eu & tu & el & ea: sau dialogul generalizat 978220247x

Citation preview

•

MIHAI ŞORA EU &: TU &: EL &: BA. .• SAU DIALOGUL GENERALIZAT

/..

µ�

MIHAI ŞORA

EU & TU & EL & EA ... SAU DIALOGUL GENERALIZAT

I

EDITURA CARTEA ROMA NEASCĂ 1990

OC Coperta de GH. BALT

Această carte a fost scrisă în urmă cu doi ani - şi /,/ocatd de aproape tm atîta t1reme de o organizare a \tntrtdţii româneşti pe care am t1rea (şi împrejurările "" 11e-o permit Încă pe măsura aşteptărilor noastre ale t11t11rora) s-o dăm pentru totdeauna uitării. Multe aş 111111 at1ea desigur de spus, din perspecti t1a chiar a tl dor pe care le străbatem acum, şi cer iertare cititorilor c,l 11-am at1ut timpul şi puterea nici măcar să-mi recitesc lucrarea, necum să mai adaug cet1a la ea. Mă t1ăd deci 11et1oit să-i dau drumul În lume aşa cum i-a f,st dat să u it1ească din silinţa condeiului meu, care a urmărit cu 11tt•nţie toate meandrele unui gînd-global-explicitîn­ clu,se-treptat şi le-a îngheţat cu promptitudine, fixindu­ lr otunci şi aşa pe hîrtie. Habent sua fata ...

ISBN 978-22-0247-x

OC Coperta de GH. BALT

Această carte a fost sc1isă în urmă cu doi ani - şi 1,/urntcl de aproape tot atîta vreme de o organizare a 11Hit•tdţii româneşti pe care am vrea (şi împrejurările 1111 11e-o permit încă pe măsura aşteptărilor noastre ale tur11rora) s-o dăm pentru totdeauna uitării. Multe aş 1111ii auea desigur de spus, din perspectiva chiar a //dor pe care le străbatem acum, şi cer iertare cititorilor ,·,X n-am avut timpul şi puterea nici măcar să-mi recitesc literarea, necum să mai adaug ceva la ea. Mă văd deci 11rvoit să-i dau drumul în lume aşa cum i-a frst dat să u ivească din silinţa condeiului meu, care a urmărit cu lltenţie toate meandrele unui gînd-global-explicitîn­ ilu,se-treptat şi le-a îngheţat cu promptitudine, fixîndu1 r atunci şi aşa pe hîrtie. Habent sua fata ...

ISBN 978-22-0247-x

„Nous voulons jbien per1r, mon ami, et quand nous ne le voudrions pas, nous pcririons tout de meme. Mais nous deman­ dons au moins perir ce que nous sommes, u perir ce que nous avons ete, a etre etre connues ce que nous avons ete, cnsevelies ce que nous avons ete."

a

a

Charles Peguy

FELURILE LUI A AVEA: AVUT ONTOLOGIC, AVUT PSEUDO-ONTOLOGIC

lJ11 Tinăr Prieten Ne promiseseţi, data trecută,

să ne vorbiţi despre felurile lui a c,vea,�dup;i cc ne întreţinuseţi îndelung despre faptu, brut de a avea ca despre un fapt, ca să zic aşa, otava: văzut, adică, precum un bloc nedife­ renţiat şi recuzabil în mod global, fără cea mai mică nua11ţă de lăuntrică acceptare, ba nici măcar de inevitabilă compunere (exterioară) cu el. Acuma, că a sosit ziua socotelilor, vă veţi ţine, în sfîrşit, promisiunea'?

Mai Ştiutor Cu cea mai mare plăcere, deşi nu-mi dau încă bine seama dacă voi reuşi să pun în evidenţă, unul cite unul, toat e com­ ponentele - învălmăşite - ale aces tui hătiş a r.i1 ui nume este: a avea. Pînă Ia urm ă, cel mai nimerit mi s-ar părea să iau un dru m cotit..• ' urui Prieten (Cotit, fireşte ! Se pute a altfel'?) ..•

( ./li

o

Mai Ştiutorul un drum cotit (ne vous en deplaise ! ) care să mă conducă de la a fi, de la care totul purcede, la a avea, care tot de acolo îşi trage izvorul, trecînd prin speciile intermediare. Aşa încît întîia mea întrebare ,·a fi (pentru a cîta oară'?): ce anume poate însemna verbul a fi, considerat la nivelul fini­ tudinii şi precarităţii, care este propriul nostru nivel existenţial.

de AICI şi de ACUM. Cu alte cuvinte, 11 fi înseamnă: a umple, fără rest limitele pro­ priului tău aşa, în confruntarea lui nemăsluită cu împrejurările strict determinate în care se dcsfJşoară. A fi înseamnă, deci: a fi în între­ ,:1111e prezent la - şi numai la - propriul tău pn·zl:nt. •• c:1k)

'l'J

Un Devotat Amic (Al nostru, al oamenilor. Nu'?) MŞ (Al nostru, al oamenilor, fireşte. Adică al unor fiinţe care, n şi debordant, avînd tendinţa de a se prelinge inerţial asupra fiinţei tale prezente, trebuie să fii mereu prezent la - şi doar la (propriul tău) prezent, să nu te alienezi în (propriu-ţi) trecut. Trebuie, cu alte cuvinte, să fii din plin acum (şi nu altcîndva),•••

13

TP

Bine, bine, să fii acum. (Ca şi cînd ţi-ar sta la­ ndemînă să fii şi altcîndva, plim bîndu-te după voie prin tunelul timpului!). Dar· adevărata întrebare e: cum să fii acum?

MŞ În orice caz, nu oricum. Ci doar: aşa (şi nu altcum va). Unde? Ei, bine: în aici-u l tău ale­ atoriu (şi nicidecum în vre un altundeva de electiune, dnr f:'ir?i consistenţ a prezenţei veri­ tabik).

TP Spus trnnşanr, c:i un impera tiv (categoric) (Căci de etică e vorba în cazul de faţă şi de nimic ni tccva !) : s:1 fii aşa. . .

MŞ Bagă bine de sc.1m.i: un aşa impalpabil, care nu ţi-e iPbănu­ iesc desigur;-dar- pe- câfrl(jtfil eti di-�e �urne) l aş aori să-} . aud 1 dirf') gura �numneav6astră, -' spus cît mai ră;picât� ca'7să' :îhchideHi îri?sfîrşit acest capitol.' 'îmrel:iafeâil mea. st.Îhn'''.âşa': oare nu cumva lâcuF M�it 3 aici1 )) ~ �e r;sttpfapune 1 întocmai -'pehtruÎ fie'câ;e1 "-îi\--pa�te dirirre cei 1 în cauză -'-: peste' iocu1 '.Jfu-1 rde baftin�: care pentru � fiecare' 1'lr :b(jn:sddii "â'srfel: adevăratul lui aici (inamoyibilj ;dPcFd'e- ·a�clinfit);\fe care, de s-ar îndepărt�� slăJ şi dfifi'? r '! '. ? ·.u ·1 J") 1.., i?�JG H, "-..:.-' �!.ul .. MŞ Suprapum;re jl�o!";e., graguLnm1•) Qîrt�eşte-te numai la pu��!yl ��ns,.�ejnd_i:,izi ,calj_e, ră­ mînînd, ,- dej,l ),ul}gu! 1 în,t{t:�i 19-IJ vi�tt-:-- lite­ ralmente lipiţi de locul lor de baştină (condiţie optimă ,pehtrU' îngheţârea..,«< obiştnteln.icu'fui »lî nu izbutesc '€blocaţi, 'Qum' seăfl.ă; este un fel de instituţie socială funcţionîn d ca o supapă - şi asta extrem de rar, în cazuri cu totul ieşite din comun - pentru a evita complicaţii (sociale, bineînţeles) mult

22

de mai mari decît transgresarea unei reguli căsătorie. ieşite MŞ Fie. Dar şi cazurile acestea, >, cum spui tu, pot ilust prin contrast, tema alinierii conformiste. (Ali­ niere pe care, de altfel, tocmai locul de baştină o favorizează.) Dacă însă exemplul ţi se pare neconcludent, gîndeşte-te, să spunem, la un sicilian de pildă, care - în plin mediu sici­ im lian şi, evident, împotriva consensului unan - ar lua hotărîrea (socialmente mai mult decît reprobabilă) de a rupe total, în ce-l pri­ veşte, cu multimilenara instituţie meditera­ neană a vendettei, asumîndu-şi astfel în deplină cunoştinţă de cauză riscul marginalizării. Sau, şi mai bine, gîndeşte-te la un Thor Heyerdall pe pluta lui de stuf, înfruntînd vîltoarea ele­ mentului lichid, dezlănţuirea celui aerian, bu­ curîndu-se de vecinătatea prietenoasă a răsu­ fletului cald al cetaceelor hăt departe în mijlocul oceanului - şi spune-mi dacă aici-ului cu care era confruntat îi făcea sau nu-i făcea faţă. Sau, şi mai bine, gîndeşte-te numai puţin i la bietul Francesco Bernardone din Assis a işare după întîlniJea cu leprosul şi după înfăţ s2 la judecata episcopului pentru > din ci averea părintească şi spune-mi dacă de atun şi-a rello, Pove IZ ind încolo, da sau nu, deven umplut mereu, cu prodigioasa lui prezenţă, aici-ul lui metamorfic. În ultimă instanţă, lui aici e dezvăluirii lumii (şi a omu lui faptu a al, fund în şi, m însuşi sieşi), precu

23

,

nud de a fi, în lum ina prezenţei evanescen te (mereu refăcute) a lui aşa în acum. TP Sînt de acord înt ru totul. Sau, mă rog, a proape întru totul, de vreme ce, în paranteză fie spus, îmi menţin o rezervă peste care foarte cu greu aş p utea tre ce, în ceea ce priveşte aba terea (după mine întotdeauna condamnabilă) de 1a regulile de convieţuire ale societăţii civile. Nu vreau cîtuşi de puţin s ă vă abat din \ nou din drum, dar sper că va veni ea şi clipa aceea în care să vă opriţi 1a a cest punct, ba chiar să insistaţi asupra lui. Şi ca să vă redeschid calea de la care v-am abătut tocmai dnd vă pre găteaţi să-l abordaţi pe versatilul aşa, am să vă întreb de unde-i vine o mului această posibilitate de a se juca, nu nu mai spre binele, ci şi spre rău l lui, cu propriu-i ireductibil ? D in libertate, îmi vine să cred (deşi prea bine nu ştiu în ce poate con sta această libertate fu nci­ armente limitat ă). Dar altceva mă intrigă şi mai mult: de ce se fo acă omul, spre propria-i pierzanie, tocmai cu miezul fiinţei lui ireductibile? De unde-i v ine, nu n umai această posibilitate, ci chiar această propensiune? MŞ Am mai spus-o od ată, de mult, dar tu nu erai de faţă, aşa îndt îmi iau îngăduinţa s-o spun încă o dată: din s tarea lui de cădere (ex sta tu naturae lapsae). O să reviu, sînt s igur, în �ursul peregrinării noa stre, asupra acestui punct. D�camdaţă, mulţu m�ite-te cu atît: prop en­ siunea ac�asta ma1. efică ij vine omului dintr-u n

24

pliu anumit al fiinţei sale căzute, dintr-o primă cută irecuperabilă (la modul spontaneităţii ingenue) a naturii sale, dintr-o primă habitu­ dine (habitudo, habitus, habere) .••

DA (şi aici ne întîlnim din nou cu a avea) ..• MŞ dintr-o obişnuinţă, deci, devenită prin repe­ tare un fel de >, în virtutea căreia urmele (deja îngheţate, reificate, putînd fi deci avute) ale propriilor lui paşi - chiar dacă vii atunci cînd au fost efectuaţi (în trecut, adică) - se preling pe nesimţite asupra mer­ sului lui din momentul de faţă, reiterîndu-se inerţial şi îngheţîndu-1. TP

Îngheţînd mersul, vreţi să spuneţi. Nu'?

MŞ Doar mersul, pînă una alta. Dar dacă o ţine morţiş pe-a lui, nici cel ce merge nu scapă de îngheţ la s fîrşitul socotelilor. DA E ca şi cum ai vrea să ţii la păstrare, într-un refrigerator, răsuflarea t a trecută, captată în zilele tale albe - într-un pahar rece-rece, în care ai fi suflat atunci din răsputeri, pentru ca aburul tău viu să se condenseze pe pereţii lui şi să-ţi poată eventual folosi - în zilele tale negre - în caz de carenţă respiratorie şi pericol de sufocare. Numai că respiraţia t a trecută nu-ţi poate întreţine viaţa: e nevoie, pentru asta, să respiri din răsputeri, aici­ acum, cu o respiraţie proaspătă, fără urme de trecut lipite de ea.

25

MŞ Să respm ajunge; nu -i nevoie să respiri chiar din răsputeri: te-ai epuiza . De fapt, şi mai bine ar fi să-ţi laşi respiraţia să se regleze singură, pliindu-se cu supleţe pe nevoile respiratorii, mereu altele, ale organi smului tău. Să nu-i pui, în faţă, obstacole pes te obstacole. DA Mai că m-aş încumeta să trag, din cele spuse, o regulă de viaţă. (Tot sîntem în domeniul eticii, cum spunea tînăru l Dumneavoastră pri­ eten pe la începutul înt îlnirii noastre de azi.) Regula asta ar suna cam aşa: Să nu te laşi devorat d� propriu-ţi tre cut, ci să-l ţii în eşec să să-ţi vezi - atent, ch iar foarte atent (dar şi decontractat şi dispo nibil) - de calea ta încă ne(stră)bătută; să nu te laşi să cazi cu toată greutatea în obişnuin ţă, ci să încerci s-o mlădiezi pe cît îţi stă în putinţă. M Ş Adică, într-un cuvînt : Să nu te laşi pradă facilităţii. Să nu fii uşurat ic. (Vezi cît de repede ajungem să dăm nas în nas cu locurile comune ale înţelepciunii obşteşti ?) Căci în facilitate rezidă cheia acestei contin ue debordări iner­ ţiale a avutului ontologic (a trecutului valabil la vremea lui) (care, adică , atunci a fost un prezent plin şi viu, spo ntan şi proaspăt); a acestei debordări a trecut ului asupra momen­ tului de faţă, care e (sau ar trebui să fie) un moment al atenţiei existe nţiale neîncătuşate, al opţiunii pline de elan şi al liberei decizii, nicidecum acela al unei rei terări inerţiale. Or, avutul ontologic care deb ordează asupra pre-

26

fi, se zentului, care încalcă domeniul lui a fapt, transformă instantaneu, prin chiar acest prin în avut pseudo-ontologic: una din formele ăv} 3oc; (•.\,t:u fi a pare care pseudo, ceea ce doar ăra adev cu t este se substituie lui ceea ce , este ogic (ov-rctl:; C:v). Avutul pseudo-ontol ului aşadar, echivalentul transformării ansambl un reuşitelor ontologice ale trecutului întrli regu de set un întrţe, mănunchi de obişnuin pro­ spre are tiranice stăvilind libera desfăşur ente, pria ei reuşită ontologică - a fiinţei prez tă ezin orientată spre propriul ei viitor. El repr în mod heteronomia revolutului substituindu-se plinei a are) prec de ît abuziv autonomiei (oric lipsa în ) dar: t, prezenţe, (evanescente, e drep ade­ cu fi căreia orice făptură încetează de a care vărat în prezentul actualităţii existenţiale o circumscrie. tui TP ,Şi unde, mă rog, ar putea fi găsită sursa aces cum � avut pseudo-ontologic, a acestui , ca _să spun aşa.

29

La o primă ochire, părea a fi acel aşi lucru. În realitate, însă, omul nostru şi-a schimbat blidul de linte, care era singura lui bogăţie efectivă (şi care, în pofida aparen ţei modeste, îl hrănea măcar din plin) pentru o înşelătoare umflare-n pene care 1-a lăsat flămînd de moarte de atunci încoace. Căc i dac ă a fi (cit o fi şi cum o fi) te hrăneşte cu adevărat, apoi a părea (oricît ar fi şi oric um ar fi) nu ajunge nici măcar să-ţi stîmper e cît de cit foamea ta m.i�tuitoare. De-aici vine, fără îndoială, nesaţu] fără capăt al celui ce s-a ' rătăcit pe pistele arzătoare ale unu i deşert în care năluciri de tot felul, dar trase toate pe un singur calapod, au luat locu l varietăţii inepuizabile a lumii celei vii. De aici şi cupiditatea lui fără leac: căci, îşi spune el: >.

TP

Frumoasă poveste (ticluită, cre d, pentru nevoile cauzei), nu zic ba. Dar cu ast a tot nu aţi scăpat. Aş vrea să-mi răspundeţi la o întrebare: care este explicaţia apariţiei avu tului ontologic. Mai exact: care-i sînt condiţiile de apariţie?

30

MŞ Două mi se par a fi condiţiile apariţiei avutului

ontologic: prima este amploarea covîrşitoare a

registrului Creaţiei, în care dătătcare de măsură este varietatea ncsfîrşită a felurilor de a fi; cea de-a doua este congelarea urmelor fiinţei, sub efectul îngemănat al curgerii timpului (deci al continuei actualizări a fiinţei terminale punctu­ alizate) şi al memoriE-i înmagazinatoare. Dacă ne îndepărtăm în continuare de a fi, în direcţia avutului pseudo-ontologic de primă instanţă (ca­ re constă în preluarea în prezent a propriului avut ontologic), ei bine, condiţia apariţiei acestuia

31

este, cred, lenea-de-a-fi (de a fi la modul hiper-exigent pe care îl comportă o atenţie existenţială neîntreruptă, obligaţia continuă a opţiunii responsabile). Iar cînd e vorba - la şi mai mare depărtare de a fi - de avutul pseudo­ ontologic de a doua instanţă, (care constă în însuşirea, să-i spunem frauduloasă, a unor avuturi ontologice străine), Ia lenea-de-a-fi amintită adineaori vine să se adauge faptul,dacă nu al inexistenţei, în orice c.:iz al puţinătăţii avutului ontologic propriu, precum şi - colac peste pupăză - iluzia că a părea îl poate, fie ş i doar de ochii lumii, echivala pe a fi. Dar, ca să punem mîna pe însăşi cauza apariţiei lui pseudo (şi iată că accedem astfel la palierul actualităţii existenţiale, unde motivările, amestecate de-a valma cu criteriile de aparent bun plac ale libertăţii de alegere, nu mai au stringenţa motivărilor esenţiale), trebuie să ne întoarcem la orgoliul omului, la atitudinea lui de refuz, la acea superbia care îi comandă să se prefere pe sine şi, ipso facto, să-i întoarcă spate le principiului său creator (avertere a deo) si, implicit, să-i întoarcă spatele lui a fi (averte re ab ente) - adică nici mai mult nici mJi puţi n decît să-şi întoarcă spatele sieşi ca fiinţă verit a­ bilă ( avertere a seipso).

DA Ce cascadă de } asta îmi închi­ una singură; căci stri ct veleitar, care de fapt e un oricum altfel, lips it de orice temei în vreo reală putinţă-de-a-fi, şi care, 1a urma ur mei, lasă p ur şi simplu gol aleator/evanescentu l aici-acum, avid (doar) de propriul său aşa. TP Şi cu asta aţi pus punct? MŞ Nu, n-am p us punct. Căci ruc1 a părea nu e simplu. E dublu.

Avem, întîi, un a părea al falsei înrădăcinări, un a părea >, ca e-i aparţine înseşi fiinţei (foste vii, dar acuma) sclerozată: e (revolutul) avut onto­ logic (propriu acelei fiinţe anume) care - pentru că nu a fost, pas cu pas, pus sub semnul între­ bării şi, în felul acesta, împrospătat fără-ncetare şi menţinut mereu viu - se transformă, prin însuşi faptul prelingerii sale asupra prezentului, în avut pseudo-ontologic. TP

Daţi-mi un exemplu!

MŞ Să-ţi dau un exemplu? Păi, n-ai decit să te

uiţi în ju rul tău.

TP

Un singur exemplu v-am cerut. (Nu o mie.) Dar concludent. Vă supăr cumva dacă vi-l cer în continuare?

MŞ Ce-ţi veni? Cum o să mă supăr!? Uite, de

pildă, cutare (să zicem: mare) scriitor, care adică a izbutit, vreau să spun, să descopere şi să dea glas unui uni-vers nepereche, aparţinîndu-i în exclusivitate, şi care, culcîndu-se apoi pe laurii dobîndiţi, începe, din lene-de-a-fi, să-şi exploa­ teze în continuare reuşitele de exprimare (orice spunere reuşită, adică perfect mulată pe de-spus-ul ei, fiind semnul aşazicînd palI;>abil al unei reuşite ontologice!) ; începe, cu alte cuvinte, să se imite pe sine însuşi, să se lase devorat de propi:iul său trecut, transformînd în felul acesta un" stil suplu şi viu, mulîndu-se rr..ereu pe neprevăzutul familiar al fiinţei mereu noi şi proaspete (fiinţa vie fiind mereu >, deşi mereu ), într-o fixată 35

'

MŞ Sigur că, în realitatea cea de toate .zilele, în care una se amestecă cu alta de nu le mai poţi descurca, aşa stau lucrurile cum spui tu. Dar eu nu mă pot lipsi de parametrii (epuraţi) ai acestei continue (şi inevitabile) fuziuni a lui a fi cu propriul său produs (şi anume cu a avea) pentru a mă putea cît de cît descurca în fuzi­ unea cu pricina, - iar aceşti parametri, cine altcineva mi-i oferă, dacă nu tocmai a fi (în starea sa pură) şi a avea (lipsit de orice amestec)? TP Linearizaţi, Iineari.zaţi, după cîte văd. Practicaţi, adică, din cînd în cînd, - în pofida logicii ei circulare, pe care mereu mi-o ridicaţi în slăvi -, mici lineari.zări discrete în jungla inextricabilă a lumii celei de toate .zilele. MŞ (: a lumii. Nu?) (Dă-mi voi şi mie să fiu pedant!) (Revenind Ia remarca ta, am să-ţi răspund că:) Nu numai eu Ic practic. Toată lumea o face. Esenţialul însă este să nu uiţi nici o clipă cercul în timp ce tragi cît poţi de mici porţiuni de arc ca să le întinzi pînă devin mici segmente de dreaptă. Altfel, tot atît de bine ca şi tine ştiu că şi în Testamentul lui Villon există, nu numai meşteşug (şi asta absolut peste tot), adică metodă (drum ştiut dinainte), dar, pe ici pe colo, şi cîte o mică >, tot aşa cum, în Henriada, ni se mai poate întîmpla - pe lîngă ştiinţa rutinieră de > (a fabrica) - să ne cadă ochii şi pe cîte un vers care, eventual, să ne meargă la inimă. 38

esc în raftul de TP Daţi-mi puţin Henriada: o zăr colo.

ă vei găsi ceva. MŞ Poftim! Aştept să văd dac ă să răsfoiesc TP Nu mă luaţi aşa iute! Lăsaţi-m e sfîrşitul cîntului puţin cartea! A!, uite aici, spr al şaptelea: t avec les ombres>> cît mai întins posibil. >. Precum Jidovul Rătăcitor, fra­ tele meu, voi rr.erge pe un drum căruia nu-i voi da de capăt şi nu mă voi putea opri vreodată, pentru bunul motiv că voi fi uitat calea care duce spre Centru. Intensiunii (căreia îi voi fi pierdut pînă şi amintirea), îi voi prefera de acum înainte extensiunea. Voi acumula, deci, pe planul lui a avea tot ce voi fi piendut pe planul lui a fi. Or, cum - pe planul lui a fi - voi fi pierdut TOTUL, de vreme ce voi fi pierdut propria-mi fiinţă, voi acumula pînă la capătul puterilor pe planul lui A AVEA.

