Arta razboiului 9789735078355

Citation preview

Sun Zi (sec. VI-V î.Cr.), general, strateg militar, scriitor şi filozof chinez, despre care se crede că a trăit în timpul dinastiei Zhou de Răsărit din China antică, este considerat în mod tra­ diţional autorul textului Arta războiului, cea mai cunoscută şi citită lucrare de strategie militară din toate timpurile, care a influenţat de-a lungul secolelor nenumăraţi filozofi, oameni politici şi comandanţi militari. Succesul textului se datorează abordării pragmatice a războiului. De-a lungul a treisprezece capitole succinte, Sun Zi nu se pierde în amănunte şi discuţii complicate, ci îşi sfătuieşte interlocutorii cum să obţină victo­ ria cât mai repede şi cu pierderi umane şi materiale cât mai reduse. Mugur Zlotea este conferenţiar la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, unde predă cursuri de cultură şi limbă chineză. A obţinut diploma de licenţă în filologie chineză şi de masterat în lingvistică aplicată-traduceri la Universitatea de Limbă şi Cultură din Beijing, iar titlul de doctor, la Universitatea din Bucureşti. A tradus din chineză Cele mai frumoase basme chinezeşti, romane şi eseuri de Yu Hua (În viaţă, China în zece cuvinte şi Mânia lui Mao), romanul Spre nord, de Xu Zechen, Istoria schimburilor literare dintre China şi Europa Centrală şi de Est, de Ding Chao şi Song Binghui, iar din engleză, Istoria Chinei moderne, de Jonathan Fenby, şi memoriile lui Fan Shen, De unul sinqur.

Tl�A0QCE.l�E. DIN CJ-f lNE.ZA CLASICĂ Pl�E.fATĂ ' 51' NOTE OE.

MUGUI� ZLOTEA ILQ5Tl�ATII OE.

rllftAIL COSULETU ' '

II

HUMANITAS

BUCUREŞTI

Redactor: Mona Antohi Coperta: Mihail Coşuleţu Tehnoredactor: Manuela Măxineanu DTP: Dragoş Dumitrescu, Dan Dulgheru Tipărit la Radin Print, prin reprezentantul său exclusiv pentru România, 4 Colours, www.4colours.ro Sun Zi binqfa

© HUMANITAS, 2023, pentru prezenta versiune în limba română Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Sun Tzu Arta războiului / Sun Zi; traci. din chineza clasică, pref. şi note de Mugur Zlotea; il. de Mihail Coşuleţu. Bucureşti: Humanitas, 2023 ISBN 978-973-50-7835-5 I. Zlotea, Mugur (trad.; pref.; note) II. Coşuleţu, Mihail (il.) 335.01 EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e-mail: [email protected] Comenzi telefonice: 0723 684 194

PREFAŢĂ

În mod paradoxal, deşi Arta războiului a lui Sun Zi (Maestrul Sun) este probabil cel mai cunoscut şi tradus text al culturii chineze clasice, alături de Cartea despre Dao şi putere (Dao de jing) atribuită lui Lao Zi, puţine lucruri se ştiu despre maestru sau despre originea aces­ tui tratat militar. Un text dificil, probabil incomplet, care rezervă în continuare surprize atât din punct de ve­ dere filologic, de analiză a textului, cât şi de conţinut (spre finalul secolului XX a fost descoperită o nouă variantă pe plăcuţe de bambus), Arta războiului pare să fie primul tratat de strategie militară păstrat până în zilele noastre. Traditional, îi este atribuit lui Sun , Zi, din secolul al VI-lea î.Cr., însă ceea ce a ajuns la noi a fost probabil compilat câteva secole mai târziu, în perioada Statelor Combatante ale dinastiei Zhou (cca 481-221 î.Cr.). Contextul istoric în care a fost creat textul este extrem de complex. După uciderea regelui You în 771 î.Cr., noul rege, numit Ping, decide mutarea capitalei de la Haojing,

6

PREFAŢĂ

din zona oraşului Xi' an de astăzi, spre est, la Wang­ cheng, astăzi Luoyang, motiv pentru care dinastia Zhou este împărţită istoric în Zhou de Apus (cca 1046-cca 771 î.Cr.) şi Zhou de Răsărit (cca 770-221 î.Cr.), în func­ ţie de aşezarea capitalei. Spre deosebire de Zhou de Apus, unde autoritatea era concentrată în mâinile unui suveran puternic, iar relatiile dintre el si ' ' marile familii aristocratice se bazau pe legături de rudenie şi pe ritualuri prin care marile familii îşi arătau supunerea faţă de curtea regală, Zhou de Răsărit se caracterizează prin fărâmiţare, conflict, expansiune, dar în acelaşi timp printr-o efervescenţă intelectuală nemaiîntâlnită. La rândul său, Zhou de Ră­ sărit se împarte în două perioade, Primăvara şi Toamna (cca 770-cca 481 î.Cr.) şi Statele Combatante (cca 481 1 221 î.Cr.). Deşi continuă să existe, curtea regală Zhou este mai degrabă un simbol decât o forţă unificatoare. Marile familii, cu toate că cel puţin teoretic rămân vasale curţii regale, încep să se distanţeze şi să acţioneze indepen­ dent de dorinţa regelui, rezultatul fiind divizarea terito­ riului în peste o sută de mici state aflate într-un conflict continuu pentru supremaţie. Este perioada în care, aşa cum arată Loewe şi Shaughnessy (1999), se cristalizează conceptul de hegemon, ba G, cel mai puternic condu­ cător feudal care dictează politica regională. Sutele de state se restrâng de-a lungul a două secole la cincispre-

PREFAŢĂ

7

zece, dintre care patru - Jin, Chu, Ji şi Qin, cărora li se adaugă spre finalul secolului al VI-lea î.Cr. Wu şi Yue ajung să domine întreaga zonă. Încercările continue ale statelor feudale de a se extinde au dus la includerea în teritoriul controlat iniţial de regatul Zhou a zonelor locuite de alte grupuri etnice, ceea ce a avut ca rezultat diversificarea populaţiei, iar mai departe, apariţia unor noi structuri sociale, ca de exemplu acelea cu rol dublu, administrativ şi militar, gata să pună mâna pe arme şi să lupte la chemarea suveranului. Competiţia constantă dintre numărul mare de feude devenite state a făcut ca perioada Primăvara şi Toamna să se caracterizeze prin conflicte continue pentru pu­ tere, atât între state, cât si ' în cadrul aceluiasi ' stat, între membrii clanului aflat la putere. În ciuda litigiilor foarte numeroase, ele nu sunt încă de mari dimensiuni şi nu implică armate de sute de mii de oameni, situaţie care se va schimba radical în perioada imediat următoare. După cum am menţionat deja, spre finalul Primă­ verii şi Toamnei numărul statelor existente se reduce drastic, o parte dintre formaţiunile dominante cu câteva secole mai devreme dispar, altele se ridică, aşa încât în secolul al V-lea existau şapte state mari, Yan, Qi, Wei, Zhao, Han, Qin, Chu, şi câteva minore. Noua perioadă va primi numele de Statele Combatante şi se va finaliza cu unificarea întregului teritoriu şi fondarea dinastiei

8

PREFAŢĂ

Qin (221 î.Cr.-207 î.Cr.) sub conducerea primului îm­ părat, Qin Shihuang. Numele primit încă din timpul dinastiei Han (206 î.Cr.-220) caracterizează foarte bine perioada Statelor Combatante, marcată de instabilitate şi conflicte. Le­ găturile de clan încă funcţionale în perioada Primăvara şi Toamna nu mai jucau un rol foarte important, fiefu­ rile erau împărţite de suverani drept recompense pentru diverse servicii subalternilor care nu mai aparţineau neapărat aceluiaşi clan; tot acum a apărut şi obiceiul de a-i răsplăti pe cei victorioşi în luptă cu titluri şi grâne. Dorinta , de a cuceri un teritoriu cât mai mare, de a controla tianxia fr. Lumea Subcerească, dă nastere , unor conflicte mai puţin numeroase decât cele din pe­ rioada anterioară, dar mult mai violente, departe de luptele cavalereşti dintre clanurile iniţiale (Mair, 2007). Lewis (în Loewe şi Shaughnessy, 1999) observă schim­ bările în plan militar, arătând că, spre deosebire de lup­ tele din perioada Primăvara şi Toamna date pe terenuri relativ plane, între armate alcătuite din cel mult câteva zeci de mii de infanterişti, cu sute de care de luptă, du­ rând de obicei cel mult două zile, războaiele Statelor Combatante se poartă între armate de sute de mii de soldaţi, fiind conduse de un strateg şi putând să conti­ nue, în cazul asediilor, ani de zile. Diversificarea etnică şi legăturile cu triburile non-chineze atrag după sine schimbări în cadrul armatei. Infanteria rămâne impor­ tantă, însă începe să fie folosită cavaleria, apar trupele

r,

PREFAŢĂ

9

de elită formate din ţărani puternici, capabili să mărşă­ luiască zeci de kilometri pe zi, cu echipamentul în spate, soldaţii sunt înzestraţi cu armuri şi coifuri făcute din plăcuţe metalice şi piele, înarmaţi cu arme de fier. O deosebire importantă faţă de războaiele din perioada Primăvara şi Toamna este apariţia halebardei, cu care se putea trage mai departe, mai repede şi mult mai uşor. De asemenea, se fac recensăminte ale populaţiei, servi­ ciul militar devine obligatoriu, un suveran având sub comanda sa câteva corpuri de armată care acţionează independent unele de altele. Odată cu noile tehnici de luptă şi cu restrângerea drastică a numărului de state, se dezvoltă si ' tehnica negocierii, diplomaţia joacă un rol mult mai important decât în perioadele precedente, fiecare dintre state aflân­ du-se într-o continuă căutare de noi alianţe. Noul tip de societate care se dezvoltă după prăbuşirea autorităţii curţii regale Zhou îi eliberează pe conducătorii statali de ritualurile şi protocolul care dominaseră relaţiile di­ plomatice în prima parte a dinastiei, ei intrând de multe ori în negocieri directe şi secrete. Meyer (în Childs­ Johnson, 2020) afirmă că au existat situaţii în care ne­ gocierile diplomatice au reuşit să schimbe configuraţia unui război sau chiar să îl evite. În tot acest haos a existat însă şi un element care face cea de-a doua parte a dinastiei Zhou să fie extrem de importantă pentru China, influenţa ei simţindu-se pu­ ternic până în zilele noastre. Perioada dintre secolele

10

PREFAŢĂ

al VI-lea si ' al IV-lea a fost de o efervescentă ' intelectuală unică în istorie, acum apar şi se dezvoltă „cele o sută de şcoli de gândire" (zhuzi baijia �-f- B %), este perioada în care se spune că au trăit Confucius, Mencius şi Xun Zi - întemeietorii gândirii confucianiste (rujia 11%), maeştrii daoişti (daojia JJ!%) Lao Zi şi Zhuang Zhou, Mo Di, cel care a pus bazele mohismului (mojia I!%), Han Fei Zi, a cărui filozofie legistă (fajia �!%) va sta la bazele imperiului Qin, alături de întemeietorii şcolilor numelor (minqjia � %) sau ale celor cinci elemente (yinyanq wuxinq jia �ţ�� 1-f%), ca să le numim doar pe cele mai importante. Luptele continue şi instabilitatea socială explică în mare parte existenţa unui număr aşa de mare de şcoli de gândire cu filozofii atât de variate. Fiecare şcoală încerca să ofere o soluţie pentru o viaţă mai bună, pen­ tru un nou tip de societate care să nu mai fie dominată de moarte şi distrugere. Existenţa a zeci de şcoli şi sute de filozofi cu opinii foarte diferite le-a dat conducăto­ rilor vremii şansa de a găsi posibile soluţii cam la orice tip de problemă. Pe de altă parte, după cum observă Pines (2012), în ciuda diversităţii, toate şcolile par să aibă un element comun - societatea stabilă si ' armonioasă, fără războaie, care se putea obţine numai prin unificarea Lumii Subcereşti sub conducerea unui sin­ gur suveran.

n

PREFAŢĂ

11

XUN WU- SUN ZI, MAESTRUL SUN

Foarte puţine lucruri sunt cunoscute despre Sun Zi, în textele dinaintea dinastiei Han nu există aproape nici o trimitere la un personaj cu acest nume. Nylan (2020) mentionează că există câteva referiri la un anume Maestru Sun în Hanfeizi sau Mozi, dar nu este foarte clar dacă e vorba despre Sun Zi. Primele referinţe biografice apar în Însemnările isto­ rice ale marelui istoric Sima Qian2 , din Han. În ultima parte a Însemnărilor, cea a biografiilor (lie zhuan ţu 1f.), Sima Qian include un fragment în care vorbeşte despre trei strategi militari, Sun Zi, Sun Bin şi Wu Qi. Despre Sun Zi aflăm următoarele: Sun Zi Wu era din statul Qi. Pentru că se pricepea la arta războiului, a fost chemat de regele Helu3 din Wu. Helu i-a spus: ,,Am citit în întregime cele treisprezece capitole ale dumneavoastră, aţi putea să-mi faceţi o mică demonstraţie despre cum se conduc trupele?" Sun Zi a răspuns: ,, Se poate". Helu l-a întrebat: ,,Puteţi încerca folosindu-vă de femei?" I-a răspuns: ,, Se poate". Prin urmare, după ce a fost de acord, a adus din palat o sută optzeci de femei frumoase. Sun Zi le-a împărţit în două trupe, le-a numit comandanţi pe două dintre concubinele cele mai iubite de rege, iar apoi le-a ordonat să ia fiecare în mâini câte o suliţă şi le-a întrebat: ,,Ştiţi unde sunt inima, mâna dreaptă, cea stângă şi spatele?" Femeile au răspuns: ,,Ştim". Sun Zi a continuat: ,,Înainte înseamnă să priviţi către inimă; stânga este să priviţi spre mâna stângă; dreapta înseamnă să priviţi spre mâna dreaptă,

12

PREFAŢĂ

iar în spate este să vă întoarceţi spre spate". Femeile au răs­ puns: ,, Bine". După ce le-a arătat regulile, a pregătit un topor şi din nou le-a repetat de câteva ori regulile. Însă când a bătut în tobă să se întoarcă spre dreapta, femeile au râs în hohote. Sun Zi a spus: ,, Dacă regulile nu sunt clare şi ordi­ nele nu sunt cunoscute este vina comandantului". Apoi iar le-a repetat regulile şi a bătut din tobă să se întoarcă spre stânga, dar femeile au hohotit din nou. Sun Zi a spus: ,, Dacă regulile nu sunt clare şi ordinele nu sunt cunoscute este vina comandantului. Dar dacă sunt clare, însă nu sunt ur­ mate, este vina ofiţerilor şi a soldaţilor", şi a vrut să le taie cu toporul pe cele care comandau trupele. Regele, aflat pe o terasă, se sperie teribil când îşi văzu concubinele iubite cât pe ce să fie executate. Trimise imediat pe cineva cu po­ runcă: ,,Comandantul ştie să îşi folosească armata, am în­ ţeles deja acest lucru. Însă fără cele două concubine nu vom mai avea poftă de mâncare, de aceea dorim să nu le execu­ taţi". Sun Zi îi răspunse: ,, Servitorul dumneavoastră a fost numit comandant, şi când comandantul este alături de trupe, sunt anumite porunci ale suveranului pe care nu le poate urma". Prin urmare le-a executat pe cele două şi le-a arătat trupelor. Apoi le-a numit pe următoarele două co­ mandanţi şi din nou a bătut toba. Femeile s-au rotit spre stânga, spre dreapta, înainte, înapoi, au îngenuncheat şi s-au ridicat ca şi cum ar fi măsurat cu compasul şi cu rigla, nici una nu a îndrăznit să scoată vreun sunet. Sun Zi a tri­ mis un mesager să îi raporteze regelui: ,, Soldaţii sunt în per­ fectă ordine. Măria Voastră poate să coboare să inspecteze trupele şi să le folosească oricum va dori, chiar şi să treacă prin apă sau prin foc". Regele Wu îi spuse: ,,Comandantul poate să se oprească şi să se întoarcă în locuinţa sa. Nu do­ resc să cobor să le inspectez". Sun Zi îi răspunse: ,, Regelui

PREFAŢĂ

13

îi plac doar vorbele mele, însă nu le poate folosi în reali­ tate". Astfel înţelese Helu că Sun Zi ştia cum să comande trupele şi în cele din urmă îl numi general. Apoi, porniră spre apus, unde au nimicit puternicul stat Chu şi au intrat în capitala Ying, apoi le-au înfiorat pe Qi şi Jin de la miază­ noapte şi şi-au câştigat renumele printre ceilalţi conducă­ tori. Iar toate acestea au fost din strădania Maestrului Sun.

Există destule dezbateri dacă personajul Sun Wu ��' al cărui nume înseamnă Sun Martialul si , ' care va fi cunoscut mai târziu drept Sun Zi, a existat cu adevărat. Tradiţia spune că el ar fi fost contemporan cu Confu­ cius, a trăit cu aproximaţie între anii 545 şi 470 înaintea erei noastre, la finalul perioadei Primăvara şi Toamna, în statul Qi, care corespunde astăzi provinciei estice Shandong, fiind chiar descendent al clanului nobiliar Tian. Hsu (în Loewe şi Shaughnessy, 1999) menţionează că iniţial, în timpul guvernării ducelui Huang, statul Qi era un stat important, situat într-o zonă strategică, între triburile chineze si cele non-chineze din zona de est. Rutele comerciale ce legau statele din nord de cele din sud treceau prin Qi, care beneficia din plin de pe urma comerţului. După moartea ducelui, în cea de-a doua jumătate a secolului al VI-lea î.Cr., influenţa sta­ tului Qi începe să decadă din cauza luptelor interne pen­ tru putere, astfel că Sun Wu se naşte într-o perioadă de instabilitate socială, fiind nevoit să părăsească locurile natale şi să se îndrepte spre Wu, un stat mic, aflat în

14

PREFAŢĂ

expansiune, situat la sud de Qi. După întâlnirea cu regele Helu şi demonstraţia extrem de dură despre cum se con­ duce o armată, Sun Wu este numit general şi, alături de regele Wu, reuşeşte să cucerească statul Chu, unul dintre cele mai importante state ale vremii. Tot datorită lui Sima Qian aflăm că Sun Zi ar fi scris un text alcătuit din treisprezece capitole, la fel ca textul intitulat astăzi Arta războiului. Lucrurile se complică însă, pentru că în acelaşi capitol Sima Qian vorbeşte despre un alt strateg, Sun Bin, tot în familia Sun, care a trăit la peste un secol după Sun Wu, aproximativ între 380 şi 316 î.Cr., şi care la rândul său a scris un text intitu­ lat tot Arta războiului. Referiri la cei doi Sun se fac si în Istoria dinastiei Han, scrisă de Ban Gu (32-92), unde în capitolul „ Tratatul despre literatură" (Yi wen zhi ®X!t) sunt enumerate Arta războiului a lui Sun Zi din Wu, cu optzeci şi două de capitole, şi cea a lui Sun Zi din Qi, cu optzeci şi nouă de capitole; comentariile îl identifică pe primul ca fiind Sun Wu, iar pe al doilea, Sun Bin (Ames, 1993). Textul lui Sun Bin pare să se fi pierdut după dinas­ tia Han, rămânând o singură Artă a războiului. Îndoie­ lile legate de existenţa lui Sun Wu, lipsa acestui nume din textele preimperiale şi în special din Zuozhuan, co­ mentariile Analelor Primăvara şi Toamna, una dintre principalele surse de informaţie despre acea perioadă, şi probabilitatea mult mai mare ca Sun Bin să fi fost într-adevăr un general din statul Qi i-au făcut cu timpul

PREFAŢĂ

15

pe exegeţi să îşi pună întrebarea dacă nu cumva Sun Wu şi Sun Bin au fost una şi aceeaşi persoană, cel care figura în diverse texte sub numele de Maestrul Sun. Dezbaterea legată de existenţa lui Sun Zi începe în timpul dinastiei Song, din secolul al X-lea (Zhang, 2018; Ames, 1993), când apare şi prima culegere a comenta­ riilor la textul Sunzi4, continuând până foarte recent. Misterul existentei ' celor doi Sun, Sun Wu si ' Sun Bin, a fost rezolvat abia în anul 1972, când în situl arheologic de la Yinque shan, din provincia Shandong, au fost descoperite două morminte datate din prima ju­ mătate a dinastiei Han ce conţineau printre multe alte artefacte şaisprezece capitole din textul pierdut al lui Sun Bin, alături de fragmente din cele treisprezece ca­ pitole din textul lui Sun Wu. Astfel au luat sfârşit spe­ culaţiile privind identitatea celor doi Sun. Chiar dacă descoperirile din mormintele de la Yinque shan au do­ vedit că Sun Zi şi Sun Bin nu sunt una şi aceeaşi per­ soană, controversele privitoare la autorul textului au continuat. TEXTUL

În primul rând, trebuie spus că Arta războiului a lui Sun Zi nu este singurul tratat de strategie militară din cea de-a doua jumătate a dinastiei Zhou, în afară de el exis­ tând - sau fiind mentionate în alte surse că ar fi existat '

16

PREFAŢĂ

la un moment dat - Arta războiului a lui Sun Bin şi Wuzi scris de Wu Qi. Textul, aşa cum se prezintă el cel puţin din dinastia Han, este atribuit doar în mod traditional lui Sun Wu, ' pentru că el este cel mai probabil o compilaţie mai târzie, apărută după perioada Primăvara şi Toamna, apar­ tinând unuia sau mai multor autori, cum este si ' cazul ' Analectelor lui Confucius. Ames (1993) remarcă faptul că este foarte puţin plauzibil ca Sun Wu să vorbească despre sine cu apelativul Zi, Maestru, şi să înceapă fie­ care capitol cu sintagma „Sun Zi yue", ,, Maestrul Sun spune", aceasta fiind trăsătura textelor scrise de disci­ poli după moartea maeştrilor lor. La fel de disputată este şi periodizarea. Se consideră de obicei că textul îşi are originea spre finalul perioadei Primăvara şi Toamna, când ar fi trăit Sun Wu. Pe de altă parte, tot mai multe voci îl situează în cea de-a doua jumătate a perioadei Statelor Combatante 5 , argumen­ tând că tehnicile de război descrise în el nu sunt carac­ teristice Primăverii şi Toamnei, şi în plus apar referinţe sporadice la arme care nu existau în acea perioadă, ca de exemplu halebarda. Dar este foarte posibil ca acestea să fie adăugiri ulterioare, în timpul copierii şi editării textului. Desi că textul avea ' Istoria dinastiei Han mentionează ' optzeci şi două de capitole, inclusiv diagrame (Ames, 1993), Însemnările istorice vorbesc de treisprezece capi­ tole, asa ' cum există si ' astăzi. Cel mai probabil, ca si ' în

PREFAŢĂ

17

cazul altor texte clasice, ca de exemplu Zhuangzi, capi­ tolelor centrale li s-au adăugat o serie de „capitole exte­ rioare", scrise de-a lungul timpului de varii comentatori. Descoperirile de la Yinque shan întăresc această idee. În 1972, în timpul unor săpături pentru construcţii, muncitorii chinezi au descoperit două morminte din perioada Han de Apus (206 î.Cr.-8) în care, pe lângă o sumedenie de artefacte -obiecte de lac, ceramică, bronz, monede etc. -, s-au găsit în total 4.974 de plăcuţe de bam­ bus cu texte şi cinci plăci de lemn pe care erau consem­ nate o parte din titlurile textelor existente, ca un fel de cuprins. Printre texte se aflau fragmente din tratatul pierdut al lui Sun Bin şi din douăsprezece capitole centrale ale lui Sun Zi, mai puţin capitolul al zecelea, deşi titlul lui apare menţionat pe una dintre plăcile de lemn. Citând publicaţiile din 1975 ale Comitetului pen­ tru Yinque shan, Ames (1993) menţionează că în cazul textului lui Sun Zi au fost găsite 196 de plăcuţe de bam­ bus, dintre care 11 complete, 122 incomplete şi 63 de frag­ mente, totalizând 3160 de caractere. În afara capitolelor centrale, textul lui Sun Zi include 68 de plăcuţe cu fragmente din şase capitole despre care nu se ştiuse nimic până atunci. Cinci capitole sunt destul de complete şi au fost denumite ,, Întrebările lui Wu", ,,Cele patru situaţii", ,, Împăratul Galben îl atacă pe Îm­ păratul Roşu", ,, Terenul (2)" şi „Întâlnirea cu regele Wu", ultimul fiind o variantă a povestirii incluse de Sima Qian în biografiile sale6 • Acestea nu sunt enumerate în

18

PREFAŢĂ

„cuprins", fiind probabil adăugate mai târziu. Lewis (2005) menţionează că, deşi versiunea Artei războiului lui Sun Zi este relativ asemănătoare cu textul cunoscut, există câteva diferenţe, inclusiv în ceea ce priveşte suc­ cesiunea capitolelor. Comparativ cu alte texte clasice, Arta războiului este un text relativ scurt, de aproximativ 6.000 de caractere.7 După dinastia Han, cele treisprezece capitole au deve­ nit standardul şi au fost grupate de comentatori în func­ ţie de conţinut, primele capitole, I-III, fiind cele în care sunt discutate chestiunile generale legate de strategie, apoi capitolele IV-VI despre modul de organizare a ar­ matei, urmate de capitolele VII-XI în care se analizează posibilele probleme pe câmpul de luptă şi desfăşurarea forţelor, în vreme ce ultimele două, capitolele XII şi XIII, abordează teme concrete, şi anume folosirea focului şi a spionilor. De-a lungul timpului, au existat multe comentarii ale textului lui Sun Zi. Cele mai importante unsprezece comentarii au fost incluse de Ji Tianbao8 din dinastia Song (960-1279) în culegerea Unsprezece comentarii ale textului Sunzi (Shiyi jia zhu Sunzi)9, acoperind o perioadă de aproximativ o mie de ani. Cei unsprezece exegeţi sunt fie personaje istorice renumite, ca de exemplu Cao Cao (155-220), un vestit general şi om politic din perioada Celor Trei Regate, fie unii despre care astăzi nu se mai ştie nimic sau aproape nimic: Meng din dinastia Liang (502-557), cinci comentatori din dinastia Tang (618-

