Icoane pe sticla

Citation preview

MICA BIBLIOTECĂ DE ARTĂ

ICOANE PE STICLĂ

MICA BIBLIOTECĂ DE ARTĂ

Lector: DE.NIA MATE.E.SCU Tehnoredactor: NICOLAE. MIHAILE.SCU

ApJrut 1971. Coli de tiţ,a.T 1,75. P!a11.1e o/ut 32. C. Z. pentru bibliotecile mari 7. C. Z. Pentru biblioiecil, mici 7.748. Întrepr. poligrafică „Arta Grafică" Calea Şerban Vodă 133. Bucureşti Republica Socialistă România Comanda nr. 1619

ICOANE PE STICLĂ Cornel IRIMIE

■ Marcela

FOCŞA

EDITURA MERIDIANE, 1971

Ma.cheta şi coperta colecţiei:

VAL MUNTEANU

Pe copertă: Maico tndurerată Sur la couverture: Mater Do/orosa

P

ictura pe sticlă, dezvoltată la români ca un meşteşug popular şi folosită la zugră­ virea icoanelor, a fost practicată pînă în prima jumătate a secolului al XX-iea mai ales în unele centre rurale şi urbane din Transil­ vania şi - într-o măsură redusă - în nordul Moldovei. Lucrate, în general, pentru populaţia rurală, icoanele pe sticlă erau vîndute adesea de către înşişi autorii lor prin satele din regi­ unile respective sau prin tîrguri, uneori chiar în localităţi depărtate de centrele de producţie. Unele stampe din secolele al XVIII-iea şi al XIX-iea reprezintă scene de tîrg, în care apar şi iconari desfăcîndu-şi produsele. Astfel, de pildă, la Muzeul Brukenthal din Sibiu se găseşte o litografie în culori, din anul 1819, opera pic­ torului Franz Neuhauser, reprezentînd un tîrg din Transilvania (probabil la Sibiu), unde un iconar, cu icoanele atîrnate pe o prăjină, îşi aşteaptă cumpărătorii. Numeroase icoane pe sticlă mai pot fi găsite atît în bisericile de sat, cît si în unele din inte­ rioarele bogat împodobite' ale vechilor case ţărăneşti din Transilvania, în nordul Olteniei şi Munteniei, precum şi în Moldova. 5

Problema originii acestui gen de artă populară din România este legată de dezvoltarea lui în alte ţări, în special în Boemia şi Austria. Despre istoricul picturii pe sticlă s-au scris pînă în pre­ zent relativ multe lucrări, dar nu există încă o unitate deplină de păreri asupra epocii în care această tehnică - după unii autori fiind de origine bizantină - cunoscută în Italia în secolul al XIV-iea, devine un meşteşug popular. Potrivit unor cercetători, dezvoltarea picturii pe sticlă ca meşteşug popular a avut loc prin secolul. al XVII-iea, pentru tehnica picturii cu fond de oglindă, şi ceva mai tîrziu pentru pictura în tempera. Procedeul acesta apare întîi probabil în Tirol şi Boemia de sud, de unde se întinde în Bavaria şi Pădurea Boemiei, iar apoi se răspîndeşte atît spre vest cît şi spre est, ajun­ gînd în Transilvania prin Austria. Deşi începuturile acestui meşteşug în România n-au putut fi determinate pînă acum cu precizie - din lipsă de documente cunoscute şi de piese datate dinainte de a doua jumătate a secolului al XVIII-iea - cercetătorii, judecînd după carac­ terele unor inscripţii pe cele mai vechi icoane (N. Iorga), sînt în general de părere că pictura de icoane pe sticlă apare la români în secolul al XVII-iea. Ni se pare logică deducţia că, desi­ gur, se pictau icoane pe sticlă încă înainte de aşa-zisul «miracol» de la Nicula din 1699, de cînd această artă a devenit adevărată indus­ trie casnică (1.C. loanidu şi G.G. Rădulescu). Începuturile picturii pe sticlă la români ar avea loc deci în a doua jumătate a secolului al XVII-iea, precizări în acest sens urmînd să mai aducă viitoa6

rele cercetări. Oricum, în Transilvania existau la epoca aceea condiţii favorabile pentru dezvol­ tarea picturii pe sticlă. Ateliere primitive de fabricat sticlă («glăjăriile») începuseră să apară încă din secolul al XVI-iea, de pildă, la Rîşnov, în sudul Transilvaniei, ele înmulţindu-se cu timpul pe tot întinsul acestei provincii, ca urmare a dezvoltării manufacturilor. În cele mai noi lucrări şi tratate privind istoria României, cît şi în unele studii recente refe­ ritoare la icoanele pe sticlă, se aduc interesante informaţii în această direcţie (Şt. Meteş). Introducerea tiparului în secolul al XVI-iea dăduse un imbold deosebit xilogravurii folosite şi pentru ilustrarea cărţilor bisericeşti. La sate circulau diferite gravuri cu teme religioase, oferind meşterilor de ţară modelele pe care aceştia aveau să le copieze pe plăcile lor de sticlă. Este posibil ca românii să fi învăţat această tehnică în centrele din Boemia, Moravia, Slo­ vacia etc., unde se vor fi dus să lucreze, sau de la sticlarii veniţi de acolo în Transilvania, pic­ tura pe sticlă fiind practicată în unele părţi chiar pe locul de producţie a sticlei, în acele « Glashutten », unde se păstrau şi cărţi de modele. De asemenea, se poate ca meşteşugul să fi pătruns şi prin călugări străini, veniţi în pelerinaj în diferite centre religioase din Tran­ silvania, în mînăstiri folosindu-se tehnica pic­ turii pe sticlă pentru confecţionarea de imagini votive. Marea răspîndire a picturii pe sticlă în Tran­ silvania se datoreşte atît tehnicii sale înteme­ iate pe copierea unui model, aceasta necerînd

7

o învăţătură atît de îndelungată a meşteşugului ca în cazul picturii pe lemn, cît şi condiţiilor social-culturale ale Transilvaniei din epoca aceea. Cuprinderea Transilvaniei după 1699 în imperiul habsburgic are asupra dezvoltării culturale a românilor din această provincie o dublă influ­ enţă. Pe de o parte, ei se găsesc pe liniile de circu­ laţie ale unor forme de artă şi cultură proprii Europei centrale, iar pe de altă parte caută căi de manifestare specifice. Nevoiţi să se mul­ ţumească a folosi, ca popor asuprit, mijloace mai modeste de exprimare artistică, ei le valo­ rifică la maximum, ajungînd în unele domenii - cum ar fi cel al icoanelor pe sticlă - la rezultate remarcabile. În afară de Transilvania şi, în parte, indepen­ dent de ea, se pare că prin secolul al XVIII-iea apăruseră şi în nordul Moldovei cîteva centre româneşti de icoane pe sticlă. Ele fuseseră stimulate de legăturile cu nordul Transilvaniei şi de unele influenţe pătrunse din Galiţia, unde se ştie că de asemenea s-au lucrat icoane pe sticlă. Noi împrejurări contribuie pe la sfîrşitul seco­ lului al XVIII-iea la înflorirea acestei arte. Dacă la început icoanele pe sticlă erau considerate mai mult ca imagini religioase, cu timpul, pe măsură ce producţia lor devine fenomen de masă, ele găsesc în sensibilitatea colectivă şi o puternică rezonanţă estetică. Icoanele pe sticlă constituie, prin caracterul lor şi prin locul pe care-l ocupă în interioarele ţărăneşti, un ele­ ment de decor, alături de blidarele cu căncee şi farfurii, de culmile cu ştergare şi păretare, 8