DA

..

TP

Plecînd de la textul acesta şi de la tot ce am discutat mai înainte, aş îndrăzni să avansez ideea că sursa comună a ambelor feluri în care poţi părea fără să fii cu adevărat ceea ce pari a fi, atît a înrădăcinării leneşe, cît şi a fantasmaticei dezrădăcinări, nu poate fi decît cupiditatea: o cupiditate, cînd meschină, constînd în ataşarea la ceva căruia i-ai cunoscut odată preţul şi de care nu accepţi să te desparţi, cînd aventurieră, constînd în acumularea indefinită de nimicuri de tot felul, ale tuturora şi ale nimănuia. După ce ai avansat ideea sursei comune a celor două feluri de a părea, n-ar fi fost rău să pui totuşi, referitor la cupiditatea de care ai vcrbit, întrebarea > într-adevăr: care o fi raţiunea acestei cupidităţi'? 46

MŞ (adică, spus mai pedestru, una dintre categoriile definitorii ale >, şi anume exclusiv ca ek-sistenţă), - în timp ce, pentru mine, tu nu este doar o entitate ..•

DA

TP Pierdurăm p înă acum atît a timp şi n carăm să vorbim -apu­ decît des pre două feluri {l avea: cel o ale lui ntologic şi'- cel pseudo-ontolo Nu mai avem gic. mult p înă la' lăsatul serii şi stiu dacă ne-a ră nu mas destul timp ţinem şi de;pr ca să ne între­ e celelalte feluri (dacă or mai fi fiind). ·,

MŞ Ai dreptate. Ar fi cazul să ne grăbim. Da mic ocol nu cre r un d că ne-ai (

strica.

TP Ocol vă treb uie acum? (D ar de ce să m ă mir?) (Mai de mai grabă cont

rariul m-ar mi ra.) DA Şi despre ce ocol anume va fi fiind v orba? MŞ Despre oc olul care, plecîn d de la eu, se la punctul lui de întoarce plecare, trecîn d în prealabil p rin noi.

48

(ceea ce, în cazul lui Heidegger, nici măcar nu este; înţeleg: o entitate în sensul plin al cuvîn­ tului) •••

MŞ tu nu este doar o entitate co-dată, din aceeaşi ţîşnire cu mine însumi (Mitsein), prin însuşi faptul a-venirii-mele-la-lume (adică nu este doar una din articulaţiile sine quae non ale înseşi fiinţei mele pro-iectîndu-se spre ••• ) ; tu este, dimpotrivă, un subiect absolut independent de mine şi de faptul ek-sistenţci mele (şi chiar al brutei mele existenţe); un subiect avîndu-şi o inepuizabilă (proprie) putinţă-de-a-fi absolut independentă de inepuizabila mea putinţă; un subiect cu care mă întîlnesc într-un act comun, - în care, evident, sîntem punctual con­ topiţi şi punctual consubstanţiali, fără însă ca această consubstanţialitate actuală prilejuită de întîln:ire să atenueze cît de cît totala indepen­ denţă, unul faţă de altul, a ecler două versante po­ tenţiale implicate în respectiva întîlnire. Aşa încît , dacă chiar ţii morţiş să decelezi apropieri şi 49

TP

similitudini, mai degrabă ai putea, asupra acestui punct, invoca bu berianul

/eh un d Du.

Dumneavoast1·ă vorbiţi de relaţia fierbinte eu-tu, care e o relaţie de . Dar intîlnirea asta (cu majusculă!) nu e nic i pe departe singurul mod de convieţuire a oam enilor. Şi nici măcar cel mai frecvent. Cei puţin în societăţile moderne, unde convieţuirea neutră pare a reprezenta un ideal în materie de relaţi i umane. MŞ Ai perfectă dreptate. Că ci, dacă omul nu trăieşte singur pe lume, ci tră ieşte mereu printre oameni (sau în funcţie de ei), apoi nici traiul acesta împreună nu e de un singur fel. E de două. O dată, trăieşte pri ntre semeni, pe care-i simte a-i fi aproape; car e, luaţi mereu unul cîte unul şi consideraţi de el în individualitatea lor ireductibilă (tu&tu&tu& tu), sînt cu adevărat lui (de fiecare dată Ia singular). A doua oară, deşi exact în ace laşi timp, trăieşte printre oameni, care desigu r îi sînt semeni, dar pe care n-a apucat încă (sau nu va apuca niciodată) să-i simtă, pe fiec are-n parte, drept său. Pe de o par te (deşi în acelaşi timp), trăieşte în comunita te (în comunităţi: familii, familii de spirite, vec inătăţi în curs de cristalizare, etnii În sensul res trîns - cum ar fi de pildă grupurile etnogr afice, localizate În zone vag delimitate - dar şi în sensul larg al cuvÎntului, comunităţi de gîn dire şi de simţire peste planul etniilor etc. etc.). Pe de altă parte, trăieşte într-o societate juridic constituită, cu

50

!lm1te absolut precise (şi inevitabil arbitrare, rnăcar parţial, în extrema lor precizie), - fron­ tiere în primul rînd (uneori infranşisabile), coduri juridice mai apoi, în sfîrşit nenumărate coduri sociale, acoperind întregul sistem al relaţiilor interumane.

\

V

TP Înţeleg perfect (de altfel, mc1 nu era greu:

locuri comune). Dar încotro bateţi, tot nu văd. Parcă tema noastră era (nu mai este?) felurile lui a avea.

MŞ Tocmai că aici ne întîlnim cu a treia formă a lui

a avea - şi anume cu avutul instituţional. Cum ia naştere şi ce anume reprezintă, iată problema noastră de acum încolo. Ca să-i descursc iţele ab origine, eu mi-aş lua drept punct de pornire cea mai mică celul� comuni- tară, care este aceea a prieteniei în doi. Presupun, bineînţeles, o prietenie exemplară, străbătută 1 adică de har, în care ambii parteneri s!'.nt total­ mente deschişi, fără nici un fel de arriere pensees, fiecare în parte, întru întîmpinarea

51

celuilalt. Considerîndu-i cu adevărat prezenţi, cu aşa-urile lor diferite, la aici-acum-ul (relativ) comun al prieteniei lor - şi considerînd, pe -.de altă parte relaţia lor cu aici-acum-ul comun ambilor ca o relaţie de co-prezenţă pe planul lui a fi -, relaţia lor cu propriul (propriile) lor trecut(uri) se va prezenta ca o relaţie de tipul a avea, iar cea cu propriul (propriile) lor viitor(uri), ca una de tipul a tinde spre. Ei bine dacă harul îi părăseşte şi obişnuinţa totuşi nu, tipul de relaţie cu trecutul (a avea) se va prelinge pe nesimţite şi asupra prezentului şi asupra viitorului, - iar ei vor întreţine cu cîteşitrele aceste > ale temporalităţii umane acelaşi unic tip de relaţie: în mod indistinct şi brutal egalizator, ei îşi vor avea atît prezentul cît şi viitorul (care vor înceta ipso facto să le mai fie ireductibil proprii), şi asta se va petrece pe modelul unui trecut extra­ polat inerţial şi devenit pe nepusă masă insti­ tuţie (obişnuelnică deocamdată). TP

Şi la care anume, dintre cele două niveluri de agregare umană - acela al comunităţii şi acela al societăţii -, ia naştere avutul instituţional?

MŞ La modul difuz (şi strict obişnuelnic), încă de la nivelul comunităţii. Însă la modul explicit şi deja codificat, doar la nivelul societăţii. Într-a­ devăr, el derivă în linie dreaptă din avutul ontologic individual, de vreme ce nu e altceva decît însuşi trecutul comun al celor implicaţi în sistemul interrelaţiilor umane.

52

1'/>

Între cele două niveluri, trecerea e lină?

MŞ Insidioasă, poate. Lină, totuşi, nu. Căci între cele două niveluri se cască un hiat. Deosebirea dintre ele constă în faptul că, în cazul comuni­ t.'iţii, trecutul acesta e în acelaşi timp şi comun şi diferenţiat: un fel de > al trecutului ( analogic) comun, constînd dintr-un nucleu consubstanţial cu fiecare în parte dintre partici­ panţii la comuniunea comunitară, dar şi dintr-o zonă de franjuri circumferenţiale aparţinînd, franj cu franj, doar cîte unuia (în exclusivitate) dintre membrii comunităţii respective, - pe

\ .Y

�

,\\ •\ .---. \' . l x�--- ' � \� �� _·i,Îf ,

. , . .·:-.�.. ,\·• . ��.-\. \�., '..('' y > · '\; ij,'.,,:,; \\,

\ \ . :ţ'

-'X',-r�"TT

· !,;;-,;-:,._ţS,r \\, \ \\\'{•'n '< \

. \ �,rţ):

(:_,::.-: _!�_.:.__.

�\\l::,_7 · �-\,\I� ._ '·''

' '. ' \' -,\\

\\\\'\

,

\\

.

'0�'//:

�' •

-�� �'�t:it.\:l(

I ��� '/ >

:x7::"�v-,�:�•�T 7c.

,

r¾'0 /

0· / /

· I /I;I/

,

//

'I;·

53

. '•

I

I

. / I;.

1( . 1 iI ,

. / ,/

I

cînd, în cazul societăţii deja constituite (la capătul unei îndelungi >), trecutul comun ajunge să cristalizeze (ba uneori chiar să se sclerozeze) în instituţii comune care nu mai păstrează nimic din adierea de viaţă (fie şi trecută) 'a membrilor săi, consideraţi aceştia - omeneşte vorbind - drept reductibili fără rest şi diferenţiindu-se doar din punct de vedere funcţional. Într-adevăr, dacă există comunităţi de toate felurile, greu definibile prin subsumarea lor unor concepte rigid struc­ turate, societăţile, în schimb, se agregă pe baza unui trecut-comun-standard (adică pe baza avuturilor ontologice ale membrilor lor, secţio­ nate în trăsături componente, reduse la un numitor comun după eliminarea particularită­ ţilor sai(ll)ante) (adică, pe scurt, transformate într-un capital otova de habitudini, id est în avut pseudo-ontologic); pe baza unui trecut­ comun-standard acţionînd în prezent sub forma lui instituţionalizată şi imprimînd societăţii un sens al desfăşurării, o direcţie a dezvoltării devenită totalmente conştientă (şi supărător de schematică în acelaşi timp).

DA Înţeleg că de la comunitate la societate se

produce un fel de salt (de salt în jos din punctul de vedere al lui afi), un salt adică înspre a avea. (Înţeleg, aici, prin>, un moment de discon­ tinuitate. De trecere - peste un hiat - de la un nivel la alt nivel, fără a prejudeca asupra sensului valoric al saltului în chestiune).

54

MŞ Aşa e. Căci comunitatea se sţabileşte întotdeauna între acele fiinţe care, pe dinlăuntru şi fără să-şi dea neapărat seamă de asta, sînt stăpînite de legea formală ••• !)A (care, vreţi desigur să spuneţi, le în-formează: nu?) •.• MŞ (întocmai.) de legea formală a unei putinţe (supraindividuale)-de-a-fi căreia acele fiinţe anume îi sînt tot atîtea specificări, respectiv individuări (şi actualizări, totodată); de legea formală a unui i:,rincipiu generator, căruia Plotin îi spusese E'.vaov elao Asta-i situaţia. N-aveţi ce-i face. Are şi logica (purei) extensiuni just ificarea ei. Nu num ai pra gmatică, ci şi teo retică - în sensul gre cesc al cuvîntului -, dacă nu vă e cu supărar e. MS Sr.ii, că n-am zis . Şi nici nu mă grăbesc .,.1 zic. Mai mult: află că, înainte ca tu să-m i fi atras atenţia, şti am foarte bine că > - şi tocmai mă pregăteam s-o spun. ( :,1ti, în pofid a regulii de conduită ide ală pe care :1111 indic at-o la început ... I )ii (� $,1 fii m ereu prezent la - şi doar la - pro­ ,:,ri 11-1 i prezent, să nu te alienezi niciodată în 1 1 r11p1111 li trecut!>>), ... '.' cş r i îrirordeauna mai mult sau mai puţ in deja d /,;11:1 r în propriul tău trecut (conce ptul,

r,

de care n-ai cum să nu te serveşti, nefiind nimic altceva decît epura - şi, deci, amputarea unor experienţe trecute; dar o epură care pretinde ca prezentul însuşi să i se conformeze; căci dacă pe baza trecutului a fost elaborată, ei bine: în vederea prezentului şi a viitorului a fost ea extrasă din dezordinea/ordinea lumii celei vii pe care fără-ncetare încearcă să ne convingă s-o asimilăm haosi;lui). Aşa încît, vezi tu, cu toate că rezultînd dintr-o cădere ontologică, dintr-o neputinţă congenitală de a sta drept fără ajutorul cîrjelor, viaţa aceasta a omului în elementul instituţional al societăţii şi schimbul neîntrerupt (nu de bogăţii efective, ci de substi­ tutele semiotice ale acestora) prin comunicare orizontală sînt fapte peste care nu se poate trece, de care trebuie, vrînd, nevrînd, să se ţină seama. Iată de ce, regulii de conduită ideală indicată la începutul convorbirii noastre şi evocată adineaori trebuie să i se substituie una ceva mai suplă: avutul ontologic·- care în fapt este mai totdeauna (cel puţin într-o anumită măsură) (destul de mare, de altfel) pseudo-ontologic, •••

care este trecutul ca atare; împotriva, totuşi, a acelei părţi a avutului care - instituţionalizat fiind - se va fi dovedit absolut inevacuabil din prezentul viu, trebuie luate măsurile de rigoaret apte de a-l împiedica să se sclerozeze într-atît încît să sfîrşească prin a înăbuşi fiinţa însăşi care 1-a secretat şi pe care a rămas placat ca o carapace. [).'1

E totuna cu a spune că trebuie vegheat ca libertatea ••• , că trebuie ca libertatea însăşi să vegheze ca să nu întoarcă ea însăşi spatele d:itoriei de a fi atentă. Să vegheze ca să nu se lase pradă facilităţii. Să vegheze ca fiinţa însăşi să se ridice mereu pe sine la înălţimea propriei ci staturi, să se împiedice (ea pe sine însăşi) de a se sinucide, vîrîndu-şi - din comoditate mîinile pînă la cot în gatafăcut.

'. >

DA adică prelingîndu-se pe nesimţite ş1 asupra

Am vaga impresie - mai ales după intetvenţia devotatului Dumneavoastră amic - că începem să încurcăm planurile şi că nu mai ştim exact despre ce şi despre cine vorbim: despre avutul ontologic şi cel pseudo-ontologic sau despre avutul instituţional; despre individ sau despre societate.

MŞ trebuie, în măsura în care exigenţele vieţii în societate şi comunicării informaţiei sociale o permit, să fie cantonat în domeniul său propriu,

,>' Nu confundăm ntmtc cu nimic; doar trecem Jll: nesimţite de la un plan la altul, căci omul nu tdicşte singur: el este, prin chiar modul său Jt :i ek- sista, un In-der-Welt-sein şi în acelaşi I 1111 p un Mitseint •••

prezentului viu, nerăm!nînd (aşa cum s-ar cuveni) strict cantonat în trecutul care i-a dat naştere - •••

58

t

59

;.

TP (care văzurăm 1en că sînt simple tenţiale >>) •••

) şi viitorul () (ghilimelele nefiind puse aici de florile mărului), •..

i;, aşa cum bine scrie la Carte, în timp ce insti­ tuţia are nevoie să i se insufle mereu viaţă, ca să nu răspîndească moartea în jurul ei.

TP

I

comunităţi omeneşti care, în urma (şi ca urmare a) Căderii originare, n-a mai avut puterea de a-şi manifesta propria-i putinţă fără mijlocirea cîrjei instituţionale şi s-a transformat în socie­ tate, despicîndu-se pe sine de sine şi confecţio­ nîndu-şi un aparat care să-i traseze drumul şi să-i ghideze paşii.

64

Statul!

MŞ Să nu mergem, deocamdată, atît de departe. Să ne mulţumim, pînă una alta, cu constatarea că nu există societate pe lume care să se poată dispensa de o mai mult sau mai puţin apăsătoare latură instituţională. O societate omenească nu se poate organiza rămînînd strict pe planul lui a fi (a fi vrînd să spună, pr{ntre altele: absolută spon­ taneitate, totală autonomie): ar trebui, pentru asta, ca fiinţa omenească (cea actualizată) să coincidă din capul locului, fără nici o mijlocire, cu imperativul ei constituant (cu fiinţa ei real­ mente - adică teonomic - potenţială); altfel spus, ar trebui ca, în mod absolut spontan, actul ei existenţial să nu fie nici mai mult nici mai puţin decît - strict - manifestarea gra­ ţioasă (obţinută adică fără sforţare şi fără urmă de impuls exterior) a efectivei ei putinţe-de-a-fi: convergenţa comportamentală a comunităţii ar fi, atunci, obţinută fără nici un fel de prescriere exterioară impulsului fiecăruia dintre indivizii care o compun.

Cred că v-a luat gura pe dinainte şi aţi spus mai mult decît intenţionaţi să spuneţi. Căci nu se poate să nu recunoaşteţi şi Dumneavoastră că avutul instituţional e indispensabil funcţio­ nării normale a oricărei comunităţi omeneşti ...

MŞ Ai dreptate, dar cu o precizare: a oricărei

j I I

TP

'/'/ 1

Un fel de anarhie convergentă, nu?

IHS Întocmai. Anarhia convergentă, cum ai denu­ mit-o tu, sau mai de grabă auto-(teo)-arhia, bineînţeles convergentă (din cauza lui > c.1re o surplombează), ar fi starea normală a oricărei comunităţi ontologice nealienate în pseudo, în a părea.

65

DA Eu cred, cu perm1s1unea Dumneavoastră, că

nu doar > dă socoteală despre amintita convergenţă, ci în acelaşi timp şi deschiderea spre celălalt, disponibilitatea de a-i îmbrăţişa propriul posibil, iubirea într-un cuvînt. Gîndi­ ţi-vă numai: ama et fac quod vis şi dintr-o dată quod-vis-ul fiecăruia se aliniază dumnezeeşte de spontan pe ama (care-i furnizează criteriul propriei rectitudini), devine eo ipso transparent pentru >, convergent în modul cel mai spontan cu quod-vis-ul partenerului. Vă ofer, în sensul acesta, spre meditaţie, exemplul micro-comunităţii celulare formate din doi îndrăgostiţi, consideraţi în momentele în care cu adevărat se iubesc unul pe altul şi comunică interior prin intermediul iubirii lor reciproce: toate gesturile li se ajustează atunci în mod desăvîrşit, fără ca vreunuia din ei să-i stea în faţă nici cea mai mică urmă de > comportamentală.

MŞ Perfect de acord cu tine, - cu, totuşi, următoarea

precizare: că, în ultimă instanţă, > tot în > îşi are obîrşia, exact aşa cum acolo şi-o are şi convergenţa amintită. Fără să ne îndepărtăm de exemplul invocat de tine, starea de care vorbeai este totuşi cel mai adesea încununată (cînd încă e în toi) de instituţia socială a mariajului, în care un cod explicit de convieţuire vine să suplinească ulterioarele deficienţe (posibile) (şi chiar proba­ bile) ale comunicării interioare (id est: ale

66

comuniunii fără intermediar), oferind reguli exterioare de rectitudine comportamentală căreia doar comuniunea prieteniei - dacă apare îi mai poate insufla o nouă viaţă de tip comunitar.

TP

Anarhia convergentă ar fi deci, cu alte cuvinte, doar o stare ideală (limită) a oricărei societăţi care ar dori din răsputeri (ceea ce - inerţial niciodată nu se-ntîmplă) (or, inerţialul e însuşi modul propriu al instituţiei ca atare), care ar dori să se muleze clipă de clipă, cît mai îndea­ proape, pe conturul monometamorfic (spun aşa pentru a semnifica ipseitatea niciodată întreruptă a metamorfozei cu pricina) al comu­ nităţii căreia ea, societatea,:îi serveşte;de însemn exterior (şi pe care, în mod ideal, ar trebui s-o încarneze.) De fapt, însă, anarhia convergentă nu poate fi apanajul decît al unor fiinţe ce s-ar afla in statu naturae purae. Cei aflători in statu naturae lapsae nu pot realiza decît anarhia divergentă, de vreme ce păcatul de bază (şi baza tuturor păcatelor) e acela al auto-preferării.

MŞ Ai dreptate, - şi tocmai acesta e motivul pentru

care, într-o societate de oameni in statu naturae lapsae şi, în plus (sau în minus?), puţin capabili de a fi atenţi, regula care vine să se impună din afară este indispensabilă funcţionării (fie şi doar exterior) normale a ansamblului. Într­ adevăr, pentru ca societatea oamenilor să nu explodeze într-o mulţime de egotisme, trebuie neapărat ca un larg set de prescripţii universal (pentru că univoc) valabile, concretizate în

67

�

instituţii şi dotate cu o putere coercitivă consi­ derabilă, ••• TP

DA (> nevrînd desigur cîtuşi de puţin să zică: >, dacă ne amintim de cuvintele sfîntului Augustin, conform cărora ceea ce este superior summo meo e în acelaşi timp şi interior intimo meo, adică mă constituie în însăşi autonomia mea neştirbită) •••

!?

MŞ (N-am ce-i face: asta e. De altfel, am să revin îndată asupra acestui punct, înainte ca neînţe­ legerile să fi apucat să se înnoade în mod inex­ tricabil.) cu o putere coercitivă aptă de a apăsa cu toată greutatea necesară asupra egotismelor în cauză, - de a apăsa, zic, centripetal, pentru a le readuce în matcă.

MŞ autonomia lui ar fi, deci, într-o asemenea

măsură o teonomie; el s-ar conforma, în actul său existenţial, într-o asemenea măsură la ceea ce, oricum, este (ca putinţă-de-a-fi); altfel spus: s-ar conforma într-o asemenea măsură inten­ ţiei particulare care l-a instituit în fiinţă, încît n-ar mai exista decît un singur imperativ căruia să se conformeze (şi asta nu dintr-o > exterioară fiinţei sale, ci dimpotrivă, dintr-un irezistibil elan de spontană iebire): imperativul ontologic, imperativul de a fi tocmai ceea ce este. Nimic în plus, nimic în minus, nimic altceva.

DA Asta înseamnă că, dacă oamenii ar fi din capul locului ceea ce trebuie să fie, în virtutea impe­ rativului lor constituant, sistemul autonomiilor individuale ar nimeri fără greş în acest regim comunitar normal, în acest ideal (şi absolut de neatins) regim social, care ar fi regimul anarhiei convergente [fiinţa fiind în mod firesc •••

TP - fireşte ( !?) - •••

DA > la toate palierele ei, fără excepţie;

TP Am o nedumerire. Dumneavoastră spuneţi: (( imperativ ontologic>> şi mai spuneţi şi (cum

adică nu numai la palierul canis lupus să zicem, ••

TP (căci lupul şi-o fi schimbînd el blana, dar năra­

era de altfel de aşteptat în ipoteza existenţei unui imperativ): >. Cu alte cuvinte, prin chiar felul în care vă formulaţi gîndurile, vă plasaţi în orizontul diadei. Căci imperativul presupune un ordonator şi un executor. Şi tot aşa conformitatea: un original şi o replică. Dar în tandemul putinţă-act numărul doi nu intervine decît pe planul limbajului. Putinţa, nefiind exterioară actului

vul nu şi-l), •••

DA sau /elis leo, dacă preferi, ci şi la palierul homo sapiens sapiens]. MŞ Da, da; aşa e. Într-adevăr, dacă omul nu ar fi - din startul speciei, ca să mă exprim astfel o fiinţă diminuată, autonomia lui ar fi într-o asemenea măsură o teonomie, • • • 68

,_

69

Ita.

