná se gásesc in Cuvántul Sáu. Intelepciunea pe care ne-o oferá Dumnezeu prin Cuvántul Sáu este cu totul demná de incredere.

Intr-o zi Dr. R. A. Torrey a avut o discutie cu Dr. Congdon. Dr. Congdon a spus: „Slujirea mea este ineficientá si cred cá mi-ar plácea sá nu mai slujesc. Pentru mine Cuvántul lui Dumnezeu este sec. Ce pot sá fac? Cum poate acest Cuvánt sá tráiascá in mine?“ Dr. Torrey a spus: „Citeste-1!“ Ráspunsul doctorului Congdon a fost: „II citesc.“ Torrey a spus: „Citeste-1 din nou. la o carte oarecare din Biblie cum ar fi 2 Petru si citeste-o de douásprezece ori pe zi: dimineata, la pránz si seara.“ Dr. Congdon impreuná cu sotia sa au acceptat provocarea lui Torrey. Intr-o zi, pe cánd dr. Congdon studia Biblia fácándu-si insemnári cu creionul si-a ridicat privirea spre sotia sa si a spus: 164

„Uitá-te la Biblia mea. Aceste pagini šunt tot mai uzate.“ Sotia i-a ráspuns: „Da, dragá, dar pe másurá ce paginile devin mai murdare, inima ta devine mai curatá.“ Ne vom dezvolta relatii > dumnezeiesti > Majoritatea oamenilor vor sá dezvolte relatii umane intr-o manierá eficientá si sánátoasá. Intelepciunea dumnezeiascá ne ajuta sá intelegem cá aceastá dorintá se poate realiza cel mai bine devenind oamenii care ne vrea Dumnezeu sá fim. „Intelepciunea care vine de sus este, intái, curatá, apoi pasnicá, blándá, usor de índuplecat, pliná de indurare si de roduri bune, fárá pártinire, nefátarnicá“ (lacov 3:17). 1. Prin intelepciunea lui Dumnezeu nu ne facem vinovati de ipocrizie. In calitate de crestini, nu trebuie sá ne deghizám adeváratele sentimente sau sá fim falši sau ipocriti in modul in care ii tratám pe altii. Dimpotrivá, trebuie sá fim transparent!. Noi šuntem numiti „lumina lumii“ (Matei 5:14). Nu trebuie sá lucrám in secret cánd lucrarea implicá vietile altor oameni. Oamenii ii apreciazá pe cei care ii abordeazá de la acelasi nivel. 2. Prin intelepciunea lui Dumnezeu noi šuntem plini de milá. Cánd ne exprimám milá, noi intelegem cá cel mai bine este sá le dám oamenilor ceea ce au nevoie, nu ceea ce meritá. Noi nu tot scoatem in evidentá greselile cuiva „páná cánd ii ies pe ochi“, ci incercám sá-1 ajutám sá scape el insusi de ele. Cánd šuntem milosi, noi II imitám pe Dumnezeu si ne opunem lui Satan. Nu trebuie niciodatá sá ne suprimám impulsul de a fi milostivi. Isus i-a mustrat pe farisei cá nu L-au inteles pe Tatál, cánd a spus: „Milá voiesc, iar nu jertfe“ (Matei 12:7). Si El le-a promis o binecuvántare celor „milostivi, cáci ei vor avea parte de milá!“ (Matei 5:7). Dacá trebuie sá alegem intre a fi milosi si a judeca, ar trebui sá 165

inclinám intotdeauna spre partea milei. Trebuie sá dorim sá fim din cei care iartá, nu din cei care pedepsesc. Noi nu trebuie sá cáutám rázbunarea. Milá, indurarea, cere ca noi sá lásám toate ofensele si jignirile in grija lui Dumnezeu. 3. Prin intelepciunea lui Dumnezeu noi šuntem gata sá cedám. Reactionezi cu incápátanare cánd altcineva face o sugestie? Devii defensiv si respingátor cánd altcineva are o opinie diferitá de a ta? Esti deschis la alte moduri de a face lucrurile? Poate ajunge seful táu la intelegere cu tine? Intelepciunea dumnezeiascá ascultá ambele laturi ale intámplárii. Ea este deschisá la sugestii si la sfatul altora. Autorul Proverbelor ne spune: „Planurile nu izbutesc, cánd lipseste o adunare care sá chibzuiascá, dar izbutesc cánd šunt multi sfetnici“ (Proverbe 15:22). „Calea nebunului este fárá prihaná in ochii lui, dar inteleptul ascultá sfaturile“ (Proverbe 12:15). 4. Prin intelepciunea lui Dumnezeu noi šuntem atenti cu altii. Intelepciunea cere ca noi sá acceptám sentimentele si opiniile altora fárá sá-i tratám de sus. Trebuie sá fim atenti la sentimentele altora. Chiar dacá stim cá avem dreptate intr-o anumitá chestiune, trebuie sá le acordám si celorlalti dreptul de a fi ascultati. Dacá angajatii nostri au o sugestie, trebuie sá fim moderati si sá-i ascultám. Dacá patronul vrea ca noi sá facem un lucru íntr-un anumit fel si acel fel este mai eficient, atunci trebui sá ne conformám si sá facem asa. Dacá membrii familiei noastre vor sá le ascultám opiniile, trebuie sá fim intelegátori si sá-i ascultám: „Čine dintre voi este intelept si priceput? Sá-si arate prin purtarea lui buná, faptele fácute cu blándetea intelepciunii!“ (lacov 3:13). 5. Prin intelepciunea lui Dumnezeu, noi šuntem iubitori de páce. Oamenii iubitori de páce nu deschid conflicte, ci incearcá sá calmeze lucrurile. Ei šunt fácátori de páce si constructori de punti. Isus a spus: „Ferice de cei impáciuitori, cáci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu!“ (Matei 5:9). 166

O atitudine de iubitor de páce este foarte stráiná lumii in care tráim. De cele mai multe ori lumea noastrá este ostilá, furioasá si pliná de oameni dornici de putere. Aceasta nu este voia lui Dumnezeu. Autorul Proverbelor spune: „Este o cinste pentru un om sá se fereascá de certuri; dar orice nebun se lasá stápanit de aprindere“ (Prov. 20:3). „Čine este incet la mánie are multá pricepere, dar čine se aprinde iute face multe prostii“ (Proverbe 14:29). 6. Prin intelepciunea lui Dumnezeu, noi šuntem curati. Cei care lucreazá prin intelepciunea lui Dumnezeu nu-si compromit integritatea. Onestitatea este fundatia solidá a tuturor relatiilor durabile. A minti sau a insela oamenii este exact opusul puritátii. Cánd oamenii lucreazá pe ascuns sau cu inseláciune, ei hránesc neincrederea si suspiciunea. Intelepciunea lui Dumnezeu este purá si la vedere - este sincerá, chiar dacá sinceritatea ráneste. Calea cátre intelepciune

„Dacá vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceará de la Dumnezeu, care dá tuturor cu máná largá si fárá mustrare, si ea ii va fi datá. Dar s-o ceará cu credintá, fárá sá se indoiascá deloc: pentru cá čine se indoieste, seamáná cu valul márii, tulburat si impins de vánt incoace si incolo. Un astfel de om sá nu se astepte sá primeascá céva de la Domnul, cáci este un om nehotárát si nestatornic in toate cáile sále“ (lacov 1:5-8). Dacá simtim cá avem nevoie de intelepciune pentru a intelege o situatie sau pentru a sti ce sá facem intr-o anumitá problemá sau ocazie, šuntem indemnati sá ne rugám pentru asta: „S-o ceará de la Dumnezeu“ (v. 5). Eu iau acest text in mod literal. De exemplu, dacá má aflu in fata unei hotárári dificile sau a unei probléme per­ sonále si nu stiu ce sá fac sau ce sá spun, imi fac putin timp si II rog pe Tatál meu ceresc sá-mi dea intelepciune. El vede situatia de la un alt nivel si dintr-o altá perspectivá decát mine. 167

Biblia ne indeamná sá ne rugám pentru intelepciune. Dacá copiii mei vor céva, despre care ei cred cá le este necesar si nu imi spun, probabil cá eu nu o sá stiu de ce au ei nevoie. Dar, dacá ei imi cer céva de care au nevoie, eu fac tot posibilul sá le procur lucrul respectiv. Noi stim cá Dumnezeu cunoaste totul. El ne cunoaste nevoile, dorintele si chiar si gándurile. Totusi, chiar dacá El are toate aceste informatii, El vrea ca noi sá venim si sá-I cerem. El este Tatál nostru ceresc si vrea ca noi sá invátám sá fim dependenti de El, pentru toate nevoile noastre, inclusiv in ceea ce priveste intelepciunea. Cánd li cerem lui Dumnezeu intelepciune, El ne ráspunde afírmativ la cererea noastrá: „Si ea ii va fi datá“ (lacov 1:5). Totusi, trebuie sá intelegem cá intelepciunea Sa poate fi céva foarte diferit de ceea ce asteptám noi. De exemplu, dacá avem un patron care ne-a insultat si noi vrem sá ne rázbunám, este foarte probabil cá Domnul ne va spune sá-1 tratám cu bunátate si sá lucrám si mai mult pentru a-i aráta loialitate. Am cunoscut soti si sotii care voiau sá divorteze de partenerul lor pentru cá acesta nu credea in Isus Hristos. Adesea, ei se aflau in situatii triste. Intelepciunea lui Dumnezeu spune sá-1 iubesti pe partenerul necredincios si sá tráiesti in fata lui o viatá crestiná impecabilá (vezi 1 Petru 3). Trebuie sá evaluám íntotdeauna ceea ce gándim si facem, pentru a fi siguri cá gán­ durile si faptele noastre šunt in acord cu intelepciunea scrisá a lui Dumnezeu—Biblia.

