Cel mai iubit dintre ambasadori: Coen Stork în dialog cu Gabriel Andreescu 9739609015, 9789739609012

Citation preview

CEL MAI IUBIT DINTRE AMBASADORI

Coen Stork în dialog cu Gabriel Andreescu

Cel mai iubit dintre ambasadori Coen Stork în dialog cu Gabriel Andreescu Traducere din limba

engleză

Editura ALL Bucureşti

1993

de Liviu Andree~cu

Machetare copertă: Dan Perjovschi Fotografia de pe copertă - Coen Stork - ambasadorul Olandei la Bucureşti 1987 - 1993 Tehnoredactare computerizată BIC ALL srl Tehnoredactor: Luminiţa Velea

CUPRINS

Introducere

7

J. Cei buni şi cei răi

12

2. Bucureşti: disidenţi şi securişti

35

3. Revoluţia, în faţa Teatrului Naţional © 1993 Editura ALL - CEL MAI IUBIT DINTRE AMBASADORI - Coen Stork în dialog cu Gabriel Andreescu - Traducere din limba engleză de Liviu Andreescu. Toate drepturile de tipărire şi difuzare în ţară şi în străinătate sînt rezervate Editurii ALL - Bucureşti - Calea Victoriei 120. tt 312 41 40, 650 44 20

4. Martor, dar nu indiferent 5. Rebel şi diplomat

94

77

65

Introducere

I

I

Este de aşteptat ca viaţa unui diplomat să arate, oricum, mai variată şi mai neconvenţională decît viaţa altor muritori. În cazul lui Coen Stork, ambasadorul Olandei, care a parcurs ultima etapă a carierei sale diplomatice la Bucureşti - pînă la 15 mai 1993, data pensionării - această aşteptare este împlinită chiar în exces.

S-a născut la Bussum, un orăşel din apropierea Amsterdamului, la 28 martie 1928, într-o familie bogată. La Bussum l-a prins războiul, care i-a marcat profund judecata despre viaţă. Sîrrşitul conflagraţiei - probabil şi sîrrşitul adolescenţei sale precoce - l-a găsit pregătindu-se pentru rezistenţa armată. Exerciţiile, nu a mai ajuns să le aplice. Urmînd sfatul tatălui său s-a înscris la Drept, Universitatea din Leiden. O perioadă deschisă, după cum mărturiseşte, mai ales spre arte - în primul rînd, artele plastice, pentru care avea talent şi antecedente în familie - apoi literatura. Jumătate din timpul studenţiei l-a petrecut în biblioteci şi expoziţii. S-au adăugat apoi studii de economie şi istorie, care i-au pregătit intrarea în Ministerul de Externe. A lucrat în Irak, Africa de Sud, Franţa, Argentina, Finlanda, Marea Britanie, Cuba, România (la un moment dat, pentru cîteva luni, şi în Vietnam). A fost căsătorit de două ori, prima dată cu o evreică sud-africană, Kiki Polakow, apoi cu Ellen Elmendorp, de origine olandeză. Are şase copii.