PREFAŢĂ

19

907) - Li Quan, un guvernator militar care a renunţat la cariera militară şi s-a retras în munţi pentru a se de­ dica daoismului, Jia Lin, despre care se ştie doar că a trăit în Tang, Du You (735-812), general şi istoric, con­ silier militar la curtea imperială, Du Mu (803-852), poet şi caligraf, nepotul lui Du You, Chen Hao, despre care se crede că a trăit spre finalul dinastiei, probabil la sfâr­ şitul secolului al IX-lea - şi patru comentatori din dinas­ tia Song - Mei Yaochen (1002-1060), un oficial renumit pentru talentul său poetic, Wang Xi din Song de Nord, care a lăsat în urma sa diverse alte comentarii legate mai ales de Analele Primăvara şi Toamna, He Yanxi, de­ spre care nu se ştie nimic, şi Zhang Yu, din Song de Sud, care, pe lângă aceste comentarii la textul lui Sun Zi, a scris şi Biografiile celor o sută de generali (Shiqi shi bai jiang zhuan). Tot în dinastia Song apare culegerea Şapte clasice mi­ litare (Wu jing qi shu), care include alături de textul lui Sun Zi alte sase tratate militare: două atribuite traditi, , onal lui Jiang Shang, consilierul militar al regelui Wu, întemeietorul dinastiei Shang - Cele trei strategii (San lue) şi Cele şase secrete (Liu tao) 10 - , trei din perioada Sta­ telor Combatante din Zhou - Arta războiului a lui Wu Qi, Căile ministrului războiului (Sima fa), atribuită lui Sima Rangju din statul Qi, Maestrul Wei Liao (Weiliaozi) a lui Wei Liao - şi unul din dinastia Tang, Răspunsurile lui Li Weigong (Li Weigong wen dui), atribuit lui Li Jing, general şi strateg militar din timpul domniei împăratului

20

PREFAŢĂ

Taizong (598-649) . Culegerea originală nu s-a păstrat, dar există câteva editii din secolele ulterioare. Toate culegerile care conţin textul lui Sun Zi şi au ajuns până la noi redau cele treisprezece capitole într-o formă aproape identică, cu excepţia câtorva caractere, principalele deosebiri constând în titlurile capitolelor, unele având titluri mai concise, din două sau trei carac­ tere, altele adăugând după titlu şi numărul capitolului. WEN ŞI WU

Cultura chineză nu este cunoscută drept o cultură a războiului, de altfel, una dintre distinctiile care se fac ' atunci când sunt comparate, de pildă, cultura chineză cu cea japoneză, puternic influenţată de cea dintâi, este aceea că în China imperială nu exista o clasă a război­ nicilor asemănătoare samurailor. În cultura confucia­ nistă, aşa cum arată şi Cheng (2001) , guvernarea nu se face prin putere fizică, ci prin forţa exemplului moral, prin rit. Confucius spune: Zi Gong întreabă ce este guvernarea. Maestrul răspunde: „Să asiguri hrană îndeajuns, arme cât trebuie, iar poporul să fie plin de încredere". Zi Gong întreabă: ,, Dacă nu le poţi avea pe toate, de care v-aţi lipsi mai întâi?" Maestrul: ,, De arme". (Analecte, 12.7)

PREFAŢĂ

21

Mencius este şi mai categoric: În Analele Primăvara şi Toamna nu sunt războaie drepte, sunt doar unele mai bune decât altele. (,,Jin xin" II) Printre păstorii oamenilor din Lumea Subcerească de astăzi nu este nici unul căruia să nu-i placă să ucidă. Dacă ar fi vreunul căruia să nu-i placă să ucidă, toţi oamenii din Lumea Subcerească s-ar uita la el cu gâturile întinse, şi dacă în­ tr-adevăr ar fi astfel, oamenii s-ar întoarce la el precum curg apele la vale, un torent care nu ar putea fi stăvilit. (,, Liang Hui Wang" I)

Cu toate că încercau să evite violenţa 1 1 , gânditorii con­ fucianişti nu au negat importanţa elementului marţial, printre cele „şase arte" (liu yi ;\ �) care stăteau la baza educaţiei tinerilor numărându-se riturile (li fl), mu­ zica (yue �), matematica (shu �), caligrafia (shu �), trasul cu arcul (she M) şi mânuitul carului de luptă (yu 1{ij). Tu Wei-ming (1993, 1983) subliniază că ultimele două „arte" erau o îmbinare perfectă a călirii trupului cu cea a spiritului, pentru că un arcaş sau un conducă­ tor de car avea nevoie atât de fortă ' fizică, cât si ' de concentrare, control şi introspecţie. De-a lungul celor două milenii de existenţă, împăraţii chinezi au încercat să conducă prin puterea moraliza­ toare a exemplului, fără să uite însă că toate dinastiile se nasc în urma unui act de violenţă şi că stabilitatea venea tocmai din faptul că împăratul îşi asuma un dublu rol,

22

PREFAŢĂ

model de comportament - element civilizator, dar şi călău gata să îi sacrifice pe cei care ameninţau armonia socială, un act de violenţă autorizat de ideologia con­ fucianistă, întrucât contribuia la menţinerea ordinii sociale. Încă dinaintea dinastiei Han, când confucianismul devine doctrină de stat, elementul care domina socie­ tatea chineză era wen X, ,, cultură", asociat cu ideea de civilizatie aso' armonie socială, nu wu �' ,,martial", ' , si dat cu imaginea barbarului şi a haosului provocat de război. Di Cosmo (2009) arată că aceste două concepte, extrem de complexe şi prin urmare foarte greu de definit, au fost continuu văzute într-o opoziţie complementară, depinzând unul de celălalt. Rand (2017) ilustrează le­ gătura organică dintre wen şi wu cu un pasaj din Însem­ nările istorice ale lui Sima Qian în care acesta din urmă vorbeşte despre muzică: Muzica este felul prin care regii din vechime îşi împodo­ beau bucuria; armata şi pedepsele erau lucrurile prin care aceştia îşi dovedeau mânia, şi astfel bucuria şi mânia regilor din trecut erau complete. Prin bucurie, Lumea Subcerească era în armonie, iar mânia îi făcea pe cei înclinaţi spre vio­ lenţă şi haos să se teamă. (,,Yue shu" • 37)

Dominaţia elementului cultural asupra celui militar se accentuează odată cu institutionalizarea sistemului examenelor imperiale, keju î4�, apărut în dinastia Sui şi

PRE FAŢĂ

2J

perfecţionat în dinastiile următoare, care va lua puterea din mâinile marilor familii, încă dominante în Han, şi o va da funcţionarilor civili, cărturari confucianişti edu­ caţi în spiritul armoniei sociale şi al loialităţii faţă de împărat. Sistemul examenelor imperiale este una dintre cele mai cunoscute caracteristici ale Chinei vechi, însă puţină lume ştie că, pe lângă examenele civile la care se susţi­ neau probe din clasicele confucianiste, cunoştinţe de istorie şi drept, de literatură şi compoziţie, existau şi examene militare, mult mai puţin atractive decât cele civile. La fel ca examenele civile, cele militare se dădeau mai întâi la nivel local, apoi la nivel de prefectură şi, în final, de provincie, constând în probe fizice şi de verifi­ care a cunoştinţelor teoretice. Cele mai importante erau probele fizice, unde candidaţii trebuiau să-şi dovedească măiestria la trasul cu arcul, de pe loc sau călare, la ridi­ catul greutăţii, mânuirea sabiei sau îndoirea unui arc astfel încât acesta să formeze un cerc. Acestora li se adăuga un test din tratatele militare clasice, ce trebuiau cunoscute pe dinafară, dar care se pare că nu era elimi­ natoriu, contribuind doar la clasificarea candidatilor. ' Candidaţii care treceau cu bine probele de la toate cele trei niveluri erau recomandaţi curţii imperiale şi numiţi în posturi militare. Însă, aşa cum arată Miyazaki (1976), carierele candidaţilor de succes nu erau nici pe departe la fel de satisfăcătoare ca acelea din sistemul civil; ad­ ministratorii militari nu se bucurau nici de încrederea

24

PRE FAŢ Ă

trupelor, pentru că nu trecuseră prin lupte alături de ele, nici de stima celorlalti ' membri ai comunitătii, ' pentru că primiseră postul în urma unui examen mai degrabă teoretic, rupt de realitatea de pe câmpul de luptă. Evitarea acţiunilor violente nu este tipică doar gân­ dirii confucianiste, ci si de gândire, cu ' celorlalte scoli ' excepţia celei legiste. În Cartea despre Dao şi putere (trad. rom. Dinu Luca) Lao Zi spune: Ce este moale şi slab înfrânge ce e tare şi trainic: peştele nu poate părăsi adâncul, armele-ascuţite ale ţării nu trebuie arătate supuşilor. (36) Cel ce ştie să conducă o oaste nu-şi arată defel vitejia; cel ce ştie să poarte războiul nu se lasă cuprins de mânie; cel ce ştie să-şi înfrângă duşmanii nu intră vreodată în luptă cu ei; cel ce ştie să-i folosească pe oameni mai jos decât ei se aşază. Aceasta se cheamă „a avea Putere căci nu intri-n luptă"; aceasta se cheamă „a avea tărie căci îi foloseşti pe oameni"; aceasta se cheamă

PREFAŢĂ

25

„a atinge ultima limită căci te potriveşti cu Cerul şi cu toate cele din vechime". (68)

La rândul său, Mo Zi (Mo Di) scrie un întreg capitol împotriva pornirii unui atac. În capitolul intitulat ,, Îm­ potriva atacului" (Fei qonq ��JJO, Mo Zi pune sub sem­ nul întrebării justeţea pornirii unui atac împotriva altui stat, întrebându-se cum se poate ca uciderea unui indi­ vid sau furtul să fie considerate crime şi pedepsite ca atare, în vreme ce uciderea a sute de oameni şi prădarea altor state să fie considerate acte de justiţie şi aplaudate. Cu ce drept poate un suveran să-şi priveze supuşii de bunuri, să-i ia de la muncile câmpului, să-i poarte sute de li 12, să-i pună în pericol, să-i facă să moară de foame sau de boli doar pentru a se bucura de faima unei vic­ torii si altor state? Sutele de mii de morti, ' de avutiile ' ' miile de prizonieri şi de văduve sunt un preţ mult prea mare şi nu justifică dorinţa de atac, argumentează Mo Zi. Pe de altă parte, extrem de pragmatic, el nu neagă nevoia de a avea arme şi de a se pregăti pentru a face faţă unui eventual atac: Nu poţi să te fereşti de dezastre şi foamete dacă hambarele nu sunt pline cu grâne; chiar dacă există dreptate, nu te poţi lupta cu nedreptatea dacă armăturile nu sunt pline cu arme; nu te poţi apăra dacă zidurile cetăţilor nu sunt în bună stare; nu te poţi feri de neprevăzut dacă nu ţi-ai pregătit mintea dinainte. {,, Qi huan" • 4)

26

PREFAŢĂ

Tipul acesta de gândire, mai degrabă defensiv, şi-a pus amprenta asupra culturii chineze, care a reuşit să cos­ metizeze epocile de slăbiciune, prezentându-le ca pe nişte perioade de consolidare a sistemului de apărare, găsind argumente nu numai în gândirea confucianistă, ci chiar în textele militare ca acela al lui Sun Zi. Cu toate că este un text de strategie militară, Arta războiului nu îndeamnă la conflict, ci subliniază con­ stant că lupta armată este ultima soluţie, fiind de pre­ ferat să încerci să împiedici mai înainte planurile sau să zădărniceşti alianţele adversarilor. Sun Zi îşi sfătu­ ieşte cititorul ce să facă pentru a obţine o victorie rapidă şi cu pierderi umane şi materiale cât mai reduse, fără să uite să insereze foarte des sfaturi despre cum să evite conflictul armat prin diplomaţie sau şiretlic. De altfel, în primele trei capitole în care sunt discutate aspecte mai generale legate de pregătirile pentru luptă îi sfă­ tuieşte pe suverani şi generali să cântărească bine si­ tuaţia înainte de a porni la război, să-l evite dacă se poate sau să facă în aşa fel încât oamenii să sufere cât mai puţin. Războiul nu este o chestiune individuală, nu trebuie pornit pentru a satisface interesul personal al unui su­ veran sau al unui conducător de oaste, ci este o ches­ tiune de stat, astfel îşi începe Sun Zi tratatul: ,, Treburile militare sunt foarte importante pentru ţară". Aşadar, încă de la primul rând, Sun Zi îşi avertizează cititorul că este nevoie să meargă dincolo de sfaturile sau tacti-

P R E FAŢ Ă

27

cile strategice din text şi să găsească în el calea conservării existentei ' unui stat, a dezvoltării si ' stabilitătii ' sociale. Din acest punct de vedere, prin încercarea de a contribui la crearea unei societăţi stabile, lipsită de conflicte, Arta războiului se integrează perfect, aşa cum arăta şi Pines (2012), în tipul de text apărut în cea de-a doua parte a dinastiei Zhou. Dominaţia lui wen asupra lui wu explică într-o oare­ care măsură poziţia marginală ocupată de tratatele mili­ tare printre textele clasice. Deşi a primit apelativul zi --=f, „maestru", la fel ca toţi marii gânditori chinezi din epoca preimperială - Kong Zi (Confucius), Meng Zi (Men­ cius), Lao Zi, Zhuang Zi, Mo Zi etc. -, Sun Wu nu a fost niciodată inclus în rândurile acestora. Meyer (2017) remarcă faptul că încă de la începuturile imperiului, în Han, când au fost alcătuite primele cataloage cu textele preimperiale care au supravieţuit dinastiei Qin 13 , scrie­ rile militare (bing shu  .) erau clasificate aparte de restul textelor filozofice numite zi shu --=f., ,,cărţile maestrilor". Nu trebuie înteles că în „cărtile ' , maestrilor" ' ' nu se discută despre război. Am menţionat mai sus textul lui Mo Di, Mozi, în care găsim argumente împotriva pornirii unui atac şi în favoarea consolidării forţelor de apărare; Xun Zi include şi el în textul său un capitol ,,Despre problemele militare" - în care critică învăţătu­ rile lui Sun Zi şi Wu Qi sub forma unui dialog între generalul Lin Wujun şi Xun Qing 14 ; Huainanzi, o colec­ ţie de învăţături menite să asigure ordinea şi stabilitatea

28

PREFAŢĂ

socială, alcătuită în urma dezbaterilor de la curtea prin­ tului Liu An, din secolul al Ii-lea î.Cr., cantine un ca' ' pitoi intitulat „ Strategia militară", despre rolul forţelor armate în guvernarea statului. Constatăm aici natura pragmatică a gândirii chineze. Războiul este o nenorocire, aduce moarte, durere şi haos - ,,Uciderea multimilor de oameni / cu lacrimi si , ' jale se cade-a fi plânsă; / Izbânda în luptă / cu ritualuri funerare se cuvine a fi întâmpinată" (Lao Zi • 31) -, dar din nefericire nu poate fi întotdeauna evitat. Atitudinea faţă de război este constant pusă sub semnul moralului, lucru vizibil şi la Sun Zi. Acesta îşi sfătuieşte cititorii cum să facă să-l evite sau să-l încheie cât mai repede şi cu pierderi cât mai limitate - cunoaşte-te pe tine, cu­ noaşte-ţi adversarul, fii viclean şi capabil de schimbare, subliniază constant datoria unui comandant de oaste de a-şi trata subalternii şi ostaşii cu omenie, ca pe pro­ priii lui copii. Un comandant cu adevărat priceput nu este cel care îşi doboară adversarul prin forţă, ci acela care reuşeşte să-l învingă fără să fie nevoie de arme. Mugur Zlotea

N O TĂ A S UPRA T R A D U C E RII

Primele treisprezece capitole au la bază versiunea din Unspre­ zece comentarii ale textului Sunzi (Shiyi jia zhu Sunzi), o cule­ gere compilată de Ji Tianbao în dinastia Song (960-1279) , republicată la Editura Zhonghua (Zhonghua shuju) din Bei­ jing, în 2011, sub îngrijirea lui Yang Bing' an. Comentariile, scrise tot în chineza clasică, se întind aproape de-a lungul unui mileniu, începând din secolul al II-lea, perioada Celor Trei Regate, până în secolul al XIII-lea, în cea de-a doua parte a dinastiei Song. Ultimele cinci capitole nu fac parte din capitolele care al­ cătuiesc în mod tradiţional Arta războiului, ele fiind descoperite în 1972 în mormintele Han de la Yinque shan, din Shandong. Aceste capitole au la bază textul existent la adresa https://ctext. org/wiki.pl?if=gb&chapter=513019 din Chinese Text Project (https://ctext.org), o bază de date cu acces liber care pune un număr însemnat de texte clasice chineze la dispoziţia publicului. Versiunea online a fost comparată cu cea din Arta războiului a lui Sun Zi - comentarii şi traducere (Sun Zi binq fa zhu yi), din ediţia lui Li Ling, unde există ca anexă la textul principal, fără traducere sau comentarii. Fiind vorba despre un text extrem de concis, cu un număr redus de caractere şi cu oarece deosebiri între variantele

30

N O TĂ A S U PRA TRAD U C ERII

existente care dau naştere unor probleme de interpretare, de segmentare sau de traducere, am consultat comentarii şi tra­ duceri în chineza contemporană şi în limba engleză. Lucrările în limba chineză sunt Noi comentarii ale textului Sunzi (Sunzi xin zhu), comentarii de Zhang Wenru (2018), Arta războiului a lui Sun Zi (Sun Zi bingfa), comentarii şi traducere de Chen Xi (2011), Arta războiului a lui Sun Zi (Sun Zi bingfa), comentariile lui Cao Cao, note şi traducere de Guo Huaruo (2006) şi Arta războiului a lui Sun Zi - comentarii şi traducere (Sun Zi bing fa zhu yi) a lui Li Ling (1991). Sursele în limba engleză sunt The Art of War: A New Translation by Michael Nylan (2020), The Art of War: Sun Zi's Military Methods de Victor H. Mair (2007) şi Sun-Tzu: The Art of Warfare a lui Roger T. Ames (1993), aceasta din urmă fiindu-ne de foarte mare ajutor în special pentru ul­ timele cinci capitole, cele descoperite la Yinque shan, care nu există traduse şi comentate în nici o altă sursă. Este pentru prima dată când traducerea în limba română apare însoţită de textul în limba chineză clasică. Deşi diversele variante ale lui Sunzi ajunse la noi astăzi sunt relativ identice, există şi câteva deosebiri, cel mai probabil da­ torate modului de transmitere a textului. Acolo unde au existat caractere lipsă în textul original care au fost completate ulte­ rior de diverşii exegeţi, am urmat în primul rând varianta exis­ tentă în culegerea din Song, mai ales dacă aceasta era şi cea preferată de majoritatea exegeţilor chinezi sau străini. Cu mici excepţii semnalate în note, nu am discutat deosebirile dintre textul din Song şi cel recuperat de la Yinque shan. Deosebirile dintre diversele variante, punctele de vedere diferite sau varian­ tele de traducere altele decât cele pentru care am optat noi în ediţia de faţă au fost consemnate în notele ce însoţesc textul. Am respectat segmentarea tradiţională în capitole şi am menţinut titlurile din Unsprezece comentarii ale textului Sunzi.

N O TĂ A S U PRA TRADU CERI I

31

Textul în limba chineză nu conţine paragrafe, segmentarea în paragrafe din română aparţinând traducătorului. Am încercat să rămânem cât mai aproape de textul original, care nu este întotdeauna foarte coerent. Fiind cel mai probabil vorba de o operă colectivă alcătuită de-a lungul a mai mulţi ani şi care a trecut cu siguranţă prin editări ulterioare, există pasaje care par să nu se lege foarte bine de textul anterior. Am încercat, de asemenea, să redăm pe cât posibil caracterul oral al textului, semnalat nu numai prin formulele de început „Maestrul Sun spune", ci şi prin utilizarea frecventă a adverbelor qu "i!& (astfel că, prin urmare, de aceea) sau shi qu � iS5[ (aceasta pentru că, din această cauză) şi fan fL (în general, orice, oricare). M.Z.

N OTĂ ASUPRA PRONUN Ţ IE I

Sunetele de mai jos se pronunţă altfel decât în limba română. Echivalarea sunetelor din limba chineză cu cele din limba ro­ mână este aproximativă. Sunetele care se pronunţă identic nu au mai fost menţionate. CONS OANE

b, d, g p, t, k

se pronunţă p, t, c se pronunţă aspirat, ph , th , eh, ca şi cum ar fi urmate de un curent de aer se pronunţă ca n velar din pinq-ponq ng zh, eh, sh se pronunţă dj ca în girafă, thch aspirat ca în cireş, ş se pronunţă ţ şi ţh aspirat z, c se pronunţă ţi, cih aspirat şi hsi j, q, x r se pronunţă j , cu excepţia silabei er, unde se pronunţă ăr retroflex S E M I C O N S OANE

w

y

se pronunţă ca u scurt se pronunţă ca i scurt

34

N O TĂ A S U PRA PRO N U N Ţ IEI

VOCALE

a se pronunţă e dacă este situat între i şi n e se pronunţă ă după consoane sau în poziţie finală; se pro­ nunţă e în diftongul ie i se pronunţă î după consoanele zh, eh, sh, z, c, s, r u se pronunţă ii după consoanele j, q, x

t\ l� TA l�AZB Oll,Ll,I f!j\-y�yz:

CAPITO LUL I

P R E GĂT I RI

!t�

Maestrul Sun spune: Treburile militare sunt foarte importante pentru ţară, nu poţi să nu cercetezi cu grijă locul în care mori 15 , calea vietii sau a pieirii. sau trăiesti , ' Astfel că trebuie să analizezi atent situaţia, să ţii seama de cinci lucruri şi să compari cele două părţi pen­ tru a avea un plan. Primul lucru este calea, cel de-al doilea este vremea, cel de-al treilea este terenul, cel de-al patrulea, comandanţii, iar cel de-al cincilea, organiza­ rea. Calea este să-i faci pe oameni să fie de-un gând cu cei care îi conduc, pentru că aşa vor fi de acord să moară sau să trăiască alături de ei, fără teamă că vor fi trădati. ' Vremea se referă la întuneric sau lumină, rece sau cald, la anotimp. Terenul are de-a face cu cât de aproape sau departe este, dacă este învălurat sau neted, îngust sau lat, inaccesibil sau sigur. Despre comandanţi trebuie văzut dacă sunt înţelepţi şi de încredere, dacă au ome­ nie 16, dacă sunt curajoşi şi stricţi. Organizarea cuprinde înfiinţarea trupelor, felul de a le conduce şi împărţirea

38

ARTA RĂZ B O I U L U I

resurselor. Nici una dintre acestea nu trebuie să rămână necunoscută, cel care le cunoaşte va învinge, iar cel care nu le cunoaşte va fi învins. De aceea trebuie să cercetezi atent situaţia şi să compari cele două părţi pentru a avea un plan: Care dintre suverani acţionează conform căii? Care dintre comandanţi este capabil? Cine se foloseşte cel mai bine de vreme şi de teren? Cine ştie rânduielile cel mai bine? Care trupe sunt mai puternice? Care sol­ daţi sunt mai bine instruiţi? Recompensele şi pedepsele sunt limpezi? Din toate acestea, eu pot pricepe cine va câştiga şi cine va pierde. Să-l folosesc în luptă pe cel care îmi ascultă planul înseamnă să câştig, şi-l voi păstra, iar să-l folosesc în luptă pe cel care nu-mi ascultă planul înseamnă să pierd, şi-l voi înlătura. Dacă socotiţi beneficiile planului meu şi îl urmaţi, atunci faceţi aşa încât să vă fie în avantaj, să vă ajute cu treburile din afară 17 • Aşa-zisul avantaj în­ seamnă să acţionezi după cum îţi este ţie mai prielnic. Războiul este arta şiretlicului. Dacă eşti capabil, ara­ tă-te incapabil, dacă eşti pregătit, arată-te nepregătit, de eşti aproape, să pară că eşti la depărtare, iar când eşti la depărtare, să le pari aproape. Momeşte-ţi duşmanul cu un câştig, dacă este în dezordine, pune stăpânire pe el, dacă are o bază solidă, pregăteşte-te, dacă este pu­ ternic, evită-l, dacă este furios, pune-i piedici, pe cel care te dispreţuieşte fă-l să fie şi mai mândru, pe cel odihnit oboseşte-l, iar pe cei apropiaţi desparte-i. Ata­ că-l atunci când nu este pregătit şi răsari de unde nu se

ARTA RĂZ B O I U L U I

39

aşteaptă. În acestea se află victoria strategilor militari şi nu pot fi împărtăşite dinainte.

Cel care înainte de luptă a socotit în templu 18 că va învinge are cele mai multe răbojuri, iar cel care înainte de luptă a socotit în templu că va pierde are puţine. Cel care a socotit mult va câştiga, cel care a socotit puţin va pierde, ce să mai spun de cel care nu a socotit deloc? Eu privesc toate acestea cu mare atenţie şi pot şti cine va câştiga şi cine va pierde. �� B : �• . �ZÂ$, ��z�, HLZ�, �ey�� ili. $�z�E$, �z�M, ®*�M : - B � , =a*, � B � , � BM , E B � - �· • ♦ �ft� � M ili , $ey �ft z�, m�ftz�, ®��� - *•• ��· -•· ��& .