„Dar s-o ceará cu credintá, fárá sá se indoiascá deloc“ (lacov 1:6). „A se indoi“ (gr. diakrino) inšeamná „a fi certat cu tine insuti“, „a sovái“. Termenul nu sugereazá atát o slábiciune a credintei, cát o lipsá a credintei. Cei sováitori sau indoielnici nu primesc nimic de la Domnul

168

(lacov 1:7).4 Cánd Dumnezeu ne dá íntelepciunea Sa, noi trebuie sá actionám cu intelepciune prin credintá. Trebuie sá ne amintim mereu cá mintea noastrá umaná poate avea o imensá putere asupra a ceea ce gándim si simtim. Dusmanul va cáuta sá ne insele cánd šuntem la nevoie. De aceea, trebuie sá evaluám intotdeauna ce gándim si facem pentru a fi siguri cá gándurile si faptele noastre šunt in acord cu Íntelepciunea scrisá a lui Dumnezeu—Biblia. Atunci cánd calea pe care šuntem gata sá mergem este in contradictie cu Cuvántul scris al lui Dumnezeu, calea respectivá nu este de la Dumnezeu. Dacá insá calea pe care am apucat-o este corectá din punct de vedere biblic, atunci trebuie sá mergem pe ea prin credintá, in intelepciune. O persoaná cu inima impártitá, oscileazá intre douá páreri—párerea „firii“ si párerea „duhului“. lacov ne spune cá o astfel de persoaná este „ca valul márii, tulburat si impins de vánt incoace si incolo“ (lacov 1:6). „El este. . . nestatornic in toate cáile sále“ (v. 8). „Cel cu credintá fermá va primi ráspunsul la rugáciuni si, prin íntelepciunea primitá de la Dumnezeu, va fi capabil sá obtiná avantaje chiar si din cele mai rele situatii ale vietii. losif este un bun exemplu. Cu íntelepciunea evidentá a lui Dumnezeu, el a putut sá declare, dupá ani de incercári duře si teste: „Voi, negresit, v-ati gándit sá-mi faceti ráu: dar Dumnezeu a schimbat rául in bine“ (Genesa 50:20).5 Cel ce se indoieste de Íntelepciunea lui Dumnezeu sau o refuzá va fi confuz si instabil. Dumnezeu cu sigurantá dá intelepciune copiilor Sái care o cer. Deseori El ne dá zi de zi íntelepciunea de care avem nevoie. Totusi, de multe ori, avem nevoie sá-I cerem in mod expres ajutorul si cáláuzirea. „Cáci Domnul dá intelepciune; din gura Lui iese cunostintá si pricepere. El dá izbándá celor fárá prihaná, dá un scut celor ce umblá in nevinovátie“ (Proverbe 2:6-7).

169

Notě

'Edythe Draper, Draper’s Book of Quotations for the Christian World (Wheaton, 111.: Tyndale House Publishers, 1992), 651. 2Ted W. Engstrom si Norman B. Rohrer, Making the Right Choices (Nashville, Tenn.: Thomas Nelson Publishers, 1993), 148. 3Warren W. Wiersbe, The Integrity Crisis (Nashville, Tenn.: Oliver Nelson, 1988), 27. 4Robert L. Brandt si Zenas J. Bicket, The Spirit Helps Us Pray (Springfield, Mo.: Gospel Publishing House, 1993), 330. 5Ibid.

170

XO

íntoarcerea la

o viata neprihánitá Eu šunt Vita, voi sunteti mláditele. Čine rámáne In Mine si tn čine rámán Eu, aduce multá roadá; cáci despártiti de Mine, nu puteti face nimic... Dacá aduceti multá roadá, prin aceasta Tatál Meu va fi prošlá vit; si voi veti fi astfel ucenicii Mei. “ —loan 15:5,8

O viata integrá

Una este sá crezi in mesajul cerstinismului; alta este sá fii crestin. Una este sá crezi cá Isus este Fiul lui Dumnezeu si cá a murit si a inviat dupá trei zile; alta este sá-L faci pe El Domnul absolut al vietii tale. Una este sá citezi mereu pasaje din Scripturá; alta este sá tráiesti > in conformitate cu Cuvántul lui Dumnezeu.

Ipocrizia este o jignire adusá lui Dumnezeu

lacov spune cá ceea ce spunem trebuie sá si implinim. Vorbind despre limbá el spune: „Cu ea binecuvántám pe Domnul si Tatál nostru, si tot cu ea blestemám pe oameni care šunt facuti dupá asemánarea lui Dumnezeu. Din aceeasi gurá iese si binecuvántarea si blestemul! Nu tre­ buie sá fie asa, fratii mei! Oare din aceeasi váná a izvorului tásneste si apá dulce si apá amará? Fratii mei, poate oare un smochin sá facá másline, sau o vitá sá facá smochine?. Nici apa sáratá nu poate da apá dulce“ (lacov 3:9-12). Umblarea noastrá crestiná trebuie sá oglindeascá vorbele noastre crestine. > 171

Tragedia existentei únor oameni care spun cá šunt crestini, dar nu se poartá ca atare, nu este un fenomen nou. Pentru ca cineva sá-si dea seama cá aceasta este o problemá veche nu trebuie decát sá citeascá scrisorile adresáte Bisericii din Corint, din Noul Testament sau sá citeascá despre cele sapte biserici din cartea Apocalipsei (vezi Apocalipsa 2:3). Thomas á Kempis, un scriitor din secolul al XV-lea, a spus: „Adesea noi constatám cá, imediat dupá ce ne-am convertit, am fost mai buni decát šuntem dupá multi ani Crestinismul nu inseamná doar sá mergi duminica la bisericá, ci inseamná sá tráiesti 24 de ore ín fiecare zi cu Isus Hristos.

de viatá crestiná. Fiecare zi care trece ar trebui sá ne facá mai asemánátori cu Hristos, dar noi šuntem tentati sá devenim mai reci, nu mai calzi.“*1 Billy Graham a spus: „Crestinismul nu inseamná doar sá mergi la bisericá duminica. Crestinismul inseamná sá tráiesti douázeci si patru de ore in fiecare zi cu Isus Hristos.“2 3 A.W. Tozer a exprimat acelasi lucru, cam asa: Teama mea este cá aceastá conceptie moderná despre credintá nu este cea biblicá; má tem cá atunci cánd invátátorii din zilele noastre folosesc cuvántul [credintá] ei nu inteleg ceea ce intelegeau scriitorii Bibliei, cánd foloseau acest cuvánt. Cauzele acestei temeri šunt acestea: 1. Lipsa roadelor spirituále in viata atát de multor oameni care pretind cá au credintá. 2. Raritatea existentei unei schimbári radicale in comportamentul si in aspectul generál al persoanelor care isi márturisesc noua lor credintá in Isus Hristos ca Mántuitorul lor personál. 3. Esecul invátátorilor nostri in a defini ori chiar a descrie obiectul la care ar trebui sá se refere cuvántul credintá.

172

4. Esecul lamentabil al multor cáutátori, adesea foarte sinceri, de a obtine céva din doctriná sau de a avea parte de vreo experienta satistácátoare, bazatá pe doctrina invátata. 5. Adeváratul pericol este ca o doctriná, care este trámbitatá asa de mult si primitá asa de usor de atát de multi, este falsá in felul in care ei o inteleg. 6. Am vázut credintá pusa inainte ca substitut pentru ascultare, ca fuga de realitate, ca refugiu de necesitatea unei gándiri adánci, ca ascunzátoare pentru caracterele slabé . . . 7. Cel mai elementar bun simt ar trebui sá ne spuná cá ceea ce nu produce nici o schimbare in omul care practicá acea credintá, nu are maře importantá nici pentru Dumnezeu; si este usor de observat cá pentru nenumárate persoane schimbarea de la necredintá la credintá nu implicá nici o diferentá realá ín vietile lor.3

Billy Graham spunea: „Astázi, cea mai maře nevoie care existá nu este nevoia de mai mult crestinism, ci de mai multi crestini adevárati. Lumea poate vorbi impotriva crestinismului ca institutie, dar nu existá nici un argument convingátor impotriva unei persoane care, prin Duhul lui Dumnezeu, a fost schimbatá in asemánarea lui Hristos.“4 Cánd eram incá tánár in credintá, am auzit de un pas­ tor respectat, care si-a párásit nevasta si copiii pentru o altá femeie. Am fost confuz si descurajat cánd am auzit aceasta, pentru cá má intrebam cum i se poate intámpla asa céva unui conducátor crestin. Am vorbit cu misionarul care m-a condus la Hristos si i-am cerut un sfat. El m-a incurajat sá privesc tintá la Isus, nu la oameni.5 El mi-a mai spus cá ceea ce fácea aceastá persoaná era cu totul gresit si impotriva voii lui Dumnezeu. El m-a avertizat cá nu trebuie sá las ca faptele oamenilor sá má descurajeze, cáci altele šunt faptele lui Dumnezeu. Acesta era un sfat sánátos si J nu Lam uitat niciodatá. 173

Viata neprihánitá este rezultatul timpului petrecut cu Isus In Evanghelia dupá loan, Isus le-a explicat ucenicilor felul cum se poate trái o viatá crestiná imbelsugatá: „Rámáneti in Mine, si Eu voi rámánea in voi. Dupá cum mládita nu poate aduce roadá de la sine, dacá nu rámáne in vitá, tot asa, nici voi nu puteti aduce roadá, dacá nu rámaneti in Mine. Eu šunt Vita, voi sunteti mláditele. Čine rámáne in Mine si in čine rámán Eu, aduce multá roadá; cáci, despártiti de Mine, nu puteti face nimic“ (loan 15:4-5). Acesta este un adevár extraordinar. Isus vrea ca cei ce-L urmeazá sá aducá multá roadá. Pentru a aduce roadá, mláditele (crestinii) trebuie sá rámáná legate de Vitá (Isus). Cuvántul „a rámáne“ (gr. měno) inseamná de fapt „a trái“, „a sta“. In contextul mentionat mai sus, „a rámáne“ inseamná „a sta sau a continua pe calea pe care se aflá deja o anumitá persoaná“. Mládita trebuie „sá rámáná“ pentru a trái si a aduce roadá. Mládita isi trage seva din vitá si se agatá in mod literal de aceasta. Periodic mládita trebuie curátatá pentru a-i mentine sánátatea si pentru a o determina sá aducá roadá. Cánd mládita este tánárá, ea aduce céva roadá. Pe másurá ce creste si devine mai puternicá, aduce din ce in ce mai multá roadá. Rodirea este progresivá. Asa trebuie sá fie si viata crestinului. „Metafora vitei de vie demonstreazá asadar relatia vitalá intre membrii Bisericii si Hristos.“6 Unui dintre cele mai importante obiceiuri pe care un crestin si le poate dezvolta este sá tráiascá in conformitate cu Cuvántul lui Dumnezeu, atát cu Cuvántul scris cát si cu Cuvántul intrupat al lui Dumnezeu (loan 1:1). Pe másurá ce Cuvántul rámáne in noi, acesta ne face capabili sá devenim producátori de roade spirituále. Sau, pen­ tru a folosi o altá metaforá, noi devenim niste oglinzi care reflectá caracterul lui Isus. Numai atunci putem spune cá tráim la ináltimea numelui de crestin pe care-1 purtám. 174

Multi necrestini doresc sá vada pe Isus in viata crestinului. Cánd se intámplá acest lucru, multi oameni vor ráspunde la chemarea lui Isus, pentru cá ei vor fi atrasi de Hristosul cel viu. Pe másurá ce Cuvántul rámáne in noi, acesta ne face capabili sá devenim producátori de roade spirituále. Sau, pentru a folosi o altá metaforá, noi devenim niste oglinzi care reflectá caracterul lui Isus.

