De la Karl Marx la Coca-Cola: dialog deschis cu Alin Teodorescu 9735697084

Citation preview

ADRIAN NĂSTASE de la Karl Marx la Coca-Cola

dialog deschis cu Alin Teodorescu

(\)

nemira

ADRIAN NĂSTASE de la Karl Marx la Coca-Cola

dialog deschis cu Alin Teodorescu

(\)

nemira

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a Romaniei NĂSTASE, ADRIAN De la Karl Marx la Coca-Cola: [interviuri acordate lui Alin Teodorescu) I Adrian Năstase. - Bucureşti: Nemira, 2004 ISBN 973-569-708-4 I. Teodorescu, Alin 32(047.53) ADRIAN NĂSTASE DE LA lOpulaţia, pierde partidul şi, dacă nu ai noroc, îţi compromiţi irevocabil cariera politică. Care este cea mai dificilă însărdnare a Primului-Ministru? Dar cea mai plăcută? Funcţia

de Prim-Ministru are, fără îndoială, unele avantaje, dar îţi ridică şi o serie de P.robleme. Într-un fel, aş spune că fiecare însărcinare este dificilă prin faptul că implică o resţ>on­ sabilitate uriaşă. Deşi am preferat ca de fiecare dată când aJung acasă să las la uşă problemele de la serviciu, mi se Întâmplă adesea ca seara, când mă retrag în familie, să mă gândesc că actele pe care mi-am pus semnătura în cursul zilei afectează soarta amilioane de oameni. Iar această povară nu este deloc usor de dus, mai ales într-o ţară ca a noastră, cu atât de multe probÎeme. Îmi aduc aminte de un articol din Financial Times în care autorul spunea că în România raportul dintre numărul de angajaţi şi beneficiarii de asigurări sociale este atât de alarmant, încât l-ar face pe un Prim-Ministru dintr-o ţară europeană să nu poată dormi. Şi, într-adevăr, jurnalistul respectiv avea mare dreptate. În România sunt încă destule probleme care te împiedică să dormi liniştit. Să înţeleg că dormiţi puţin?

. ~u. porm suficient. Nu mai.p.u_ţin de cin~i ore P: n.oapte, dar n1c1 mai mult de şase. Cred că a1c1 importanta este chsc1plina personală. Am auzit că unii politicieni declară că nu dorm decât trei ore pe noapte din cauza volumului de muncă. Am mari îndoieli în privinta sincerităţii acestora. Şi chiar dacă ar fi adevărat, după două-trei zile de asemenea program, se instalează o oboseală care face ca în restul de douăzeci şi una de ore să nu poţi face nici cât în cele opt de program normal ale unui funcţionar odihnit. Dar, revenind la întrebarea iniţială, cea mai dificilă însărcinare a Primului-Ministru este însăşi exercitarea şi responsabilitatea enormă a funcţiei.

103

-

DE LA KARL MARX LA (OCA-COLA - --

-

- --

-

-

-

- -- - -

Cât priveşte a doua întrebare, daţi-mi voie să vă dau exact acelaşi răspuns. Partea cea mai plăcută este tot exercitarea funcţiei de Prim-Ministru. Satisfacţia maximă pe care o poate avea un om politic este aceea de a avea la dispoziţie toate instrumentele şi pârghiile pentru a putea"lua decizii î~ folosul 5~rii pe care o conauce. Personal, cred că 1n actualul sistem politic din România, funcţia de Prim-Ministru este poziţia politică ce îţi oferă cele mai multe posibilităţi de exprimare. Da, e foarte greu să fii Premier, dar în acelaşi timp îmi place foarte mult ceea ce fac şi cred că perioada în care am exercitat mandatul a fost cea mai concentrată şi intensă etapă a carierei mele politice. Cum este trecerea de la ofuncţie executivă centrată pe problematica externă la una legată în cea mai mare parte de agenda internă? Sigur, diferenţa este destul de mare. Dacă în calitate de Ministru de Externe ai de gestionat un domeniu relativ restrâns de activitate, funcţia de Prim-Ministru te solicită infinit mai mult. În cazul meu, trecerea a fost într-o oarecare măsură uşurată de activitatea parlamentară care mi-a oferit o cunoaştere detaliată a problemelor interne. Acum, privind lucrurile retrospectiv, cred că dacă aş fi trecut brusc de la poziţia de Ministru de Externe la cea de Prim-Ministru, aş fi avut serioase probleme de adaptare. Mecanismele de exercitare a unei funcţii executive sunt în g~neral aceleaşi, dar diferenţele de agendă sunt totuşi mult mai man. Aţi încercat în dese rânduri să promovaţi tineri în poziţii de decizie. Nu vă e teamă că lipsa lor de experienţă ar dăuna activităţii şi în cele

t04

din urmă v-ar putea afecta? Promovarea tinerilor în poziţii de decizie cred că este datoria oricărui demnitar, nu numai în România. S-a speculat adesea că astfel de promovări se fac de dragul unei imagini mai bune. Se poate ca imaginea celui care susţine tinerii să se îmbunătăţească. Oamenii apreciază, în general, astfel de lucruri. Dar nu acesta este adev~ratul scop: dac~ ar fj si~~r~ motiv~ţie, atunci riscurile ar deveru destul de mart. Gand1ţ1-va numai la faptul că toate greşelile lor l-ar afecta în primul rând pe cel care i-a promovat, ca să nu mai vorbim de problemele create asupra sectorului public în care activează. Din experienţa mea, sunt foarte multe domenii în care tinerii

-

- - - - - -- -- - - - - - - - ADRIAN

NAS TASE -

lucrează mai bine decât cei mai în vârstă. Sunt mai dinamici, mai flexibili, au o putere de muncă mai mare şi, nu în ultimul rând,

sunt mai oneşti. În plus, fiind atât de aplecaţi asupra a ceea ce fac, tinerii dobândesc rapid experienţă, astfel că acest »handicap" care este aruncat cel mai adesea în faţă, după părerea mea, nu există. Puteţi să ne daţi un

exemplu?

Exemplul care mi-e cel mai la îndemână este situaţia actualului Ministru de Externe. La începutul anilor '90, când îndeplineam mandatul de Ministru de Externe, l-am promovat pe tânărul, pe atunci, Mircea Geoană în functia de Director în minister. Asa a intrat el în viaţa publică şi polincă. Evoluţia sa ulterioară nu mi-a înşelat încrederea şi aşteptările, Mircea fiind în prezent unul dintre cei mai valoroşi membri ai echipei guvernamentale. Un alt nume reprezentativ este Victor Ponta. Faptul că el a atras în scurt timp asupra sa atenţia opoziţiei este cea mai bună confirmare a faptului că nu am greşit atunci când l-am susţinut. Dacă nu avea valoare, dacă era un demnitar şters şi lipsit de interes, pur şi simplu nu ar fi fost luat în seamă. Faptul că el a devenit o vreme inamicul public numărul unu al opoziţiei înseamnă că Victor este foarte bun, adică este perceput de adversarii politici drept o ameninţare serioasă. Acest fapt şi activitatea sa în fruntea Corpului de Control al Primului-Ministru reprezintă pentru mine argumente suficiente pentru a avea încredere deplină în Victor. Am promovat foarte mulţi tineri, precum Titus Corlăţean, Bogdan Aurescu, Cristian Jura, dar şi pe alţii. Sunt zeci de persoane tinere şi foarte tinere care lucrează în Guvernul pe care îl conduc, iar activitatea lor este atât de bună, încât mă oazez în orice clipă pe ei. Cred că aş putea în orice moment să formez un Guvern acceptabil din tinen sub patruzeci de ani! Între anii 1996 şi 2000, România a fost condusă de trei guverne, fiecare marcat de numeroase tensiuni. Care este secretul stabilităţii Guvernului pe care îl conduceţi?