8

Cel mai iubit dintre ambasadori

Introducere

9

Despre formarea lui, experienţele profesionale ori fi mai urmat el o astfel de cale dacă Occidentul l-ar fi de viaţă, Coen Stork povesteşte mai bine decît pot să O sancţionat atunci, punînd sub semnul întrebării ~aima lui facă alţii, în această carte. Dar un accent dintre toate, 0 de politician-unicat al Europei de Est? Cred mru. degrabă lecţie pentru alţi diplomaţi aş vrea să notez aici. că nu. Statele Unite şi Europa de Vest au mai cochetat Ambasadorul olandez repetă, de cîteva ori, în paginile care cîţiva ani cu "independentul" de la Bucureşti. Dar este urmează, ideea că presiunea Occidentului putea să ridicolă obsesia aceasta, de a învinovăţi Lumea liberă influenţeze regimurile autoritare de pe diversele meridiane pentru suportul dat lui Nicolae Ceauşescu. A vorbi ale lumii. Vitalitatea contestaţiei sub dictaturi cum ar fi nediferenţiat despre culpa Occidentului este tot una cu a Africa de Sud, sau Chile ar fi fost determinată de sprijinul vorbi fără nuanţe despre culpa populaţiei româneşti pentru oferit de către democraţiile occidentale opozanţilor din comunism. Deciziile cancelariilor din Paris, Bonn, Londra aceste ţă.Ii. Iar Coen Stork dă drept contraexemplu sau Washington au depins de presiunea a nenumăraţi România. Probabil, teoria lui nu este complet adevărată. factori, de interese, de competiţia dintre informaţiile Dar nu este nici complet falsă. O politică occidentală, autentice şi cele contrafăcute, dintre motivaţii reale sau consecventă şi adecvată, ar fi influenţat într-o oarecare erori de evaluru.·e. Interesele, ori erorile, nu erau fatale. măsură şi evoluţiile de la noi. Şi traiectoria dictatorului, După curµ putem realiza din istorisirile ambasadorului şi energi_a rezistenţei. Să nu uităm că la sf'rrşitul anilor '70 olandez, un punct activ din acest punct de vedere au fost regimul trecuse printr-un moment delicat. Apăruseră chiar ambasadele. Diplomaţii aplică politica guvernelor penuria, şomajul tehnic. Ceauşescu făcuse destule gesturi lor, dar pot să aibă iniţiative, să trngă semnale de alarmă, care să.....} categorisească drept un tiran mediocru şi într-un cuvînt, să se implice. Cîţi însă dintre ei au ales paranoic. A doua criză a petrolului atingea, în temelii, această incomoditate, atît de contrară tentaţiilor mondene economia românească, cu logica ei megalomană şi ale unei vieţi de diplomat? Pierderea lucidităţii în politica energofagă. Prelungirea acestor stări, revolta din Valea occidentală faţă de regimul sinistru de la Bucureşti a Jiului (1977) apoi mişcă.Iile Goma şi S.L.0.M.R. creaseră trecut prin frivolitatea - sau poate doar indiferenţa premisele agitaţiilor sociale. Două erau răspunsurile de ambasadorilor, consilierilor, reprezentanţilor culturali aflaţi fond, la semnalele ameninţătoare. Prima: o relaxare, pe la Bucureşti. care propaganda să o exploateze cu promptitudine, pe La sf'rrşitul anilor '80, cînd de altfel regimul era urma unui model cehoslovac sau ungar. Ceauşescu a ales mult mai puţin apt de concesii, cîţiva diplomaţi au pă.I-ut a doua soluţie, care a dus ţara la dezastru, iar pe el în faţa să privească cu mai multă luare aminte la ceea ce se plutonului de execuţie: intoleranţa, rigiditatea absolută. Ar întîmpla în jurul lor. Şi au acţionat cu o îndrăzneală care

10 ~

Cel mai iubit dintre ambasadori

nu putea fi comandată de la centru. Este celebră încercarea ambasadorului britanic, Hugh Arbuthnott, de a O întîlni pe Doina Cornea, la Cluj. A fost reţinut, molestat, s-au făcut presiuni asupra lui prin canale diplomatice, ceea ce nu l-a oprit să continue acţiunile sale în favoarea drepturilor omului. Coen Stork, care şi el a luat drumul Clujului, este un alt exemplu, şi poate cel mai interesant caz al unui funcţionar străin preocupat de destinul lumii în care a ajuns. Acţiunile sale pînă în decembrie 1989, dar nu mai puţin după revoluţie, ne-au adus servicii greu de evaluat. Paginile acestei dirţi descriu un personaj profund implicat în tot ceea ce a făcut, în România sau în lările despre care povesteşte. Chiar poţi rămîne cu impresia că a slujit, în primul rînd, interesele oamenilor şi locurilor întîlnite pe parcurs. În primul rînd? Care diplomat poartă mai bine faima Olandei? Amintirile lui descriu succesul unei cariere. Dar Coen Stork a devenit partenerul acestui dialog pentru că la el se manifestă ceva mai mult decît seriozitatea profesională: o angajare umană. De aceea şarmul, umorul, imaginaţia au fost întotdeauna feţele ireductibile ale prezenţei sale. Ele seduc de la primul contact pe cel care are şansa să-i fie prieten sau măcar partener, şi-i păstrează curiozitatea: ce fel de personaj este, în realitate, amdasadorul Olandei?