George Mueller spunea odatá cá o fetitá, dupá ce L-a primit pe Isus in inimá, a fost intrebatá: „Care predicá te-a fácut sá vii la Hristos?“ Ea a ráspuns: „N-a fost nici o predicá, a fost tráirea practicá a mátusii mele Mary.“7 Evanghelizarea este un rezultat secundar natural al tráirii unei vieti neprihánite, pentru cá oamenii vor dori acel lucru care ne-a transformat pe noi. O viata depliná

Este nefiresc ca o persoaná sá audá Cuvántul, sá cunoascá Cuvántul si sá nu tráiascá conform Cuvántului. Acestea trebuie sá fie stráns legate. Cred cá in biserica crestiná šunt oameni care au auzit Cuvántul, dar nu-i permit acestuia sá le schimbe viata. Ei cunosc standardele, stiu despre neprihánirea si sfintirea biblicá, dar nu tráiesc in conformitate cu invátáturile Bibliei. Vance Havner rezumá conditia multora din biserica de astázi: „In aceste zile noi šuntem provocati, dar nu šuntem schimbati; šun­ tem convinsi, dar nu convertiti. Auzim, dar nu facem si, de aceea, ne inselám pe noi insine“.8 Nu trebuie sá fie asa.

Noi eram morti in pácatele noastre Apostolul Pavel le aminteste crestinilor din Efes de starea lor prezentá, comparánd-o cu cea trecutá: „Voi 175

erati morti in greselile si in pácatele voastre, in care tráiati odinioará, dupá mersul lumii acesteia, dupá dom­ nul puterii vázduhului, a duhului care lucreazá acum in fiii neascultárii. Intre ei eram si noi toti odinioará, cánd tráiam in poftele firii noastre pámantesti, cánd fáceam voile firii pámántesti si ale gándurilor noastre, si eram din fire copii ai mániei, ca si ceilalti“ (Efeseni 2:1-3). Inainte ca sá fim mántuiti, noi eram morti in pácatele noastre; totusi, acesta nu mai trebuie sá fie cazul. Acum noi trebuie sá urmám „pilda Lui Dumnezeu, ca niste copii prea iubiti“ (Efeseni 5:1). „Odinioará erati intuneric; dar acum sunteti luminá in Domnul. Umblati deci ca niste copii ai luminii“ (Efeseni 5:8). Acum noi šuntem vii in Hristos Ca si crestini, viata noastrá prezentá trebuie sá fie cu totul diferitá de cea pe care o tráiam inainte. Odinioará in noi lucra „domnul puterii vázduhului“ (diavolul), si noi ii ráspundeam in mod natural (Efeseni 2:2). Acum, noi nu mai šuntem sub controlul dusmanului, ci šuntem liberi sá tráim o viatá plácutá lui Dumnezeu. Biblia proclamá: „Cáci, dacá este cineva in Hristos, este o fápturá nouá. Cele vechi s-au dus: iatá cá toate lucrurile s-au fácut noi“ (2 Corinteni 5:17). Dwight L. Moody a ilustrat eliberarea noastrá din robia pácatului, pe care o putem avea ca si crestini, cu urmátoarea intámplare. Un prieten din Irlanda s-a íntálnit odatá cu un báietel care prinsese o vrabie. Biata pásáricá tremura in máinile lui si párea nerábdátoare sá scape. Bárbatul 1-a rugat pe báietel sá-i dea drumul, cáci pasárea nu-i putea folosi la nimic; dar báietelul spunea cá nu-i dá drumul fiindcá a urmárit-o timp de trei ore inainte de-a o prinde. A incer­ cat sá-1 facá pe báietel sá se rázgándeascá, dar degeaba. In finál, el s-a oferit sá cumpere vrabia. Báietelul s-a invoit la pret si-a luat banii si a plecat. Bárbatul a luat biata

176

pasáre si a tinut-o in palma intinsá . . . Báiatul o tinuse foarte stráns pentru cá era mai puternic decát pasárea, exact asa cum Satan este mai puternic decát noi. Vrabia a stát acolo putin, fárá sá-si dea seama cá era liberá, dar dupá putin timp si-a luat zborul ciripind, de parcá ar fi vrut sá spuná bárbatului: „Multumesc! multumesc! m-ai ráscumpárat.“9

Noi avem hotaře spirituále

Viata neprihánitá implicá mai mult decát simpla respectare a unei liste cu anumite reguli si normě. Starea noastrá spiritualá va determina cu čine ne asociem, ce citim, la ce ne gándim si motivele pe care le avem cánd facem céva. Cuvántul lui Dumnezeu oferá principii cáláuzitoare pentru viata crestiná. Duhul Sfánt care locuieste in fiecare credincios, ne va aminti si ne va convinge cá am incálcat aceste principii, dacá aceasta se íntámplá. Pe másurá ce ne apropiem mai mult de Hristos, lišta noas­ trá cu „ce fac“ si „ce nu fac“ va deveni o listá cu „ce nu vreau sá fac“. George Sweeting spunea: „Nici o carte nu te va ajuta sá cresti asa ca Biblia.“10 A. W. Tozer afirma: „Sfánta Scripturá ne vorbeste despre lucruri pe care nu le-am putea inváta de nicáieri altundeva: ne spune ce šuntem, cum am ajuns aici, de ce šuntem aici si ce trebuie sá facem cát timp šuntem aici.“11 Capitolele 22 si 23 din cartea 2 Regi ne demonstreazá ce inseamná sá auzi si sá asculti Cuvántul lui Dumnezeu. „Nici o carte nu te va ajuta sá cresti asa cum te ajutá Biblia.“

In al optsprezecelea an al domniei lui losia (ultimul rege neprihánit al lui luda), marele preot Hilchia, a gásit in Templu o copie din Cartea Legii. Lui losia i s-a citit Cuván­ tul lui Dumnezeu, si el s-a smerit imediat si a chemat tot 177

poporul la pocáintá. O parte din acea pocáintá a constat in refacerea altarelor pentru a se inchina lui lahve. In fiecare zi, cánd citim Cuvántul, acesta ar trebui sá aibá un efect asemánátor asupra noastrá. Dacá unele párti din viata noastrá trebuie sá fie indreptate, corectate, noi trebuie sá actionám imediat. Cuvántul Lui Dumnezeu trebuie sá fie ghidul nostru pentru viatá. O viatá a ráspunsului

Vecinii nostri au „un gard invizibil“ care il impiedicá pe cáinele lor sá iasá din curte. Cánd cáinele se apropie de marginea curtii gardul trimite un semnal la zgarda specialá a cáinelui, care-1 avertizeazá pe acesta cá nu trebuie sá meargá mai departe. Nu inteleg cum functioneazá gar­ dul si nu pot vedea asta, dar cred cá functioneazá pentru cá asa mi-a spus vecinul, iar cáinele n-a párásit curtea. Gardul ii furnizeazá cáinelui niste limite. Intre gard si lucrarea Duhului Sfánt in viata crestinului existá unele asemánári. Cánd ne apropiem de granitele vietii crestine sau cánd trecem dincolo de ele, noi šuntem avertizati ímpotriva comportárii, gándirii si sentimentelor gresite pe care le avem. Duhul Sfánt ne avertizeazá vorbind constiintei noastre, si aceasta ne convinge. „A convinge“ (gr. elengcho) inšeamná „a convinge pe cineva de céva; a atrage cuiva atentia asupra unui anumit lucru.“12 „Duhul Sfánt actioneazá ca un procuror divin, condamnánd lumea in ce priveste pácatul, neprihánirea si judecata.“13 Spre deosebire de cáinele vecinului meu, noi ignorám uneori avertismentul Duhului Sfánt si nu urmám regulile lui Dumnezeu. Procedánd asa, existá pericolul ca noi sá ne impietrim inimile, iar constiinta sá fie insemnatá cu fierul rosu. Aceasta e o staré spiritualá foarte periculoasá.