Perioada 1996-2000 a fost marcată de o instabilitate politică permanentă care a influenţat psihologia românilor, afectând puternic credibilitatea clasei politice şi a principalelor instituţii ale

1os

-

DE LA KARL MARX LA (OCA-COLA - - --

- - -- -- -- --

statului. De aceea, în 2000, principala noastră misiune a fost să recreăm perce.P.ţia că România este o ţară ~uvernată, în care autoritatea legii şi a instituţiilor statului trebuie să fie respectată. După doi, trei ani de guvernare, am reuşit să atingem acest obiectiv, datorită în bună măsură stabilităţii Guvernului pe care îl conduc. Cât despre secretul acestei stabilităţi, ea se datorează unui complex de factori dintre care aş aminti soliditatea echipei de guvernare, relaţiile bune dintre Miniştri şi dintre mine şi Miniştri, normalizarea relaţiilor dintre Preşedinte şi Guvern după perioadele de conflict dintre 1996-2000, sprijinul politic constant în Parlament, dar şi elemente, la prima vedere secundare, precum autoritatea Primului-Ministru conferită de calitatea de Preşedinte al partidului aflat la guvernare sau stabilitatea internă din cadrul PSD. Pe de altă parte, nu aş vrea să se creadă că la şedinţele de Guvern domneşte o armonie paradiziacă. Fiecare Ministru este o personalitate, fiecare are domenii de activitate care uneori inteiferează şi apar tensiuni sau dezbateri fireşti. Important este însă că aceste dezbateri nu depăşesc nivelul argumentelor solide, raţionale. Simţiţi astăzi în relaţia şi

cu Preşedintele vreo ingerinţă în activităţile

deciziile Guvernului?

N~ cred că. e cazul! În relaţia dintre G.uvernul pe care îl ~onduc ş1 Preşedinte nu pot spune că au existat probleme maJore. Situaţia noastră este una fericită pentru că domnul Ion Iliescu şi cu mine avem avantajul că, lucrând împreună de atâţia ani, comunicăm foarte uşor şi putem să ne stabilim o agendă comună. Din păcate însă, România a avut şi experienţa a două crize de Guvern care au arătat că, dacă nu sunt îndeplinite anumite condiţii, Preşedintele poate avea o relaţie proastă cu Primul-Ministru, ceea ce determină probleme serioase pentru întreaga ţară. Relaţia dintre Preşedinte şi Primul-Ministru nu trebuie să se regleze în funcţie de înclinaţiile lor personale. Nu putem să ne aşteptăm ca de fiecare dată Preşedintele să se înţeleagă cu Primul-Ministru, să comunice uşor, să stabilească foarte clar ce e de făcut. To tul e să lucreze împreună pe anumite proiecte şi, în acelaşi timp, fiecare să ştie care îi este treaba. Adică este nevoie de o reglementare şi o separare cât mai clară a atribuţiilor şi 106

responsabilităţilor.

- - - - --

- -- - - - - - - -- A o R I A N N Ă s TA s E

-

Pe de altă parte, eu cred că este important ca Preşedintele să ştie că Guvernul este siguranţa care sare dacă sunt probleme în ţară. Este şi cazul meu ş1 sunt conştient de aceste riscuri. Relaţia domnului Preşedinte Iliescu cu mine este de aşa natură, încât astfel de probleme nu s-au pus în nici un fel, tocmai pentru că, repet, ne cunoaştem de foarte multă vreme şi domnul Preşedinte ştie exact cum gândesc eu, iar eu ştiu în mare parte cum gândeşte dânsul. Este o relaţie rară, pe care o preţ1.1iesc foarte mult şi din care cred că am învătat fiecare foarte multe. Credeţi că v-aţi

fi

' înţeles la fel dacă Preşedintele dumneavoastră era

Emil Constantinescu?

E o întrebare foarte bună, pentru că îmi oferă ocazia unei exemplificări care ar putea explica mai clar punctul meu de vedere. Ce s-ar fi întâmplat, pe Constituţia actuală, dacă Guvernul pe care-l conduc trebuia să lucreze, să spunem, cu domnul Presedinte Emil Constantinescu? Ar fi putut apărea o mulţime de ~cântei în condiţiile în care Preşedintele ar fi dorit să P.articipe la fiecare şedinţă de Guvern pentru a-şi impune punctele ae vedere. De asemenea, ne-am fi putut aştepta la un blocaj legislativ în sensul că Presedintele putea opri promulgarea unora dintre legi. Acestea ar {i trebuit să se întoarcă înapoi la Parlament pentru încă un vot - cu majoritate de două treimi - pe care, probabil, nu l-ar fi obţinut. Aceste întârzieri în procesul de luare a deciziilor ar fi generat în cele di1;1 urmă o criză politi~. Sigur, am dat e~e,:nplul lui EfI!il Constantinescu pentru că el chiar a generat o criza de Guvern 1n 1999, dar la fel de bine ar putea fi orice altă persoană care, din cauza unor neînţelegeri .Politice şi personale cu Primul-Ministru, ar arunca tara în criză s1 ' , instabilitate. Şi mai e ceva. Să nu uităm lecţia pe care ne-au oferit-o alegerile locale pentru Bucureşti, din 2000: primar PD şi consiliu general donnnat de PSD. Cum s-a întâmplat în Bucureşti, am putea ajunge la o situaţie în care Preşedintele să reprezinte o anumită formaţiune/olicică, iar alegerile parlamentare să fie câştigate de un parti aflat în conflict cu şeful statului. În mod natural, trebuie să ne aşteptăm ca Preşedintele să nu se înţeleagă cu Guvernul. România nu a experimentat încă o asemenea siruaţie, dar ea e posibilă. Care ar fi soluţia ieşirii dintr-o asemenea situaţie, alta decât generarea unei crize, nu se poate spune.

107

REUŞITE ÎN

POLITICA EXTERNĂ Aţi intrat în politica românească prin politica externă şi principalele dumneavoastră succese sunt legate tot de politica externă. Există vreo legătură cauzală între aceste momente?