�• . fflili. �� . -�. ��&. M•, fi , ffi , t. � . a&. �•· �� . w�. �m &. ��E•, M•��. � z••· ��·�-. $�z�M, ®*�M, B : ���� ? M��n ? *��ffl ? � ♦ �fi ? �-�� ? ±$�• ? • M �� ? § ���- ft � - M ■ §M,

fflz�B, fflz: M�• mz��. �z. tt� �•· n�z�. ���*- � *· ��w�m&. �•· •�&. $n®�z�n. mw� z�ffl , iliffi�Zffl, fflffi�zili. �ffi�Z, �ffi-Z, . ®ffiz, �w•z. ewmz, •w■z, �®*z, &® ■ z. ��-ffi, ili��-- ��•z■, �ey�-ili- �*ti ®M• ■•· ffl•� & : *ti®M•� ■•· ffl•y & . �• a, Y•�•· wm�•••? § ��■z, ■ ft��§ tt ,

CAP ITO LUL II

LA RĂZ B O I

11:�îw;

Maestrul Sun spune: De obicei, pentru a merge la război este nevoie de o mie de care uşoare trase de patru cai, o mie de care grele din piele, o sută de mii de soldaţi în armură, provizii pentru o mie de li, iar pentru cheltuielile de acasă sau de aiurea, pentru soldaţi şi consilieri 19, pentru arme20 , pentru întreţinerea carelor şi a armurilor este nevoie de o mie de lingouri de aur pe zi, abia atunci poţi ridica o oaste de o sută de mii de soldati. Dacă victoria în luptă se lasă aşteptată, atunci sol­ daţii vor obosi, iar armele îşi vor pierde din ascuţime, dacă ataci un oraş cu ziduri de apărare, vigoarea va pieri repede, iar dacă trupele staţionează prea mult sub cerul liber, resursele statului nu vor fi îndeajuns. Soldaţii obo­ siţi, armele tocite, vigoarea pierdută şi bunurile termi­ nate îi vor face pe ceilalţi comandanţi militari să profite de slăbiciune şi să se ridice, şi nici cel mai înţelept dintre oameni nu va mai putea îndrepta ce va urma. Astfel că am auzit de război în care unul mai puţin priceput să

42

SUN ZI

obţină o victorie rapidă, dar nu am văzut vreo strategie iscusită care să presupună un război de durată. Nu există război de durată din care statul să aibă de câştigat. Aşa­ dar, cel care nu înţelege pe deplin pagubele pe care le aduce războiul nu va înţelege pe deplin nici cum să se folosească de acesta spre propriul câştig. Cel priceput în ale războiului nu cheamă de două ori oamenii la oaste şi nici nu trimite grâne după grâne, ci îşi ia cele de folosinţă21 din ţară, în vreme ce grânele le ia de la duşman şi astfel au îndeajuns pentru a-şi hrăni oamenii. Statul sărăceşte când proviziile trebuie trimise trupelor de departe, iar transportul proviziilor în locuri îndepărtate sărăceşte poporul. În apropierea armatei preţurile cresc, iar când preţurile cresc, bunurile oame­ nilor se termină repede şi astfel taxele devin mai apăsă­ toare. Oboseala şi lipsurile vor face casele din ţară22 să se golească, iar oamenii vor pierde şapte părţi din ce au câştigat. Cât despre cuferele statului, cheltuielile cu carele stricate si ' caii obositi, ' cu armurile, arcurile si ' săgeţile, halebardele, suliţele şi scuturile, pentru boii de jug şi carele de aprovizionare vor ajunge să fie şase părţi din acestea. Comandantul înţelept se străduieşte să-şi hrănească oastea de la duşman, pentru că fiecare măsură de grâne luată duşmanului preţuieşte cât douăzeci de-ale sale şi fiecare măsură de nutreţ de la duşman face cât douăzeci de-ale sale.

ARTA RĂZ B O I U L U I

43

Ca să-ti este nevoie de furie, iar ca ' omori dusmanii ' să le iei bunurile trebuie să fie o răsplată. Răsplăteşte-l pe cel ce în bătălie a capturat primul peste zece dintre carele de luptă ale duşmanului, apoi schimbă steagu­ rile de pe ele, amestecă-le printre ale tale şi aruncă-le în luptă; ai grijă de soldaţii făcuţi prizonieri, pentru că aceasta se numeste si ' să-ti ' învingi dusmanul ' ' să-ti ' creşti puterea. În luptă, mai de preţ este o victorie rapidă, nu un război de durată, iar comandantul care înţelege războ­ iul este stăpânul destinelor oamenilor şi cel de care de­ pinde pacea sau primejdia unui stat.

m� a , �m�z�. ••+ ■ . **+•. m � +• . +�•·· m � *ZR, •gzm . ••zM, - � Z$, B R+�. Pt1&+MzBilî�* o ;!'ţffl �UtiliB, �.J�UtiE�ţi�. ly: �mn� . Âamm�m��o *l'E���. �n•• · mffl ��;!'t�W�. -��#. �nffţţ�*o ��M��. *ffl r5zÂilio *�ÂW�lU#, *z�ilio ��ftj;Qffl�z�#. ��nA�ffl�z�ili o ffffl�# . *�NM , -��-: � m�� . �-�-. �--��ili o �z-�m#ffl., ffl. �IJ â�i-; ili:�Bfjj#••. --�iJa�iMft� . Mft� �U�-�Ji19:o n�M•. 9� ���* 0 attzR, +�;!'t�: 0*zR, �--�. � �*•· timfi�. li�**· +�;!'tA o �� ;i�Hit� • · ••-n . &":a=+n : � f!i!-1:i" , &":a=+ 1:i"o ��-#. �li; �-z�# . • ili o �•a. m•+• B� . -;l'ţ�ffl# , W�;l'ţ�fflo $MW•z. •WWWZ, ¾�••w�� o ��--. �-Âo ���zffl , ��z� fit , �*��z±:ilio

CAP ITO LUL III

P LA N I F I CAREA AT AC U L U I

âtJj[�

Maestrul Sun spune: Armata se foloseşte astfel: este mai bine să ocupi ţara întreagă decât să o rupi în bucăţi; este mai bine să supui armata întreagă decât să o spargi în bucăţi; este mai bine să iei o companie în întregime decât să o rupi în bucăţi; este mai bine să capturezi un pluton întreg decât să-l rupi în bucăţi; este mai bine să prinzi un grup23 în întregime decât să-i prinzi pe rând. Astfel, măiestria nu înseamnă să lupti' o sută de bătălii si de fiecare ' să câstigi ' dată, ci să-ţi supui adversarii fără să lupţi. Cea mai bună metodă de luptă este să le împiedici stratagema, a doua cale este să împiedici oastea adver­ sarului să se alieze24 , apoi să-i ataci trupele, iar ultima cale este să-i asediezi cetăţile. Cetăţile să fie asediate doar când nu mai ai de ales. Este nevoie de trei luni să ridici scuturile25 , să faci carele de apărare26 şi să pregă­ teşti tot echipamentul, iar pentru malurile de pământ de lângă ziduri este nevoie de alte trei luni. Când co­ mandantul furios că nu câştigă îşi trimite trupele pe

46

SUN ZI

ziduri ca roiurile de furnici, ajunge să piardă unul din trei soldati, fără să ia cetatea; acestea sunt nenorocirile aduse de un asediu. Astfel că cel priceput la război îşi supune inamicul fără bătălie, îi cucereste fără să le asedieze si , , îi , cetătile nimiceşte ţara fără să prelungească lupta, plănuieşte totul27 ca să dobândească Lumea Subcerească28, pentru că numai aşa armele sale nu se vor toci şi câştigurile lui vor fi complete. Aceasta este calea luptei prin stra­ tagemă. Arta folosirii trupelor este astfel: dacă trupele tale sunt de zece ori mai multe decât ale adversarului, în­ cercuieste-1; dacă sunt de cinci ori mai multe, atacă-l; , dacă sunt de două ori cât ale lui, dezbină-1; dacă sunt egale, te poţi întâlni cu el în luptă; dacă sunt mai slabe, evită-l, iar dacă nu se compară cu ale sale, retrage-te din calea lui, pentru că o armată mică ce luptă cu încăpă­ ţânare devine prizoniera unei armate mari29 . Comandantul este pentru un stat precum apărătoa­ rea roţilor carului3°, dacă este întreagă, ţara este sigur puternică, dacă este crăpată, ţara este cu siguranţă slabă. Sunt trei feluri în care suveranul poate face rău unei armate: să-i poruncească să înainteze, neştiind că nu poate înainta, sau să-i ordone să se retragă, neştiind că nu se poate retrage - aceasta se numeşte „să împiedici trupele" 3 1 ; să nu aibă habar de specificul celor trei ar­ mate32 şi să le conducă la fel, pentru că aceasta zăpăceşte trupele; să nu cunoască manevrele celor trei armate, dar

ARTA RĂZ B O I U L U I

47

să participe la comandă, pentru că astfel seamănă în­ doială printre trupe. Când trupele sunt zăpăcite şi pline de îndoială, ceilalti' conducători îi vor face necazuri, iar aceasta se numeşte „trupele în haos duc la victoria adversarului". Sunt cinci semne prin care recunoşti victoria: cel care ştie când să se retragă şi când să nu se retragă va câştiga; cel care ştie să folosească şi oameni puţini, şi oameni mulţi va câştiga; cel care îi va face pe toţi, indiferent de rang, să-şi dorească acelaşi lucru va câştiga; cel care este pregătit în faţa neprevăzutului va câştiga; cei al căror comandant este capabil şi al căror suveran nu se ames­ tecă vor câştiga. Aceste cinci principii sunt calea prin care ştii cine va învinge. De aceea spun: să-l cunosti , , pe celălalt si , să te cunosti pe tine înseamnă să câştigi fiecare luptă; să nu-l cunoşti pe celălalt, dar să te cunoşti pe tine înseamnă uneori să câştigi, alteori să pierzi; să nu-l cunoşti pe celălalt şi nici pe tine să nu te cunoşti înseamnă înfrângere sigură în fiecare luptă.

�rB : RfflĂZ�, ���J:. ���z: ���J:. � ��z: ���J: . ���z: ���J:, ���z: �ffi� J:, �1UJi'.Zo �t!fsliifsML �Fffzff�ili: �fi!:Jt îffiftl'îAZ �. ffzff�ili o �J:��a. ����. ���� . �r� �o ��z�. ��ffl B o -�fflC, AM�, �� îffi-�: ffi � . X�� îm- B a M�M�ftîffi ■ �z. •± = *z-, îfiî��t&� . Jl:�JJczXili o tffffflĂ�, f:±lAz�îffi�Fi:Jtili, ttAz�îffi�FJJcili, W:Az�îffi�F� ili , 1:HJ,��$-�r , tf

48

SUN ZI

��ffl®�m�. �a�z�ili. $ffl�z�. +��z. n JW!x:z, 1-i:i:J'!IJ:B-z, �J'!IJ ��,xz. j;-J'!1r n�illz, ��J'!IJ ���z. $1J\�z�. :k�z:fj;ili. �M#, �z•ili. •miJ'!1J �&,��. -�� � � B . $�zM Ll ffl�ffl#=: ��-z�mLl�. ®fflz�. ��•z�mLlm, ®fflzm. ¾�••= fflz•. oo� = •z�#. �•±•�= ��=•zm. ®�

=fflz1L

��=

J'!IJffl±�� - =ffl�Jt._§Jk , J'!IJ �1�zJlt� �. ¾ iHLffl i31 ■. tyJ:o ■ 'Ffn= 9;om wt1t��m wix# ■, ��JJ; zm# ■ �� �a# ■. Llaffi�a#■. Mn®��m# • - �n# , �•zmili. $ B : ��� 2# . �U�ffi : � ��®� 2 . - ■ - ft : ����� 2 . •u�ffi -

.

C API T O L UL IV

P O Z IT I O NAREA

Maestrul Sun spune: Cei din vechime pricepuţi la război mai înainte de toate se pregăteau să nu poată fi învinşi şi aşteptau mo­ mentul în care îi puteau învinge pe adversari. Să nu poţi fi învins depinde de tine, să învingi depinde de adversar. Astfel că cel priceput la război se poate face pe sine de neînvins, dar nu-l poate face pe adversar să fie învins. De aceea se spune: poţi să prevezi victoria, dar nu o poţi neapărat obţine. Să nu poţi fi învins este legat de apărare, să învingi ţine de atac. Te aperi când forţele tale nu sunt îndea­ juns în faţa adversarului, ataci când forţele tale îl depă­ şesc. Cel priceput la apărare se ascunde în măruntaiele pământului, cel priceput la atac porneşte din înălţimile cerului, astfel se poate apăra pe sine şi obţine victorie deplină. Să prevezi victoria când aceasta nu necesită cunoş­ tinţe care să le întreacă pe cele ale mulţimii nu în­ seamnă măiestrie; să câstigi si ' ' toată lumea să te laude

52

SUN ZI

nu înseamnă măiestrie. Să ridici un fir de puf nu în­ seamnă că ai putere, să vezi soarele şi luna nu înseamnă că ai privirea ageră, să auzi trăsnetele nu înseamnă că ai auzul fin. Cei despre care se spunea în vechime că erau pricepuţi la război îi cucereau pe cei uşor de cu­ cerit, asadar victoriile nu le aduceau nici renumele de ' înţelepţi, nici pe acela de curajoşi. Victoria lor nu este o întâmplare şi aceasta pentru că acţionau acolo unde cu siguranţă ar fi câştigat şi îi învingeau pe cei care deja pierduseră. Cel priceput se poziţionează unde nu poate fi înfrânt şi nu pierde ocazia să-şi înfrângă duşmanul. Astfel că cei victorioşi întâi câştigă şi abia apoi intră în luptă, iar ce înfrânţi mai înainte se avântă în luptă şi abia apoi încearcă să câştige. Cei pricepuţi la luptă cul­ tivă calea şi respectă regulile, de aceea stăpânesc victo­ riile şi înfrângerile. Regulile războiului sunt astfel: prima este să măsori33 , cea de-a doua este să estimezi cantitatea 34 , cea de-a treia este să calculezi, cea de-a patra este să cântăreşti, iar cea de-a cincea este să învingi. Terenul dă naştere măsură­ torilor, măsurătorile duc la estimare, estimarea necesită calcul, pentru calcul trebuie să cântăreşti situaţia, iar cântărirea situatiei conduce la victorie. Armata victorioasă este ca şi cum ai compara o greutate de un kilo­ gram cu una de un gram, iar cea înfrântă este precum ai compara o greutate de un gram cu una de un kilo­ gram.35 Soldaţii armatei victorioase sunt la fel ca apele

ARTA RĂZBOIULUI

53

stăvilite năpustindu-se într-o vale adâncă de mii de metri. Aceasta înseamnă să te poziţionezi.

�rB , �z••·• ���ey ■, ��-zey ■ o �ey ■ � a. ey-�-0 �·-· · n��ey ■, �n�•zey ■ o �B : ■ ey� , ffi�ey� o �ey ■•• �ili; ey ■•• �ili o ��lj � _@ , Jj[�lj ff � o - � · ,

fL�zJ::.,

ijlJ½'flJfuz r;

.J)I:. ,

tJJJ½'

��� § {iW:i:Mili o Ji ■ �J@J�AzJiJr 9;p , �P-Z ••ili; ,j■ ffi�rB., �P•z-•ilio �!\lbp)(����jJ , J! B � �� � § . Mfflft��-� o �zmffl•u• . Mi½'� ■•ili o �•-•z■ ili , ��� . � � � o ��--�� o �mm�■ ■ B�·ilio �·-·• �i½'��z�. W��-z�ilio ��-��■W1&:1tU, ���UW1&:1tMo •m�•• GmW��. �n� ■ �za o ��: - B � , BI , � B � , � Bffl , E BMo ��� . ��- . -�� . ��m. ffl�-0 �-�� �mma, ��� �•mm o •· zU �ili, ��ffl*i½'�mz�•. *ilio

��.,

.

=

CAPITO LUL V

P U T EREA ARMAT E I 36 ��

Maestrul Sun spune: În general, să conduci o mulţime este la fel ca atunci când conduci doar o mână de oameni, este o chestiune de împărţire în unităţi; să intri în luptă cu o mulţime este la fel ca atunci când intri în luptă doar cu o mână de oameni, este o chestiune de comandă37 ; multimea , celor trei armate poate întâmpina atacurile duşmanu­ lui fără să fie înfrântă, este o chestiune ce ţine de tactici surpriză sau directe3 8 ; ca intrarea trupelor în luptă să fie precum ai lovi ouă cu o piatră ţine de cunoaşterea punctelor slabe şi a celor tari39 • În general, în luptă, tacticile directe sunt folosite pentru a înfrunta duşmanul, iar cele surpriză pentru a câştiga. Cel priceput la tacticile surpriză este la fel de nemărginit precum cerul şi pământul şi la fel de nesfâr­ şit precum apa râurilor şi a mărilor; precum soarele şi luna, apune doar ca să răsară, ca anotimpurile, se sfâr­ şeşte doar pentru a reîncepe. Notele muzicale sunt doar la sunete care cinci40 , dar schimbările lor dau nastere ,

56

SUN ZI

merg dincolo de ce putem noi auzi; culorile sunt doar cinci4 1 , dar schimbările lor dau naştere la mai multe nuanţe decât putem vedea; gusturile sunt doar cinci42 , dar schimbările lor dau naştere la arome pe care nici nu le putem gusta; forţa armatei depinde de tacticile surpriză sau directe, însă îmbinarea lor este fără li­ mită. Tacticile surpriză sau directe se nasc unele din altele, sunt precum un cerc fără început şi sfârşit, cine le poate isprăvi? Năvala unui torent de apă poartă cu sine bolovani datorită forţei; atacul păsării de pradă poate distruge prada datorită momentului. Astfel, forţa celui priceput la luptă este teribilă, iar momentul este precis. Forţa este precum întinderea arcului, iar momentul precum lansarea săgeţii. Zarvă şi tumult, lupta pare haotică, dar cel iscusit nu este dezorganizat; dezordine şi neorân­ duială, poziţiile sale sunt păstrate şi nu poate fi învins. Haosul se naşte din ordine, laşitatea din curaj, iar slă­ biciunea din tărie. Prefacerea haosului în ordine tine de calcul, să-i faci pe cei laşi să devină curajoşi ţine de pu­ terea armatei, iar să transformi punctele slabe în puncte tari ţine de poziţionare. Cel priceput în a-l face pe ad­ versar să pornească îl atrage prin poziţionarea armatei aşa încât să fie sigur că adversarul îl va urmări; îi va oferi adversarului ceva pe care adversarul sigur îl va lua; îşi va momi adversarul şi-l va aştepta cu soldaţi. Prin urmare, cel priceput la luptă se va baza pe stra­ tegie pentru victorie şi nu o va cere de la oamenii săi.

ARTA RĂZBOIULUI

57

Îşi alege oamenii şi se va folosi de strategie. Oamenii celui care se foloseşte de strategie vor fi în luptă precum un trunchi de copac sau un bolovan ce se pot rostogoli. Natura trunchiului de copac sau a pietrei este aceea că pe loc drept rămân nemişcate, iar pe loc înclinat se ros­ togolesc; ce este în colţuri stă pe loc, iar ce este rotund se dă de-a dura. Astfel că cel priceput să-şi folosească oamenii strategic este precum bolovanul care se rosto­ goleşte de pe un munte de mii de metri. Aceasta este puterea armatei.

1%-=f El = JLm•tmmJJ;, '.7t&�ill: ri•:tm ri JJ; , m� � ill: �•z•. m���•ffi•�ff, •��ill ; �zm�, � �filN�#. �-�ill . JLU# , ���, �- ■ . $ffili .#, MR���. ���rr•. �ffi�� . B � �ill - �ffi ��, ���ill - ���n, n�z�. �m ■ �ill: ��� n, n�z�, �m ■ �ill: ���n , n�z� , �m•� ill; uw��-�, •�z�, �m ■ Rill . • �ffl�, �ffl =z•�, �ftRz? 9*z�, ��-�# , Will: ••z �, ��fi�#. Will . �$fftiff, XW�, XWffi. W� ��, 'rlfl- Pri�tl. ���i�i , M�Lffi�m�Lill : ����, % lilffi�m�ill- ���m, ���� , H���- m�, &ill: � � . Will; �H , %ill. $ffiJJ.ff , %z, -�Mz: � z, •��z. ��iJJz, ��fflz. $fftiff, *z�w, �-�A, $ftmAffiffW. ffW# , XUAill , �-* �­ *�z-t't , ��11 i1. fMIJIJJ, 1J�1J 1t, lil�IJff. $ffUAzW, tm•lil��-f-mzwff, Will.

CAP ITO LUL V I

P U N C T E S LAB E SI P U N C T E TARI

l&Jf�

Maestrul Sun spune: De obicei, cel care ajunge primul pe câmpul de luptă şi îşi aşteaptă adversarul va fi tihnit, iar cel care ajunge mai apoi şi se avântă în luptă va fi istovit. Cel priceput la luptă îl face el pe adversar să pornească, nu adversa­ rul pe el. Ca să-l împingi să facă o mişcare de bunăvoie, momeşte-l; ca să-l opreşti să se mişte după voie, împie­ dică-l. Pe cel tihnit istoveşte-l, pe cel sătul înfometea­ ză-l, iar pe cel aşezat fă-l să pornească. Arată-te unde adversarul se simte fără grabă43 şi grăbeşte-te în locuri unde acesta nici că se aşteaptă. Numai cel care trece prin tinuturi fără dusmani înain' ' tează mii de li fără să istovească. Numai cel care atacă un loc fără apărare este sigur că îl poate cuceri. Numai cel care păzeşte un loc ce nu se află sub atac este sigur că îl poate păstra. Astfel că cel priceput la atac atacă unde duşmanul nu pricepe că trebuie să păzească, iar cel bun la apărare apără locuri pe care duşmanul nu pricepe că trebuie să le atace.

60

SUN ZI

Subtil! Atât de subtil, încât este fără de formă. Mis­ terios! Atât de misterios, încât nu scoate nici un sunet. Astfel devine stăpân pe destinul duşmanului. Când înaintează, nimic nu i se poate împotrivi, pentru că lo­ veşte în punctele slabe; când se retrage, nimeni nu-l poate urmări, pentru că este prea iute ca să fie ajuns. Când vreau să lupt, adversarul este forţat să lupte cu mine, în ciuda zidurilor înalte si adânci, pentru ' a santurilor ' ' că atac ceea ce trebuie să păzească. Când nu vreau să lupt, adversarul nu poate intra în luptă cu mine nici de-ar fi să ne păzim doar cu o dungă trasă pe pământ, pentru că îl trimit pe calea greşită44 • Dacă poziţionarea forţelor adversarului îmi este cu­ noscută, dar el nu o cunoaşte pe a mea, forţele mele rămân unite, iar ale lui se împart. Când eu sunt o sin­ gură forţă, iar el se împarte în zece, este ca şi cum ai folosi o forţă de zece ori mai mare ca să loveşti într-una singură, noi fiind mulţi, iar ei puţini. Să folosesc o mul­ ţime pentru a lovi puţini înseamnă că cei cu care lupt vor fi la strâmtoare. Locul unde urmează să lupt nu tre­ buie cunoscut; pentru că nu-l cunoaşte, adversarul trebuie să se pregătească în mai multe locuri. Pentru că el se pregăteşte în mai multe locuri, cei cu care trebuie să lupt sunt mai puţini. Cel care se pregăteşte în faţă va avea puţine trupe dinapoi, iar cel care se pregăteşte dinapoi va avea puţine trupe dinainte. Cel care se pregăteşte la stânga va rămâne cu puţini oameni la dreapta, iar cel care se pregăteşte la

ARTA RĂZ B O I U L U I

61

dreapta va rămâne cu puţini oameni la stânga. Să te pregăteşti peste tot înseamnă să ai peste tot puţini oa­ meni. Cei puţini sunt ce care fac pregătiri, iar cei mulţi sunt cei care îi fac pe ceilalţi să se pregătească. Când ştii locul şi ziua luptei, poţi parcurge mii de li pentru a duce o bătălie. Dacă nu cunoşti locul şi ziua, atunci dreapta nu poate ajuta stânga, stânga nu poate ajuta dreapta, cei din faţă nu îi pot ajuta pe cei dina­ poi, iar cei dinapoi nu îi pot ajuta pe cei din faţă nici dacă între ei sunt doar câţiva li, ca să nu mai vorbim de zeci de li. După estimarea mea, deşi soldaţii statului Yue45 sunt mulţi, cum îi poate ajuta acest lucru când vine vorba de victorie? De aceea spun: victoria poate fi obţinută. Deşi duşmanii sunt mulţi, îi putem împiedica să lupte. Plă­ nuieşte şi află punctele lor tari şi pe cele slabe, provoa­ că-i să le afli regulile după care se mişcă şi se opresc, fă-i să se arate pentru a pricepe felul terenului, împunge-i ca să afli locurile unde sunt puternici şi unde nu. Cea mai înaltă măiestrie în poziţionarea trupelor este să pară că nu au formă. Când forma lipseşte, spionii pătrunşi adânc nu vor vedea nimic si nu va ' nici cel mai întelept ' putea plănui ceva împotrivă. Te foloseşti de poziţia lor să câştigi în ciuda mulţimii, iar mulţimea nu-şi dă seama; toţi văd poziţia din care am învins, dar nu în­ ţeleg ce m-a dus la aceasta. Astfel că victoria nu poate fi repetată, pentru că poziţiile se schimbă continuu, după situaţie.

