Tratat de drept si procedura penala vol 1 [1]

Citation preview

I.TANOVICEANU PROFE/ORDE DREPT J l PROCEDURĂ P E N A L Ă LA FA CU LTA TEA JURIDICĂ DIN B UC U RE ŢTI.

TRATAT DE

DREPT Jl PROCEDURA PENALA

EDIŢIUNEA A DOUA

A CUR/ULUI DE DREPT Jl PROCEDURĂ PENALĂ REVĂZUT /1 COMPLECTAT

DOCT RI NA de

Viniilă Donqoroz D o c t o r în D r e p t A v o c a t

REFERINŢE LA L E G !/L A Ţ IU N ILE DIN BUCOVINA Jl A R D E A L

Dr.Corneliu Chiselilâ şi Dr Şlefan Laday Consilier înalta Curte de C a s a ţie

J u r i s c o n s u l t . Cluj

JU R I/P R U D E N Ţ A de

Eugen C.Decusară D octorm Drept Director statist. ju d ic ia r a

3 = 3 =3 E CU

O PREFA ŢĂ DE

N. C. SC H IN A r-O/T PREJEDINTE.curtea

de apelbuc ur ejti

BUCUREŞTI, STR. ARTEI 5 LÂNGĂ

PALATUL

JU ST IŢ IE I

T R A T A T DE

D R E P T ŞI P R O C E D U R A VOL. I

B C U C lu j -N a p o c a

rbcfLIiii!!! II

PENALĂ

I.TANOVICEANU

=ROFETOR DE'DREPT f l PROCEDURĂ PENALĂ LA FACULTATEA JURIDICĂ DIN B UC UR EfK .

DREPT ŢI PROCEDURA

PENALA

EDIŢIUNEA A DOUA

A CURAJ LUI DE DREPT TI PROCEDURĂ PENALĂ REVĂZUT TI COMPLECTAT

D O C TR IN A de

Vintilă Donqoroz D o c t o r în D re p t. A v o c a t.

REFERINŢE LA LEGIJLAŢIUNILE DIN BUCOVINA ŢI ARDEAL de

Dr.Corneliu Chiseliiă şi Dr.SiefanLaday Consilier înalta Curte de C a sa ţie .

J u r i s c o n s u l t . Cluj.

JURITPRUDENŢA de

Eugen C.Decusară Doctor in Drept. Director, s ta tis t .ju d i c ia r ă

.w - CU O PREFAŢĂ D E

N. C. SCHINA FO/T PRE/EDINTE. CURTEA

Bibi. UnÎY. Chil. Hr.

Xw

.182JL

TIP. „CURIERUL JUDICIAR“

BUCUREŞTI, STR. ARTEI 5

S O C IE T A T E

LÂ N GĂ

ANON.

PE

A C Ţ IU N I

PALATUL

JU S T IŢ IE I

P R E F A Ţ A Ştiinţa dreptului penal, această disciplină juridică in fi­ nit de complexă, este de mai bine de un secol în neîncetată şi intensă transformare. Când se pare că ultim ul cuvânt s’a spus în această ştiinţă, abia atunci se descoperă că s’a mai născut o perspectivă a unor noui şi vaste orizonturi. Nimeni nu ar putea constata, la un moment dat, că s’a deschis ultim a pers­ pectivă, fiindcă este imposibil de precizat cari vor f i aspec­ tele societăţii de mâine, bazele ei juridice, concepţiile ei mo­ rale şi năzuinţele ce o vor frământa. Căci p rin natura sa in­ timă, ca şi prin substanţa sa, ştiinţa dreptului penal este în cea mai strânsă dependenţă de această infinitate de faţete ale celui mai instabil conglomerat: societatea omenească. Cercetarea istorică a principiilor de drept penal pune în lumină existenţa unei constante corelaţiuni între aceste prin­ cipii, traduse în legi, şi evoluţiunea socială. Transformările din trecut ne dau certitudinea celor vii­ toare. M ai ales că nu trebue uitat un lucru, şi anume că ştiin­ ţa penală de astăzi este în dezacord vădit cu normele pozitive în vigoare, cari în neîntreruptul mers al societăţii, au perdut pasul, rămânând cu m ult în urmă. Iată, de o parte, ştiinţa dreptului penal modern pornind de la ideia, că represiunea îşi are fundam entul în necesitatea apărării sociale; iată, de cealaltă parte, legea penală actuală lovind cu sancţiuni şiacolo unde nu este pericol pentru societate. Iată iarăşi, de o parte ştiinţa penală care recunoaşte că pedeapsa nu poate avea decât un rol subsidiar, datoria Statului modern fiind întâi de a preveni şi apoi de a reprima; iată, de cealaltă parte, norma penală în vigoare, care face din pedeapsă un scop, în tim p ce criminalitatea sporeşte din cauză că societatea nu are. grija de preîntâmpinarea ei.

VIII

Această discordanţă între ştiinţă şi legi s’ar putea evi­ denţia şi cu numeroase alte exemple A r f i fundamental greşit a se susţine, că din moment ce legile penale corespund concepţiunilor fiecărei epoci în parte, aceasta dovedeşte că menţinerea legilor actuale este datorită concordanţei lor cu moravurile timpului. Să nu perdem din vedere că suntem guvernaţi de legi învechite, de legi în con­ tradicţie cu ideile ce şi-au făcut drum în vremurile noastre. Este dar 'nu numai un simplu .postulat, este o adevărată ne­ cesitate ca normele pozitive să se adapteze rezultatelor şi concluziunilor ştiinţei penale. Procesul grăbit de absorbiţiune a unei civilizaţiuni su­ perioare, care s’a petrecut de câteva decenii în ţara noastră, este cauza inegalei desvoltări a diferitelor ramuri de activi­ tate intelectuală. Un asemenea fenomen nu poate exista acolo unde cultura este urmarea unei evoluţiuni normale, în care sforţările suc­ cesive ale generaţiunilor nenumărate se menţin într’o conti­ nuă interdependenţă pentru ca progresul să se stratifice uni­ form şi la acelaşi nivel. Aşa se explică de ce la noi unele ştiinţe au ajuns la ace­ iaşi treaptă de desvoltare ca în ţările cele mai înaintate, pe când altele se găsesc încă în faza embrionară. In această fază, putem afirma fără exagerare, se află ştiinţa dreptului penal în România, fără a mai vorbi de ştiin­ ţa . criminalităţii,care trebue să îmbrăţişeze vastul domeniu al cunoştinţelor auxiliare dreptului penal. Cele câteva comentarii modeste, studii trunchiate şicursuri de drept penal, datorite lui Bozianu, Costaforu, Boerescu, Petroniu şi alţii, nu ne îngăduiau a vorbi de o ştiinţă penală la noi şi deci nici de începuturile ei. . Aceste începuturi sunt legate de numele neuitatului pro­ fesor G. CUmfili — eminentul fost procuror general şi stră­ lucitul' avocat în afaceri criminale — care prin cursul său, profesat la Universitatea din Bucureşti, a ridicat studiul acestui drept la înălţimea unei ştiinţe. Restrânsă însă în sfera lecţiumlor de catedră, remarcabila activitate a lui Cantili n’a putut aduce ştiinţei toată desvoltarea de care avea nevoe. Câmpul vast al dreptului penal reclamă discuţiuni cu mult

IX

m ai largi şi mai ales un contact cu viaţa juridică, adică apli■caţiunea practică a principiilor, cu u n . cuvânt dinamica acest or principii. Pasul mare, hotărâtor şi durabil a fost făcui de eruditul profesor Ioan I. Tanoviceanu. După ce douăzeci de ani a pregătit prin lecţiunile sale o seamă de elemente distinse, a socotit că se poate adresa unor •cititori familiarizaţi cu tainele acestei ştiinţe, dând publici­ tăţii, în 1912, Cursul său de Drept şi de Procedură penală. Această operă a marcat momentul cel mai important în istoria începuturilor ştiinţei dreptului penal în ţara noastră, ■şi, trebue să o recunoaştem, oricare vor f i progresele acestei ştiinţe la noi, opera lui Tanoviceanu îşi va păstra ca atare întreaga ei însemnătate. I n afară de importanţa ei pur ştiinţifică pe terenul stric­ tei doctrine, credem că trebue relevat, în opera, lui Tanovi­ ceanu, şi felul în care dânsul a conceput organizarea Parche­ tului, ca arbitru imparţial al intereselor societăţii. In tr’adevăr, pentru ca, societatea să nu ajungă la deza­ gregare, din cauza impunităţii şi iresponsabilităţii pe care le-ar întrona după interese o putere executivă abuzivă, este m ai m ult decât un deziderat, ca organele penale de urmărire să fie independente. Necesar ar f i deci ca, Parchetul şă aibă o complectă libertate de acţiune, ne mai fiin d subordonat Mi­ nistrului de Justiţie, căruia să i se ia conducerea acţiunii publice şi a organelor, respective. A r trebui să fie generaliza­ tă organizarea actuală a Parchetului general de pe lângă Curtea de casaţie. In acest mod, întreg Parchetul având de­ plină autoritate, ar asigura la rându-i nesţânjenit liniştea so­ cială. Num ai atunci toţi reprezentanţii Ministerului public se vor împărtăşi din mândria pe care o dă datoria împlinită. Le-ar sta de veghe umbrele acelor mari dispăruţi, fo ştii pro­ curori generali ai Curţii de casaţie, un Vioreanu, F ilitti, Gh. Schina, Sărăţeanu, Sccirlat Popescu, Procopescu, fără a vorbi de aceia cari se găsesc încă în viaţă, ca profesorul D. Alexandresco, cari au ştiut să se impună prin prestigiul indepen■denţii şi autorităţii lor. Construită dinir’un material neperitor de muncă şi eruAiţiune, lucrarea lui Tanoviceanu a avut de la început o în­

X

râurire indiscutabilă. Ea a călăuzit şi călăuzeşte, alături de cele mai de seamă opere similare din Apus, întreaga aplicaţiune practică a legilor noastre penale, realizând astfel do­ rinţa exprimată de dânsul, în prefaţa prim ei ediţiuni, de a vedea jurisprudenţa cât mai m ult înfrăţită cu doctrina. Dar osebit de valoarea ei pentru aplicaţiunea dreptului penal, opera lui Tanoviceanu păstrează după 12 ani aceiaşi autoritate în desvoltarea teoretică a principiilor acestui drept.. Pentru tânăra noastră doctrină, ea reprezintă modelul de sis­ tematizare, tezaurul de inform aţiuni rare, isvorul de luminăy de care nimeni nu se poate dispensa. Dovadă, extinderea pe care studiul dreptului penal a lua­ t-o la noi de la apariţiu/nea acestei lucrări încoace. De unde cele mai multe din studiile anterioare erau sim­ ple încercări informative, inspirate din tratatele şi monogra­ fiile publicate în Occident, asistăm acum, după apariţiunea „Cursului“ lui Tanoviceanu,, la lucrări reuşite de doctrină penală românească şi la o expansiune de interpretare destul de remarcabilă. P rin participarea lui Tanoviceanu şi a valorosului său colaborator, regretatul profesor 1. Vişoiul-Cornăţeanu, la ma­ rile congrese internaţionale de drept penal şi de ştiinţă peni­ tenciară, s’au făcut şi primele legături între începătoarea noa­ stră ştiinţă şi cea apuseană. Munca lui Tanoviceanu a dat roade, care au fost culti­ vate cu folos de succesorul său la catedră, distinsul profesor Iulian Teodorescu. —Ştiinţa are desigur trebuinţă, pentru a propăşi şi a câş­ tiga cât mai m ulţi adepţi, nu numai de munca omului de ca­ binet, dar şi de mâna întreprinzătoare a organizatorului. Profesorul Iulian Teodorescu, ajutat de elementele tine­ re, formate la lumina ştiinţei lui Tanoviceanu, organizează Cercul de studii penale, lărgind domeniul cercetărilor şi in­ tensificând contactul cu străinătatea. E ste neîndoios că ştiinţa penală, ca şi oricare alta, nu se poate afirma decât prin formarea unei doctrine, în care să se oglindească nouile idei sau concepţiunA. Dacă codurile ad­ notate sunt de o nespusă utilitate pentru viaţa practică a dreptului, punând la îndămâna practicienilor şi teoreticieni-> lor mersul jurisprudenţei, şi dacă în materie penală s’au suc­

XI

cedat câteva lucrări serioase în acest gen, precum Codul penal şi cel de procedură penală adnotate de Fratoştiţeanu, C odul penal adnotat de Bădulescu şi lonescu, Codurile penal şi de procedură adnotate de Hamangiu şi Sotir, şi, în fine, Codul penal adnotat de Pastion şi Papadopol, totuşi aceste lucrări constituesc pentru ştiinţa propriu zisă simple culegeri de material de studiat. Ştiinţa propriu zisă are u/n caracter complex; ea cere lu­ crări de ordin diferit, în care chestiunile să se găsească tra­ tate fie în mod didactic sau critic, fie în mod exegetic sauanalitic. Din acest punct de vedere, ştiinţa dreptului penal în Ro­ mânia, în afară de prelegerile de universitate, nu m ai cu­ noaşte altă lucrare decât aceia a profesorului Tanoviceanu. Singur dânsul ne-a dat o expunere complectă a principiilor generale de drept şi de procedură penală. Numai moartea l-a împiedicat de a continua şi cu partea specială, astfel cum era hotărât, pentru a închiega într’o lu­ crare unică acel corp de doctrină care ne lipsea. După primul gol lăsat prin moartea prematură a lui Tanoviceanu, s’a sim ţit curând un al doilea, şi anume dispariţiunea din librării a operei sale, epuizată în scurtă vreme. Desigur că simpla reeditare a ei ar fi fo st un mare bine adus ştiinţei româneşti. Dar, cum spuneam, ştiinţa dreptului penal, mai mult ca oricare alta, este în continuă transfor­ mare. Pretutindeni ea reclamă o scrupuloasă păstrare de contact cu toate concepţiunile noui, atât de variate, care de­ notă în general semnele unui real progres. Dacă Tanoviceanu ar f i trăit şi ar fi dat la lumină o adoua ediţiune, negreşit că i-ar fi adaos tot ceace era necesar pentru a o complecta. De aceea ne-am crezut obligaţi de a menţine la locul lorr în ediţiunea de faţă, numeroasele observaţinrd şi corectări fă ­ cute de el însuşi pe marginea exemplarului rămas în biblio­ teca sa. Ţinem de altfel să afirmam, că numai dintr’u n sen­ timent de respect pentru grija lui Tanoviceanu de a-şi vedea lucrarea sa pusă la curent cu ultim ul cuvânt al doctrinei şi jurisprudenţei, am luat iniţiativa acestei noui ediţiu/ni în f or­ ma în care-o înfăţişăm.

XII

Ş i fiindcă astăzi România Mare este guvernată de trei legiuiri penale diferite,.-am-crezut de actualitate şi util pentru toţi de a da în această, eăiţiune şi referinţe privitoare lo, legislafiunile austriacă şi ungară. Pentru înfăptuirea acestor ţeluri, ne-am adresat unor Ju rişti competinţi, rugăndu-i să dea operei lui Tanoviceanu toate desvoltările necesare. A u binevoit a-şi lua această grea însărcinare d-nii d-ri : Corneliu Chiseliţă, Ştefan Laday, Vintilă Dongoroz şi E u ­ g e n C. Det aşară (1). Preţioasa contribuţiune a eminentului consilier la Înalta Curte de casaţiune d-l C. Chiseliţă, se referă la legislaţia aus­ triacă în vigoare în Bucovina, cum şi la proectele de reformă a coăicelor penale austriac, german şi elveţian.. Expunerea critică a principiilor dreptului penal maghiar, -ca şi lămurirea chestiunilor delicate ce pot rezulta din. even­ tualele conflicte între legislaţiumle în. vigoare. în România, în ­ tregită, sunt datorite erudiţiunii distinsului jurist din. Cluj, d-l Ştefan Laday. Bogatul aport al doctrinei moderne, italiană, franceză, germană, etc., din. ultimele decenii, în domeniul ştiinţei drep­ tului penal, a fost expus şi analizat, de d-l avocat Vintilă Dongoroz, cu personale, obşervaţiuni critice. Elev al profesorului Tanoviceanu, d-l Dongoroz s’a rele­ va t de timpuriu ca, un penalist cu. un spirit larg şi pătrunză­ tor. Stăpânind în grad înalt problemele complexe ale'dreptu­ lu i penal, d-sa ş’a impus de la început prin serioasele studii d e teorie şi practică ce a publicat, ca monografii şi adnota1) Pentru a se putea vedea partea contributivă a fiecăruia din co­ laboratori am adoptat următorul sistem : Păstrăm neschimbată numerotaţiunea paragrafelor făcute de Tano­ viceanu, astfel că toate paragrafele numerotate cu cifre simple sunt ale regretatului profesor. Nouile contribuţiuni au fost adăugate la locul cuvenit sub formă de paragrafe cu indice numerice şi literale, astfel paragrafele datorite D-lui Chiseliţă sunt numerotate cu 232 a..., 459 a"..., 653 a... „ Laday „ „ „ 252 b, 252 b 252 b 449 b ...; ,, Dongoroz „ „ „ 4 l *, 4 !, 4 3..., 449 1..., 6 7 5 1... iar jurisprudenţa culeasă de d-I E. C. Decusară se află înserată în notele ■de trimiteri.

X

ţiuni. Este fără îndoială cea mai frumoasă făgăduială a tine­ rei generaţii de penalişti din ţara noastră. Cunoscutul director al statisticei judiciare, d-l E. C. Decusară, şi-a rezervat misiunea destul de im,portantă de a pune la zi jurisprudenţa română şi străină, atât a dreptului cât şi a procedurii penale. Prin numeroasele sole note,răspândite în revistele de specialitate, sub soluţiunile de jurisprudenţa din ultimul timp, d-l Decusară era indicat să procure mate­ rialul de jurisprudenţă trebuitor acestei ediţiuni. Mai multe consideraţiuni ne-au îndemnat să înlocuim ve­ chea denumire de Curs prin aceia de Tratat. Mai întâiu, o lucrare nu poate f i un curs, din moment ce expune chestiuni care nu au form at obiectul unor pre­ legeri. In al doilea rând, această nouă lucrare va lua o mai mare extindere, fiind alcătuită din cinci volume în loc de trei, cu un conţinut de peste 4000 pagini, adică îndoitul operei pri­ mitive. La adoptarea titlului de Tratat ne-a mai îndemnat gân­ dul ce nutrim de a continua această operă sub egida numelui lui Tanoviceanu, întregind-o cu partea specială, spre a răs­ punde astfel unei dorinţs scumpe învăţatului defunct. N i s’ar putea face obiecţiunea că publicaţiunea de faţă ar pierde din interesul ei, dat fiind că ne aflăm în pragul re­ form ei de unificare a legislaţiunii penale. Obiecţiunea este însă absolut nefondată. Un tratat de doctrină însemnează o dezvoltare de prin­ cipii, bazată pe analiza acestora. F iind mai presus de sim ­ plul comentar al unui anumit drept pozitiv, orice tratat tre­ buie să conţină explicaţiunea pe larg a, controverselor şi discuţiunilor în vederea celei mai bune interpretări. Oricare ar fi pi~incipiul adoptat de legea pozitivă, ori­ care ar fi teoria preconizată de ur, legiuitor, oricare ar fi sistemul unei codificări, toate acestea se vor găsi analizate într’un tratat, astfel încât interpretul va fi în măsură să afle sensul, întinderea şi conţinutul fiecărei dispoziţiuni de lege. Poate cineva susţine, că marile tratate apusene de drept pe-

XIV

mal, ale m m i Carrara, Dessina, Cogliolo, Mansini, Faustin Hélie, Garraud, Blanche, Berner, Merkel, Liszt, nu sunt uni­ versal utile ? Obiecţiunea la care ne-am referit este deci fără valoare, de oarece tratatul de faţă se ocupă numai de principiile ge­ nerale de drept penal, care fiinţează ca patrimoniu ştiinţific, independent de normele pozitive ale unei anumite legislaţhmi. Studiul infracţiunii ca entitate juridică şi analiza ele­ mentelor ei componente, studiul infractorului ca obiect de drept penal în raport cu diversele probleme decurgând din participaţiune, complicitate, cumul, recidivă, etc., ca şi stu­ d iu l pedepsei şi al aplicaţiunei ei, pentru a nu enunţa decât câteva din multiplele chestiuni tratate în parte generală, sunt ,probleme de ştiinţă penală, care trebue soluţionate mai în­ tâi teoretic, pentru ca apoi să se poată păşi la interpretarea legii penale pozitive. De altfel, cititorul va vedea că în prezenta ediţiune sa u menţionat şi dispoziţiu/nile din partea generală a anteproectului de Cod penal român. Aceste dispoziţiuni fiind discutate •în lumina principiilor larg expuse, soluţiunea definitivă la care se va opri legiuitorul, oricare ar f i ea, se află deja cer­ cetată. înainte de a încheia, sunt dator să expun recunoştinţa mea tutulor acelor ce m ’au încurajat în această iniţiativă -şi mi-au dat concursul pentru realizarea ei. Ţ in în special să arăt amicului Grigore Conâuratu, fost consilier la Curtea de Apel, toate mulţumirile cele mai sincere pentru îndemnul său statornic, ca şi pentru sfaturile sale preţioase cu prilejul coordonării materialului. Mulţumesc de asemenea conducătorilor societăţii „Cu­ rierul Judiciar“, care s’au grăbit cu cea mm mare bunăvoinţă ■de a contribui la imprimarea acestei ediţiuni. Ş i acum, un ultim cuvânt. Iniţiativa acestei noui ediţiuni înseamnă pentru mine o ■întreită satisfacţiune, căci întreită îm i era datoria de a face să se reediteze opera lud Ioan Tanoviceanu. In prim ul rând, ca fost magistrat şi ca om care am păs­ trat sufletul magistratului iubitor de tot ceeace este manifes-

XV

taţiune valoroasă pe arena mare a dreptăţii şi a dreptului, aveam, o datorie pioasă de a face ca una din cele mai preţi­ oase opere ale ştiinţei dreptului la noi să fie redată lumei ju ­ ridice atunci când acest lucru depindea oarecum de mine. Prin aceasta aduc prinosul meu de admiraţiune muticei şi ştiinţei lui Tanoviceanu. Această operă a fost închinată memoriei scumpei sale soţii, Lucia Tanoviceanu, fiica acelui magistrat de elită şi eminent jurist care a fost Procurorul general al Curţii de ca­ saţie Gheorghe Schina. Era deci încă o datorie pentru mine de a face să trăiască, aşa cum valoarea sa o reclamă, opera închinată fiinţelor ce mi-au fost atât de aproape şi atât de scumpe. In fine, în calitatea de tutore al minorilor defunctului Tanoviceanu, am simţit, că pe aceeaşi treaptă cu patrimoniul pecuniar, dacă nu deasupra lui, se află, în moştenirea acestor minori, patrimoniul moral, opera de care e legal numele ilus­ tru al părintelui lor. Era deci o datorie pentru mine de a asigura soarta acestui patrimoniu moral, dacă nu mai mult, dar cel puţin în chip egal cu străduinţa pe care o pun pentru huna administrare a celuilalt patrimoniu. Nădăjduesc că mâine, alături de îndemnul izvorât din amintirea marelui lor părinte, copiii săi vor găsi în plus, în acest act al fostului lor tutore, pilduirea care să-i întărească în hotărârea de a da şi ei ştiinţei tributul lor de muncă. A r f i acesta cel mai ales omagiu adus părintelui lor.

N. C. SCHINA 1924, Noembrie 1.

Edit. „Curierul Judiciar**

M EM O RIEI

SOŢIEI

MELE

LU C IA

T A N O V IC E A N U Ţie care m’ai îndemnat şi m’ai în­ curajat să tipăresc această operă, dar care n’ai avut mulţumirea să o vezi publicată, îţi închin fructul unei în­ semnate părţi a vieţii mele. Veţi f i de acum veşnic împreună şi supuse aceleiaşi soarte de amintire şi de uitare.

P R E F A Ţ Ă L A E D IŢ IA l-a Le d ro it p énal a un grand d é sa v a n ta g e , c’est de p rê te r à la p h rase. Dieu s a it si l ’on en use ! Ortolan, P réface à la 1-êre éd E lé­ m ents, 1886, Tom. Il p ag . 641.

In frumoasa sa operă „Programma del corso di diritto criminale“, ilustrul Carrara se plângea că toţi se amestecă în discuţiunea problemelor penale. „Este — zicea dânsul —-un fapt cunoscut că, în dreptul penal toţi se cred autorizaţi să stea pe scaun şi să-şi dea părerea : poeţi, filozofi, ziarişti, teo­ logi, romancieri, medici, toţi raţionează ex-professo în cestiunile penale. Dar pentru ce ? Tocmai din cauză că-i falsifică voncepţiunea, sau confundându-l cu legea morală pură, care este la înţelegerea tuturor, sau coordinându-l .cu interesele politice, pe care oricine se crede în stare a le măsura11 (§ 717). După mai bine de douăzeci de ani de profesorat, publi­ când cursul pe care Vam predat întâi la Facultatea de drept din Iaşi, şi în urmă la cea din Bucureşti, sper că nu voi f i în categoria persoanelor de care vorbeşte Carrara. N im eni nu va spune că udam. grăbit şi nu puţini ştiu cât de m ult m ’am îm potrivit să tipăresc o lucrare atât de vastă, la care totdea­ una. este ceva de adăogat şi foarte multe lucruri de îndreptat. Nu pretind că aceşti 20 de ani au făcut ca să, fie cursul pe care îl public o operă de o valoare excepţională; afirm însă că, m tot acest timp îndelungat, necontenit am lucrat şi am căutat să-l îmbunătăţesc, citind, recetind şi reflectând asu.pra problemelor penale. Acest curs a fo st redactat în anii 1890-1891, şi acum când îl public, redacţiunea prim itivă îm i serveşte încă de bază. Insă câtă deosebire între opera pripită a tânărului începător din 1890 .şi între aceea pe care o publică astăzi vechiul profe-

2 —

sor, după mai bine de două decenii de muncă încordată pe te­ renul ştiinţei penale. Negreşit că sunt încă multe imperfecţiuni, multe părţi care s’ar putea îm bunătăţi; însă deoarece nu putem ajunge niciodată absolutul, trebue să ne mulţum im cu relativul. Ş i acei care ’şi vor da osteneala să citească acest curs de legislaţiune penală, vor recunoaşte, credem, că relativ are oarecare valoare. Pentru a face un curs sau pentru a se scrie un tratat de drept românesc e cu mult mai greu decât a face acelaş lucru pentru, Franţa, Germania or Italia. In aceste ţări n’are ci­ neva decât sa combine lucrările altora şi să le dea pecetia per­ sonalităţii sale, fiindcă materialul este deja adunat şi sistema­ tizat de alţii. Aproape toate Gestiunile au fo st discutate şi toate problemele rezolvate ; acolo, pe lângă lucrările prepa­ ratoare, este o bogată doctrină şi jurisprudenţă, care servesc de călăuză sigură interpretului legii. Bar la noi ? \ Aproape nici de textul legei nu este sigur, fiindcă din cauza repeziciunei cu care se schimbă legile, nu este cineva sigur că textul pe care îl interpretează astăzi n’a fost m odifi­ cat eri sau nu se modifică în tim pul pe când scrie, aşa încât e expus să interpreteze o lege desfiinţată, Lucrările prepara­ toare, la noi, aproape că nu există. Încât despre doctrină, ce doctrină avem noi în unele ra­ muri ale dreptului, de exemplu în dreptul penal f V. Petroni a scris relativ la Codicele penal Ştirbei (1) C. Eraclide mai m ult parafrazează decât comentează legea (2), A l Creţiescu comentează, ce e drept, în mod magistral, numai 6 articole din Codicele penal (3), şi publică lucrările preparatorii, care sunt

1) V. Petroni: Comentariile dreptului penal, Bucureşti, 1857 p. 514. Din prelată se vede că V. Petroniu era elevul profesorilor Bosianu şi Cos-

ta-Foru. 2) C. Eraclide, preşedinte al Curiei din Focşani, Studii practice asupra dreptului criminal, Bucureşti, 1865, pag. 263. 3) Al. Crefiescu, judecător la Curtea de Gasatiune şi în urmă Pre­ şedintele e i : Comentar al Codicelor României, Codice penal. Bucureşti, 1886. (Publicată numai fascioara 7-a In tot 84 pagine. Din cele 6 articole comentate de Creţiescu, patru au fost modificate direct ori indirect.

— 3 —

atât de informe încât abia merită acest nume (4). Singur Cos(a-Foru tratează în Magazinul judecătoresc mai cu compe­ tenţă şi întindere oarecare -probleme penale generale, dar este incom-plect, şi peste opera sa au trecut patru decenii (5). Trebue dar ca doctrina română să fie culeasă de prin ar­ ticolele răsleţe scrise în revistele „Dreptul“ sau „Curierul J u ­ diciar“, de persoane dintre care unele nu an destulă autori­ tate ştiinţifică. Dar siliţi am fost, în lipsă de alte persoane mai autori­ zate, să facem apel şi la aceşti modeşti dar preţioşi interpreţi ai dreptului, atât de greu de găsit prin colecţiunile revistelor noastre juridice. In lipsa unei doctrine mai de seamă, delà sine se înţelege că a trebuit să dăm o mare însemnătate jurisprudenţei noa­ stre, care, dacă nu este singura, e în orice cas principal-a că­ lăuză în ceeace priveşte interpretarea legilor române. Astăzi doctrina nu mai poate trăi izolată de jurispru­ denţă. A putut să facă acest lucru, acum opt decenii, ilustrul Boitard, un penalist distins dar improvizat, care n’a avut timp să-şi perfecţioneze cursul, dar un penalist modern nu poate să nesocotească juris prudenţa. Încă în anul 1845, în prefaţa cursului său asupra Codu­ lui Napoléon, Demolombe spunea cu multă dreptate aceste înţelepte cuvinte : „Totdeauna am deplâns acest fel de divorţ între teorie şi practică şi aceste des preţuiri reciproce ce se arată atât de nepotrivit (mal à propos) de o parte şi de alta, ca şi cum teoria, străină de progresul tim-purilor şi moravuri­ lor, lipsită de învăţămintele experienţei nu ar ajunge să dege­ nereze îndată într’o speculaţiune deşartă ! Ca şi cum practica, fără metodă, şi fără regiile, nu ar f i alt lucru, la rândul său, decât o rutină deplorabilă şi periculoasă. Nim ic nu e dar mai trebuincios şi de dorit, ca alianţa lor, pentru a păstra ştiinţei dreptului caracterul său esenţial, pentru a o menţine în calea sa, pentru a o îndrepta în fin e către scopul însemnat sforţă­ ri)

Publicate sub acelaş titlu şi formând fascioara 6-a. Alte fascioare

nu credem să se mai fi publicat, de şi publicând fascioara 6_a (care s’a tipărit după a 7-a), se anunţă că va continua. Ntoi însă n’am mai găsit vre-o altă continuare a acestei lucrări în Biblioteca Academiei, ori în altă parte. 5) G. Costa.Foru : „Magazinul judecătoresc“, vol. II, Codicele penal. Bucureşti 1872, pagina 224.

— 4

iilor sale, la un scop de aplicare folositoare, pozitivă şi prac­ tică, ad usum commimis vitae, cum prea bine a zis Leibnis (Nova M ethodus)“. Această idee a strânsei alianţe între doctrină şi jurisprudenţă, o credem necesară bunei interpretări juridice şi fe ­ cundă în rezultate folositoare binelui obştesc. N oi nici nu pu­ tem înţelege o adevărată doctrină, care să-şi merite frum o­ sul său nume, dacă ea nu ar ţine seamă de jurisprudenţă. Când doctrina se slujeşte de istoria dreptului şi de dreptul comparat, când ea cercetează care a fo st trecutul şi care va f i viitorul unei instituţiuni juridice, se poate oare ca să nu fină seamă şi de jurisprudenţă, care arată prezentul şi une­ ori face să se înţeleagă şi viitorul instituţiunilor juridice ? Se poate oare ca doctrina, care trebue să ştie tot ce trebue ştiut relativ la interpretarea unui text de lege, să ignoreze toc­ mai ceeace este esenţial, modul cum înţelege jurisprudenţă acel text. de lege 't Jurisprudenţă, chiar dacă nu am socoti-o ca o autoritate de doctrină or de raţiune, are cel puţin o au­ toritate de fapt, şi adevărata ştiinţă nu poate să se mărgi­ nească numai în teorii abstracte şi să facă abstracţiune cu de­ săvârşire de fapte. Bună sau rea, întemeiată sau nu, jurisprudenţa trebue să fie cunoscută de doctrină; se poate chicCr spune că jurisprudenţă este o ramură a doctrinei, acea ra­ mură, care arată cum se înţelege de judecători şi cum se aplică în practică textul legii (6). Doctrina are drept să cri­ tice jurisprudenţă când o crede neîntemeiată, însă nu-i este permis niciodată să o ignoreze. Chiar vechii penalişti din veacul al X V I-lea au înţeles acest adevăr şi au sim ţit importanţa jurisprudenţei. luliu Clar, adesea ori se refera la jurisprudenţă. A stfel, de exemplu, în 6) Jurisprudenţă Curţilor şi tribunalelor — zice Molinier — ne va arăta cum legile sunt interpretate şi aplicate în practică, relativ la faptele asupra cărora autoritatea judecătorească are să studieze. Hotărîrile Curţii de casaţiune şi ale Curţilor de apel trèbuesc mai ales semnalate şi apre­ ciate cu ajutorul unei critice judicioase, când d e consacră principii funda­ mentale ; ele nu pot decât să aibă o mare autoritate, când interpretează tex­

tele după regulele unei logice judicioase, când consacră principiile după datele ştiinţei. Prin deriziunile judecătoreşti se vede legea îtr acţiune. (Mo­ linier şi Vidal: Traité théorique et pratique de droit pénal, Paris 1893, T. I, pag. 4).

■

: .

— 5 -

: \ : f | î*

Practica (Jriminalis, Quaest. L X V II I, citează o mulţime de hotărâri de prin anii 1549—1560. De asemenea Prosper Farinaceu, reproduce uneori hotărâri în întregul lo r : asupra Quaest. X I (Contumacia) două deciziuni din 1567 şi una din 1575; asupra Quest. X X I V (Personalitatea pedepsii), reproduce 4 deciziuni din 1581 şi 2 din 1582. N u mai vorbim de Carpsov, care aproape pe fiecare pagină citează numeroase deciziuni. Dispreţul doctrinei pentru jurisprudenţă se accentuează' mai m ult în secolul al X V III-lea, secol filosofic, plin de aspiraţiuni pentru un mai bun viitor, şi din această cauză chiar predispus să nesocotească prezentul şi să plutească în abstrac­ ţiuni, Secolid al X lX -lea s’a ferit să cadă în aceeaşi greşală ; mai ales în adoua a sa jumătate, putem spune că nu există o singură operă mai importantă de doctrină, care să nu f i dat jurisprudenţei importanţa pe care o merita, Acum însă, dacă doctrina e ferită de acest păcat, vedem din nenorocire, că jurisprudenţă uneori nu ţine seamă de doc­ trină şi se depărtează de curentele ştiinţifice. Aceasta e regre­ tabil, şi nu putem îndestul repeta cuvintele pe care le-am spus cu altă ocaziune : „Atât doctrina cât şi jurisprudenţă sunt independente una de alta, însă, după cum doctrina ar degenera într’b speculaţiune metafizică, dacă ar nesocoti jurisprudenţă, tot astfel şi jurisprudenţă ar f i lipsită de busolă, şi ar cădea în empi­ rism, dacă n’ar ţine seamă de doctrină. Trebue stigmatizată cu cea mai mare asprime ori ce tendinţă de a rupe legăturile ce trebue să existe între aceste două ramuri ale interpretării juridice“ (7). Mai ales jurisprudenţă noastră nu are drept să dispre­ ţuiască doctrina, fiindcă dacă la noi jurisprudenţă este cu câţiva secoli anterioare doctrinei noastre, care putem să zicem că s’a născut abia în secolul al X lX -lea, însă acestei surori mai mici ea datoreşte toate progresele sale. Ş i dacă n ’ar fi existat această doctrină uneo-ori atât de m ult dispreţuită, n’am f i asistat desigur, la renovarea jurisprudenţei noastre în secolul al X lX -lea şi punerea ei la nivelul jurisprudenţei Sta­ telor celor mai civilizate ale Europei. Nu trebue să uite juris7) Curierul Judiciar, 1912, Nr. 9. pa«. 98.

6 —

prudenţa că, acum o jumătate de secol, tribunalele noastre compuse numai din practicanţi, nu ştiau nici să redacteze o hotărâre şi a trebuit ca să-i vină doctrina în ajutor şi să-i îndrepte primii săi paşi spre progres (8): Ş i pe când jurisprudenţa noastră orbeca în întunericul neştiinţei, doctrina pe catedră şi la bara justiţiei, prin graiul lui C. Bosianu, G. Costa-Foru, B. Boerescu, Ar. Pascal, G. Danielopol, revărsa lu­ m ini cari aveau să transformeze magistratura şi jurisprudenţa românească (9). Doctrina şi jurisprudenţa noastră trebue să meargă dar împreună strâns unite, ca două bune surori. Convinşi de acest adevăr, noi am studiat cu multă grijă jurisprudenţa română, care pentru interpretarea legilor noa­ stre, din cauza lipsei de doctrină, are mai mare importanţă decât jurisprudenţa franceză, pentru interpretarea legilor franceze. A tât Buletinul Curţii de Casaţiune, cât şi cele două prin­ cipale reviste judiciare române, Dreptul şi Curierul Judiciar. au fost supuse unei cercetări amănunţite şi s’a extras dintr’însele tot ce s’a crezut mai important pentru ştiinţa drep­ tului penal român (10). Jurisprudenţa mai nouă are totdeauna, mai ales la. noi în ţară, o importanţă mai mare decât cea veche, care era opera unor practicanţi cu puţine cunoştinţe juridice şi care nu avem siguranţă or probabilitate că ar mai f i menţinută astăzi. De aceea, cu cât jurisprudenţa este mai recentă, cu atât mai m ult am ţinut seamă de dânsa şi chiar în timpul tipărirei necontenit am complectat cursul nostru cu cele mai importante hotărâri ale jurispruăenţei; sunt multe deciziuni chiar din anul 1912. 8) Spre convingere să se vadă o hotărâre a Trib. corect. Ii Ilfov din 7 Dec. 1860, publicată în Gazeta Tribunalelor |(sub direfctiunea lui Aristide Pascal), an. I, Nr. 1, şi se va vedea modul ciudat cum se redactau hotărâ­ rile pe acele vremi, iar pe dealtă parte se va vedea cum doctrina, cu mult mai luminată, relevează şi critică „forma, hizară a acelei hotărâri“ (pag. 7). 9) Chiar în occidentul Europei doctrina a Condus primii paşi ai jurisprudeniei. Damhouder, în secolul al XVIJea, sfătueşte pe judecători că, în afacerile mari, -pedepsite cu moartea, să consulte pe jurisconsulţi. Enchiridkm LXXVI, Nr. 33 şi 35. Iar ordonanţa lui C ârd V ordonă sfătuirea ju­ decătorilor cu jurisconsulţii. 10) Ne-am folosit însă, deşi mai puţin, şi de celelalte reviste juridice ale noastre.

7

De asemenea şi în ceeace priveşte doctrina, pe lângă marii penalişti francezi, germană, italieni şi belgieni, ale că­ ror nume vor rămâne totdeauna în ştiinţa dreptului penal, am consultat şi operile cele mai moderne ale altor penalişti mai puţin cunoscuţi, dar care de-asemeni au adus şi aduc însem­ nate servicii ştiinţei. Dorinţa noastră a fost că să prezentăm publicului şi studenţilor o operă conştiincioasă şi pusă la cu­ rentul doctrinei şi jurisprudenţei celei mai nouă, şi sperăm că am realizat această dorinţă. Pe lângă doctrină şi jurisprudenţă, în opera noastră ne­ am preocupat foarte de aproape de istoria şi filozofia, sau, cu alte cuvinte, de trecutul şi de viitorul instituţiunilor pe­ nale. Mai cu seamă în ceeace priveşte istoria, cursul nostru îşi are individualitatea sa, fiindcă puţini penalişti contem­ porani îşi mai dau osteneala să citească enormele in-folio la­ tineşti ale vechilor penalişti. A m crezut însă că uneori, chiar foarte adesea, este folositor să ne suim la aceşti vechi pre­ mergători, care au pus temelia ştiinţei penale, fiindcă din studiul trecutului în legătură cu prezentul se poate înţelege mersul şi tendinţa instituţiunilor juridice. Ştiinţa statică a instituţiunilor juridice e o ştiinţă incomplectă, putem zice falsă, fiindcă instituţiunile nu stau pe loc, ci necontenit se transformă. Pentru a fi bine înţeles, dreptul trebue studiat nu numai static, ci şi dinamic. Marii jurisconsulţi romani au fost perfect cunoscători ai vechii legislaţiuni romane. In ceeace priveşte critica dreptului prezent şi dorinţa îmbunătăţirei lui, am păstrat o desăvârşită independenţă de prejudecăţi fie politice, fie ştiinţifice. Când am crezut o pă­ rere dreaptă, am expus-o pe faţă, fără să ne gândim că unii ne vor socoti reacţionar, iar alţii răsvrătitor ori spirit paradoxal. Când expune cineva faptele trebue să caute ca expunerea să fie fid e lă ; dar când se emite o idee ea trebue să fie sin­ ceră, T)e aceea nu ne-am tem ut să ne expunem părerile noas­ tre, fiindcă nu urmărim nici un interes personal or de clasă, susţinând o certă părere, ci dorim numai binele obştesc. Ideea poate să fie greşită, dar când e cinstită şi pleacă din convin­ gere, oricine are drept să-o combată, nimeni nu are drept să ponosluească pe acel care o susţine. Din cele ce am spus rezultă că acest curs se adresează

8

nu numai studenţilor, ci tutulor persoanelor care se îndelet­ nicesc cu Gestiunile penale. Dela sine se înţelege că jurisprudenţa, în general, nu se adresează la studenţi, iar cestiunile de amelioraţiune a legislaţiunii privesc numai pe aceea care au dreptul de a legifera. A r f i fost poate mai firesc, ca pentru fiecare din aceste categorii să se scrie un tratat special, care ar f i avut un ca­ racter mai unitar, însă într’o ţară mică nu poate să existe specializarea din ţările mari, ci trebue să ne mulţumim cu un tratat comun, care se adresează tutulor. Studenţii vor cunoaş­ te cu înlesnire părţile importante şi de principii ; pentru a-i ajuta însă, în tabla de materii rezumată, care va f i publicată la sfârşitul fiecărui volum, se vor însemna cu o stea părţile, care nu sunt indispensabile pentru prepararea examene­ lor (11). In general, expunerile istorice şi foarte adeseori jurisprudenţa nu se adresează studenţilor, care la început tre­ bue să se preocupe mai cu seamă de principii, fără să se piar­ dă în amănunte, interesante numai în aplicaţiunile practice. Deocamdată vom publica numai partea generală a codi­ celui penal şi a codicelui de procedură penală, care sunt in­ contestabil cea mai importantă parte a legislaţiunei penale. Dela modul cum această parte va f i primită, va depinde pu­ blicarea celei de a doua partea specială a codicelui penal, care din cauza timpului, nu se poate preda în Facultatea de drept. In orice caz, sunt fericit că pot, publicând acest curs, să-mi îndeplinesc o datorie către studenţi, către colegii mei în ştiinţa dreptului şi către ţară. I. TANOVICEANTJ 1912, Aprilie. 1

11) In voi. al ll-Iea aceste însemnări prin stele vor fi puse nu în tabla de materii, ci în cuprinsul volumului.

DREPTUL PENAL ROMÂN In fracţiu n ea n u e d e c â t a l d o ile a rău ca m ă rim e ; infrac­ ţiu n e a nep ed ep sită e cel d in tâ iu ş i m ai m are d in to a te relele. Platon : nL egi, IX8. B onis nocet q ui p ep ercit m alis. P . M im us. A şa se sim te b u n a o rân d u ială a D om niei, av â n d adică cel b u n d u lceaţă şi c el rău am ărăciu ne. M atei al M irelor. „T esaur F apiu l l a n a n 8, I, 328. G reşala n e c e rta tă , fă ră h o ta re deprinde a creşte. Cronica anonim a. s ij

.

■

^

U n crim e im p u n i e s t un é lé m e n t de destru« tio n sociale ■' M' G uyau'. „Esquisse d ’une m o ra le 8, p. 199. 47$ tU< -C-ht., ( I a :a ,

'___ ______________A

DEFI NIŢIU NEA ŞI IMPORTANŢA DREPTULUI PENAL 1 — Unul din fruntaşii ştiinţei penale franceze—J. Ortolan — defineşte dreptul penal: „0 concepţiune a raţiunii omeneşti, dedusă din raporturile omului cu societatea, în care societatea are facultatea de a face să sufere omul un rău, din cauza vio­ lării de drept pe care el a comis-o“ ( 1 ). Această definiţiune, pe lângă inutilitatea părţii explica­ tive : „o concepţiune a raţiunei omeneşti dedusă din raportu­ rile omului cu societatea“, mai cuprinde o îndoită inexactitate. Mai întâi credem că e inexact să se afirme că societatea are facultatea de a face să sufere un rău cel care a comis o violare a dreptului ; noi credem că societatea nu-are facultatea, ci este chiar datoare să pedepsească pe acei cari comit infracţiuni. „In starea socială — zice Pastoret —• a pedepsi, nu e un drept .1 ) J. Ortolan : Éléments du droit pénal, Vime éd. Paris, 1886. T. I, Nr. 20.

—

10

-

ci o datorie a suveranului (1). Şi, înainte de Pastoret, Male­ branche afirmase acelaş lucru, spunând că, puterea de a pe­ depsi e mai mult o datorie, decât un drept al principelui“ (2). Afară de aceasta, Ortolan se înşală când crede că societa­ tea ar avea facultatea de a pedepsi pe un om pentru orice vio­ lare a legii; în realitate numai violările mai grave ale legii atrag pedepse propriu zise şi eonstituesc infracţiuni. 2 — Marele filosof german, Em. Kant, dă o definiţiune mai bună, când zice că : ,,Dreptul penal e dreptul suveranului (Be­ fehlshaber) de a inflige o suferinţă supusului pentru infrac­ ţiunea sa“ (3). Această definiţiune, care nu conţine nici o inutilitate, şi face distincţiunea între violările de drept delictoase şi nedelietoase, are totuşi neajunsul şi ea că consideră penalitatea ca un drept, prin unnare o facultate, iar nu o datorie a suveranului, ceeace este inadmisibil. 3 — Definiţiunea lui Feuerbach, socotit cel mai mare penalist al Germaniei, se aseamănă cu definiţiunea lui Kant „Dreptul penal — zice Feuerbach — esite ştiinţa drepturilor pe care le­ gile penale le dă Statului, contra supuşilor care le violează“ (4). Această definiţiune e criticată de ilustrul penalist italian Francesco Carrara, pe care Sc. Sighele îl consideră cel mai mare dintre penaliştii clasici (5), însă critica lui Carrara e ne­ fundată, fiindcă se întemeiază pe o traducere greşită a definiţiunei lui Feuerbach, or poate pe o altă definiţiune din ediţiunile anterioare pe care noi nu o cunoaştem. In orice caz, defi­ niţiunea pe care o dă însuşi Carrara ştiinţei penale, nu poate scăpa de critica pe care am făcut-o celorlalţi, care consideră pe­ deapsa ca un drept sau facultate, în loc de a o socoti ca o dato-12345 1) Pastoret: D es loix pénales. Paris, 1790. T. I. Part. Il-a, p. 31. Ph. Renazzi: Élémenta juris criminalis, Roma, ed. 3-a, T. II, p. 62, lib. II, cap. V, § VI, Nr. 3. 2) După citarea lui Filangieri : La scienza della legislazione. Venezia 1784, T. IV, p. 28, nota 1. (Cart. III, part. 2-a, cap. XXIX). 3) lm. K ant: Metaphysische Anfangsgründe der Rechtslehre, Königs­ berg, 1797, p. 195. Confr. şi traducerea I. Tissot: Principes métaphysiques du droit. Paris 1853, p. 2 5. 4) A. von Feuerbach : Lehrbuch des gemeinen in Deutschland gülti­ gen peinlichen Rechts XIV. Ausg. von Mittermaer, Giessen 1847, p. 1. 5) Sc. Sighde : La teorica posiliva della complicità. 2 -da,4ed. I, T orino, p. 81.

—

11

—

rie socială. „Ştiinţa penală — zice Carrara, raportându-se la dreptul penal şi procedura penală—e căutarea limitelor interne şi externe, între care numai Statul poate apăra drepturile oa­ menilor cu luarea unui drept (1) al omului, care le-a atacat şi chipurile cele mai cuviincioase de a exercita cu atare mijloc această apărare“ ( 2). 3 1 — A reproduce toate definiţiunile ce s’au dat dreptului penal de diverşi penalişti şi criminologi, ar însemna să umplem pa­ gini întregi cu un material aproape inutil. Vom enunţa câteva din ele, cari pot fi considerate ca definiţiuni-tip, restul ne fiind decât variante ale acestora. 1 ) MJErio^L.,,Dreptul penal este complexul dispoziţiunilor legale, care reglementează exerciţiul dreptului de a pe­ depsi“ (a). In sensul acesta e şi definiţiunea lui Fr. von Liszt, re­ produsă în nota 1 dela pagina 13. 2) R. Saleilles: „Dreptul penal este transpunerea în dome­ niul legi lorţozîtTve a nevoilor de apărare socială, sau mai cu­ rând chiar însăşi instrumentul apărării sociale întovărăşit de cerinţele ideei de justiţie“ (b). 3) B. Alimena : „Dreptul penal este ştiinţa, care studiază infracţiunea ca fenomen juridic şi pe infractor ca subiect activ al acesteia, şi ca atare deci raporturile ce decurg pe deoparte din infracţiune considerată ca o violare a ordinei juridice, iar pe de altă parte din pedeapsă considerată ca o reintegrare a acestei ordine“ (c). Din aceste trei definiţiuni-tip, cea care corespunde mai exact eoncepţiunii de drept penal în raport cu actuala legislaţiune penală, este de sigur definiţiunea lui Ad. Prins. In sistemul actual, responsabilitatea penală având ca fun­ dament ideia de culpă morală, se statorniceşte implicit o linie 12

1) Mai exact : unui sau mai multor drepturi. 2) Fr. Carrara : Programma del Corso di diritto Criminale. 8va ed. Firenze, 1897. Vol. 1 : Prolegomeni, p. 37 şi 38, nota 1. a) Ad. Prins, Science pénale et droit positif. Bruxelles, 189e, în acelaş sens definiţiunea lui R. Garraud, Traité de droit penal, ed. III, Paris 1913. Definiţia lui Prins e luată dela J. J. Haus, Droit penal, 1, 61. Gand 1879. b) R. Saleilles, L’individualisation de la peine, ed. II. Paris 909, p. 4. c) B. Alimena, Diritto penale, Neapoli, 1910, Vol. I, pag. 18.

— 12 —

de demarcaţiune îuitre cele două categorii de mijloace de apă­ rare socială, adică pedepsele şi măsurile de siguranţă. Numai primele fac obiectul dreptului penal, pe când cele de al doilea — cu rari excepţii — fac parte din domeniul drep­ tului administrativ. De aceia definiţi unea lui Saleilles este inexactă pentru dreptul penal actual (d), reprezintă însă defîniţiunea ce s’ar putea da dreptului penal preconizat de Şcoala pozitivistă pe­ nală, în care exclusă fiind ideia de culpă morală, dispare şi difei*enţa dintre pedepse şi măsurile de siguranţă, toate intere­ sând deopotrivă apărarea socială contra infracţiunilor (e). In fine definiţiunea lui Alimena (de care se apropie şi de­ finiţiunea dată de Tanoviceanu la Nr. 4 mai jos) are defectul că identifică dreptul penal, un complex de dispoziţiuni legale, cu ştiinţa dreptului penal, care este o disciplină juridică. Astfel Alimena spune: „dreptul penal este ştiinţa care studiază....“, iar Tanoviceanu : „infracţiunea şi pedeapsa, al căror studiu formează obiectul dreptului penal...“ In vorbirea obişnuită se întrebuinţează, e adevărat, ade­ seori, termenul de drept penal şi pentru ştiinţa dreptului pe­ nal, dar atunci când voim să facem operă de ştiinţă exactă, so­ cotim că nu mâi poate fi admisă o asemenea confuziune. Vom releva că autorii mai noui de drept penal se feresc de a formula o definiţiune a acestui drept (f), ci au adoptat Un procedeu mai practic, acela de a enunţa, în câteva pagini, care este domeniul dreptului penal, preferind astfel explicitul, singurul util în ştiinţă, în locul eonciziunei pretenţioase a definiţiunilor. 4 — In locul acestor definiţiuni, unele prea meţafisice, altele d) Aceiaş obiecţiune se poate face şi definiţiunei date de d-1 prof.

Tr. Pop, Drept penal, Orăştie, 1921, Voi. I, pag. 4, precum şi definiţiunilor lui F. Finkey şi P. Angyal, reproduse de d-sa. e) Florian, Trattato di diritto penale, ed. 11, voi. 1, p. 43; En. Ferri, Giustizia penale e giustizia sociale, în rev. Scuala Positiva 1911, 1. Franchi, II sistema giuridico della difesa sociale, idem 1910, 111. Proectul Ferri elaborat în 1920, asimilează pedeapsa cu celelalte măsuri de siguranţă. V. Scuala Positiva, 1921, 1 şi 11, şi V. Dongoroz, Re­ forma dreptului penal în Italia, Bucureşti 1921. f) V. Manzini, Trattato di diritto penale, ed. II, Torino 1921; Vidai et Magnol, Cours de droit criminel, Paris 1921; J. A. Roux, Cours de droit penal, Paris 1920.

13 —

susceptibile jie_ critică, credem că se poate da dreptului penal o definiţiunc mai simplă şi fără pretenţiuui ştiinţifice, însă care va avea meritul de a face să se înţeleagă mai uşor obiectul dreptului penal, căci scopul unei definiţiuni, după cum zice Ci­ cerone, e tocmai: ut intelligatur quid sit id de quo disputetur. Vom defini dar dreptul penal : acea ramură a dreptului public intern, care se ocupă de infracţiuni şi de pedepsele'ce trebuesc aplicate acelor cari le comit ( 1). Această definiţiunc relevează două moţiuni : infracţiunea şi pedeapsa, al căror studiu formează .obiectul dreptului penal, si cârti ne vor servi spre a face o divisiune bi-partită a mate­ riei dreptului penal. 4 1 — Dreptul penal poate fi însă studiat sub două aspecte dife­ rite : obiectiv şi subiectiv. Dreptul penal obiectiv este totalitatea dispoziţiuuilor le­ gale — norma agendi — cari au de obiect infracţiunile şi pe­ depsirea lor. La acest aspect se raportă definiţiunile (lela Xr. 3 1 şi 4 de mai sus. Dreptul penal subiectiv e s te , după unii autori, acel jus vnnieniLL dreptul Statului de a sancţiona penalieeşte anumite fapte. După alţi autori, prin drept penal subiectiv se înţelege aeel potestas agendi, adică dreptul Statului de a pretinde res­ pectarea regalelor impuse de dreptul penal obiectiv (cega omnes), şi dreptul de a aplica pedeapsa statornicită de acele ré­ gulé atunci când au fost violate (erga singulum) (a). Definiţiunile delà Xr. 1-3 de mai sus se raportă la dreptul 1) Definiţiunea noastră se apropie de a lui de Liszt, care spune că Dreptul penal este complexul regulelor juridice stabilite de Stat, prin care de infracţiunea ca fapt e legată pedeapsa ca o consecinţă juridică. Lehrbuch des deutschen Strafrechts, 14 şi 15-a ed. Berlin 19ü5, § 1. p. 1, şi trad. fr. : Traité de droit pénal allemand, trad. par Lobstein, Paris, T 1, p.l. a) Asupra dreptului penal subiectiv, a se vedea : Binding Handbuch des deutschen Strafrechts § 38, Lipsea 1885 ; idem Grundriss des gemeinen deutschen Strafrechts, § 30, Lipsea 1902; Merkel Lehrbuch des deutschen Strafrechts, § 64, Stutgart 1889 ; Rocco, Sul concetto del diritto subiecttiVo di punire, Milano 1904; G. B. de Mauro II diritto subiettivo di punire, IV, Neapoli 1908; Alimena, Diritto penale, vol. I, pag. 109 urm. Neapoli 1910; Ottorino Vannini, Diritto penale e scienza del diritto penale, în Revista Pe­ nale XCV, fasc. 5, pag. 406.

—

14

—

penal privit sub îndoitul aspect, şi obiectiv şi subiectiv; de aceea ele sunt şi defectoase şi confuze. 42 — Dreptul penal subiectiv nu treime considerat ca un drept ilimitat (a). In teoria autorilor cari susţin că dreptul penal subiectiv este dreptul Statului de a incrimina anumite fapte sancţionându-le penaliceşte, acest drept îşi află limitele în nevoile apărării sociale şi în ideia de justiţie derivată dintr’un minim etic, adică acea morală medie dobândită majorităţii unui grup social într’un moment dat. Astfel se şi explică variaţiunile cu privire la faptele in­ criminate, dela epocă la epocă şi dela grupare socială la gru­ pare socială. Din contra, în teoria că dreptul penal subiectiv este nu­ mai dreptul Statului de a pretinde respectarea dreptului penal obiectiv şi de a aplica sancţiunile lui în caz de violare, dreptul subiectiv îşi are implicit limitele în dreptul penal obiectiv, neputându-se exercită în afară de el. Pentru susţinătorii acestei teorii, Statul nu incriminează faptele anti-sociale în virtutea unui drept de a pedepsi pre­ existent legei penale pozitive, ci în virtutea atributului pe care îl are Statul de a statornici acea ordine juridică indis­ pensabilă existenţei sale. 4 3 — Fie că e vorba de un atribut al puterii suverane, fie că e vorba de un drept, cert este că Statul poate incrimina şi sta tornici pedepse. Ceva mai mult, numeroşi autori susţin că. Statul nu are numai puterea de a pedepsi, dar chiar- datoria (b). Noi credem că dacă se poate vorbi de un drept de a pe­ depsi, este exagerat a se admite că există datoria de a pedepsi. A pretinde că Statul e dator să pedepsească, înseamnă a-i răpi facultatea de a alege între pedeapsă şi alt mijloc de apăa) Asupra fundamentului dreptului de a pedepsi vezi : L. Proal, Le crime et la peine, Paris, ed. 4, 1911, cap. XXI. Ai. Vacccro, Genesi e funzione della leggi penale, Torino 1908. b) Binding, Die Normen und ihre Uebertretung, vol. I, p. 423, Lipsea, 1890; Leister, Das Recht in der Strafe, p. 3. München 1872; R. de la Gras­ serie, Principes sociologiques dela Criminologie, p. 234, Paris 1901; Alimenà, Diritto penale, vol I, p. 113, Neapoli 1910; A. Borettini, Tutela giuridiea e diefsa soaciale, p. 160, Milano 1922. Vezi şi Nr. 1 mai sus.

—

15

rare, care ar fi mai util şi eficace. Din contra, posibilitatea li­ nei opţiuni rămâne întreagă atunci când Statul va avea drep­ tul, nu şi datoria. Statul are o singură datorie, aceea de a veghea la propria sa conservare, apărând interesele colectivităţii şi asigurând li­ niştea şi securitatea membrilor ei. Conservarea fiind' scopul, apărarea devine o datorie pen­ tru Stat. Pentru realizarea acestei datorii Statul are însă dreptul de a recurge la mijloacele de apărare ce le.va crede necesare. Aşa dar, pedeapsa nu e decât unul din aceste mijloace, pe care Statul are dreptul de a-1 folosi. Apărarea e deci o datorie; a pedepsi e numai un drept. 5 — J. J- Kousseau e de părere, că dreptul penal e mai mult sancţiunea celorlalte legi, decât o specie particulară de drept Ideia sa este greşită: cu drept cuvânt Cârrâra îl combate, ară­ tând că astfel privit dreptul penal, devine unilateral, raportându-se numai la pedeapsă, iar nu şi la infracţiune ( 1 ) şi dacă scindăm dreptul penal, el nu mai este o ştiinţă (2). 5 12 — Părerea lui J. J. Kousseau fusese exprimată mai înainte de Hobbes: „Dealtfel justiţia distributivă (civilă) şi justiţia vindicativă (penală) nu sunt două specii deosebite-de legi, ci două aspecte ale aceleiaşi legi“ (a). Această idee e adoptată apoi de J. Bentham : „Drepturi, obligaţiuni, delicte, nu. sunt decât legea civilă şi penală privite sub diferite aspecte“ (b). Autorii moderni repunând în discutiune această chestiune au făcut loc unei aprinse controverse asupra caracterului drep­ tului penal. Există în această privinţă o bogată literatură. Cei mai numeroşi autori sunt de părere că în complexul ramurilor dreptului, dreptul penal nu are decât un caracter complimentar. J \v~! , ■ v Dreptul penal nu este un drept normativ, ci sanctionator, adică el nu creiază drepturi ocrotite, ci vine eu sancţiunile sale să ocrotească drepturi preexistente, statornicite de cele­ lalte ramuri ale dreptului public şi privat. 1) 2) a) b)

J. J. Rousseau: Contrat social, Livre II, chap. XII. Fr. Carrara: Programma, vol. I, p. 37. Hobbes, Du citoyen, ch. XIX, § 7. Bentham, Théorie des peines, vol. I, pag. 7.

— 16 —

5 — Autorii (a) cari susţin că dreptul penal are un caracter se­ cundar, complementar şi sancţionator, se întemeiază pe urmă­ toarele oonsideraţiuni : 1) Nu există interese sau bunuri individuale sau colective, publice sau private, cari atunci când sunt ocrotite de sancţiu­ nile dreptului penal, să nu fie încă recunoscute şi de o altă ra­ mură a dreptului public sau privat. 2) Ori de câte ori dreptul penal incriminează o acţiune ca fiind contrarie unui drept sau interes oarecare, implicit acea acţiune era deja oprită de o altă ramură a dreptului, care sta­ tornicise acel drept sau interes ; căci recunoaşterea unui drept implică şi interzicerea acţiunilor ce-i sunt contrarii. 3) Chiar atunci când sancţiunea penală a intervenit înain­ tea ocrotirei extra-penale, sau când ea a rămas singură ca să ocrotească un drept, încă dreptul penal păstrează caracterul de drept complementar, fiindcă acest caracter nu derivă dintr’o •prioritate in timp, ci dintr’o prioritate logică. Dreptul sau interesul care face obiectul ocrotirei, este în­ totdeauna preexistent legei penale, iar dacă s’a recurs la sanc­ ţiunea penală înainte de a se fi statornicit vre-o sancţiune exa) In Germania: Binding, Die Normen und ihre Uebertretung, voi. I, p. 58, ed. 111, Lipsea 1916. Acest autor, celebru profesor Ia Lipsea, mort în ultimul timp, întemeiază părerea sa cu privire la caracterul sancţionator al dreptului penal pe faimoasa teorie a normelor, lată în câteva cuvinte această teorie: Societatea există ca entitate datorită unei ordine juridice preexis­ tente oricăror legi codificate. Această ordine juridică nu e de cât un com­ plex de norme (Rechtssâtze) creiate şi recunoscute de conştiinţa socială a membrilor unei colectivităţi. Normele indică conduita fiecărui individ în societate; ele însă nu conţin şi sancţiunea în caz de violare. Societatea în scopul de a asigura respectarea normelor a recurs la sancţiuni editate pe cale de legi. Aşa dar nu violarea dispoziţiunilor legei atrage sancţiunea, ci violarea normei, ocrotită, iar nu creiată de lege. Dreptul penal deci, ne creind reguli ce ar trebui să fie urmate, ci ocrotind numai cu sancţiunile sale normele preexistente în caz de violare, are un caracter pur sancţio­ nator. Teoria lui Binding a fost viu criticată şi chiar el pare a fi recunoscut erorile sale, căci în ediţiunea III a renunţat de a mai răspunde criticelor ce i s’au adus. Mai admit caracterul sancţionator, în sensul lui Binding: Bierling, Juristische Prinzipienlehre, voi. I, § 4, 1894. Schuppe, Der Begriff des subjektiven Rechts, p. 25, Breslau 1887; Beling, Die Lehre vom Verbrechen, p. 31, Tiibingen 1916; Kitzinger,D ie Verhindederung strafbarer Handlungen durch Polizeigewalt, p. 5, Monaco 1913; admit de asemenea caracterul

17 —

tra-penală, aceasta provine de acolo că celelalte sancţiuni au fost considerate ca insuficiente şi deci s’a făcut direct apel la pedeapsă. •Aşa dar, logica ne arată că atunci când voim a ocroti un drept, vom recurge la sancţiunea mai puţin gravă — acea extra-penală — dacă aceasta e suficientă, iar la sancţiunea pe­ nală ne vom adresa numai ca o extrema ratio, atunci când cele­ lalte sancţiuni sunt neîndestulătoare. Această prioritate logică indică însăşi caracterul compli­ mentai’ al dreptului penal. 4) Orice acţiune prin care se tinde la comiterea unei in­ fracţiuni, deci la violarea unui drept, poate fi împiedicată de a se consuma, atunci când se află în faza actelor de preparatiune, de către organele poliţiei administrative,’ceeace dovedeşte că droptul sau interesul ocrotit prin sancţiunea penală în caz de violare se găseşte încă ocrotit cu măsuri extra-penale înainte de a se fi comis infracţiunea; aşa dar sancţiunile pe­ nale nu sunt decât uii_ adaus de. ocrotire mai, viguroasă, iar dreptul penal un drept complementar.*il sancţionator : Fr. von Liszt, Lehrbuch des deutschen Strafrechts, p. 68, 1908. Allfeld-Meyer, Lehrbuch des deutschen Strafrechts, p. I, 1912. In Italia: A. Buccellati, lnstituzioni di diritto e proc. penale, p. 115, Milano 1884; F. Mecacci, Trattato di diritto penale, 1, p. 221, Torino 1901; Tolomei, Diritto penale filosofico e positivo, p. 43, Padova 1866; Pessina, Elementi di diritto penale, I, p. Neapoli 1832; F. Grispigni, II carattere sanzionatorio deL diritto criminale, în Revista di dir. e pr. penale, XI Nr. 7 - 8 . In Franţa: Durkheim, De la division du travail social, p. 78, Paris; Garraud, Traité du droit pénal, Ed. III, Paris 1913, profesorul delà Lyon, la pag. 62 combate pe Rousseau şi ca atare se declară contra teoriei care consideră dreptul penal ca simplu sancţionator, pentru ca apoi Ia pag. 73 să spună: „Ce qui est particulier au droit pénal, c’est la protection ren­ forcée qu’il ajoute, parla menace d’une peine, aux commandements et aux défenses de l’ordre juridique“ şi adaugă „le droit pénal intervient comme un gendarme, pour assurer un complement de securité...“, iar la pag. 203 sfârşeşte prin a declară că: „il n’appartient pas au droit pénal de régler, il lui appartient de sanctionner“. Contrazicerile sunt de altfel numeroase în opera profesorului Garraud. Mai susţin caracterul sancţionator : J. A. Roux, Cours de dr. pénal, p. 14, Paris 1920; Vidal et Magnol Cours No. 2 p. 1. Pa is 192 ; In Belgia: Ad. Prins, Science pénale et dr. positif, § t 2; Ed Picur i, Le droit pur, § 67 ; J. J. Haus, Droit pénal, 1. § 60, Gand 1879, se întemeiază pe prio­ ritatea logică de cari vorbim mai sus.

—

18

5 8 — Caracterul complimentai* şi pur sancţionator al dreptului penal este contestat de numeroşi autori, cari susţin că dreptul penal, pe lângă că este perfect autonom, dar el are în acelaş timp dublul caracter de normativ şi sancţionator (a). 1) Normele de drept penal, spun aceşti autori, că orişicare alte norme juridice se compun din două părţi : un precept (praecentum leg is), care stabileşte conţinutul' normei şi o sanc­ ţiune (şanctio legis) care formează consecinţa juridică în ca­ zul când violarea unui drept ar corespunde preceptului legii. Aşa dar dreptul penal nu se mărgineşte numai la statorni­ cirea unor sancţiuni cari să eonstitue o mai viguroasă ocrotire a intereselor colective sau individuale, recunoscute de alte ra­ muri de drept, ci creiază adevărate norme proprii, cari în preceptul lor conţin elementele de fapt ale acţiunilor incrimi­ nate. Norma penală creiază deci ilicitul penal, care prin conţi­ nutul său se deosebeşte cu totul de ilicitul civil. Ilicitul penal formând obiectul unor norme distincte, dreptul penal dobândeşte prin aceasta caracterul de drept nor­ mativ (b). 2) Dreptul penal nu are numai o valoare declarativă indi­ când sancţiunile cu cari aj^a fi ocrotite interesele publice şi private, dreptul penal conţine şi norme imperative cari sunt propriii doISSnîud'ursăiir" ~ ... Norma penală se adresează indivizilor, indicându-le limi­ tele înlăuntrul cărora acţiunile lor sunt permise şi deci indi­ rect interzicându-le anumite acţiuni.

a) Carrara, Programma, introd. Florenza 1906. V. Manzini, Trattato di diritto penale, I, p. 46 Torino 1908; Impallomeni, Funzione sociale def diritto punitivo, p. 24 Roma 1905; C. Civoli, Manuale de diritto penale, p. 1105, Milano, A. Rocco, Sul cosi detto carattere sanzionatorio del diritto penale, în lucrarea L’oggetto del reato, p. 37. Torino 19 3; G. Sabatini, Principi di scienza del diritto penaie, p. 104, Catanzaro, 1918; O. Vannini, La norma penale, în Rivista Penale XCV, fasc. 6-; S. Ranieri, Oggetto, limiti e metoda della sienza del diritto penale, î Rivista Penale XCVHI, fas. I. Merkel, Lehrbuch des deutschen Strafrechts, p. 2; Ferneck, Die Rechtswidrigkeit, I, p. 333. Ortolan, Cours de législation pénale, p. 60. b) Asupra discutatei chestiuni dacă între ilicitul penal şi ilicitul civil, există o diferenţă calitativă sau numai cantitativă, vom reveni la capitolul, unde vom trata despre infracţiuni.

19

-

Norma penală se mai adresează organelor Statului impunându-le să proceadă la aplicarea pedepselor. Toate acestea produc raporturi de drept specifice dreptu­ lui penal, suficiente pentru a-i justifica autonomia. \3)- Sunt numeroase interese şi bunuri pe cari numai dreptul penal le ocroteşte, în timp ce ele sunt ignorate de celelalte ramuri de drept, ex.: onoarea (calomnii, insulte), in­ tegritatea persoanei (omor, răniri, ameninţări), cultul celor morţi (profanare de morminte), etc. Aşa dar normele dreptului penal nu numai că diferă de a celorlalte ramuri de drept, dar adeseori nici nu se inspiră măcar de la ele. 4) Chiar atunci când dreptul penal sancţionează acţiuni ce constituesc violarea unor drepturi sau interese ocrotite şi de alte ramuri de drept, sancţiunea penală nu intervine ca un simplu adaus de ocrotire în favoarea personală a celor ce ar fi lezaţi prin acea violare — u t s in g u li —• ci pentru a proteja un interes general, interesul tuturor cetăţenilor consideraţi ca colectivitate — u t u n iv e r s i. ig 'j — Se pare, din cele expuse mai sus, că dezacordul între cei ce pretind că dreptul penal are un caracter sancţionator şi cei ce susţin că dreptul penal e în acelaş timp normativ şi sanc­ ţionator, naşte din concepţia diferită pe care cele două gru­ puri o dau termenului de normativ. Pentru primii, dreptul penal nu e normativ, fiindcă nu creiază drepturi cari să nu fie deja recunoscute de alte ramuri ale dreptului şi ca atare normele dreptiduî pehălTşî au isyorul preceptului Tor în aceste ramuri extra-pénale. Nu se contesta insă că normele dreptului penal astfel ereiate, nu îşi au conţinutul lor propriu şi deci că dreptul penal, ca disciplină, nu ar fi autonom.

Din contra, pentru cei de al doilea, dreptul penal e nor­ mativ, fiindcă normele sale au un conţinut propriu, care se deosebeşte de conţinutul normelor extra-penale, corespunză­ toare aceloraş interese ocrotite. Nu se neagă însă că drepturile ocrotite de normele pe­ nale, sunt în acelaş timp ocrotite şi de alte ramuri de drept. In esenţă deci, se admit aceleaşi premise, dar se ajunge la ooncluziuni diferite, ceeace dovedeşte că de cele mai multe ■ori cuvintele fac războiu ideilor.

— 20

Aşa dar înlăturând termenii de normativ şi sancţ ionator, rămâpe~stalnllt că dreptul penal îşi are norme cu un conţinut propriu, că este o ramură autonomă a dreptului, şi aceasta e de ajuns pentru consecinţele practice ce urmează a se avea în vedere, — restul e dialectică pură, care nu mai poate interesa ] nici ca teorie. 5 5 — Cu toată autonomia sa, se pune însă întrebarea, dacă dreptul penal nu rămâne totuşi o ramură complementară a : tuturor celorlalte ramuri de drept ? Credem ca nu. Fiindcă raporturile derivate din dreptul penal sunt cu totul distincte de raporturile pe cari acelaş fapt ; material le poate face să nască în celelalte ramuri de drept. : In toate ramurile dreptului extra-penal, leziunea adusă unui interes, naşte un conflict între titularul acelui interes şi ' autorul leziunei, raporturile juridice legându-se între ei. \ In dreptul penal, conflictul are loc nu între titularul in- l teresului lezat şi autorul leziunei, ci între acesta din urmă şi | Societate, ca titulară a dreptului de a pedepsi. Prin urmare există un conflict care conduce la noi rapor1 turi juridice. Acestea nu vin însă ca un complement care să | se adauge la celelalte raporturi născute în favoarea titularului 1 interesului lezat, ci merg deosebit pentru a se fixa asupra unui - 1 titular distinct, Societatea. I Conflictul dintre particularul lezat şi infractor îşi găseşte j solutiunea în legile extra-penale şi rămâne guvernat de acesj tea chiar când se dispută în instanţa penală. Conflictul dintre Societate şi infractor se rezolvă numai ; după regulele dreptului penal obiectiv. \ In acest conflict între voinţa Statului care a impus anu| mite norme de conduită şi voinţa infractorului care a nesoco1 tit aceste norme, dreptul penal fixează limitele între dreptuj rile celor două părţi. Societatea are un drept subiectiv, acela de a cere pedepsirea infractorului care este obiectul acţiunei \ penale ; în acelaş timp infractorul este şi el subiect al unui drept, acela de a cere ca dreptul de a pedepsi al Societăţii să nu se exercite decât în limitele dreptului penal obiectiv, Statul fiind dator să respecte libertatea de acţiune a individului în afara acestor limite. * 6 — Infracţiunile numindu-se în secolele trecute delicte, de unde până azi au rămas cuvintele improprii: delicvent, cor-

21 —

pul delictului, flagrant delict, în loc de infractor, corpul infracţiunei, infracţiune flagrantă, aceasta explică pentru ce Beccaria a intitulat : D e l d e l i t t i e d é lie p e n e celebra sa operă filosofică asupra dreptului penal, şi explică de asemenea nu­ mele codicelui penal francez din 25 Octombrie 1795 : C o d e d es d é lits e t d e s p e in e s , codicele infracţiunilor şi al pedepselor, cum s’ar putea numi astăzi într’o limbă corectă (1). 7 — Prin urmare, numele de codice penal, drept penal, Strafrecht, Peinlichenreeht (Feuerbach) este inexact, sau mai bine zis unilateral, căci pare că s’ar referi numai la pedepse, şi că ar omite cu totul infracţiunile. Cu atât mai mult e inexactă formula de drept criminal (droit criminel, diritto criminale, Criminalrecht, criminal law) (2) de care se servesc cu preferinţă mulţi autori streini, fiind­ că se pare că ar privi numai o parte a dreptului penal, infrac­ ţiunea, şi chiar aceia în mod incomplect, de oarece nu toate infracţiunile se numesc crime, ci numai cele mai grave. Ne vom servi însă şi noi de cuvintele : codice penal, legislaţiune penală, drept penal, în lipsa unui cuvânt propriu oare să îmbrăţişeze ambele elemente ale ştiinţei : infracţiunea şi pedeapsa. 8 — Definiţiunea pe care am dat-o dreptului penal nu cu­ prinde procedura penală, care se poate defini, că este acea parte a legislaţiunei penale, care se ocupă de organizarea şi competenţa autorităţilor însărcinate cu judecarea afacerilor penale, precum şi de modul cum urmează judecata înaintea lor. Nu credem că e util să dăm o definiţiune comună celor două codice care compun legislaţiun'ea penală ; lucru însă ar fi uşor, adăogând definiţiunea dată pnocedurei penale, la definiţiunea dreptului penal. Eselibach dă următoarea definiţiune întregei legislaţiuni penale : Dreptul penal e acea parte a jurisprudenţii, al cărui obiect este de a determina în care12 1) Chiar în secolul al XIX-lea V. Boerescu a intitulat teza sa de doctorat: Traité comparatif des délits et des peines, Paris, 1857. 2) Intre alţii vezi Berriat Saint Prix, Boitard, Dieudonné, Garraud (Précis), Laborde, Lainé, Lefort, Molinier, Normand, Rolland de Villargue, Rauter, Thiry, Trébutien, Villey, Abegg, Marezoll, Chr. Martin, Rosshirt, Voigt, Carrara, Carmignani, Bishops, Davis, Wharton. La noi C. Eraclide primul comentator al actualei legislaţiuni penale, a intitulat tratatul său, „Studii practice asupra dreptului criminal“, Bucureşti, 1865, 2 voi.

22 —

•cazuri, după care procedeuri, şi cu ce pedepse suveranul a voit să fie pedepsită violaţiunea legilor sale (1). Am văzut (No. 3) că şi Carrara dă o definiţiune comună dreptului penal şi procedurei penale. Noi preferăm definiţiunea lui Escbbach, care are meritul de a fi mai simplă şi mai exactă decât acea dată de Carrara. E drept că şi această definiţiune are defec­ tul că pare a se referi la toate violările de lege. g i — Privit din afară, dreptul penal apare, în complexul ra­ murilor de drept, ca un tot unitar, ca o ramură autonomă, cu un domeniu specific şi omogen. Privit din lăuntru, dreptul penal nu mai prezintă aceiaş unitate, iar dispoziţiunile iui îl subdivid prin însuşi conţinu­ tul lor în două părţi eterogene. De o parte dreptul penal propriu zis, alcătuit din norme de drept substanţiale (materiale), adică acele norme cari sta­ tornicesc conţinutul abstract al raporturilor juridice şi con­ secinţele lor, adică infracţiunea şi pedeapsa. De altă parte, procedura penală, alcătuită din norme formale (procedurale), vâri stabilesc regulele după care se vor soluţiona conflictele derivate din raporturile juridice de drept penal. Numeroşi autori sunt de părere că dreptul penal s’ar pu­ tea împărţi în şi mai multe ramuri (a) ; credem însă că faptul fiinţării unor categorii de dispoziţiuni eterogene nu poate jus­ tifică această împărţire, atâta timp cât variaţiunile nu privesc caracterul dispoziţiunilor, ci numai conţinutul lor. Astfel dispoziţiunile dreptului penal pot fi clasificate în generale şi speciale, în ordinare şi excepţionale^ dar de aci nu urmează că aceste diferenţe'pof servi ca motiv de divizare a dreptului penal în tot atâtea ramuri. 9 — Studiul legislaţiunii penale e unul din cele mai intere­ sante, atât din cauza marelor probleme filosofice pe care le discută, cât şi din cauza importanţei drepturilor pe care le apără (2). 1) Eschbach: Introduction à l’étude du droit. Paris, 1856 2 6 m« ed.,p.5 a) Pustorosleff, Russkoe ugolovnoe pravo, § 4, Jariew 1908, divide dreptul penal în : drept penal definitiv, preventiv, judiciar şi executiv. U. Cohti. Diritto penali e suoi limiti naturali, p. 4. Cagliare 1912, divide tot în 4 ra­ muri : drept penal propriu zis, dr. penal formal, dr. p. penetenciar şi dr. pen. de poliţie. '2XVezi A. Laborde : Cours élémentaire de droit criminel. Paris, 1891, p.7.

23 —

Pe deoparte, graţie cercetărilor interesante îneepu-te în ultimul pătrar al secolului trecut în Italia, şi continuate în urma în întreaga Europă, ştiinţa penală s’a reînoit şi a atras atenţiunea celor mai mari învăţaţi şi celor mai profunzi cuge­ tători asupra problemelor penale. Pe de altă parte, creşterea îngrijitoare a criminalităţii, şi în special spăimântătoarca pla­ gă a recidivei au făcut ca să se preocupe de cost iun iIe penale nu numai oamenii de ştiinţă, ci şi oamenii politici cei mai în­ semnaţi. De mai bine de un sfert de secol legi staţiunea penală, e în continuu la ordinea zilei; toţi se preocupă de dânsa şi propun modificări — cei chemaţi şi cei nechemaţi, cei prepa­ raţi şi cei cari au trebuinţă de preparaţiune, care din neno­ rocire sunt cei mai numeroşi. 10 — De altmintrelea importanţa legislaţiunei penale e recu­ noscută de mult timp de legiuitori şi de jurisconsulţi. In faimoasa sa ordonanţă penală numită Carolina, din 1532, împăratul Carol Quintul zice chiar în art. T, vorbind de afacerile penale, că sunt „afaceri mari, în care e vorba de onoarea, corpul, viaţa şi averea oamenilor“ (1). El porunceşte să fie tratate cu multă grijă, ca să nu se întâmple vre-o ne­ dreptate, căci — zice împăratul în ultimul art. 219, — nici chiar ignoranţa nu va putea servi de scuză, de oarece, în caz de neştiinţă, pot întreba pe jurisconsulţi (2). Către 1560, luliu Clar, cel mai ilustru din vechii penalişti scriea în preambulul Qaestiones : „Este însă această ma­ terie a afacerilor penale cu mult mai frumoasă din toate cele care se tratează în for. Căci nici una nu se întâmplă mai adeseori, nici una nu se poate compară acesteia în utilitate sau12 1) „...als dann zu diesen Sachen w elche des Menschen Ehre, Leib,. Leben, und Gut belangen seind dapfer und wol bedacter Fleiss Gehörig“. Vezi Danielis Clasenii: Commentarii in constitutiones criminalis Caroli V, imperatores, Francofurti et Lipsiae, 1685 p. 41 textul legei şi p. 44. comentar; Confr. Chr. Blumblacher: Commentarius in Cayser Karl dess Fünften peinliche Halsgerichts-Ordnung, Salzburg. 1694 p. 9, textul legei, şi p. 1 0 ,. Comentar. 2) Clasenius: text p. 853, iar Coment. art. 219, p. 857—858 ; Blum­ blacher, p. 402—403. Confr. Code criminel de l’empereur Charles V, Paris 1734, p. 7, şi 316, art. 7 219, 117, 118, 129, 132, 134, 140. Şi Damhouder lEnchiridion rerum criminalium, Lugduni 1555) sfătueşte ca în afacerile marr pedepsite cu moartea, judecătorii să consulte pe jurisconsulţi, cap. LXXVl nr. 33 şi 35.

— 24 -

în gravitate, de oarece aici nu e vorbă de grâu, ci de averea, onoarea şi viaţa omului, decât care nu e nici un lucru mai scump pe lume“ (1). Cam acelaşi lucru îl spune Muyart de Youglans (2) şi Blackstone (B) în secolul al XVIII-lea, P. Kossi (4) şi Ber­ tauld (5) în secolul al XIX-lea. Servan care a scris pagine admirabile relativ la justiţia penală, nu se sfieşte să spună că ea e cu mult mai importantă decât cea civilă (6), iar Bruneau afirmă că materiile penale sunt socotite ca partea cea mai importantă a unei legislaţiuni (7). 11 —■Dacă aceste laude din partea unor penalişti pot fi bănuite ca laude profesionale, nu trebue însă să se uite, că de aceiaşi părere e şi ilustrul Montesquieu, care a zis că de bunătatea legilor penale depinde mai cu seamă libertatea cetăţenească, şi că cunoştinţele ce s’au dobândit asupra regalelor celor mai sigure care se pot observa cu judecăţile penale, interesează genul omenesc mai mult decât orice lucru pe pământ (8). 1) Est autem, haec rerum criminalium materia longe omnium quae in foro versantur pulcherrima. Nulla enim adeo frecuens est, nulla huic utilitate, aut gravitate comparări potest, cum hic non est de tritico, sed de hominis, fortunis, existimatione, ac căpiţe agatur, quibus rebus nihil est in orbe terrarum preciosus. Jul. Clari Opera omnia. Ed. 1636 p. 70. 2) P. F. Muyart de Vouglans : Institutes au droit criminel. Paris , 1767. Préface III şi Les Loix criminelles de France. Paris, 1783 (in folio), Préface p. IX şi mai ales Epitre dédicaioire au Roi. „Sans ces loix toutes les autres resteraient absolumment sans vigueur, elles sont la base de la sûreté de l’Etat, et de la tranquillité publique ; elles décident de tout ce que l’homme a de plus précieux, de sa vie et de son honneur; en un mot elles sont la sauvegarde de l’innocence et la terreur du crime, ce mal con­ tagieux dont l’impunité fut toujours regardée comme la plus principale cause de la décadence des Empires. Confr. pag. 38. 3) Blackstone : Commentaire sur les loix anglaises. Bruxelles, 1776. T. V, p. 313 (Trad. par. G. (omicourt). Confr. acelaşi, Code criminel d’An­ gleterre, 1776, trad. par l’abbé Coyer, T. I, p. 2. 4) P. Rossi: Traité de droit penal IV«“ « éd. Paris 1872 T. l..p. 1 şi ed. I-a. Paris, 1829. T. I, p. 2. 5) Bertauld; Cours de code pénal, IVt-me éd., Paris, 1873, p. 1. 6) Servan : Discours sur l’administration de la justice criminelles. G e­ nève, 1767, p. 29—50. 7) Bruneau : Observations et maximes sur les matières criminelles. Paris, 1715. Préface. 8) Montesquieu; Esprit des lois, Livre XII, ch. 1.

—

25

—

La rândul său, Mommsen, vorbind de dreptul penal ro­ man, afirmă că el este „cea mai puternică manifestare şi pro­ dusul cel mai măreţ al libertăţei civice romane“ (1). Le aceea Garçon spunea cu drept cuvânt în congresul din Amsterdam, că legea penală e nu numai o ameninţare, ci şi o garanţie pen­ tru cetăţeni, iar Liszt numeşte legea penală m a g n a c a r ta a infractorului şi spune că „ea împiedică răul, ca pericolul so­ cial să se substituie culpabilităţii individuale“ (2). 12 — In fine dreptul penal mai prezintă şi un alt interes faţă cu dreptul civil, pe acela că el e mai variabil şi mai supus pro­ gresului, lucru pe care îl constată Carmignani : „Constanţa şi imobilitatea dreptului civil pretutindeni unde oamenii se bucură de drepturile de familie şi de proprie­ tate, formează un curios şi ciudat contrast cu inconstanţa şi mobilitatea dreptului penal. Raţiunea acestui fenomen con­ sistă în întregime în diversitatea obiectelor unuia şi celuilalt drept : primele declarabile, cele din urmă creabile de legile cetăţii“ (3). INTRODUCEREA FILOSOFICA

13 — La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Dumont critica spi­ ritul puţin filosofic al penaliştilor. „Crimnaliştii — zicea dânsul — sunt oameni care n’au o cugetare proprie, care nu-şi123 1) Mommsen : Manuel des antiquités romaines. Le droit pénal. Trad. par 1. Duquesne. Paris I. p. 198. 2) Fr. de Liszt: Lehrbuch des deutschen Strafrechts. Berlin, 14 şi 15-a ed. 1905, § 15, nota 13, p. 79. Vezi şi trad. franceză, Traité de droit pénal allemand, de René Lobstein. Paris, 1911, T. I, § 15, nota 13, p. 115. In congresul socialiştilor germani din 1906 din Mannheim, s’au consacrat mai multe şedinţe cestiunilor penale. Revue pénit. 1907 p. 654 urm. Impor­ tanţa legilor penale a mai fost recunoscută de d. Barboux în Franţa, care spuneă cu drept cuvânt că „Din toate legile care guvernează omenirea, legile penale sunt cele mai interesante : ele sunt însărcinate de a apără şi de a ocroti libertatea cetăţenilor“. Rev. pénit. 1910, p. 926. La noi de asemenea această importanţă a fost recunoscută de doi distinşi jurişti şi bărbaţi de Stat: B. Boeresco. D es délits et des peines. Paris, 1857, p. 30; şi AI. Lahovari în Raportul asupra modificării legislaţiunii penale române. Dreptul 1'72, an 11. No. ?3. 3) Carmignani : Teoria delle leggi della sicurezza sociale. Pisa, 1831. T. I, p. 181— 182. Conf. Laborde: Cours élémentaire du droit criminel, Paris, 1891. No. 6 fine p. 7.

— 26

dau osteneala să raţioneze. Cei mai mari sunt aceia care au .ştiut să reţină memoria a multor legi, dispoziţiuni, hotărâri, lucrări de autori pe care-i citează fără pricepere şi alegere“ (1). Această critică nu prea era întemeiată în mlomentul când s’a făcut. Dela Âyrault filosofia penală nu făcuse mare pro-' greş, însă cu Beccarda şi discipulii săi, chestiunile de filosofie’ penală luaseră un mare avânt, şi de atunci încontinuu au fost ' la ordinea zilei. Astăzi putem zice că ele joacă un atât de mare rol, în ştiinţa penală, încât ştiinţa propriu zisă a textelor s’a resimţit şi a slăbit. Acum nu ne mai putem plânge că nu se face filosofie penală ; se face poate prea multă. 14 — Două cestiuni de întindere, greutate şi importanţă foarte diferită se tratează de penalişti sub acest titlu. Ei se întreabă mai întâi, dacă societatea are dreptul de-a pedepsi, şi, al doi­ lea, care e fundamentul acestui drept. Am zis că greutatea şi importanţa acestor cestiuni e di­ ferită. In adevăr, se poate discuta, şi se discută încă asupra fundamentului dreptului de-a pedepsi, însă nimeni, afară de nişte spirite paradoxale ori mistice, ca Emile de Girardin şi Leon Tolstoi, nu poate susţinea că societatea nu ar avea drep­ tul, — noi mergem mai departe şi zicem d a to r ia de a pe­ depsi (2). Chiar aceşti scriitori par că ar admite dreptul de a pedepsi al societăţii, dacă pedeapsa ar fi utilă, dar ei neagă efectul ei salutar. 14 1 — Legitimitatea dreptului de a pedepsi a fost deseori contes­ tată, dar totdeauna fără temeinicie, încât cu drept cuvânt pnof. E. Carnevale face constatarea că: „se începe în general prin a se pune la îndoială legitimitatea dreptului de a pedepsi, dar se sfârşeşte prin adoptarea unuia din sistemele filosofice cari admit acest drept“ (a). Toţi autorii astăzi sunt de părere că este absurd a se mai discuta legitimitatea dreptului de a pedepsi, condamnând amestecul discuţiunilor filosofice în domeniul dreptului penal, unde nu pot aduce decât confuziune, micşorând prestigiul unei ştiinţe care are nevoie să se bazeze pe realităţi, iar nu pe ipo­ teze şi abstracţiuni metafizice (b). 1) Dumont: Lois criminelles, p. 25. 2) Vezi punctul 412 de mai sus. a) E. Carnevale, Critica penală, p. 50. Lipari 1889. b) C. Civoli, Manuale di diritto penale, n. 31, Milano 1889 ; A. Rocco, Sul concetto del diritto subjecttivo di punire, I. p. 509, Milano, 1904.

— 27 —

„Căutarea aşa ziselor principii fundamentale, în existenţa unui drept de origină divină, ori în conţinutul unor legi abso­ lute, omeneşte inconceptibile, sau într’un pretins şi fantastic drept natural, sau în orice altceva la fel, nu mai este îngăduit unei ştiinţe eminamente practice, positive şi de bun simţ cum este ştiinţa dreptului penal... să lăsăm deci filosiofia filosofilor şi să dăm juriştilor ceeace trebue unui jurist“ (c). 15 — E. de Girardin dă ca probă a nu­ meroasele recidive ce se întâmplă pe fiecare zi, şi aceasta e argumentul de căpetenie al tezei sale paradoxale (1). Insă acest argument n’are nici o valoare. In adevăr, a susţine inefi­ cacitatea pedepselor din cauza recidivei, este ca şi cum s’ar contesta utilitatea chirurgiei, pentrucă nu toate operaţiunile chirurgicale isbutesc, sau utilitatea mecanicei, fiindcă nu s’a rezolvat problema mişcării perpetue, ori utilitatea chimiei, fiindcă nu s’a găsit încă aşa numita piatră filosofică pe care o căutau alchimiştii. Pentru ca părerea lui Emile de Girardin să fie întemeiată, ar fi trebuit ca dânsul să probeze că fără pe­ deapsă numărul infracţiunilor s’ar micşora, sau cel puţin ar rămâne staţionar, lucru foarte greu de probat, dacă nu cu neputinţă. In realitate, în această cestiune, ca să ne exprimăm cu cuvintele lui Bastiat: il y a ce q u ’o n v o i t , e t ce q u ’on n e v o i t p a s , se văd infractorii care comit infracţiuni deşi au fost pe­ depsiţi, nu se văd însă acei care n’au comis infracţiuni din cauza pedepsei. Vom spune dealtmintrelea că de Girardin nu e, propriu vorbind, adversar al oricărei pedepse, în realitate, el fiind un fanatic adept al ideii de libertate, voeşte să facă să dispară ultima servitute admisă de lege, servitutea penală. Şi de aceia el propune ca delà 1 Ianuarie 1900, societatea să nu mai aibă alte pedepse decât p u b lic ita te a p e n a lă , în care el credea foarte mult, şi amenda (2). 16 — In opera sa „Reînviere“, marele scriitor rus Leon Tolstoï reia teza paradoxală a lui Emile de Girardin, rezumând-o în

c) Vincenzo Manzini, Trattato di diritto penale, I. p. 3 §i 6. Torino, 1908. 1) Émile de Girardin : Du droit de punir. Paris, 1847, p. 46—57. 2) Girardin : op. cit., p. 318.