Cred că accenrul pe succesele de politică externă e o problemă de percepţie. Funcţia de Ministru este o poziţie vizibilă şi faptul că am îndeplinit mandarul de Ministru al Afacerilor Externe a impus la nivelul opiniei publice această asociere între mine şi problemele de politică externă. Mult mai puţin se vorbeşte, de exemplu, de faptul că timp de opt ani am fost Preşedinte şi, respectiv, Vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Am debutat în viaţa politică prin activităţi legate de politica externă, iar succesele din mandatul de Prim-Ministru, precum eliminarea vizelor şi, mai ales, mult aşteptata aderare la NATO, au creat senzatia că mă ocup de politica externă si rezultatele mele se văd maf ales în acest domeniu. Prin urmare, ~xistă o legă­ tură cauzală între momentul consacrării mele în politică şi percepţia publică asupra activităţii mele. Cu toate acestea, eu cred că principalele succese ale activităţii mele politice din 1990 şi până în prezent sunt creşterile economice semnificative din 2001-2004, cele mai mari din întreaga perioadă postdecembristă, precum şi reducerea sărăciei din acelasi interval. • S-a pus vreun moment sub semnul întrebării integrarea României în NATO?

1os

Integrarea în NATO a unei ţări, indiferent care, nu este niciodată o certirudine. Condiţiile militare şi politice impuse de Alianţa Nord-Atlantică sunt foarte drastice. Îndeplinirea lor a fost un argument major, dar nu decisiv, în luarea hotărârii finale de invitare a României. Au mai contribuit anumite condiţii geopolitice, precum şi lipsa oricăror ezitări din partea noastră în ceea ce priveşte susţinerea obiectivelor asumate.

- -- --

- --

- - - - - - -- - A

O R I AN NĂSTASE -

Eşecul din 1997 a afectat serios opinia publică, mai ales pe fondul intensei campanii de mediatizare care s-a făcut atunci.

În schimb, noi am încercat să ne concentrăm mai puţin pe promovarea evenimentului şi să ne implicăm mai mult pentru ca România să fie un candidat fără probleme.

Au fost unele voci care au sugerat că integrarea în NATO s-a datorat schimbării politicii americane după atacurile din 11 septembrie 2001. Cum comentaţi aceste lucruri? Fără îndoială că tragedia petrecută pe 11 septembrie a avut un impact puternic asupra politicii externe şi de securitate americane. Dar a atribui doar acestui eveniment invitarea României de a adera la NATO este o eroare. Ar însemna să considerăm că toate eforturile făcute pentru modernizarea armatei, stabilitatea politică şi socială, înscrierea economiei pe un curs ascendent şi mediul de securitate furnizat de România sunt elemente marginale şi că am fi primit invitaţia de aderare şi fără ele. Or, nu este adevărat. Este adevărat însă că invitarea noastră s-a datorat unui complex de factori, fără ca unul să fie mai important decât altul. Cât de mult contează în relaţiile internaţionale contaaele direae dintre liderii politici? Uneori înseamnă totul, iar alteori prea puţin. Depinde de problemele aflate în balanţă, de contextele politice internaţionale. De exemplu, eu mă înţeleg bine cu Premierul Italiei, Silvio Berlusconi, deşi facem parte din familii politice diferite. Aceasta se datorează faprului că am descoperit că, atunci când ne întâlnim, interacţionăm în mod narural. Silvio Berlusconi este un lider pragmatic, un om carismatic, care face politică într-un mod netradiţional, poate şi din această cauză am stabilit o relaţie specială care ne permite să comunicăm foarte bine. Desigur, acest lucru ajută enorm atunci când se pune problema unor raporturi oficiale. Ştiţi, până la urmă este o problemă de încredere. Specificul actual al politicii europene este foarte diferit de modul în care se făcea diplomaţie, şi politică în general, în perioada războiului rece. În momentul de faţă, foarte multe decizii se iau prin discuţii la telefon, l'rin întâlniri directe. Noua politică externă nu se mai face numai prin telegrame.

109

-

DE LA KARL MARX LA (OCA-COLA -

- -- - -- -- -- - - -

Cum vă înţelegeţi cu Ministrul de Externe? Excelent! Relaţia mea cu Mircea Geoană este una specială: eu i-am deschis calea către politică şi diplomaţie, în timpul mandatului pe care l-am îndeplinit în fruntea Ministerului de Externe. L-am propus Ministru de Externe în Guvernul pe care îl conduc. Acest lucru a consolidat relaţia noastră, fapt care s-a văzut în aceşti ani de guvernare când am alcăruit o echipă redutabilă în timpul campaniei de susţinere a candidarurii noastre pentru aderarea la NATO. Am foarte mare încredere în Mircea Geoană, ştie să lucreze în echipă şi cred că viitorul său politic este deschis oricărei evoluţii. Torul depinde de cum va reuşi să confirme pe mai departe direcţiile bune pe care s-a înscris.

Cum comentaţi faptul c.ă domnul Geoană a rămas Ambasador în SUA şi în timpul mandatului Preşedintelui Constantinescu? În nici un fel. Mircea era diplomat şi cred că a avut o prestaţie deosebită în slujba României. Nu am cunoştinţă să i se fi reproşat ceva nici din partea Preşedintelui Constantinescu, nici din partea lui Adrian Severin, Andrei Pleşu sau Petre Roman care i-au fost şefi la minister.

RELAŢIA

CU

SILVIO BERLUSCONI

Cum l-aţi cunoscut pe Silvio Berlusconi, ca Premier, om politic, ca om ? Silvio Berlusconi a avut un traseu foarte ciudat în viaţă, o viaţă foarte ciudată, şi trebuie luat aşa cum este el, un personaj atipic pentru politica europeană; probabil că nu atipic pentru Italia. Este un om care şi-a făcut studiile în Franţa, studii de Drept, a cântat şansonete în restaurante din Franţa, vorbeşte impecabil franceza şi îi place să o vorbească, cântă la pian, la chitară, are o voce extraordinară şi cunoaşte multe cântece napoletane. 110

Cum v-aţi împrietenit cu el? Premier la Premier?

Aţi depăşit relaţia politică

de la

-

- -- - - --

- - - - - - - - A DRI AN NĂ S TASE -

La un moment dat a existat o chestiune care reprezenta interes pentru partidul lui şi pentru el şi m-a sunat într-o seară acasa. y

Pe fix?

Luase de la mine de la cabinet numărul de acasă simi-a spus la telefon: sunt Silvio Berlusconi, vreau să te rog cev;_ şi vezi dacă se poate rezolva. În seara respectivă am rezolvat ceea ce mă rugase, era o chestiune minoră, şi l-am sunat. Asta denotă şi tipul său de personalitate. Nu este un om care să sune la Ministerul de Externe, să trimită telegrame la ambasadă; pune mâna pe telefon, e un om absolut remarcabil. El m-a rugat anumite lucruri. Eu l-am rugat câteva chestiuni care erau importante pentru noi şi le-a susţinut la nivel european. Este un om care ştie să se facă plăcut. Are o mare uşurinţă de a discuta cu ceilalţi şi este carismatic, relaţiile lui cu publicul sunt extraordinare. Am mers cu el în Porto Fino, pe stradă. De fapt, povestea a început la Bucureşti. El a venit în vizită în România, am avut o recepţie la Interc~ntin~ntal, am sr:t împreună_ la m-asă, ~m gluf!l~~ pe seama faptului că timpul nu u mai permite sa faca exerc1ţ11 fizice; îşi cumpărase o bandă de alergat care stătea nefolosită în dormitor de mai mult timp. Şi eu mă aflam în aceeaşi situatie, având o asemenea bandă pe care nu prea găseam timp să o folosesc. Şi de aici am început să discutăm la masă despre probleme • private. A urmat o vizită oficială în Italia când am început să vorbim de una, de alta, de copii, şi mi-a propus să petrecem un week-end împreună. A descoperit probabil că eutem sta de vorbă ca doi oameni obişnuiţi şi nu numai prin prisma funcţiei. Îmi aduc aminte că a plecat într-o joi în Bulgaria şi a avut loc accidentul acela de la Milano, cu avionul care a intrat într-un bloc. Evident, din Bulgaria s-a întors mai re~ede acasă şi l-am sunat vineri. L-am întrebat, cum era şi firesc, clacă este ocupat şi dacă nu ar trebui să amânăm întâlnirea. El mi-a răspuns că în Italia fiecare instituţie trebuie să-şi facă datoria şi că nu e treaba sa să se apuce de anchete. Invitaţia a rămas valabilă şi atunci am petrecut acel week-end împreună, la Porto Fino, unde ne-am plimbat pe stradă, am fost în port şi am mâncat îngheţată, glumind cu trecătorii.