.,

în sensul primar al cuvîntului, nu-i po ate servi drept model, căruia acesta să aibă a i se Putinţa şi actul con/orma. n u-şi Actul este, în fo stau niciodată faţă-n faţă. nd, actul ACELE I putinţe; iar putinţa, la rîn dul ei, nu e nim ic altceva dedt putinţa AC ELUI act: u nul şi acelaşi lucru, văzut din două perspective Late nt-patent. opuse. MŞ Ce să-ţi răspu nd? Mai-mai că-ţi dau (sau măcar îmi vine să-ţi dau ) dreptate, - dar numai cită vreme vorbim de mundanibus. Aici, într-adevăr, raza care leagă universala putinţă ( UP) de suprafaţa AE a act ualităţii existenţiale, bineînţeles prin trecînd toate putinţele int ermediare (PI', PI", PI'" ...) şi prin infinitatea celor ter­ minale (PT), este o rază de valoare n ulă, pe lun­ gimea inexistentă a căreia numărul doi n u-şi poate cu nici un pre ţ găsi sălaş. Dacă , îns ă, ne ho­ tărîm să vorbim de divinibus, - teren pentru care nu sînt echip at cum s-ar cuveni -, atunci continuitatea face hotărît loc hiatulu i. Căci de la evanescentele acte terminale (man ifestări eşalonate ale unor no duri dinamice de com posi­ bilităţi) pînă la fAc tu! p,u.r nu se aju nge prin extrapolare, nici pri n trecere la limită: trebuie efectuat un salt în gol, a cărui nebănuită brus­ cheţe are drept efe ct totala pulverizar e a cate­ goriilor cu care obiş nuim să ieşim în înt împi­ narea a ceea ce ne este conatural. Întradevăr, Actul pur este în mod evident, cu toate efe ctele (uneori de-a dreptu l terifiante) ce dec urg de

70

a1c1, das ganz Andere: tenebra luminoasă a Absolutului. Dacă totuşi trebuie să ne încu me­ tăm a vorbi despre (adică de departe, mulţum indu-ne să arătăm cu degetul o vagă direcţie, fără a îndrăzni să precizăm o localizare sau o dis­ tanţă), atunci am putea risca totuşi să afum ăn că - prezente fundu-i, Actului, fără nici cea mai mică întrerupere, toate cîte sînt - prez enţa aceasta universală (mereu în act) trebuie să se realizeze, , sub forma unor core late noematice ale unei (supra)noeze; sub forma unor, ca să le spunem aşa,>. Din punctul de vedere al aici-acum-u-lui mun­ dan care ne circumscrie, aceste obiecte .inte nţi­ onale sui-generis iau - pentru noi -valori para­ digmatice, în măsura, bineînţeles, în care pot fi citite ca tot atîtea indicii ale unor inte nţii concernîndu-ne. În măsura aceasta, ele func tio­ nează deci ca nişte indiscernabile mod ele, ca nişte cripto-imperative.

TP

Pe şest, pe şest, dar de platonizat, plat onizaţi. Cu, în plus, un neaşteptat dram de Husserl (sau de sco1astică ?) insinuat în imperiu l ideilor.

Ji,,fŞ Ca să-ţi dovedesc că te-nşeli, am să-ţi spun doar atît: > cu pricina nu sînt existenţe separate; ele se topesc în întregime în transparenţa absolută a Actului pur (cu care, de altfel, se contopesc fără rest). Ele nu sînt configuraţii de imitat la mod ul redu­ plicării (sau, poftim, al participării, dacă -ţi face mai mare plăcere), ci impulsuri (pre simţite, 71

ca un fel de gol ce se cere umplut); impulsuri ce urmează a fi cumva captate şi « puse în lucrare>>, mis en ceuvre. ln sensul acesta şi numai în acest sens am vorbit eu, cu o bună doză de metaforizare în plus, despre (( imperativul ontologic>>: un fel de chemare fără contur, îmbiindu-te să fii atent şi să-ţi dibui mereu calea (care nu-ţi stă întinsă în faţă) (şi pe care nimeni altcineva nu ţi-o poate arăta).

nici o fisură pe unde să se introducă pentru a da o mînă de ajutor putinţei-de-a-fi, în lupta pe care aceasta s-ar vedea nevoită s-o ducă împo­ triva unui pseudo, împotriva unui ca-şi-cum, împotriva unei sosii, a unei părelnicii care s-ar fi instalat pe scena actualităţii existenţiale, ocupînd-o în întregime şi ameninţînd astfel putinţa respectivă cu pierderea propriei ei actualităţi, •••

DA ba cu pierderea, implicit, şi a propriului ei înţeles,

TP Şi cu cum râmîne? MŞ Aici ai avea tu, nu-ncape-ndoială, dreptate, - cu o singură condiţie însă: dacă ar fi vorba despre o conformitate cu un dinainte-dat. Dar cum un > nu există în cazul de faţă, conformitatea nu se iscă ea însăşi decît pe măsură ce calea ia virginal fiinţă sub paşii tăi neîmpovăraţi nici de amintiri, nici de pre­ zumţii. Oricum însă, în privinţa cuvîntului însuşi ai perfectă dreptate: e cu totul nepotrivit pentru ceea ce aveam de gînd să spun cu ajutorul lui.

de vreme ce: potentia dicitur ad actum.

TP

I

(Într-adevăr, o putinţă neactualizată cînd îi vine sorocul este ca şi cum nici n-ar fi.) Dar văd că iar aţi intervenit cu o distincţie. De data asta între două feluri de imperative: cel ontologic pe de o parte, c�ipto-imperativ acţionînd din­ lăuntru spre afară, şi cel habitual pe de altă parte, imperativ ieşit la vedere şi acţionînd din afară spre înlăuntru Era oare neapărată nevoie de asta?

MŞ Fie! Dacă, deci, cripto-imperativul ontologic ar fi urmat - neted - de o făptuire adecuată (şi mîntuitoare!), imperativul habitual (de la habitus, habere) n-ar mai găsi, între fiinţa care ocupă scena şi cea care ar fi trebuit s-o ocupe,

MŞ Cu toate că, la o primă ochire, poate părea mai - cum să spun? - mai subtilă, să zicem , decît s-ar fi cuvenit, despicarea .asta, pe care am practicat-o în > (şi, impli­ cit, şi în>) conceptului de imperativ este cît se poate de întemeiată în realitate: cum fundamento in re, în termeni scolastici. Într-adevăr, există, în realitate, în primul rînd (adică premergător oricărei actualizări), un (cripto)imperativ, putînd fi auzit sau nu şi

72

73

TP Acuma, că m-am dumirit, nuruc nu ne mai împiedică să revenim la cripto-im perativul pe ::are-1 părăsirăm adineaori.

I

�

ll

1;

aparţinînd registrului a fi Un imperativ care la drept vorbind nu e altceva decît îr,suşi a fi, -în calitatea, anume, de putinţă-(reală, efectivă)­ de-a-fi. Există, apoi, dar numai în rîndul al I doilea, un imperativ care se proclamă pe sine ca atare în mod explicit. Un imperativ aparţinînd registrului a avea, înrădăcinat de drept (dar nu întotdeauna şi de fapt) în registrul a fi. Un imperativ de ordin instituţional.

TP Nu vă supăraţi dacă setea mea de concret, ba

chiar de palpabil, mă împinge să vă cer un exemplu'?

MŞ Ţi-aş putea da şi o mie, dar fiindcă tu îmi ceri doar unul, fie, de pildă, o vocaţie personală (şi incomunicabilă) pe de o parte şi, pe de altă parte, un precept de co.îduită socială.

TP Bine, înţeleg, dar lucrurile nu se despart chiar

atît de categoric, de vreme ce, pînă şi în cazul vocaţiei celei mai personale poate exista un precept de conduită care să sune: > (Werde was du bist ! ), iar acest precept face incontestabil parte dintr-o > socială •.•

'

:, ,

'1

DA E ca şi cum am spune că nu i se poate dresa proces-verbal de contravenţie cui nu-şi urmează propriul său intim >, în timp ce-l poţi amenda şi urmări pe cel ce încalcă regulile publice.

MŞ din instituţia >, vrei să

spui'?: codificată, stocată şi stîndu-ne mereu >, nu'? •••

TP întocmai, şi ca atare aparţine de drept registrului

MŞ Nu numai că aşa stau lucrurile, dar e chiar bine că stau aşa. Căci caritatea, care e legea de bază a coeziunii comunităţii, şi care cere fiecărui mem-

74

75

a avea.

•

MŞ Dar tu nu vezi că şi în cazul invocat de tine, tot cu două feluri de > ai de a face'? Căci nu-i deloc totuna să-i spui cuiva:> stînd complet pe dinafara acelei vocaţii, căreia cu nici un chip nu-i poţi dibui conturul, şi cu totul altceva ca vocaţia însăşi să-ţi şoptească, din sinea ta, cu vocea ei cea mai insinuantă şi neporuncitoare, iar tu s-o urmezi ştiind că paşii tăi intră, fără efortul cerut de executarea unui ordin, exact în aşteptarea tăcută a paşilor tăi şi că la urma urmii tu însuţi, ascul­ tîndu-te pe tine însuţi (adică sinea ta cea din adînc), ai făcut ce ai făcut. Pentru a-l îndeplini pe acest > al autoedificării ajunge să te străduieşti să fii, adică, mai exact, să faci tot ce trebuie pentru ca a fi să se poată, prin tine, mani­ festa, iar pentru asta ajunge să fii (dar să fii cu a­ devărat) atent. Pentru a-l îndeplini însă pe > al societăţii, trebuie (man muj3) întîi să iei cunoştinţă de el, iar mai apoi să i te conformezi (oarecum 4< de dinafară >>: în sensul de a nu te abate de la el într-un fel obiectiv constatabil).

..

bru al ei să -iubească vocaţia (sau ursita) (sau pro-iectul de ansamblu) al fiecăruia în parte . dintre membrii comunităţii în chestiune (fie ·că e comunitatea în dqi a îndrăgostiţilor, fie aceea, mai largă, a prieteniei, fie, şi mai largă, a familiilor de spirite etc , fie, la limită, comuni­ tatea umană în ansamblul său), şi atunci, iubin­ du-se unii pe alţii în felul acesta, fiecare merge exact pe drumul său făcînd întru totul (şi numai) I ceea ce voieşte • • •

DA

( ama et fac quod vis al aceluiaşi Augustin) •••

MŞ - ei bine, caritatea fiecăruia în parte şi a tutu­

rora împreună se dovedeşte neputincioasă cînd e vorba să împiedice injustiţia exterioară a oricui o fi. Acţiune dublu nocivă: (1) în ordine ontologică, de vreme ce-l poate priva pe > sau pe > de condiţiile elementare ale atenţiei existenţiale, facilitînd astfel insinuarea lui , a lui pseudo, a lui a părea în domeniul propriu al lui a fi şi (2) în ordine socială, unde introduce dezechilibrul.

TP Recunoaşteţi, deci, că - în cadrul vieţii sociale­

autonomia trebuie (fie şi în parte) să-i cedeze locul heteronomiei.

MŞ Nu numai că recunosc faptul, dar ruc1 nu-i recunosc omului dreptul de a protesta împotriva acestei stări de lucruri. Căci, dacă s-a putut ajunge pînă aici, apoi lucrul acesta numai lui şi nimănui altcuiva i se datorează: superbia,

76

aversio a Deo (id est: aversio ab ente), cupiditas, iniustitia - iată etapele, decurgînd una din alta, file decăderii sale. Iar această injustiţie, exterioară într-un timp doi, cînd îi vizează pe > sau pe >, începe, într-un timp unu, prin a fi interioară, şi asta exact din clipa în care în loc să se iubească pe sine ca pe aproapele său, omul decide să se prefere şi să încerce să se caţere deasupra propriei sale staturi (eritis sicut dii). Or, voind să fie altceva decît ceea ce este în realitate, el îşi ratează propria-i fiinţare, în...trmp ce just ar fi să nu şi-o rateze şi să nu priveze astfel putinţa-sa-de-a-fi (sau propriul său imperativ ontologic) de actualitatea la care avea tot dreptul.

I'

li

DA Vorbiţi de > şi de > în dome­

FELURILE LUI A AVEA: AVUTUL-LUCRU ŞI JUSTA LUI GESTIUNE (CUIQUE SUUM)

niul abhorat al lui a avea?

I j':

DA Cum aţi defini Dumneavoastră justiţia? Înţeleg:

Justiţia cu majusculă, justiţia fără rabat şi aproximaţii.

MŞ Justiţia divină, cum ar veni; dar - să nu uităm ! - în condiţiile vieţii pe pămînt, nu?

DA Întocmai.

MŞ Ei bine, aş defini-o ca neîncetată adaptare exactă a resurselor şi bunurilor existente pe planul lui a avea la nevoile reale de desfăşurare ale lui a fi. Altfel spus: ca o continuă individu­ alizare a lui a avea, ca o continuă perfectă proporţionare a lui în funcţie de nevoile ireduc­ tibil individuale (ba chiar punctuale) caracte­ ristice fiecărui a fi singular, considerat în unicitatea lui - la nivelul AE, adică la nivelul desfăşurării sale terminale în propria-i actualitate existenţială. 78

I

11'

I\

li

MŞ Abhorat? De ce? Şi mai ales de ce în bloc? Felurile lui sînt diverse şi desi gur în mod divers se cer tratate. Uite, de pildă: în privinţa avutului pseudo-ontologic sînt absolut de acord cu tine că avem de-a face cu un inamic care se cere lichidat fără întîrzicrc. Avutul ontologic, la rînduJ lui, sînt de asemenea de acord cu tine că trebuie să-l ţii în frîu, să nu-i dai voie să-ţi invadeze prezentul tău viu, transformîndu-se într-un avut pseudo-ontologic care pînă la urmă să te înăbuşe. Avutul instituţional, nu pot să nu fiu de acord că este o crustă ce se cere mereu mlădiată (de vreme ce de ea văzurăm că nu te poţi descotorosi) - şi în raport cu care trebuie să te menţii în stare de perpetuă veghe redresoare. Dar există, la capătul cel mai depărtat de a- fi, şi un avut complet reificat, în sensul strict al cuvîntului, un avut-lucru •••

DA (să-i zicem: >?) ..• MŞ (Nu m-aş încumeta să-i spun aşa, căci econo­ micul implică instituţia juridică, care să-i stea la spate şi să-i confere un statut.) un avut­ lucru care, inert cum e, n-are cum să-1 submineze pc a fi pc propriul lui teren; un avut-lucru pe r.tn fiirq;i 1111-l cară-n spate ca pe o povară sub grc11t:tlt�:1 c�rcia să rişte a fi zdrobită; un avut­ lttc rn c:,rc nu aderă îndeaproape la fiinţă (pn , 11111 îl VII tt rl ontologic, de pildă), ca s-o !)

poată înăbuşi. Un avut-lucru care lui a fi îi stă în faţă. În faţă, la un mod cu totul neutral. Atît şi nimic mai mult.

DA Altfel spus, e şi avutul acesta undeva > (cel puţin în lumea asta a noastră); are şi el un loc propriu de unde nu e chip să fie dis­ locat, •••

MŞ ba mai mult decît atîta: soarta omului în lume

nu e numai să-l ţină la distanţă şi să-i facă faţă, ci în acelaşi timp şi să > cu el. Într-adevăr: în timp ce calcă cu un picior pe solul fiinţei, în care se mai şi împlîntă după cît îl ţin puterile, - vrînd-nevrînd (şi nu din greşeală, ci pentru că altfel nu se poate) calcă omul, cu celălalt picior, pe solul lui a avea, acest produs, uneori involuntar şi inevitabil (avutul ontologic), alteori involuntar dar evi­ tabil (avutul pseudo-ontologic), alteori în sfîrşit deliberat (avutul instituţional şi avutul-lucru), al actului de a fi; nu numai de a putea-fi, fără act, în neunde-nicicînd, ci de a fi din plin, aici-acum, în prezentul viu al fiinţei.

DA Nu vi se pare că această răstignire a omului pe

ambele niveluri ale aventurii lui existenţiale: a fi şi a avea, creează pentru el două tipuri diferite de probleme'? Vreau să spun: o problemă fundamentală, pe planul lui a fi, care-i o pro­ blemă de auto-realizare, de împlinire sau, cum i-aţi mai spus Dumneavoastră altă dată, de >; şi o altă problemă, pe

80

�

...

•

reificate şi depozitate sub formă de cunoştinţe de tot felul îrt memoria culturală a omenirii, al instrumentarelor celor mai diverse, al metodelor de înstăpînire rapidă pe o multitudine de atari bunuri care altfel ţi-ar scăpa printre degete) şi, pe de altă parte, avutul instituţional, care ar trebui, în principiu, să garanteze, pas cu pas şi punct cu punct, distribuirea continuă a avutului brut în funcţie de nevoile - singularizate, ire­ ductibile şi metamorfice - ale fiecăreia din făpturile participante la marea aventură de a fi, începînd (pentru că aici stă cheia întregii situaţii) cu oamenii înşişi.

DA Înţeleg că avutului instituţional îi revine, de drept, menirea de a proporţiona fără răgaz avutul-lucru pe măsura exactă a nevoilor fiecărei fiinţe singulare şi ireductibile în parte. Nu?

MŞ Aşa ar fi fost să fie, dacă ... , dar tocmai că aşa nu poate fi. În primul rînd din cauza lipsei de dinamism propriu, caracteristic instituţiei ca atare. Căci dinamismul trebuie să-i vină instituţiei de la singura sursă susceptibilă de a i-1 insufla: de Ja a fi. De la putinţa inclusă în a fi. în al doilea rînd, din cauza caracterului instrumental-standard al instituţiei, a cărei funcţionalitate (şi, deci, eficienţă) este condiţi­ onată tocmai de funcţionarea ei inerţială ••.

DA Inerţială? În gura Dumneavoastră acest cuvînt abhorat?

82

MŞ Inerţială am spus, adică după propria ei fire.

Dar uite ce mai voiam să adaug, tocmai în momentul în care ai binevoit să mă întrerupi: numai în proximitatea fiinţei care i-a dat naştere. Dar cum ar putea instituţia să se menţină singură în această benefică proximitate, cîtă vreme regimul ei de funcţionare e comandat de legea univocităţii (singura garanţie, de altfel, a unei valabilităţi generale), iar fiinţa (mereu singulară şi ireductibilă) stă sub legea analogiei. La plus belle fille du monde ne peut donner que ce qu'elle a. Să nu-i cerem deci nici instituţiei - de care, după cum văzurăm, (şi o să mai reviu asupra acestui punct), nu ne putem nici­ cum dispensa - să ne dea ceea ce nu are.

DA Dar există, trebuie să existe şi instituţii cu un regim mai suplu şi mai adaptat nevoilor mereu schimbătoare ale lui a fi în desfăşurarea lui polimorfă. Nu credeţi?

MŞ Ba da, desigur; dar numai pe plan local. Uite, îmi aduc aminte cu încîntare de tîrgul săptă­ mînal de la Beiuş, care aduna, în fiecare joi, o bună parte din populaţia întregii depresiuni şi la care, copil fiind, P,articipam şi eu din cînd în cînd, ca gură-cască, în vacanţele de vară: era şi asta un fel de instituţie care se făcea şi se desfăcea după cum dictau, fără vreo mediere perceptibilă, nevoile de viaţă, mereu schimbătoare, ale unuia şi altuia dintre cei ce-i insuflau această pestriţă viaţă periodică. Dar, în măsura în care era totuşi o instituţie, cu 83

periodicitate bine stabilită, cu locuri special amenajate în acest scop şi cu facilităţi concertate în vederea asigurării bunei ei desfăşurări, depindea şi ea de o municipalitate, deja cu mai puţină carne pe oase şi cu mai puţin sînge în vine, care la rîndul ei depindea de instituţii de nivel departamental şi mai descărnate, pentru că şi mai îndepărtate de solul fiinţei, şi deci şi mai inerţiale, agăţate cu toatele de sche­ letul statal care, aşezat la Centru ca supremă instanţă, surplomba întreagă această reţea insti­ tuţională.

TP Propun să lăsăm de-o parte instituţiile interme­

diare (care, de altfel, nu văd deloc de ce trebuie neapărat să poarte ele pecetea Statului, în loc ca Statul să poarte pecetea lor) şi să ne ocupăm de instituţia supremă, care în acelaşi timp e şi instituţie în stare pură, prototip deci al oricărei instituţii posibile.

MŞ Fie cum spui tu. intorcîndu-ne aşadar la

afirmaţia de bază că avutului instituţional îi revine de drept o sarcină pe care, lăsat de capul lui, nu o poate nicicum duce la îndepli­ nire, şi anume aceea de a proporţiona pas cu pas avutul-lucru pe măsura nevoilor efective ale fiecărei fiinţe singulare, ireductibile şi metamor­ fice în parte, se conturează o problemă care mi se pare a fi adevărata noastră problemă în con­ tinua noastră răfuială cu instituţia.

TP

Una singură? Şi care-i aceea? 84

MŞ Să găsim un sistem de echivalenţe între a avea

şi a fi. Un sistem de echivalenţe gîndit din punc­ tul de vedere al lui A FI, dar operant pe planul lui A AVEA. Pentru asta trebuie găsit un termen mediu, care să participe în egală măsură şi la unul şi la celălalt, •••

DA mai bine: şi din unul şi din celălalt, •••

MŞ făcînd astfel posibilă medierea căutată. DA Dar bine, am văzut deja că acest termen este a face, ai cărui doi poli constanţi sînt: actul existenţial propriu zis, în inima căruia pulsează ireductibilul aşa (această pură calitate) şi, pe de altă parte, rezultatul lui încremenit: > - cuantificabil - al activităţii labori­ oase, existenţa obiectivată, fiinţa transformată în lucru.

MŞ Ar mai fi de menţionat că a face se distinge totuşi de purul act prin aceea că e deja un început

de obiectivare, ba chiar de reificare a fiinţei, un proces deliberat, orientat spre un scop în cadrul unui pro-iect univoc, auto-suficient şi auto-normativ, mobilizînd în serviciul său o bună parte din energia actualizării şi > într-un rezultat, de cele mai multe ori vizibil şi palpabil, care deci se detaşează, în inerţia lui, de a fi, făcînd de drept parte din arealul a avea, - în timp ce actul (existenţial) este simpla epifanie (evanescentă) a lui a fi, care se consumă fără a lăsa sedimente şi se 85

satisface plenar, fără cea mai mică urmă de finalitate extrinsecă, în lumina acestei bucurii.

TP

Să ai ceea ce produci tu însuţi, sau echivalentul exact (procurat prin schimb şi mediat prin semnul monetar) a ceea ce tu însuţi ai produs, iată, după părerea mea, soluţia echitabilă a raporturilor de fapt ale lui a fi cu a avea. Să ai mai mult sau mai puţin decît ceea ce tu însuţi ai produs (sau echivalentul acestei producţii), iată injus­ tiţia.

DA Am impresia că simplifici. Să punem cazul

cuiva, mai plin de idei şi mai capabil de risc decît semenii săi sau pur şi simplu mai între­ prinzător decît ei, care, din propria lui iniţia­ tivă şi graţie propriei lui capacităţi, să zicem organizatorice, creează altora, pe un teren­ pînă-atunci-zero, posibilitatea ca aceştia din urmă să proclucă (fără de care posibilitate lor nici măcar nu le-ar fi trecut prin gînd că e cît de cît rezonabil, in statu quo ante, să facă cel mai mic gest în acest sens). Nu se cheamă oare că el însuşi a produs această posibilitate? Şi nu are el atunci dreptul de a-şi (sau de a î se) croi, în arealul lui a avea, o suprafaţă echiva­ lentă cu posibilitatea de el creată?