armonizîndu-se cu acestea în cadrul unei com­ poziţii unitare. Gustul pentru locuinţa bogat împodobită transformă icoana pictată pe sticlă într-o imagine cu funcţiuni complexe - icoană si tablou - care avea atît rostul de a încînta privirea, cît şi de a servi ca obiect de cult. În acest sens, tendinţa firească a artistului popular spre schematizare, şi exigenţele unei tehnici, care în reprezentarea imaginii înclină să reţină doar elementul esenţial, au dus la dezvoltarea unei arte de o expresivitate deosebită. Deşi fiecare centru a avut o viaţă şi evoluţie proprie, în funcţie de condiţiile locale, se poate vorbi de un stil unitar, evident în toată dezvol­ tarea acestei arte la români. După primii zugravi, care creează probabil unicate lucrate cu multă migală, apare, în urma cererii tot mai mari, producţia în serie, confec­ ţionarea pieselor făcîndu-se pe faze, în cadrul unui proces de diviziune socială a muncii în familii sau ateliere. Această etapă, care durează aproape un secol şi jumătate, dă o producţie intensă, nu lipsită de calităţi artistice. Compozi­ ţiile sînt schematice, stîngace, însă destul de expresive, ajungînd să ne încînte prin naiva !or primitivitate şi rafinatul simţ al culorilor. ln acest răstimp un număr de zugravi-colpor­ tori se stabilesc în diverse centre, în special din sudul Transilvaniei. În etapa următoare, la începutul secolului al XIX-iea, arta icoanelor pe sticlă înfloreşte dato­ rită unor creatori care se desprind de constrîn­ gerile şablonului. Sînt meşteri talentaţi, unii dintre ei zugravi de biserici, preocupaţi de a face din fiecare icoană pe sticlă o piesă de valoare 9

artistică, în care libertatea şi originalitatea com­ poziţiei se î�bină, de obicei, cu stilul narativ şi decorativ. ln limbajul artistic al acestor zu­ gravi îşi fac apariţia noi mijloace pe care ei le utilizează cu îndemînare, cum ar fi tehnica degradeurilor ş.a. În plus, în ceea ce priveşte tendinţa de localizare, elementele decorului autohton sînt subordonate temei principale, pe lîngă care ele se înscriu în mod discret şi firesc. În fine, începutul secolului al XX-iea aduce decadenţa acestei arte, concurată de litografii şi degradată de tendinţe de comercia­ lizare. Valoarea picturii populare pe sticlă este o des­ coperire relativ tîrzie. În a doua jumătate a secolului al XIX-iea şi mai ales la începutul secolului al XX-iea, puţinii autori care se pre­ ocupă de aceste fermecătoare realizări o fac mai mult pentru a sublinia caracterul lor pri­ mitiv. Raportate la idealul de frumuseţe al epocii, icoanele, care îşi permit atîta libertate faţă de anatomie şi legile perspectivei, nu_puteau decît să îngrozească pe aceşti autori. ln anul 1890 un ordin ministerial interzice chiar col­ portarea icoanelor pe sticlă în Transilvania. Studiul icoanelor pe sticlă se loveşte desigur de unele greutăţi, deoarece meşterii îşi datau şi semnau foarte rar icoanele. Cele mai vechi exemplare datate şi cunoscute pînă acum aparţin celei de a doua jumătăţi a secolului al XVIII-iea, şi sînt extrem de puţine. Pe de altă parte, vechile centre de pictură pe sticlă au dispărut. Răspîndirea icoanelor prin 10

colportaj, pe teritorii destul de întinse, ca şi circulaţia modelelor (izvoadelor) au dus la co­ existenţa, în diferite regiuni, a unor exemplare provenind din centre diferite, aşa încît identifi­ carea producţiei unui anumit centru pe baza materialului existent în regiune nu poate fi făcută decît cu oarecare rezervă. Au existat aşa cum au relevat ultimele noastre cercetări chiar centre specializate în colportarea icoa­ nelor pe sticlă. Aşa este de pildă satul Vlădeni din apropierea Braşovului. Ţăranii de aici transportau şi desfăceau icoanele Iucrate în atelierele din Scheii Brasovului, în secolul al XIX-iea şi începutul sec�lului al XX-iea, în tot sud-estul Transilvaniei. Abia după primul război mondial încep cer­ cetări sistematice ale centrelor de pictură pe sticlă (I. Muşlea, Gh. Pavelescu ş.a.). Datorită acestor studii, cît şi numeroaselor colecţii care s-au format în ultimul timp, sînt posibile astăzi aprecieri asupra dezvoltării picturii pe sticlă în ansamblul ei şi asupra unor centre, în special. Cert este că, puţin numeroase la început, centrele s-au înmulţit cu timpul. Care sînt aceste centre, cînd au apărut şi în ce condiţii, prin ce se caracterizează producţia lor - toate acestea se cunosc din ce în ce mai bine. Cel mai vechi centru de pictură cunoscut este cel de la Nicula, sat aşezat la 4 km de orăşelul Gherla, din judeţul Cluj. Faima Niculei este atît de mare, încît multă vreme a fost consi­ derat ca singurul centru de pictură pe sticlă din Ardeal. Aceasta este, de exemplu, şi părerea 11

lui Heinrich C. Wendt, care în lucrarea sa despre icoanele româneşti citează Nicula ca singurul centru de pictură pe sticlă. Numărul destul de limitat al lucrărilor apărute pînă în prezent, mai ales în limbi străine, cu privire la acest subiect, explică şi faptul că problema este prezentată incomplet chiar în atlasul et­ nografic austriac, apărut în ultimii ani (Fr. Knaipp). Unii cercetători au pus problema dezvoltării picturii pe sticlă la români în legătură cu aşa­ zisul «miracol » consemnat în documentele timpului. Se spune că, în 1699, o icoană a sf. Maria, aflată în mînăstirea de la Nicula, ar fi lăcrimat. Vîlva stîrnită în jurul «minunii», marea afluenţă de pelerini veniţi să se închine acestei icoane şi doritori să aibă chipul Mariei au constituit un îndemn pentru unii ţărani de la Nicula să zugrăvească pe sticlă acest su­ biect pentru a-l comercializa (I. Muşlea). După spusele bătrînilor, pe vremuri se picta aproape la fiecare casă din acest sat. Cele mai multe icoane erau vîndute pelerinilor, altele fiind colportate prin toată Transilvania. ln lungile lor drumuri, iconarii Niculei au ajuns pînă în nordul Moldovei şi în Muntenia, în apus pînă în Banat şi regiunea Tisei. Numele icona­ rilor din Nicula sînt, în general, destul de puţin cunoscute, aceştia neavînd obiceiul să-şi sem­ neze sau dateze icoanele. Cea mai veche icoană datată cunoscută din Nicula este din anul 1802, şi aparţine Muzeului etnografic al Transilvaniei din Cluj. Se cunosc numele unor mesteri din a doua jumătate a secolului al XIX-iea şi începutul 12

secol u l u i al XX-iea ; Tudor Tocari u , Dionis i e l uga, Ştefan Mi rcea, Ştefan Bel indean sînt conside­ raţi ce i mai buni iconari din acea epocă. U ltimu l meşter cunoscut este o femeie : Maria Ch ifor. Pentru a putea face faţă unei cereri atît de mari d e icoane, l a N icu l a p roducţ i a era rigu ros orga­ nizată în cadru l atel i eru l u i , fiecare operaţi une fi ind încredinţată unu i alt zugrav : un ul desena contu r u l , altu l cal igrafia inscri pţi i l e, al tre i l ea aşternea foiţa de au r, al patru l ea cu lorile ş i aşa mai departe. Temel e atacate la N icu l a sînt excl usiv rel i­ gioase, dar cu refe r i r i l a aspecte ale vieţii reale, inspi rate din medi u l înconj u rător ş i din v i aţa de toate z i l e l e, cum ar fi chenarel e geometrice, elemente de arhitectu ră, motive florale etc. Icoanel e sînt, în general, de mici dimensi uni, de obicei 30/25 cm. Arta meşteri lor din acest centru este caracterizată print r-un desen naiv, dar foarte sugestiv şi printr-o compoziţie simplă ş i cl ară. Pentru înfăţişarea diferite l o r scene , meşteri i iconari foloseau în gene re puţine personaje. Cîteodată apare ş i un element a rhitectu ral caracteristic, de exempl u cetatea Ierusal imu l u i . La N icu l a s e util i zează mai rar fondu ri ornamen­ tal e : e l ementel e geometrice ori vegetal e (stel e , c h enare î n fo rmă d e funie răsucită, frunze, flori) , libe r dispuse, sînt de un efect decorativ încîntăto r . Colorit u l icoanelor vechi de l a N icu l a, · ·de o mare fru museţe, se caracterizează prin ton u r i subt i l e d e roz, roz-mov ş i verde-ol iv, armoni­ zate cu brun, galben-ocru ş i albastru. C u lori le sînt dis p u s e î n pete mari, ton u r i l e mai în-