Trebuie sá-I ráspundem lui Dumnezeu cu ascultare

Modul in care putem evita sá devenim insensibili este sá continuám sá citim si sá studiem Cuvántul, sá fim o

178

persoaná rugativá si sá ne propunem in inima noastrá sá ascultám tot ceea ce ne spune Cuvántul sá facem. Este imperativ sá tráim o viatá sensibilá la Duhul Sfánt. Eu má rog ca Dumnezeu sá má tiná mereu sensibil spirituál la Duhul Sfánt ca sá nu devin niciodatá un om cu inima impietritá. Nu vreau sá simt niciodatá cá am pásit dincolo de granite si sá nu mai fiu plácut lui Dumnezeu. Cánd eram pastor in Detroit, le spuneam oamenilor in mod regulat cá šunt datori sá tráiascá conform adevárului pe care il auzeau in serviciul divin.14 Poate cá ei nu cunosteau voia lui Dumnezeu cánd veneau la bisericá, insá nu mai erau ignoranti dupá propováduirea Cuvántului. Noi, cei care am avut privilegiul sá ascultám Evanghelia sáptámáná de sáptámáná, luna de luná si an de an, dar nu i-am dat voie niciodatá sá ne afecteze, vom fi trasi la ráspundere inaintea Domnului. Cánd a fost infiintatá organizatia noastrá, exista o teamá sánátoasá de Domnul. Oamenii spuneau adesea: „Nu as face asta niciodatá!“ sau: „Nu as face niciodatá acel lucru!“ Cred cá noi trebuie sá revenim la aceastá atitudine. Nu trebuie sá lásám lumea sá ne influenteze, ci noi trebuie sá influentám lumea. Cánd eram copil, mama si tatál meu imi spuneau: „Nu uita cá Dumnezeu te vede. Mama si tata s-ar putea sá nu fie lángá tine, dar Dumnezeu te vede.“ Acest sfat m-a ajutat sá má autocontrolez. Eu nu II vedeam pe Dumnezeu ca pe cineva de care trebuie sá-ti fie fricá. Eu II vedeam pe Dumnezeu ca pe un Tatá iubitor care má insotea pretutindeni. Aceastá imagine despre Dumnezeu mi-a dat liniste si sigurantá. De asemenea, mi-a oferit un motiv sá fiu ascultátor, pentru cá voiam sá-I fiu pe plac.

Trebuie sá-I ráspundem lui Dumnezeu asa cum se cuvine Cánd Isus i-a invátat pe ucenici sá se roage, El i-a invátat si cum sá tráiascá o viatá crestiná. El voia ca ei sá inteleagá anumite principii, si sá creadá numite 179

adeváruri vesnice. Haideti sá vedem cum i-a invátat Isus pe ucenici sá se roage in Matei 6:9-13. 1. Noi avem un Tatá ceresc care ne iubeste: „Tatál nostru care esti in ceruri“ (v. 9). Noi fiind crestini, Dumnezeu este Tatál nostru. El ne iubeste cu o iubire vesnicá. El tine la noi si ne poartá de grijá. Poate provii dintr-o familie unde nu ai avut párinti iubitori. Poate ai fost respins sau chiar abuzat. Poti fi sigur cá Tatál táu ceresc nu te va respinge si nu te va abuza. A. W. Tozer a spus: „Dumnezeu este prietenos cu cei speriati; El este iertátor cu cei sáraci in duhul; El ii priveste cu ingáduintá pe ignoranti; El este blánd cu cei slabi; ospitalier, cu stráinii.“15 El vrea sá te binecuvinteze si sá te ajute. 2. Noi avem un Tatá ceresc care meritá inchinarea noastrá: „Sfinteascá-se Numele Táu“ (v. 9). Tatál nostru ceresc este un Dumnezeu sfánt si meritá sá fie láudat. El te va ajuta sá tráiesti o viatá sfántá pentru cá tu esti copilul Sáu. Oswald Chambers a spus: „Este corect sá spui: „Eu nu pot trái o viatá sfántá“, dar te poti hotári sá-L lasi pe Isus sá te sfinteascá.“16 Tatál nostru ceresc este un exemplu perfect de urmat. Charles Spurgeon spunea: „Cel mai bun exemplu pentru un crestin este Dumnezeu Tatál. Cea mai inaltá stiintá, cea mai distinsá meditatie, cea mai inaltá filozofie, care poate capta vreodatá atentia unui copil al lui Dumnezeu, este numele, persoana, lucrarea, faptele si existenta acelui maře Dumnezeu, pe care crestinul íl numeste Tatál Sáu.“17 3. Avem un Tatá ceresc care are prioritáti diferite: „Vie Impárátia Ta, facá-se voia Ta, precum in cer asa si pe pámánť (Matei 6:10). Regulile Tatálui nostru šunt foarte diferite de regulile care guverneazá lumea in care tráim. Dumnezeu cere integritate, bunátate, blándete, sfintenie si ascultare de la ucenicii Sái.

180

4. Avem un Tatá ceresc care ne poartá de grijá ín toate: „Páinea noastrá cea de toate zilele, dá-ne-o nouá astázi“ (Matei 6:11). Dumnezeu ne promite cá Se va ingriji de toate nevoile noastre. El nu vrea sá ne ingrijorám, ci sá avem incredere in El cá ne va da páinea cea de toate zilele. O odihná minunatá va umple sufletul credinciosilor cánd ei vor intelege cá Dumnezeu le va purta de grijá. George Mueller a spus: „Tatál nostru ceresc nu ia nimic de la copiii Sái, in afara situatiei in care intentioneazá sá le dea céva mai bun.“ 5. Avem un Tatá ceresc care ne iartá: „Si ne iartá nouá greselile noastre, precum si noi iertám gresitilor nostri“ (Matei 6:12). Dumnezeu ne iartá pácatele, dar trebuie sá iertám si noi. Isus a spus: „Dacá iertati oamenilor greselile lor, si Tatál vostru ceresc vá va ierta greselile voastre. Dar dacá nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatál vostru nu vá va ierta greselile voastre“ (Matei 6:14-15). Pavel ne spune: „Dimpotrivá, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-vá unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos“ (Efeseni 4:32). George Herbert ne aminteste: „Cel care nu-i poate ierta pe altii, sfárámá podul peste care trebuie sá treacá chiar el.“18

6. Avem un Tatá ceresc care ne dá putere: „Si nu ne duce pe noi in ispitá, ci ne izbáveste de cel ráu“ (Matei 6:13). Dumnezeul nostru ne va ajuta cánd šuntem ispititi sá facem ráu si ne va apára de cel ráu care dořešte sá ne distrugá. Dumnezeu nu ne va ispiti niciodatá sá facem ráu: „Nimeni, cánd este ispitit, sá nu zicá: „Šunt ispitit de Dumnezeu“. Cáci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sá facá ráu, si El Insusi nu ispiteste pe nimeni“ (lacov 1:13). Billy Graham spunea: „Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni. Asta este treaba lui Satan.“19 181

7. Avem un Tatá ceresc care merita lauda noastrá. „Cáci a Ta este puterea si Impárátia si slava in vecii vecilor. Amin“ (Matei 6:13).

Trebuie sá-I ráspundem lui Dumnezeu cu ínchinare

Charles Wesley a formulat aceasta foarte frumos in binecunoscutul sau imn: „O, de-as avea eu limbi o mie!“ Dumnezeul nostru minunat merita toatá lauda si inchinarea pe care i-o putem da noi. El ne iubeste foarte mult, si ne-a dat Cuvántul Sáu ca o scrisoare de dragoste pentru omenire. Psalmul 150 declará: „Tot ce are suflare, sá laude pe Domnul! Láudati pe Domnul!“ (v. 6). Avánd un asa Tatá ceresc, noi trebuie sá tráim pentru El cu toatá inima noastrá. Spre tristetea noastrá insá, inima umaná este aceea care il face pe crestin sá umble pe cái care nu šunt plácute lui Dumnezeu. „leremia, in cartea sa, a scris despre inimá de cel putin saizeci si sase de ori. „Inima este nespus de inselátoare, si deznádájduit de rea; čine poate s-o cunoascá?“ (leremia 17:9). Prin profetul Sáu, Dumnezeu a vorbit unei natiuni cu o religie superficialá, exterioará: „Má veti cáuta, si Má veti gási, dacá Má veti cáuta cu toatá inima“ (leremia 29:13). De cel putin nouá ori, leremia a scris despre imaginatia inimii rele a omului.“20 Trebuie sá-i ráspundem lui Dumnezeu in mod intim

Pentru a trái o viatá crestiná depliná, trebuie sá ne examinám mereu inima noastrá. Cánd mintea sau inima noastrá este implicatá intr-o gándire pácátoasá, gándurile noastre se pot transforma foarte usor in fantezii. Odatá ce devenim implicati din punct de vedere emotional, actionám adesea in conformitate cu gándurile noastre. Bátália se dá in inima sau in mintea noastrá. Noi trebuie sá-L cáutám pe Dumnezeu cu toatá inima. Cánd facem aceasta, Duhul Sfánt ne va aminti de ceea ce trebuie sá facem pentru a trái o viatá plácutá Domnului. 182

Dacá simtim cá in viata noastrá existá un pácat, putem avea totusi o sperantá. Dumnezeul nostru milos este gata sá ráspundá la strigátul nostru de a fi iertati si spálati. loan a scris mesajul lui Isus cátre Bisericá din Efes: „Dar ce am impotriva ta, este cá ti-ai párásit dragostea dintái. Adu-ti dar aminte de unde ai cázut; pocáieste-te si intoarce-te la faptele tale dintái. Altfel, voi veni la tine si-ti voi lua sfesnicul din locul lui, dacá nu te pocáiesti“ (Apocalipsa 2:4-5). Acest pian in trei puncte pe care Isus 1-a dat Bisericii din Efes, este acelasi care va da roade si in vietile noastre, dacá ne-am párásit „dragostea dintái.“ 1. Aminteste-ti. Adu-ti aminte de timpul cánd dragostea ta pentru Dumnezeu era puternicá. Adu-ti aminte cum citeai si studiai Cuvántul lui Dumnezeu. Adu-ti aminte de momentele de rugáciune fíerbinte si de vremurile cánd II cáutai pe Dumnezeu. Gándeste-te cum tánjeai cánd erai insetat dupá Dumnezeul cel viu si dupá tot ceea ce avea El sá-ti dea. Adu-ti aminte! > ,

2. Pocáieste-te. Pocáinta inseamná sá te opresti din acel lucru pe care-1 faci si care te tine departe de o relatie intensá, iubitoare cu Dumnezeu. Dacá viata ta de rugá­ ciune este inexistentá, atunci hotáráste-te sá incepi sá te rogi. Dacá ai obiceiul de a nu studia Cuvántul, atunci hotáráste-te sá te lasi de acest obicei. Dacá vreun pácat din viata ta te impiedicá sá ai pártásie cu Dumnezeu, atunci hotáráste-te sá te lasi de acel pácat, oricare ar fi el. Uneori oamenii trebuie sá se pocáiascá de apatie, cinism sau de criticá exageratá. Ce a intervenit in viata ta, care te tine departe de o relatie intimá cu Dumnezeu? Pocáieste-te! J 3. Intoarce-te. Intoarce-te si fá acele lucruri pe care le fáceai atunci cánd dragostea ta pentru Dumnezeu era intensá si pasionatá. Chiar dacá ai chef sau nu, incepe si fá exact ceea ce fáceai la inceput. Citeste si studiazá 183