—

28

-

următoarele câteva linii, care exprimă reflecţiunile principelui Dimitrie Ivanovici Nekhludov : „Obieeţiunea ordinară care consistă a se întreba ce facem cu boţii şi asasinii nu avea de mult timp nici-un sens pentru el. Această obiecţiune n’ar avea sens, în adevăr, decât dacă pedepsele ar fi micşorat numărul crimelor, dacă ar fi îndrep­ tat pe criminali, însă experienţa probase lui Nekhludov că se întâmplă contrariul. „De atâtea veacuri oamenii se obstinau să pedepsească in­ fracţiunile, — le suprimase oare sau chiar le micşorase 1 De­ parte de a le fi suprimat, departe chiar de a le fi micşorat, ei contribuise mult ca să le desvolte, pe deoparte depravând pe închişi prin osândele ce le dau să îndure, iar pe de alta, adău­ gând la suma crimelor acestor închişi ■ — crimele hoţilor şi asasinilor -— propriile lor crime, ale acestor criminali cari sunt consilieri de curte, procurori, gâzi, judecători de instrucţiune, oameni de poliţie şi temniceri. Insă Nekhludov înţelese îndată că lucrul trebuia neapărat să fie astfel, şi înţelese că dacă So­ cietatea şi'ordinea socială continuă să existe, aceasta nu pro­ vine din cauza magistraţilor şi a cruzimei lor, ci din potrivă tocmai pentrucă, deşi ei există, se găsesc încă oameni care au milă unul de altul şi se iubesc unul pe altul“ (1). In aceeaşi operă, Tolstoi mai spune : „Şi cTl cât studia mai de aproape închisorile şi locurile de oprire ale osândiţilor, Nekhludov înţelegea că toate viţiile răspândite printre deţi­ nuţi, ca beţia, jocul de cărţi, violenţa, neruşinarea, toate aceste viţii nu erau câtuşi de puţin manifestarea unui pretins tip cri­ minal inventat de erudiţii în serviciul autorităţii, ci erau ur­ marea directă a aberaţiunei monstruoase în virtutea căreia oarecari oameni şi-au arogat dreptul de a judeca şi de a pe­ depsi pe alţi oameni. Nekhludov înţelegea că, în realitate, ca­ nibalismul bătrânului ocnaş n’avusese origina în ocnă, nici în pustie,,ei în ministere, în comisiuni şi în cancelarii. El înţe1) Leon Tolstoi : Résurrection. Trad. de Wyszewa. Paris 1901, 557—558. Această idee paradoxală nu e de altmintrelea nouă, căci e com­ bătută de Lactantiu (250—325 p. Chr.), care socoteşte eroare grosieră cugetarea celor care cred că acel care pedepseşte pe vinovaţi, devine el Însuşi culpabil pentru aceia. „Non exiguo falluntur errore qui censuram, sive humanam sive divinam acerbitas nomine infamant, putantes nocentem dici oportere, qui nocentes adficit poena. De ira Dei, Cap. XVII, No. 6.

—

29

—

>■

legea eà, ceeace se petrecea în .ocnă, nu era decât rezultatul celor ce se petreceau în sferele superioare“ (1). ^ Leon Tolstoï merge mai departe decât Emile de Girardin* însă singurul argument pe care îl aduce reluând teza parade^ xală a scriitorului francez, este că criminalitatea nu numai că nu scade dar chiar se înmulţeşte necontenit cu toate pedep­ sele ce se aplică infractorilor. Această afirmare e foarte ade*' vărată, căci rezultă din statistica penală a mai tutulor Sta­ telor. Insă şi aci vom răspunde că, demonstraţiunea ilustrului scriitor rus numai atunci ar fi convingătoare, când s’ar proba > că fără pedeapsă criminalitatea nu s’ar înmulţi şi mai consi­ derabil decât se înmulţeşte astăzi. Ar mai trebui să probeze, că creşterea criminalităţii nu provine în mare parte tocmai din lipsa sau uneori din insuficienţa penalităţii. Aceste cercetări nu le face însă nici Tolstoi, nici de Girardin, deşi ele ar fi decisive în cestiunea pe care o discutăm. Un eminent penalist din veacul al XVIII-lea, Jousse, arată foarte bine rostul şi folosul pedepselor: „Şi cu toate că această temere de supliciu nu e un remediu îndestulător, pentru a împedeca infracţiunile, după cum am arătat, totuşi e adevărat că pedepsele fac infracţiunile mai puţin dese ; pe când, dacă ar rămâne nepedepsite, mulţimea lor ar creşte pe fiecare zi, şi ar ajunge în cele din urmă la resturnarea Statului. Se în­ tâmplă chiar uneori că vederea acestor pedepse serveşte să reţină pe cei răi şi să-i facă să evite infracţiunea, în acelaş mod ca şi cum ar urâ-o în realitate“ (2). Emile de Girardin vede dar greşit lucrurile, şi de aceia apelul pe care îl face la discuţiune, n’a fost ascultat de ni­ meni, considerând că e inutil a combate o temă pe care nimeni nu o poate lua în serios, oricât de mare ar fi numele şi talentul persoanelor care au susţinut-o. 16 1 — Părerea lui Girardin şi Tolstoi a fost împărtăşită şi de alţi cugetători. Astfel, celebrul Kropotkine (a), în opera sa P a r o le s d ’u n r é v o lté gg û & ï „ ... toată această imensă organizaţiune legisla-1 2 1) Tolstoi : op. cit., p. 551. 2) Jousse : Traité de la justice criminelle de France. Paris, 1771. T. I, p- IV-a Prefaţa. a) Kropotkine, Paroles d’un révolté, pag. 242.

— 30

tivă şi birocratică, priviţi-o şi desigur veţi fi de acord cu mine să spuneţi că le g e a ş i p e d e a p s a s u n t a b s u r d ită ţi n e n o r o c ite , că­ rora le trebue pus odată capăt“. In acelaş sens, dar cu multă ironie se pronunţă şi filoso­ ful englez Edward Carpanter (b) : „Tot acest aparat de legi, însoţit de teancuri învechite de coduri, de mucegăite coleoţiuni juri sprudenţiale, de instrumentele sale de tortură şi de rutina funcţionarilor ce conduc şi formează parada, e atât de ridicul, atât de departe de bunul simţ, atât de mărginit pen­ tru spiritul larg şi înaintat de astăzi, în fine atât de caraghios încât nu mai poate dura multă vreme. Acest sistem creiază zilnic mai multe crime decât poate împiedeca“. Analizând opera lui Tolstoi, scriitorul american E. H. Grosley (c) ca şi avocatul dela Curtea de apel din Kiew A. S. Goldenweiser (d), împărtăşesc părerea marelui romancier rus asupra ineficacităţii şi inutilităţii pedepselor. Cu argumente în adevăr ştiinţifice orof. Yargha (el a ce­ rut de asemenea abolirea oricărei pedepse. 17 — Care e fundamentul dreptului de a pedepsi 1 Dacă mai toată lumea admite că societatea are dreptul de a pedepsi, j u s p u n ie n d i, este însă foarte mare discuţiune asu­ pra punctului de 'a~se şti care este fundamentul acestui drept. In această privinţă sunt o mulţime de sisteme şi chiar varian­ te de sisteme, aşa în cât a fost trebuinţă să se sintetizeze pă­ rerile diferiţilor scriitori, şi să le reducă la câteva sisteme principale, împrejurul cărora se grupează celelalte, conside­ rate ca variante. Trebue să spunem de altmintrelea că cestiunea departe de a fi pur doctrinală, are mare importanţă practică, căci în­ treaga legislaţhHie penală este influenţată şi se resimte de sistemul care va fi admis de legiuitor. Vom face dar o scurtă expunere a diferitelor sisteme adb) Ed. Carpanter, Prisons, Police, Châtiments, p. 45. Paris 1907. c) E. H. Grosley, Tolstoi as a schoolmaster, p. 79. Filadelfia 1904. d) A. S. Goldenweiser, Le crime comme peine, la peine comme crime, Paris, 1904. e) Vargha, Zur Abschaffung der Strafknochtschaft. Graz 1896 ; vezi §i Wyrouboff, De la pénalité, Paris 1871 §i Déprez, L’abolition de l’emprison­ nement, Paris 1878.

mise în trecut şi în prezent, în privinţa fundamentului drep­ tului de a pedepsi (1). 1 — Diferitele teorii emise cu privire la fundamentul dreptu­ lui de a pedepsi, pot fi grupate în trei sisteme : i i). Sistemul teoriilor absolute, 2) Sistemul teoriilor relative şi 3) Sistemul teoriilor eclectice. 1) In sistemul teoriilor absiolnte^pedéarpsa-este.conside­ rată ca un oontrăecbivalent al răului produs prin infracţiune — malum passionis propter malum actionis —, aşa dar pe­ deapsa e însăşi scopul represiunei, punitur, quia peccatum est. Teoria-tip în acest sistem este aceia a retributiunei. f2) In sistemul teoriilor relative, pedeapsa nu mai este scopul represiunei, ci un mijloc de a preveni ca răul să nu se repete : m mitur, ut jie. m ccetur. Teoria-tip este în acest sistem apărarea socială. 3)j In fine, în sistemul eclectiv, după cum numele său o spune, pedeapsa are caracterul dublu, fiind în acelaş timp şi un echivalent al răului produs şi un mijloc de a împiedeca repetirea lui : punitur, quia peccatum est, et u t ne peccetur. In cele ce vor urma, vom întâlni diferite teorii cari vor intra în unul din aceste sisteme, astfel că vom avea posibili­ tatea să revenim asupra lor (a). In tratatele mai noi de drept penal se face de altfel puţin loc acestor teorii, căci ceeace interesează mai mult nu e atât fundamentul pedepsei, cât funcţiunea sa. Cert, că între fun­ dament şi funcţiune e acelaş raport ca delà scop la mijloc ; din moment ce ştim scopul, o lesne a preciza mijloacele. Totuşi s’a crezut că e mult mai util a se arăta pe scurt esenţa diver­ selor sisteme cu privire la fundamentul, deci scopul pedepsei şi a se insista mai mult asupra funcţiunei ce are de îndeplinit pedeapsa. Ceva mai mult, sunt încă autori, desigur nu din cei mai iluştri, cari-continuă a confunda fundamentul cu funcţiunea 1) Vezi amănunte în Ad. Franck: Philosophie du droit pénal. Paris, 1880, 2-a ed. a) In privinţa fundamentului pedepsei, a se vedea : G. Vidal, Princi­ pes fondamentaux de la pénalité, Paris 1890 ; Alimena, I limiti e i modificatori dell’imputabilita, I, Torino 1894; Bonanno, Filosofia del diritto penale, Torina 1903; A. Borettini, Tutela giuridica e difesa sociale, Torino 1922. Vezi şi nota a, pag. 14.

— 32 -

pedepsei. Astfel întâlnim citate printre teoriile referitoare la fundamentul pedepsei : intimidarea sau prevenţiunea specia­ lă, preventiunea generală, amendarea, eliminarea, etc., în timp ce toate acestea nu sunt decât diverse funcţiuni ale pedep­ sei (b). Astăzi, când cauzele multiple ale criminalităţii, sunt în­ continuu cercetate în vederea unei cât mai eficace şi adecuate represiuni, desigur că preocuparea de căpetenie a penalistului nu mai poate fi tălmăcirea şi răstălmăcirea unor teorii filozo­ fice ca acelea privitoare la fundamentul dreptului de a pe­ depsi, ci, luând ca un adevăr deplin câştigat ştiinţei principiul că societatea are dreptul de a pedepsi, privirile penalistului trebuesc să se îndrepte către problema mult prea utilă a funcţiunei ce cată a se da pedepsei pentru ca ea să contribue la realizarea acelei represiuni conforme cu datele ştiinţifice asu­ pra criminalităţii. ]. Răsbunarea

18

— In prima fază a omeni rei, când'puterea socială nu este î ncă organSăîărvTctima infracţiunii e silită

gură dreptate, răsbunându-se în potriva celui care i-a făcut un rău. Rasbunarea victimei este dar primul aspect sub care se prezintă pedeapsa infractorului.. Insă răsbunarea victimei nu numai că nu poate constitui o bază a dreptului de a pedepsi, dar are un mare neajuns, acela că victima fiind în acelaşi timp parte, judecătorii.exeeutator al pedepsii, este pasionată şi nu păstrează nici o mă­ sură în pedepsirea culpabilului. Aşa în cât, în loc de a ajunge la restabilirea egalităţii tulburate prin infracţiune, se stabi­ leşte o altă inegalitate, de astă dată în favoarea victimei şi în contra infractorului. Afară de aceasta, victima slabă nu are nici im mijloc de a pedepsi pe un puternic. TtfRişi mult timp, chiar după organizarea regulată a pu-

b) Vezi : Vaccaro, Genesi e funzioni délié leggi penali, ed. III, Torin 1908; P. Cuche, Traité de science et de législation pénitentiaires, Paris 1905; Ad. Prias, La défense sociale et les transformations du droit pénal, Bru­ xelles, 1910; Gaukler, De là peine et de la fonction du droit pénal, Paris 1893; R. Saleilles, L’individualisation de la peine, ed. II, Paris 1909.

— 33 -

terii sociale, s’a continuat a se considera infracţiunea ca o simplă afacere privată, care nu interesa de loc societatea, .şi prin urmare răsbunarea individuală a victimei a rămas ca fundament al dreptului de a pedepsi. Astăzi chiar, la popoa­ rele barbare, penalitatea se execută prin răsbunarea pri­ vată (1). 19 — Mai târziu pedepsirea infractorilor s’a considerat ca un oficiu social. Societatea s’a substituit victimei, luându-i drep­ tul de răsbunare, de care adeseori ea abuza şi exercitându-1 cu nepărtinire şi relativă moderaţiune (2). Răsbunarea a con­ tinuat să fie considerată ca fundament al dreptului de a pe­ depsi, însă din individuală devenind socială, a dispărut in­ convenientul pasiunei victimei, precum şi acela al neputinţei celor slabi de a pedepsi răutatea celor puternici. Sub această formă, răsbunarea ca funcţiune socială, sis­ temul răsbunării a putut să fie admis în societăţile civilizate ale lumei antice, şi chiar să străbată până aproape de zilele noastre. 20 — Codicele lui Hammurabi, regele Babilonului, poate cel mai vechiu codice cunoscut până astăzi (cam 2250 ani a. Chr.), se pare că e cel dintâi care substitue răsbunării victimei, răs­ bunarea socială. „In codicele Hammurabi — zice J. Jeremias — avem începutul Statului, care ca garant al dreptului, ia răsbunarea privată şi o înlocueşte cu pedeapsa judi­ ciară“ (3). Găsim în acest codice dispoziţiunile următoare, în care e admis principiul talionului : „Când cineva scoate altuia ochiul, trebue să se scoată ochiul său“ (paragr. 196) ; „când cineva rupe osul altuia, trebue să se rupă oasele sale“ (pa-123

1) A. Du Boys : Histoire des peuples anciens. Paris, 1845, p. 703, unde se vede că aceste idei de drept de răsbunare privată existau chiar în secolul XIX, !a indigenii din Port-Jackson (Sidney). Confr. Grotius : Le droit de la guerre ed. cit., Livre II chap. XX, § 8, No. 5. T. I, p. 63. 2) Un cetăţean se plânge, dar Republica e adevărata parte vătămată, Dem ostenes şi Isocrate, cit. de R. Roland, D e l’esprit à droit criminel p. 143. 3) Vezi : Dr. Joh. feremias : Moses und Hammurabi. Leipzig, 1903, p. 26. 1. T a a o v i c e a n u , vo l. I.

3

— 34 —

rage. 197) ; „când cineva rupe dinţii altuia, trebue să se rupă dinţii săi“ (paragr. 200) (1). Ce e drept că talionul nu e o regula absolută în codicele Hammurabi, ci uneori el e înlocuit cu pedepse pecuniare (vezi paragr. 198, 199, 201), însă în regulă generală pedeapsa infracţiunii în acest codice e talionul, care reprezintă răsbunarea socială. 20 * — Contimporan cu codul lui Hammurabi (a) se crede că ar fi şi codul împăratului chinez.S c iu m , care a domnit prin se­ colul XXIII a. Ghr. (b). In acest codice se prevede de asemenea răsbunarea pri­ vată si talionul. 21 — La Evrei, în E x o d iU j care e inspirat de codicele Ham­ murabi, se găseşte scris : „Vei plăti suflet pentru suflet, ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătae pentru vânătae“ (2). 22 — Acelaşi sistem al talionului îl găsim la Greci şi la Ro­ mani, în vechiul drept. Achile ucide 12 Troiani ca pedeapsă (itoivq) a morţii lui Patrocle (3). El era sistemul susţinut de Pitagoras, căci Aristoteles, în Etica sa, numeşte talionul dreptatea pitagoriciană. Solon, după cum afirmă Diogene din Laert, împingea severitatea şi123 1) V. Scheil O. P .: Textes Élamites sémitiques. T. IV. Paris, 1902. p. 95 şi 96. — I. Kohler şi F. E. Peisler : Hammurabbi-s Gesetz. Leipzig, 1904, T. I. p. 91 şi 92, şi traducerea română în Curierul Judiciar, 1904 an XIII, No. 70, p. 585. Confr. Jeremias : op. cit., p. 21 şi 22 şi Hugo Winkler : Die Gesetze Hammurabis. Leipzig, 1903, a 2-a ediţ. p. 32—33. Câte odată e un talion ciudat; dacă se omoară fata unui om, se va omorî fata agreso­ rului, § 210 ; dacă o casă rău zidită omoară pe fiul proprietarului, se va ucide fiul architectului, § 230. a) Asupra codului Hammurabi a se mai vedeà: Dareste, Le code ba­ bylonien d’Hammurabi, în Nouvelle revue historique du droit français et étranger XXVII ; Bruggi, Le leggi di Hammurabi, în Atti del R. Instituto Veneto, LXII. b) Andreozzi, Le leggi penali degli antichi Cinesi, Florenţa 1878 şi Kohler, Das chinesische Strafrecht, Würzburg, 1886. 2) Confr. Deuteronom XIX., 21, şi 16—19 şi Numere XXV, 19. 3) Orner: Iliada. X, 682: itom ţ înseamnă şi compensare. Vezi cele zise, în partea doua, relativ la etimologia cuvântului poena.

— 35 —

mai departe : „Dacă cineva a scos ochiul unui om care vedea numai cu un uohiu (monoclu), sa i se scoată lui amândoi oehii“. Aci talionul nu mai este formulat : o c h iu p e n t n l ochiţi, ci perderea vederii pentru perderea vederii, eeeace desigur ea e mai raţional, odată admis principiul talionului. 23 — Din legea celor XI I Table s'a păstrat între altele un frag­ ment, în cart* se spune : S i m em b ru m , r u p it, ne cum eo p a c it, to lio e sto (Tal). VIII). Aci interventiunea Statului, şi aplica­ rea pedepsii talionului se vede că nu este* decât subsidiară, adică dacă părţile nu s’au împăcat între ele (1). Ideia răsbunării o găsim chiar la unii jurisconsulţi clasici. Ulpian, în legea 131 Dig. Cart. 2 titlu 16, zice : Poena est noxae v in d ic ta ( 2 ) . Ea se regăseşte în legile barbare (3), în legislaţiunea feudală şi regală, aşa că în Evul mediu se poate zice că ideia indo-greco-romană de utilitatea pedepsii, dispare faţă cu ideia barbară de răsturnare. 24 — Sistemul răsbunării sub forma talionului, nu dispare cu ■desăvârşire nici chiar în evul modern. Scriitori din epoca mo­ dernă şi legi, din care unele chiar azi sunt în vigoare, continuă încă să admită, cel puţin în parte, principiul talionului. Calvin (1509—1564) în opera sa „Institution chrétienne“ zice că : „Les magistrats sont ministres de Dieu, pour servir son ire et prendre vengeance de ceux qui font mal“, iar d’Ar­ gou în veacul al XVII-lea scrie : „La vengeance est interdite aux hommes, il n'y a que le roy qui puisse l’exercer par ses of­ ficiers en vertu du pouvoir qu’il tient, de Dieu“ (4). Aceeaşi părere e susţinută de Sel den şi de Leibnitz (5). 1) Au!. Gellius : In Noctes Atticae, XX cap. 1 despre talion, discuţiunea între Favorin şi Sextus Cecilius. 2) Despre sensul cuvântului noxa în dr. roman, vezi Mommsen, op. cit. 3) Du Boys, Histoire du Droit criminell, des peuples européens. Paris 1865, p. 40—54. 4) D ’Argou: Institutes du droit français, 111 38, T. Il, p. 353, éd. 1762, 5) Selden declară că nu admite ideia lui Platon că pedeapsa, are de scop a preîntâmpină răul viitor ; ea se inflige pro malo actionis praeteritae, care trebue reparată. Poenae recie dicuntur expiationes seu liberationes a lege prae&titae. Vezi De Jure naturali et gentium juxta Hebraeoram, Lib. I. cap. IV. După Leibnitz pedeapsa nu are de scop nici îndreptarea, nici exemplu, nici chiar repararea răului. Ea se întemeiază pe convenienţa care cere satisfacţiune pentru ispăşirea unei rele acţiuni. Această justiţie pedep­ sitoare „care e propriu răsbunătoare aparţine lui Dumnezeu, dar ea a fos dată şi oamenilor“. Leibnitz : Theodicea, § 73.

— 36

In veacul al XVII, Ant. Mathacus, în definitiunea (1), chiar a infracţiunei, vorbeşte de publica vindicta (2). Blakstone, în comentariul său asupra legilor englezeşti, după ce spune că vechea lege engleză admitea talionul în caz de mutilare: membrum pro membro, adaogă că această pe­ deapsă, care se aplică în Suedia pe timpul său (secolul XVIII-lea), aproape nu mai e în uz în Anglia (3). In Franţa Loysel ne spune, în secolul al XVI-lea : „La peine du Talion n’est point maintenant ordinaire en Fran­ ce“ (4); însă în secolul al XVIII-lea, Muyart de Vouglans vorbind de această pedeapsă, spune că ea e necunoscută în Franţa, afară de cazul când e vorba de mărturie mincinoa­ să (5). Tot în secolul al XVIII-lea, un penalist german dă pe­ depsei următoarea definiţiune : „Poena est vindicta delicti publica, quae iinproborum causa aeque in republica necessaria est ac praemia bonorum“ (6); iar Constituţiunea penală din 1786 a lui Petru Leopold, marele duce de Toscana, în art. XVIII, spune că mandatul de aducere se lasă la discreţiunea .judecătorului, care-1 va întrebuinţa când va crede mai folositor vindictei publice (7).

Sistemul răzbunării a existat şi în vechiul drept rusesc (8). La noi, găsim chiar în secolul al XIX-lea talionul, în Pra­ vila lui Donici, Titl. XLI, Nr. 11 : „Cel ce va lovi pre un om în ochiu ca să-l chiorască, de-i va scoate ochiul, cu asemenea pe1) Serpillon, interpretând regula : Tout juge est officier du ministere public, spune : „Adevăratul sens al acestei régulé este că ori-ce judecător este procuror general, aşa că poate din oficiu să îngrijească de răsbunarea publică". Code criminel, II p. 991. • 2) Ant. Mathacus. De criminibus. Prolegomena. Cap. I. 3) Blackstone : Commentaire sur les loix anglaises, trad. par G. (omlcourt). Bruxelles, 1766, T. VI, p. 130. 4) Instit.. coutumières, Livre VI, Titre II, Maxime 2. 5) De Vouglans : Les loix crim., Livre II, Titre 111, § II, No. VU, p. 52 ed. 1783. > 6) Es. Pufendorff. Introductio in processum criminalem, Lunemburgicum Hannoverae, 1768, cap. XXIII, § l, p. 188. 7) Saverio Mattel : Che la dolcezza delle pene sia giovevole al fisco più che l’asprezza. Napoli, 1787, p. 67 (unde reproduce Constituţiunea lui Petru Leopold asupra reformei Cod. penal). 8) Dacă un om ucide pe altul, fratele va avea drept să râsbune pe frate, fiul pe tată, tatăl pe fiu. A. Du Boys, Hist. du Dr. crim. des peuples européens, ed. 2-a, Paris 1866, t. I, p. 572.'

—

37

—

fi-

S

deapsă să se pedepsească“ (şi citează Nov. 29 a Impar. Leon înţeleptul). 1 25 —■Mai ales pentru aceia care acuză pe o persoană de a fi să| vârşit o infracţiune, precum şi pentru mărturii mincinoşi, i multe legislaţiuni moderne au admis talionul, adică pedepsij ' rea acuzatorului sau martorului mincinos cu pedeapsa care Ş s’ar fi dat prepusului infractor dacă lucrul s’ar fi dovedit af devărat. i Angelus Aretinus, după ce spune că femeile nu sunt adr mise decât excepţional să acuze, adaogă că atunci când sunt t admise, ele trebue să subscrie : ad poenam ta llio n is ; căci altfel nu sunt admise (1). Iuliu Clar (1525—1575) vorbeşte şi el de pedeapsa talio; nului aplicată calomniatorilor, şi mai adaogă că, dacă acu­ zatul e pus în carcere, trebue să stea şi acuzatorul în acelaşi timp, ca, dacă se va găsi acuzatiunea neîntemeiată, să sufere talionul, lu c ru c a re d e o b ic e iu nu s e a c o r d ă , d e ş i s e cere u n e o ri (2). Aceleaşi idei le găsim la Baiardi, (3) adnotatorul lui Clar, la Iac. Novei (4) şi la Menochiius (1532—1607) (5) ; codicele penal al lui Carol Quintul, numit Ordonanţa Carolină, sau mai scurt Carplina- (1532) pedepseşte de asemenea cu talionul pe martorul mincinos (LXYll,CVII) şi pe calomniatori (CX) {6). i Tot asemenea edictul lui Francisc II, Regele Franţei, dat în Mai 1560 la Romorantin. 1) Angeli A retini : De malificis Venetius, 1578, p. 21. Et. ad. querel. Tit. No. 17. 2) /alias Claras: Opera omnia, 16?6 Quaest LXXII. No. 1, pag. 626 şi Quaest XVIII. No. 4, p. 104 (Liber V. D e maleficiis). 3) B. Buiardl. In notele sale asupra lui luliu Clar. edit. su s citată, pag. t26. 4) Iacobi Novelli: Tractatus criminalis Venetiis, 1575, p. 150. De testibus in materiam crim., No. 34. 5) Jac Menochiius: De arbitrariis judicum Lugduni 1C06. Casus 322, No. 1, 1 şi 9, p. 420 şi 421. 6) Carpzov ne spune însă că, în timpul lui (hodie), „moribus nostris paena talionis in desuetudine abiit“, pentru motivul că nu din cauza temerii de pedeapsă să nu se mai facă acuzări („ne metu propriae salutis ab accusatione quis desistat, et sic crimina impunita remaneat“). Practica nova. Part. III. Quaest CV. No. 6 şi Quaest VI, N-le 40—42 şi tot acolo Böhmer Observ. III, care spune că în „foris nostris ejusmodi vindicta est inaudita“.

— 38 —

26 — Aceiaşi dispoziţiune era şi în vechea legiuire românească. In anul 1669 Vornicul Stroe Leurdeanu, după pâra căruia Grig. Ghica-Vodă ucisese pe Gonst. Cantacuzino postelnicul, e osândit la pedeapsa talionului de Divanul ţării. Cronica ţării româneşti spune : „Atuncea Antonie Vodă împreună cu pă­ rintele vlădica Teodosie şi cu amândoi Episcopii şi cu toţi egumenii de pre la toate mănăstirile câte sunt în ţară făcură mare judecată ; căutând la Sf. pravilă, aflară ca să-l omoare şi pre Stroie, ca să ia plată, precum au făcut“ (1). In condica numită Caragea, din 1818, partea V, Cap. VII. Nr. 2, găsim de asemenea scris: „Prepuitorii să se osândească la pedeapsa ce era să pătimească cel prepus când s’ar fi gă­ sit vinovat“. De asemenea condica penală a lui I,. §,, Sturzavodă din 1826, sub numele de tavtopathia (2) spune că se pe­ depseşte clevetitorul cu pedM'psâVăfe s’ar fi dat clevetitului dacă ar fi fost pedepsit (§ 42, confr. 62). 27 — Aceste dispoziţiuni, inspirate de legea mosaică, care as­ tăzi au dispărut din legea penală laică (Deuteronom XIX. 16—19) (3), se găsesc în legislaţiunea romană post clasică (4) şi au rămas chiar în timpurile noastre în legiuirea bisericească. In fine, vom spune că talionul continuă să fie în zilele noastre dreptul comun în legea musulmană şi ca dacă legile contimporane ale Statelor civilizate l-au înlăturat cu desăvâr­ şire, amintirea lui se păstrează încă în formula v in d ic ta p u ­ b lica , formulă pe care o găsim la Ayrault (5) la Iul. Clar (6) şi care continuă să fie întrebuinţată chiar în zilele noastre de unii autori şi uneori de jurisprudenţă (7).1 1) Magazinu istoricu pentru Dacia, T. V, p. 5. 2) Exprêsiunea greacă a noţiunei talionului; literartavtopathie însem­ nează: aceiaşi suferinţă sau aceiaşi pedeapsă. 3) Menochius, op. cit. Gasus 306, No. 4. p. 404. 4) 10 cod. IX, 16. D e calomniatoribus. Cum calumniantes ad vindictam poscat similitudo supplicii, (din 8 Aug. 423). 5) Ayrault: Ordre et formalité H, art. IV. No. 83. 6) lui. Clarus, op. cit., Quaest IIJ, No. 6. 7) Sourdat, Traité général de la responsabilité, 4-a ediţ., Paris, 1887, t. 1 No. 26; Le Graverand: Traité de législation criminelle. Paris 1830, 3-èm e éd. T. I, p. 562, T. 11, p. 302 şi 452; Ch. Adolphe şi Faudin Hélie, Théorie du code pén., ed. 6-a, t. VI No. 2748 p. 382 ; vezi şi decis. C. Cas! fr. din 11 Oct. 1837, I. P. 21—816, „dans l’intérêt de la vindicte publique* şi Diseurs de deschidere al Proc. gen. al Curţii de Cas. rom. G. Filitti, din

— 39 —

27 1 — Talionul se mai găseşte încă în uz la Somaţii din Benadir (a), precum şi în Codul Muntenegrean, care în art. 87 pre­ vede că pedeapsa ce se va aplica calomniatorului va fi pedeap­ sa pe care ar fi trebuit să o sufere victima calomniei, dacă cele imputate ar fi fost reale (b). * Talionul a fost de asemenea întâlnit la multe din popoa­ rele sălbatice din zilele de astăzi (c). 28 — Sistemul talionului după ce a fost combătut cu multă energie încă din anticitate (3), a găsit susţinători chiar în zi­ lele noastre, mai ales ca instituţiune înţeleaptă pentru popoa­ rele primitive. încă în secolul al XVIII-lea, Filangieri observase că pe­ deapsa talionului contra căreia se revoltă penali şt ii care nu ştiu să vadă decât obiectele ce-i înconjură, pedeapsă care trebue proscrisă din codicele unei naţiuni deja ajunsă la ma­ turitate, e totuşi, în stareţ unei societăţi barbare, instituţiunea cea mai înţeleaptă şi cea mai oportu nfi cu circumstanţele politice. El arată avantagiul acestei instituţiuni, care nu lasă curs liber răzbunării, ci transformă forţat puterea privată în putere publică (2). 29 — Chiar marele Montesquieu nu pare absolut ostil talio-17 17 Aug. 1831, Bul. C. Cas. 1881, p. 604—605; C. Bosianu, Discurs în Senat, 1874, Dreptul, 1874, No. 29, p. 227; Cas. Secţ. II, 30 clin 22 Ian. 1865, Bul. 1865, p. 43, „recursul se va considera ca făcut în interesul „vindictei pu­ blice“ ; dec. 201 din 13 Aug. 1865, Bul. 1865, p. 411, „în drept de a urmări acţiunea pub'ică în interesul vindictei publice “. Vezi însă Cas. II, dec. 242 din 28 Sept. 1865, Bul. 1865, p. 482, şi Cas. II, 34, din 25 Ian. 76, Bul. 1876, p. 39; Dreptul, 1872, No. 2, p. 2, „asigură vendicta publică “. a) Cucinotta, Delitto, pena e guistizia preşo i Somali del Benadir, în Dizionario Penale, 1922. p. 141. b) Alimena, La legislazione penale del Monténégro, in La Giustizia Penale II. c) H. Spencer, The principles of sociology. p. IV. Londra 1890; C. Letourneau, L’évolution juridique dans les diverses races humaines, 1. Paris, 1891 ; Tylor, Primitive culture, I, Londra 1891 ; 1) Chiar Legea wisigotă, pentru palmă, pumn ori lovitură cu piatra ori în cap interzicea talionul, ca nu cumva umblând după această pedeapsă, să se producă o leziune mai mare sau mai periculoasă, Lib, VI Leg. tit. IV cap. 3. 2) G. Filangier'r. La scienza delà legislazione. Venezia 1782, T. IV, Cartea IV-a, partea 11-a, Titl. XXXV, p. 114, şi traduc, fr. : Oeuvres de O. Filangieri. Paris, 1840, T. 11, p. 46 şi 47 ; Cartea IlI-a, partea Il-a, Cap. XI.

— 40 —

nulul. In adevăr, el aprobând pedeapsa cu moarte când o persoană a ucis sau a cercat să ucidă, zice că aceasta e o specie de talion, care face ca societatea să refuze siguranţa cetăţeanului care a privat sau cercat să priveze pe altul de ea, şi adăogâ că această pedeapsă e trasă din natura lucru•rilor şi din raţiune (1). Brissot de Warville, admite talionul ca pedeapsă pentru unele infracţiuni, ca palmele şi alte lovituri (2). Bentham, la rândul său, găseşte o mare calitate talionului, fiindcă el este analog cu infracţiunea. „Talionul—zice dânsul— e admirabil sub acest raport : O ch iu p e n tr u o ch iu , d in te p e n ­ tr u d in te , etc. Inteligenta cea mai imperfectă e capabilă să / lege aceste idei“ (3). 30 - Dintre autorii mai noi, vom cita pe Renouvier, Guyau, Proal. Renouvier spune că privat în el însuşi şi ca expresiune a sentimentului sufletului în fata crimei, „Talionul e departe de a merita dispreţul sau indignarea cu care îl lovesc publi­ ciştii ale căror teorii penale sunt adeseori mai rău întemeiate după stricta dreptate“ (4). DuyffP arată cu drept cuvânt, că talionul e o perfecţionare în evolutiunea pedepsii, căci odinioară pentru a se apăra ci­ neva contra unui agresor, îl sdrobea. Mai târziu s’a observat că nu e trebuinţă a fi atât de straşnic şi s’a cercat să se proportioneze exact reactiunea reflexă atacului; aceasta e perioada rezumată în preceptul dinte pentru dinte, ochiu pentru ochiu, precept care exprimă un ideal chiar nemărginit de înalt pen­ tru primii oameni, un ideal la care chiar noi, în zilele noastre, suntem departe de a fi ajuns cu desăvârşire, de şi îl întrecem în alte privinţe. Ochiu pentru ochiu, e legea fizică a egalităţii în­ tre acţiune şi reactiune, care trebue să conducă un organism perfect echilibrat şi funcţionând într’un chip regulat (5).1 1) Montesquieu : Esprit des lois. Cart. XII, Cap. IV, Paris, T. II, p. 28. Didot 1864, p. 158; edit. Paris. Garnier, p. 175. 2) Brissot de Warwille : Théorie des loix criminelles. Paris. T. II, p. 28. 3) 1er. Bentham : Théories des peines et des récompenses, Paris, 3-a ed., T. I, p. 39 ; Confr. 66. 4) Renouvier: Science de la morale, Paris, T. II, p. 296. 5) Ai. Guyau : Esquisse d’une morale sans obligation ni sanction, 3-a ed. Paris, 1893, p. 2U9 şi 210.

41

-

L. J?r$aJl, ,de asemenea, crede că talionul edictat de vechii legiuitori ca regulare a dreptului de răsbunare, probează un sentiment înalt de dreptate“ (1). 31 _ După noi, talionul, de şi nu e ultima evoluţiune a pedepsii, reprezintă cel mai însemnat pas de progres în materie de pe­ deapsă. Răsbunaxea omului primitiv era excesivă, căci după cum zice Guyau, spre a se apăra contra unui agresor, el îl sdrobea. In a doua faza, când societatea s’a substituit persoa­ nei vătămate, vindicta a fost mult timp încă tot atât de exce­ sivă, fiindcă altfel n’ar fi împăcat pe victimă şi nu ar fi adus liniştea în trib. Nu se puteau obţine două progrese în acelaşi timp, înlocuirea organului pedepselor şi îndulcirea pedepsei; cei vătămaţi n’ar fi putut suferi în acele timpuri de barbarie, ca alţii să exercite dreptul lor de răsbunare şi aceşti alţii să dea o pedeapsă mai mică decât ar fi dat ei (2). Pedepsele din codi­ cele Mânu, întrec considerabil gravitatea infracţiunii. „Legea — zice Thonissen, — e m a i s e v e r ă d e c â t ta lio n u l (3). A trebuit ca societatea să ajungă la o mare putere, pentru ca să mode­ reze pedepsele şi să le reducă la egalitatea talionului“ (4). După ce a îmbunătăţit organul pedepselor, a dus la perfecţiune pedeapsa, căci talionul este summum jus. De aci înainte socie­ tatea se poate perfecţiona în umanitate, dar, ca dreptate, peste talion nu se poate trece. 32 — In fine vom observa că talionul e susţinut şi de marele î) L. P r o a l Le crime et la peine. Pans, 1892, p. 339. In acelaşi sens T. Canonico: Del reato e della pena in genere. 2-a ed. Torino, 18 2, p. 353 „justiţie grosolană încă şi imperfectă, dar care se şi inspiră de adevărata justiţie, şi este un frâu într’un timp în care erau în uz excesele vendetei private“. 2 —3) De aceea noi credem că Legea lui Hamurabi şi Legea tnosaică, sunt posterioare Codicelui Mânu, căci ele admit talionul, care nu se gă­ seşte în acest codice, vezi Thonissen, Etudes sur l’histoire du droit criminel, Bruxelles, 1869, p. 56 şi 57. Conf. R. Rulând, De 1 esprit du droit criminel, Paris 1880, p. 70. Op cit. p. 57; confr. şi cele zise de acest autor relativ la talion, T. II, p. 66 şi 67 şi Roland, o. c., p. 91. 4) înăbuşirea simţirrântului de răsbunare era atât de greu în timpu­ rile vechi încât trebuia toată puterea Statului constituită, ca să isbutească^ Intr’un capitular al lui Carol Magnu din anul 802 se citeşte: „Seînţelegerile se perpetuiază printre creştini, omorurile se înmulţesc sub inspirarea demo­ nului. fsioi dorim ca vinovatul să ofere reparare şi ca vătămatul să o ac­ cepte, să se ferească rudele ucisului de a nu primi pacea“. De m issis, capXXXII. După citaţia lui Vaccaro, Leggi penali, Torino, 1909, p. 37.

— 42 —

filosof p-prmnŢi KVint„_de şi, după cum vom vedea, Kant este considerat ca autorul şi reprezentantul cel mai însemnat al unui alt sistem penal, sistemul justiţiei absolute. Carrara, oare combate sistemul răsbunării, zice că sus­ ţinătorii acestui sistem, ca Hume, Kaffaelli, Romano şi alţii, au confundat originea'istorică cu cea filosofică şi au greşit cre­ zând că o pasiune rea se poate converti într’un drept exigi­ bil (1).

11. Sistemul utilitar 33 — In ordinea cronologică, sistemul utilitar vine imediat după sistemul răsbunării. încă din anticitate filosofii şi jurisconsulţii, fără să tra­ teze ex professo cestiunea de care ne ocupăm, au susţinut că scopul pedepselor este utilitatea, socială. In acest sistem deapsa se dă celui care a comis infracţiunea, nu pentru a re­ para răul făcut ei pentrp a îndrepta pe cei greşiţi şi pentru a servi de pildă altora, cu alte cuvinte pentru binele obştesc. 34 — Sistemul utilitar . e fundamentul pedepsii deja în vechea lege indiană a lui Mânu, cum vom arăta mai târziu în teoria pedepsii, citând un frumos fragment din Manava Dharma Sastra (2). In legea mosaică el se găseşte alături cu vechiul sistem al răzbunării........ Moise, în Deuteronom (XVII, 12 şi 13) zice : „Dacă ci­ neva va îndrăzni să nu se supună Pontificelui care adminis­ trează în numele lui Dumnezeu, nici hotărîrei judecătorului, acel om să moară, şi să piară răul din Israel pentru ca tot po.porul auzind să se teamă şi ca nimeni în viitor să nu se mai um fle de m â n d r i e Cluar când pedepseşte cu talionul pe măr­

turii mincinoşi. Deuteronomul (XVIII, 20) spune că face aceasta „ca auzind ceilalţi să aibă temere şi niciodată să nu îndrăznească să facă astfel de lucruri“ (8). Aceleaşi idei le găsim în vechile legi chineze şi persane. Confucius, născut cu 551 d. Chr. spune că împăratul Cing-123 1) Carrara : Programma, T. II, § 601, nota 560. 2) Vezi No. 1469. 3) Le Deuteronome, text latin şi trances, Paris, 1685, p. 225.

— 43 —

Yang, care a trăit cu câteva veacuri mai înainte, a prescris a- * ceasta regulă judecătorilor penali : „Daca se găsesc oameni care violează legile* voastre, sau care nu se îndreptează după ce au primit învăţăturile voastre, pedepsiţi-i pentru a împedeca pe alţii, ca să nu cadă în aceiaşi greşală“ (1). Zormjgtaţ, de asemenea, zicea : „Acela care pedepseşte cu moartea'nu face lucrul din răzbunare, din cruzime, ci de prie­ tenie, ca tată care taie degetul fiului său, de teamă ca otrava să nu cuprindă restul corpului“. 35 - Insă desvoltarea acestui sistem o găsim mai cu seamăJa_ Greci si la Bomani. Democrites, născut la 490, 470 sau 460 a. Chr„ şi Protagoras, născut la 480 a. Chr., sunt primii care au dat la Greci uti­ litatea ca fundament al pedepsii (2). Platon, născut în 428 sau 427 a. Chr., e acela care a desvoltat mai mult ideia, şi a formulat în mod magistral acest sistem : „Non ideo quod peccatum est exigitur poena, non enim factum infectum fiori potest, sed propter exemplum et tempus futurum“ (3). Tot, Platon în Gorgias, după cum ne spune Aul. Geliu, scrie aceste cuvinte : „Ceeace t-rebue preărui om supus pedep­ sii de un judecător care ştie să o aplice cu dreptate este de a deveni mai bun, şi de a scoate oarecare folos din pedeapsa lui, sau de a s e r v i ce l p u ţin d e e x e m p lu altora, pentru ca fiind martori de ceeace suferă, să-i sperie temerea unei astfel de soarte“ (4). Aristoteles are aceleaşi idei relativ la rolul pedepsei; el spune în Etilica (II), că pedepsirea infracţiunilor este leacul nedreptăţii şi al relelor (iniquitatis et malorum medicina est). Demosthenes e de părere că acei care calcă legile trebuesc pedepsiţi, întâiu pentru ea să sufere ceeace au meritat şi al 1) Pastoret : Op. citat, p. 164. 2) H. Grotius: Le droit dela guerre et de la paix., Amsterdam 1729, Lib. II, cap. 20, § 91, No. 3, pentru D em ocrit; şi V. Cousin, T. III, p. 41. 3) Platon. De legibus, cap. XI In Platonis O pera: ex recensione Schneider. Paris, 1846, ed. Didot, p. 934, şi traduc. V. Cousin: Oeuvres de Platon, T. VIII, p. 326. 4) Aul. Gellius: Noct. atticae, Lib. VI, cap. 14. Vezi asupra iui Platon şi părerea d-lui Van de Rest, spusă Ia sistemul justiţiei absolute, care-1 consideră pe Platon ca părintele sistemului justiţiei absolute. (No. 49).

—

44

-

doilea pentru ca ceilalţi să se păzească de a fi pedepsiţi astfel (1). 36 — La Romani aceeaşi idee inspiră pe filosofi şi pe cea mai mare parte din jurisconsulţi. Astfel Cicerone spune : „Orice certare şi pedeapsă... este pentru binele obştesc“ (2). El admite chiar pedeapsa con­ fiscării în scopul ca iubirea copiilor să facă pe părinţi mai credincioşi Statului (3). Quintilian de asemenea spune că „Orice pedeapsă năzueste spre pilda iar nu spre răsplata răului făcut“ (4). Nimeni însă nu s’a ocupat mai mult şi n’a exprimat mai bine această idee decât filozoful Seneca, care în multe din scrierile sale caută să arate caracterul utilitar al pedepsei, inspirându-se desigur de la ideile platoniciane. „Pedeapsa — spune Seneca—nu se dă din pricina mâniei, ci pentru pază__ ; ea va privi nu cele trecute, ci pe cele vii­ toare“. In urmă citează cuvintele lui Platon : „Nici un om în­ ţelept nu pedepseşte pe cineva fiindcă a greşit., dar ca să nu mai greşească“ (5). Seneca ţine mult să dovedească afirmaţiunea sa că pe­ deapsă mi se dă din ură, şi că nimic nu se potriveşte mai puţin pedepsii ca ura. „Căci — zice dânsul — cine îşi urăşte membrele sale atunei când le tae ? Nu e aceea ură, ci o tristă îngrijire a boalei. Ucidem cânii, turbaţi, omorîm boul groaznic şi neîmblânzit tăem vitele bolnave, ca să nu se bolnăvească turma... Nu ura1 1) Demosthen, oral. în Neaeram, citat de G rotius: T. I, p. 66, Livre II, cap. 20, § 9. 2) „Omnis animadversio et castigatio . . . . ad reipublicae utilitatem referre“. C icerón: De officiis. I. 25, Confr. III. 6. 3) Cicerón: Vezi citarea în partea 2-a a acestui curs, relativ la con­ fiscare (No. 1553). 4) „Omnis poena non ad delictem pertinet, sed ad exemplum". Quin­ tilian : Declamation 274. Observăm că această operă se atribue de unii vreunuia din discipolii lui Quintilian. 5) „Poena non irascitur sed cavet . . . non praeterita, de futura intuebitur“. Nemo prudens punit quia peccatun, sed ne peccetur“. S e n e c a : D e ira I. 16: Confr. aproape aceleaşi cuv nte, De ira li. 31. Tot în Seneca: „Revocări enium praeterita non passunt, futura prohibentur, et quos volet nequitiae male cedentias exempla fieri, palam occidet, non tantum ut pereat ipsi, sed ut alias pertundo detereat“.

— 45 —

ci raţiune este de a despărţi lucrurile vătămătoare de cele să­ nătoase. Nimic nu e mai nepotrivit pentru acel care pedepseşte decât mânia, căci pedeapsa, dacă e ordonatei de judecată, ser­ veşte mai cu seamă spre îndreptare“ (1). El adogă mai departe : „Nici viperile, nici şerpii de mare, dacă au adus o vătă­ mare muşcând sau lovind, nu i-am ucide, dacă am putea să-i îmblânzim ca pe celelalte animale, sau i-am putea face să nu mai fie periculoşi pentru noi şi pentru alţii. Aşa dar nici oa­ menilor nu le facem rău (nu-i pedepsim), fiindcă au greşit (co­ mis infracţiune), ci pentru ca să nu mai greşească“ (2). Şi pedeapsa cu moarte trebue, după Seneea, să fie apli­ cată „ca să fie tuturor învăţătură, şi aceia care n’au voit să fie folositori Statului fiind în viaţă, să-i fie cel puţin folositori prin moartea lor“ (3). In o altă operă a sa „De clementia, Seneea arată foarte lă­ murit rolul pedepsii. „Prin pedepsire (a infracţiunilor) trei lucruri sunt de ur­ mărit, pe carii şi Clipul Statului trebui1 să le dorească : sau ca acela pe eare’l pedepseşte să se îndrepteze, sau ca pedeapsa lui să facă pe ceilalţi mai buni, sau că distrugând pe cei răi. ceilalţi să trăiască în mai mare siguranţă (4). Seneea, partizan al sistemului utilitar, se ridică cu multă energiei nu numai contra ideii de răzbunare ca fundament al dreptului de a pedepsi, dar chiar contra talionului. Neomenos cuvânt e răzbunarea — spune dânsul ■ — (deşi se confunda cu justiţia), iar talionul nu mult se deosebeşte de răsbunare, decât că este reglementat“ (5). 1) Seneea: De ira 1. 15. 2) Seneea : De ira II. 31. 3) „ut documentum omnium sint, et qui vivi noluerunt produsse, morte cerţi eorum republica utatur", o. c. I, 6. 4) De Clementia I, cap. 22. „In vindicandis haec tria lex secuta est, qua princeps quoque sequi debet: aut ut eum quem punit emendet, aut ut poena eius caeteros reddat meliores, aut ut sublatis malis securiores caeter vivant111. Aceeaşi idee e exprimată şi de Muyart de Vouglans în opera sa Réfutation des principes hasardés’ dans le Traité des délits et des peines. Paris, 1767. 5) Seneea : De ira II, 32. „Inhumane verbum est (ut quidem pro justo receptum) ultro, et talio non multum differt nisi ordine“. (Adică diferă că e o răsbunare reglementată prin lege). In treacăt fie zis, Seneea exagerează când afirmă că talionul nu diferă mult de răsbunare; talii nul nu numai că e reglementat, dar legea caută să fie dreaptă, punând egalitatea legii în locul excesului răsbunării.

— 46 —

Şi tot atât de elocuent, Sf. August in zice : „Ochiu pentru ochiu. Care se poate numi dreptatea nedrepţilor“ (1). 37 — Trebue să spunem de altmintrelea, că ideia platonician« d e u i i U i a te a -p c d e p s ii, străbătuse la Roma cu mult înainte de Cicerone, Scneca şLQnintiliiţo, căci găsim celebrele cuvinte fa c tu in in f e c tu m f i e r i nori p o te n t, ale lui Platou, în una din comediile lui Terenţiu (2). Aceeaş idee o găsim şi la mulţi dintre jurisconsulţii ro­ mani. Yom cita : Mareian, vorbind de pedeapsă, spune că. ea trebue să ser­ vească de pildă, „pentru ca nu cumva şi altul după aceia să facă acelaşi lucru“ (3). Paulus spune că pedeapsa s’a înfiinţat „in emendaţionem hominum“ (4). Calistrat arată că mulţi sunt de părere ca tâlharii renu­ miţi să fie crucificaţi în locurile unde au săvârşit tâlhăria lor, „ut et conspectu deterreantur aliis ab iisdem facinoribus, et solation sit cognatis“ (o). După Ulpian, jurisconsulţii sunt numiţi sacerdoţi, fiind că ei cultivă justiţia şi lucrează să facă pe oameni mai buni prin recompense, şi (rnetu p o e m m m ) (6). In fine, Justinian zice în una din Novelele sale că, cul­ pabilii trebuesc pedepsiţi după legile noastre, ut paulatium supplichim olios. omnes faciat solv os“ (7).

Ideea utilitară se găseşte şi la Sf. Augustin, căci el spune că infracţiunea nu trebue privită ca un obiect de răzbunare, ci ca o plagă care trebue tămăduită (8). 38 — Tu evul mediu sistemul rasbunării provenind din dreptul1 1) St. Augustin: Oculum pro oculo. Quaese dici potest injustorum justiţia est“. După citarea lui Grotius: De jure pacis ac belii, T. 1, p. 72, cartea I, cap. XX, § 11, nota 2. 2) Phormio : V. 8, 45: „Quando jam accusando fieri infectum non potest". 3) L. 6, § 1, Dig. XLIII, Titl. 3. 4) Leg. 20, Dig- XLVIII, Titl. XIX. De poenis. 5) „Pentru ca vederea lor să întoarcă pe alţii dela astfel de fărdelegi, şi pentru ca să fie de mângâere rudelor“. Leg. 28, § 15, Dig. eod. loc. 6) Ulpian-, 151, Dig. Lib. I. Titl. 1. 7) N ovela : LVII, Cap. VI, princ. „De criminibus". 8) St. Augustin : Lettres, trad. Benedictini de St. Maur. Paris, 1684. T. I, scris 123.

—

47

—

barbar, predomină. în general la scriitori, însă sistemul uti­ litar nu dispare cu desăvârşire. La Filip de Beuumanoir, cel mai ilustru juriseonsul fran­ cez din evul mediu (1250—1296), cele două sisteme se găsesc fuzionate. După ce ne spune că „ L a v e n g e a n c e d o it e st re p r is e d e eascn m ni ef fet ", el adaugă aceste cuvinte : „Bonne ooze est qu’on courre au devant des malfetteurs, et (jii'ilz soient si rudement pusnis et justiciés selon leur meffet, que par le doute de la justice li autres en pregnent exemple, si que ilz se gardent de meferre“ (1). I. Bouteiller în „Somme rurale“, scrisă între 1387—1413, înclină şi el spre sistemul utilitar: „Peine de loy fut par les anciens advisé pour refreindre la male volonté de malfaiteurs“... In caz de obiceiu (aecoustumance) de a comite infracţiuni, Bouteiller spune că dacă răufăcătorii sunt din natura lor tâlhari : „telles gens doivent être si grièvement pusnis que ce soit e x e m p le à tout autres (2), 39 — îndată însă ce renaşte spiritul filosofic prin studiul antici taţii clasica», ideia răsbunării se perde din ce în ce mai mult, şi sistemul utilitar, ca fundament al pedepsii, devine sistemuI predoininant. P. Ayrault, pe care Ch. Adolphe şi F. Hélie îl califică de cel mai mare independent şi cel mai ilustru penalist fran­ cez al veacului al XVI-lon (1536—1601), spune : „La justice, en toutes ses exécutions, tend plus à l’e x e m p le qu’ai ehastiment. Si le magistrat doibt faire comme le bon Médecin, qui tasche à guarir, non pas à perdre ; est-ce cor­ rection ou amendement que d’exterminer ? C’est donc, pour l ’e x e m p le pue la justice punist, et pour cette raison les Latins appeloient mesures celuy qui estoit ehastié et exécuté e x e m ­ p ta n t (3). Şi. mai departe : „En toute accusations ou punition, on recherche princi­ palement l’exemple: l’exemple (dis-je), pour les survivans123 1) Coutumes de Beauvoisis (1283). Paris, 1690. cap. XXI. D es méfiés. 2) Jean Bouteiller: La Somme rurale, cap. XXIX. 3) P. Ayrault : De l’ordre, formalité et instruction judiciaire chez les Grecs et les Romains, Livre 1, art. 2, No. 9 (edit. Lyon), p. 14.

— 48

et ceux qui n’ont délinqué, non pour ceux ou il n’y a plus de remède“ (1). 40 — Cam tot aceeaşi e şi ideia lui Bodin şi Montaigne : „La peine doit servir non seulement pour la vengeance des forfaits, mais aussi p o u r d im in u e r le nombre des meschans, et pour la securété des bons“ (2). Montaigne (1533—1592) e vădit inspirât de ideile lui Pla­ ton în privinţa pedepsii, după cum singur o spune : „C’est un usage de nostre justice — zice dânsul — d’en condamner aucuns pour l’advertissemnt des autres. De les condamner parce qu’il ont failly, ce serait bestisse comme dict Platon, car ce qui est fact ne se peust deffaire ; mais c’est afin qu’ils ne faillent plus de mesme, ou qu’on fuye l’exemple de leur faute. On ne corrige pas celui qu’on pend, on corrige les autres par lui“ (3). 41 — Penaliştii încep şi dînşii să susţină sistemul utilitar. Prosper Farinaceu, unul din cei mai mari jurisconsulţi ai secolului al XVI-lea (1544—1613) (4), e şi mai categoric ; el spune că „punienda sunt delieta rations publicae utilitcitis“ (5). Distinsul penalist belgian Jod. Damhouder (1507—1581), este vădit influenţat de ideile lui Platon şi ale lui Senecca în privinţa fundamentului pedepsii. In introducerea operii sale asupra afacerilor penale, el scrie : „Câştigare noxarn, non ob praeteritum delictum, cum id corrigi nepueat, sed iie iterum peceet, tum ne ipso exemplo caeteri quoque pecent... 1) Ibidem : Livre IV, art. 1, No. 6, p. 400. Confr. Aul. Qeliu, Noct. Attic. VI,. cap. 14. „Id circo veteres quoque noştri exempta pro maximis gravissimisque poenis diccbant“. 2) J. Bodin: De la République, Edit. 1583, p. 721, Livre V, chap. 2. 3) Aï. Montaigne: Essais, Livre 11, ch. VIII, Confr. şi citarea d-lui Maxwell, Bulletin de l’institut général psychologique lO ^e, année 1910, p. 232, Action psychologique des peines. 4) Nypels : Complément de la Théorie du code pénal de Ad. Chau­ veau şi F. Hélie. Bruxelles, III, p. 25 arată că Farinaceu s’a nàscnt în 1554, însă credem că această afirmare e greşită. Jousse în Traité de la justice criminelle, T. I, Préface, p. XLVIII, spune că Farinaceu s ’a născut la 30 Oct. 1544. Adaog că Farinaceu singur spune în 15^8, că el are 44 de ani. Ce e drept că tot el spune în 8 Mai 1598, că e în vârstă de 52 ani. 5) P. Farinacii : Praxis et theoricae criminalis. Libri duo. Francofurfi 1597, p. 238. Lib. I, Titl. III. Quaesh 17 No. 2.

Puniendi erg'o sunt maleficia, ut unius poena, metus possit, esse multorum (1). Damhouder întrebuinţează chiar cuvântul utilitate, spu­ nând că utilitatea publică cere ca infractorii să nu rămână nepedepsiţi (2). 42 — Sistemul utilitar străbate până în zilele noastre, de şi în secolele precedente alte sisteme devin preponderente. Astfel în secolul al XYII-lea, Daniel Claesen (Clasenius), unul din cei mai cunoscuţi comentatori ai ordonanţei penale a lui Carol al Y, este de părere că penalitatea are două sco­ puri : 1) de a întoarce pe ceilalţi dela infracţiuni; 2) de a eurăţi cetatea sdrobind pe oamenii cei răi (3). Puffendorf şi Loke de asemenea par favorabili acestui sistem (4). In secolul al XYIII-lea, Jousse dă justiţiei penale un scop întreit: 1) să îndrepteze pe cei vinovaţi; 2) să serve de exemplu celorlalţi şi 3) ca moartea să pună în neputinţă pe marii infractori de a mai face rău (5). . Şi cam tot aceleaşi simt ideile lui Muyart de Vouglans, nn alt celebru penalist al secolului XVIII-lea (6). 43 — Ceea ce e demn de observat, este că, unii chiar din penalişti care consideră contractul social ca fundament al drep­ tului de a pedepsi, întrevăd foarte bine, cel puţin ca scop al pedepsii, utilitatea socială. Ch. Adolphe şi F. Helie citează

1) (Trebue) a pedepsi infracţiunea, nu din cauza faptei săvârşite în trecut, ci pentru ca să nu săvârşească din nou o infracţiune, şi atunci din chiar acest exemplu să greşească şi aiţii . . . Trebue dar pedepsite infrac­ ţiunile, pentru ca pedeapsa unuia să poată să fie temere multora, Jod. Damouderi : Enchiridion rerum criminalium, vulgo practica. Lugduni, 1555, Proemium, p. 10, N-ele 6 şi ft. 2) Ibidem p. 11. cap. I, No. 3. 3) Dan. Clasenii : „Commentarius in constitutiones criminalles Caroli V, imperatori. Hrancofurti et Lipsiae, 1685, p. 3. 4) Puffendorf : Droit de la nature et des gens Livre VIII, cap. III, § 5, 6 şi 12. Locke (1632 —1704), Du gouvernement civil. 5) Jousse : Traité de la justice criminelle de France. Paris. 1771, T.I, Préface p. III. 6) Muyart de Vouglans, Réfutation des principes hasardés dans le Traité de délits et ue peines. Paris 1762, I, cap. 22.

50

pe Puffendorf, Montesquieu, Vatel, Rousseau, Beccaria. Yom cit.'i şi pe alţii (1). Astfel^ Servan (1737—1807), după ce combate sistemul răzbunării, conclude astfel : „Et voilà véritablement le grand but de la justice crimi­ nelle, un exemple pour l’avenir, plutôt que la vengeance du passé; la vengeance est une passion et les lois eu sont exemp­ les (2); elles punissent sans haine, sans colère, elles punis­ sent même avec regret, et ce n’est pas sans peine quelles consentent à perdre un citoyen par le châtiment, après en avoir perdu quelqu’autre par le crime... Tout châtiment n’est donc qu’un acte politique, dont le premier objet est la conservation de moeurs“ (3). Pastoret spune că chiar în suplicii nu trebue să se aibă în vedere decât utilitatea practică, şi că supliciile nu sunt fă­ cute atât pentru a pedepsi crimele, cât pentru a le preveni (4). (Target (1733—1807), imul din redactorii codicelui penal francel e şi mai categoric : „E sigur că pedeapsa nu e o răsbnnare ; această trista plăcere a inimilor josnice şi crude nu intră de loc în raţiunea legilor ... “ „Necesitatea pedepsei o face legitimă. Ca un culpabil să sufere, nu aceasta e ultimul scop al legii, dar ca infracţiunile să fie prevenite, iată un lucru de mare importanţă“. El adao­ gă că, dacă nici o infracţiune n’ar mai fi de temut, ultimul infractor n’ar mai trebui pedepsit, căci pedeapsa ar fi o bar­ barie fără folos (5). Această idee a fost admisă şi de marele penalist italian Rqqijagftûsi^AîOl—1835), care o exprimă ast1) Ch. Adolppe şi F. Hélie, .Théorie du code pénal, 6-a ed. Paris, 1887, T. I, No. 26. 2) Aceste cuvinte le reproduc Pastoret : Des loix pénales. Paris, 1790, p. 60 şi Filangieri, La scienza délia legislatione, T. IV, p. 103. Cart. III, part. VI, cap. XXVII şi ed. fr. T. II, p. 6, Cart. III, part. II-a, cap. IV. 3) Mr. S .... avocat général : Discours sur l’administration de la jus­ tice criminelle. Genève, 1767. E de observat că şi Beccaria, de asemeni partizan al contractului social, când discuta legitimitatea pedepsii cu moarte, recunoaşte că cestiunea legitimităţii se reduce la cestiunea necesităţii acestei pedepse. De asemeni el spune că ar trebui pedepsite chiar lucrurile neîn­ sufleţite dacă pedeapsa lor ar împedecă repetirea relelor urmate din cauza or. Dei delitte delle penne. Risposta alla 11 Censura Polemica. 4) Pastoret op. cit. T. I, p. 22. 5) Target: Observations sur le proljet de Code criminel, p. IV.

51 —

' : 1

(. ; ! , ^

fel : „Dacă după o primă infracţiune, ar exista siguranţa că nu va mai supraveni o a doua, societatea n’ar mai avea nici un drept să pedepsească“. 4 4 — In secolul al XlX-lea sistemul utilitar e susţinut de Carmignani şi de Scliopenhauer. „Obiectul pedepsii —zice Carmignani (1768—1840)— nu e de a reprimă răutatea infracţiunii deja comisă, ci de a îm­ piedică pe cetăţeni de a comite altele. De aceea pedeapsa nu se dă pentru a răzbună infracţiunea dejă comisă, ci pentru ca să nu se mai întâmple în viitor infracţiuni. Răzbunarea, care e abia tolerabilă la sălbatici, nu se poate conciliă cu augusta - misiune a legiuitorului. Tn cele din urmă, expiaţiunea infracţiunei aparţine regalelor moralei teologice şi nu celei po­ litice“ (1 ). Şi, în alt loc, el ne spune că obiectul pedepsii nu e de a •răzbună infracţiunea comisă, ci de a se adoperâ ca în viitor să nu se mai comită atari infracţiuni ; e prin urmare necesi­ tatea socială (2 ). Iar Schopenliauer (1788—1860) spune că ameninţarea pedepsii are de scop să fie un motiv contrariu destinat a contrabalanţă în spiritul omului ispita răului (3). 45 — In fine, ideia utilităţii sociale sub forma reparaţiunii sau a intimidării, a fost reluată de celebrul filosof şi junisconsult englez Jerenua Bentham (1748—1832), care a rezumat-o în aceste cuvinte : „In ceia ce priveşte originea dreptului de a pedepsi, nu e nimic particular de spus ; ea este aceia ca a tutulor celor­ lalte drepturi ale guvernării. Xici nu s’ar putea concepe un singur drept, fie al guvernului, fie al indivizilor, ca să poată exista fără dreptul de a pedepsi. El este sancţiunea tutulor celorlalte... „Ceeace justifică pedeapsa, e utilitatea sa majoră, sau mai bine zis necesitatea ei. Infractorii sunt inimici publici.123 1)

G. Carmignani:

E le t n e n t i

di d i r i t t o c r im in a le ,

tr a d .

i ta l . 2 - a e d ,

M ila n o , 1882, § 313, p . 115. 2 ) Ibid § 82, p . 4 3 ; § 7 6 , p . 41, şi § 30 , p . 113. 3)

Schopenhaner,

tr . fr. E s s a i s s u r le l ib r e a r b i t r e . P a r i s , 1 8 9 0 ,

p . 2 0 .— D e a c e i a ş i p ă r e r e e şi V. C o n t d e sp re p ed eap să.

”

5 ed.

i tâ r z in v o rb in d

—

52

—

Unde e trebuinţă ca inimicii să consimtă să fie dezarmaţi şf conţinuţi V ‘ (1 ). De altmintrelea şi Bentham, ca şi alţi scriitori deja citaţi, recunoaşte că „scopul principal al pedepselor e de a preveni injîâfiţiunile. Afacerea trecută nu e decât un punct, viitorul e infinitul. Infracţiunea trecută nu priveşte decât un individ, infracţiunile viitoare pot să-i lovească pe toţi“ (2 ). 111. Sistemele contractuale

46 — Aceste sisteme apar în secolul al XVII-lea, cu Toma Hobbes (1588—1679) şi Hugo Grotius (1583—1645). Vorbind de jus ad puniendi, acest din urina zice : „Atque hac in re est aiiud, quod ad c o n t r a c t u m naturam accedit, quia sicut qui vendit, etiam si nihil particulariter dicat, obligasse se censetur ad ea omnia, quae venditionis sunt naturalia, ita qui delinquit, sua voluntate se videtur obligasse poenae, quia crimen grave non potest non esse punibile“ (3). 47 — In secolul al XVIII-lea, acest sistem are o mulţime de susţinători iluştri, putem zice cea mai mare parte din filosof« şi jurisconsulţii acelui secol. Vom cita pe Jean-Jeacques Rouseau (1712—1778), Beccaria, (1738—1794), Blackstone (1723—1780), Montesquieu 11689—1755), Bnrlamaqui~(1694— 1748), de MabÎy (4), (1709—1785), Brissot de Warville

1 ) Jer. Bentham: Théories des peines et de récompenses, éd. D mont, 3-a ed. Paris, 1825. p. 7 şi 8, T. I. 2) Jer Bentham : Traité de leg. civile et pénale Paris, 1820, T. II, p. 55. 3) Şi în acest lucru este altceva, care se apropie de natura contrac­ telor, căci după cum acela care vinde, chiar dacă nu ar fi convenit nimic în special, se socoteşte legat Ia toate acele ce sunt de natura vânzării, tot astfel şi acela care a comis o infracţiune, se vede că s’a obligat prin voinţa lui la pedeapsă, căci o crimă gravă nu poate să fie nepedepsitâ. H. Grotti : De jure belii ac pacis. Lausanne, 1752, T. III, p. 261—202. Lib. II, Cap. XX. ■§ 2. (De poenis, Lib. II, Cap. 21,) No 3. Ideia pare de altmintrelea ins­ pirată lui Grotius de notele gramaticului Servius Maurus Honoratus (lV-lea secol) asupra Eneidei Iui Virgiliu. Vezi acelaşi loc (p. 261) nota d; Confr. traducerea lui Barbeyrac (Edit. 1729, Amsterdam). T. II, p. 52. Nota No. 6, Pufendorf, din contra, înclină cătră sistemul utilitar : Droit de la nature et des gens, Livre VIII, ch. III, § 5 ; 6 şi 12. 4) De Mably: Oeuvres. Paris, 1794—95, T. IX, p. 331—334.

— 53 —

(1754—1793) (1), Dufriche de Valaze (1751—1793) (2), Servan (1737—1807) (3), Ph. Kciuiz/.i (1742—1806 (4), Fichte (1762—1814), Filangieri (1752—4788) (5), Pastoret (1756— 1840), G. Carmignani (1768—1840) (6 ), Duniont (7) şi fiul său Dumont de St. Croix, convenţionalul (8 ), şi mulţi alţii. După acest sistem, oamenii hotărându-se să trăiască în societate au cedat puterii sociale dreptul de a sancţiona drep ­ tul lor de apărare (Hobbes şi Grotius), de pedepsire J.-J. llousseau); dreptul do a sancţiona legile constituind pactul social (Fichte). Rousseau e cel mai ilustru reprezentant al acestui sistem. El l-a formulat în renumita sa operă C o n tr a c ­ tu l

socm I J P ) -

48 — In comentariul său asupra legilor englezeşti, Blackstone zice rezumând acest sistem : „Puterea de a pedepsi infracţiunile reşede în fiecare in­ divid, care l-a primit chiar dela natură; dar l’a remis legiui­ torului unindu-se în societate cu alţi indivizi“ (1 0 ). In mod greşit dar, Em. de Girardin, prenumeră pe Black­ stone printre cei care pun în legitima apărare fundamentul . dreptului de a pedepsi (1 1 ). 1) Brissot de Warville : Théorie des lois criminelles. Utrecht, 1781. T. 1. p. 21 şi 30. 2) Dufrice de Valazé : Lois penales, Alençon, 1784, p. 285. 3) Servait : Discours sur l’administration de la justice criminelle, p. 9 şi FO şi Discours sur le progrès des connaiissances humaines, p. 80. 4) Phil. Renazzi : Elementa juris criminalis, Romae 1819, t. I. p. 146, Lib. I cap. V nr. 13 : „Itaque licet, qui impetu deliquerunt, debeant esistimari contraxi se delicta :* şi în alte locuri, Lib. 1 cap. V nr. 3, VI nr. 4, unde vorbeşte de quasi-contractul de delict. Vezi şi Lib. I cap. IX § 1, cap. XI § 2, şi Lib. I cap. X § 1, unde întrebuinţează chiar formula: Violationes Pacti socialis ; şi Lib. 11 cap. II § 1 şi 7. 5) Filangieri : Scienza, ed. 1784, IV, 11 şi 12 şi trad. fr. p. 5. Partea III, Cap. XXVI. 6) G. Carmignani ; Op. cit. § 74. 7) Dumont: Plan de législ. criminelle. Paris, 1784, p. 17 şi 262. 8) Ibidem, p. 271. 9) Vezi mai cu seamă în Contrat social, cartea I, cap. 6 intitulat: Du pacte social. 10) Blackstone ; Commentaire sur les loix anglaises. Trad, de G (o micourt), 1764, T. V, p. 32t. 11) Emile de Girardin: Le droit de punir, p. 35.

54 —

Acest sistem a fost susţinut în secolul al XIX-lea de filo­ soful francez A. Fouillée; azi însă nimeni nu-1 mai suisţine (1 ). 48 1 — Deşi sunt numeroşi autorii cari enumera teoria contrac­ tului social printre teoriile referitoare la problema f im d a m e n m l u i d r e p t u l u i d e a p e d e p s i, credem că în mod greşiFse"faee loc acestei teorii într'un domeniu ce-i este străin şi unde în orice caz 'nu poate conduce la o soluţiune. In adevăr, contractul social, presupunând că ar fi admisi­ bil, n’ar putea justifica de cât că Societatea are dreptul de a pedepsi, întru cât acest drept i-a fost concédât printr’un consens general al oamenilor. Dar, una este a dovedi că Societatea este titulara drep­ tului de a pedepsi, şi alta a demonstra care e fundamentul acestui drept. Căci, admiţând că oamenii au concédât Societăţii un drept de a pedepsi, pe cari îl aveau sau nu’l aveau, — să zi­ cem că’l aveau — chestiunea rămâne întreagă : care era fun­ damentul acestui drept ? Aci teoria contactului nu mai e în stare să dea vre-o so­ luţie», fiincă chestiunea ese din cadrul acestei teorii. A căuta fundamentul dreptului pe cari oamenii l’au ce­ dat Societăţii, este a examina deci celelate teorii privitoare la problemă, şi atunci înseamnă a perpetuă o eroare enumerând teoria contractului social printre teoriile ce dau o soluţiune în această materie. IV. Sistemul justiţiei absolute

49 — Acest sistem a fost formulat, în 1797, de celebrul filosof Em. Kant (1724—1 8 0 w , în opera sa „Principii metafisice de drept“ (2 ), şi putem zice că el este antiteza sistemului utilităţii sociale. D. A. Laborde :

1)

z ic e c ă d a c ă a c e s t s i s t e m

a l c o n tra c tu lu i s o c ia l a

f o s t s u s ţ i n u t în s e c o lu l a l X V III-le a d e a t â t e a p e r s o a n e d i s t in s e , c a u z a e s t e c ă în a ju n u l r e v o lu ţ i u n e i f r a n c e z e , v e c h e a o r g a n i z a ţ i u n e s o c i a l ă f iin d c o m ­ b ă t u t ă , v o i a s ă s e s u s ţ i n ă c ă e s t e r e z u l t a t u l u n u i c o n t r a c t , p e n t r u c ă a tu n c i f i in d î n f ii n ţ a t ă

p r i n t r ’u n c o n t r a c t

e r ă fire s c lu c ru

c a s ă fie

sc h im b a tă to t

p r i n t r ’u n c o n t r a c t s o c i a l . C o u r s é l é m e n t a i r e d e d r. c r im . N o . 17 fin e , p . 15. 2)

Kant : M e t a p h y s ic h e

A n f a n g s g r iin d e d e r R e c h t s l e h r e .K n o i g s b e r g 1797.

— 55 -

Ce e drept, idee a se regăseşte în scrierile lui Pluton. E. Van der Rest spune că Platon e cel dintâiu în Europa, care a văzut în pedeapsă alceva decât răzbunarea mai mult sau mai puţin regularizată (1). După acest autor, Platou consideră că fundamentul pedepsii e justiţia, ca orice act să-şi primească plata, şi în această privinţă el combaţi* pe Thonissen care atribue lui Platon sistemul justiţiei absolute şi al utilităţii sociale. Yan-der Reat recunoaşte de altmintre­ lea că Platon arată cu claritate utilitatea pedepsei, însă el nu o dă ca bază a pedepsei, ci drept consecinţă a ei (2 ). Hugo Grotius, de şi este unul dintre întemeetorii siste­ melor contractuale, vede şi el în pedeapsă aplicaţiunea justi­ ţiei prin expiaţiune, căci consideră pedeapsa v i o l a m pass io n is q u o d i n f l ig i t i ir oh inalum a c t i o n is (3). Jurisconsultul englez LJâdden (1584—1G54, emulul lui H. Grotius, e de aceiaşi părere. El spune că : „Nu în vederea unui rău viitor s’a stabilit pedepsele, ci pentru un rău săvârşit, p r o m a l o a c tio n is p ra e t( r i t a e ; pedeapsa e retribuirea răului infracţiunii, şi corec­ ţi unea vinovatului; caracterul ei este pur expiator“ (4). In fine putem zice că tot aceasta este şi ideia lui Leibnitz (1646—1716), care consideră pedeapsa ca o emanatoare a justiţiei divine (5). 50 — In orice caz însă, filosoful Kant a dat formula definitivă , a acestui sistem, care adeseori se numeşte sistemul justiţiei absolute al lui Kant şi se opune sistemului zis al utilităţii sociale al lui Bentham. După Kant, legitimitatea pedepsei vine din dreptatea ei, lin legea morală a ispăşirei, ca binele să fie răsplătit cu bine, iar răni cu rău : m a lu m p a s s io n is p r o p t e r m a lu m a c tio n is. După acest sistem, scopul pedepsei nu e utilitatea, con serva­ it

E-

t’an

der Rest :

P l a to n e t A r i s t o t e , p riv in ţă în s ă ,

1875, p. 273 fin e . In a c e a s t ă

„ th è s e d ’a g r é g a ti o n , B r u x e lle s d e s i g u r că Van d e r R e s t se

î n ş a l ă , c ă c i d u p ă c u m a m a r ă t a t , D e m o c r i t e şi P r o t a g o r a s a u s u s ţ i n u t u ti­ l i t a t e a p e d e p s ii î n a i n t e d e P l a t o n .

2) Ibidem, p. 277 şi 278. 3) H . Grotius, op. cit., ed. latină 1752, T. II, p. 259 (Lib. II, cap. XX, Paragr. 1, No. 1), şi trad. fr. Barbcyrac, T. II, p. 49, (II, 20, paragr. 1, Nr. 2). 4) J. S e l d c n : De jure naturali et gentium, Lib. I, cap. IV. 5) Leibnitz: E ssais de Théodicée, paragr. 73.

—

56

-

rea societăţii, sau intimidarea celor răi ci pur şi simplu resta­ bilirea egalităţii (Gleicheit), prin pedepsirea culpabilului, ceeace revine la principilul talionului (Wiedervergeltungsrecht) pe care Kant îl susţine (1). Ca o consecinţă a acestor idei, Kant, contrariu de Target şi Romagnosi, susţine că chiar dacă societatea s’ar disolvâ, de pildă dacă locuitorii unei insule s’ar răspândi în lume, totuşi ultimul ucigaş trebue să fie pedepsit înainte de a se di solvă societatea (2 ). 5 0 1 —■Sistemul justiţiei absolute nu este în esenţa sa de cât sistemul r e t r i b u ţ i u n e i, care are ca scop e x p i a ţ i u n e a (a). Ca şi sistemul răzbunării, acest sistem face parte din gru­ pul teoriilor absolute, în care, după cum am văzut, pedeapsa este însuşi scopul represiunei. Ori a pedepsi pentru a pedepsi, este a impune o suferinţă absurdă şi inutilă, este răzbunarea ascunsă sub haina unui principiu greşit, dedus din ideia de justiţie. Deşi acest sistem a avut numeroşi susţinători (b) într’o vreme când concepţiunile metafizice guvernau regulele drep­ tului, astăzi nimeni nu mai poate subscrie pentru el (c). Sistemul justiţiei absolute şi deci al retribuţiunei e inad­ misibil, dacă ţinem seamă de faptul că infracţiunea şi pe­ deapsa sunt două entităţi incomensurabile. Lipsind dar o măsură comună între ele,, orice echivalenţă este exclusă.12 1) Kant: op. cit., p. 193. 2) Ibidem: p. 199 fine. a) Teoria retribuţiunii e preconizată mai întâi de pitagoricieni, vezi Zeller, Die Philosophie der Griechen in ihrer geschichtlichen Entwickelung, I. 360, Lipsea 1869. Platon vorbeşte de retribuţiune în Gorgias 4 76 A, dar în acel pasaj exprimă părerile lui Socrates, iar nu ale sale, vezi Günther, Die Idee der Vergeltung, 100, Erlangen 1889 şi Gomperz, Les penseurs de la Grèce I, 474, Paris 1904. b) Zachariae, Anfangsgründe des philosophischen Kriminalrechts, 1805; Henke, Lehrbuch, 1815; Hegel Grundlinien der Philosophie der Rechls, 1821 ; Cousin, D es vrais principes de morale. II. 1847 ! Pessina, Dello svolgimento storico della dottrina dell’espiazione come fondamento del diritto penale, Opusculi, Neapoli 1874; c) Vezi critica teoriei retribuţiunei : Fouillée, La science sociale con­ temporaine IV, 289, Paris 1885; Guyan, Esquisse d’une morale sans obli­ gations, ni sanctions, III, Paris 189J.

57

—

Acest adevăr a fost pus în evidenţă încă din antichitate de Platon şi Aristoteles (d). Autorii moderni, reluând problema, au demonstrat că nu e posibilă o eeuaţiune între infracţiune şi între pedeapsă ; sunt atâtea circumstanţe cari pot modifica aceşti doi termeni, încât e o utopie a cerca să stabileşti o egalitate între ei (e). Cu drept cuvânt deci se întreabă Garçon : „Cum s’ar pu­ tea mai întâi stabili, chiar cu aproximaţiune, vre-o proporţie între pedeapsă şi greşeală morală ?“ (f). Iar En. Ferri adaogă o explicaţiune la aceiaşi întrebare. „Nici un judecător nu poate în lumea aceasta să măsoare greşeala morală a unei creaturi, fiindcă nu se pot cunoaşte infinitele eondiţiuni impuse de ereditatea fizio-psichică, de viaţă familiară şi socială, de stare economică intelectuală şi morală, toate acestea în afară de alte infinite influenţe da­ torite mediului fizic şi social, a căror consecinţă fatală este infracţiunea“, (g). Ori ne putându-se stabili o egalitate între pedeapsă şi in­ fracţiune cum se poate vorbi de justiţie absolută ?! V. Sistemele mixte sau eclectice

51 —• Secolul al XlX-lea a dat naştere sistemelor eclectice, combinate din sistemul justiţiei absolute al lui Kant şi acela al utilităţii sociale al lui Bentham. Pentru prima oară, şi aproape în acelaş timp, a fost susţinută în Franţa această idee de ducele Carol Victor de Broglie (1785—1870), şi de contele Pelegrino Bossi (1787—1848). Ducele de Broglie, a expus sistemul său în „Revue française“ din Septembrie 1828 iar Rossi în „Traite de droit pénal“, publicat pentru prima oară în anul 1829, în care el vorbeşte de articolul ducelui de Broglie, spunând că dânsul a pus cestiunile pedepsei cu d) Platon, Legi XI. 934; Aristoteles, Etica V. e) Bovio, Saggio critico del d;ritto penale I, Neapoli 1877 ; Tissot, Le droit pénal I. 229. Paris 1884; Alimena, I limiti e i modificatorii, I. Torino 1894; Seuffert, Ein neues Strafgesetzbuch, München 1902; Heimberger, Die Idee der Qerechtig keit im Strafrecht, Lipsea 1903. f) E. Garçon, Le droit pénal, p. 144, Paris 1922. g) En. Ferri, Relazione sul Progetto pretiminare di Codice penale, în La Scuola Positiva, 1921, p. 11.

— 58

moarte şi a dreptului de a pedepsi sub adevăratul lor punct de vedere“ (1 ). Partizanii eclectismului susţin, unii că dreptul de a pe­ depsi derivă din justiţia absolută şi e limitat prin utilitatea socială, iar alţii că el se întemeiază pe utilitatea socială ţinându-se însă seamă de justiţia absolută. 52 — Thonissen, într’un articol intitulat : „L’idée de la peine dans les oeuvres de Platon“, susţine că Platon este cel dintâiu inspirator al acestui sistem (2 ), şi adevăratul e că marele filosof grec a recunoscut ambele elemente ale pedepsei, atât justiţia, cât şi utilitatea. Yan der Eest însă, după cum am arătat, combate această idee, şi susţine că Platon este în reali­ tate părintele justiţiei absolute (3). 53 — Orcare ar fi originea sistemelor eclectice, ele au avut bunul noroc de a fi admise de mai toţi penalişii europeni, cari au scris despre originea dreptului de a pedepsi după Rossi şi de Broglie. Vom cita în Franţa pe Cousin, Ortolan, Guizot, Ad. Frank, Molinier, Leveillé (la curs) şi Garraud, în Germania pe Mitermaier şi Berner, în Italia pe Carrara şi Pessina, în Belgia ne Iiaus .şi Nypels, în România pe G. Costa-Foru j(4), GAGI iti (5), Al. Creţescu (6 ), G. Cantilli (Curs la Fac. de drept din Bucureşti) şi G. E. Schina (7). La noi sistemul justiţiei absolute şi al utilităţii sociale a mai fost susţinut şi de V. Petroni, primul comentator român de legislaţiune penală ce cunoaştem (8 ), şi mai cu seamă de Const. Eraclide, {ost consilier la Curtea de Casaţiuue, care 1)

P. Rossi :

T ra ité de

d r o i t p é n a l. P a r i s .

1829, T . I, p. 246, n o ta

1

( L iv r e I, c h a p . X )tl), A r t . d u c e lu i d e B r o g i e e i n ti t u lâ t : „ D u s y s t è m e p é n a l e t d u s y s tè m e r é p r e s s i f e n g é n é r a l e t d e l a p e in e d e m o r t e n p a r t i c u l i e r “ . 2 ) P u b l i c a t in M é l a n g e s d ’h is t o ir e , d e d r o i t e t d ’é c o n . p o litiq u e , 1873. p a g . 314. 3 ) O p . c it., p . 277 şi 278. 4) G . 5) G .

Costa-Foru: M a g a z in u l j u d e c ă t o r e s c . B u c u r e ş ti, 1872, Filitti: P r o c . g e n . C u r t. S a s . ( D is e u r s d e d e s c h id e r e

v ol. p. X II. la C . C a s .

17 A u g ., 188 1 ), B u l. C . C a s ., 1881, p . 615. 6) Al. Crefescu: P r i m c h id e r e , p. 641.

p r e ş . C . C a s ., r ă s p u n s l a a c e s t d i s e u r s d e d e s ­

7 ) G . L. Schina: O id e e g e n e r a l ă a s u p r a l e g itim ită ţii p e d e p s i, în D r e p tu l, 1872, N o . 27. 8)

V Petroni:

d r e p tu l u i

de o

C o m e n t a r ii l e d r e p tu l u i p e n a l. B u c u r e ş ti, 1857, p . 73 şi 84.

— 59

este incontestabil cel dintâi comentator al eodieelui penal şi de procedură penală actualmente în vigoare (1 ). Vom adăogâ, că acest sistem a fost întrevăzut. în Franţa, înainte de a fi formulat de Broglie şi de Rossi, de alţi doi scriitori celebri : Guizot şi de Renuisaţ. Aceasta e cel puţin părerea lui Molimei' (2). 54 — Trebue să spunem că sistemele diferiţilor scriitori nu sunt absolut separate şi exclusive unele de altele. Aşa, de exemplu, Toma Hobbes, care este unul din părinţii sisteme­ lor contractuale, spune clar- că scopul pedepsei este siguranţa socială, utilitatea publică. Când Hobbes spune că pedepsele au de scop să îndrepteze pe culpabil şi să facă mai buni pe aceia cărora supliciul le va servi de exemplu (3), negreşit că dânsul este inspirat de ideile lui Platon şi Senecca, părinţii şcoalei utilitariste. Deasemeni Beccariea, care adoptă ideea contractului so­ cial, declară formal că baza justiţiei penale este folosul ob­ ştesc, interesul şi binele mulţimei (4), ceeace face pe Faustin Helie să afirme, în mod desigur greşit, că Bentham, Feuerbach şi chiar Kant ar fi discipulii lui Beocaria. Zicem greşit, căci dacă se consideră că adoptarea ideii utilitare ar constitui calitatea de discipuli, cu toţii şi însuşi Beccariea ar fi discipulii lui Platon şi ai lui Senecca, şi poate chiar ai lui Mânu, legiuitorul indian. VI. Sistemul apărării sociale. — Şcoala pozitivistă penală

55 — Sistemul apărării sociale, care este sistemul şcoalei pozi­ tiviste, nu e nici el nou, şi datează cu mult înainte de această şcoală. Marele penalist german Ans. de Feuerbacih (1775—1833), dă ca fundament al dreptului de a pedepsi trebuinţa de a 1) C. Eraclide: S t u d i i 1865, T . I, p a g . 58 ş i u r m . 2)

Molinier-Vidal:

p ra c tic e

T ra ité

a su p ra

d r e p tu lu i

c rim in a l,

B u c u r e ş ti,

t h é o r iq u e e t p r a ti q u e d e d r o i t p é n a l.

P a r is ,

1893, T . I, p a g . 67— 69. C o n f r . A . L a b o r d e C o u r s N o. 14, n o ta 3, p. 16. 3) 4)

T. Hobbes: D e Beccaria: D e i

c iv e . C a p . III şi X IX ş i L e v ia th a n , c a p . XX V1M . d e litti a d e ile p e n e . C a p . 14 şi 15. C o n fr. F .

D e s d é lits e t d e s p e in e s p a r B e c C a ria . P a r i s X X X II, X L V ş i t e x tu l p . 7, 94 ş i 148.

1870, e d . 2_a. I n t r o d .

H élie: pag..

— 60 —

spăimântâ pe toţi aceia cari ar putea comite infracţiuni prin ameninţarea pedepsei, ceia ce el numeşte constrângerea psi­ hologică (psyhologische zwange) (1). Iar Carmignani spunea în 1832, că infracţiunea, în limba ştiinţifică, nu e decât ofensa siguranţei sociale (offesa), şi mijlocul pentru a o îndepărtă merită numele ştiinţific de apărare (difesa). El observă cu drept cuvânt că pedeapsa deşteaptă ideea de relaţiuni cu tre­ cutul, iar aceea de apărare ideea unei relaţiuni cu prezentul sau cu viitorul, ceeace esclude trecutul (2 ). Poate că ideia apărării sociale a fost întrevăzută de cei vechi (3). Ori în ce caz, şi oricât de veche ar fi ideea apărării sociale ea a fost reluată în zilele noastre de şcoala pozitivistă penală, şi credem că e bine ca, înainte de a expune acest sistem, să facem pe scurt istoricul acestei şcoale arătând care sunt întemeetorii săi, şi ce au făcut ei pentru ştiinţa penală. 56 — In anul 1876 apăru voi. I., prima ediţiune a Omului cri­ minal, „L’uomo delinquente“, un mic volum de 252 pagine (4) de dr. Cesare Lombrose, fost profesor de medicină legală la Universitatea din Turin. Această operă, care acum profund transformată, a ajuns la a 5-a ediţiune în 3 mari volume (5) şi un volum de tabele, e socotită cu drept cuvânt ca începutul şi cea mai de seamă operă a nouei şcoale. In 1881,Enrico Ferri. ne atunci profesor la Universitatea din Bolonia, a publicat sub titluL.Xnnayi.orizanti.-di diritto e della procedura penale“, un opuscul de 150 pagine, care în 1900 a ajuniTa~a^-a''ediţiune, şi sub titlul de „Sociologia Criminale“ formează un mare volum. Raf. Garofalo, profesor 1) A. de Feurbach: op. cit., edif. XIV, par. 8 şiî urm. mai ales paragr. 16 (p. 39). 2) G. Carmignani; Teoria delle leggi della sicurezza sociale, Pisa 1832, T. III, p. 22 şi 23, Lib. III, cap. I. 3) In adevăr Quintilian, Institut, orat. V, No. 9, ne spune că areopagul a condamnat la moarte pe un copil care scosese ochii la câteva ciori, pentrucă aceasta dovedea o fire foarte rea, şi dacă acest copil ar fi ajuns mare, era temere să nu.facă rău la mulţi oameni. 4) Paola e Gina Lombroso': Cesare Lombroso. Appunti sulla vita, Fratelli Восса, 1906, p. 220. Volumul a 'âpărut la Milan, Hoepli. Volumul ai II-lea din Uomo delinquente a apărut abia In 1889. 5) Torino Fratelli Восса; 18$7 voJ. I, 32+652, voi. ÎI, 5 7 6 , voi. III, 677.