62

SUN ZI

Formaţiunile armate sunt precum apa. Apa ocoleşte locurile înalte şi se năpusteşte la vale, tot aşa armata ocoleşte punctele tari ale adversarului şi loveşte în punc­ tele slabe. La fel cum apa îşi schimbă cursul în funcţie de teren, armata hotărăşte tacticile care să o ducă spre victorie după adversar. Configuraţia armatei nu este con­ stantă, cum nu este nici forma apei; să obţii victoriile în funcţie de schimbările adversarului se numeşte divin46 .

Astfel că nici unul dintre cele cinci elemente 47 nu este dominant, nici unul dintre cele patru anotimpuri nu este constant, zilele sunt mai lungi sau mai scurte, iar luna apune şi răsare.

�� B : ���ti�®ffl•#�, W�ti�W@U#�o $ Wti#, �AW���Ao ��-A � �# , �zili : ��­ A�m�# , �Zili o $•���z, �� ■ z, ���Zo tll;lţJ5Jr �@, @;!ţJ5Jr��o ff-f-fflW��#, ff�MsAzJ:il!. ilio �W��# , �;tţM��ili: �W� �#, �;tţM��ilio $ W�# , -��;tţM� : W�#, -��;tţM� o •••• ! � � - � ; �·�· ! ��-- . $��-z�•o �ffi�ey •• , �;lţ.ili; mw�eym# , �w�ey&ili o $ft�ti , --�-�- . �m�ftftti# , �;tţM�ttili : ft��ti , •�w�z, •�mftftti#, �;tţMzilio $%AWftfWs%, J'lrJft�W-:5J'-- o ft�� - , •?t�+ , � Ll+r:x:;tţ-ili, J'lrJft •w•• o � Ll••·• • ��zMftti# , ��o �Mftti z��ey� , �ey� , �•mffl#� , •mffl#� , ��zm ft!ilJt # , -�o t!}:fflITTJ"J'!IHf. , fflffJ'!IJITTJ., ffl;ţJ�lj7b., ffl ki��- . MsM�ffl , �-m�•o -#, fflA#ili : •• • �Affl 2#ili o $�Uz�, �Uz B , �ey-t-.m.w•U: � �ti�, ��U B , ����ttki, ki��tt� , ITTT��ttW,

ARTA RĂZ B O IU L U I

63

•���M . ffi�fflffft+m. �ffnm� , ��Nz, �A z�B$ , ����-�� ! $ 8 : gey�mo •B� . ey� • • o $•zffi�ffl�ztt , �zffi��nzw, mzffi�% �z� . M zffi��-��Z- o $%�z� . ��•m o • %, J'liJi*iai�frnni, �#����o IEl%ffiffl'M��. �����O o A��O:!\tJiJr �Mz%, ffiJHo�JiJr �ij,1J MZ%0 tl:;tţ,:JGM�îl, ffi�%�-� o x�%�* • *z% , •�ffiffir : �z% , •• ffi.d o *IEl�ffi��. �IEl·ffi�Mo $�•*•· * •**· �IEl -��ffi�M# , �Z� o $Efi•*•• �� •*1iL , B ��lH�: , J=l �%� o

CAP I T O LUL VI I

C O N F RU N TAREA ARMAT E L O R

îl ��

Maestrul Sun spune: În general, de trupe te slujeşti astfel: comandantul primeşte poruncă de la suveran, adună trupele, mobi­ lizează oamenii, le pune în ordine şi le aşază cu faţa spre adversar48 , dar dintre toate acestea nimic nu este mai dificil decât confruntarea. Greutatea constă în trans­ formarea căii ocolite în cale dreaptă şi a neajunsurilor în foloase. Fă asa ' încât drumul adversarului să fie ocolit, atrage-1 oferindu-i foloase şi vei ajunge înaintea lui, chiar dacă ai pornit după el. Aceasta înseamnă să înţelegi fo­ losirea căii ocolite şi a celei drepte. Confruntarea tru­ pelor poate să fie un avantaj, dar poate fi şi periculoasă. Dacă aduni o armată întreagă să obţii un câştig, nu vei ajunge la el; dacă îţi abandonezi echipamentul greu să obţii un beneficiu, atunci vei rămâne fără echipament şi provizii. Dacă îţi strângi armura şi porneştila drum, mergând zi şi noapte fără oprire, străbătând în marş forţat o distanţă de o sută de li doar ca să obţii un folos,

66

SUN ZI

comandanţii celor trei armate vor fi făcuţi prizonieri, cei puternici vor ajunge primii, iar cei slabi vor rămâne la urmă şi, de regulă, numai o zecime din oameni vor ajunge la capăt. Când mergi forţat cincizeci de li doar ca să obţii un folos, comandantul trupelor din faţă o să cadă şi, de regulă, numai o jumătate dintre oameni vor ajunge la capăt. După un mers forţat de treizeci de li, numai două treimi dintre oameni vor ajunge la capăt. O armată fără echipament, fără grâne şi fără provizii va pieri. Cel care nu cunoaşte planurile conducătorilor sta­ telor vecine nu poate intra în alianţe cu ei; cel care nu cunoaşte locurile - munţii şi pădurile, ţinuturile pri­ mejdioase şi obstacolele, mlaştinile şi bălţile - nu poate conduce o armată; cel care nu foloseste ' călăuze dintre oamenii locului nu înţelege avantajele terenului. Războiul se bazează pe siretlic, te misti ' ' în functie ' de ce câs' tigi şi îţi schimbi situaţia împărţindu-ţi sau unindu-ţi trupele. Astfel poţi fi la fel de iute ca vântul sau liniştit ca pădurea, cotropeşti şi pustieşti precum focul, eşti neclintit ca un munte, enigmatic ca umbra şi te năpus­ teşti precum tunetul şi fulgerul. Când cotropeşti locu­ rile, împ arte oamenii, când îţi lărgeşti teritoriul, împarte bunurile, cântăreşte bine înainte de a porni. Cel care ştie să se folosească de calea ocolită şi de cea dreaptă va în­ vinge, aceasta este arta confruntării armatelor. În Administrarea armatei49 stă scris: ,, Vorbele nu se aud şi de aceea în locul lor sunt folosite gonguri şi tobe; ochii nu pot să vadă şi de aceea în locul lor sunt folosite

ARTA RĂZ B O I ULUI

67

bandiere şi steaguri". Gongurile şi tobele, bandierele şi steagurile sunt urechile şi ochii oamenilor. Odată ce mulţimea acţionează ca un singur om, cei curajoşi nu vor înainta singuri, iar cei laşi nu vor îndrăzni să fugă, aceasta este măiestria folosirii mulţimii. Când lupţi pe timp de noapte, foloseşte multe torţe şi tobe, când lupţi pe timp de zi, foloseşte multe bandiere şi steaguri pentru a atrage urechile şi ochii oamenilor. Cele trei armate îşi pot pierde suflul, iar comandan­ ţii îşi pot pierde înflăcărarea. Dimineaţa, trupele sunt pline de voinicie, după-amiaza se moleşesc, iar seara sunt sfârşite. Cel priceput la luptă evită inamicul plin de vlagă şi îl atacă atunci când este istovit sau secătuit de puteri. Aceasta înseamnă să stăpâneşti moralul. În­ tâmpină dezordinea cu ordine şi vuietul cu calm, aceasta înseamnă să stăpâneşti inima. Pe cei care vin de departe aşteaptă-i aproape, pe cei obosiţi aşteaptă-i odihnit, iar pe cei flămânzi, sătul; aceasta înseamnă să stăpâneşti ela­ nul. Să nu le iesi , în cale celor ordonati , si , nici să nu-i ataci pe cei care vin în trupe falnice, aceasta înseamnă să controlezi situaţia. Prin urmare, măiestria folosirii trupelor este aceasta: nu urmări adversarul care ocupă locul mai înalt, nu porni împotriva celor care au în spate un deal, nu-i urmări pe cei care se prefac că fug, nu-i ataca când sunt plini de vigoare, nu le înghiţi momeala, nu-i opri pe cei care se întorc acasă, lasă-le o cale de scăpare

68

SUN ZI

celor încercuiţi, nu-i sili pe cei încolţiţi, aceasta este arta folosirii trupelor.

fi-=f EI , JLffl�zrt, #.J�'jjpm-�, -@-11nrM1t , xlriîfff¾, •■m-fflŞ. fflŞ:z.Mff, Llff�I, Ll��� . $ff��, wmzLl� , mAB, �A�, ��ffizttff&. $ffl•� l!J, fflŞ�m;. �fflîfffŞl!J, �!J7G,&.; �fflîfffŞlU, �U,ilî.i:t�. �$� �wa, a a7Gm, mm•fi, �mwş� , m•�• #.J, •ffm, ��+-w�; E+mwş� , m•� ffl#.J, ��*�; = +mwş� , m = *z=�- �$••• ��Ut::, ft�it�Ut::, ft�ffi�!Jt::. $7G�ri�1�z�ff, 7G�� •x; 7G�ili�- �ffl. m•z%ff, 7G�fiffl; 7Gmmwff, 7G�ffl�� . $� Ll��, Ll��, Ll*-@-��ff&. $�� �-, ����. ���*' 7G�� ili , -���. ��--­ �•*•' -�*� ' M■îm�- ��ffizttffffl, �fflŞ z�&. m•a = *7GfflM, $��•; m7Gffl�, $�mm. ��nmmff, M Ll - �z� § & . ��•-, m� ff7Gffl■ �, �ff7Gffl■m, �m•z�&. $ati�*n, •a�m ffl, J=iJr Ll�Az� § &. î'ît = ffl-ar�•, #.JfflpJ�,i:,, . �î'îf �Ji -�, a•M . ••■ . $Wffl�#. -��-, -�MM, J!:U t.#ili; Llltfţ�L, Llfffffi�i, �lt,t:,, ffili; Wlifţii, Ll�ffi*, LlMffi■, ��h#&; •-��zffl, •-�� z�i, JJ:t ��ff&. $ffl�zrt, ��m fAJ , �Jim�, 1i�t ��, �•��, •��*' am��, �m��. Ra��, JJ:tm�z�&.

�*�'

CAP ITO LUL VIII

C E L E N O U Ă S IT UAT I I 50

Maestrul Sun spune: În general, trupele sunt folosite astfel: comandantul primeşte poruncă de la suveran, apoi adună trupele şi mobilizează oamenii. Nu-şi face tabăra pe teren dificil, întâmpină trupele aliate unde există drumuri de acces, nu zăboveşte unde poate fi izolat, face planuri despre cum să scape5 1 de pe terenul unde poate fi încercuit şi luptă pe terenul unde nu mai are de ales. Sunt drumuri pe care nu trebuie să le urmeze, armate pe care nu tre­ buie să le atace, cetăţi pe care nu trebuie să le ia cu asalt şi locuri în care nu trebuie să lupte. Sunt porunci ale suveranului pe care nu trebuie să le îndeplinească. Co­ mandantul care înţelege avantajele celor nouă situaţii ştie cum să-şi folosească trupele, iar cel care nu le înţe­ lege nu va putea folosi terenul în favoarea lui, nici dacă îl cunoaşte. Cel care comandă trupele fără să cunoască rostul celor nouă situatii, ' chiar dacă cunoaste ' cele cinci 52 avantaje , tot nu va putea să-şi folosească oamenii aşa cum trebuie.

72

SUN ZI

Cel înţelept nu va scăpa nimic, se va gândi şi la avan­ taje, şi la dezavantaje. Judecând avantajele îşi va putea îndeplini sarcinile, în vreme ce judecând dezavantajele va putea evita nenorocirile. Ca să-i supui pe conducă­ torii statelor vecine trebuie să-i faci să sufere, ca să-i faci să fie în serviciul tău trebuie să le dai de lucru, iar ca să-i pui în mişcare trebuie să-i momeşti. Arta folosirii trupelor este aceasta: nu trage nădejdea că adversarul nu va veni, ci fii gata să-l întâmpini; nu trage nădejdea că adversarul nu va ataca, ci fă în aşa fel încât să nu poţi fi atacat. Un comandant poate avea cinci defecte primejdioase: cel care se aruncă nesăbuit în luptă poate fi omorât; cel care ţine cu orice preţ la viaţă poate fi luat prizonier; cel care este iute la mânie poate fi provocat; cel care ţine prea mult la onoare poate fi insultat; iar cel care iubeşte poporul poate fi făcut să se îngrijoreze. Toate aceste cinci defecte sunt un dezastru pentru trupe, ele pot duce la distrugerea armatei şi la moartea comandanţilor, de aceea trebuie cântărite cu grijă.

ffi� B : �ffl ���. M�$�fl, �--� . @�•*• jlJ±-tl!�x . �ts±-tl!• � ' IIl±-tl!�U�. �±-tl!�u,Jt . JiirJîJr � EB ' • ifffi� • . �ifffi��. �ifffi�Ş. fl$1fffi��- �-� �h���#. � ffl � � ; -���h���# . -��% . �n����� ; ffi���h��ffi. -�E� . �n�A�

m�- ��fi•�•· �-��w. •��. wsmm&. • �w. wfflmM&. ¾����•�w. *��•�•· •� �•�� - �m���. •���*· ��1r �ffi&; •��

ARTA RĂZ B O I U L U I

73

��. m��M�m�ili . $M�E� : �� . mfiili ; � �. m•& ; #�. m•& ; ••· m&ili ; � � . mmili . R�Eff , M��& . ffl ���& . ■ �-M, � �E� . � ey��ili.

CAPITOLUL IX

D E S FĂ S U RAREA ARMAT E L O R

Maestrul Sun spune: Ca să-ti, asezi armata si ' ' să-ti , măsori adversarul, să faci astfel: când treci munţii, stai aproape de văi; pune-ţi tabăra pe loc înalt, cu faţa spre soare53 ; în luptă, dacă adversarul este poziţionat mai sus, nu urca54 • Acestea sunt regulile aşezării trupelor în munţi. După ce treci o apă, depărtează-te de ea; când trupele adversarului sosesc peste apă, nu intra în luptă cât mai sunt în apă, este mai bine să-i laşi pe jumătate dintre ei să treacă şi apoi să-i ataci. Cel care vrea să lupte nu trebuie să-şi întâmpine adversarul lângă apă; să se aşeze pe loc înalt, spre soare, să nu fie de-a lungul cursului de apă. Aces­ tea sunt regulile aşezării trupelor lângă un curs de apă. Când străbati, o mlastină, să o treci iute, fără zăbavă. , Dacă este să întâlneşti adversarul în mijlocul mlaş­ tinii, neapărat rămâi lângă ierburi, cu spatele la copaci. Acestea sunt regulile aşezării trupelor în mlaştini. În câmpie, aşază-te pe loc plat, cu loc înalt de-a dreapta, aşa încât lupta să se dea în faţă, iar în spate să fie loc

76

SUN ZI

sigur. Acestea sunt regulile aşezării trupelor la câmpie. Câştigurile acestor patru feluri de aşezare a armatei l-au ajutat pe Împăratul Galben să-i înfrângă pe cei­ lalţi patru împăraţi 55 • Armatelor le plac terenurile înalte şi le detestă pe cele joase, preţuiesc zonele însorite, nu pe cele umbrite, preferă locurile unde este apă şi hrană, unde se pot face provizii şi care sunt ferite de numeroasele boli. Atunci cu siguranţă vor învinge. Când vine vorba de dealuri, movile, stăvilare sau valuri de pământ, trebuie să se aşeze spre soare, locul înalt să fie la dreapta - astfel este priel­ nic pentru trupele care se ajută de teren. Când vrei să treci o apă, dar plouă în susul apei şi şuvoiul vine înspumat, aşteaptă mai înainte să se aşeze. Când dai peste râpe adânci, cu ape, sau peste căldări, văi înconjurate de munţi sau desişuri, peste doline sau crevase, să te depărtezi repede şi să nu rămâi aproape. Când tu eşti departe de ele, duşmanul este aproape, să te asezi asa cu , , încât tu să fii cu fata ' la ele, iar dusmanul ' spatele. Când trupele trec pe lângă ţinuturi periculoase sau bălţi acoperite de stuf şi plante de apă, ori păduri dese, să le cerceteze cu atenţie, pentru că acestea sunt locuri unde se pun capcane ori se ascund spioni. Când adversarul nu face zgomot, deşi este aproape, se încrede în poziţia strategică; când este provocator, deşi este departe, doreşte să te facă să înaintezi; când se aşază pe loc drept, este pentru că îl avantajează. Când o mulţime de copaci se mişcă, duşmanul înaintează;

ARTA RĂZ B O I U L U I

77

când în iarba mare apar multe stavile, vrea să te zăpă­ cească; când păsările se ridică în zbor, pregăteşte o cap­ cană; când fiarele fug înspăimântate, vrea să te ia pe nepregătite; când praful se ridică în coloane înalte, se apropie carele; când praful se întinde la joasă înălţime, vin pedestraşii; când din loc în loc se mai ridică câte un val de praf, adună lemne; când praful e puţin şi se ridică ici si tabăra. Când adversarul rosteste , ' colo, îsi ' asază ' vorbe umile, dar continuă pregătirile, e gata să înainteze; când spune vorbe mari şi înaintează provocator, se pregăteşte să se retragă; când carele uşoare ies îna­ inte şi se aşază pe margini, intră în formaţie; când fără vreun motiv cere pace, complotează; când se avântă şi îşi aşază carele şi oamenii în formaţie, decide clipa luptei; când o parte dintre trupe înaintează, iar cealaltă parte se retrage, te ademeneşte. Când duşmanii se spri­ jină în arme ca să rămână în picioare, sunt înfometaţi; când cei care scot apa beau imediat, sunt însetaţi; când văd o situaţie prielnică şi nu înaintează, sunt obosiţi; când păsările se adună deasupra lor, sunt fără îndelet­ nicire; când strigă în noapte, le este frică; când trupele sunt în dezordine, comandantul nu este respectat; când bandierele şi steagurile se agită continuu, sunt neorân­ duiti; sunt furiosi, ' când caii ' când ofiterii ' ' sunt obositi; sunt hrăniţi cu grâne şi oamenii primesc carne, când soldaţii nu-şi mai agaţă ploştile cu apă şi nu se mai întorc în tabără, vor lupta disperaţi 56 ; când oamenii sunt neliniştiţi şi şuşotesc, comandantul le-a pierdut

78

SUN ZI

încrederea; când recompensele sunt multe, adversarul este la ananghie; când pedepsele sunt multe, se află într-o situaţie grea; să fii mai înainte violent pentru ca apoi să te temi de oamenii tăi este culmea nepriceperii; când trimisul dusmanului vine cu vorbe bune, doreste , , încetarea luptei; când armata duşmană te înfruntă fu­ rioasă, dar vreme îndelungată nici nu luptă, nici nu se retrage, trebuie să-i acorzi cea mai mare atenţie. În război, o armată numeroasă nu este neapărat un avantaj; nu te arunca în luptă bizuindu-te doar pe arme, ajunge să-ţi aduni forţele laolaltă şi să prevezi mişcările adversarului pentru a-l învinge. Cel care nu cântăreşte atent situaţia şi îşi subestimează adversarul cu siguranţă că va cădea în mâinile lui. Dacă îţi pedepseşti soldaţii înainte de a-ţi fi loiali, nu ţi se vor supune, şi dacă nu ţi se supun, sunt greu de condus. Dacă trupele îţi sunt deja loiale şi nu le disci­ plinezi, nu le mai poţi controla. Prin urmare, fii civilizat când le comanzi, dar disciplinează-i cu stricteţe, pentru că astfel vor fi ai tăi. Când ordinele sunt îndeplinite şi oamenii instruiti, , ei te vor urma; când ordinele nu sunt îndeplinite si , oamenii nu sunt instruiti, , nu te vor urma. Înfăptuirea deplină a ordinelor este prielnică atât celui care le dă, cât şi trupelor.

�••ffi•.

Th� a , �w*�· m�•�· a••ff. � a w z•ilio �*��* · g�*®*· ��z�* � · �� �®-z, �; �ti# , • ffl�*®�g , m�a�. •�*

ARTA RĂZBOIULUI

79

�. �•*Lzm&. Mfi•. •��•m. ��•�R•z �•fi•zm&. ��•� · rm�w �. ��m�. �-��zm&. ���•z�. •*z�� � . �**•rmw••·

•�**- �•��rmu� . •�rmn�. •�rm•• · •• a*, n::iij&:,a. E:�ţ%�J5. &:,a;iţ�. rm�wz. ��zl!J, �zM&. Lffi, *�� . ��ff. �;iţ�&. ���M�, �*, �*, �•, ��, �•· ���z. �ili&. §fflz, •iliz: §�z. •wz. mfr���, M*, R* , ili*, ■ •ff . ��••z. ��•z�a&. •ilirmffff, �;iţ� &: fflrmt:Jt�ff. �AzJi&: ;lţJiJrm�ff. l!J &: •tt1ibff, **; ••�•ff. �&; •�ff . �&: •nff , ■ &: ■ �rm�ff. ***; •rm•ff. t!*&: ff!i:rmifiiff, t.l!?i&: �rmtt*ff · ••&; fi.ll/1.rmnmff, Ji&: •�rmJi ■ ff, m& ; ••�� - g;iţooff, •*; •�rmn�ff. a&: � �rm-�ff. M&: �Ji�mff, M&: ttrm�ff. ■ &; � rm��ff. •&: ��rm:::fJiff , �&: A•ff. d&: �� ff, �&; •• ff, �:::f-&; �-it)ff , �&; ��ff . • &: •� �•- ••••· :::f�;lţ�ff. Ra&; DDaa. �ftA§ff, �•&: �#ff, �&: ��ff. m&: �•rm 1f-llt;lţ•ff. :::fffiz�&: *��ff. �f:t-�-*- ��rmt§�. Affi:::f-g-, X:::ft§�. &;,��z. ���§�&. ·m •�Ji. Jt �m� , �•, •Arm s . �•••rm�•ff. �-�A- • *ffl�trm�z. J'/IJ :::f��. :::f��J'/ 1Jurn & . • sm�trm�:::ffr, �:::fmm&. � ♦ z��. •z��. n::ffl�•- +•fr �� ;iţ � . � �m; ♦:::f•fr ��;iţ � . � �:::fm. +•frff, w •t§1ţ& .

CAP I T O L U L X

TERENUL

±-fu%�

Maestrul Sun spune: Terenul poate fi deschis, restrâns57 , împrăştiat58 , strâmt, abrupt sau îndepărtat. Terenul pe care poţi avansa şi adversarul se poate apropia se numeşte deschis; pe terenul deschis, cel care ocupă primul locul înalt şi însorit şi care ţine deschise căile pentru provizii luptă în avantaj. Terenul pe care poţi intra, dar de pe care este greu să te retragi, se numeşte restrâns; dacă pe acest teren ataci adversarul nepregătit, îl vei învinge; dacă ataci ad­ versarul pregătit şi nu îl învingi, este greu să te retragi şi nu e în avantajul tău. Terenul pe care nu este avantajos să ataci tu sau să atace adversarul se numeşte împrăştiat. Aici, să nu ataci nici dacă adversarul te ademeneste; ia-ti' soldatii ' ' si ' îndepărtează-te, şi numai după ce atragi o jumătate din trupele lui afară de pe terenul împrăştiat să-l ataci, fiind în avantaj.