111

-

112

DE LA KARL MARX LA ( OCA-C OLA -

- -- - - -- -- - - - -

Reactiile oamenilor de acolo au fost extraordinare. Berlusconi • are o ştiinţă de a vorbi cu multimea pe care puţini o au. Fiind şi om de televiziune, om de media, a învăţat lucrurile astea. Când l-aţi întâlnit prima dată? Înainte de alegeri, în Italia. Şi ei, şi noi eram înainte de alegeri. Eu eram în opozitie şi m-am întâlnit cu Premierul de atunci al Italiei, D'Amato, dar şi cu Berlusconi care se pregătea de alegeri. M-am dus la sediul lui de campanie, un mare palat din Roma, şi m-a impresionat faptul că făcea sondaje de opinie în fiecare zi. A venit cu o hârtie simi-a spus: ,,Stai foarte bine în sondaje". Am rămas uimit. Er~ vorba de notorietate, de încredere, nu de intenţia de vot pentru partid. Aşa mi-am dat seama că unele sondaje din România sunt luate în considerare în Europa, verificate şi trecute prin toate filtrele profesionale. Am căpătat mai multă încredere 1n ele. Mi-a fost foarte clar că Berlusconi judecă politic prin prisma sondajelor, crede foarte mult în sondaje şi lucrează foarte mult cu ele. Mi-a arătat cum stă partidul lu~ ce se va întâmpla la alegeri. Foarte multe lucruri pe care mi le-a spus atunci s-au şi întâmplat. Mi-a dat o carte despre Italia pe care o făcuse el, care semăna foarte mult cu Eterna şi fascinanta Românie. I-am povestit ce am păţit noi cu acea carte şi nu s-a mirat. Apoi eu am devenit Prim-Ministru, el a devenit Prim-Ministru, a fost cumva şi o anumită similitudine de traseu; iar chestiunile personale, faptul că am petrecut împreună câteva seri, la Porto Fino sau în Sardinia, ne-am întâlnit din nou, la Roma, unde am fost în vizită oficială, că am discutat cu el la telefon şi imediat l-a sunat pe Tony Blair pentru a-l ruga ceva din partea mea... toate aceste lucruri înse~mnă un. stil de com~~~are baza! p~ încredere, extrem de util pentru interesele ltahe1 ş1 ale Roman1e1. Pentru că, până la urmă, nu vorbim de interese personale. Nu mi-a cerut niciodată o favoare personală. Cred că nu are nevoie de asa ceva. Îşi poate rezolva singur problemele. ' Se poate vorbi de o nouă generaţie de lideri europeni care comunică mult mai direct? Categoric. Reuniunile la care am participat arată în mod categoric o reţea de legături la nivelul cel mai înalt, unde se hotărăsc agenda şi conţinutul unora dintre înţelegerile europene; multe probleme se tranşează în câteva minute, într-o convorbire

- - - -- - - -- - - - - - -- - A OR I AN N AS TASE -

telefonică sau la o masă, cu ocazia unui Consiliu European. De aceea, o reuniune de acest tip nu înseamnă numai dimensiunea multilaterală, ci o sumă de întâlniri si de înţelegeri bilaterale ale

partici,eanţilor. Ceremoniile, vizitele oficiale de stat, decoraţiile, medaliile sunt utilizate mai mult în relaţiile cu terţi decât în cele cu membrii „clubului". România e în „ club" ? Parţial. Relaţiile au început să fie absolut normale şi avem legături cu foarte mulţi Premieri europeni. Mă refer la relaţiile noastre cu Germania, spre exemplu. Vorbesc frecvent la telefon cu Simeon Saxa Coburg-Gotha, Primul-Ministru bulgar. Am fost şi în vacanţă împreună, în vara lui 2003. La fel, vorbesc la telefon cu Primul-Ministru maghiar sau spaniol. Acestea sunt relaţii de tip european, încep să conteze şi familia, şi relaţiile personale. Dar din punct de vedere ideologic, Berlusconi e foarte departe de dumneavoastră?

Da şi nu. Berlusconi are o dimensiune socială foarte puternică. El a crescut alături de Betino Craxi. Are o politică pragmatică destinată să stabilească un echilibru între economic şi social. Acest lucru e foarte important la Berlusconi. Relaţia lui excepţională cu Tony Blair e o dovadă. Unul vine dinspre dreapta spre centru, altul dinspre stânga spre centru. Modernizarea stângii în Europa a însemnat adăugarea unei dimensiuni pragmatice şi a unor componente de liberalism tradiţional. Modernizarea stângii şi a dreptei le apropie pe zona de centru.

INTEGRAREA EUROPEANĂ CUM VA ARĂTA EUROPA DE MÂINE?

În ce fel de Europă va intra România? Fisurile pe care criza irakiană le-a surprins în ceea ce ar fi trebuit să fie politica externă şi de securitate comună vor afecta, pe viitor, unitatea europeană? Va exista vreodată o unitate europeană sau specificul acestei structuri va consta tocmai în diversitate ? Unitatea în diversitate este, dacă vreţi, elementul fundamental al Uniunii Europene. Et pluribus unum reprezintă esenţa a ceea ce, probabil, va deveni Europa unită. Nu ştiu dacă Europa va deveni o structură federală sau va rămâne una confederală ( şi nu cred că va conta foarte mult care va fi opţiunea). Ceea ce ştiu însă este că Europa va rămâne un tărâm al tuturor popoarelor europene. Structura UE este una excepţională, poate chiar cea mai modernă dintre toate structurile politice existente. Pentru că îmbină cel mai bine guvernarea locală cu cea regională, statală şi continentală. Subsidiaritatea a generat un mecanism ingenios, care se adaptează flexibil şi care asigură fiecărei acţiuni cea mai mare legitimitate posibilă. România şi-a început evoluţia modernă adoptând una dintre cele mai performante Constituţii ale vremii - cea belgiană. Acum, România va participa din nou la o construcţie „avangardistă", foarte apropiată de ceea ce ar trebui să fie guvernarea viitorului: aplicarea Constituţiei Europene.