TP

De a i se croi, după ce fel de criterii? Cine să evalueze, şi cum, volumul (sau greutatea) posibilităţii de el create? Pînă la urmă, volumul (sau greutatea) posibilităţii respective se va stabili, dar jără criterii, la linia de echilibru

8G

instabil dintre nevoia lui de ei şi nevoia lor de el. Pur raport de forţă, după cîte-ţi poţi şi tu da seama.

'

MŞ Ei da, trebuie să recunoaştem că justiţie abso­ lută, în afară de cea divină, nu există şi nici nu poate exista. Ceea ce oamenii numesc justiţie această cumpănă oarbă, funcţionînd după norme medii, dezindividualizate pe cît se poate şi univocizate la extrem, pentru a li se asigura astfel acea aplicabilitate generală fără de care nu şi-ar mai merita numele de norme juridice e o justiţie esenţialmente exterioară, care obiec­ tivează culpa cîntărind-o ca pe un obiect şi sancţionînd-o ca atare ... TP deşi trebuie să recunoaşteţi că, prin circum­ stanţele (agravante sau atenuante, după caz) pe care i le acordă inculpatului, încearcă şi ea să individualizeze cît de cît şi, ca să spun aşa, să umanizeze culpa, reîmplîntînd-o în mediul vital care i-a dat naştere şi legînd-o de intenţia din care a izvorît. MŞ Legînd-o, poate; dar, în orice caz, nu judecînd-o, în fondul ei, în funcţie de această intenţie. Şi pe drept cuvînt. Căci cine dintre noi se poate lăuda că vede pînă în rărunchii omului? Eu unul, sigur nu. Şi nu cred ca vreunul din voi să aibă această pretenţie. TP Psihanalistul totuşi o are. 87

MŞ O fi avînd-o el, nu zic nu. Dar numai dacă nu-l

duce mintea prea prea departe, adică dacă se lasă total înghiţit de tehnica analitică pe care o practică. Dacă însă apucă să reflecteze cît de dt asupra acesteia, nu poate să nu-şi ,dea seama că întreaga lui disciplină, recte psihanaliza, se instalează din capul locului - ca ori c;e tehnică, de altfel - pe planul lui a avea, de vreme ce se serveşte de o simbolică-standard, extrasă ca un obiect precis conturat - din infinit unduitorul şi mereu individualizatul univers simbolic viu al omenirii şi univocizată cu stric­ teţe pentru a-şi cîştiga astfel o valabilitate nelimitată, direct proporţională de altfel cu grosolana aproximare a realităţii de care se face vinovată. Singurul lucru pe care-l mai poţi spera este ca psihanalistul - această fiinţă vie - să ghicească ceva mai mult decît îi permit metodele rigide de care se serveşte. Ceea ce, de fapt, e totuna cu a depăşi psihanaliza, ca instrument nesatisfăcător-pînă-la-capăt, şi a trebui din nou şi din nou să-ţi pui întrebarea: >? k;a încît, vedeţi - ca să revenim la problema noastră de la început - că, deşi , prin însăşi natura ei, singura justiţie care stă în puterea omului este justiţia-standard pe care el în::1 1şi a elaborat-o de-a lungul dramaticei şi crudei lui istorii. aceasta umană presupunînd-o stabilită (şi asigurată în continua ei reproducere ca justiţie) (ceea ce, din păcate, nici măcar nu e cazul) - nu -acţionează însă pe

88

plan ontologic decît ca un . Altfel spus: de-abia de aici încolo începe 'sarcina umanităţii în calitatea ei (primordială) de comunitate on'tologică, de-abia de la asigurarea acestui minimum preliminar indispensabil, înce­ pe sarcina auto-realizării ei. Dar tot acolo, adică la continua asigurare a acestui indispen­ sabil minimum pre-liminar, se şi încheie (şi se încununează) sarcina umanităţii în calitatea ei de corp social.

DA Dacă v-am înţeles bine, instalarea (susţinută

fără preget, desigur) a terestre pe Terra, - acesta şi nu altul ar fi obiectivul de urmărit (cu titlu, fireşte, de minimum indispen­ sabil în ordinea condiţiilor de ulterioară desfă­ şurare convenabilă a lui a fi spre propria sa împlinire), iar pentru atingerea pas cu pas şi clipă de clipă a acestui obiectiv trebuie luptat pas cu pas şi clipă de clipă.

MŞ Exact la asta mă gîndisem şi eu, dar pentru ca gîndul să fie dus pînă la capăt aş adăuga că lupta asta fără preget a membrilor corpului social, care le mobilizează într-o măsură mai mare sau mai mică (vreau să spun: unora într-o măsură mai mare, altora într-una mai mică) atenţia operaţională, trebuie în acelaşi timp să lase intactă atenţia existenţială, al cărei rost e să permită fiecăruia în parte dintre aceştia (chiar şi celor mai dintre ei) să se autorealizeze pe plan ontologic, - fiind de la sine înţeles că această autorealizare, deşi vine

89

aşa zicind > realizarea prealabilului, adică după amenajarea condiţiilor, este totuşi de departe lucrul cel mai important. TP Cel mai important, desigur; dar, după cite văd, exclus dintre obiectivele urmărite de corpul social în vederea asigurării bunei lui stări interioare. Îmi vine greu să înţeleg această excludere, cită vreme nu puteţi nici Dumnea­ voastră nega că strălucirea ce rezultă din auto­ realizarea, .•. MŞ atenţie!: din libera (deci absolut autonoma) împlinire, ... TP

a fiecăruia în parte dintre membrii corpului social se revarsă asupra corpului social însuşi, care doar în felul acesta se poate ridica pînă la nivelul propriei lui justificări. Căci ce ar mai fi rămas din Grecia fără Homer şi fără Sappho, fără Hesiod şi fără Parmenide, fără Thales şi fără Heraclit, fără Eschil şi fără Socrate, fără Sofocle, fără Platon, fără Praxitele şi Miron şi • Herodot, fără Aristotel, fără Tucidide, fără Fidias? Pericle singur, fără toţi aceştia, ar fi salvat el oare situaţia? Poate nici n-am fi apucat să auzim de el.

DA Ba da, dar asta numai pentru că ni s-a păstrat cuvîntarea lui în cinstea eroilor morţi pe cimpul de luptă.

TP

Da, pe care tot de la unul dintre ceilalţi o ştim. Şi ce ar fi Franţa asta, cu milenarul ei Stat cu

90

tot, dacă n-ar fi fost trubadurii şi Pleiada, Villon şi Montaigne şi Descartes, Pascal şi Racine şi Arnauld, Saint-Cyran şi Franţois de Sales şi Saint-Simon, Madame de la Fayette şi Madame de Sevigne, Malebranche şi Monte­ squieu şi Rousseau şi Diderot, Watteau şi Rameau, Hugo, Delacroix şi Baudelaire? •.• MŞ Vezi? Te aşteptam la această cotitură ca să-ţi deschid ochii asupra tuturor implicaţiilor a ceea ce spui. Căci tot atît de bine ca mine şfr că acestuia din urmă i-a fost condamnată - de către cine, dacă nu tocmai de una dintre insti­ tuţiile pe care corpul social însuşi şi le-a făurit sieşi? - o carte în lipsa căreia o bună parte din lirica europeană a ultimului secol ar fi de necon­ ceput. Aşa încit, deşi asupra corpului social însuşi se revarsă pînă la urmă strălucirea auto­ realizării membrilor săi, acesta nu are drept de amestec, prin instituţiile pe care şi le-a elaborat (în frunte cu instituţia lui supremă, care ţine toate hăţurile în mină), în funcţionarea delicată a creativităţii autonome, deci libere de orice amestec străin.

DA Ceea ce vine> asigurarea> (şi care este şi treaba cea mai importantă) e deci, dacă am înţeles bine, ceva ce urmează să fie realizat de fiecare dintre noi în parte - sau, poate, chiar de noi toţi împreună, în măsura anume în care omenirea ca ansamblu e o vastă comunitate ontologică, un fel de Ecclesia

91

(neinstituţionalizată, fireşte) - în relaţia noastră cu Cel-de-Sus. Dar nu priveşte cîtuşi de puţin protocolul minimalei vieţi împreună în cadrul corpului social, care nu-şi aşează ţintele chiar atît de sus.

MŞ Măcar să nu rateze ţintele ce-i stau la-ndemînă,

sub pretextul (falacios !) că dacă Totul nu poate fi atins, nimic nu mai merită să mişti fie şi degetul cel mic de la mîna stîngă.

TP Dacă-mi permiteţi să-mi aduc şi eu, la această cotitură o convorbirii noastre, micul meu bob de sare, mon petit grain de sel, şi în acelaşi timp să şi fac amendă onorabilă la cele spuse de mine înainte, aş sugera că Tatul acesta, mai exact: dorinţa de a-l organiza durch und durch (pentru a-l stăpîni mai bine) a dus la toate totalitarismele care au zgîlţîit periodic istoria omenirii şi care şi-au găsit în secolul nostru întrupările lor paradigmatice, atît de dureros resimţite pe pielea noastră a tuturora.

să fie) decît o tehnică a cărei funcţie e să-l apere pe a fi de tot ceea ce, din afară venind, i-ar putea stînjeni, iar la limită pur şi simplu împiedica libera desfăşurare; să-l apere de orice amestec extern (inclusiv de ea însăşi), ba chiar să-i garanteze, dacă se poate, această nestingherită desfăşurare autonomă, - dar al cărei domeniu propriu, ca al oricărei simple tehnici de altfel, este, în întregime şi în mod exclusiv, acela al lui a avea. Ea •••

MŞ politica adică, (Te-am prins şi eu pe tine, nu numai tu pe mine, cu ocaua mică !) •••

intervenţia, dar mă şi bucură nespus precizarea adusă de tine. Într-adevăr, aşa stau lucrurile cum ai spus tu.

TP da, trebuie, cu o atenţie operaţională mereu trează, să-l administreze pe a avea, în funcţie de nevoile- să spunem: medii - ale lui a fi, pentru captarea şi stabilirea cărora (nu odată pentru totdeauna, căci şi curba lor rezultantă fluctuează concomitent cu nevoile individuali­ zate a căror aproximativă rezultantă integra­ toare este) e de asemenea nevoie de o atenţie neadormită, şi anume de sensibila şi delicata atenţie existenţială, care să le cîntărească pe măsură ce se ivesc. Dar, la urma urmei, pe a avea (şi nimic altceva) trebuie - ea, politica - să-l organizeze. Adică să-l strîngă în chingi.

TP Asta înseamnă, cu alte cuvinte, că politica - această activitate concertată care stabileşte > amintit adineaori de devotatul Dumneavoastră amic-nu este (sau nu ar trebui

MŞ Mă bucură nespus că, măcar din cînd în cînd, - ca în cazul de faţă, de pildă-, părerile tale coincid întru totul cu ale mele. Avutul acesta tout court aşadar, avutul brut sau, cum i-am mai spus, avutul-lucru (bunurile de tot

92

93

MŞ Nu numai că, după cîte vezi, ţi-am permis

I felul, palpabile sau impalpabile, de la obiecte sau unelte pînă la cunoştinţe, instrumentare, metode, servicii etc.) trebuie deci să fie admi­ nistrat într-un mod care să permită unei cît mai riguroase justiţii distributive să domnească în interiorul lui.

TP

peste timp) procurîndu-i chiar şi acele milioane şi milioane de semne monetare din care nici a milioana parte nu i-a revenit , la vremea lui, celui care - doar el - le-ar fi meritat cu ade­ vărat.

O marjă va exista totuşi întotdeauna, orice .:.m face.

MŞ Nu zic nu. Dar această marjă nu e tolerabilă decît

în măsura în care, cu toate eforturile depuse şi cu toată buna credinţă, nu poate şi nu poate fi înlăturată.

I

TP

Avutul-lucru nu e deci un inamic ce trebuie înfrînt, ci un domeniu care trebuie ţinut în bună ordine, conform principiului ideal: >, a cărui traducere prac­ tică sună aşa: >.

DA Subînţelegînd, desigur: >, nu? Altfel, Eminescu arJ fi trebuit remunerat nu numai în calitate de director al bibliotecii universitare ieşene, nu numai ca revizor şcolar, nu numai ca redactor (şi corector !) al >, nu numai ca gazetar la >, ci pur şi simplu ca poet, - a cărui activitate, la prima vedere strict autotelică, tot asupra corpului social urma să se reverse cu timpul, nu numai aureolîndu-1 (absolut pe nemeritate), dar pe deasupra (şi

94

i.

MŞ Să nu-i cerem instituţiei să ne dea ceea ce nu are. Căci instituţiile societăţii civile, în fruntea cărora stă Statul, sînt acelea care trebuie, sau măcar ar trebui să asigure; care - oricum sînt chemate să asigure aplicarea continuă a acestui principiu, iar criteriile de care se pot ele servi nu sînt şi nu pot fi decît criterii medii standard, strict univocizate, aşadar nesuscep­ tibile de a se individualiza cu adevărat în decursul propriei lor inerţiale funcţionări. Numai omul în carne şi oase poate, prin acţiunea lui personală, suplini carenţa instituţiei în această privinţă: Maiorescu, de pildă, în cazul lui Eminescu. (Ca să nu mai vorbim de faptul că tot Maiorescu fusese şi la spatele funcţiilor publice deţinute de Eminescu, în virtutea cărora a putut fi remunerat.) Căci pînă şi în punctul lui de maximă supleţe, avutul institu­ ţional este ca un fel de crustă placată pe a fi, pe care-l obligă să rătăcească pe căi ce nu i se potrivesc sută la sută.

DA c'a de pildă aceea de a fi corector şi redactor la

> ca să poţi trăi de pe o zi pe alta, în loc să-ţi vezi - fără grija zilei de mîine de poeziile tale, prin mijlocirea cărora eşti cu 95

adevărat (şi eventual îi ajuţi şi pe alţii, care te vor citi, să fie, la rîndul lor, chiar şi dacă pentru durata unei singure clipe, cu adevărat). MŞ Aşa este. Şi am să încerc să-ţi şi explic de ce: dacă e adevărat că o instituţie valabilă nu e decît codificarea explicită a unei reuşite ontolo­ gice, că deci invizibilele ei rădăcini îşi trag seva (cită o au) din însuşi a fi, - apoi acestei reuşite ontologice ea nu îi e decît codificarea, ale cărei ramuri (singurele la vedere) în a avea se desfăşoară. Ea (instituţia valabilă) fixează - desfăşurîndu-1, de altfel, după modul additiv al exteriorităţii - un moment anume al lui a fi (deja uşor depăşit în chiar clipa naşterii ei, cît de cît laborioase) •••

DA (deci din ce în ce mai depăşit, pe măsura tre­ cerii timpului).

MŞ (Întocmai.) Acuma înţelegi, sînt sigur, că ceea ce ar fi excelent (vreau să spun: imobili­ tatea instituţiei înseşi prin care s-a fixat, pe planul lui a avea, o reuşită din planul lui a fi) dacă a fi ar fi absolut omogen şi stereotip, adică dacă timpul n-ar fi decît cadrul vid al ireversibilei noastre alunecări unidirecţionate, şi nu acest zbucium mereu altul al nostru şi al lumii înseşi, pe care, zbuciumîndu-ne mereu altfel ca să ne (auto)realizăm actualizîndu-ne, îl şi creăm într­ un fel; înţelegi, sînt sigur, că ceea ce ar fi cît se poate de rău dacă a fi ar fi noutatea fără canon

96

'j

a unei deveniri fără contur, este, finalmente, p ractic acceptabil (cu condiţia, bineînţeles, ca iastituţiei, odată pusă pe picioare, să i se insufle mereu viaţă şi supleţe) cîtă vreme a fi este mereu acelaşi, fiind de fiecare dată altul; cîtă vreme - altfel spus - ipseitatea lui se păstrează neatinsă sub pestriţeala manifestărilor sale, identitatea lui cu sine însuşi nefiind de tip tautologic, ci de tip metamorfic.

DA Daţi-mi voie să-ncerc să recapitulez. Aşadar, o

reuşită ontologică este, dacă am înţeles bine, o manifestare autonomă a lui a fi, - în care, deci, nimic din afară nu vine să-l constrîngă pe a fi sa fie altfel decît îi > (în virtutea propriului criptoimperativ ontologic) aşa-ul lui punctual de aici şi acum. O manifestare auto­ nomă şi, în acelaşi timp (sau: prin chiar asta), unică; fără repetare posibilă deci. A erija acest unicum în normă a devenirii ulterioare a lui a fi ar însemna deci să-l obligi pe a fi - din afara punctualităţii lui terminale - să se conformeze la ceea c: el nu (mai) este, ci doar a fost; ar însemna să introduci heteronomia acolo unde singură autonomia e la ea acasă; ar însemna, în ultimă instanţă, să-l ridici pe a avea Ia rangul de paradigmă a lui a fi.

MŞ Gînd la gînd cu bucurie. Dă-mi acuma voie, în

prelungirea excelentei tale recapitulări, să-ţi semnalez un pericol deosebit de frecvent pe care a avea îl scoate în calea lui a fi: conservato97

risrnul (ca practică stereotipă şi ca ideologie mortifiantă), fiinţa pusă>, >; devenirea concepută ca pură reiterare a :evolu­ tului; rutina, academismul, scleroza - şi includ aici chiar şi instituţiile valabile, ivite adică din

felul acesta, să vivi fici mereu instituţia însăşi, menţinîndu-te în raport cu ea în stare de con ­ tinuă revoltă (pentru o a împiedica să se mum i­ fice) •••

DA

("-· TP

înseşi măruntaiele lui a fi, ale cărui reuşite ontologice au izbutit să le capteze şi să le fixeze. (Căci, din punctul de vedere al instituţiei iner­ ţiale ca atare, orice fixare este o fixare pentru totdeauna).

TP Remediul la pericolul semnalat mi se pare a fi

să te menţii suplu şi viu (tu personal, dar şi comunitatea din care organic faci parte şi care e rădăcina vie a instituţiei sociale), să te menţii suplu şi viu sub carcasa instituţională şi, în

98

'A

Îţi preiau gîndul din mers - ş1-ţ1 cer scuze pentru asta -, dar aş vrea să subliniez că sta rea de continuă rev oltă de care vorbeai, de natură pur ontologică fiind, adică marcînd o atit udine (o Stimmung, dacă vrei) a lui a fi, nu are drept efect abolirea instituţiei ca atare (căci instituţia ca atare e nee vacuabilă de pe planul lui a avea, unde e cu adevărat >), ci cel mult o înlocuir e a uneia din formele ei cu altă formă.

Nici eu n-am vrut să spun altceva. Revolta continuă Ia care mă refe ream constă în faptul de a considera instituţia (în pofida propriei ei inerţii) ca fiind totuşi desc hisă, deci susceptibilă de a primi - din afara ei, fireşte; adică dinspre nevoile de autore::.lizare ale lui a fi - continue impulsuri provoc; toare de tot atîtea modificări adaptive. Şi nu numai de a considera instituţia ca deschisă, ri de a contribui în mod efectiv Ia realizarea respectivel or modificări şi de a-i insufla astfr 1 mereu viaţ ă tocmai prin această continuă ajustare a ei pe a fi.

!n fond, avutul instituţ ional e mereu în stare de criză, de vreme ce - fiind o veritabilă con­ g-clarc a lui a fi, o fixare înc remenită a reuşitelor

99

general. Căci geniul, după cum tocmai văzurăm, - care, pînă una alta, nu produce propriu zis pentru alţii, care la alţii poate că nici nu se gîndeşte în mod explicit atunci cînd, în felul lui, > şi el -, este totuşi, adică există cu o intensitate nebănuită de mulţimea incoloră şi inodoră a producătorilor în serie. Dar uhde să găseşti criteriile potrivite pentru a-i măsura (( capacitatea ontologică>>, în yederea determi­ nării univoce şi operaţionale a tranşei de avut adăposi. şi hrană aşijderea, îngri­ jire medicală asigurată, cărţi cu duiumul, spec­ tacole, călătorii, distracţii - la care, fără dubiu posibil, are din plin dreptul, în virtutea tocmai a, şi numai a ceea ce este cu adevărat? ..•

cu un cuvînt: un a fi ontologice (caz optim !) ; a - a fi se îndepărdecăzut la rangul lui a ave tează de el ... TP

(de el: de avutul instituţio

nal), •.•

de el cu paşi furtivi DA (Exact.) se îndepărtează remarcă acest divorţ) (în aşa fel că nici nu se

uaţia prinde chiag. din chiar clipa în care sit instituţiei la nevoile de MŞ Continua adaptare a lui a fi are drept desfăşurare convenabilă ale capacitatea proprie obiectiv - proporţionat cu ei gestiuni, să spu­ instituţiei - asigurarea un brut sau avutului­ nem: echitabile, a avutului pt ghid ceva care îi e lucru, luînd în acest scop dre poate valabile, şi deci putînd fi mînuite cu toată siguranţa.

MŞ Ai dreptate. Într-adevăr, stau mereu (stau?)

- şi nu numai eu, ci noi toţi stăm (stăm oare?) - cu ochii ţintă la justiţia absolută şi măsurăm mereu ecart-ul dintre toate problemele acestea, pe care i le pune individului concret, omului în carne şi oase, existenţa lui în societatea civilă a acestui sfîrşit de mileniu, şi problemele, de cu totul altă natură, pe care i le-ar pune unui om in statu naturae purae, apartenenţa !..ii la comuni­ tatea umană.

DA

În nici un caz nu i-ar pune, sub nici o formă, nici un fel de problemă referitoare la a avea. Anarhia convergentă, cum o denumise tînărul

102

Dumneavoastră prieten înt r-una din zilele tre­ cute, şi căreia Dumneav oastră aţi preferat să-i daţi numele de auto-(teo)-n omie, ar găsi desigur mereu - sponte sua - sol uţia situaţiei înainte chiar ca situaţia să se transfo rme într-o problemă. MŞ Fără-.1doială. Dar noi, aşa cum ne aflăm cu toţii în lumea modernă: nivelaţi şi aduşi la numitor comun, no i tră im în primul rînd (vreau să spun: ne chelt uim majoritatea tim­ pului de care dispunem ) în societate, ..• 'f'/) (ca să ne cîştigăm acolo un loc - şi să ne asi gu­ răm astfel desfăşurarea pe măsura acelui loc, nu?) ... MŞ (Ba da: pe măsura acelui loc desigur; dar nu întotdeauna propria noast ră desfăşurare.), iar societatea aceasta e o col ecţie de indivizi exte­ riori unul faţă de altul (de şi modelaţi, măcar în privinţa comportamentului , după o comună para­ digmă), colecţie care nu-i nimic mai mult şi nimic ·lltceva decît suma indivizil or stereotiţaţi care o compun. I >11

J\sta trebuie să fie raţiunea faptului că societatea oamenilor se divizează - pe acelaşi plan în state relativ omogene , croite adică după .1cclaşi tipar, deşi tranşa nt distincte unele de altele (dar nu după criterii de fiinţă), dis­ r inctc şi numărabile; în tim p ce marea comuni­ I .11c umană se specifică în profunzimea putin1 l'Î ci de-a-fi - în nenumărate şi nenumărabile

103

comunităţi > (şi de multe ori încrucişate: căci etniile, tipologiile, familiile de spirite, prieteniile, dar şi marile iubiri, ca să coborîm pînă la celula duală a unei potenţiale comunităţi, nu se desfăşoară doar la modul arborescent, ci de foarte multe ori interferează, făcînd puntea între diversele ramuri a!� copa­ cului, independente unele de altele, deşi profund înrudite prin comunul trunchi şi, evident, prin fundamentala lor rădăcină).

tuţie MŞ În timp ce, aşadar, societatea e o insti ură legăt ibilă inviz o este vizibilă, comunitatea

t ontologică. Societatea, într-adevăr, are exac o ce ţi otipa acelaşi statut ca şi indivizii stere ia compun (în măsura, anume, în care aceşt rsele sînt deja scufundaţi pînă-n gît în dive feluri de a avea).