61 —

la Universitatea din Neapoli, a publicat, în 1885, opera sa in­ titulată „Criminologia“, a cărei a doua editiune a apărut în 1 8 9 1 . ---- " In fine dr. Antonio Marro, medic diriginte al manico uliului din Turin a publicat, în 1887, „I caratteri dei delin­ quent!" (1). Aeeste sunt nperile principale ale şcoalei pozitiviste ita­ liene. Ele au început să fie cunoscute şi discutate în Franţa şi în Europa, prin anii 1885 şi 1886, în urma studiilor publi­ cate do G. Tarde în „Revue philosophique“ (2), şi în cuno­ scuta să~0pera^CMmrhălite comparée“ (3). Abia în 1887 s’a tradus primul volum al „Omului criminal“ în limba franceză (4 ), în 1890 Criminologia lui Garofalo (5), ajunsă în 1905 la a 5-a editiune, iar în 1893, Sociologia criminală a lui Ferri (6 ). 57 — Cum s’a născut şcoala pozitivistă penală, şi în ce diferă ea de şcoala clasică % Iată cum răspunde E. Ferri la .această întrebare : Desvoltarea măreaţă şi rodnică a filosofiei experimentale în a doua jumătate a veacului al XlX-lea, şi mai ales studiul biologic şi psihologic al omului, considerat ca unul din atâtea inele, în marele feluritul lanţ zoologic, şi studiul pozitiv al societăţilor omeneşti ca organisme naturale, formase déjà un mediu intelectual şi determinase un curent general, din care studiile nouă asupra fenomenelor criminale nu sunt de cât un aspect particular. „La aceste eonditiuni generale ale cugetării ştiinţifice, se adăoga în Italia flagrantul contrast de toate zilele între doc­ trinele penale unite cu cel mai mare grad de doctrinism me­ tafizic şi proportiunile criminalităţii, destul de grave, fie în confruntarea lor cu alte ţări ale Europei, fie în mişcarea lor periodică. 1) Coirfr. şi prefaţa chiui E. Ferri, delà edit. fr. a ©perii sale La socio­ logie criminelle. Paris, 1905, p. I, în care dânsul citează şi alte opere se­ cundare delà începutul şcoalei scrise de Garofalo şi de dânsul. 2) Revue philosophique. Th. Ribot, 1885, N-le 6, 7 şi 8. 3) G. Tarde: Criminalité comparée. Paris, Alcan, 1886. 4) C. Lombroso : L’homme criminel. Paris, 1887. 5) R. Garofalo : La Criminologie, 5-a ed. Paris, 1905. 6) t . Ferri:: La sociologie criminelle (2-a er.). Paris, 1905.

„Era dar natural să se nască o şcoală ştiinţifică, care urmând metodul experimental, să-şi propună, cu studiul pa­ tologiei sociale, în simptomele sale penale, de a face să dispară acel contrast între teoria infracţiunilor şi a pedepselor, şi în­ tre realitatea faptelor de toate zilele. De aceia şcoala poziti­ vistă de drept penal, a căreia sarcină fundamentală consistă în' studiarea geneselor naturale ale infracţiunii, în autorul lor şi în mijlocul în care trăeşte, pentru a adapta juridic, la cauze variate, remedii diferite“ (1 ). Şi în alt loc, acelaş se întreabă : „Putea şi ar putea ştiinţa penală să se izoleze de această reînoire minunată a metodei inducţiunii în ştiinţele naturale şi sociale, pentru a se mumifică în repetarea aprioristîcă a dogmelor etico-religioase, care au format până acum funda­ mentul ei, şi au avut de la şcoala clasică determinaţiunea juridică şi legistic perfectă, însă experimental iluzorie !“ (2 ). 58 — Ştiinţa penală pozitivistă se distinge dar fundamental de cea veche numită clasică. Ea se deosibeşte nu numai prin bazele ei, dar chiar prin metodă. Graţie progresului ştiinţelor pozitive, intrăm într’o nouă fază a ştiinţelor penale. Astăzi ştiinţa nu se mai face exclusiv în cabinetul de studiu al filosofului, ci mai mult în laboratorul experimentatnrulub ştiinţa a devenit mai puţin subiectivă şi raţionatoare, si mai mult obiectivă şi observatoare. Ştiinţele sociale şi Dreptul face parte dintr’însele se în­ temeiază astăzi pe ştiinţele naturale şi pe statistică, ceeace face studiul lor cu mult mai greu decât eră mai înainte, însă cu mult mai atrăgător şi mai folositor societăţii. • In special, dreptul penal se întemeiază astăzi mai mult jPe psihologie şi fiziologie, şi mai puţin pe logică şi meta­ fizică (3).123 1) E. Ferri: S o c io lo g ia c r im in a le , T o riin o 1900, p. 1 ş i 2. 2) de

Ibidem,

1892, p . 3 ş i 4 , ed. fr. d in

p. 7 8 0 ; p a g . 634, e d . f r .; W l a d T s c h is c h în a l V - k a C o n g r e s

a n tr o p o l o g i e p e n a l ă d in A m s t e r d a m , a r a t ă c ă tip u l c r im i n a l e i n s i p ir a t

d e s c r ie r ile lu i D o s t o e v s k y : A c t e s d u c o n g r è s , p . 135 ş i u r m .; i a r T a r d e : P h ilo s o p h ie p é n a le 2 - a

e d . 1891, p. 46, s u s ţin e c ă c o n c e p ţiu n e a f o r m a l ă a

lu i L o m b r o s o a f o s t g ă s i t ă în o c o m b i n a ti u n e in g e n i o a s ă a e v o lu tio n is m u lu i d a r v in i a n ş i s p e n c e r i a n c u u til i ta r i s m u l lu i S t u a r t M ill ş ' a l lu i B e n th a m . 3 ) D e j a în 1871 T. Canonico f ă c e a v iz ite c u s t u d e n ţii în p e n ite n c ia r e . V e z i D e l r e a t o , p. 4 0 7 n o t a .

— 63 —

59 — Această direcţiune înţeleaptă se datoreşte lui Cesar Lombroso, şi, de n’ar avea decât acest merit, totuşi serviciul pe care l-a adus ceebrul învăţat ştiinţei penale, ar fi foarte mare, căci a provocat o serie de studii foarte interesante asupra criminalităţii, dând el cel dintâiu semnalul prin ce­ lebra sa operă „L’uomo delinquente“ (1 ). 60 — In acest monument de muncă şi erudiţiune, C. Lombroso supune pe infractor la un examen amănunţit şi conştiincios sub puntul de vedere anatomic, biologic şi psihologic, creând astfel a n tr o p o l o g i c a p e n a lă , adică studiul intim al infractoru­ lui, care până la dânsul nu formă o ştiinţă. Fără să intrăm în amănunte, şi în partea tehnică a stu­ diului, vom căută să rezumăm pe scurt această operă de că­ petenie a şcoalei pozitiviste penale. La începutul operei sale, Lombroso arată că urmele infracţiunei se trăsese la organizmele inferioare, la animale şi chiar la plante.-Ajungând la om, dânsul susţine, că sălbaticul care se apropie mai mult decât omul civilizat de animale fiindcă nu şi-a ajuns deplina dezvoltare, se apropie de el şi sub raportul moral : „Infracţiunea — zice profesorul dela Turin — la sălbatici nu mai e o excepţiune, ci o regulă aproape generală : deaceea ea nu e socotită ca o infracţiune de

1)

„Cum u născut noua scoală":

T a t ă l m e u a v e a c e v a m a i m u l t d e 3U

d e arii c â n d fu c h e m a t s ă d i r ig ă m a n ic o m iu l d in P a v i a . N e r ă b d ă t o r s ă a p lic e la n o ile s tu d ii p r o p r iile f o r t e şi p lin d e e n tu z i a s m p e n t r u m o te d a e x p e r i m e n ­ t a l ă , în tim p d e 3 a n i se p u s e e u a r d o a r e s ă m ă s o a r e şi s ă c o n f r u n t e n e ­ b u n ii c u c r im in a lii, d e c a r e t r e b u i s e s ă s e o c u p e în m o d in c id e n ta l ş i c u n o r ­ m a lii, d in c e în ce m a i m u lt c o n v in g â n d u - s e c ă o a r e c a r e d e o s e b ir e s u b s ta n ­ ţ i a l ă t r e b u i a s ă e x is te î n tr e u n ii şi a lţii, d a r f ă r ă s ă i s b u t e a s c ă s ă g ă s e a s c ă n o d u l, s i n t e z ă d if e r e n ţi a lă . C â n d i a t ă c ă în o r e c e d i m i n e a ţ ă d in D e c e m b r ie 1876, a n a t o m a t iz â n d c r a n iu l b a n d itu lu i, V ite lla , g ă s i o î n t r e a g ă s e r i e d e d e f o r m a ţiu n i, c a r e J ^ e t u j . e i a i J . U l L u n e i m a i m u ţe i n f e r i o a r e . P r i n ­ t r e c e le la lte h e f o n n u t i u n i ( a n o m a lii) o e n o r m ă g r o p i ţă c a r e se a p r o f u n d a la b a z a c ra n iu lu i ( o c c i p it a lă ) , a c o lo n u d e s e î m b in a cu v e r te b r e l e , c a r e p e n tr u a c e e a ta tă l m eu o n u m i Fu

a c e ia

o la m p ă

occipitala mijlocie. re v e la to a re .

„L a

v e d ere a

a c e lu i

c r a n iu

( z !‘c e t a tă l

m e u ) , îm i a p a r e d e o d a t ă , c a o l a r g ă c â m p ie s u b un o r i z o n t a p r in s , ilu m in a tă p r o b le m a n a tu r e i in f r a c to r u l u i , c a r e tr e b u i a

s ă r e p r o d u c ă in tim p u r ile n o a ­

s t r e c a r a c t e r u l o m u lu i p r im itiv şi m a i jo s p â n ă la c a r n i v o r i " .

Lombroso,

Paula e Gina

C e s a r e L o m b r o s o .. A p p u n ti s u lla v ita . L e o p e r e . T o r in o

1906.

—

64

—

nimeni şi la început se confundă cu celelalte fapte cele mai puţin delicioase (1 ). Acelaş lucru îl observă dânsul şi relativ la copii, sub titlul „Nebunia morală şi infracţiunea la copii“. „Este un fapt — zice dânsul — scăpat din vedere poate la cei mai mulţi observatori, tocmai din cauza simplicităţii şi frequenţi sale, şi dovedit cu claritate abia acum de «^oreau, Perez şi Bain, anume că germenii nebuniei morale şi crimi­ nalităţii se găsesc nu prin excepţiune ci în mod normal în r prima vârstă a omului, precum în foetus se găsesc oarecare hforme, care în adult sunt o monstruositate. Astfel încât_copi| Iul ar reprezenta, ca şi un om privat de simţul moral, ceeace se numeşte de freniatri u n n e b u n m o ra l şi de noi un i n f r a c t o r n ă s c u t “ (2 ). După Lombroso, criminalitatea n’ar fi dar, decât copilăria prelungită, sau o sălbăticie rămasă în mijlocul civilizaţiunji, Deaceea la organismele inferioare, planta, animalul, sălbaticul şi copilul, infracţiunea formează regula, în loc de a fi o excepţiune, precum este la omul normal, ajuns în de­ plina sa desvoltare. 61 — Trecând apoi la studiul antropologic al infractorului, Lombroso face anatomia sa patologică, antropometria, biolo­ gia şi psihologia sa. Această parte a operei, un adevărat mo­ del de muncă pacientă, erudiţiune şi vederi profunde, este cel mai important studiu ce s’a publicat vreodată asupra in­ fractorilor sub raportul psihofiziologic. Rezultatele şi ooncluziunile la care ajunge, se pot resumâ în următoarele puncte : a) Există un in f r a c to r n ă s c u t (deliquente n.atta)., care are obliteraţi unea simţului moral ; infractorul născut nu se aseamănă ci este absolut identic cu ceia ce psihiatri au numit12

1) C .

Lombroso:

L 'u o m o d e lin q u e n tè P a r t . I, C a p . I I . e d . IV . T o r in o ,

1889, T . I, p . 2 9 ; $i e d . V -a , T o r i n o 1897, T . I, p . 33. 2) C o n f.

Lombroso: B.

P e re z:

3 36— 3 3 7 ; G . L . A lc a n , p . 52.

O p . c it. P a r t . I, c a p . III, e d . IV , p . 9 5 s i e d . V , p . 98. L es

Duprat,

tro is

p re m iè r

années

de

'l‘e n f a n t.

P a ris ,

1883,

p.

L a c r im i n a l it é d a n s 1‘a d o le s c e n c e , P a r i s 1909, F é l ix

— 65 —

Infractorul născut o un nebun moral, el

n e b u n u l m o r a l (1 ) .

este incorigibil (2 ). b) Infractorul se. distinge de omul normal sub punctul de vedere fizic, psihic şi biologic, infractorul născut mai mult, ceilalţi mai puţin. Sub punctul de vedere anatomic şi fiziolo­ gic, infractorul se distinge de omul normal prin aceea că prezintă mai multe anomalii organice decât acesta. Lombroso fixează la 40 % pe infractorii care prezintă caracterele tipului criminaT, adlca una sau mai multe anomalii somatice,”ca prog natismul, strabismul, asimetriea feţii, gropiţa occipitală .me­ die, or anomalii biologice ca analgesia, (3) tatuarea, daltoni­ smul, mancinismul, etc. (4). c) Infractorul prin semnele degenerative şi alte anomalii biologice distingându-se de omul normal, se aseamănă cu omul sălbatic, prin urmare e un tip atavistic, şi este în acelaşi timp şi un bolnav. ^AirmsiniiT — zice Lombroso, drept concluziune — ră­ mâne unul din cele mai constante caractere ale infractorilor născuţi. Cine a parcurs această carte a putut să se convingă că, multe din caracterele ce prezintă oamenii sălbatici, se în­ tâlnesc, şi chiar foarte des şi la infractorii născuţi“ (5). Dr. Em Laurent

1)

b ro so . „ Ie m o ral du

c r o is

avec

e în

a c e a s tă p r iv in ţă d e a c e ia ş i p ă r e r e

L o m b ro so

q u ’il e s t

c r im in e l- n é “ . L e s h a b it u é s d e s

im p o s s ib le

de

p ris o n s d e

cu L om ­

d i s t in g u e r le fo u

P a ris ,

Lyon,

P a ris ,

1890, p . 61.

Lombroso:

2)

o p . c it. P a r t . 111, c a p . 16, e d IV , p . 631 şi e d . V , T . II,

P. 1, ( p a r t . IV , c a p . 1) şi m u la d e

infractor născut

p . 52 ( p a r t e a IV , c a p .

2 ). E . F e r r i r e v e n d i c ă f o r ­

c a d a t ă p e n tr u p r i m a o a r ă d e el în 1880 i n A r­

c h iv a d e p s ic h . I, p . 47 4.

E d it. f r .

m in a l n ă s c u t, d u p ă c u m

s ’a s p u s în C o n g r e s u l d e A n tr o p o lo g ie

G eneva, s ta n ţe

nu s ’a r

tr e b u e a fla ,

va

î n ţe l e s

un

c o m ite

p. 151, N o t a 2, S o c io l. c r im m . P r i n c ri­

in d iv id ,

c are , n e a p ă ra t

in f r a c ţiu n i.

C r im in a lu l

c rim . d in

şi în o r i c e

n ăscut

e

o

c ir c u m ­ p e rso an ă

p r e d is p u s ă l a i n f r a c ţiu n e . A c te s d u I V - è m e C o n g r è s d ’A n th r . C r i m . p. 260. 3 ) A n a l g e s ia la c r im in a li o a f ir m ă şi D o s t o j e w s k y în M a is o n d e s m o r ts . P a r i s , 7 -è m e é d . T r a d . N e y r o u d , p . 209. „ A m v ă z u t — z ic e d â n s u l — m u lţi c o n d a m n a ţ i b ic iu iţi f o a r t e c r u d , v ă a s i g u r ; ei b in e ! n u . m i a d u c a m in te c a v r e u n u l s ă fi s c o s v r e - u n g e m ă t “ . D e a l t m in t r e l e a e i s u n t f o a r t e f r ic o ş i şi, a u p ă c u m a r a t ă t o t D o s to i e v s k y , u n ii c r im in a li, s p r e a î n d e p ă r t a z iu a e x e ­ c u t ă r i i p e d e p s ii ( b ic iu ir e a ) , c o m it o n o u ă c r im ă . Ib id . p. 219. 4) Lombroso : O p . c it. e d . IV , T . I, P a r t . III, c a p . 16, p. 646 ş i e d . V , T . Il, p a r t. IV , c a p . II, p 69. 5)

Ibid.

e d . IV , T . 1, p. 628 ş i 638 şi e d . V -a , t

I. T anoviceam i, vol. I.

II, p. 52 ş i 62. 5

— 66 —

62 — E. Ferii a exprimat foarte bine această idee, într’o con­ ferinţă tinută in 1885 la Universitatea din Neapoli : „O continuă evoluţiune — zice dânsul — schimbă necon­ tenit omenirea fără să se oprească vreodată, dar nu toate rasele omeneşti, şi nu toţi indivizii unei rase urmează paşii acestei evoluţiuni în mod isometric. Sunt unii care merg îna­ inte, alfii care rămân în urmă ; infractorul rămâne în urmă relativ cu rasa civică căreia îi aparţine şi reproduce astfel într’însa formele barbariei primitive (1 ). 63 — In urma unor critice, C. Lombroso, încă dela primul con­ gres de antropologie penală din Roma (1885), fără să pără­ sească teoriea originei atavistice a crimei, a modificat-o sus­ ţinând că criminalitatea e o epilepsie larvată : „Nu sunt decât puţine zile — spunea dânsul într’o polemică — de când am putut descoperi conexitatea între criminalitate şi epilep­ sia larvată (2 ). Astfel că după profesorul de la Turin, infractorul născut e un tip atavistic, şi în acelaşi timp o fiinţă patologică, un nebun moral, făcând parte din grupul epileptic. In ediţiunea a l'Y-a şi a Y-a din „L’uomo delinquente“, Lombroso susţine identitatea complectă a nebunului moral cu infractorul năs­ cut, şi în acelaşi timp fuziunea infractorului născut cu epi­ lepticul. „Dar o serie norocită de împrejurări —zice dânsul— şi ajutorul unor distinşi colegi, mi-au deschis drumul înainte în această problemă, arătând în nebunul moral o varietate a delirului epileptoid“ (3). 64 — Ce vom zice despre teoriiile lombrosiane şi despre şcoala sa penală ? Fie au fost ridicate la cer de unii, şi combătute cu multă123

1)

E. Ferri :

L a s c u o la c r im in a le p o s itiv a . N a p o li, 1885, p . 30. A c e a s t ă

id e e e s te î m p ă r t ă ş i t ă

şi d e filo s o fu l f r a n c e z Q u y a u , c a r e

z ic e „ L e s o r g a ­

n is m e s q u i p a r m i n o u s , s o n t le s d é b r is e n c o r e v i v a n t s d e l’h o m m e a n c ie n —

le s c r im in e ls —

o n t en

g é n éra l

pour

v a il “ . M. Guyau : E s q u i s s e d ’u n e m o r a l e c d . P a r i s , p . 9 9 . C a r t e a I, c a p . II. 2)

Lombroso, Ferri, Garofalo

si

t r a i t d is tin c tif l’h o r r e u r d u s a n s o b lig a tio n

Fioretti :

P o l e m ic a

in

s c u o la c r im in a le p o s i t iv a . B o lo g n a , 1886, p. 12 ş i A c te s d u d ’a n th r o p o lo g ie c r im in e lle , R o m e , 1886— 1887. 3)

Lombroso :

tra ­

n i s a n c tio n , 3_ad if e s a

d é lia

1 -e r C o n g r è s

O p . şi lo c , c it.: E d . IV, T . I, p. 633 şi ed. V - a , T . U, p . 56.

— 67 —

vehementă, putem să zicem cu patimă, de alţii (1). Un în­ văţat de valoare, Manouvrier, distins antropolog, nu s’a sfiit de a califica, în Congresul de antropologie penală din Paris, de „arlechin ideal“ tipul criminal al lui Lomhroso, aşa că ce­ lebrul profesor italian i-a răspuns cu amărăciune, că pentru dânsul n’a fost departe dela Capitoliu la râpa Tarpeiană (2). linul dintre compatrioţii Im Lombroso căruia cred că fac un serviciu necitându-i numele, a mers mai departe, şi a crezut că face un frumos joc de cuvinte zicând că Lomhroso este vru pseudo-alienist, însă un adevărat alienat. g5 .— însuşi G. Tarde, acest distins critic irancez, de şi mai delicat în formă, nu este mai puţin aspru şi pasionat în fond, când, vorbind de congresul de antropologie penală din Paris, zice : „O parte mare de timp s’a pierdut prin critica ipoteze­ lor lui Lomhroso : însă în definitiv nu trebue să ne pară rău de acest lucru, dacă, după cum. a crezut majoritatea învăţa ţilor care au asistat la şedinţe, pretinsul tip criminal a eşit foarte slutit, sau mai bine zis redus în stare de nălucire pe cale de a dispărea .Ştiinţa care se naşte, trebue să considere ca un câştig pierdrea himerelor, care ar fi putut să o rătă­ cească dela început (3).12 1) P r i n t r e c r it i c e le s e r i o a s e , u n a d i n

c e le d i n tâ i s ’a f ă c u t în

Ita lia d e

d . L . L u c c h in i, p r o f e s o r d e d r e p t p e n a l l a U n iv . d e B o lo n ia , s u b titlu l „I s im p lic is ti“ , 1886, c r i t i c ă d e s t u l d e v i o l e n t ă , t r a d u s ă

şi în l i m b a f r a n c e z ă .

D . L u c c h in i d ă d o v a d a c ă e u n m a r e d i a le c tic ia n . I n o r i c e c a z c r itic e le c e le m a i s e r i o a s e n e p a r a le lui T a r d e şi a le lu i L . P r o a l , L e c r im e e t la p e in e 1890 şi G . V id a l, L a p é n a l i té 1890, a m b e le î n c o r o n a t e d e I n s t i t u t u l F r a n ţe i. C u m u lt i n f e r i o a r ă ni s e p a r e l u c r a r e a L a m é t h o d e e x p é r i m e n t a l e a p p li­ q u é e a u -d ro it c r im in e l e n

I ta lie , d e A lb . D e s j a r d i n s , m e m b r u

a l In stit. ş i

P r o f , la F a c . d e d r e p t d in P a r i s . O

a ltă

c r it i c ă d e

P a r i s , 1898. V e z i în m in a lité , P a r i s .

v a lo a re

A. H am on:

D é te r m in is m e e t r e s p o n s a b ilité .

s p e c ia l p . 69 şi D a l le m a g n e : L e s t h é o r i e s d e la c r i ­

Id e ile lu i L o m b r o s o a u f o s t c o m b ă t u te la n o i d e p ro f. G.

Tacilescu,

in

D r e p tu l a n . X X I (1 8 9 2 ), N - r e le 55 şi 56. S ’a m a i s c r i s a s u p r a l o r u n m ic a r ti c o l în D r e p t u l a n . X X III, N o . 48, d e C e l m a i v a lo r o s r e ş t e lu i

s tu d iu

Vesp. Erbiceatm,

St. Dobroneam.

a s u p ra d o c trin e i

l o m b r o s ia n e la n o ;

s e d a to -

în R e v i s t a d e d r e p t şi s o c io lo g ie , 1902, N r. 1, 2,

10, 11 şi 12; şi 1903 N r. 3 şi 4 , şi în T e n d in ţe le n o i în d r e p t, I a ş i, 1906, p. 233— 351, c a r e c r i t i c a p r in c ip iile ş c o a le i lo m b r o s ia n e . 2 ) A r c h i v e s d ’a n th r o p o l o g i e 3. G .

Tarde:

c rim in e lle . P a r i s , 1889. T . IV , p . 541.

P h i l o s o p h i e p é n a le , 2 -a e d „ L y o n , p. 4 9 şi 50.

-

68 -

In treacăt vom spune, că la început Tarde nu era aşa de categoric asupra neexistenţii tipului criminal, căci iată ce zi­ cea dânsul în altă scriere a sa : „Criticele mele se referă, du­ pă cum vedem, asupra interpretării date de Lombroso ca­ racterelor fizice şi de altă natură, atât de frecuente la infrac­ tori. Dar ele nu ating (entament) î n t r u n im ic r e a lita te a t i p u ­ l u i c r i m i n a l Tarde compară ideia omului criminal al lui Lombroso, cu ideia „Omului american“ a lui Orbigny (1), şi mai departe, vorbind de frumosul cap clasic, el spune că for­ mează un perfect contrast cu capul criminalului, a cărui urâ­ ciune este caracterul cel mai pronunţat (2 ). 66 - Intr’o critică mai generală, vorbind de şcoala poziti­ vistă lombrosiană R. Saleilles zicea : „Toate deducţiunile şcoalei italiene pot să se cuprindă într’o formulă prea simplă, care ar fi aceasta : e un sistem de logică socială aplicată la determinism luat ca punct de plecare şi acceptat ca axiomă. Toată această şcoală, care crede că derivă din sociologie, nu e în realitate fundată decât pe un silogism abia disimulat (3) 07 — Sunt oare întemeiate aceste critice % Tipul criminal, noţi­ unea cea mai cunoscută din teoriile şcoalei penale lombrosiane, există oare în realitate, or este numai o închipuire a creatorului său şi a câtorva din credincioşii lui discipuli f Ne vom feri să intrăm în discuţiunea tehnică a acestei cestiuni, pentru motivul foarte simplu că ea este mai mult de domeniul ştiinţelor naturale, decât al dreptului penal, şi de aceea competinţa noastră e foarte restrânsă. Nu vom imita în123 Tarde:

1) G .

C r im in a lité c o m p a r é e . P a r i s , 1886, p . 49 ş i 50, o p e r ă îri

m a r e p a r te c o m p u s ă d i n s tu d iile p u b lic a te în R e v u e p h ilo s o p h iq u e , d e c a r e a m v o r b it.

2) 3)

lbidem, R. Saleilles :

p. 16. L ’i n d iv i d u a li s a t io n d e l a p e in e . P a r i s , 1898, p . 105. A -

c e a s t ă j u d e c a t ă n e p a r e s u p e r f i c i a l ă şi p ă ti m a ş ă . D e

a lt m in t r e l e a , c u m

ar

p u t e a s ă j u d e c e S a le ille s ş c o a la p o z i t i v i s t ă în m o d s e r i o s ? C â n d în c o n ­ tin u u

în

o p ra

sa

d i s c u tâ n d

c e s ti u n e a

r e s p o n s a b i li t ă ţ ii ş i

d â n s u l n u fa c e d e c â t s ă sp u n ă şi s ă re p e te : „ P o u r l i b e r t é . . . A in s i j u g e

pulaire ,

le peuple...

é lé m e n t s

d e te r m in is m u lu i,

le peuple

fo u r n is p a r l a

q u i c r o i t à la

c o n s c ie n c e

po­

e tc . (p . 149, 150, 151). E s e r i o s o a r e , c â n d s e d i s c u t ă a c e s t e m a r i

p r o b le m e , a

n e p re o cu p a d e c e c re d e ig n o ra n ţa

p o p u la ră ?

A dăogăm , de

c e e a c e p o a te c ă e b in e s ă c r e a d ă p o p o r u l, c ă r u i a i s ’a f ă c u t a c e a s t ă e d u c a ţ i u n e în in te r e s u l p u b lic . D e c e n u s e d i s c u t ă şi c e s ti u n e a î n v â r t i re i p ă ­ m â n tu lu i î m p r e j u r u l s o a r e l u i p e b a z a

- c re d in ţe lo r p o p u l a r e ?

69

—

-

această privinţă pe aceia care, fără preparaţiunea necesară, au crezut de cuviinţă să combată sau să susţină existenţa ti­ pului criminal (1 ). Dar, dacă ne abţinem să intrăm în discuţiunea anomalii­ lor psiho-fisiologice ale omului criminal, trebue totuşi să spu­ nem că teoria lui Lombroso asupra acestui punct e grav zdruncinată, aşa că, pentru noi juriştii, care nu putem să pri­ mim decât rezultatele câştigate ale ştiinţei (2 ), tipul criminal rămâne o simplă ipoteză, care are necesitate de studii confir­ mative nouă. 68 - In adevăr, Dr. Brouardel zicea — în şedinţa din 13 Aug. 1889 a Congresului de antropologie penală din Paris — că consideră căutarea anomaliilor criminale ca iluzorie (3). Dr. Benedict, profesor de neuropatologie la Universitatea dpi Viena, a spus de asemenea, încă din 1885, în Congresul de an1) P e n t r u P e n tru

ig n o ra n ta m u lto r

c r it i c i

ai

ş c o a le i

Filip Grispigni :

G e r m a n i a , s t u d i u l lu i

ita lie n e

se

p o a te

S cu o ila p o s itiv a

c ita :

1908, c a r e

r e v in e în M a r tie , Iu n ie , 1911, în r e v i s t a „II p r o g r e s s o d e l d i r it t o c r im in a le “ a s u p r a „ E r o r i l o r ş i l e g e n d e l o r g e r m a n e c u p r iv ir e l a te o r i i le ş c o a le i p o siti­ v i s t e i t a l ia n e ” . C o n f r . R v . p é n . 1911, p. 1011.

Hans Gross,

în e x c e le n t a s a

o p e r ă , t r a d . f r . M a n u e l p r a t i q u e d ’i n s t r u c t i o n ju d ic i a i r e , P a r i s 1899, T . I, p. 144, n u e s te m a i p u ţin

absolut distrusă

s tra n iu

c â n d a firm ă c ă „ te o ria

lu i L o m b r o s o e s te

d e b r i l i a n t a d i s e r t a ţ i e a d a r u lu i M a C k a s u p r a M e to d o lo g ie i

u n e i a n tr o p o lo g ii ş t i in ţ i f ic e “ ! E

n e se rio s a

s e s u ţin e c ă o t e z ă , o r i c â t d e

s t r ă l u c i t ă a r fi, a r p u t e a s ă d e s f i in ţ e z e o t e o r i e ş ti in ţ i f ic ă a t â t d e c o m p le x ă , c a r e a r e v o lu ţ i o n a t l u m e a ş i a s u p r a c ă r e i a s ’a s c r is z e c im i şi s u t e d e v o ­ lu m e . In F r a n ţ a

'

■

s ’a r p u t e a c it a

Dr. Ern Laurent,

L ’A n th r o p o lo g ie c r im in e lle e t

l e s n o u v e le s t h é o r i e s d u c r im e . P a r i s , 1891, c a r e î n t r e a lte e r o r i a f i r m ă c ă ş c o a la i t a l i a n ă e s te c o n t r a p e d e p s e i c u m o a r t e (p. 1 3 6 ). M é th o d e e x p é rim e n ta le

a p p liq u é e

au

d ro it

c rim in e l e n

Alb. Desjardins : Ita lie , P a r i s

La

1892,

c a r e a f ir m â n d ş i a r ă t â n d ş i p a g i n a , c ă G a r o f a l o a s u s ţ i n u t e v i r a t i u n e a m a ­ r i l o r c r im i n a l i, a f o s t d o v e d it în R e v . d e s d e u x M o n d e s , c ă a s p u s o n e e x a c . t i t a t e ş i - c a s c u z ă a i n v o c a t in c r e d ib ilu l a r g u m e n t : „ J e n ’é ta is p a s le se u l à m ’ê t r e t r o m p é s u r le s i n te n tio n s d e M r . G a r a f a l o ” ! L a noi în t a r ă o

c r it i c ă d e a s e m e n e a n e s e r i o a s ă , c a e m a n â n d d e là o

. p e r s o a n ă i n c o m p e te n tă , e s te a c e e a a f o s t u l u i n o s t r u c o le g G . T o c ile s c u . 2 ) N o i j u r iş ti i s u n t e m , r e la ti v la ş t i in ţ e le a u x il i a r e , u n fel d e ş c o a lă s e ­ c u n d a ră , şi — d u p ă cum

z ic e a O . G r é a r d : „ î n v ă ţ ă m â n t u l

secu n d ar e o

ş c o a l ă d e c e r c e t ă r i , d e p r in c ip ii, ş i n u d e c o n t r o v e r s e . E l t r e b u e s ă s e in­ s p i r e d in d e s c o p e r i r il e ş tiin ţe i, n u aT e î n s ă s ă le d i s c u te . E d u c a t i o n e t in ­ s t r u c ti o n d e r e n s e i g n e m e n t s e c o n d a i r e , 2 - è r n e é d ., P a r i s 1889 T . II, p. 271. 3) A r c h iv e s d ’A n th r o p . c r h n in . T . IV , p . 544.

— 70 —

tropologie penală din Roma, că nu e nici just, nici exact să se pretindă că trebue să se găsească totdeauna ceva anormal la individul criminal. „Faptul fisiologic — zicea dânsul — este în mare parte produsul fenomenelor moleculare, şi ştiinţa este 'încă'prea'departe de anatomia moleculelor şi de o fiziologie moleculară mai ales asupra oamenilor vii. Gestiunea tempe­ ramentului e principalmente o cestiune fisiologică şi nu ana­ tomică“ (1 ). In congresul dela Paris, dânsul mergea mai departe, şi cu toate că e autorul unui Manual de antropometrie cranio; cefalică, (2 ) declară cu sinceritate că toate metoadele eraniometriee arată mai mult diletantism decât rigoare ştiinţifi­ că, de aceea ele nu au dat decât rezultate arbitrare : „Ce e mai mult — zice dânsul — aceste semne sunt echivoce, şi juriştii au foarte mare dreptate să se ferească de prezenturile pe cari Ie faceţi ; d-voastră nu le aduceţi decât presupu­ neri“ (3). Până chiar şi ilustrul fisiologist Moleschott, amicul şi admiratorul lui Lombroşo, a împărtăşit aceste critice, şi a aprobat rezervele Iui Benedict (4). Când învăţaţi de talia lui Brouardel, Benedict, Moleschott, Manouvrier şi Topinard, contestă realitatea tipului criminal, de sigur că noi, juriştii, nu mai putem să considerăm ca un

1) A c te s d u l . e r c o n g r è s , d ’A n th r . C r im . R o m e , 1886— 1887, p . 102. 2 ) Ai.

Benedict :

M a n u e l t e c h n iq u e e t p r a t i q u e d ’a n th r o p o m é t r i e c r a n é o -

c é p h a liq u e . T r a d . p a r le d r . P . K e r a v a l P a r i s , 1889. 3 ) A r c h iv e s d ’A n t h r . c r im . IV , 555. In a c e la ş i s e n s

Ch. Féré,

D é g én é ré s-

s c e n o e e t c r im in a lité . P a r i s , 1888, p . 67 — ş i m a r e le s c r i i t o r r u s L . T o ls to i : „ C u c â t s t u d i a m a i d e a p r o a p e î n c h is o r ile N e k h liid o v î n ţe l e g e a c ă t o a t e v iţiile p u ş c ă r i a ş i l o r b e ţi a , j o c u r ile d e c ă r ţ i , v i o le n ţa , n e r u ş i n a r e a , n u e r a m a _ n i f e s ta ţ iu n e a u n u i p r e t i n s t ip c r im i n a l , i n v e n t a t d e î n v ă ţ a ţ i în s e r v ic iu l a u ­ t o r i t ă ţ i i , c i c o n s e c i n ţ a a b e r a ţi u n e i în v i r t u t e a c ă r e i a u n ii o a m e n i îş i î n s u ­ ş i s e d r e p t u l s ă j u d e c e ş i s ă p e d e p s e a s c ă p e a lţii. N e k h lu d o v î n ţe l e g e a c ă , n u în o c n ă şi în p u s tiu a v e a o b ă r ş 'a c a n ib a lis m u l b ă tr â n u lu i o c n a ş , c i în m in i s ­ t e r e , c o m is iu n i, şi c a n c e l a r i i “ . p a g . 515.

J. L. de Lanessan: L a Fr. de Liszt: L e h r b u c h

4 ) C o n f. 19 şi u r m :

L. Tolstoi:

R é s u î e c t io n , t r . f r . P a r i s ,

1905.

l u tt e c o n tr e le c r im e , P a r i s , 1910, p a g . d e s d e u ts c h e n

S t r a f r e c h t s . B e r lin

1905

G . 14 N o . III p . 72, e d 14 şi 15 ş i t r a d . f r . T . I, p . 106. D r . E m . L a u r e n t . L e s h a b itu é s d e s p r i s o n s d e P a r i s . L y o n P a r i s , 1890, p a g . 350.

— 71 —

lucru câştigat pentru ştiinţa o asemenea teorie, şi să ne ba­ zăm pe dânsa în eondiţiunile noastre ( 1 ). 1 — Asupra tipalui-criminal, însuşi marele Lombroso nu s’a ferit de a face în dese rânduri oarecare rezerve, suficiente pentru a demonstra că dacă a exagerat cineva ipotezele lui, apoi nu a fost el, ci criticii lui şi mai ales admiratorii, cari nu l’au înţeles, încât cu multă dreptate un tânăr dar erudit penalist, Giuseppe Vidoni a spus : „trebue apărat Lombroso de l-ombrosieni“. (a). Iată rezervele pe cari le făcea Lombroso : „Diferenţele rezultate din măsurătoare între omul criminal şi omul nor-, mal sunt aşa de insensibile, încât în afară de o cercetare mi­ nuţioasă, e greu să fie constatate ; (b). ... „Diferenţele externe între oamenii criminali şi oa­ menii normali sunt foarte reduse“ ; (c). . .. „Anomaliile fizice se întâlnesc mai ales la indivizii imorali, deşi se poate ca ('le să existe la oamenii morali şi să lipsească la ceilalţi“, (d). Credem că nu mai e nevoe de comentariu. Acelaş lucru asupra tipului-criminal Fa spus şi Eu. Ferri şi R. Garofalo (e). 2 — Dar dacă învinuirile de exagerare atribuite lui Lombroso sunt susceptibile de critică, în schimb argumentele ce s’au adus în combaterea existenţei tipului criminal rămân înte­ meiate (f) şi credem că orice diseuţiune asupra acestei ches1) C o n t r a tip u lu i c r im in a l, p r o f .

de Listz

D re n e u e r id e e n in d e r S t r a ­

f r e c h t s w i s s e n s c h a f t , în D e u t s c h e L it t e r a t u r z e i t u n g X X V II, n r . 11 şi 12 d in 906. a)

Giuseppe Vidoni,

S u ll’a t t u a l e

e v o lu z io n e d e ll’a n tr o p o l o g i a c r im in a le ,

în S c u o la P o s it i v a , 1922, p. 465. b ) Lombroso 25 0 , P a r i s . c) d)

et Ferrero,

La

fe m m e

Idem, p. 312. Idem, p. 124. En Ferri, L a

c r im in e lle

e) S o c io lo g ie p . 83. P a r i s , C r im in o lo g ie , p. 71, P a r i s , 1905. f)

T ip u l- c rim in a l

a

m in a l ă d e la Buxellcs d e d in G e n e v a d e Naecke.

f o s t c o m b ă t u t la

e t la

p r o s t i tu é e ,

e d . II. 1 914: /:.

C o n g r e s e le

Drill, Tarnowski, dr. Houzé

de si

Garoiulo,

a n tr o p o l o g i e

Warnots,

pag.

La c ri­

i a r la cel

A se v e d e a : Dr. E. Chazal, L e s a n o r m a u x p s y c h iq u e s , p. 39 : Dr. Ai. de Fleury, L ‘â m e d u c r im in e l, X I ; Dr. P. Aubry, L a c o n ta g io n d u m e u r t r e . P. 19 ; Dallemagne, S t i g m a t e s a n a t o m iq u e s d e la c r im in a lité : Dr. Corre,

— 72 —

tiuni e închisă pentru penalişti, nimic ne împiedicând însă pe antropologiştii-criminologi să continue cercetările lor. Dar dacă tipul-criminal bazat pe stigmatele externe (anatomico-morfologice) e complect înlăturat, numeroşi sunt însă criminologii cari admit existenţa unui tip - f i z i o n ornic — do­ bândit din cauza felului de viaţă, a mediului, a obişnuinţei, etc., iar nu înăscut — pe care autorii l’au denumit t i p u l pro-, f e s io n is tu lu i in f r a c to r .

De altfel, eu date abundente şi riguros verificate, sa constatat că în toate îndeletnicirile există un tip-profesionisl, cu o anumită fizionomie, datorită tocmai influenţelor exerci­ tate de condiţiunile de viaţă creiate de profesiunea pe caro o are_un_individ. ■ Astfel se citează tipul-profesionist al preotului catolic, a magistratului francez până acum vreo 2 0 de ani, pentru a nu vorbi de alţi profesionişti în special meseriaşi şi negus­ tori cari au un tip şi mai bine pronunţat. Toţi acei cari au studiat pe infractori, în special pe cei de obiceiu, cari se ştie că sunt adevăraţi profesionişti ai cri­ mei, nu au putut să nu recunoască existenţa tipului-profesionist la aceşti infractori (a). Detenţiunea îndelungă sau frecuentă, contactul cu indi­ vizi animaţi de aceleaşi porniri, fac pe aceşti infractori să se imite, să se apropie în toate manifestaţiunile lor. In spe­ cial între deţinuţi mai ales când stau la un loc, există tot­ deauna unul din ei cari joacă un rol şi o influenţă fascinatoare asupra celorlalţi. Ţinuta sa, gesturile sale, privirea, mimica, limbajul, preferinţele şi apucăturile sale, toate sunt imitate şi adoptate de ceilalţi, cari la rândul lor vor fi obiect de atenţie mai târziu pentru cei novici. La toate acestea se mai adaugă necesităţile vieţii atât în L e s C r im in e ls ; A. Lorulot, C r im e e t S o c i é t é , p .182, P a r i s g r a f i a b o g a t ă d in a c e s t a u to r . a)

V ezi :

G. Tarde,

La

c r im i n a l it é

co m p a rée ,

1923 şi B ib lio ­

p. 51. P a r i s , 1886: V .

Prins,

C a u s e r i e s s u r l e s n o u v e lle s d o c tr i n e s d u d r o i t p é n a l, p. 13 B r u x e ll e s .

1901 ;

Dr, Laurent,

Ad. Guillot, Em. Michelon, U n p e u

H a b i tu é s d e s p r i s o n s d e P a r i s , P a r i s , 1890 ;

L e s p r i s o n s d e P a r i s e t l e s p r i s o n n i e r s , P a r i s , 1890 ;

d u l ’â m e d e s b a n d it s , P a r i s , 1921 ; R. Garofalo, L a 120, P a r i s 1 9 0 5 ; Moreau, L e m o n d e d e s p r is o n s .

C r im in o lo g ie , p. 75.

-

73 —

închisoare cât şi în afară, cari fac ca aceşti infractori să se asemene tot mai mult. Chiar şi anumite stigmate psihice, lipsa de emoţii, de remuşcări, aroganţa, etc. sunt datorite tot obişnuinţei. Problema tipului-profesionist merită deci toată atenţia. 69 - S’a atacat de asemenea cu multă vigoare unele din concluziunile lui Lombroso : Identitatea criminalului născut cu nebunul moral, şi înrudirea nebuniei morale cu epilepsia larvată. Ele au părut atât de hazardate lui Moleschott, încât nu s'a putut abţine de a spune prietenului său Lombroso, când . le-a desvoltat în Congresul de Antropologie penală din Roma. că prea mult sboară (il a la phrase ailce), şi că face greşeală de a conchide generalizând prea mult (1 ). 70 — La rândul său, d. Manouvrier a combătut atavizmul crimei, spunând cu ironie : „Cu cât o cauză e mai misterioasă, cu atât mai mult e cineva ispitit a-i exagera valoarea făcând-o să intervină ori de câte ori este în încurcătură... Nu se poate face raţionamente asupra unei cauze de care nu se ştie nimic decât numele; deaceea combaterea unei interpretări bazată pe atavism, este pe atât de grea, pe cât este de uşoară afirmaţiunea“ (2 ). L. Proal deasemeni râde cu mult spirit de Lombroso, care caută a explica totul prin atavism : duelul, juriul, dreptul de graţie, eircumciziunea Ereilor, până şi chiar rezistenţa ce se opune teoriilor sale (3). Ch. Peré califică pură ipotesă originea atavistică a cri­ mei şi arată că în urmă Lombroso a fost silit să recunoască influenţa patologică a infracţiunii şi analogiile numeroase ce există între infractor şi epileptic (4). Origina atavistică a crimei a fost combătută şi de Max Nordau, bun prietin şi mare admirator de altmitrelea al lui Lombroso (5). 1) A c te s d u C o n g r è s , p. 278. 2) R e v u e m e n s u e lle d e l’E c o le d ’a n th r o p o l o g i e d e P a r i s , 1891, N o . 32. 3) L. Proal: L e c r im e e t la p e in e . P a r i s , 1892, p. 8 0 şi 81. 4) 5

Ch. Féré:

o p . c it., p . 70.

) A c e s t d i s t in s p u b lic is t s u s ţi n e c ă

„ in fra c ţiu n e a

e un p a ra s itis m

li­

m a n “ , î n s ă d e o a r e c e „ p a r a s i ti s m u l e u n e p if e n o m e n a l c iv il iz a t i u n e i “ n u se p o a te p r e ti n d e c ă a r fi o r e î n t o a r c e r e a ta v i s t ic ă . „ P a r a s i t i s m u l e u n fe n o m e n r/e

degenerescentă.

D e g e n e r a tu l

e un

d eb il, ş i

în v i r t u t e a

leg ii m a i m icei

— 74 7

I — In fine, (î. Tarele susţine că explicarea infracţiune! prin atavism şi nebunia morală sunt lucruri contradictorii. „Ne­ bunia — zice acest scriitor — este un fruct al civilizaţiunii, ea e aproape necunoscută în clasele inculte, şi mai ales la populaţiunile claselor inferioare. Dacă dar criminalul este un sălbatic, el nu poate să fie un nebun, deasemeni dacă e s f o r ţ ă r i ( d u m o in d r e e f f o r t ) el c a u t ă s ă e x p lo a t e z e p e a p r o a p e le s ă u in loc să

tră ia s c ă

cu

ei p e b a z a

s c h im b u r ilo r e c h i v a le n te ,

p e n tr u

că

a c e a s ta

îi

e s te m a i u ş o r “ . N o r d a u m a i o b s e r v ă c ă e m u l p r i m i t iv îş i e x e r c i t ă a c t i v i t a ­ te a d e li c io a s ă c o n tr a c e lo r d in a lte tr ib u r i , p e c â n d

i n f r a c to r u l o e x e r c i t ă

c o n t r a s o c ie tă ţii în c a r e t r ă e ş t e . „ C iv iliz a tiu n e a f a c e d in c e în c e m a i in ­ t e n s e t e n ta tiu n ile p a r a s i t i s m u lu i şi o f e r ă în a c e la ş i tim p î n le s n ir i s p ă i m â n t ă to a re

p e n tr u

e x p lo a ta re a

p a ra s ita ră

a c e l o r la ţ i o a m e n i“ . N o r d a u

sp u n e că

m a r e a m a j o r i t a t e a o a m e n ilo r n u m a i s c o a te d i r e c t d in p ă m â n t a lim e n te le , e a nu m ai e

antosită,

ci

mutualistă,

şi î n d a t ă c e în c e p e s c h im b u l în c e p e şi

t e n d i n ţ a d e a în ş e la , c ă c i e g r e u d e a d o z a v a lo r ile c h ia r p e n tr u o m u l c el m a i c o r e c t, f ie c a r e îş i e x a g e r e a z ă s e r v ic iile c e a d u c e .

„Marele provocator u-

niversal al infractiuei e legea celei mai mici sforţări“. A c e a s t ă le g e t r a n s f o r m ă în

p ă r ă s i t , a d :c ă în c r im in a l d e o b ic e iu , a t â t

p e E rc u lu l p r im itiv , c a r e f a c e s ă

t r e m u r e în f a t a m ă c iu c e i lu i p e o a m e n ii

m u n c ito r i, c â t şi p e d e g e n e r a t u l d e b il, fiu a l u n e i c iv iliz a ţu n i în a i n t a t e , c a r e s e s im te n e p u tin c io s în locul s ă u în c e a ta d e l u c r ă t o r i u n i v e r s a l i “ . L a R e v u e 1902 O c t. 15 L o m b r o s o r ă s p u n z â n d la a c e s t a r ti c o l îi d ă în p a r t e d r e p t a t e : „N o rd au

a re d re p ta te

când

sp u n e

că

to a te

a n o m a liile c o n s t a t a t e d e m in e

la i n f r a c to r i n u s u n t e x a c t a t a v i c e “ : a r a t ă c ă în u ltim e le d o u ă e d iţiu n i a le „ U o m o d e lin q u e n te “ a c i t a t fe n o m e n e c a r e nu s u n t a ta v i c e c i p a to lo g ic e ( a s im e t r i a f e ţii, s p a s m e le , c o n v u ls iu n iie , t ic u r le , e te ) , r e z u m â n d a c e s t c o n c e p t fe n o m e n u l e p ile p s ie i. P r i m e ş te c o n c e p tu l p a r a s i t i s m u lu i a l lui N o r d a u , „ c a r e c u p r in d e u n n u m ă r d e i n f r a c ţiu n i c u m u lt m a i m a r e d e c â t a ta v i s m u l “ , şi a p l 'c ă m a i c u s e a m ă c o m p a r a ţ i u n e a p a r a s i t i s m u lu i c r im in a l c u n o b le ţe a , c a r e , după

d â n s u l,

e cu

n e p u ti n ţ ă

să

tră ia s c ă

p rin

ea

în s ă ş i. R e v u e ,

15 N o v ..

1902, p a g . 4 5 6 --4 5 7 . I n t r 'u n s tu d iu p u b lic a t în R e v . d e d r e p t şi s o c io lo g ie , a n . V , v o i. I, N o . 324

(1 9 0 3 ),

I ) r . 1). lo n e s c u

c o m b a te

te o ria

lui N o r d a u ,

tin e s e a m a d e în ţe le s u l b io lo g ic al c u v â n tu lu i

simbiosa, deci conservarea,

i a r nu d i s t r u g e r e a

p e n tr u

că

nu

ar

p ă r ă s i t , „ p ă r ă s i t u l im p lic â n d g a z d e i în in te r e s u l p r o p r i e i

e x is te n t e , c a r a c t e r cu to tu l o p u s a c ţiu n e i d i s t r u c t i v e a c r im in a lu lu i“ . O b ie c t iu n e a ni s e p a r c n e în t e m e ia t ă , c ă c i n u t o ţi p a r a z i ţ i i c o n s e r v ă g a z d a , în in ­ t e r e s u l p r o p r i e i e x is te n ţ e , ci u n i d u p ă c e d i s t r u g o g a z d ă t r e c la a lta . In c â t d e s p r e o b ie c ţiu n e a c ă d a c ă s ‘a r a d m ite t e o r i a lui N o r d a u , a r tr e b u i s ă s o ­ c o tim p a r a z iţ i pe r e n ti e r i şi c a p i t a l iş ti , e a e n e în t e m e ia t ă , f i in d c ă a c e s t p a r a s itis m

e

în

re a lita te

m â n t c a r e n e c â ş ti g ă m

opusul

a u to s itis m u lu i,

cum

s u n te m

m ai

to ţi

pe

pă­

e x i s t e n t a p rin m u tu a lis m , i a r n u d in p r o d u c te le s o ­

lu lu i. C r i m i n a h f H n s ă n u d ă s o c ie tă ţii n ic i m u n c ă p r o d u c t i v ă d e v a l o a r e , n ic i c a p ita l

or

m uncă

a c u m u la ta ,

ca

r e n ti e r u l .

D easem eni

d. lo n e s c u g r e ş e ş t e

75 -

nebun nu jWeite să fie un .sălbatic. Dintre aceste două teze trebui? a alege una1' ( 1 ). i —• Dacă apropierea între crima şi nebunie a fost cu succes combătută de numeroşi psihiatri, în schimb s'a recunoscut că la baza crimei se poate întâlni adeseori o cauză de ordin psiho patologic, care să aducă pe infractor în vecinătate cu nebunia (a). In special cercetările mai nouţ.făcute pe tărâmul psiho­ patologiei, tind a evidenţia că dacă există in fr o c to r i-n â s c u ţi aceştia nu sunt decât n eb u n ii, m o r a li, (b). Nebunia morală a fost şi ea foarte mult contestată, deşi a avut întotdeauna valoroşi susţinători (c) ; astăzi însă se poate spune că existenţa sa este pe deplin verificată şi ştiinţa poate trage coneluziuni pozitive din;această constatări1. Pentru a evita un echivoc şi a nu se crede că încă se confundă nebunia cu crima, Tanzi a propus ca nebunia-morală să fie numită im o r a lita te -c o n g e n ita lă , nebunul moral fi­ ind mai mult un eriminal-născut decât un nebun (d). In acelaş sens s’â. pronunţat şi Patrizi, care spune că la criminalul-născut nu trebue căutate anomalii somatice, căci fundamentul natúréi sale criminale se află în absenţa, dofectuozitatea sau pervertirea simţului moral (e). c â n d c r e d e c ă p a r a s i t i s i n u l in f r a c to r u l u i î n c e t e a z ă b r u s c c â n d iese d i n în c h i­ s o a r e ; în î n c h i s o a r e el e r a p ă r ă s i t u l S t a tu l u i , in a f a r ă d in s o c i e t a t e el d e ­ v in e p ă r ă s i t u l p a r t i c u l a r i l o r . V o rn o b s e r v a în fin e c ă id e ia c ă c r im in a lu l e un p ă r ă s i t , a f o s t e m is ă î n c ă d in 1890 d e D r. L a c a s s a g n e în P r e f a ţ a o p e r ii D - r u lu i L a u r e n t ; L e s h a ­ b i tu é s d è s p r i s o n s d e P a r i s , p. V III.

Tarde:

1)

G.

a)

A p r o p i e r e a d i n t r e n e b u n ie ş i c r im ă

n ă to r i , v.

B. Malzberg

n a l o f A m e r ic a n

Anderson,

C r im in a lité c o m p a r é e . P a r i s , 1886, p . 36 şi 37.

I n s t, o f C r im in a l L a w

and

C r im in o lo g y , 1919, p .

10; V.

M e n ta l d is e a s e a n d d e lin q u e n c y , î n M e n ta l H y g ie n e 1919, p . 3.

b ) T e z ă s u s ţi n u t ă m a i î n tâ i d e

Tamburini,

d e n t i t é d e la d e lin q u e n c e c o n g é n ita le c o n g rès

îş i m a i g ă s e ş t e şi a s t ă z i s u s ţi­

O n th e r e la ti o n of m e n t a l d e f e t to d e li n q u e n c y , in J o u r ­

d 'A n t h r o p . c r im in e lle ,

C o n t r ib u t i o n à 1‘é t u d e d e l'i­

e t d e la folie m o r a l e , în A c t e s d u I

1887, p. 431, ş i

re lu a tă

în

u rm ă d e

Tanzi,

P a z z i m o r a li e d e lin q u e n ti n a ti, in R i v is ta s p e r i m e n t a l e d i f r e n i a tr i a X . c ) A u n e g a t e x is te n ţ a n e b u n ie i m o r a l e : Bierre, Berthier, Kraepelin, Bon. îigli; a u a d m i s 'o m im a i la d e g e n e r a ţ i i m in ta li, imbecili s a u p a r a n o i c i : Men ael ş i Binswanger; a d m i t e x is te n ţ a s a : Savage, Kraft-Ebing, Hebbinghuus, Schäle, Tanzi, Morselli, de Surio, e tc . d ) Eugenio Tanzi, M a la tie m e n ta li, p. 641 u rm . M ila n , 1905. t e ) M. L. Patrizi, D o p o L o m b r o s o , p. 96, M ila n o , 1916.

—

76

La aceiaş soluţiune s’au oprit şi d-nii Bianchi, de Sanciis. Severi, K. von Birnbaum, R. Sommer şi a. (f). Toţi aceşti psihiatri, admit că infractorul-născut nu este de cât un degenerat-psihopatic. Aşa dar constatările verificate de numeroşi savanţi duc la concluziunea că există o categorie de criminali-înăscuti şi că aceştia se identifică cu nebunii-morali. 72 — încât despre natura morbidă a crimei, epilepsia Iarvată, . criticii au obiectat : 1 ) Că nu toţi criminalii sunt epileptici sau epileptoizi, 2) Epilepsia şi patologia în genere, exclud atavismul, pentrucă nu se poate pretinde că epilepsia, sau o altă stare morbida, e o întoarcere spre străbunii noştri sălbatici sau preistorici. Acest mod de a vedea a lui Tarde, e împărtăşit chiar de Garofalo (2). 73 — Prin urmare, tipul criminal şi natura atavistică sau epileptoidă a crimei, sunt departe de a fi puncte câştigate în ştiinţă. Pe de altă parte însă, credem că Tarde, dr. P. Naecke şi Zakrewski se înşeală când afimă, că asupra acestor cestiuni discuţiunea e închisă (3). 74 — Tipul criminal e inspirat poate de acest mare cunoscăLeonido Bianchi,

f)

L a p e r s o n a l i t a d e l g iu d ic a b ile , în A r o h iv io d i A n _

tr o p . c r im ., P s ic h . e M e d . le g a le , 1914, f a s c . 3, a d m i t e c a ş i lu i

EnricoMorselU,

Tanzi

p ă rere a

S e m e i o t ic a d e lle m a l a t t i e m e n t a li , II, 11, M ila n 1924, c ă

l a c r im i n a l u l- n ă s c u t e x i s t ă o d e g e n e r e s c e n t ă p s i h o - s o m a ti c ă e r e d i t a r ă ; S . de Sanctis, P s i c h i a t r i a e c r im in o lo g ia , în S c u o l a P o s i t i v a 1921, 2 0 5 ; Severi, T r a t a t t o d i m e d ic in a - I e g a ie , 1908 M i l a n o ; Karlvon Birnbaum, K r h n in a l p s y h o - p a t h o lo g i e s y s t e m a t i s c h e D a r s t e l l u n g , B e r lin , 1921, a d m i t a l ă t u r i d e s t ă r i l e p s ih o - p a to lo g ic e ş i s t ă r i e m o tiv e .

R. Sommer,

P s ic o l o g ia c r im i n a l e e p s i c o p a t o l o g ia p e n a l e s u lla b a s e d e lle

s c ie n z e n a tu r a li , T r a d u c e r e i t a l i a n ă d e P o n z o , T o r i n o 1909.

De Sarlo a Calo,

L a p a to l o g i a m e n t a li in r a p p o r t o a ll’e t i c a e a l d i r i t t o ,

P a le rm o . 2)

Garofalo:

L a c r im in o lo g ie , r e s t e c o m p le c tă “ . D is c u r s la C o n g r e s u l U n iu n e i in te r n , d e d r e p t p e n a l d i n P e t e r s b u r g , p r o n u n ţ a t în 18 S e p t e m b r i e 1902. — D i s c o u r s a u C o n g r è s d e S t . P e t e r s b u r g - T o n n e i u s , 1903, p a g . 5 ş i 9.

— 92 —

Dr. I. Maxwell, (1) şi alţii (2) au susţinut acelaşi lucru (3). 9 4 1 — Am arătat mai sus că înaintea luiDostojewsky, roman­ cierul Eugène Sue a descris magistral tipul criminalului şi psihologia lui. De altfel dacă literatura modernă s’a inspirat adeseori din teoriile lui Lombroso, dând o serie de personagii, de ro­ man sau teatru, cu tip lombrosian (a), în schimb se poate spune că la rândul ei literatura a premers ştiinţei, că geniile literaturei au întrezărit cu mult înainte anumite porniri în sufletul omului, anumite stări de dezordine în mecanismul vieţii lăuntrice cari împing în mod fatal la crimă. Analiza operilor literare, au condus la constatarea că atât ipoteza criminalului născut, cât şi existenţa criminalului din obişnuinţă, a criminalului de ocazie, a celui pasional, se în­ tâlnesc în operile celebre din trecut. Astfel Shakespeare, acest incomparabil geniu literar, ne-a dat în Lady Macbeth tipul criminalului născut, în Hamlet ti­ pul criminalului nebun şi în Otello tipul criminalului pa­ sionat. Acesta e un exemplu ; multe altele pot fi găsite şi cerce­ tările în acest sens sunt nu numai frumoase dar şi interesan­ ţi'. începuturi fructuoase s’au făcut deja. (b).123 1) „ L e s c r im in e ls d ’h a b itu d e n e c o n n a i s s e n t p a s le r e m o r d s n i l a h o n t e ; ils r o u g i r a i n t b ie n d ’a v a n t a g e d ’a p p a r t e n i r à la c a t é g o r i e d e s p o i r e s q u ’ils e x p lo ite n t. 2)

E. Ferri:

Dr. 1. Maxwell: L e c r im e , de Lannessan, L a

-C o n fr.

l a s o c ié té , p . 297. l u t t e c o n tr e c r im e . P a r i s ,

1910, p . 252

L e s c r im in e ls d a n s l a r t p . 5 0 : „ A f a r ă d e i n f r a c to r u l î m p i n s d e o

p a s iu n e s c u z a b ilă ş i c h ia r le g itim ă , p r e t i n s a t o r t u r ă a r e m u ş c ă r il o r e n e c u ­ n o s c u t ă c r im i n a l il o r ” ; T h o m s o n , c it a t d e

Maudsley:

L e c r im e e t l a fo lie p.

2 9 , c a t e s p u n e c ă d i n 500 u c ig a ş i p e c a r e i-a c u n o s c u t, n u p o a t e a f i r m a c ă m a i m u lt d e c â t t r e i a u î n c e r c a t v r e - o r e m u ş c a r e . 3) V e z i ş i N -le 1415— 1419 ş i 1818— 1819. „II v it ( b a g n e d e R o c h f o r t) , p a r t o u t l a d o u le u r , c h e z le p lu s g r a n d n o m ­ b r e le d é s e r p o i r , c h e z p lu s i e u r s la f u r e u r e t j u s q u ’à l a r a g e , m a i s n u lle p a r t le

repentir".

Baron Despatys,

M a g i s t r a t s e t c r im in e ls , 1795— 1844, d ’a p r è s

l e s m é m o ir e s d e G a illa r d , P a r i s , 1913, p . 65, e d . P l o n - N o u r r i t . a ) Z o la , B o u r g e t, D o s t o j e v s k y , I b s e n , B j ô r n s o n , d ’A n n u n z io , e tc . b) V ezi :

Sc. Sighele,

L i t t é r a t u r e e t c r im in a lité , P a r i s 1 9 0 8 ;

En. Ferri,

L e s c r im i n e l s d a n s l’a r t e t d a n s la l i t t é r a t u r e , P a r i s 1910 ;

N. R. d'Allfonso,

A. Niceforo, C r im in a li M. Longo, S c h ille r - Ib s e n .

O tte lo d e lin q u e n te , R o m a 1910;

e d e g e n e r a ţ i d e ll ’in f e r n o d a u te s c o , T o r in o , 1 898; S t u d i d i p s ic o lo g ia p e n a li, T o r in o , 1 9 0 2 ;

Patrizi,

L a p s ic o l. e l ’a n tr o p . c r im i-

şi

— 93 —

Pentru literatura modernă, dacă uneori aceste studii sunt lipsite de interes, dat fiind că mulţi romancieri şi dramaturgi şi-au creiat personagiile având tratatele de. .psihiatric şi antropologie criminală pe maşă^in schimb. simt Jiteraţi de va­ loare cari nus'au servit de aceste tratate..decât pentru a se orienta şi nari-aiT pus in oporile.Iar pr.etioasfi .olisei^'atiuni şi analize făcute în mod real asupra tipurilor descrise în operile lor. (c). 9 5 — De altmintrelea ideia că există criminali incorigibili, se găseşte chiar în anticitate. Iată ce scrie Senecca : „Orice pedeapsă o aplicăm ca o lecuire.......................... „La tine sufletul e in c u r a b il şi crima se leagă de crimă ■ . deja tu, pentru a face răul, numai ai trebuinţă de prilejuri care nu lipsesc niciodată răufăcătorului, ci prilejul de a face răul este la tine răul însuşi. Tu ai absorbit răul şi aşa l-ai amestecat în măruntaele tale încât nu poate fi scos decât odată cu ele. De mult timp, nenorocitule, ceri moartea; vom bine merita dela tine smulgându-ţi boala (nebunia) care te tortu­ rează, şi după o viaţă de ruşine pentru tine şi pentru alţii, îţi vom da singurul bine care mai rămâne, moartea. . . . Une­ ori cel mai bun gen de milostivire este de a ucide“ (1 ). n a l e n e l r o m a n z o c o n te m p , T o r in o , 1 892;

Ziino,

S h a k e sp e are

e la s c ie n z a

m o d e r n a , P a l e r m o , 1897. c)

Geyer, E tu d e m e d ic o Henri Martineau, L e r o ­ J. Grasset, L e s d e m if o u s d a n s la

A s u p r a c r im i n a l il o r în l i t e r a t u r ă ş i a r t ă c it ă m :

p s y c h o l o g iq u e s u r le t h é â t r e d T b s e n , P a r i s , 1902; m a n s c ie n tif iq u e d ‘E m ile Z o la , P a r i s , 1907;

l i t t é r a t u r e e t a u t h é â t r e , C a p . I d i n D e m if o u s e t D e m ir e s p o n s a b l e s , E d . III, P a ris ,

1 91 4 ;

L y o n , 1892;

Lefort, Mayer',

A n t h r o p o lo g ie 1898;

Galante,

L e t y p e c r im in e l d ’a p r è s le s

s a v a n ts e t le s

I c o n o g r a f i a d e i C e s a r i, R o m a , 1 8 8 5 ;

a r tis te s ,

Benedict, Kriminal

in d e r K u n s t u n d in d e r W i s s e n s c h a f t , in D e u t s c h e R e v u e ,

Leggiardi, B. Alimena,

D u e d e lin q u e n ti n e ll ’a r te , in l ’A n o m a lo 1 898;

‘m in a li în A . M a n z o n i, în A r c h iv io dii p s i c h i a t r i a X IX , 3 4 9 ;

L. C. Leggiardi, II d e lin q u e n te n e l T o r in o , 1 8 9 9 ; Lombroso, L e s a p p li c a t io n s

l itto n e lh a r te . T o r in o , 1899; S p o s i “ d in M a n z o n i,

I, c r iII d e -

„ P ro m essi d e T a n tr o -

p o lo g ie c rim in e lle , P a r i s , 1892, c a p , V I ş i V II. 1)

Seneca:

D e i r a I. 16. O m n e p o e n a e g e n u s r e m e d ii lo c o a d m o v e o ___

T ib i i n s a n a b ilis

a n im u s e s t,

et

s c e le r itr a s

s c e le ra

c o n te x e n s

et

ja m

n o n c a s s i s , q u a e n u n q u a m m a lo d e f u tu r a e s u n t , im p e lle r is ; s e d s a t i s tib i e s t m a g n a a d p e c c a n d u m , c a u s a , p e c c a r e . P e r b i b i s t i n e q u itia m , e t i t a v is c e r ib u s I m m is c u is ti, u t n is i c u m

ip s is e x i r e n o n

p o s s it . O lim m is e r ;m o r i

q u a e r is ;

b e n e d e t e m e r e b im u r : a u f e r e m u s tib i i s t a m , q u a v e x a r i s , i n s a n i a m : e t p e r :tu a a lie n a q u e v o l u ta t o s u p p lic ia , id q u o d u n u m b o n u m tib i s u p e r e s t r e p r a e -

— 94 -

H. Grotius admite şi el ideile lui Seneeca, atât în ceiaco priveşte incorigibilitatea unor infractori cât şi în ceiace pri­ veşte remediul (2 ). 96 — b) I n f r a c to r u l d e o ca zie. A doua clasă de infractori sunt infractorii de ocazie, criminoloizii, cum îi numeşte C. Lombroso(3). Aceştia sunt antiteza criminalilor născuţi ; dacă ei comit infracţiuni, cauza sunt circumstanţele externe, şi de desigur nu vor mai comite dacă împrejurările nefavorabile nu se vor mai prezenta. Lor mai cu seamă li se poate aplica pro­ verbul francez : l’o c c a s i p n ţ a i i le Jarr:®»,. Lombroso studiază această clasă de infractori la finele volumulului II al Omului criminal (4). 97 — c) I n f ra c to r u l d e o b ic e i. Intre cele două clase de mai sus este infractorul de obicei, care comite infracţiunea nu atât din cauza naturei sau a ocaziunilor, ci din pricina că educaţiunea, împrejurările sau închisoarea i-au stricat caracterul. 98 — Aceste trei clase de infractori se pot lega cu trei cauze care lucrează asupra voinţei : 1) Natura omului sau eredita­ tea face pe infractorul născut ; 2) Din o rea edueaţiune sau din o serie de împrejurări rele provine infractorul de obicei ; 3) Circumstanţe exterioare singuratice, altele decât educaţiunea, ceeace se poate numi ocaziunea, fac pe infractorul do ocaziune. 99 — Pe lângă aceste trei clase tipice, aproape universal ad mise, unii din adepţii şcoalei penale pozitiviste mai adaogă şi alte clase mai mult sau mai puţin caracterizate. Aici înţele­ gerea încetează şi prin urmare nimic nu e câştigat în ştiinţa. Aşa de exemplu Enrico Ferri, a propus încă din 1885 a 4-a clasă de infractori : infractori-pasionali, adică infractori s e n ta b im u s , m o r te m ...

I n te r im

o p tim u m

m is e r i e o r d i a e

genus

e s t, o c c id e r c .

Id e e r e l u a t ă d e N ie tz s c h e (1 844— 1 9 0 0 ): „ N u e s c ă p a r e p e n tr u a c e l c a r e s u f e r ă a t â t d e m u lt d in c a u z a Tui în s u ş i, d e c â t m o a r t e a v o s t r u , o j u d e c ă t o r i , tr e b u e

să

se

re p ed e .

f a c ă d e m ilă ş i n u d e

O m u c id u l

ră sb u n are “.

Fr.

Nietzsche,

S o s p r a c h . Z a r a t h u s t r a ( t r . f r A in s i p a r l a i t Z a r a t h o u s t r a , 1 9 -a ed it. P a r i s 1909, .p. 5 1 ). 2)

H. Grotius:

L e d r o i t d e la g u e r r e e t d e la p a ix . T r a d . p a r B a r b e y r a c ,

A m s t e r d a m , 1729, T . II, p. 61, L ib . II, c a p . X X p a r . 7, N o . 4. 3) C . Lombroso: L ’A n th r o p o lo g ie c r im in e lle e t s e s r é c e n t s p r o g r è s . P a ­ ris , 1890, p a g . 75. 4) C.

Lombroso:

L ’U o m o d e lin q u e n te . T . II, P a r t e a V III, p . 4 8 2 -5 6 8 e d V .

prin pornirea pasiunei (deliquenti per impeto di passione). Dânsul recunoaşte că şi la aceşti infractori, cauza principală este impulsiunea externă, ca şi la cei de ocaziune, dar pretin­ de că această clasă care se apropie foarte mult de oamenii cinstiţi, se distinge prin aceea ca în infractorii pasionali exi­ stă o furtună psihologică, şi aceasta ’i împinge la infrac­ ţiune (1 ). — Nu putem împărtăşi această idee. Când un om cinstit, care nu este nici infractor născut, nici de obicei, comite o in­ fracţiune, vădit este că trebue să se petreacă totdeauna într’însul o furtună psihologică, fiindcă natura şi educaţiunea lui se împotrivesc mişcării dictate de ispita răului. După cum zi­ cea M. Benedikt, în Congresul de antropologie penalii din 1885 dela Ifoma, distincţiunea între infractorul pasional şi cel de ocaziune e inadmisibilă, fiindcă tot ocaziunea, tot cir­ cumstanţele determină pasiunea (2 ). De sigur că natura poate să fie mai mult or mai mai puţin predispusă spre infracţiune, fiindcă în aceleaşi împrejurări unul comite o infracţiune şi altul nu o comite, aşa că la unul rezistenţa va fi mai mare şi la altul mai mică, însă pentru a forma clase tipice şi bine distincte, trebue să evităm caractere îndoioase care fac ca între două clase să fie o infinitate de ti puii mijlocii greu de clasificat. De altmintrelea infractorul de ocaziune e în realitate un om cinstit, care a greşit din pricina întâmplării nefavorabile. El comite ipfracţiuni dar nu e un infractor propriu zis. Ne­ greşit penalistul ’1 confundă cu infractorul ordinar, în acest sens că cere pedepsirea lui, însă antropologul trebue să-l se­ pare cu multă grijă şi să-l pună în clasa oamenilor cinstiţi, dar nefericiţi şi nepericuloşi p e n tr u societate. E destul de greu a separa pe infractorii de ocaziune de oamenii cinstiţi. A căuta însă să se formeze între cei dintâi două clase de infractori, deosebite de oamenii cinsiţi, şi dife­ ri! e între ele, aceasta ni se pare nu numai greu, dar chiar cu12 1) F . F e r r i : Soc. crim., p. 44 çi 45. Confr. Lombroso: L'uomo delinquente d ‘impeto o passione“ (Forza irresistible). Actes du Premier Congrès d’anthropologie criminelle. Rome, 1886— 1887, p. 116— 132. 2 ) A ctes du Congrès de Rome, p. 140.

— 96

neputinţă. Căci ne întrebăm, pentrucă suntem în domeniul an­ tropologiei, care vor fi caracterele fiziologice după care ne vom conduce ca să stabilim diferenţele între aceste două clase şi omul cinstit 1 Când şcoala pozitivistă penală admite, şi cu drept cuvânt, că orice om onest poate ii un infractor de ocaziune, nu re­ cunoaşte prin aceasta că orice distincţiune antropologică între omul cinstit şi infractorul de ocaziune e cu neputinţă In realitate între infractorul de ocaziune şi omul cinstit obişnuit (1 ), nu este deosebire intrinsecă, ci extrinsecă, în­ tâmplarea vieţii. Cu aceleaşi caractere fiziologice şi psihologice, un om este infractor şi altul nu este, cum dar îi va putea distinge ştiinţa antropologică ? Ferri însuşi recunoaşte că omul cinstit poate deveni in -. fractor, şi citează pe Romagnosi, care zice că fiecare din noi poate viola codicele penal (2 ). Când caracterele fiziologice şi psihologice sunt aşa du puţin caracteristice, în cât chiar la infractorul-născut nu pre­ zintă totdeauna anormalităţi perceptibile, nu e oare a merge prea departe când le căutăm, nu la infractorul de obiceiu căci, după cum a zis Colajani, funcţiunea crează organul — ci chiar infractorul de ocaziune şi la subgenul său, infracto­ rul pasional ? Ce e drept Lombroso zicea în 1890 că şi criminoloizii i-au arătat atenuate, dar foarte atenuate, caracterele crimina­ lilor născuţi (3), dar probă că aceasta e o simplă afirmaţiuncneîntemeiată, e că şi dânsul însuşi spune că „Nu trebue stu­ diaţi decât infractorii născuţi“ (4). Dacă însă clasa criminaloizilor ar prezenta caracterele chiar atenuate ale infractori­ lor născuţi, pentru ce nu ar fi trebuit să fie studiată şi acea clasă de infractori f 1) Zicem omul cinstit obişnuit, fiindcă noi concepem caractere tari cari nu ar comite infracţiuni, chiar când s‘ar prezenta ocaziuni oricât de is­ pititoare. 2) E . F e r r i : La scuola criminale positiva, p. 32— 33. 3) C. L o m b r o s o : L'Authropoh criminelle et ses récents progrès. P aris. 1890, p. 75. 4) I b i d e m , pag. 174.

—

97

—

100 1 — Greşit se crede de mulţi penalişti, că infractorul de ocaziune nu este de cât o victimă a împrejurărilor externe şi că deci sub raportul factorilor interni (endogeni) nu există nici o deosebire între omul aşa zis cinstit şi infractorul de ocaziune. Infractorul de ocaziune, ca şi oricare alt infractor este tot un anormal ; psiho-fiziologiceşte el este un debil, lipsindu-i acea putere de inhibiţiune, de apărare care pe omul normal îl va face în aceleaşi condiţiuni să nu devină un infractor. In orice caz e mai multă apropiere sub raportul psiho-fizic între criminalul născut şi cel de ocaziune decât între ace­ sta şi omul zis cinstit (normal). Acest adevăr a fost verificat şi susţinut de numeroşi criminologi. (a). Prof. L. Lattes ne explică foarte bine diferenţa între anormalitatea infractorului născut şi a celui de ocazie. La pri­ mii anomaliile pot fi observate în orice moment, la secunzii numai în momentul când comit infracţiunea sau când o repe­ tă, astfel că deşi din punct de vedere clinic ei par normali, în realitate sunt anormali, (b). 101 — Mai dispuşi am fi poate să admitem a 5-a clasă propusă de E. Ferri, clasa criminalilor nebuni, ă e liq u e n ti p a z s i (1). Nebunii care comit infracţiuni se pot considera ca o clasă separată, fiindcă ei se disting de ceilalţi infractori prin incon­ ştienţa lor şi chiar prin modul lor particular de a comite in­ fracţiunea. In „L’TJomo delinquente“, C. Lombroso consacră acestei categorii de infractori un studiu foarte amănunţit de peste 2 0 0 pagine şi negreşit că nici o categorie de infractori n’a putut să fie mai bine cunoscută decât aceasta de ilustrul profesor de psihiatrie (2 ). a) E n . F e r r i , La Sociologia, p. 169: „Intre criminalul născut şi cel de ocaziune nu e decât o diferenţă de grad şi de modalitate, ceeace de altfel este adevărat pentru toate categoriile de infractori“. In acelaş sens: C. L o m b r o s o , L‘homme criminel tr. fr. I, p. 537; S e r g i , La degenerazione umane, p. 103: J Maxwell, Le crime et la Société, p. 179; R . d e l a G r a s s e r i e , D es prin­ cipes Sociol. de la Criminologie, p. 87. b) L e o n e L a t t e s , La medicina-legale di fronte di nuovo diritto criminale, in Scuola P ositiva, 1920 p. 490. 1) A ctes du 1-er Congrès d’Anthr. crim. Roma, p. 127. 2) C. L o m b r o s o : L’Uomo delinquente. T. II, p. 169-368, ed. IV-a, p. 260479, ed. V-a din 1897. I. Tanoviceanu, vol, I.

98 —

•jQ2 — Pentru a termina cu clasificările infractorilor, vom adăoo-a că R. Garofalo nu admite clasificaţiunea lui E. Ferri. Dânsul arată că, încă dela congresul de antropologie penală din Roma, din 1885, a criticat diviziunea făcută de Ferri, spunând că ea n’are bază ştiinţifică şi e lipsită de omogeni­ tate şi de preciziune. Cu drept cuvânt observă că e greu să se distingă infractorul pasional de cel de ocaziune, şi că chiar infractorul născut poate să lucreze prin pasiune, de oarece, după cum spune Benedickt, predispoziţiunoa congenitală nu exclude nici influenţa ocaziunei nici a pasiune!. Garofalo propune diviziunea infractorilor în tip ic i sau asasini, în v io le n ţi, în im p r o b i şi în c in ic i (1 ). 103 — Diviziunea infractorilor pare deasemenea că a fost in­ spirată de marele scriitor rus Dostojewsky, după care infrac­ torii sunt : născuţi, de ocaziune, prin pasiune şi infractori nebuni (2). Chiar ideea că crima ar fi o epilepsie, un spasm, se găseşte în scrierile lui Dostojewsky (3). Oarecare diviziune a infractorilor se găseşte chiar în Seneca (4). 103 1 — Clasificarea diferitelor categorii de infractori a preocu­ pat multă vreme pe criminologii pozitivişti, încât s’ar putea cita sute de atari clasificări, (a). Ceia ce este astăzi cert, e că o clasificare perfectă nu există şi nici nu e posibilă atunci când se ia ca bază natura factorilor cari au contribuit la formarea criminalului. Monogeneza crimei fiind astăzi complect exclusă, impli­ cit se recunoaşte că fiecare infractor este produsul unui com­ plex de factori externi şi interni extrem de variaţi şi ca con­ ţinut şi ca intensitate. In atari condiţiuni dreptul penal nu poate să-şi apropie O

1) G a r o f a l o : La criminologie, ed. V-a, ir., p. 144— 145. D e L a m e s s a n ad­ mite de asemenea diviziunea infractorilor în 3 clase: 1) De ocaziune sau de pasiune; 2) De profesiune şi 3) Smintiţi sau nebuni morali. Vezi La lutte con­ tre le crime, Paris, 1910, p. 295. 2)

W la d im ir

T s e h is e h :

V-enie

Congrès d’anthr.

criminelle. Compte

rendu, p. 135. 3) D o s t o j e w s k y : Maison des morts, 7-ème, ed., p. 9 6. 4) S e n e c a : De ira I, 16, parte citat la No. 95. a) l u i . F e r r i , La Sociologie, p. 136 unde găsim peste 20 de clasificări iar in par. 176 încă alte 30. ed. II, fr.. Paris, 1919.

— 99 —

aici una din clasificările formulate de criminologi, între di­ versele categorii de infractori indicate de aceste clasificări neexistând limite perfect distincte. Dreptul penal, cel mult, are a tine seamă de o singură clasificare bazată nu pe natura criminalităţii, distingând ast­ fel in f r a c to r i p r im a r i, cari sunt deci la prima faptă, de in ­ fr a c to r i d e p r o fe s iu n e .

In afară de această clasificare, dreptul penal trebue să lase ca represiunea să se poată adecua cât mai bine cu peri­ colul pe care îl inspiră fiecare infractor, în i'aport cu infrac­ ţiunea comisă, cu starea psiho-fizică a infractorului şi cu întregul complex de împrejurări cari au determinat, însoţit şi urmat actul criminal. Toate acestea vor fi un indice simtomatic de firea mai mult sau mai puţin periculoasă a infractorului ; vor servi la proporţionarea pedepsei în durata sa, fără însă a permite o pripită înglobare a infractorului în cutare sau cutare catego­ rie de infractori. Rămâne însă deschis drumul unei individualizări în re­ presiune p e ca le p e n ite n c ia r ă . In închisori, p rin m e to d a ser ia ţiu n e i, preconizată de Heger Gilbert, (a) infractorii vor putea fi observaţi, cercetaţi şi catalogaţi, nu însă în mari cla­ se de infractori, după formula clasificărilor inperfecte pe cari le cunoaştem ci în mici grupe, cu nota lor specifică, cu regimul lor cel mai potrivit; acesta, nu în scopul de a ajunge la vre-o pretenţioasă şi imposibilă clasificare criminologică a infractorilor, ci pentru a modela, a individualiza şi a face cât mai eficace represiunea. Acestea le spunem desigur pentru studiul propriu zis al dreptului penal; nimic însă nu ne îndreptăţeşte să aducem atingerea studiilor de antropologie criminală, unde chestiunea clasificărilor rămâne întreagă. 104 — Dacă dela infracţiune trecem la pedeapsă, şcoala poziti­ vistă penală se deosibeşte mai mult de vechea şcoală clasică ; aci chiar e deosebirea fundamentală a celor două şcoale, căci fiecare din ele dă un alt fundament pedepsei. a) In Belgia s‘au înfiinţat în 1921, pe baza unei întregi reforme peni­ tenciare efectuate de ministrul Vandervelde, laboratorii de antropologie pe­ nitenciară, adoptându-se sistemul s e r i a ţ i u n e i . Vom insista când vom vorbi de închisori, la capitolul respectiv.

— 100 —

Pentru vechea şcoala era o axiomă că omul e liber, ca fiind liber, dacă el comite o infracţiune este responsabil că a uzat rău de libertatea lui, şi fiind responsabil trebue să fie pedepsit. Acest trilogism formează temeiul pedepsei după vechea şcoală penală clasică. Din contră, şcoala pozitivista penală nu admite liberul arbitru, şi dă pedepsei altă bază (1 ). 105 — Chestiunea liberului arbitru a fost reluată şi discutată de adepţii şcoalei pozitiviste penale, şi în special de E. Ferri (2).

Insă această chestiune nu mai poate fi discutată prin fra­ za declamatoare, că trebue să descindem în forul conştiinţei noastre şi să o întrebăm dacă omul nu este liber. „Evident, nu discut chestiunea liberului arbitru — zicea Bastiat; fie­ care îl simte ; aceasta ajunge“ (3). Conştiinţa depinde de individ, de creşterea şi de prejudiţiile sale. In Europa omorârea unui părinte bătrân şi ini firm este cea mai mare crimă, pe când la tribul Batha din Sumatra acest lucru e o datorie de pietate (4). In Egipt, după cum spune Aldus Coli iu (5), şi la Germani, după Cesar (6 ), furtul era nu numai permis, dar chiar se exercitau tineri la furt, iar la Sparta se pedepseau numai cei prinşi în flagrant

1) Afară -de şcoala spiritualistă -care admite liberul arbitru ca bază a responsabilităţii, mai există şi teoria intelectua'listă' care găseşte funda­ mentul responsabilităţii nti în liberul arbitru ci -în inteligentă. Această teorie întrevăzută de Spinozza şi Schopenhau-er, a fost combătută de E. Ferri: La Sociologie crim:, ed. Paris, 1905, p. 41. Observăm că inteligenta este o conditiune esenţială a responsabilităţii, dar nu baza ei. Evident că infracto­ rul trebue să fie conştient şi nesilit. 2) E . F e r r i : Teorica dell’ imputabilita e negazione de! libero arbitri-o. Firenze, 1878. Publicat într‘un volum în 1900 sub titlul: La negatione d-el li­ bero arbitrio ed altri saggi. Torino, 1900. Vezi şi nota de la Sociologie cri­ minelle. Paris, 1905, p. 329, nota 1. 3) B a s t i a t : Harmonies économiques. Ch. XX. Responsabilité. V ezi ase­ menea E . V i l l e y , P récis d‘un cours, p. 96 şi 97. 4) L e t o u r n e a u : La sociologie d ’après i’ethmographie. Paris, 1887, p. 58 şi 92. 5) A u l . G e ll: N octes atticae. L. XI. Cap. XVIII. „A egyptis omnia furta licita et impunita“. 6) C a e s a r : D e bello galieo, I, 6, cap. 21.

— 101 —

delict din cauza stângăciei lor (1). In schimb la Evrei, cel care nu respecta Sâmbăta, sau omora un animal sfânt, era pedepsit cu moartea. In zilele noastre chiar Boris Sarafoff e considerat în stânga Dunărei ca un ucigaş, pe când în dreapta Dunărei este socotit ca un mare patriot. Altele dar, decât datele conştiinţei, trebue să fie elementele de rezolvare ale acestei grave cestiuni. Nu se poate susţine liberul arbitru pe b a za b u n u lu i s im ţ, a c r e d in ţe i g e n e r a le a g e n u lu i o m e n e sc ş i d in c a u za d o c tr in e i f a t a l i s te (2 ), şi nici

c o n s e c in ţe lo r

p e r ic u lo a s e ale

nu se poate lua în serios afirmaţiunea că existenţa liberului arbitru e tot atât de sigură ca existenţa lumei, pentrucă orce om are percepţiunea internă foarte clară a liberului arbitru (3). 106 — Faţă cu vechea şcoală penală care admite liberul arbitru, determinismul susţine că toate faptele omului sunt rezultatul fatal al naturei omului şi al împrejurărilor în care el trăeşte. Si, spre a proba acest lucru, se observă că faptele sociale, în generalitatea lor, sunt supuse unor legi şi nu sunt deloc arbitrare. Statistica arată că nu numai naşterile şi morţile dintr’o ţară sunt în raport cu populaţiunea, dar chiar şi căsă­ toriile şi divorţurile, care par că ar depinde de voinţa omu­ lui (4). Tot astfel şi infracţiunile sunt supuse unor legi cons­ tante; nu poate să fie an, lună, săptămână sau zi, în care să nu se comită un cert număr de infracţiuni într’o ţară. Infracţiunile sunt pentru corpul social, ceeace sunt boa1) Mai multe cazuri citate în Lombroso : L’Uomo del., I, p. 62 şi 70, ed. IV şi 64 şi 72, ed. V-a. 2) Normand : Traité élém. de droit criminel, Paris, 1896, No. 719, p. 526. 3) E. Villey : Précis d’un cours de droit criminel, V-ème éd. Paris, 1891, pag. 100. 4) R. Garraud : Traité de droit pénal français, I, p. 6 şi 7. Gonfr. de acelaş Précis, éd. 8-a No. 5, p. 4, ed. 11-a (1912) No. 5, p. 4. Quetelet : Essai sur l’homne et le développement de ses facultés Paris, 1835, I, 1. Experienţa probează că nu numai omorurile sunt pe fiecare an aprope în acelaş număr, dar chiar instrumentele care servesc spre a le comite sunt întrebuinţate în aceleaşi proporfiuni. Acelaşi lucru îl spune Buckle în Histoire delà civil, en Angleterre, T. I, că deşi omorul e acela care pare a fi mai arbitrar, totuşi ce se întâmplă în fapt? Omorul e comis cu atâta regularitate şi este în raport uniform cu certe circumstanţe cuno­ scute, cum sunt mişcările de flux şi reflux şi rotaitiunea anotimpurilor.

102 —

iele pentru organismul omenesc. Precum nu e cu putinţă ca un om, fie chiar cel mai sănătos, să nu simtă niciodată vre-o durere sau vre-o boală, tot astfel este peste putinţă ca socie­ tatea să nu fie bântuită de nici o infracţiune. Societatea e cârmuită de aceleaşi legi ca şi lumea organică. „Infracţiunea apare în definitiv — zice Lombroso — din statistică şi din examenul antropologic ca un fenomen natural, un fenomen, pentru a ne exprima cu limbajul filozofilor, necesar, ca na­ şterea, moartea, concepţiunile, ca boalele mentale ale căror adeseori ea este o tristă varietate (1 ). 107 — Urmează însă de aci că infracţiunile sunt o lege fatală pentru individ, şi că liberul arbitru nu e de’cât un nume ? „Nu — au răspuns partizanii liberului arbitru — legile care guvernează masele, nu nimicesc libertatea individuală“ (2). „Oricât de grave sunt obstacolele, pe care omul le întâm­ pină în configuraţiunea propriului său organism, ca să învin­ gă certe tendinţe, el păstrează totuşi perfect uzul libertăţii sale morale“ (3). De această părere e şi prof. Garraud: „Fără îndoială că omul pare supus la legi generale, el se mişcă într’un mediu, căruia nu-i este stpân, dar, în limitele acestor legi, în condiţiunile care-i sunt făcute de acest mediu, el păstrează o li­ bertate relativă, care e suficientă pentru a-1 face, responsa­ bil“ (4). „Avem în noi — zice în acelaşi sens Prins — o facul­ tate de reacţiune contra mediului, o activitate întinsă către un scop, şi noi trebue să admitem o certă libertate internă de purtare“ (5). Prin urmare deşi pentru mase există un fatalism al legi­ lor sociale, pentru individ ar exista o libertate relativă. 1) C. Lombroso : L’Uomo delinquente, T. 1. p. 645 ed. IV şi T. II, p. 65 ed. V-a din 1897. 2) Quetelet, op. cit., Paris, 1835. 3) T. Camnico : Del reato e della pena in genere. 2-a ed Torino, 1872.

P. 213. 4) R. Garraud : Traité I, p. 7, ed. I-a şi T. I, p. 11, No. 5, ed. Ii-a, a proape textual, în A. Prins: Criminalité et répression. Paris, 1886, p. 39; şi Science pénale et droit positif. No. 268 şi urm. p. 162 şi urm. Confr. şi pre­ faţă, p. XLI—XLII ; Confr. şi G. Vidal, Cours, ed., 1911. No. 113, p. 161 fine. 5) A. Prins : La défense sociale et le s transformations du droit pénal. Bruxelles, 1910, p. 26 şi 37.

— 103

Concesiunea ce o fac partizanii liberului arbitru în ceeace priveşte legile sociale, e numai aparentă, căci existenţa acestor legi n’are necesitate de demonstraţiune, statisticele fiind peremptorii în acest sens. Credem însă, cu adepţii şcoalei penale pozitiviste, că nu se poate admite liberul arbitru, adică o libertate morală absolută sau relativă (1 ). 108 — Mai întâi, cum cu drept cuvânt observă'Ferri, nu este oare ciudat că „din mai mulţi indivizi r e l a t i v i lib e r i, să rezulte o masă a b s o lu t d e te r m in a tă în activitatea sa“ 1 (2 şi 3). Noi credem că firea omului, provenind din ereditare şi mediul ambiant, nu numai că influenţează pe om, dar chiar îl conduc ca pe un simplu instrument, pe baza legii mecanice a rezultantei forţelor. Să luăm exemple : Un om se naşte şi trăeşte în o ceată de ţigani de lae, murdari şi hoţi ; desigur că acest om nu va mai fi un fanatic de curăţenie, nici nu va împinge prea departe respectul pro­ prietăţii altuia. Un tânăr frumos şi avut, trăind într’un mediu de desfrânare, în care fiecare îşi face o faimă de a fi sedus cât mai multe fete nevinovate, e probabil că această societate nu’i va inspira respectul inocenţei şi că departe de a susţine pe cele aproape să cadă, tânărul le va îmbrânci în prăpastie. Să luăm un alt exemplu mai convingător : Un om este go­ nit de fiare sălbatice, sau de un ucigaş. Fuge cât poate fiind călare, în trăsură sau automobil. In calea lui vede o ceată de copii mici, care vor fi desigur ucişi, dacă va trece peste ei. Totuşi e probabil, că omul, gonit de pericol, va sacrifica viaţa unuia sau a mai multora din copii, poate chiar a tuturor, ca să-şi scape pe a sa. Iată un omorâtor cu ştiinţă dar fără voin­ ţă (4). Unde este aici liberul arbitra ? Ni se va răspunde că, atât în acest caz, cât şi în cele pre­ cedenţi', omul putea să facă contrariu], deci el are liberul arbitru. 1) L. P roal: Le crime et la peine, p. 427; Naville: Le fibre arbitre, par. 7. 2) Ferri: La scuola criminale positiva. Conferinţă. Napoli, 1885, p. 47. 3) E. Ferri: Sociologia criminale, p. 379 şi Trad. fr„ p. 328. 4) Paul Moriaud numeşte fapta: delict necesar, în 'lucrarea sa Délit nécessaire, Geneve. Paris, 1899. Confr. Tarde Etudes pénales. Affaire W eiss et Achet (e pentru pedepsirea lor).