De ce ar fi atât de

utilă o astfel

de

construcţie?

Această structură asigură unul dintre cele mai ridicate niveluri de trai din lume. Şi, ceea ce e important, într-o lume democratică şi deschisă. Pentru o ţară care nu a cunoscut decât chinul şi strânsul curelei, abundenţa Uniunii Europene s-ar putea să fie

114

chiar un şoc cultural şi material. În această Europă vrem să intrăm, pentru această Europă vrem să ne pregătim şi pentru a atenua şocul integrării nici un efort nu este prea mic.

-

- - --

- - -- -- -- -- - ADRIAN NAS TASE -

oprim în zona viitorului. După ce România va deveni o ţară europeană, membră a UE, se vor schimba foarte multe dintre elementele vieţii cotidiene a românilor. ln ceea ce priveşte viaţa politică, vor apărea lucruri noi. Spre exemplu, votul pentru parlamentarii europeni şi, de ce nu, chiar pentru un Preşedinte european. Cum vor primi românii aceste schimbări? E pregătită clasa politică românească pentru o nouă categorie de politicieni - europoliticienii? Este clasa politică pregătită să aleagă Preşedintele Europei? Eu cred că în România există europoliticieni. Şi nu mă refer acum la cei care reprezintă ţara noastră în adunările parlamentare din Europa, deoarece aceştia au mandatul ţării şi nu al unei categorii de populaţie. Mă refer la acei politicieni care îndeplinesc următoarele condiţii: sunt bine educaţi, au o experienţă politică vastă, sunt apărători ai democraţiei şi au susţinut procesele de integrare europeană. Există astfel de oameni în toate partidele democratice din România. Ei, dacă vreţi, vor constitui prima generaţie de europoliticieni. Sunt sigur că şi opinia publică este pregătită pentru o astfel de realitate. Am văzut ce s-a întâmplat când României i s-au acordat facilităţile Schengen. Oamen11 au început să călătorească liber în Europa şi, cu excepţia unor cazuri izolate, aportul de experienţă a devenit vizibil în opinia publică. Suntem altfel judecaţi ca politicieni în urma acestor experienţe. ln ceea ce priveşte Preşedintele Europei, aici lucrurile chiar ţin de ficţiune. În aceste momente are loc o dezbatere intensă în statele europene pe tema necesităţii unei astfel de instituţii. De altfel, lipsa de unitate în discursul de politică externă este si o consecinţă a lipsei unei astfel de funcţii. ' Un Preşedinte ar putea reuni toate voinţele sub un singur glas, putând pune în practică ceea ce ani de zile am numit PESC (politica externă şi de securitate comună). Cum ar putea fi ales un astfel de Preşedinte? De către reprezentanţii statelor sau direct, de către cetăţenii UE? E greu de spus. Foarte probabil, dacă se va ajunge la o astfel de instituţie, Preşedintele va fi ales, în primă instanţă, la un nivel superior ( de Parlamentul European, spre exemplu). E greu de crezut că s-ar accepta ideea adoptării unui Preşedinte ales de popor, de la început. Nici nu ştiu dacă o astfel de opţiune ar fi Vreau

eficientă.

să ne

115

-

DE LA KARL MARX LA COCA-COLA - --

-

- - - - -- - --

--

De ce? Un Preşedinte ales direct are o mult mai mare legitimitate... Pentru cine? Depinde pe cine ar reprezenta acest Preşedinte. Conform subsidiar1tăţii, instituţiile sunt create pentru a servi cel mai bine unui anumit nivel. Astfel, oamenii sunt direct reprezentaţi de parlamentari. Preşedintele ar fi o voce politică a Uniunii ( consolidând rolul a ceea ce este astăzi şeful Comisiei Europene şi înlocuind deţinerea preşedinţiei UE de către o anumită ţară). Integrarea europeană va afecta foarte multe categorii sociale în Români.a. Datele statistice arată, în continuare, diferenţe majore între structurile sociale româneşti şi cele europene. Spre exemplu, ocuparea în agricultură, sector în care decalajul este imens. Cum vor fi recuperate aceste decalaje? Aceasta este, de fapt, marea provocare a guvernării. Integrarea europeană va fi, mai mult decât adoptarea unor legi sau a unor instituţii europene, un proces de schimbări sociale majore. Mulţi spun că e vorba de schimbări care vor afecta 40% din populaţia României. Chiar dacă vor fi nuanţe (pentru că nu toată această popuţaţi:, deşi rurală, este ocup~tă î~ agr~cul~u~ă}, ~ste s~gur ~ă trebuie sa ne aşteptăm la cele mai mari schimbar1 sociale din ulnma perioadă. De altfel, la baza programului nostru de guvernare stă tocmai ideea modernizării României, proces care presupune şi o astfel de transformare. înseamnă modernizarea supună normelor europene?

Ce

pentru

ţăranii

care vor fi

nevoiţi să

se

Este vorba de o trecere la un cu totul alt stil de viată. Satele vor deveni orăşele, nu neapărat prin numărul populaţiei, ci prin infrastructură: alimentare cu apă curentă, gaze naturale, energie electrică, modernizarea şi consolidarea drumurilor, realizarea unui sistem mai bun de comunicaţii. Agricultura rămâne doar o ramură minoră în activitatea celor din sate. Va trebui să încercăm să dezvoltăm investiţiile în serviciile publice, astfel ca populaţia rurală să aibă, cu adevărat, şanse egale cu cea de la oraş. )

Când credeti că această descriere va deveni realitate în Români.a ? '

116

Este vorba de un proces ce va dura ani de zile. Important însă este să începem acest proces şi să arătăm că vrem să declanşăm

- - - - - - - - - - - - - - - - - ADR I AN NĂS T AS E -

toate schimbările. Aici însă lucrurile stau mai rău. Politicienii români s-au obişnuit să nu privească spre viitor. Pentru ei, singurele preocupări acceptaoile sunt cele legate de problemele prezentului. Mai mult, aceste probleme sunt, de cele mai multe ori, ale lor şi nu ale electoratului lor. De aici şi preocuparea prioritară pentru câştigarea alegerilor. Dar e foarte normal ca un partid să dorească să câştige alegerile. Da, atunci când el reprezintă cu adevărat vocea poporului sau o categorie socială însemnată. Rolul unui politician este, mai presus de orice, să facă ceea ce este bine pentru popor si nu neapărat ceea ce vrea, la un moment dat, poporul. De multe ori, aceste două lucruri coincid. Dar, uneori, un adevărat politician trebuie să se gândească mai departe, la ziua de mâine. Iar, pentru asta, trebuie să ia măsuri care vin în contradicţie cu ceea ce ar dori, pentru moment, oamenii. O astfel de situaţie este cea legată de problema agriculturii. Din păcate, mai mulţi politicieni încearcă să l'rofite ş1 să lanseze mesaje populiste, sperând că vor obtine ma1 mult sprijin electoral. Din punctul meu de vedere, astfei de mesaje sunt iresponsabile. Un politician cu viziune îşi dă seama atunci când e nevoie de o reformă şi încearcă să o sprijine. Şi asta nu ţine de apartenenţa la un partid sau la altul, pentru că, în acest caz, diferenţele se referă doar la modalităţile de aplicare a unei reforme şi nu la oportunitatea ei.