13

chise ale fond u l u i susţinînd verdele ş i roşul veşmintelor personajelor. Una d in creaţiile cele mai i nteresante ale acestui centru este chipul Madonei îndurerate, înveş­ mîntată în acea haină neagră ce are şi u n fel de glugă, n umită maphorion, i magine care, în d i ­ ferite variante, s-a răspînd it î n toată Transilvan ia. I mportanţa centrulu i de l a Nicula stă nu n umai în prod u cţia sa veche de aproape trei veacuri , ci şi în faptul că iconari i de aici, plecaţi pri n ţară. s-au stabilit de multe ori în alte părţi, d u cînd cu ei această artă. În i med iata apropiere a N iculei, l a Gherla, a l ucrat în ti mpuri mai recente meşterul Fai n Gherghel. Icoanele acestuia, înrudite stilistic cu cele de la Nicula, prezi ntă unele asemănări ş i cu pictu ra p e sticlă d i n Slovacia. Cîmpurile albe, decorate cu flori ş i buchete roşi i ale icoanelor din Gherla, se găsesc ş i în icoanele pe sticlă slo­ vace d i n secolele XVIII şi XIX. O particularitate o constituie i nscripţiile cu l itere l ati ne. I poteza existenţei u n u i centru de pictură pe sticlă în Maramureş, paralel cu cel de l a Nicu la, însă cu o perioadă mai scurtă, pare a se con­ firma. Icoanele de Maram ureş prezi ntă înru­ d iri de stil cu cele de la Nicula, dar au un colorit mai surd, adeseor, cu negru, maro şi roşu stins. Secolul al XVI II-iea pare să marcheze o etapă importantă în dezvoltarea picturi i pe sticlă. După cum atestă unele însemnări în colecţia Mitropoliei din Sibiu ar fl existat o i coană datată 1 729. De fapt, d i n această perioadă provin cele mai vechi i coane datate pe care le cunoaştem : icoanele Arhanghelul Mihail şi Sf. Nicolae. descoperite nu de mult de noi în bise-

rica d i n Mureşen i i- Bîrgăului (judeţul B i striţa­ Năsăud), datînd d i n 1 769, apoi i coana Sf. Maria, zugrăvită de Ion i ţă Zugravu di n B raşov în anul 1 780 (cf. Mari a Gol escu), Maria cu pruncul, datată de asemenea 1 780, Adormirea Precistei de N icolae Zugravu d i n Lancrăm, d atată 1 787 (cf. Gh. Pavelescu) . Î n această perioadă pi ctura pe sti c l ă începe a fi practi cată i ntens ş i în sudul Trans i l van i e i , centre l e mai importante fi i nd cele d i n zona Ţări i Bîrsei, Sebeş-Alba, Sibiului ş i Făgăraşul u i . Cercetări l e făcute î n jurul Braşovului au stabilit importanţa deosebită a cart i erului Schei lor ca centru de pictură pe sticlă. A i c i au l ucrat, pe lîngă meşter i i l ocal n i c i , di ntre care un i i s-au bucurat de o anumită faimă în regiune, ş i ico­ nari ven i ţ i de l a N i cula. Icoanele braşovene n u sînt î n genere d atate sau semnate, cea mai veche cunoscută fi i nd icoana zugravului Ion iţă d i n B raşov, d i n anul 1 780, dej a menţi onată. Acelaş i subi ect, la fel t ratat, l-am găsit recent într-un exemplar semnat Ion i ţă Zugravu la bise r i ca d i n Cri halma - judeţul Braşov. Pictura pe sti c l ă în Schei se dezvoltă în condiţi i mai p r i e l n i ce, întrucît cererea de i coan e, limi­ tată la început l a nevoi l e populaţiei di n această zonă, nu a i mpus în genere - ca la N i cula executarea i coanelor în serie, decît în parte. Sub i nfluenţa icoanelor pi ctate pe lemn d i n Munte n i a ş i Mol dova, meşteri i braşoven i , în parte zugravi de icoane pe l emn, au avut pos i ­ b i l itatea să-ş i perfecţioneze meşteşugul. Dintre atel ierele care au l ucrat în $che i i Braşo­ vulu i , b i necunoscut este cel condus de Rudolf Zainich i . 15

U n alt g r u p d e centre, care a cunoscut o oare­ care d ezvoltare încă. d i n seco l u l al XVI I I -iea se găseşte în zona Sebeş-Al ba. Aici, cel e mai i m por­ tante centre, atît p r i n vech i mea meşteş ugu l u i , cît ş i p r i n fru m useţea pictu r i i , erau Lancră m , Laz s0 i Maieri . În b iserica d i n Lancrăm se păstrează cîteva i coane vec h i , semnate şi datate, care aparţ i n secol u l u i al X I X-iea (Tăierea capului S f. Ioan, 1 822 ; Sf. Trei Ierarhi, 1 833 ; Sf. Nicolae, 1 835 ; Maica Precista, 1 836 ; Isus Hristos, semnată Ion Costea, 1 841 ; Adormirea Maicii Domnului, l u­ crată în 1 877 d e I l i e Costea, mort în 1 921 , u l ­ tim d escendent al u n e i fam i l i i d e zugravi). În Laz au l uc rat cîteva fam i l i i d e i conari care îş i transmiteau îndeletn ici.rea d i n tată în fl u . . Cel mai vechi iconar a fost Ion Zugrav u , iar u l ti m u l , care a l ucrat î n mod cu rent, Au rel Rodean , mort î n 1 938. J n 1 968, mai trăia aici fostu I zugrav I l i e I . Poenar u , în vîrstă de 86 an i . Di ntre toţ i aceştia, S i m ion Zugrav u , care l u­ crează pe l a început u l secol u l u i XIX, este u n u l d i n cei mai i nteresanţi. P e lîngă pictu ra pe sticlă el p racti ca şi pi ct u ra pe pînză l i p ită pe l e m n . Astfe l , în sat u l J i na, d i n Mărg i n i mea Si­ b i u l u i , am d escoperit în u lti m i i an i o capel ă d e mici d i mensi u n i constru ită d i n l e m n , căptuşită cu pînză şi zug răvită în întregi me, în 1 827, de către acest meşte r. L i n i a de d ezvoltare şi i nfl uenţel e suferite de p i ct u ra d i n zona Sebeş-Al ba nu au fost stabi­ l ite cu precizie. Este p robab i l ca ea să se fr dez­ voltat în l egăt u ră cu pictu ra d i n zona S i bi u l u i , dar, î n parte (ş i i n d i rect), ş i s u b i nfl uenţa pictu ri i d e l a N i cula. Pict u ra d i n această zonă 16

apare de o mare d iversitate. U n i nteresant tip de i coane, pe care îl găsi m şi în Val e-S i b i u , precum ş i în zona Ţăr i i Oltu l u i , este acela c u fo n d d e hîrtie arg i ntată apl i cată p e sticlă. Pe acest fo n d cen u ş i u d o m i nant, un dese n , u neori l i n iştit, alteori p l i n d e m işcare, este pus în val oare de un colorit co m p u s d i n ton u ri d e verde crud , al b ş i b r u n -găl bu i . U n eori pete de u n roş u verm i l lon dau o i ntensitate d eosebită pi c­ turi i . Î n cartierul Mai e r i , l a marg i nea o raş u l u i Al ba I u l ia, s-au l ucrat, înai nte d e pri m u l război mond ial , i coan e d e o fact u ră s pecifică, sub i n­ fl uenţa centru l u i d e l a Laz ş i p robab i l a cel u i d e l a N ic u l a. Sînt cu noscute n u me l e a două zugrăviţe, cu n u me l e de fam i l i e P rodan , al e căror I ucrări se caracterizează pri ntr-o scară de c u l o r i tar i , red usă la roş u , n egru şi au r SG h . Pavel escu). l n afară de cel e d e l a Poiana S i bi u l u i , Săl i şte şi Val e, în j u r u l S i b i u l u i au fost identificate în u l t i m a v r e m e centre n ec u n oscute de pic­ tură pe st i c l ă , cu m ar fi Bo iţa, M i ercu rea, Săcă­ date şi Răhău . Recent am afl at că în seco l u l a l XVI I I- i ea a l uc rat l a Ră h ă u p i ctor u l Bîscă­ Ciortan (1 746-1 826) , cel care avea să d esco­ pere în satu l l u i un tîn ăr băiat de ţăran , ta­ lentat, şi pe care- l va t r i m ite să stu d i eze l a Acad e m i a d i n V i ena, d even i n d p ri m u l pictor academic român d i n Tran s i lvan i a : l oan n Cos­ tande. Unul d i n ce l e mai vec h i ş i m a i i m portante d i ntre aceste centre este, n eîn d o i os , Poiana Sibi u l u i , u n d e t rad iţia vorbeşte d es p re un zu ­ grav stab ' l it aco l o pe l a sfîrş i t u l secol u l u i al 17