82

SUN ZI

Dacă pătrunzi primul pe terenul îngust, trebuie să-l ocupi în întregime şi să-ţi aştepţi adversarul; dacă adver­ sarul ajunge primul şi îl ocupă pe de-a-ntregul, nu intra după el, dar dacă nu l-a ocupat pe tot, poţi să-l ataci. Dacă intri primul pe terenul abrupt, trebuie neapărat să te aşezi pe loc înalt şi însorit, acolo să-ţi aştepţi adver­ sarul; dacă adversarul ocupă primul terenul, să-ţi iei sol­ daţii şi să te porneşti de acolo, fără să intri după el. Pe terenul îndepărtat, ambele părţi au avantaje stra­ tegice şi este dificil să provoci adversarul la luptă, iar lupta nu este în avantajul tău. Acestea şase sunt regulile privitoare la felul în care poate fi folosit terenul; pentru că sunt cea mai impor­ tantă sarcină a comandantului, nu se poate să nu le cân­ tărească atent. În luptă există dezertare, nesupunere, extenuare, dis­ trugere, haos şi fugă în dezordine. Acestea şase nu sunt dezastre naturale, ci sunt din vina comandantului. Când situaţia strategică a ambelor părţi este asemănătoare, dar trimiţi trupele să atace o armată de zece ori mai nu­ meroasă, vor apărea dezertorii; când trupele sunt pu­ ternice, dar ofiţerii slabi, va exista nesupunere; când ofiţerii sunt puternici, dar trupele sunt slabe, oamenii vor fi extenuaţi; când ofiţerii plini de furie nu vor as­ culta, ci se vor avânta artăgosi ' încât co' ' în luptă, asa mandantii ce este de făcut, vor fi distrusi; ' ' ' nu mai stiu când comandantul este slab şi fără autoritate, ordinele si si ' ' oamenii ' calea de urmat nu sunt clare, când ofiterii

ARTA RĂZ B O IU L U I

83

nu cunosc limite, iar formaţiunile sunt în dezordine, este haos; când comandantul nu este în stare să-si ' evalueze adversarul şi înfruntă o mulţime cu o mână de oameni sau îi trimite pe cei slabi împotriva celor puter­ nici, fără să aleagă o avangardă, rezultatul va fi fuga în dezordine. Toate acestea şase duc la înfrângere; pentru că sunt cea mai importantă sarcină a comandantului, nu se poate să nu le cântărească atent. Felul terenului ajută în luptă. Calea comandantului priceput este să-şi măsoare adversarul, să plănuiască condiţiile necesare victoriei, să calculeze riscurile şi dis­ tanţele, pentru că ştiindu-le pe toate cu siguranţă că va câştiga dacă va pomi la luptă, în vreme ce pornind la luptă necunoscându-le va pierde. Când împrejurarea poate duce la victorie negreşită, chiar dacă suveranul a hotărât împotrivă, comandantul poate pleca la luptă; când împrejurarea arată că nu va câştiga, chiar dacă suveranul a hotărât să lupte, coman­ dantul poate să nu lupte. Cel care înaintează fără să caute faimă, se retrage fără să se ferească de pedeapsă şi caută doar să-i ferească pe oameni, interesul său fiind acelaşi cu al suveranului, este comoara tării. ' Trupele pe care comandantul le tratează ca pe nişte copii îl urmează în cele mai adânci râpe; cele pe care le tratează ca pe fiii lui iubiti' îsi ' vor da viata ' alături de el. Dacă este mărinimos cu oamenii săi, dar nu-i poate stă­ pâni, îi iubeşte, dar nu-şi poate impune ordinele, trupele

84

SUN ZI

devin dezordonate şi de nestăpânit, sunt precum copiii răzgâiaţi şi nu pot fi folosite în luptă. Să ştii că trupele tale pot să atace, dar să nu ştii că adversarul nu poate fi atacat înseamnă că ai doar pe ju­ mătate şanse să învingi. Să ştii că adversarul poate fi atacat, dar să nu ştii că trupele tale nu pot să atace în­ seamnă că ai doar pe jumătate şanse să învingi. Să ştii că adversarul poate fi atacat, că trupele tale pot să atace, dar să nu ştii că felul de teren nu este prielnic pentru luptă înseamnă că ai doar pe jumătate şanse să învingi. Astfel că cel priceput la război porneşte fără să o ia pe căi greşite, acţionează şi nu are limite. De aceea se spune: dacă te cunosti ' pe tine si ' îti ' cunosti ' adversarul, victoria nu este în primejdie; dacă cunoşti momentul59 şi terenul, victoriile vor fi nelimitate. �T B : �* ' � � � , � tt � , � � � , � � � , � � �, �:ii� o fltpJ �{i, ilf:PT �*• B � o �*� , 5t@���. ;;jslj�J]! , �!i[jJ'llj;;jslj o pJ �f±, - �Jg, B:Jio :Ji*�• -�{i, t±:lîmMtz: jij:E�ffil , t±:lîm�Mî, M �jg, �llJ o fltt±:lîm�liJ , iN:t±:lîm�liJ , B�o �*�' jij:!i!UIJflt, flt� t±:l ili , i3l îm¾z , 4jij:* tl:l ®•z. � o �*� ' flt5t@z, �-z �ffijij:o E jij:5t@z, §îfff� � . �-îm�Z o �*� ' flt5t@z, �@ ��� �f�jij:: Ejij:5t@z, i3l îm¾z, �fîili o :li*�' �rt;, M �MU , Uîm�� o ��A � . �zm:ili , Wz�ff , �PT �-fil o $���� , ��� , � � � , �- � , ��� , � �t� o �.1l:t1\ � , �lc'kz.X , �ţz�ili o x�rtJ , �--+, B�: $��H , B�: ��$H , B � : *��îm� ■, � •�® � U . a• : ftm:� � . �$

w����.

wa�•·

ARTA RĂZ B O I U L U I

85

-�. ��-M . B � ; ���M-. �&�a. �H-�. �-�� . B � t o JLJJ:�1\ � . Wl:ZU!ill , W�z�{f . �ey�� fil o ��%� . �z.M ili o M-� ■. ���- �ili . U!ill o 9;0JJ:tîfffffl fi!x ��, ■. �9;0JJ:tîfffffl fi!x ��,Wzo t!zfi!xU!�' ■, � B -ti , �ti"iîîill ; tiTT!� ■, � B � ti , .ti"iîî ili o t!z� îfij���� .

��z

�*�· ��-�. ·���. �z•mo m• �-�. t!z"iîJ�ftz�m•; m•���. t!z"iîîftzm�o � îfij��� ' �îfij��♦ , �îfij��ffi , -�-� ' �"iîJffl fil o

�ff•zey�•· ®��•z�ey•, Mz�m; �•zey•, ®��ff•z�ey�•· Mz�m; �•zey•, �ff•zey � - . îfff���%z�"iîî � ti . ■ z�ilio t!z���. �îfff� �. ·®� R o t!z B , � iJ o

��� a.

MTI�� ; ����. MTI

CAPITOLUL XI

C E L E N O UĂ T I PURI D E T E RE N flJ -t!! �

Maestrul Sun spune: Arta aşezării trupelor depinde de felul terenului: risi­ pit, uşor, disputat, de întâlnire, de răspântie, însemnat, dificil, potrivit pentru capcane şi mortal. Când un comandant luptă pe propriul său teren, este teren risipit6 0 • Dacă intri pe terenul adversarului, dar nu foarte adânc, este teren uşor61 • Terenul care ocupat de mine îmi aduce mie beneficii şi ocupat de adversar îi aduce lui beneficii este unul disputat6 2 • Terenul pe care eu înaintez uşor, dar şi adversarul intră uşor este unul de întâlnire. Acolo unde terenul unui comandant se învecinează cu cele ale altor state şi cine ajunge pri­ mul se bucură de sprijinul Lumii Subcereşti este unul de răspântie. Să pătrunzi adânc în teritoriul adversaru­ lui, lăsând în urmă oraşe şi cetăţi, este să fii pe teritoriu însemnat63 • Să treci prin munţi şi păduri, prin locuri periculoase şi cu piedici, prin mlaştini şi bălţi sau pe oriunde este greu de trecut înseamnă că te afli pe teren dificil. Acolo unde intrarea este strâmtă, iesirea este ,

88

SUN ZI

sinuoasă, unde trupele mici ale adversarului pot lovi armata noastră numeroasă este un teren potrivit pentru capcane. Acolo unde trebuie să lupţi repede şi din toate puterile ca să trăieşti, pentru că altminteri vei pieri, este un teren mortal. Aşadar, nu lupta pe terenul risipit, nu te opri pe terenul uşor, nu ataca terenul disputat, fă aşa încât să nu-ţi fie tăiată calea pe terenul de întâlnire, alia­ ză-te pe terenul de răspântie, pradă terenul însemnat, continuă să înaintezi prin terenul dificil, chibzuieşte în terenul potrivit pentru capcane şi luptă pe terenul mortal. Cei socotiţi în vechime ca fiind pricepuţi la război puteau face în aşa fel încât trupele din faţă ale duşma­ nului să nu se poată reuni cu cele din spate, cele prin­ cipale să nu se poată bizui pe cele secundare, ofiţerii şi trupele să nu se poată scăpa unii pe alţii, cei de sus să nu poată comunica cu cei de jos, trupele răzleţite să nu se poată reuni, iar de se reuneau să nu fie în ordine. Când le era de folos, se puneau în mişcare, iar când nu, se opreau. Dacă va fi cineva să întrebe: ,,Cum să-i întâmpin pe dusmanii cei multi ' ' si ' ordonati ' care stau să vină?", am să răspund: ,, Ia-le mai întâi ceea ce preţuiesc ei cel mai mult si te vor asculta". Un lucru important în luptă este iuţeala. Profită de cele la care adversarul nu ajunge, mergi pe căi nebănu­ ite şi loveşte unde nu este pregătit. Calea celor care pleacă la luptă să fie astfel: să pă­ trundă adânc în teritoriul adversarului şi să rămână uniţi, pentru că astfel stăpânul locului nu poate să-i

ARTA RĂZ B O I ULUI

89

dovedească; să prade câmpurile bogate, şi cele trei armate vor avea îndeajuns de mâncare; să fie atenţi cu provizi­ ile si motivati' si ' să nu-si ' obosească oamenii, să-i tină ' ' să-i întărească, să facă planuri de mişcare a trupelor pe care adversarul să nu le bănuiască. Pune-ţi trupele într-o situaţie din care nu se pot re­ trage, şi nu vor fugi, ci vor lupta. Pentru că nu vor obţine nimic murind acolo, ofiţerii şi soldaţii vor lupta din toate puterile. Ofiţerii şi soldaţii aflaţi în cele mai mari capcane nu se vor mai teme şi, cum nu vor avea unde să se retragă, vor rămâne pe loc. Fiind adânc în terito­ riul adversarului, sunt legaţi unii de ceilalţi şi, când nu vor avea încotro, vor lupta. Astfel, trupele vor fi pregă­ tite fără a fi îndemnate, vor obţine fără a li se cere, vor fi devotaţi fără a face legământ, vor fi de încredere fără a li se porunci; nu îngădui prevestirile şi înlătură îndo­ ielile, pentru că astfel nu se vor retrage până la moarte. Soldaţii mei nu au avere de prisos, dar nu pentru că o detestă; nu au viaţă lungă, dar nu pentru că nu şi-o doresc. În ziua în care vine porunca de luptă, celor aşe­ zaţi le ajung lacrimile pe haine, iar celor întinşi li se preling pe obraji. Dar pune-i într-o situaţie fără ieşire şi vor fi la fel de curajoşi ca Zhuan Zhu şi Cao Gui64 • Cel priceput la luptă loveşte pe neaşteptate, precum şarpele din Muntele Heng65 • De îi ataci capul, loveşte cu coada, când îi ataci coada, loveşte cu capul, iar dacă îl ataci la mijloc, loveşte şi cu capul, şi cu coada. De-o fi cineva să întrebe: ,, Pot trupele să lovească pe neaşteptate,

90

SUN ZI

precum şarpele din Muntele Heng?" , am să-i răspund: 66 ,,Pot". Cei din Wu si , din Yue se urăsc unii pe altii, , dar, când trec râul în aceeaşi barcă şi se porneşte vântul, se ajută precum mâna stângă cu mâna dreaptă. Astfel că nu este de-ajuns să te bazezi pe caii împiedicaţi şi pe carele cu roţile îngropate6 7 , calea cârmuirii armatei este să-i faci pe toti' să fie curaJ·osi ca si ' si ' să actioneze ' ' cum ar fi un singur om. Să obţii tot ce este posibil şi de la ce este puternic, şi de la ce este slab68 înseamnă să foloseşti bine terenul. Cel priceput la luptă îşi conduce trupele ca si ' cum ar lua un om de mână, iar acesta nu are încotro decât să-l urmeze. Când îşi îndeplineşte îndatoririle, comandantul tre­ buie să fie calm şi distant, drept şi stăpân pe sine. Ştie să amăgească ochii şi urechile ofiţerilor şi ale soldaţilor, ţinându-i în necunoaştere. Îşi schimbă poziţia şi îşi mo­ difică planurile, aşa încât oamenii să nu le cunoască. Îşi mută tabăra şi merge pe căi ocolite, iar oamenii nu pot bănui încotro se îndreaptă. În ziua luptei este ca şi cum s-ar urca într-un loc înalt şi ar arunca scara din urma lui; îşi poartă oamenii adânc în teritoriul statelor înve­ cinate69 şi îi sloboade ca pe o săgeată; dă foc bărcilor şi sparge vasele pentru mâncare, îşi mână oamenii înainte şi înapoi ca pe o turmă de oi, ca nimeni să nu ştie unde se duce. Adună multimea celor trei armate si ' ' o aruncă în pericol, aceasta este treaba comandantului. Schim­ bările celor nouă feluri de teren, avantajul de a acţiona

ARTA RĂ Z B O I U L U I

91

în funcţie de situaţie şi temeiul emoţiilor umane tre­ buie să fie cântărite cu atentie. ' În general, calea celui care pleacă la luptă este astfel: când pătrunzi adânc în teritoriul adversarului, trupele sunt mai unite; când pătrunzi puţin în teritoriul adver­ sarului, trupele se risipesc. Când pleci din ţara ta şi treci graniţa în fruntea trupelor eşti pe un teritoriu unde poţi fi izolat. Când poţi pătrunde din toate părţile eşti la răs­ pântie. Când ai pătruns adânc eşti pe teritoriu însem­ nat. Când abia ai pătruns pe teritoriul adversarului eşti pe teren uşor. Când în spate este sigur, iar în faţă este strâmt, eşti pe un teren potrivit pentru capcane. Când nu ai unde să te retragi eşti pe teren mortal. 70 Pe terenul unde este uşor să se risipească îi fac să aibă acelasi pe terenul usor ' tel; ' ' mă asigur că stau împreună; pe terenul disputat îi grăbesc pe cei din urmă; pe cel de întâlnire sunt atent la apărare; la răspântie îmi întăresc alianţele; pe terenul însemnat asigur proviziile de hrană; pe cel dificil continui să merg; acolo unde terenul este potrivit pentru capcane închid intrările şi ieşirile, iar pe terenul mortal le arăt că nu pot să scape cu viaţă. Toate acestea pentru că felul de a fi al soldaţi­ lor este să reziste când sunt încercuiţi, să lupte când nu au încotro şi să urmeze ordinele când sunt în primejdie. Cel care nu cunoaşte planurile conducătorilor sta­ telor vecine nu poate intra în alianţe cu ei; cel care nu cunoaşte terenul - munţii şi pădurile, locurile primej­ dioase şi obstacolele, mlaştinile şi bălţile - nu poate

92

SUN ZI

conduce o armată; cel care nu foloseste ' călăuze dintre oamenii locului nu pricepe folosul terenului. Să nu înţelegi chiar şi un singur lucru înseamnă să nu fii con­ ducătorul armatei unui hegemon71 • Armata unui hege­ mon atacă un alt stat aşa încât forţele statului să nu se poată aduna; puterea sa impresionează adversarul, încât el nu mai poate forma alianţe. Astfel că nu este nevoie să lupte pentru alianţe în Lumea Subcerească şi nici nu este nevoie să-şi extindă autoritatea, ci, având încredere în sine si ' intimidându-si ' adversarul, le poate cuceri cetătile ' si ' distruge tara. ' Răsplăteşte fără să ţii seama de reguli, comandă fără să tii ' seama de administratie ' si ' vei controla multimea ' celor trei armate ca şi cum ar fi un singur om. Fă-i să-şi îndeplinească treburile, dar fără să le spui planurile; îndeamnă-i cu răsplată, dar nu le spune de pericole. Aruncă-i în situaţii de moarte şi vor supravieţui; trimi­ te-i în capcană şi vor ieşi vii. Abia când trupele sunt în pericol, vor transforma înfrângerea în victorie. Să pleci la luptă înseamnă să te prefaci că urmezi intenţia ad­ versarului, dar să te concentrezi într-o singură direcţie, şi poţi să-i omori comandantul şi de la mii de li depăr­ tare. Aceasta se numeste ' , să faci lucrurile cu iscusintă. În ziua în care hotărăşti să pleci la luptă, închide trecătorile, rupe însemnele de trecere şi nu mai intra în legătură cu trimişii72 • Cântăreşte-ţi planurile la templu73 pentru a decide cum trebuie făcut. Când adversarul îţi dă ocazia, grăbeşte-te să pătrunzi. Ia-i mai înainte ce

ARTA RĂZ B O I U L U I

93

preţuieşte el cel mai mult şi ascunde-i momentul luptei. Regula ce trebuie urmată este să te potriveşti după miş­ cările adversarului pentru a hotărî cum să lupţi. Prin urmare, la început, fii sfios ca o fecioară, iar când ad­ versarul îşi deschide poarta, fii iute precum iepurele, ca el să nu apuce să ţi se împotrivească. �� B : �fflĂZ�, ���. ���. ���. �X�, �-�. �•�. ���. ���. ���- -� � a��.

A�±it AAz.±il!îm�m:*, A,I±il!; ftf.lH/IJl1J , 1&:1-lJ!JJ'lLl*, A��; ftm �tt . �ey �**· Ax�; M�z.��� . � �îm�*rz•* · A•� ; AAz.�m: . �� � $ * , Am �; ili#. �rn. m•, �•1rz�*' A��; MrnA*�· J:iM½�*ii , 1iam�•�z•*· A�±il!; *'Jt�rJ #, �* ,UiJ L*, A�±il! . R::i'&�±il!�IJ M.U, ţUil!�IJ M-1.C , �±il!�IJ M. r51: , x±il!�rJ M-*� · 11r±il!�rJifx, m±il!�rJw:, �±il!�rJff, �±iJ!�,J � . �±il!�IJ U . J:iJr t;ifz.ffffl Ă* , Î'3g1f�A1Wii�t§&, • •�ffl�, ••�ffl� , �r�ffl � . �•îm�• · Ăifîm� • - ir*�îm� , �ir*�îfiIK . M�: �-fflîmM* , ffiz. �� ? B : �-�m�. m•�- �ZM±�, �Az.�& , rn ��z.� , r51:�J:ifr �t!ltill . �A�z.�, m:A�IJ -5- , ±A� R- W:*�ti, =m��- ��îmm�. *�ffih , ��ITT�, A�m�1J . t:9:z.M.J:iMi , �Ji�:f�. ���1-lJ , ±AAh . Ă ±tH'Er nrJ�'l'I , M.JiMi�rJ IBI , m:A�IJ:j1;] , �1-1J B�1J ri . R::i'&� ��-îfijf!lt, �*îfij� , ��îm&, ��îmffl - -�*•· � �M.J=ifr z.. �±M.MsM , ���j:ill ; M.Msfij- , ���Bill . �!I z. B , ±��*��� . ��*�x�. t:9:z.M.Mtt*, M . �z�m. mfffflĂ*, •�•� - *�* · �iliz�m- • �1t�IJJ%� , -�J%�1J1t�, •�r:r �IJ 1tl%1J't� . M r"� = Ăey ��-�� ? B : m . ��Aft.Affl �ill, -��*îm� , �- . �ffl�ill , ���� - R::i'&���- . *��ill ; -�

94

SUN ZI

�-. azm&; ���m. �z�&. $Wm�•· •�� �-A. �ma&. M•z•. n��. ��ffl- �•±•z � § . �Z-�; ��-. ��-. �A• ■; ��m. ff� �. �A�m•- �ftzm. �ftaw¾��; �ftz�A� �z�. wg�m. �*��. � ■ M$ , ■ wtt. ■ w*· ��mz. • = •z•. Nz��. t�t••z•&. h�z �- @1$ztu. Attz�. �PJ"��&. JL��zm. �flu�.

�--�-; ��- �-���; ��- �--�-; ��­

1IJ'11Jffll:. ¾ll�±JtWBrlî., fo.\@ :1:-& ili; [[!:ii•• 11f:1:filili; A�•. m�ili; A� •• ff�ili; ����•. ��ili; •mtt•. ��ili- �$ffll:�. �--��; ff�. �-�Z� ; *�• �--�-; ��. �-��� ; -�. �-��M; -�.

�-�z��m- $�ztw, �flu�. �1la�u r, . J@JfliJ:f.tE . �$����z••· ��m�; ���#- ��- m•zm •· ��fi• ; �m•••· ��ffl�� - [[I�•· ��-. �Pllrz�ili. xfJG:z�. {lt:k ll , �IJ�-�1i • ; ,W(;ÎJD� •· ����ffl�- �$�**�z�. �•*�zm. � 2 z�. •��•. $��PJ"�. �IIPJ" ■ . �•�z• . •• az4. m�•z•. ��-A. mz�•- ����; mz ��. ����- Nz���m#. �z���-�- x•� ��. �-��-�. $��z•. a���•z•. m•­ rtJ, +-'-�•· t�!1r59gfflG••&. �$a�za . ��mtH:r-s: . -�--z�. �a�•- -A� � - � �AZ , ��m�. 9ftzm. a■M•. ��u•- �$��•�­ •A � J=i ; f&ţi□ n5litd., •�&te .

-���;

CAP ITOLUL XII

AT AC U L C U F O C

:k:&�

Maestrul Sun spune: Sunt cinci feluri de a ataca cu focul: să arzi oamenii74, să dai foc proviziilor, să le arzi echipamentele, să arzi magaziile şi să dai fac căilor de aprovizionare. Când ataci cu focul, situaţia trebuie să fie prielnică şi să ai întot­ deauna cele necesare la îndemână. Atacul cu focul se face la vremea şi în ziua potrivită. Vremea trebuie să fie uscată şi fierbinte, iar ziua potrivită este atunci când luna se află în casa Coşului, a Zidului, a Aripilor sau a Carului75 , pentru că în aceste zile se ridică vântul. Când foloseşti focul pentru un atac, trebuie să te mişti după cele cinci situaţii. Dacă focul izbucneşte în tabăra adversarului, răspunde degrabă din afară. Dacă focul s-a pornit, dar adversarul este liniştit, aşteaptă şi nu ataca, stai până când flăcările sunt cel mai sus, iar de le poţi urma, urmează-le, de nu, aşteaptă. Dacă focul poate fi pornit din afară, nu aştepta să ajungi înăuntru, por­ neşte-l când este clipa prielnică76 • Dacă focul arde con­ tra vântului, nu ataca în direcţia vântului. Dacă vântul

98

SUN ZI

bate toată ziua, noaptea se va potoli. Orice armată tre­ buie să cunoască cele cinci situatii ' ale atacului cu foc si ' trebuie să socotească momentul pentru a le folosi. Cine foloseşte focul la atac dă dovadă de judecată, cel care foloseşte apa este putemic77 • Apa poate stăvili adversarul, dar nu îl poate lipsi de provizii. Să învingi în luptă şi să obţii cele pentru care ai lan­ sat atacul, dar să nu te folosesti este ' ' de ce ai obtinut, dezastruos şi se cheamă că iroseşti. De aceea se spune că un suveran luminat cântăreşte situaţia cu atenţie, iar un comandant priceput o foloseşte din plin. Nu aduna oamenii când nu există nici un câştig, nu folosi trupele când nu este nimic de obţinut, nu lupta când nu este nici un pericol. Suveranul nu poate trimite armata pen­ tru că este furios, nici comandantul nu poate pomi un război pentru că este mânios. Porneşte dacă îţi este fa­ vorabil şi opreşte-te când nu îţi este. Cel furios poate să fie din nou bucuros, iar cel mâniat vesel, însă o tară dis' trusă nu mai poate renaşte şi nici cei morţi nu mai pot reînvia. Un suveran înţelept este prevăzător, iar un co­ mandant priceput este vigilent, aceasta este calea prin care ţara rămâne în pace şi armata întreagă.

��a= �x��E= -axA, =axffl, =ax�. � ax•. Eax�. fix��� . Mx�•A- Bx��. � x� B - ��. �zffi&. a �. � a�, �' •' �*- � ��m�, •�z a m. �x�. ��Exz�w•z= xB � pg , �iJ--'F-mz�5'h xBw;tţ�t,�, 1'/iwmrj:, �1;1ţxn,

ARTA RĂZ B O IU L U I

99

PT1ftmî 1ftz., 1'"i1Jîft�IJ1e ; xPT�:fiHr , �1'/i� pg , �JJ!ţ�z_; x�J::.&, �JjCf&; �&!\ , �&ll:-. o fL]l[iHQ1Hixz.� , � &�Z. o � � Y(��· � • � *��·� o *PÎ �� ' l' "ilJ � - o �tiffl � - . ffiîl'·��· • � . * B R ffl o � B : � _:tj,jz_ , �M1t z. , ��liJl'!JJ , ��1fl'ffl , ��JTI;l' ti o .:tl'PT ��ffiî�Bilî, Ml'PT �tfifi.ffiîili:!1I� o B-�5fljffiî!JJ , l'if�llJmîlt o �ey ��* ' tfifi."i1J ��N , t:ill'PT ��ff , :78.l'PT ��:'.±: o � � Bm z. , �MWz. , � � il ½]l[z.m& o

CAP ITO LUL XIII

DES PRE IS COADE

ffl ra, �

Maestrul Sun spune: O armată de zece mii de oameni trimisă să lupte la o mie de li depărtare costă poporul şi cuferele statului o mie de lingouri de aur pe zi. Va fi nelinişte înăuntru şi în afară78 , oamenii vor umbla obosiţi pe drumuri şi şapte sute de mii de familii 79 nu vor ajunge să lucreze pământul. Adversarii pot sta încleştaţi ani de zile pen­ tru o victorie decisă într-o luptă de-o zi. Cei care nu se îndură să dea vreun titlu sau o sută de lingouri de aur şi nu cunosc situaţia adversarului sunt cei mai lipsiţi de omenie80 , pentru că nu sunt nici comandanţi oamenilor lor, nici de ajutor suveranilor şi nici stăpâni ai victoriei. Un suveran luminat sau un comandant virtuos reuşesc să obţină victorii ori de câte ori se pornesc, iar dacă me­ ritele lor le depăşesc pe cele ale mulţimii este pentru că stiu dinainte situatia , , adversarului. Această cunoastere , nu vine de la spirite sau duhuri, nici din asemănarea cu situatii , trecute, nici din divinatie , sau calcule astralogice, ci de la oamenii care cunosc situaţia adversarului.