* Coen Stork este un personaj menit legendei. Imagini de epocă: Coen Stork, strecurîndu-se cu bicicleta pe străduţele Bucureştiului, urmărit de maşinile

Introducere

11

· ătfr strigînd, cu pieptul lipit de gardul lui Mircea . '" ; c oen secunt D" cu~· peste capul paznicilor: "Ceauşescu a fu g1t. meks 'prietenul pictorilor, scriitorilor, filozofilor Stor, neconformişti ···

Deschizînd neobosit expoziţii, conferin~e: · · tîrguri de carte , luînd sIIDpoz1oane, . . parte la. convorbm ,. bilaterale sau multilaterale; paginile de revistă I~ ~are apare ambasadorul Olandei,_ cîteva minute la telev1zrnne sau la radio devin memorabile. . Acest diplomat al cărui obraz ammteşte de autoportretele lui Van Gogh, acest ~st care .a ales ca~ea unei profesiuni severe, este probabil mco~od ŞI. ~entru sm__e ,.IDSUŞI.· Dar, mai neconventional şi mai politicos dec1t l' oricare altul, îşi seduce şi adversarii prin inteligenţă, u?1"or, francheţe, modestie. Nimic totuşi din viaţa sa complicată nu se arată a.fi atît de puternic cum este devoţiunea pentru adevăr şi justiţie.

Gabriel Andreescu

1. Cei buni

şi

cei

răi

Cei buni

şi

cei rdi

13

spune că mi-am pierdut timpul în totalitate cînd am fost student; mergeam la biblioteci, la librării, la licitaţii. Citeam alte cărţi decît cele pe care ar fi trebuit să le Gabriel Andreescu: Care au fost experienţele care citesc pentru şcoală. În final, după ce tatăl meu a plătit te-au marcat în tinereţe ? O mulţime de bani, am terminat dreptul şi mi-am luat diploma. Apoi am început să mă întreb ce urmează să fac. Coen Stork: De cînd am început şcoala tatăl meu Ai fost deci un nonconformist. Semnul unei spunea că sînt un tip excepţional. De fapt, am rămas tot personalităţi puternice. timpul în urmă. Am terminat liceul foarte tîrziu, la 20 de ani. Deci doi ani mai tîrziu decît normal. Am fost apoi N-aş zice! Nu o doream neapărat. Am fost întotchemat în armată, care n-a mers nici ea prea bine. Am făcut armata doi ani de zile, rară să fiu avansat; am deauna interesat de mai multe probleme, ceea ce e în egală rămas simplu soldat pînă la sîrrşit. Am mers apoi la Uni- măsură un punct slab şi unul puternic. Mi-am împrăştiat v~rsitatea d~n Leiden. N-aveam nici un fel de chemare spe- interesul şi talentul în prea multe direcţii. Dacă ai avea cială; eram mteresat doar de problemele culturale: literatu- ocazia să vezi cărţile mele sau tăieturile mele de ziar, ai ra, p~ctura şi mai ales artele vizuale. Asta şi fiindcă am înţelege ce vreau să spun. Nu doream şi nici nu eram antecedente în familie; un bunic, Floris Artzenius, a fost capabil să mă concentrez asupra unei singure chestiuni, şi pictor profesionist, şi încă unul bun. Cîteva din lucrările nici s-o aprofundez. Aveam deci două pasiuni, ceea ce, sale sînt expuse şi în casa mea. Oricum, pasiunea n-a fost repet, este pe de-o paite bine, căci puteam avea acces în atît de puternică încît să mă facă să studiez, să încerc să mai multe cercuri, dare şi un mare dezavantaj. Nu ştiam fac din asta o profesie. Tatăl meu m-a îndemnat să studiez deci ce să fac, ar fi trebuit să devin avocat sau, mai tîrziu, dreptul. L-am ascultat, dar nici aşa n-a mers prea bine. Am judecător. Tata, care pe vremea aceea nu era prea comunistat cam mulţi ani în universitate. Pe vremea aceea se mai cativ, mă sfătuia să devin judecător, căci detectase în putea aşa ceva. Acum sînt o groază de restticţii: dacă nu mine un oarecare simţ al dreptăţii. Şi asta considera el ca fiind o chestiune importantă. Cred că avea dreptate. Ea se dai anumite examene într-un anumit număr de ani eşti dat afară. Atunci totul era mai liber. Puteai să stai în facultate datora, în mare măsură, experienţei mele din timpul răz­ boiului - şi acum mă întorc puţin - eu fiind născut în 1928 cît doreai. Evident însă, trebuia să plăteşti. Dacă într-adeşi avînd deci 12 ani atunci cînd a început ocupaţia germavăr regret ceva, este că n-am profitat îndeajuns de predană, în mai 1940. Au urmat atunci 5 ani groaznici, în care rea bună din universitatea la care am studiat. N-aş putea