Cuvántul chiar dacá nu prea ai chef. Roagá-te zilnic un anumit timp, chiar dacá ai senzatia cá nimeni nu te aude. Hotáráste-te sá faci ceea ce este drept, chiar dacá ai senzatia cá nu vei afla rezultatele pe care le doresti. Lumea are nevoie sá vada crestini: • care nu pot fi cumpárati • al cáror cuvánt este „da si amin“ • care pun caracterul mai presus de bogátie • care au opinii si o vointá • care cunosc mai mult decát strict profesia lor • care nu ezitá sá foloseascá ocaziile favorabile • care nu-si pierd individualitatea in multime • care šunt cinstiti si in lucrurile mici si in cele mari • care nu fac compromisuri cu rául • ale cáror ambitii nu šunt limitate de propriile lor dorinte egoiste • care nu spun cá fac un anumit lucru „pentru cá toti fac asa “ > > • care šunt prieteni adevárati la bine si la ráu, la greu si in prosperitate • care nu cred cá siretenia, viclenia si tirania šunt cele mai bune calitáti pentru a avea succes in viatá • cárora nu le este rusine sá sustiná adevárul atunci cánd acesta este nepopular • care pot sá spuná „nu“ cu tárie dacá este cazul, atunci cánd toatá lumea spune „da“. —Autor necunoscut

Adesea, emotiile noastre urmeazá hotárárile si actiunile noastre. Emotiile noastre fatá de Dumnezeu se vor 184

íntoarce pe másurá ce vom hotaři in inima noastrá sá-L iubim pe Dumnezeu cu tot ceea ce gándim si facem. Pentru a ne intoarce la „dragostea dintái“, noi trebuie sá reinnoim acea relatie cu Isus pe care o aveam cánd El ocupa primul loc in viata noastrá. Domnul a avertizat Bisericá din Efes cá ii va lua sfesnicul, dacá nu se vor intoarce la dragostea dintái. Aceasta inseamná cá Isus le va lua ungerea si binecuvántarea dacá nu se vor intoarce la El. Dumnezeu pur si simplu nu poate binecuvánta pe cei cáldicei sau pe cei a cáror inimá II asazá oriunde, dar nu pe primul loc. Pentru cei care nu se vor pocái de comportamentul lor pácátos, existá céva si mai ráu decát pierderea influentei lor. Ei pot deveni renegati si pot ajunge sá-L rástigneascá incá o datá pe Fiul lui Dumnezeu. Cánd oamenii ajung la aceastá staré este imposibil ca ei sá mai poatá fi adusi la pocáintá. „Cáci cei ce au fost luminati odatá, si au gustat darul ceresc, si s-au fácut pártasi Duhului Sfánt, si au gustat Cuvántul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor - si care totusi au cázut, este cu neputintá sá fie innoiti iarási, si adusi la pocáintá, fiindcá ei rástignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau sá fie batjocorit“ (Evrei 6:4-6). Pavel 1-a invátat pe Timotei: „lar tu, om al lui Dumne­ zeu, fugi de aceste lucruri, si cautá neprihánirea, evlavia, credintá, dragostea, rábdarea, blándetea. Luptá-te lupta cea buná a credintei; apucá viata vesnicá la care ai fost chemat, si pentru care ai fácut acea frumoasá márturisire inaintea multor martori. Te indemn, inaintea lui Dumnezeu, care dá viatá tuturor lucrurilor, si inaintea lui Hristos Isus“ (1 Timotei 6:11-13).

185

Notě

1Edythe Draper, Drapeťs Book of Quotations for the Christian World (Wheaton, 111.: Tyndale House Publishers, 1992), 77. 2Ibid.,66. 3A. W. Tozer, The Best of A. W. Tozer, comp. Warren W. Wiersbe (Grand Rapids: Baker Book House, 1978), 167-68. 4Draper, Draper’s Book of Quotations, 74. 5Aceasta este o intámplare din viata lui Wayde I. Goodall. Misionarul era John Burke. 6Robert L. Saucy, The Church in Goďs Program (Chicago: Moody Press, 1972), 55-56. 7Citat in George Sweeting, Great Quotes and Illustrations (Waco, Tex.:Word Books, 1985), 52. 8Vance Havner, The Vance Havner Quote Book, comp. Dennis J. Hester (Grand Rapids: Baker Book House, 1986), 63. 9Dwight L. Moody, The Best of Dwight L. Moody, comp. si ed. Ralph Turnbull (Grand Rapids: Baker Book House, 1971), 16. 10Sweeting, Great Quotes, 52. nDraper, Drapeťs Book of Quotations, 74. 12Bauer et al., Greek-English Lexicon, s.v. „elengcho.“ 13Paul Enns, The Moody Handbook of Theology (Chicago: Moody Press, 1989), 247. 14Aceasta a fost o experientá din viata lui Thomas E. Trask cánd pástorea Bisericá Brightmoore Tabernacle din Detroit, Michigan. 15Draper, Draper’s Book of Quotations, 249. 16Ibid„ 312. 17Ibid„ 248. 18Citat din Sweeting, Great Quotes, 116. 19Draper, Drapeťs Book of Quotations, 605. 20Warren W. Wiersbe, The Integrity Crisis (Nashville: Oliver Nelson, 1988), 35.

186

11

Intoarcerea la intálniri personále De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult decát aurul, da, mai mult decát aurul čurat. De aceea gasesc drepte toate poruncile Tale si urásc orice cale a minciunii. - Psalmul 119:127,128

Este uimitor sá vezi schimbárile pe care le poate aduce Dumnezeu in viata unui om, cánd acesta a avut o intálnire personalá cu El. Inainte de a-L cunoaste pe Hristos, oamenii šunt greoi la miňte sau chiar orbi fata de vestea buná si fatá de adevárurile Bibliei. Dupá ce ei vin la Hristos, Cuvántul devine viu in vietile lor. Pavel spunea: „Dacá Evanghelia noastrá este acoperitá, este acoperitá pentru cei ce šunt pe calea pierzárii, a cáror miňte necredincioasá a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca sá nu vadá strálucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 4:3-4). Transformarea

Inainte de a-L primi pe Hristos, oamenii gándesc, simt si actioneazá in conformitate cu natura lor pácátoasá. Dupá ce oamenii se nasc din nou, ei au o nouá viatá, iar gándirea, sentimentele si actiunile lor incep sá se schimbe. Adesea, oamenii experimenteazá o maře eliberare de vicii cum šunt drogurile, alcoolul etc. Ei dobándesc o nouá vointá si putere pentru a tine piept acestor obiceiuri paralizante. 187

Cuvántul schimbá vietile oamenilor Isus a spus: „Duhul este acela care dá viatá, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, šunt duh si viatá“ (loan 6:63). Dumnezeu a promis: „Tot asa si Cuvántul Meu, care iese din gura Mea, nu se va intoarce la Mine fárá rod, ci va face voia Mea si va implini planurile Mele“ (Isaia 55:11). Isus a spus: „Adevárat, adevárat vá spun, cá čine ascultá cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnicá, si nu vine la judecatá, ci a trecut din moarte la viatá“ (loan 5:24). Petru, apostolul, este un om care párea sá-L inteleagá prea putin sau deloc pe Dumnezeu, inainte de a-L intálni pe Isus. Noi stim cá el a fost un pescar, probabil un om aspru, dur si care muncea din greu. Uneori el nu-si putea controla limba cánd vorbea si se lupta cu frica. Dar cánd Cánd Petru L-a íntálnit pe Isus Hristos ca Domn ínviat din morti, el s-a schimbat radical.

L-a intálnit pe Isus Hristos, ca Domn inviat din morti, el s-a schimbat radical. Frica si teama nu mai constituiau probléme pentru el. El a devenit indráznet in lucrurile lui Dumnezeu, ceea ce i-a fácut pe oameni sá se minuneze. Márturia schimbárii sále poate fi vázutá in pasajul urmátor: „Cánd au vázut ei indrázneala lui Petru si a lui loan, s-au mirat, intrucát stiau cá erau oameni necárturari si de ránd; si au priceput cá fuseserá cu Isus“ (Fapte 4:13). Petru a inteles puterea Cuvántului lui Dumnezeu. Mai tárziu, el a scris: „In adevár, v-am fácut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu intemeindune pe niste basme mestesugit alcátuite, ci ca unii care am vázut noi insine cu ochii nostri márirea Lui . . . Fiindcá mai intái de toate, sá stiti cá nici o proorocie din Scripturá nu se tálcuieste singurá. Cáci nici o proorocie n-a fost adusá prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la

188

Dumnezeu, mánati de Duhul Sfánt“ (2 Petru 1:16,20-21). Petru L-a cunoscut in mod personál pe Cel care a fost Cuvántul intrupat al lui Dumnezeu, si a recunoscut Scriptura drept Cuvántul divin scris. Dupá aceastá experientá el nu a mai fost acelasi. Nu mult dupá ce m-am intors la Hristos, imi amintesc cá odatá am stát de vorbá cu un ofiter de mariná, si el proaspát crestin.1 Eram curios sá stiu čine i-a vorbit de Dumnezeu sau la ce bisericá a fost cánd a auzit Evanghelia lui Isus Hristos. El mi-a dat un ráspuns neasteptat. Mi-a ráspuns cá era singuratic si putin apásat de viatá, cánd, intr-o zi, a gásit cartea Good News for Modern Man (Vestea Bund pentru omul modern)—un Nou Testament parafrazat. In cáteva zile el a citit Evangheliile si poate intreg Noul Testament. In timp ce citea Evangheliile, a simtit cá trebuie sá facá ceea ce ii spunea Biblia. El s-a rugat, si I-a cerut lui Isus sá viná in viata sa si sá-i schimbe viata. Páná atunci el nu stia prea multe despre crestinism, dar II iubea sincer pe Dumnezeu. El a devenit crestin pentru cá a citit Cuvántul cu o inimá deschisá. Imi amintesc cá era uimit de puterea Cuvántului scris.