102

SUN ZI

Pot fi folosite cinci feluri de iscoade: locale, lăun­ trice, duble, de sacrificiu şi supravieţuitoare. Când toate cele cinci îsi ' îndeplinesc sarcinile si ' nimeni nu le cunoaşte căile se cheamă că alcătuiesc o plasă miraculoasă si ' iscoade ' sunt comoara suveranului. Să folosesti locale înseamnă să foloseşti oameni de-ai locului; iscoadele lăuntrice sunt oficialii dusmanului de care te ' slujeşti; iscoadele duble sunt iscoadele lui care ne slu­ jesc şi pe noi; iscoadele de sacrificiu sunt cele cărora le dăm veşti neadevărate pe care să le treacă mai de­ parte iscoadelor duşmanului, iar supravieţuitoare sunt cele care se întorc să ne dea de veste. Nu există nimeni mai apropiat de treburile celor trei armate decât o iscoadă, nimeni nu este mai bine răsplă­ tit şi nimic nu este mai tainic păstrat decât treburile iscoadelor. Cei lipsiţi de înţelepciune nu pricep cum să folosească iscoadele, cei lipsiţi de omenie şi dreptate nu stiu cum să-i trimită în misiune, iar cei lipsiti' de deli' cateţe şi agerime nu pot obţine adevărul de la dânşii. Dibăcie, câtă dibăcie! Nu există nimic în care iscoadele să nu fie de folos. Iar de-o fi ca treburile iscoadelor să fie cunoscute încă dinainte ca ele să se pornească, nu numai iscoada, ci toti' cei cu care a vorbit trebuie ucisi. ' În general, fie că vrem să lovim o armată, fie că vrem să atacăm un oraş sau dorim să asasinăm o persoană, mai înainte de toate trebuie să cunoaştem numele co­ mandantului care le apără, ale oamenilor de încredere, ale secretarului, paznicilor porţilor şi ale vasalilor, trebuie

ARTA RĂZ B O I U LU I

103

să le poruncim iscoadelor să afle toate acestea. Neapărat trebuie căutati' oamenii adversarului veniti' să ne iscodească pe noi, atrage-i cu recompense, instruieşte-i şi trimite-i înapoi. Astfel te poţi folosi de iscoade duble, si ' folosi iscoade locale si ' lăun' prin acestea poti ' găsi si trice, apoi le poţi da veşti neadevărate iscoadelor de sacrificiu, trimiţându-le să le dea mai departe duşmanului, iar în cele din urmă iscoadele supravieţuitoare se pot întoarce la timp să-ţi spună ce şi cum. Suveranul trebuie să cunoască faptele celor cinci feluri de iscoade, să ştie că totul depinde de iscoadele duble, de aceea acestea trebuie răsplătite cel mai bine. În vechime, dinastia Shang (Yin) s-a ridicat datorită lui Yi Zhi din Xia, iar dinastia Zhou, datorită lui Lu Ya din Shang (Yin)8 1 • Astfel, numai suveranii luminaţi şi comandanţii virtuoşi care îi pot folosi ca iscoade pe cei mai ageri la minte reuşesc să săvârşească fapte însem­ nate. Aceasta este esenţa războiului, de ea depinde miş­ carea celor trei armate.

�ft�+•, ilifil�m, ��ZR, 0•z•, B -��. �*-�· ��fflM , �ffl•••· �+a•. ffl� a�. �•- a za. oo�••��. ��ftzMff, �tz �� B :

�m. �rAz;mm. �r:1:z1tcm. �raz:1:m. Ml aJHHf;m, ffi��ffiMA, d� ili�••• ��ili. ��-. �ey��* �- �m•�•- �m-�N. ���A. �ftzMffili. Ml ffl ��n: ���. ���. �&� . ��� . ��� . n� m�. ���m. ����. Aflz•m. ��•· ��•A ffifflz: ��-. ���Affifflz: &�ff. ��ft�ffifflz:

104

SUN ZI

�Mff, Ali$�* · ♦� M�z. w•�BMili: �Mff, &fflili o �=fflz$ , �m�M . •�w�M . $�W�M . �p��::f��ffl rfl, . �pf=�::f��11rfl, . �PmtwJ;::f ��f-1Hfli zw o � -�-. •M::fffl Milio M$*H®�Mff, Mftffi�#W�o �•zm�•· �zm��. Azffi��. �����M- � ::f:î, �#. riff, %Azţi� . ♦�rfli '.16, �J;QZo 16'�BAz M*Mftff, �W�z. WW%z, �&MmfflWffl ili: �� W�z. �-M . � MmfflW�ili; ��W�z. ��MAili $ , ey��B: ��W�z. ��Mm��M o EMz$ , � ��z. �z�a�&M , �&M::fm::fWili o fifizftili , w•aI: �zftili , g �afio �m�flR�. ft ��ffiA rfli ff , 16,,ox;:ţr}J o .llt �zJf , =-fflzJifr •� Wt/Jili o

CAP I T O LELE A D I T I O NALE D E SC O P ERITE Î N M O RMINTELE 82 HAN DE LA YINQUE SHAN

CAPITOLUL I

Î N T REBĂRILE L U l WU

� Fp�

Regele Wu l-a întrebat pe Maestrul Sun: - Cine dintre cei şase generali care şi-au împărţit statul Jin a pierit cel dintâi şi cine a rămas locului 83 ? Maestrul Sun i-a răspuns: - Fan şi Zhonghang au pierit primii. - Cine a fost următorul? - A fost Zhi. - Şi următorii? - Han şi Wei. Zhao nu a pierdut legea cea veche şi astfel Jin s-a întors la el. Regele Wu a întrebat: - Pot să aflu mai multe despre cele spuse de dum­ neavoastră? Maestrul Sun răspunse: - Se poate. Când Fan şi Zhonghang au împărţit pământurile, au socotit optzeci de paşi un wan84 , la fie­ care o sută şaizeci de paşi au tras hotar, iar taxele se adunau de la unităţi de câte cinci familii. Pământul era puţin, funcţionarii erau mulţi, iar cuferele statului se

10 8

SUN ZI

îmbogăţeau din taxele adunate de la fiecare cinci fami­ lii. Cu cuferele pline si suveranii au ' functionari, ' , multi devenit aroganţi, iar miniştrii cheltuiau peste măsură, prin urmare cei doi şi-au dorit mai mult şi au pornit numeroase lupte, de aceea spun că au pierit primii. Când Zhi a împărţit pământurile, a socotit nouăzeci de paşi un wan, la fiecare o sută optzeci de paşi a tras hotar, iar taxele se adunau de la unităti' de câte cinci familii. Pământul era puţin, funcţionarii erau mulţi, iar cuferele statului se îmbogăţeau din taxele adunate de la fiecare cinci familii. Cu cuferele pline şi mulţi funcţionari, su­ veranul a devenit arogant, iar miniştrii cheltuiau peste măsură, prin urmare el şi-a dorit mai mult şi a pornit numeroase lupte, de aceea spun că a pierit după Fan şi Zhonghang. Când Han şi Wei au împărţit pământurile, au socotit o sută de paşi un wan, la fiecare două sute de paşi au tras hotar, iar taxele se adunau de la unităţi de câte cinci familii. Pământul era puţin, funcţionarii erau mulţi, iar cuferele statului se îmbogăţeau din taxele adu­ nate de la fiecare cinci familii. Cu cuferele pline şi mulţi funcţionari, suveranii au devenit aroganţi, iar miniştrii cheltuiau peste măsură, prin urmare cei doi şi-au dorit mai mult şi au pornit numeroase lupte, de aceea spun că au pierit după Zhi. Când Zhao a împărţit pământu­ rile, a socotit o sută douăzeci de paşi un wan, la fiecare două sute patruzeci de paşi a tras hotar, şi nu erau taxe care să intre în cuferele statului. Cu un stat sărac şi functionari putini, suveranul era cumpătat, iar minis' ' '

ARTA RĂZ B O I U LU I

109

trii stăpâniţi la cheltuieli ca să facă poporul să se îmbo­ găţească. De aceea spun că a rămas locului şi statul Jin s-a întors la el. Regele Wu spuse: - Perfect! Calea guvernării este să-ţi iubeşti pe de­ plin poporul.

�I���B : A�m*�ft�z�, �%L? ���? � � B : m . �ff� ( � ) %L. �Az� ? ffi� ( � ) A�­ �Az�? •. •A�- -w��$�, ft�-- - �I B : �ITTlPJ:fţ iifJ-'f-? î!� B : PJ . ffi , �ff� C � ) t1J ES , IJ.A+ wA• c • ) , IJ.sA+wA�, wmmz. �o rn �. •± $ , mmz, 0•• : 0•• · •±$ , �• c ■ ) �W, • �ftti, $B% [ L. ffi� ( �) � E8 , IJ.A+wA• c•) , IJ.sA+zvA�, Wffimz. �O ES � , •±$ ] : 0•• · •±$ , �M C ■ ) �W, X�ftti, �Affi, �ff� C � ) {x. •· BtiJ rn , IJ.swA• c•) , IJ.=swA�, wmm r z1 . �o rn � . �•± $ , mmz, 0•• : 0•• · •± $ , �M C ■ ) �W , X�ftti, �Affi� C � ) �. ffl� C �) tu rn , IJ.strwA• c•) , 1J.=stt1twA�, 0xm•. 0•• • �•±& , �• c • ) ��. IJ.MW � , � B � � ­ ft�M• - �IB : ff - I�Z� , o o ��� ��m- =s A+IIY

CAP ITO LUL II

C E L E PAT RU S IT UAT U

... există drumuri care nu pot fi urmate, armate care nu pot fi atacate, cetăţi care nu pot fi luate cu asalt, locuri pentru care nu se luptă şi ordine ale suveranului care nu pot fi îndeplinite. Despre drumurile care nu pot fi urmate se spune că, dacă pătrunzi doar puţin pe ele, trupele de dinainte nu pot să se desfăşoare, iar dacă pătrunzi adânc, nu te bucuri de ce ai câştigat în urmă; dacă te mişti nu este în avan­ tajul tău, dacă rămâi pe loc eşti capturat. De aceea, ele nu sunt de urmat. Armatele care nu pot fi atacate sunt două armate care se întâlnesc, îşi aşază tabăra şi se măsoară dacă au putere îndeajuns să o zdrobească pe cealaltă şi să-i ia generalul prizonier. Să plănuieşti dinainte are avantaje surprinzătoare, iar armata... generalul. Astfel, deşi ar­ mata poate fi atacată, nu o atacăm. Cetăţile care nu pot fi luate cu asalt sunt acelea de­ spre care credem că avem puterea de a le cuceri, însă, odată ocupate, în primul rând nu ne avantajează, iar

112

SUN ZI

apoi nu le putem păstra. Dacă nu avem putere să le cu­ cerim, nu trebuie să le ocupăm. La început, dacă situ­ aţia este în avantajul nostru, cetatea va cădea singură, iar dacă nu este în avantajul nostru, nu avem de suferit. Aşadar, chiar dacă putem ataca cetatea, nu o atacăm. Despre locurile pentru care nu trebuie să lupţi se spune: văile din munti nu te tin ' si ' mlastinile ' ' în viată ' ... şi... gol. De aceea, nu trebuie să lupţi pentru ele. Ordinele suveranului care nu trebuie îndeplinite sunt acelea care merg împotriva acestor patru situaţii, de aceea nu sunt urmate. ...urmate. A îndeplini... aceste patru situaţii, acela ştie cum să folosească trupele. O · · · · · · , C îi C � ) �J=iJr :;f rn , ffl�J=iJr :;f� C JI) l , :lfix� M:;f� . ��M:;f . , B�� [ M:;fff l - * ( � ) zM:;f rn * · a : �A�rJ îltr$:;f11§ (1$) , mA� 1Ht:îrJ:;f� c � ) ; ttJ�rJ :;ffrJ , :s'l.�rJ [!;I . :!i□lll:*, � rn ili . fflzJ=iJr :;f� c � ) *· a : �-��W%, tt§h� �-�- . - �) �• - fflttz , � �ţ}\ (�) 0ttt/J�'t: , Wffl · · ·· · · O • . ţio rl:t* , -� C U ) -ar� C JI ) , �� C JI ) ili. :lfixzJ=iJr :;fJj[*, El: tt§h� �t!z, t&zW;;f&��-ru- . fflzw•���; �h [ :;f� l , :lfix�:;f � - &�$ , �fflW:lfix � � . �:;ffflW:;fA��- - �lll:* , :lpx� ( B ) -aJ� , ��ili - �zM:;f•*· El : w � * [ � ] x�t�* ' O O O W O · · · · · · � - ţiolll:* , �•ili - B��p)r;;f ff*, B��&Jl:� IIY �* ' �rJ�ffili . O · · · · · ·ffili . $ 0 · · ·· · ·lll: [g � * ' �lj � ( 9;0 ) ffl �� .

CAP IT O LUL III

ÎMPĂRAT U L GALB E N ÎL ATACĂ P E Î M PĂRAT U L RO S U

Maestrul Sun spune: Împăratul Galben l-a atacat pe Împăratul Roşu 85 , înspre miazăzi, a ajuns până la... , luptând acolo unde încep munţii Fan. De-a dreapta era umbră şi rece86 , a urmat drumul şi a rămas cu spatele către calea cea mai importantă, l-a nimicit şi i-a ocupat locurile. ... ani, po­ porul a trăit în tihnă, grânele s-au copt, iar greşelile au fost iertate. La răsărit l-a atacat pe Împăratul..., a ajuns până la Xiangping, luptând la Ping... De-a dreapta era umbră şi rece, a urmat drumul şi a rămas cu spatele către calea cea mai importantă, l-a nimicit şi i-a ocupat locurile. ... ani, poporul a trăit în tihnă, grânele s-au copt, iar gre­ selile au fost iertate. La miazănoapte l-a atacat pe Împăratul Negru, a ajuns până la Wusui, luptând la ... De-a dreapta era umbră şi rece, a urmat drumul şi a rămas cu spatele către calea cea mai importantă, l-a nimicit şi i-a ocupat

116

SUN ZI

locurile. ...ani, poporul a trăit în tihnă, grânele s-au copt, iar greşelile au fost iertate. La apus l-a atacat pe Împăratul Alb, a ajuns până la Wugang, luptând la... De-a dreapta era umbră şi rece, a urmat drumul şi a rămas cu spatele către calea cea mai importantă, l-a nimicit şi i-a ocupat locurile. După ce i-a învins pe cei patru împăraţi, a condus Lumea Subcerească, pe cei cruzi i-a pedepsit, pe cei... i-a... , pentru ca Lumea Subcerească să prospere, şi toţi, din toate părţile, s-au întors către el. Când regele Tang87 l-a atacat pe Jie88 , a ajuns până la... , luptând la Botian. De-a dreapta era umbră şi rece, a urmat drumul şi a rămas cu spatele către calea cea mai importantă, l-a nimicit şi i-a ocupat locurile. Când regele Wu89 l-a atacat pe Zhou 90 a ajuns până la... sui, luptând pe câmpurile Mu. De-a dreapta era umbră şi rece, a urmat drumul şi a rămas cu spatele către calea cea mai importantă, l-a nimicit şi i-a ocupat locurile. Acest împărat şi cei doi regi au împlinit calea cerului şi noima pământului, sentimentele oamenilor... astfel că... m-f- a , c �-mîîIT1:lt l $,m , c �m- 0 0 1 , !i!xm-& w z @: , ;fî �i , /ll�f#j , 1tf Of ) 00 , ::k ffe.lt C � ) ff Z ; [ O {f ] ,fţ � . � C AA ) tt , � $ 0 *� 0 ,m , �$- R f , ii!x$-f 0 , [ ;fi ] �i , /l�f#j , 1tf ( � ) 11J , ::kffe.lt ( � ) [ ffZ ; O l {f,fţ �. tA C 1.� ) tt, �$ o ��1:it�,m , �$-� � . ii!x$- O O , ;fi

ARTA R Ă Z B O I U L U I

117

� . /ll�#j , [ 1:g: c • ) 00 , 1::.� C M ) :ţf z. ; 0 �it � , lA C M ) fi , •u 1 . �� � ffi , ���� . ti� [ 0 0 , � � . �ffi , ffi C . ) 00 , 1::.� C M ) :ţf ] z. . B§ � ffi , j::_:ţf

*�' •••z, o•oz, ��*�' *��ID&z. sz {Jt�ili, [ ��0 0 ] , ti�rf ffi , ��ţ, /l�fţf, f:g: C . ) 00,

1::.� C M ) :ţfz.. �Iz.�M , ��o•, ti�z.ff , � � . Jl� ffi , [ {:g: c • ) 00 , j::_ � C M ) l :ţfz.. -ffi , =I �fţ* Z. J!Î , [ :l:t!! l Z. [ l:!f l , �Z.� C 'tw ) , i1tx: 0 · · · · · ·

C API T O L UL IV

TERENUL (2)

±-fu %

Pe orice fel de teren, la răsărit este stânga, la apus este dreapta... ...capul, pe teren drept, foloseşte stânga, trupele... ...teren. Răscruce... apă... ...este teren fără iesire. Cel pe care creste ' ' iarba... Pe terenul tare... să nu... Terenul cu iarbă deasă, fântânile naturale sau terenurile joase înconjurate de pereţi înalţi, toate... Aceasta se numeşte un mare folos; dacă este dinainte, se cheamă străjerul liniştit, dacă este la dreapta, îi spune stavila naturală, dacă se află la stânga, se numeste ' ... Să te asezi ' la înălţime se numeşte să faci palat, ... se numeşte... ... succes, apa de partea stângă se numeşte avantaj, iar cea de partea dreaptă se numeşte apă strânsă... ...în luna a cincea să măsori... pământul, în cea de-a şaptea... Când cele trei armate intră în formaţie de luptă, indiferent de ceasul din zi sau din noapte, să fie cu spatele spre dreapta, unde să fie dealuri şi munţi, şi cu faţa spre stânga, unde să fie ape şi mlaştini, de-a lungul... Legilor celor nouă feluri de teren şi ale felului de a fi al oamenilor nu se poate să nu le dai atenţie.

120

SUN ZI

JL:1:il!JfU Of ) , *1f�1-c , 1!§1f� C :ti ) · · · · · · o · · · · · · 1:t , :!:-fu fffl ft , il • • • • • • o • • • • • •JiJ!fil o 5( 0 J.K O • • • • • · o · · · · · · � , �:J:iJ! fil o & � � ' 0 - - · · · · o :l:il! [!l] U � , :ffl: O O O lli o O · · · · · · [ � ] J;j , � �ţ[ [ 1& l · · · · · · o � � O\!D Î5FU ; JÎÎJZ , � � C !ll D � '1' ; :ti z , � � C !l!i ) � !'@ ; 1-c z , � � C � ) · · · · · · o ,6/r ,@ � El Ji '.llt , O El O · · · · · · o · · · · · · O � , 1-i: 1.k El lU , :ti ll< El ffi · · · · · · o · · · · · · O .li Jr nt o :l:!!i, , -t J=I O · · · · · · o .= ii t±:l �t ( �$ ) , � F"� � 9 , :tî � C ff ) li � , 1-i: M 1.kil , 111� � · · · · · · 0 11:1:il! z� , .AJl oi) c :FJil ) ili , �PJ"� c � 1 o

:tt,

zlf.

CAPITO LUL V

ÎNTÂLNIREA C U RE G E L E WU

J!�_r

...la resedinta , , Maestrului Sun si , spuse: - Umilul de mine îndrăgeşte... armata? Maestrul spuse: - Doar... - Iubirea mea pentru armată ..., să o folosesc aşa cum trebuie şi să o îndrăgesc. Maestrul spuse: - Armata este ca să obţii un avantaj, nu să fie în­ drăgită. Ea este un pericol, nu este o joacă. Măria Voas­ tră întreabă despre ea ca şi cum o iubeşte şi este un joc, slujitorul venit din afară91 nu îndrăzneşte să vă răspundă. Helu spuse: - Umilul de mine încă nu a priceput calea, nu în­ drăznesc să fiu interesat de avantaje şi... Maestrul Sun răspunse: - Atâta timp cât este dorinţa Măriei Voastre, este posibil să folosesc persoane nobile, oameni simpli sau femei. Pe bărbaţi îi vom încerca în partea dreaptă, iar pe femei în cea stângă ...

124

SUN ZI

Helu zise: - Umilul de mine doreste ' să folositi ' femei. Maestrul îi răspunse: - Femeile au multe pe care nu le pot îndura, vă rog să le înlocuiţi... - O, ce este de regretat? Maestrul spuse: - Dacă este aşa, vă rog să-mi aduceţi din palat... în grădina imperială aflată la răsărit de ziduri... să intre în două formaţiuni. ... Spuse: Formaţiunile nu sunt încă gata, nu pot fi inspectate. După ce vor fi gata... nu au scuze pentru greşeli. Regele fu de acord: - Aşa să fie. Maestrul Sun si-a numit cărutasul comandant si ' ' ' ' 92 ministru si le-a spus: însotitorul ' ' - ... .. .femei si le-a spus: Stiti ' ' , care este mâna voastră dreaptă? - Stim. ' - Stiti ' ' unde vă este inima? Au răspuns: - Stim. ' - Ştiţi unde este spatele? Au răspuns: - Ştim. - ... mâna stângă. Când spun înainte, să vă îndreptaţi unde vă este inima; când spun...

ARTA RĂZ B O I U LU I

125

. . . nu au urmat ordinele. Le-a mai explicat de şapte ori, apoi a bătut tobele şi le-a cerut să meargă înainte. . . Le-a mai explicat de câteva ori şi când a bătut tobele şi le-a cerut să meargă înainte, femeile s-au zăpăcit şi au râs. Aşa că a bătut gongul şi le-a spus să se aşeze, le-a mai explicat de câteva ori, a bătut tobele şi le-a cerut să meargă înainte, dar ele s-au zăpăcit şi au râs. Le-a expli­ cat de trei ori, dar ordinele sale tot nu erau îndeplinite. Maestrul i-a chemat pe comandant şi pe ministru şi le-a spus: - Arta războiului spune: Dacă nu au fost date ordine sau acestea nu au fost auzite, este vina generalului; dacă ordinele au fost deja explicate, este vina soldaţilor şi a ofiţerilor. Arta războiului spune: Când răsplăteşti ce este bine, începe cu cel mai de jos; când pedepseşti ce este rău, începe cu cel mai nobil. - . . . vă rog să le iertaţi. Maestrul Sun spuse: - Suveranul. .. - . . .le chemi si în cerc, cercul va ' le ceri să se aseze ' fi precum tras cu compasul; dacă le chemi şi le ceri să se aşeze în pătrat, pătratul va fi precum tras cu rigla tâmplarului. Helu nu a . . . şase zile . . . Maestrul Sun s-a plecat de câteva ori şi s-a ridicat zicând:

12 6

SUN ZI

- Acum ati' înteles calea. ... Nobil sau umil, mic sau ' mare, de aproape sau de departe, toţi învaţă astfel şi fac din aceasta comanda neclintită. Învăţătura simplă este calea comandantului. Oamenii... nu este nimic mai de preţ decât autoritatea. Dacă ai autoritate asupra mul­ timii si cele trei armate vor ' ' dacă esti ' sever cu ofiterii, ' avea încredere în general, îl vor respecta şi vor pleca cu carele împotriva duşmanului. ... o mie ... cincisprezece... ...si ' să o folosesti, ' ... să obtii. ' Cele treisprezece capitole... Cele treisprezece capitole luminează calea şi vorbesc despre succes. Generalul cinstit a auzit... Maestrul Sun spuse: - O vor obţine şi cei dinăuntru, şi cei din afară, nobili sau umili. Şi mai spuse: Femeile vor fi instruite şi, după ce vor pricepe calea, le vom folosi şi nu va fi să nu câştige... iar după ce le-am instruit... vor obţine... Suveranul să stea pe podium şi să aştepte să le inspec­ teze, eu... la prânz, vă rog să le porunciţi, dumneavoastră porunciţi şi vă vor urma, cei care nu vor asculta vor fi pedepsiţi... Vă rog să-i grupaţi la ... formaţiunile au fost deja alcătuite, cei instruiţi care nu ascultă... - Umilul de mine doreste ... ' să urmeze învătătura ' Până la sfârşitul mesei... comandantul... umilul de mine nu îndrăzneste ' ... Maestrul sun spuse: Helu...