TP

Îmi amintesc perfect, de vreme ce eu am fost acela care am lansat sintagmele cu pricina, şi anume: neant manifestat, neant efectiv, neant activ. Dar acuma stau şi mă-ntreb: societatea nefiind în întregime reductibilă la avutul insti­ tuţional pe care a început prin a-l secreta şi care pe loc s-a revărsat asupră-i omogeneizînd-o şi făcîndu-şi-o sieşi oglindă, ci în acelaşi timp şi o veritabilă entitate (e drept că o entitate sui generis, respectiv: o colecţie de entităţi individu­ ale reale) la mijloc de drum între comunitatea (comunităţile) de bază şi instituţia statală, de ce ţineţi Dumneavoastră cu orice preţ s-o asimilaţi

104

Statului? Altfel spus: comunitatea (comuni­ tăţile), de ce o (le) opuneţi Dumneavoastră bi.10mului societate + Stat, în loc să opuneţi Statului binomul comunitate + societate, ca stînd ambele de aceeaşi parte a baricadei?

MŞ Procedez aşa, provizoriu, deoarece aş vrea întîi SJ delimitez cît mai îndeaproape statutul onto­ logic al comunităţii (comunităţilor interferente) care stau la baza societăţilor civile, - şi care ar trebui (acţionînd din lăuntrul acestora din urmă) să le insufle mereu viaţă, în loc să le lase la cheremul Statului, ... !)A

c:irc Stat doar atîta aşteaptă ca să le fasoneze (din afara lor, bineînţeles) după chipul şi asemănarea lui, nivelîndu-le, aplatizîndu-le.

'J'/l

Nu înţeleg de ce ţineţi Dumneavoastră să înghe­ suiţi peste orice măsură, pe o rază proclamată >, droaia nenumărabilă de l'lltităţi doar posibile care, pe scara > (PI), despart (sau leagă?) > ( UP) de punctualele ci > (PT)? Individuarea finală nu vă ajunge? Sau, mă rog, în ce ne priveşte pe noi, oamenii, > nu v.i ajunge, ca o specificare globală a lui a fi contractat la infinitul de compenetraţie al co1111111L:i noastre umanităţi, urmată fără nici un ,ii t intermediar de individuarea acestei comu­ ne putinţe-( umane)-de-a-fi în miliardele de ,:liipuri care s-o exprime în mod palpabil'?

105

De ce şi acest lanţ de specificări aşazicînd > specificării prin , care pe toţi oamenii, fără nici o deosebire, ne face fraţi?

tocmai în virtutea act t apartenenţe(constituante) 1a cutare c orn tate (comunităţi) şi nu la alta (alt ele) ind ul cutare este aşa �i nu altfel. Comun itatt o realizezi pur şi simplu fiind (se-nţe lege: _ u adevărat), adică iind pur şi simplu tu însuţi, în timp ce cu societatea - aşezată, ca şi tine, pe planul act ua­ lităţii existenţi (aşa-ul tău ire duc11biJ) dintotdeauna ţie şi numai ţie dest inat, îu comunitate, de vreme ce dintotdeauna îţi .,i (eşti) tău în a fi; ca să nu-1 rate zi, .1Junge atît: să fii cu umilitate, cu dra goste )l cu aplicaţie - aten t 1a ceea ce tu îns uţi, dm sinea ta, poţi fi. Dar în societate nu-ţi ai locu[ rezervat: aici tre buie să-ţi faci tu îns uţi lot, şi pen tru asta trebuie să-nveţi să lupţi clin răsputeri. Căci a-ţi avea locul în soc ieta te 1111 l' deloc totuna cu a-ţ i avea (a fi) prop riul I !'î11 > în fiinţ ă. A avea un loc în :;(lcÎl'latc, dacă nu cu mva ţi-a căzut plocon de l.1 înaintaşii tăi şi deci eşti obligat (ca şi rcsp,:rtivii înaintaşi 1a începutul carierei lor ,nci:ill:) s:i porneşti la drum de la o situaţie•rn, echivalează cu a fi izbutit, punîndu-ţi J 1 t:111n1 ;ista la băt aie fiinţa însăşi, să-ţi croieşti Jll' dt posibil pe prop ria ta măsură - o par/;'i î11 a avea. N-ai izbutit să ţi-o croieşti ? N-·:11 loc în societat e.

MŞ Cum fără nici o deosebire, cînd dimpotrivă sîntem plini de deosebiri şi cînd tocmai deose­ birile acestea îi conferă omenirii bogăţia debor­ dantă de însuşiri care o caracterizează? Într­ adevăr, ce ne-am face cu o umanitate univocă, repetîndu-se stereotip în miliarde de exem­ plare? Iată de ce, între vasta comunitate a �emenilor la un capăt(> ca putinţă­ umană-în-genere) şi comunitatea restrînsă a celor ce-mi stau în preajmă (>, în sensul propriu al cuvîntului) sălăşluiesc, ca să spun aşa, pe diferitele paliere ale razei de valoare nulă, la modul al putinţei bineînţeles, o multitudine de comunităţi supra­ şi sub-ordonate (unele dintre ele interferînd pe orizontală) care îşi revarsă putinţele lor globale în putinţele terminale punctualizate graţie cărora globalităţile acestea pot accede - ca punctualizate -la planul manifest al ex­ primării. Şi iată, de asemenea, de ce nu e posibil să existe vre.un conflict între individ şi comu­ nitatea (comunităţile) care-l integrează. Căci comunitatea nu-l constrînge pe individ: con­ strîngere nu există decît din afară spre înăuntru, iar comunitatea acţionează în el din lăuntru spre afară, de vreme ce ea este aceea care-l constituie în ce-ul său propriu, de vreme ce

lOG

Ul

n, lll,

111,ii

1

1>1 ll(', tbr nimeni nu poate fi lipsit (sau, · de fiinţă, ca să spunem aşa, al fiecărui .· 1

Da, da, îmi aduc aminte:

I\ 1 S Vc zi? Ceea ce ai spus adineaori e valabil şi . · pentru avutul-lucru, exact cu acelaşi titlu ca �i pentru avutul ontologic (devenit, prin însuşire 1 r.m - scapă, oricum, legilor 1·.1rc funcţionează în domeniul lucrurilor propriu 1se şi se poate astfel bucura de o oarecare ca să spun aşa, în timp ce avutul hrut, avutul-lucru propriu zis, fiind > din creştet pînă-n tălpi, stă în întregime sub , 111pcriul legilor care guvernează domeniul lu­ < rurilor.

n•

Un exemplu! Vreau măcar un exemplu.

US 1 :ll, de pildă, nu o gîndire filosofică în < ltiar stadiul ei de spontană ţîşnire creatoare (o .1scmenea gîndire nefiind nimic altceva decît 1'11s��i epifania fiinţei), ci un sistem filosofie drj.1 edificat: conceptualizat, deci, şi formulat pîn,1 la capăt. Celui care îi e autor sistemul

111

1

1

acesta îi constituie avu tul ontologic propriu (pe care, de altfel, pri n simpla lui prezenţă vie, îl şi redresează, ulterior, clipă de clip ă). Renunţînd să gîndesc cu însumi prin propriile mele mijloace propria mea întîlni re cu lumea de mine percepută . .. 1 .

/1 11

11:

TP (care întîlnire, în con diţiile acestea, n1c1 nu mai are Ioc în mod plenar, de vreme ce nu vă afec­ tează decît simţirea, nu şi gîndirea) ...

DA (ba poate nici măc ar

simţirea întru totul, care şi ca poate fi pre condiţionată de viaţa coti­ diană mode

rn.:i, prin mijlocirea sistemulu i de valori, îndeobşte nep roclamat ca atare, dar indiscernabil prezent în toate cutele societăţii civile) ...

MŞ Nu vă grăbiţi aş� tare. Renunţînd deci să gînd esc prin propriile mele mijloace, renunţînd adi că să fiu pînă la capăt ceea ce tocm ai începusem să fiu (presupun, după cum vedeţi, că stratul elementar al fiinţei nu mia fost alterat), pot foar­ te bine să-mi însuşesc zisul sistem filosofie, ba chiar să-1 şi > - , fără a-1 fi ad-simi­ lat, fără a-1 fi reînviat în mine, pur şi simplu refo r­ mulîndu-1 şi extrapolîndu -1 spre zone ale rea­ lului pe care nu apucas e să Ie acopere, întreag ă această operaţie efectuîn du-se în conformitate cu regulile (univoc uni versale în ordinea lui a avea), în conformita te, zic, cu regulile, şi ele de la alţii învăţate, ale coerenţei formale a

112

schemelor signaletice (principii formale de tot felul, logice în prirr..ul rînd),

DA La fel se întîmplă şi cu banul, - această schemă

signaletică (cum spuneţi Dumneavoastră, refe­ rindu-vă desigur la concepte). acest pur semn lipsit de viaţă proprie dar putînd fructifica la nesfîrşit, fără ca activitatea laborioasă să-l fi fecundat şi să-i fi legitimat în felul acesta progenitura.

MŞ Întru totul de acord cu tine. Dă-mi voie, însă, să revin la gîndul meu dintîi. Vroiam, a!1ume, să spun că însuşirea de către mine a zisului sistem nu-i va împiedica pe alţi o mie, aflîndu-se într-o stare de indigenţă existenţială asemă­ nătoare cu a mea, de a-şi însuşi la rîndu-le, eventual în acelaşi timp cu mine, aceiaşi sis­ tem: o lume întreagă poate ...

DA (Nu vă supăraţi, vă rog, că vă întrerup din nou,

dar tocmai mi-a venit o idee pe care nu mă-ndur s-o pierd: istori::t transformării metodei carte­ ziene - care, încă de la stadiul ci strict per­ sonal, fusese, şi valabilă în orice domeniu cu toată p�erderea de substanţă vie pe care o asemenea extindere o implică - mi se pare a fi în întregime conţinută în ceea ce tocmai spuneaţi.) ...

113

MŞ (Ce spui tu merită o discuţie mai amănunţită. Deecamdată, dă-mi voie să revin la ceea ce intenţionasem eu să spun:) .•. o lume întreagă poate să recurgă la el fără a-l diminua cîtuşi de puţin. Mai mult: dacă asta e profund păgu­ bitor pentru cei ce şi-l însuşesc pe nemestecate - şi se autotrădează în felul acesta ... TP (fără să mai punem la socoteală dureroasa indi­ gestie care, mai devreme sau mai tîrziu, pe toţi îi paşte) -, ..• MŞ asta nu-l păgubeşte cîtuşi de puţin pe legitimul său (de vreme ce ). Ei bine, lucrurile nu mai stau deloc aşa cînd e vorba de avutul-lucru. Căci avutul-lucru nu e nici ubicuu, nici infinit. E, dimpotrivă, strict localizat şi finit. Dacă eu posed de pildă acest ciocan (pe care eu însumi l-am confecţionat), nimeni altcineva nu-l va mai putea poseda decît răpindu-mi-I şi lăsîndu-mă cu mîna goală. Dacă, deci, există în acelaşi timp o mie de ciocane şi nici o materie primă din care altele să poată fi confecţionate; dacă, în acelaşi timp, există o mie de persoane care posedă aceste ciocane (pe care singure şi le-au fabricat şi de care au neapărată nevoie pentru a se putea desfăşura în continuare); dacă, finalmente, printr-un tertip oarecare, altcineva (a una mie una persoană, de pildă) (sau, de ce nu'?, o instituţie oarecare) (eventual chiar Statul) (şi, bineînţeles, grupul relativ restrîns al celor 114

spate) ce, în carne şi oase, îi stau acestuia la te o aces pe ască pîne izbuteşte să se înstă pterti nou n tr-u mie de ciocane şi - prin ă bun o pe ar pe produsul muncii (sau măc per­ de parte a produsului muncii) celor o mie >>, în soane, cărora le va fi , spunem im­ plicit criterii, iar criteriile ne trimit spre uni­ vocitate; de vreme ce > im­ plică organizarea, iar organizarea - presupunînd aliniere, comandament şi subordonare - ne scoate de asemenea din egalitatea proporţio­ nală a analogiei.

amnaţi MŞ Ai perfectă dreptate: mereu sîntem cond

propun s-o luăm de la început. De data asta ipiul ca începutul acesta să-l constituie princ bil) imua şi zat voci (uni identităţii şi invariantul nge împi ne spre fundătura căruia cu forţa este a fiinţ numitul principiu. E adevărat că -n tălpi. funciarmente una. Una din creştet pînă zicem, Dar: una fiind în modul cel mai profund, să tr-o prin ar plen ă ifest al cuvîntului, ea se man ire­ le ctua pun infinitate de diferenţe terminale totul întru ductibile, pe care, respectîndu-le atea ei caracterul diferenţial, le umple cu unit manifestă vie; E adevărat că ipseitatea fiinţei se

117

rn:, I

plenar în toate modurile de a fi şi la toate nivelurile lui, de la nivelul UP al universalei putinţe pînă la acela al actualităţii existenţiale (AE), dar e vorba mereu de o ipseitate vie, fluentă, metamorfică, nu de una încremenită. Fiinţa genuină nu poate fi agregată cu nici un chip, din cauza lipsei unei comune măsuri univocizate, - egalitatea proporţională (impli­ cînd mereu referinţa la ireductibilul indivi­ duat, ba chiar punctualizat, şi la propria ega­ litate a acestuia cu sine însuşi şi, din acelaşi elan, şi cu universala putinţă-de-a-fi, care şi ea prin acel punct anume se exprimă plenar) necorespunzînd standardului minimal a ceea ce s-ar putea numi o >. Nu e posibilă, deci, agregarea fiinţei (a Unului bogat) decît făcîndu-se totală abstracţie de infinita ei bogăţie, prin procedeele pe care ni le pune la îndemînă Unul sărac, acest > (sterp !) al principiului Identi­ tăţii tautologice. Cu ce preţ, într-adevăr, ne > pînă la treapta conceptului? Cu preţul abs-tragerii din infinitul suculent al Întîl­ nirii noastre cu Lumea, cu preţul înJepărtării rînd pe rînd a tuturor calităţilor individuale care conferă Lumii culoare ş• savoare, cu preţul reţinerii (ca note constitutive ale comprehen­ siunii sale) a unui număr minimal de calităţi (univocizate), cu preţul, finalmente, al închiderii totale a conceptului astfel obţinut asupra pro­ priului său neant de fiinţă. 118

TP

Situaţia nu mi se pare disperată. Atîta vreme cit funcţionează corect ca - după cum spuneţi Dumneavoastră - > sau, cum aş prefera eu să spun, ca semn al realităţii din care a fost abs-tras (sau ex-tras), conceptul e un instrument cît se poate de util, permiţîn­ du-mi să identific toţi indivizii care îi compun extensiunea şi să-mi refac - după ce o voi fi secţionat în toate sensurile cu ajutorul lui -, întîlnirea mea globală (şi savuroasă) cu Lumea în toată splendoarea unităţii sale infinit de diverse.

MŞ Sigur, sigur, ai dreptate. Numai că, uite, con­ ceptul nu se mulţumeşte să fie doar operaţional,

adică să-mi permită - mie, pe care Lumea cea adevărată mă interesează - delimitarea zonei de real pe care o denumeşte şi la care trimite ca semn, uşurîndu-mi astfel luarea de contact cu respectiva zonă. El mai este şi operator pe deasupra, ba chiar auto-operator, în sensul că - înarmat cu reguli de funcţionare, cum ar fi, printre altele, tocmai principiul identităţii tautologice, precum şi acela al terţiului exclus (pe care, de altfel, identitatea tautologică îl include în propria ei funcţionare) •..

TP

(principiul terţului exclus; nu terţul însuşi)-•.•

MŞ (Iar m-ai prins pe picior greşit. Dar cred că

scăparea asta nu te-a împiedicat totuşi să mă înţelegi. Oricum, îţi mulţumesc şi-ţi voi rămîne 119

îndatorat dacă mă vei corecta şi de acum înainte. Dar hai să-mi continui gîndt:1 :) el ...

TP conceptul ••• MŞ se poate, odată' constituit în cadrul unui univers de mîna doua (coextensiv cu Universul genuin), dispensa pur şi simplu de acest Univers prim şi-şi poate permite să funcţioneze autonom în cadrul universului său secund. Or, este tocmai ceea ce se întîmplă în societatea modernă complet semioticizată, ca să spun aşa, adică trăind în întregime într-un univers de semne, manipulînd fără încetare un univers de semne şi - devenită semn ea însăşi - fiind în între­ gime manipulată, la rîndul ei, de universul de semne pe care fără preget îl manipulează.

TP Am impresia, totuşi, că acest blestemat de concept

(ce splendidă unealtă, orice-aţi zice, a progre­ sului omenirii, căreia îi permite să-şi acumuleze întreaga experienţă trecută, i:!upă ce a plătit, bineînţeles, cuvenitul tribut reducţiei, în lip�q căreia nu era nosib.ilă adiţionarea !), că acest blestemat de �6ncept funcţionează autonom, nu pentru că ar avea 1darul de a funcţiona cu de la sine putere, ci pur şi simplu pentru că oamenilor care l-au inventat ca p� o unealtă şi l-au înzestrat cu reguli de funcţionare le vine mai uşor să se abandoneze acestor regu!i de funcţionare decît să refacă mereu, investin­ du-se fără răgaz, Întîlnirea ior cu Lumea.

120

Aşa încît, mai bine decît să vă răfuiţi cu această unealtă utilissimă, v-aţi răfui cu lenea-de-a-fi a semenilor Dumneavoastră. MŞ Sigur, ai dreptate; cu oamenii înşişi ar trebui să mă răfuiesc. Dar, la această cotitură, la care ne aflăm azi, a istorici ci, omenirea a ajuns să fie atît de înglodată în instrumentarul pe care ea însăşi, de-a lungul atîtor milenii, şi 1-a făurit, şi i-au rămas atît de puţine puteri ca să încerce măcar să se zmulgă din iţele acestui instrumentar care acuma o vampirizează (ca să poată funcţiona în continuare), încît trebuie ajutată cumva să se scuture de această (pseudo) aatonomie a lui a avea (căci acestui domeniu îi aparţine instrumentarul), care, în raporturile CJ! le întreţine cu un a fi demis din rolul său şi diminuat, funcţionează ca o heteronomie.

DA Ai.:.; trebuie să fie cheia întregii situaţii. A fi

nu se poate cu nici un chip acomoda cu hetero­ nomia. Aşa încît, dacă sup-:măm autonomia actului său terminal punctualizat, in-format în mod exclusiv de propria lui putinţă terr:iinală punctualizată •..

TP (în care, totuşi, după cîte ştim, întreaga universală putinţă - UP - se revarsă) ...

DA (se revarsă ca punctualizată, nu uita) ... TP (De acord) •.. DA in-format, cum spuneam, în mod exclusiv de

propria lui putinţă terminală punctualizată, care

121

este singurul lui aşa veritabil, îl suprimăm pur şi simplu pe a fi. Opţiunea noastră fundamentală îmbrăţişînd însă cauza lui a fi, împotriva a tot ceea ce - din afară - îi împiedică libera desfăşurare şi împlinire ...

TP (or, a avea văzurăm că este una din aceste piedici, ba chiar Piedica prin excelenţă), ...

DA nu ne rămîne altceva de făcut decît să sacrificăm

(pseudo)autonornia lui a av::a (acest subprodus inert, care mereu are nevoie de ajutorul lui a fi pentru a se putea desfăşura), să-i impunem deci acestuia heteronomia pe care, lăsat de capul lui, n-a pierdut o singură ocazie de a i-o impune el lui a fi, pînă la înăbuşire (sau cît pe ce).

TP Nu ştiu de ce, dar am în continuare vaga impresie

că ne războim cu morile de vînt.Ne războim cu un produs inert, în loc să ne războim cu subiecţii vii care se oferă ci înşişi subjugării de către unealta de ei făurită, pe care unealtă împotriva lor înşile o îndreaptă, devenind ei înşişi, pînă la urmă, aidoma ei.

MŞ

Nu ere� că ai întru totul dreptate. Ne luptăm cu avutul pentru că, în această lume in statu naturae lapsae, avutul reprezintă o forţă consi­ derabilă. Nu, la drept vorbind, prin el însuşi (de vreme în sine şi prin sine, e inerţia însăşi), ci în virtutea dorinţei unanime al cărei obiect tocmai el îl constituie. Iată de ce, dacă

cc,

122

cineva (persoană sau grup de persoane consti­ tuite într-un > instituţionalizat al ·comu­ nului interes de a poseda şi de a nu fi depose­ date) posedă quasi-totalitatea avutului-lucru dis­ ponibil la un moment dat (fie produse brute, fie mijloace de producţie, fie doar semnele monetare echivalente), iar multitudinea posedă mai rum1c ..•

DA ceea ce în lumile moderne (în toate trei, dar

în mod cu totul special în cea de-a doua) se întîmplă de fapt clipă de clipă ...

MŞ multitudinea este, în mod evident, la discreţia persoanei sau respectivului grup de persoane. De ce? Pentru că fiecare dintre bieţii membri ai multitudinii e marcat de acel pliu imposibil de netezit, de acea cută, de acel rid al fiinţei lui căzute, în virtutea căruia are o tendinţă invincibilă de a acumula cît mai mult avut, nemulţumindu-se, în sinea lui frustrată de infi­ nitul prezenţei, cu un a avea croit pe măsura exactă a capacităţii lui de a fi. Iată de ce, dezbinîndu-se de restul semenilor la fel de ahtiaţi ca el (în loc să se unească cu ei), fiecare aleargă de unul singur spre obiectul rîvnit, cu secreta speranţă de a pune mîna pe cît mai mult posibil, fără să-i pese de dauna pe care le-ar provoca-o astfel tuturor celorlalţi. Or, din clipa în care s-au divizat, devenindu-şi virtual inamici unul altuia, te poţi foarte bine servi de o parte dintre ei împotriva celeilalte părţi (şi anume, cedîndu-le celor mai ahtiaţi

123

şi deci mai dispuşi de a ţi se supune, desigur cu speranţa de a primi pe măsură, o infimă parte din ceea ce ai - avut brut şi putere aferentă -, dar care reprezintă pentru ei un avantaj considerabil în raport cu fraţii lor trădaţi - eventual pentru că mai puţin ahtiaţi, dar de multe ori, din păcate, doar pentru că mai puţin iuţi de picior -, cărora nu numai că nu li se dă nimic, dar li se ia pînă şi ce n-au apucat bine să aibă: ceea ce, de-abia pîlpîind, încă >: substanţa lor vie).

DA Asta trebuie să fie, m. ?, raţiunea stratificării

sociale: clasa, relativ puţin numeroasă dar imens de puternică, a marilor posedanţi, "Pe de o parte; aparatul de stat la mijloc, a cărui misiune (peste tot şi întotdeauna camuflată) este de a veghea la susţinerea şi menţinerea privilegiilor celor dintîi şi la ţinerea continuă în eşec a celor din urmă; aceştia din urmă, în sfirşit, pe de altă parte.

TP Frumoasă tripartiţie, n-am ce zice, a superbului

: posedanţi, poliţie, posedaţi. Împila­ tori, poliţie, împilaţi. Trăgători de sfori netraşi pe sfoară, traşi pe sfoară dar la rîndu-le trăgători de sfori, în sfîrşit puzderia traşilor pe sfoară fil1r şi simplu. Servindu-se de poliţie împotriva împilaţilor, servindu-se de poliţie împotriva exploataţilor, servindu-se de o parte a traşilor pe sfoară împotriva celeifalte părţi a celor traşi pe sfoară - posedanţii, împi-

124

latorii, aceşti trăgători de sfori netraşi pe sfoară, pot liniştiţi să-şi atingă ţelul, care este de a acumula la adăpost de riscuri.