XVIII-i ea. Pictura din regiunea Sibiului, în special icoanele vechi din Poiana, se remarcă p rin preţiozitatea coloritului, în care strălucirea aurului se îmbină cu tonurile de roşu şi verde dulce, şi p rin fineţea şi expresivitatea d ese­ nului. În cursul seco lului al XIX-iea se ridică în impor­ tanţă activitatea cent relor din Făgăraş. Aici au lucrat în a doua jumătate a secolului t recut cîţiva meşteri renumiţi. Lucrările lor, în parte datate şi semnate, p recum şi amint i rea încă vie păstrată d e localnici des p re opera lor, au permis în mare măsură identificarea iconarilo r. Unul dintre cei mai însemnaţi este Savu Moga, venit de la Nicula şi stab i l it în anul 1 843 în satul Arpaşul de Sus , unde a l ucrat tot restul vieţii. Se presupune că la venirea lui în Arpaş stăpînea meşteşuguI picturii pe sticlă, considerînd cele două icoane d atate 1 844, aflate în vechea sa casă din Arpaş . El moare în 1 899, ultima l u i icoană - neterminată - fiind datată în 1 898 (Lena Constante). În arta lui Savu Moga, poate l ipsită de o anu­ mită căldură şi spontaneitate, dar cu o com­ poziţie amplă, interesantă, este v i zibi l ă renun­ ţarea l a preocupările decorative în favoarea e l emente l o r de naraţ i e pe care le conţine tema. Eleganţa şi s i g u ranţa desenului, varietatea col o­ ritul ui şi fo l os i rea deg radeuri l o r fac d in opera acestui mare artist popular o real izare d i ntre cel e mai izbutite. Unul dintre zugravii d e icoane cei mai dotaţi este desigur Matei Purcaru al Ţimfo rii, numit Matei Ţi mfo rea (1 836-1 906) . E l ev al l ui Moga, el se d ezvoltă pe un d rum p rop riu. Lucrează 18

în satul Cîrţişoara , prima l u i icoană cunoscută pînă acum datînd din 1859. Talent multiplu, Ţimforea se manifestă în special în interpretarea temelor ample - Facerea lumii, Raiul, Groaz­ nica judecată, Patimile lui Isus etc. - unde îş i afi rmă din plin ştiinţa compunerii şi arta culorii. El îşi compune scenele cu fantezie, folosind personaje numeroase, îngeri, ani male fabu­ loase etc. Compoziţia este rezolvată, de obicei, pri n suprapunerea în mai mu lte registre a diferitelor elemente ş i momente succesive ale naraţiei. Prezenţa a nenumărate amănunte : personaje şi scene, luate din realitatea cotidiană - bărbaţi şi femei îmbrăcaţi după moda epoci i , muzicanţi, un Adam care ară, o Evă care toarce etc. conferă icoanelor lui Ţimforea o rară originali­ tate şi însufleţi re. Dar Ţimforea ştie să-şi su­ pună fantezia şi unei discipli ne severe. Nume­ roase icoane - Cina cea de taină, Sf. Ilie vădesc o ştiinţă riguroasă a compoziţiei. Colo­ ritul lui este foarte personal, dominat de tonuri de roş u şi albastru intens. Menţionăm că u nul d intre cei doi fii ai lui Matei Ţimforea - anu­ me Ion - a pictat de asemenea icoane pe sticlă, fiind cu noscute mai multe piese semnate şi datate. Mai puţin c u noscut decît S. Moga sau M . Ţi m­ forea, Ion Pop poate fi considerat al treilea mare iconar al Făgăraşului. Fără a atinge arta lui Savu Moga, sau fantezia lui Ţimforea, Ion Pop se manifestă ca un meşter preocupat de �ompoziţie şi de colorit. ln oraşul Făgăraş au mai lucrat Petru Tamaş (pînă în 1915) şi Lindeş , ale cărui icoane se 19

caracterizează prin claritatea desenului şi lumi­ nozitatea coloritului . Ultima meşteriţă care a mai lucrat în Făgăraş, pînă în preajma celui de-al doilea război mondial, Ana Dej , se trăgea d intr-o familie de iconari . Ea folosea modelele părinţilor săi . Icoanele exe­ cutate în atelierul acestei familii sînt foarte uşor de recunoscut. În genere ele sînt de mari dimensiuni, compoziţia lor e clară ; coloritul foloseşte tonuri intense de roşu, verde, albas­ tru, cărămiziu, d ispuse în suprafeţe_ mari, cu un remarcabil simţ al ritmului. ln pictura acestor icoane apar personaje în veşminte cu falduri bogate, ceruri înstelate şi pajişti înflo­ rite, nenumărate şi variate elemente ornamen­ tale. Prezenţa în numeroase sate d in zona Munţilo r Apuseni, d in Bihor şi Banat a sute de icoane pe sticlă de altă factură, cu alte caracteristici de desen şi culoare decît cele provenite din centrele cunoscute pînă acum, îndreptăţesc susţinerea ipotezei că au existat şi aici unele centre. În ceea ce priveşte tehnica de lucru la pictura pe sticlă, ea este - în general - unitară. Ico­ nar i i au folosit trei feluri de materiale : sticla, culorile şi lemnul pentru rame şi pentru spa­ tele icoanelor (dublajul de protecţie). Dacă în ultima vreme, în special la sfîrşitul seco­ lului al XIX-iea şi începutul secolului al XX-iea, sticla se cumpăra de la fabrici sau din pră­ vălii, în trecut se lucra numai pe sticlă confec­ ţionată în m ici ateliere sau manufacturi (« glă­ jări i ») di n apropierea Clujului şi din Munţ i i

20

Apusen i, precum ş1 i n satele de la poalele mu nţilor Făgăraş (Cîrţişoara, Arpaş, Porum­ bacu , Avrig etc.). Aici sticla era produsă ma­ nual în foi subţiri şi prezenta u n d uituri, ochiuri de aer sau noduri mici, ceea ce a făcut ca icoanele pi t:ite pe această sticlă să fie mai fragile. Sticla îndeplineşte în cadrul icoanei pe sticlă u n dubl u rol : acela de suport şi de înlocuitor al verniului. U n avantaj important al sticlei îl constituie calităţile de transparenţă şi de lumi­ noz itate pe care le capătă culorile, aştern ute direct, fără altă preparaţie. Execuţia acestor icoan e comporta u nele dificultăţi. Zugravul trebui a să aibă în vedere că întreaga compo­ ziţie îi va apărea invers şi că accentele şi retu­ şurile ul treioare nu sînt posibile. (Î n aşternerea petelor de culoare se pu neau întîi luminile şi abia pe urmă ton ul local.) Mai era apoi fragili­ tatea sticlei, aderenţa slabă a culorilor apli­ cate, cît şi imposibilitatea restaurării propriu­ zise în caz de accident. În ce priveşte culorile, negrul se prepara din negru de fum frecat cu clei şi cu alcool, ames­ tecîndu-se de obicei şi cu puţin gălbenuş de ou. Celelalte culori se frecau îndeosebi cu ulei, iar pentru a se usca mai repede, în momentul în care urma să se aştearnă pe sticlă, s � adăuga puţină terebentină şi acetat de plumb. ln afară de negru, care servea pentru desen ul conturu­ rilor, cele mai cunoscute şi mai întrebuinţate culori erau : roşu, galben, albastru-vînăt, verde, alb, cărămiziu sau carmin, bronz şi argintiu . Ton u rile şi intensităţile culorilor depindeau într-o foarte mare măsură de felul cum le pre­ parau diferiţii meşteri, cum aj ungeau la selec21