—

104

—

Negreşit că ar fi putut să facă altceva decât c-eeace a făcut, însă pentru aceasta ar fi trebuit ca acel om să fie în­ zestrat cu altă fire sau cu altă natură, care să reacţioneze puternic asupra împrejurărilor neprielnice. Insă firea şi educaţiunea nu şi-le face omul singur, ci sunt rezultatul eredi­ tăţii, şi al mediului în care trăeşte. Ceeace se numeşte voinţa omului, e rezultanta a trei forţe, ereditatea, educaţiunea, mediul, care se pot reduce şi la două: ereditatea şi mediul. 108 1 — Problema libertăţii voinţei, cu marea dispută între cele două teorii, teoria liberului arbitru şi teoria deterministă, a invadat domeniul ştiinţei penale şi a început să preocupe pe autorii de drept penal, odată cu primele cercetări făcute de întemeietorii ştiinţei pozitive penale pe tărâmul cauzelor cri­ minalităţii. In acest simplu fapt, găsim o dovadă elocventă că fap­ tele omeneşti nu sunt rezultatul unei voinţi libere, ci au la baza lor totdeauna anumite cauze cari le-au determinat. Penaliştii însă, au dovedit multă lipsă de tact în privinţa problemei libertăţii de voinţă. In loc să păstreze rezerva pe care trebue să şi-o impună orice om de ştiinţă, atunci când e vorba de o problemă ce iese din cadrul competinţei sale, penalistul modern s’a întrecut pe el însuşi, ridicându-se în atot­ ştiutor şi, luându-şi_ sarcinade a rezolvi această mare proble­ mă a libertăţii voinţei, i-a consacrat largi şi numeroase capi­ tole în onerile de drept penal. Lupta între cele două teorii a ajuns să fie o adevărată luptă între diversele şcoli penale, şi pe când în domeniul şti­ inţelor pozitive liberul-arbitru e de mult înmormântat şi nici un savant nu se mai îndoeşte că determinismul stă la baza tuturor fenomenelor lumii organice şi anorganice, fizice şi psi­ hice, în schimb pe tărâmul ştiinţei penale discuţia — e drept foarte redusă — mai e întreţinută şi astăzi. Datorită lipsei de competinţă şi de pregătire, penaliştii adoptă o teorie sau alta după cum împrejurarea le-a pus în mână fie vre-o lucrare filozofică, fie vre-una de ştiinţă exactă, în cât adoptând unul sau celalt clişeu fac filosofi e sau ştiinţă pedantă dar de calitate rea, în dauna adevărului şi a discipli­ nei pe care o servesc. Penalistul e dator ca atunci când vine în faţa unei pro-

\

— 105 —

bleme străine disciplinei sale, dar care o interesează, să se întrebe care este soluţiunea problemei în ştiinţa căreia apar­ ţine şi să primească delà aceasta toate constatările conside­ rate ca definitiv câştigate. Ori, în ştiinţele exacte am arătat că determinismul nu mai este o simplă ipoteză, ci un adevăr ; şi dacă astfel este pentru ştiinţă, tot aşa trebue să fie şi pentru penalist. Se va spune, poate, că problema de care ne ocupăm dacă e rezolvită pentru ştiinţă, nu e încă soluţionată în filozofie. Aci vom răspunde cu cuvintele prof. Y. Manzini, pline de un adevăr crud : „Nici un adevăr nu e mai arbitrar şi mai înşelător de cât adevărul filozofic, căci e aşa de greu a găsi doi filozofi cari să fie de acord asupra aceleiaşi ipoteze sau teorii ! ... .Ori omenirea are ceva mai bun de făcut de cât a-şi pierde vremea cu halucinaţiile filozofice“ (a). Iată de ce socotim că problema libertăţii de voinţă nu’şi mai are locul în ştiinţa dreptului penal. 108 2 —- Nu se poate admite ca temeinică teoria pe cari mulţi penalişti au preconizat-o în ultimul timp, aceia că voinţa ar fi liberă, însă nu în mod absolut, părere exprimată astfel de Prof. Acollas : „Noi admitem că omul e liber, dar desigur că nu în mod ilimitat, ci într’o măsură neprecisă“ (b). Nimic mai absurd, mai inconciliabil şi mai paradoxal de cât această teorie. Până unde voinţa e liberă şi de unde începe a fi deter­ minată ? Răspund chiar susţinătorii teoriei, că limita nu e precisă ! Atunci, cum se poate şti când o acţiune e rezultatul voinţei libere şi când nu ? Desigur acelaş răspuns : nimic precis. Ori această nu se mai poate numi ştiinţă. Cum e admisi­ bil oare ca o voinţă să fie în acelaş timp şi liberă şi determi­ nată ?! Cum poate cineva pe trei sferturi să fie liber şi pe un sfert determinat, sau viceversa Î a) Vincenzo Manzini: Trattato di diritto penale, I, p. 5, Torino, 1906. b) Prof. Acollas. Les délits et les peines, p. 10; în acelaş sens Garraud, Prins, Proal, citaţi mai sus paragr. 107 şi Ed. Esquerra Serrano, Instruccion publica y criminalidat, în Rivista Juridica, Colombia, No. 1; Isidore Maus, De la Justice pénale, 1891, p. 31; Agostino Gemelli, Le dottrine moderne délia delinquenza, p. 127, Milano 1920.

— 106 —

Desigur atari teorii nu pot fi concepute de cât de cei cari ignorează în ce constă procesul psiho-fiziologie al voliţiunei, dar cari în schimb sau rătăcit printre acele halucinaţii filozo­ fice de care vorbeşte Manzini. 1083 — Trebue deasemenea înlăturată părerea unor penali şti cari susţin că, de şi determinismul este dovedit ştiinţificeşte, to­ tuşi dogma liberului-arbitru trebue menţinută în domeniul dreptului penal, ca fiind adânc înrădăcinată în credinţa po­ porului, credinţă de care legiuitorul dator e a ţine seamă. (a). Ni se pare atât de greşit şi de puţin ştiinţific acest argu­ ment, încât ne mirăm cum de a putut fi invocat de minţi atât de iuminate... In primul rând se cere ca o ştiinţă să abdice de la adevăr, pentru a complăcea unei credinţe populare. E ceva fără pre­ cedent ! Câte constatări ştiinţifice nu sunt contrare credinţelor populare câte din ele nu sdruncină din temelie credinţa reli­ gioasă a marelor mase, dar nimeni nu a încercat ca să sacri­ fice adevărul ştiinţific de teamă că s’ar slăbi credinţa religi­ oasă, deşi aceasta are un rol covârşitor în disciplina maselor sociale. In al doilea rând se spune, că legiuitorul trebue să ţină seamă de credinţa poporului, cu privire la problema libertăţii de voinţă. Aci o îndoită eroare. Mai întâi legiuitorul nu e chemat şi nu poate fi chemat să rezolve problema aceasta, dovadă că nicăeri în codurile pe­ nale nu se spune dacă voinţa e liberă sau nu. Şi cu drept cu­ vânt, căci represiunea este o reacţiune socială legiferată şi in­ dependentă de fundamentul ce s’ar da actelor- de voliţiune. Problema libertăţii voinţei nu atinge deci represiunea în e x is te n ţa ei, singurul lucru care interesează pe marele public, ci ea se raportă la f in a lita te a ce cată a se da diverselor mij­ loace de apărare socială, ce stau la îndemâna represiunei, fina­ litate care nu interesează pe marele public şi chiar când l’ar a) R. Salleilles, L'individualisation de la peine, p. 149, ed. II, Paris, 1909; Proal, Le crime et la peine, p. 526 ed. IV Paris, 1911; Vidal et Magnol, Cours de dr. criminel, p. 171, ed. VI, Paris, 1921; E. Garçon; Droit pénal, p. 140,. Paris, 1922; in acela? sens Sully-Prudhomme Psychologie du libre-arbitre, p. 4 ed. 2-a, Paris 1911; E. Faguet, Les préjugés nécessaires, Paris 1911.

— 107 —

interesa, încă ea nu ar avea să se modeleze după concepţia acestuia. Ooare în ziua când s’a ştiut ştiinţificeşte că nebunii sunt nişte bolnavi iar nu fiinţe blestemate şi vândute lui Satan, cum credea poporul, s’a gândit cineva să îndemne pe legiui­ tor să nu adopte un tratament uman faţă de aceşti nenorociţi, ci să continue a-i distruge prin chinuri, pentru a nu sdruncina credinţa populară ? Desigur că nu ! O a doua eroare se face atunci când se pretinde că legiui•omt penal trebue să-şi modeleze toate regulele după concepţiunea poporului. Dreptul penal se elaborează pe temeiul unor principii şti­ inţifice, statornicite potrivit cu realitatea lucrurilor şi pe ba­ za constatărilor recoltate de ştiinţele pozitive. Acestor prin­ cipii legiuitorul, e ţinut a se conforma în opera sa şi nu e da­ tor a pleca urechea la concepţiunile populare de cât într’un singur caz, când voeşte a încrimina un fapt oarecare sancţionându-1 penaliceşte. Aci legiuitorul trebue şi e dator să ţină seamă de aceea morală medie reprezintată prin conştiinţa majorităţii membrilor unui grup social. Cât timp un fapt nu e reprobat de această conştiinţă, cât timp el e socotit ca firesc şi licit de morala grupului social, le­ giuitorul trebue să evite al sancţiona, căci, orice sancţiune va părea o tiranie, o nedreptate şi va fi nesocotită. Şi ceia ce am spus pentru încriminarea unui fapt se aplică şi pentru situaţiunea inversă, adică atunci când un fapt e reprobat de conştiinţa grupului social, legiuitorul trebue să’l încrimineze neapărat căci lipsa de sancţiune ar putea, conduce la reacţiunea brutală din partea poporului cr.re şi-ar face sin­ gur dreptate. In fine, ca un corolar al acestui principiu,.legiuitorul tre­ bue să ştie a face alegere între o sancţiune penală şi una extra-penală, încât să opteze pentru cea care ar conduce la re­ zultate mai utile potrivindu-se mai bine conştiinţei morale a grupului social. Intru atât, dar numai întru atât, legiuitorul penal are a se inspira de la masele populare, rămânând tributarul ştiinţei pentru toate celelalte probleme ce’l interesează. De la princi­ piile şi datele ştiinţei va primi legiuitorul întreg materialul

108 —

pe care îl transforma în lege, de constatările ştiinţei va tine seamă pentru a face cu adevărat operă utilă. 109 - a) N a tu r a s a u c a r a c te r u l o m u lu i, care provine din eredi­ tate. Copilul se naşte bolnăvicios sau sănătos, frumos or urât, înalt sau scund, plăviţ or oacheş, bun or rău, fiindcă astfel au fost ascendenţii din care el se trage. Dacă ftizia, nebunia, sinuciderea şi epilepsia sunt eredi­ tare, pentru ce n’ar fi şi calităţile sufleteşti, precum şi defec­ tele caracterului. Ceeace se numeşte suflet, nefiind decât o emanaţiune, o manifestare a fizicului vieţuitor, e natural ca viţiile şi calităţile sufletului să fie ereditare ca şi ale corpului, căci după cum a zis Darwin: ereditatea este legea. In magistrala sa operă asupra eredităţii psihologice, Th. Ribot, după ce caută să probeze ereditatea caracterului în doctrina spiritualistă adaogă: „In ceeace priveşte ipoteza ma­ terialistă, nu e nici o greutate. Se vede uşor : căci dacă se admite că cugetarea nu e decât o proprietate a materiei vie­ ţuitoare, cum ereditatea e una din legile vieţii, ea va fi prin aceea chiar una din legile cugetării. „Cu alte cuvinte, mai precise: inteligenţa este o funcţiune al cărui organ e capul, ca şi stomacul, plămânii şi inima şi funcţiunea e transmisibilă cu organul, inteligenţa e transmi­ sibilă cu creerul. „Ereditatea fisiologică atrage, ca o consecinţă, ereditatea psihologică sub toate formele sale“ (1 ). Şi mai departe acelaşi autor adaogă : „Nu se face nici o dificultate de a se admite ereditatea fiziologică, se găseşte foarte firesc ca organismul născut să se asemene organismului care-1 naşte. „Lucrul se înţelege sau se crede că e înţeles. Pentru ce n’ar fi tot astfel despre ereditatea psihologică! Lăsând la oparte tot ce este prejudiţiu, afacere de sistem, idei preconce­ pute, iată explicarea: se crede cu drept cuvânt că ideia de generaţiune, aplicată la s u f l e t este de neînţeles. Insă totul de­ vine clar dacă se consideră ereditatea psihologică drept un efect al eredităţii fiziologice ca o cauză“ (2 ).12 1) Th. Ribot: Hérédité psychologique, ed. 1887, p. 67. 2) Ibidem, pag. 392.

109 —

| ‘IQ — Ideia eredităţei psihologice e foarte veche atât în ştiinţă cât şi în masele populare. In anticitate o găsim în scrierile lui Platon : „Boalele su­ fletului — zice Platon — se nasc din starea corpului... Nimeni nu este rău voluntar, ci din pricina unui viţiu în constitiunea corpului său, prin o rea educaţiune, omul rău, devine ceeace este. Aceasta e o nenorocire care se poate în­ tâmpla oricui“ (1 ). Atât de convins era Platon de puterea eredităţii, încât el era de părere ca, „dacă tatăl, moşul şi strămoşul unui copil au fost pedepsiţi cu moartea, copilul va trebui gonit din cetate, de teamă să nu devină el însuşi un criminal“ (2 ). Montaigne exprimă şi el ereditatea în general, şi pe cea psihologică în special, arătându-şi mirarea pentru acest fe­ nomen, în limbagiul său pitoresc : „Quel monstre est-ce que cette goûte de semence de quoy nous sommes produicts, porte en soy les impressions de la forme corporelle seulement, mais des pensement et inclinations de nos peres I Cette goûte d’eau, ou loge-t-elle ce nombre infini de formes ? Et comme porte-t-elle ses ressemblances d’un progres si téméraire et si dés réglé que l’arrière-petit-fils respondra à son bisaïeul, le nepveu a l’oncle“ (3). înţelepciunea populară, care are baza ştiinţifică rezul­ tând din experienţă, crede şi ea în ereditatea psihologică : bon chien chasse de race ; ce ese din pisică şoareci mănâncă ; unde a sărit capra, mai sus are să sară iada, etc. 111 — In zadar se obiectează că uneori copiii nu seamănă cu pă­ rinţii lor nici în privinţa moralului, nici în privinţa inteli­ genţei (4). La această se poate răspunde că, adeseori copii nu 1) p é n a le s 2) pag.

Platon: L e T im e s tr . i r ., S a le s e l, p . 289, C o n f r . G, T a r d e : E tu d e s p. 292. Platon: D e s p r e leg i, L . IX , ed. C o u s i n V III, p . 132 şi e d . S c h n e id e r

856. Ai. Montaigne : E s s a i s . E d it . I. V . L e c le r c . G a r n i e r f r è r e s . T . Il, p. 148

3)

L iv r e II, c h . X X X V II. 4) „ C e q u ‘o n n o m m e h é r é d i t é o u a t a v i s m e e s t u n v e in m o t. Il n ‘y a ni lo is à d é g a g e r , n i p r i n c i p e s p a r c o n s é q u e n t à p o s e r . S im p le m e n t q u e lq u e s r e m a r q u e s c u r ie u s e s à f a ir e , t a n t ô t

p o u r, ta n tô t

c o n tre

la tr a n s m is s io n

d e s v e r t u s e t d e s v i c e s p a r le s a n g . E t il n ‘y a p a s p lu s d e c a s p o u r qu e c o n tre “ . 8 9 u rm .

Vicomte d'Avenel,

le s

F ra n ç a is

d e m o n t e m p s , P a r i s , N e ls o n , p .

— no seamănă cu părinţii lor fiziceşte, şi totuşi nimeni nu poate tă­ gădui în mod serios ereditatea fizică. Vom mai adăoga că, pe lângă împrejurarea că, după cum ziceau Romanii : pater semper incertus est, dar se poate întâmpla ca ereditatea să facă salturi, şi copilul să nu semene părinţilor, ci unui bunic sau unui străbun al său. In fine, un ultim argument, diferenţa moralului poate să provină din misterioasa combinare a sân gelui celor doi părinţi, şi din educaţiunea sau împrejurările diferite ale vieţii. In orice caz, regula eredităţii psihologice nu numai că există, dar chiar, după Th. Ribot, excepţiunile sale nu sunt decât aparente. 112 — De almintrelea noi credem, că cercetările moderne nu mai lasă nici o urmă de îndoială asupra marei influenţe ce are ere­ ditatea viţiată a criminalităţi. O. Tarde rezumând cercetările lui A. Marro asupra 456 infractori şi 1765 oameni cinstiţi, scrie : „46% infractori au avut tată sau mamă alcoolic, şi 14% părinţi sau ascedenţi alienaţi. Dacă se adaogă aceia care au avut părinţi epileptici, isterici sau infractori ei înşişi, ajungem la o proporţiune to­ tală de 90% de ereditate morbidă. De două ori mai des decât părinţii oamenilor cinstiţi, părinţi răufăcătorilor au murit de boale cerebrale. Aceasta dă mai mult de gândit decât măsu­ rările antropologice“ (1 ). Acelaşi lucru l-a constatat dr. Luiza Rabinovitsch. După ce arată că 48% din copiii criminali din azilul Sf. Ana din Paris, sunt născuţi din părinţi alcoolici, şi că, în penitencia­ rul din Elmira (America), alcoolismul ascendenţilor s’a con­ statat cu siguranţă la 37%, şi cu probabilitate la 10.5 la sută, afirmă întrun raport, la Congresul de antropologie penală din Amsterdam, că „în majoritatea cazurilor, ereditatea este la baza criminalităţii“ (2 ). 113 — Alcoolismul produce mai cu seamă degenerarea rasei, cum vom vedea la capitolul beţiei, vorbind de Ada Iurke. Se citează încă diferite alte cazuri de ereditate viţioasă. •.'orbind de graţierea a 2 Tiistani, cari fusese oondam-12 1) N oi

G. Tarde: în ş in e ,

în

P h ilo s o p h ie p é n a le , p. c e rc e tă rile

n o a stre ,

177. p u ţin

n u m ero a se

de

în p e n ite n c ia r e , a m c o n s t a t a t a c e la ş i lu c r u la m a r ii i n f r a c to r i.

2)

C o m p te - r e n d u . A m s t e r d a m ,

1901, p . 185.

a lt m in t r e l e a ,

— 111 —

Daţi la moarte pentru un asasinat odios, şi fusese ertaţi din cauza serviciilor făcute de ei Regelui Franţei în timpul Ligei, un cronicar francez spune : „Se observă o particularitate no­ tabilă în neamul acestor gentilomi, anume că ei erau descen­ denţi ai lui Tristan Eremitul, şi că, în neamul lor se găseau 26 de inşi care trecuseră prin mâna gâdelui, cum s’ar fi în­ tâmplat şi acestor doi, fără o specială graţie şi favoare a Principelui“ (1). Un alt caz notabil e citat de dr. Grosman, în cartea sa „Wie wird ein Kind zum Verbrechen“ (2). Dânsul spune că din cinci surori se trag 540 de persoane, din care 76% crimi­ nali, 20% indigenţi şi mişei, şi numai 4 la sută nu erau în so­ coteala societăţii ; o altă criminală a avut 623 descendenţi din­ tre cari 2 0 0 criminali, iar ceilalţi în mare parte idioţi, beţivi, trântori şi prostituate (3). Despine citează deasemeni un caz important de ereditate psihologică : familia Chrétien, în care 3 fraţi au avut .10 co pii, condamnaţi aproape toţi pentru furturi şi asasinate (4). 114 — Vom spune, în fine, că ereditatea este ideia dominantă în romanele lui Dostojewsky şi ale lui Zola (5)., Smerdiacov, în fraţii Karamazov, este un criminal născut dintr’un psiho­ pat şi dintr’o idioată. Deasemenea Ibsen, în opera lui S tr ig o ii , arată transmiterea ereditară a degenerării. In oarecare Stat al Americei, atât de mult s’a împins con­ vingerea ştiinţifică în ereditatea răului, până a priva în mod1

1) D e s p r e c o b o r â t o r ii d in V la d Ţ e p e ş , d . G r e c e a n u , un s â r g u i t o r c e r c e ­ t ă t o r al t r e c u tu lu i n o s t r u , s p u n e : „ C a

în c h e e re p u te m

a f ir m a c ă to ţi u r ­

m a ş ii lui Ţ e p e ş f ă r ă n ic i o e x c e p ţie , d in t a t ă în fiu , s ’a u d e o s e b it în is to r ie , în g e n e r a l p r i n f e r o c i t a t e a c u c a r e a u d o m n it, u c iz â n d p e t o ţi a c e i a d in tr e b o e r i, c a r e

e ra u

m ăcar

b ă n u iţi c ă le s u n t p r o t iv n i c i. S ă lu ă m

i s t o r ia în

m â n ă şi n e v o m c o n v in g e d e a p le c a r e a c e a v e a u s p r e f a p te b a r b a r e , s p r e a u c id e . S â n g e le m o ş t e n i t îi c a r a c t e r i z e a z ă p e t o ţi d in r a m u r a lu i, c a iu b ito r d e o m u c id e re , o ri d e c â t e o r i v a n i t a t e a le e r a a t i n s ă “

St. Grecianu,

G enea­

lo g iile d o c u m e n ta te , v o i. II B a s a r a b i , p 36 8 . 2 ) C u m m e r g e u n c o p il la i n f r a c ţi u n e “ . 3) 4)

Dr. Morel: O p . c it., p . 153. Despine: P s y c h o l o g i e n a tu r e ll e .

T . II, p . 4 1 0 ; v e z i şi ta b l o u r i le g e n e a ­

l o g ic e d in L o m b r o s o , L ’U o m o d e lin q u e n te . T . II, p . 184— 187, e d . V - a . 5) V e z i n o t a şi a r b o r e l e g e n e a lo g ic a l fa m ilie i R o u g o n - M a c q u a r t , p u s ă la în c e p u tu l r o m a n u l u i :

Une page d’amour.

P a r i s , 1901, e d 93.

-

112 -

legal şi solemn pe osândiţii la pedepse grave de mijlocul de a perpetua specia lor (1 ). Există dar o ereditate psihologică, după cum există şi o ereditate fiziologică şi patologică ; raţiunea, înţelepciunea po­ pulară şi cercetările ştiinţifice sunt de acord asupra acestui adevăr. Alfred de Musset a spus cu multă dreptate : „I! naît sous le soleil des âmes dégradées, „Comme il naît des chacals, des chiens et des sèrpents, „Qui meurent dans la fange, où leurs mères sont nées" 2).

11 4

— Influenţa eredităţii ca factor criminogen nu mai este astăzi contestată de nimeni. De asemenea se pare că oamenii de ştiinţă sunt astăzi de acord că această influenţă nu este în­ totdeauna fatală şi efectele ei pot fi anihilate sau atenuate prin educaţie şi îngrijire medicală. Iată ce spunea de curând Prof. Manouvrier : „Influenţa eredităţii există de sigur, ea este chiar foarte importantă; dar nu mai puţin importantă este constatarea că adeseori ca­ ractere anatomice şi fiziologice, precum şi cele psihologice şi morale, pot să nu fie transmise prin ereditate. Dar după cum ele se pot produce sub influenţa factorilor externi, tot aşa a-12

1

1)

Dr. de Fleuy:

A m e d u c r im in e l. P a r i s , 1898, p . 157— 158.

2 ) C o n f r . în s e n s u l e r e d i tă ţ ii p s ih o lo g ic e ,

Em. Laurent :

L e s h a b it u é s d e s

p r i s o n s d e P a r i s , p. 62. V e z i in s e n s c o n tr a r iu d o c tr i n e i e r e d i t a r i s t e : / .

de Lannessan:

L.

L a lu tte c o n t r e le c r im e . P a r i s , 1910, c a r e a r a t ă c ă c r i m i n a ­

l i t a t e a f e m e n in ă e d e 8 o ri m a i m ic ă d e c â t c e a m a s c u l i n ă în t o a t e ţ ă r i l e şi a d a o g ă : „ D a c ă c r i m a a r fi u n a p a n a g iu m o ş t e n i t d e là p ă r in ţ i i c r im i n a l i, s a u e p ile p ţi o r a l c o o l i c i . . . a r tr e b u i s ă fie a p r o a p e a c e la ş i n u m ă r d e c r im in a li în a m â n d o u ă s e x u r ilc , p e n tr u

c ă d e g e n e r e s c e n ta s e p r e z i n t ă d e o p o t r i v ă la

a m â n d o u ă s e x e le “ , p. 144— 146. R ă sp u n su l pe c a re

’1 d ă E . F e r r i

(S o c io l- c r im in e lle , p. 7 2 ), a s im ilâ n d

p r o s t i tu ţ i u n c a c r im i n a l it ă ţi i , şi p e c a r e L a n n e s s a n îl c o m b a te , n u n i s e p a r e s a t i s f ă c ă t o r . A d e v ă r u l e s te c ă c r i m i n a l i t a t e a

e u n c o m p le x

d e m a i m u lte

c a u z e . E a d e p in d e şi d e m e d iu l s o c i a l ; f e m e ia î n s ă e m a i p u ţ in e x p u s ă c a b ă r b a t u l a c e s t u i m e d iu , în lu p ta p e n tr u e x is te n ţ ă , c ă c i e a lu p tă m a i p u ţin . D o i c o p ii, d e o p o tr i v ă ftiz ie i, u n b ă i a t şi o f a tă , e p r o b a b il c ă b ă ia t u l v a m u r i m a i î n tâ i , f iin d c ă v a fi m a i m u lt e x p u s v ie ţii n e r e g u l a t e . A v â n d a c e ­ e a ş i d : a t e z ă c r im in a lă , c o n ta c tu l e d i f e r i t c u o a m e n ii r ă i, f e m e ia s u f e r ă m a i p u ţin a c e s t c o n ta c t . V e z i d e a s e m e n e a c o m b a t e r e a e r e d i ta r i s m u lu i p s ih o lo g ic ,

E. Caro:

E ssa is

A u g . 1883 şi

d e p s y c h o lo g ie

A. Prins:

s o c ia le . R e v u e d e s

deux

m o n d e s d in

15

S c d t i c e p é n a le e t d r o i t p o s itif. B r u x e lle s , 1899. N o . 503.

—

113

lunci când au fost moştenite ele pot fi înlăturate prin influ­ enţa acestor factori“ (a). Ereditatea psihologică este admisă deasemnea mai de toţi savanţii. Ceea ce trebue însă înţeles prin ereditate psihologică, spun aceştia, nu este transmiterea propriu zisă a unor anu­ mite impulsiuni, tendinţe, sentimente, ci transmiterea unei stări de desechilibru mintal, unui teren favorabil desvoltării aceleaşi stări psihice pe cari au avut-o ascendenţii, (b). Actele psihice îşi au şi ele mecanismul lor în centri ce­ rebrali şi în neuronii sensitivi ; ori când substratul anatomofiziologic defectuos e transmisibil, fatal actele psihice vor găsi acest teren defectuos de care vor fi influenţate. Iată ce ne spune despre ereditatea psihologică Maurice de Fleury : „Celulele nervoase ale creierului născându-se an­ chilozate, defectuoase, din cauza intoxicărilor alcolice, sau si­ filis, tuberculoză etc., la părinţi, alături de anomaliile fizice găsim deviaţiuni ale spiritului ca : neputinţa de a fixa aten­ ţiunea, perversitatea nativă, tendinţe către paroxisme, impul­ siuni, etc.“ (c). Aşa dar alcoolismul, sifilisul, tuberculoza, ca şi orice alte alteraţiuni în organizmul părinţilor, asigură un loc de frunte eredităţii morbide, printre factorii criminalităţei (d). Prof. Manouvrier, p r e le g e r e r e p r o d u s ă în R i v i s t a P e n a l e , 1923, f a s c . 2. A. Lorulot, C r im e e t S o c i é t é , p. 180; Tanzi, M a la ttie m e n ta li; De Sarlo e Calo, L a p a to l o g i a m e n t a le in r a p o r t o c o ll 'e ti c a e c o l d i r it t o . P a l e r m o ; M. de Fleury, L ’â m e d u c r im in e l; A. Gemellt, L e d o t t r i n e m o d e r n e d e l a d e a)

b)

l in q u e n z a , 128.

M. de Fleury,

c)

o p . c it., p . 97, v . şi

T. Ribot,

L ’h é r é d i t é p s y c h o lo g iq u e .

d ) A s u p r a ro lu lu i f u n e s t a l e r e d i t ă t e i în c a z d e ; A lc o o lis m :

Dr. Legrain,

Morselli,

lin q u e n z a , T o r in o , 1907 ; M o g ia 1911;

S e m e io tic a d e lle m a l a t t i e n e r v o a s e e m e n ta le ,

H é r é d i t é e t a lc o o lis m e , D o in , P a r i s ;

p e n a le , T o r in o ,

G. B. Ramoino,

Pislolese,

II ;

A lc o o lism © e d e -

Rpberto Sommer, P s i c o l o g i a c r im i n a l e e P s i c o p a 1 9 0 9 ; Eugenio Tanzi, P s i c h i a t r i a f o r e n z e , M ila n ,

I d a n n i d e lF a lc o o lis m o e l a p r o s i m m a r ifo n m a d e l G o d .

p e n a le , in A r c h iv io d i A n t h r c r im . X I, p . 3 6 7 ;

P. Pari sot et E. Aubry,

P e rv e r­

s io n s e t a b é r a ti o n s s e x u e lle s , a lc o o lis m e e t r e s p o n s a b i li t é p é n a le , i n A n n a ­ le s d e M é d . L é g ., P a r i s , A n . 2, N o . 5 ;

Carlo Lanza, C r i m i n a li e d a b n o r m i Combemale, L a d e s c e n d e n c e d e s

a lc o o l i s t 1, in S c u o la P o s it i v a , 1921, p. 5 2 7 ;

d e s a lc o o liq u e s , P a r i s , 1 8 8 8 ; i a r în c a z d e S if ilis : In a f a r ă d e c ei c i t a t i m a i s u s , v e z i şi

W. Schraenen,

L e s d y s t r o p h i e s h é r é d o s y p h i l i ti q u e s . B r u x e ll e s ,

1922; in c a z d e t u b e r c u lo z ă , id e m ; m a i v e z i

Rasolino Colella,

Sui ra p p o rti

i r a tu b e r c u lo s i, n e u r o p s i c o p a ti e e d e lin q u e n z a , î n R i v is ta d i P a t o lo g i a n e r -

114 —

Rolul eredităţii în degenerarea (e) indivizilor şi a mase­ lor fiind necontestat şi degenerarea fiind nu unicul, dar unul din principalii factori endogeni ai perversităţii criminalilor, e suficient ca să ajungem la constatarea pe care o face tot dr. de Fleury : „închisorile sunt pline de copii de alcoolici şi sifi­ litici, sau de copii născuţi din nevropatici şi tubereuloşi.... Se poate deci spune că i n f r a c to r ii d a to r iţi e r e d ită ţii n en o ro cite fo r m e a z ă r e g u la “ .

Aşa dar ereditatea morbidă e unul dintre cei mai însem­ naţi, dacă nu chiar principalul factor al crimei. 115 — b ) E d u c a ţiu n e a sa u c r e ş te r e a , influenţează de asemenea voinţa omului. Să presupunem că fiul unui părinte slab şi fricos, a fost dat să trăiască în mijlocul unei societăţi do arme şi alte exerţii corporale. De sigur că el va căpăta o mare putere mu­ sculară şi măestrie în mânuirea armelor, ceea ce-1 va face un om curagios, în orice caz cu mult mai curagios decât ta­ tăl său. Se văd arbori luând prin cultură formele cele mai curi­ oase ; animalele se îmblânzesc prin educaţiune atât de mult în cât s’a văzut într’una din cuştile grădinei de plante din Paris, o leoaică trăind zi şi noapte cu o căţea foarte supărătoare prin lătrăturile ei fără să-i facă nici un rău. Omul nu poate să fie mai refractar la schimbări decât animalul şi planta ; prin urmare educaţiunea va modifica na­ tura şi va avea o mare înrâurire supra faptelor ce omul va săvârşi. Asupra puterii educaţiei faţă cu natura omului provenită din ereditate, opiniunile sunt foarte divergente. v o s e , 1922, f a s c . 1-4. C i t e a z ă i n t e r e s a n t e ş i n u m e r o a s e c a z u r i. tu b e r c u lo ş ii s u n t f o a r t e în c lin a ţi s p r e

c r im ă ;

Grasset,

C o n s t a tă că

L a lu tte a n ti t u b e r c u ­

le u s e p e n d a n t e t a p r è s Ia g u e r r e , P a r i s , 1921. e)

A s u p ra d e g e n e ră rii, v e z i;

Morel,

T ra ité d e s d é g é n é re s c e n c e s p h y s i­

G. Sergi, S. Tonnini, L e e p ile s s ie in r a p p o r t e a lla d e g e n e r a z i o n e , T o r in o , 1891; Magnan et Legrain, L e s d é g é n é r é s . P a r i s , 1895; L. Maupaté, C r i m i n a li t é e t d é g é n é r e s c e n c e , L io n 1893; M. Nordau. D é ­ g é n é r e s c e n c e , P a r i s , 1 894; Ch. Féré, D é g é n é r e s c e n c e e t c r im a lité , P a r i s . 188,8; L Mandatari, L a d e g e n e r a z i o n e n e lla p a z z ia e n e lla c r im i n a l it a . T o ­ rin o , 1901; R. Brugia, I p r o b le m i d é lia d e g e n e r a z i o n e , B o lo n ia , 1906: P. Petrazzini, L e d e g e n e r a z i o n e u m a n e , M ila n o . 1911, q u e s , in te lle c tu e lle s e t m o r a l e s d e l’s p è c e

L e d e g e n e r a z io n i u m a n e , M ila n o , 1889 ;

h u m a in e , P a r i s , 1 856;

— 115 —

•jţg — Unii tăgăduesc puterea educaţi unei, alţii îi dau o impor­ tanţă decizivă. „Sunt mii de secole de când rouă cerului cade pe stânci, fără ca să le facă roditoare“ — zicea Diderot. „Din ghinda, din care creşte stejarul -— adaogă Franklin, nu va eşi niciodată un măr“. „Educaţiunea — zice la rândul său La Bruyère — nu dă omului altă inimă, nici altă complexiune“ (1 ). Tot atât de sceptici în privinţa educaţiunei sunt Schopen­ hauer, Lombroso, Thomson, Wakefield şi-mai cu seamă Maudsley. Vorbind de caractere Schopenhauer spune că el „e a b s o ­ l u t in c o r ig ib il, fiindcă toate faptele omului isvorăsc dintr’un principiu intern, în puterea căruia omul, sub aceleaşi împre­ jurări face totdeauna acelaşi lucru, şi nu poate să facă alt­ fel“ (2 ). Lombroso deasemeni, crede împreună cu Guerry că, răs­ pândirea culturei şi a educaţiunei nu are nici un raport, nici de anologi e, nici de opoziţiune cu tendinţa la crimă şi sinu­ cidere, şi că educaţiunea, pe care noi o credem modificatorul suprem al natúréi omeneşti, nu a re n ic i o in flu e n ţă , nici în bine, nici în rău“ (3). E curios că, Englezii cári s’au ocupat foarte mult de cestiunile penitenciare şi la care criminalitatea nu e atât de intinsă ca pe continent, se arată tot atât de descurajaţi, poate chiar mai mult decât ceilalţi. „Când cineva va ajunge să convertea­ scă un vechiu hoţ, în lucrător cinstit — zice Thomson — va putea să schimbe şi o vulpe în câne domestic“ (4). Aceleaşi pesimis îl arată şi Wakefield, directorul închisorii din Newgate (Londra) : „Foarte puţine sunt cazurile în care un om, o femee sau un copil devenit hoţ să înceteze de a fi astfel. Exeepţiunile.sunt atât de rare, în cât nu merită să fie citate. Ori­ care ar fi cauzele, faptul este că hoţul se îndreaptă rareori, putem zice niciodată“ (5). 1) 2) 3) 4) 51

La Bruyère: D e s ju g e m e n ts , 84 ş i 85. Schopenhauer : A f o r is m e , t r a d , d e M a io r e s c u , IV -a e d . 1902, Lombroso : P e n s i e r o e m e t e o r i . M ila n o , 1878, p . 142 ş i 191. Thomson : T h e p s y c o l o g ie o f c r im in a ls . L o n d o n , 1870, p. 27. Wakefield c i t a t d e Girardin în d r o i t d e p u n ir . P a r i s , 1871.

p . 337.

116

—

—

— Nimeni însă nu e mai sceptic în privinţa educaţiunii ca Maudsley : „Nu există educaţiune pe lume care să poată să faca pe un pripi să dea struguri, sau pe un scaete să dea smochine ; tot astfel nici un muritor nu poate merge mai departe decât 3iatura sa, şi-i va fi totdeauna cu neputinţă să construiască cu oarecare stabilitate o inteligentă sau un caracter pe teme­ liile unei nature rele. ..Puneţi dela naştere în condiţiuni identice două persoane, supuneti-le la aceaşi educaţiune, şi, la fine, ele nu vor avea spiritul exact făcut pe acelaşi tipar, sau aceeaşi capacitate, după cum nu vor avea aceleaşi trăsături şi acelaşi obraz---„Este pentru om o soartă pe care strămoşii lui au făcut-o, şi nimeni, fie chiar capabil de a încerca lucrul, nu poate să scape de tirania organizaţiunei sale“l). Şi mai departe, vorbind de hot: „De adevăratul liot. paro­ diind ce se zice de adevăratul poet, se poate repeta că el se naşte iar nu devine hot“ 2 ). Şi Maudsley explică astfel cauza imposibilităţii de re­ formare a umului prin educaţiune : „ 0 adevărată reformă ar implica reformarea firei indi­ vidului ; dar cum s’ar putea ca ceeace s’a făcut prin succesiu­ nea generaţiilor, să se reformeze în intervalul unei singure vieţii ? Un maur îşi va schimba oare pelea, un leopard petele ? (3 ). 118 — Din contră alţii dau o mare importanţă educaţiunei : 0raţiu zicea : „Nemo adeo fenis est, ut non mitescere possit“. (4). „Nouă din zece părţi ale oamenilor —zice Hobbes— sunt ) |7

1) 2)

Maudsley : L e c r im e e t la fo lie , V - è m e Ibidem, p . 2 7 . In a c e s t s e n s s e p o t c i t a

é d . P a r i s , 1888, p . 19 şi 20. c u v in te le l u i L a c e n a i r e : „ J e

s u is n é a s s a s s in , c o m m e o n n a î t p o è te , c o m m e A v r il e s t n é c o q u in , c o m m e P a p a v o i n e e s t n é fo u “ ( L a c e n a i r e a p r è s s a c o n d a m n a t i o n , p . 54 d u p ă c it a ţ iu n e a lu i P r o a l : L e c r im e e t !e s u ic id e p a s s i o n n e ls p. 4 7 1 ). — „ C e v r e i s ă ta c , d o m n u le

P r e ş e d in te ?

—

z ic e a

M . P â r l ic i ,

un

r e c i d iv i s t, r ă s p u n z â n d

P r e ş e d i n te l u i C u r ţ ii c u j u r a ţ i d in F ă lc iu , c a r e ’1 î n t r e b ă d e c e n u s e la s ă d e r e le . — „ U n ii o a m e n i s u n t j u d e c ă t o r i , a lţii a v o c a ţi , a lţ i i c iz m a r i, a lţii t â l­ h a r i ; a s t a e m e s e r i a m e a “ . — Io n e s c u - D o lj, C u r i e r J u d ic . IX , p. 267, n o t a 4. 3) 4)

Maudsley : O p . Oratiu, E p is to l.

c it. p . 31. L ib . I, e p is to la

1.

117 —

buni sau răi, folositori sau vătămători prin efectul educa' ţiunei lor“ (1 ). După Helveţiu, „inegalitatea spiritelor provine din dife­ renţa educatiunei“, iar Locke afirmă că „din 100 de oameni, mai mult de 90 sunt ceeace sunt, bum sau răi, utili sau vătă­ mători societăţii, prin educaţiunea ce au primit. De educaţiune depinde marea deosebire ce este între dânşii“ (2 ). Pilangieri avea de asemenea mare încredere în puterea educatiunei. El arată că dacă educaţiunea a putut să inspire la Spartani, chiar femeilor, o mărinimie .şi o tărie care sperie imaginatiunea, de ce n’am putea să facem şi noi acelaşi lucru astăzi f ‘ (3). 119 - Adevărul însă nu este în nici una din cele două extreme „Este tot atâta exagerare — spune O. Greard — de a pretinde că educaţiunea nu poate nimic, şi că ar putea totul. Ea poate totul sau mai puţin, după fondul pe care se aplică“. Şi în ur­ mă Greard, citează cuvintele lui Diderot şi Franklin, p'e care le-am reprodus mai sus (4). Negreşit că ereditatea joacă un marc' rol, mai ales la oarecare persoane excepţionale, putem zice anormale. Relativ la aceste persoane, educaţiunea, fără ca să fie fără influentă, nu produce totuşi decât rezultate mediocre. Orice s’ar face şi ori cât s’ar îmblânzi tigrul, el nu va deveni un miel. Dacă se vor lua două ouă de raţă, una sălba­ tică şi alta domestică, dacă se vor cloci de aceiaşi găină şi vor trăi bobocii în aceeaşi curte şi în aceleaşi împrejurări, aceasta nu va împiedica cele două raţe să se deosibeaseă profund între ele încă dela început. Şi e natural să fie astfel, căci, după cum am spus, ceeace s’a îndeplinit prin stratificarea a mii de generaţiuni, nu se poate modifica într’o generaţiune sau două. Sunt animale pe care omul a izbutit să le domesticească 1) C e e d r e p t c ă t o t d â n s u l a z is c ă n u p u te m s ă a v e m p r e t e n ţ i u n e a d e a s c h im b a c a r a c t e r u l c o p iilo r . C â t e v a c u g e t ă r i a s u p r a e d u c a ti u n e i. P r e ­ a m b u l ş i S e c t. V . 2)

D u p ă c ita re a

dr. F. Laurent :

L e s h a b it u é s d e s

p r is o n s

de

P a ris .

L y o n - P a r i s , 1891, C h a p . X X V III, p . 581. 3 ) Filangieri : S c i e n z a d é li a le g is la z io n e , T . V , p. p a r t. I, c a p . I ş i t r a d . f r . T . II, p. 203.

12 şi 13. C a r t . IV ,

4 ) O, Gréard : E d u c a ti o n e t i n s tr u c tio n . D e r e n s e i g n e m e n t s e c o n d a i r e 2 -è m e é d . P a r i s , 1889, p . 94— 95.

118 —

din cea mai veche anticitate, şi ele au devenit tovarăşele fo­ lositoare ale vieţii sale ; domesticirea a devenit chiar eredita­ ră la ele. Dar sunt şi alte animale care n’au putut fi domesti­ cite prin educaţiune şi nici nu par să devină vreodată utiliza­ bile decât pentru menagerii. Cel puţin până astăzi, ştiinţa n’a ajuns să facă din tigrii, şacali, crocodili şi crotali nişte ani­ male folositoare domestice, şi nici nu pare că este aproape de a ajunge la acest rezultat. Tot astfel este şi cu firea omenea­ scă ; sunt firi care pot fi îmblânzite, altele care nu pot să fie, ci trebuesc ucise ca şerpii veninoşi, ori cel puţin făcute nevă­ tămătoare prin închisoare perpetuă. Toţi acei care contestă puterea educaţiunei recunosc im­ plicit nemărginita putere a altei forţe : ereditatea morală, care incontestabil, că uneori e atât de viţiată, încât prin mijloacele noastre actuale nu poate să fie îndreptată. Nu e însă mai puţin adevărat că educaţiunea pentru mul­ te persoane, al căror caracter nu e prea mult pronunţat, are o mare importanţă. Şi, dacă fizicul poate fi modificat prin in­ fluenţa mediului, din care principalul element este educaţiu­ nea, cu atât mai mult moralul va suferi această influenţă. In această privinţă Perez a avut multă dreptate să spună : „Sim­ ţul moral e una din facultăţile ereditare cele mai suscep­ tibile de a fi modificate prin impresiunile mediului încunjurător“ (1 ). Noi credem în educaţiune, şi chiar împreună cu J. Payot, credem că, pe lângă educaţiunea primită, omul îşi poate face şi singur educaţiunea, o autoeducaţiune (2 ). 119 4 — Din moment ce s’a ajuns la constatarea aproape unanim admisă, că ereditatea morbidă nu este totdauna fatală şi că12 1)

B. Perez :

2) 0

yo t :

L e s t r o i s p r e m i è r e s a n n é e s d e l ’e n f a n t. P a r i s , 1888, p . 338.

J. Pa­ Félix Alcan : B i­

fo a rte fru m o a s ă lu c ra re , c a re a a v u t un m e rita t su cces d e

L ’é d u c a ti o n

d e la v o lo n té , 3 3 -è m e , é d . P a r i s , 1910.

b lio th è q u e d e P h i l o s o p h ie c o n te m p o r a i n e . A u to r u l a r a t ă c ă o m u l a r e o m n i­ p o t e n t a a s u p r a id e ilo r, d a r p u t e r e a id e ilo r în l u p ta c o n t r a le n ii şi a s e n s u a lită ţii e s te a p r o a p e n u lă ; î n s ă id e ile t r e b u e s ă s e a lie z e c u s im ţim in te le cele b u n e şi a s t f e l p r in p e r s e v e r e n ţ ă p o a t e n u n u m a i s ă î n v in g ă p e c e le r e le , d a r c h ia r s ă s e t r a n s f o r m e î n o b ic e iu ri b u n e . — L a n o i s ’a u o c u p a t d e s p r e p u ­ t e r e a m o d if i c ă t o a r e p. 44— 48, ş i

a e d u c a ţiu n e i : /.

G. Aslan,

în P r e l e g e r il e

Găvănescul,

în C u r s u l d e p e d a g o g ie ,

s a l e la U n i v e r s i t a t e a d in B u c u r e ş ti ,

p u b lic a te s u b titlu l „ E d u c a ţ i a p r in s in e î n s u ş i “ , B u c u r e ş ti, M in e r v a ,

1907.

119 —

efectele ei funeste pot fi anihilate sau atenuate, implicit s’a recunoscut şi marele rol pe care educaţiunea îl poate avea în formarea caracterelor, (a). Desigur că nimeni nu mai susţine că educaţiunea este om­ nipotentă şi infailibilă ; din contra ea e adeseori neputincioa­ să sau mult prea redusă în rezultate. Problema mare care se discută astăzi, nu mai este deci dacă educaţiunea are sau nu vre-o influenţă în plurigeneza crimei, ci toată lumea ştiinţifică este preocupată de a găsi sis­ temul cel mai desăvârşit care să dea educaţiunei maximul de eficacitate. Pretutindeni sau organizat societăţi de e u g e n ic ă , cu me­ nirea de a contribui prin toate mijloacele ca omenirea să se regenereze, printr’o cât mai întinsă profilaxie şi terapeutică morală, fizică şi intelectuală. Aşa dar, rolul educaţiunei devine tot mai preponderent. Ceea ce desăvârşeşte însă rolul său este intervenţiunea de timpuriu, înainte ca spiritul să fi devenit refractar sub tira­ nia unui organism copleşit de tarele unei moşteniri funeste. Chestiunea metodei este deasemenea extrem de impor­ tantă, fiindcă felul în care educaţiunea are a se da variază de la copil la copil, de la temperament la temperament. In orice caz educaţiunea morală trebue să fie întovărăşită de o adecuată îngrijire medicală şi de condiţiunile unui mediu proprice (b). a ) A s u p r a e d u c a ţiu n e i în r a p o r t c u p r o b l e m a c r im i n a l it ă ţe i t r i m e t e m la :

Tarde,

E tu d e s d e p s y c h o l o g ie s o c ia le , P a r i s , 1 8 9 8 ;

à l a s c ie n c e s o c ia le , P a r i s ; L o n d r a 1896 ;

Toulouse,

Dr. Thulié,

Tallack,

R. Spencer,

L e d r e s s a g e d e j e u n e s d é g é n é r é s , P a r i s , 1900 ;

L e s c o n f lits i n te r s e x u e l s e t s o c ia u x , P a r i s 1 904;

e t h é r é d i té , P a r i s , A lc a n ;

In tro d u c tio n

P e n o l o g f c a l a n d p r e v e n t iv e p r in c ip e ls .

Proal,

Guy au,

Dr.

E d u c a tio n

L e c r im e e t la p e in e , e d . II, P a r i s , 1911 şi

J. Philippe et P. Boncour, A. Binet et Dr. Simon. L e s e n f a n t s a n o r m a u x , P a r i s , 1907 ; G. L. Duprat, L a c r im in a lité d a n s l’a ­ d o le s c e n c e , P a r i s , 1909; J. de Lannessan, L a lu tte c o n tr e le c r im e . P a r i s . 1910 ; Ai. de Fleury, L ’â m e d u c r im in e l, e d . III. P a r i s , 1913 ; A. Lorulot, C r i ­ m e e t S o c ié té , P a r i s , 1923, c u o b o g a t ă b ib lio g r a f ie la p a g . 315 ; Ugo Conţi. E d u c a ti o n e t le s u ic id e d e s e n f a n t s , P a r i s , 1907 ;

L e s a n o m a l ie s m e n t a le s c h e z le s é c o lie r s , P a r i s , 1905 ;

R i a d a t t a m e n t o a lla v i ta lib e r a d e i m in o r e n n i t r a v i a t i o s o t t o c u r a , în R iv is ta

G. Guilhermet, L e m ilie u c rim in e l, P a r i s , 1923, Chatterton Hill, H e r e d i t y a n d s é le c tio n in S o c io lo g y , L o n d r a , N. Amador, L a e u g e n ic a y l a r e c o n s titu c io n n a c io n a l, M a d r i d , 1922. P e n a le , X C III, p. 5 69 ; b)

p . 65. 1907 :

— 120 —

Rolul considerabil pe care legiuirile penale îl atribuesc astăzi educatiunei, vom avea încă ocaziunea să’l arătăm mai pe larg când ne vom ocupa de criminalitatea infantilă şi lupta contra acesteia. 120 - c) M e d iu l a m b ia n t, sau, ca să fim mai exacţi, împrejură­ rile în care vieţueşte omul, au de asemenea o mare înrâurire asupra voinfei sale(l). „Schimbaţi mediul social, mediul real — zicea Emile de Girardin, — şi omul se va schimba el în­ suşi“ (2 ). Abatele de Mably, avea de asemenea o atât de mare cre­ dinţă în puterea meziului social, şi în special a legilor, în cât zicea : „Sunt încredinţat că legile sunt vinovate de faptul că oamenii sunt răi“ (3) 1) M e d iu l a m b ia n t c u ...

.

;ine şi e d u c a ti u n e a ş i a tu n c i s e p o a te

p r e ti n d e c ă el l u c r e a z ă în t r e i m o d u r i a s u p r a in f r a c to r u l u i : a ) E l a f o r m a t g e n e r a ţi u n i le t r e c u te , a le a s c e n d e n ţi l o r i n f r a c to r u l u i ; b ) I - a d a t e d u c a ti u n e a ; c)

A c o n tr i b u i t la s ă v â r ş i r e a

a c tu lu i c r im i n a l , p r in

îm p re ju ră rile

d in m o ­

m e n tu l c o m ite r ii. 2) D u p ă E. d e c r im i n a l it ă ţi i : „ O u e

Q i r a r d i n , m iz e r i a

şi i g n o r a n t a

l’i g n o r a n c e

m is è r e

e t la

s u n t c a u z e le u n ic e a le

cesse

de

su b m e rg e r

( la

so ­

c ié té ) e t d e l a b lo q u e r, e t le m e u r t r e e t le v o l d i s p a r a î t r o n t c o m m e a d is ­ p a r u l ’a n th r o p o f a g ie p a r t o u t où la b a r b a r i e a f a it p la c e à la c iv ilis a tio n , e t a u s s i t ô t q u e d u p a in s ’e s t o f f e r t à la fa im . —

Em. de Girardin,

D ro it de

p u n ir . P a r i s , 1871, p . 346. T o t a c e e a ş i p a r e s ă fie şi id e ia lu i D o s to j e w s k y , d e ş i e l a d m ite ş i e r e ­ d i t a t e a . E l p u n e în

g u r a lu i I v a n K a r a m a z o v

t r e c e , şi o m e n i r e a v a p r o c la m a p r i n e x is tă c r im e şi p r in

a c e s te

c u v in te : S e c o le v o r

g r a iu l e r u d iţ i lo r şi î n ţ e l e p ţ i l o r c ă n u

u r m a r e p ă c ă to ş i, c i c ă n u e x i s t ă d e c â t flă m â n z i. N u ­

tr e ş te - i, d a c ă v r e i s ă fie v i r to ş i. F r è r e s K a r a m a z o v , T . I, p . 237, (é d . fr. P l o n N o u r r i t ) . C o n f r . C r i m e e t c h â t i m e n t, lib r. P l o n N o u r r i t , 1 1 -è m e é d . T . I, P . 307. Id e ia , d e a l t m in t r e l e a

c f a ls ă . H u m b e r tii în F r a n ţ a şi A n to n A rio n în

R o m â n ia m i e r a u n ici ig n o r a n ţ i , n ic i n u m u r e a u d e f o a m e ! 3)

De Mably :

O e u v r e s c o m p lè te s . P a r i s , 1794— 1795 T . IX , p . 329. In

a c e la ş sens C é s a r B c lia c , în p o e z ia lui s o c ia lă : P e d e a p s a c u m o a r t e a (d in 5 S e p te m b r ie 1847) : G â n d iţi la in s titu ţii, la şc o li în o b ila r e , L a î n le s n i r e a v ie ţii, l ’a a t ă r i i î n d e s tu l a r e , $ i a tu n c e a s ’a s t â r p i t Ş i c r im a şi h o ţia . E v iţiu l în p r a v ili. D e -a c i se n a ş te

r ă u l.

C u rm a ţi

a c e s te

s tă v ili

C e r e v o l t e a z ă o m u l ş i c el m a i lin iş tit. N a tio n a le 2 - a é d . P a r i s , 1857, p . 30, çi t r a d , f r a n c . C . B o llia c , P o é s i e s P a r is .' D e P o m m e r e t e t M o r e a u , 1857, p. 69.

— 121

Că împrejurările vieţei au o mare influentă asupra pur­ tării oamenilor lucrul este incontestabil. Ruşii sunt mai dispuşi la beţie, Italienii, mai ales cei din miază-zi, mai dispuşi spre omor. Wladimir Tschisch, profesor la Universitatea din Jurieff (Dorpat), care a studiat 673 de crime, dintre care 408 săvârşite de Estoni şi 265 de Letoni, ne spune că Estoni comit mai multe crime contra persoanelor şi contra proprietăţii decât Letonii, nu însă din cauză că ar fi mai puţin cultivaţi or instruiţi ca dânşii, ci din cauză că se disting biologic, unii fiind Fini iar ceilalţi Arieni (1). 121 — „Clima, schimbarea anotimpurilor, temperatura anuală— zice E. Ferri — determină totdeauna o manifestare diferită a infracţiunei. De aci rezultă că infracţiunile în contra proprietăţii, pen­ tru un motiv economic, contrariu raţiunilor atmosferice, sunt cu mult mai dese în climele, în lunile, în anii cei mai reci, pe când infracţiunile în contra persoanelor, printr’un efect fiziopsihologic direct legat cu schimbările metereologice, sunt mai dese în climele şi în anotimpurile mai calde“ (2 ). Acelaşi lucru îl constatase cu mult mai înainte Pastoret r „Astfel — zice dânsul —- crimele vor fi cu mult mai nume­ roase într’o ţară rece, în care natura sgârcită, înmulţind lip­ surile, refuză sau strică plăcerile, decât întro ţară caldă în care pământul poate servi de pat, unde fructele sunt pretutindenea, unde un om nu are trebuinţă să repare dezastrele unei ierni lungi, unde surâde totdeauna primăvara, mama speran­ ţei şi a fecundităţii. Pe de altă parte, acolo legile vor fi mai puţin aspre. .. 12 1)

R a p o rt

au

V -è m e

C o n g rè s

d ’a n th r o p o l o g i e

c r im in e lle . A m s t e r d a m ,

1901, C o m p te - r e n d u , p. 354. 2) E .Ferri : L a s c u o l a dru Damas-fiul, în f r u m o s u l cum

c r im in a le p o s itiv a , N a p o li, 1885, p. 34. s ă u „ R o m a n d ‘u n e

Alexan­

f e m m e “ , a r a t ă f o a r t e b in e

i n f lu e n ţa a t m o s f e r ic ă u n i tă c u a l t e c a u z e ( n e g li g e r e a fe m e ii d in c a u z a

p o litic e i, m o a r t e a m a m e i)

p o a te

c o n d u c e la

i n f r a c ţi u n e c h i a r p e o

fe m e e-

c in s tită ( D -n a d e B r y o n ) . A c e s t r o m a n e un e x c e le n t s t u d i u d e p s ic h o lo g ie . Ia r

Taine,

în L e s O r ig in e s d e la F r a n c e c o n te m p o r a in e . L a R é v o lu tio n . L 'A ­

n a r c h ie . T . I, P- 4 (e d . H a c h e t te , P a r i s ,

1 9 0 9 ): „ L 'o b é is s a n c e g é n é r a le , qui

f a it la p a ix p u b liq u e , d é p e n d d ‘un d e g r é a jo u t é o u ô té a u s e c ou à l 'h u m i d e , a u f r o id o u a u c h a u d . E n 1788, a n n é e t r è s s è c h e , la r é c o l te a v a i t é t é trè s ' m a u v a ise “ . .

— 122

„Rodnicia sau stârpiciunea pământului influenţează mai mult asupra moravurilor decât asupra legilor. Cineva e hoţ sau tâlhar într’o ţară sterilă, indolent şi voluptos într’o ţară fertilă. S u f le tu l ia im p r e s iu n e a c lim a tu lu i. Arzător sub un cer arzător, el este meditativ sub un cer rece“ (1 ). G. Tarde recunoaşte de asemenea influenţa mediului so­ cial. După ce constată, din cărţile d-rului Lacassagne, că infecţiunea criminală are în Franţa 4 focare, Paris, Nantes, Bor­ deaux şi Marsilia, dânsul adaogă : „Suntem dar îndrituiţi să credem că cea mai mare parte din oamenii recunoscuţi vino­ vaţi pentru această crimă, au fost astfel, fiindcă au avait ne­ norocirea să se nască sau să se stabilească în sânul său în ve­ cinătatea Babilonilor noştri, în loc să se nască sau să trăiască în Auvernia“ (2). Deasemenea locuinţele au o mare influenţă asupra cri­ minalităţii (3). 122 — Nu numai că împrejurările fac caracterul omului, dar chiar schimbarea lor are totdeauna o repercusiune în purtarea omului. Aceiaşi persoană, din cauza împrejurărilor, e uneori veselă, dispusă şi binevoitoare cătră toată lumea, chiar către vrăjmaşi, pe când alteori e trista, aspră, supărăcioasă şi ne­ dreaptă chiar către cei mai de aproape ai săi. Să dăm nn exemplu tipic, pe care toţi, mai ales muncitorii intelectuali, îl verifică pe fiecare zi. Toţi ştim şi suntem convinşi că studiile sunt în timpul de­ mocratic în care trăim, unul din cei mai importanţi factori de isbândă în viaţă ; de aceia toţi muncim şi ne sacrificăm tim­ pul şi plăcerile tinereţii spre a studia. Totuşi, totdeauna studiem când avem timp disponibil ? Şi, mai ales totdeauna studiem cu aceiaşi plăcere ? Evident că nu ; sunt zile în care omul simte neplăcere să pună mâna pe123 1) 2)

Păstorei: G. Tarde:

L o is p é n a le s , T . II, p a r t . I I I - a , p . 185 şi P h i l o s o p h ie p é n a le , p. 293. A c e a s t a

nu

186.

î tn p e d e c ă în s ă p e

T a r d e d e a a d m ite r e s p o n s a b i li t a t e a , „ u n e v i r t u a l i t é v r a i m e n t é ta n t e n e u x . qui s ‘e s t r é a lis é e m o in s p o u r

g râ c e

au

s é j o u r d e s v ille s, m a is n e l e u r a p p a r t i e n t p a s

c e l a “ . T e o r i e f a ls ă , c ă c i v i r t u a l i t a t e a

în s ă ş i p r o v e n e a

d in c r e ­

d i ta t e , a s u p r a c ă r e ia lu c r a s e t o t m e d iu l s o c ia l. 3) V.

V ezi un

Erbiceanu,

s tu d iu

r e la ti v

la

in flu e n ta

lo c u in ţe i

a su p ra

c r im i n a l it ă ţi i :

T e n d in ţe le n o i a le d r e p tu lu i. Ia ş i, 1906, p . 489 -506, v e z i şi

c e le z is e d e n o i r e la ti v la e f e c tu l p e d e p s e lo r p r i v a t i v e d e lib e r t a t e . N o . 1832.

123

carte, oricât de mult ar- voi să citească şi să înveţe, şi sunt altele în care pare dispus să devore ştiinţa, aprofundând oestiunile cele mai grele. Toată lumea ştie că dimineaţa omul studiază cu plăcere, că, după un dejun sau un prânz copios, şi cu atât mai mult când simte foamea şi nu are ce mânca, nu poate studia nimic. P le n u s v e n te r n o n s tu d e t lib e n te r .

Sunt dar împrejurări care dictează voinţei omului şi o conduc întocmai ca pe un instrument ; această idee a expri­ mat-o şi marele nostru cronicar Miron Costin, când a zis : Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi (1 ). 3 — Aceste împrejurări sunt atât de multiple şi diferite, încât e greu a enumera chiar pe cele principale. C. Lombroso a scris o monografie spre a arăta influenţa meteorilor asupra crimi­ nalităţii (2). S’au scris deasemenea multe volume spre a arăta şi influenţa factorilor economici şi a legilor. însuşi L. Proal, care e un spiritualist, povesteşte un caz interesant, care arată cât de mare poate fi influenţa sugestiunei : O calfă de negustor întristată de mustrările stăpânului său se hotărăşte să se arunce în Sena ; pe drum întâlnind doi camarazi ai săi şi povestindu-le faptele şi hotărârea lui, se decid câte trei să se arunce în Sena. „Las lectorului — zice 1) M . 2 )C . g ă s im

Cogălniceanu : C r o n ic e le R o m â n ie i, T . I, Lombroso : P e n s i e r o e m e te o r i. M ila n o ,

p. 329. 1878.

In

a c e a s tă o p e ră

m u lte l u c r u r i i n t e r e s a n t e r e l a t i v e la in f lu e n ţa m e d iu lu i. „ M o d if ic ă r ile

p e c a r e le s u f e r ă c r e e r u l b o ln a v d in c a u z a m e t e o r i l o r , c o n f ir m ă d i n c e în c e m a i m u lt c ă a li e n a ţ iu n e a e o b o a lă a c o r p u lu i, c ă c u g e t a r e a e s u p u s ă c a si t o t c o r p u l, c a şi t o a t ă m a t e r i a l a in f lu e n ţe le e x t e r n e “ (p . 27). L o m b r o s o c i t e a z ă p e V ille m a ir , c a r e a o b s e r v a t c ă 9 d i n 10 s in u c id e r i s ‘a u î n tâ m p la t în z ile le p lo io a s e şi î n t u n e c a t e p. 136). M a i d e p a r t e a r a t ă , d u p ă Q u e r r y , c ă a s a s i n a t e l e ş i a lt e a t e n t a t e d e p in d d e lu n ile a n u lu i (m a i m u lte în lu n ile c ă ld u r o s e , a p r o a p e în d o it m a i p u ţin e î n c e le f r i g u r o a s e ) , a ş a c ă s e p o a t e fa c e u n c a l e n d a r c r im i n a l d u p ă i n t e n s i t a t e a s p e c iilo r i n f r a c ţi u n i lo r (p. 139— 142). In fin e el c i t e a z ă c u v in te le lu i M o n t a ig n e : „ S i m a s a n t é m e s ie d e t l a c la r té d ’u n b e a u j o u r , m e v o ilà h o n é t h o m m e “ , şi p e D i d e r o t : „II m e s e m b le q u e j ’a i l’e s p r i t fo u d a n s le s g r a n d s v e n t s “ , şi p e M a in e d e B i r a n , filo s o f s p ir i­ t u a l i s t p r in e x c e le n ţ ă , c a r e în J o u r n a l d e m a v ie in tim e , s c r i e „ n u ş t i u cu m se f a c e c ă în z ile le d e t im p u r â t , e u îm i s im t in te lig e n ţa ş i v o i n ţa c u to tu l a l t a c a în z ile le s e n in e “ ( p . 143— 1 4 4 ). C f r .

A. 1. Odobescu,

D o a m n a C h ia jn a ,.

B u c . e d . 5 -a , 1894, p. 9 9 : „ O m u l c a f ir e a , z â m b e ş te c u s o a r e l e , s e t u r b u r ă cu i u r t u n a ; f ie ş te c e s c h i m b a r e a n a t ú r é i a r e u n r ă s u n e t :n in im a s a ; fieştece f r u n z ă c e c a d e în g ă l b e n it ă t o a m n a , l a s ă u n d o r în s u f le tu - i î n t r i s t a t “ .

124 —

Proal — grija ca să tragă el însuşi coneluziunea psihologică a acestui fapt şi să vadă cum omul, care cu drept cuvânt e de­ finit de spiritualişti un om liber şi dotat de raţiune, este în realitate puţin raţional şi lipsit de libertate prin influenţa unui cuvânt, unei sugestiuni“ ( 1 ). 124 — Filozoful Seneca a rezumat foarte bine influenţa mediu­ lui prin aceste cuvinte : „Se iau obiceiurile delà aceia cu care cineva se adună ; şi, după cum oarecare boale se iau prin contactul corpului, tot astfel şi sufletul transmite relele sale celor din apropiere“ (2 ). 125 ■ — Acestea sunt forţele care lucrează asupra voinţei omului. Voinţa omului este dar exprimându-ne cu termeni mecanici, o rezultantă provenind din' trei forţe : natura omului, educaţiunea şi mediul ambiant, sau, ţinând seamă că educaţitmea este şi ea o circumstanţă externă, din forţe interne şi externe. Omul nu poate avea o voinţă decât aceia a naturei, a educaţiunei şi a împrejurărilor în care trăeşte. „Orice act — zice P. Bourget — parafrazând o definiţiune a lui Spinoza —- nu este decât o adunare. A spune că omul e liber, este a susţine că în sumă este mai mult decât în ele­ mentele adiţionale“ (3). 126 — Chiar ceia ce se numeşte capriţiu, nu este în realitate decât o rezultantă a eredităţii, a educaţiunei şi a împrejură­ rilor. In primul congres de antropologie penală, ilustrul Molescbott, combătând pe Righi, care susţinuse liberul arbitru, a dat un exemplu nostim de influenţarea voinţei, care i-a atras felicitările şi aplauzele întregului congres : „Domnilor, am venit aici cu intenţiunea de a nu atinge chestiunea libe­ rului arbitru : făcând violenţa la ceeace ar putea să consi­ dere ca liberul meu arbitru, d-1 Bighi a schimbat hotărârea mea“ (4). 1) 2)

L. Proal : L e Seneca: D e

c r im e e t le s u ic id e p a s s i o n n e ls . P a r i s , 1900, p . 323. Ira

III, 8 ;

S u m m u n tu r a

c o n v e r s a n t ib u s m o r e s ;

q u a e d a m in c o n t a c t a s c o r p o r i s v i t i a t r a n s il i u n t, i t a a n i m u s x im is t r a d i t .

m a la

et ut

su a p ro -

3) Ap. Sc. Sighele : L a t h e o r i c a p o s i t iv a d é l i a c O m p lic ità , 2 - a e d ., T o r in o , 1894, p . 56, n o t a 2. 4) A c te s d u 3 2 0 — 321.

1 -èl C o n g r è s d ’a n th r o p . c r im in e lle . R o m e , 1886— 1887, p.

—

125

—

In realitate nu există acţine a omului reflectată sau in­ stinctivă, care să nu provină din cauza firei, educaţiunei or circumstanţelor în care el s’a aflat. Aşa că, în realitate, după cum scrie Tarde : „In acest preţios autocrat e imposibil să vedem alt lucru decât un automat, sau mai bine zis un mo­ narh constituţional, însărcinat să contrasemneze toate derizi­ unile schimbătoare şi contrarii ale miniştrilor succesivi*' (1 ). In zadar se vorbeşte de libertatea morală. După ce viteaza art. 37 c. pen. oland., 46 ital., 71 belg., 319 şi 398 austr., Dr Wahl adaogă : Aşa dar, pretutindenea răsună acelaş imn în contra liberului arbitru, şi totuşi, cum zice Krafft-Ebing (Medeeine légale des aliénés): omul e sclavul mediului, şi mai cu seamă a trei factori : origina lui ancestrală, educaţiunea lui, raporturile exterioare şi întâmplările existenţii sale“ (2 ). 127 — Negarea liberului arbitru e un punct unanim admis de adepţii şcoalei pozitiviste şi formează una din notele caracte­ ristice ale şcoalei (3). Ridicându-se asupra acestei chestiuni o discuţiune în con­ gresul de antropologie penală din Roma, din 1885, Moleschott, nici nu voia ca ea să fie discutată în congres. „Pentru mine — spunea dânsul — chestiunea e rezolvată, şi ea formează baza lucrărilor noastre. „Dacă voim să o discutăm din nou, vom intra fără să voim în metafizică, şi nu vom putea face nici un pas. Mărtu­ risesc că acest lucru îmi pare foarte inutil“ (4). Aceste cuvin­ te, ne spune procesul verbal al şedinţei, au fost primite cu aplauze unanime, şi mai toţi membrii congresului au felicitat 1)

G. Tarde :

E t u d e s p é n a l e s e t s o c ia le s . P a r i s , 1899, p. 176. A c e la ş i lu c ru

îl s p u n e J . P a y o t , v o r b i n d

d e l u p ta n a tu r e i

( p e n c h a n t)

cu

in te l ig e n t a ; ea

c o n s i m t e a - i l ă s a g l o r ia d e ş e a r t ă d e a s e c r e d e r e g in ă , d a r în r e a l i t a t e i n te ­ l ig e n t a e o r e g in ă c o n s t it u ţ io n a l ă , c a r e f a c e p a r a d e , p e r o r e a z ă , d a r n u g u ­

J. Payot : L ’é d u c a ti o n d e l a v o lo n té , 3 3 -è m e é d . P a r i s , p . 50. D r.Wahl : L e c r im e d e v a n t l a s c ie n c e . P a r i s , 1910, p . 259. G. Tarde : P h il. p é n a le , 2 - è tn e é d . P a r i s , 1891, p . 55. „ D iv e r g in te le

v e rn ea ză . 2) 3)

î n t r e v e c h e a ş i n o u a d o c t r i n ă s e r e f e r ă la t r e i p u n c te : L ib e r u l a r h i t r u a f i r ­ m a t d e u n a , n e g a t d e c e a l a l t ă “ , e tc . 4 ) A c te s d u 1 -è r C o n g r è s d ’a n t h r c p . c r im ., p . 320— 321. In a c e l a ş s e n s

Puglia,

M a n u a le d i d i r i t t o p e n a le . 1890, v o l. I, p . 50. T o tu ş i, în C o n g r e s u l de

a n tr o p o l o g i e p e n a l ă d in 1896 d in G e n e v a , s ’a d i s c u t a t d i n n o u c e s t i u n e a li­ b e r u lu i a r b it r u . ,

126 —

pe orator, ceeace probează câ asupra acestui punct, aproape toţi membrii congresului, adepţi şi adversarii teoriilor lombrosiane, au fost de aceeşi părere. Vorbind de divergenţele şcoalei, Tarde ne spune că : „în­ ţelegerea pare că nu domneşte decât asupra acestor puncte fundamentale : credinţă în evoluţiune şi negarea liberului ar­ bitru şi a responsabilităţei morale“ (1 ). La rândul său E. Ferri, scrie : „Principiul esenţial al ordinei morale, aşa cum e stabilit de doctrinele nouă, e negarea liberului arbitru“ (2 ). 128 _ Şi apoi, cu o claritate admirabilă, dânsul rezumă teoria deterministă în aceste puţine linii : „Liber înseamnă ceeace e cu totul sustras dela influenţa neapărată a cauzelor, şi omul necunoscând sau neobservând toate motivele, toate cauzele care-1 determină la cutare act voluntar, mai mult decât la altul, este adus să creadă că în consecinţă voliţiunea sa scapă de acţiunea cauzelor, este liberă, este ea însăşi propria sa cauză (3). „Iată pentru ce omul crede în liberul său arbitru. Pentru a doborâ iluziunea, ar trebui să lăsăm la o parte abstracţiunile voinţei şi ale libertăţii şi să punem întrebarea : un act de voliţiune este, da sau nu, efectul cauzelor care-1 determină 1“ (4). In realitate este o mare doză de adevăr în cuvintele pe care le adresează Jocasta lui Oedip : „Vai! vai! nenorocitule; acesta e singurul nume pe care pot să ţi-1 dau, şi nu-ţi voi da altele. Nu te voi numi vinovat. Vinovat nu eşti tu, ci creerul tău care este rău conformat, societatea în care ai trăit. Virtu­ tea şi viciul sunt produse ca zahărul şi vitriolul“ (5 ). 129 — Dar, dacă adepţii şcoalei pozitiviste se înţeleg asupra negaţiunei liberului arbitru, se pare că e o deosebire importantă în ceeace priveşte preponderenţa cauzelor infracţiunii; anume şcoala franco-belgiană dă mai multă importanţă mediului so1.

G. Tarde:

P h i l o s . p e n . 2 - e m e e d .., p. 51.

2) E. Ferri: T e o r i c a d e ll im p u ta b ilita e n e g a z io n e d e ll l ib e r o - a r b i t r o . F ir e n z e 1878, p . 1. 3) A c e s ta e p ă r e r e r e a S f. A u g u s ti n : D e c i v i t a t e D e i V . c a p . IX , c a r e c re d e c ă : E t h u m a n a e v o lu n ta te s h u m a n o ru m o a m e n ilo r s u n t c a u z e le a c ţ i u n il o r l o r ) . 4)

E. Ferri; ib id e m . Proal: C r im e

5) D u p ă

o p e ram

c a u s a s u n t “ , ( v o i n ţa

e t s u ic id e p a s s io n n e ls .. P a r i s , 1900, p . 642.

127

cial, pe când din contră Lombroso şi discipulii săi dau pre­ ponderenţa cauzelor interne. ■J30 — Negreşit ca nn vom ţine seamă de o acuzare nedreaptă, ca să nu zicem pătimaşă, acuzare făcută deja în congresul de antropologie penală din Roma, şi căreia s’a răspuns cu suc­ ces chiar în acel congres, acuzarea că Lombroso ar tăgădui importanţa mediului social. Cu drept cuvânt ne spune el : „Nu am scris eu un mare volum intitulat Cugetare şi meteori (i), în care m’am ocupat numai de influenţele fizice. Pentru ceeace priveşte mediul moral primesc imputarea, însă justifi­ carea mea e uşoară, tocmai din cauză că adversarii noştri se ocupă prea mult de aceste chestiuni, şi pentrucă vechii scriitori le-au dat prea mare importanţă, şi le-au luminat de toate părţile, noi credem că nu trebue să ne mai încurcăm cu ele : nu scrie cineva volume spre a proba că soarele ne lu­ minează“ (2 ). 131 — E. Perri răspunde deasemni ironic, însă cu multă drep­ tate la această acuzare : „Când îmi reprezint înlesnirea mai mare pe care oricine o are, fără cercetări experimentale să vorbească de mediul social, mult mai vizibil şi evident decât anomaliile organice şi psihice, apoi când aceste întâmpinări nu reprezintă o idee preconcepută din tendinţa politică de a nu vedea nimic afară de anomaliile organismului social, atunci ele reprezintă o specie de spiritualism larvat, care nu ştie să se hotărască a primi datele eredităţii organice şi psihi­ ce şi consecuenta negare a liberului arbitru“ (3). Chiar în Congresul delà Roma, combătând această acu­ zare nedreaptă, Ferri spunea că dovada inexactităţii afirmării că şcoala italiană face numai antropometrie şi anatomie este însăşi împărţirea congresului în două secţiuni : una de biolo­ gie penală şi alta de sociologie penală (4 ). 1) V o lu m u l n u e m a r e , c u m a f ir m ă L o m b r o s o ; e v o lu m u l a l X V I - I e a , al B ib lio te c e i ş tiin ţif ic e 1878, în 8 ‘, X , 221.

2)

i n te r n a t i o n a l e ,

i n titu la t

„ P e n s ie ro

e

m e te o ri“ .

C . L o m b r o s o : L ’A n th r o p o lo g ie c r im in e lle e t s e s r é c e n t s p r o g r è s , P a ­

ris , 1890, p. 19; C o n f r . A r c h i v e s d ’a n th t r o p . c r im ., a n IV , p. 542 d ’a n t h r o p . c rim . d e P a r i s ) . 3)

M ila n ,

E. Ferri:

(C o n g rè s

S o c io lo g ia c r im in a le , p . 236; în t r a d f r a n c e z ă a c e a s t ă p a r te

a f o s t s u p r i m a t ă , c o n s i d e r â n d u - s e p r o b a b il o p r e a v io le n tă p o le m ic ă ş i a p o s P o f ă a d r e s a t ă ş c o a le i f r a n c o - b e lg ia n ă . 4) A c te s d u C o n g r è s d e R o m e , p. 171.

— 128 —

In Congresul de antropologie penală din Amsterdam. Ferri a răspuns din nou acestei acuzări, spunând : „Dela pri­ mele publicaţiuni, noi am dat în Italia formulei criminal-născut semnificarea p r e d o m in ă r ii nu influenţii exclusive a condiţiunilor organice ale criminalului născut... In continuu am spus că crima e totdeauna rezultatul a trei ordine inseparabile de condiţiuni determinate ... D. Lombroso n’a cugetat nicio­ dată altfel. Numai fiindcă era mai greu a descoperi condiţiunile antropologice ale criminalităţii, partea operei sale care se ocupă de anomaliile organice şi psihice ale criminalului a primit o mai mare desvoltare, pentrucă descoperirile pe acest teren se înmulţesc din zi în zi“ (1 ). Ferri observă că, departe ca şcoala lombrosiană să fi tă­ găduit influenţa mediului, tocmai acei care dau infracţiunii o explicare sociologică, tocmai ei sunt exclusivişti (2 ). Dealtmintrelea în nenumărate.rânduri, dânsul recunoaşte şi repetă că infracţiunea nu e un fenomen de ordine exclusiv biologică, ci un fenomen mixt în care intră elemente biologice, fizice şi sociale (3). O recunoaşte foarte clar când spune că chiar un om cin­ stit poate deveni un infractor, şi când citează pe Romagnosi care zice că fiecare din noi poate viola codicele penal (4). O mai recunoaşte când afirmă, în sens contrariu, că omul oricât de predispus spre infracţiune ar fi, dacă are norocul să trăia­ scă întrun mediu foarte favorabil, poate să moară fără să violeze codicele penal (5). 132 — Garofalo deasemeni nu pretinde că factorul individual ar fi singura cauză a criminalităţii ; susţine numai că există o diateză criminală în unii indivizi, şi ca probă că sărăcia nu este cauza unică a criminalităţii, este că nu toţi săracii sunt criminali (6 ). In fine dr. A, Marro, la finele operei sale sub titlul „Te­i ii

C o n g r e s c f a n t h r o p . c r im . d ’A m s t e r d a m , p. 429 ş i 4 3 0 ; C o n f r . S o c io ­

lo g ia c r im in a le e d . 3 -a it., p. 136.

2) E. Ferri: S o c ilo g ia c r im in a le , p . 118 şi 130. 3) Ibidem, e d . 3 - a it., p. 118, 127, 128 ş i 136. 4 ) E. Ferri: L a s c u o la c r im in a le p o s i t iv a , p . 32— 33. 5) E. Ferri: L a s o c io lo g ie c r im in e lle , e d . fr., 1905, p. 106. ------ 6) Garofalo: Criminclogia, e d . 2 - a ita l., p. 97. Cofr. Dr. Em. Laurent; L ’a n th r o p o lo g ie c rim in e lle . P a r i s , 1891, p . 46.

129 -

rapia infacţninei'1, arată deasemeni că infracţiunea are şi cauze sociale (1 ). Observăm dealmintrelea, că nici nu se putea ca nişte spi­ rite atât de luminate, cum sunt corifeii şcoalei pozitiviste lom brosiane, să ignoreze un principiu atât de elementar al deter­ minismului, complexitatea forţelor determinate. înlăturând această critică neîntemeiată, rămâne totuşi discuţiunea serioasă în ceea ce priveşte preponderenţa cauze­ lor criminalităţii. 133 — Unul din cei mai însemnaţi reprezentanţi ai şcoalei franco-belgiane (2), dv. Lacassagne, profesor de medicină .legală la Facultatea de medicină din Lyon, pe care Tarde îl consi­ deră nu un discipul ci un emul al lui Lombroso (3), susţine că factorul individual nu are decât o înrâurire foarte mică. Dacă predomină, şi dacă partea patologică se arată atât de mult încât evidenţa ei este manifestată, atunci individul e un nebun iar nu un infractor“ (4). Tn congresul de antropologie penală din Roma, voind să 1)

Dr. A. Marro:

I c a r a t t e r i d e i d e lin q u e n ti. T o r in o , 1887, C a p . X X V III,

p. 4 50 şi u r m .; C o n f r . ş i r e z u m a r e a a c e s t o r id e i d e

A. Vaccaro:

Q e n e s i e fu n -

z io n e d e lle le g g i p e n a le . T o r in o , 1908, p. 208. 2 ) Z ic e m ş c o a lă c a s ă im ită m p e T a r d e : „II e s t à r e m a r q u e r q u e l’é c o le f r a n ç a is e ( s ic ! ) fo n d é e à L y o n p a r le d r . L a c a s s a g n e s e d is tin g u e n e tte m e n t p a r s a s a g e s s e p a r s o n c a r a c t è r e p r a ti q u e e t s o lid e d e l’é co le i ta l ie n e “ . E tu ­ d e s p é n a le s , p. 354, n o tă . N e te m e m c ă în a c e s t e lin ii T a r d e c m a i m u lt u n b u n p a t r i o t , d e c â t u n a d e v ă r a t o m d e ş tiin ţă .. 3)

G. Tarde:

P h ilo s o p h ie p é n a le , p. 47. I a r ă ş i u n p a t r i o t i s m î m p i n s p â n ă

la ş o v in is m în lin iile d e m a i s u s r e p r o d u s e t e x t u a l d e

Dr. E. Laurent :

L ’a n ­

t h r o p o lo g i e c r im in e lle e t le s n o u v e lle s t h é o r i e d u c rim e ; P a r i s , 1891, p.. 9. D r. L a c a ssa g n e ,

a le c ă r u i m é r i t é ş tiin ţif ic e n im e n i n u le p o a t e tă g ă d u i;-, n u

p o a te s ă fie u n e m u l a l lu i L o m b r o s o , p r i n t r e a lte m o ti v e şi p e n t r u a c e la c ă L o m b ro so a

deschis calea,

p e u rm e le c ă r e i a a m e r s d r . L a c a s s a g n e .

In f ă r ă d e a c e a s t a d r . L a c a s s a g n e p o a te s ă fie c u a t â t m a i p u ţ in u n em u l a lu i L o m b r o s o p e t e r e n u l p o z itiv is m u lu i p e n a l , c u c â t d â n s u l a s u s ţ i n u t lib e ­ ru l a r b it r u în c o n g r e s u l d e a n tr o p o l o g i e p e n a l ă d in R o m a p e m o tiv u l p u e ril, c ă „ o n n e d é t r u i t r é e lle m e n t q u e c e q u e l ‘on r e m p la c e . N o s t r a v a u x

d o iv e n t

m o n t r e r q u ‘il e x is te u n e c o n s c ie n c e s o c ia le , p a r n o s e -fo rts il f a u t t r o u v e r s e s r è g l e s “ . A c te s d u C o n g r è s d e R o m e , p. 167. P r i n u r m a r e , d r . L a c a s s a g n e r e n e a g ă c h ia r b a z a ş c o a le i p o s itiv is te p e n a le . 4 ) P r e f a ţ a o p e r ii P a r i s , 1890, p . III.

I. Tanoviceanu, vol. I.

dr. E. Laurent :

L e s h a b it u é s d e s p r i s o n s d e P a r i s , L y o n

9

130 —

arate importanţa mediului social ca factor ;al criminalităţii, dr. Lacassagne a făcut următoarea compa#ăţiune : „Mediul social este bulionul de cultură al criminalităţii, microbul este criminalul, un element care nu are importanţa decât din mo­ mentul în care-1 face să fermenteze“ (1 ). Această comparaţiune a avut un mare succes, şi, din 1885, cum a zis cu mult spirit Lombroso, criticii Francezi şi dr. Lacassagne n’au încetat de a ne nutri cu faimosul bulion al d-rului Lacassagne. 134 — Nimeni nu poate tăgădui influenţa mediului, însă nu trebue a-1 considera ca o cauză unică a criminalităţii, ori a exa­ gera prea mult importanţa sa. Nu putem admite cu E. de Gi­ rard in că mizeria şi ignoranţa sunt cauzele unice ale crimina­ lităţii, nici cu Abatele de Mably că dacă oamenii sunt răi vina este a legilor. Este o exagerare, putem zice o inexactitate, cînd Gumplovici, întrebându-se ce e crima, şi dacă ea este o faptă individuală, răspunde : nu e de loc. Ea e un fenomen psiho­ social, căci crima este şi ea un act social îndeplinit de individ. Cine a ucis pruncul abia născut 1 Mama 1 Nu. Societatea care critică pe fata înşelată. Cine a furat % Săracul care suferă de foame i Nu, ci tot societatea caro nu-i lasă alte mijloace de trai (2 ). J3 5 — Insă s’a răspuns cu drept cuvânt acestor exclusivist! chiar în congresul de antropologie penală din Roma. „Dacă nu se admite factorul individual al infracţiunei — zicea Fioretti — factorul social singur e cu totul neîndestulător spre a explica,produeţiunea infracţiunii. Trăim cu toţii în aceleaşi me­ diu social, oamenii cinstiţi şi infractorii. Cum se face dar că infractorul singur răspunde la solicitările mediului ambiant

X

... _ 1) A c te s d u C o n g r è s d 'a n th r o p o l o g i e c r im in e lle d e R o m e , p. 166. 3)

Gumplovitsch:

A p e r ç u s s o c io lo g iq u e s , p. 14. In a c e la ş i s e n s u n a rtic o l

in „ V iito ru l s o c ia l“ , l a ş i, N - r e le 8 — 12 p. 210— 223 şi p . 379. A u to r u l, d . C . P e t r e s c u , a d u c e p r o b e c ă c r im a a r e c a u z e s o c ia le , d a r e s te e x c lu s iv , c r e z â n d c ă n u m a i a c e s t e a s u n t c a u z e le c r im i n a l it ă te i . In a f a r ă d e a c e a s t a , s ţ k f e tă ţ ii i s e m a i i m p u t ă d e m u lţi şi p e r v e r t i r e a d e ­ ţ in u ţilo r d in în c h is o r i. I n ÿ c W g r e s u l p e n it e n c i a r d in L o n d r a , u n u l d in m e m b r ii a z i s : „ S o c ie t a t e a e î n - m a r e p a r t e r ă s p u n z ă t o a r e d e c r im e le c e s e c o m it; în a c e s t e lo c u r i b l e s te m a t e u n d e e a a d u n ă pe r ă u f ă c ă t o r i ce s ă v â r ş e s c un m a r e n u m ă r d e in ir a c ţiu jjţ;...“ . V e z i

R. Roland,

D e l ’e s p r i t d u d r o i t c rim in e l, p. 451.

V e z i şi c u v in te le d e p u ta t u lu i s o c ia lis t g e r m a n H a a s e , la a c e la ş c o n g r e s .

—

131

—

printr’o reacţiune criminală, pe când omnl de treabă răspunde printr’o retttiiine cinstită, prin muncă săvârşită cu sudoarea frunţii saurai). Acelaşi lucru îl spune E. Ferri, ceiace este cu atât mai important cu cât vine de la un socialist, căci este ştiut că so­ cialiştii atribue.se criminalitatea şi toate relele sociale organizaţiunii defectoase a societăţii burgheze (2 ). .,Dacă crima ar fi exclusiv produsul mediului social, cum s’ar putea explica acest fapt cotidian, că în acelaşi mediu so­ cial şi în împrejurări egale de mizerie, de abandon, de lipsă de educaţie; din KK) de indivizi, de exemplu, 60 nu cernit cri­ me, şi din cei 40 care rămân, 15 preferă sinuciderea, 5 din con­ tră devin nebuni, 5 ajung să devină numai vagabonzi nepericuloşi şi ceilalţi 25 comit crime ? Şi printre aceştia, pe când mulţi se mărginesc de ex. : la furt fără violenţă, pentru ce alţii comit furturi cu violenţă, şi chiar delà început înainte ca vic­ tima să ameninţe sau să se revolte, sau să ceară un ajutor, co­ mit un asasinat cu singurul scop de a fura“ ? Ferri conchide spunând că „Mediul social contribue să facă să răsară crima, el nu o crează“ (3). 136 — Dostojewsky însuşi, care pune în gura lui Ivan Kara­ mazov cuvintele că „nu există crime şi prin urmare păcătoşi, că nu există decât flămânzi. Nutreşte-i dacă vrei să fie virtoşi“ (4), recunoaşte totuşi şi importanţa elementului indivi1) A c te s d u C o n g r è s d ’a n th r . c r im . d e R o m e , p. 169. 2) D o s t o j e w s k y p u n e în g u r a lu i R a z o u m ik in v o r b i n d d e s o c i a l i ş t i c ă , ei a u o te o r ie c a r e e o p r o t e s t a r e c o n t r a o r d i n e i s o c ia le ; p e n tr u ei o m u l e îm ­ p i n s l a c r i m ă p r in in f lu e n ţa i r e z is tib ilă a m e d iu lu i, ş i prin ea-^ingură, ei n u a d m i t a l t ă c a u z ă a a c t e l o r c r im in a le . Dostojewsky, C r i m e e t c h â t i m e n t , P lo n N o u r r i t , 1 1 -è m e e d . T . V . p . 307. C o n f r . F e r r i ; L a s o c io lo g ie c r im in e lle . P a ­ r is , 1905, p. 211. „ S o c ia lis m u l s e n t im e n ta l c o n s i d e r ă i n f r a c ţi u n e a c a * j j r o d u s e x c lu s iv a l s in g u r u lu i m e d iu s o c ia l, im p u t â n d f ^ t f e l s o c i e t ă ţ i i b u r g h e z e » * f tiia lc t o a t e r e le le v o l u n t a r e “ .. 3)

Ferri :

C i t a t d e D a lle m a g n e , T h é o r i e d e la c r im in a lité . P a r i s , p. 194.

C o n f r . E . F e r r i : S o c io lo g ia c r im in a le , e d . 3 - a ita l. p . 125 şi t r a d . f r . ed. l - a , p a g . 157. 4)

Dostojewsky:

F r è r e s K a r a m a z o v , t r . fr., T . 1, p. 237. T o t D o s to j e w ­

s k y a r a t ă şi m a i b in e i n f lu e n ţ a m e d iu lu i^ ..c â n d z ic e : „ A firm c ă c e l m a i bu n o m d in lu m e p o a te s ă s e î n ă s p r e a s c ă şi s ă ^ s e t â m p e a s c ă a s tf e l în c â t n im ic s ă nu-1 d i s t i n g ă d e o f i a r ă s ă l b a t i c ă . S â n g e le ' şi p u t e r e a î m b a t ă “ .... „ I n s tin c te le d e g â d e s u n t la f i e c a r e d in n o i în g e r m e n i, î n s ă n u la to ţi se d e s v o l tă d e o p o t r i v ă “ . L a m a i s o n d e s m o r ts , % 235 şi 236.

dual. „Ar fi timp să încetăm odată de a ne plânge cu apatie asupra mediului care ne-a cangrenat. Este infracţiune pe­ trecută în timpul legii celei vechi şi neprescrisă, eecâee nu e practic, mai ales la legile de organizare judecătorească. Acesta e, după noi, singurul motiv serios al retroactivităţii legilor de procedură penală, iar nu motivele pe care le dau de ordinar autorii parafrazându-se unul pe altul. Necesităţi practice de a sfârşi odată cu o procedură care se abrogă, şi de a nu mai ţine o instanţă care s’a desfiinţat, justifică în de ajuns retroactivitatea relativ la organizare, competinţă şi pro­ cedura penală. 271 1 — Se caută, după cum vedem, o explicaţiune retroactivităţii legilor de procedură, fără a se cerceta — după mim bine o43 43)

C a s . II, 2 04 d in 5 F e b r . 1907 B . 26 6 R e g u l. d e c o m p e t.

s u b lin ia te s e m a i g ă s e s c şi î n t r ’o d e c iz iu n e a n t e r i o a r ă

C u v in te le

a C . C a s . II, S e c t.