UE, BM, FMI

Cum apreciaţi evoluţia relaţiei cu instituţiile financiare internaţionale în timpul mandatului dumneavoastră? Toată lumea a putut să constate o îmbunătăţire vizibilă a acestei relaţii. Cu Banca Mondială avem o relaţie excelentă, toate programele de asistenţă derulându-se conform parametrilor conveniţi, în timp ce în relaţia cu FMI am dus până la capăt un acord, pentru prima dată după 1970. Este o realizare majoră care confirmă pentru toată lumea, din ţară şi din străinătate, că Guvernul pe care îl conduc este competent, este credibil şi ştie să-şi respecte angajamentele. Este singurul Guvern român care a făcut acest lucru după 1989, iar acest fapt trebuie judecat la justa

sa valoare. E foarte adevărat că uneori relaţiile bune cu instituţiile internaţionale nu sunt vizibile la nivelul populaţiei şi acest lucru a fost evi~ent ~n primii doi ani ai guvernăr~i noastre. Dar ~reşterea economică ş1 performanţele Guvernului au făcut ca ruvelul de sărăcie în România să scadă după o lungă perioadă în care numărul săracilor creştea d·e la an la an. Ultimul raport din 2004 al Băncii Mondiale arată că în România rata sărăciei a scăzut de la 36 la 20o/o. Poate că nu e mult, dar dacă ne gândim că e pentru prima dată când în România rata sărăciei nu mai creşte, ci se diminuează, întelegem mai bine semnificaţia acestor date. Trebuie să Îim realişti şi să acceptăm faptul că niciunde în lume nu este posibil ca în doi-trei ani rata sărăciei să fie înjumătăţită. Important e ca ea să scadă, să fie o scădere reală şi nu doar statistică, iar asta se datorează exclusiv politicilor acestui Guvern. Remarc o anumită înverşunare în tonul dumneavoastră.

11s

Poate că aveţi dreptate. Am fost, până acum, acuzaţi de sără­ cirea populaţiei şi âe compromiterea integrării în Uniunea Europeană. Aceleaşi acuze le-am lansat şi noi împotriva

- - --

- - -- - - --

-

- - - - A OR I AN NAS T ASE -

~vernării CDR. Noul CDR (adică Alianţa PNL- PD) le-a folosit recent pentru a-şi mări vizibilitatea. Dar, spre deosebire de anul 2000, când situaţia era aşa cum o prezentam noi în mesajele noastre, acum realitatea este fundamental diferită. Am reuşit, după trei ani de muncă, să rezolvăm dezastrul lăsat de guvernarea CDR. Credeţi că le convine? Credeţi că ne vor multumi pentru asta ? Credeti că vor recunoaste esecul lor si

reuşita noastră ? Eu nu cred. şI mai cred că V~ tr~bui să ne aştep­

tăm în continuare să ne atace, pentru că nu ştiu ce altceva să facă. România nu a stagnat şi nici nu a dat înapoi, aşa cum s-a întâmplat înainte de 2001, ci a progresat. România nu se află în criză, asa cum au lăsat-o foştii guvernanţi, ci se află în cea mai bună

s1ruaţie posibilă după dezastrele succesive dintre 1997-2000. Dacă ne menţinem acelaşi ritm şi aceeaşi calitate a actului de guvernare, România îşi va asigura statutul de membru al Uni unii Europene în 2007. Este sigur că vom intra în Uniunea

Europeană în

2007?

Cred în acest lucru din tot sufletul, altfel ar trebui să-mi găsesc altă meserie. În istorie s-au mai întâmplat accidente, dar România este în acest moment pe un drum bun şi nu există motive legate de performanţele noastre care să împiedice atingerea acestui obiectiv. La sfârşitul anului 2003, în raportul de ţară anual, Comisia Europeană dădea un semnal foarte clar referitor la intrarea noastră în Uniunea Europeană în 2007. Pentru mine acest semnal a fost o confirmare a intrării României în normalitate. Suntem în al cincilea an consecutiv de creştere economică, nivelul sărăciei este în scădere, economia începe să funcţioneze după regulile pieţei, aderarea la NATO şi libera circulaţie asigurată prin ridicarea vizelor s-au realizat, deci toate condiţiile pentru ca România să intre pe drumul normalităţii sunt pe cale să fie întrunite. Raportul de ţară pe 2004 al Comisiei Europene este foarte pozitiv: România îndeplineşte criteriile pentru a intra în UE în 2007. Şi, în plus, se consfinţeste statutul său de economie de piaţă functională. Este un succes deosebit ! '

COMBATEREA CORUPŢIEI

Una dintre temele cele mai discutate în ultimii doi ani este corupţia. Ce a făcut Guvernul pentru combaterea acestui fenomen?

Am spus-o de nenumărate ori: lupta împotriva corupţiei nu trebuie să devină o vânătoare de vrăjitoare. Nu sunt adeptul exceselor doar pentru a arăta oamenilor că se face ceva. Nu sunt un fan al coridei în care se oferă sânge spectatorilor şi când cel mai adesea victima este un taur. Corupţia este o infracţiune extrem de periculoasă care, cel mai adesea, e generată de oameni inteligenţi. De aceea, corupţia nu poate fi învinsă decât prin inteligenţă şi prin măsuri care acţionează asupra cauzelor şi asupra ansamblului fenomenului, nu împotriva a două-trei persoane care sunt mai cunoscute de public. Dacă sunăm trompeta, avertizăm infractorii şi aceştia se dau la fund până trece pericolul. Răul trebuie tăiat de la rădăcină pentru că acţiunile de combatere a corupţiei sunt obiective strategice ale unei ţări şi nu ocazii pentru spectacol politic şi mediatic. De exemplu, combaţiei prin ofer1rea de instrumente de relaţionare comerterea co cială, astfe încât să se limiteze contactele interpersonale care duc inevitabil la fapte de corupţie. Am introdus sistemul de licitaţii transparente prin internet pentru achiziţiile publice, iar rezultatele s-au văzut imediat. Probabil suntem printre primele ţări care folosesc acest sistem. Am început un model de privatizare perfect transparent cu vizionare directă la televiziune, astfel încât să nu mai existe suspiciuni în legărură cu diverse aranjamente. V om introduce sistemele de plată electronică în toate instituţiile publice. În Statele Unite ale Americii, de exemplu, introducerea sistemelor de plată electronică pe scară largă a generat o reducere drastică a corupţiei pentru că s-au creat astfel modalităţi precise de control al circulaţiei banilor. Ştiţi că americanii au o expresie favorită - Follow the money - pe care au aplicat-o atunci şi pe care o aplică acum în alte probleme. Coruţ>ţia înseamnă bani, iar dacă vom urmări traseul banilor îi vom găsi pe

ruf

120

- -- - - - - - - - - - - - - - - ADRIAN NĂS TAS E -

corupţi şi

îi vom potoli. Nu pe unul-doi, ci pe cei mai mulţi. Eu sunt convins că prin aceşti paşi tehnici, foarte clari şi fermi, într-o direcţie foarte bine definită, putem să reducem semnificativ nivelul corupţiei în România. S-a spus adesea mentalitate.