tarea unor nuanţe propri i , deven ite caracteri s­ tice pentru icoanele din diferite centre. În aproape toate cazurile, icoanele se zugră­ veau după modele (izvoade). Numai cei mai în­ zestraţi dintre zugravi au creat icoane din ima­ ginaţia lor (Savu Mega, Matei Ţimforea, Ilie Costea etc.). Modelele erau decalcuri pe hîr­ tie făcute cu creionul sau cu o culoare, după icoane mai vechi şi deseori după litografii ş i xilogravuri. Uneori hîrtia modelului se ungea cu petrol, deoarece astfel desenul devenea mai clar şi se putea folosi şi întors. Se trăgeau mai întîi contururile în culoare neagră şi albă, cu pensulă sau condei. Se tre­ cea apoi la inscripţiile cu litere cirilice, latine sau, mai rar, greceşti. La multe icoane se ob­ servă greşeli în inscripţii, datorită faptului că mulţi iconari - în special cei din Nicula erau analfabeţi. După contururi şi inscripţii se făcea « umplutura», iar apoi se ungea totul cu terebentină. Bronzul sau aurul în foiţe se folosea pentru aureolele sfinţilor sau chiar pentru fondul unor icoane. Icoanele pe sticlă erau încadrate în rame de lemn de brad ş i numai rareori d e lemn d e fa g sau stejar, colo­ rate de obicei în acord cu cromatica icoanei. Unii iconari (de exemplu la Laz) foloseau ra­ me cu profi l sculptat cu motiv de funie. Între sticlă şi spatele de lemn al ramei se punea de multe ori hîrtie pentru a proteja stratul pictural. Uneori hîrtia pusă în spate constituia şi fondul icoanei, fiind folosită, în acest scop, adeseori hîrtia argintie. Copierea repetată a tiparelor a dus la modi­ ficarea lor, determinînd astfel o anumită varie22

tate de forme, amplificată de personal itatea diferiţilor meşteri. Stîngăcia artistului şi ine­ galităţile ivite adeseori în tehnica de execuţie a icoanelor pe sticlă au contribuit de asemenea la această varietate. Tehnica icoanelor pe sticlă arată marea simpli­ tate a mijloacelor de care s-au servit aceşti zugravi ţărani, asemănătoare cu acelea ale ola­ rilor sau cu cele întrebuinţate pentru înconde­ iat ouăle, fapt ce pune şi mai mult în evidenţă talentul, simţul artistic al meşterilor ţărani care au făurit aceste opere. Temele către care se orientau iconarii de la sate cuprindeau în general sfinţii protectori ai muncii, sănătăţii şi bunurilor, scene din viaJa Mariei şi a lui Isus, scene din Apocalips. ln alegerea lor se reflectă într-o bună măsură condiţiile locale istorice, mentalitatea şi modul 9e viaţă specifice ale ţăranilor români. ln iconografia picturii pe sticlă, pe lîngă eveni­ mentele canonice de origine orientală sau uneori apuseană, se întîlnesc elemente prove­ nite din cărţile apocrife şi legende, din cărţi de literatură populară, din folclor, precum şi elemente luate din mediul de viată imediat. În cazuri speciale, se adaugă şi diferite alte elemente cerute de cei care comandau icoane. Preferinţa care a existat în pictura pe sticlă pentru anumite teme, pentru anumiţi sfinţi, în jurul cărora au circulat o serie de legen, 34, fasc. 1 - 1 1, 1 968 p. 33 -41 .

LISTA REPRODUCERILOR

Coperta : Maica îndurerată ; Ţara Oltu l u i , p r i m a j u mă­ tate a sec. X I X ; 66,5 X 61 , 5 cm ; colecţia A. Slăti nean u , Bucu reşt i . 1 . Adam şi Eva (Pomul raiului) ; N i c u la, sfîrşitu l sec. XVI I I - începutu l sec. X I X ; 27, 5 X 22 cm ; M uzeu l d e istorie, S i g h i şoara. 2. Sf. Gheorghe ; N i c u la, pri ma j u mătate a sec. X I X ; 27, 5 x 22, 5 cm ; M uzeu l d i n Poiana S i bi u l u i . 3 . Duminica floriilor; N i cu la, sec. X I X ; 28, 5 x 22, 5 c m ; col ecţia V. D răg uţ, Bucu reşti . 4. Isus cu viţa ; l u crată p robab i l în Maram u reş, sec. XI X ; 32 x 25 cm ; col ecţia V. D răg uţ, B u c u reşt i . 5. Răstignirea ; N i c u la, începutu l sec. X I X ; 24 x 1 9 cm ; col ecţia I . Dan c u , Bucureşt i . 6. /sus Hristos ; N i cu l a, începutu l s e c . X I X ; 2 9 x 2 4 c m ; col ecţia M . Focşa, Bucu reşt i . 7 . Sf. Paraschiva (detal i u) ; N i cu la, sfîrşitu l XVI I I -începutu l sec. X I X ; 27, 8 X 22,2 M u ze u l Bru kenthal , S i b i u .

sec. cm ;

8 . Maica îndurerată ; N i cu la, sec. X I X ; 39 X 31 , 5 c m ; M uzeu l Bru kenthal , S i b i u . 9. Masa raiului ; N icu la, m i j l ocu l sec. X I X ; 27, 5 x 23 c m ; col ecţia V. D răguţ, Bucu reşti .

43

1 0.

Fecioara cu pruncu l ; Nicu la, sfîrşit u l sec. XVI I I ­ începutu l sec. XIX ; 34,5 x 28,5 cm ; colecţia V. Drăguţ, Bucu reşti.

11.

Cina cea de tain ă ; l ucrată în nord u l Transi l vaniei, sec. XIX ; 50, 3 x 45,3 c m ; colecţia d r. K . Kessler, Bucu reşti.

1 2. Naşterea Precistei (detal i u) ; Gherla, început u l sec. XX ; 40 x 30 cm ; colecţia P. Cod iţă, Bucureşt i. 1 3. Ilie prooroc ; lucrată d e zugravul Fai n G herghel, G herla, a doua j u mătate a sec. XIX ; 50 x 46 c m ; colecţia I . M i n u l escu, Bucu reşt i . 1 4.

Maica îndurerată ;

l ucrată probab i l în Maramu reş, începutu l sec. XIX ; 41 x 36 cm ; colecţ i e particu­ lară, Bucureşti.

1 5.

Masa

raiului• (detal i u) ; Nicu la, mijlocul sec. XIX ; 30, 5 x 25, 5 c m ; colecţia V. Drăguţ, Bucu reşt i.

1 6. Sf. Teodor (Sf. Teodor apare ai c i cu trăsături le ş i cost u m u l l u i M i hai Viteazu l) ; l ucrată probab i l la N i cu la, sec. X I X ; 41 x 35,5 cm ; colecţia d r. Kes­ s ler, Bucureşti. 1 7. Învierea ; lucrată în nord u l Transi lvan iei, a doua j u mătate a sec. XIX ; 52,5 x 43 c m ; colecţia I . M i n u lescu, Bucu reşti. 1 8.

Răstignirea l u i Isus ;

N i cu la, începutu l sec. X IX ; 32, 3 x 28 c m ; M uzeu l Bru kenthal, S i b i u .

1 9.

Adam ş i Eva

(detal i u) ; l ucrată în nord u l Tran s i l­ vaniei, a doua j u mătate a sec. X I X ; 55 x 43 c m ; M uzeu l etnografic al Transi lvan iei, Cluj.