V a c a n ţ ii l o r 369, d in 2 A u g . 1893, B . 676. I n a c e i a ş s e n s 353 d in 6 lu i. 1893, B . 66 9 , şi C a s . II, 42 6 , d in 6 S e p t. 1893, B . 7 8 2 ; C o n f r . şi 157 d i n 31 M a i 1882, B . 623. In a c e la ş s e n s C a s . II, 845 d i n 11 A p r ilie 1912,

Curier jud.,

1912 N o . 4 4 p . 527. H o tă râ rile

d in

1893 s u n t c u

a tâ t m ai

c r itic a b ile

cu cât

în

ele , fiin d

v o r b a d e j u r a ţ i c a r i a u p le n itu d in e a j u r id ic tiu n c i, n u p u t e a i n te r v e n i o d e ­ c l a r a r e d e in c o m p e te n ţă . D e c iz iu n e a 3 6 9 d in 2 A u g . 1893, s p u n e c ă j u r a ţ i i n u au

p le n itu d in e a

c o m p e t e n ţ ii

decât

când

a fa c fe re a

v e n ită

în a in te a

lo r

ca

c r im ă a f o s t d e s b r ă c a t ă p r i n v e r d ic tu l j u r a ţ i l o r d e e le m e n te le c r im in a lită ţii şi a d e v e n it d e lic t. L u c r u e s te c o n te s ta b il ; l e g e a n u f a c e a c e a s t ă d is tin c ţie . I, T an o v icean u , Voi. 1.

19

x

— 290 — b

spune prof. V . M â n u irii -— dacă în adevăr legile procedurale sunt sau nu retroactive (a). Orice lege presupune anumite interese, situaţiuni. şi ra­ porturi de drept ocrotite, cari fac obiectul normelor înscrise în acea lege. Se zice deci că o lege e retroactivă atunci când interesele, situaţiunile sau raporturile de drept, care fac obiectul nor­ melor sale, deşi născute înainte ca legea să fi intrat în vigoare, cad totuşi sub imperiul normelor sale. Astfel o lege care sancţionează anumite infracţiuni, se va zice că este retroactivă, atunci când ea se va aplica unor atari infracţiuni săvârşite înainte ca aceasta lege să,fi intervenit. Şi atunci, să ine întrebăm care este obiectul legilor de pro­ cedură şi dacă, faţă cu acest obiect, poate fi vorba de retro­ activitate ? ' Obiectul legilor de procedură nu’l formează desigur in­ fracţiunea, aşa că este fără interes momentul comiterei sale ; obiectul normelor de procedură este alcătuit din acel complex de acte inerente desfăşurării acţiunei represive. Toate aceste acte însă nu pot fi efectuate de cât conform cu legea din momentul în care ele au loc, încât nu se poate concepe un act de procedură care să se producă sub imperiul unei legi şi totuşi să se zică că această lege este retroactivă faţă de el. Această eroare nu e posibilă de cât dacă raportăm actul 4e procedură nu la momentul în care el se efectuiază, ci la momentul în care s’a comis infracţiunea în a cărei acţi­ une represivă se eoprindea acest act de procedură. Este deci profund greşit a se spune că o lege de procedură este retroac­ tivă faţă de un act de procedură, efecutat după intrarea acestei legi în vigoare numai pentru simplul motiv că acel act se ra­ portă la o infracţiune comisă anterior legei. Ou chipul acesta se confundă obiectul legilor de procedură cu obiectul legilor' penale propriu zise. Infracţiunea face obiectul acestora din urmă nu şi pe al celor dintâi şi deci ne formând obiectul legi­ lor de procedură, ea nu are a servi ca orientare în aplicarea lor. . Aşa dar, nu există lege de procedură care să se aplice u]nor acte efectuate înainte de intrarea ei în vigoare. Toate le­ al

Vincenzo Manzini,

T r a t t a t o d i p r o c e d u r a p e n a le , 5, p. 83.

— 291 —

gile de procedură se aplică numai la actele ce se vor produce sub imperiul lor şi ca atare nu se poate vorbi de retroactivi­ tatea legilor, de procedură penală. 272 — Relativ la organizare, când instanţa nu s’a desfiinţat, ne pare dar firesc ca afacerea să continue să se -jpffeee de instajiţa la care a-început chiar dacă a devenit necompetentă în cur­ sul judecăţei. Şi astfel a hotărât Curtea noastră de Casaţiune prin mai multe deciziuni. „O lege care deferă judecarea unor cauze altei jurisdicţiuni existente, această jurisdicţiune nu e competentă :copţi unite regulei puse în art. 3 Codicele pena! Care e întinderea pământului României, în ceiace priveşte legea penală ? Mai întâi, tot teritoriul tării de dincoace şi de dincolo de Dunăre, până la fruntariile tării, (a) Afară de acest teritoriu, legea penală se mai aplică în alte locuri, în care teritoriul ţării se presupune prelungit. 1) Partea din mare care se numeşte marea teritorială. Marea în general, sau mai bine zis largul mării nu aparţine nici unui Stat; acest principiu este astăzi fără contestaţiune admis în dreptul internaţional. Insă, tot fără contestaţiune se admite că partea din mare, până unde ajung proectilele arti­ lerii, este supusă suveranităţii Statului riveran. Cu alte cuvinte o făşie din mare determinată prin o linie paralelă cu teritoriul, la o distanţă cât bate tunul, e socotită ca prelungire a teritoriului naţional, şi, o infracţiune comisă în acea porţiune de teritoriu, este presupusă comisă pe terito­ riul ţării, şi în consecinţă pedepsită conform legii române. In urma redobândirea Dobrogei şi Basarabiei, această cestiune poate avea un interes practic (80). Deasemeni o coloană de aer deasupra teritoriului naţio­ nal, întrucât autoritatea se poate exercita prin forţa armelor, e supusă legii naţionale. (81). 2 9 4 1 — Faţă cu considerabilul'progres realizat pe tărâmul navigaţiunei aeriene nimeni nu mai discută dacă Statul are sau nu dreptul de a-şi extinde suveranitatea sa şi asupra unei zone aeriene. a ) P ă s t r ă m r e d a c t i u n e a C u r s u lu i a s u p r a a c e s t u i p u n c t. In u r m a r ă s b o iu lu i m o n d ia l, a l c ă r u i r e z u l t a t T a n o v i c e a n u n u l’a

c u n o s c u t, r e u n in d u - s e la v e ­

c h iu l R e g a t p r o v in c iile d e d in c o lo d e C a r p a t i , A r d e a lu l ş i B u c o v in a , ş i d e d in c o lo d e P r u t , B a s a r a b i a , t e r i t o r iu l tă r i i , î n c e p r i v e ş te le g e a p e n a l ă , a fo st m o d if i c a t î n s p e c ia l p r i n f a p tu l e x ti n d e r i i în B a s a r a b i a a c o d u r ilo r p e n a l şi d e p ro c e d u ră p e n a lă ro m â n ă . 80)

Bluntschli:

D r o i t i n t e r n a t i o n a l c o d if ié t r a d . p a r L a r d y , p . 175.

8 1 ) De Liszt: L e h r b u c h 622. — A s tă z i G e s tiu n e a p o a t e a v e a i n t e r e s d in c a u z a d e s v o l t ă r n n a v ig a t iu n e i a e r i a n e .

— 312 —

Toţi autorii par de acord că această zona aeriană, numită .şi a tm o s f e r ă te r ito r ia lă , se va întinde nu numai asupra teri­ toriului propriu zis ci şi asupra mărei teritoriale. In ceia ce priveşte înălţimea acestei zone, numeroşi autori au propus ca să se ia drept criteriu înălţimea până la care .se poate ajunge prin bătaia tunului, (a). Credem mult mai logic criteriul pe care îl recomandă prof. Manzini, de a se socoti înălţimea atmosferei teritoriale până acolo unde în mod normal se poate înălţa un avion. (b). Soluţiunea este perfect conformă cu raţiunea, care dictea­ ză extensiunea ideii de teritorialitate asupra .mărilor limitrofe şi atmosferei înconjurătoare. Pe marea limitrofă Statul are interes să se apere şi deci să-şi extinză suveranitatea până acolo unde încetează posibili­ tatea unui pericol. Când e vorba de teritoriul Statului, pericolul pentru li­ toral încetează la acea depărtare de unde cea mai puternică ■armă de foc, tunul, nu mai poate ajunge acest teritoriu. Dar atunci când e vorba de atmosferă, pericolul nu mai poate fi calculat după .bătaia tunului, fiindcă şi de la o înăl­ ţime maj_ mare teritoriul Statului poate fi ameninţat prin aruncarea de bombe, gaze, etc. Deci logic este ca Statul să se apere şi în înălţime pâna~ăcbro unde pericoiuLincetează, şi acest pericol sfârşeşte acolo unde se termină şi posibilitatea de a mai ajunge cu vre-un avion. In anteproectul de unificarea codului penal român s’a sti­ pulat expres că le^e^enăleuFomânu se aplică şi inTfacţiunilor comise deasupra teritoriului României, fără a se determina în­ să altitudinea atmosfereiTeritoriale'şi fără â~se întinde această atmosferă şi deasupra mării teritoriale. 294 b — Legile penale sunt aplicate şi pe marea teritorială sau, mai bine zis, pe marea litorală. Aceasta este partea aceea a mării a) de

dir.

Binding, H a n d b u c h d e s S t r a f r e c h t s , I. p a r . 84, 2 ; p é n . a ll . p a r . 2 2 2 ;

b) F .

Manzini,

Fr. von. Liszt,

T ra ité

T r a t t a t o d i d i r i t t o p e n a l e , I. p . 259.

A s u p ra a tm o s fe re i te rito ria le v e z i şi:

Manduca,

L a r e s p o n s a b i li t é p e n a le

d e i r e a t i c o m m e s s î n e llo s p a z io a e r e o , F o r a p e n a le , 1891, p. 153;

FauchiUe,

L e d o m a in e a é r i e n e t le r é g im e ju r id iq u e d e s a é r o s t a t s , R e v u e g é n . d e d r in te r n , p u b lic , 1901, p . 4 1 7 ;

Catellani,

L e d r o i t a é r i e n , 1918.

-

313 -

peste care Statul poate să stăpânească constant de pe ţărm. In vechea literatură se spunea că această fâşie din mare este de­ terminată printr’o linie paralelă cu ţărmul, la o distanţă cât bate tunul. Astăzi, această teorie nu se poate menţine, căci răsboiul a produs tunuri, cari bat la o distanţă de 120 km. Distanţa nu este stabilită internaţional. Decretul francez din 18 Octombrie 1912 stabileşte şase mile marine, adecă Unsprezece km.; decretul italian din 4 Febr. 1913 douăsprezece mile marine (22224 m.). Germanii socotesc trei mile marine. După o teorie mai veche, se socoteşte această fâşie ca o prelungire a teritoriului naţional. Insă trebuie observat că toate statele au dreptul trecerei prin aceste ape, vasele de răsboiu pot să intre în ele, copiii născuţi pe bordul unui vapor care trece pe aceste ape, nu vor fi consideraţi ca născuţi în ţara căreia ţărmul îi aparţine etc. Putem dar să acceptăm mai curând teza, că unele din drepturile de suveranitate se întind şi pe marea litorală, pentru că în apropierea ţărmului este ne­ voie de o poliţie preventivă şi represivă precum şi de unelemăsuri economice. Infracţiunile comise pe marea teritorială însă nu vor fi pedepsite după codul nostru, când ele au fost comise pe un vas de răsboiu străin. Tot aşa, infracţiunile comise pe im vas de răsboiu român vor fi pedepsite după legea română, oriunde ar fi vasul (a).. Se socoteşte ca teritoriu al Statului şi coloana de aer de deasupra lu(i, precum şi partea de sub suprafaţa pământului.. 295 — 2) Vapoarele şi corăbiile sunt o altă prelungire a terito­ riului naţional. Dacă o crimă or un delict s’a comis pe un vasromânesc care pluteşte pe mare, legea penală română va fi aplicată contra culpabilului (art. 3 cod. pen. modificat în 1894;* confr. în acelaşi sens art. 3 C. P. olandez). Relativ la vasele plutitoare însă, se face următoarea distincţiune : Dacă vaporul sau corabia este un vas de război român, or a ) P e n t r u c o r ă b iile ş i v a p o a r e l e d e c o m e r ţ, a c e a s t ă e x c e p ţie n u e x is tă . P r i n u r m a r e i n f r a c ţiu n ile c o m is e p e u n v a s d e c o m e r ţ s u n t c o n s i d e r a t e c a c o ­ m is e în t a r ă s t r ă i n ă , d a c ă v a s u l e s t e în m a r e a l it o r a lă a u rn ii s t a t s t r ă i n . C â n d v a s u l e s te p e l a r g u l m ă r i i , i n f r a c ţi u n e a e s t e - c o n s id e r a tă c a c o m i s ă In s t a tu t c ă r u i a v a s u l îi a p a rţin e ^

— 314 —

unde ar merge, sau^ori unde ar ancora, se va aplica legea pe­ nală română, căci el are într'insul armata, şirnbalul suveranităţii nationale. Dacă, din contră, vasul e de eomercin, legea pe­ nală română nu se aplică decât când el se află în largul mării, (82), nu şi în cazul când se găseşte în marea teritorială a altui Stat, căci în acest caz se aplică legea Statului în apele căruia se află vasul de comerciu, afară dacă e vorba de o Infracţiune disciplinară, infracţiune pur maritimă, în care caz se aplică tot legea penală română. (83). Aceste regule sunt unanim admise îndreptul internaţional. 296 — 3) Precum vasul de război poartă cu el suveranitatea Sta- ■ tului. tot asemenea si armata, pe unde merge, face să se aplice legea penală a ţării. Napoleon I a formulat în mod pitoresc această idee, prin cuvintele renumite : O u est le d r e a p e a u , lă e s t la F r a n c e .

Insă şi aci se face următoarea distincţiune : Dacă armata ocupă un teritoriu în mod războinic, vrăjmăşeşte, atunci com­ petenţa e teritorială, şi se întinde asupra tuturor locuitorilor de pe pământul ocupat, fără nici o distincţiune. Dacă, din contră, armata trece printr’o ţară amică (84), sau ocupă un teritoriu 82)

Oppephoff :

D a s S t r a f g e s e t z b u c h f ü r d i e p r e u s s i s e h e n S t a a t e n . B e r lin ,

1869 p a r . 3, N o . 7. A c e e a ş i s o k t k n e c â n d i n f r a c ţ i u n e a ie c o m i s ă p e t e r i t o r n e g u v e r n a t, de e x e m p lu în e x p l o r a ţi u n e , î n t e r i t o r i u l A f r ic e i, o r l a p o li;

De Liszt:

L e h rb u c h

p a r . 22. 83)

Thiry:

O p . c it., N o . 48, p . 27.

84) C u m a t r e c u t , d e p i ld ă , a r m a t ă r u s e a s c ă p r in R o m â n i a în 1877. J u r i s p r u d e n t a n o a s t r ă a f ă c u t a p l i c a t k n i i n t e r e s a n t e a s u p r a c o n flic tu lu i le g ilo r p e n a l e în s p a ţ iu , în c a z d e

ocupaiiune

a t e r i t o r iu l u i n a ti o n a l d e c ă t r e

in im ic . S ’a d e c is c ă o c u p a t i u n e a s t r ă i n ă n u s u s p e n d ă s u v e r a n i t a t e a n a ţi o n a lă r o m â n ă , c i n u m a i a u t o r i t a t e a d e f a p t a g u v e r n u lu i, î n t e r i t o r i u l v r e m e ln ic o c u ­ p a t ; p r in u r m a r e f a p te le o o m is e p r i n c ă l c a r e a d is p o z it i u n il o r le g e i p e n . ro m . r ă m â n a fi p e d e p s it e c o n f o r m a c e s t e i le g i. ( C a s . II, 1308 d in 1 O c t. 1919, în

Curierul Judiciar

Dreptul N o . 21 d i n 920 p a g . Papadopol-Pastion, C o d . p e n

N o . 2 2 d in 919 p a g . 232, şii

î n a c e la ş i s e n s . C a s . III, 63 d in 1919, în a r t . 3 N o . 5 ).

24 6 ; ad.

D e a s e m e n e a O r d o n a n ţ e l e d a t e d e p u t e r e a o c u p a n t ă in im ic ă n u p o t s ă î n l ă t u r e le g ile p e n a le r o m â n e ( C a s . II, 5 d in d i n 919 p . 52 3 , ş i

PapadopobPastion,

1919,

Jurispr. Rom.

N o. 4

lo c . c it . N o . 4 p a g . 1 6 ).

S ’a d e c i s d e a s e m e n e a c ă , le g ile c u c a r a c t e r p e n a l , p r o m u l g a t e p o s t e r i o r d a t e i c â n d B a s a r a b i a a f o s t a l i p i t ă l a v e c h iu l r e g a t , s u n t a p lic a b ile î n a c e a s t ă p r o v i n c i e f ă r ă v r e - o d is p o z iţie s p e c ia lă (C a-s. II, 259 d in 18 F e b r . 1921, în

Curierul Judiciar

N o . 14 d in 021 p a g . 2 2 4 ).

— 315 —

|

cu învoirea Statului căruia aparţine acel teritoriu, legea ro­ mână nu se va aplica decât militarilor şi persoanelor care în­ tovărăşesc armata. 296b — Sunt cazuri, în cari legea penală română se poate aplica şi în străinătate, în timpul răsboiului. In primul rând, legea noastră se va aplica la toate inI fracţiunile comise de către membrii armatei noastre, oriunde I ar fi ea. I In al doilea rând poate să fie vorba despre aplicarea leI gei noastre pe teritoriu] ocupat. Locuitorii acestui teritoriu | sunt supuşi legilor noastre, sau rămân sub stăpânirea legi*I lor lor ? ■ -------------In ultimul timp, chestiunea este rezolvată de Convenţiunea IY-a votată de conferinţa internaţională din Haga la 18 Octombrie 1907. Aceasta convenţie, pe oare şi România a pnmit-o, regulează legile şi uzurile de răsboiu pe uscat. Secţiu, nea III-a a anexei eonvenţiunei cuprinde dispoziţiunile refe; ritoare la ocupaţie, principiile mai umane ale declaraţiei din Bruxelles. După aceste principii ocupaţia este o stare transitorie şi prin urmare, ocupantul nu poate lua nici o măsură,, care să atragă după sine o schimbare definitivă sau durabilă a instituţiunilor teritoriului ocupat. Ocupantul are de fapt suprema putere pe acest teritoriu şi poate să exercite toate drepturile, pe care le conţine puterea supremă (legislaţiunea, administraţiunea şi jurisdicţiunea), dar nu poate să întreacă marginile, pe care i le impun parte caracterul transitoriu al ocupaţiei, parte scopurile sale proprii care nu pot fi decât sco­ puri m ilita r e . Din acestea rezultă, pe de o parte, că ocupantul trebuie să respecte toate instituţiunile teritoriului ocupat dacă acestea nu ating scopurile lui militare, iar pe de altă parte, că ocupantul poate să înlăture toate instituţiunile care vatămă aceste scopuri. Regula este deci, că legile ţării ocupate rămân în vigoare. Art. 43 al convenţiei spune: Dacă autoritatea puterii legale a trecut de fapt în manile ocupantului, acesta va lua toate măsurile care depind de dân­ sul pentru a restabili şi a asigura cât se poate de bine ordinea, şi viaţa publică, r e s p e c tâ n d , cu e x c e p ţia u n e i îm p ie d e c ă r i a b ­ so lu te , le g ile în v ig o a r e d in ţa r ă .

316 —

Deci ocupantul poate să scoată din vigoare legile şi să le înlocuiască cu alte norme, însă numai când scopurile lui mili­ tare pretindă aceasta. 297 — Acestea sunt extensiunile principiului teritorialităţii. Şi, e de observat că, în aceste locuri, legea penală se va aplica în toată întinderea sa, anume: organizare, competenţă, procedură, prescripţiune, executare, infracţiune şi penalitate. Legea se aplică atât autorilor cât şi complicilor, .atât Românilor cât şi străinilor. In afară de aceasta, ea e absolută, în sensul că astătăzi nu se admite, ca altă dată, dreptul de asii fie religios, fie diplomatic. 297/ — Toate extensiunile de care s’a vorbit în paragrafele pre­ cedente, au fost expres introduse în Anteproectul de unificare a Codului penal român, ârt. 3, primele trei alineate. De asemenea în acest anteproect, tot în art. 3 ultimele 3 alineate, se stabilesc şi restricţiunile ce se impun la principiul teritorialităţii legilor penale, restricţiuni de cari se vorbeşte în paragrafele ce urmează. Aşa dar dacă sub raportul legislaţiunei noastre pozitive . aceste extensiuni şi restricţiuni nu vor mai suferi nici o discuţiune, chestiunea rămâne însă complect deschisă în rapor­ turile internaţionale, (a). 298 — După ce am arătat regula şi extensiunile ei, trebue să spu­ nem că principiul teritorialităţii, pus în art. 3 rGod. pen.. suferăjoarecare restricţiuni. Aceste excepţiuni, consistă friaceea ca'sunt persane care, deşi ar comite infracţiuni pe pământul României, nu sunt supuse legilor penale române. Unele din excepţiuni se referă la Români şi rezultă din dreptul consti­ tuţional, celelalte la străini şi decurg din dreptul internaţional puhlic. Vom începe cu cele dintâi. 299 — 1) Conform art. H2 din ConjtitaţiaBen^^03™^- Regelui este inviolabilă, adică nu e supusă legii penale pentru infrac­ ţiunile ce ar comite. P. Fiore, T r a t t a t o d i Jarry, C r i m e s e t d é lits c o m ­ 1890; Gatteschi, Iniorno a i r e a t i c o m m e s s i n e l r e g n o în R i v is ta P e n a l e , 1891, p. 124; Deloume. P r i n c i p e s

a ) A s u p r a în ti n d e r ii le g ilo r p e n a le în s p a ţ iu , v .: d i r i t t o in te r n a z i o n a l e p u b lic o , II, T o r in o , 1 882; m i s - e n m e r , e tc . P a r i s , d a c it t a d i n i e s t r a n i e r i , g é n éra u x d u

d r o i t i n t e r n a t i o n a l e n m a t i è r e d e d r o i t c r im in e l, P a r i s

Maurrice Travers,

D r o i t p é n a l i n t e r n a t i o n a l , P a r i s , 1920.

1882;

-

317

Care e motivul acestei dispoziţiuni 1 Pentru ce se sustrage delà legea penală tocmai persoana, care, mai mult decât oricarealta, a contribuit la confectiunea legii, pe când raţional este ca fie-care p a te r e le g e m q u a m i p s e tu llit ? Autorii au căutat să dea explicaţiune acestui articol din Constituţiune, spunând că năr avea cine să .judece pe Rege, căci dacă l’ar judeca magistraţii, el şi-ar perde independenta fată cu puterea judecătorească. Argumentul acesta este vechiu, căci îl găsim deja la Ay­ rault în veacul al XVI-lea, care, după ce arată că şi Regii sunt supuşi greşelii, adaogă : „Cine i-ar judeca pe Regi, pentruca nu au superior peste ei ? Vor fi oare Statele Regatului lor ! Dar membrii acestor State sunt tofi supuşii lor naturali şi nu-1 aleg“ (85). Argumentul nu are însă nici o valoare, pentrucă acelaşi lucru se poate spune şi pentru un Preşedinte de Republică, şi totuşi în toate Statele republicane Preşedintele Republicei e răspunzător înaintea Parlamentului. Deasemenea Miniştrii sunt justiţiabili înaintea Curţii de casaţie şi justiţie, conform legii de responsabilitate ministerială din 2 Mai 1879, şi aceasta nu-i face să-şi piardă independenţa faţă cu puterea judecă­ torească. Că e neraţională neresponsabilitatea suveranilor consti­ tuţionali,au spus-o scriitori distinşi, chiar în timpul tiraniei, Pufendorf zice : „Nu se poate admite decât cu multă rezervă această maximă a Englezilor, a căreia echitate pretinde să o dovedească un autor englez. Regele — zic ei — nu poate greşi niciodată, nici să facă un rău nimănui. Şi greşeala şi pedeapsa cad de ordinar, şi trebue într’adevăr să cadă pe Miniştrii şi sfetnicii lor, cari sunt obligaţi să’şi dea părerea lor (Suveranu­ lui, să-i refuze supunerea când cere lucruri nedrepte, şi să re­ nunţe mai bine la slujba lor, decât să se supună unui Suveran, oare ordonă vre-un lucru contrariu legilor“. (86). 8 5 ) T a n t s ’e n f a u t q u ’ils s o ie n t D ie u x , q u ’ils s o n t q u e lq u e fo is p l u s h o m m e s q u e b e a u c o u p d ’a u t r e s : e t c e n ’e s t p a s s u r le m o n t d ’O l y m p e q u ’ils s o n t a s s is , m a is s u r l a r o u e d e la F o r t u n e , q u i t o u j o u r s to u r n e ......... ,Q u i

est-ce

q u i le u r

f e r a i t le u r p r o c è s , p u is q u ’ils n ’o n t p o i n t d e s u p é r i e u r p a r d e s s u s e u x ? S e r a i e n t - c e le s E t a t s , d e l e u r R o y a u m e ? U s s o n t t o u s l e u r s s u j e t s n a t u r e l s , e t n e i’e s lis e n t p o in t” . L iv r e I, a r t . V I, N - le 17 ş i 18, p . 91 ş i 92 , e d . c i t a t ă . 8 6 ) Pufendorf: L e d r o i t d e l a n a t u r e e t d e s g e n s . T r a d . B a r b e y r a c , 6 -è m e -cd. B a s ic , 1750, T . I, p. 95. L iv r e I, C h . V, N o . 14.

— 318 —

Un autor, pe care îl citează Barbeyrac, este însă şi mai categoric în această privinţă, vorbind de Englitera. „In Englitera este -destul de obişnuit de a arunca asupra Miniştrilor toate greşealeie Suveranului, şi adaog ca adeseori ei merită imputarea. Dar crima Miniştrilor nu scuzează totdeaiiu~â~pe~Suverani, căci în cele din urmă^jei-amnintea. lor şi luminile lor, ei sunt stăpâni; dacă ei se lasă prea mult a fi guvernaţi de aceia care îi înconjoară, vina e a lor. „In multe cazuri, ei trebuesc să,yadă prin proprii lor ochi, şi să nu se lase să fie conduşi de un curtizan vicios interesat. Dacă ei nu sunt capabili de a examina lucrurile prin ei însăşi, şi a deosebi Binele de Rău, trebue să lase altora grija de a guverna popoarele pe care ei sunt incapabili să le conducă : căci nu ştiu, dacă nu s’ar putea aplica Principilor care gu­ vernează rău, ceeace Qarol Boromeujşpune de Episcopii cari nu conduc bine turma lor : b a c a s u n t in c a p a b ili p e n tr u o a s t­ f e l d e s lu jb ă , p e n tr u ce a tâ ta a m b iţiu n e ? D a c ă s u n t c a p a b ili , p e n tr u , ce a tâ ta n e g l i je n ţ ă ..( S i ta n to m m ie r i im p a r e s , cu r tani a m b iţio ş i f S i p a r e s , c u r ta m n e g lig e n te s u) (87). După ce reproduce această citaţiune, Barbeyrac adaogă că-şi face o plăcere a copia aci inflexiuni atât de judicioase, asupra cărora Suveranii n’ar putea îndestul să mediteze 88). Trebue să semnalăm că neresponsabilitatea regală, chiar de ar fi acceptată pentru activitatea constituţională, nu poate avea rost când e vorba de activitatea privată, care n’are tre­ buinţă de contrasemnarea Miniştrilor. 300 — In realitate art. 92 din Constituţiune mai mult se poate explica istorjceştej decât se poate justifica sub punctul de ve­ dere al raţiunii or al principiilor juridice. Se ştie că monarchia constituţională e transacţiune între republică şi între monarchia absolută. Monarchul absolut, care face legile, care are dreptul să ju­ dece el singur sau să numească pe alţii să judece în locul său,1 natural că nu poaţe-fi jndecat de supuşii, sau, mai bine zis, de delegaţii săi. Această, regulă., fironsoS în nbsolyj^. 87)

Bernard:

N o u v e lle s d e l a r é p u b liq u e d e s l e t t r e s . A o û t 1702, p . 211 ş l

2 1 2 ( d u p ă c i t a r e a B a r b e y r a c in n o t a a s u p r a 'lu i P u i e n d o r f , ieod. lo c : n o t a 1 9 ). 8)

E o d . lo c o : n o t a 19 la f in e : p a g . 96.

— 319 —

(89), a rămas şi în legislaţiunea Statelor constituţionale, prin spirit de tradiţiune, şi fiindcă nu era practic ca atunci când se trata o convenţiune cu un viitor Suveran al ţării, să se pună în acea convenţiune dispoziţiuni jignitoare pentru dem­ nitatea lui. De altmintrelea, judecarea unui Rege aduce totdea­ una o turburare, sau chiar o revoluţiune, şi, în acest caz, regulele constituţionale, chiar de ar exista, nu mai sunt observate. Pentru un monarch constituţional, oare ar viola legile pe­ nale, nu e altă sancţiune decât revoluţiunea şi consecinţele sale, sancţiune destul de serioasă şi eficace pentru Suverani. 300 — Principiul inviolabilităţii persoanei Regelui este înscris şi în noua Constituţiune a României, art. 87. Deasemenea în art. 54 al nouei Constituţiuni se prevede imunitate parlamentară, iar în art. 55 suspendarea oricărei urmăriri faţă de membrii parlamentului în timpul sesiunilorAceste principii constituţionale au fost înserate şi în Anteproectul de unificare al codului penal român, art. 3 alin 4. 301 - 2) Afară de inviolabilitatea regală, mai este şi imunitatea parlamentară. Această derogare nu este aşa de întinsă ca cea precedentă, căci nu este o apărare totală de legea penală, ci numai un mic privilegiu acordat reprezentanţilor naţiunii în interesul public de a asigura libertatea cuvântului lor. Art. 51 zice : „Nici unul din membri uneia sau celeilalte Adunări, nu poatefi urmărit sau prigonit pentru opiniunea şi voturile emise de dânsul în cursul exerciţiului mandatului să“ (90). Ce e drept, art 52 din Constituţiune nu permite ca un membru al Parlamentului să fie urmărit sau arestat în timpul sesiunii, afară de cazul de vină flagrantă, fără permisiunea Corpului legiuitor din oare face parte, însă aceasta nu este o sustragere delà legea penală, ci numai o simplă suspendare a 8 9 ) In a c e la ş i s e n s 90)

A Prins,

A. Laborde:

C o u r s N o . 8 3 , p. 59, n o t a 4.

s u s ţi n e c ă i n v io l a b il i ta t e a r e g a l ă e l e g a t ă d e t e o r i a in d e p e n ­

d e n ţii r e c i p r o c e a c e lo r t r e i p u t e r i , c a r e a t r a g e in d e p e n d e n t a c a p u lu i p u te r ii e x e c u tiv e d e p u t e r e a j u d e c ă t o r e a s c ă . S c in c e p é n a l e e t d r o i t p o s itif . B r u x e lle s ,

Thonissen: L a Ben). Constant:

1899, N o . 87, p . 51. — G o n f r .

C o n s t i tu t i o n b e lg e a n n o t é e . B r u ­

x e lle s 1874, N -le 2 63 ş i um ri.

P r i n c i p e s d e p o litiq u e , e tc . p . 24.

M o tiv u l e d e s i g u r s la b , c ă c i d a c ă el a r fi a d e v ă r a t , a r t r e b u i c a n ic i m in iş trii s ă n u fie ju s t it i a b i l i î n a i n t e a î n a l t e i C u r ţ i d e C a s a ţ i e ş i J u s tif ie .

— 320 —

acţiunii penale. Această suspendare însă, este în interesul Par­ lamentului, care poate că are trebuinţă de luminile unuia din membrii săi, şi de aceia imunitatea poate fi ridicată de Corpul legiuitor din care face parte acel membru, în contra căruia urmează a se deschide o urmărire penală. 302 3). O imunitate de asemenea foarte restrânsă e aceea a mem­ brilor baroului relativ la infracţiunile comise în pledările sau în scrierile relative la apărarea părţilor litigante. Art. 302 Cod. pen. prevede suprimarea părţilor injurioase, mustrarea şi în fine suspendarea din exerciţiul profesiunei, afară dacă e vorba de o calomnie gravă, când imunitatea în­ cetează şi judecătorii trimet afacerea la tribunalul competent (art. 303 c. p.). Motivul acestei imunităţi este pe deoparte pentru a asi­ gura libertatea largă a apărării judiciare, iar pe de altă parte din cauză că apărătorul în cursul lungei sale profesiuni se poate că vreodată să nu aibă calmul cuvenit, şi nu ar fi cu­ viincios ca el să fie pedepsit penal, mai ales că fapta poate nu e făcută cu răutate ci din focul apărării. De aceea legea se mulţumeşte în principiu cu pedepse disciplinare (91). 302 a — In privinţa membrilor baroului, legile din Germania şi Austria nu admit nici o imunitate restrânsă. Conform dispoziţiunilor § 199 şi 200 proc. civ. austr., în vigoare în Bucovina, şi § 235 şi 236 proc. pen. austr. în vigoare în Bucovina, poate fi aplicată în contra advocatului culpabil o amendă ca pedeapsă de ordine, ce nu prejudiciază însă pro­ cedurii penale în caz când faptul se califică ca o infracţiune prevăzută în codul penal. 303 — Trecem la derogaţiunile care rezultă din dreptul interna­ ţional public. 4) . Conform regulelor din dreptul internaţional, mem­ brii corpului diplomatic nu sunt supuşi juridicţiunii civile şi penale a ţării în care se află. (91 bis).

•9 1 ) C o n ir.

Laborde,

C o u rs N r. 82, u n d e

se

a r a t ă c o n d iţ i u n il e . a c e s t e i

im u n ită ţi. V e z i ş i c e l e s p u s e l a N r . 2665 ş i 2666. 9 i b is ) S ’a d e c is c a s o ţ i a u n u i a g e n t d i p lo m a ti c s ă b u c u r e d e a c e le a ş i p r e r o g a t i v e d e i m u n i t a t e c a ş i s o ţ u l e i. (C . A p . T o u lo u s e , 11 M a i 1921 în

Jnrisprudenta Generală

1923, 1143 p a g . 48 3 c u n o t a d . P r o f . D . A l e x a n d r e s c o ) .

321 —

Această regulă e foarte veche. Deja la Romani se zicea: sancti habetur legaţi (92). Motivele acestei regule, care deşi nu e scrisă nicăeri, este totuşi unanim admisă în dreptul internaţional public, sunt două: 1) Membri corpului diplomatic au trebuinţă de libertate spre a putea servi bine ţara lor, căci altmintrelea ar fi temere ca, sub pretext de comitere de infracţiuni, ei să fie stânjeniţi în serviciul lor, şi chiar să~se~ aTle^secreţele Stat uhu căruia aparţin, prin percheziţiuni domiciliare (93); 2) "Se mai poate spune că, dacă un membru al corpului diplomatic a comis o infracţiune^ Statul pe care îl reprezintă datoreşte satisfacţia, însă reprezentatul său nu poate să fie pedepsit, căci Statele sunt egale şi nn.se pot pedepsi nnnl po-ialt.nl. Acest din urmă motiv însă, e contestabil, căci nimeni nu are mandat jje^a săvârşi o infracţiune. S t f / 304 — Câteva observaţiuni asupra imunităţii agenţilor diplo­ matici. Ea este absolută, în acest sens că se aplică la toţi repre­ zentanţii diplomatici, fie ei miniştri plenipotenţiari, ambasadori însărcinaţi de afaceri, agenţi diplomatici, secretari sau consilieri de ambasadă (94). Chiar oamenii din serviciul mem­ brilor corpului diplomatic, nu pot fi urmăriţi şi judecaţi, după obiceiurile internaţionale, decât cu permisiunea stăpânilor lor. Insă imunitatea nu se aplică personalului consular, con-j sulilor şi vice-consulilor, care nu au caracter diplomatic şij reprezentativ, ci un caracter pur comercial (95). 305 — Imunitatea mai este absolută şi în acest sens, că nu se distinge între diferitele feluri de infracţiuni: adică infrac­ ţiuni contra Statului şi infracţiuni de drept comun. 92)

„ T r im iş ii s t r ă i n i s ă fie in v io la b ili“ . P o m p o n i u s : L eg . 17, D ig . L , 7.

D e le g a tis . 93)

Montesquieu:

E s p r i t d e s lo is, L iv r e

X X V I,

C h . 21.

94) C h i a r l a s im p lii f u n c ţi o n a r i a i l e g a ţ iu n e i; C a s . R o m . II, 224 clin 11

I u n ie .' 76. B . 346,

casând

d c e te iu ne a

C a m e r ii d e

B u c u r e ş ti , c a r e d e c l a r a s e c ă e c a z d e u r m ă r i r e al

c a n c e la r ie i c o n s u la tu lu i 95)

F. E. Oppenhoff:

g e n era l D as

şi

al

a g e n ţie i

p u n e re

su b

a cu z are

în p r i v in ţ a u n u i im p ie g a t A u s tr o - u n g a r e .

S t r a f g e s e t z b u c h f ü r d i e p r e u s s is o h e n S t a ­

a te n . 6 - a e d . B e r lin , 1869, p a r a g r . 3, n o t a 13, p a g . 73, c a r e a r a t ă şi j u r is p r u d e n ţ a g e r m a n ă în I, T an o v icean u , Voi. 1.

a c e st sens. 21

— 322 —

In secolul al XVIII-lea, Ducele d’Aiguillon, ministrul lui Ludovic al XV-lea, regele Franţei, a încercat să facă diistincţiune între aceste două genuri de infracţiuni, şi să susţină, împreună cu Tonmsiu şi Barbeyrac, că infracţiunile în con­ tra siguranţei Statului cad sub judecata magistraţilor penali. Această părere a fost susţinută în Franţa de Merlin (96), iar la noi de Gr. E. Schina (97), însă ea n’a isbutit, şi cu drept cuvânt, fiindcă, dacă s’ar admite o singură exoepţiune, tot folosul imunităţii diplomatice ar dispărea. S’a admis că imu­ nitatea este absolută, aplicându-se la toate faptele, părere sus­ ţinută de Groţius, Montesquieu, Binkeseoc şi Vattel (98). 306 — Trebue să adăogăm că nu numai personalul, ci şi do­ miciliul agentului este invi'Ub'1 tot pp-nt-rţi acelaşi motiv. Unii autori numesc acest beneficiu de imunitate al am­ basadorului şi al domiciliului său fx v te rio ria lita te , adică o ficţiune prin care teritoriul ambasadei e socotit că pamant strein. Insă aceasta e fals, (a) şi ea probă este că, dacă teri­ toriul amba.sa,djn_ar fi socotii: pamânl strein, un locuitor care s’ar refugia într’însul ar trebui extrădat, lucru pe care ni­ meni nu-1 susţine (99). In afară de aceasta, dacă ar fi aşa, imu­ nitatea ambasadorului ai- (lispăi'ea îndata ce el ar eşi din lo­ calul ambasadei (100). Merlin: R é p . V -b o M in . p u b l. p a r a g r . 4. a r t , 111. G. E. Schina: D e l’a c tio n p u b liq u e e t d e l 'a c t io n c iv ile , 98) V e z i Pessina, E le m e n ti, p . 119. a ) V e z i Garraud, T r a i t é , e d . 3, v o l. I p . 382. 96) 97)

9 9 ) V e z i în a c e s t s e n s o c r im ă c o m i s ă d e u n O fr.

Pessina

p . 120.

C . C a s ., fr. 13 Auig., 1866. S i r e y , 1866, I, 33,

r u s a s u p r a a lt u i r u s î n lo c a lu l a m b a s a d e i r u s e ş t i .

o p . c it p . 120.

100) U n c a z .in te r e s a n t s ’a j u d e c a t d e C a s . r o m . S e c t. U n ite , 12 d in 3 M a i 1890, B . 6 9 2 : U n R o m â n s e p l â n g e a c ă f u s e s e m a l t r a t a t ş i a r e s t a t n ieleg al d e

a g e n tu l

tă rii

n o a s tre

la

C o n s t a n ti n o p o l i.

T r ib . s ’a u d e c l a r a t n e c o m p e t e n te , i a r

re cu rsu l a

p e m o tiv c ă d e lic te le c o m is e d e R o m â n i în t a r ă î n R o m â n ia . S o l u t iu n e a

e d e sig u r

g r e ş i t ă , f i in d c ă f a p te le

g a tiu n iei r o m â n e , ş i m a i a le s î n o t a r ă în

lo c a lu l l e g a t i u n i i ?

p r iv ile g iu l e x te r it o r i a i i tă t ii , şi d a c ă n u c a o p e r s o a n ă in v io la b ilă .

C u rte a ,

cât

s tră in ă n u se p e d e p se sc p e tre c u te în

re p re z e n ta n tu l

In t a r a

şi

C a s .,

lo c a lu l le-

n e e r e ş t in ă , s e c o n s i d e r ă f ă c u te

R o m â n ia . D e a l t m in t r e l e a , c in e a r j u d e c a p e m it e o i n f r a c ţi u n e

A tâ t

fo s t re sp in s d e C .

s tră in ă

el s e b u c u r ă

s ’a r p e d e p s i n ic i în

în

tă rii cân d co­ ta ra

de

lu i, a r fi

323

307 — Suveranii se bucură, după dreptul internaţional, de ace­ leaşi imunităţi, ca şi ambasadorii care îi reprezintă, cu condiţiune ca să anunţe de şedere pe Statul în care au intrat. 308 — Insă nici ambasadorii, nici suveranii nu au drept de jus­ tiţie penală asupra persoanelor care îi însoţesc, căci aceasta ar fi o violare a suvoranifăţîr Stăfiduî. Un exemplu celebru de violarea acesM“^nneiu este acela ai fostei regine a Sue­ diei, Cristina, care chiar după abdicarea sa a judecat, con­ damnat şi făcut să fio ucis, unii zic chiar asasinat, scutierul său Monaldesohi. bl Tfo.ntai-nnhlmn--- Se mai citează încă un caz celebru: In anul 1603, Enric al IY-lea, regele Franţei, a trimis pe mărciiizul de Rosay să fehcite pe Iacov. regele En aiiterii, pentru sui ian sa pe tron. Câţiva din gentilomii care-1 însoţeau certându-se cu nişte En­ glezi, au ucis pe unul dintr’înşii la o petrecere. Trimisul a condamnat pe culpabili la moarte şi a cerut executarea hotărârei către Primarul Londrei. Insă ambasadorul Franţei,Harley, titularul dela Londra, a intervenit şi a obţinut graţierea dela regele Engli terii (101). Un alt caz, important pentru noi Românii, e citat de Carra. Dimitrie Cantemir, fiind în Rusia, a condamnat la moarte trei boeri care la o beţie rănise şi ucisese pe alţi boeri, iar pe alţii la galere. In urmă el a schimbat pedeapsa morţii în pedeapsă corporală, care a fost executată chiar cu apro­ barea Ţarului. „Acesta este, poate — zice Carra — unicul exemplu pe care ni-1 prezintă istoria Rusiei, când un supus a exercitat în numele său puterea de viaţă şi de moarte“' (102). Acum e incontestabil că, nici suveranii, nici ambasadorii, nu mai au drept să exercite justiţia penală în ţară străină.

101)

Molinier Vidai:

a ltf e l, s p u n â n d c ă , î n

op.

c it.

1603, S u l l y

I,

254.

având

A. L ab o rd e

p o v e s te ş te

o m is iu n e d i p lo m a tic ă

lu c ru l

în E n g li-

t e r a , a c o n d a m n a t l a m o a r t e , în M o te lu l a m b a s a d e i , p e u n g e n tilo m c a r e s e b ă tu s e

în

d u e l;

v o rb a

de

a c e la ş

în s ă caz,

R o sn y , num e pe c are s e n i o r ia d e S u lly . 102) H i s t o i r e d e o h a te l, 1781, p. 72.

r e g e le ia r

A n g lie i a g r a ţ i a t m a r c h iz u l

de

l ’a p u r t a t d u c e le la

M o ld a v ie

et d e

pe

P osa y de la

S u lly

c o n d a m n a t.

C re d

e,

b a ro n u l

c re d e m ,

în a in te

V a la c h ie

de

par M.

a

că

e de

c u m p ă îa

C .„ . N e u î-

—

324

—

b. Infracţiunile comise în streinătate.

309 — Şi în privinţa infracţiunilor comise în ţară străină, se pot oonocpn-4yer-sTStem(rr

1. Infracţiunile în ţară străină, de oricine ar fi ele co­ mise, să nu fie pedepsite, ceeace ar fi aplicarea principiului teritorialităţii. Acest sistem nu este admis în nici o legislaţiune, căci, deşi s’ar putea spune că scandalul nu s’a pro­ dus în ţară, însă România are interes ca un culpabil, care a venit aci, să nu rămână nepedepsit, de oarece este temere că ceeace a făcut în ţară străină, va face şi în România. Liniştea publică cere pedepsirea infracţiunii comisă chiar în ţară străină. 2. Infracţiunile comâge_ în străinătate să fie pedepsite în , România, oricare ar fi gravitatea lor. Acest sîshmT~este deasemenea inadmisibil, fiindcă sunt infracţiuni mici şi neîn­ semnate, care nu turbură ordinea publică generală, şi pen­ tru care nu este un interes a pedepsi pe culpabili decât în ţara în care le-au comis. Nici acest sistem nu e admis în legislaţiunea vreunei ţări. 3. Un al treilea sistem, mixt, consistă în a pedepsi dintre infracţiunile comise-«-străinătate numapj5.nacele mai--grave. Acest-sistem e admis în toate legislaţiunile_.europene, însă fireşte că legislaţiunile se deosibesc între ele, de oarece nu e vorba de un_UstenîUibsorut, ca acele două dintâi, ci de un sistem relativ, intermediar, mai mult sau mai puţin arbitrar. 310 — înainte de a arăta sistemul codicelui nostru penal, vom face o mică expunere istorică. Rezolvarea Gestiunii infracţiunilor comise în ţară străină, a preocupat chiar pe jurisconsulţii evului mediu şi era na­ tural să-i preocupe din cauza lipsei unităţii naţionale, ceeace făcea ca teoriile de aplicare ale justiţiei penale să fie foarte mici. Angel Aretin, în prima jumătate a veacului al XY-lea, (mort către 1460), în tratatul său „Despre infracţiuni“, arată că majoritatea jurisconsulţilor era contra urmăriri infracţi­ unilor săvârşite în ţară străină, căci urmărirea aparţine vin-

— 325 —

dietei publice şi infractorul ;nu a jignit ţara de origină, ci pământul în care infracţiunea a fost comisă“ (103). Erau însă şi jurisconsulţi cari susţineau părerea contra­ rie, căci infracţiunea urmăreşte persoana (104) şi e necesar ca infracţiunile să nu rămână nepedepsite (105). Pedeapsa va fi aceea a locului comiterii infracţiunii, iar nu aceea a originei infractorului, însă şi aceasta era controversată (105). In veacul următor, discuţiunea continuă încă între ju­ risconsulţi. Iuliu Clar tratează pe larm, această cestiune. siarată că ea era viu controversată între autori: magna est controversia inter Doctores. Unii jurisconsulţi susţineau că ţara de origină nu are dreptul de a pedepsi pe infractor, fiindcă nu a fost vătămată acea ţară, ci aceea în teritoriul căreea infracţiunea a fost comisă (107). Clar adogă însă că, în Ducatul în care trăia el, fără controversă se pedepseşte infracţiunea comisă în ţară străină, căci altfel s’ar da oeaziune de a se comite infracţiuni (108). Yedem dar că discuţiunea asupra personalităţii şi terito­ rialităţii legii penale e foarte veche, datează cel puţin dela finele evului mediu. De aceea credem că Ortolan greşeşte, • când afirmă că Vattel este primul jurisconsult care a susţinut pedepsirea faptelor comîse~ăfara din ţară, care pun în pericol siguranţa publică a naţiunii, pe motiv că Statul în care s’a comis fapta poate să nu aibe interes să-l pedepsească (109). Ceeace probează contrariul este că Jousse ne spune că, în ve­ chiul drept era admis, fără nici o îndoială, că atentatele co­ mise în străinătate în contra Statului francez se pedepsesc în Franţa. De asemenea Jousse ne mai spune că, în vechiul 103)

I n q u is itio

o ffe n d itu r se d M a le f ic iis .

p e rtin e t

te rra e

Suh

u bi

ad

v in d ic ta m

e s t d e lic tu m

titjlul:

„ I n q iib itio n f e

caput

s e q u itu r .

p u b lic a m , c iv ita s

c o m m is s u m . — d e c la ra tio n ,

N o.

o r ig m e m

Ang. Aretinus, 83,

E d it .

non de

V elnetiis,

1578, p . 14 v e r s . 104)

N oxa

105)

N e d e li c ta r e m a n e a t

106)

Ang. Aretinus:

107) N o n e n im n o n e s t c o m m is s u m . 108) 109) Si 900.

im p u n ita .

o p . e t lo c . c it.

v id e tu r o ffe n sa

lui. Clarus: Vattel: D r o it

riep u b lica, in c u ju s te r r if io n s

d e lic tu m

o p . c it., Q u a e s t X X X IX , N o . 3. d e s g e n s , I, c a p . 19 § 233. O r t o l a n : É lé m e n t s , § 888

326

—

—

drept francez şi chiar european, era admis în general că na­ ţionalul răspunde de faptele criminale comise în străinătate, fără să se distingă dacă le săvârşise împotriva unui străin ' or unui conaţional (110). Cu alte cuvinte, în vechiul dept francez,, legea penală era considerată ca făcând parte din statutul personal, care urmăreşte pe Francez pretutindenea. Codicele din 3 Brumar an IY, admite de asemenea că un Francez va fi pedepsit pentru infracţiunile comise în străi­ nătate, însă rezervă această regulă numai pentru crime. „Orice Francez, care s’a făcut vinovat că a săvârşit afară din teri­ toriul republice!, o infracţiune pe care legile franceze o pe­ depsesc cu o pedeapsă aflictivă sau inflamantă, e judecat şi pedepsit în Franţa, când va fi prins pe teritoriul ei“. 311 — Cât despre codicele de procedură penală francez din 1808, el a făcut distincţiunea între delictele comise în streinătate, care nu se pedepseau niciodată, şi între crime, care când erau îndreptate în contra Statului, se pedepseau fără nicio condiţiune, iar când erau îndreptate în contra particu­ larilor se pedepseau cu certe condiţiuni. Această lege a fost modificată în 27 Iunie 1866, într’un mod care nu ne importă, căci inodificarea este ulterioară adop­ tării de noi a codicelui de procedură penală francez. Dealtmintrelea credem inutil să intrăm în amănuntele unor sisteme intermediare, care diferă de acela al codicelui nostru penal în vigoare. 312 — In istoria trecutului nostru găsim un tratat cu Polonia, din Decemvrie 1519, între Şteiăniţă-Vodă şi Sigismund I, re-gele Poloniei, în care se stipulează, în art. 10, că hoţii Poloni, prinşi în Moldova se vor spânzura de Moldoveni, iar hoţii Moldovenii prinşi în Polonia se vor spânzura de Poloni (111). 110) 111) S ’a

Jousse: o p . c it., T . I, B. P.-Haşdeu: A r h iv a d e c is a s t f e l t o t c a o

p . 4 2 4 , N o . 36. i s t o r ic ă . T . I, p a r t e a 2 - a , p a g . 4. e x c e p tiu n e d e c ă t r e

ju ris p ru d e n ţa fra n c e z ă

c ă d is p o z itiu n ile a r t . 5 c o d . p e n . f r . ( a r t . 4 a l. II, c o d . p e n . r o m .) , p o t r i v i t c ă r o r a d e li c te le s ă v â r ş i t e d e u n f r a n c e z în şi

ju d e c a te

în

F ra n ţa ,

decât

dacă

su n t

s t r ă i n ă t a t e n u p o t /fi u r m ă r i t e

p e d e p s it e

d e l e g i s l a ti u n e a

tă re i

u n d e a u f o s t s ă v â r ş i t e , n u - ş i p o t a v e a a p li c a t iu n e a în a c e le m a t e r i i , — d e p ild ă , le g is la tiu n e a d e r ă s b o iu , c a r e o p r e a c o m e r ţu l c u in a m ic u l, — în c a r e f a p tu l

re p rim a t

n ’a

fo st iin v e d e ra t

decât

su-b

ra p o rtu l

p r e ju d ic iu lu i

ce

p o a t e c a u z a a p ă r ă r e i n a ţi o n a le , c h i a r d a c ă n u a f o s t p r e v ă z u t d e o l e g is la -

— 327 —

313 — Trecem la dispoziţiunile oodicelui penal actual, aşa cum

au fost modificate prin legea din 15 Fevruarie 1894. (112). Yom observa mai întâiu, că legiuitorul român nu pedep­ seşte contravenţiunile comise în străinătate, iar înainte de 1894, el nu pedepsea nici chiar delictele; art. 4 şi 5 codicele penal, vorbesc numai de crime şi delicte. Din contră,după § 6 cod. penal german, chiar contravenţiunile comise în ţară străină pot fi pedepsite, dacă aceasta e scris în tratate sau legi speciale (113). Codicele penal olandez şi cel italian, deasemenea, pedep­ sesc nu numai crimele şi delictele comise în ţară străină, ci chiar unle contravenţiuni. Legea modificătoare franceză, din 27 Iunie 1866, dispune şi ea pedepsirea unor oontravenţiuni : „Orice Francez, care s’a făcut vinovat de delicte şi contra­ venţiuni în materie forestieră rurală, de pescuit, de vămi sau eontribuţiuni indirecte, pe teritoriul unui Stat mărginaş, va putea fi urmărit şi judecat în Franţa, după legea franceză, dacă acel Stat autoriză urmărirea regnicolilor săi pentru ace­ leaşi fapte comise în Franţa. Reciprocitatea va fi legal cons­ tatată prin oonvenţiuni internaţionale sau prin un decret pu­ blicat în Buletinul legilor“. In acelaş sens e redactat şi art. 9 din codicele penal belgian. 3 1 3 a —■Codul penal austriac, în vigoare în Bucovina, conţine în această privinţă dispoziţiuni foarte raţionale: „§ 36. Pentru crime comise în străinătate de către un cetăţean, el se va pedepsi conform acestui cod. Dacă a fost pedepsit deja în străinătate pentru acest fapt, se va socoti

ţiu n e s t r ă i n ă

nerală

112) c e a stă

( C a s . fr. 13 I u n ie 1917. P . 1920. I, 143 şi

Jurispmdenta ge­

1923, 1158, p a g . 4 8 9 ), In 1892, n o i a m

m a t e r i e , în

Archiva

a r ă t a t m o d if ic ă r ile c e tr e b u e a u

in tr o d u s e în a -

so c . ş tiin ţif ic e ş i l i t e r a r e d i n

Ia ş i 1892, p . 84

u r m . D in n e n o r o c i r e i g n o r a n ţ a o b ic in u ită a l e g i u ito r ilo r a îm p i e d ic a t s ă se ţin ă s e a m ă d e e le , în 1894. . 113) D u p ă

c o n v o n ţiu n e a

g e rm a n o -b e lg ia n ă

d in 29 A p rilie

1885, G e r­

m a n i i c a r i c o m it i n f r a c ţi u n i f o r e s tie r e , die p e s c u it s a u d e v â n ă t o a r e în z o n a f r u n t a r i i l o r b e lg ie n e , s u n t p e d e p s iţi c o n f o r m L iszt: L e h r b r u c h , p a r a g r . 22, N o . III.

d r e p tu l u i p e n a l g e r m a n .

De

— 328 —

pedeapsa suferită în pedeapsa ce se va aplica conform acestui cod. ' Sentinţele autorităţilor penale străine nu se vor executa în tară nici când. § 37. Un străin, care va comite în tară o crimă, se va pedepsi numai conform acestui cod. § 38. Un străin, care a comis în străinătate crima de înaltă trădare sau de plăsmuire de monedă în dauna Statului nostru, va fi supus acestui cod. § 39. Un străin, care a comis în străinătate o altă crimă, va fi arestat dacă va fi prins în tară ; se va îndruma însă imediat înţelegere cu Statul unde s’a comis crima, pentru extrădarea culpabilului. Dacă Statul străin va refuza primirea, criminalul străin se va pedepsi conform acestui cod. Dacă codul penal în vigoare în locul, unde s’a comis faptul, ar fi mai indulgent, se va aplica această lege mai indulgenta. După expirarea pedepsei, se va aplica şi expulzarea. Dacă există conventiuni speciale cu Statele străine despre extrădarea reciprocă a infractorilor, se va proceda conform acestor conventiuni“ In privinţa delictelor şi contraventiunilor codul austr. dispune: „§ 234. Pentru delicte şi contraventiuni comise în ţară, se pedepseşte şi orice străin. Dacă le-a comis în străinătate, nu va fi pedepsit în ţară şi nici nu va fi extrădat. Pentru delicte şi contraventiuni comise în străinătate de către un naţional, dacă ele n’au fost pedepsite, sau ertate în străinătate, se va aplica acest cod. Sentinţele străine nu vor fi executate nici când în tară“. 314 — Prin urmare, asupra chestiunii infracţiunilor comise în străinătate, deşi legea noastră din 1894 e posterioară tuturor acestor legi, a rămas totuşi în urma progresului realizat de ele. Aceasta este foarte regretabil, căci, dacă nu suntem în stare să contribuim la progresul ştiinţei, ar trebui cel puţin să ne dăm osteneala de a-1 cunoaşte şi de a-1 adopta. 315 — In ce priveşte crimele şi delictele, legiuitorul face distinctiune între Români şi străinii domiciliaţi în România, de o parte, şi între ceilalţi străini, de altă parte.

—. 329 —

1) Daca e vorba de un Român sau de un străin domiciliat în România, el poate să fie judecat şi condamnat: 1) Pentru orice crimă fără deosebire, care a fost comisă în străinătate, şi aceasta chiar înainte de a se fi întors în România; 2) Pen­ tru delicte, cu umătoarele oondiţiuni: a ) Să se fi întors în ţară sau să fi fost extrădat; b ) Delictul să fie prevăzut de legea română şi de legea ţării unde a fost comis ; c) să nu fie vorba de un delict exceptat anume de art. 4 cod. pen., care enumăra delictele exceptate. II. Dacă e vorba de un străin, sistemul legiuitorului este mai simplu. Delictele comise de străini în ţară străină nu se pedepsesc, iar dintre crime, nu se pedepsesc decât acela co­ mise contra Statului nostru sau contra unui Român. 316 — Trebue să observăm că în toate cazurile, dacă infractorul a fost deja condamnat şi şi-a executat pedeapsa, el nu mai poate fi judecat şi pedepsit în România. Aceasta nu e decât aplicaţiunea regulei n n n bi? w Jd*»™ 1« infrrcnfamiio comise în ţară străină (114). Şi totdeauna Românul va avea interes să fie judecat în străinătate, sub punctul de vedere al re­ cidivei (115)7 ~ ~ ... "“ 316 1 — Nu numai în cazul când infractorul a fost judecat de­ finitiv şi condemnat în străinătate la o pedeapsă pe care a executat’o, urmărirea nu mai poate avea loc în ţară pentru infracţiunea săvârşită în străinătate, dar şi atunci când jude­ cat fiind în mod definitiv a fost achitat de instanţele străine. Chestiunea este însă mult mai dificilă pentru cazul când inculpatul nu a fost judecat şi achitat, ci s’a dat în străină­ tate ordonanţă de neurmărire. Doctrina s’a pronunţat contra asimilăm ordonanţelor de neurmărire cu hotărîrile definitive şi ca atare a admis că se poate începe o nouă urmărire în ţară contra celui ce a fost scos de sub urmărire în străinătate prin ordonanţa judecă­ torului de instrucţie, (a). 114) In F r a n ţ a l e g e a d in 3 A p rilie 1903 d is p u n e c ă c h ia r d a c ă in f r a c ­ ţ iu n e a

a f o s t c o m is ă d e s t r ă i n

în F r a n ţ a , to tu ş i el mu v a m a i f i u r m ă r i t

d a c ă d o v e d e ş te c ă a f o s t d e j a j u d e c a t în s t r ă i n ă t a t e , ş i, în c a z d e c o n d a m ­ n a r e , c ă ş i- a e x e c u t a t p e d e a p s a .

Degois, T r a i t é , p . 121, N o . 199. V. Manzini, T r a t t a t o d i d i r i t t o p e n a le , V o l.

115) C o n f r . a)

I, p . 290.

— 330 —

Unii autori au făcut însă o distincţiune, între cazul când ordonanţa definitivă de neurmărire a judecătorului de instruc­ ţie ar avea în tara unde s’a comis în funcţiunea autoritate de lucru judecat şi cazul când această ordonanţă nu ar împiedeca reluarea instructiunei şi deci redeschiderea urmărirei în tara străină. In primul caz ordonanţa de neurmărire având autoritate de lucru judecat, echivalează cu o hotărâre definitivă şi deci nu s’ar mai putea începe o nouă urmărire în tară contra in­ fractorului scos de sub urmărire în străinătate. Din contra, în cazul al doilea, redeschiderea urmărirei fiind posibilă în străinătate, implicit ea va fi posibilă şi în tară (b). Această distinctiune o credem perfect juridică şi logică deşi întrucâtva contrară literei legii, care cere ca infractorul „ sa f i f o s t ju d e c a t

In adevăr, e absurd să se creieze o situatiune mai grea. celui ce a fost scos de sub urmărire chiar de la instrucţiune în mod definitv, decât celui ce fiind trimis în judecată, a fost achitat. Logica ne spune că între aceşti doi infractori, cel fată de care legea ar trebui să-i fie mai exigentă este acela faţă de care existând indicii serioase de culpabilitate, a fost trimis în judecată, iar nu cel care a fost scos de sub urmărire neexis­ tând contra lor nici măcar indicii de culpabilitate. Desigur că acesta din urmă ar fi fost poate mai uşor achitat, dacă ar fi fost trimis în judecată, însă nu a stat în putinţa sa de a merge sau nu în fata judecăţii şi deci e nedrept a i se creia o situa­ tiune mai grea decât celui dintâi. Apoi, urmărirea infractorului în ţară pentru o infrac­ ţiune săvârşită în străinătate are un caracter s u p le to r iu , în p r in c ip a l fiind interesată tara unde s’a săvârşit infracţiunea de a proceda la reprimarea faptului, dacă în acea tară printr’o ordonanţă de neurmărire irevocabilă, înbrăcată cu auto­ ritatea lucrului judecat, s’a închis orice posibilitate de a se mai repune în discutiune un fapt care s’a comis în aceea tară, găsindu-se că nu e cazul a se proceda la pedepsirea lui, ar fi b)

R. Garraud,

T r a i t é , e d . 3, v o l. I, p. 416.

r

-

— 331 —

lipsit de orice temeiu juridic a se susţine că urmărirea s u ­ în ţară a supravieţuit urmăririi p r in c ip a le din străi­ nătate oare s’a stins în mod definitiv. 317 — Vom mai observa deasemenea că prescripţiunea acţiunii publice, în caz de delict comis în străinătate, se împlineşte printr’un termen îndoit decât în caz când faptul ar fi fost comis în ţară (116). Tribunalul competinte a judeca o infracţiune comisă în străinătate de străin, e tribunalul român al locului unde in­ fractorul a fost prins. Infractorul poate însă să fie trimis în judecata unui tribunal din ţară mai apropiat de locul comiterii infracţiunii, dacă e în interesul uşurării judecării procesului. Trimiterea se face de Curtea de Casaţiune. 318 — Acestea sunt în rezumat dispoziţiunile legii noastre, şi, fără să tăgăduim că ele sunt cu mult mai superioare dispoziţiunilor din codicele penal din 1864, regretăm totuşi că nu s’au introdus în lege toate ameliorările care se, realizase în această materie de alte legislaţiuni europene şi pe care noi le semnala­ sem cu 2 ani înainte (117). Codicele nostru penal e f oarte defectuos în ceeace priveşte infracţiunile comise de străini în ţara străină, căci nu pedep­ seşte decât crimele în contra Statului nostru sau în contra unui Român. Pentru ce am lăsa însă noi în libertate un indi­ vid, care a săvârşit un omor în o ţară străină şi s’a oploşit la noi ? 3 1 8 1 — Asupra infracţiunilor săvârşite în străinătate, anteproectul de unificare al Codului penal român edictează regule cu totul nouă : Art. 4 şi 5 stabilesc următoarele principii : Românii, străinii domiciliaţi în România supuşi ţărilor cu care nu avem tratate de extrădare, sau a căror extrădare nu a fost cerută, precum şi străinii cari au dobândit naţionalita­ tea română după ce au săvârşit infracţiunea, pot fi urmăriţi, judecaţi şi pedepsiţi ca autori sau complici pentru orice infrac­ ţiuni săvârşite în străinătate. p le i o rie

116) D is p o z iţiu n e a le g ii e d e d o u ă o ri d e f e c tu o a s ă : m a i în tâ i u , fiin d c ă c it e a z ă g r e ş i t a r t . 5 95 în lo c d e 59 4 P r . p e n ., şi, a l d o ile a , f iin d c ă v o r b e ş t e n u m a i d e p r e s c r i p ţ iu n e a d e lic te lo r . 117) V e z i m a i s u s , N r. 313 n o t a 113.

—

332

—

Urmărirea nu va putea fi începută de cât în cazul când infractorul se va fi întors de bună voie în ţară sau va fi fost extrădat, cu excepţiune pentru infracţiunile prevăzute în art. 5, când urmărirea şi judecata va putea avea loc şi în lipsă. Urmărirea nu va putea deasemenea avea loc : a) când in­ fracţiunea săvârşită în străinătate nu este pedepsită şi de le­ gea română şi de legea ţării unde ea a fost săvârşită ; b) când infractorul a fost judecat în mod definitiv în străinătate şi în caz de condemnare a executat pedeapsa, sau a fost scutit de executarea ei, ori această pedeapsă s’a stins prin unul din mijlocele admise de legea ţării unde a săvârşit infracţiunea, cu excepţiune însă pentru infracţiunile prevăzute de art. 5 când, chiar în cazul în care infractorul a fost judecat definitiv şi şi-a executat în totul sau în parte pedeapsa pronunţată în străinătate, va trebui totuşi să execute integral pedeapsa ce i s’a dat de instanţele române în caz că a fost judecat în lipsă, sau care i se va da, în caz că nu a fost judecat încă ; c) când acţiunea publică s’a stins prin trecerea unui termen îndoit cât cel fixat de legea română pentru prescripţiunca acelei acţiuni. Chiar atunci când urmărirea numai este posdbiliă, totuşi dacă legea română prevede anumite incapacităţi sau decăderi. Ministerul public va putea cere instanţelor române să pro­ nunţe acele incapacităţi, afară de cazul când infractorul ar dovedi că a fost amnistiat sau reabilitat în ţara unde a să­ vârşit infracţiunea sau când au trecut 10 ani dela data când s’a stins pedeapsa pronunţată în străinătate. Infractorul are dreptul să ceară ca mai înainte de a i se aplica incapacităţile prevăzute de legea română, să se reia în cercetare întreagă pricina. > ' Dacă infractorul nu va fi executat în străinătate întreagă pedeapsă ce i s’a dat, va fi judecat din nou, de instanţele româ­ ne, ţinându-se în seamă partea din pedeapsă executată deja. Oride câte ori urmărirea e posibilă, instanţele române vor aplica în caz de deosebire între pedepsele prevăzute de legea română şi legea ţării unde s’a săvârşit infracţiunea, pedeapsa cea mai uşoară. Dacă pedeapsa străină e mai uşoară, însă ea nu există în legea română, se va aplica dintre pedepsele pre­ văzute de aceasta, aceia care ar corespunde mai mult ca natură şi durată cu. pedeapsa străină.

— 333 —

2) Străinii nedomiciliaţi în România nu pot fi urmăriţi, judecaţi şi pedepsiţi de cât pentru infracţiunile prevăzute de art. 5 şi anume : Crime contra siguranţei Statului Român, delictele de plăsmuire a monetelor având curs legal în Româ­ nia, a sigiliilor Statului ori autorităţilor române, sau delictele de falş în acte publice, timbre naţionale, mărci publice, bilete de bancă autorizate de legi în România, paşapoarte române, hârtie de credit, precum şi orice alte infracţiuni împotriva unui cetăţean român. Străinul va putea fi judecat şi condemnat în lipsă, f i e că este autor sau conrpli re- 1ar nceste i nfraeţiun i. Chiar de a fost judecat definitiv, sau dacă a executat integral sau parţial pedeapsa ce i s’ar fi dat în străinătate, încă el va trebui să execute pedeapsa pronunţată în România contra sa, atunci când va fi prins pe teritoriul României sau când s’ar obţine extrădarea sa, exceptând cazul când pedeapsa pronunţată în România s’a prescris prin trecerea unui îndoit timp de cât cel fixat de legea română pentru acea pedeapsă. In toate cazurile de infracţiuni săvârşite în străinătate, competinţa se va determina după reşedinţa infractorului sau după locul unde a fost prins. Dacă infracţiunea s’a săvârşit aproape de frontierele Ro­ mâniei, ministerul public şi părţile au dreptul să ceară la Curtea de Casaţie strămutarea pricinei la instanţa cea mai apropiată de locul unde infracţiunea a fost comisă. Infractorii extrădaţi cari nu au reşedinţa în România se vor judeca de instanţele din Capitală. Art. 6 prevede că decăderile decurgând din hotărîrile pro­ nunţate în streinătate contra streinilor produc efecte şi în Ro­ mânia, când sunt pronunţate pentru infracţiuni prevăzute şi de legea română, dacă acele decăderi nu au fost pronunţate în lipsă sau nu sunt contrarii ordinei publice. Art. 7 prevede că hotărîrile definitive pronunţate în străi­ nătate pentru infracţiuni prevăzute şi de legea română pot servi ca prim termen în recidivă. 3 1 8 2 — Faţă cu aceste principii înscrise în Anteproectul Codului penal român, vom adauga că oridecâte ori urmărirea, judeca­ rea şi pedepsirea unei infracţiuni săvârşite în străinătate este subordonată de anumite condiţiuni, sarcina dovezei îndeplini-

334

rei acestor condiţiuni va reveni ministerului public a) ; din contra, când legea prevede un obstacol la urmărirea infrac­ ţiunilor com ise în străinătate, dovada acestor obstacole va re­ veni celui urmărit. Astfel ministerului public va incumba de a dovedi că in­ fracţiunea este pedepsibilă şi în ţara unde ea a fost săvârşită; deasemenea revine ministerului public atunci când cere apli­ carea pedepsei, să dovedească care pedeapsă este mai uşoară, cea română sau cea străină, căci dacă cere aplicarea pedepsei române trebue să justifice de ce trebue aplicate aceasta şi nu cea străină şi viceversa. Va trebui cel urmărit să facă dovada că a fost judecat definitiv şi că în caz de condemnare e executat pedeapsa, etc., sau că a fost amnestiat ori reabilitat, sau în fine că acţiunea publică este prescrisă. 319 — Legislaţiunile europene s’au schimbat profund în această materie în secolul al XlX-lea şi noi n’am ţinut seamă, când am modificat legislaţiunea noastră, de progresul săvârşit de alţii. La început, în codicele de procedură penală franceză, nu ■se pedepseau dintre infracţiunile săvârşite de străini în ţară străină decât crimele în contra Statului francez. Se con­ sidera aceasta ca o excepţiune, dictată de motivul că judecă­ torii străini, mai ales în timpul când se elabora codicele de procedură penală franceză, nu puteau să îngrijească şi să ocro­ tească interesele Statului francez pe atunci în luptă cu toată Europa. In afară de aceasta aşa era şi dreptul anterior în Franţa. De aceea se da în competinţa tribunalelor franceze să judece pe un străin care a comis o crimă în străinătate în contra Statului francez, deşi faţă cu acest străin justiţia fran­ ceză nu era competentă nici din cauza teritoriului, nici din cauza persoanei. In anul 1850 s’a încercat a se introduce în Franţa o dispoziţiune prin care să se pedepsească şi crimele săvârşite de un străin în ţară străină în contra unui Francez, când acel străin va veni în Franţa. Insă, în urma reelamaţiunilor pute­ rilor străine, care pretindeau că o asemenea lege implică lipsă a) Vezi în aces sens,

G a rra u d ,

op. cit. ed. 3 Vol. I pag. 402.

335 —

de încredere în justiţia altor ţări, şi o ştirbire a suveranităţii lor, legea deşi votată de Cameră, n’a fost supusă votării Se­ natului. Nici chiar legea franceză din 27 Iunie 1866 n’a mers până acolo. Insă art. 9 cod. pen. ung. din 28 Mai 1878, art. 4 cod. pen. olandez din 3 Martie 1881 şi art. 6 cod. pen. italian din 30 Iunie 1890, pedepsesc chiar d e lic tu l comis de un străin, în ţară străină, şi nu numai contra unui naţional, dar chiar contra u n u i s tr ă in . Până când extradiţiunea nu va deveni o regulă fără excepţiune în toată Europa, credem că aceste dispoziţiuni sunt foarte raţionale, iar diplomaţii, care în 1850 s’au revoltat în contra unui pas moderat în această direcţiune, au dat dovadă de reacţionarism şi de o ignoranţă nepermisă (118). 320 — Civoli se îndoeşte dacă un Stat ar avea datoria să se încare ou pedepsirea infracţiunilor comise în străinătate de un străin (119). Afirmativa ne pare indiscutabilă, căci un Stat e dator să îngrijească de liniştea şi siguranţa supuşilor săi, şi aceşti supuşi au tot dreptul să se teamă de un .străin, care, după ce a comis o infracţiune în ţară străină, a rămas nepe­ depsit şi a venit în România. E probabil, că acest străin va fi ispitit să comită o in­ fracţiune şi în România, şi apoi să fugă în altă ţară spre a scăpa din nou de pedeapsă. 321 — Art. 3 şi 4, cod penal, pot da naştere la dificultăţi prac­ tice. Ce se întâmplă dacă un Român a ameninţat pe un străin din străinătate ? Infracţiunea va fi socotită ca fiind comisă în ţară or în străinătate ? 118) Ce e drept că, chiar astăzi se pot ivi dificultăţi în această m aterie de drept international, mai cu seamă că •doctrina aceasta nu e adm isă de naţiunile aniglo-saxone. Se citează cazul lui Cutting din Statele-Unite arestat în Mexic, fiindcă publicase în tara. sa un articol contra Iui Medina, cetăţean mexican. Statele-Unite n’au admis că cele publicate în interiorul Uniunei ar putea fi judecate în ta ră străină, căci dacă s’a r admite acest lucru, nici un editor american n ’a r mai putea intra în Mexic fără să nu fie arestat daca s’a criticat afacerile mexicane. Vezi Journal du droit international privé. 1911, N-rele I şi II, p. 116— 118. 119)

Civoli :

o p . c it. P a r t . I, L e z . V II, p . 54.

— 336 —

Cazul s’a întâmplat în Franţa. Paul Mary ameninţase printr’o scrisoare fiind în Franţa, pe principele de Orange din Bruxelles, că’l va ucide dacă nu va depune o certă sumă într’un loc arătat. Fapta sa a fost considerată ca fiind comisă în Franţa, şi în consecinţă infractorul a fost pedepsit cu munca silnică. Recursul său a fost respins de Curtea de casaţie, la 31 Ianuarie 1822. Aceasta e jurisprudenţa în Franţa (120). Ea ne pare întemeiată. 321 1 - Doctrina în mod unanim admite astăzi că faptul de a ameninţa din ţară pe o persoană care se află în străinătate tre­ ime pedepsit ca şi cum s’ar fi săvârşit în întregime în ţară (a). Jurisprudenţa înclină pretutindeni către aceiaş soluţiune (b). Aceiaşi soluţiune s’a admis în cazul când cineva din ţară ar împuşca la frontieră pe o persoană care s’ar afla de cealaltă parte (c). 322 — Quid când infracţiunea nu s’a comis în întregime în România ? Curtea de apel din Calaţi secţia II, 389 din 3 Aprilie, 1900, afacerea Mazzola-Jeschek, a decis că singurele istanţe competente sunt tribunalele româneşti. D-l M. M. Sipsom, în anotarea ce-a făcut-o asupra acestei deciziuni, susţine contra­ riul, pe motiv că, ceeace alarmează o ţară sunt faptele petre­ cute pe teritoriul său, în violarea dispoziţunilor codicelui pe­ nal (121). Noi credem că bine a judecat Curtea de apel Galaţi. Chiar de am admite punctul de vedere al d-lui Sipsom, ne întrebăm: oare începutul de executare al unei infracţiuni nu alarmează pe locuitori, numai din cauză că infracţiunea se continuă în ţară străină ? Ideia aceasta, de almintrelea, e falsă în princi­ piu, căci art. 5 Codicele penal probează contrariul, de oarece prin acest articol pedepsindu-se chiar infracţiunile comise în întregime în străinătate, se probează că şi ele turbură liniştea şi fac tribunalele noastre competente când infractorul a venit 120) Vezi alte cazuri în M o l i n i e r - V i d a l op. cit: I, 244. a) Vezi: V i n c e n z o M a n z i n i, T rattato di diritto penale, I, p. 277. b) Vezi jurisprudenţa italiană în Riv. Pen. VI p. 86 şi X p. 447. c) Vezi : G a r r a u d , T r ă i t e , ed. 3 p. 364. 121) C u r ie r u l j u d i c i a r IX, p. 259 şi urm. decis. C. Galaţi, şi p. 260 nota d-lui Sipsom.

337 -

în tara noastră. In fine, ne mai întrebăm, care ar fi Tribunalul competent să judece, când crima s’ar perpeta în mai multe ţări ? Acolo unde s'a confirmat, cum crede d. Sipsom ? In ce lege se spune aceasta ? Din contră putem invoca o analogie, în sensul competinţii tribunalelor române : în cazul când o in­ fracţiune continuă or de obicei e săvârşită în mai multe locuri, toate tribunalele locurilor sunt competente iar nu numai cel din urmă (122). Adăugăm că, dacă se pedepseşte şi tentativa, de ce nu s’ar pedepsi fapta începută în România şi continuată aiurea 1 1 In privinţa infracţiunilor executate parte în ţară, parte în străinătate se face în doctrină următoarele distincţiuni : 1) Dacă fapta e începută în străinătate şi terminată în ţară, toţi autorii sunt de acord că infractorul va.fi pedepsit ca şi cum întreagă infracţiunea ar fi fost săvârşită în ţară ; 2) Dacă fapta a fost începută în ţară şi continuată în străinătate, unii autori cred că fapta va rămâne nepedepsită în ţară, alţii au susţinut că ea trebue pedepsită însă numai ca tentativă; în fine in o a treia părere se admite pedepsirea ca şi cum fapta ar fi fost în întregime săvârşită în ţară. Această ultimă părere o credem cea mai raţională (a). Desigur că chestiunea prezintă importanţă numai atunci când legea nu admite pedepsirea acelui fapt dacă s’ar fi comis întreg în străinătate, căci din moment ce este admisă această 122) Dacă infracţiunea a fost comisă în străinătate şi faptele de com­ plicitate în tară, atunci sunt competente tribunalele străine. G a r ç o n ; Code pénale annoté, Art. 59—60, N-le 183 şi urm., care arată jurisprudenta şi doc­ trina franceză în acest sens. Coofr. A l. C r e t i e s c u , Cornent, cod. pen, p. 129 urm.; P o t h i e r , Procéd. criminelle, N-le 5 şi 6. S ’a decis, la noi, că atunci, când aceelaşi persoane sunt acuzate de mai multe infracţiuni, unele săvârşite pe teritoriul român, altele pe un teritoriu, deşi aparţinând Statului român, însă supuse unor legi excepţionale (Vechea Dobrogle), se aplică tot legile din 'teritoriul rotaiân (Cas. II, 363 din 1891, Bul. Cas. 1891 pag. 853, vezi şi Pastion-Papadopol, op. şi loc. cit. No. 8). Legile penale române însă nu se aplică în Transilvania, unde este încă în vigoare codul penal maghiar, căci încă nu s’au extins legile din vechiul regat. (Cons. perm anent de revizie al arm atei, 13 din 25 Ian. 1924, în J u r is p r u d e n ţ a g e n e r a l ă 1923 fasc. No. 22 pag. 680). a) Vezi : B i n d i n g , Handbuch des Strafrechts, I par. 85; V. M a n z i n i, Tratfato di diritto penale, I, p. 275.

— 338

pedepsire, nu mai interesează că o parte din act s’a executat în ţară. 3) Dacă faptul principal a fost comis în străinătate, iar în ţară s’au comis numai acte de participaţiune ca : provocaţiune, complicitate, tăinuire, se admite în doctrină pedepsirea acestor acte de participaţiune (2). Jurisprudenţa franceză s’a pronunţat însă în sens contrar, hotărînd că atunci când infracţiunea a fost săvârşită în stră­ inătate, actele de participaţiune efectuate în ţară, nu pot fi urmărite de cât dacă constituesc prin ele însăşi o infrac­ ţiune. (a). In schimb s’a admis că atunci.când infracţiunea s’a comis în ţară, pot fi urmărite şi pedepsite actele de participaţiune efectuate în străinătate (b). 4) In fine, atunci când diferitele acte aparţinând aceleaş infracţiuni, deşi comise parte în ţară parte în străinătate, sunt însă divizibile, astfel încât cele efectuate în ţară pot constitui prin ele însăşi un delict de sine stătător, ele vor fi urmărite şi pedepsite sub această calificare, făcându-se abstracţiune de l faptele efectuate în străinătate. Aceiaşi soluţiune se admite şi în cazul când infracţiunea a avut loc în ţară, iar în străinătate nu s’au efectuat de cât acte cari constituesc o circumstanţă agravantă a acelei infracţiuni; urmărirea se va face numai pentru infracţiunea comisă în ţară, fără a se ţine seamă de agravantele efectuate în străină­ tate. Deasemenea s’a decis că atunci când diferitele acte comise în ţară şi în străinătate aparţin unei infracţiuni continue, con­ tinuate sau de obişnuinţă, urmărirea se va mărgini numai 1« actele efectuate în ţară. 3 2 2 b — Faţă cu situaţia actuală a României întregite, p r o b le m a infracţiunilor comise în străinătate trebue examinată şi din alt punct de vedere : b) Vezi: V. M a n z i n i, op. cit. p. 278; P a g li a n o , Rieettazione di cose ru-j bate aii’ estero, în Rivista penale 1905, p. 156; P e r r o n i - F e r r a n t i , Tentative ?! ■complicità in rapporta al diritto penale internazionale în Rivista Penale 190b P. 256. a) R. Garraud, Traité, ed. 3 vol. I, pag. 368 şi notele 30 şi 31 de la acea pagină şi p. 393. b) R. Garraud, ibidem P. 393.

— 339 —

C hestiunea, dacă o fa p tă com isă în s tră in ă ta te este sau n u ped ep sib ilă la noi, treb u ie rezo lv ată -pentru întreaga Românie pe baza a rt. 4 şi 5 cod. pen. d in vechiul reg at. S p u n â n d aceasta, n u însem nează însă, că p ed ep sirea v a fi b aza tă dăasem enea pe d ispoziţiunea acestui cod. Codul p en al u n g a r a răm a s în v i­ g o a re în ţin u tu rile T ran silv an ie i, B an atu lu i, C rişanei, S atm a ru lu i şi M aram ureşului, alip ite vechiului r e g a t ; codul p e ­ nal a u s tria c în B ucovina. De aci consecinţa că fap tele com ise pe aceste te rito rii v o r ră m â n e p ed ep site d u p ă codul u n g a r s a u cel a u striac. I n s ă d in u n ita te a S ta tu lu i rom ân re z u ltă unele conse­ cin ţe : C ând u n R om ân din vechilii R e g a t com ite în A rd e a l o fa p tă , san cţio n ată aci penaliceşte poate su fe ri pedeapsa, deşi fa p ta n u se pedepseşte în vechiul R egat, A ceastă re g u lă n u contrazice c a ra c te ru l u n ita r al S ta tu lu i, d e oarece u n S ta t u n i­ ta r p o a te să a ib ă d re p tu ri p a rtic u la re . C h ia r şi în t r ’u n ju d e ţ este posibil ca o fa p tă (eo n trav en ţiu n e) să fie p ed ep sită înt r ’o localitate a ju d e ţu lu i şi n u în o alta. T o t aşa u n R om ân d in te rito riile foste u n g u re şti poate fi p e d e p sit p e n tru o f a p tă com isă în vechiul R e g a t d acă această fa p tă este aci p ed ep sib ilă cu toate că n u este p ed e p sită în te ­ rito riile foste u n g u reşti. I n am bele caz u ri v a fi a p lic a t fă r ă nici o m ă rg in ire co­ d u l p en al a l locului unde in fra c ţiu n e a a fo st com isă. D acă fă p tu ito ru l se re fu g ia z ă d in R e g a t în A rd e a l sau in v e rs, el v a fi p re d a t f ă r ă fo rm a lită ţi a u to rită ţilo r com petente ale locului u n d e f a p ta a fo st s ă v â rş ită şi v a fi ju d e c a t d u p ă codul p en al resp ectiv şi d u p ă codul de p ro ce d u ră al lo c alităţii u n d e va fi ju d e cat. D e ex. d acă o a u to rita te d in vechiul R e g a t u rm ă ­ reşte o fa p tă com isă în A rdeal, fiin d com petentă pe b aza r e ­ şedinţei fă p tu ito ru lu i şi pe b aza fa p tu lu i că a u to rita te a locali­ tă ţii unde in fra c ţiu n e a a fo st com isă (fo ru m delicti oom m issi) n u o u rm ăre şte, a u to rita te a ju d e căto rea sc ă v a ju d e c a d u p ă cod. pen. u n g a r şi d u p ă proc. pen. rom ână. C ând u n R om ân a com is o crim ă în s tră in ă ta te , şi se înn apoiază, se po ate p u n e chestiu n ea: d u p ă c a re cod v a fi j u ­ decat ? Un R om ân din A rd e a l v a fi ju d e c a t d u p ă codul penal u n g a r, sau d u p ă codul în v ig o are la locul unde in fra c to ru l a

— 340 fo s t p rin s sau d u p ă codul lo c alităţii în care ju d e c ă to ria îşi a re reşed in ţa, etc. ? P e n tru a rezolva această chestiune, treb u ie să luăm în consideraţie, că cod. p en -u n g ar este u n d re p t p a rtic u la r şi ca a ta re n u po ate fi ap lic a t decât n u m a i la acele fa p te cari au fost com ise pe te rito riu l lui. P e d e p sire a fa p te lo r com ise în s tră in ă ta te a r fi posibilă d u p ă cod. pen. ung., dacă am adm ite ficţiu n ea că aceste fa p te au a fi co n sid erate ca fiin d comise pe te rito riu l acestu i cod. In s ă p e n tru această ficţiune nu este n ici u n arg u m e n t. In afară de codul peri. român, toate

celelalte legi fiind numai legi particulare, trebuie să spunem că oricare Ilomân ar comite vre-o infracţiune în străinătate, va fi pedepsit clupă codul pen. român., adică al vechiului re ­ gat. Din ace asta rezultă, că un R om ân din A rdeal ,caro a comis o crimă d e te rm in a tă de cod. pen. rom ., în s tră in ă ta te , v a fi pedepsit, c h ia r dacă acea crim ă n u este pedepsibilă nici după codul stră in , nici d u p ă cod. pen. u n g a r. M ai d e p a rte rezultă, că el nu v a fi p ed ep sit p e n tru delictele enum erate de alin. 2 al a rt. 4 cod. pen. rom., deşi după cod. u n g a r a r tre b u i să fie pedepsit. Cu alte cuvinte, toate faptele să v â rşite în s tră in ă ta te vor fi ju d ecate d u p ă cod. pen. rom., fă ră a se ţin e socoteală de co­ dul căru ia Rom ânul respectiv a r fi supus, de a r fi fost in fra c ­ to r în ţa ră . 3 2 2 b 1 — C om petinţa a u to rită ţilo r penale se va d ete rm in a după a lin . 3 şi 4 ale a rt. 5 cod. pen. rom ân. A ceste a u to rită ţi pot fi a u to rită ţile vechiului R eg at sau altele. In orice caz v a fi a p li­ c ată p ro c e d u ra care este în v ig o a re pe te rito riu l a u to rită ţii respective, căci regulele p ro ced u rii su n t de n a tu ră te rito ria lă . P r in u rm are , o ju d ecăto rie din A rd e a l v a ap lica cod. pen. ro ­ m ân şi proc. pen. u n g a ră . D in ace asta rezu ltă, că pe te rito riile foste u n g u re şti, ju ­ d ecarea în lip să n ’a re loc. P r in u rm a re , dacă crim a a fost co­ m isă în s tră in ă ta te de u n R om ân, care îşi a re re şe d in ţa p e acest te rito riu , o u rm ă rire n u p o ate să a ib ă loc decât în cazul e x tră d ă rii sau reîn to arcere i R om ânului. 3 2 2 b 2 — D u p ă aceste co n sid era ţiu n i de ord in g eneral, putem trece la analiza legii a s u p ra acestei im p o rta n te m a terii.

—

341

—

I. C alifica rea fa p te i se face to td e a u n a d u p ă cod. pen. rom . O fa p tă c a re este c rim ă în stră in ă ta te , ia r d u p ă cod. pen. rom. n u m ai u n delict, v a fi co n sid era tă delict, şi invers. I I . C ân d pedepsele p re v ă z u te de codicele ţă rii u n d e s’a com is in fra c ţiu n e a se deosebesc de cele p rev ăz u te în cod. pen. rom . se v a ap lica p ed ea p sa cea m ai uşoară. In s ă , această d isp o ziţiu n e nu este suficientă. Ce se va în ­ tâ m p la dacă p ed ea p sa m ai u şo ară a legii stră in e n u este cu­ n o scută în sistem ul n o s tru p e n ite n c ia r ? D e oarece sistem ul p en ite n c ia r este de ca ra c te r te rito ria l şi n ici o a u to rita te n u poate să execute pedepse necunoscute în d re p tu l ţă rii, în a stfe l de cazuri se v a ap lic a p ed ea p sa cea mai a p ro p ia tă de aceia a legii străin e. F ire ş te , soluţiunea v a fi grea în m u lte cazuri. D. e. unele legi s tră in e a r prevedea, p edeapsa corporală. In R om ânia a stfe l de p ed ea p să n u poate fi execu­ ta tă n e fiin d p re v ă z u tă . F ire ş te a lta e ch estiu n ea a p licărei pe­ depselor co rp o rale în îm p re ju ră ri excepţionale, ca s ta re a de ased iu etc. sau ca .p e d e a p să d is c ip lin a ră în tr ’u n c ad ru d e te r­ m in at, u n d e n u p o a te să a ib ă consecinţele fu n este cunoscute,, nici n u p o ate să p ro d u c ă o să lb ăticire a oam enilor, deşi fă ră în d o ială că s u n t oam eni, p e n tru c a ri câtev a lo v itu ri co n stitu e o p ed e a p să m ai u ş o a ră decât câteva să p tă m â n i de închisoare. In s ă ju d e căto ru l ro m ân v a spune, şi în a s tfe l de c az u ri, că p ed ea p sa aplicabilă v a fi cea p riv a tiv ă de libertate. I I I . U rm ă rire a n ’a re loc, când in c u lp atu l „v a d o v e d i“, că p e n tru acea crim ă sau acel delict a fo st ju d e c a t în m od d e fi­ n itiv în s tră in ă ta te şi : a) a fo st a c h i t a t ; b) a fo st co n d am n at şi e x e c u ta t pe­ d eap sa ; c) a fo st g ra ţia t. E x p re siu n e a legii : in c u lp atu l „ v a dovedi“ o credem g re­ şită. N u poate fi îndoială, că in s ta n ţa ju decătorească este în ­ d a to ra tă să constate d in oficiu, dacă fa p ta a fo st sau n u ju ­ d eca tă în s tră in ă ta te . P e n tr u o f a p tă nim eni n u po ate fi pe­ d ep sit de două ori, nici nu p o ate fi u rm ă rit de două o ri : non bis in idem (excepţiile a p a re n te le vom vedea m ai tâ rz iu ). A ceasta fo rm ează o reg u lă de a d e v ă ra tă ju stiţie , a şa că ap licarea ei n u este lă sa tă la bunul p la c al in culpatului. P r in u rm a re , d a c ă in c u lp atu l a f ir m ă că a fost ju d e c a t în stră in ă ta te , in s ta n ţa rom ână trebuie să în treb e din o ficiu au­

— 342

to rita te a resp ectiv ă şi să-şi p ro cu re dosarul. In cu lp a tu l, în m ulte cazuri, nici n ’a r p u te a să facă această dovadă. D acă in c u lp atu l a executat n u m ai o p a rte d in ped eap sa d a tă în s t r ă i n ă t a t ^ e l v a fi u rm ă rit, în să n u i se p o ate aplica m a i m u lt decât re stu l pedepsei, cu d istin c tiu jiulti.de m ai sus în ce p riv e şte pedepsele n eprevăzute. A ceasta rezu ltă d in alin. «3 al a rt. 4 cod. pen., după care treb u e ap licată p ed ea p sa cea..m m ..uşnara. D acă in c u lp atu l a b en eficiat de o a m n istie în s tră in ă ta te d u p ă condam nare sau a fost graţiat,.nu_m ai p oate fi u r m ă rit la noi. Ce v a fi, dacă ie rta re a s’a fă c u t în a in tea co ndam nării (abolitio litis ?) D ispoziţia legii se re fe ră ev id en t n u m a i la cazul g ra ţie rii d u p ă condam nare. P r in u rm a re o aboli tio litis nu ex ­ clude u rm ă rire a . Q u iă în cazul p re sc rip ţie i ? D acă crim a sau delictul n u s’a p re sc ris d u p ă legea noastră, u rm ă rire a are loc, căci legea s tră in ă nu se aplică în alte chestiuni, decât num ai în chestiu­ n ea pedepsei. C ând p re sc rip ţiu n e a nu s’a îm p lin it în stră in ă ta te , d a r s’a îm p lin it la noi, u rm ă rire a n ’are loc. In s ă te rm en u l p re s ­ c rip ţiei este în d o it cât tim p fă p tu ito ru l este în s tră in ă ta te ' (a rt 4 cod. pen.).