că

în România

corupţia

este o

gravă problemă

de

În România, corupţia este un fenomen vechi. A existat în timpul regimului comunist, a existat în perioada interbelică, precum şi în timpuri mai îndepărtate. Fiind o problemă de mentalitate, toate lumea discută despre corupţie deoarece cunoaşte, direct sau indirect, forme ale acesteia. Tocmai de aceea este şi mai greu de combătut. Cu toate acestea, nu aş merge nici pe mâna rapoartelor unor ONG-uri care, pentru a răspunde exigenţelor finanţatorilor, exagerează adesea unele realităţi. Fără îndoială, în România există corupţie, poate mai multă decât în alte părţi, fiind un fenomen extrem ae periculos care poate comrromite grav energiile de dezvoltare a ţării. Acesta este motivu pentru care am optat pentru măsuri de combatere de fond, care să diminueze cu adevărat impactul problemei. Altfel, puteam să arestăm câteva "vedete" din paginile de scandal ale ziarelor, să ne fălim la toate televiziunile că ne luăm la trântă cu corupţii, pentru ca apoi respectivii să-şi vadă liniştit de treburi. Dacă vrem să combatem corupţia la scară mare, atunci trebuie să ne luăm la trântă cu portiţele care permit corupţilor să-şi facă jocurile, astfel încât să nu mai fie şi alţii încurajaţi să meargă pe această cale. Cum credeţi că ar putea fi schimbată mentalitatea?

Sociologii au dreptate când afirmă că mentalitatea se schimbă cel mai greu. Este o realitate obiectivă care însă trebuie să ne întărească hotărârea de a lua măsuri de combatere a anumitor comportamente nocive, cum sunt actele de corupţie. Nu putem să ne oprim în mijlocul drumului, să spunem că e o problemă de mentalitate şi prin urmare că nu avem ce face. Sigur, mentalitatea se schimbă sreu, dar important e că se schimbă. E nevoie de o voinţă politică de fier, de o legislaţie dură, de instrumente de control eficiente şi de aplicarea lor riguroasă. Şi, încet-încet, lucrurile se vor schimba. Pericolul cel mai mare este să nu facem nimic _pentru că atunci ar deveni imposibilă îmbunătăţirea lucrurilor.

121

EVOLUŢII

ECONOMICE Dumneavoastră şi reprezentanţii Guvernului aţi făcut adesea apel la rezultatele economice ale guvernării de după 2000. Care este adevărul despre ritmul de creştere economică?

Între anii 2001 şi 2004, economia românească a înregistrat o combinaţie excepţională de dezinflaţie, de scădere a deficitului contului curent şi de creştere economică puternică. Produsul intern brut a crescut, în timpul guvernării 2001-2004, cu peste 22o/o faţă de anul 2000, reuşind în acest fel să der.ăşim greutăţile perioadei guvernării trecute. În termeni reali, arui 2001 - 2004 au reprezentat un plus de produs intern brut de 8 miliarde dolari, ceea ce reprezintă un rezultat excelent comparativ cu pierderile înregistrate de economia românească în perioada 1997-2000. Au fost voci care au acreditat ideea că s-a revenit la producţia pe stoc, ceea ce face nerealistă creşterea economică. .. Vocile despre care vorbiţi au trăit probabil în altă ţară sau erau preocupate doar să discrediteze. Industria a susţinut în mod constant şi decisiv creşterea PIB, cu o creştere de peste 7% care a devansat nivelul cresterii economice generale. Construcţiile si-au adus şi ele contribuţi~, deşi în general mai redusă. Rolul hotărâ­ tor însă În susţinerea creşterii economice l-au avut serviciile, ceea ce arată soliditatea cresterii economice. I

Comparativ cu alte state candidate sau din cadrul Uniunii Europene, unde ne situăm noi? Este creşterea economică suficientă pentru a ne permite recuperarea întârzierilor? Fără îndoială, creşterea economică susţinută din perioada 2001 - 2004 a condus la ameliorarea decalajelor faţă de ţările dezvoltate, dar trebuie să recunoaştem că acestea sunt în continuare

12.2

mari. Oricum, nu se pot recupera în doi, patru sau opt ani toate diferenţele istorice, dar ele pot fi diminuate semnificativ. Am constatat însă că produsul intern brut trebuie să crească mult mai

- - --

-

-

- - - - - - - - - - - A D RI AN NĂS T ASE -

repede decât media de 1-2% din Uniunea Eurol'eană, pentru a reâuce decalajele istorice. De asemenea, trebuie să apreciem moneda naţională, adică să o facem mai puternică în raport cu euro. Nu putem merge prea repede în aceste direcţii, pentru că există oricând pericolul de a recădea în inflaţie. Dar ritmul şi direcţia sunt acum foarte bune. Există însă alte date care arată clar locul în care ne aflăm acum. Produsul intern brut din Portugalia, de exemplu, este de şapte ori mai mare decât cel din România. Deci, faţă de ţările Uniunii, avem foarte mult de recuperat. Comparativ cu ţările candidate, stăm însă mult mai bine. De exemplu, produsul intern brut din Cehia, Polonia şi Ungaria este doar de âouă ori mai mare. O comparaţie foarte interesantă este aceea cu produsul intern brut ee locuitor înregistrat de unele state membre ale Uniunii, atunci când se pregăteau să adere. Putem constata că nivelul de acum al României este comparabil cu cel al Greciei sau cu cel al Portugaliei, la momentul aderării lor în 1985.

Care sunt principalele elemente care au susţinut creşterea economică? Vorbim de un complex de factori care susţin creşterea economică: relansarea investiţiilor, redresarea raportului dintre eXP.Ort ŞÎ import prll?- ~reş!erea exe~rtului,. ~tiwng.erea unei rate mat bune de econom1s1re, 1mbunătaţ1rea util1zar11 resurselor de muncă şi reducerea şomajului. Analiza economică sP.une că, în perioada 2001-2004, s-a echilibrat contribuţia cererii interne şi externe şi s-a înregistrat pentru prima dată, după mulţi ani, o contribuţie pozitivă a exportului net.

Majoritatea ţărilor din blocul estic au cunoscut o perioadă de creş­ tere economică. În aceste condiţii, putem să vorbim sau nu de un fenomen la care România s-a asociat inerţial? Altfel spus, care a fost rolul Guvernului în sustinerea cresterii economice? '

.

Creşterea economică nu reprezintă un rezultat automat al activităţii agenţilor economici, economia de piaţă se confruntă cu

riscuri şi incertitudini multiple. În aceste condiţii, înlăturarea sau controlarea factorilor perturbatori asupra creşterii economice nu se poate realiza decât prin politica economică a Guvernului. Este o realitate care are loc în orice tară. Chiar si în tările mai ' ' avansate, principala P.reocupare a Guvernului este de a identifica cele mai adecvate soluţii pentru susţinerea creşterii economice.

.