20. Sf. //ie ; Schei i Braşovu l u i , sec. XIX ; 40, 5 x 38,2 cm ; M uzeu l Bru kenthal, S i b i u . 21 . Naşterea lui Isus (detal i u) ; Schei i Braşovu l u i , sec. XIX ; 45,3 X 40, 3 cm ; colecţie particulară, Bucu reşti.

44

22. Plîngerea (Coborîrea de pe cruce) ; N i c u l a, înce p u t u l sec. X I X ; 27 x 23 cm ; M uze u l d e i storie, S i g h i ­ şoara. 23. Ilie prooroc ; N i cu l a, sec. X I X ; 31 x 25,S cm ; M u­ zeu l de i storie, S i g h i şoara. 24. Dumin ica floriilor (detal i u) ; Laz , Valea Sebeş u l u i , m i j l o c u l sec. X I X ; 43, 2 x 38 , S cm ; M uzeu l Bru­ kenthal, S i b i u . 25. Maica îndurerată ; l u crată p robab i l în Laz, Valea Sebeş u l u i , sfîrş i t u l sec. XVI I I - încep utu l sec. X I X ; 33 X 28 c m ; col ecţia I. Dan c u , B u c u reşt i . 26. Botezul (detal i u) ; N i c u l a, începutu l s e c . X I X ; 32 x 25,8 c m ; colecţie parti c u l ară, B u c u reşti . 27. Botezul lui Isus ; Sche i i Braşovu l u i , a d o u a j u mătate a sec. X I X ; 43, 2 x 3 8 c m ; M uzeu l Bru kentha l , Sibiu. 2B. Maica îndurerată ; Laz, Valea Sebeş u l u i , l ucrată d e A u re l Rodean u , începutu l s e c . X X ; 47, 3 x 42, 8 c m ; M uzeu l Bru kenthal, S i b i u . 29. Plîngerea (Prohodul) ; Mărgi n i mea S i b i u l u i , sem n ată şi datată : N . F., 1 829 ; 34, 5 x 40 c m ; col ecţia C. De metrescu , B u c u reşt i . 30. Isus cu viţa ; S c h e i i B raşovu l u i , sec. X I X ; 51 , 6 x 46 c m ; M uze u l B r u kenthal, S i b i u . 31 . Plîngerea (Pieto) ; Laz, Valea Sebeş u l u i , sfîrşitu l sec. X I X ; 43 , 5 x 38 c m ; M uze u l B r u kenthal, Sibiu. 32. Sf. prooroc //ie (detal i u) ; Mărg i n i mea S i bi u l u i , sec. X I X ; 46, S x 41 c m ; M uze u l din Poiana S i b i ului. 3 3 . Sf. Haralambie ; l u crată p robab i l î n Mărg i n i mea S i b i u l u i , sec. X I X ; 59 x 54 cm ; M uzeu l d e artă pop u l ară, B u c u reşti .

45

34. Fuga în Egipt ; Laz, Valea Sebeş u l u i , m ij locul sec. X IX ; 46 x 41 cm ; colecţia I . M i n u lescu, Bucu­ reşti. 35. Îngroparea lui Isus Hristos (detal i u) ; Ţara Oltu l u i , p r i m a j u mătate a sec. XIX ; 5 1 x 46,5 cm ; M uzeu l de artă populară, Bucu reşti . 36. Arhanghelii Mihail şi Gavril ; Făgăraş, a doua j u mătate a sec. X I X ; 59 x 48 cm ; M uzeu l de artă popu lară, Bucureşti. 3 7 . Sf. Nicolae ; Ţara Oltu l u i , sec. XIX ; 53, 5 x 46 c m ; M uzeu l de artă popu lară, Bucureşti . 38. Maica îndurerată (deta l i u) ; Cîrţişoara, lucrată de Matei Ţi mforea, datată 1 884 ; 54,4 x 44 c m ; M uzeu l Bru kenthal , S i b i u . 3 9 . Duminica floriilor; Făgăraş, mijlocul sec. X I X ; 52,7 x 45,9 c m ; Muze u l Bru kenthal, S i b i u . 40. Sf. Gheorghe ; Făgăraş, pri ma j u mătate a sec. X I X ; 4 2 x 36 cm ; colecţia I . Dan cu, Bucureşt i . 41 . Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul ; oraş u l Făgăraş, sfîrşitu l sec. X I X ; 66,8 x 62 c m ; M uzeu l de artă popu lară, Bucureşt i . 42. Sf. Teodor; Ţara Oltu l u i , sec. XI X ; 56 x 51 cm ; M uzeu l d i n Braşov. 43. Maica îndurerată ; Ţara Oltu l u i , sec. XIX ; 58 X 53 c m ; M uzeu l d i n Făgăraş. 44. Sf. Gheorghe ; Ţara Oltu l u i , sec. XI X ; 54 x 48 cm ; colecţie parti culară, Bucureşt i . 4 5 . Bunavestire ; Făgăraş, datată 1 866 ; 54 X 48 c m ; M uze u l de artă populară, Bucureşti. 46. Cina cea de tain ă ; Ţara Oltu l u i , l u crată p robab i l de zugravul Li nteş, a doua j u mătate a sec. X I X ; 58 x 52, 6 cm ; M uzeu l Bru kenthal , S i bi u .

46

47. Dumin ica floriilor ; Arpaş u ! de Sus, l ucrată p robabi l de Savu Moga, datată 1 8 72 ; 37,S x 32,5 cm ; co­ lecţia C. B răi loi u , Bucu reşti. 48. Sf. Haralambie; Ţara Oltu l u i , datată 1 871 ; 52 x 45 cm ; Muze u l d e artă popu lară, Bucu reşti. 49. Sf. Ilie proorocul; Ţara Oltu l u i , sec. XIX ; 54 x 44 cm ; colecţie particulară, Bucu reşti. 50. Tăierea capului S f. Ioan Botezătorul (Detal i u); Arpaşu I de Sus, lucrată p robabi l de Savu Moga, datată 1 877 ; 50 x 45 cm ; colecţia C. Brăi loi u , Bucureşti. 51 . Naşterea l u i Isus (detal i u) ; Arpaş u ! d e Sus, semnată Savu M oga şi datată 1 865 ; 73 x 57 c m ; M uzeu l Bru kenthal, S i b i u . 52. Isus cu viţa ; Ţara Oltu lui, sec. XIX ; 4 1 x 36 c m ; colecţia I. Bidian u , Bucureşt i . 53. Ilie prooroc ; Ţara Oltu l u i , sec. X I X ; 52 x 45,5 c m ; colecţia I. M i n u lescu, Bucu reşti. 54. Sf. Gheorghe ; Arpaş u ! d e Sus, l ucrată p robabi l de Savu M oga, datată 1 872 ; 58 x 49, 5 cm ; colecţia C. B răi l oi u , Bucureşti. 55. Naşterea Precistei ; Arpaş u ! de Sus, l ucrată p robabi l de Savu M oga, datată 1 872 ; 47 x 39,5 cm ; M uzeu l d i n Făgăraş. 56. Ilie prooroc ; Făgăraş, m ij locul sec. XIX ; 38 x 54, 5 cm ; M uze u l Bru kenthal, S i b i u . 57. Răstign irea ; Ţara Oltu l u i , a d o u a j u mătate a sec. XIX ; 52 x 48 cm ; colecţie parti culară, Bucureşti. 58. Sf. Gheorghe (detal i u) ; l ucrată în Făgăraş ; 47 x 40 cm ; colecţia Paula şi Traian Herse n i . 59, S f. Treime (Troiţa) ; Arpaş u ! de Sus, l ucrată de Savu Moga, datată 1 859 ; 73,5 x 57, 5 cm ; colecţia C. Brăi lo i u, Bucu reşti.

47

60. lngroparea lui Isus (detal i u) ; Arpaş u l de Sus, sem­ nată şi datată : zug rav Savu Mega, 1 864 ; 71 , S x 82 cm ; colecţia C. B răi l o i u , Bucu reşti. 61 . Isus cu viţa şi Sf. Haralambie ; Făgăraş, a doua j u mă­ tate a sec, X I X ; 56,4 x 72,5 c m . ; M uzeu l Bruken­ thal, S i b i u . 62. Sf. Nicolae c u arhanghelii Mihail ş i Gavril (detal i u) ; Cîrţişoara, a doua j u mătate a sec. XI X ; 40 x 49,8 cm ; M uzeu l Brukenthal, S i bi u . 63. Cina cea de taină ; Făgăraş, datată 1 902 ; 54,2 x 48,9 cm ; M uzeu l Brukenthal, S i b i u . 64. invierea ; Arpaş u l d e S u s , l ucrată probab i l de Savu Mega, a doua j u mătate a sec. XIX ; 45 x 40 cm ; colecţia C. B răi loiu, Bucureşti .