C ând p e n tru u rm ă rire a fa p te i com ise în s tră in ă ta te legea n o a stră p re tin d e cererea p realab ilă a p ă rţii v ă tă m a te şi acea stă cerere lipseşte, u rm ă rire a n u se poate face. C hestiunea devine m ai com plicată, în cazul când cererea p realab ilă n u este necesară decât d u p ă legea locului u n d e s’a com is crim a. C ererea p realab ilă a p ă rţii lezate este o condiţie a p ro ­ cedurii. S ta tu l n u ex ercită p u te re a p enală, dacă p a rte a lezată n u cere exerciţiu l ei. D. e. a d u lte ru l n u po ate fi u rm ă r it dacă so ţu l lezat n u depune o cerere, p e n tru c ă exerciţiul p u terei penale a r cauza m a ri rele, descoperind fă r ă v oia p ă rţii lezate secretele sale fam iliare. C ând legea penală statu ează aceste excepţii de la exerciţiul ei, cân tă re şte a tâ t relele cari se nasc d in re n u n ţa re a la pedepsire c â t şi relele p rovocate din d e stă in u ire a ra p o rtu rilo r in tim e ale oam enilor, şi crează un ech ilib ru ţin â n d seam ă de im p o rta n ţa in tereselo r publice ca şi celor p articu la re.

— 343 — T ră s ă tu ra esen ţială a acestei in s titu ţiu n i fiind re n u n ţa re a la p u te re a p en ală a S ta tu lu i în in te re su l p erso an elo r p a rtic u ­ lare, S ta tu l n u po ate să se orienteze d u p ă o lege s tră in ă . E l n u p o ate să ren u n ţe la p u te re a p en ală n u m ai p e n tru că legea S ta ­ tu lu i u n d e s’a com is crim a, cu p rin d e o ren u n ţa re. I n legea s tră in ă ech ilib ru l d in tre interesele publice şi cele p a rtic u la re po ate să fie cu to tu l altfel. P e de a ltă p a rte , excep­ ţiile la u rm ă rire s u n t în tr ’o s trâ n s ă le g ă tu ră unele cu altele, a ş a în c ât o excepţie n u po ate fi lu a tă în consideraţie, în mod izolat, f ă r ă le g ă tu ra ei cu celelalte. P r in u rm a re , c â n d fa p ta a fo st com isă în t r ’o ţa ră în care ea n u po ate fi u rm ă rită fă ră p lâ n g erea p ă rţii lezate, la noi o u rm ă rire to tu şi a re loc, d acă legea n o a stră n u conţine această excepţie. D isp o ziţiu n ea a rt. 4 cod. pen. rom ., d u p ă care delictele nu p o t fi p ed ep site la noi, dacă în ţa r a com iterei lor n u su n t p e­ depsite, n u contrazice cele spuse. A cest artico l inu cere altceva, d e c â t să fie com is u n delict, care şi d u p ă legea s tră in ă este ca­ lific a t crim ă, delict sau contravenţiune. E x p re siu n e a „dacă acele fa p te su n t p ed ep site“ a ra tă , că nu se cere pedepsibilita te a in concreto. C ând fa p ta este d u p ă lege num ai te n ta tiv ă , ia r d u p ă cea­ la ltă o fa p tă să v â rşită , calificarea se face d u p ă legea noastră. N epedepsirea te n ta tiv e i d u p ă legea s tră in ă n u va fi lu a tă în consideraţie, decât la delicte, căci d u p ă a rt. 4 crim ele se pe­ depsesc în orice caz d u p ă legea n o a stră (num ai pedeapsa po ate să fie m ai u şo a ră pe baza legei stră in e ), pe c ân d delictele n u m a i atunci, când ele se pedepsesc şi d u p ă legea stră in ă .

Complicitatea se judecă după legea noastră. Scuzele legale v o r fi lu a te în consideraţie n u m a i după legea n o astră. In să , când s’a comis u n delict, p e n tru c a re legea s tră in ă stabileşte o scuză legală, ca re nn ex istă în legea noas­ tr ă , ea v a fi lu a tă în consideraţie. O se n tin ţă condam natoare a u n ei a u to rită ţi stră in e nu poate fi ex ecu tată la noi. C ând a u to rita te a s tră in ă a co n d am n at pe acuzat, d ar a su sp e n d at ex ecutarea pedepsei, s u n t două p o sib ilită ţi : a) d acă acuzatul a v e n it în ţa r a n o astră, în a in te de a fi e x p ira t te rm en u l su sp e n d ă rii, el v a fi u rm ă rit şi ju d e cat, căci n ’a executat p ed ea p sa ;

— 344

b) dacă term enul a e x p ira t, fă p tu ito ru l nu poate fi u r ­ m ă rit, căci e x p ira re a term enului su sp e n d ării are efectul exe­ c u tă rii pedepsei. S tră in u l domiciliat în ^România este p ed e p sit p e n tru fa p tele să v â rşite în s tră in ă ta te ca şi u n rom ân (a rt. 5) dacă nu este supus u nei ţă r i cu care R o m ân ia are tr a ta t ele e x tră d a re şi dacă e x tră d a re a lui n ’a fost c e ru tă de ţa r a lui. Cine este dom iciliat 1 A rt. 87— 97 din cod. civ. conţin disp o ziţiu n ile d esp re do­ m iciliu. D u p ă a rt. 87 dom iciliul fiec ă ru i R om ân sau s tră in este acolo nnflit fsi «re p rin cip ala sa aşezare. F em eia m ă rita tă are dom iciliul bărb atu lu i, cei p u ş i sub tu te lă sau e u ra te lă au do­ m iciliul tu to ru lu i, c u rato ru lu i. S tră in u l treb u ie să fie dom iciliat la noi în a in te a săvârşirea fap te i, căci toate consecinţele fa p te i trebuiesc ju d e cate după tim p u l eom iterei. 3 2 2 b3 — In c o n tin u area analizei legii, ne vom ocupa acum despre

infracţiunile comise de străini în străinătate. 1. D acă u n s tră in n ed om iciliat 'u P R o m â n ia com ite o in ­ fra c ţiu n e în stră in ă ta te , el nu se pedepseşte la noi (a rt. 5 coci. pen. rom .). D acă în să stră in u l a com is în s tră in ă ta te o crim ă în c o n tra sig u ra n ţe i S ta tu lu i, o c rim ă de eantrufaoere_â- s ig i­ liu lu i S ta tu lu i, a m onetei n aţionale, av â n d curs în R om ânia, a h â rtiilo r de c red it sau titlu rilo r S ta tu lu i rom ân, a biletelor de bancă a u to rizate de lege, el poate fi u rm ă rit, ju d e c a t şi p e ­ d ep sit în R om ânia, dacă este p rin s pe te rito riu l rom ân, sau d acă g u v ern u l obţine e x tră d a re a lui. C onform acestora, p e n tru o crim ă s ă v â rş ită în s tră in ă ­ ta te , s tră in ii dom iciliaţi în R om ânia se pedepsesc în orice caz: dacă e x tră d a re a lor are loc, v o r fi p ed ep siţi în ţa ra lor, ia r în cazul c o n tra r în R om ânia. S tră in ii nedom iciliaţi în R o m ân ia se pedepsesc n um ai în cazul când e x tră d a re a lo r a re loc, sau când u n a d in crim ele am in tite de a lin e a tu l p rece d en t a fo st comisă.

2. Articolele 4 şi 5 conţin o mare contrazicere. A lin. 2 a rt. 5 care o rdonă p e d e p sire a celor m a i p rim e j­ dioase crim e în c o n tra statu lu i rom ân, se în tin d e num ai la stră in i, pe când la R om âni se ap lică n u m ai d ispoziţiunile a r t 4, după, care crim ele comise de R om âni în s tră in ă ta te se p e ­ depsesc.

— 345 —

322

D in aceasta rezu ltă, că faptele p rim ejd io ase p e n tru S ta t (d. ex. c o n tra facerea sig iliu lu i S ta tu lu i), d acă au fo st să v â r­ şite în s tră in ă ta te de către R om âni, se pedepsesc d u p ă a rt. 4 şi p rin u rm a re în cazul când codul s tră in stabileşte o pedeapsă m ai u şo ară, aceasta ’i va fi aplicată, ia r când aceleaşi fap te s u n t să v â rşite de c ă tre stră in i, ele se pedepsesc d u p ă a rt. 5, care nu p re sc rie a p licarea pedepsei celei m ai uşoare. P r in u rm are , d acă u n s tră in com ite a stfel de fap te , el va fi p ed e p sit m ai sever, decât u n R om ân, care pe lâ n g ă fap tu l de a fi v ă tă m a t S ta tu l, m ai jig n eşte şi d ato riile sale ca cetă­ ţean, com iţând u n a c t de n ecre d in ţă fa ţă de p a tria sa. N u încape în d o ială că cu lp ab ilita te a subiectivă e cu m ult mai m are, dacă o fa p tă , care v a tă m ă S ta tu l rom ân sau p ri­ m ejduieşte sig u ra n ţa , a fost com isă de un R om ân, decât când ea a fost com isă de u n s tră in care n ’a re în d a to ririle cetăţea­ nului rom ân. E s te deci n ed rep t, ca stră in u l să fie p e d e p sit m ai sever d ecâ t R om ânul. b 4 — în a in te de a m erge m ai d eparte, treb u ie să ne ocupăm cu ch estiunea dacă a lin e a tu l 3 a rt. 4 cod. pen. rom ., care prescrie a p licarea pedepsei celei m ai uşoare, se extinde şi la cazurile p re v ă z u te d e alin. 2 a rt. 5, adică la fap te le prim ejd io ase, când - ele au fo st com ise de stră in i în stră in ă ta te . L egea tace. S ’a r p u te a zice că a p licarea pedepsei celei m ai u şo a re este u n p rin c ip iu g en era l şi p rin u rm a re îşi a re ap licarea şi în cazul alin. 2 a rt. 5. A ceastă arg u m e n taţie p a re p re şită , căci alin. 2 a rt. 5 voieşte tocm ai ca fap tele m ai p rim ejd io ase p e n tru S ta t să fie p edepsite în o rice caz, voieşte ca să se aplice pedepsele severe, pe care le conţine legea n o a stră p e n tru aceste crim e. E s te v o rb a de fap te , care, când se com it în d etrim en tu l unui S ta t stră in , n u se pedepsesc sau su n t supuse unei pedepse fo a rte uşoare, căci S tatele n u a p ă ră cu aceiaşi energie in te re ­ sele S ta te lo r străin e. M ulte d in aceste fap te p o t fi socotite în s tră in ă ta te ca fa p te c h ia r hm dabile ; d. ex. cân d un cetăţean al u n u i S ta t cu care re la ţiu n ile n o a stre nu s u n t p re a p rie te ­ neşti com ite în acea ţa r ă o crim ă în c o n tra sig u ra n ţii S ta tu lu i n o stru , de sig u r că n u se exp u n e u n e i pedepse grave. P rin u rm a re n u se poate p resu p u n e, că p ed ea p sa cea m ai u şo ară trebuie a p lic a tă şi în aceste cazuri. A ceasta reiese şi din fa p tu l

346 — că legislaţiile s tră in e c ari regulează această chestiune declară că aplicarea pedepsei m ai uşoare n ’a re loc în aceste cazuri. D. ex. cod. pen. u n g a r, art. 7 (confr. a rt. 12), codul g erm an (a rt. 4, 5), etc. M ai este şi o altă contrazicere. D u p ă al. 4 a rt. 4 u rm ă rire a crim ei com ise de R om âni în s tră in ă ta te n ’a re loc, dacă p e n tru acea c rim ă R om ânul a fost ju d ecat. A rt. 5 n u conţine o asem enea dispoziţie. N ici n u poate, să conţină, căci o crim ă com isă co n tra S ta tu lu i rom ân nu po ate răm â n e nep ed ep sită, d a c ă în t r ’u n S ta t stră in , care n ’a s u fe rit nici o v ătăm are, fă p tu ito ru l a fo st a c h ita t sau g ra ţia t. In s ă d in aceasta ia ră ş i rezu ltă, că s tră in u l po ate fi pedepsit, p e când Rom ânul, ca re a com is o crim ă g ra v ă în co n tra p a trie i sale n u poate fi u rm ă rit, dacă su v e ra n u l ţă rii străin e l’a g ra ­ ţia t. A şa aju n g em la concluzia, că R om ânul care a comis o c rim ă în c o n tra s ig u ra n ţii S ta tu lu i ro m ân în stră in ă ta te în in teresu l u n u i S ta t stră in , dacă va fi ach ita t de trib u n alele ace­ lu iaşi S ta t, poate să se înapieze în R om ânia, căci în v irtu te a alin e a tu lu i 4 a rt. 4 c. p. n u p o ate fi u rm ă rit. A ceastă concluzie este absurdă. C rim ele în c o n tra sig u ra n ţii S ta tu lu i su n t enum erate de C ap. I a l titlu lu i I al C ă rţii I I a codului. A rt. 6 6 : „verice R om ân v a fi p u r ta t arm ele co n tra ţă rii, se v a p edepsi ou m u n ca silnică p e to a tă v ia ţa “ . A rt. 70 : v a fi su p u s m uncei silnice pe v ia ţă orice fu n c­ ţio n a r public care în să rc in a t oficial de secretul unei expediţiu n i, va tr ă d a acel secret ag en ţilo r unei p u te ri stră in e “, etc. O are putem să acceptăm o concluzie, d u p ă ca re fu n cţio n aru l public, care a tr ă d a t în stră in ă ta te u n secret al p a trie i n o astre n u po ate fi p ed ep sit la noi fiin d că acel S ta t s tră in a deschis ■ — de fo rm ă — p e n tru a -1 scăpa de u rm ă rire a în R o m â n ia ac­ ţiu n e a p e n ală şi l-a ach itat. U n a lt exem plu : se p o ate ca u n R om ân să falşifice d in în să rc in a re a u n u i S ta t duşm an m oneta n o astră, h â rtiile de valoare, titlu rile n o astre etc. D acă facee to a te acestea în a in te a izbucnirei răsboiuiui şi v a fi condam nat de fo rm ă în s tră in ă ta te şi apoi g ra ţia t, d u p ă te x tu l legei nu s’a r p u te a p ed ep si la noi. E s te evident că aici este vorba de o g re şa lă în lege.

Judecătorul nu poate să judece altfel, decât după lege.

— 347 — P r in u rm are, d aca u n R om ân com ite acele fa p te p rim ejd io ase în stră in ă ta te , ju d e c ă to ru l n u a r tre b u i să aplice d ispoziţiunile a rt. 4 p riv ito a re la p ed ea p sa m ai u şo a ră şi la sc u tire a de pe­ d eap să în cazul con d am n ării sau g ra ţie re i în stră in ă ta te . In să c h ia r şi în cazul u n ei asem enea in te rp re tă ri a legii, tre b u ie să spunem că atu n ci c ân d ju d e c ă to m l dobândeşte convingerea că a c ţiu n e a publică în s tră in ă ta te a fo st n um ai o fo rm a lita te p en ­ tr u a scuti pe R om ân de pedeapsă, v a a d o p ta p u n c tu l de ve­ d ere că legile s u n t făcu te p e n tru a fi serios ap licate şi n u pen­ tr u a fi eludate. S ’a r p u te a c h ia r susţine că, excepţiile făcu te de alin . 2 a rt. 5 g ăsindu-se în m ulte alte coduri, şi g re şa la de red ac ţie fiind ev identă, alineatele 3 şi 4 ale a rt. 4 n u su n t aplicabile în ca­ zu rile când u n R om ân sau u n s tră in dom iciliat în R om ânia com ite în s tră in ă ta te u n a din in fra c ţiu n ile p rev ăz u te de alin. 2 a rt. 5. c) Infracţiunile comise de Români în unele ţăi i necreştine

323

- C a u n iapendice al celor spuse a s u p ra in fra c ţiu n ilo r com ise de R om âni în ţa r ă stră in ă , vom vo rb i desp re in fra c ţiu n ile co­ m ise de R om âni în unele ţă ri necre ştin e (123). O re g u lă elem entară de d re p t p e n a l este, că fiecare ţa ră su v e ra n ă a re d re p t să-şi exercite legile pen ale a tâ t a s u p ra naţio n alilo r c â t şi a s u p ra s tră in ilo r care se a flă pe te rito riu l său. A ceastă re g u lă nu se aplică în să când e v o rb a de ţă rile n u m ite de Francezi : pays hors chrétienté (124). C onvenţiuni fo a rte vechi, încheiate cu T u rcia, d e ţă rile apusene, p rim a p u r­ tâ n d d a ta F e b r. 1535 în tr e F ra n c ise I , regele F ra n ţe i şi Suleim a n M agnificul, au re z e rv a t consulilor stră in i d in C o n sta n ti­ ne polo d re p tu l de a ju d e ca in fra c ţiu n ile com ise de su p u şii lor 123) Z ic e m u n e le l a r i n e c r e ş t in e , fiin d c ă Ja p o n ia - d e j a î n 17 Iu l. 1899 a în c e p u t a s u p r i m a r e g im u l c a p i t u la ti u n i lo r d e c a r e a v e m s ă \ o r b im , p r i n d ife ­ r ite t r a t a t e i n te r n a ţ i o n a l e , c a r e a u i n t r a t în v i g o a r e î n a c e a z i. In a c e la ş i t im p J a p o n i a a r e g l e m e n t a t r e g im u l î n c h is o r ilo r . Vezii R e v u e d e d r o i t i n te r n a t i o n a l ,

2 - è m e s é r i e T . I, p . 93 ş i 94. 124) S e p a r e c ă n u e x is ta în a n tic ita te , d e o a r e c e G r e c ii c a r e v e n e a u s ă t a c ă c o m e r ţ în E g ip t, a v e a u d r e p t s ă fie j u d e c a ţ i Ia N a u c r a ti's d e u n t r ib u n a l s p e c ia l c o m p u s d in G re c i.

losef :

A n tiq u lt. lu d . L ib . X V I c a p . I.

-

348 -

în im p e riu l otom an. A ceste convenţiuni s'a u în tin s în u rm ă şi la alte ţă r i necreştin e,'ca Chino şi Ja p o n ia , în d a tă ce p u te rile europeneşti au in tr a t în reiaţi uni com erciale cu ele. 324 —■ C are e m otivul acestei g rav e d e ro g ă ri la su v e ra n ita te a n a ­ ţio n a lă a ţă rilo r, care conced asem enea d re p tu ri s tră in ilo r ? N u e n ic i de cum, d u p ă cum s 'a r p u te a crede, slăbiciunea, căci în c ep u tu l c a p itu la ţiu n ilo r d atează delà S uleim an M agni­ ficul, cel m ai ilu stru su lta n turcesc. M otivul e cu to tu l altul. L eg islaţiunile pop o arelo r necreştine d ife rin d fo a rte m u lt de cele creştineşti, p u te rile creştine n u a r fi in tra t n ici o d ată în re la ţiu n i cu acele popoare, dacă a r fi tre b u it ca n a ţio n a lii lor să se su p u n ă leg ilo r lor înap o iate. S p re a obţine rela ţiu n i cu p u te rile europene, sp re a fi co n sid era ţi ca S ta t european, şi a ben eficia de com erţul european, su lta n ii au fost siliţi să acorde s tră in ilo r p riv ile g iu l de a a v e a trib u n ale speciale şi de a fi ju d e caţi d u p ă legile lo r p ro p rii, când com it in fra c ţiu n i în T urcia. 325 — O bservăm că, atu n ci când o v o rb a de in fra c ţiu n i comise în ţă rile necreştine, se pedepsesc a tâ t crim ele c â t şi delictele, o ricâ t de m ici a r fi ele, căci a ltm in trele a aceste fa p te a r r ă ­ m ânea fă ră sancţiune penală, în tru cât a u to rită ţile ju d e căto ­ re şti necreştine sunt necom petente (125). S ’a r p u te a zice, că sub ra p o rtu l a p lic ă rii legii penale, ţ ă ­ rile necreştine su n t în tru c â tv a p e n tru n aţio n alii creştin i o p r e ­ lu n g ire a te rito riu lu i ţă rilo r. 326 — Vom m ai observa că T ribunalele consulare e ra u com pe­ tente, cel p u ţin în T u rc ia de E u ro p a , n u m ai când e v o rb a de o in fra c ţiu n e com isă de u n s tră in co n tra u n u i s tră in , n u în să şi când in fra c ţiu n e a e com isă în c o n tra O tom anilor sau su ­ p u şilo r lor. I n E g ip t şi în T u rc ia d in A sia nu ex istă nici ch iar această restric ţiu n e , care de altm in trele a e c o n te sta tă de u n ii ch iar rela tiv la T u rcia eu ro p ean ă (126). 125)

A c e a s t a c o n f o r m a r t. 120 R e g ü l, c o n s u l, şi a r t . 23 l e g e a M in is te ru lu i

d e E x te r n e . V e z i C a s . II, 2660 d in 19 O c t. 1912,

Curierul judiciar

1913 N o . 6

p a g . 71— 7 2 ; 1914 N o . 5. T o t a c e a s t ă d e c iz iu n e s p u n e c ă n u s e c e r e c a tr ib . s ă fie c o n s t it u i t c u m in is te r p u b lic şi c ă h o t ă r â r e a p o a t e s ă fie s c r i s ă ş i în lim b a f r a n c e z ă , d e o a r e c e d i s p o z iţ i a a r t . 104 R e g . c o n s u l a r n u e p r e s c r i s ă s u b p e d e a p s ă d e n u l it a te ; c ă A p e lu l s e f a c e la C u r t e a d e a p e l B u c u r e ş ti şi în a s e m e n e a c a z n u p o a te fi v o r b a d e e x t r ă d a r e . 126)

V e z i d is c u ţi u n e a c u .o c a z i u n e a a f a c e r i i b e lg ia n u lu i J o r i s în 1905,

J o u r n a l d u d r o i t i n te r n a ţ i o n a l p r iv é , 1906, V o i. I. p a g . 183 n o ta T o m . X X X III.

349 —

327 — R egim ul e a p itu la ţiu n ilo r am fo st n evoiţi să-l su fe rim şi noi în tim p de a p ro ap e u n secol, şi a tre b u it o lu p tă crâncenă ca să scăpăm de el. L u p ta în c o n tra reg im u lu i ea p itu la ţiu n ilo r este fo a rte in ­ te re sa n tă. I n p rim ele tim p u ri ale isto riei ţă rilo r n o astre şi de-alungul c âto rv a veacu ri în u rm ă, noi nu am cunoscut acest regim . L a în cep u t c h ia r T u rc ia a v o it să ne a p ere în această chestiune, re fu z â n d în 1780 în fiin ţa re a u n u i consulat rusesc, şi a ră tâ n d că ţă rile ro m ân eşti au a v u t to td eau n a p riv ileg ii şi că n ic i­ o d ată n ’au fo st ju d e c ă to ri m usulm ani în aceste p ro v in cii (127). In s ă în an u l 1784, R aicevici, consulul A u striei, isb u teşte să o b ţin ă u n h riso v dela p rin cip ele A lex an d ru M av ro eo rd at d in M oldova, ca să aplice în ţa ră c ap itu la ţiu n ile P o rţii cu A u s­ tr ia (128). T otuşi, totdeauna, a fost lu p tă şi îm p o triv ire din p a rte a D o m n ito rilo r n o ştri la această ştirb ire a su v e ra n ită ţii, de care fusesem a p ă ra ţi a tâ ta tim p cât nu se în fiin ţa se co nsulate în p rin c ip a te le n oastre. Şi ca dovadă se poate a m in ti tra ta tu l d in 20 M artie 1510, d in tre B ogdan-Y odă şi S ig ism u n d I , r e ­ gele Poloniei, care, în a rt. 25 prevede fo rm al ju d e c a ta şi a p e ­ lul su p u şilo r P o lo n i în M oldova, precum şi recip ro citatea (129). 328 — C h iar dela în c ep u tu l re n aşte rii n o astre naţionale, a în ­ cep u t lu p ta c o n tra regim ului e a p itu la ţiu n ilo r. O ştirb ire con­ siderabilă, g ăsim şi în § 19 al Condicei crim inale a lui Io n S tu rza V -vod, dn 1826, care zice: „S upuşii stră in e lo r s tă p â n iri,s e ju d e că şi se pedepsesc d u p ă le g iu irea acestor p ra v ile “. In să , ju d e c ă to rii tre b u ia u să în ştiinţeze şi consulatul, ca să fie de fa ţă u n u l din cinovnicii lui când i se lu a ta c riru l. H o tă râ re a în să se dă m im ai de „g iudecătorii c rim in a li“. I n R egulam entul O rganic al M unteniei găsim , deasem enea, a rt. 239 care glăsueşte: „T oţi lo cu ito rii p rin c ip a tu lu i su n t su p u şi fără deosebire a se judeca de ju d e căto riile ce s’au în ­ tocm it, asemenea şi toţi streinii ce se v o r a fla sub o cro tirea p. 81 şi u r m . C o n f r . C a s . II, 2660 d in 19 O c t. 1912, N o . 5, p a g . 38. 127) 128) 129)

V. A. Ureche: I s to r i a R o m â n ilo r . Ibidem: p. 218. B. P.-Haşdeu: A rc li. i s t o r ic ă I. 2. p.

160.

Curier Judiciar, 1914

— 350 — veric ărei p u te ri p e n tru prigonirile ce vor av ea cu p ă m â n te ­ n ii“ (130). S ub M ihail S turza-Y odă, cel p u ţin la început, se vede o m a re slăbiciune. I n 1839 Oct. 18, el dă o rd in ca su p u şii stră in i „cu dovada v in o v ă ţiilo r să se dea la respectivele consu latu ri că să se trim ită peste h o ta r sp re a-şi p rim i o sânda la locul de u n d e s u n t“, ad ău g ân d ca p e v iito r aşa să se urm eze în toate p ricin ile. Se m ai spune în notă, că în ce p riv e ş te pe su ­ p u şii au stria c e şti c a ri a r cădea su p t în v in o v ă ţire de crim inal, în u rm a c ere rii C esaro-crăeştii A genţii, este o p o ru n că d in 28 F e b r. 1841 ca pe n işte asem eni oam eni f ă r ă să se p ed ep ­ sească aici, să se încredinţeze C.-C. A genţi, îm p reu n ă cu sen­ tin ţa sp re a-şi lu a cu v en ita ped eap să în S ta tu rile sale (131). C ătre finele D om niei însă, se vede că lu p ta c o n tra capitu la ţiu n ilo r n u încetase. I n anul 1849, consulul englez cerând în M oldova ju d e carea u n u i supus in c u lp at p e n tru fu rt, a tâ t aela T rib u n a l, c â t şi dela se c re ta ria tu l de S ta t, acest din u rm ă supune cazul p r in a n a fo ra către D om nitor şi a ra tă că, de şi a c ă u ta t a rh iv a şi tra ta te le încheiate de P o a rtă cu M area B ritanie, n ’a g ă s it n im ic ca să în d ritu ia sc ă cere re a consului. D om ­ n ito ru l p u n e rezoluţiunea: „S e v a ră sp u n d e consulului b rita n ic că cere re a n u i se poate în c u v iin ţa, fiin d în c o n tra in stitu ţiu nilor ţă r ii şi a tra ta te lo r“ (132). 329 — T o tu şi lu p ta n u s’a s fâ rş it în cu râ n d şi a d u ra t în to t tim p u l D om niei P rin c ip e lu i Cuza şi la în c ep u tu l D om niei R egelui C arol. L e Cler povesteşte două caz u ri in teresan te , în tâ m p a te în tim p u l dom niei lu i A le x a n d ru lo a n C uza: „L a T u rn u l Severin , u n m a rin a r d in tr ’o can o n ieră au striacă, se îm bată şi lo­ veşte pe m ai m u lţi locuitori; a re s ta t d in o rd in u l P rim ă rie i şi d u s la închisoare, c ă p ita n u l său îl ră p e şte cu fo rţa. „ L a G alaţi, u n Grec d in insulele Ionice, e su rp rin s în fla g ra n t-d e lic t de f u r t şi în c a rc e ra t; consulul englez îl reclam ă ca supus p ro te c ţiu n ii englezeşti şi cere p u n e re a sa în lib ertate de voe sau cu fo rţa . G uvernul ad reseaz ă v ii p ro te sta ţiu n i, dai' fă ră succes. U n a d in aceste a fac eri, du să la am basada din 130) P o a t e c ă a c e s t a r ti c o l s e r e f e r ă m a i m u lt la a f a c e r i c iv ile. 131)

Hasnaş:

C u le g e r e

d e o f is u r i. p . 220. C o n t. 49.

132) M a n u a lu l a d m i n i s t r a t i v a l M o ld o v e i, V o i. I, p. 563, N o. 483.

—

351

—

C onstantinopole, n ’a a v u t a ltă u rm a re d ecâ t o reclam aţie fo a rte energ ică la reg im u l cap itu la ţiu n ilo r, şi p e lâ n g ă aceasta u n c u v â n t al trim isu lu i englez, pe ca re îl voi c ita te x tu a l: Dacă

guvernul vostru nu e mulţumit, răspunse el agentului Prin­ cipatelor, să declare răisboi graţioasei mele suverane“. „C u­ v â n t superb, adao g ă L e Cler, d a r el se a d re sa la cei slabi“ (133). I n M em oriile R egelui C arol se vede că, la 23 M ai 1869, D im itrie G hika, preşedintele C onsiliului de m in iş tri, a a v u t o „altercaţie n e p lă c u tă “ eu contele K eiserlin g , re p re z e n ta n tu l A u striei, d in c au z a u n u i conflict în tre su p u şii austriacă şi a u ­ to rită ţile rom âne. „Contele su sţin e că, conform c a p itu la ţiu n i­ lor, a u to rită ţile rom âne n 'a u d re p tu l să se am estece în certu ­ rile d in tre stră in i. D im itrie G hika declara că această su sţin ere constitue o ofensă p e n tru R om ânia, ale cărei d re p tu ri auto­ nom e su n t recunoscute de în treag ă E u ro p a “ (134). 330 — C h ia r tr a ta tu l in fam delà B erlin , d in a n u l 1877, a re încă n e ru şin a re a să s p u n ă 1 în a rt. 49, că: „P riv ile g iile şi a trib u ţiu nile consulilor v o r răm â n e ca u n d re p t c â ş tig a t cât tim p nu! v o r fi m o d ificate p r in u n com un acord în tre p rin c ip a te le ro ­ m âne şi p ă rţile in te re sa te “. A tre b u it d a r o lu p tă titan ică, ap ro ap e d e u n veac, ca să ne liberăm de acest în jo sito r reg im a l cap itu la ţiu n ilo r. T oţi b ă rb a ţii n o ş tri politici a u lu p ta t d in ră s p u te ri în c o n tra lui. A cela însă, ca re m ai cu deosebire s’a d istin s în această luptă, este re g re ta tu l n o stru p ro fe so r V. B oerescu. A tâ t ca publicist, cât şi ca m in is tru de externe, B oerescu a com bătut cu energie şi m u lt ta le n t acest aşezăm ânt im pus, care ne am in tea tris ta n o a s tră s ta re d in trecu t. 331 — E r a cu a tâ t m ai n eraţio n a l a ne aplica nouă re g im u l ca­ p itu la ţiu n ilo r — d u p ă 1865, când R o m ân ia ad o p tase în bloc legile franceze de fo n d şi de form ă, cân d tin e rii n o ştri se adăp a se la lum inile ş tiin ţe i apusene, şi m ulţi aveau titlu r i un i­ v e rsita re delà cele m ai renum ite U n iv e rs ită ţi străin e. Y . Boe­ rescu, cu m in tea sa ageră, a înţeles că acest regim e d e stin a t să p ia ră , şi că to t ce voesc străin ii este să speculeze în bani a sp ira ţiu n ile n o astre de in d ep en d en ţă şi de su v e ra n ita te na133)

Le Cler:

M o ld o - V a la c h ie , P a r i s , E . D e n tu 1866, p. 382, 383.

134) M e m o riile R e g e lu i C a r o l I al. R o m â n ie i. V o l. V , p.

33.

— 352 —

ţi onală. De aceea, ca m in is tru de externe, a fă c u t acea convenţiu n e faim oasă, d in 1875, cu A u stria , în ca re interesele econo­ m ice ale ţă rii au fo st vrem elnic je rtfite , în v ed ere a in teresu lu i su p rem şi veşnic al d em n ităţii naţionale. I n re la ţiu n ile in te r­ naţionale, m a rile p u te ri su n t adesea ea n işte tâ lh a r i .înarm aţi, care cer jr u n g a ori dem n itatea. B oerescu a ced at A u strie i p u n ­ ga, şi bine a făcu t. L a congresul dela B erlin, eelelate p u te ri îşi reze rv a u cu n e ru şin a re d re p tu l să ne speculeze ca şi A u s­ tria , în schim bul re n u n ţă re i la regim ul c a p itu la ţiu n ilo r, cum fac astăz i cu T u rcia. A ceasta e explicarea a rt. 49 al T ra ta tu lu i dela B erlin. 3 3 2 — A stăzi regim ul c a p itu la ţiu n ilo r n u ne m ai in teresează pasiv, căci am sc ă p a t de el; ne in teresează însă, d esig u r în m od vrem elnic, f a ţă cu T u rcia, c ă tre care invocăm acest re ­ gim , ca şi celelalte p u te ri occidentale, fiin d că ne află m în aceiaşi poziţiune ca şi ele. A ceasta e a tâ t de ad ev ă ra t, în c ât nicio d ată fo sta n o astră su zerană n u a c u g etat să ne tă g ă d u ia sc ă acest d re p t, a şa că noi avem u n trib u n a l consular la C onstant! nopţile, ca to ate celelalte p u te ri europene. C redem că acest regim v a în c eta cu tim p u l c h ia r p e n tru T u rcia. I n orice caz, am ănuntele, fiin d de d re p tu l in te rn a ţio ­ nal, le om item . d).

Despre extrădare

(Vezi şi No. 998 urm.)

333 — A rt. 3 şi 4 Codicele p en al vorbesc în tre a c ă t de e x tră d a re , cu ocaziunea conflictului de legi în sp aţiu . A ceastă m aterie fiin d de dom eniul d re p tu lu i in tern a ţio n a l, noi n u vom exp u n e decât p rin cip iile, trim iţâ n d p e n tru am ănunte 1a tra ta te le de d re p t in te rn a ţio n a l public ( 1 ) şi la tra ta te le speciale d esp re ex tra d iţiu n e, d in tre care vom cita m a i ales : 1) pe a l lui P . B e r­ n a rd , ia c ă ru i a doua ediţiune din 1890 a fo st e d ita tă de p ro ­ fesorii W eiss şi L u ca s (2 ), şi 2 ) pe al lui B illot (3). 123 1) V e z i, p e n tr u R o m â n ia ,

Val. Ursiana:

N o ţiu n i -de d r e p tu l i n t e r n a t i o n a l

p u b lic , B u c . 1913. T . I. p . 451 u rm . 2) P. Bernard: T r a i t é th é o r iq u e e t p r a ti q u e d e l’e x t r a d i t i o n . 2 -è m e é d . P a r i s , 1890, 2 v o l. 3)

Billot:

T r a i t é d e l’e x tr a d it i o n . P a r i s , 1874, u n v o l.

—

353 —

334 — C ând u n in d iv id a com is o in fra c ţiu n e şi a tre c u t g ra ­ n iţa ţă rii, el n u m ai p o a te fi p ed e p sit de legile acelei ţă ri, fiin d ­ că a scăp at de p u te re a a u to rită ţilo r respective. P o ate că el nu v a fi p e d e p sit nici în ţa r a stră in ă , d acă acolo n u se pedepseşte in fra c ţiu n ile com ise în stră in ă ta te . E x is tă în s ă o in stitu ţiu n e dé d re p t in te rn a ţio n a l, oare a re de scop să în lă tu re acest ne­ a ju n s, care, cu alte cuvinte, d ă p u tin ţa să u rm ă rim p e cel v i­ n o v a t cliiar în ţa r ă stră in ă . A ceastă in stitu ţiu n e se num eşte ex tra d iţiu n e. 335 — Se po ate da, p r in u rm a re e x tra d iţiu n ii u rm ă to a re a defin iţiu n e : ea este p re d a re a , de c ă tre u n S ta t, a unui in d iv id in c u lp at sau condam na t pen tru o in fra c ţiu n e , u n u i a lţ S ta t care îl cere în scop de a aplica leg ea sa p e n a lă p e n tru in fra c ţiu n e a pe ogre a săv ârşit-o pe te rito riu l său. 336 — P â n ă astăz i la noi, ca şi în m ulte alte ţă ri, n u e x istă nici o lege în p riv in ţa e x tră d ă rii. I n F r a n ţa , deşi s’a p ro p u s, în 1878, u n p ro ect de lege în d esb ate rea S en atu lu i, p â n ă astăzi nu ex istă decât convenţiuni in te rn a ţio n a le de e x tră d a re cu câtev a S tate. 337 — R elativ la ex tra d iţiu n e, vom exam ina tre i p u n cte: 1) U ti­ lita te a in s titu ţiu n ii ; 2) C ondiţiunile de fo n d şi de fo rm ă ; 3) E fectele ei. 1) Utilitatea e x t r ă d ă r i i (4), este incontestabilă. S ă luăm u n exem plu: U n A u stria c com ite o in fra c ţiu n e în R om ânia şi se re fu g ia z ă în F ra n ţa ; el nu v a fi p e d e p sit în F r a n ţa , fiin d că acolo n u se pedepsesc decât crim ele com ise în s tră in ă ta te în c o n tra S ta tu lu i francez; el nu v a p u te a fi ped ep ­ sit nici în R om ânia sau A u stria , fiin d că el n u se a flă la dispoziţiunea acestor ţă ri. D acă n u s’a r adm ite e x tră d a re a , cu lp a­ bilul a r răm â n e n epedepsit, şi ţă rile a r se rv i recip ro c de găzd u ito are de ră u făcă to ri, lu c ru d e sig u r fo a rte v ă tă m ă to r in tereselo r sociale. A ceasta probează u tilita te a e x tra d iţiu n e i, care a fo s t înţe­ le asă c h ia r de vechii a u to ri: prudentia politică suadet deditionem universam (5), şi p u să în p ra c tic ă d in cele m a i vechi tim p u ri. 45 4) s p e ra n ţă p re fa ţa

Beccaria de

a se

s u s ţi n e

e x tră d a re a , căci

s u s tra g e

d e là

p edeapsă.

tre b u e

a

lu a

C a p . X X I.

c u lp a b ilu lu i

V ezi e d .

F.

o ric e H élie,

p. L X X X II1 şi t e x t , p . 134.

5) „ în ţ e le p c iu n e a p o litic ă s f ă t u e ş te e x t r ă d a r e a g e n e r a l ă “ .

I, Tanoviceanu, vol. I.

23

— 354 —

'__ N u m ai vorbim de ţă rile străin e, d a r c h ia r ţa r a n o a stră a re tra ta te de e x tră d a re încheiate în că în secolul al X V -lea. In tr e a n ii 1498—1499, se vede că re p re z e n ta n tu l lu i Ş tefan cel-M are, în tre altele, fo rm ulează şi u rm ă to a re a cerere către P rin c ip e le L itu a n ie i: „L a voi se oploşesc m ai m u lţi R om âni fu g iţi din ţa r a M oldovei, pe care g ra ţia v o a stră să-i trim e te ţi în ap o i în M oldova, în p u te re a tr a ta tu lu i“ ( 6 ). T ra ta tu l, se vede, e ra încă şi m ai vechiu. I n secolul al X V II-le a , V asile L u p u -V o d ă închee de a se­ m enea un t r a t a t de ex tră d a re , în 4 A p rilie 1646, cu G. R acoţi, prin cip ele T ra n silv a n ie i (7). 339 - N iciodată în să e x tră d a re a n ’a p re z e n ta t m ai m u lt in teres ca în zilele noastre, fiin d că astăzi, m ai m u lt decât o ri când, g ra ţie u şu rin ţe i şi repeziciunei com unicaţiunilor, u n in fra c to r poate să se refugieze îiTţHrăAdrăTrmrtrtsrt^Ktrtpo a stfe l de u r ­ m ă rile faptei sale. B e aceea te n d in ţa le g isla ţiu n ilo r e favo­ ra b ilă acestei in stitu ţiu n i. 3 3 9 b - A m v ă z u t că id e ia fu n d a m e ta lă a e x tră d ă rii este utilitatea. C ând un ră u fă c ă to r se re fu g ia z ă în t r ’o ţa r ă stră in ă , sporeşte n um ărul elem entelor prim ejd io ase, şi acea ţa r ă n ’a re nici un interes să-l tolereze. D acă nu-1 ex tră d ează S ta tu lu i, u n d e a com is crim a, m u lţi ră u fă c ă to ri se v o r re fu g ia în acea ţa r ă p rim ejd u in d u -i sig u ra n ţa . P rin c ip u l p ed ep sire i ră u fă c ă to rilo r in ţa ră n ’a r folosi p re a m ult, căci în num eroase cazuri p ro ced u ra doveditoare este ap ro ap e im posibilă, cân d crim a s’a comis în stră in ă ta te . 3 3 9 b l — P e n tru a înţelege n a tu ra ju rid ic ă a e x tră d ă rii, treb u ie să exam inăm pe sc u rt s itu a ţia S ta tu lu i f a ţă de s tră in i. Cu to ate că S tatele m oderne a u recunoscut p rin c ip iu l liberei co­ m unicaţii, re z u ltă d in necesitatea a p ă ră rii o rd in ei in tern e, că S ta tu l este în d re p t să oprească in tra re a u n o r asem enea stră in i, cari p o t să devie p rim e jd io şi sig u ra n ţe i sau ord in ei S tatu lu i. D acă astfel de elem ente au in tra t, S ta tu l poate să le refuze perm isiunea de a m ai răm â n e pe te rito riu l său. A stfe l de stră- 67 330

6) anul

B .P.-Haşdeu:

1545,

când

se

t r a t a t e c u L it u a n ia

A rc li.

v o rb e ş te

ist.

I, p . 8 2 ;

deasem enea

şi P o lo n ia . S ig is m u n d

C o n fr. de

ib id e m

e x tră d a re

A u g u s t,

I, p . 34 ş i 35,

c o n fo rm

d e a z ă 7 b o e r i şi 2 c ă l u g ă r i ţ e , f u g ite în P o lo n ia . 7)

Iorga:

A c te

v e c h ilo r

r e g e le P o lo n ie i, e x t r ă ­

şi D o c u m e n te , IV , p. 2 3 3-234, d o c . L X X .

— 355 —

ini se numesc „elemente nedoi’ite“ (undesirable strangers) : cerşetori, răufăcători, persoane nelegitimate, oameni cari pă­ timesc de o boală epidemică, etc. Aceşti indivizi pot fi e x p u l z a ţ i pe cale administrativă (renvoi), practică, ea mai ales există îo Statele Unite din America, precum şi în Anglia. Insă în multe cazuri s’ar putea ca existenta, viaţa sau libertatea unor astfel de oameni să fie primejduite în ţara unde ar trebui să se înapoieze în cazul unei expulzări. Sunt oameni, cari se refugiază din ţara lor, pentrucă sunt urmăriţi din partea adversarilor lor politici sub. cuvântul că au comis o crimă; sunt cazuri, când într’o ţară stăpâneşte o teroare po­ litică sau de clase, etc. In astfel de cazuri, Statul se va orienta după poruncile umanitare şi va da a z il acestor indivizi, cu toate că prezenţa lor în ţară nu este dorită. Statul are deci dreptul de expulzare şi dreptul de azil. Ambele drepturi sunt ale Statului, aşa încât un Stat străin nu ne poate cere să expulzăm pe străini; dreptul de expul­ zare este al nostru şi nu al Statului străin (8). Tot aşa dreptul de azil este numai al Statului faţă de State străine, nici decum •un drept al individului refugiat (9). Din aceasta reiese că Statul poate să extrădeze chiar pe un refugiat, dacă nu este obligat prin vre-un tratat de extră­ dare. Tot aşa poate să refuze extrădarea, adică să dea azil. O îndatorire (în sensul dreptului internaţional) de a extrăda pe89 8) Gonfr. operele principale: B e r n a r d Traité th. et pr. de l’extradition, 2 volume 1890. L a ir é , L'extradition et les délits politiques 1911, L a m m a s c h , AuslleferungspfMoht und Asylrecht, 1877. B a r , Lehrbuch des internationalen Privat und Strafrechts 1892. M e t t g e m b e r g , Begriff des politischen Delikts; W o l i f Bedeutung und Begriff des politischen Delikts. S c h i l d m a c h e r , Ausliefe­ rungsverfahren. R o l l a n d , D as internationale Strafrecht; M a r t i t z , Internat. Rechtshilfe; C o h n , Auslieferungsverträge: D u c r o c q Théorie de Textradition. B i l l o t , Traité de Textradition ; W e i s , Etudes sur les conditions d e la extra­ dition. Din literatura veche: P r o v e K l u i t : D e deditione profugoTum 1829. C. L e w i s On foreign jurisdiction and the extradition of criminal 1853; S p e a r , The law of extradition 1879; C a r k e Traitise n. the law of extradition 1874. 9) Când spunem: dreptul Statului, ne folosim de o metonimie. Este vorba, bine înţeles, de principiile adoptate în arelatiunile internationale, cari nu constituesc un drept propriu zis sau de necesităţile de moment ale guvernelor diferitelor State.

— 356

un străin se naşte numai dintr’un tratat internaţional faţă "de Statul eu care s’a încheiat tratatul. In aceste chestii, li omania a fost totdeauna condusă de acea mărinimie şi acea înţelegere a suferinţelor omeneşti, care caracterizează pe Români. Xu numai vitejia soldatului ro­ mân, nu numai geniul generalilor români au pus naţiunei noas­ tre un monument a e r e p e re n urna, ci şi nobleţă şi mărinimia sufletească a poporului nostru, care după ce a ieşit victorios din răsboiu, nu numai că nu s'a răzbunat pe cei ce l’au per­ secutat fără milă timp de o mie de ani, ci din contră, i-a primii cu bunăvoinţă şi cu dragoste, când s’au refugiat la el, goniţi de teroarea ce bântuia în patria lor. Trăiesc mii şi mii de Maghiari în România, pe cari teroarea roşie sau albă i-au alungat din ţara lor şi!i urmăreşte încă sub pretexte minciI noase- Poate srl jle alte neamuri mai înaintate în ştiinţe, în \ tehnică, în industrie, dar nu există unul care să întreacă noa| mul nostru în nobleţă caracterului şi în generozitatea snqţu-_ / rilor. 2) C u h d i ţ i u n î l e e x t r a d i ţ i u n i i. Ele sunt de fond şi de formă. 340 — a) C o n d iţiiin i d e f o n d . In principiu extrădarea se admite mai de toate ţările, însă trebue a releva următoarele deroga­ ţi uni ,sau, mai bine zis, eondiţiuni. Extrădarea se poate aplica la un individ de naţiune care cere, căreia i se cere extrădarea, sau, în fino, la un individ al unei alte naţiuni. In primul şi al treilea caz, se admite fără nici o îndoială extrădarea; cât despre extrădarea n a ţio n a lu lu i ţării căreia se cere extrădarea, în general ea nu este admisă în dreptul internaţional. Sunt legi staţiuni care spun aceasta în mod f ormal. De ex. art. 17 Cod. pen. unguresc: „Un supus ungur nu poate fi, în nici un caz, extrădat guvernului unui alt Stat. Supusul altui Stat nu poate fi extrădat decât propriului său guvern“. In Belgia art. S din Constituţiune spune că nimeni nu poate să fie sustras dela judecătorii fireşti pe cari ’i dă legea, şi aceasta se interpretează în sensul că nu e admisă extrăda­ rea naţionalilor (10).10 10) ţionalilor.

A . P r in s :

Science pénale, No. 124; care aprobă neextrădarea n a ­

— 357 —

Cod- penal german, par. 9: „Nici un German, nu poate fi extrădat uimi guvern străin, pentru a fi supus judecăţii sau pedepsii“ At. 9, Cod. penal italian: „Nu este admisă extrădarea, naţionalului“. Nu numai în Ungaria, Belgia, Germania şi Italia, nu e admisă extrădarea naţionalilor, dar mai în toate ţările euro­ pene. In Franţa, fără să existe o lege, încă din anul 1830 e considerat ca un principiu de drept public, că nu se admite extrădarea naţionalului. Se crede că ar fi o nedemnitate ca autorităţile naţionale, destinate pentru ocrotirea cetăţeanului, să-l dea pe mâna unui străin ca să-l judece. Se spune că judecătorii naturali, delà care nimeni nu poate fi sustras contra voinţei sale sunt judecătorii naţionali, iar nu cei. străini ; deci judecătorii naţionali trebue să judece şi pe infractorul, care a violat legea penală. 3 4 1 — Această părere a fost combătută de deputaţii Jules Favre şi Ernest Picard, în şedinţa Camerei franceze din 30 Mai, 1866. Cu drept cuvânt, Garraud se ridică şi el în contra acestui sistem: „In materie penală — zice profesorul delà Lyon — jude­ cătorul natural al prevenitului este, înainte de oricare altul, judecătorul locului infracţiunii.. Acolo s’a simţit răul Infrac­ ţiunii, care cere represiune. Acolo elementele instrucţiunii vor fi mai uşor adunate şi descoperirea adevărului va avea mai mulţi sorţi de a se produce (11). Pentru ce dar să refuzăm Statului, pe teritoriul căruia legea penală a fost călcată, ex­ trădarea răufăcătorului ? Motivul e că nu ne încredem în jus­ tiţia străină. Această neîncredere nu e oare exgerată ? Căci, din două lucruri unul: sau suntem sau nu suntem legaţi printr’un tratat cu Statul, care ne cere extrădarea. In primul caz, încheind tratat de extrădare cu această' putere, n’am adus oare omagiu organizării sale administrative şi judecătoreşti ? Dacă predăm acestei puteri pe răufăcători, chiar străini, care vin să caute un refugiu pe teritorul nostru, pentru ce facem aceasta, dacă nu pentru că această organizare oferă garanţie de jus11) In acelaşi sens şi copiind textual cuvintele, H o m o r â t , cap. Diviz. prefect. Pol. din Paris, Raport la Congresul din Hamburg. Bulet. Un. Intern. Berlin, 1905, 13-ème année, Livr., I, p. 206 şi D e g o i s : Traité, Na. 218, p. 132.

358 —

tiţie şi nepărtinire ? In al doilea caz, ar trebui, fiindcă extră­ darea cerută e facultativă pentru noi, să examinăm dacă ea poate să compromită condiţiunea naţionalilor noştri, şi să o refuzăm dacă funcţionarea justiţiei străine ni se pare neregu­ lată. Astfel naţionalii noştri vor avea totdeauna garanţiile unui examen al autorităţii franceze, şi, pe bună dreptate, nu trebue ca ei să ceară mai mult (12). Aceste idei foarte raţionale sunt împărtăşite şi de Civoli (13) în Italia, de Liszt (14) în Germania şi de Val. Ursianu (15) la noi. Anglia face o onorabilă excepţiune la regula neextrădării naţionalilor ; deasemenea şi Statele-Unite. In 1880, Institutul de drept internaţional, în una din rezoluţiunile sale, a admis şi extrădarea naţionalilor. In convenţia noastră de extrădare cu Anglia, fiecare din părţile contractante îşi rezervă drep­ tul de a extrăda pe proprii săi supuşi (art. III). 342 ■ —■Ce e drept însă, că şi sistemul neextrădării naţionalilor nu este cu totul neîntemeiat, şi aceasta a făcut ca el să fie admis chiar din anticitate. Ayrault citează după Plutarch şi Diodor din Sicilia, cazul când Alexandru, ragele Macedoniei, a cerut Atenienilor să-i dea pe oratorii care-1 vorbise de rău (16). Atenienii au răspuns, că Alexandru să trimită aeuzatori şi-i vor judeca ei, şi regele va vedea că justiţia e tot atât de bună în Grecia ca şi în Macedonia. Acelaşi lucra se pare că l-au făcut şi Romanii către Laurentini, pe timpul lui Romulus şi Titu Taţiu. Ayrault aprobă aceasta : „Căci a-1 constrânge de a se justifica în locul unde el nu cunoaşte şi nu e cunoscut de nimeni, unde nu sunt mărturii nici ai nevinovăţiei, nici ai aeuzărei, nu e oare a-i lua cele mai bune mijloace de apă­ rare (17). 12) G a r r a u d : Traité, l-a ed. T. I, No. 172, p. 270 şi 271 şi ed. 2-a I, No. 185, p. 348 şi 349; Précis, ed. 8-a, No. 96, p. 127, ed. 9-a, No. 97, p. 130. 13) C i v o l i : op. cit., vol. I, p. 41. 14) D e L i s z t : Lehrbuch, paragr. 23, care arată, în notă, bibliografia ger­ mană asupra cestiunei. 15) V a l. U r s i a n u : op. cit., T. I, paragr. 225, p. 462-7. 16) Aci nu e propriu z is un ca z de extrădare, căci nu era vorba de o infracţiune com isă în Macedonia.

citată. 37) A y r a u l t : Ordre et formalité, tud. Livre 1, art. 4, No. 9, p. 48, edit.

— 359 —

Mai departe, acelaşi autor adaogă : „Dacă s’ar fi sustras ■Catone din oraşul Borna, ar fi isbutit el să fie absolvit de atâ­ tea ori ? Deaceea zicea el, că era greu de a da seamă de viaţa sa înaintea oamenilor dintr’un alt veac sau din altă Provincie, decât aceea în care cineva a trăit obişnuit (18. Negreşit că acest motiv e destul de serios şi explică întru câtva sistemul admis de toate legislaţiunile europene. In orice caz, neextrădarea naţionalilor implică obligaţiu­ nea de a supune pe naţionali lagustiţia ţării de origină pentru infracţiunile comise în streinătate (19). 342 1 — Neextrădarea naţionalilor este f oarte mult criticată de nu­ meroşi autori, cari susţin că Statele îşi datoresc o reciprocă încredere şi un reciproc sprijin, pentru menţinerea ordinei juridice în concertul comunităţii lor internaţionale şi ca atare nu e nici un motiv serios care să se opună ca naţionalul să fie extrădat ţării unde a comis o infracţiune (a). S’a răspuns însă că nu în neîncrederea ce s’ar arăta faţă de justiţia ţării oare ar cere extrădarea naţionalului trebue cău­ tată raţiunea neextrădării naţionalilor, ei în dreptul pe care îl are fiecare naţional, ca un contra echivalent al îndatoririlor ce el are faţă de patria sa, de a trăi pe teritoriul şi sub protecţiunea acestei patrii şi de a nu putea fi niciodată obligat să o părăsească (b). Argumentul nu ni se pare prea convingător şi credem ca e inutil să ascundem că adevărata raţiune a neextrădării naţio­ nalilor stă tot în temerea că justiţia străină nu va fi imparţia­ lă, atâta timp cât armonia internaţională va fi un simplu cuvânt mare, plin de ipocrizie şi hrănit de interese. . 18) I b i d e m : Livre II, art. 3, No. 13. E de observat că, după cum spune Plutarch, Catone a fost acuzat de a proape 50 de ori, ultima dată la 86 de an i. Vezi Les vies des hommes illustres, trad. Talbot 1880, ed. 3, T. II p. 227, nr. 15. După Ayrault, Catone fusese acuzat de 60 ori. 19) D e L i s z t : Lehrbuch, paragr. 21, No. IV. a) L . L u c h i e n i , Element! p. 99; P e s s i n a , La legge penale avvisata in sè e nella sua efficacia, p. 74 ; W o u t e r s , Sul privilegio conoesso a i nazionali in materia di estradiaione, Rivista Penale, XIII. p. 148 ; F r . v o n . L i s z t , Traité de dr. pén. allem, vol. I p. 1 6 1 ; M û y e r , Die Auslieferung eigener Unterthanen Erlanghen, 1891. b) V . M a n z i n i , Trattato, I p. 307; mai sunt. contra extrădării v o n Bar, Lechrbuch, p. 311; B i n d i n g Handbuch I, p. 400.

—

~ i!

360

343 — La noi, credem că dea,semeni nu se poate acorda

extrădarea naţionalului, din cauza articolului 14 din Constituţiune (a), care zice că nimeni nu poate fi sustras dela judecă­ torii săi fireşti (b). Lucrul e de altmintrelea formal prevăzut în diversele noastre Convenţiuni de extrădare (20). Iată dar o primă condiţiune de fond a extrădării : să nu se ceară extrădarea unui naţional al ţării căreia i se cere ex­ trădarea. 343 1 — In anteproectul de unificare al codului penal român, s’a stipulat în mod expres, în art. 8 alin. 1, că : „extrădarea ro­ mânilor este oprită“. Termenul de „român“ în acest articol trebue înţeles în sensul pe care îl are în noua Constituţiune, art. 5-8. Procedura penală sau o lege specială va trebui să arate care va fi autoritatea în drept să se pronunţe asupra calităţii de român pe care ar invoca-o persoana a căreia extrădare se cere. 343 — Dacă acuzatul nu era însă supus român, când a comis crima în străinătate, însă înainte, de darea hotărîrei asupra extrădării a fost naturalizat, credem că extrădarea nu poate avea loc, căci cel naturalizat se bucură de toate drepturile supuşilor români. Străinii d o m i c i li a ţ i nu pot fi extrădaţi. Aceasta urmează Art. 12 noua Constituţie. Totuşi o altă explicatiune m ai temeinică se poate da faptului că regula neextrădării naţionalilor deşi «©înscrisă în lege, rezultă însă din aceea că codul nostru n’a adoptat principiul teritorial. Când art. 4 Cod. pen. spune că crimele şi delictele com ise de Români în străinătate vor fi p e­ depsite la noii în tară, a spus în acelaş timp, că Rmânii nu pot fi e x ­ trădaţi. — Vezi şi T e o d o r e s c u . Curs de dr. pen., 124. 20) Art. 1. Convenţia de extrădare cu Austro-Ungaria din 14-27 Iunie 1901: „Părţile contractante se obligă şi predă reciproc, c u s i n g u r a e x c e p tiu n e a n a ţ i o n a li l o r l o r , pe indivizii urmăriţi sau condamnaţi de către au­ torităţile judiciare ale uneia din părţile contractante“. Idem Conv. cu Italia, din 5-17 Aug. 1880 art. 5; idem Conv. cu Belgia din 15 Aug. 1880, art. 7. Ofr. şi circulara Ministr. Justiţiei din 19 Ian. 1898 cu N o. 760 către Parchete care Ia nr. 6 zice: „Dacă inculpatul sau condamnatul n’ar fi supus român, căci în asemenea caz extrădarea nu poate avea loc, deoarece nici un Stat nu poate fi obligat să extrădeze pe proprii săi supuşi“. G . D . N e d e l c u : Atri­ butul puterii judecătoreşti în materie de extrădare, Bucureşti 1914 p. 25. şi V a l. U r s i a m i , op. cit. § 231 pag. 476 urm. a)

b)

— 361 —

din art. 5 şi 4 cod. pen., care spune că străinii domiciliaţi tre­ buiesc pedepsiţi la noi în ţară pentru crimele şi delictele co­ mise în străinătate. Timpul comiterei infracţiunei este indi­ ferent. Străinul poate fi extrădat Statului în care a comis crima, chiar dacă nu este supus al acelui Stat. Când extrădarea este cerută de mai multe State, se pot ivi diferite ipoteze : a ) există numai o singură faptă ; unul din State cere ex­ trădarea pe baza principiului personal; supusul său a comis crimă într’un al treilea Stat, care la rându-i cere extrădarea, crima fiind comisă pe teritoriul -său. In acest caz acest Stat din urmă are precăderea ; b) există mai multe infracţiuni comise în diferite State, cari toate cer extrădarea. Pentru acest caz, tratatele conţin de obiceiu dispoziţia ca infractorul să fie extrădat acelui Stat, pe teritoriul căruia a comis cea mai gravă infracţiune. Găsim însă şi dispoziţiuni, că ţara naţională a infractorului are preferinţă. Extrădarea n’are loc decât pentru crimele şi delictele prevăzute de tratate. Când extrădarea nu este bazată pe un tratat, fiind vorba de State, cari extrădează. în mod reciproc fără tratat pe răufăcători, întinderea acestei reciprocităţi va fi hotărîtoare. Extrădarea n’are loc, dacă fapta pentru care se cere ex­ trădarea, nu este pedepsibilă la noi sau în ţara unde s’a comis (21). Adecă, fapta trebuie să fie pedepsită în ambele ţări. Când un al treilea Stat cere extrădarea (pe baza princi­ piului personal), trebue ca fapta să fie pedepsită şi în acest al treilea Stat. 3 4 3 b1 — Pedepsibihtatea faptei trebue să existe şi în c o n c re to . Dacă într’una din ţări fapta nu se mai poate pedepsi (d. e. s’a împlinit prescripţia, acuzatul a fost graţiat sau achitat sau a fost oondmnat şi a executat pedeapsa), extrădarea n’are loc. Tot aşa, când după una din legile diferitelor ţări există o scuză legală care exclude pedeapsa. 21) A cest principiu se numeşte după vestitul profesor din Viena, Lammasch, p r i n c i p i u l n o r m e i i d e n t i c e .

362

343b2 — Cât priveşte autoritatea lucrului judecat, observăm ur­

mătoarele : Când se cere extrădarea unui străin, dar se constată că pentru aceeaşi faptă acuzatul a fost judecat şi la noi, refuzăm extrădarea. Autorităţile străine nu pot obiecta că tribunalele noastre n’au fost competente. Când procedura penală este în curs la noii, extrădarea poate fi refuzată. 343b3 — Extrădarea n’are loc pentru faptele prevăzute de alin. 2 art. 5 cod. penal. Deasemenea, nu se face extrădare, dacă nu există o acuzaţie sau o condamnare. 343 b4 — După art. 32 din noua Constituţie (art. vechiu 30) ex­ trădarea refugiaţilor politici este oprită. Această chestiune merită o mai mare desvoltare. Până la începutul secolului XIX extrădarea răufăcători­ lor era foarte rară. Se cerea mai ales extrădarea acelor persoa­ ne care erau urmărite din cauză politică. In literatură, P r o v a K l u i t (De deditione profugorum, 1829) a fost cel dintâiu, care a pus principiul neextrădării refugiaţilor politici. Franţa a fost cel dintâiu Stat, care la 1832 a şters dintr’un tratat de extrădare crimele comise în contra siguranţei Statului. In anul următor, Belgia a creat un cod de extrădare, care con­ ţine dispoziţia : „II sera expressément stipulé que l’étran­ ger ne pourra être poursuivi ou puni pour aucun délit poli­ tique antérieur à l’extradition, ni pour aucum fait connexe à un semblable délit“. De aci înainte, aproape toate trata­ tele (21 bis) exclud extrădarea pentru crime cu caracter po­ litic. Cine este refugiat politic ? Care crime pot fi considerate crime politice ? Pentru a lămuri această chestiune, trebue să ne ocupăm de cauzele pentru cari refugiaţii politici beneficiază de neextrădare. Cauza este că cei cari au comis o infracţiune din motive politice, nu sunt răufăcători, ci în cele mai multe cazuri oa­ meni cinstiţi, patrioţi, cari în acţiunile lor voesc binele şi propăşirea neamului lor sau ăl unei naţionalităţi asuprite. Ei nu sunt primejdioşi în ţara străină unde n’au aderenţi, unde 21 bis) Excepţii: tratatul Rusiei cu Bavaria, din 1885; tratatul Ger­ maniei cu Statele Congo, din 1890.

— 363 —

teama de a fi expulzaţi le impune necesitatea de a se conforma legilor acelei ţări. Cauza este că dată fiind diversitatea siste­ melor politice dela ţară la ţară, aceeaşi faptă, pentru care in­ dividul este urmărit în ţara unde a comis-o, este uneori pre­ ţuită că un act de eroism, o virtute înaltă în ţara unde el s’a refugiat. 3 4 3 b5 — Deşi până acum lipseşte o definiţiune exactă a infrac­ ţiunilor politice, din cele spuse se poate distinge uşor carac­ teristica lor. Infracţiunile politice sunt în primul rând toate faptele cari au fost comise în timpul unei revoluţii din partea revo­ luţionarilor ~pentru_scopurile revoluţiei. O- excepţie este uciderea suveranului. Legea belgiană (1856) a exceptat această crimă din cri­ mele politice. Această excepţie o găsim în multe tratate. Sunt crime politice absolute (trădarea, răsvrătirea) şi relative sau conexe. Cele dintâiu nu oferă nici-o dificultate, căci sunt excluse din tratatele de extrădare. Cele din urmă se pot recunoaşte uşor, când ele au fost comise în timpul unei revoluţii, căci în acest caz nu trebuie să constatăm decât le­ gătura lor cu revoluţia sau lipsa acestei legături. Greutăţile încep numai la infracţiunile conexe, comise în timpuri nor­ male. Comuniştii francezi, cari au instalat în 1871 în Paris o re­ publică comunistă, au fost urmăriţi ca nişte ucigaşi : extră­ darea lor însă a fost pretutindeni refuzată,, căci s’au eonsi- ’ derat că faptele lor le-au comis în timpul unei revoluţii. Mai mulţi din ei au devenit mai târziu savanţi renumiţi şi sti­ maţi în toată lumea, cum. d. e. Redus. Tot aşa au refuzat Austria şi Cehoslovacia extrădarea comuniştilor şi socialiştilor maghiari după căderea guvernu­ lui sfaturilor în Ungaria (1919) ; România le-a dat azil, de asemenea. Germania a dat azil comuniştilor maghiari şi Un­ garia a dat azil revoluţionarilor reacţionari din Germania. După răsboiul mondial în ţările învinse, au isbucnit multe mişcări revoluţionare, însă nici unul din Statele civili­ zate n’a extrădat pe nimeni din cei ce au participat la aceste mişcări. In timpurile mai depărtate, Anglia a refuzat extrădarea

364 —

revoluţionarilor maghiari din 1848—1849, cari erau urmăriţi pentru asasinate şi pentru plăsmuire de monete ; tot Anglia a refuzat, în 1890, extrădarea Elveţianului Castioni, care a asa­ sinat pe consilierul de Stat Rossi, motivând refuzarea, că fapta a fost comisă în cursul unei mişcări politice. Belgia a refuzat extrădarea Francezului Jacquin, care a ascuns o maşină infernală în trenul cu care a călătorit împă­ ratul Napoleon III. Din contră, Bavaria a extrădat pe Bulgarul Ilie Georgev, care a luat parte la uciderea ministrului bulgar Belciev. Din toate acestea vedem, că extrădarea are loc, pentru crimele comise în timpul revoluţiilor, numai când este dovedit că fapta n’are legătură cu acele mişcări. Din contră, crimele comise în timpuri normale sunt examinate şi judecate mai sever, şi extrădarea nu este împiedecată prin singurul fapt, că autorul avea o intentiune politică. Din acest punct de ve­ dere şi din cauzele amintite mai sus, refuzarea extrădării lui Jacquin nu era motivată. 344 - 0 a doua condiţiune siaiu restrictiune în materie de extră­ dare este că, aproape unanim, nu se admite extrădarea decât pentru infracţiuni mai grave (22) de drept comun; ea e refu­ zată pentru contravenţiuni, pentru delictele mai uşoare, pen­ tru infracţiunile politice şi unele infracţiuni militare, de exem­ plu nesupunerea şi dezertarea. Extrădarea în materie politică este la noi formal oprită prin art. 30 din Constituţiune, care zice : „Extrădarea refugia­ ţilor politici e oprită“. Acest principiu, admis în toată Europa, este atât de de­ parte împins, încât chiar ucigaşii politici pot beneficia de el. 22) Confr. V. U r s i a n u , op. cit. § 224 pag. 460. Vezi art. 1 Conv. cu Austro-Ungaria din 1901 (crimă ori delict pedeps. cu mai mult de un an de închisoare). Regula de a nu se admite extrădare decât pentru infrac­ ţiunile grave e farte veche. Grotius ne spune : „Dealtmintrelea, dreptul pe care-1 au puterile suverane de a cere pe infractorii care s’au refugiat în tară, nu se referă, după uzul stabilit de câteva secole în cea mai mare parte a Europei, decât când e vorba de crime de Stat sau de acelea care sunt de enormitate extremă. Pentru celelalte mai puţin considera­ bile, se închid ochiii şi de o parte şi de alta, afară dacă s’a convenit altfel prin vreun tratat“. Op. cit. II, 21 § 5. No. 4. Cfr. totuşi adaosul la nota 3, pag. 298.

-

365 —

Astfel în 30 Oct. (11 Nov.) 1892, o telegramă din Londra, spunea că Anglia a refuzat Elveţiei extrădarea lui Castioni, care ucisese pe un oarecare Rossi într’o mişcare populară din Elveţia (23). 3 4 4 1 — Tot în art. 8 alin. 1 al Anteproectului de cod penal român s’a prevăzut că extrădarea refugiaţilor politici este oprită. In alin. 2 al aceluiaş articol se prevede că atunci când infractorul politic ar fi comis şi infracţiuni de drept comun, în acest caz el va fi judecat în România pentru aceste in­ fracţiuni dacă ele sunt prevăzute şi de legea română. Dacă însă infracţiunile do drept comun sunt conexe cu infracţiunea politică, nu rezultă din chipul în care e redactat textul dacă infractorul politic va putea fi extrădat, sau din contra va fi apărat şi de extrădare1 şi de pedepsire. infracţiunile conexe cu infracţiunile politice au fost so­ cotite în totdeauna şi cu foarte puţine excopţiuni, ca echiva­ lente sub raportul extradiţiunii cu infracţiunile politice, au­ torii lor beneficiind de aceeiaş exceptare delà extradiţiune. Chiar regiciderea şi_ omuciderea nu trebue să fe considerate ca infracţiuni de drept comun atunci când aceste crime sunt conexe infracţiunilor politice, spune prof. Manzini (a). Faţă cu această interpretare dată infracţiunilor conexe, credem că şi autorii anteproectului nostru au voit să spună, în alin. 2 art. 8> că infractorii cari au comis infracţiuni conexe cu infracţiuni politice nu pot fi extrădaţi. 345 — Încât despre infracţiunile militare, e de observat că ma­ rinarii dezertori se extrădează, pentru că, după cum spune Normand, e un interes reciproc al naţiunilor maritime ca năvile lor să nu fie părăsite în străinătate de marinari (24). 23) Art. 3 Coiiv. extrădării cu Austro-Ungaria; art. 6 Gonv. cu Englitera; art. 6 Conv. cu - Olanda; art. 3 Gonv. cu Italia. „întinderea largă a dreptului de azil acordat criminalilor politici, repugnă conştiinţei juridice a epocii noastre. Se cere dar mărginirea lui fără a sé fi găsit până acum, ce e drept, o formulă juridică potrivită acestei dorinţe. D e L i s z t , Lehrbuch, § 23, II, 5. Confr. ed. fr„ p. 162. a) V . M a n z i n i , op. cit. I p. 312. Se ştie că delà 1856, in urma legei bel­ giene care a admis extrădarea regicizilor (cu ocazia extrădării lui Jacquin care atentase la viata tui Napoleon III), mai toate tratatele de extrădare conţin o dispoziţiune similară, care se numeşte de obiceiu „ la c l a u s e d ' a t ­ t e n t a t b e i g e " . Anglia, Italia şi Elveţia au refuzat însă în totdeauna această clauză. 24) N o r m a n d : Op. cit. No. 828, p. 588.

— 366 —

Aceasta a fost admis şi de Institutul de drept interna­ ţional. România n’a extrădat însă pe marinarii de pe vasul rusesc Potemkin. 346 —. b) C o n d i ţ i u n i d e f o r m ă . Cum noi nu avem o lege de extradiţiune, nu există o procedură legală, ci un simplu obiceiu. Cererea se face de parchet Ministerului de justiţie; acesta se adresează Ministerului de externe,' care la rândul său trimite cererea colegului său din ţara unde se află inculpatul, iar acest Ministru de externe se adresează către Ministrul de justiţie sau de interne, după cum extrădarea în acea ţară se face pe cale judiciară sau administrativă (24). In unele ţări, extrădrea se face pe cale judiciară, astfel este de exemplu în Anglia ; din contră, în Franţa extrădarea se face pe cale administrativă, şi tot aşa se face şi la noi. In codicele penal italian, art. 9 al. 3 se spune: „Extră­ darea străinilor nu poate fi nici oferită, nici consimţită decât de Guvernul Regelui, şi cu o deliberare conformă a autorităţi i locului în care se află străinul“. 3 4 6 b — Procedura penală ungară conţine dispoziţiuni incomplecte, relativ la oondiţiunile de formă ale extrădării. Insă, aceste dispoziţiuni nu pot fi valabile pe teritoriul României. Tre­ buie deci să stabilim regulele procedurii de extrădare după practica autorităţilor româneşti. După starea de drept actuală Consiliul Miniştrilor hotă­ răşte despre extrădare. Precede o anchetă pe care o ordonă Ministrul Justi­ ţiei (a). Ancheta se face de procuror şi judele de instrucţie. Sco­ toul anchetei este de a stabili, dacă condiluările extrădării au fiinţă. 1. Privitor la persoana făptuitorului, trebue să se consta­ te identitatea aceluia a cărui extrădarea este cerută cu per­ soana care a comis fapta. Dacă acuzatul neagă identitatea, extrădarea n’are loc, decât în cazul când Statul care cere ex-

24) o p e r a lu i

P e n tru

fo r m e le ,

G D. Nedelcu

o b ic e iu rile

şi

ju ris p ru d e n ţa

la

n o i,

a

se

m a i s u s c it a tă .

a ) V e z i a r t. 6 d in le g e a p e n tr u d e s f i i n ţ a r e a C o n s iliu lu i d e S t a t .

vedea

— 367 —

trădarea aduce dovezi convingătoare pentru identitate (foto­ grafii, dactiloscopie, etc). 2. Privitor la infracţiune, trebue să fie lămurite toate ele­ mentele din care se poate stabili identitatea faptei. Când se cere extrădarea unui individ numai pentru execu­ tarea unei pedepse, trebue produsă sentinţa definitivă, prin care să se determine crima comisă, astfel încât să nu fie în­ doială asupra identităţii faptei. Ancheta va stabili, dacă sentinţa a fost dată de un tribu nai competent. Competinţa teritorială nu va fi examinată, ci numai cea ratione materne. Când extrădarea se cere pe baza unei sentinţe nedefiniti­ ve, (sau a unei sentinţe definitive, însă dată în lipsă) este ne­ cesar înainte de toate ca fapta să fie individual determinată de o hotărîre a unui tribunal competent şi cererea de extră dare să conţină cel puţin dovezile necesare pentru o punere sub acuzaţie. Ancheta va stabili : a) daca acuzatul nu este supus român ; b) dacă el a comis fapta în ţara care cere extrădarea ; c) dacă identitatea acuzatului cu persoana care a comis fapta, este dovedită; d) dacă fapta este determinată astfel, încât toate elemen­ tele (acţiunea, locul, timpul şi împrejurările eomiterei, rezul­ tatul) sunt enumerate; e) dacă comiterea acestei fapte de către acuzat, este do­ vedită pentru punerea sub acuzare ; f) dacă prescripţia nu s’a împlinit după legea noastră ; g) dacă fapta este pedepsită şi după legea noastră ; h) dacă fapta nu este o crimă politică sau conexă cu o crimă politică. 3 4 6 ' 1 — In timpul anchetei făcută în vederea extrădării, arestarea preventivă se va face după legea ţării unde sa află persoana a cărei extrădare se cere. Când tratatele de extrădare nu dispun astfel, preveniţii pot fi lăsaţi în libertate. Dacă acuzatul susţine că pentru fapta care motivează ce­ rerea de extrădare, a fost judecat în ţara noastră, ancheta va face cercetările în această privinţă. 3 4 6 b 2 — O chestiune importantă ar fi dacă un guvern străin neracunoscut este îndreptăţit să ceară extrădarea.

— 368 —

S’ar putea spune că ceeace interesează este faptul că acel guvern dispune de autorităţile ţărei sale, astfel că nu ne poate preocupa legitimitatea lui. Un guvern este guvern şi atunci, când ţările străine nu l-ar recunoaşte. Dacă ar cere extrăda­ rea unui răufăcător, ir am putea-o refuza numai din cauza că guvernul nu este recunoscut. O altă chestiune este, dacă c-onsideraţiuni de ordin uma­ nitar ne-ar porunci refuzarea extrădării. Legile barbare ale unui Stat. străin pot împiedeca extră­ darea, dacă nu există un tratat, încheiat în momentul când aceste legi existau. D. ex. în Rusia şi în Ungaria există ac­ tualmente tortură (25), în Cursul cercetării şi pedeapsă corpo­ rală. Cât timp aceste instituţiuni sunt în vigoare, nu putem să extrădăm pe nimeni. Singurul fapt, că în ţara în care cere extrădarea, există pedeapsa cu moarte, nu împiedecă extrădarea, căci se poate pune condiţiunea ca acuzatul să nu fie condamnat la moarte, insă, contra torturii şi contra pedepsei cu bâta nu putem să apărăm pe acuzat, căci respectarea unei atari eondiţiuni nu se poate controla. In astfel de cazuri, nu se poate admite ca un Stat civilizat să extrădeze pe un om unui stat barbar. 347 - 3) E f e c t e l e e x t r ă d ă r i i. Odată ce a fost extrădat, individul e considerat relativ la faptul ce i se impută ca şi cum ar fi prins pe teritoriul Statului ce a obţinut extrădarea. Insă este de toată lumea admis că el nu poate fi judecat pentru alt fapt (26) afară dacă s'ar fi stipulat contrariu în momentul extrădării sau dacă clauzele tratatului de extradiţiune permit, acest lucru. Dar, deşi extrădatul nu poate fi judecat pentru altă faptă, însă inculparea sau calificarea fap­ tei poate să fie schimbată în timpul desbaterilor (27). 25)

C o n f o r m o r d in u lu i N r . 637-1920 d in 11 Iu n ie 1920 a l c o m a n d a n tu lu i

s u p r e m d i n B u d a p e s t a : „ D e ş i în g e n e r a l e s te d e d o r i t, c a a u to r i t ă ţ il e s ă fie u m a n e f a ţ ă d e d e ţin u ţi, to tu ş i in u n e le c a z u r i m ă s u r i m a i s e v e r e s u n t n e ­ c e s a r e . O r d c n c a a c e ş t i in d iv iz i,

după ascultarea lor,

s ă fie iz o la ţi c â t tim p

se p o t v e d e a s e m n e le e x t e r i o a r e a le m ă s u r i l o r m a i s e v e r e c e s’a u l u a t f a ţă d e ei, e tc . „ O a s c u l t a r e d u p ă c a r e s e p o t v e d e a „ s e m n e e x t e r i o a r e “ a le a s ­ c u ltă r ii, s e n u m e ş te t o r t u r ă . 2 6 ) A r t. 10 C o n v . d e e x t r ă d . cu A u s tr o - U n g . d i n 1901 ; C o n v . d e e x tr ă d . c u A n g lia , a r t . 7 ; c u O l a n d a d in 2 7 S e p t. 1894, a r t . 5 ; C o n v . c u I t a l i a , a r t. 3 ; C o n v . cu B e lg ia d in 15 S e p t. 1880, a r t . 4. 27)

Garraud:

P r é c i s e d . '8 - a N o . 98 p. 130;

Degois

o p . c it. N o . 2 2 7 , p . 139.

—

369 -

De asemenea este admis, că inculpatul poate să renunţe la dreptul pe care-1 are ca să nu fie judecat de alt fapt. Dacă s’ar călca regula nejudecării pentru altă faptă decât pentru care s’a acordat extrădarea, aceasta se poate socoti ca o ofensă adusă Statului extradator. 348 Ne mărginim la aceste elementare noţiuni despre extră­ dare, materia aparţinând dreptului internaţional (28). Vom adăoga că prima convenţiune de extrădare a Româ­ ni ei Unite, este cea din Iunie 1863, cu Serbia. România mai are şi alte convenţiuni de extrădare, bunăoară, cu Austro-Ungaria, care ne-a extrădat pe Andronic. Cu Rusia nu avem, ceeace n’a împiedecat pe subprefectul abuziv Rosin să extră­ deze în 1890, în mod ilegal, pe polonezul Simoscki. Nu trebue să se confunde extrădarea cu e x p u lz a r e a , care este darea afară din ţară pur şi simplu a unui individ, pe care guvernul îl consideră periculos Statului. C)

î n t i n d e r e a l e g i i p e n a le la m a t e r i i sp e c ia le .

349 — Relativ la întinderea legii penale, trebue să observăm

mai întâiu că după art. 6 C. p. şi art. 28 C. J. M. rezultă că dispoziţiunile Codicelui penal ordinar se aplică şi la militari, afară de dispoziţiuni speciale în Cod. Just. militare (1). Cestiunea e mai grea când e vorba de legile penale spe28)

N o tă m c ă a s u p r a e x t r ă d ă r i i a s c r i s la nod

Aih. Kiriac,

D re p tu l X V I

(1 8 8 7 ), N - r e le 48 ş i 49. 1)

A r tic o lu l l u a t to t d in C o d ice le, p e n a l p r u s i a n ţlin 1851, p a r . 5 ( ş i C .

p e n . i t a l . d i n 1859, a r t . 12). A s u p r a d if ic u ltă ţilo r r e la ti v e a d e li c te le d e p r e s ă , c o m i s e d e m il i ta r i , v e z i C e n s . d e r e v iz u ir e , d e c . 61 d)in 20 N o v . 1913, c o n f ir m , d e C . C a s . II în 17 D e c . 1913,

Curier. Judiciar,

1913 N o . 82.

• A s tfe l s ’a d e c is c ă , in f r a c ţiu n ile c o m is e d e m i l i t a r i l a le g ile a s u p r a v ă ­ m ilo r , c o n tr i b u ţ iu n i l o r i n d ir e c t e şi s ilv ic e , p o t r i v i t a r t . 2 6 4 c o d . j u s t . ' m id ii, s e j u d e c ă d e i n s t a n ţ e l e o r d i n a r e i a r n u d e c o n s iliile d e r ă s b o i u ( C a s . II, 1552 d in 1919, în Curierul

Judiciar

N o . 12— 13 d i n 1920 i( r e z u m a te ) p a g . 112).

In a c e la ş s e n s T r ib . O r a d e a - M a r e s . III, 1337 d i n 1921 (în

diciar

Curierul Ju­

N o . 1 d in 1922, p a g . 9 c u n o t a n o a s t r ă ) , c a r e a h o t ă r â t , cu d r e p t c u ­

v â n t, c ă l e g e a g e n e r a l ă a v ă m i l o r e x t i n s ă în T r a n s i l v a n i a l a 15 A u g . 1919 ( d is c re tu l-le g e

3446

d in

1919),

deci

p o s t e r io r

u n ire i

T r a n s il v a n i e i

(4

D ec.

191 8 ), a a b r o g a t d i s p o z iţiu n ile p r . p e n . u n g a r e a p lic a b ile î n T r a n s i l v a n i a în c e p r i v e ş te i n s t r u i r e a d e li c te lo r v a m a le n e f la g r a n t e . (V e z i în a c e la ş s e n s şi C a s . II, 2 5 9 d in 18 F e b . 1921, în P rin

Curierul Judiciar

N o . 14 d i n 1921 p a g . 2 2 4 ).

u r m a r e u n d e lic t v a m a l c o m is d e u n m i l i t a r ş i i n s t r u i t d e o i n s t a n ţ ă

— 370

ciale. Se aplică oare la aceste legi dispoziţiunile generale ale Cod. pen. relativ la recidivă, tentativă, complicitate, etc. ! In Belgia, art. 100 Cod. pen. pune ca regulă generală că ele se aplică (2) şi noi credem că, afară de dispoziţiune spe­ cială contrarie, regulele generale ale Cod. penal se aplică şi la materiile speciale, şi aceasta pentru două motive : 1) Aceste regule nu dispun expres numai pentru codice, ci se exprimă în general : de pildă tentativă de crimă, sau de delict. 2) Nu vedem pentru ce legiuitorul ar avea un alt sistem pentru legile particulare, când el nu-1 arată. 349 1 — Atât doctrina cât şi jurisprudenţa sunt pretutindeni de acord a recunoaşte că principiile înscrise în partea generală a codului penal constituesc un fel de drept comun în materie penală, aplicabil tuturor legilor speciale, atunci când stabilesc sancţiuni penale şi când în aceste legi nu se derogă în mod expres de la principiile generale ale codului penal (a). In art. 9 al anteproectului de cod penal român unificat,, s’a adoptat în mod expres această regulă. CAPITOLUL II Elementele infracţiune! ' 350 — înainte de a vorbi de elementele infracţiune!, trebue să spunem că, pentru ca o infracţiune să se poată concepe, este. necesitate : 1) De un subiect activ, care săvârşeşte infracţiu­ nea ; 2) De un obiect pasiv, care sufere din cauza infracţiunii; 3) De o acţiune sau inacţiune pe care legea a sancţionat-© penaliceşte. 3 5 0 1 — Nu în totdeauna obiectul infracţiunii se identifică cu vio lima acesteia, de aceia credem că mai exact o infracţiune pre­ supune : 1) Un subiect a c t i v = infractorul ; 2) Un subiect p a ­ s i v = victima ; 3) Un obiect material, fiinţa sau lucrul către caire se îndreaptă infracţiunea ; 4) Un obiect juridic, textul de lege violat ; 5) O acţiune sau, inacţiune generatoare a re­ zultatului pedepsibil. m il i ta r ă , i n c o m p e tin te r a t i o n e m a t e r i a e , p o t r i v i t a r t. 264 c o d . j u s t . m ilit., nu, p o a te P a r c h e t u l T r ib . s ă - ş i î n s u ş e a s c ă i n s t r u c ţ i a .

2) A . P r i n s : Science pénale et droit positif. Bruxelles, 1899, p. 36. a) R. Garraud, Traité, ed. 3 pag. 178, vol. I.

— 371 —

Secţia I.

Subiectul activ al infracţiunii 351 — Lumea modernă se deosibeşte de cea veche în privinţa

subiectului activ al infracţiunii, căci este cu mult mai res­ trictivă. Astăzi subiectul activ al infracţiunii este numai omul ; dinpotrivă, în legile vechi, şi chiar în evul mediu şi în cel modem, nu numai omul, dar şi animalele şi chiar obiectele neînsufleţite erau socotite că pot comite infracţiuni şi, în con­ secinţă, sunt pasibile de pedeapsă. 352 — In lumea veche pedepsirea animalelor era admisă aproape la toate popoarele. Yom cita : L e g e a m o z a ic ă , în care se pedepseşte cu lapidarea boul care va ucide cu coarnele un om (1). L e g e a p e r s a n ă (Yendidad-Sade : codicele lui Zoroastru), pedepseşte pe câinele care muşcă, în modul următor : întâi îi se taie urechea dreaptă, a doua oară cea stângă, a treia şi a patra oară îi se rănesc picioarele, a cincea oară îi se taie coada, iar a şeasea oară este omorât, tăindu-se în bucăţi (2). In schimb însă, după cest codice se pedepsesc şi oamenii care lo­ vesc sau care nu îngrijesc animalele. 353 — L a G reci. Legea lui Dracon, pedepsea cu moartea pe ani­ malul care omoară pe un om (3). Solon şi chiar Platon admi­ teau pedepsirea animalelor şi a obiectelor neînsufleţite : „Dacă animalul de tras, sau oricare altul — zice Platon — omoară un om, cele mai de aproape rude ale mortului urmăresc în judecată animalul omorâtor, afară de cazul când lucrul s’ar întâmpla la jocurile olimpice... Vinovatul va fi ucis şi aruncat afară din hotarele Statului. Dacă un lucru neînsufleţit, cu ex­ cepţie trăznetul şi alte lucruri delà Dumnezeu, iau viata unui 1) m o rtü it

Exod:

C a p . 21 „ S i

f u e rin t,

l a p id ib u s

bos c o rn u o b s tru e tu r

p e r c u s s e r i t v ir u m , et non

c u m ju m e n to e t p e c o r e c o j e r i t m o r te m o r i a t u r ,

a u t m u li e r e m

c o m e d e n te r c a rn e s

e ju s .

pecus quoque occidite".

et O ui

C itâ t

d e / . Carpzovius: P r a e t i c a e n o v a e i to p e r ia lis S a x o n i c a e r e r u m c r im in a liu m , ed . B ö h m e r , F r a n c f o r t , 1758. P a r t . I, Q u a e s t I, N o . 6 p . 2. 2) 3)

Pastorei: Z o r o a s t r e , Pausania: L ib . V II.

Q u a e s t I, N o . 5. C o n f r . çi

C o n f u c iu s , M a h o m e t . P a r i s 1787, p. 90, n o t a 196. S u id a s ;

C onifr. C a r p z o v i u s . R e r . c rim . P a r t . I,

Thonissen :

Loâ S ialique, e d . 2 - a , p . 363

4.

— 372 —

om, lucrul neînsufleţit va fi aruncat afară de hotarele terito­ riului, ca şi animalele“. Platón admite că toţi agenţii vătămă­ tori ai natúréi trebue să fie pedepsiţi, afară de trăznet (4). Grecii aveau un tribunal special, Pritaneul, pentru judecarea animalelor, petrelor şi lemnelor care pricinuiau omoruri (5). Se doborau şi casele unor condamnaţi 6). In schimb însă, după Platón, trebue pedepsit cu moartea medicul ori fermecătorul care, prin medicamente ori farmece, omoară sau caută să omoare animalele ori albinele altuia (7). In Africa de asemenea, după cum povesteşte Pliniu, se crucificau şi leii, pentru ca de frică să nu mai mănânce oa­ meni (8). 354 — Pedepsirea animalelor continuă în Evul mediu şi chiar în perioada modernă. La 4 Iunie 1094, Jehan Levoirier, licenţiat în drept, pri­ mar din Lyon, a osândit la spânzurătoare un porc, care mân­ case pe copilul lui Jehan Lenfant, văcar al arendaşului din Clermont (9). In anul 1120, Episcopul de Laon a pronunţat excomuni­ carea în contra unor omizi care se făcuse vinovate de pustiirea pădurilor. In anul 1516, oficialul (10) din Troyes,' imitând pe Epis­ copul din Laon, judecă şi osândeşte cu excomunicarea, nişte omizi, după jalba locuitorilor din Viliénoxe. După ce a ascul-, tat pe apărătorul agricultorilor reclamanţi şi al omizilor pâ­ râte, cărora li se dăduse un avocat din oficiu, oficialul a dat următoarea hotărâre : „Ascultând pe părţi, şi^ găsind întemeiate cererea locui-45678910 4) 5)

Platon: D e L e g ib u s , C a r t. IX , T o m . Filangieri: S c i s n z a , c a r t . III, p a r t . II,

V III, p. 51, 191 şi 192. c a p . 56, e d . I V - a it. p . 493, 495

şi t r a d . i r . c a r t . III, p a r t . II, c a p . 32, t. II, p. 189— 190;

du Boys,

H is to ir e

d u d r o i t c rim in e l d e s p e u p le s a n c ie n s , P a r i s 1845 p . 150.

T. II p. 135 nota 1. Platon: D e le g ib u s , C a r t.

6) V e zi 7)

X I, p. 3 2 5 — 328.

8 ) „ T u n e O e o n e s ) o b s i d e r e A f r ic a e

u rb e s:

e a q u e c a u s a c r u c e f ix o s v i-

d is s e s e c u m S c ip io n e , q u ia c a e t e r i m e tu p o e n a e s ta iilib u s , a b s t e r r e n t u r e a d e m n o x a “ , P lin iu L ib . V III, c a p . X V I. C o n f r . Q r o t i u s , e d . c it., t. 1. p. 66, n o t a 1. 9)

Ch. Desmaze:

P é n a li t é s a n c ie n n e s . P a r i s , 1866, p . 385.

10) O fic ia lu l e r a u n j u d e c ă t o r b is e r ic e s c .

— 373 —

torilor din Villenoxe, poruncim omizilor de a se retrage în 6 zile, iar la diupotrivă, le declarăm blestemate şi excomu­ nicate (11). In anul 1457, Ianuarie 10, se spune despre o purcea şi 6 purcei „qui sont présentement prisonniers“ (12), şi care au fost prinşi în flagrant delict „ont commis mesmement la dite truvemeurtre et omicide, en la personne de Jehan Martin (13). De aceia, în urma judecăţii, se hotăreşte : poruncim şi hotărîm, ca scroa.fajni Ton Da.iilxy.iiin pricina omonxlm şi uciderii să­ vârşite asupra Iui Ion Martin, să fie luată de către judecata d-nei de Savigny, pentru ca să fie ucisă şi spânzurată de pi­ cioarele dinapoi de un copac. In ceeace priveşte pe purceii sus zisei scroafe, de oarece nu se dovedeşte, că acei purcei au mân­ cat din zisul Ion Martin, deşi s’au găsit plini de sânge. Jude­ cata zişilor purcei e amânată pe altă zi, şi va fi în destul ca ca lăsâridu-se lui Ion Bailly, el să dea chezăşie că-i va scoate la judecată dacă se va dovedi că au mâncat din sus zisul Ion Martin“. In urmă se spune că : „Zisa scroafă, dusă într’o căruţă, a fost spânzurată de picioarele dinapoi, în executarea zisei hotărâri de Ştefan Poinceau, călău, locuind în Chalons pe Saône; Ion Bailly nedând chezăşie pentru purceii lui, ei au fost hărăziţi ca avere fără stăpân numitei doanc de Sa­ vigny“ (14). Chiar în anul 1612, se osândeşte un porc care omorâse un copil de 15 luni. „Pourquoy, et en horreur et détestation du­ dit cas, avons ordonné que ledit porcq sera mené et conduit par l’exécuteur de la haute justice au lieu des fourches pati­ bulaires dudict Molinchart (35) pour illec être assommé, bruslé et réduit en cendres, par notre sentence, jugement et par droit. Prononcé en jugement, les plaids tenans, le troisième jour de Juillet 1612. Ce faict, et à l’instant, la présente sentence a été exécutée“ (16. 11)

Ch. Desmaze,

o p . cit. p . 89 si 90.