Duhul Sfánt vorbeste prin Cuvántul lui Dumnezeu

Urmátoarele pasaje din Scripturá ne ajutá sá intelegem cá Duhul Sfánt are un rol centrál in procesul mántuirii omenirii: „Dar, cánd s-a arátat bunátatea lui Dumnezeu, Mántuitorul nostru, si dragostea Lui de oameni, El ne-a mántuit, nu pentru faptele fácute de noi in neprihánire, ci pentru indurarea Lui, prin spálarea nasterii din nou si prin innoirea fácutá de Duhul Sfánt“ (Tit 3:4-5). . .Prin care El ne-a dat fágáduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sá vá faceti pártasi firii dumnezeiesti, dupá ce ati fugit de stricáciunea, care este in lume prin pofte“ (2 Petru 1:4). Desi cunoastem adevárul mesajului Evangheliei, noi nu putem intelege detaliile care il fac sá dea rezultate. 189

Noi stim numai faptul cá Dumnezeu a insuflat Biblia, care este fárá gresealá si cá Dumnezeu vorbeste oamenilor prin Cuvántul Sáu cel Sfánt. Cánd vorbesc Scripturile, Dumnezeu este Cel care vorbeste. Louis Gaussen ne oferá urmátoarea perspectivá: Dogma insuflárii Bibliei de cátre Dumnezeu este asemánátoare cu aceea a intrupárii. In ambele existá un adevár revelat pe deplin, si eu cred in totalitate acest adevár. Dar in fata ambelor dogme eu má odihnesc atent si supus; nu explic nimic. . . . In prima, Dumnezeu Insusi este Cel ce vorbeste in Scripturi; aceasta este lucrarea greu de descris a Duhului Sfánt, care a fácut in asa fel incát oamenii au seris cuvintele divine pentru oameni.... „Toatá Scriptura“, a spus Sf. Pavel, „este theopneumaticá“, adicá insuflatá de Dumnezeu. Ce mister adorabil! In cealaltá dogmá, Cuván­ tul, care „la inceput era cu Dumnezeu, S-a fácut trup. . . .“ „Fárá indoialá“, a spus acelasi apoštol, „maře este taina evlaviei: Dumnezeu S-a arátat in trup. .. .“ Deci, nu spune: „Dacá Isus Hristos este Dumnezeu, cum mai este El si om?“ Sau: „Dacá Isus Hristos este om, cum mai este El si Dumnezeu?“ Si nici sá nu spui: „Dacá Scripturile šunt Cuvántul lui Dumnezeu, atunci cum šunt ele cuvintele omului?“ Sau: „Dacá Scripturile šunt cuvintele omului, cum šunt ele si Cuvántul lui Dumnezeu?“ Nu, ci haideti sá citim, sá studiem, sá credem si sá adorám!2 Semánatul

Isus a spus: „Cu Impárátia lui Dumnezeu este ca atun­ ci cánd aruncá un om sámánta in pámánt“ (Marcu 4:26). Pentru a experimenta Cuvántul lui Dumnezeu, noi tre­ buie sá plantám sámánta Cuvántului in vietile noastre. Putem face aceasta citind Biblia, meditánd la ea, studiind-o, memoránd-o si rugándu-ne. Pe másurá ce noi facem acest lucru, sámánta nu numai cá este plantatá, ci ea creste si devine o parte a vietii noastre. Biblia este Cuvántul lui Dumnezeu si El va aduce la viatá Cuvántul Sáu, dacá noi il hránim si il udám.

190

Trebuie sá fim atenti ca sámánta sá nu ne fie furatá, pentru cá dusmanul sufletelor noastre va íncerca sá ne-o fure. Dacá ii permitem, dusmanul va aduce indoialá, acuzatie, fricá si disperare in inimile noastre. Dar dacá citim mereu Cuvántul si ascultám ce ne spune acesta, noi vom fi capabili sá ne impotrivim dusmanului. Intelegerea acestui adevár má motiveazá sá citesc Biblia in fiecare zi. Cum am spus mai devreme, eu imi incep fiecare zi cu studiul Cuvántului si rugáciune. De la ora cinci dimineata páná la ora sapte eu studiez Cuvántul si má rog. Aceste douá ore šunt foarte pretioase Dacá citim mereu Cuvántul si ascultám ce ne spune acesta, noi vom fi capabili sá ne impotrivim dusmanului.

pentru mine. Nu-mi planific nimic altceva pentru acest timp, pentru cá eu cred cá este important sá petrec acest timp in Cuvántul scris al lui Dumnezeu si cu autorul Sáu. De fapt, eu tánjesc dupá aceste ore de studiu si rugáciune si le pretuiesc. Šunt nerábdátor ca in fiecare zi sá plantez si sá ud sámánta Cuvántului in viata mea. De-a lungul anilor, eu am urmárit-o crescánd si dezvoltándu-se. In timpul rugáciunilor si al studiului, Dumnezeu imi vor­ beste despre viata mea. El imi vorbeste despre membrii familiei. Imi vorbeste despre ceea ce urmeazá sá predic si sá-i invát pe altii. El imi dá cáláuzire in ceea ce priveste deciziile minore si cele majore. Adevárurile Impárátiei imi šunt impártásite mereu prin Cuvántul Sáu. Aceasta este experienta biblicá. John Wesley, fondatorul bisericii metodisté, era un om foarte invátat care, dupá multi ani de pregátire academicá, a devenit un membru al unui colegiu din Oxford. Provenind dintr-o familie in care tatál era pastor si cunoscánd indeaproape viata de bisericá, el era si o persoaná foarte religioasá. Era expert in exegeza si comuni-

191

carea Bibliei. El s-a oferit sá slujeascá in inchisori si penitenciare si uneori conducea cáte un detinut pe drumul spre executie. John Wesley fácea multe milostenii si era implicat in slujirea crestiná atát de mult cát putea un om. Cu toate acestea, el nu era multumit de viata sa. In ciuda a tot ce fácea, el simtea un gol inláuntrul sáu. A demisionat din functia lui de la Oxford si s-a hotárát sá meargá in America sá predice indienilor de acolo. In ciuda intentiilor sále bune, Wesley a continuat sá simtá acel gol inláuntrul sáu, pentru cá se simtea la fel de pierdut ca si oamenii cárora le predicá. El a simtit cá predicile lui šunt goale si s-a intrebat dacá el chiar a inteles mesajul mántuirii. A párásit America foarte confuz si descurajat. In timp ce traversa Atlanticul, el a intálnit si a stát de vorbá cu un grup de frati moravieni. In mijlocul unei furtuni pe Atlantic, a observat cá acestia aveau in vietile lor céva ce el nu avea. Ei aveau o páce si o impácare, si el stia cá acestea vin de la Dumnezeu. Cánd a ajuns in Anglia, Wesley s-a gándit foarte serios la posibilitatea de a renunta sá mai predice. Intr-o discutie cu Peter Bohler, un frate moravian, despre doctrina indreptátirii prin credintá, el spunea: „Eu inteleg aceastá doctriná foarte bine cu ajutorul ratiunii mele, dar nu o simt si cred cá ar fi mai bine sá incetez a mai predicá páná cánd voi si simti.“ Peter Bohler i-a ráspuns: „Nu inceta sá predici, ci continuá sá predici páná cánd vei si simti.“ Wesley a fácut exact asa, si s-a intámplat céva uimitor! Dupá cáteva luni, in mai 1738, el era cu un grup de prieteni studiind Biblia. Unul dintre ei a citit prefata din comentariul lui Luther asupra Epistolei cátre Romani. Wesley a márturisit mai tárziu cá, in timp ce se citea prefata, inima lui a fost umplutá „de o cáldurá necunoscutá lui páná atunci“ si si-a dat seama atunci cá toate pácatele lui i-au fost iertate. In acel moment, el a inteles si cu ratiunea si cu inima. Din acea clipá a inceput sá 192

predice cu o nouá hotáráre si ungere, pentru ca stia cá era mántuit prin credinta in Isus Hristos si Cuvántul lui Dumnezeu a devenit reál in experienta sa personalá.3 Ungerea

Cuvántul lui Dumnezeu nu numai cá va deveni o parte din experienta noastrá personalá, ci ii va si afecta pe cei cárora le predicám si pe cei pe care ii invátám. Pe másurá ce Cuvántul lui Dumnezeu este comunicat, oamenii vor incepe sá-1 inteleagá si sá-1 experimenteze. Cuvántul va aduce intelegerea vinovátiei, páce, eliberare si sigurantá, sau mánie celor care se impotrivesc la ceea ce spune acesta. Dupá convertirea sa, John Wesley a inceput sá predice cu o maře eficacitate. Literalmente, mii de oameni veneau sá-1 audá predicánd—fárá nici un fel de sistem de amplificare—si rezultatele au fost uriase. George Whitefield, un bun prieten de-al lui Wesley, a fost un alt om care a vázut multimi de oameni schimbándu-se in urma predicárii Cuvántului. El este cunoscut ca unui din cei mai mari predicatori ai vremii lui. In prima duminicá dupá ce a fost ordinat, el a predicat in Glouchester, orasul sáu natal. Cátiva oameni i-au scris episcopului de atunci si s-au pláns cá atunci cánd a vorbit Whitefield, cincisprezece oameni au innebunit. Episcopul a ráspuns la plángerea lor spunánd cá ar dori ca toti predicatorii lui sá aibá un asa efect asupra ascultátorilor, pen­ tru cá cei mai multi nu aveau nici un efect. Noi stim cá acei oameni nu au innebunit, ci ei fuseserá convinsi de cátre Duhul Sfánt cá šunt vinovati. Era puterea Cuvántului care lucra in inimile ascultátorilor.4 Smith Wigglesworth, un predicator penticostal timpuriu, a márturisit despre un miracol pe care 1-a vázut in timp ce predicá Cuvántul: Nu voi uita niciodatá cum s-a revársat puterea lui Dum­ nezeu peste noi cánd am intrat in camera acelui bolnav. O,