MŞ Dacă această acumulare a avutului (şi, concomi­ tent, a puterii aferente de tipul a avea) este

indefinit posibilă, asta se datoreşte faptului că - prin mijlocirea activităţii sale laborioase a fi îl secretă fără-ncetare pe a avea ( a unui Azorică mai > spu­ neaţi Dumneavoastră, a unui Azorică înfiripat - acesta era tt..,rmenul - ca > substanţial coextensiv cu ansamblul actelor lui existenţiale (punctuale şi percutante: aici-acum-aşa), pe care l-aţi denumit: individul Azorică-pur-şi­ simplu).

DA Situaţia exploataţilor din toate cele trei lumi contemporane, dar îndeosebi din cea în care vie;uim şi mult mai puţin din cea dinspre Scare-Apuae, este deci, după cîte am înţeles, de aşa natură încît de-abia de mai pot spune cu o jumătate de gură, despre ei înşişi, că sînt. Or, e �videnţa însăşi că nu în felul acesta poţi cu adevărat să-ţi ţii > în fiinţă, adică să-ţi umpli li:.nitcle constituante şi, dincolo de ele, să iradiezi: unui Paul Valery, să zicem, pc care l-ai fi lăsat să se zbată, de-a lungul fiecărei zile, ca să-şi asigure fdia de pîine care să-l ţină de azi pe mîine în viaţă nu i-ai fi luat doar iacul în societate; i-ai fi luat chiar şi locul în fiinţa.

127

Căci nu numai că l-ai fi împ iedicat să scrie > (pe care nim eni altcineva nu l-ar fi scris în locul lui) şi să producă astfel, vrînd nevrînd, şi pentru alţii, dar l-ai fi împiedi­ cat să fie în stare de a scrie ; i-ai fi răpit, altfel spus, >. I-ai fi răpit fiinţa însăşi.

MŞ Într-adevăr. Căci dacă a-ţi ţine > în a fi e

o sarcină destul de grea cîtă vrem e nu ai de-a face decît cu imensul obstaco l interior al lui a părea, cu această sosie - gre u decelabilă - a lui a fi, apoi acestei sarcini nu-i mai poţi în nici un caz face faţă cînd ime nsului obstacol interior vine să i se adauge şi unul exterior. Dacă, însă, fiecăruia în parte îi revine sarcina de a face ce-o şti ca să sară peste obstacolul pe care în sine însuşi (în propria lui lang oare existen­ ţială) îl găseşte, e tot atît de evident că tuturora împreună le revine sarcina (ascultî ndu-se fie­ care pe sine, adică vocea sinelui său celui adevă­ rat) să-i vie de hac comunului obs tacol exte­ rior. Să-i vie de hac organizîndu-se ••• DA Iertaţi-P-iă că vă-ntrerup, dar uite că-mi vine-n ,gînd tocmai acum o vorbă a unui mare prieten al Dumneavoastră, sibian: > ..•

MŞ organizîndu-se, totuşi, şi anume organizîndu-se chiar după modelul care a prezidat la organi­ zarea obstacolului cu pricina: adică dup ă mode­ lul lui a avea (presupunînd univ ocizarea şi I 128

I

stratificarea piramidală adică, subordonarea şi supraordonarea, comandamentul şi alinierea) .••

DA (Iar îmi aduc aminte de ceva care consună întru

totul cu ceea ce tocmai spuneaţi, de o vorbă a lui Peguy, pe care nu ştiu însă dacă o citez exact, aşa, din memorie: A Nu însă întotdeauna acelaşi fel >> utopia auto­ am putea numi , iar realizarea acestui mod se obţine prin intermediul dialogului.

135

TP Prevăd c-o să vă cer, pe parcurs, nenumărate lămuriri. Deocamdată, mă mulţumesc să revin la întrebarea mea de adineaori, referitoare la >. Ce anume înţelegeţi prin această expresie?

MŞ Puterea lui a avea constă în atracţia irezistibilă pe care a avea o exercită asupra unui a fi dimi­ nuat, sau mai exact puterea lui a avea constă în dorinţa de posesiune care se înstăpîneşte pe un a fi deja diminuat, deci pe un a fi 1ăsîn­ du-se pur şi simplu dominat - şi constrîns de a avea. TP Se lasă dominat pentru că aşa doreşte. Deci, la drept vorbind, nu e propriu zis constrîns. Cu alte cuvinte, e liber.

MŞ Nu, dragul meu, nu e liber. Libertatea adevă­ rată e pură interioritate (vreau să sp un că în în­ tregime din interior izvorăşte) de vreme ce condi­ ţia ei primă este autonomia. Este plenitudine a Sinelui umplut de Sine, niciodată inerţial repeti­ tiv, mereu investit cu graţia prospeţimii şi a nou­ tăţii, - însemnul vizibil al libertăţii fiind toc­ mai creativitatea (şi bucuria care mereu o înso­ ţeşte). Cît despre dorinţa de care vorbeai, ea nu e aspiraţie spre autoîmplînire (de mult ratată, eventual chiar uitată), ci disperată exte­ riorizare neputincioasă a penuriei de substanţă proprie, a indigenţei, a extremei sărăcii: con­ junctură optimă pentru ca o lege venită din

136

afară să se prelingă asupra locului rămas gol şi să-l ocupe. Este tocmai ceea ce nu întîrzie să facă puterea de tipul a avea, asupra naturii căreia mă iscodeai tu adineaori. Cît despre modul de exercitare a acestei puteri - presu­ punînd deja constituită piramida instituţională, bineînţeles - ei bine, dacă e lăsată de capul ei, ea are tendinţa incoercibilă de a se acumula în întregime la vîrful piramidei şi de a apăsa cu toată greutatea masei ei acolo adunate asupra nivelurilor instituţionale inferioare, pretinzîn­ du-le acestora o totală aliniere. Şi pe· urmă cu toate aceste niveluri instituţionale (deja aliniate) împreună - apasă asupra bietului a fi, zăcînd la baza piramidei şi de-abia trăgîndu-şi sufletul sub o asemenea terifiantă povară care, nu numai că - toată - lui îi stă în cîrcă •••

DA vampirizîndu-1 ••• insidios, MŞ dar îi mai şi impune - fie la modul u zările patr e toat în prin ideologie (răspîndită ..• are unic prin diversele mijloace de com e anume DA ele însele concentrate, în împrejurăril hard­ ai care ne interesează, şi asta nu num ca u­ excl ia ware, ci şi ca software, şi stînd la dispoziţ sivă a puterii de tipul a avea) .•• tură cu MŞ care ideologie, după cum spuneam, pică picătură, îi umple •••

TP (îi : 1ui a fi) ...

137

MŞ îi umple locul dezertat de el însuşi cu cuvintele

stereotipe ale ; fie, cu efect mai rapid, deşi uneori cu riscul trezirii şi radicalizării lui a fi, la modul brutal, prin coerci­ ţie directă; fie, alternativ, sau simultan, pe am­ bele aceste căi - îi impune, zic, comporta­ mentul public total aliniat de care sistemul piramidal are neapărată nevoie pentru a dăinui.

DA Şi atunci? MŞ Ei bine, atunci e nevoie neapărat, pentru a ieşi

din acest marasm, ca microcomunităţile ce se întreţes la baza piramidei - şi care constituie substanţa vie a corpului social - să ia, fiecare în parte, cunoştinţă de propria sa identitate profundă, constituind în felul acesta, fiecare dintre ele, cîte un (evident: deschis; deci capabil de integrare în suple comunităţi integra­ toare-integrabile).

TP (elective?) •.• MŞ (dacă vrei) care în chiar străfundul (comunitar) al acelei identităţi.•••

TP (individuale) ••• MŞ (desigur) sînt şi ele incluse şi care comandă de la sine supla confederare (nu agregarea omoge­ neizantă şi nivelatoare) cu semenii cei mai apro­ piaţi •••

DA (adică înrudiţi-vreţi desigur să spuneţi- prin

cea mai comună putinţă-de-a-fi) .••

MŞ (întocmai); apoi, din aproape în aproape, cu microcomunităţile afine (înrudite, vreau să spun, printr-o comună putinţă-de-a-fi ceva mai şi apoi din ce în ce mai - de suprafaţa AE a actualităţii existenţiale) •••

TP (şi deci mai de centrul sferei noastre

DA Cum?

cu raza de valoare nulă) •.•

MŞ Pe baza, anume, a luării de cunoştinţă, de către fiecare în parte a membrilor comunităţilor în cauză •••

TP (care membri, numai ei, mijlocesc, după cîte ne amintim, accesul comunităţilor - potenţiale ! Ia actul de a exista), •••

MŞ de propria sa fluentă identitate şi, concomitent, de afinităţile •••

138

1v!Ş (exact) şi aşa în continuare pînă la constituirea unei vaste reţele comunitare, coextensivă cu societatea civilă şi capabilă de a structura această societate pe exacta ei măsură .••

TP pe măsura, adică, a macrocomunităţii, a cărei

expresie instituţională ar urma să devină însăşi societatea cu pricina, - întreg acest proces de asanare avîndu-şi, vreţi să spuneţi, drept punct

139

de plecare, insezisabila, tăcuta, intima conversia ad entem care se petrece în secretul fiinţei indi­ viduale luînd, nu se ştie cum, cunoştinţă de propria ei fluentă identitate, de propriul ei a fi. Dar dacă dispune de puterea de a da din sine, de a iradia, a fi - chiar dacă a izbutit să coincidă cu sine însuşi, ajungînd astfel la vîrful puterii lui exprimate - încă nu e zis că prin asta a ajuns şi la puterea de a se organiza, de vreme ce, analogic fiind, croit adică după logica inefabilă a egalităţii proporţionale, nu dispune de instrumentarul neechivoc care să-i permită să se organizeze. Pentru asta trebuie, din capul locului, să facă apel la capacitatea organiza­ toare - univocă, nivelatoare, stratificatoare, ba­ zată pe comandament şi obedienţă, deci opera­ ţională - a lui a avea, care după cîte ştim doar atîta aşteaptă ca să-l înghită. Cum de nu vă daţi seama că aţi intrat într-un impas? MŞ Ai avea perfectă dreptate dacă ar fi vorba aici de un maximum organizaţional, aşa cum se petrec lucrurile la vîrful şi chiar şi la mijlocul pira­ midei. Dar la baza ei - sau, mai exact, sub baza ei deja instituţional organizată, şi anume doar ca un fel de pre-liminar al organizării se poate desfăşura un minimum organizaţional neelucidat complet sub raportul structurii sale funcţionale, cald încă de ataşele lui intacte cu a fi, care să uşureze, ba chiar să permită recu­ noaşterea reciprocă a similitudinilor şi supla lor asamblare în grupuri de similitudini, în-

140

tr-un fel de (deschis), (şi deci integrabile în grupuri mai cuprinzătoare) (dar nu şi supraordonate), şi ele la rîndul lor şi, deci, integrabile într-un şi mai larg (des­ chis). Continua menţinere în viaţă a acestui nivel comunitar, infrainstituţional desigur, dar purtînd în el, ca o sămînţă, liniile directoare ale unei posibile structuri instituţionale care să-l exprime •••

DA (avutul lui ontologic comunitar) ••• MŞ şi care să fie coextensiv cu ansamblul societăţi civile este o sarcină care fiecăruia dintre noi îi revine, în aceeaşi măsură în care îi revine sar­ cina, strict personală, de a se autorealiza. În­ torcîndu-mă acuma puţin în urmă, la ceea ce spusesem despre tropismul fundamental şi cons­ titutiv al lui a fi, care-l împinge pe acesta pe verticală - spre realizarea valorilor şi -pe orizontală - spre întîlnirea cu lumea •••

DA cu Lumea, adică în fond cu toate a fi-urile termi­

nale punctuale prin care se ex-primă, la nivel creatura[, marele a fi ...

MŞ trebuie să precizez că prima formă a întîlnirii sale cu Lumea este tocmai întîlnirea sa cu se­ menii. Primul elan al lui îl trimite pe acesta spre mulţimea de care-l încon­ joară şi în intimitatea cărora (a fiecăruia în parte) se află cîte un care se cere desco­ i;:erit şi care, la rîndu-i, îi spune lui: . 141

Cu toţi aceşti > împreună, acest > (deschis) formează un (deschis). În lipsa acestei deschideri, orice se etiolează, şi odată cu el se etiolează şi a fi care-i furnizase aici-aşa-acum-ul lui (institutiv în fiinţă şi cons­ titutiv de fiinţă). Aşa încît, vezi bine că dato­ ria faţă de semeni este primordială, în sensul că - dacă nu ţi-o îndeplineşti pentru că te-ai autocentrat ...

VALOR! FINALE, VALORI INSTRUMENTALE

DA (ceea ce este însuşi semnul indenegabil al Că­ derii)-••.

MŞ nici vorbă să-ţi mai poţi îndeplini cu adevărat dato­

ria faţă de tine, care este de a te autorealiza. Iată de ce, cu toţii împreună, trebuie- ca sin­ gura pavăză valabilă împotriva masificării ega­ lizatoare - să menţinem mereu vie flacăra vieţii comunitare (păstrătoare de diferenţe indivi­ duale) sub întreaga extindere a societăţii civile şi a instituţiilor care îi reglează acesteia desfăşu­ rarea şi care, în mod firesc, se cer construite de jos în sus şi tot de jos în sus controlate în funcţionarea lor orientată tocmai spre satisfa­ cerea nevoilor vieţii comunitare.

TP Pe cît de frumos, ba chiar de-a dreptul înăl­

ţător, tot pe atît de iluzoriu. Şi asta numai şi numai pentru că ţineţi morţiş să evitaţi precizia constrîngătoare a univocităţii, rigorile regulilor operaţionale ale lui a avea. În fond, imediat ce părăsim nivelul microcomunităţilor ele­ mentare, adică a celulelor comunitare în care condiţia şi regula reciprocei cunoaşteri directe sînt îndeplinite întocmai, părăsim imediatitatea lui a fi şi ne întîlnim cu medierea lui a avea. Ajunşi aici, se simte nevoia unor concepte operaţionale tranşante pentru a defini - minimal şi reductiv, recu­ nosc- grupurile comunitare, pe baza unor criterii limpezi, şi a le permite astfel cristali­ zarea. Propun, în sensul acesta, conceptul de interes comun, ca omolog (reductiv desigur, dar n-am ce-i face) (şi, oricum, operaţional)

143

- pe planul lui a avea - al conceptului (ana­ logic şi neoperaţional) de afinitate sau de simi­ litudine, valabil doar pe planul lui a fi. Propun, în continuare, definirea diverselor comunităţi, a căror reţea subîntinde, după cum văzurăm, ansamblul societăţii civile, drept comunităţi de interes (conceptul de interes putînd de asemenea fi definit în mod univoc, şi deci operaţional). (Precizez că nu exclud din nivelul comunitar nici comunităţile profesionale, deşi alcătuirea lor e adesea întîmplătoare, neavîndu-şi neapărat sursa în vreo afinitate vocaţională, nici în vreo similitudine de profunzime care s-o motiveze ontologic.) Şi cu toate aceste comunităţi de interes împreună, .•.

MŞ în inturutatea cărora trebuie însă neapărat să pulseze (sau măcar să pîlpîie) necontenit simi­ litudinile întemeietoare,•••

TP

(Concedo.) cu toate aceste comunităţi de in­ teres împreună, organizate pe baza tocmai a intereselor lor comune, putem în sfîrşit, fără a ne mai învîrti în cerc, proceda la organizarea insti­ tuţională a corpului social.

MŞ Te-ai aştepta, poate, să zic: Nu! Dar uite că nu. (Nu zic, adică: ) Şi asta tocmai pentru că, la fel de bine ca şi tine, îmi dau

seama de caracterul inevitabil al al balanţei cu pricina (presupunînd,

r�\ /(,

-,

()11-_:0 \\c· \

bineînţeles, că > este aici o noţiune rela­ tivă la a fi) să se traducă, în intimitatea lui a fi, printr-un spor de calitate, adică printr-o strălucire (ireductibilă, fireşte, şi deci inesti­ mabilă) care să fie semnul propriei sale unice împliniri definitorii şi nicidecum printr-o ocu­ pare, de către cantitatea reductibilă, a terenului aparţinînd de drept calităţii ireductibile, şi finalmente printr-o omogeneizare a lui a fi, echivalentă cu moartea. Căci a fi nu e niciodată

145

monolitic. Cine-l califică aşa - fie şi doar pe planul organizării sale colective - i se declară din capul locului duşman de moarte. A fi este o vastă articulaţie vie, o infinit de variată, pluralitate manifestă, înrădăcinată în infinitul de compenetraţie al unui centru dinamic pe care reuşeşte să-l ex-prime doar punctuali­ zîndu-1 şi dispersîndu-1 în miriade de chipuri ş.i înfăţişări în toate patru zările spaţiului, făcîndu-1 totodată să curgă neobosit, spre împlinire sau spre pierdere (această de a doua posibilitate doar în cazul omului !), dt: -a lungul sensului ireversibil al timpului.

TP

Nu văd, pentru a obţine - pe calea, anevo­ ioasă helas !, a mediatizării fără capăt - ceea ce doriţi Dumneavoastră (în numele lui a fi desigur, nicidecum în acela al Dumneavoastră propriu), soluţie mai bună decît neîncetata liberă confruntare a comunităţilor de interes, - ba eu aş merge chiar (în dorinţa mea de a obţine o operaţionalitate absolut neechivocă a conceptelor întrebuinţate) pînă la a spune: a grupărilor de interes comun (făcîndu-se şi desfăcîndu-se au gre des circonstances). Care să fie numele unei atari continue mobilităţi a împreunăfăptuirii oamenilor în cadrul şi în vederea bunei stări a Polis-ului? Nu văd nici unul mai bun decît: pluralismul. Sînteţi de acord cu mine?

MŞ Sînt de acord şi în privinţa fondului celcr spuse de tine şi în privinţa denumirii pe care o propui

146

şi pe care mi-o însuşesc fără rezerve. Corectînd însă fără încetare analitismul tău neiertător prin globalismul meu atoateînţelegător, aş vrea, privind lucrurile prin capătul celălalt al lunetei, să-ţi atrag atenţia că, sub grupările de interes de care vorbeai (compuse din individualităţi fizice discrete asociindu-se şi despărţindu-se după împrejurări, cum spui tu, adică la voia întîmplării, au gre du hasard), trebuie să vedem - totuşi ! - acţionînd impalpabile comunităţi de interes (specificîndu-se, individuîndu-se şi punctualizîndu-se în conformitate cu neastîm­ părata lor identitate metamorfică), iar sub comunităţile acestea de interes să vedem mereu şi să simţim bătînd inima vastei comunităţi a lui a fi. Acestea fiind zise (şi niciodată pierdute din vedere), admit că pluralismul la care te refereai şi continua confruntare a grupărilor de interes comun reprezintă, practic, un prim pas efectuat în vederea amenajării, pe planul lui a avea, a prealabilului de care are nevoie a fi pentru a se împlini. Dar vai şi vai dacă grupările de interes, constituite într-un fel de {pentru că autocentrat), înă­ buşă, sub greutatea agregării lor omogeneizante, suplele comunităţi de interes, al căror > nu poate fi decît deschis spre comuniunea cu semenii, iar interesul acesta, rigid definit, sfîr­ şeşte prin a-l obnubila pe a fi. Aşa încît, plura­ lismului tău, acţionînd pe planul prin definiţie nivelator al interesului (fie şi comun), i-aş mai aduce un amendament pentru ca nivelarea

147

aceasta incipientă să nu poată nici o dată fi dusă pînă la capăt, adică pînă la totala aliniere a lui a fi pe exigenţele neiertătoare ale puterii lui a avea. E vorba, anume, de _şepanrea pute­ rilor: cel ce judecă în conformitate cu legile în curs să nu le fi putut decreta el însuşi în prealabil, nici să nu se ocupe el însuşi de asi­ gurarea aplicării lor; să nu le fi putut decreta nici cel ce veghează la continua şi neabătuta lor îndeplinire şi să fie justiţiabil în caz de slă­ bire a veghei; iar cel ce le elaborează să nu li se poată cu nici un chip sustrage, ci să cadă sub incidenţa puterii celorlalţi doi, atît pentru a li se supune, cît şi pentru a fi judecat dacă nu o face. Şi aş mai aduce încă un amendament, care mi se pare tot atît de important: acela al păstrării, la baza piramidei sociale (de unde , de altfel, şi derivă în întregime puterea lui a avea) (căci cine altcineva dacă nu baza însăşi, care singură este la modul plin al lui a fi, îl secretează fără încetare pe a avea?), a maximului de putere de acest tip compatibilă cu menţinerea unităţii configuraţionale a an­ samblului. Asta pentru că baza piramidei insti­ tuţionale - nivelul comunal, cum ar veni este cea mai apropiată de solul lui a fi şi deci cea mai susceptibilă de a fi în-formată (şi menţinută în stare de supleţe adaptivă) de infinita diversitate a vieţii comunitare care o subîntinde. Iar Statului ca putere centrală să nu-i cadă în sarcină decît puterea de a menţine într-o continuă suplă coeziune ansamblul mobil

148

al instituţiilor care iau naştere de jos în sus, de a le asigura apărarea împotriva primejdiilor, ori de unde ar veni acelea, şi de a menţine pe orizontală - întreaga piramidă în stare de deschidere şi de cooperare pe toate planurile cu configuraţiile de acelaşi tip răspîndite pe faţa pămîntului. Şi mai e încă ceva: mai e nevoie să se asigure vînturarea indispensabilă la vîrful puterii executive precum şi la ansamblul celei legislative prin instituţionalizarea din capul locului a periodicei libere exprimări a voinţei tuturor membrilor corpului social. Şi anume nu a unei libere exprimări octroaiată >, ci a unei libere exprimări impusă > de însuşi > care îşi deleagă la vîrf controlînd-o mereu - propria lui putere. TP

Mă bucur nespus că am reuşit să transferăm, împreună, întreaga noastră problemă de pe planul lui a fi pe acela al lui a avea; vreau să spun: de pe acela al imediatităţii, al globali­ tăţii, al continuităţii fără fisuri, al inefabilei identităţi metamorfice, al analogiei, pe acela al medierii, al localizării şi segmentării carteziene, al execratei dar operantei identităţi tautologice, al univocităţii într-un cuvînt, deci al opera­ ţionalităţii.

IV[Ş Sînt perfect de acord să discut cu tine ş1 pe acest plan - cu o singură condiţie însă. , '/'P

Care anume?

149

MŞ Aceea de a nu confunda scopul cu mijloacele. TP

Vai de mine! Se poate? Drept cine mă luaţi? E doar evident şi pentru mine în aceeaşi măsură, sper, în care e evident pentru Dumneavoastră că a fi rămîne, fără discuţie posibilă, scopul nostru, iar a avea nu constituie decît setul de mijloace pe care le punem în mişcare pentru . \ a ne atinge scopu1 .

MT Nu pot să-ţi răspund mai bine decît făcîndu-ţi o mărturisire. Vezi tu, cu vreo patruzeci şi ceva de ani în urmă mi s-a întîmplat şi mie să cred că libertatea de a fi, adică de a te împlini şi de a străluci prin această liberă împlinire, de a străluci şi de a te bucura de această stră­ lucire care peste întreaga lume se revarsă; într-un cuvînt, am crezut că libertatea asta, după care o lume întreagă tînjea la ieşirea din inomabilul tunel al unei opresiuni fără prece­ dent, merita să te angajezi într-un supliment (crezut trecător) de alienare, dacă acest supli­ ment de alienare reprezenta singura cale de a ajunge la ea. TP

La starea de libertate, adică. Nu?