12) „ C a r e s u n t a c u m în c h i ş i “ . Ë v o r b a d e î n c h i s o a r e a p r e v e n t iv ă . 13) A u s ă v â r ş i t c h ia r z is a s c r o a f ă o m o r şi u c i d e r e în p e r s o a n a lui Io n M a r tin . 14)

Ch. Dezmazes:

O p . c it. p. 33.

15)

L o c a li t a t e a

unde

16)

Gft. Dezmazes:

se O p.

î n tâ m p la s e c it.

n e n o ro c ire a .

p. 395.

In

tim p u l

R e v o lu ţie i'

fra n -

— 374 —

355 — Jurisconsulţii aprobau aceste pedepse. Tiraqueau, unul din cei mai vechi penali şti (1480—1558), spune în tratatul său, că „din cauza atrocităţii crimei, se pe­ depseşte chiar animalul“ (17). Avrault citează şi dânsul cazul unui roiu de albine con­ damnat a fi ars, şi adaogă : „Noi putem şi azi să facem proces dobitoacelor“ (18). De aceiaşi părere e şi Damhouder (19). Carpzov caută chiar să justifice pedepsirea cadavrelor şi animalelor, prin aceea că pedeapsa nu are de scop numai să facă să sufere pe culpabil, ci să serve de exemplu şi să sperie pe alţii. Chiar pentru lucrurile inanimate şi pentru statui, el explică doborârea lor, prin aceea că societatea voeşte să arate că detestează infracţiunea într'atât încât lucrul care a pricinuit-o nu mai rămâne în aceeaşi stare ca mai înainte (20). Ce e drept, penaliştii veacului al XVII-lea şi al XVIIIlea, ca Lange, Muyart de Vouglans şi Jousse, vorbesc nu­ mai de procesele făcute cadavrelor, nu însă şi animalelor, ceeâce pare a dovedi că pe timpul lor nu se mai făceau pro­ cese animalelor, însă Filangieri, care a scris în a doua ju­ mătate a veacului al XVIII-lea, după ce arată că în timpul lui Ludovic IX-lea, regele Franţei, s’a spânzurat cu solem­ nitate un porc, care ucisese un copii, în urmă adaogă, că într’o capitală a Italiei, nu de mult s’a văzut acelaşi lucru: nişte câini ucişi, cu tot aparatul judecătoresc, fiindcă ei să­ vârşise delictul de a fi urmat instinctului lor natural. Se pare chiar că existau încă legi pe timpul său cu aceste dispoziţiuni, căci el începe astfel capitolul consacrat acestei ma-

■ceze

d in

1789

s 'a

condam nai

la

m o a rte

un câine. Taine,

L es

O r ig in e s ,

V III, p. 127.

Tiraquellus:

17)

P

O p . c it. X IV

N - r . 39, e d . V e n e ţ i a

1565, c a u s a

49.

L ’o r d r e , f o r m a lité , e tc . L iv r e IV , a r t. 1. N - r . 42. —

ed.

281. 18)

Ayrault:

L io n , 1642. 19) de

) P ra c tic a

A d d o s io ,

N a p o li

c a re

C a p . C X L II:

c ite a z ă

1892. P e n t r u

B e lg ia ,

B r a b a n t , p . 23 8 , s p u n e

că

C o n f r . p e n tr u p r o c e s e le f ă c u t e a n im a le lo r

144 d e p r o c e s e

Paulet, în

de

a c e s t fel. B e s t ie d c lin q u e n ti

H is to ire d u d r o it p é n a l d u

1503 P r i m a r u l d e T ir l e m o n t a

duché de

sp u s

să

u c id ă u n t a u r , c a r e o m o r â s e p e H . V a n B o o r n e . 20)

Carpzovius:

P ra c tic a

P a rt.

III

O u . C X X X I,

N - r e le

11— 14.

se

— 375 —

terii: „O eroare a unor legislaţiuni moderne şi antice e su­ biectul prezentului capitol“ (21). Eenazzi combate pedepsirea animalelor cari nu sunt ca­ pabile nici de doi nici de culpă; explică însă, că cei vechi aveau motiv să pedepsească animalele, ca să arate ura de infracţiuni şi să sperie pe oameni (22). 356 — Am zis că în antichitate se pedepseau chiar obiectele ne­ însufleţite, ca lemnele şi pietrele; numai trăsnetul nu era su­ pus pedepsei. Avem un exemplu cu condamnarea statuei lui Theagen, de care vorbeşte Pausanias, care căzuse peste un om (23). Ayrault mai citează şi alte cazuri, însă adaogă că judecata şi pedepsirea lucrurilor neînsufleţite se obişnuia nu­ mai la Greci, iar la Bomani şi în vechiul drept francez nu există exemple de pedepsirea lucrurilor neînsufleţite (24). 3 5 6 1 — Chiar şi cadavrele erau urmărite, judecate şi pedepsite pentru faptele comise în cursul vieţii, dar descoperite după moarte, sau când infractorul murise înainte 'de a fi jude­ cat (a). In Grecia antică, se pedepsea cadavrul sinucigaşului, tăindu-i-se mâna dreaptă. Pentru a scăpa de această pedeapsă,, cel ce voia să se sinucidă trebuia să arate motivele cari l’au determinat, expunându-le Senatului, care le putea găsi le gitune (b). Ordonanţa franceză din .1670 arată care era procedura pentru judecarea cadavrelor şi obliga pe judecători să nu­ mească un curator al cadavrului, care să-i ia apărarea. In Italia, în sec. X, papa Ştefan VII a judecat cadavrul predecesorului său, papa Formeze, decapitându-1 şi aruncându-1 în Tibru. Filangieri: O p e r a ş i lo c c ita t. P e n t r u p e d e p s ir e a a n im a le lo r la Tissot, L e d r o i t p é n a l I I I - è m e e d . 1888, -T. 1. C h . III, p. 24 u r m . şi a u to r i i c it a ţi d e Lăborde: C o u r s N - r . 59, p . 42 n o t a 1. 2 2 ) Ph. Renazii, E le m e n t a T . I, p . 185— 6, L ib . I, c a p . V I S e c ţ. X N -r. 2, 2 3 ) Pausanias: L ib . V I, S u i d a s , C o n fr. Ayrault: o p . c it. C a r t . IV , a r t. N - r . 2 4 ; Carpzovius, o p c it. P a r t . I, Q u a e s t . I, N o , 5, 2 4 ) Ayrault o p , c it , IV . a r t . 1, N - r . 25. a ) Molinier, M é m o ir e s d e l ’A c a d é m ie d e s s c ie n c e s d e T o u lu s e , 1867, 2 5 ; P . D . G r a s s e r i e , o p . c it. p. 9 2 ; Brêgeault, P r o c è s c o n tr e le s c a d a v r e s 21)

c e i v e c h i, v e z i şi

1,

p.

d a n s l ’a n c ie n D r o i t , N o u v e lle R e v u e h is t. d e d r . fr. M I, 1879. b)

J. Loiseleur,

L e s c r im e s

e t le s p e in e s , P a r i s , 1863, p a g . 34.

— 376 -

357 — Oricât de ciudată ni s’ar părea pedepsirea animalelor şi a obiectelor neînsufleţite care au făcut un rău în mod inconştient, acest lucru era firesc pentru minţile primitive care vedeau în pedeapsă o răzbunare în contra autorului su­ ferinţei. Nu vedem oare adeseori copii mici bătând obiectele de care s’au lovit ? Şi câinele nu muşcă de multe ori piatra care a fost aruncată asupra lui ? Intr’o minte simplistă, reacţiunea ofensei nu face deosebire în contra cui se exercită (25). Mai târziu concepţiunea primitivă a răzbunării ca funda­ ment al pedepsei a dispărut, dar efectul de multe ori se con­ tinuă prin spirit de obiceiu, chiar atunci când de mult a încetat cauza. 357 4 — Aiimena (a) ţinând seamă de raţiunea care à determinat pedepsirea animalelor în vechile legiuiri, distinge patru pe­ rioade: 1) Antichitatea, în care animalele erau pedepsite pentru a se domestici ; 2) Dreptul grecesc, unde pedepsirea mimatelor era făcută în scopul de a seni'"Că"exemplu oa­ menilor ; 3) Dreptul roman, unde pedeapsa avea de scop să repare o daună, iar nu să rétribué o faptă rea, căci, după cum spune Ulpian vorbind de acţiunile pauperies privitoare la daunele cauzate de animale : „pauperies est damnum sine injuria facientis dátum : nec enim animal injuriam fecisse, quod sensu, caret“ (b) ; 4) Evul mecliu în care pedepsirea ani­ malelor era un simbol: non propter conscientiam peccati,sed quia (animalia) refricant memóriám facti“ (c). 357 4 - Asupra judecării şi pedepsirii animalelor în antichitate şi în evul mediu, s’au cules numeroase informaţiuni, cari pun

25)

Un

a n im a le lo r q u asi o ro a re

p e n a lis t

spunând

pedepse

că

(c o n s im ili

e x tra o rd in a ră

i ta lia n

„ le g iu ito r ii c m b re

p e n tru

di

a c e le

d in

veacul

în ţe le p ţi pene)

al

cei

p e n tr u

in f r a c ţi u n i

b)

au

a , in s u f la

p e n tru

b u n a r e c h ia r în c o r p u r i l e f ă r ă r a ţ i u n e ş i s i m ţi r i “ . la n e a a)

X V I I I -le a vechi

c are

e x p li c ă i n s t it u i t în

'p e d e p s ir e a a c e ste

c e tă ţe n i

s t a b il e a u

o

ră s-

Bort. Melchiore:

M is c e -

ir.

1, p a r .

d i m a t e r i e c r im in a li, V e n e z ia 1741, ip. 21. B. Alimena, D i r i tt o p e n a le , I, p . 272.

Ulpian,

D ig . IX , 1, S i q u a d r u p e s p a u p e r i e m - f e c i s s e d i c a t u r ,

3 ; v e z i şi Ferrini, E s p o z is io n e s t o r i c a e d o t r in a l e d e l d i r i t t o p e n a l e r o m â n o ; E n c ic lo p . P e s s i n a , I, p. 55. c ) Decretum Gratiani, a d . c . 3 C . X V , 1 ; n o n ic o ; E n c ic lo p .. P e s s i n a , I, p. 681.

Schiappoli,

D i r i tt o p e n a le c a -

377

—

în adevărata lor lumină eoncepţiunile ce conduceau la atari sancţiuni (a). Dacă astăzi, desigur, nu se mai poate vorbi de pedepsirea animalelor, în schimb se reia din când în când problema pusă acum câteva decenii asupra criminalităţii la animale, căutându-se a se stabili existenţa unei porniri specifice de natură criminală în actele feroce ale unor animale (b). 358 —■Astăzi, când pedeapsa, sau mai bine zis suferinţa ce se înflige infractorilor, are un rol preventiv, iar nu represiv, când prin suferinţă voim să îndreptăm pe cel care a comis o infracţiune şi să dăm învăţământ celor cari ar fi aplecaţi de a comite infracţiuni, nimenea nu cugetă şă pedepsească corpu­ rile neînsufleţite, iar animalele nu se pedepsesc decât în mod educativ. De aceia încă din prima jumătate a veacului al XVII-lea. Mathaues combate pedepsirea animalelor (26). Ilustrul Becaria afirma un mare adevăr când în o po­ lemică zicea aceste cuvinte : „Dacă, dând o pedeapsă caselor care se ruinează, incendiilor, inundaţiunilor, pietrelor, focu­ lui şi apelor, s’ar putea împiedeca noi pagube, şi s’ar îndepăr­ ta altele de a face acest lucru, ar trebui să le pedepsim şi pe ele“ (27). 359 — Rămâne dar singur omul ca subiect activ al infracţiunii, căci el singur este în stare a pricepe rostul pedepsei judecă­ toreşti, şi, în consecinţă, a nu mai comite infracţiuni, din cauza temerii de pedeapsă. ITn animal sau chiar un obiect Jousse,

a)

Prix,

T r a i t é d e j u s t ic e c rim in e lle , p r e f a ţ a şi p . 122 ;

D e l 'o r ig in e , d e la f o r m e e t d e l ’e s p r i t d u ju g e m e n t r e n d u c o n t r e le s a n im a u x , P a r i s , 1 846;

rii,

Berriat SaintMénabréa,

R a p p o r t s e t r e c h e r c h e s s u r le s p r o c è s f a it s a u x a n im a u x ;

Aliniem U im i ti

L e s a n im a u x e t le s lo is , în R e v . g é n . d u d r o i t , 1880, p . 14 4 ;

d e lin q u e n ti,

N e a p o li,

Dume­ Adossio, B e s tie

Chasseneuz, D e e x c o m m u n ic a tio n e a n k n a liu m Pertile, G li a n im a li in g iu d iz io , A tti d e lT i n s t . v e -

1892 ;

in s e c to r u m , L io n , 1588 ; n e to , 1886 ;

au m o y e n â g e

e m o d if ic a to r i, I, p . 8 5 ;

Del Giudice,

I p r o c e s s i e le p e n e d e g li a n im a li, N e a p o li, 1892 ;

C. Lesscna, Q i u r i s p r u d e n z a a n im a le s c a , C i t t a d i C a s te lto , 1907 ;

Croos,

P r o c è s fa its a u x a n im a u x , L a F r a n c e j u d ic i a i r e s , 1880, p . 417. b)

Lombroso,

sio n i c r im in o s e

En. Ferri,

L e u e c i-

L a c r im in a lité c h e z

l e s a n i­

L ’U o m o d e lin q u e n te , e d . 5, p. 1— 33 ;

fra

g li a n im a li ;

Lacassagne,

m a u x , în R e v . s c ie n tif iq u e , V o l. X X IX , p. 3 4 ; Ai.

Bombarda,

L a c r im in a lité

c h e z l e s a n im a u x , A c te s d u c o n g r e s d ’a n th r . c r im . A m s te r d a m , p. 211. 26) 27)

Mathaei: D e c rim in iib u s. Beccaria: D e i d e li t ti e

C.

P ro le g o m e n a d e lle

II

N o.

ip en e. R i s p o s t a

1. a lla

11

c e n su ra

378 —

neînsufleţit poate să facă un rău, o suferinţă cuiva, dar nu poate comite o infracţiune, fiindcă infracţiunea presupune minte conştientă. 360 — Dar afară de omul fizic şi conştient, nu mai poate exista nici un subiect activ al infracţiunii “? Anume, persoanele mo­ rale o:p corppraţiunile, pot comite infracţiuni ? In dreptul civil nici o îndoială.nu există că persoanele morale pot să fie obligate civil, în afară de persoanele fizice care le compun ; cestiunea însă, dacă ele pot să fie obligate penal, este controversată. 361 — In antichitate se admitea pedepsirea persoanelor morale. In (leneşă se spune că Dumnezeu ar fi pedepsit Sodoma şi Gomora din cauza oonrupţiei lor (28). împăratul Teodosiu a pedepsit oraşul Antiohia luându-i teatru, băile şi titlu de Metropolă (29) ; acelaş oraş mai fusese pedepsit şi de Marcu Antoniu. împăratul Sever a distrus oraşul Bizanţiu, luându-i teatrul, băile, onorurile şi podoabele, reducându-1 în sat şi dându-1 Perintienilor (30). Dreptul canonic,,, deasemenea, a admis principiul responsabilităţii colective (31). Totuşi în general se admite părerea lui Savigny, că în dreptul roman persoanele morale nu putea fi subiect activ de infrac­ ţiuni (32). 28)

G e n e s a X IV

şi X IX . T o tu ş i p e d e a p s a e p e r s o n a l ă , fiin d c ă L o t h ^ a .

f o s t î n ş t i i n ţ a t s ă plec-e d in c e ta te .

statuia armatei :

2 9 ) î m p ă r a t u l v o is e î n tâ i s ă d i s t r u g ă o r a ş u l , f iin d c ă b a t j o c o r i s e f e m e e i s a le .

In să

un

om

c u c e r n ic

a

g ră it

a s tfe l

c o n d u c ă to r i l o r

„ S p u n e ţi îm p ă r a t u l u i c ă el e s t e n u n u m a i î m p ă r a t , c i şi o m ;

d e ci s ă ţin ă

şi că este f ă c u t d u p ă c h ip u l lu i D u m n e z e u . D a c ă a ş a d e greu suferă d â n s u l b a t j o c u r a f ă c u t ă s t a t u e i f e m e e i s a le , c a r e n u a r e v i a t ă , o a r e nu va c ă d e a m a i g r e u lu i D u m n e z e u r ă u l f ă c u t c h ip u lu i v iu a l lu i. O a m e n ii pot face s e a m ă n u n u m a i d e a u t o r i t a t e a im p e riu lu i, ci şi die f i r e a o m e n e a s c ă

fie c a re om

m u lte s t a tu i a le s o ţie i in lo cu l c e le i s t r i c a t e , d a r s ă a d u c ă l a v i a t ă c h ip u l

J. Nav'cleri, C h r o n ic a , 1544, C o lo n ia , f. 497. Grotius : o p . c it. II, c a p . X X I, p a r . 7, N o . 4. 31) O . Gierke : D a s d e u ts c h e G e n ic n s se n s c h a ftsre c h t. B e r lin , 1881. 32) Savigny, R a m . R e c h t II p a r . 94 ; Mestre, L e s p e r s o n n e s m o r a l e s le p r o b lè m e d e le u r r e s p . p é n a le , P a r i s 1899 ; Momsen, Rom, S t r à f r e c h t ,

Iui D - z e u , n u p o a te n ic i u n o m “ . 30)

et P. 73.

33) p ă rere a în s ă

Jul. Clarus : c o n tra rie :

Pufendorf :

o p . c it. Q u a e s t X V I, N o . 8.

P ra x is

re ru m

c r im in a îiu m .

Jod. Damhouder

Caip. X X IV , N o .

s u s ţi n e a

2. C o n f r .

L e s d e v o ir s d e l’h o m m e , L iv r e II, ch. X IV , p a r . 20, p. 346.

— 379 —

3 6 1 1 — Dacă în epoca imperială romană întâlnim măsuri repre­

sive luate contra unor colectivităţi, aceste măsuri nu erau de cât de ordin poliţienesc, având un caracter pur politic, iar nici de cum penal (a). 362 —• In vechiul drept, persoanele morale, oraşele, cetăţile şi comitatele erau responsabile şi penalmente şi puteau să fie supuse şi la perderea privilegiilor, doborârea zidurilor cetă­ ţii, amendă, etc. Iulius Clar se întreabă dacă universalităţile pot să fie acuzate, şi răspunde că universalităţile (colegiile, eapitulele) pot să fie acuzate şi pedepsite, eonsimţând sau chiar comiţând infracţiuni. El adaugă că aceasta e părerea generală (33). Tot aceia era şi părerea lui H. Grotius (34). Farinaceu (35) şi alţi autori vechi (36). Menochiu examinează cu multă grijă cestiunea culpabi­ lităţii penale a universalităţilor. El distinge universalităţile care sunt o totalitate legală, unde pot fi şi incapabili (comuna, judeţul) şi colegiile, care sunt o universalitate artificială de capabili, de exemplu: colegiu doctorum, mereatorum, artificiorum. In cazul infracţiunii comisă de o universalitate sau cole­ giu, Menochiu, care citează 58 autori, începând cu Accursiu, susţine că numai atunci când universalitatea a fost convocată şi după consfătuire s’a decis a se comite infracţiunea, poate să existe răspunderea tuturor: altfel nu e considerată infrac­ ţiunea ca fiind comisă de universalitate or colegiu, ci de per­ soanele singulare. Şi trebue să aibă ele un câştig din fapta comisă (37). a)

Ferrini,

E s p o s iz io n e

s to ric a

e d o t t r i n a l e d e l d i r i t t o p e n a le

ro m a n o ,

P. 60.

34) Grotius : L o c . c i t Farinaceus, o p e r a

35)

c c n tro v e rs a b ilă : 36)

Vezi

„absque

şi II, 21 p a r . 10, N o .

4.

c r im in a l. N -le 107— 150, c a r e c o n s i d e r a c e s ti u n e a c o n tro v e rs ia v id e m u s “ .

a c e ş t i a u t o r i c it a ţi în

Garçon, a r t . 5, N o . Pessina B le m e n ti

n o t a a s u p r a lu i F e u e r b a c h p a r . 28 ş i

9 3 şi

Mittermaier

în

I p. 162 n o t e . E d e

o b s e r v a t c ă u n i v e r s a l i t ă ţ i l e a v e a u ş i d r e p tu l d e a c u z a r e , c a o r i ş i c e c e t ă ţ e a n , p r i n sin d ic u l l o r .

Carpzovius :

P r a c t i c a P a r t . III. O u . C V , N -relte 10 ş i 11:

V e z i şi N o . 12 d in c a r e r e z u l t ă c ă s e p u t e a u s u p u n e j u d e c ă ţ i i p e n a l e u n iv e r sa liită ţile . V e z i î n c ă în s e n s u l p e d e p s ir e i p e r s . m o r a l e

şi

Ph. Renazzi,

Sy­

n o p s i s j u r is c r im in a lis , R o m a e 1805, p. 26. 3 7 ) Menochius : O p . c it. I I , c a s . 598, p . 699 şi 7 0 0 . V e z i p . l e g e a m o ­ z a i c ă Deuter, X III, 12.

—

380 —

Când un colegiu face infracţiuni, se pedepseşte fiecare din cei care au comis infracţiunea, iar nu tot colegiul (38). Deasemenea şi dacă s’a comis infracţiunea de o mulţi­ me (39). In opera sa asupra justiţiei penale, sub titlul „De la ma­ nière de faire le procès aux communnautés des villes, bourgs et villages, corps et compagnies“, Jousse tratează pe larg această cestiune, şi citează, pe lângă dispoziţiunea ordonanţei din 1670, şi o condamnare de acest gen din 26 Oct. 1548, contra oraşului Bordeaux, care se revoltase şi ucisese pe guvernator, pe locotenentul Regelui şi alţi ofiţeri cu ocaziunea punerii unor dări pe acel oraş. Prin liotărîre se condamna comunitatea, corpul şi Universitatea Bordeaux să-şi peardă privilegiile, Primăria, juranda şi consiliul său şi celelalte oficii ale oraşu­ lui, bursa comuna, care drepturi cu clopotele şi artileria vor fi confiscate Regelui, toate titlurile şi privilegiile, drepturile şi libertăţile oraşului vor fi arse în prezenţa juraţilor ; Pri­ măria doborâtă, locuitorii vor face pe cheltueala lor fortifi­ cările şi aprovizionarea castelelor Trompette şi Ha, şi vor reînoi în toţi anii aprovizionarea. La îmmormântare 120 aleşi în haine negre se vor pune în genunchi cerând ertare lui Dum­ nezeu, Regelui şi justiţiei. In afară de aceea mai mulţi locui­ tori au fost condamnaţi la moarte traşi de 4 cai, unii ucişi cu roata, alţii spânzuraţi. Altă deciziune din 1379 a Duce­ lui de Anjou contra oraşului Montpellier este citată tot de Jousse (40). Vom spun,e, în fine, că în ordonanţa franceză din 1670, Titl. 21 era intitulat : De la manière de faire le procès aux communnautés des Villes, Bourgs et Villages (41). 38) 39)

Ibidem Ibidem

N o . 39. N o . 40. C f r .

Renazzi, 2.

E le m e n t a C a r t . I C a p . V II p a r . 1, C a p .

X I p a r . 11, C a r t . I l C a p . V I N o . 40)

Jousse:

T ra ité

T . II, p. 704— 7 0 8 : In C a p it o l ( L iv r e aux

d e la j u s t ic e

Lange,

c rim in e lle P a r t . III, L iv . II, T itl. 29.

c a r e s c r ie în s e c o lu l XVIII, g ă s im d e a s e m e n i u n

I, c h . X V II), in ti t u la t : „ D e

c o m m u n n a u té s ,

au cadavre

ou

à

la m a n i è r e

l a m é m o ir e

d ‘u n

d e f a i r e le p r o c è s D e ffu n t“ . P .

152,

e d . 1702. E l n e a r a t ă 4 c a z u r i î n c a r e s e f ă c e a p r o c e s c a d a v r e l o r . 1) S i­ n u c id e r e . 2) L e s - m a e s t a t e d iv in ă ; 3) L e s - m a e s t a t e u m a n ă ; 4) D u e l (ib. p . 1541 5 5 ); V e zi a s e m e n e a

Pothier,

T r a i t é d e l a p r o c é d . C r m i n . , S e c t- V I, p a r . 2.

4 1 ) C o n fr. p e n tr u i s t o r ic şi c ele s p u s e d e

Liszt,

L e h r b u c h , p a r . 27, n o t a

— 381 —

362 1 — Exemple de pedepsirea colectivităţilor în evul mediu,

sunt extrem de numeroase. Principiul răspunderei penale a persoanelor juridice fusese consacrat de dreptul canonic, de unde a trecut apoi şi în dreptul comun (a). După revoluţiunea franceză, acest principiu e abolit pretutindeni, afară de Anglia (b). 363 — Astăzi Gestiunea responsabilităţii persoanelor morale este discutată, şi e natural să fie, căci, după cum am văzut, concepţiunea modernă asupra subiectului activ al infracţiunii este cu mult mai restrictiv. Cu toate acestea, în Germania autorii de mare valoare, ca Dernburg (42), Merkel (43), Besseler (44), Bluntschli (45), Gierke (46), iar dintre cei noi Dahin (47) şi Liszt (48), admit responsabilitatea penală a oorporatiunilor. Berner însă o combate, căci voinţa închipuită de lege a persoanelor juridice, nu poate fi în opoziţiune de a primi pedepse; Statul are dreptul de a lua dispoziţiurii de preventume, însă ele nu sunt dispozitiuni penale ci de poli­ ţie (49). Ed. Bertola, în traducerea italiană a lui Berner, se iniră chiar că autorii mai sus citaţii au îmbrăţişat vechiul

3 ş i t r a d u c , f r . p a r . 28, n o t a 3.— N o v e i. T r a c . s in g . N o . 27 s p u n e c ă u n i v e r s a lită ţile nu se p e d e p s e s c

capitaliter,

f i in d c ă n u a u c o r p a d e v ă r a t , c i î n c h i ­

p u it, şi a r fi a b s u r d s ă s e d e c a p it e z e copia ( in f a n t e s ) ş i a lţ i i d in u n i v e r s e lita tc

c a r i n ‘a u

c o m is i n f r a c ţi u n i , d a r c o n t r a z is e i u n i v e r s a l i t ă ţ i s e m ic ş o ­

re a z ă p edeapsa. a) U d in e

Leicht, 1904 ;

R ic e r c h e

Schiappoli,

s u lla

r e s p o n s a b i li t a

D iritto

p e n a le

d e l c o m u n e in c a s o d i d a n n c .

c a n o n ic o , în E n c ic lo p e d ia lu i P e s -

.s in a , 1, p . 490. b)

Harris,

P r i n o i p le s o f t h e c r im in a l la w , p. 19 ; şi

Washburn,

M anual

o f c r im in a l la w , p . 23. 42) 43) 44) 45) 46 )

E. Dernburg, P a n d e k t e n I p a r . 66. Merkl, L e h r b u c h v o n S t r a f r e c h t , 1889 p . 218. Besseler: S y s t e m d e s d e u ts c h e s P r i v a t r e c h t s , 1866, p . 232. Bluntschli: D e u t s c h e s P r i v a t r e c h t , v o i. I, 1853, p. 105 ş i u r m . Gierke, Die’ G e n o s s e n s c h a f ts t h e o r i e u. d i e d e u ts c h e R e c h t s p r e c h u n g

1887, p . 724. 47) 48)

Dahn: Liszt:

V e r n u n f t im R e c h t , 1879, p . 168. R e ic h s S t r a f r e c h t , e d . 1881, p. 108 ş i L e h r b u c h d e s d e u t s c h e n

S t r a f r e c h t s , e d . 1905, p a r . 2 7 ş i tr a d . f r . p a r . 28, p . 180. 4 9 ) Berner: L e h r b u c h , 1 8 -a ed, 1898, p a r . 40 , Windscheid, P a n d e k t e n 'I p. 244, c a r e s p u n e c ă e d e a s e in f lig e s u f e r i n ţa a l t u i a d e c â t v in o v a tu lu i.

p . 75.

I n a c e la ş s e n s

c o n t r a n a tu r i i p e d e p s e i

— 382 —

sistem (50). De altmintrelea Feuerbach spusese, înainte de Berner, că o societate nu poate să fie subiectul unei infrac­ ţiuni, fiindcă societatea numai relativ la scopul ei este o per­ soană morală, dar când acei cari o compun nu lucrează pentru scopul ei, ci pentru un alt scop, atunci numai e persoană morală (51). 3 6 3 1 — Printre susţinătorii responsabilităţii penale a persoane­ lor juridice, mai cităm pe Mestre, Hafter, Longhi, R. dela Grasserie Manassero, Angiolini (a). Printre cei ce nu admit această răspundere, adaugăm pe: Binding, Bouvier, Brusa, Rmnella, Alimena, Florian (b). Cei ce susţin responsabilitatea penală a persoanelor mo­ rale sunt divizaţi în două grupuri ; unii cer ca persoana mo­ rală să fie singură responsabilă, alţii pretind că alături de persoana morală trebuie să răspunză şi conducătorii ei. 364 — Noi, credem că în legislaţiunea noastră, ca şi în cea franceză (52), belgiană (53) şi italiană (54) nu poate fi ad­ misă responsabilitatea penală a persoanelor morale. Normand motivează această părere, spunând că responsabilitatea peBerner: Civoli,

50)

la ş i se n s,

T r a t t a t o d i d i r i t t o p e n a le , t r a d . ita l. M ila n o , 1887. I n a c e ­ o p . c it. P a r t . I, le e ţ. IX , p . 69. C o n f . şi-

Gierke,

o p . c it . p .

71 şi u rm .

A von Feuerbach, L e h r b u c h p a r . 28. Mestre, L e s p e r s o n n e s m o r a l e s e t le p r o b lè m e d e l e u r r e s p o n s a b i l i t é p é n a le , P a r i s , 1 8 8 9 ; Hafter, D ie d e li k t s u n d S t r a f f â h i g k e i t d e r P e r s o n e n v e r b ă n d e , B e r lin , 1 9 0 3 ; Longhi, L a p e r s o n a g iu r id ie a c o rn e s o g g e t t o d i r e s ­ p o n s a b ilité p e n a le , în R iv . P e n . L X IV ; Raoul de la Grasserie, D e s p r i n c i ­ p e s s o c io lo g iq u e s d e la c r im in o lo g ie , P a r i s , 1901, p . 97 ; Manassero, Il d e litto c o lle ttiv o , p . 8 0 ; Angiolini, D e i d e li t ti c o lp o s i, p . 88. b ) Binding, H a n d b u c h , L ip s e a 1885, I, p. 310 ; Bouvier, D e la r e s p o n s a ­ b ilité c iv ile e t p é n a le d e s p e r s o n n e s m o r a l e s , P a r i s , 1887 ; Brusa, S u lla r e s p o n s a b i li t é d e lle p e r s o n n e m o r a li, T o r in o , 1900 ; Rameila, L a r e s p o n s a ­ b ilité p e n a le e le a s s o c ia z io n e , T r a t t a t o C o g lio lo , II, p . I, 8 6 3 ; B. Alimena, D i r i tt o p e n a le , v o l. I, p . 278 şi u r m . ; E. Florian, D e i r e a t i e d e lle p e n e , M i­ 51)

a)

la n , 1906, p . 171. 52) V e z i

Garraud:

T r a i t é , T . I, N o . 22 1 , e d . 2 - a ş i P r é c i s , e d . 11-a,

N o . 38, I n s t r . c n im . I, N o . 103, p . 2 2 7 ;

borde:

C o u r s , N -le 6 0 ş i 6 1 ;

Vidal:

Ortolan:

É lé m e n ts I, N o . 4 9 2 ;

C o u r s , e d . 4 - a , N o . 65 b i s ;

Garçon:

La-

C ode

p é n a l, a r t . 5, N -le 97 şi u r m ., c a r e a r a t ă în a o e s t s e n s d o c t r i n a ş i j u r i s p r .

Le Poittevin, I n s t r . criim . A r t . 1 N 4 e 325, 326. Thiry: C o u r s 4 0 ; Haus: P r i n c i p e s I, N o . 2 6 6 ; Prins: S c . p e n . N o . 195. Pessina, E le m e n t i I p a r . 52 ; Manzini, Trattato d i d ir . p e n a l e , I , p . 3 8 0 .

fra n c e z ă ; 53) 54)

—

383

nală fiind, personală, nu poate privi persoanele morale, care lucrează prin reprezentaţie, căci ar fi cu neputinţă a le aplica pedepse corporale (55). La această imposibilitate de pedep­ sire s’a răspuns, cu drept cuvânt, de acei care admit respon­ sabilitatea penală a persoanelor morale, că ele ar putea să fie pedepsite prin disoluţiuinea grupului, interdicţiunea locuirii în certe locuri, amendă, etc. (56). Adevăratul motiv însă, care ne face să credem că per­ soanele morale nu pot răspunde penaliceşte, este că pedepsele trebue să fie eminamente personale şi ar fi a cere colectivită, ţilor să aibă n vninţă pnnprie separată de a persoanelor care le compun. Va fi dar o responsabilitate penală particulară a reprezentanţilor, după cum ei personal vor fi comis o infrac­ ţiune, nu însă a întregei societăţi (57). In acest sens s’a pro­ nunţat jurisprudenţa franceză (58) şi română (59). Curtea noastră de casaţiune a decis că amenda pentru o oontravenţiune (la legea repausului duminical) fiind pena­ lă, nu poate fi pronunţată în contra unei societăţi comerciale, care constitue o persoană morală, ci se va pronunţa în- contra fiecărui din asociaţi. 3 6 4 1 — După Grasserie, legislaţiunea franceză actuală conţine câteva excepţmni la principiul neresponsabilităţii penale a 55) Normand: Op. cit. No. 715. 56) Confr. Ph. Renazzi, Elementa, Lib. II Cap. VI No. 2 Tom. II, p. 160. 57) In acest sens E. Pessina, op. oit. I p. 165— 6. 58) Vezi jurisprudenţa franceză în Vidai şi Garçon, loc. cit. 59) Jud. Ocol. Dorotfoi, judecător Stef. Scriban: Cartea jud. 1164 din 3 Aug. 1904, Curierul Judiciar 1905 şi nota aceluiaşi judecător; Trib. Dorohoi, 35 din 10 Ian. 1915, Curier, jud. 1915 p. 76; confr. în aces sens ; P . N e gulescu. Tratat de dr. administrativ român ed. 2-a vol. I. p. 94—5. Trib. Romanaţi I sen. 233 din 27 Octombrie 1920, în Curierul Judiciar No. 85—86 din 1920, p. 688, cu nota d-lui E. C. D ecusară), s’a pronunţat implicit în sens contrar, amnistiind o persoană morală, care fu­ sese condamnată ca contravenientă la legea fondului comunal. Trib. Romanaţi III, 26 Sept. 1921, în Jurisprudenţa Generală 1923, speţa 79, pag. 29), aplicând principiul personalităţii pedepselor, care cere ca sancţiunile legilor penale să nu lovească decât personal pe acela, carie prin culpabilitatea sa morală şi-a angajat răspunderea penală, a hotărît că per­ soanele morale nu pot fi responsabile penaliceşte, însă persoanele, cari re­ prezintă şi conduc interesele unei persoane morale pot fi responsabile de faptele penale com ise în acesta calitate şi cu ocaziunea exerciţiului acestei calităţi.

— 384 —

’

persoanelor juridice. Astfel o excepţiime este ceprinsă în le­ gea minelor, o alta în art. 83 şi 84 din codul forestier, o a treia în legea din .1874 privitoare la incendiile din regiunile fores­ tiere ale Algeriei (a), şi a patra în legea comunală din 1884.. In Anglia, există răspunderea penală a persoanelor juri­ dice pentru orice infracţiuiH;.; (l.ujtă unii autori, numai pentru oontravenţiuni (b). Deasemenea în America, după cod. pr. pen. al New-Iorkului companiile doALrum de fier, .tăspund. penaheeştc. Pedepse contra colectivităţilor mai sunt admise în Su­ dan, în dreptul musulman, (c) şi în China (d). Au fost pro­ puse în proectul de cod penal elveţian (e). In legislaţiunea noastră sunt numeroase dispoziţiuni în legile speciale prin care se admite o răspundere quasi-penală a persoanelor juridice, aplicânduli-se amenzi cari, deşi au un caracter civil sau fiscal, totuşi ele trebuesc înglobate în sfera acelor ramuri ale dreptului penal numite: dreptul penal ad­ ministrativ şi dreptul penal fiscal. Noua lege' a minelor însă, din 3 Iulie 1924, în art. 141 creiază o adevărată răspundere penală a persoanelor juridice. In adevăr acest text spune : „In caz de abateri cari pro­ duc perturbaţiumi •în funcţionarea serviciilor publice şi în economia generală .a ţării, autorităţile miniere vor aplica a tâ t î n tr e p r in d e r ii cât şi conducătorului ei sancţiunile urmă­ toare...“; iar art. 145 arată că „Amenzile prevăzute în artico­ lele precedente, afară de art. 141, sunt cu caracter civil“. 3 6 4 2 — Argumentele de căpetenie ale celor ce combat răspun­ derea penală a persoanelor juridice sunt : 1) O fiinţă colectivă nu poate gândi şi voi şi deci acţiona altfel decât gândesc, voesc şi acţionează persoanele cari o compun. a) Paris, b) ~/

R . d e la G r a s s e r i e ,

op. eit. p. 96 ; J . A . R o u x , Cours du droit pénal,.

1920, p. 101. W a sh b u rn ,

Manuel of criminal law, p. 23. I sindicati e il diritto penale, în ,,Sc. P ositiva“, 1921,

M . C e v o lo tto ,

P. 176.

d) T c h e n g - k i - T o n g , Mon pays, Paris, 1902, p. 17. e) Z ü r c h e r , Massnahmen des Strafrichters gegenueber juristischen Per­ sonen und andern Personenverbänden, in „Schweizerische Zeitschrift für Strafrecht“ 1922, p. 18.

385

-

Aceste elemente fiind indisolubile, nu se poate vorbi de o a! ti) răspundere penală decât a persoanelor fizice ce conduc colectivitatea. 2) Cum se poate concepe ca o pedeapsă să lovească o colectivitate, atunci când parte din membrii săi sunt nevino­ vaţi, fiindcă nu au gândit, nu au fost consultaţi şi nu au participat la actul pedepsibil. După cum remarcă Alimena, într’o asociaţiune pot fi in­ terese cari aparţin unui copil, sau ceva mai mult, unui in f a n s co n c e p tu s, şi atunci cum se poate spune că voinţa acestora participă la voinţa rezultantă a persoanei juridice şi cum se poate imagina ca aceste persoane să sufere consecinţele penalităţii aplicate colectivităţii ? (a). 3) Cum se pot pedepsi acele persoane morale cari, prin natura lor, nu au de scop exercitarea nici unui drept şi nu posedă nici un patrimoniu i (b). 4) In sistemul legilor represive moderne, pedeapsa este un mijloc de apărare socială, menit a creia o forţă de inhibiţiune care să intimideze pe cel ce ar voi să comită o infrac­ ţiune. (prevenţiune generală) şi care să pună la adăpost so­ cietatea contra unui nou atac din partea celor ce au comis o infracţiune (prevenţiune specială). Persoanele juridice însă, ne având o conştiinţă proprie, nici nu pot fi intimidate prin ameninţarea unei pedepse, nici nu pot să-i simţă efectele, când i sar inflige. La aceste argumente, susţinătorii tezei contrare au răs­ puns: 1) Deşi persoana juridică nu poate gândi, voi şi lucra fără acel organ pe care îl alcătuesc membrii săi conducători, totuşi voinţa acestui organ este o voinţă reală şi distinctă de a membrilor componenţi, aşa fel încât hotărîrile şi actele sale pot să nu corespunză totuşi voinţei fiecăruia din membrii săi în parte. Şi atunci e nedrept a face răspunzători pe aceşti membrii de o resultantă care diferă de voinţa lor proprie, rezultantă impusă de acel mănunchiu de voinţe difuze ce al eătuesc persoana juridică. 2) Nu se poate vorbi de o repercusiune a pedepsei ri­ a l B . A l i m e n a , op. cit. p. 277. b) F lo r i a n , Oei reati e delle pene in generale, I. p. 272. ţ. T anoviceam i, Voi. 1.

386

plicite persoanei juridice asupra membrilor nevinovaţi, fiind eă prin pedepsirea colectivităţii se urmăreşte tocmai evitarea pedepsirii celor ce compun o persoană juridică. Membrii colectivităţii nu suferă pedepsa, ci numai con­ secinţele el indirecte, aşa după cum un copil suportă amenzile c e rămăseseră definitiv pronunţate în contra părintelui său 'înainte de a muri. Acest copil poate fi chiar un in f a m conctpt-us şi totuşi, primind succesiunea, va suporta efectele pedespei de amendă la care fusese condamnat părintele său. 3) Chiar fără exerciţiul unor drepturi sau fără un patri­ moniu. o persoană juridică poate fi pedepsită, prin admo­ nestare, suspendare şi dizolvare. 4) Au este exact că pedepsirea unei colectivităţi nu poate .Lvea efectul de a intimida şi de a mări prevederea comună, închegată din complexul voinţelor difuze ale tuturor membri­ lor. Din contra, pedepsiurea colectivităţii e un puternic mijloc de intimidare (c). La acestea vom adăoga încă o consideraţiune: Voinţa persoanei juridice, fără a fi sinteza voinţelor totalizate ale membrilor săi, reflectă totuşi contactul discret şi infinit proporţional cu fiecare din aceste voinţe. Aşa dar penalităţile aplicaţi* persoanei juridice se vor răsfrânge in­ direct, prin consecinţele lor, asupra membrilor corpoaţiunei, producând o reacţinne im voinţa lor, roacţiune care printr’uri fenomen de reversibilitate va, imprima o nouă voinţă per­ sanei juridice, în care se va oglindi şi imhibiţiunea produsă prin efectul penalităţii. Pedeapsa poate avea deci un rol faţă de persoanele ju­ ridice. In ceeace priveşte modalităţile pedepselor ce au a fi apli­ cate persoanelor juridice, desigur că ele urmează să fie edictate. secu n clu m s u b je c ta m p-îr s o rta m , astfel încât aplicaţiunea lor să fie posibilă, ex.: amenzi, suspendare, punere sub ad. c) AI. M e s t r e , Sur la responsabilité pénale des personnes morales, in Rev. Pétrit, et de droit pénal, 1920, p. ?38. In conferinţa ţintită la Societatea închisorilor, acest autor a susţinut ideia creării unui drept penal al colec­ tivităţilor. Cu acea ocaziune s’au pronunţat pentru răspunderea penală a persoanelor morale profesorii Hugueney şi Barthélemy, si a făcut oarecare rezerve prof. Demogue. '

— 387 —

mkustraţiune forţată, avertisment, interzicerea unor anumite operaţiuni, disolvare, etc. Noi credem că, ţinând seamă de scopul urmărit de pe­ depse, persoanele juridice trebuesc să cază sub incidenţa sancţiunilor penale ori de câte ori simpla pedepsire a mem­ brilor diriguitori nu va fi o suficientă măsură de apărare. 3 6 5 - E incontestabil însă că, pe rsoanele morale (60) pot fi res pcoxsabile civil pentru faptele delicioase (61). P n n s , deşi ad­ mite că în legi.staţiunea.- belgiană,, nu există responsabilitatea penală a persoanelor morale, crede că ,t> hi.na.. a.. ei> .trimite această responsabilitate in legislaţiune (62). De asemenea nu se poate contesta că o societate înte­ meiată într’adins pentru a comite infracţiuni, s o c ie ta s sce-, le r is , poate, să fie pedepsită în toţi membrii cari s’au asociat în acel scop. Astfel sunt societăţile de rău-făcători, ban­ dele de tâlhari ori de falşifieatori de monedă (63). Secţiunea II

Obiectul pasiv al infracţiunii 366 — In regulă generală, obiectul pasiv al infracţiunii este

Iarăşi omul care poate fi lovit în persoana, în averea sau în reputaţi iinea sa . ■ Omul e ocrotit chiar înainte de naştere, căci legea pe­ depseşte avortul, şi:chiar după moarte prin pedepsirea ultragiului adus cadavrelor (64). Unele legislaţiuni pedepsesc 60) Laborde: Cours, No. 60, ed. 2-a, No. 62, p. 44; Haas: Principes I, No. 267; Ortolan: Éléments I, No. 493; Cas. rom. III 528 din 11 D ec. 1912, Curier, jud. 1913 No. 11 p. 132, admite că se pot pronunţa în contra soc. anonime amenzi civile spre deosebire de amenzi penate, ce se înfliig indivi­ dului Care a comis in-fr. şi se pot transforma în închisoare; v, ş i Cas. MI 92 din 15 Febr. Curier, judic. 1913 No. 35 p. 240 (contravenţie vam ala) 61) Cas. II, 1991 din 7 Sept. 1915 Curier, jud. 1915 Ne. 76 p. 626 şi tot acolo Trib. Iaşi, 642 din 915; confr. în ac el aş sens Trib. Iaşi II, din 2 Dec. 1915, Justiţia î p. 175; Trib. Iaşi 11, 4 din 9 Ian. 1916, Justiţia I p. 198. 62) Prins : Science pénale, No. 198. 63) E. Pessina, Elemënti f, p. 166 par. 54. 64) Vezi Ph. Renazzi, Elementa I p. 226, 227 Cart. I Cap. IX par. 4 Foetus. A cest lucru era admis chiar în dreptul evreèse, Exod. XXI 22 şi in­ terpretarea lui de Philon Evreul, citată de acelaş în .notă; confr. Mathaei, de crini. Prolegom ena IM 5.

388

şi defăimările aduse memoriei morţilor, însă ici este o stân­ că de care legiuitorul trebue să se ferească: dreptul de jude­ cată liberă al istoriei. 366 1 — Am arătat mai sus, că nu ni se pare exact termenul de obiect pasiv, întrucât nu întotdeauna victima unei infrac­ ţiuni, deci s u b ie c tu l p a s iv , este şi obiectul infracţiunei; aceste două moţiuni nu se întâlnesc decât în infracţiuni contra per­ soanelor : omor, răniri, loviri, sechestrare de persoane, viol, răpire de minori, etc., pe când în toate celelalte infracţiuni obiectul infracţiunilor mu se identifică cu victima lor. Astfel în delictele contra proprietăţii, obiectul infracţiunii este un bun mobil sau imobil, iar subiectul pasiv e proprie­ tarul păgubit. 3662 Ceva mai mult, în unele infracţiuni subiectul pasiv, pă­ gubaşul, şi obiectul material al infracţiunei pot fi perfect dis tinete. Astfel în falsificarea de monede, subiectul pasiv este Banca de emisiune, păgubaşul este cel ce a primit moneda 367 falşă, iar obiectul infracţiunei îl formează moneta falsificată. — Sunt autori caii cred că în orice infracţiune subiectul pa­ siv este societatea, (a); alţii consideră ca subiect pasiv per­ soana sau lucrul asupra căruia s’a produs atacul injust (b) ; în fine, alţii socotesc ca subiect pasiv al infracţiunii persoa­ na al cărui drept sau interes a fost lezat (c). f —- De alminteri trebue să observăm că subiectul pasiv al |1infracţiunei e cu mult mai larg decât acel activ. Astfel este afară din orice discuţiune că persoanele mo­ rale şi chiar societatea în general pot f obiectul unei infrac­ ţiuni. Statul, judeţul, comuna şi în genere orice persoană morală pot fi lovite în averea sau reputaţiunea lor (65). a) Buccelati, Instituzioni di diritto e proc. penale, Milano, 1884, No. 462. b) Carrara , Programma, par. 40; Brusa, Saggio d'una dottrina generale del reato, Toriino, 1884, par. 9; Impallomeni, Sut reato continuato, R iv . Peu. XXV; Meccaci, Traitato di diritto penale, Torino 1901, I p. 233. c) Ortolan, Éléments, Paris, 1885, I p, 77 ; Lucchini, Ancora sul reato continuato, Riv. Pen. XXV; Alimena, Diritto penaile, 1 p. 289; O. Vannini, Il reato, Riv. Peu. XCVI; Garraud, Traité, ed. 3 vol. I p. 552. 65) Ortolan: Éléments I, No. 544 şi urm.: Normand: Op. dit. No. 715: A. Laborde: Cours, No. 60, ed. 2-a, No. 59: Le Poittevin, Instr. crim. Art. 1 No. 433; Garraud: Précis, ed. 11-a No. 38 şi Traité. T. I, No. 224; Hans: Op. oit. No. 269. Acest autor observă că se pot comite infracţiunii chiar

— 389

Cu drept cuvânt dar Curtea noastră de casaţiune a de­ cis că o societate anonimă poate invoca furtul, violarea do­ miciliului său (66), orică a fost calomniată (67). Mai ales pentru calomnie, textul aut. 294 al. 2, cod. pen. e formal (68). Statul mai poate fi lovit şi în organizarea lui politică prin comploturi şi conspiraţiuni. Societatea, în general, poate fi vătămată în bunul său mers de cerşetori, vagabonzi, şi prin diferite contruventiuni relative la linişte şi salubritate. In fine, chiar animalele pot fi obiectul pasiv al infracţiunii, şi prin legi, cum este de pildă legea Grammont din 2 Iulie 1850 şi la noi art. 385 al. 12 C. p., la Belgieni art. 561 al. 5 şi 6 Cod. pen. pot fi ocrotite contra maltratărilor (69). 368 — Prin urmare, obiectul pasiv al infracţiunii e cu mult mai întins decât subiectul activ, căci la obiectul pasiv al in­ fracţiunii nu se cere a-şi da seamă de fapt şi de consecinţele sale. Nebunul, de exemplu, nu poate juridiceşte să comită •nfracţiuni, pruncul nu poate nici juridiceşte, nici fisiceşte, şi unul şi altul însă pot fi obiectul pasiv al unor infrac­ ţiuni (70). Cu drept cuvânt Ulpian a spus: Pati quis injuriam etiamsi non sentiat protest, facere nemo nisi qui scit se in­ juriam facere(71).

•

contra unei persoane definitiv condamnată la moarte; evident, căci ea poate fi graţiată, şi chiar negraţiată, numai societatea are drept asupra ei. Gurtea de Cas. rom. I, 1281, din 17 Mai 1911, C u r i e r , j u d . 1911, No. 85 a adm is că chiar mănăstirile au drept să se constitue iparte civilă şi să învestească au­ torităţile penale. Credem această solujiune neîntemeiată. Vezi nota noastră asupra deriziunii mai sus citată, în care susţinem contrariul, fiindcă nu cre­ dem că mănăstirile sunt persoane morale. S e admite acelaş lucru chiar pentru sindicatele profesionale; Vezi doctrina şi jurispr. fr. în L e P o i t t e v i n , op. cit. Art. 1 N 4e 451, 452. 66) Gas rom. II, 2314 din 13 Oct. 1908, B. 1680. 67) Cas. rom. II, 2566 din 19 Nov. 1908, B . 1922. (Era vorba de Societatea vinicolă Bravais U. Gery et Comp.). 68) In acest sens vezi C. Juraţi Ilfov 15 Oct. 1912, D r e p t u l 1913 No. 11. 69) Aceasta a fost mai cu seam ă în antichitate. V ezi cele zise la su­ biectul activ al infracţiunii, Zoroastru, Plafon. Confr. C h . L u c a s : Du systèm e pénal. Paris, 1827, ch. 1, p. 3 şi urm. şi T i s s o t : L e droit pénal 3-èm e éd. Paris, 1888. T I, p. 16 şi urm. 70) Furiosus et infantes, etiam injuriam facere nêqueant, pati tamen possi. M a t h a e i . De criminibus, Prolegom ena III 1 (ed. Florenţa 1824) Tom, 1 P. 45. 71) „Cineva poate suferi o injurie chiar dacă nu o simte, nimeni nu poate însă să facă injurie fără să ştie“. U l p i a n , Leg. 3 par. 2 Dig. de înjur.

— 390 —

Chiar un om condamnat la' moarte sau muribundul, în mijlocul chinurilor, nu poate fi ucis (72). Trebue însă să observăm, că dacă Statul, societatea în general, şi chiar animalele pot fi obiectele pasive ale infrac­ ţiunii, în ultima analiză tot omul este cel ocrotit de legea pe­ nală. De exemplu, când se ocroteşte animalul, se face aceasta în interesul public de a nu lovi sentimentul de milă al oa­ menilor şi de a nu se da exemple de cruzime, care se pot exercita şi asupra oamenilor (73). 3 6 8 1 — Ocrotirea prin sancţiuni penale a animalelor, a lucru­ rilor neînsufleţite: monumente, grădini^morminte^ etc., ap indică şi mai bine diferenţa ce cată a se face intre subiectul pasiv al infracţiunii şi obiectul său material. In toate in­ fracţiunile privitoare la animale şp lucruri neînsufleţite, obiectul material al infracţiunei este animalul sau lucrul neîn­ sufleţit, pe când subiectul pasiv este omul, fie u t s in g u lis ca posesor al acestor lucruri, fie u t u n iv e r s ita ş ca colectivitate proteguită în sentimentele sale (a). Secţia II1

Obiectul material al infracţiunii 3 6 8 2 — Obiectul material al unei infracţiuni:

este lucrul^ sau persoana asupra căreia se execută direct atacul injust (b). Pot fi deci obiect material al unei infracţiuni : omul viu sau mort, capabil sau incapabil; persoanele juridice, anima­ lele şi orice lucru neînsufleţit. Am spus că în imetle infracţiuni obiectul .material şe identifică cu subiectul pasiv al infracţiunii. . . Sunt însă infracţiuni cari nu au un obiect material, ex. : bigamia, asociaţiunea de răi -făcători. ' ~— Unii autori mai numesc obiectul material al infraeţiunei şi c o r p d e lic t (corpus delicti). După Berner, corp delict . este întreagă materialitatea infracţiunei. In acelaş sens s’a 72) 73) a) p é n a le ,

Prins: S c ie n c e Rénale Carrara, P r o g r a m m a , A su p ra

p ro te g u ire i

N o . 204. P . G „ T o m . L p a r . 48 n o t a 1.

a n im a le lo r , v e z i :

Bentham,

P rin c ip e s

d e la lo i

II, 3 4 3 ; H. S. Sait, L e s d r o i t s d e l ’a n im a l, P a r i s 1 9 0 0 .,

b ) A s u p r a o b ie c tu lu i in f r a c ţiu n e i a s e v e d e a : r e a ţ o e d é li a t u t e l a g iu r id ic a p e n a le , T o r in o , 1913 ; d e s V e r b r e c h e n s , B a s e l. 1894.

A. Rooco, L ’o g g e t t o d Oppenheim, D ie O b je k te n -

■

— 391 —

pronunpit §i.«J. J. Haus: „B résulte de ce qui précède que le corps du délit n’est pas le délit lui-même, c’est la matérialité de l’infraction, le délit envisagé dans ses éléments externes ou physiques, abstraction faite de ses éléments internes ou moraux“ (b). Secţia II2 Obiectul juridic al infracţiunii 368

— Obiectul juridic al infracţiunii este dispoziţiunea de lege care a fost violată. In obiectul juridic întâlnim un interes general, ocrotit de legea penală în vederea ordinei puibhce, şi un interes sau un drept particular, proteguit în vederea garantării or­ dini juridice. Aşa dar orice infracţiune presupune o normă de drept penal violată. Asupra obiectului juridic vorn reveni ia No. 871, unde se vorbeşte despre „Elementul legal al infracţiunii“. • Secţia III Acţiunea sau inacţiunea doloasă ori culpoasă sancţionată penaliceşte

369 — In general, penaliştii spun că .infracţiunea se compune din două elemente, unul material, acţiunea sau inacţiunea, şi- altul moral, intenţiunea (1). Astfel formulată teoria in­ fracţiunii, este după părerea noastră inexactă, fiindcă o b ) J. J. Haus, D r o i t p é n a l b e lg e , I, n r. 290. p . 2 0 6 . 1) V o m c ita , p e l â n g ă a lţi a u to r i , d e c a r i v o m a m i n t i m a i j o s , d e o c a m ­

Romagnosi,

d a t ă p e u n u l s i n g u r d i n c e i m a i m a r i , p e ilu s tr u l ..o r ic e in f r a c ţiu n e c o n s i s t ă

'fizica una, morală cealaltă.

în d o u ă p ă r ţi , e x t e r n ă ş i i n te r n ă ,

c a r e sp u n e:

executiva or

P a r t e a e x e c u ti v ă p r in s in e î n s ă ş i n u c o n s t it u e o

in f r a c ţiu n e f iin d c ă e a e c o m u n ă şi c o p ilu lu i, n e b u n u lu i, ş i l a fiin ţe le ' p r i v a t e d e m o r a l i t a t e “ . D i s c u r s p r o n u n ţ a t în ş e d i n ţa d i n 13 D e c. 1808 a C o m fe itm e i p e n ­ tr u C o d ic e le p e n a l i ta lia n . — S c r i t t i s u l d i r i t t o p e n a le . P a l e r m o , 1 8 4 4 p. 539. D e asem enea

Garraud,

T r a i t é e d . I T o m . I i p . 228 N o . 143: „T,o u t e in f r a c ­

tio n s e c o m p o s e d e d e u x é lé m e n ts : la m a t é r i a l i t é d u f a it , la m o r a l i t é d e l*a•tfe n t“ .

.

r

f

392 —

mulţime de infracţiuni n’au elementul intenţional, adică nu sunt comise cu intenţiune. Nu poate fi dar vorba, la ele de element moral, căci acolo unde nu e intenţiune, morala nu se poate concepe. Dacă ar fi exactă teoria pe care e comba­ tem, infracţiunile neintenţionate nu ar putea constitui in­ fracţiuni. In realitate intenţiunea p o a te fi un element la unele in­ fracţiuni, însă nu e an element indispensabil la toate infrac­ ţiunile. Ce e drept, acest element există la infracţiunile cele mai grave, şi când există are o însemnătate covârşitoare, cu mult mai mare decât elementul material, însă ceeace e im­ portant de observat este că intenţiunea nu e element indis­ pensabil la orice infracţiune, cum e elementul material şi cel legal ; de aceea nu putem admite afirmarea că infrac­ ţiunea are două elemente, unul material şi altul intenţional or moral. 370 — Mai târziu vom vedea că intenţiunea nu e un element indispensabil al unei infracţiuni. In schimb însă, dacă lip­ seşte acest element, trebue ea cel puţin să existe culpa, adică o greşeală, o negligenţă din partea infractorului. Fără culpă şi fără intenţiune nu se poate concepe infracţiunea decât dacă în mod abuziv şi tiranic legiuitorul ar pedepsi fapte care nu ar merita nici o pedeapsă. Prin urmare, al doilea element, elementul imaterial, nu e intenţiunea ori elementul moral, ci culpa ori intenţiunea; poate să fie ori una ori alta, dar una este indispensabil ca să existe spre a constitui infracţiunea. Aşa încât, dacă vom I ţine seamă şi de elementul legal, infracţiunea are trei ©lemente : 1) Material; 2) Dolos or culpo® ; 3) Legal. 3 7 0 1 — S’ar putea pe drept, susţine, că oricărei infracţiuni i se cer numai două elemente : 1) un element material şi 2) un element imaterial (moral). Pretinsul element legal nu poate fi acceptat, fiindcă i prin acest element se înţelege sancţiunea penală, ori aceasta e presupusă în orice infracţiune, altfel nu s’ar mai chema infracţiune. Desigur .s’ar putea vorbi de un element ilegal atunci .când ne-am ocupă, nu de elementele infraeţiunei, ci de ele­ mentele pe cari un fapt trebue să le satisfacă pentru a fi considerat infracţiune.

— 393 —

Dm moment ee vorbim de elementele infracţiunii în­ seamnă că ne raportăm la fapte pedepsite de lege, aşa că ar fi dacă nu o eroare, dar o repetire inutilă a se spune că o infracţiune (care înseamnă f a p t p e d e p s it ) mai are nevoie to­ tuşi de o condiţiune esenţială : elementul legal sau sancţiu­ nea penală. D e s f ă ş u r a r e a a c t i v i t ă ţ i i ilic ite p en a le

3 7 0 " — Pentru a se ajunge la săvârşirea unei infracţiuni, activi­

tatea ilicită penală a infractorului trece prin mai multe faze. La unele infracţiuni aceste faze pot fi lesne şi complect puse în evidenţă, la altele din contra ele apar în mod confuz şi incomplecte. Credem că propriu zis nu există de cât două faze, fiecare din ele conţinând mai multe etape : 1) F a z a c o n c e p ţiu n ii (sau internă), care poate coprinde trei etape : a) Germinaţiunea imaginei faptului, b) deliberaţiunea şi c) rezoluţiunea. Fiecare din aceste etape poate avea o durată mai lungă sau mai scurtă ; uneori ele pot lipsi sau pot fi aproape con­ topite. Toată această fază interesând mai mult elementul inte­ lectual al infracţiunii, ne vom ocupa de ea mai departe, la locul unde tratăm acest element. 2) F a z a e x e c u ţiu n ii sau externă, care în desfăşurarea sa progresivă (desfăşurare denumită în mod tehnic i t e r crim in is ) poate trece prin trei etape juridiceşte distincte : a) ten­ tativă (execuţiune întreruptă) ; b) fapt săvârşit dar neisbutit (execuţiune complectă fără rezultatul urmărit şi c) consumare (execuţiune totală cu rezultatul urmărit). După Vidai şi Magnol (a), iter criminis ar cuprinde cinci etape : 1) preparaţiunea ; 2) atacul ; 3) tentativa; 4) infracţiunea neisbutită şi 5) consumarea. După J. A. Eoux (b), elementul material s’ar desfăşura în patru faze : 1) faza oratorie (exteriorizarea verbală a rezoluţiunei delietuoase, fie prin comunicarea ei către alte pera) b)

Vidal et Magnol, C o u r s / . A. Roux, C o u r s d e

d e d r o i t c r im i n e l , e d . V I . p . 145. P a r i s , 1921. d r o i t p é n a l, p . 72, P a r i s , 1920.

— 394 —

soarie, fi« prin aducerea ei la cunoştinţa victimei); 2) faza actelor de preparaţiune; 3) faza tentativei; 4) consumarea. Cei mai mulţi autori admit însă patru faze: I) preparaţiune; 2) tentativă; 3) infracţiune neisbutită şi 4) consumare. Soeotim că ar trebui exclusă faza preparaţiunii, ea arti­ ficială, pentru motivele pe cari le arătăm la No. 399 Toatecelelalte trei faze sau etape au raţiune de a fi pentru că dogea le tratează cu consecinţe juridice deosebite ; legea nu ereiază însă o clasă a actelor preparatorii. § 1. Elementul material al infracţiune! 371 — Acest edement. care se găseşte în orice infracţiune, con­

sistă în facerea sau nefăcerea unui act pentiu care legea a stabilit o pedeapsă de natură penală. Ceeace s’a făcut, ceeace nu s’a făcut do-şijegea poruncea fapta, se deosibeşte de c i­ mentul intenţional, prin aceea că, acţiunea sau inacţiunea se' pot constata, de oarece s’au exteriorizat, în afară de orice mărturisire a infractorului. 371 1 — Elementul material mai este numit şi elementul exterior, findcă, după cum bine spune Alimena, acest element constitui' un fel de „proezione delta volontâ sul mondo esterno“ (a). In limbaginl obişnuit, elementului material i sc mai spune şi f a p tu l m a te r ia l sau pur şi simplu f a p tu l. Unele coduri străine, ca de ex. codul italian, au adoptat termenul de fapt pentru a exprima materialitatea obiectivă a infracţiunii. Elementul material (faptul) poate consta în una sau mai multe „ a c ţiu n i“ ; fiecare acţiune, la rândul său, poate, fi rezul­ tatul unuia sau mai multor „ a c te “. Ex.: Cineva fură conţi­ nutul unei case‘cu bani dintr’o singură dată. Vom avea un singur fapt cu o singură acţiune şi un singur act. Dacă însă aoelaş conţinut e furat în mai multe rânduri, vom avea un singur fapt compus din mai multe acţiuni. Dacă, în fine, la fiecare dată boţul a trebuit să uzeze de vream mijloc pen­ tru a distrage atenţia unui paznic, să deschiză o uşă cu chei mincinoase, să escaladeze un zid ta plecare, ete., vom avea un singur fapt compus din mai multe acţiuni şi fiecare ac­ ţiune alcătuită din mai multe acte. a)

AUmeria,

D ir itto p e n a le . I. p . 348.

— 395 —

Acţiunea poate fi de două feluri, după cum ea se mani­ festă printr’o activitate pozitivă = comisiune sau printr’o ac­ tivitate negativă = omisiune (b). Astăzi, cele mai noui tratate de drept penal nu mai vor­ besc de acţiune şi omisiune, ci de de comisiune şi omisiune, fiindcă chiar omisiunea este o acţiune, adică voinţa activă de a înfrunta legea penală, voinţa exteriorizată printr’o abţi­ nere (c). 371 2 — In Germania, mai ales, doctrina susţine că pot exista infracţiuni de comisiune prin omisiune. Astfel faptul unei mame de a nu da copilului de mâncare pentru a-1 face să moară, s’a spus că este un omor de oomi. siune prin omisiune. Din contra, faptul unui terţiu de a găsi uin copil abandonat şi de a nu anunţa autorităţile, lăsându-1 astfel să moară de foame în locul unde a fost abandonat, a fost socotit ca omor prin omisiune (d). Cei mai mulţi autori cred însă, că în primul caz nu mai e vorba de o omisiune, ci de o comisiune pură şi simplă. Credem că pentru a se determina cât mai precis limita dintre comisiune şi omisiune, e suficient a ne raporta la fina­ litatea manifestaţiunei infractorului. O mamă care nu dă copilului de mâncare, fiindcă inten­ ţionează să-l lase să moară, desigur că săvârşeşte un omor prin comisiune; din potrivă, atunci când un terţiu nu se confor­ mează obligaţi unei de a anunţa autorităţile că a găsit un co­ pil abandonat, prin faptul său infractorul nu urmăreşte moar­ tea acelui copil, ci numai înfrângerea obligaţiunei impusă de lege de a anunţa autorităţile (e). b ) In d r e p tu l r o m a n s e î n tr e b u i n ţa t e r m e n u l d e ţiu n ile d e o m is iu n e , i a r c e l d e

crimen

delictum pentru i n f r a c ­ (Ferririi, D ir it-

p e n tr u c e l e d e c o m is iu n e

to p e n a le r o m a n o , p . 55, M ila n , 1 898). c)

V. a s u p r a c o m is iu n e i şi o m is iu n e i : Bomicci, L’omissione nel sistema

g n i r id i c a , B e r u g ia , 1911.

Starm,

und di© Omissiv; Rphland, D ie S t r a f b a r e Unterlassung, Dorpat, 1887 ; Mentha, L e s d é li t s d e c o m m is s io n p a r omission, 1898 ; Gattd, Du délit de c o m m is s io n p a r o m is s io n , 1 9 0 0 ; Landsberg, D i e Cojnmissionsddikte d u r c h , U n t e r la s s u n g im d e u ts c h e n S t r a f r e c h t , 1890 ; Fr. von Liszt, Traité de dr. pén, d ),

Di© C o m m is s lv d e lik te d u r c h U n t e r la s s u n g

d e li k t e , C a s s e l, 1884

a il. I ,p . 193.

ci O a s t f e l d e o b l ig a ţ iu n e im p u n e în Franţa legea din 19 Aprilie 1896, de omor f a p tu l c u iv a de a fi

c a re p e d e p s e ş te c a a s a s in a t sa u c a te n ta tiv ă

— 3y6

Omisiunea presupune deci în totdeauna o obligaţiune le­ gală de a lucra în anume mod, pentru a nu fi considerat ca autor al unui rezultat oarecare. Oridecâte ori însă, printr’o abţinere nu se violează o obligaţiune impusă de lege, dar se urmăreşte un rezultat pedepsit de lege, vom avea o adevărată comisiune (c). 372 — Actele externe, care constituese elementul material ai in­ fracţiunii sunt de două feluri, unele sunt acte de preparaţiune, iar altele de execuţiune. 3 7 2 1 - Să observăm, că nu toate infracţiunile, sub raportul ele­ mentului material, sunt susceptibile de acte de preparaţiune şi acte de execuţiune. Pentru ca actele de preparaţiune să fie posibile, se cere ca între voinţa infractorului = rezoluţiune şi între rezultatul faptului pedepsibil = consumaţiune să poată avea loc o des­ făşurare1 progresivă a acţiunii ilicite, să existe un drum de parcurs, un iter criminis. Insă nu toate infracţiunile admit un astfel de iter criminis. Sunt infracţiuni ce exclud orice interpunere de acte între rezoluţiune şi consumaţiune, întru­ cât exteriorizarea rezoluţiunii în clipa chiar în care a început echivalează cu oonsumaţiunea.: qui unico actu perficiuntur. Astfel insultele orale aparţin acestui gen de infracţiune. Din moment ce infractorul a luat rezoluţiunea de a insulta, exteriorizarea acestei rezoluţiuni nu admite nici un fel de interpunere de acte preparatorii, fiindcă ea începe odată cu primul cuvânt insultător proféi at şi se consumă ca infrac­ ţiune exact în aceiaşi clipă. fot din această categorie fac parte sperjurul, ultragiul prin cuvinte, calomnia prin cuvinte, precum şi toate infrac­ ţiunile de omisiune. Aceste infracţiuni neavând un iter criminis, nu admit implicit nici fazele execuţiunii mcomplocte, adică tentativă şi infracţiunea săvârşită dar nesbutită. Atari infracţiuni pot fi deci denumite infracţiuni de c a u z a t m o a r t e a s a u d e a fi c e r c a t s ă o c a u z e z e p r i n n e d a r e a d e a lim e n te în m o d v o l u n ta r u n u i c o p il m a i m ic d e 15 a n i. P é n a l, p . 70. c)

Vannini,

J. A Roux,

C o u rs d e d ro it

A s u p r a in f r a c ţi u n i lo r d e c o m is iu n e p r in o m is iu n e , a s e v e d e a şi O. I r e a t i c o m m is iv i m e d i a n te o m is s io n e , R o m a , 1916.

— 397 —

execuţiune promptă, spre deosebire de infracţiunile cu iter criminis, cărora le nutem zice infracţiuni de execuţiune lentă. 372 2 — Nu trebue confundate infracţiunile cari exclud un iter criminis cu infracţiunile instantanee , c?iri se consumă într’un

singur moment. Şi acestea din urmă pot fi comise uneori printr’un sin­ gur act nemediat: (jjii unica actu perfeciuntur, însă de aci nu rezultă că, prin natura lor, infracţiunile instantanee n’ar fi susceptibile de acte mediate, aceasta depinde de felul cum procedează infractorul. Aşa, de ex.: o persoană pălmuită de . o alta, scoate într’un moment de furie, revolverul şi ucide pe agresor. Faptul s’a săvârşit decT^printr’un singur act neme­ diat ; totuşi aceasta nu înseamnă că omuciderea ar fi o in­ fracţiune oare exclude un iter criminis. Prin urmare, în cazul arătat, omuciderea e o infracţiune instantanee,, fiindcă rezultatul pedepsibil: moartea victimei, se consumă într’un singur moment, dar nu este o infracţiune care exclude un „iter criminis“ prin natura sa, findcă lipsa acestui drum de desfăşurare al infracţiunii,-în unele cazuri, nu e datorită decât felului execuţiunii. 3 7 2 3 — De asemenea cată a nu se confunda infracţiunile fără „iter criminis“ cu infracţiunile formale, iar cele cu „iter cri­ minis“ cu infracţiunile materiale. /infracţiuni fomiial^sunt toate acele infracţiuni cari obiecuvsă^Tooiisiderate ca consumate din momentul ce au fost comise, indiferent dacă infractorul a obţinut rezultatul apropiat urmărit de el. In aceste infracţiuni obiectivitatea j u ­ ridică a infracţiunei nu e subordonată unei obiectivităţi mate­ riale, adică legea consideră ca ilicit penal simpla exteriori­ zare a intenţiunei infractorului, iar nu rezultatul material do­ bândit. Astfel sunt infracţiuni formale : insultele, calomnia, ultragiul, mărturia mincinoasă, denunţarea calomnioasă, in­ cendiul, etc. fiindcă în toate aceste infracţiuni legea pe­ depseşte intenţiunea exteriorizată de ia insultă, calomnia, etc. indiferent dacă cel insultat s’a simţit sau nu ofensat, dacă lumea oare a auzit calomniile a arătat sau nu dispreţ celui ca­ lomniat, sau dacă prestigiul funcţionarului ultragiat a scăzut ori nu, sau, în fine, dacă judecătorii au luat sau nu în con-

— 3y8

sideraţiune mărturia mincinoasă, sau dacă imobilul la caro s’a pus foc a ars sau nu. Deci nu obiectivitatea materială, ci obiectivitatea ideologică este vizată de lege. Infracţiunile formale pot fi susceptibile de un ite r criminis, în unele cazuri; ex.: insulte prin presă, sau pot, din contra-, să nu admită un atare dram de desfăşurare, ex. : in­ sulte orale. In schimb însă, infracţiunile formale chiar atunci când au un „iter criminis“ nu sunt susceptibile de forma unei m fraeţivm săvârşite d a r neisbuiite, fiindcă consumarea lor nedepinzând de un rezultat material, ele sunt izbutite în tot­ deauna din moment ce sunt consumate. InZiinfractiunile materiale./ obiectivitatea juridică e su­ bordonată unei obiectivităţi materialo, unul rezultat material, pe caro infractorul trebuie să-l ajungă pentru ca infracţiunea să fie desăvârşită. Aşa dar legea socoteşte ca. ilicit penal în­ suşi rezultatul obţinut, pe care ea ie-a sancţionat şi pe care infractorul l’a urmărit. in această categorie de infracţiuni materiale intră cea mai mare parte a infracţiunilor din codul penal : omor, lo­ viri, atentat Ia bunele moravuri, furt, excrocherie, ctc. Pentru a exista omucidere, legea cere un rezultat : moar­ tea victimei; pentru a fi loviri, trebue ca victima să fi fost lovită, ete.; cât timp nu s’a ajuns la acest rezultat, infrac­ ţiunea nu s’a desăvârşit, ci vom avea una din modalităţile -sale incomplecţe : tentativă sau infracţiune săvârşită dar ne isbutită. Prin urmare,- infracţiunile materiale sunt eminamente -susceptibile de un „iter criminis“; când acesta lipseşte, cauza provine din modul în care infracţiunea a fost executată şi nu diu natura infracţiumii (a). Vom reveni mai jos asupra acestor distincţiuni, la mate­ ria tentativei. a ) A s u p r a i n f r a c ţiu n ilo r f o r m a le si m a t e r i a l e -a s e v e d e a : J s titu z io n i

di

p. 3 5 4 ;

Rocco,

Â.

d ir .p e n . T o r in o , L 'o g g e t t o

1908, p.

69 ; V .

d e l -rea-to, T o r in o ,

R ea-ti f o r m a li e m a te r ia li, R iv . P e n a le 1922 :

Mccacci,

Manzini,

Impaltomeni,

T - r ă tta to , v o i.

1913, p. 32 0

I,

; F. Antolisei,

Carrara, P r o g r a m m a , p a r . 50 ; E, Ftorian, T r a t t a t o di

T r a t t a t o d j d ir. p e n . ita l. T o r in o , p. 2 4 3 ; d i r . p e n . 1, p. 444.

— 399 —

373 -

a) A c te le d e p r e p a r a r e . Este de cea mai mare importantă a defini actele preparatoare şi a le distinge de cele de e x e ­ cutare, findcă legea stabileşte între ele o.deosebire capitala, şi anume actele preparatoare nu se pedepsesc (2), pe când ac­ tele de executare se pedepsesc, chiar dacă infracţiunea nu s'a săvârşit întrucât autorul lor nu s’a oprit în mod sporitaneu (3). 374 — Care e însă criteriul de distincţiune între actele prepa­ ratorii şi cele de executare f Aci e dificultatea, pe care nici doctrina nici jurisprudenţa n’a ajuns încă să o Învingă. Sunt câteva soiuţmni sigure; sunt însă multe controversate ori eontroversabile. 375 -— Să luăm nrai întăiu câteva exemple sigure şi necoutroversabile, spre a vedea din ele cart* e motivul care a hotărât pe legiuitor să nu pedepsească actele preparatoare. O persoană cumpără instrumente de executare a. unei in­ fracţiuni, de exemplu ; otrava!, arme, unelte de spargere; pro­ babil că, în acest caz, ea prepară infracţiunea, însă n’a înce­ put să o execute, şi 'de aceea o îndoială asupra intenţumii sale. Cine ştie, în adevăr, cu siguranţă dacă individul voia să comită o infracţiune ? Şi chiar dacă voia la început să co­ mită infracţiunea, este posibil ca individul rău intenţionat să-şi ia seama, să ţină arma sau instrumentele pentru alte trebuinţe legitime, sau să le vândă. După un timp de rezoiutiune criminală, vine adeseori gândul şi hotărârea contrarie, fiindcă dispoziţiunile omului se schimbă. Legea are interes să nu pedepsească actele preparatoare, pentru mai multe motive. Mai întâiu fiindcă adeseori e greu de ştiut dacă actele preparatoare, de exemplu cumpărarea unor arme, avea, de scop comiterea unei infracţiuni ori sim­ pla apărare a individului, aşa încât adeseori judecătorul ar fi expus să pedepsească pe nevinovaţi. Pe lângă aceasta, dacă s’ar pedepsi actele preparatorii, in2) A c te le p r e p a r a t o a r e s e p o t p e d e p s i în C o d . p e n . j a p o n e z , clin 1907. a r t . 201 ; p o t î n s ă s ă fie şi a p ă r a t e d e p e d e a p s ă . 3) T re i fa ze p re m e rg ă to a re g e ta re a

a le in f r a c ţi u n i i n u s e p e d e p s e s c : 1) C u ­

ş i h o t ă r â r e a d e li’c t o a s ă ; 2) P r e p a r a r e a d e e x e c u t a r e

3 ) în c e p u tu l

î n t r e r u p t d e e x e c u t a r e , î n s ă î n t r e r u p t p r i n v o i n ţa i n f r a c to r u l u i . V o m v e d e a î n s ă c ă în a c e s t d in u r m ă c a z , d a c ă n u m a i e x is tă t e n t a t i v a , p o a t e î n s ă s ă e x i s t e f a p t a p e d e p s ib ilă .

— 400 —

dividul rău intenţionat ştiindu-se deja în război cu legea, va împinge poate fapta sa mai înainte, şi va comite infracţiu­ nea. Trebue să se încurajeze buna hotărâre chiar în ultimul moment, şi încurajarea cea mai mare, pe care o putea da le­ giuitorul celui care se opreşte în calea răului, este nepedepsirea lui. Vom mai adăoga, că actele preparatoare, dacă individul care le face nu merge mai departe şi nu comite infracţiunea, sunt în sine fapte inocente, oare nu produc nici o vătămare în societate ; prin urmare ele trebue să rămână nepedepsite. In fine, un ultim argument, şi el ne pare decisiv : Agentul sau se va opri, sau va continua să mearga pe calea infracţiunii. Dacă agentul se opreşte în fapta sa, şi nu face acte de executare, prin aceasta probează că s’a produs în el o reacţiune, care-1 înrpedică dela comiterea infracţiu­ nii. Se poate zice despre un asemenea om, că f lu c tu a t nec m e r g itu r . Prin urmare, nu e trebuinţă de a mai susţine pe acel care are destulă putere ca să se susţină singur, temerea de pedeapsă sau buna lui natură fiind suficiente pentru a-1 împiedeca dela comiterea infracţiunii. Dacă agentul nu se opreşte, ci face şi acte de executare, atunci îl vom pedepsi pentru actele de executare. Aceste motive oare, după cum vom vedea, se aplică nu­ mai actelor preparatoare, sunt atâtea criterii de distincţiune de actele de executare şi explică pentru ce actele de preparare nu se pedepsesc (4). 3 7 5 1 — In privinţa tratamentului ce cată a se impune actelor de preparaţiuine, doctrina este împărţită în două mari gru­ puri : Grupul care admite în mod absolut nepedepsirea acte­ lor de preparaţiune, reprezentând te o r ia o b ie c tiv ă sa u cla sică , şi grupul celor cari cer ca, dacă nu toate actele de preparaţiuni, dar majoritatea lor să fie pedepsite, reprezentând te o r ia s u b ie c tiv ă sa u p o z i t iv is t ă .

Pentru susţinătorii teoriei obiective, legea penală nu are să scruteze conştiinţa şi intenţiunea indivizilor pentru a ajun­ ge la calificarea acţiunilor lor. 4)

U n e x e m p lu i m p o r t a n t d e n e p e d e p s i r e a a c t e l o r d e p r e p a r a r e e s te

c a z u l lu i O f f e n b e r g e r , B a b o ş şi Ilie T h a t , c a r e , i n s t ig a ţ i d e a u t o r i t ă ţ i l e d e p o litie a u s t r o - u n g a r e ş i g e r m a n e , p r o e c t a s e u n a t e n t a t c o n t r a d - lu i 1. B r ă tia n u , E m . C o s tin e s c u , N . F ilip e s c u şi T a k e Io n e s c u

— 401 —

Legea penală nu poate sancţiona decât anumite rezultate materiale ale faptelor omeneşti, rezultate cari dăunează sau primejduese ordinea juridică. Condusă de acest criteriu obiec­ tiv, legea penală se mărgineşte a considera ca pedepsibile numai acele acte cari reprezintă un început de executare a rezultatului pedepsibil, acte cari în mod neîndoios să indice intenţia de a se ajunge la acest rezultat tocmai prin priceperea săvârşirei lui. Aşa dar, orice act, orice manifestaţiune prin care infractorul ar voi să arate că intenţionează să comită u s n fapt penal, sau prin cari alţii ar bănui această intenţiune, nu poate cădea sub sancţiunile legii penale cât timp acest act sau manifestaţiune în chip obiectiv, prin ele însăşi, nu indică -o mişcare neîndoelnică către rezultatul pedepsibil. Din contra, teoria subiectivă, pornind deda eonsideraţiunea că ceeace tulbură ordinea publică nu este numai faptul material comis, ci mai ales temerea pe care ameninţarea unor atari fapte o produce în societate,"pentru legea penală trebue să fie indiferent dacă rezultatul pedepsibil s’a produs sau nu, întru cât simpla intenţiune de a ajunge la acest rezultat, in­ tenţiune manifestată chiar numai prin acte preparatorii, pro­ duce o suficientă temere şi deci trebue pedepsită. Deci, pentru teoria subiectivă, legea trebue să sancţio­ neze chiar şi actele de preparaţiune, ori de câte ori elemente suficiente fae să se poată preciza intenţiunea autorului aces­ tor acte. 376 — Totuşi, distincţiunea e atât de grea ineât Geyer spunea că a cerca distincţiunea între actele de preparare şi execu­ tare (5), este a rezolva problema cadraturei cercului, iar un alt scriitor german, Cohn, compara această problemă cu deslegarea nodului gordian. Bossi afirmă că e aproape imposibil a face discuţiuinea între cele două genuri de acte (6). 1 Yom vedea însă că, chiar Geyer caută să rezolve proble­ ma, şi dă un bun criteriu al distincţiunii, căci se pune pe té­ rimül subiectiv. 5) I n t r e a c te le c a r e p r e c e d şi c a r e c o n s t it u e t e n t a t i v a , c u m s e e x p r i m ă

Geyer,

D e l te n t a ti v o , în R iv . p e n a le X V p . 373.

6) R o s s i : T r a i t é d e d r o i t p é n a l. L iv r e II, c h . X X IX , T . II, p. 3 0 4 , e d . i- a , şi T . II, p. 148, e d . I V - a ; C o n f r . d e d ân su l ;

Garraud

Garçon,

A r t. 3, N o . 44 şi a u to r i i c i t a ţ i

a d a t o d e f in iţiu n e în e d iţ i a I - a : T r a i t é I , 178, p e c a r e a

s c o s - o în e d . 2 - a , p r o b a b il c o n s i d e r â n d - o n e e x a c t ă .

— 402 —

377 — Să mergem mai departe, şi să luăm exemple îudoioase.

citate de autori sau procurate de jurisprudenţă, în care este greu de a spune dacă fapta este un act de executare ori un act de preparare. De mai înainte însă atragem atenţiunea că. în Franţa, doctrina şi jurisprudenţă în general, dominate de spiritul şcoalei penale clasice, care tinde la nepedepsirea infractorilor, interpretă foarte odeseori cazurile îiidoioase în favoarea in­ fractorilor, calificând de acte preparatorii, fapte care, după părerea noastră, sunt în realitate acte de executam (7). Se observă însă, în ultimele timpuri atât îu doctrină, cât ,şi în .jurisprudenţă idei mai sănătoase .şi mai folosi toata* societăţii. 378 — lată câteva exemple îndoioase : Un individ cumpără sau prepară otravă, şi da unui servitor, ori'unei alte persoane, ca să otrăvească cu ele pe un vrăjmaş al său ; servitorul însă, sau persoana la cure s'a adresat criminalul, nu voeşte să săvârşească crima, ci denunţa pe individul rău intenţionat. In acest caz, se pune chestiunea dacă fapta de a fi încredinţat otravă unei persoane si de a o fi îndemnat să otrăvească pe cineva, este un act de prepnparare ori un ct de executare ? Acest caz s’a prezentat înaintea tribunalelor franceze : Camera de acuzare a Curţii de apel din Amiens, în 2 Aprilie 1840 (8), a hotărât că fapta eonstitue im act de preparare, iar Molinier şi Vidai (9) şi altă dată Garraud au aprobat această soluţiune (10). 379 — După noi, hotărârea Camerei de acuzare a Curţii din Amiens eonstitue o erezie juridică, pe care ne mirăm că s’au găsit autori de valoare care să o susţină.89107 7)

Benevole,

e x e c u ta r e ,

i ii n d c ă

o b s e r v a e a , ş c o a la f r a n c e z a r e s t r â n g e p r e a m u lt a c te le d e în F r a n ţ a le g iu ito r u l p e d e p s e ş t e

te n ta tiv a c a

în s ă ş i i n ­

f r a c ţ iu n e a , şi1 c ă a c e a s t ă ş c o a lă c o n s i d e r ă c a p r e p a r a t o a r e a c t e c a r e , in Itailia, d u p ă d o c t r i n ă , c o n s t it u e s c t e n t a t i v a . 11 t e n t a t i v e N o . 8 6 . O b s e r v a r e a e d re a p tă

şi n u t ă g ă d u 'm

că

şi a c e s t m o tiv

i n f lu e n ţe a z ă

.şco a la f r a n c e z ă

în s o lu tiu n e a c e d ă c h e s tiu n ii.

Sirey : 1840. II, 272. Molinier-Vidal : o p . c it. p . 10) Garraud : P r é c i s , e d . I l I - a ,

8)

9)

64. N o . 107 ţ i n u ltim e le e d it. 8, 9 şi., 11 n u

m a i t r a t e a z ă a c e a s t ă c e s tiu n e ) ; T r a i t é T . I, N o . 178, p . 128 ş i e d . f i - a . I, N o . 199, p . 380.

!..

— 403 -

In adevăr, e foarte uşor d e a proba cât este de neraţională această soluţiune. Să presupunem că individul la care s’a adresat crimina­ lul, după ce i s’a făcut propunerea, găseşte de cuviinţă să o execute ; în acest caz e evident că acel care a dat otrava va fi considerat ca infractor şi va fi pedepsit. Ne întrebăm însă, este ('are admisibil ca pedepsirea or nepedepsirea unui om să depindă, nu de propria sa faptă, ci de*fapta altei persoane, cu alte cuvinte de curată întâmplare, care după Romagnosi, nu poate face pe cineva culpabil nici nu poate să-i crească culpabilita-.ea ? ftl). De ani admite această soluţiune, două persoane cari au comis faptele absolut identice (darea otrăvii şi îndemnarea -ie a o întrebuinţa în contra unei persoane), ar avea o soartă foarte deosebită : una ar fi pedepsită cu moartea sau munca - 1inicâ pe viaţă, iar cealaltă n’ar suferi nici o pedeapsă. Şi pentru ce aceartă difer« nţă 1 Pentracă Primus s:a adresat unui om virtuos sau fricos, va fi apărat de pedeapsă, iar Secundus, fiindcă din întâm­ plare a găsit un scelerat ca iânsui, care a primit să săvâr­ şească crima, va merita să fie decapitat! O asemenea soluţiune jigneşte nu numai logica şi justi­ ţia, dar şi interesul social. In adevăr, Primus, dacă nu e pedepsit pentru fapta sa, va avea îndrăzneala să se adreseze şi la alte persoane, şi pro­ babil că va găsi una care să execute crima voită de el. So­ cietatea, pe deoparte are dreptul să fie neliniştită, iar pe de altă parte riscă în orice moment, ca fie Primus, fie alt imita­ tor al său, să isbutească să găsească indivizi care să exe­ cute crima. De altmintrelea toate motivele care militează pentru ne­ pedepsirea actelor preparatorii, nu se găsesc în acest caz. îndoiala sau echivocitatea faptei, aci nu există ; fapta comisă de infractor are incontestabil un caracter antisocial. Al doilea, observăm că tocmai din cauza univoeifăţii faptei, liniştea societăţii e turburată, fiindcă atât persoana care era să fe otrăvită, cât şi altele, se pot teme că propu­ nerea respinsă de un om cinstit ori fricos, poate să fie pri11) Rtmiagnosi: Genesi, par. 665 şi par. 679—694.

404 —

mită şi executată de un criminal. Liniştea nu se poate do­ bândi decât prin pedepsirea culpabilului. Yom mai adăoga, că, de oarece individul nu găseşte în • sine puterea de rezistenţă necesară spre a nu comite infrac­ ţiunea, trebue ca legea penală să vină în ajutorul conştiinţei sale şovăitoare prin temerea de pedeapsă. Şi să nu se spună că trebue a da un premiu bunei rezoluţiuni, care a împedicat comiterea infracţiunii chiar în ul­ timul moment, căci nu criminalul a împedicat comiterea, in­ fracţiunii ci o terţă persoană, şi după cum am spus, fapta unei alte persoane nu trebue nici să nască, nici să adaoge Ia încriminaţiunea altuia. De astădată o întâmplare a apărat so­ cietatea de pericolul la care era expusă ; nu trebue însă ca o societate să lase numai întâmplării apărarea sa. Greşită dar ne pare soluţiunea dată de Camera de acu­ zare a Curţii din Amiens în această afacere, şi preferăm so­ luţiunea contrarie admisă de Curtea de casaţiune franceză în 2 Iulie 1SS6, şi admisă de E. A;illey (12). Se pare chiar că şi Garraud a părăsit vechea sa părere (13). 380 —: La această soluţiune ajunsese şi dreptul 11oman, în ulti­ ma lui evoluţiune, după ce la început admisese sistemul îm­ părtăşit de deciziunea examinată mai sus. Iată cum rezolva Justiman în Institutele sale problema pusă deja de Gaius relativă la îndemnarea de furt: „S’a născut întrebarea, în cazul când Tiţius a îndemnat pe servitorul lui Maevius ca să-i aducă vino câteva lucruri de ale lui (Maevius), dacă în acest caz Tiţius va fi. dat în jude­ cată pentru acţiunea de furt, ori de coruperea servitorului, sau pentru nici una. Această dificultate supunându-ni-se no­ uă, am văzut neînţelegerile vechilor jurisconsulţi asupra aceste chestiuni, unii nedând nici acţiunea fu i ti, nici acţiunea s e r v i c o r r u p ti, alţi numai e f u r i i. Noi voind să preîntâmpi­ năm această fraudă, prin deciziunea noastră am sancţionat a se da în contra lui nu numai acţiunea f u r t i, ci şi acţiunea s e r v i c o r r u p ti. Căci, deşi servitorul nu s’a făcut mai rău de1 23 12)

E. Villey :

O p . c it., a 5 - a e d ., p . 90, r o t a 1 şi e d . V l - a , p . 86, n o t a 1.

13) In u ltim e le e d iţiu n i a le « p e r ii s a ie P r é c i s (e d . 8 - a , a 9 - a şi 1 1 -a ) n u m a i v o r b e ş t e d e a c e a s t ă ip o te z ă în c a r e d a n s u l a p r o b ă s o l u ţ iu n e a z is e i C a m e r e d e a c u z a r e (în e d . 3 -a P r é c is , şi în e d . i - a şi I I - a T r a i t é ) .