193

ce minunat a fost! Am inconjurat patul bolnavului, am pus pe un frate sá-1 tiná de o mana, iar eu il tineam de cealaltá mana. Apoi, am luat fiecare mana celui din dreapta si din stánga noastrá formánd un cerc toti impreuná. „Nu vom face altceva decát vom folosi Numele lui Isus“ le-am spus. Am ingenunchiat si am soptit un singur cuvánt: „Isus! Isus! Isus!“ Puterea lui Dumnezeu s-a coborát peste noi si apoi s-a ridicat. De cinci ori puterea lui Dumnezeu s-a coborát si s-a ridicat, apoi a rámas peste noi. Dar omul din pat era nemiscat. Cu doi ani in urmá, cineva a venit si a incercat sá-1 řidiče, si diavolul s-a folosit de lipsa lui de succes pentru a-1 descuraja pe Lazár. Eu am spus: „Nu-mi pasá de ceea ce spune diavolul; dacá Dumnezeu spune cá El te va ridicá, atunci asa trebuie sá fie. Uitá totul, in afará de ceea ce a spus Dumnezeu despre Isus.“ A sasea oará puterea lui Dumnezeu s-a coborát si buzele omului au inceput sá se miste si lacrimi au inceput sá i se prelingá pe obraz. I-am spus: „Puterea lui Dumne­ zeu este aici; depinde de tine dacá o accepti sau nu.“ Atunci el a fácut o márturisire: „Am fost amárát in sufletul meu, si stiu cá L-am intristat pe Duhul lui Dumnezeu. latá-má aici fárá nici un ajutor. Nu pot sá-mi ridic máinile, nu pot nici mácar sá duc o linguritá la gurá.“ „Pocáieste-te, si Dumnezeu te va auzi,“ i-am spus. El s-a pocáit si a strigat: „0, Dumnezeule, sá fie aceasta spre slava Ta.“ In timp ce spunea aceasta, puterea lui Dumnezeu a trecut prin el. I-am cerut Domnului sá nu-mi dea voie niciodatá sá relatez aceastá intámplare altfel decát cum a fost, cáci mi-am dat seama cá Dumnezeu nu binecuvánteazá exagerárile. ín timp ce a rostit din nou: „Isus! Isus! Isus!“, patul s-a cutremurat si omul s-a cutremurat. Am spus celor care erau cu mine cá puteau sá coboare la parter. ,Aceasta este in íntregime lucrarea lui Dumnezeu. Nu il voi ajuta.“ M-am asezat si m-am uitat la acel om cum s-a ridicat si s-a imbrácat singur si apoi L-am láudat pe Dumnezeu in timp ce el cobora scárile. I-am spus: ,Acum spíme tot ce s-a intámplať. Foarte curánd s-a dus vestea si in stráinátate cá Lazár a fost vindecat si oamenii veneau din Llanelly si din toate

194

tinuturile inconjurátoare pentru a-1 vedea si a-i asculta márturia. Si Dumnezeu a mántuit pe multi in timp ce ascultau márturisirea lui la o adunare in aer liber. . . . Toate acestea s-au intámplat ín Numele lui Isus, prin credintá in Numele Sáu. Da, credintá in El, 1-a fácut pe bolnav perfect sánátos in prezenta multimii.5

Dumnezeu a fácut minuni si atunci cánd Dr. Charles S. Price se afla intr-un turneu de predicare a Evangheliei: Puterea lui Dumnezeu s-a coborát. Suté de oameni au fost mántuiti, si suté de oameni au fost vindecati. Prima persoaná cu care m-am rugat pentru vindecarea trupului, a cázut sub puterea lui Dumnezeu. Eu insumi m-am speriat. M-am rugat pentru al doilea bolnav si s-a intámplat acelasi lucru. Tremuram in prezenta Domnului; dar faptul cá amándoi s-au ridicat in picioare si au spus cá šunt vindecati, mi-a dat curaj si am continuat sá má rog. Dupá aceea, tot mai multi cádeau la pámánt sub puterea lui Dumnezeu. S-a inchiriat si o cládire aláturatá asa de mari erau multimile, iar adunarea a durat mai mult decát se preconizase... Acum, doresc sá citez din cartea lui Dr. McCrossan, asa incát sá puteti intelege ceea ce s-a intámplat acolo la acea intrunire (in Albany, Oregon). „Dr. Price a venit in Albany in timp ce cinci biserici il sprijineau in rugáciune. . . . La primul serviciu divin de vindecare din Albany, am fost pe deplin convins cá Dumnezeu i-a vindecat pe bolnavi prin rugáciune. A doua persoaná pentru care s-a rugat avea o gusá foarte maře. Dr. Price i-a fácut ungerea cu ulei pe fruntea si apoi, punándu-si mána pe capul ei, a fácut o rugáciune simplá ca Domnul sá-i dea credintá sá accepte vindecarea atunci si acolo. Astázi ea este sánátoasá. Noi, ceilalti lucrátori, am simtit mereu si mereu máini si bratele ofilite, reci si nefolositoare. Dupá o orá de rugáciune, aceleasi máini si brate erau la fel de calde ca si ale noastre. Este oare de mirare cá noi credem in vindecárile divine? „Ultima sámbátá seara a fost cel mai extraordinar ser­ viciu divin de cástigare de šuflete pentru Hrisots. Noi, lucrátorii, il asistam pe Dr. Price, care fácea ungerea la

195

vreo patru suté de bolnavi; iar noi ne rugam pentru cei ce primiserá ungerea. In timp ce se desfásura lucrarea, Duhul lui Dumnezeu a luat in stapánire intreaga adunare. Fárá nici un fel de apel, pácátosii au inceput sá vina la altar; bátráni de saptezeci de ani si zeci de tineri. Unii tineri au venit in fatá aducándu-i cu ei pe prietenii lor care plángeau. Imediat, altarul si intreaga scená au fost pline de oameni dornici sá se intálneascá cu Dumnezeu si peste tot in acel loc oamenii au inceput sá cadá sub puterea ciudatá a lui Dumnezeu. Noi, predicatorii, citiserám despre astfel de scene in intálnirile lui Finney, dar nu ne-am gándit cá vom avea parte noi insine de astfel de experiente. ... Ca rezultat al acestor intálniri, suté de oameni au fost mántuiti. O bisericá a primit peste o sutá de noi membri, alta saptezeci si cinci, alta saizeci si alta cincizeci, dar majoritatea noilor convertiti nu erau din acest oras.“6

Cánd experimentám Cuvántul lui Dumnezeu, acesta ne va schimba vietile, familiile si prietenii de lángá noi, si ii va schimba pe cei ce ne ascultá cánd predicám si dám invátáturá. Šunt convins cá multi conducátori, ca de altfel si credinciosi, nu au in mod obisnuit, experientá in Cuvántul lui Dumnezeu. Dacá ar fi asa, ei ar avea mai multá multumire si victorie in vietile lor. Uneori, eu aud vorbindu-se despre pastoři care se tem sá predice Cuvántul pe motiv cá-si vor pierde oamenii. In primul ránd, nu cred cá frica lor este intemeiatá. Cred cá Cánd petrecem timp in Cuvántul lui Dumnezeu, Duhul Sfánt ne va face cunoscut tot ce a pregátit Dumnezeu pentru noi.

pe termen lung bisericile lor vor creste, dacá acestea vor auzi predici expozitionale imbinate cu dragoste. Totusi, dacá oamenii pleacá din bisericá, atunci cautá noi con­ vertiti! Cautá-i pe aceia din orasul táu care vor sá audá despre Dumnezeu. 196

Multe biserici šunt moarte pentru cá šunt departe de Scripturá. Pot sá te provoc? Imi permiti sá te incurajez din inimá? Lasá Cuvántul lui Dumnezeu sá-si gáseascá un loc in viata ta. Isus a spus: „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, šunt duh si viatá“ (loan 6:63). In Cuvántul Sáu, Dumnezeu are extrem de multe bogátii pentru noi. Pavel ne invatá: „Lucruri pe care ochiul nu le-a vázut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa šunt lucrurile, pe care le-a pregátit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc“. . . .Cáci Duhul cerceteazá totul, chiar si lucrurile adánci ale lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 2:9-10). Cánd petrecem timp in Cuvántul lui Dumnezeu, Duhul Sfánt ne va face cunoscut tot ce a pregátit Dumnezeu pentru noi. Duhul lui Dumnezeu ne va ajuta sá intelegem „lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sáu“ (1 Corinteni 2:12). El ne va da intelepciunea si perspicacitatea lui Dumnezeu pentru a intelege lucrurile spirituále (1 Corinteni 2:13). Ca si credinciosi, noi avem „gándul Domnului“ (1 Corin­ teni 2:16). Ar trebui ca pentru noi studierea Cuvántului lui Dumnezeu si tráirea unei vieti conforme cu acesta sá fie céva natural. Noi nu mai apartinem acestei lumi, ci Impárátiei lui Dumnezeu. Aceastá Impárátie lucreazá conform principiilor si normelor cuprinse in Biblie. Cánd Cuvántul este sádit si hránit in vietile noastre, el va incepe sá dea roadá in mod supranatural. Acest rod al Duhului Sfánt va aduce slavá lui Isus Hristos, care ar trebui sá fie scopul nostru in tot ceea ce facem. Rugáciu­ nea mea sincerá este ca toti crestinii sá continue sá-L glorifice si sá-L onoreze pe Isus Hristos datoritá angajamentului lor ferm fatá de Cuvántul Sáu seris. Pregátirea

Pe másurá ce ne apropiem de finalul acestei cárti, dati-mi voie sá vá impártásesc un concept care m-a ajutat de-a lungul anilor. Eu il numesc cele trei S-uri ale

197

Cuvántului lui Dumnezeu: Cuvántul lui Dumnezeu este sursa credintei, sursa intelepciunii si secretul puritátii.