MŞ Ba da. Credeam, deci, că zece-cin'sprezece, fie şi douăzeci de ani buni puteau să-i fie răpiţi unei generaţii (devenită astfel generaţie de sacrificiu) pentru ca ea însăşi, la capătul acestei plăţi (parţial consimţite, parţial impuse), să se

150

poată bucura, alături de şi împreună cu gene­ raţia următoare (şi cu certitudinea că toate generaţiile ulterioare se vor bucura din bun început şi din plin), de libertatea în numele şi pentru realizarea căreia consimţise la pro­ pria-i alienare. Evident, nu mi-au trebuit chiar patruzeci de ani, nici chiar cei cin'sprezece­ douăzeci dinainte programaţi, ca să aflu ceea ce-ţi voi spui:ie acum: că nu se poate în nici un caz ajunge la libertate luînd calea alienării. Alienarea, odată ce te-ai angajat în necruţă­ toarele ei angrenaje, pune cărămidă peste cărămidă întru propria ei edificare şi te în­ groapă pas cu pas sub greutatea propriului ei edificiu; ceea ce fusese considerat doar urgent (spartul ouălor, de exemplu) se substituie pe nesimţite esenţialului (care doar el te pusese cîndva în mişcare) (savuroasa omletă, să zicem); mijloacele se îngroaşă pe măsură ce se subţiază scopul iniţial propus, acesta sfîrşind prin a fi dat practic uitării, iar locul gol astfel obţinut fiind efectiv ocupat de mijloacele iniţiale deve­ nite ele însele scopuri (fireşte: neproclamate ca atare de ideologie, care - din inerţie consim­ ţită pe bază de reacredinţă - continuă să evoce fantoma unui scop de mult aruncat la coş, după ce, prin complicate medieri >, izbutise să-i schimbe definiţia, şi deci conţi­ nutul, pînă-ntr-atîta încît, de pildă, cuvîntul > să ajungă a semnifica perfecta aliniere pe modelul însuşi pe care-l constituie strivitorul edificiu al alienării).

151

TP

Cu alte cuvinte calitatea mijloacelor, nu numai că se răsfrînge asupra calităţii scopurilor, nuan­ ţînd-o ca să spunem aşa, ci poate chiar s-o modifice din temelii.

MŞ Întocmai. Spune-mi de ce mijloace te serveşti,

MŞ Adică tu crezi că, dacă iubeşti, 1 poţi face absolut orice ţi-ar trece prin cap? Crezi că asta a vrut să spună Augustin?

TP

ca să-ţi spun ce scopuri urmăreşti.

TP

Ceea ce spuneţi Dumneavoa!ţtră este radical opus cunoscutei zicale că >. Refuzaţi cumva să judecaţi faptele după scopul pe care-l urmăresc?_Nu vă inte­ resează decît mijloacele folosite pentru atin­ gerea ţintei? Cum se împacă asta cu faptul că odinioară vă însuşiseţi întocmai următorul ada­ giu augustinian: Bonum enim opus intentio :? faczt. •...

MŞ Putea să înţeleagă următorul lucru, şi cred că

asta a şi înţeles: că dacă iubeşti cu adevărat nu ,se poate să-ţi treacă măcar prin cap să faci altceva decît ceea ce dragostea însăşi - şi nu arbitrarul unei voinţe ieşite din ţîţîni - îţi COMANDA să faci. (Asta pentru că voinţa însăşi este, prin şi de către dragoste, aşezată în adevăratele ei ţîţîni.) A, că efectul (îndepărtat) (dar uneori chiar şi cel apropiat) poate să difere toto co�lo de cel scontat de tine în focul acţiunii, şi că - în sensul acesta - ţi se poate întîmpla să faci răul urmărind binele, asta da, recunosc. Dar asta are de a face numai cu incapacitatea noastră funciară de a stăpîni prin cunoaştere viitorul (îndepărtat) (dar uneori chiar şi cel apropiat), nicidecum cu calitatea mijloacelor puse la bătaie (în prezent) în vederea atingerii scopului urmărit, care mijloace în nici un caz nu pot fi de altă natură decît însuşi scopul în vederea căruia au fost întrebuinţate. Scurt spus, nu se poate ajunge la libertate dccît prin libertate.

MŞ Mi-l însuşisem, desigur, şi nici astăzi nu-l

recuz, dar nu uita că tot Augustin a adăugat în continuare: intentionem fi.des dirigit. Pentru ca într-adevăr făptuirea să fie bună (bună în sinea ei, nu numai prin oficiul pe care-l înde­ plineşte), intenţia trebuie să fie dreaptă. Iar rectitudinea aceasta e asigurată de deschiderea, pe verticală, sp1e Totul lui a fi (fi.des) şi, pe orizontală, spre totalitatea a-fi-urilor ter­ minale care constituie larga Lume (ama).

TP

Ama et fac quod vis - tot Augustin o spu­ sese, şi spusa asta tot la calitatea intenţiei ne trimite, nicidecum la aceea a actului rezultînd din acea intenţie.

152

Dar ce �ltceva putea să înţeleagă spunîndu-ne ce ne-a spus?

'J'i>

Gata. Nu numai că aţi închis cercul, dar l-aţi şi redus la centrul lui. La un punct. Eu totuşi

153

...

l..

continui să cred că, prin sine, organizarea nu-i un rău, ci că - la gradul, sau la nivelul, sau în ordinea ei de existenţă - reprezintă şi ea o valoare. O valoare, bineînţeles, în raport cu scopul urmărit.

MŞ Eu aş prefera să spun: răsfrîntă asupra ei de către însuşi scopul în vederea căruia a fost pusă în lucrare. Doar scopul - de data aceasta - îi conferă ei valoare (adaptîndu-şi-o) (adică insuflîndu-i propriul lui spirit), iar valoarea aceasta > este o pură valoare instrumentală. Nicidecum una finală.

DA Finală, de la finis = scop, ţintă; nu? MŞ Ba chiar aşa.

TP Temeiul valorilor instrumentale ar fi de căutat,

aşadar, în valorile finale urmărite. Dar al aces­ tora din urmă, unde? Raţiunea, cu princi­ piile ei, ea să le fi instituit oare? Sau n-o fi fiind cumva ea însăşi suprema valoare? (Să nu uităm că, în urmă cu numai două secole, a fost cocoţată pe tron în această calitate !)

DA Te-am prins luînd distanţă ironică faţă de

raţiune, căreia îndeobşte îi eşti după cîte ştiu fidel. (Sau, mă rog, faţă de ceea ce, tot de vreo două secole încoace, se obişnuieşte a se numi > în cercul restrîns al celor ce se ocupă cu aceste probleme mai de soi.)

154

TP

Regret - şi chipr retractez - conotaţiile peio­ rative ale cuvîntului şi chiar cu­ vîntul însuşi. Iată de ce îl voi înlocui - re­ troactiv - c:u palidul - şi atunci reprezintă ţintă pentru cel ce, o vizîndu-1 (ca pe o valoare), c deschis întru el, dar de la distanţa (parado­ xală) care intervine (fără a-i separa înt ru totul, dovadă transcen den t-imanentul au gustinian) între modul lui fin it şi modul lui in finit de a fi. 'l'I' Vorbiţi de ţziztă, foarte bine. Dar şi mai bine .1r fi să ştim cu m se poa te ajunge la ea. 1 r,n

MŞ Accesul la cerul ferm (firmamentum) (care

doar el ne poate izbăvi de derută) al valorilor, augustinianul ama, de care tocmai tu îmi amin­ teai mai adineaori, ni-l face posibil. Într-adevăr, deschiderea spre a fi, care ne introduce în inti­ mitatea salvatoare a valorilor....

DA (a valorilor finale) . ...

CAPĂTUL V /ZA.R 11

CERUt..

MŞ (ipostaze diversificate ale supremei Valori inte­ gratoare: Fiinţa)...

-�����!�q�

DA (de la care, deci, cu toatele participă).••

Ul Ol

MŞ nu este deschiderea scrutătoare a cunoaşterii,

6 �I­

'' celorlalţi, - mai ales dacă au şi puterea de a duce la îndeplinire ceea ce ,şi-au pus în gînd.

MŞ Absolut de acord cu

tine în această privinţă. Numai că, vezi tu, la-ndemîna nimănuia nu există nimic care să-l ajute să obţină automat efectul scontat, atunci cînd e vorba de a fi (cu adevărat). Nici măcar în propriul său caz. Cu atît mai puţin, deci, în cazul Celuilalt. Şi poate că, pusă în termeni de model (deci, vrînd-ne­ vrînd, de imitare), problema a fost din capul locului prost pusă. De fapt, c vorba, aici, de

170

doar atît (un > care, însă, e Totul): de un preaplin care se revarsă, de o strălucire (nespus de intensă, deşi nu sare-n ochi) care-l manifestă întotdeauna pe a fi, de o aureolă pe lîngă care oricine poate trece fără s-o zărească dacă e orb (orbit de şirul năucitor al clipitelor-vectori aşternute pe orizontală şi blocate de transitivi­ tate, de care s-a lăsat tîrît), dar pe care ••.

TP (Aureolă, nu?) ..• MŞ (Ba da.), dar pe care, deci, pînă la urmă, ba unul, ba altul, singur trezindu-se, singur risipind bui­ măceala de care se lăsase cuprins, o zăreşte iar cine, din sinea sa, apucă s-o zărească, se cheamă că o zăreşte cu adevărat şi, prin chiar asta, el însuşi, la rîndul lui, este înzestrat cu ea.

TP O adevărată explicaţie (A prin B) nu mi-aţi dat totuşi.

MŞ Recunosc că nu. Pînă la urmă, făcui ce făcui şi-ţi pusei întreg ghemul (A) în poală. Ceea ce nu-i chiar de colo ! Nu-ncerca acuma să mi-l explici tu mie, deşirîndu-1 ! Mai bine im­ plică-te în el ! Cine ştie dacă nu-i mai exact aşa?

TP Staţi, că mai am o întrebare. Cînd aţi spus: >, v-aţi gîndit chiar la oricine sau care ne-au prilejuit întreagă această discuţie?

174

MŞ Revenind, în concluzie , la , ar mai fi de spus că, în

timp ce valorile instrume ntale se ierarhizează, unele în vederea altora, care devin (provizoriu) unfel de valori pentru cele dintîi, un fel de sco puri ambigue (ele însele fiind în acelaşi tim p mijloace pentru alte asemenea >), valorile finale, ele, nu pot fi cu nici un chip distribuite pe trepte de > sau >. Cînd sînt, cînd le prindem, cînd ni se dau, cîn d ni se dăruie, cînd facem una cu ele în regist rul temporal al Clipei (timp vertical netransitiv) , toate sînt absolute, căci în Absolut se împlî ntă toate. Iar suprema valoare instrumentală îi est e prin definiţie sub­ ordonată celei mai > valori finale. Pentru ca pînă şi cea mai umilă valoare finală să aibă şansa de a se rea liza, pentru aceasta (şi numai pentru aceasta) trebuie să fie edi­ ficat întreg eşafodajul valori lor instrumentale, inclusiv cea mai sus cocoţată dintre ele, Statul. TP De ce atîta înverşunare împotriva valorilor ins­ trumentale? MŞ Nu împotriva lor, căci uti litatea le e indiscuta­ bilă dacă sînt (şi în măsura în care sînt) ordo­ nate toate spre a fi ca suprem ă valoare finală. Ci împotriva (dar cu cît năduf în inimă şi cu cîtă amărăciune !) împotriva om ului însuşi, care singur s-a băgat slugă 1a dîrloa gă, care singur s-a lăsat furat de mijloace, pe mă �ură ce el însuşi

175

le punea pe picioare, transformîndu-le mereu în scopuri şi, pînă la urmă, trezindu-se că şi-a pierdut menirea, - iar golul lăsat de această pierdere nimic altceva nu i-1 poate umple. Împotriva bietului de om (amăgit de vise­ substitut), care - bine zgîlţîit - se va trezi, poate, din uitare şi-şi va reintegra, în sfîrşit, menirea. A lui proprie şi, concomitent, a lumii întregi. DA

Menirea fundu-i de a-1 realiza de-a adevăratelea pe a fi în punctul acela de actualitate care lui îi cade în dar ...

MŞ în dar şi, implicit, în sarcină ••• TP (Îmi aduc aminte de o vorbă, spusă de nu mai ştiu cine, care se potriveşte de minune aici: Eine Gabe ist eine Aufgabe.) MŞ de a-l realiza, în primul rînd neridicînd obsta­ cole în calea propriei putinţe, ci lăsîndu-se purtat de puterea lui a fi, în al doilea rînd aju­ tîndu-şi semenii, prin propriul lui fel de a-şi manifesta putinţa, să se lase şi ei purtaţi de aceeaşi putere a lui a fi, în sfîrşit, în al treilea rînd, punînd împreună cu ei umărul la cură­ ţirea terenului de obstacolele deja acumulate şi folosindu-se în acest scop de mijloacele pe care i le pune la îndemînă tocmai puterea lui a avea, fără totuşi a-i cădea acesteia victimă ca unei stihii dezlănţuite, ci supunîndu-şi-o 176

şi orientînd-o mereu spre nestingherita reali­ zare a lui a fi pe întreaga nesfîrşită desfăşurare spaţio-temporală care-i e acestuia caracteris­ tică în regimul finitudinei creaturale.

'=­ !

DIALOG ŞI ÎNŢELEGERE

prod11..::e pe sup rafaţa sferei, mod ul acestei desfaşurăn e ,, desc hiderea ,1, iar real tui mod se i.zar ea aces­ obţ111e prin intc rmc:d i td d ialogulu Vorbiţi-ne, vă ro i. g, despre dial og. MŞ Cu plăcere mă execut. Să înc epem, aşa cum se

'

TP Cînd ne-aţi vorbit, cu puţin în urmă, despre puterea lui a fi - creatoare de cîmp, spuneaţi Dumneavoastră atunci (mai exact: de cîmp de cîmpuri potenţiale) - ne-aţi prezentat-o ca ,nanifcstîndu-se la modul deplin prin actuali1n:a capetelor punctualizate, altfel spus: a l i .,r.ccritlţilor universalei-putinţe UP. Locul �•:11111rtric - spuneaţi - e raza de valoare 11,tri, cl i-111cntul ei este libera interioritate înllll!!!f!I ., rnl.'reu de graţia creativităţii, tropismul 111,ct,1,11cntal şi constitutiv o împinge, pe 1 1 ;itn 1 r;pn' realizarea valorilor (coincidentă i O! 111 ,�11 o fără de rest autorealizare), pe wifi 1;p11· întîlnirea cu Lumea (în care Io ,,•.rn1rnea se autorealizează) (fiind nc111\rks, precizaţi Dumneavoastră 1111 [ 1 :,:i m:rcaşi autorealizare), obîrşia 11 crnt, 111 sferei, desfăşurarea ei se liH

cuvine, cu prelimi nariile. Dialogul presupune doi subiecţi libe ri ..• 'l'/

(liberi, adic ă mişcîndu-se în propriul lor ment, care este ele­ libera interioritate 11,1tă de graţia cre încunuativităţii) ... 179

.

egali în demnitate (adică MŞ doi subiecţi liberi şi pria-i statur ă, aşa cum egalîndu-se fiecare cu pro fieasta în putinţa-de-a-fi a e prefigurată ace căruia) ... , dar şi funciarmente TP egali în demnitate, fireşte, nu'? Atunci cum'? ireductibili unul la al tul produce contactul? Şi Vreau să spun: cum se convergenţă'? unde'? Într-un punct de convergenţă. Cu, totuşi, MŞ Da: într-un punct de inară: convergenţa e următoarea precizare lim a decît alinierea. Căci cu totul şi cu totul altcev , în nsmite, la drept vorbind nimic nu se t ra apel ... dialog - în afară de de-a adevăratealea, vreţi TP iar apelul nu e transitiv să spuneţi ... ra u că nu se exercită asup MŞ Nu e transitiv pentr e şt e m lţu mu oneze; se unui obiect, ca să-l fas ... ct bie su ia unui să > în direcţ

DA fireşte : liber ...

ă, sta (fără să-l constrîng MŞ îndemnîndu-1 pe ace ze. -l) să se autorealize cel mult ademenindu du-se pe sine însuşi Într-adevăr, exprimîn cat)-al-întîlnirii-lui-cu­ prin tocmai>, chiar ăuna, fireşte, ba meşte - fără a se împ a de asta - să-i ofere fără a-şi da bine seam simplu model de rela­ interlocutorului său un - pe orizontală - spre ţie genuină, deschisă

180

lume (pentru ca fiinţa lumii să se poată ivi şi să i se poată dărui în această deschidere) şi - pe verticală - spre cerul valorilor finale (pentru ca, r ealizîndu-le, să se autorealizeze) I şi, în acelaşi timp, deschisă şi spre el, spre interlocutor, care-i e seamăn şi cu care comuniază în această întreită deschidere.

TP Dar contactul, contactul ! Unde se produce el în dialog?

MŞ Întîi şi-ntîi, avem comuniunea în faptul însuşi al ace:::,tor - din ambele părţi - întreite des­ chideri simultane, care-şi răspund întocmai una alteia. Căci interlocutorul tău stă în propria lui (întreită) deschidere, exact aşa cum tu, locu­ torul, stai într-a ta proprie.

- Lume

��

OA Dar noi prea bine ştim, încă din ziua a şasea a

primelor noastre convorbiri (eu, în orice caz, 11-c,m uitat), că similaritatea patentă (în cazul de faţă: identitatea de structură manifestă) trimite - în adînc - spre un unic model la­ tent (spre o comună paradigmă ascunsă) ... l'.1Ş ca, de pildă, în figura următoare:

181

deschi�er�a reciproca 11

.::;upra­ faţa si'crei

nivelul }�J' • .:\l putinţelor t c-rminnle

.-·······

T u"

dialogului "Tu"

' o·----·····-· ··· ot ,,;

�

''raza de va­ :..oare nulă

'\

'

t

\

'\

"

•• ..•. _

1'

\

'

\

'\

t

1

t 1

t !

\

f

1

I

l: ""' /'

\ I f \ PI. li / / f "-. \\ / p "' "'-\ \ f 1' / elor ţ \

o. . .

f/,/

�'i

ţ

\t

utin

Q,,

1'

qt \ţ t

�t

c:;:::�

este, cu adevărat, şi el un Ia rîndul lui), deschiderile acestea întreite sînt - aidoma pu­ tinţelor terminale respective - ireductibile în- . tre ele, dacă Ie raportăm una 1a alta în mod direct, adică în cadrul propriilor nivel şi mod de fiinţare (aşa zicînd pe proiecţia orizontală a suprafeţei sferice AE). Dar tot, atît de intim sînt ele solidare şi cu p1;1tinţa intermeâiară nu­ mită > (ca să nu coborîm chiar pînă Ia uni­ versala putinţă UP, unde universul întreg e strîns ghem într-o intimissimă înfrăţire), iar acolo, în acel niciunde-nicicînd al (Cu adevărat. Adică dintru sine însuşi.) Or, libertatea e însuşi climatul în lipsa căruia dialogul nu se poate nici măcar încropi.

r.\

DESPRE DOUĂ FELURI DE A CREDE

TP Văd că mie-mi revine sarcina să vă aduc aminte mereu de lămuririle pe care ni le datoraţi. Vă iert, deocamdată, în privinţa Clipei şi Timpului, cărora simt eu că nu le-a venit încă vremea, şi chiar şi a libertăţii adineaori pomenite, dar nu şi lămurite, pentru a vă întreba acuma care este, după opinia Dumnea­ voastră, criteriul lui >: însuşi adevărul? - sau doar intensitatea? MŞ Dacă prin înţelegi însăşi Lumea inva­ dîndu-te şi umplîndu-te cu prezenţa ei în şi nu un obiect cu totul şi cu totul exterior în care nu te implici în nici un fel, şi dacă prin înţelegi exacti­ tatea deplinei coincidenţe cu conturul acestui eclatant > şi nu cumva doar gradul tău de înfierbîntare, acea exaltare fanaHlO

tică pe care nemţii o numesc Schwă.rmerei, atunci îţi voi răspunde: şi-şi. În caz contrar, însă, îţi voi răspunde: nici-nici. Căci trebuie să recunoşti şi tu că există două feluri de a crede: 1. a fi una, a face una cu Sinele tău cel mare şi a te dărui mereu credinţei tale fără ca pentru asta să abdici o singură clipită nici de la rădăcina fiinţei tale, nici de la deplina ta libertate, dimpotrivă !, sau 2. a te preda cu mîinile legate unei teze - simple uneori, ca o zicală (> sau >), dar cel mai adesea arborescentă, ca un sistem (ideologia, de pildă) - a cărei formulare nu din străfundurile fiinţei tale izvorăşte, ci din gatafăcutul împrejmuitor; cu care deci >, ci în care (ăsta-i termenul:) te alienezi. Ce e cu totul surprinzător e strînsa împletire a primului fel de a crede cu genero­ zitatea, a celui de al doilea cu autocentrarea egoistă. În primul caz, într-adevăr, în lipsa . oricărui pro-iect autotelic, în condiţiile unei totale disponibilităţi şi receptivităţi şi sub ghi­ dajul neştiut al poroasei atenţii existenţiale, acţionează fără greş dinamismul creator de cîmp al propriei putinţe-de-a-fi, care, dintr-un acelaşi elan, înzestrează nu numai simţirea şi gîndirea Lumii-date-în-cadrul-Întîlnirii, ci şi făptuirea în cadrul aceleiaşi Lumi (şi, cum ar veni, chiar >) cu subtilele criterii nescrise ale rectitudinii, aşa încît, la 191

rîndul ei, şi fapta să coincidă în mod spontan cu vorba (şi cu gîndul) ...

TP Paradisul, ce

cu subiectul (căruia doar îi dă glas). Pe cînd credinţa de tipul doi, fiind obiect de credinţă, stă de la sine pe post de complement direct, iar în morfologie cazul care singur i se potriveşte este, fireşte, acuzativul: fidem.

I

1i

mai ! După cum, în cazul al

doilea, pariez ...

MŞ Nu mai paria tu atîta! Mai bine ascultă: în cazul al doilea intervine (la nivelul ) stihia posesiunii, care, în lipsa unei prealabile înhăţări (salvatoare!) a celui în cauză de către esse, ca să fie din plin, la vedere, ceea ce cumva, pe dedesubt, în putinţa lui, adică să fie cu adevărat propria-i credinţă, îl inserează pe I acesta (compensatoriu? !) în criteriologia simplistă a lui habere, dar în aşa fel încît nu se mai poate şti dacă, el posedă de acum înainte o credinţă sau dacă nu cumva, dimpotrivă, această credinţă îl posedă pc el pînă la capăt, la mC'dul cel mai tiranic cu putinţă, odată ce el i-a căzut victimă iar ea l-a transformat, fie într-un fanatic partizan, fie într-un cinic conformist. Iată de ce credinţa de tipul unu nu poate - în nici o propoziţie care ar încerca să dea socoteală despre ea - ocupa locul com­ plementului direct. Căci este o credinţă înte­ meietoare, pentru că întemeiată •.• DA

DA Şi atunci anselmiana fi.des quaerens intellectum • ••

I·

r

l

TP

J

MŞ să se înţeleagă pe sine, să se îmblînzească şi şieşi devenindu-şi astfel egală - să se auto­ prindă (dac-o putea).

l,1 Ir'

,I

!