Dimensiunile ind i cate desemn ează înălţimea x lăţimea icoanelor inclusiv rama.

I CCNES S U R VERRE

DE RO U MAN I E

La pei ntu re s u r verre comme forme d ' art pop u l a i re dans le domaine de l ' i magerie re l igieuse et des i cones etait pratiq u ee e n Rou manie, jusque vers l e m i l i e u du xxe siecle, dans q uelques centres r u raux e t u rbai ns de Transylvan i e et, dans u n e moi n d re mesu re, e n Bu ko­ vine. C'est principalement de Boheme et d ' Autriche que la pei ntu re sur verre s'est repandue e n Rou manie. D'origi n e byzanti ne selon certai ns, e l le etait con n u e e n !tal ie des l e x1ve s i e c l e . De l 'avis de quelq ues auteu rs, la tech n i q u e de l a pei nture s u r fond de m i ro i r a u rait com mence etre p ratiquee par Ies artisans pop u l ai res au xv11e s i ecle et cel le de l a detre mpe un peu p l u s tard. C'est vraisemblablement d a n s l e Tyrol et e n Boheme d u Sud q u ' a pris naissance cette fo r m e d 'art popu lai re, d ' o u e l l e s'est repand u e e n Baviere et dans Ies forl!ts d e Boheme, pour ensu ite s'eten d re tant vers l 'ouest que vers l ' est, arrivant j usqu'en Transy l vanie par l ' i ntermediai re de l 'Autriche. li est generalement ad mis, sur la foi des caracteres e m p l oyes pour Ies i nscri pti ons des p l u s anciens exemplaires con n u s (N. Iorga), q u e Ies i cones s u r verre ont fait leur apparition chez Ies Rou mai ns au xv1 1e siecle. De toute fai;on la Transy lvanie reu n i ssait a cette epo­ que des conditions favorables au deve loppement de cet art. On y fabriq uait, en effet, le verre des le xv1e

a

49

siecle dans des atel i e rs rudi mentai res q u i se m u lti­ p l ierent dans toute cette provi nce par su ite du deve­ loppement de ! ' i nd ustrie man ufacturiere. L ' i ntrodu ction de ! ' i mpri merie au xv1 e siecle avait donne un p u is­ sant e lan a la xylogravu re a sujets re l igieux, fu rnis­ sant aux pei ntres de la cam pagne des modeles q u ' i ls rep rod uisaient s u r verre. li semble q u'au XVl l l e siecle quelq ues centres rou mains d ' i cones sur verre aient aussi pris naissance e n Bu ko­ vine, ce q u i s'ex p l i q u e a la fois par Ies liens q u i u n is­ saient cette province au Nord de la Transy lvan ie et par l e voisinage de Galicie, ou ce genre de pei ntu re etait egalement p ratique. Le plus ancien centre d ' i cones s u r verre semble avoir ete cel u i de N i c u la, v i l lage situe p res d e C l uj ; sa re­ nom mee etait tel le q u ' i l fut longte m ps considere com­ me l ' u nique centre de peinture sur verre de toute la Transylvan ie ; c'est l e seul que mentionnent H . C . Wendt e t l e recent atlas eth nographique autrichien (Fr. K nai pp). La p l us ancienne i cone datee q u e l 'on connaisse jusqu'a ce jour, p rovenant d e ce v i l lage, porte le m i l les i m e 1 802. On con naît nean moins Ies noms de quelq ues pei ntres d ' i cones de l a seconde moitie d u XIXe s i ecle et d u com mencement d u xxe, tels q u e Tudor Tocari u , Dionisie l uga, Ştefan M i rcea, Ştefan Beli ndean et u n e fe m me, Maria Chifor, q u i passaient p o u r I e s mei l leu rs de l e u r epoque. Aux themes rel igieux, Ies pei ntres d ' i cones de ce cen­ tre melaient des aspects de l a vie ree l l e empru ntes au m i l ie u envi ron nant et a l a vie q u otidien ne. Les i cones de N i c u l a sont de petit format et se d isti nguent par leur dess i n na'if mais remarquablement suggestif, et une composition si mple et clai re. Les d i fferentes scenes q u'e l les evoq uent comportent generalement peu de person nages. Les fonds orne mentaux y sont

so

assez rares ; Ies moti fs geometriques et vegetaux - eto i l es, encad rements en torsade, feu i l les, fle u rs, etc. - l i brement d i stri b ues, sont d'un effet decoratif des plus reussis. Le coloris vaut par la d e l i catesse des tons ou pred o m i n e nt l e rose, l e mauve rose et l e vert o l i ve, harmon i ses d e brun, d ' ocre j a u n e et de b l e u . U n autre centre d e pei nture s u r verre s e m b l e avo i r existe vers l a m e m e epoq u e dans la region de Maramu­ reş, pendant m o i n s d e temps toutefois qu'a N i c u la. Les ic6nes d e Maram u reş sont d u meme sty l e que cel­ Ies de N icu la, mais d ' u n coloris plus terne ou predo­ mi nent l e n o i r et l e rouge ete i nt. Les recherches effectuees dans Ies e n v i rons d e Braşov ont etab l i q u e le faubou rg de Schei a longte m ps ete un i m portant centre de pei ntu re s u r verre. Sous l ' i n­ fl uence des ic6nes s u r bois de Valachie et de M o ldavie, Ies arti sans d e B raşov, dont certai ns p rat i q uaient ega­ lement la pei ntu re s u r bois, e u rent la poss i bi l ite de se perfectionner dans l e u r metie r. D ' u n e riche d i versite, la peinture s u r ve rre de la region de Sebeş-A l ba semble avoi r ete j us q u ' a u n cer­ tai n point tri b utai re de la pei ntu re de la region d e S i b i u , m a i s o n y d i scerne e n m e m e te mps l ' i nfl uence de ce l l e de N i c u la. Signalons encore ici u n type i nte­ ressant d ' i c6nes, q u i ont p o u r fond u n e feu i l l e d e papi e r argente e t l e dess i n , tant6t fige, tant6t p l e i n d e mou­ vement, est m i s e n val e u r par l e co loris fait d e ve rt vif, de blanc et d ' ocre jaune, rehausse parfois de touches de verm i l l o n . L e s centres d e l a region de Făgăraş, tres actifs au X I Xe siecle, compterent q u e l q ues artisans rep utes dans la secon d e moitie d e ce s i ecle. L ' u n des p l u s remar­ q uables est Savu M oga, orig i na i re de N i cu la, q u i s 'eta­ blit en 1 843 a Arpaşu I-de-S u s . L'art de Savu M oga vaut

51

av�nt tout par u n e composition ample et interessante, ou !'artiste renonce aux effets decoratifs en fave u r des elements narratifs q u e comporte le theme traite. Talent m u ltiforme, Matei Ţi mforea (1 836 -1 906) ex­ cel le dans Ies vastes themes tels q u e La Creation du monde, Le Paradis, Le Jugement dernier, ou s'affirme sa science de la composition et de la cou l e u r. La techn iq ue des icones s u r verre est la meme partout. Dans ces icones, le verre re mplit un double role, ser­ vant de s u pport a la peinture et rempla,;:ant le vernis. Les tons et l ' i ntensite des cou leurs dependaient de la maniere dont cel les-ci etaient preparees par Ies diffe­ rents artisans. Les themes et Ies person nages sont Ies sai nts-protecteu rs attitres de la sante, du travai l et des biens. Outre Ies s uj ets rel igieux consacres, d ' i ns­ pi ration orientale o u occi dentale, on trouve dans Ies icones roumaines sur verre des episodes empru ntes aux l ivres apocryphes, a la litterature popu lai re, et au fol klore, ainsi que des aspects de la vie q u otidienne. U n theme q u e l 'on rencontre assez rare ment est cel u i d'Adam et d' Eve, generalement rep resentes au­ pres de l 'arbre au fruit defendu. La stylisati on de l'ar­ bre est parfois de facture orientale et rappe l l e Ies mi­ niatu res persanes. Un personnage que l 'on retrouve dans tous Ies centres de pei nture sur verre est l e prophete E l ie ; l 'episode le plus souvent represente est ce l u i de son erleve­ ment au ciel , dans un char attele de chevaux ailes. Les elements locaux abondent dans ces i cones : une touloupe paysanne d u prophete, u n paysan labo u rant et une fe m me qui fi le aupres d ' u ne berceau d'enfant. Le theme de l 'Annonciation s'i nspire de l ' i conograph ie occidentale. La Vierge Marie est ordi nai rement re­ p resentee en oraison, tenant un l i vre de prieres, dans u n cad re architectural.