Cuvántul lui Dumnezeu este sursa credintei „Astfel, credintá vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvántul lui Hristos“ (Romani 10:17). Dacá vrem sá ne márim credintá trebuie sá fim oameni ai Cuvántului. Credintá noastrá se intáreste cánd citim Biblia pentru cá aceasta este comunicarea lui Dumnezeu cátre umanitate. Biblia vorbeste duhului nostru. Ne dá exemple de oameni exact ca si noi, care au umblat prin credintá. Dacá Dumnezeu poate lucra cu altii, atunci El poate lucra si cu noi. Biblia este pliná de promisiunile Sále si este vie! Cánd citim, studiem si ascultám Cuvántul lui Dumnezeu cu o inimá infometatá, credintá noastrá va creste in mod natural. Simon Petru pescuise toatá noaptea si nu prinsese nimic. Isus i-a spus sá mai arunce návoadele incá o datá. Petru a spus: „Invátátorule, toatá noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic; dar, la cuvántul Táu, voi arunca mrejile!“ (Luca 5:5). Tot ceea ce avea nevoie sá audá Petru a fost „cuvántul Táu“. Aceasta a fost de ajuns sá-i dea credintá sá íncerce. Petru si-a aruncat din nou návoadele si „au prins asa o maře multime de pěsti cá incepeau sá li se rupá mrejile“. Cuvántul este exact ceea ce avem noi nevoie sá auzim si sá intelegem. Acesta va face sá creascá credintá noastrá si o va intári. Biblia ne spune cá: „lui Avraam credintá „i-a fost socotitá ca neprihánire“ (Romani 4:9). Avraam a crezut Cuvántul lui Dumnezeu, si a ascultat de el cánd 1-a auzit. El a pásit prin credintá si Dumnezeu Si-a tinut cuvántul. Avraam nu avea nevoie decát sá audá Cuvántul lui Dumnezeu si stia cá nu putea sá dea gres. El a inteles cá Dumnezeu Isi va onora cuvántul Sáu. Noi putem cunoaste Cuvántul si putem gási sigurantá cánd il citim si > il auzim. Dumnezeu va onora Cuvántul

198

Sau in vietile noastre. Eu cred sincer cá motivul pentru care asa de multi oameni se luptá cu credintá lor este acela cá ei nu au obiceiul sá audá si sá citeascá aceastá pretioasá Carte a lui Dumnezeu. Trebuie sá ne formám acest obicei! Noi šuntem oameni ai credintei. Dacá dorim sá crestem si sá ne dezvoltám ca oameni ai lui Dumnezeu, noi trebuie sá fim oameni ai Cuvántului.

Cuvántul lui Dumnezeu este sursa íntelepciunii Psalmul 119 ne spune: „Cát de mult iubesc Legea Ta! Toatá ziua má gándesc la ea. Poruncile Tale má fac mai intelept decát vrájmasii mei, cáci totdeauna le am cu mine. Šunt mai invátat decát toti invátátorii mei, cáci má gándesc la ínvátáturile Tale. Am mai multá pricepere decát bátránii, cáci pázesc poruncile Tale“ (v. 97-100). Richard R. Hammar este consilierul juridic al organizatiei Assemblies of God. Richard a lucrat si a dat sfaturi despre procedurile legale la peste o sutá de grupuri denominationale. El šcrie des in publicatii crestine si a scris multe cárti, care au ajutat Biserica in generál. Intr-o zi, 1-am intrebat despre experienta mántuirii lui. El mi-a relatat cum L-a cunoscut pe Hristos in una din bisericile lui Assemblies of God, pe vremea cánd era stu­ dent. Richard frecventase biserica si in copilárie, insá era o bisericá moartá, fárá nici un sens. Richard a caracterizat aceea bisericá astfel: „Predicile erau citite cuvánt cu cuvánt din materiále pregátite dinainte si comunicau putiná convingere personalá (sau aceasta lipsea cu desávársire); erau pur si simplu lipsite de inspiratie. Liturghia, ca si predicá era fárá sens—oameni fárá nici o expresie, foloseau acelasi vocabular sáptámáná de sáptámáná, rostind cuvinte pe care nici nu le credeau, nici nu le intelegeau.“7 Multi oameni din lume tráiesc aceastá experientá. Merg la bisericá in mod regulat, dar nu aud, nu vád si nici nu simt Evanghelia lui Isus Hristos. 199

Cánd Richard L-a cunoscut pe Hristos, experienta lui din biserica s-a schimbat radical. El scrie: „S-a dus si indiferenta spirituálů si relativismul moral al vietii mele din trecut. Pentru a doua oará in viata mea aveam dorintá sá má rog si sá citesc Biblia. Uneori petreceam ore intregi din zi in comuniune cu Dumnezeu.“8 Setea lui Richard dupá Dumnezeu a crescut si dorintá lui dupá Cuvántul lui Dumnezeu a devenit intensá. Intr-o zi, pe cánd citea Epištola lui lacov, el a citit despre promisiunea intelepciunii, ca ráspuns la rugáciunea credinciosului. Richard spune: „Am inceput sá practic rugáciunea zilnicá, si una din přimele interventii ale lui Dumnezeu in viata mea, a fost cá notele mele au devenit numai notě de zece. Ulterior am fost admis la Universitatea Harvard, pe care am absolvit-o in 1976. Am frecventat si Harvard Divinity School si am reusit cu succes la examenul CPA, si am scris multe cárti. Richard crede cu adevárat (si eu cred la fel) cá Dumnezeu i-a dat o intelepciune unicá pentru ca el sá facá ceea ce face. Astázi, el este o maře binecuvántare pentru organizatia noastrá si pentru multe alte grupuri religioase, datoritá promisiunii de intelepciune gásitá in Cuvántul lui Dumnezeu. Cuvántul lui Dumnezeu este secretul puritátii

Cánd Cuvántul devine o parte a vietii noastre, Dumnezeu ne va ajuta sá rámánem curati in toate aspectele vietii noastre. In rugáciunea Lui pentru noi, Isus a spus: „Nu Te rog sá-i iei din lume, ci sá-i pázesti de cel ráu. Ei nu šunt din lume, dupá cum nici Eu nu šunt din lume. Sfinteste-i prin adevárul Táu: Cuvántul Táu este adevárul“ (loan 17:15-17). Noi vom fi avertizati, corectati si cáláuziti in vietile noastre, dacá interiorizám ceea ce spune Cuvántul lui Dumnezeu. Secretul puritátii este sá stii ce spune Cuvántul si sá faci tot ceea ce spune acesta. 200

Biblia este cu adevárat sursa credintei noastre; ea ne oferá toatá intelepciunea de care avem nevoie si este secretul puritátii in vietile noastre. O, prieten drag, fii o persoaná credincioasá. Fie cá esti pastor, invátátor, conducátor crestin sau proaspát crestin, te rog sá lasi Cartea lui Dumnezeu sá te cáláuzeascá in tot ce faci. Biblia nu te va duce niciodatá in rátácire. Ea iti va aráta calea spre mántuire si cum sá petreci vesnicia impreuná cu Autorul ei. Te va ajuta in toate hotárárile tale. Te va sensibiliza in fata oamenilor. Va fi sfátuitorul si ghidul táu. Ea este insási Cuvántul lui Dumnezeu. Martin Luther spunea: „Biblia este vie, ea imi vorbeste. Are picioare, fuge dupá mine. Are máini si má prinde.“9 Aceste afirmatii šunt adevárate: dacá o citim, o studiem si o ascultám, Biblia va deveni o parte a vietii noastre. „Eu šunt creatura unei zile, trecánd prin viatá ca o ságeatá prin aer. Šunt un duh care vine de la Dumnezeu si se íntoarce la Dumnezeu; un duh care pluteste deasupra marelui golf; peste cáteva luni nu voi mai fi; voi cádea intr-o vesnicie de neschimbat! Vreau sá stiu un singur lucru—calea cátre cer. ... Dumnezeu Insusi S-a coborát sá má invete calea. El a scris-o intr-o carte. 0, dati-mi Cartea aceea! Indiferent de pret, dati-mi cartea lui Dumnezeu!“ —John Wesley

Notě

1Aceasta a fost o experientá a lui Wayde I. Goodall. 2Louis Gaussen, La veritable doctrine de M. Gaussen sur l’inspiration des Ecritures, Trois Lettres, 13, citát in Rene Pache, The Inspiration and Authority of Scripture, trans. Helen I. Needham (Chicago: Moody Press, 1969), 41-42.

201

3Adaptat din D. Martin Lloyd Jones, Preaching and Preachers (n.p., n.d.) 318-19. 4Ibid., 320. 5Wayne E. Warner, ed., Touched by the Fire (Plainfield, N.J.: Logos International, 1978), 3-4. 6Charles S. Price, And Signs Followed: The Life Story of Charles S. Price, rev. ed. (Plainfield, N.J.: Logos International, 1972), 56-59. 7Luat din tractatul personál al lni Richard R. Hammar The Road Not Taken. 8Ibid. 9Michael P. Green, ed., Illustrations for Biblical Preaching (Grand Rapids: Baker Book House, 1982), 35.

202

čitím, sá studiem, sá memorám, sá citám, sá predicám §i sá inváfám Cuvántul mai mult ca oricánd. Aceastá carte extraordinará reprezintá o lecturá obligatorie, in staré sá-i provoace §i sá-i determine pe pastoři! §i conducátorii din intreaga lume sá insiste asupra adevárului, care este Cuvántul lui Dumnezeu.“ —Tommy J. Bamett „Chemarea la o dedicare reinnoitá fa^á de autoritatea Bibliei a apárut exact la timpul ales de Dumnezeu pentru trezirea spiritualá! íntoarcerea la Cuvánt vorbe§te efiicient despre importanfa increderii noastre in Cuvántul lui Dumnezeu, atát in slujire, cát §i in via{a cre§tiná practicá. Nu este nici o indoialá cá ea va avea o influenfá durabilá asupra tuturor crestinilor.“

e Thomas E. Trask este superintendentul generál al organizafiei Assemblies of God. Absolvent al Colegiului Biblie North Central, Minneapolis, Minnesota, Trask a slujit timp de douazeci fi cinci de ani ca pastor, ocupánd fi alte funcfii in Assembli-s of God, inainte de a fi ales conducátor al acestei organizafii in 1993. Wayde I. Goodall este coordonatorul biroului Ministerial

Enbichment J al Co

entru lucrátori. Goodall, absolvent fi al altor cdteva fcoli cu renume te ca misionář fi pastor.