123

-

124

DE LA KARL MARX LA (OCA-COLA -

- -- - - - - - - - - - -

În cazul nostru, politica economică a Guvernului capătă o greutate şi mai mare datorită problematicii specifice perioadei de tranziţie, a pregătirii pentru aderarea europeană sau a dificultăţilor J?entru creşterea economică ce decurg din derularea reformei. Prin urmare rolul Guvernului în susţinerea creşterii economice de după 2000 nu .Poate fi pus la îndoială. El este cu atât mai de apreciat, cu cât, prin politica economică pe care am promovat-o, am reusit într-un timp foarte scurt să realizăm saltul de la starea de protundă criză generată de politica dezastruoasă a fostei guvernări, la starea de dezvoltare. Remarc că doriţi să revenim la politică... Nu e vorba de aşa ceva. Sunt însă nişte realităţi economice care trebuie cunoscute în profunzimea lor. Toată lumea trebuie să cunoască bunele şi relele, dar mai ales cine este responsabil pentru unele şi cine pentru altele. Şi ca să revenim la problemele economice, aş mai dori să precizez cele două coordonate majore ale politicii noastre economice: orientarea politicilor economice cu precădere către România profundă şi adaptarea lor permanentă la realitatea în continuă schimbare. Concret, aceste âirecţii au fost _puse în practică prin actualizarea anuală, în raport cu realităţile, a Planului de acţiuni pentru implementarea programului de guvernare, dezbaterea permanentă cu parteneru sociali a măsurilor de politică economică sau elaborarea şi implementarea unor măsuri şi acţiuni focalizate p~ soluţionarea unor probleme sectoriale, precum programul antunflaţie, programul âe îmbunătăţire a meâiului de afaceri, rrogramul de promovare a exportului ş.a. Referitor la programu de îmbunătătire a mediului de afaceri, aş dori să reamintesc înfiinţarea în cadrul fiecărei Camere de Comerţ teritoriale a unui birou unic, ceea ce a permis s~urtarea duratei înfi_inţării .si autoriză:ii n.oil?r soci~tăţi comerciale de la nouăzeci de zile la douazec1 (iar, mai recent, la şaptezeci şi două de ore), reducerea taxelor în domeniu cu aproape 40%, înfiintarea Agenţiei Române pentru Investiţii sau emiterea ordonanţe{ privind aprobarea tacită care stimulează autorităţile să acorde în timp optim autorizaţiile necesare derulării diverselor afaceri. Am înţeles că în perioada 2001-2004 economia a mers bine. Cum se vor derula însă lucrurile pe mai departe?

-

- --

- - - - - - -- -- - - - A OR I A N NAS TASE -

Proiecţiile macroeconomice pentru perioada următoare estimează o creştere a produsului intern 6rut de peste 5% pentru următorii

ani, ceea ce va contribui la reducerea treptată a decalajelor faţă de ţările din Uniunea Europeană. Estimările arată că ritmul susţinut de creştere a PIB va fi determinat de creşterile semnificative în domeniul investiţiilor publice şi private. În ceea ce priveşte creşterea economică, ea se va realiza pe fondul unei îmbunătăţiri a competitivităţii interne şi externe, ceea ce pentru viitor înseamnă menţinerea unor ritmuri ridicate ale exporturilor de bunuri şi servicii, o mai bună adaptare a producţiei la cerere prin stabilitatea relativă a stocurilor şi menţinerea contului curent în limite sustenabile, în jur de 4,5 % pentru perioada 2004-2006. Dar formidabil este faptul că anul acesta ritmul creşterii economice va fi de peste 7,6% !

7

PREŞEDINTE

AL PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT

Ce înseamnă să fiţi Preşedintele celui mai mare partid politic din România?

Întrebarea comportă mai multe răspunsuri, în funcţie de direcţiile în care este interpretată. Din punct de vedere al atribuţiilor, poziţia de Preşedinte al celui mai puternic partid din România implică o responsabilitate uriaşă. Dacă nu se află la guvernare, Partidul Social Democrat îşi păstrează statutul de cel mai important partid de opoziţie, ceea ce înseamnă tot o responsabilitate foarte mare. Din punct de vedere personal, putem vorbi de un vârf al carierei politice ?

Poate părea paradoxal, dar, politic vorbind, funcţia de Preşedinte al partidului de guvernământ este mai importantă decât poziţia de Prim-Ministru. Am fost martori ai perioadei

127

-

DE LA KARL MARX LA (OCA- COLA - - --

- - - - - - - -- -

1996-2000, când funcţia de Prim-Ministru era demnitatea publică cea mai expusă riscurilor de tot felul. E o realitate indubitabilă faptul că un Prim-Ministru nu poate să-şi facă treaba cum se cuvine fără un sprijin politic puternic. De ce să nu o spunem direct: în cazul meu, calitatea de Preşedinte al Partidului Social Democrat garantează în bună măsură stabilitatea mandatului meu şi a guvernării în general, iar aceasta îmi permite să-mi văd liniştit de treburile guvernării.

Care îndatoriri sunt mai dificile, cele de Prim-Ministru sau de Preşedinte de partid?

Fiecare dintre cele două poziţii solicită abilităţi diferite. Ca Preşedinte de partid eşti responsabil în faţa partidului şi a celor care te-au votat, dar ca Prim-Ministru, responsabilitatea şi deciziile privesc întreaga ţară. Din acest motiv, aş putea spune că, în exerciţiul funcţiunii, îndatoririle Primului-Ministru sunt mai dificile. Pe de altă parte, dacă e să ne gândim la susţinerea luptei politice, şi mai ales la construirea unei formaţiuni politice puternice care să-şi poată asuma guvernarea, Preşedintele de partid are o misiune foarte grea. Însă, în momentul în care ocupi concomitent funcţia de Preşedinte de partid şi pe cea de Prim-Ministru, e foarte dificil de făcut o diferenţiere, âeoarece ajungi adesea în situaţii în care îndatoririle celor două poziţii se împletesc. De exemplu, dacă Guvernul are o relaţie proastă cu Parlamenrul şi legile se votează greu, această situaţie poate fi rezolvată pe cale instiruţională. Ea poate fi însă reglată, adesea mai bine, prin contactele Preşedin­ telui de partid cu parlamentarii partidului pe care îl conduce. În acest caz, disciplina de partid funcţionează ca un factor de îmbunătătire a raporturilor dintre institutii. , ' Aţi avut şi experienţa opoziţiei. Cât de mult diferă politica unui partid de opoziţie faţă de cea a unuia afla.t la putere?

Diferenţele sunt enorme. Ca partid de opoziţie nu poţi spera decât cel mult la statutul de observator activ, în sensul că moni-

128

torizezi ceea ce face Guvernul, critici ceea ce nu corespunde viziunii tale, formulezi politici alternative, şi, poate, într-un caz fericit, se întâmplă ca propunerile tale să fie luate în considerare. Aşa este peste tot în lume.

- -- - - -- - - - - --

- - - - ADRIAN

NĂSTASE -

În schimb, politica unui partid aflat la putere este politica guvernării cu toate avantajele şi riscurile pe care le implică aceasta. Fiecare partid sistemic are drept scop accederea la putere pentru punerea în practică a proiectelor sale. Este esenţa competiţiei Eolitice. Din acest motiv, evident că prefer politica din posrura âe partid afla~ 13: putere, 4e