14

li

Cel mai iubit dintre ambasadori

s-au întîmplat o mulţime de lucruri oribile, ca, spre exemplu, persecuţia şi anihilarea evreilor, înfăptuite cu mult succes. Asta e o chestiune importantă. Eu nu sînt evreu, deşi mulţi cred acest lucru din cauză că numele meu mic este Coen, o prescurtare a lui Coenraad. Eu şi familia mea nu am fost persecutaţi pe astfel de motive. Deşi exista o anumită doză de antisemitism. Poate nu atît de mult ca în Fran.ta, dar exista oricum. P"mă şi părinţii mei spuneau glume pe seama evreilor, glume pe care nu le-am apreciat de altfel niciodată. Evreii au fost însă persecutaţi cu succes în Olanda. După război a existat o oarecare doză de euforie în rîndurile olandezilor, care pretindeau că ar fi rezistat foarte bine ocupaţiei germane. Cercetările făcute cu cîţiva ani în urmă au demonstrat însă că 90% din evreii olandezi au fost ucişi în timpul războiului. Reevaluările care se fac de cîţiva ani buni, impun concluzia că s-a colaborat prea mult cu poliţia olandeză, că nu s-a tăcut destulă opoziţie. E adevărat, pe de altă parte, că în Olanda, spre deosebire de alte ţări ocupate, germanii aveau o administrape civilă, ceea ce le oferea un control complet al societă.tii, al instituţiilor civile, şi al politiei. Mult mai complet decît în Belgia, spre exemplu, unde germanii conduceau doar din punct de vedere militar. În Olanda aveau planuri măreţe în ceea ce priveşte întreaga societate. A existat la un moment dat ideea că poporul olandez să fie mutat în Polonia. Olanda golită ar fi fost populată cu frumoşii arieni germani, şi ar fi devenit astfel o nouă provincie germană. Bineînţeles, aşa ceva nu s-a întîmplat, căci planul era prea fantezist.

Cei buni

şi

cei rdi

15

Spun ast a doar ca să arăt că în ceea ce priveşte Olanda existau planuri speciale.

Istoria Ţărilor de Jos vă prezintă pe voi, p~ locuitorii acestor regiuni, drept nişte oameni deschişi şi cu imaginaţi.e politică. Mulţi. spun că nivelul de civiliza/ie din Olanda exprimă (într-o anumită măsură) nivelul său de toleranJă. Dar văd că arăJi un oarecare scepticism cu privire la comportamentul olandezilor din timpul războiului. În primul rînd, statul modem olandez îşi are ori_g~nile în lupta de independenţă dusă împotriva _Spame1. Lupta a cauzat pierderi serioase, şi ora~ c~. Le1den sau Alkmaar au fost grav afectate. După mulţi am mdependen~ ţa a fost cîştigată - este vorba despre aşa-numitul Răzb01 de 80 de ani, între 1568-1648 - şi s-a creat statul olandez'. liber de dominaţia spaniolă şi catolică. A urmat ap01 Secolul de Aur, cu comerţul său înfloritor, cu expansiun~a economică a Olandei, cînd s-a acumulat o imensă bogaţ1e economică şi culturală (Rembrandt, etc.). La sfuşi~l secolului XVIl economia a slăbit, tempo-ul a scăzut, ş1 Olanda a traversat perioade negre, chiar şi politic şi administrativ· Astfel ea a devenit mai tîrziu o pradă uşoară pentru ' . Napoleon. A rămas însă un refugiu pentru cei per~ecu~a~: evreii din Portugalia, sau, mai recent, după răzb01, art~ştn homosexuali din Paris. Surprinzător, pentru că Pansul rămîne totuşi un extraordinar şi atrăgător centru cu~tural, în ciuda xenofobiei francezilor, şi a parizienilor mai ales.