52

Dans beaucoup d ' i cones representant La Cene, notam­ ment dans la region d e S i b i u , l ' i nfluence d'reuvres de l 'ecole classique ital ienne, tel les que la Cene de Leonard d e Vinci, est man ifeste, tandis que d 'autres procedent de modeles byzantins. La scene d u Cruciflement est t raitee dans le style des xylogravu res popu lai res ; e l l e a pou r caracteres dis­ tinctifs l 'expression d u regard, la flexion des genoux et quelques elements non bibliques, fol kloriq ues ou legendai res. Tant certai ns Noels, que, s u rtout, Ies vieil les croyan­ ces popu lai res des Rou mai ns, e mpru ntees aux Slaves, celebrent la vigne dont le theme vient se joindre cu­ rieusement a cel u i des Evangi les. Les eleme nts de legende sont n ombreux dans Ies i ma­ ges de sai nt N i colas, peint dans u n cad re d 'architec­ ture rou mai ne, en compag n i e de trois jeu nes fi l les que, selon la tradition, ii sauva du deshonneu r, de sai nt Haralambios, vai nqueur de la peste, ou de sai nt Geor­ ges terrassant le d ragon. Sous l e rapport de l a forme, l'une des particu larites essentiel les de la pei nture populaire s u r verre est le caractere decoratif de la composition, jo i nt a u n certai n schematisme q u i ne n u i t pas pourtant a l 'expressivite de l ' i mage. Les figu res projetees s u r u n fond convention­ nel n'ont que deux d i mensions, l 'artisan vil lageois ne con naissant pas I e s lois de la perspective. L a mi s e en page est geometrique et adaptee au sujet. Le ryth me, ample et souple, contri bue a ! ' u n ite de l 'ensemble, et, par la repetition de certai n s motifs, de quelques taches de cou leur, ii met en rel i ef ('idee centrale de la composition. Le temps est transpose dans l 'espace : dans le cas d ' u n e narration e n plusieurs episodes, Ies phases s uccessives sont representees cote a cote.

53

C'est s u rtout par le coloris q u e val ent Ies i cones rou­ maines sur verre. Car Ies pei ntres popu lai res s'en­ tendent a harmoniser Ies tons en j uxtaposant u ne tei nte s o m b re et u n e tei n te clai re, et save nt user j u di­ cieusement des cou l e u rs co m p l e m e ntai res, l e rouge voisi nant avec l e vert, l e b l e u avec l ' o range. Une ca­ racteristi q u e i m po rtante du sty l e des 1 cones s u r verre est l a p resence d ' e l e ments decoratifs a motifs flo raux et geomet r i q u es. Les realisati ons remarq uab les dans ce g e n re ne doi­ vent pas, b i e n ente n d u , etre detachees d e l 'art popu­ lai re rou mai n dans son ensemble. Les i cones rou mai nes s u r verre sont auj o u rd ' h u i appreci ees a l e u r j uste val e u r par Ies amateu rs de beau et Ies speci a l i stes de tous pays .

I L U S T R A Ţ I I

1 . Ada m ş i E ,o • Adam e t Eve

2. Sf. Gheorghe

• Saint Georges

3. Duminica floriilor e Entree de Jesus a Jerusalem

4. Isus cu viţa • Le Pressoir mystique

5 . Răstign irea • Le Christ en croix

6. /sus Hristos • Jesus-Christ

7. Sf. Paraschiva (detal i u) • Sainte Parasceve ( detai I)

9. Masa raiului • La Toble celeste

8. Maica îndurerată • Mater Dolorosa

1 O. Fecioara cu pruncul • La Vierge a I ' Enfant

1 1 . Cina cea de taină • La Cene

1 3. // ie prooroc

• Le Prophete El ie

1 2. Naşterea Precistei • Nativite de fa Vierge

1 4. Maica 1ndurerată •

Mater

Dolorosa

1 5. Masa raiului • La Table celeste

1 6. Sf.

Teodor

( M i hai Viteazul)

• S a i n t Theodore ( M i c h e l l e B rave)

1 7. În vierea • La Resurrection

1 8. Răstignirea

lui

Isus

• le Christ en croix

1 9. Adam şi Eva (detal i u) • Adam et Eve (detai l)

20. Sf. Ilie • Le

Prophete

Elie

21 . Naşterea lui Isus • La

Nativite

22. Plîngereo • Lomen totions sur le corps du Christ 2 3. /I ie prooroc • Le Prophi!te El ie

25. Maica îndurerată • Mater Dolorosa

24. Dumin ica

flori ilor

(detal i u )

• E n t ree de Jesus a Jerusalem ( detai I)

27. Botezul

lui

Isus

• Le Bapteme de Jesus

26. Botezul • L e Bapteme de Jesus

2 8 . Maica îndur�rată

• Mater Dolorosa

29. Plîngerea (Prohodul) • Lamentations sur le corps du Christ

30. Isus

cu

viţa

• Le Pressoir mystique

31 . P/îngerea • Pieta

32. S f. prooroc I l ie (detal i u) • Le Proohete Elie ( detai I)

3 3 . Sf. Hara l a m b i e • S a i n t Harolambios

34. Fuga /n • La Fuite

Egipt

en

Egypte

35. Îngroparea lui Isus Hristos

• La M ise au tombeau

3 6 . Arhanghe l i i M ih a i l şi Gavril • Les Archanges Michel e t Gabriel

37. Sf. Nicolae • Saint Nicolas

39. Dumin ica floriilor • Entree de Jesus a Jerusalem

38. Maica îndurerată • Mater

Do/orosa

40. Sf. Gheorghe • Saint Georges

41 . Tă ierea cop u l u i S(. Ioan Botezăto r u l Deco / lation de S a i n t Jean -Baptiste

• La

42. Sf.

Teodor • Saint Theodore

44. Sf. Gheorghe • S a i n t Georges

4 5 . B u n a ves t i r e • l ' An n o n c i o t ion

46. Cina cea de taină • La Cene

47. Duminica floriilor • En tree de Jesus a Jerusalem

48. S f. Haralambie • Saint Haralamb ios

4 9. S f. fi ie proorocu I • Le Prophete Elie

50. Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul

• La Deco/lation de Saint Jean-Baptiste

51 . Naşterea

lui • La Nativite

Isus

52. Isus cu viţa • Le Pressoi r mystique

53. Ilie prooroc • Le Prophete E l ie

54. Sf. Gheorghe • Saint Georges

H rÎ IJI f. r;l� I J l 'r/ ''i ccT I

S S . Naşterea Precistei • Nativite de la Vierge

5 6 . Ilie prooroc • Le Prophete El ie

57. Răstign ireo • Le Christ en croix

5 8. Sf.

Gheorghe

(deta l i u) • Saint Georges (deta i l )

59. Sf.

Treime

(Troiţa) • La Philoxen ie d ' Abraham

60. Îngroparea lui Isus (deta l i u) • La M ise ou tom beau ( detai I)

61 . Isus cu viţa şi Sf. Haralambie • Le Pressoir mystique et Saint Haralambios

62. Sf. Nicolae cu arhanghelii M ihail şi Gavril (detal i u) ► • Saint Nicolas et Ies archanges M ichel et Gabriel (deta i l )

t