TP

(la nominativ!) ..•

Spuneţi desigur « dac-o putea» pentru că, în cazul lui Anselm cel puţin, lumina aceea orbi­ toare este, nu-ncape-ndoială, a Fiinţării (cu majusculă). Dar asta ne trimite prea departe, în zona inaccesibilă a transsemnificării, în care pierdem cuvintele cu care să ne mai putem înţe­ lege. Să-l lăsăm deci pe Anselm şi să coborîm noi frumuşel pe pămîntul acesta ferm, pe care cel puţin cuvintele, chiar dacă ne mai scapă uneori printre degete, nu mai implodează.

MŞ Pe pămînt vrei, pe pămînt ne vom întoarce. Ba mai mult: ne vom menţine pe cît posibil la nivelul solului, acolo unde cuvintele au soli­ ditatea unor veritabile cărămizi ale vorbirii, şi-ţi voi prezenta cîteva varietăţi ale credinţei

(în sensul, desigur, în care ) •..

MŞ (da, întocmai) şi, ca atare, nu poate ocupa în propoziţie decît locul subiectului, de vreme ce 192

MŞ Anselmiana fi.dese cu totul altceva; e lumina orbitoare a propriei fiinţări, zbătîndu-se •••

W

193

îndu-se , spuneţi Dum­ neavoastră; �6ov r.oALTtx.ov spusese Aristotel că e omul, dar şi �6ov Aoytxov, animal vorbitor. Asta-mi aduce aminte de vorba unei nemţoaice deştepte din zilele noastre care, plecînd tocmai de la această dublă definiţie, susţinea că >.)

DA Criptaţi de zor, după cîte-mi dau seama. (De frica cenzurii, nu?) Daţi-mi voie să vă de­ criptez.

MŞ acea viaţă comunitară neîncătuşată care la rîndul ei să insufle (de jos în sus ) viaţă corpului social, condamnat în caz contrar să se sufoce sub greutatea structurii institt.ţionale de el însuşi secretată.

MŞ De-abia aştept.

TP Şi ce legătură are asta cu credinţa de tipul doi?

DA Resursa reacţiei spastice de deglutiţie imediat postingeratorie, ce alta poate fi dacă nu penibila vomă? Cît despre darea în vileag a subtextului real al kratodiscursului, slabă consolare. MŞ Slaba, într-adevăr. O biată soluţie de mizerie. lată de ce masa aceasta omogenă de indivizi­ obiecte, închişi în propria lor găoace (în inte­ riorul căreia stă să se stingă pînă şi bruma de libertate interioară care le-a mai rămas), tre­ buie să deschidă în sfirşit ochii, să se trezească, să se simtă subiecţi (liberi, bineînţeles), să-şi caute semenii, să-i dibuie, să-i găsească, să-i trezească şi, cu toţii împreună, să întreţeasă la baza societăţii civile - printr-un dialog gene­ ralizat - acea viaţă comunitară ... 196

MŞ Ce legătură are? Are una puternică de tot, de vreme ce credinţele care circulă de-a lungul şi de-a latul corpului social considerat ca sis­ tem instituţionalizat, asigurîndu-i coeziunea, tocmai de tipul acesta > sînt. Edificate bucată cu bucată din atomi de a avea (con­ ceptele lor pietrificate), ele sînt acelea care constituie, agregîndu-se, sistemele ideologice izomorfe sistemelor sociale. Deşi pot părea nişte dulci copile în comparaţie cu duritatea forţei brute, ideologiile sînt pîrghii de impor­ tanţă majoră ale puterii lui a avea. TP

Oportet haereses esse. Înţeleg că acidul dialo­ gului tocmai spre acest conglomerat ...

197

DA conglomeratul fiind, după cum se ştie, sensibil

PROBLEMA LIBERTĂŢII

la acizi, ca orice rocă sedimentară detritică ...

TP

(obţinută, adică, din detritusuri; asta vrei să spui. '2.) ••.

DA (da), consolidată apoi, în condiţii apropriate de

presiune şi temperatură, prin cimentare cu calcar .•.

TP

Nu mă mai întrerupe atîta cu precizările tale oţioase, obligîndu-mă să-mi reiau gîndul de la început. Înţeleg, deci, că acidul dialogului tocmai spre acest conglomerat ideologic trebuie în primul rînd să-şi îndrepte jetul şi că, în acest scop, subiecţii dialoganţi trebuie să-şi asigure pas cu pas - împreună - condiţiile liberei desfăşurări nu numai - aşa cum se întîmplă în sînul unei colectivităţi înrobite schizofreniei - la nivelul infradialogic al tacitei luări în dcrîdere funcţionînd sottovoce >, ci şi, fără oprelişti, la nive­ lul dialogic propriu zis.

DA Glasnost? TP Nu. Mult mai radical: independent, adică, de orice prealabil ideologic ... MŞ însă cu o singură condiţie: să fie dialog adevărat, adică de însuşi a fi animat şi pe însuşi a fi intcnţionîndu-1.

i unghi TP Angajîndu-mă acuma în executarea unu ţelege se-n care (pe de o sută optzeci de grade

mă-ntorc de la sine că-l voi duce pînă la capăt), cale afară; şi zic: prea sînteţi optimist din care leagă prea vi se par netede, atît drumul ă gîndul vorba de gînd, cît şi acela care leag vorbă a oasa faim de faptă. Uitaţi, pesemne, ius. fort e lui Luther: Pecca fortiter et cred

(şi pentru MS Te-nşeli: n-am uitat-o, tot aşa cum t !enea­ uita m n-a ) acelaşi motiv pentru care ladă ingo degr ce de-a-fi (de a fi cu adevărat). Dar lui al de la mcdelul (şi centrat, şi deschis) eptul Augustin: Ama et fac quod vis, la prec în dublă contabilitate (şi, inevitabil, lăbărţat) ntul al augustinianului Luther! Căci la arde tăţii bună numidian ama era însuşi criteriul u untr intrinseci a lui vis (pe care pe dinlă

199

îl însufel ţe a), şi, implicit, şi al b ună tăţii lui Jac (pe care vis, la rîndul lui, îl însufleţea). Şi era (ama) şi put ea fi un aseme nea criteriu pentru bunul m otiv că era deschi s spre desti­ naţia lui suprem ă şi, în acelaşi tim p (şi prin acelaşi impuls), deschis şi spre sup rema desti­ naţie a fiecărui punct în parte asupra căruia fac se aplica. Pe cînd la Luther ! .. . Fac (quod vis) devenea pe neaşteptate pecc a (fortiter); asta pentru că el, Luther, dădea ast fel curs tendinţei lui nem ăsurate, nu numai de a ştirbi întrucîtva mîndri a făptuitorului u man (a fari­ seului din parab olă) (şi din fiecare dintre noi), ci de a-1 pune pe acesta literalmente cu botul pe labe, arătîndu -i că, orice ar face, pînă la nivelul orthopraxie i tot nu se poa te (nu zic: de la sine, zic do ar:) prin sine ridic a; aşa încît, ce să-şi mai bat ă capul, bietul de el, să se ţină vertical, cîtă vreme singura lui speranţă de salvare (în ca re urma deci să creadă) (dar să creadă cu disp erare) de la mar e mila Dom­ nului i-ar mai pute a veni, - însă a u nui Domn tiranic şi caprici os care ar fi uit at irevocabil calea ascunsă a subtilei inserţii (pe rază) în libertatea nesilui tă (deci funcţionîn d prin sine) (şi deci meritor ie) a făptaşului.

DA Pe cînd, vreţi să spuneţi, paradoxal ul trans­ cendent-imanent augustinian - sup erior summo meo et interior inti mo meo - n-a putut uit a acea cale, el însuşi fiind şi calea: via, et vita. Nu? veritas 200

7'/>

Exact ca şi mine, care n1c1 eu nu miam uit at întrebările, deşi a trecut atîta vreme de cînd au rămas fără răspun s. Uite, de pildă, problema libertăţii, pe care aş dori să mi-o lămuriţi chiar acuma, dup ă ce aţi afirmat - cu cîtă nonşalanţă ! - că o libertate în care s-a inserat (oridt de subtil) altceva decît ea îns ăşi, pentru a-i imprima o direc ţie care, după cît mă duce mintea, vine din altă parte decît din ea însăşi, mai poate rămîne nesiluită. Nu ştiu de ce, dar nu mă împac deloc cu ideea că libertatea ar fi însăşi necesit atea (fie ea şi >), după cum nici n u mi-am însuşit vreodată (teoretic) (chiar da că, în practică, mi s-a mai întîmplat uneori să-l aplic) înţelep tul proverb care mă îndemna să-mi plec capul ca să nu mi-1 taie sabia.

MŞ Cum să-ţi răspun d? Ce-ar fi , în fond, să prac­ r ic - pentru a-m i oferi cît de cît un punct de plecare - o n ouă dicotomie? .. • de astă d.1tă asupra concep tului de necesita te, dis­ ting înd ... t/>

Ştiu, ştiu, prea bine ştiu: o nec esitate bună şi u na rea.

M.�· Mă ici cam iut e, dar dreptate n -ai de doi bani. Sil luăm, de pild ă, cazul unui zid . TJ > Al unui ce? TS 1\1 unu i zid, am spus. 201

gravitaţional, nici măcar ideea de zid nu s-ar mai putea încropi, necum zidul însuşi'? Asta e, tinere al meu prieten: despre zid nici măcar nu putem vorbi decît în ipoteza existenţei unui cîmp gravitaţional, ca o absolut indis­ pensabilă condiţie prealabilă, după cum nici despre libertatea făpturii nu putem vorbi decît sub specie finitudinis: condiţia prealabilă a exer­ citării libertăţii creaturale este aşa-ul care, din sinea lui, se cere realizat aici şi acum. În afara acestui aşa, nu mai putem vorbi despre libertate (nici măcar ca să ne aflăm în treabă). Aceasta-i necesitatea care - înţeleasă - insti­ tuie libertatea. Şi anume o instituie din propriul ei interior, ca pe propriul ei tropism.

TP Al unui zid, ca să vorbim despre libertate? MŞ Nu încă. Deocamdată, al unui zid ca să vorbim despre cele două feluri de necesităţi.

TP Atunci, treacă, meargă, fie l Vă ascult. MŞ Zidul nu se menţine ca zid decît atîta timp

cit îşi menţine intactă verticalitatea. Vine cumva o ghiulea mai tare decît el (ocurenţă con­ juncturală) şi-l apleacă într-o parte mai mult decît se cuvine şi de cît poate el suporta, zidului nu-i rămîne altceva de făcut decît să cadă - însă cedînd unei necesităţi (recunoaşte şi tu:) extrinseci, •••

TP verticalitatea constituindu-i, după opinia Dum­

neavoastră, necesitatea intrinsecă, nu? Ei bine, amarnic vă înşelaţi. Ea doar pare a-i fi intrin­ secă, dar asta numai cîtă vreme judecăm lu­ crurile din interiorul situaţiei date. În fapt, verticalitatea e necesitatea lui conjuncturală (extrinsecă, deci) şi anume strict legată de existenţa lui în cîmpul geogravitaţional care îi comandă, dinainte chiar ca el să existe, ca proiecţia verticală a centrului lui de greu­ tate să cadă exact pe (sau cît mai aproape de) centrul suprafeţei lui (orizontale) de susţinere, - condiţie sine qua non a înseşi existenţei lui ca zid. În condiţii nongravitaţionale, în schimb, el ar putea foarte bine fi şi oblic.

MŞ Oblic, spui? În raport cu ce plan de referinţă'? Cum de nu-ţi dai seama că, în lipsa unui cîmp

202

DA

Să-i spunem endotropism constitutiv sau tro­ pism endogen.

MŞ Să-i spunem, de ce nu'? Dar în afară de această necesitate constitutivă şi institutivă, intrinsecă deci, care se exercită pe raza de valoare nulă a modelului nostru ontologic, mai există o necesitate - nu institutivă, ci instituită - a reţelei de actualităţi aflătoare pe suprafaţa sferei în regim de exterioritate şi înfruntîndu-se au gre du hasard pe această suprafaţă. Cît timp ne menţinem în afara >, necesitatea despre care e vorba e oarbă şi nici aşa-urile care se înfruntă nu sînt ştiutoare de sine, deci nu se manifestă ca libere, deşi sînt lăuntric neîncătuşate, aşadar

203

libere sub specie entis. Cînd însă ajungem la antroposferă, lucrurile se schimbă radical: da-ul spus propriului aşa (care nu se mai manifestă neştiut, ci prin medierea unui consimţămînt) poate fi contracar2t printr-un nu, consimţă­ mîntul la propriul aşa poate fi retras, un alt/el (oricare, numai altfel să fie) poate lua locul aşa-ului repudiat. Nenumărate tropisme exo­ gene ajung astfel să comande comportamentul bietului om, nu înainte însă de a fi izbutit să evacueze de-a binelea endotropismul lui con­ stitutiv. Situaţia generalizîndu-se, pe supra­ faţa sferei încetează practic să se mai înfrunte tropismele umane endogene - şi anume să se înfrunte în condiţiile unei universale deschideri, ale unei universale solicitudini şi disponibilităţi, pe scurt în condiţiile unui dialog generalizat - , locul lor fiind, cu rarissime excepţii, luat de puzderia de tropisme exogene de toate felurile (dar toate reductibile, în ultimă ins­ stanţă, la tipul a avea) care fac ca necesitatea ce se exercită de acum înainte pe toată întin­ derea reţelei de convieţuire umană să fie o necesitate de tip constrîngător, acţionînd în cadrul unei heteronomii generalizate. TP Homo homini lupus? MŞ Dacă vrei. Oricum, însă, înţelegerea unui ase­ menea tip de necesitate nu deschide în nici un fel accesul spre libertate ... DA

decît, ca să spunem aşa, a contraria .•. 204

MŞ da, adică în măsura în care incită libertatea, împinsă în ultimă instanţă >, şi (în acea extremitate) resezisîndu-se şi luînd deplină cunoştinţă de sine, să înfrunte în sfîrşit Levia­ thanul care o oprimă.

EU ŞI TU ŞI EL ŞI EA ...

MŞ Ce-ar fi să dăm o mică raită prin categoria pronumelor personale, considerate nu la acu­ zativ (care este cazul preferat al puterii opre­ sive a lui a avea), nici la dativ (caz al acţiunii indirecte) nici desigur la genitiv (care este cazul prin excelenţă al posesivităţii abhorate), ci la nominativ - eu, tu, el/ea, noi, voi, ei/ele - care este cazul proaspetei lor iviri şi al afirmării lor genuine.

TP Mă faceţi curios. Mai-mai că v-aş acompania

TP Să-l înfrunte, nu risipită, fireşte, ci înmănun­

chiată într-un > capabil nu numai de a-i face faţă, ci şi de a-l domestici.

MŞ · Inmănunchiată, spui tu; sigur că da; dar, adaug eu, nu într-un >, ci într-unul >.

TP Am mai auzit expresiile astea, din gura Dum­

neavoastră desigur, dar nu ştiu de ce mi s-au părut întîmplătoare. Cum de nu mi-am dat seama din capul locului că ele fac parte dintr-un distinguo - din acel distinguo care vă carac­ terizează şi care vă împinge să practicaţi de zor dicotomiile ulterior resorbite, tot de către Dumneavoastră, în globalismul care de ase­ menea vă caracterizează? Dar acuma că le-aţi spus, măcar explicaţi-mi-le, ca să ştim pe ce lume trăim. 205

în această raită. În termeni de > şi , am avea pe de o parte cuplul eu-noi (aproapele), pe de altă parte grupul nediferenţiat (pentru că şi cel mai îndepărtat) ei/ele. Sau, cum ar veni: noi şi ceilalţi.

MŞ Noi şi ceilalţi, adică dicotomia închiderii, a refuzului, a brutalităţii? Nu. În nici un caz, nu.

TP Dar n-am vrut să spun asta. Ce mă împiedică să-mi iubesc >, eventual mai mult decît > şi chiar mai mult decît pe mine însumi?

MŞ Nu te grăbi prea tare ! Qui veut faire l' ange fait la bete. Personal, îmi vine nespus de greu să cred că şi-ar putea cu adevărat iubi cine nu ştie să-l iubească - direct, firesc şi convingător - pe > său. Mai mult: contest că şi-ar putea cu adevărat iubi strănepoţii şi întreaga cascadă a îndepăr­ taţilor > ai viitorimii cine nu ştie să-şi 207

r4 I

iubească fiul/fiii () (aici-acum) şi n1c1 semenii ce-i stau în p reajmă. Contest, aşa dar, cu ultima energie că s-ar putea cu adevăr at gîndi la oamenii de mîine şi de poimîin e ca la nişte subiecţi liber i şi stăpîni pe pro pria-le soartă (şi aşazicînd ca la nişte veritabile scop uri ale acţiunii sale pre ze:ite) cine-i trateaz ă ca pe nişte obiecte şi-i reduce - sub ochii noştri - la rangul de sim ple mijloace pe oa menii de azi, printre care el însuşi trăieşte.

în care el - slab, şi păcătos, aşa cum tu însuţi eşti - s-ar putea să fie prins. A-l iubi cu ade­ vărat înseamnă a-i accepta, ca şi cum ar fi alt tău propriu, Tropismul lui fundamental, tro pismul lui endogen, menit a-l propulsa spre propria lui destinaţie; înse amnă, cu alte cuvinte, a îmbrăţişa propria-i vocaţie, în an­ samblul ei. DA

TP Dar, în fond, ce anume o fi înse mnînd să-1 iubeşti pe >, adică să-l iubeşti cu adevărat pe aproapele tău? Vedeţi că insi st, în întrebarea mea {parţial retorică, recun osc, de vreme ce mai adin eaori mă declarasem gata să-mi iubesc tdepar tele » mai mult decî t pe mine însumi), asupra modului iubirii (>), care întotdeaun a m-a lăsat perplex, deschizîndu-mi în faţ ă un mirific orizont de ceaţă orbitoare în car e, dacă mă angajam, nu mai apucam să văd nimic.

(Vocaţie, spuneţi; desigur p"ntru că nu-i vorba aici de o propulsare mecanică de tip inerţial, ci de un mereu liber şi mereu proaspăt răspuns împlinitor la un apel care prin nimic nu constrînge.)

MŞ Iar a-l iubi pentru el î nsuşi, - ei bine, ast a înseamnă, pur şi simplu, a fac e tot ce depinde de tine pentru ca el să poată, din străfundul propriei libertăţi, răspunde pîn ă la capăt che­ mării care structurează propri u-i destin. TP Şi cine, mă rog, este >?

MŞ Ce-nseamnă să-ţi iubeşti aproapele? !ns eamnă (sînt absolut sigur de asta) să-l iubeşti aşa cum te iubeşti pe tine însuţi (nu mai mult) (dar nici mai puţin). Evident, nu să-l iube şti pentru tine; pe el însuş i să îl iubeşti, şi anume · pentru el însuşi. A-1 iub i pe el însuşi aşa cum este el cu adevărat în şi dintru sinea sa n ue însă totuna cu a acc epta ca pe un dat ine­ luctabil eventuala reţ ea de tropisme exog ene

MŞ Este cel despre care îţi dai seama, in praesentia, că - asemenea ţie - îşi spu ne sieşi, cu totală îndreptăţire, >. !n fond, doar recunoscînd în de acelaşi ran g cu tine devii tu însuţi « eu >> cu adevărat, identificîndu-te cu sinea ta profundă, cu izvoru l tău de dispo­ nibilitate. Aşa încît, a-ţi iub i aproapele ca pe tine însuţi e totuna cu a te iub i pe tine însuţi (nu mai mult şi nu altfel, ci) exact aşa cum îţi iubeşti aproapele, adică a-ţi iubi propria -

208

209

I

J

unică, ireductibilă şi constitutivă - destinaţie (>, >); nicidecum a te iubi pe tine ca închis în tine, în acel > îngust care nu e decît rezultanta tropismelor tale exogene, altoite pe lenea-ta-de-a-fi (aşa de fără rost trepidantă, de altfel).

TP Şi atunci cu (cu ) ce fel de legătură _ne mai rămîne să întreţinem? MŞ Departele nu are (încă) pentru noi un chip, aşa cum are aproapele. Chipul lui (pe care nu putem decît spera că-l are din plin pentru toţi cei care-i stau actualiter în faţă) este pentru noi un chip doar virtual. (Nu mă refer, bine­ înţeles, la îndepărtatul în spaţiu, al cărui chip am apucat să-l vedem, să-l ştim şi să-l iubim, şi care de fapt este un pentru noi, deşi absent). lată de ce nenumăraţi risipiţi în larga lume (sau înşiraţi pe vectorul viito­ rimii) constituie, pentru orice veritabil, un inepuizabil rezervor de «tu>> virtual. Numai că acest > virtual nu se poate isca (la modul, bineînţeles, al virtualităţii) decît dacă, în prea­ labil, funcţionează din plin, in actu, puternicul model al unui > care să-ţi stea efectiv . 210

MŞ Da, aşa-i. Căci legătura noastră cu > este o legătură de disponibilitate, care nu-i încă dăruire, ci doar putinţă de a te dărui. Aşa încît numai dăruirea efectivă către aproa­ pele poate sta chezăşie pentru îndeplinirea pînă la capăt (adică pînă la dăruire) a acestei disponibilităţi faţă de departele nostru. TP Ne-aţi zugrăvit o situaţie ideală, care nu ştiu în ce măsură se poate apropia de realitatea cea de toate zilele, de cruda realitate. MŞ Ştiu, prea bine ştiu. Există, fără îndoială, un eu al închiderii, un eu primar care-şi spune sieşi >, descoperindu-se brusc pe sine drept centru de referinţă pentru o lume întreagă care, nu numai că-l înconjoară (în sensul că în el dezvăluindu-se - de la el se începe măsu­ rarea apropierilor şi depărtărilor), dar mai şi este, pe deasupra, în întregime orientată spre dînsul: o lume întreagă, cum ar veni, de asta şi asta, de ăla şi aia, de cutare şi cutare (topiţi, aceştia din urmă, în grămada de obiecte, în bună parte servind la .•• ) (şi, de altfel, ei înşişi parţial instrumentalizaţi, dacă nu pur şi simplu indiferenţi şi, ca atare, goi de personalitate, lipsiţi de consistenţa subiectităţii) (sau - cum s-ar mai putea spune - a ipostasului). OA

S-ar părea - şi chiar s-a susţinut - că, spunînd >, acest eu al închiderii s-ar deschide spre propria sa deschidere. 211

MŞ S-ar părea ... Şi totuşi, lucrurile nu stau deloc aşa; căci, spunînd din perspectiva, încă prin nimic depăşită, a propriei sale închideri, eu nu spune de fapt dedt un noi-al-închiderii, un noi al grupului constituit şi conştient de plana / plata identitate a intereselor sale de grup, un noi pentru care >, investiţi cu o alteritate negată în temeiurile ei, considerată din capul locului > doar spre acel noi care li se supra­ ordonează) (şi care de fapt le şi s;upraînchide), ci printr-un fel de a bunăvoin­ ţelor şi a dăruirilor unor euri ele însele dife­ rite unele de altele şi deschise spre tot atîţia tu diferiţi.

gime circumscris tn acest mod), atîta vreme cît se mulţumeşte să-şi spună doar sieşi � eu & (opunîndu-se în felul acesta, în mod radical, pe sine întregului . DA Fiecare eu deschis, implicat în relaţia fundamen­ tală eu-tu, atît de strălucit pusă în evidenţă de Martin Buber, îi recunoaşte deci din start celui căruia îi spune calitaţea hotărîtoare de a fi el însuşi eu în toată puterea cuvîntului.

MŞ Intocmai: tu, nicidecum noi. Constituit, într-a­ devăr, la un mod primar (şi rămînînd în între-

MŞ Da, şi tocmai aici, în această reciprocă şi uni­ versală recunoaştere a eurilor egale în demnitate care-şi spun