16

Cel mai iubit dintre ambasadori

Pe de altă parte, evreii ce trebuiau să părăsească Germania la sîrrşitul anilor '30 au fost foarte greu lăsaţi să pătrundă în Olanda. Ceea ce a mers mai bine a fost experienţa colonială a Olandei în Asia; au fost cam 600.000 de locuitori cu sînge amestecat, proveniţi din căsătoriile olandezilor (fie simpli colonişti sau persoane oficiale, sau conducători ai companiilor comerciale) cu femei din Java sau Sumatra. Copiii acestora au emigrat în masă după ce, în urma războiului, Indonezia şi-a cîştigat independenţa. A fost o experienţă dramatică pentru Olanda, căci noi credeam că reuşisem să asigurăm un nivel de viaţă ridicat în colonii, că fabricile şi căile ferate construite mulţumeau locuitorii. Curînd am realizat că lucrurile nu stăteau chiar aşa. Cu ajutorul japonezilor, locuitorii s-au răsculat, iar capii administraţiei olandeze, care se refugiaseră în insuliţele coloniei s-au întors ca lideri ai mişcării indoneziene pentru independenţă, fiind acuzaţi că sînt comunişti. Deci 600.000 doreau să vină în Olanda. 600.000 de oameni e un număr mare pentru un stat cu 10 milioane de locuitori cît avea Olanda atunci. Dar a existat o voinţă generală d~ a integra această populaţie. Indonezienii, spre exemplu, au fost asimilaţi mai uşor, căci erau mai deschişi la culoare. Mai greu a fost cu imigranţii din Surinam sau din Antilele ?landeze. Dar lucrurile au mers pînă la urmă foarte bine. Imi amintesc articolele din London Times. Anglia avea şi ea probleme similare cu imigranţii din India şi Pakistan şi a încercat să adopte modelul olandez care dăduse rezultate ex_celente. Toţi cei 600.000 de noi-veniţi aveau slujbe asigurate fie în administraţie sau ministere, fie mai jos. A

Cei buni

şi

cei ri1i

17

fost într-adevăr o reuşită. Pe de altă parte în~ă, evr~ii ~u au fost prea bine primiţi în _Olanda. ~x~sta deJa ~~ Amsterdam O comunitate evreiască, maJontatea vemţ1 înainte de sîrrşitul secolului XIX. Asta despre istorie. Care e legătura dintre experienţele amintite şi cariera ta diplomatică? Da, într-adevăr, nu mi-am terminat povestea. Aui. rămas interesat de problemele culturale, literatură şi arte, (ca să simplificăm). Renunţasem la ideea de a lucra într-un muzeu sau la o editură, căci eram de părere că nu aşa îmi pot exploata interesul şi eventualul talent. Mi-am spus atunci că aş putea să lucrez ca ataşat cult~al: Vorbeam engleza, o învăţasem 'în timpul războmlm ascultînd BBC-ul sau alte posturi interzise în vremea aceea. Mi s-a explicat însă că nu exista decît un număr limitat de astfel de oferte, şi că ar fi mai bine să solicit orice post în Ministerul Afacerilor Externe. Un prieten mi-a spus apoi că are ceva pentru mine, că îmi voi putea satisface dorinţele şi a trebuit astfel să dau din nou examenul de economie. Nici de data aceasta nu am intrat extraordinar, deşi pe atunci, din cauza concurenţei scăzute era mai uşor decît acum. Au intrat cam 8-10 oameni, dintre care cam jumătate au părăsit Ministerul Afacerilor Externe. Deci, în final , am reuşit, deşi nu eram foarte interesat de politică. De altfel, nici nu era locul care să-ţi trezească prea mult interes pentru politică, pentru că universitatea, ca şi comunitatea studenţească, era destul de