ARTA RĂZ B O I U L U I

127

· · · · · · 0 nN!rz.� . El : ,f:fit(f 0 · · ·· · ·�îfft C � ) ? ffir El : Jli 0 · · · · · •:P. ? ,f:fiz_ţ(f� 0 0 0 0 z. 0 0 0 ili , Jiz_, t(f z. ili a f!r El : Ă , ;fLl ili , ��tit fil ; Ă , [ JTI:ili ] , ��tiili a flx Ll�ftti � z. . * �,f:-fi a M C M ) a El : ,f:fi*M� fil , :;r;:•�z.;fLlft· · · · · · 0 f!r El : Piflxz.JiJrî/X, LlJtîf PJili , g:ţ-P]"ili, PiAPJilia it��::t , itfr.�li. , O · · ·· · · [ I C M ) a ] El : ,f:fi0 C . ) Ll�A a ffir El : �A$�,f: 2 , �a 1-t · · · · · · o � . 1f 1iiJ'�:P. ? ffir El : ��iJsM.\J'§ [ q:i l 0 · · ·· · •Z. ifilg lr.î&�mJ z. q:i , Ll�=�t C MO 0 0 · · · · · · 0 El : �t C �.ll! ) *M , ,f: JE�ili a ,& B,&JG · · ·· · · 0 0 ,f: jţ C � ) jr C JO � o fl El : ;er c m ) a ffir Lljr C � ) m� c � � . Lljr C � ) ] •*�W � � . 'â- jr C � ) q/i'n , •* El : 0 0 · · ·· · · 0 PiAfm'â-z. El , 9;Q -j;( C & ) 7tîf ? • • ·· • •Z. a �Q-j;{. C '/-J;:. ) ,t,, ? EJ : �QZ.o 9;Q-j;{. C & ) �t C � ) ? El : 9;CT Z. a · · · · · ·fi. f o � C sl/ 0 -j;( C & ) frj , 1tffr. C & ) ,t., : � C si ) fr. C & ) · · ·· · · 0 ,F1tf♦îfili a tJ!lîmil C îl ) z. , ttrm-ru-z. , . . . . . . c 1r oo :::::'â-rm 1 1i $ z. , ttrm-ruz., �A�rm [ � a n 1 �rm�z. , 1f C X ) = 'â-rmli $ z. , ttrm-ru- z. , �A�îm � a ='â-îmli lfl îf=* • rm♦� C - ) ,F fi a ffirn � � � �ft C W ) � �rm'â-z. El : �� El : �♦� M , flMz.nili; B♦ B $ , •�znilia Ă� El : •w�g, fu [ !l;Mi;jt ] o · · ·· · · O aWz.a f!r El : fl 0 · · · · · · 5 1 fm� C � ) z. , � C � ) q:i Mt 5l îm:1Jz. , 1J q:i C e ) � o · · · · · ·I C M ) â 1\ 8 ,f: § 0 0 0 0 0 · · · · · · 0 0 0 0 f! r-llUffm� El : �1-\J * o • • • • • • [ jtg , 5' ] � ' ;iijfr� ll:t�fil , Ll�{l!î$ a 11:t�� fil, Mz.�ilia K · · · · · 0 0 0 �-�� o �fi�� . �fi�� . :::::m:f� jr C � ) M� C � ) îf , *jr C � ) � C � ) o · · · · · ·-f­ o +li· ··· · · a · · · · · ·îmffl z. , 0 0 0 1.\J* o i!r [ x l + = Jim C � ) JiJr- · · · · · [ + 1 =Jim C � ) Jift aA�§"J}J fil o �MM 0 · ··· · · 0 0 0 z. f,�r El : 5'r l79 , Jtg1.\J* o f,�r El : 1i C � ) stz., 1irmfflz., %,\1; ,F [ Mî ] · · · · · · 0 îmstz. 0 1i 0 · · · · · · 0 fil o flxJ&-iLl:rmfţ C î'f ) Z. , � · · · · · · O � 8 q:ia♦ Ă.± fil o i!rxţJ♦rm1tf , ,f:R@îf

� O O · · · · · · O ili o ��z.J½' O O , O Z.J½' · · · · · · � ( �$ ) B,6,IZ� , � [ îfiF F l lOOî· · · · · · · · · · · · O �ti��z. o fe'{,i.\titîm O · · · · · •� ]l[ O , � ti � :Wi: � O · · · · · · * O O ili o îl -f- · · · · · · îl -f- EI : 0 · · · · · · 1i ( li] ) • · · · · · ·

P RINCIPALEL E DIN A S TII

Xia (semilegendară)

cca 2070-cca 1600 î.Cr.

Shang (Yin)

cca 1600-cca 1046 î.Cr.

Zhou

cca 1046-221 î.Cr.

Zhou de Apus

cca 1046-cca 771 î.Cr.

Zhou de Răsărit

cca 770-221 î.Cr.

Primăvara şi Toamna

cca 770- cca 481 î.Cr.

Statele Combatante

cca 481-221 î.Cr.

Qin

221-207 î.Cr.

Han

206 î.Cr.-220

Han de Apus

206 î.Cr.-8

(Xin)

9-25

Han de Răsărit

25-220

Cele Trei Regate Jin de Apus Jin de Răsărit

220-280

13 0

PRI N C I PALELE D I NA S T I I

Dinastiile de Nord şi de Sud

420-581

Sui

581-618

Tang

618-907

Cele Cinci Dinastii şi Zece Regate

907-960

Song

960-1279

Song de Nord

960-1127

Song de Sud

1127-1279

Yuan (mongolă)

1271-1368

Ming

1368-1644

Qing (manciuriană)

1644-1911

NOTE

Istoriile chineze consemnează mai multe date de început ale perioadei Statelor Combatante, dintre care cele mai des întâlnite sunt 481 î.Cr. , 475 î.Cr. sau 403 î.Cr. , în funcţie de evenimentul istoric văzut ca fiind cel mai important. 2. Nu se cunoaşte când a trăit exact Sima Qian. Datele con­ semnate în diversele istorii sunt 145/135 î.Cr.-87/86 î. Cr. 3. Regele din Wu este cunoscut sub numele de Helu sau Helu, în funcţie de caracterele cu care este scris. La Sima Qian apare ca Helu. 4. Multe dintre textele clasice nu au un titlu anume, ele pri­ mind drept titlu numele autorului, aşa că vorbim despre textul Mengzi atribuit lui Meng Zi, Zhuangzi atribuit lui Zhuang Zi sau Hanfeizi scris de Han Fei Zi. Titlul Arta răz­ boiului (bing fa �1:t;;) era comun mai multor tratate mili­ tare, şi de aceea textul atribuit lui Sun Zi mai purta şi titlul Sunzi. 5. Majoritatea surselor în limba chineză ( Chen, Guo, Li) situ­ ează textul spre finalul Primăverii şi Toamnei sau nu abor­ dează acest subiect, sugerând implicit că el există din timpul vieţii lui Sun Wu; pe de altă parte, sinologii occidentali (Nylan, Mair, Ames) par să fie de acord că textul, aşa cum există el astăzi, a fost scris cel puţin cu un secol după moartea 1.

132

NOTE

lui Sun Wu, în a doua parte a Statelor Combatante. Discu­ ţiile legate de paternitatea sau de perioada din care provine textul sunt caracteristice sinologiei occidentale, cercetătorii chinezi fiind mai puţin preocupaţi de aceste aspecte, mai ales că pentru foarte puţine texte din perioada preimperială se poate cunoaşte cu oarecare certitudine cine şi când l-a scris. 6. Comparând stilul textului de pe plăcuţele de bambus cu cel al lui Sima Qian, Ames ajunge la concluzia că textul lui Sima Qian este cel mai probabil posterior celor găsite în mor­ minte, fiind o variantă prescurtată şi stilizată. 7. Este puţin mai lung decât textul lui Lao Zi, Cartea despre Dao şi putere, care are aproximativ 5.300 de caractere, în timp ce Analectele lui Confucius trec de 10.000, iar Zhuanqzi are peste 70.000. 8. Nu se cunoaşte când a trăit exact Ji Tianbao, cea mai veche variantă a comentariilor existentă astăzi fiind de la începutul secolului al XII-lea, din timpul împăratului Guanzong. 9. Comentariile din Song erau iniţial cunoscute ca Zece comen­ tarii ale textului Sunzi (Shi jia zhu Sunzi), pentru că Du You nu era considerat ca fiind unul dintre exegeţii lui Sun Zi. Comentariile lui Du You fac parte din enciclopedia Tonq­ dian, în care există câteva capitole dedicate problemelor mi­ litare şi textului lui Sun Zi. 10. Acestea sunt doar atribuite lui Jiang Shang, studiile ulte­ rioare arătând că textele îşi au originea cel mai probabil la finalul perioadei Statelor Combatante. 11. În chineza de astăzi circulă o zicătoare care reflectă foarte bine natura non-violentă a gândirii confucianiste, junzi donq kou bu donq shou � T iJJ O :::f !JJ�, ,,omul ales dă din gură, nu cu pumnul". 12. li ţf - unitate de măsură a distanţei egală cu 0,5 kilometri.

NOTE

133

13. Se spune că în anul 213 î.Cr., la un banchet oferit de Qin Shihuang, primul împărat al dinastiei Qin (221-207 î.Cr.), cărturarii confucianişti l-au criticat pentru excesul de vio­ lenţă şi au cerut reîntoarcerea la tipul de societate din Zhou. Sfătuit de prim-ministrul Li Si, împăratul a decis să-i pe­ depsească şi a poruncit arderea tuturor cărţilor, mai puţin a celor de medicină, divinaţie şi agricultură, interzicând sub pedeapsa cu moartea orice discuţie legată de conţinutul acestora. După căderea dinastiei Qin şi instaurarea dinas­ tiei Han, intelectualii vremii au depus eforturi însemnate pentru a recupera şi reconstitui textele pierdute. 14. Lin Wujun a fost unul dintre generalii regelui Xiao Cheng din statul Zhao, din perioada Statelor Combatante; Xun Qing este un alt nume al filozofului Xun Zi. Vezi Xun Zi, Calea guvernării ideale, tr. Luminiţa Bălan, Polirom, Iaşi, 2004. 15. Si sheng zhi di JE� z±-11! (locul în care mori sau trăieşti) unii exegeţi (Li Ling) îl interpretează ca desemnând relieful, configuraţia terenului, legându-l de paragraful următor în care se vorbeşte despre tipurile de teren; si di JE±-11! este un teren dificil sau îngust, din care nu poţi scăpa decât prin­ tr-un atac rapid, în vreme ce sheng di �±-11! este opusul lui, terenul larg, deschis, prielnic trupelor. Spre deosebire de Li, majoritatea exegeţilor traduc sintagma ad litteram, aşa cum am ales şi noi, legându-l de secvenţa imediat urmă­ toare, ,,calea vieţii sau a pieirii". 16. Omenia (ren 1=) este una dintre principalele valori morale din gândirea chineză antică, în special cea confucianistă. Caracterul este foarte sugestiv, pentru că e alcătuit din ca­ racterul „om" alături de caracterul „doi", cu alte cuvinte, omenia (conceptul este tradus uneori şi „umanitate") nu se poate manifesta decât în compania semenilor, ea fiind capacitatea unui individ de a fi altruist, de a avea empatie

13 4

NOTE

pentru cei din jurul său, de a fi un model de comportament moral. 17. Yi zuo qi wai 12), {ţJţ j� (treburile din afară) - există diverse interpretări ale acestei secvenţe. Cao Cao sau Li Quan o in­ terpretează ca fiind „în afara obişnuitului" sau „în afara regu­ lilor obişnuite". Alţii (de pildă Chen) interpretează cuvântul ,,afară" ca fiind locul unde se duc luptele, în afara cetăţii. Nylan o traduce „assist you with matters beyond it [strate­ gic disposition] " (a-ţi fi de ajutor dincolo de [poziţia stra­ tegică]), iar Ames „tilting the scale in aur favor" (a înclina balanţa în favoarea noastră). Ţinând cont de ambiguitatea textului, am ales o traducere mai generală. 18. Miao suan Ji Jf (a socotit în templu) - în perioada preim­ perială, înainte de a trimite trupele la luptă, suveranul unui stat îndeplinea o ceremonie într-o încăpere specială unde se aflau plăcuţele comemorative ale strămoşilor săi. Cere­ monia presupunea prezentarea tacticii de luptă şi alegerea unor răbojuri de lemn sau fildeş (suan Jf). Se pare că pen­ tru fiecare aspect discutat sau pentru analiza diverselor tactici care ar fi putut fi folosite în luptă se trăgea câte un răboj, prin urmare un număr mare de răbojuri însemna o analiză detaliată a tuturor aspectelor legate de campania militară ce urma să se desfăşoare, în vreme ce un număr mic presupunea o pregătire de luptă superficială. 19. Consilieri - termenul folosit în limba chineză este he '.:g: (oaspete). În China veche exista obiceiul ca familiile bogate să susţină financiar diverse persoane, numite în chineză „oaspeţi". Aceştia formau un grup social aparte, locuiau în casa gazdei, primeau mâncare şi bani, în schimbul cărora aduceau diverse servicii, de pildă deveneau consilieri sau gărzi personale. Se bucurau de un statut destul de înalt, depinzând de autoritatea gazdei. Exegeţii textului lui Sun

NOTE

135

Zi dau un sens mai larg termenului de ke, incluzând în el nu numai „oaspeţii", ci şi ofiţerii sau oficialii trimişi de sta­ tele aliate. 20. Sun Zi vorbeşte aici despre jiao �� (clei) şi qi (lac), două ingrediente folosite la repararea carelor de luptă sau a ar­ melor, referinţă metonimică la arme. 21. Yang ffl (cele de folosinţă) - (aici) echipamentul militar. 22. Zhongyuan � � (Câmpia centrală), tradus prin „ţară", se referă la câmpia din zona de nord a Chinei, de-a lungul cursului mijlociu şi inferior al Fluviului Galben, zona în care s-a format poporul chinez şi în care existau majoritatea statelor din perioada dinastiei Zhou. 23. Sun Zi foloseşte aici patru termeni care desemnau un anume număr de soldaţi: jun * (armată) este un efectiv de 12 .5 00 de soldaţi, lu 75Î{ (companie) are cinci sute de soldaţi, zu lţ. (pluton) are o sută de soldaţi conform lui Cao Cao, sau puţin peste o sută după Li Quan, şi wu 11i (grup) care desemnează o unitate de cinci soldaţi. 24. Există discuţii despre ce însemna termenul jiao 3( (a se in­ tersecta, a se asocia, alianţă). Cao Cao îl interpretează ca fiind „generalii se strâng", cu alte cuvinte, să împiedici tru­ pele adversarului să se unească împotriva ta; Meng din Liang îi dă un sens mai larg, şi anume să împiedici posibilele alianţe cu alte state, sensul acesta din urmă fiind preferat şi de tra­ ducătorii occidentali (Ames, Mair, Nylan). 25 . Lu ffl (scuturi) - este vorba de construcţii înalte de lemn, asemănătoare unor turnuri, folosite în caz de asediu pentru a apăra trupele care asediau cetatea şi a le da acestora posi­ bilitatea să urce şi să atace de la aceeaşi înălţime ca zidurile. 26. Fenwen IUMi. (care de apărare) - erau care mari cu patru roţi, făcute din bârne groase de lemn, acoperite cu piei de vită neprelucrate, greu de străpuns de săgeţi, folosite

ii

13 6

NOTE

pentru asedierea cetăţilor. În ele intrau până la zece soldaţi şi nu aveau podea, înaintau împinse de soldaţii dinăuntru. Nu erau folosite pentru a ataca direct o cetate, ci pentru a transporta soldaţii la baza zidurilor sau a căra pământ cu care să astupe şanţurile de apărare. 27. Există două moduri de a înţelege cuvântul quan � (între­ gime, totalitate). În comentariile din culegerea din Song, este explicat drept „planul de a cuceri totul", fiind preluat cu acest sens şi de Mair, care îl traduce „comprehensive strategy '' (strategie amplă) , sau de exegeţii chinezi contem­ porani (Zhang, Guo). Ames şi Nylan îl interpretează ca fiind un principiu, ,,the principie of keeping himself intact" (prin­ cipiul de a rămâne intact) (Ames) sau „keeping yourself whole" (a rămâne întreg) (Nylan), pornind de la ideea că quan avea acest sens de „integralitate" în alte texte mai vechi, ca de pildă Zuozhuan. 28. Tianxia � (Lumea Subcerească) cuprindea întreaga lume cunoscută în China veche. Cu timpul, ajunge să denote în­ treaga sferă culturală sinică, întinzându-se mult dincolo de graniţele defacto ale imperiului chinez, nefiind definită etnic, ci cultural. În centrul Lumii Subcereşti era Fiul Cerului ( Tian Zi � T ) , împăratul, care guverna prin puterea exem­ plului asupra întregii lumi civilizate - cea care acceptase superioritatea culturii chineze şi adoptase modelul său de guvernare bazat pe învăţătura confucianistă. 29. Ultima secvenţă din acest fragment, gu xiao di zhi jian, da di zhi qin ye ·i1tuHtt z � , :k itz� fil , este interpretată diferit în cele câteva comentarii şi traduceri. Cao Cao o co­ mentează astfel: ,,Ce este mic nu poate să devină mare"; Li Quan spune: ,, Dacă trupele mici nu-şi măsoară puterea şi duc o luptă prelungită, cu siguranţă vor fi făcute prizoniere de trupele numeroase", dând apoi exemplul generalului Li

r

NOTE

13 7

Ling din dinastia Han, care a pornit cu cinci mii de oameni împotriva armatei de peste o sută de mii de luptători ai triburilor hune doar pentru a fi învins şi luat prizonier. Mei Yaochen spune: ,, Nu fugi, nu te fereşti şi, deşi lupţi vreme îndelungată, tot eşti făcut prizonier". Zhang Wenru explică particula zhi din secvenţa xiao di zhi jian ca fiind echivalentul conjuncţiei ruo (dacă), sensul întregii secvenţe fiind „dacă trupele mici luptă timp îndelungat". Dintre traducătorii occidentali, Mair adoptă şi el aceeaşi interpretare ca Zhang. Ames nu este de acord, analizând fraza prin analogie: xiao di zhi jian, da di zhi qin ye, considerând că particulele zhi din prima şi din cea de-a doua propoziţie sunt identice, tradu­ când-o „what serves as secure defense against a small army will only be captured by a large one" (ceea ce serveşte drept apărare sigură împotriva unei armate mici va fi capturat de o armată mare) . Nylan propune o a treia variantă, interpre­ tând cuvântul jian nu ca verb, ,,a persista într-o activitate", ci ca substantiv, ,,încăpăţânare": ,,A smaller force's stub­ bornness in sticking to a plan makes it easy prey to a larger force" (Încăpăţânarea unei forţe mai mici de a se ţine de un plan o transformă într-o pradă uşoară pentru o forţă mai mare). 30. Fu m (apărătoarea roţilor carului) erau două bucăţi de lemn care se fixau orizontal, în afara fiecărei roţi, pe butuc, pen­ tru a creşte capacitatea roţii de a susţine sarcini grele şi de a împiedica răsturnarea carului. 31. Termenii folosiţi sunt mi jun �$, ,,să pui căpăstru trupelor". 32. San jun .=. $ (cele trei armate) - în perioadele Primăvara şi Toamna şi a Statelor Combatante, marile case puteau avea mai multe trupe, numite „cele trei armate", împărţite în armata de stânga, de dreapta şi de mijloc, sau cea de sus, de jos şi de mijloc. Este la fel de posibil ca numele de „cele

138

NOTE

trei armate" să nu implice existenţa a trei corpuri de armată, ci a unuia singur, divizat după cum era nevoie. 33. Du (a măsura) se referă la măsurătorile concrete, la cât de lung şi de lat era terenul pe care urma să se ducă lupta. 34. Lianq ;_ (cantitate, a estima o cantitate) se referă la numă­ rul de trupe, echipamentele şi proviziile necesare pentru a învinge. 35. Unităţile de măsură folosite de Sun Zi sunt yi trl.şi zhu �, un yi era 20 sau 40 lianq PW , adică aproximativ unul sau două kilograme (un lianq este 50 de grame), iar un zhu este a 24-a parte dintr-un lianq, puţin peste două grame. 36. Shi � (putere) este unul dintre cele mai importante şi pro­ blematice concepte din Arta războiului. Extrem de complex, conceptul este tradus diferit în funcţie de context, ca „pu­ tere", ,,forţă", ,,tactică", ,,strategie", ,, avantaj", ,,configura­ ţie" sau „situaţie/poziţie strategică". Aşa cum arată şi Ames, uneori este folosit aproape ca sinonim al lui xinq% (titlul capitolului anterior), ,,poziţie", ,,formă", cu deosebirea că xinq este mai degrabă poziţie sau formă fizică, iar shi include elemente ce merg dincolo de spaţiul fizic, precum morala, starea de spirit, logistica, momentul în timp etc. În capito­ lul anterior, Sun Zi vorbeşte despre aspectele concrete care pot influenţa rezultatul unui război, în vreme ce aici vor­ beşte despre cum poate beneficia o armată de pe urma acestor aspecte concrete pentru a deveni mai puternică şi a profita din punct de vedere strategic. În culegerea din Song, Wang Xi explică conceptul astfel: ,,Shi este transformarea avanta­ jelor adunate. Cei pricepuţi la luptă se pot folosi de avantaje pentru a obţine o victorie, fără să se ostenească". 37. Xinq minq %:g - deşi caracterele folosite înseamnă „formă" şi „nume", Cao Cao spune: ,, Steagurile şi stindardele se numesc xinq, tobele de metal se numesc minq" . Exegeţii chi-

Ji.

NOTE

139

nezi contemporani păstrează explicaţia lui Cao Cao, şi la fel face şi Ames, care le traduce „flags and pennants". În­ trucât steagurile şi tobele erau folosite la comanda trupelor, am ales să le înlocuim aici cu verbul „a comanda". Mair le traduce ad litteram „form and terms" (formă şi termeni), ex­ plicând într-o notă că preferă această traducere în locul expli­ caţiilor tradiţionale pentru că xing apare foarte des în text cu sensul de „formă". Nylan preferă explicaţia preluată de la Herrlee G. Creel, ,,duties and titles" (îndatoriri şi titluri). 38. Qi � (extraordinar, neconvenţional) şi zheng IE (drept, corect) formează o pereche antonimică greu de explicat. Încă din Song, Zhang Yu scria: ,, Sunt multe explicaţii pen­ tru qi şi zhenq". Cao Cao şi Li Quan descriu confruntarea directă drept zheng (dreaptă), iar atacurile din lateral sau din spate drept qi (neconvenţionale); Mei Yaochen spune că „să mişti este qi, să rămâi locului este zheng". Exegeţii contemporani, chinezi sau occidentali, traduc aproximativ identic, prin tactici directe sau tactici surpriză, ortodoxe sau neortodoxe. 39. Xu Jj: (vid, gol) şi shi W (plin, concret), traduse aici ca „puncte slabe" şi „puncte tari", sunt o pereche antonimică des întâlnită în gândirea chineză preimperială. În textul legist Hanfeizi din perioada Statelor Combatante scrie: ,, Si­ guranţa şi primejdia au de-a face cu binele şi răul, nu cu puterea şi slăbiciunea, iar existenţa şi dispariţia [unui stat] depind de [puterea] concretă (shi) şi deşartă (xu), nu de numărul mare sau mic de oameni" (cap. 25, paragraful 6). În context militar, ea se referă la situaţia internă, strategia sau puterea adversarului, putând fi interpretată aşa cum am interpretat-o şi noi. 40. Gama chineză tradiţională era pentatonică.

140

NOTE

41. Cele cinci culori tradiţionale sunt albastru, roşu, alb, negru şi galben; ele corespundeau şi celor cinci puncte cardinale (în ordinea culorilor), est, sud, vest, nord şi centru. 42. Conform medicinei tradiţionale chineze, cele cinci gusturi sunt acru, amar, dulce, iute şi sărat. 43. Referitor la această secvenţă, există o deosebire importantă între Unsprezece comentarii ale textului lui Sun Zi şi textul descoperit la Yinque shan. Tradiţional, atât în culegerea din Song, cât şi în cele Şapte clasice militare păstrate până astăzi, scrie chu qi suo bu qu l±l ;lţ }'i)T ,,să ieşi acolo unde el nu se grăbeşte", în faţa verbului qu (a se grăbi, a merge repede) fiind adverbul de negaţie bu (nu). În textele de pe plăcuţele de bambus de la Yinque shan, secvenţa apare chu qi suo bi qu l±l ;lţ }'i)T :16' ,, să ieşi acolo unde el precis se grăbeşte", în locul negaţiei bu apărând verbul modal bi :16' (a trebui, a fi necesar) . Exegeţii chinezi consideră înlocuirea lui bu cu bi o greşeală de scriere. Singurul care urmează textul de la Yinque shan este Ames, care elimină şi secvenţa următoare, ,,grăbeşte-te în locuri unde acesta nici că se aş­ teaptă". 44. În comentariile din Song sunt două interpretări ale lui guai � de la finalul acestui paragraf, guai qi suo zhi �;lţţi)T z. (pentru că îl trimit pe calea greşită). Pornind de la Cao Cao, una dintre explicaţii este aceea de „a greşi" sau „ciudat": „Guai este să greşeşti, să îşi greşească drumul". Li Quan îl explică la fel: ,, Să fac să fie ciudat şi să se îndoiască, astfel că duşmanul nu poate intra în luptă cu mine". O a doua explicaţie este cea de „a îndepărta", ,,a devia"; Zhang Yu îl explică astfel: ,,Când eu sunt acasă şi duşmanul vine spre mine, dacă eu am provizii multe, dar soldaţi puţini, iar el are provizii puţine, dar soldaţi mulţi, atunci mai bine să nu lupt. Deşi nu am tabere cu ziduri groase, dacă îl fac să se

T-ffl, ffl T-

ffl,

NOTE

141

îndoiască de situaţie şi să devieze de la cursul său, duşma­ nul cu siguranţă că nu va îndrăzni să mă atace". 45. Sun Zi vorbeşte pentru regele din Wu. Statul Yue, aflat la sud de Wu, era duşmanul statului Wu, pe care îl va cuceri şi îl va anexa în prima jumătate a secolului al V-lea î.Cr. Sun Zi încearcă să-l convingă pe regele Wu că o armată nume­ roasă nu duce neapărat la victorie. 46. În chineză este folosit shen 1$, al cărui sens de bază este cel de „fiinţă supranaturală"; prin extensie, el poate însemna ,,persoană cu un intelect deosebit", ,,divin", ,,ingeniozitate" sau „mister". 47. Cele cinci elemente sunt metalul, lemnul, apa, focul şi pă­ mântul. 48. În comentariile din Song sunt mai multe interpretări ale fragmentului jiao he er she X llJ îm % (le aşază cu faţa spre adversar) . Majoritatea comentariilor, începând cu Cao Cao, interpretează caracterul he ( l!J ) ca însemnând hemen ( l!J fm , poarta de intrare în tabăra militară, iar pe she (%), al cărui sens de bază este ,,locuinţă", ca „a (se) opri", ,,a staţi­ ona", sensul fragmentului fiind „i-au adunat în faţa porţii şi i-au aşezat"; Cao Cao adaugă că jiao he XllJ înseamnă liang jun xiang dui � ]l[ţ§ îf, ,,cele două armate se află faţă în faţă". Zhang Yu acceptă această explicaţie, dar mai adaugă una posibilă pentru jiao he, ,,să aduci trupele în armonie, abia apoi le poţi aşeza în tabără". Li Quan explică aceeaşi sintagmă ca jiao jian he za ye X rai l!J � iB, ,,să le amesteci [trupele] şi să le uniformizezi", adică „după ce aduni tru­ pele, puternici şi slabi, viteji şi fricoşi, înalţi şi scunzi, care te sprijină şi care nu, le amesteci şi le faci egale". 49. Jun zheng ]l[Ii&, Administrarea armatei, pare să fi fost un text de strategie militară din perioada dinastiei Zhou de Apus. Autorul este necunoscut, textul a dispărut, despre existenţa