18

Cel mai iubit dintre ambasadori

.şi. ce-__i_~_d_i~~~~~~~-1~9 Cei bum ------:---

----. de la secţia economică. Murise. conservatoare. Studenţii din anii mari îi sfătuiau pe cejpentru a înlo~ui cmeva x e:rt- Ceea ce nu s-ar putea nou veniţi să nu se ocupe de politică. (Cred şi acum că seEra un om m vrrstă,. un etrp ..Am fost trimis la Pretoria, a. perioadă extmsă . . tăcea o greşeală.) Aş fi preferat de aceea să-mi facspune despre mine· Dm conluni, şi. iar studiile la Amsterdam, unde viaţa studenţească era mu1tinitial doar pentru }as: pentru trei ani şi jumătate. 1 mai interesantă şi angajată politic. Faptul că începusem extinsă. Am rămas, ~ m:~eresant nu erau problemele studiile aşa de tîrziu (aveam 22 de ani deja) a constituit, pe Ceea ce se arăta a i wn s~. mă atragă, şi oricum de ,. . . . . . care nu aveau c lingă dezavantajul de ngoare, şi un mare avantaj. Şi economice, de la Johannes burg, centru1 1 1 anume acela că nu m-am lăsat prins întru-totul de mediul ele se ocupa cons~l.u gene: îO Africa de Sud. Am avut studenţesc, că am reuşit să privesc lucrurile obiectiv, şi aş economic cel mai lIDăporta &... .. nta cu probleme politice . . spune că acesta a fost un lucru extrem de lilportant. Am ,.ms ă şansa de a . m conu~ fti.Cut ca slilţul meu pentru . . treburilor . m . teresante' şi conjuncturaCăci a realizasem nedreptă.-;1 ajuns astfel să dau ceva mai. mu1tă atenţie J-lle 1a politice, deşi nu îndeajuns de mult. Asta s-a întîmplat abia dreptate să fie necesar. . 'tate a populaţiei, populaţia de odată cu începutul celei de-a doua experienţe în M.A.E., care era supusă marea majon în Africa de Sud. Fusesem pentru doi ani de zile în Irak, culoare.

i:e

unde nu învăţasem decît treburi minore, cum să scriu o . ,. ~ osibilitatea de a cunoaşte mai bine · · · 1m,· spre exemp1u. p racuc, · am ,.mv ăţat Ai avut .msa p ră? scnsoare mmistru · Am ,.mtî"lnit aco1o un om extraordi nar, pe populaţia neag . b.rrocraµe. secretarul ambasadei, care mi-a arătat toate aceste lucruri. . Cu nem-1 -i era practic imposibil. Foarte puţin. &-În rest, a fost însă un timp pierdut. Nu prea ştiam multe despre Irak, nu era de loc potrivit pentru mine, şi de altfel În ce sens "practic imposi'b t'/''?· a fost o experienţă cam debusolantă. Am reuşit totuşi să cunosc cîţiva artişti irakieni, dar în mare a rămas totuşi o Am t Contacte doar cu un doctor negru, din perioadă neinteresantă. Lucrurile s-au schimbat însă avu · ăt-,1 (1 Pretoria, ceea ce, bineînţeles nu a mulţu~t .autont J-lle a radical atunci cînd am fost trimis în Africa de Sud. fel ca şi aici, tu cunoşti bine chesuunile astea), de În Africa de Sud ai avut deci prima experienJă asemenea un ziarist negru din Johannesburg, Nat N3:1'asa, unul dintre primii ziarişti negri care lucrau la. un zi~ al diplomatică importantă?! albilor (atunci nu existau decît ziare ale albilor), şi pe Gwendolen Carter, 0 personalitate binecunoscută, care Cu adevărat importantă. Am fost trimis acolo

20

Cel mai iubii dintre ambasadori

Cei buni şi cei rdi

21

venise în Pretoria pentru procesul lui Mandela. M-an_ ist_ şi printre populaţia neagră existau comunişti î~ plimbat cu el în jurul tribunalului. Te simţeai aşa de biz\lom~~ te un partid foarte mic, doar vreo 300 de membn 1 umblînd însoţit de un negru pe stradă, cu toată lume e~ ~aal~i doi comunişti şi un avocat, care nu era de lo~ privindu-te dezaprobator. - şi tre~ d~ care apăra cîteva cazuri politice. Procesul lm . . . . comunist, . pendat , căci n-au putut .dovedi mnnc senos. a fost sus . Doar dezaprobare, sau se poate vorbi despre