142

NOTE

lui ştiindu-se doar datorită trimiterilor din alte texte cla­ sice, ca de exemplu Zuozhuan sau enciclopedia lui Du You, Tonqdian. 50. Titlul în chineză conţine caracterele Jiu bian fL �, unde Jiu înseamnă „nouă", iar bian, ,,schimbare", ,,întâmplare nepre­ văzută", ,,incident". Discuţiile se centrează în jurul cifrei „nouă", mai ales pentru că situaţiile descrise în acest capitol sunt peste nouă. În comentariile tradiţionale, cifra „nouă" nu este luată cu valoare absolută, are sensul de „maxim", „cel mai mult"; Wang Xi spune: ,, Nouă este limita de sus a numerelor; arta folosirii trupelor înseamnă să ai în vedere maximul de situaţii neprevăzute". O parte dintre aceste nouă situaţii sunt comentate şi în capitolul Si bian [9 �, ,,Cele patru situaţii", descoperit pe plăcuţele de la Yinque shan. 51. Planurile ce trebuie făcute pe un astfel de teren sunt deta­ liate de Jia Lin: ,,Când mă aflu în mijlocul unui loc periculos se cheamă că sunt pe teren uşor de încercuit, unde duşma­ nul poate să intre, dar pe care eu greu mai pot înainta şi de pe care cu greu mă pot retrage. Pe un astfel de teren trebuie să pregătesc dinainte strategii iscusite care să mă ajute şi să-l împiedice pe duşman să mă pună în dificultate". 52. Nu este foarte clar care sunt „cele cinci avantaje", wu li Ii lU. Cao Cao le numeşte „cele cinci treburi", wu shi Ii-$, fără a le detalia; Jia Lin spune că „cele cinci avantaje sau cele cinci situaţii sunt parte din cele nouă situaţii"; Wang Xi vorbeşte despre cele cinci situaţii avantajoase ale terenului. Chen menţionează că există şi comentatori care consideră wu Ii un caracter greşit, în locul lui trebuind să apară di :1:-fu , ,,pământ", întărind ideea că este vorba de avantajele pe care le oferă terenul. Guo şi Zhang le interpretează ca refe­ rindu-se fie la cele cinci situaţii în care comandantul nu trebuie să acţioneze ca de obicei (,, Sunt drumuri pe care nu

NOTE

143

trebuie să le urmeze, armate pe care nu trebuie să le atace, cetăţi pe care nu trebuie să le ia cu asalt şi locuri în care nu trebuie să lupte. Sunt porunci ale suveranului pe care nu trebuie să le îndeplinească"), fie la cele cinci condiţii de la începutul capitolului (,, Nu-şi face tabăra pe teren dificil, întâmpină trupele aliate unde există drumuri de acces, nu zăboveşte unde poate fi izolat, face planuri pe terenul unde poate fi încercuit şi luptă pe terenul unde nu mai are de ales"). Nylan observă şi ea ambiguitatea, alegând să traducă „the five methods to take advantage of the terrain" (cele cinci metode de a profita de teren), în vreme ce Ames şi Mair traduc doar ce apare în text, ,, the five advantages" ( cele cinci avantaje). 53. Shi sheng f,5α este tradus aici „să vezi soarele" pornind de la comentariul lui Cao Cao, ,,sheng este soarele". Sensul pro­ priu al cuvântului sheng este „viu", ,,viaţă", el putând fi legat de sintagma sheng di '.1:.±-ili. din primul paragraf al primului capitol (vezi nota 1) şi interpretat ca „loc larg" sau „loc prielnic". 54. Există două interpretări ale propoziţiei zhan long wu deng ,Jt �$!{[;1r, în funcţie de explicaţia caracterului long � ­ Unii comentatori văd în long � o formă greşită a caracte­ ruluijiang �Îf, ,,a coborî", astfel că explicaţiile lui Li Qiao şi Zhang Yu sunt că, dacă adversarul aflat pe loc înalt coboară să te atragă în luptă, să nu urci spre el. Du Mu şi Mei Yao­ chen spun că long � înseamnă „înalt", prin urmare sensul propoziţiei este acela că dacă adversarul ocupă un loc înalt nu trebuie să urci să-l ataci. 55. Lupta dintre Împăratul Galben şi ceilalţi patru împăraţi apare şi în capitolul ,, Împăratul Galben îl atacă pe Împăratul Roşu" de pe plăcuţele de bambus de la Yinque Shan. Este vorba despre legenda conform căreia Împăratul Galben,

144

NOTE

strămoşul poporului chinez, se luptă şi îi cucereşte pe cei­ lalţi patru împăraţi legendari aşezaţi în cele patru puncte cardinale. 56. În comentariile din Song este menţionat că în alte variante aici apare „Când îşi omoară caii să mănânce carne, trupele nu mai au provizii". Restul textului este identic. 57. Caracterul folosit în chineză este gua care poate fi tra­ dus prin „a agăţa", ,,îngrijorat" sau „sfoară", prin urmare traducătorii de limbă engleză preferă echivalentul „hanging" (atârnat) (Mair, Nylan) sau „entangled" (încurcat) (Ames). Pornind de la sensul său etimologic, acela de „a marca prin­ tr-o linie" şi „a segmenta", am optat pentru traducerea lui prin „restrâns", ţinând cont şi de mişcările restrânse pe care trupele le pot face pe un astfel de teren. 58. În chineză este zhi 5[ (ramură), prin urmare am ales tra­ ducerea „împrăştiat", în sensul în care terenul se împrăştie în diverse direcţii precum ramurile unui arbore. 59. Tian 7(. aici este înţeles cu sensul de „moment oportun", ,,moment favorabil". 60. San � (a (se) împrăştia) - Cao Cao explică acest concept astfel: ,, Trupele iubesc pământul şi fiind aproape de casă se risipesc uşor", iar Li Quan spune: ,, Trupele depind de pă­ mânt, dacă li se face dor de soţie şi copii pleacă iute care încotro, de aceea se numeşte teren pe care se împrăştie". Mair este de altă părere, explicaţia sa ţine de faptul că, lup­ tând pe propriul teritoriu, comandantul militar păstrează comanda trupelor, nu le împrăştie, adică nu le trimite să lupte sub comanda regelui. 61. Qing $1 (uşor) - Cao Cao: ,, Ofiţerii şi soldaţii toţi se întorc uşor"; Du Mu: ,, După ce armata înaintează şi trece graniţa, neapărat să ardă bărcile şi podurile, să le arate oamenilor

:J=t,

NOTE

145

că nu au gând de întoarcere". ,, Uşor" are aici sensul de teren care nu necesită pregătiri speciale. 62. Zheng � (a disputa, a rivaliza, a se întrece) - Cao Cao: ,,Cei puţini îi pot învinge pe cei mulţi, cei slabi îi pot ataca pe cei puternici"; Du Mu spune că un astfel de teren trebuie să fie un loc strategic, în care se pătrunde greu. 63. Zhong .;i: (important, esenţial, greu) - Cao Cao: ,, Teren de pe care este dificil să te întorci"; Li Quan: ,,Înseamnă să-ţi menţii voinţa"; Zhang Yu: ,, Să pătrunzi adânc în teritoriul inamicului, să treci de multe dintre cetăţile lui, ofiţerii şi soldaţii să fie hotărâţi şi să nu aibă dorinţa de a se întoarce, acesta este terenul de pe care te retragi cu greutate". 64. Zhuan Zhu .$ � a fost un asasin din perioada Primăvara şi Toamna, unul dintre cei „patru mari asasini". A fost plă­ tit de prinţul Guang să-l omoare pe regele Liao din Wu, pe care l-a ucis la un ospăţ cu un pumnal ascuns în burta unui peşte, în anul 515 î.Cr. A fost şi el ucis de gărzile regale. După asasinat, prinţul Guang s-a proclamat rege şi a domnit sub numele de Helu (Helu). Cao Gui l!f#tl (numit şi Cao Hui lf ffi sau Cao Mo lf PK) a fost un general din dinastia Zhou de Apus, vestit pentru curajul său. A rămas în istorie ca asasin (din cauza lui Sima Qian, care îi include povestea în capitolul „Biografiile asasinilor" din Însemnări istorice), deşi nu se ştie pe cine a asasinat. 65. Muntele Heng din provincia Shanxi este cel mai nordic dintre cei „cinci mari munţi" (wu yue Ji Hi- ) , consideraţi sacri încă din timpul dinastiei Zhou. Cei cinci munţi sunt asociaţi cu cei cinci împăraţi care apar menţionaţi în textul lui Sun Zi (vezi capitolul III din fragmentele descoperite la Yinque shan). În text, muntele nu este numit Heng, ci Chang (heng 't_j şi chang 1fţ sunt sinonime, înseamnă „permanent", „etern"), cel mai probabil pentru că numele personale ale

146

NOTE

împăraţilor erau tabu şi nimeni nu avea voie să le rostească sau să le scrie, iar pe împăratul Wen al dinastiei Han (203157 î.Cr.) îl chema Liu Heng. Textul inclus în comentariile din Song pare să fie posterior acestei date şi de aceea fo­ loseşte Chang în loc de Heng, în vreme ce pe plăcuţele de bambus de la Yinque shan muntele apare cu numele lui ade­ vărat, Heng. 66. Vezi nota 45. 67. Se pare că pentru a-şi demonstra voinţa de a lupta până la final comandanţii legau picioarele cailor şi îngropau roţile carelor ca să-i împiedice pe oameni să fugă. 68. Există mai multe interpretări ale frazei gang ruan jie de, di zhi li ye �U �1i, :1:-lliz.Jl!!. fil, ,,să obţii şi ce este tare, şi ce este moale este temeiul [folosirii] terenului", în funcţie de cum sunt înţelese caracterele gang�U „tare" şi ruan ,,moale". Nylan le interpretează drept caracteristici ale terenului, putând fi înţelese ca fiind legate de tipul concret de teren, cu sol tare sau moale, sau ca un teren mai dificil sau mai uşor de trecut. Ames le traduce ca atare, dar adaugă o notă (nota 203) unde spune că cele două caractere pot fi inter­ pretate ca „shock units" (trupe de şoc) şi „weaker troops" (trupe mai slabe). Comentariile tradiţionale înclină spre interpretarea celor doi termeni ca fiind atribute ale trupe­ lor, astfel că Mei Yaochen spune: ,,În armată nu există tare şi moale, totul este de trebuinţă şi este strategia care vine de la felurile de teren"; Wang Xi spune că „Tare şi moale sunt puternic şi slab", iar Zhang Yu comentează: ,, Dacă foloseşti avantajele terenului, atunci şi soldaţii slabi îl pot învinge pe inamic, ce să mai spunem de cei puternici? Avan­ tajele terenului sunt ceea ce face posibilă folosirea şi a celor puternici, şi a celor slabi". Comentatorii chinezi de astăzi urmează linia celor tradiţionali.

*

*

NOTE

147

69. Zhuhou zhi di � f�tz..:l:i!! - în teritoriul seniorilor feudali, adică al statelor din jur. 70. Deşi este o reluare a tipurilor de teren din primul paragraf, termenii folosiţi aici de Sun Zi pentru fiecare tip de teren nu sunt întotdeauna aceiaşi şi nici nu apar în aceeaşi ordine. 71. După erodarea puterii centrale, în cea de-a doua parte a dinastiei Zhou, seniorii feudali, teoretic încă vasali regelui, încep să poarte războaie în numele curţii regale cu scopul de a o apăra de triburile non-chineze şi de a-i extinde teri­ toriul. Cu timpul, cel mai puternic senior feudal va lua titlul de ba 8, hegemon, devenind un fel de conducător interstatal, acceptat ca atare de curtea regală, influenţa sa întinzându-se şi asupra statelor mai puţin puternice din vecinătate. 72. Li Quan comentează: ,, Ordinul odată transmis, închide graniţele şi rupe însemnele de trecere, ca nu care cumva să apară vorbe de descurajare care să vâre frica şi îndoiala în inimile mulţimii şi ale soldaţilor". Du Mu spune: ,,Cei care nu pătrund sunt oare trimişii duşmanului? Dacă trimişii duşmanului nu sunt primiţi, de ce închid trecătorile şi rup însemnele de trecere, şi ce înseamnă să nu mai existe legă­ tură? Răspunsul este: Închiderea trecătorilor şi ruperea în­ semnelor de trecere nu-i mai lasă pe oameni să iasă şi să intre în ţară, aceasta de teamă că duşmanul va trimite spioni pe ascuns sau îşi va ascunde urmele şi va scăpa în ultima clipă, ori îşi va însuşi însemnele de trecere şi, sub un nume mincinos, va veni să mă pândească. Să nu-i primeşti pe tri­ mişii duşmanului înseamnă că şi dacă duşmanul trimite un sol nu trebuie să fie primit de teamă să nu fie vreun om în­ ţelept, asemenea lui Zhang Mengtan sau Lou Jing, care să vadă puţin, dar să priceapă planul, care pot să cântărească punctele mele tari şi slabe". Zhang Mengtan a fost un ministru

148

NOTE

foarte priceput al suveranului statului Jin din perioada de început a Statelor Combatante, iar Lou Jing a fost consi­ lierul lui Liu Bag, întemeietorul dinastiei Han. 73. Vezi nota 18. 74. Li Quan spune: ,, Să dai foc taberelor ca să ucizi ofiţerii şi soldaţii". 75. Acestea sunt patru dintre cele douăzeci şi opt de case (xiu 1EÎ) în care erau grupate constelaţiile, în funcţie de fazele lunii. În China veche, fiecare fază a lunii din cele aproxima­ tiv 28 de zile necesare lunii pentru o rotaţie completă în jurul pământului avea propriul nume şi îi corespundea unei anumite „case". 76. Du Mu comentează: ,, Textul de mai sus vorbeşte despre cele cinci situaţii în care focul trebuie pus înăuntru, dar dacă duşmanul ocupă un loc pustiu ori mlăştinos cu ierburi multe sau dacă se poate da foc taberei şi gardurilor, atunci trebuie să pui foc la momentul potrivit, nu este nevoie să aştepţi să se pună foc dinăuntru şi abia apoi să răspunzi, ca nu care cumva să ardă chiar duşmanul ierburile, şi atunci nu mai este de nici un folos dacă dai foc". 77. Sunt două posibile interpretări ale fragmentului qu yi huo zuo qonq zhe minq, yi shui zuo qonq zhe qianq $ 1ti: Jjl::;j!r ll}l , � 7.K 1ti:Jj(:;j!r��, în funcţie de interpretarea caracterului minq ll}l . Pornind de la comentariile tradiţionale, unii înţeleg acest fragment astfel: ,,să te ajuţi de foc într-un atac în­ seamnă să înţelegi cum să câştigi uşor, iar să te ajuţi de apă într-un atac înseamnă să fii puternic", alegând sensurile de „clar", ,,evident" pentru caracterul minq; alţii îi dau lui minq sensul de „genial", ,,înţelept", astfel că fragmentul poate fi înţeles „să te ajuţi de foc într-un atac înseamnă să fii înţe­ lept, iar să te ajuţi de apă într-un atac înseamnă să fii pu­ ternic". Ambele citiri sunt posibile.

�.:k

NOTE

149

78. Nu este foarte clar la ce se referă Sun Zi când spune „înăun­ tru şi în afară", este posibil să fie înăuntrul şi în afara ţării, în zonele centrale şi la periferie, înăuntrul şi în afara cetăţii în care se afla guvernul sau în rândurile armatei şi ale ma­ selor. 79. Cifra are la bază sistemul de taxare din perioada preimpe­ rială. Cao Cao spune: ,,În vechime, opt familii alcătuiau o unitate (lin), şi dacă o familie pleca la război, celelalte şapte familii trebuiau să lucreze pentru ei; când spui că a fost adu­ nată o armată de o sută de mii de oameni, şapte sute de mii de oameni nu pot merge la câmp". 80. Titlurile sau banii sunt folosiţi pentru plata iscoadelor, iar cei care nu se îndură să se despartă de acestea sunt consi­ deraţi lipsiţi de omenie, pentru că din zgârcenie provoacă suferinţă şi îşi pun statul în primejdie. 81. Yi Zhi (sau Yi Yin) a fost unul dintre sfetnicii cei mai apro­ piaţi ai lui Zi Lu, cel care îl va înlătura de la putere pe regele Jie al dinastiei Xia şi va întemeia dinastia Shang (numită şi Yin), domnind sub numele de regele Tang. Legenda spune că Yi Zhi a fost la început bucătarul lui Zi Lu şi că a profitat de faptul că se putea apropia de stăpânul său pentru a-şi spune părerile legate de starea de fapt. Zi Lu a fost uluit de talentul politic al lui Yi Zhi şi l-a numit guvernator (yin) . Lu Ya (sau Jiang Ziya) a fost un om politic şi general din dinastia Shang (Yin) care, sătul de abuzurile regelui Zhou din Shang, a părăsit curtea regală şi s-a alăturat regelui Wen şi apoi fiului acestuia, regele Wu, ajutându-i să răstoarne dinastia Shang (Yin) şi să înfiinţeze o nouă dinastie numită Zhou. 82. În mormintele de la Yinque shan au fost descoperite doar fragmente incomplete, fiind nevoie de câţiva ani pentru a le pune în ordine. Semnul o marchează lipsa unui caracter

150

NOTE

care nu a putut fi echivalat; · · · · · · marchează lipsa unei sec­ venţe de caractere; în parantezele pătrate sunt caracterele lipsă, dar care au putut fi deduse logic sau apar într-o altă secvenţă din text. În textele vechi se întâmplă adesea ca un caracter să fie înlocuit cu un alt caracter cu pronunţie sau grafie asemănătoare; în cazul de faţă, caracterele corecte sunt cele din parantezele rotunde. 83. Statul Jin, situat în centrul Chinei de astăzi, a fost unul din­ tre cele mai importante state din perioada Primăvara şi Toamna. Spre finalul acestei perioade, Jin decade şi este controlat de şase clanuri - Fan, Zhonghang, Zhi, Han, Zhao şi Wei. 84. Wan IBn (scris în text cu varianta �) era o unitate de supra­ faţă din China antică, egală cu 12 sau cu 30 de mu (1 mu = 0,33 ha). 85. Este vorba de cei cinci împăraţi din cele cinci regiuni: Îm­ păratul Galben se afla în centru, cel Negru la nord, cel Verde la est, cel Roşu la sud şi cel Alb la vest. Erau văzuţi drept diverse manifestări ale zeului suprem, Zeul Cerului (Tian 7:). Împăratul Galben este cel mai important dintre cei cinci, considerat strămoşul poporului chinez. 86. Am tradus aici yin �Î ca „ umbră şi rece". 87. Regele Tang a fost primul rege al dinastiei Shang (16001045 î.Cr.), model de virtute şi guvernare. 88. Jie a fost ultimul rege al dinastiei semilegendare Xia (20701600 î.Cr.), considerat un tiran care a dus dinastia la pieire. 89. Regele Wu a fost primul rege al dinastiei Zhou, despre care se crede că a domnit între 1046 şi 1043 î.Cr. 90. Zhou a fost ultimul rege al dinastiei Shang, care a domnit probabil între 1075 şi 1046 î.Cr.

NOTE

151

91. Sun Zi se numeşte pe sine wai chen Y-r � ' ,,slujitorul venit din afară", pentru că fusese primit la curtea regelui din Wu, nu făcea parte din anturajul acestuia. 92. În carele antice erau trei persoane: căruţaşul care mâna caii stătea la mijloc, în stânga lui se afla persoana cu rangul cel mai înalt, iar în dreapta, un însoţitor.

B IBLIO GRAF IE

Cheng, Anne, Istoria qândirii chineze, tr. Florentina Vişan şi Viorel Vişan, Polirom, Iaşi, 2011. Childs-Johnson, Elizabeth (ed.), The Oxford Handbook of Early China, Oxford University Press, Oxford, 2020. Confucius, Analecte, tr. Florentina Vişan, Humanitas, Bucu­ reşti, 1995. Di Cosmo, Nicola (ed. ), Military Culture in Imperial China, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts and London, England, 2009. Han Fei Zi, The Complete Works of Han Fei Tzu, vol. 1, tr., note şi comentarii W.K. Liao, Arthur Probsthain, London, 1939. Hsu, Cho-yun, ,,The Spring and Autumn Period", în Michael Loewe şi Edward L. Shaughnessy (ed. ), The Cambridqe His­ tory of Ancient China: From the Oriqins of Civilization to 221 B.C., Cambridge University Press, Cambridge, 1999, pp. 545-586. Lao Zi, Cartea despre Dao şi putere, cu ilustrări din Zhuang Zi, introd., tr. din chineza veche şi note de Dinu Luca, Huma­ nitas, Bucureşti, 1993. Lewis, Mark E., ,,Writings on Warfare Found in Ancient Chinese Tombs", în Sino-Platonic Papers nr. 158 (aug. 2005), Univer­ sity of Pennsylvania, Philadelphia, 2005.

15 4

BIBLIOGRAFIE

Lewis, Mark E., ,,Warring States: Politica! History", în Michael Loewe şi Edward L. Shaughnessy (ed. ), The Cambridge His­ tory of Ancient China: From the Origins of Civilization to 221 B.C., Cambridge University Press, Cambridge, 1999, pp. 587-65 0.

Loewe, Michael şi Shaughnessy, Edward L. (ed. ), The Cambridge History of Ancient China: From the Origins of Civilization to 221 B.C., Cambridge University Press, Cambridge, 1999. Meng Zi, Mengzi (Mencius), comentarii şi tr. Fang Yong, Zhong­ hua shuju, Beijing, 2010. Meyer, Andrew, ,, The Shi, Diplomats and Urban Expansion during the Warring States Period", în Elizabeth Childs­ Johnson (ed. ), The Oxford Handbook of Early China, Oxford University Press, Oxford, 2020, pp. 657-671. Meyer, Andrew, ,, Reading «Sunzi» as a Master", în Asia Major, 30 (1) , 2017, pp. 1-24. Miyazaki, Ichisada, China's Examination Hell: The Civil Service Examinations of Imperial China, tr. Conrad Schirokauer, Weatherhill, New York & Tokyo, 1976. Mo Zi, Mozi quan yi (Mozi - traducere completă), comentarii şi tr. Zhou Caizhu şi Qi Ruiduan, Guizhou renmin chuban­ she, Guiyang, 2009. Pines, Yuri, The Everlasting Empire: The Politica! Culture of An­ cient China and Its Imperial Legacy, Princeton University Press, Princeton, N.J., Oxford, 2012 . Rand, Christopher C., Military Thought in Early China, State University of New York Press, Albany, 2017. Sima Qian, Shiji quan yi (Însemnări istorice - traducere completă), tr. Yang Yanqi, Guizhou renmin chubanshe, Guiyang, 2001. Sun Tzu, The Art of War: A New Translation by Michael Nylan, W.W. Norton & Company, New York, 2020.

B I B L I O GRAF IE

155

Sun Tzu, Sun-Tzu: The Art of Warfare, comentarii şi tr. Roger T. Ames, Ballantine Books, New York, 1993. Sun Wu, Shiyi jia zhu Sunzi (Unsprezece comentarii ale textului Sunzi), ed. îngrijită de Yang Bing' an, Zhonghua shuju, Bei­ jing, 2011. Sun Wu, Sun Zi bingfa (Arta războiului a lui Sun Zi), comentarii Cao Cao, tr. Guo Huaruo, Shanghai guji chubanshe, Shang­ hai, 2006. Sun Zi, Sunzi xin zhu (Noi comentarii ale textului Sunzi), comen­ tarii Zhang Wenru, Zhonghua shuju, Beijing, 2018. Sun Zi, Sun Zi bingfa (Arta războiului a lui Sun Zi), comentarii şi tr. Chen Xi, Zhonghua shuju, Beijing, 2011. Sun Zi, The Art of War: Sun Zi's Military Methods, tr. Victor H. Mair, Columbia University Press, New York, 2007. Sun Zi, Sun Zi bing fa zhu yi (Arta războiului a lui Sun Zi - co­ mentarii şi traducere), comentarii şi tr. Li Ling, Bashu shushe, Chengdu, 1991. Tu Wei-Ming, Way, Learning, and Politics: Essays on the Confu­ cian Intellectual, State University of New York Press, Albany, 1993. Tu Wei-Ming, ,,The Idea of Human in Mencian Thought: An Approach to Chinese Aesthetics", în Susan Bush & Chris­ tian Murck (ed.), Theories of the Arts in China, Princeton University Press, Princeton, 1983, pp. 57-73Xun Zi, Calea guvernării ideale, tr. Luminiţa Bălan, Polirom, Iaşi, 2004.

CUPRINS

Prefaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . - 5 Notă asupra traducerii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 Notă asupra pronunţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 ARTA RĂZ BOIULUI

I - Pregătiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 II - La război. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 III - Planificarea atacului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 IV - Poziţionarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51 V - Puterea armatei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55 VI - Puncte slabe şi puncte tari. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 9 VII - Confruntarea armatelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65 VIII - Cele nouă situaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71 IX - Desfăşurarea armatelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75 X - Terenul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 XI - Cele nouă tipuri de teren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87 XII - Atacul cu foc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 XIII - Despre iscoade . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

101

CAPITOLELE ADIŢIONALE DESCOPERITE ÎN MORMINTELE HAN DE LA YINQUE S HAN I - Întrebările lui Wu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 II - Cele patru situaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

111

III - Împăratul Galben îl atacă pe Împăratul Roşu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115 IV - Terenul (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119 V - Întâlnirea cu regele Wu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123 Principalele dinastii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129 Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153