-■ 405

către îndemnător, şi de aceea nu concură regulele, care au introdus acţiunea s e r v i c o r r u p ti, totuşi sfatul corupătorului a fost făcut spre pericolul probităţii servitorului, şi acela care l-a dat trebue pedepsit, ea şi cum servul ar fi fost corupt, pentru ca nu din o astfel de nepedepsire să comită o atare crimă şi faţă cu un alt servitor, care mai uşor se poate co­ rupe“ (14). Aceasta e soluţiunea dată de Justinian. Gaius însă, în dreptul clasic, punând aceeaşi ipoteză şi conducându-se mai mult de principiile logicei, şi mai puţin de interesul social, ajungea la o soluţune contrarie. Presupunând că servitorul îndemnat să fure, fusese sfătuit chiar de stăpânul său să ia lucrurile şi să le ducă la acel care îl îndemnase să le fure, Gaius spune că nu se poate da nici acţiunea f u r ti, căci nu s’a luat lucrul pe ascuns, nici acţiunea s e r v i c o r r u p ti, fiindcă ser­ vitorul nu a fost corupt (15). Şi, în acelaş sens găsim un text în Digeste, în care Ulpian spune : „Cine a dat sfat să fure, nu este ţinut de acţiunea de furt, dacă sfatul nu a avut efect“. (16). Yedem dar că această problemă a fost discutată încă din dreptul roman, şi că, în perioada clasică, soluţiunea dată se aseamănă c naceea a Curţii de apel din Amiens. Clasicul Gaius, de asemeni Ulpian, conduşi de logică, par, dacă ne este per­ misă această comparaţiune, că ar fi adepţi ai şcoalei penale clasice, pe când. Justinian, care înlătură exigenţele logicei şi se preocupă mai mult de interesul social, pare un adept al şcoalei penale positiviste (17). De altmintrelea destul de trist e pentru progresul omenirei de a vedea că o Curte de apel franceză, în 1840 (18), retrograda cu 13 secole, dovedind ve­ ritatea afirmaţiunei că progresul omenirei merge în spirală. 381 — Această chestiune nu poate fi controversată, în România, 14) I n s tit.

Justinian :

L ib . IV , T itl. I, p a r . 8. C o n î r .

Ulpian,

L e g . 46,

p a r . 8, D ig . X L V II, 2. 15) I n s tit.

Gaius:

16) O u t c o n s iliu m

L ib . III, p a r . 198. f u r ti d e d it, n o n t e n e t u r n isi co n siL iu m e f ic c t u m

b u it. L e g . 52, p a r . 19, D ig . X L V II, 2 ; C o n î r . c h i a r

Justinian

ha-

-Instit. IV , 2, 11.

17) î n a in te d e J u s ti n i a n , A r c a d iu şi O n o r i u p u n e a u c a p r in c ip iu : e ad e m e n im s e v e r i t a t e v o l u n ta t e m s c e le r r s , q u a m r u n t. I x g . 5, D ig . IX , 8 ( a n 397). 18)

Moiinier-Vidal:

o p . c it., II, P. 64.

e f fe c tu a l, pun-iri j u r a v o lu e -

406 —

după modificarea art. 47 din codicele penal prin legea din 17 Ferbuarie 1874. Acei care îndeamnă să se comită infrac­ ţiuni, sunt pedepsiţi, conf. art. 47, al. 4 Cod. pen., chiar dacă provocarea n ’e. produs efect : „Aceia care, prin vreunul din mijloacele indicate în citatul articol 294, vor provoca direct la comiterea unei crime sau delict prevăzut de codicele pena­ le, f ă r ă ca a c e a p r o v o c a ţiu n e s ă f i p r o d u s v r e u n e f e c t, se vor pedepsi cu închisoare dela trei luni până la doi ani, şi cu amendă dela 250 până la 2500 lei“. 381 Probabil numai dintiuo scăpare din vedere s’ar putea susţine că art. 47 alin. IV poate fi aplicat la provocarea des­ pre care se vorbeşte în speţele de mai sus, fiindcă acest ali­ neat pedepseşte provocarea neisbutită numai atunci când s’a produs prin unul din mijloacele indicate la art. 294 cod. pen., adică : „prin cuvijnte rostite în public, prin strigări, prin vre-un act autentic sau public, prin Scrieri, prin imprimate, prin desemne, prin gravuri şi prin embleme vândute sau ex­ puse spre vânzare .. Ori nici faptul unui stăpân care îndeamnă servitorul să fure, nici faptul aceluia care dă altuia otravă şi-l îndeamnă să otrăvească pe un al treilea, nu sunt acte de provocaţiune săvârşite prin mijloacele arătate de art. 294 şi deci provoca­ rea fără efect, nu poate fi, în aceste cazuri, pedepsită pe baza art. 47 alin. IV din codul nostru penal. Aşa fiind, această problemă a calificării actelor de na­ tura celor ce au fost examinate de Curtea de apel din Amiens sau tratate de jurisconsulţii romani, e departe de a fi rezol­ vată în legislaţiunea noastră. In Belgia, legea complementară din 7 Iulie 1875 a sanc­ ţionat în mod expres o ric e provocare la crimă sau delict, chiar când nu este urmată de vre-un efect (a). 382 — Dispoziţiunea din art. 47 cod. pen. e pusă în titlul compli­ cităţii. Observăm însă că nu poate fi vorba aci de complici­ tate, căci nu poate exista complice fără autor principal; în realitate e vorba de o infracţiune de sine stătătoare. După art. 47, alin. 4, îndemnul de crimă sau delict, care nu produce

a)

J. J. Haas,

o p . c it., v o i. I, N o . 44 4

'

— 407 —

un efect, e considerat ca un delict (19), Aceasta răspunde c u suficienţă la obiecţiunea lui G. Vidai, care susţinând soluţiunea Curţii de apel din Amiens, zice că nu poate fi vortk de complicitate de provocare, căci lipseşte autorul principal Fiind vorba de infracţiune de sine stătătoare, nu e necesitat.' de un autor principal. 383 — Să examinăm un alt caz, luat de asemenea din jurisprudenţa franceză. Un individ voind a săvârşi un furt, se introduce prin escaladare şi spargere într'o cameră, cu gândul de a ,fura ; înainte însă de a comite furtul este prins. In acest caz actele săvârşite sunt acte de preparare, ori acte de executare.? Ches­ tiunea este de asemenea controversată. Curtea din Bordeaux în 1825, Curtea din Nancy în 1827, şi Curtea din Montpi­ lier în 1852 (20 au admis că faptele acestea sunt acte prepa­ ratoare, care scapă de pedeapsă. Doctrina, în general, admite aceiaşi soluţiune (21). 384 — Dar Curtea de casaţiune franceză, prin trei deciziuni : 1 Mai 1879, 19 Dec. 1879 şi 16 Iulie 1885, a admis soluţiunea contrarie (22). încă din anul 1825, cu prilejul deeiziunii Curţii 19) In u r m a a f a c e r i i D u c h e s n c , c a r e s e o f e r i s e arch iep iseo p u l-iH d i n P a r i s s a u c id ă p e B i s m a r k p e n t r u o s u m ă d e b a n i, M in is tr u l b e lg ia n

L a n ts h e e rs

a p r o p u s C a m e r e i u n p r o e c t d e l e g e c a r e a f o s t a p r o b a t , p r in c a r e s e p e ­ d e p s e ş t e c u m o a r t e a s a u c u m u n c a s iln ic ă p e v i a ţ ă a c e l a c a r e a f ă c u t o f e r t a d e a c o m ite o c r im ă , c h i a r d a c ă o f e r t a n ’a f o s t p r i m i t ă . In A n g lia , l e g e a din 0 A ugust

1861, d i s p u n e : O r i

c in e

a

s o l ic ita t,

î n c u r a ja t , c o n v in s ,

.sau

în ­

c e r c a t s ă c o n v in g ă p e c in e v a , s a u a f ă c u t p r o p u n e r i c u iv a în s c o p d e a u c id e o p e r s o a n ă , fie s a u n u s u p u s ă M a j e s t ă t i i S a l e , fie s a u n u in p o s e s iu n ile Re­ ginei, v a fi c u lp a b il d e i n f r a c ţiu n e ( m is d e m e a n o r ) . — C o n f r . in a c e ia « s e n s C o d . p e n . a u s t r i a c . C a p . I, p a r . 9. C e l c a r e

a

e x c i t ă , i n s t ig ă s a u c e a r c ă de

s e d u c e p e c i n e v a s ă c o m i t ă © i n f r a c ţiu n e , s e f a c e c u lp a b il d e a t e n t a t d e

s e d u c tiu n e , a tu n c i c â n d n u - ş i a j u n g e sc o p u l, ş i tr e b u e c o n d a m n a t l a p e d e p ­ s e le c a r i a r fi t r e b u i t d a t e a t e n t a t u lu i a c e s te i c rim e . 20) 21) 22)

Sirey : 1852, II, 68. Bertauld: O p . c it., p. 211 ; Sirey: 1880, I, 23 3 ş i 366 ; ş i

p. 4 0 6 şi 407. V e z i d o c tr . ş i j u r i s p r .

Adolphe şi F. Hélie, o p . cit. I. Garçon, N o . 256. c o m p le c tă î n Garçon, C . pétn., a r t . 3, No. CA.

1887, I, 95. C o n f r . ş i

52. Ib id ., N o. 53. L a n o i a v e m d o u ă d e c te iu n i a le C . d e C a s . p r e a c a s ă m e rite v re -o

im p o rta n tă . P r im a su b

vechi' pentn-

im p e r iu l C o d . p e n . Ş t i r b e i din

1850, d e c id e c ă s p a r g e r e a u ş ii ş i i n t r a r e a în c a s ă n n e u n în c e p u t d e e x e ­ c u t a r e : „ C o n s i d e r â n d c ă C u r t e a c r im i n a l ă n u c o n s t a t ă d o u ă f a p te , a d ic ă i n t r a r e a

în c a s ă

şi

d e c â t u rm ă to a re le

Menţiunea d e a f u r a : c o n s i d e r â n d

— 408 —

•ic apel Bordeaux, procurorul general al Curţii de casaţiune zisese aceste înţelepte cuvinte : ,,Cum a putut Curtea din Bor­ deaux să decidă că reunirea acestor circumstanţe nu oonstitue un început de executare a tentativei furtului f Un act care precede imediat consumarea crimei este neapărat un început fie executare. Ce rămânea de făcut acuzatului pentru a execu­ ta furtul ? Nimic alt decât să ia lucrurile mobile care se gă­ seai! în cameră ; dar, dacă ar fi luat aceste lucruri, el ar fi fost culpabil de furt consumat. Insă faptele declarate trebuia să preceadă imediat faptul luării lucrurilor mobiliare, deci aceste fapte constituiau un început de executare“. Curtea de casaţiune franceză na admis coneluziunile pro curorului general, şi a respins recursul, nu însă pentru mo­ tivul că împărtăşea părerea Curţii de apel din Bordeaux -— din contra, ea-i face incidental o aspră critică — ci pentru eonsiderâţiunea că era atunci de părere, că apreciarea dacă o faptă constitue un act de executare sau de preparare, este o chestiune de fapt care scapă de sub controlul său. „Având în in s ă c ă i n t r a r e a în c a s ă n u e s te în s p i r i tu l a r t. 2 (C . p. Ş t i r b e i ) n u m a i d e - ' c â t u n în c e p u t d e s ă v â r ş i r e a f u r tiş a g u lu i, ş i c u a t â t m a i p u ţ in i n te n ţ ia d e a f u r a “ . C a s a r e a d e c is . 554 d i n 18 S e p t e m b r i e 1864 a C u r ţ i i c r im . B u c u r e ş ti .— In r e z u m a t s e v o r b e ş t e d e s p a r g e r e a u ş e i, c u v o i n ţa d e a f u r a ; în d e c iz ia C u r ţii n u s e v o r b e ş t e

în s ă d e

s p a r g e r e . C a s a r e f ă r ă t r im i te r e . G a s . c rim .

9 8 d i n 21 A p rilie , 65, B . 205. P r 'n a d o u a d e c iz iu n e s e h o t ă r ă ş t e c ă f a p ta d e a s ă r i în g r ă d in ă , r u p â n d şi o u lu c ă , d a c ă în u r m ă f ă c â n d u - s e s g o m o t, in c u lp a ţii a u fu g it, p r im z â n d u - s e u n u l, e s t e u n î n c e p u t d e e x e c u t a r e ş i in cu l­ p a ţii a u

fă cu t în c e rc a re

d e c r im ă . C a s . c r im . 4 0 8 d i n 29 D e c e m b r ie , 66,

B . 763. — I n s ă o d e c iz iu n e f o a r t e i m p o r t a n t ă ş i în s e n s u l p ă r e r i i p e c a r e a m s u s ţi n u t - o , a f o s t d a t ă d e c u r â n d d e î n a l t a n o a s t r ă C u r t e d e c a s a ţ i e . S u ­ p re m a in s ta n ţă a

a d m is c ă

a r t . 310 a l. 3 c . p e n . p e d e p s in d n u n u m a i p e

a c e l c a r e s ă v â r ş e ş t e , d a r şi p e a c e l c a r e î n c e a r c ă s ă s ă v â r ş e a s c ă u n f u r t , d e ­ f e r i r i e x i s t ă o d a t ă c e in c u lp a tu l s ’a i n t r o d u s p r i n c h e i m in c i n o a s e s a u p r in a ju t o r u l a lt o r i n s t r u m e n t e î n t r e b u i n ţ a t e s p r e a d e s c h id e u ş ile , în lo c a lu l u n e i s o c i e t ă ţ i , u n d e a f o s t p r i n s î n a i n t e d e a f u r a b a n i d in c a s a d e f ie r , in d ife ­ r e n t d a c ă c u i n s t r u m e n t e l e p u t e a d e s c h id e c a s a d e b a n i, d e o a r e c e b a n ii s e g ă s e a u şi în c u tiile b i u r o u r il o r . C a s . II, 1666 d in 15 I u n ie 1912

ciar 1912, 1912,

Curier. Judi­

1912 N o. 71 d in 1 N o e m b r ie p. 839 ; C o ttfr. şi C a s . II 1314 d in 23 M a i

Curier, judiciar 1912 N o . 67. O Curierul Judiciar, 1912 N o . 74,

a l t ă d e c iz ie , C a s . II, 1663 d in 15 Iu n ie p . 875 c o n s i d e r ă c a i n f r a c ţi u n e c o n s u ­

m a t ă f a p t a fa litu lu i d e a fi d i s t r u s o p a r t e î n s e m n a t ă d i n a c t i v u l s ă u , c u s c o p d e a f r a u d a p e c r e d i t o r i , e x p e d iin d p e n u m e fic tiv e în d i f e r i t e g ă r i c a n ­ t it ă ţi d e m ă r f u r i, d e ş i a c e le m ă r f u r i a u f o s t r e a d u s e în m a s a f a lim e n tu lu i în u r m a r e c l a m a ti u n i to r u n o r a d in c r e d i to r i .

409

—

—

vedere — zicea Curtea de Casaţiune, în 1825 — ca, determi­ nând circumstanţele necesare pentru a caracteriza tentativa criminală legea nu a determinat în acelaşi timp faptele ele­ mentare şi constitutive ale acestor circumstanţe; că, de aci urmează, că, o r ic â t d e e r o n a tă a r p u te a s ă f i e p ă r e r e a C u r ţii d e a p e l d in B o r d e a u x , care a judecat că faptele declarate nu constituesc un început de executare, ea nu a comis o violare expresă a legii, etc.“ (23). Vom reveni mai în urmă la cestiunea discutată de Curtea de casaţiune. Deocamdată să examinăm soluţiuneă Curţii din Bordeaux. 385 — Noi credem că, şi în speţă, suntem în faţa unui act de executare iar nu act preparator, şi pentru aceasta ne vom referi la aceleaşi criterii ca în cazul precedent. Şi în acest caz: 1) Faptele nu sunt echivoce ; 2) Ele produc turburare şi nelinişte în societate, dacă infractorul nu va fi pedepsit; 3) Agentul n’a găsit în el însuşi puterea de împotrivire tre­ buincioasă în contra pomirei spre infracţiune (24). Chestiunea pe care o studiem a fost discutată atât în Italia, cât şi în Germania, Carrara, Zacbariae şi şcoala germa­ nă în general, admit că escaladarea cu scop de a fura e un înce­ put de executare ; Pessina, ca şi şcoala franceză, susţine con­ trariul. După jurisprudebţa italiană, efracţiunea este un în­ ceput de executare (25) ; de aceiaşi părere e şi Romagnosi (26). 386 — Ipoteza rezolvată de Curtea de apel din Bordeaux, a fost prevăzut chiar în dreptul roman, şi trebue să mărturisim că soluţiuneă dată de jurisconsultul Ulpian e mai înţeleaptă şi mai conformă intereselor societăţii decât a unora din penaliştii clasici din zilele noastre. Ch. A

2 3 ) C u r t e a C a s . fr., 2 3 S e p t e m b r i e 1825. B u lle tin ' N o . 189 ; V e z i

dolphe

F. Hélie,

şi

o p . c it . T . I , N o . 256.

2 4 ) V e z i u n c a z d e a c e a s t ă n a t u r ă . T r ib . T u t o v a , 23 I u n i e 1884,

Dreptul

X III, p . 1 3 5 ; î n s ă î n a i n t e a T r b . lu c r u l s ’a p ă r u t a t â t d e e v id e n t î n c â t n ic i n u s ’a d i s c u ta t , c i s ‘a d i s c u t a t a lt e c e s ti u n i j u r id i c e . In

C o n v e u ţi u n e a n o a s t r ă

1899, e f r a c ţi u n e a e x tră d a re a

de

e x t r ă d a r e c u E n g l i t e r a d in 9-21

s a u e s c a la d a r e a p e n tru

a c o m te u n d e li c t p o a te

( a r t . II, N o . 2 2 ), d e c i e c o n s i d e r a t ă c a in f r a c ţiu n e .

2 5 ) C a s . T u r in , 2 O c t o m b r i e 1866. C a s . F l o r e n ţa , 3 0 M a i 1873. 26)

Romagnosi :

S c r i t t i e d . P a l e r m o , 1844, p

453

M a r t ie a tra g e

—

410 —

„Gel care. intră într’un ioc închis, cu gândul de a fura — zice Ülpian — nu e încă un hoţ, deşi a intrat cu scop ca să fure. Ce va fi oare ? De ce acţiune va fi susceptibil 1 De amândouă ; va fi acuzat de in ju r ia r u m sau de v i, dacă va fi ’ intrat cu forţa“ (27). Dreptul vechia, cleasemenea, dă o soluţiune mai raţienală (2S). 387 — .Din 'fericim' Curtea de Casaţiune franceză, prin deci­ zi uni relativ recente, şi doctrina mai nouă (29), admit că faptele pe care le discutăm eonstituesc acte de executare, iar nu un act preparator. 3 8 7 ’ — In sensul jurisprudenţei Curţii de casaţie franceză s’au pronunţat şi autorii Vidai .şi Magnol, J. A. Roux, J. J. Haus (a). in sensul contrar, că adică escaladarea nu e mi act de exivuţiune, menţionăm o sentinţă recentă a Trib. curecţ. Sena din 14 Sept. 1910 (în S ir e y , Som. 1911, 2, 23). Curtea din .Al­ ger a admis însă că constitue un act de execuţiune, chiar atunei când nu există escaladare sau efracţiune, dacă un indi­ vid a fost surprins în domiciliul altei persoane. 388 — Să mai examinăm alte exemple date de autori ca îndoioase : Pândi rea unei persoane cu puşca încărcată, este un act preparator, fiindcă nimeni nu poate şti cu siguranţă intentiunea celui care pândea cu puşca, .şi faptul în sine nu pro­ duce nici o turburare în societate. Dacă, din contră, în mo­ mentul când agentul oehia victima, un terţiu îi mişcă arma, 27) L e g e a 21. D ig . L ib . X L V II, 2. 28) lu a r e

B ö h m er,

( o b la tio n e )

A n o t a to r u l tre b u e

lui

C a r p o v iu s

c o n s id e ra tă c a

d i s c u tă

fa p ta

dacă

î n s ă ş i şi

e fra c ţiu n e a

fă ră

d e c i p e d e p s it ă

cu

m o a r t e a , o r c u t e n t a t i v a ( c o n a t u s ) şi a d m i t e a c e a s t ă d in u r m ă p ă r e r e . N u se

g â n d e ş te

în s ă

la

n e p ed e p srre .

C a r p z o v iits ,

P ra c tic a .

P a rt.

II. O u e s t

L X X IX . o b s e r v . IX . 29)

G a r r a u d : P r é c s, N o. 107, p.

133, ( e d . I l I - a )

şi N o . 104, p. 143,

e d . 9 - a şi N o . 67, e d :. 11-a. T r a i t é , j . N o . 178, p. 287 şi T . I, N o . 199, p. 379, e d . 2 -a . V i l l e y

:

O p . c it., p. 90 (e d . 5 -a d in 1890) şi e d . V l - a , 1906, p. 86 şi

87. T r é b u t i e n , e d . II-a . D e s h a y e s şi G u i l l o u a r d

:

T . I, N o . 495, p . 378.

V e z i în s ă în s e iis c o n tr a r , L a b o r d e : C o u r s , e d . 2 -a N o . 98 şi a u to r i i c i­ t a ţ i d e d â n s u l. a ) V i d a l e t M U g n o I, op . cit. p. H a u s , o p . c it. I, N o . 450.

154 :

J. A.

R o u x , op. cit. p. 77 :

J. J.

—

411

—

sau arma nu ia foc, chestiunea se schimbă, nu mai este vorba de preparare, ci de executarea unei infracţiuni. Deasemenea, dacă un individ prepară lucrurile aşa încât incendiu* sau exploziunea să se facă dela sine, ori prin fapta altuia, este un act de executare, iar nu un act de preparare. D. Majno dă ca exemplu pe o persoană, care pune un explosiv sub patul alteia, însă aceasta din urmă s’a culcat aiurea, ori s’a sculat înainte. In acest caz s’a făcut o serie de acte de executare, delicioase şi periculoase, care nu pot să dispară prin ultimul act inutil sau idoneu. „Cine nu vede — zice dânsul — că ar fi absurd de a ameliora conditiunea judiciabilului prin unica raţiune că a făcut un pas mai mult în cariera infracţiunii ! Se poate oare admite ca un infractor să fie apărat de responsabilitatea care apăsa deja asupra lui, şi lăsat astfel să persevereze în intenţiunea criminală şi să exe­ cute un act ulterior pentru a viola legea ?“ (30). 388 1 - Catsaţia franceză a decisă că în caz de atragere în cursă, sau în caz când cineva sta la pândă iar asupră-i se găsesc arme care nu mai lasă nici o îndoială asupra intenţiunei sale, ne găsim în faţa unor acte de execuţiune (a). Prin această deciziune, după cum arată prof. Roux în adnotaţiunea sa,. Curtea de Casaţie franceză a adoptat în mod definitiv teo­ ria subiectivă a distincţiunei dintre actele de preparaţiune şi actele de execuţiune. 389 - Cu mult mai grea este chestiunea rezolvată de Camera de acuzare a Curţii de apel din Agen în 8 Dec. 1849. Laurent Lacroix, voind să ucidă pe fiul său, încărcase puşca; fiul însă, prevăzând fapta, o descărcase; Lacroix, care nu ştia că puşca a fost descărcată, încearcă să ucidă pe fiul său, şi pentru această faptă Camera de acuzare a decla­ rat caz de urmărire pentru tentativă de omor. Carrara aprobă această deciziune (31), însă Benevole o combate, susţinând că e vorba de un act preparator şi neidoneu, din care nu pozate rezulta tentativa (32). 30)

L. M ajno:

C o m m e îito a l c o d ic e p e n a le ita lia n o . V e r o n a , 1890, N o .

288, a r t . 61 ş i e d . 2 - a V e r o n a 1902 A r t . 61 N o . 3 0 2 . a)

C a s . f r . 3 I a n u a r i e 1913;

31)

Carrara i

32)

Benevole:

Sirey

1913. 1. 2 8 1 , n o t a R o u x .

P r o g r a m m a P . S p . v o i. I, p a r . 1262 ; c o n f r . şi P . O . I, p a r .

364. O p . c it. N o . 81.

412

Vom vorbi mai târziu de actele neidonee, când vom tra­ ta materia infracţiunilor zise imposibile; însă în ceeace pri­ veşte natura actelor comise de numitul Lacroix, noi credem, ea şi Carrara, că ele erau acte de executare, de oarece aveau caracter univoc şi produceau temere în societate. Nu aprobăm însă distincţiuna lui Carrara, care, răspunzând în 11 Aprilie 1875 la o scrisoare a lui Majno în care îl acuză de contra­ zicere cu teoriile sale, făcea distincţiune dacă arma e prepa­ rată în domiciliul său propriu ori al altuia. Cu drept cuvânt, Majno scrie : „Astfel ştiinţa se depărtează de simţul moral şi de bunul simţ, de care mar trebui să rămână străină o doc­ trină eminamente socială, şi nu vom înţelege nici odată cum cu aceeaşi intenţiune delietoasă şi toate celelalte circumstan­ ţe externe, o faptă identică să merite 12—15 ani de reclu­ ziune sau să rămână nepedepsită prin pura întâmplare (ac­ cidentali tale) că victima desemnată loeueşte în aceeaşi casă cu infractorul ori într’iin domiciliu separat (33). 390 —- Codicele penal al Sardiniei, în aut. 536 pedepsea pe acela care voind să comită o infracţiune îşi procurase mijloace bune, dar din eroare luase o puşcă drept alta, ori altul i-o descărcase sau schimbase. „Această dispoziţiune a fost cri­ ticată de Ellero, Pessina, Carrara şi Conforti, singur Ambro­ se! i a susţinut-o, de aceea n’a fost reprodusă în actualul co­ dice penal italian, şi azi o asemenea faptă mu s’ar pedepsi, din cauză că — după cum spune Majno — cazul fortuit care a împiedicat infracţiunea, a intervenit între p r e p a r a r e ş i exe­ c u ta re , iar nu între e x e c u ta r e ş i c o n s u m a r e “ (34). Ce subti­ lităţi ! Aceasta nu mai e adevărată ştiinţă, ci pură cazuistică prin care se discreditează ştiinţa penală ! E natural să ajungă la astfel de coneluziuni partizanii sistemului obiectiv ; pentru noi, care considerăm numai ele­ mentul subiectiv, neţinând seamă de cel obiectiv decât pen. tru constatarea celui dintâi, chestiunea nu prezintă nici o dificultate. Turburarea socială şi perversitatea individului există atât în cazul când împiedecarea, a intervenit înainte de executare, 33) P

34) 189.

Majno: Majno :

O p . c it. N o .

286

fin ele a r t . 61 ş i e d . 2 - a , a r t. 61 N o . 300.

O p . c it. N o . 283, p. 165, a r t . 61 şi e d . 2 - a , a r t. 61 N o . 299,

r

413 —

cât şi dacă a intervenit după executare. ISeliind în interesul societăţii să distingem, şi legea neobligându-ne la aceasta, nu vom face nici o deosebire între un caz şi altul (a). 3^01 — Au mai fost considerate de jurisprudenţa franceză ca acte de execut iune iar nu ca acte preparatorii : Faptul unei persoane de a fi găsită, pe o scară intr’o casă, cu o lumânare în mână şi cu un instrument de deschis uşa (a); faptul de a fi fost surprins cu mâna în buzunarul altei persoane (b) ; nu însă şi faptul de a pipăi buzunanil cuiva (c). Jurisprudenţa italiană, de asemenea, a considerat ca acte de executiune : faptul de a arunca cu pietre după o persoană (tentativă de lovire) ; faptul cuiva de a se fi introdus într’o curte streină şi de a fi pus o scară la o fereastră în scopul de a intra să fure ; faptul cuiva de a fi încercat să amane­ teze un lucru ce nu-i aparţinea şi pe care îl avea în păstrare (tentativă de abuz de încredere) ; faptul cuiva de a fi fost surprins cu mâna în buzunarul altei persoane ; faptul cuiva de a fi cercat să deschidă uşa unei prăvălii şi, surprins, a fugit; faptul unei persoane de a trimite o scrisoare prin care pretinde o sumă de bani, ameninţând cu un rău în caz de refuz (tentativă de şantaj) (d). 391 - Si acum, după ce am citat toate aceste exemple, să cău­ tăm a sintetiza discuţiunea şi a caracteriza, mâi bine dcose-_ Am"vazut că actele preparatoare au o natură îndoioasă, echivocă ; că din această cauză ele sunt nevătămătoare în sine, cel care le comite e încă stăpân pe rezultat, în acest sens că poate opri executarea infracţiunii, fără ca actele anteri­ oare să producă vre-o turburare societăţii. Se poate da, prin urmare, următoarea definitiune actelor de preparare : A c t p r e p a r a to r e s te acela care, a r e u n c a r a c te r e c h iv o c , A c e ia ş i

p ă rere

o

s u s ţin

p e n tr u

d r e p tu l a u s t r i a c

la n k a , L a m m a sc h

şi

în p a r t e şi F in g e r . a) b) c) d) o rd in e a

Sirey, 1880, 1, 336. Sirey, 1895, 1, 108 şi 1895, 2, 85. Sirey, 1899, 2, 312. A .Bruno, C o d ic e p e n a le i ta lia n o , a r t. e n u n ţă r ii

de

m ai

61, N o. 2 . F t o r e n z a , 1920, în

s u s : C a s a ţ i e R o m ă , 5 D e c e m b r ie

1906 ; id e m ,

19 I a n u a r i e 1915 ; idem * 30 N o e m b r ie 1911 ; id e m , 19 A p rilie 1909 ; id e m , 3 A P rilie 1911 ; id e m ,

13 M a r t i e

1915.

—

414 —

ş i ca re c h ia r d a c ă e s te s ă v â r ş i t d e a u to r în to a tă î n tr e g im e a . to t n u v a tă m ă p e n im e n i.

Din contră, definind actele de executare, se poate zice-, că :

A c tu l d e e x e c u ta r e a r e u n c a r a c te r u n iv o c a n tis o c ia l, şitu r b u r ă s o c ie ta te a , d a c ă r e u ş e ş te , p r in r e z u lta t, ia r d a că n v re u ş e ş te , p r i n te m e r e a ce i n s p i r ă s o c ie tă ţii f a p t a n e is b u t i tă (35).

încărcarea puştii, cumpărarea otrăvii, facerea de foc, cumpărarea de instrumente, prin ele înseşi sunt fapte care nu vatămă pe nimeni, oricât ar reuşi autorul în executarea lor : din contră, spargerea, escaladarea, încercarea de a otrăvi prin -persoană interpusă, prepararea unui foc spre a incendia, simt fapte care, chiar în caz de neisbutire, turbură societatea prin temerea că autorul lor e un om periculos, sau că o mia per­ soană, încercând acelaşi lucru, va isbuti. De aceea legea, în art. 38 şi 39 Cod. pen., pedepseşte tentativa, adică orice în ceput de executare, nu însă şi actele preparatoare (35 bis). 392 — Autorii dau diferite criterii ale deosebirei între acteb preparatoare şi cele de executare. Astfel Geyer, care, după cum am văzut, consideră aceas­ tă problemă insolubilă ca şi cadratura cercului, spune că ac­ tele de executare sunt acelea care manifestă intenţiunea cri minală a infractorului, în afară de o eventualză mărturisire a lui : e tentativă când dolul agentului se manifestă e x re (36). Carrara s’a ocupat mult de teoria tentativei, însă teoria lui este nebuloasă — după cum o califică Majno — căci deşi

35) C o n f r . a s u p r a a c e s te i p r o b l e m e u n a r ti c o l p u b lic a t d e

Mittermaier

în T . II, f a s c . IV a l N o u e i a r c h i v e d e d r e p t p e n a l g e r m a n , c a r e s e g ă s e ş t e şi în

Mori,

S c r i t t i g e r m a n ic i. L iv o r n a , 1846. T . I, p . 252. A r tic o lu l e i n t i t u l a t :

„ D e u n d e în c e p e p e d e a p s a în t e n t a t i v a d e i n f r a c ţi u n e “ . 35 b s )

J u ris p ru d e n ţa a m e rs

şi m a i d e p a r t e , a s tf e l e a

a' c o n s i d e r a t

în c e p u tu l d e e x e c u t a r e a u n e i c r im e c a în c e p u tu l d e e x e c u t a r e a l u n d i a lte i c r im e , c â n d c u lp a b ilu l c o m i t â n d p r i m a c r i m ă a a v u t d e s c o p s ă a j u n g ă ia c o m i t e r e a c e le ila lte ( C a s . f r . d in

17 I u n ie 1875. D . 76, I, 4 1 ). — In a c e s t

c a z a v e m o d u b lă t e n t a t i v ă , r e z u l t â n d d in a c e le a ş i f a p te , d e p i ld ă : t e n t a ti v ă d e o m o r ş i t e n t a t i v ă d e f u r t, o m o r â t o r u l c a r e v r o i a s ă o m o a r e p e n tr u a f u r i a f o s t o p r i t în a i n t e d e a s ă v â r ş i o m o r u l ş i c h ia r în a i n t e d e a - ş i î n s u ş i v a ­ lo rile c e p r o p u s e s e s ă l e f u re . 3 6 ) D e l te n t a ti v o , în R i v is ta p e n a le , X IV , p . 374— 375. C o n f r . o p . c it. N o . 82.

Benevole:

— 415 —

a spus lămurit că univocitatea este caracteristica actelor de executare, a intrat totuşi în discuţiuni şi subtilităţi (37). Berner zice că începutul de executare e o acţiune care în ordinea subiectivări obiectiva ëse din echivoc (38). Mancini amintea în 1877, în Camera deputaţilor, relativ la distincţiunea între actele preparatoare şi ceh' de executa­ re, criteriul lui Rossi. „Când cineva poate zice : nu v o i să in c e p , stă în actele preparatorii, când însă e obligat să zică : voi să m ă d e s is t, atunci actele sale simt de executare“ (39). Carmignani (40), crede, ca şi Berner şi Carrara, că actele •le preparare sunt cèle care sunt lipsite de univocitatea direc­ ţiunii delictului. Aceasta e şi părerea doctrinei franceze (41). Un distins penalist italian, 'Civoii, e de. părere că nu «saracterul univoeităţii servă ea să se distingă actele de execu­ tare de cele preparatorii, ci acela al naturii periculoase a ac­ tului, şi că dacă de ordinar se poate cineva servi de primul criteriu fără a face greşală, cauza este că, afară de cazuri ex­ cepţionale, ele de ordinar merg împreună (42). •Ordonanţa Carolina, în art. 178, declara tentativa pedep­ si bila : „ A c te le a p a r e n te c a re p o t s e r v i la e x e c u t a r e Prof. de Liszt reproducând acest articol, spune că el e important a fi amintit chiar astăzi pentru distincţiunea între actele de •executare şi cele de preparare (43). P. Rossi e mai vag, când spune că actele preparatoare sunt cele care nu au relaţinne directă şi imediată cu rezoluţiunea criminală (44). 37) 38) 39) 40)

Carrara : o p . c it. P . G . p a r . 358. Berner : op. c it. p a r . 103, e d . ita l. ş i e d . g e r m . 1898, p a r , 76. Majno : o p . c it. T . I, N o . 279, e d . 2 - a a r t . 61 N o . 293. Carmignani : T e o r i a d e lte lo g g i. T . II, p . 304. „ O f a p t ă e x t e r n ă

c are

s ă a lb ă e f ic a c i ta t e a c r i t i c ă d e a d e s c o p e r i in te n t iu n e a d e li c io a s ă ” C o n f r . şi p. 32 3 , d e liu . t e n ta tiv e i. 4 1 ) In. a c e s t s e n s

Carnot : I, p. 16 ; Trébutien : I, Ch. Adolphe şi Hélie : I, N o.

V -b o T e n t a t i v e , N o. 9 ; P r é c is , e d . i t - a ,

univocii à. A. Luborde :

(1 9 1 2 ), N o . 67, p.

157. c a r e

N o.

495 ; Morin : R é p .

2 5 7 ; C o n fr.

c ite a z ă

• . ' C o u r s , N o . 104, e d . l - a .

Garraud:

e x p re s iu n e a

ita lia n ă

,

u n e s i g n i f ic a ti o n p r é c i s e ?

I n d iq u e - t- il l ’in f r a c ti o n q u e l’a g e n t v o u la it c o m m e t t r e ? , C 'e s t u n a c t e d ’e x é ­ c u tio n . N ’a - t - i l a u c o n t r a i r e a u c u n e s ig n if ic a tio n p r é c i s e ; p e u t- o n le r a t t a c h e r à te lle in f r a c ti o n o u à te lle a u t r e ? C ’e s t u n a c t e p r é p a r a t o i r e ” 42) 43) 44)

Civoli : o p , c it. I, p. 210. L e c t. X X V I. De List : L e h r b u c h , p a r . 46 . P. R ossi: T r a i t é d e d r o i t p é n a l, I V - è m e

e d . L iv r e II, C h . X X V II.

-

416

392 1 — Asupra criteriilor de distineţiune între actele prepara­

torii şi cele de execuţiune s’au emis numeroase păreri, unele mai ingenioase, în aparenţă, dar destul de defectuoase în practică, altele mai puţin strălucite sub raportul posibilităţii de generalizare dar foarte utile în practică, în fine cele mai multe din ele tinzând la o sinteză cât mai abilă a criteriilor simple: Trebue să recunoaştem că criteriul propus de marele Fr. Carrara, criteriul echivoci tatii, oricât de relativ ar fi şi ori câte critice a ridicat, s’a impus totuş atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă, încât rar întâlnim vre-un manual de drept pe­ nal sau vreo jurisprudenţă, în care, vorbindu-se de acte de preparaţiune, să nu se invoace şi acest criteriu. Desigur că criteriul eehivocităţii serveşte ca unul din prin­ cipalele mijloace de a distinge actele de preparaţiune, cari sunt echivoce (ex : cineva cumpără otravă ; nu se poate şti dacă această otravă va servi pentru o omorî pe cineva, sau pentru a stârpi vre-un animal sau pentru a se sinucide), de actele de execuţiune, cari sunt univoce (ex : cineva este sur­ prins în momentul când voia să toarne o otravă în mâncarea unei alte persoane), deci echivocitate şi univocitate obiectivă. Totuşi acest criteriu al eehivocităţii obiective e şi el destul de relativ şi insuficient, fiindcă multe acte cari obiectiv sunt echivoce, pot în concurs cu alte circumstanţe extrinsece fie obiective fie subiective să facă din actul de preparaţiune un adevărat act de execuţiune. Aşa, în exemplul cu otrava, să presupunem că o persoa­ nă bolnavă trimite pe cineva să-i cumpere o doctorie şi acest cineva se duce la farmacie şi cumpără otravă ; oare faptul cumpărării de otravă, care prin natura sa obiectivă este echi­ voc, mai e de data aceasta un act de preparaţiune, sau este un act de executare ? Desigur că va fi un act de execuţiune. De ceia, credem că părerea lui Berner de a se examina echivocitatea atât obiectiv, în raport cu natura actului, cât şi jşubiectiv, în raport cu intenţiunea infractorului, şi în special părerea lui Imppallomeni, care a demonstrat ca echivocita­ tea obiectivă nu e decât o simplă probă la care se mai pot adăuga şi alte probe, fie trase din alte circumstanţe obiective, fie din circumstanţe subiective, nrobe care să conducă ia ca-

—

417

-

lificarea actelor în preparatorii sau executorii, sunt o bună şi indispensabilă eomplectare a criteriului lui Carrara (a). Cam în acelaş sens s’a pronunţat şi Haus, arătând că pen­ tru a califica un act ca un început de executare, trebue să^se aibă în vedere intenjiunea infractorului: „et quand elle ne résulte pas p r im a f a c ie de l’acte même, elle doit être consta­ tée soit par l’aveu de l’inculpé, soit par les circonstances dli fait“. Exact acelaş lucru este susţinut şi de Hălscbner şi de Garraud în ultima ediţie a tratatului său, precum şi de Manzini (b). însuşi Carrara a recunoscut indirect, că criteriul ecliivocităţii obiective nu e suficient, întrucât a căutat, dar fără bune rezultate, să complecteze acest criteriu primar cu un altul secundar (c). Acest criteriu secundar ar consta în aceia, că un act echivoc, oridecâte ori iese din sfera activităţii strict conturată de libera activitate a unei persoane, pentru a intra şi ame­ ninţa cu o vătămare sfera drepturilor altei persoane, acel act va deveni un act de execuţiune. Astfel faptul unei persoane de a pândi înarmat la o oră, când se ştie că, în fiecare zi, o altă persoană şi numai aceasta trece printr’un loc, consti­ tuind o intrare în sfera drepturilor acestei persoane, va fi un act de execuţiune. Acest criteriu a fost cu drept cuvând criticat, fiindcă din cbiar exemplul luat mai sus se vede cât este de puţin re­ zistent. Impallomeni crede că va fi act de execuţiune orice act, prin care se pune în mişcare eondiţiunile susceptibile să cre­ eze cauzalitatea rezultatului ilicit (d). La acest criteriu, Alimena mai adaugă condiţiunea ca actul să evidenţieze că infractorul a intrat în sfera dreptu­ rilor altei persoane, sferă privită ca o proecţiune a persoa)

Berner,

v u . şi lo c . c i t ;

Impallomeni,

L ’o m ic id io n e l d i r i t t o p e n a l e , N o .

143, T o r in o , 1899. b)

J. J. Haus, o p .^ d it. I, N o . 4 3 4 ; Hălschner, D a s g e m e in e d e u ts c h e S t r a ­ Garraud, e d . III, T r a i t é , I, p . 4 8 9 ; Manzini, T r a t t a t o , II,

f r e c h t , 1, 3 3 6 ; p . 3 5 7 — 8. c)

Fr. Carrara,

p a ra to rii, L u c a d)

R im i h i s c e n z a d i

c a tte d ra

e f o r o , c a p ito lu l A t t i

p re ­

1883.

Impallomeni,

I. Tanoviceanu, Vol. 1.

op . c it. N o . 143.

27

— 418 —

nalităţii acesteia (c), iar Manzini cere ca infractorul să fi început violarea unei norme penale (d). Astfel, faptul cuiva de a injecta otravă în nişte ţigări e un act echivoc, fiindcă poate fi făcut cu intenţia de a omorî pe cineva, poate fi însă şi cu intenţia de a se sinucide. Dar dacă aceste ţigări sunt puse într’o cutie aşezată pe o masă de joc cărţi, cutie din cari se servesc jucătorii, deşi actul e încă echivoc, fiindcă s’ar putea ca acea cutie să fie luată de cel ce a pus-o, atunci când vor veni jucătorii, sau s’ar putea ca aceştia să fie avertizaţi, ca să nu ia ţigări din ea, totuşi, după impallomeni, actul ar fi un început de executare, în timp ce după A limera, actul nu ar putea fi considerat ca atare decât din momentul în care jucătorii, s’ar aşeza la masa şi cutia ar rămâne la dispoziţiunea lor, fiindcă din acest mo­ ment se intră în sfera în care personalitatea lor e ameninţată. Cei mai mulţi penalişti s'au mulţumit însă să accepte drept criteriu de distincţiune între actele preparatorii şi cele de oxecuţiune o regulă simplistă, trasă din teoria cauzalităţii, regulă prezentată în multe variante (e). Astfel, unii penalişti au pretins că sunt acte de executiune acele acte cari conduc prin ele însăşi — direct şi ime­ diat, la realizarea infracţiunei; din contra, dacă un act nu poate servi de cauză directă infracţiunii, atunci c act pre­ parator. După alţii, cu cât actul e mai apropiat de realizarea in­ fracţiunii, cu atât el va putea fi mai uşor considerat ca act de executare. Şi aci speculândn-se mult discutata diferenţă dintre cauza unei infracţiuni şi condîţiunile ei, s’a zis că e act executv orice act care serveşte de cauză infracţiunei şi e act preparatoriu acela care creiază numai o condiţiune a relizării infracţiunei. In fine, alţi autori au pretins că e act de executare actul apt de a conduci1 prin el singur la realizarea infracţiunii şi care act este îndreptat direct asupra obiectului infracţiunii. Cât sunt de relative aceste criterii, se poate vedea lesne, trecând în revistă numai câteva cazîiri, Alimena, op. c it. I, p. 365. Manzini, T r a t t a t o , v o l. II, p. 361. e) Garraud, Garçon, Vidai, Fr. von Liszt, Merkel, Birkmcier, e tc .; s p e c ia l b ib lio g r a f ia a u to r i l o r g e r m a n i în Manzini, op. c it. p . 362. c)

d ) V.

în

vezi

— 419 —

De exemplu : Deasupra unei prăpăstii există o punte în­ gustă de trecere; un individ e surprins în timpul nopţii tăind-o cu un ferăstrău. Ce este acest act ? Act de preparaţiune sau act de executare t După autorii cari susţin că actul trebue să tinză direct şi imediat la realizarea infracţiunii voite şi să fie cauza rezul­ tatului pedepsibil, ca actul să fie apt de a produce acest re­ zultat şi să fie îndreptat direct contra obiectului infracţiunii, ar urma că actul din exemplul nostru e un act de execuţiune, fiindcă el satisface toate aceste cerinţe, prima persoană care ar cerca să treacă puntea fiind expusă să-şi piarză viaţa. Şi totuşi acest act este un act preparator, fiindcă se poate foarte bine ca acel care tăia puntea să o fi făcut pentru a scăpa de urmărirea unui bandit, sau poate avea un interes să taie puntea, dar nu voia să cauzeze moartea nimănui, fiind­ că era decis să stea şi să vestească pe orice trecător că pun­ tea e tăiată. Credem deci că mult mai utile sunt complectările aduse de Impallomeni şi Alimena criteriului echivoeităţii, cari ofe­ ră un mijloc mai sigur de deosebire a actelor de execuţiune de cele de preparaţiune, decât criteriile bazate pe raportul de cauzalitate (e). Căci, în definitiv, după cum însăşi cuvintele o spun, e preparator tot ce intră în sfera pregătirei unei infracţiuni, şi este executor tot ce urmează din momentul începerei execuţiunii. Execuţiunea începe atunci când infractorul iese din zona neutră în care nu atinge interesele nimănui, pentru a tre­ ce în sfera intereselor altor persoane, vătămându-le sau ameninţându-le. ^ 392 2 — Când. ne-am ocupat de cele două teorii cu privire la tra­ tamentul actelor preparatorii (No. 375-1), am arătat că te o ­ r ia s u b ie c tiv ă sau positivistă pledează în sensul pedepsirei tuturor actelor de preparaţiune, ori de câte ori intenţiunea de a săvârşi o infracţiune va putea fi stabilită. Constatarea unei atari intenţiuni e suficientă pentru a justifica nevoia unei reacţiuni represive contra temerii pe care o produce în e)

C r e d e m c ă a c e a s t a a şi f ă c u t p e

Garraud

în e d iţ i a III a t r a t a t u l u i s ă u

s ă r e v in ă la c r it e r i u l e c h iv o c i t ă t i i, v o i. I, p a g . 485 ; d e a s e m e n e a ş i

Magnol,

în

e d . V I, p a g .

151.

Vidai et

— 420

societate ameninţarea rezultată din acte ce oglindesc o por­ nire spre fapte ilicite. Constatarea acestei intenţiuni este o chestiune de fapt, şi dificultăţile de care ea se loveşte nu pot justifica accep­ tarea tezei contrare a nepedepsirci actelor preparatorii. Di­ ficultăţi de probă se pot ivi chiar pentru stabilirea intenţiunii la fapte complect consumate, şi nimeni nu a susţinut ne-pedepsirea acestor fapte pentru motivul că ar fi greu de sta­ tornicit cu ce intenţiune a lucrat persoana Învinuită-. | Aşa dar, deşi conform teoriei subiective, principiul gel neral ar fi trebuit să fie pedepsirea actelor preparatorii în toate cazurile în cari se constată intenţiunea deiietuoasă, to' tuşi s’a ajuns la o soluţiune moderată în sensul că s’a impus acestui criteriu subiectiv oarecari limite obiective. In adevăr, s’a spus de chiar susţinătorii tezei subiective, că stabilirea intenţiunii nu poate fi o simplă apreciere rezul­ tând clin impresiile judecătorilor, ci ea cată să decurgă din fapte concrete, obiective, care să indice la infractor intenţiu­ nea deiietuoasă. Prin urmare, e vorba de un c r ite r iu s u b ie c ­ t iv , d a r n u s u b ie c tiv is t, — subiectiv, fiindcă se referă la mtenţiunea agentului infractor, nu subiectivist, fiindcă depinde de fapte concrete iar nu do impresiile judecătorilor. Pe baza acestui principiu moderat, unul din protagoniştii pozitivismului penal, Rafaelo Garofalo (a), a susţinut pedep­ sirea actelor preparatorii săvârşite de infractorii de obiceiu, atunci când ele corespund infracţiunilor pe cari obişnuese a le săvârşi aceşti infractori ; de ex. : un spărgător de me­ serie, dacă este prins dând târcoale unei case, eu instrumente de efracţiune la el, desigur că aceste circumstanţe obiective sunt suficiente pentru a releva intenţiunea lui de a comite o nouă spargere. De asemenea s’a susţinut, pe temeiul aceloraşi principie că provocarea la orice infracţiune este un element obiectiv, în stare prin el însuşi a oglindi intenţiunea provocatorului, şi deci cată a fi pedepsită ca şi actele de execuţiune. Ambele aceste soluţiuni au fost adoptate în proiectul de cod penal italian, elaborat în 1921 de comisiunea prezidată de En. Ferri. a)

Garofalo,

L a c rim in o lo g ie , p. 351, e d . V , P a r i s , 1905.

— 421 —

392 ’ — Chiar în afară de ideia de stabili re a intenţiunei delie-

tuoase, se pare astăzi că toţi penaliştii sunt de acord, că anumite acte, cari prin echivocitatea lor n’ar putea fi privite de cât ca acte de preparaţiune, vor trebui totuşi sancţionate ca infracţiuni speciale (în genere ca contravenţiuni), ori de câte ori ele produc oarecare temere în societate, tocmai fiind­ că pot servi ca mijloace probabile pentru comiterea unor in­ fracţiuni. De altfel, cum constată Haus, Garraud, Alimena, Manzini (a) şi alţii, legea chiar procedează astăzi în acest fel, sancţionând anumite acte numai pentru simpla temere a unui rău posibil ; ex. : vinderea şi cumpărarea de substanţe toxice fără prescripţiune medicală; portul de arme ; experienţele liipnotice în afara clinicelor oficiale (în Belgia) ; ţinerea de greutăţi şi măsuri nereglementare într’o prăvălie ; organiza­ rea de loterii fără autorizare. 393 — Vom spune de altmintrelea că, în trecut multe acte pre­ paratorii erau considerate ca o tentativă, şi prin urmare erau pedepsite. Astfel, în legea Cornelia, se pedepsea cu moartea .,Cel care cu scop de a fura, va fi umblat noaptea cu arma; cel care s’a îndreptat spre locuinţa, altuia, cu scop de a fura; cel care va fi umblat înarmat cu scop de a ucide ; cel care voind să ucidă, n’a isbutit din vre-o cauză ; cel care a cum­ părat otravă ca să dea tatălui, cu toate că n’a putut-o da“ (45). 394 — In Evul mediu de asemenea distincţiunea nu era clară între actele preparatorii şi cele de executare, şi adese ori se pedepseau actele de executare. Aug. Aretinus, mort către anul 1460, după ce spune, citând, din Digeste, Legea Cornelia de Sicariis, că dacă cineva a venit cu sabia în scop de. a ucide la a c tu m p r o x im u m , chiar dacă nu a ucis, va fi pedepsit ca ucigaş, adaogă că Statutele în Italia pedepsesc faptul, iar nu intenţiunea (46), şi dă ca exemplu, că. dacă cineva a cumpăa)

Haus

. p. c it. 3 6 1 ; V .

o p . c i t p a r . 442;

Manzini,

Garraud,

o p . c it. I, v e z i şi

T r a i t é , I, p . 484, e d . III ;

R. de la Grasserie,

Alimena,

P r i n c i p e s s o c io -

lo g iq u e s d e la c rim in o lo g ie , P. 350, P a r i s , 1901. 45)

Garofalo :

L a c r im in o lo g ie V -è m e e d . P a r i s , 1905, p . 3 4 9 — 352. „ O u i

f u r ti îa c i e n d i c a u s a n o c tu , c u m te lo a n ib u l a v e r i t. O u i a lie n u m c o e n a c h im s e d i r i g u n t f tir a n d i a n im o . I s qui o u m te lo a n ib u l a v e r i t, h o m in is n e c a n d i c a u s a : O u i c u m v e lle t o c c id e r e , id c a s u vencnum

a liq u o p e r p r e t r a r e n o n p o t u e r i t . Q u i é m it

u t p a t r i d a r e t , q u a m v is n o n p o t e r i t d a r e .

4 6 ) P u n i u n t f a c tu m

e t n o n a n im u m .

— 422 —

rat otravă ca să dea altuia, dar n’a dat-o, va fi pedepsit ca şi cum ar fi dat-o (47). 395 — Chiar o lege modernă, din veacul al XIX-lea, art. 42, le g e a Wiirtembergului, dispune că se va pedepsi cu recluziu­ ne de cel puţin un an „cel care, în scop de a ucide pe cineva, sau de a-i vătăma sănătatea, îşi va fi procurat o otravă sau orice altă substanţă capabilă de a da moartea“. E interesant să reamintim că Y. Boerescu, într’o operă bine reputată, aprobă acest articol, pe motiv că pedeapsa nefiind exorbitantă, este morală şi preventivă (48). Incontestabil însă, că în acest caz e vorba de un act preparator, care după lege şi după ra­ ţiune nu trebue pedepsit. 396 — Ca excepţiune la regula că actele preparatoare nu se pedepsesc, unii autori citează, art. 79 Cod. pen. care dispune pedepsirea complotului, chiar când n’a fost urmat de un act săvârşit sau început spre a prepara executarea crimelor pre­ văzute de art. 76 şi 78 Cod. penal (49). Credem că această părere e neîntemeiată, din cauză că complotul nu e în realitate un act preparator. In adevăr, nu se poate zice despre complot că are natură echivocă şi că prin urmare nu turbură societatea chiar în caz de nereuşită. Complotul se pedepseşte, nu însă ca un act preparator al unei infracţiuni, ci fiindcă el constitue prin sine însuşi o infracţiu­ ne destul de gravă, independent de realizarea scopului ce se urmăreşte, de oarece este o provocare la crimă în contra si­ guranţei Statului (50). 397 — Dacă s’ar vedea în art. 79 Cod. pen. o excepţiune la re­ gula că actele preparatoare nu se pedepsesc, atunci am găsi în codicele penal o mulţime de excepţiuni de acest gen. De exemplu art. 223, care pedepseşte pe vagabonzii străvestiţi, sau purtând arme chiar de nu le vor fi întrebuinţat, sau la care se vor găsi pile, cârlige ori alte unelte. De asemenea art. 213 şi 214 Cod. pen., care dispun că asociaţiunile de fă­ cători de rele constituesc o crimă contra, liniştei publice, prin 47) Op. c it N-le 15 şi 16, p. 165.

Boeresco : D e s d é li t s e t d e s p e in e s . P a r i s . 1857, p . 163. Berner : o p . c i t p a r . 102, p. 178, e d . 1877 ; şi p a r . 88, p. 174, e d . 1898. Villey : ,op. c it. p. 99, e d . V - a s i 91, e d . V l - a , p . 88. 5 0 ) In a c e s t s e n s Garçon, A rt. 3, N o . 35 şi Laborde, C o u r s , e d . 48) V . 49)

d in

N o. 96.

18-a 2 -a r

■ — 423 —

singurul fapt al organizărei cetelor. De asemenea se pot zice că art. 112 şi 115, relative la plăsmuirea şi alterarea de mouetă, întrucât monetele nu sunt puse în circulaţie, pedepsesc aete preparatoare de infracţiuni. Bemer chiar consideră aeeste cazuri, ca excepţiune la regula nepedepsirei actelor pre­ paratorii (51). Cu mult mai consecinţe, Zachariae, conside­ rând plăsmuirea de monetă ca un act preparator, era de pă­ rere că acest fapt nu trebue pedepsit, căci nu se poate pe­ depsi un fapt care poate vătăma, dar nu vatămă actualmen­ te (52). Vom mai cita ca infracţiuni analoge ameninţările, pre­ văzute de art. 235 şi 236 Cod. pen. (53), şi posedarea de mă­ suri mincinoase în prăvălie, art. 393 alin. 5 Cod. pen. De asemenea prindere/?, unei persoane într’o pădure cu arma a■supra sa spre a vâna, constitue eontrav. prevăzută de art. 2 legea poliţiei vânatului (1906), deşi nu exista faptul ucide­ rii de animale, existenţa mijloacelor de a vâna fiind sufi­ cientă (54). Viiley, care crede că art. 79 e o derogare ia regula că actele preparatoare nu se pedepsesc, observă cu drept cuvânt că, în toate celelalte cazuri citate de noi, legea nu pedepseşte aceste fapte ca acte preparatorii, dar ca infracţiuni sui genris, de sine stătătore (55). Observarea e dreaptă, dar ea se aplică şi la complot ca şi la toate celelalte ipoteze. Precum nu se pedepseşte ameninţarea ca un început dc executare a ”bătăii ori a omorului, ci se pedepseşte din cauza că această faptă prin sine însăşi produce o temere, o turburare în socie­ tate, independent de executare, tot astfel se pedepseşte şi complotul îndată ce el e descoperit, nu însă ca un început de executare a atentatului, dar ca o faptă care prin sine însăşi produce temere în societate, mai înainte chiar şi independent de executarea atentatului. 5 1 ) B em er: o p . ş i lo c . cit. 5 2 ) C i r . Rauter: o p . c it. T . I, p. 188, n o t a 1. că

5 3 ) C^emani: D e Fitangieri c o n s i d e r ă

j u r e c r im in a li ; L ib . I, C a p . 5, p a r . 2, n o t a 1, a f ir m a a m e n in ţa re a c a u n 'a t e n t a t ;

Carmignani

sp u n e c ă nu

a g ă s i t în S c i e n z a d e lla le g is la z io n e L ib. III. C a p . 38 a c e a s t ă p ă r e r e , op. c it. TT. II, p . 303, n o t a 1. C a p . X IV , C a r t . I l- a . 5 4 ) C a s . II, 1234 d in 4 Iu n ie 1913, 55)

Viiley :

Curierul judiciar

1913, N o . 63 p. 700.

o p . c it. p. 99, e d . V - a ş i p. 91 e d . V l - a p. 88.

424 —

3 9 7 1 — In sensul părerei lui Bemer, s’au pronunţat cei mai mulţi

autori, că ori de câte ori legiuitorul a voit să facă o excepţiune dela principiul că actele preparatorii nu se pedepsesc, le-a considerat ca infracţiuni s u i g e n e r is . A se vedea Vidai şi Magnói, J. A. Roux, B. Aliméira, J. J. Haus, Fr. von liszt, Garraud, Manzini (a). Credem că aceste excepţiuni (a se vedea mai jos 399 ’|) constituesc cazuri în oare legiuitorul pedepseşte aşa zisele acte preparatorii chiar fără a se dovedi intenţiunea delictuoasă, aceasta fiind prezumată până la proba contrară (b). 398 — Relativ la complot, Catone observa in Senatul roman, că trebue pedepsit, „căci celelalte trebuesc urmărite după ce s’au săvârşit, iar acesta dacă nu ai îngrijit să nu se întâmple, zadarnic vei năzui la judecată, după ce s’a săvârşit“ (56). 399 -— De altmintrelea, după noi, discuţiunea e inutilă căci chiar’ dacă nu ar constitui aecste fapte infracţiuni de sine stătă­ toare, ele nu pot, în nici un caz, să fie considerate ca acte de prepararea infracţiunii. Ele au toate un caracter univoc, antisocial şi neliniştesc societatea îndată ce sunt descoperite: nu poate fi dar vorba de un act preparator, ci de un act de executare. Credem că . Canonioo se înşeală când spune că, „sunt cazuri în care simplele acte preparatorii constituesc o infracţiune perfectă, de exemplu când se fabrică moneda falsă, ori se falsifică scrisoarea cuiva în scop de câştig, ori

a) Vidul et Magnol, op. cit. p. 151 ; J. A . Roux, op. cit. p. 75 ; B. Aliniem „ Diritto Penale, I, p. 363 ; în Italia actele preparatorii sunt considerate ca in­ fracţiuni d e sine stătătoare în art. 106, 111, 124 cod. pen. it.; J. J. Haus, op. cit. vol. I No. 443 ; în Belgia actele preparatorii sunt pedepsite c a infrac­ ţiuni sui generis, î n art. 106— 110 ; 114 şi 115, par. ultim ; 116 par. 2 ; 125 par. 2 ; 233— 3 6 ; 3 2 2 ; Fr. von Liszt, op. cit. I, p. 301 : Garraud, Traité, vol. I, p. 48 3 , ed. III ; V. Manzini, Trattato di diritto penale, vol. II, p . 359. b ) U n e le c o d u r i p r e v ă d e x p r e s c ă a c te le p r e p a r a t o r i i n u s e p e d e p s e s c : C o d u l p e n a l N e u c h â te l a r t. 5 1 ; c o d u l r u s e s c d i n 1903, a r t . 50. 56)

A pud.

28 3 , e d . l - a . L iv r .

Rossi:

II,

C o u r s d e d r o i t p e n a l é d . IV , T . II, p. 132. T . II, p.

c h a p . X X V II.

Renazzi

c o n f ir m a

a c e la ş i l u c r u

câne

s p u n e d e C a tilin a c ă el s e g â n d e a a s tf e l : s a u c o n s i p a r i ţ i u n e a m e a s e d i ­ v u l g ă î n a i n t e d e a o e x e c u ta şi a tu n c i n u s e p e d e p s e ş t e d e o a r e c e e s i m p li t e n t a t i v ă , o ri v o i is b u ti şi în a c e s t c a z v o i fi d e s tu l d e t a r e c a s ă n u m ă m a i te m d e e lo c in ţa lui C ic e r o n e şi d e p u t e r e a a r m e lo r lu i A n to n iu . — E le m e n ta j u r i s c r im in a lis .

nazzi,

Re­

—

425

se conspiră în paguba Statului“ (57). In toate aceste cazuri, chiar dacă faptele n’ar constitui o infracţiune de sine stă­ tătoare, ele nu pot fi socotite ca acte de preparare, pentru motivul că ele au un caracter univoc antisocial. Legiuitorul a preferat însă ea să facă din aceste acte infracţiuni de sine stătătoare, iar nu începuturi de infracţiuni. 399 1 — Distincţiunea între actele de preparaţiune şi cele de exe­ cutare e mai mult o creaţiune a doctrinei şi jurisprudenţei, iar nici decum un principiu tras din legea pozitivă, acolo unde legea nu vorbeşte de o atare distincţiune. Le altfel, în sistemul codului nostru ca şi în sistemul mai tuturor codurilor străine, legiuitorul se pare că nu a între­ zărit de loc această distincţiune, fiindcă o seamă do dispoziţiuni exprese dovedesc că legiuitorul a pedepsit chiar şi aşa zisele acte de preparaţiune. Ev : Faptul unui X de a procura lui Y o otravă, sau o armă, este, conform criteriilor pe cari le-am examinat mai sus, un act preparator, deci scapă oricărei penalităţi pe baza principiului că actele preparatorii nu se pedepsesc. Ştim însă că dacă Y va comite sau va cerca să comită vre-o infrac­ ţiune servindu-se de otrava sau arma procurată de X, şi dacă se va constata că X a ştiut de intenţiunile lui Y, atunci X, deşi nu a mai adăugat nimic, dar absolut nimic actului său iniţial, care, precum am văzut, exa un act preparatoriu, va fi pedepsit ca complice la fapta lui Y. Este oare pedepsit X pentru faptul lui Y, prin culpabili- • tate de împrumut ? A susţine acest lucru ar însemna să spu­ nem că, dacă Y nu săvârşea sau nu cerca să săvârşească o infracţiune, X rămânea un om cinstit care n’a violat întru ni­ mic legea penală, dar fiindcă Y a comis sau a cercat să co­ mită o infracţiune, X a devenit infractor, care a nesocotit legea penală, deşi fapta sa, procurarea unei otrăvi sau unei arme, nu se schimbase câtuşi de puţin dela o ipoteză la alta. Un atare raţionament e contrar şi bunului simţ şi raţiunei legilor penale. Să mai luăm un exemplu : X este zărit când se ascunde după un zid şi stă la pândă ; iată un act, care conform tutu57) 1872, p . 227.

T. Canonico: .

•

D e l r e a t o e d e l a p e n a in g e n e r e . 2 -a e d . T o r in o ,

— 426 —

ror criteriilor enunţate, este un act preparatorii!, fiindcă nu se ştie în ce scop s’a ascuns X şi deci scapă -oricărei penalităţi. Dar să presupunem că peste puţin timp se constată că X, în ziua când a fost văzut ascunzându-se, a săvârşit sau a cercat să comită un omor contra lui Y. Va fi X trimis în ju­ decată şi pedepsit numai pentru omor sau cercare de omor simplă ? Desigur că nu ! La faptul de omor sau cercare de omor se va mai adăuga şi faptul premeditării şi pâudirei, şi deci situaţiunea lui va fi îngreuiată din cauza unui fapt, caro conform doctrinei ar fi un act preparator ce scapă oricărei pedepse. Cum vedem, din dispoziţiunile legii penale ar reeşl că legiuitorul nici nu s’a gândit la actele preparatorii şi cu atât mai puţin la principiul că aceste acte ar fi nepedepsibile. Legea vorbeşte (art. 38 şi 39 român) de : o r iş ic e început de execuţiune; (art. 2 francez) de: un commencement d’e­ xécution ; (art. 61 italian) de : începerea execuţi unii cu mij­ loace proprii (eomineia con mezzi idonei Peseeuzione) ; (par. 43 german) de : început de execuţiune (Anfang dor Ansführung), etc., atunci când defineşte te n ta tiv a . Desigur că prin aceste expresiuni, legiuitorul nu a voit să traseze o linie de demarcaţie între actele preparatorii şi cele executorii — dovadă cele arătate în exemplele de mai sus — ci a voit să. exprime un alt principiu, şi anume : că orice act scapă cen­ zurii legilor penale atâta timp cât nu se poate constata că el a fost efectuat în vederea săvârşire! unei infracţiuni, adică j făcea parte din lanţul de acte cari eonstituese f-aza execuţiui nei unei infracţiuni. Pentru legiuitor această fază este indivizibilă, fiind cu­ prinsă neîntrerupt între faza eoncepţunei (adică stadiul de deliberaţiune lăuntrică şi luarea unei rezoluţiuni de către infractor) şi faza c o n s u m a ţiu n ii (adică momentul când fap­ tul voit a ajuns să corespunză exact cu conceptul vre-unei infracţiuni). După legiuitor, execuţiunea începe chiar din clipa în oare . infractorul trece delà rezoluţiune la acţiune, concretizând intenţiumea sa în fapte materiale. In şirul de acte însă, cu cari începe execuţiunea, numeroase sunt acelea ce nu au darul de a evidenţia în ce scop sunt efectuate; pentru a evita arbi-

427 — ■

trariul, legiuitorul a cerut un lucru : nici o acţiune omenească nu va fi pedepsită cât timp nu se desprinde clar că ea a fost făcută în vederea unei infracţiuni. Aşa dar, prin o ri ş i ce în c e ­ p u t d e e x e c u ţiu n e , legiuitorul a înţeles că în primul rând trebue să se constate- intenţia de a comite o infracţiune; odată acest lucru constatat, nici un act nu va mai scăpa represiunei şi nici o distincţiune nu va exista între actele ce se interpun între faza concepţiunei şi momentul constatării intenţiunii. „telor preparatorii sLmactelorJda-execuţiuno. pumai n ohea. tiune de probe. Ori de câte ori elemente suficiente vor putea evidenţia intenţiunea unui individ de a comite o infracţiune, actele săvârşite de el vor indica, în raport cu această intenţiune constatată, că execuţiunea a început, chiar când actele săvârşite ar fi simple acte de preparaţiune, conform opiniunii celor ce admit actele preparatorii. Numai aşa se explică de ce în exemplele de mai sus, aşa zisele acte preparatorii erau pedepsite. Totul depinde deci de stabilirea intentiunei. fireşte nu a unei vagi intenţiuni de a comite o infracţiune, ci a intenţiur nii de a comitem a n u m e infracţiune. Această intenţiune va trebui să se desprinză fie din actnl-jnaaişi, fie din alte circumstanţe extrinsece. dar concrete. Desigur că, în practică, stabilirea intenţiunii precize e cu atât mai greu de făcut, cu cât ne depărtăm de momentul con sumarii infracţiunii. Ceva mai mult, din interese superioare, după cum vom vedea mai departe, legea a înţeles să scuze, acoperind cu im­ punitatea, pe infractorul care se dezistă în mod spontan dela hotărârea de a săvârşi o infracţiune înainte de momentul con­ sumării. Se va pune însă mereu întrebarea"? dar dacă infrac­ torul se dezista poate în ultimul moment ? De aceia incumbă instanţelor judecătoreşti să cerceteze cu aeeiaş scrupulozitate, cu care cercetează existenţa intenţiunei, şi cauzele cari au făcut ca execuţiunea să nu mai continue, şi, în caz de îndo­ ială, să considere că infractorul s’a dezistat. 400 — b) A c t e d e e x e c u ta r e . Vorbind de actele preparatorii, siliţi am fost să vorbim incidental şi de actele de executare,

— 428 —

cu care ele se aseamănă uneori foarte mult aşa încât e greu de a le distinge, deşi distincţiunea este de cea mai mare im­ portanţă în practică. Nu ne rămâne aici decât să discutăm o cestiune, pe care deja am anunţat-o, când am vorbit despre actele preparatorii, anume, dacă distincţiujnea între actele preparatorii şi de executare, e o cestiune de drept sau o ces­ tiune de fapt i : Problema aceasta nu este fără interes practic. Dacă re­ zolvarea deosebirei e o cestiune de fapt, instanţele de fond o vor rezolva în mod suveran, iar dacă este o cestiune de drept, hotărârile lor cad sub controlul Curţii de casaţiune. Cu alte cuvinte, dacă distincţiunea între actele preparatorii şi cele de executare estema_.,ceatiuimjie_ drept, părţile litigante se bucură şi de garanţia controlului Curţii supreme, pe când, în cazul contrariu, ele simt lipsite de acest control. Care este soluţiunea acestei probleme 1 40| ■ — Am văzut că în 1825 Curtea de casaţiune franceză, cu ocaziunea recursului contra deciziunii Curţii de apel din Bordeaux, a decis că legea nearătând faptele care constituese tentativa, adică începutul de executare, ori cât de eronată ar fi părerea unei Curţi, care declară că faptele nu constituese un început de executare, ea nu comite o violare expresă a legii, şi nu cade sub controlul Curţii de casaţiune (58). Prin, urmare Curtea de casaţiune franceză prin dcciziunea din 1825. şi unii autori în tratatele lor (59), susţin că cestiunea de a şti dacă o faptă este un act de executare sau un act preparator, este o cestiune de fapt, care scapă de sub controlul instanţei supreme. Ne înscriem în contra acestei păreri. 402 — Mai întâiu ne întrebăm, până unde va merge suve­ ranitatea instanţelor de fond în aprecierea faptelor ? Aşa, de 5 8 ) C a s . i r . 23 S e p te m b r ie 1825, B u l. N o . 183. V e z i în

Blanche :

E tu d e s .

I, N o . 12, f a z e le p r i n c a r e a t r e c u t C . C a s . f r . M a i î n tâ i a e v i t a t s ă s e p r o ­ n u n ţ e , m a i în u r m ă , 1812 şi 1813, a a d m is c ă a r e d r e p tu l d e c e n s u r a d a r n 'a p e r s i s t a t în

a c e a s tă

j u r i s p r u d e n t ă , şi p r i n

n u m e r o a s e d e r iz iu n i , î n t r e

an ii

1818 şi 1846, a d e c is c ă a c e a s t ă p r o b le m ă e o c e s ti u n e d e f a p t ( v e z i a c e s t e d e c rz ru n i Blanche ris p ru d e n ţă .

:

lo c c it. p . 2 5 ), i a r în u r m ă a r e v e n i t l a v e c h e a s a

5 9 ) Le Sellyer : C r im in a lité e t r é p r e s s i o n phe şi F. Hélie, o p . c it. e d . V l - a , T . I, N o . 235 Ortolan : E lé m e n ts , I, N o . 1011 ş i u r m .

T . I, N o . 29 p. 58 : ;

Prins,

ju -

Ch. Adol­

S c ie n c e p é n a l e , 216:

-

429 —

exemplu, dacă o instanţă de fond ar califica o infracţiune să­ vârşită dar neisbutită drept act preparator, oare Curtea de casaţiune nu va putea casa acea hotărâre ? De sigur că instanţele de fond simt suverane în aprecie­ rea faptelor şi Curtea de casaţiune nu poate să zică de un fapt că există, când instanţa de fond afirmă că nu există, sau in­ vers ; dar c a lific a r e a faptelor, chiar când nu' rezultă din lege, cade sub cenzura Curţii de casaţiune, căci aceasta e o cestiune de doctrină, pe care o rezolvă mai bine Curtea supremă, iar nu o cestiune de fapt pe care o văd mai bine instanţele de fond. In afară de aceasta, sistemul pe care-1 combatem ajunge la nişte rezultate care nu pot fi primite. In adevăr, este inad­ misibil, cum observă Trebutien, ca escaladarea şi efracţiunea să eonstitue tentativă de furt, adică început de executare, în resortul unei Curţi, şi act preparator în resortul altei Curţi (60). 403 —■Credem dar că e mai întemeiată părerea contrarie, pe care o profesează mulţi autori, ca Laine-Deshaves şi Gouillouard (61), Villey (62), Garraud (63), Blanche (64), Molinier-Vidal (65), Vidai (66), Thiry (67) şi Daborde (68). şi la care a aderat în urmă şi Curtea de casaţie franceză prin deciziunile sale din 14 Oct. 1854, 20 iulie 1861 (69), şi altele mai noi. Vom adăoga însă cu Vidai, că până acum Curtea de casaţiune franceză continuă -a fi foarte nesigură, şi în orice caz lasă judecătorilor un câmp larg de apreciere. Ea se re­ zumă în faptul că, Curtea de casaţiune se referă mai multactualmente la elementul subiectiv pentru a găsi elementele tentativei, şi în consecinţă, consideră ca pedepsibilă tentativa Trébutien : o p . c it. N o . 379. e d it. Trébutien: Io c c it. 62) Villey : o p . b it. e d . V - a , p . 98, ş i e d . V l- a , p . 90. 63) Garraud: Précis é d . 9 -a , N ia 104, p . 142, ş i T r a i t é T . I, p . 175. 64) Blanche : o p . c it. I, N o . 12. 65) Mobilier-Vidal : o p . c it. II, p . 74. 66) G. Vidal : o p . c it. N o . 97, p . 150. 67) Thiry : o p . c it. N o . 933. 68) Laborde: C o u r s e d . 2 - a , N o . 99, n o t a 2. 69) Sirey : 5 4 , I, 125 şi 1861 I, 1020 h o t ă r â r i 1 c i t a t e d e Garraud : P r é c i s 9 - a , p . 1 4 2 n o t a : ş i Garçon a r t . 3, N o . 146, c o m p . şi N o . 150. 60)

61) In

ed.

— 430 —

când găseşte acte implicând o voinţă criminală sigură, precisă, şi irevocabilă (70). Un caz important a fost judecat în 1913. Nişte bandiţi îşi puseseră în gând să omoare pe un încasator şi-l aşteptau pe o scară, unde voiau să-l jefuiască şi să-l omoare; dar, înainte de a comite fapta, au fost surprinşi şi arestaţi. Ca­ mera de acuzare a îndepărtat acuzarea de tentativă de omor şi a admis pe acea de furt, S’a făcut recurs sub motiv că nu existau acte de executare, ci numai de preparare. Recursul a fost respins (71). 4 0 3 1 — Atât doctrina cât şi jurisprudenţa sunt astăzi de acord J în a decide că aprecierea şi calificarea unui act ca act de pro: paraţiune sau ca act de execuţiune este o chestiune de drept ce cade sub controlul Curţii de casaţie, care reţinând faptele * aşa cum au fost constatate de instanţele de fond va decide numai asupra calificării lor, fiindcă stabilirea juridică a în­ ceperii execuţiuuei este un element indispensabil pentru pe­ depsirea tentativei (a). 404 — La noi, Curtea de casaţiune a decis foarte înţelepţeşte. în 1870 că judecătorii fondului „nu sunt suverani în califi­ carea faptelor constatate de dânşii, ci acea calificare, în faţă cu prescripţiunile legii penale, cade sub controlul Curţii de casaţiune, chemată după lege a priveghia ca să nu se violeze legile în aplicarea lor ; prin urmare a nu se califica, ca pe­ depsite de legea penală, fapte care nici după litera, nici după spiritul legii na pot fi pedepsite“. Făcând aplicaţiumea aces­ tui principiu, Curtea a casat o deciziune care aplică art. 182 cod. pen., deşi nu constată că ameninţarea sau gesturile aveau de ţintă să atingă onoarea magistraţilor indicaţi în deciziu­ ne (72). Şi, după 32 de ani, în 1902, Curtea noastră supremă pu70) V e z i v a r ia ţi u n i le i u r is p r u d e n ţ i i f r a n c e z e în.

Molinier-Vidal,

II, p . 72.

c a r e a r a t ă c ă la în c e p u t C u r t e a d e c a s a ţ iu n e a v e a a c e a s t ă o p in iu n e p e c a r e o a r e şi a s t ă z i 1; şi m a i a m ă n u n ţ it în c ă

Garçon :

C o d e p é n a l a n n o té , a r t . N o .

139 şi u r m . c a r e a r a t ă c o m p le c t v a r ia ţi u n i le .iu risp ru d en ţii-. V e z i şi d o c tr i n a la N o . 153, C o n t. şi G a r r a u d : P r é c i s , e d . 1912, N o . 67, p . 154. 71) R e v - p é n it. 1913, p. 756— 757. R e v i s t a a p r o b ă s o lu tiu n e a . a ) C a s a ţ i e f r a n c e z ă : S i r e y 80, 1, 2 3 3 ; id e m . 87, 1, 4 8 9 ; S . S o m . 1911, 19. C a s a ţ i e u n ic ă p e n a l ă i t a l ia n ă , 5 D e c, 1906 v . 72) C a s . C r im . 120 d in 7 M a r t ie 1870.

T. Bruno

C o d ic e péri. it. p . 205.

—

431

—

nea acelaş principiu, cu mai multă claritate : „Dacă această Curte e ţinută a respecta existenta faptelor constatate de in­ stanţele de fond, nu e mai puţin adevărat că, calificarea aeelor fapte în raport cu legea, .şi dreapta aplicare a legii îti raport cu acele fapte, cad sub eoni roluil direct al Curţii de easaţiune, ca una ce e chemată a nu lăsa să se schimbe natura actelor juridice, şi a împiedica violarea legii, atât în ce pri­ veşte interpretarea cât şi aplicarea ei. Acest control Curtea de easaţdune e în drept a-1 exercita ori de câte ori e vorba de violarea unor texte de lege sau principii lege speciala să repare această comisiuno. Aceasta nu l-a împedicat însă, ca în cele­ lalte cazuri, în care nu era constrâns de absurditate, să con­ tinue încă a corectionaliza crime fără a prevedea pedepsirea tentativei crimei coreclionalizate. De asemenea legiuitorul nostru uneori, de ex.: în art. 157 C. p., a suprimat pedeapsa tentativei, care era în codicele penal, prusian. 441 — Care e motivul pentru care tentativa de delict nu se pe­ depseşte în regulă generală, ci se pedepseşte numai în cazu­ rile anume arătate de lege, cazuri care mai ales în codul nos­ tru, sunt foarte rare ? Această întrebare pe care ne-am rezervat, când am vor­ bit de eondiţiunile tentativei (condit. 3-a), să o rezolvăm mai târziu, a fost pusă de împăratul Napoleon l-iu în consiliul de Stat, când s’au discutat articolele relative la tentativă. S’au dat două răspunsuri, care după noi, n’au nici o valoare. S’a afirmat în primul rând că tentativa delictelor e mai greu de constatat decât aceea a crimelor, întrucât cele dintâi nu sunt atât de grave ca cele din urmă. Treilhard zicea că tentativa de delict nu se revelează de ordinar prin caractere destul de precise pentru a putea stabili cu certitudine exis­ tenţa lor. D-l Normand critică acest motiv care, după noi, nu are decât valoarea unei simple afirmaţi uni (4). In fapt tentativa ele înşelăciune, de exemplu, e tot atât de uşor ori greu de constatat ca şi tentativa de omor, care e o infracţiune cu mult mai gravă. De altmintrelea greutatea constatării unei infracţiuni nu oonstitue un motiv ca ea să nu fie pedepsită atunci când această infracţiune e constatată. Cine a susţinut vreodată să nu se pedepsească incendiul, ori avortul voluntar, pentru mo­ tivul că aceste infracţiuni sunt greu de constatat % Sunt per­ soane oare au susţinut chiar oa asemenea infracţiuni să se pedepsească mai aspru. In fine, chiar dacă am admite că tentativa la delicte e mai greu de constatat decât aceea la. crime, totuşi legiuitorul fran­ cez şi cel român, n’au făcut separaţiune, relativ la tentativă, 4)

N orm and:

Op. cit., No. 115.

— 468 —

între crime şi delicte, ci între unele delicte şi altele. Şi, vom adăoga că legiuitorul nostru a suprimat tentativa la crimele corecţi onalizate, care desigur că nu sunt mai puţin grave decât delictul de furt simplu la care există tentativa. S’a mai spus că delictele sun t mai puţin grave decât cri­ mele;-şi, că de aceea se poate admite nepedepsirea tentativei delictelor mai mici. Motivul acesta, care a satisfăcut odi­ nioară pe Garraud (5), este admis şi de Normand, care spune că tentativa de delict aduce mai puţină turburare ca tentativa de crimă (6). El însă ni se pare tot atât de neîntemeiat ca şi cel pre­ cedent. In adevăr, dacă delictele sunt mai puţin grave decât crimele, consecinţa logică este ca tentativa delictelor să fie pedepsită mai uşor ca a crimelor ; fiind cestiunea de grad al gravităţii, trebue să fie deosebire de quotitate a pedepsei iar nu nepedepsire. In afară de aceasta, premisa vorbeşte de crime şi delicte, iar ooncluziunea separă delictele între ele,, ceeace este absolut nelogic. La noi, incoerenţa legiuitorului e şi mai mare, de oarece el n’a suprimat tentativa la delictele mai mici, ci a suprima­ t-o la cele mai grave, la crimele corecţionalizate. 442 — In realitate există o explicare, nu zicem o justificare, aacestei ueraţionale distincţiuni. In vechiul drept, după cum vom arăta când vom vorbi despre tentativa de oontravenţiuni, nu se pedepsea tentativa de infracţiuni mici ( l e v i c r im in e ) (7). Codul penal francez din 1791, nu pedepsea decât numai tentativa de asasinat sau de otrăvire, pe care o asemăna cu omorul însuşi (8) ; legea din 22 prairial, an. IV a întins pedepsirea tentativei la toate crimele, iar legea din 25 frimar, an. VIII, a mers mai depar­ te, pedepsind tentativa şi la unele delicte, anume prevăzute de lege.5678 5)

Garraud:

p re cu m

P r é c i s , N o . 112, fin e ş i N o . 115, e d . I l I - a , in e d . d in 1912,.

şi în a lt e e d iţiu n i m a i r e c e n te , n u s e m a i p r o n u n ţ ă a s u p r a a c e s te i

c e s tiu n i. 6)

Normand: O p . c it., N o . 185. Menochiu : O p . c it. II.

7) V e z i

tius:

C a s . 358, N o . 8, p . 46 7 , c o l. 1 ş i

Gro­

D e j u r e b elii a c . p a c is , p a r g r . 39, N o . 4. 8) A o e la ş lu c r u

s e p a r e c ă e x is ta

în v e c h iu l d r e p t i ta l ia n , d u p ă c u m

v o m a r ă t a c â n d v o m v o r b i d e p e d e a p s a t e n ta tiv e i.

469 —

Probabil că legiuitorul din 1810, care redactase codul pe­ nal cu câţiva ani mai înainte, credea că a mers destul de departe în această direcţiune în scurtul timp de mai puţin de două decenii. De aceea el a admis nerationala, sau mai bine zis, arbitrara distinctiune, care a trecut în urmă şi în codul nostru penal, între delictele a căror tentativă se pedepseşte şi acelea a căror tentativă nu se pedepseşte. „ 443 — Noi credem împreună cu d. Benevole, că nepedepsirea tentativei infracţiunilor uşoare nu e raţională (9). Cu drept cuvânt Ortolan critică legiuitorul francez: „Dacă puneţi ecuaţiunea : tentativa e deopotrivă cu faptul consumat şi dacă această ecuaţiuno e adevărată în privinţa crimelor şi a câtorva delicte, ea trebue neapărat să fie tot atât de adevărată fată de toate infracţiunile. Dar, dacă pu­ neţi dimpotrivă această inegalitate: tentativa e mai mică decât faptul consumat, se poate uşor concepe că, delictul fiind mai pufin grav decât crima, şi tentativa la rândul său mai mică decât delictul, aceasta, în privinţa infracţiunilor de mică im­ portantă, se reduce prea mult pentru ca să mai fie pedep­ sită“ (10). Ortolan criticând pe legiuitorul francez aprobă indirect pe al nostru ; pe cât însă este el de logic în critică, pe atât e de pufin logic în aprobarea lui, căci nu este. raţional ca pentru o greşeală mică pedeapsa să fie înlăturată : ea trebue numai să fie micşorată. Oare, pentrucă culpabilitatea contraventiunilor este mai mică decât aceea a delictelor, trebue să rămână contravenfiunile nepedepsite ? Dar chiar faptele nepenale, delictele civile,"şi tot nu scapă de sancţiunea civilă ce li se cuvine. Cu atât mai mult infracţiunile nu trebue să fie scutite de sancţiune. 444 — Atât e de adevărat ceeace spunem, încât codurile mai noup eare, ca şi al nostru, pedepsesc tentativa mai uşor decât infracţiunea consumată^pu fac nici o distinctiune între di­ feritele delicte. Vom cita art. 45 Cod. pen. olandez din 3 Mar­ tie 1881, care reduce pentru tentativă la a 3-a parte pedeapsa care se dă pentru faptul consumat, şi art. 61 Cod. penal ita­ lian din 1890, oare pedepseşte tentativa, cu o micşorare dela 14 până la 2,8 din pedeapsa pentru delictul consumat.910 9) 10)

Benevole: LI te n t a ti v e , N o . 39. Ortolan : O p . c it. I, N o . 1029, p.

470.

— 470 —

|T Aşa dar, principiul legiuitorului nostru este că tentativa de crimă se pedepseşte totdeauna, tentativa de delict numai | în cazurile anume prevăzute de lege, iar tentativa de contravenţiuno, nici odată. 44« s Din regula că tentativa de delict nu se pedepseşte decât în cazurile prevăzuţi de lege (art. 39 Cod. pen.) rezultă une­ ori, anume când legiuitorul transformă crime în delicte şi uită să prevadă pedepsirea tentativei lor, că rămân nepedepsite ; tentative destul de grave. Astfel s’a întâmplat în 1873, când s’au coreeţionalizat multe furturi calificate. Legiuitorul, nej prevăzând anume pedepsirea tentativei acestor furturi, se I născuse controversa dacă tentativa de furturi calificate din | art. 310 Cod. penal este sau nu pedepsită. Se părea ciudat a < nu se pedepsi tentativa de furt calificat, când se pedepseşte J tentativa de furt simplu ; totuşi art. 39 Cod. penal, era for/ mal, şi în materie penală nu este admis nici chiar argumentul | a f o r t i o r i , când el duce la pedepsire. Această controversă a ' dispărut în urma modificărei din 1895 a Codului penal (11). Totuşi controversa poate să existe şi astăzi pentru ten­ tativa de fals şi de plăsmuire de monetă, căci legiuitorul din 28 Mai 1893 şi din 4 Mai 1895, ca şi acel din 17 Februarie 1874, transformând aceste crime în delicte, a uitat să pre­ vadă că şi tentativa lor se pedepseşte. Legiferarea se vede, că nu face niciun progres în ţara noastră ! Nepedepsirea în principiu a tentativei de delict nu este dar raţională şi ea poate da naştere uneori la dificultăţi (12). b) C u m se p e d e p s e ş te te n t a ti v a d e d e lic t ? 446 — Legiuitorul a arătat în partea generală, în art. 38 c. p., care e pedeapsa tentativei de crimă, însă în ceeace priveşte pedeapsa tentativei de delict nu găsim nici o dispoziţinne în partea generală. El n’a imitat în această privinţă codul pe­ nal prusian care în paragr. 33 prevede că tentativa de delict se pedepseşte ca şi delictul însuşi. Dacă cercetăm în partea specială, care e pedeapsa ten­ tativei de delict, în rarele cazuri în care ea este pedepsită de12 11) V e z i

în

acest

sen s,

în tre

a lte le ,

T rib .

T u to v a ,

23

I a n . 1884. D r.

X III, p. 136. 12) D e a s e m e n i C a s . II, 567 d in 22 D e c . 1887, B . 1047. O o n i r . C a s . II, 471, d in 7 S e p t. 1892, B . 790, c â n d a d e c is c ă n a e x i s t ă t e n t a t i v ă d e e x c r o c h e r ie .

471

—

lege, vedem că în regulă generală tentativa de delict se pedep­ seşte laJ'eJL cu. .dedctuLinsuşi. Vom cita : ; Art. 194. „Se va pedepsi cu închisoarea delà 15 zile până la doi ani acela care, cu voinţă, înlesneşte sau încearcă a în ­ le sn i scăparea, sau face a se scăpa un arestat“, etc. Art. 308. „Furtul sau cercarea de furt se va pedepsi cu închisoarea delà 15 zile până la 2 ani“, etc. Tot astfel sunt redactate şi árt. 309 şi 310 C. pen. 447 — Găsim însă în codul penal şi un caz în care tentativa de delict nu se p^^seşte^_aod^i_pedeajB^._M, delictul însuşi: în articolul 195, al. 2, C. pen., se pedepseşte tentativa delic­ telor prevăzute într’însul cu minimum pedepsei prevăzute în­ tr’însul. In cele mai multe cazuri însă, tentativa de delict nu se pedepsetşe. 4 4 7 1 — Evoluţiunea ideilor în materie de tentativă de delicte se poate socoti ca o progresivă tendinţă către principiul pedep­ sirea acestei tentative absolut Ia toate delictele aşa după cum este şi în materie criminală, bine înţeles cu exeepţiunea ca­ zurilor când tentativa nu este posibilă. Acest principiu a fost adoptat de codurile mai noui, italian, olandez (vezi 430 ') şi mai de toate proiectele şi ante­ proiectele de codice penale din ultimul timp. 448 — O chestiune care se discută în Franţa şi se poate dis­ cuta şi la noi, este aceea dacă poate exista tentativa de măr­ turie mincinoasă. In Franţa, o jurisprudenţă constantă (1.3), precum şi mulţi autori (14) ca şi doctrina belgiană (15), admit că nu poate să existe tentativa de mărturie falsă (art. 287 C. p.) şiAcă dacă se retractează mărturia înainte de închiderea des baterilor, martorul e apărat de pedeapsă. D. Villey (16) cali­ fică de foarte contestabilă această jurisprudenţă, iar Le Sellver (17) o combate formal. 13) G a r ç o n 14) B l a n c h e

:

C o d e p é n . a n . A r t. 3, N o . 21.

:

E t u d e s V , N o . 361 ; C h .

A d o lp h e

şi F . H é lie :

T h é o r ie

IV , N o . 1 7 9 4 ; G a r r a u d : P r é c is , e d . 3_ a, N o . 114, ( e d . 9 - a şi 1 1 - a n u m ai c i t e a z ă a c e s t c a z ) ; L a b o r d e : C o u r s , N o. 120 şi e d . 2 - a , N o . 109, p . 76. 15) H a u s 16) V i l l e y

: P r i n c i p e s I, N o . 467. : P r é c is , e d . V l- a , p . 90,

c o n s ta n te “ . 17) L e S e l l y e r

:

„ ju r i s p r u d e n c e t r è s c o n te s t a b l e , m a is

C r im i n a li t é I, N o . 39.

— 472 —

De ar fi să facem legea, nu am sta la îndoială sâ adop­ tăm această din urmă părere ; fată însă cu termenii legii, nu putem admite pedepsirea în asemenea caz, fiind vorba de ten­ tativă de delict, care nu se pedepseşte decât in cazurile pre­ văzute de lege. Credem chiar, că la noi nu poate să existe această controversă, de oarece pedeapsa tentativei în caz de mărturie mincinoasă, chiar în materie de crimă, e numai corecţională, iar în materie corectională tentativa de delict nu se pedepseşte decât în cazurile anume prevăzute de lege, ceeace nu este cazul art. 287 C. pen. 4 4 8 1 — Desigur că fată cu principiul admis de codul penal român ca şi de cel francez, că tentativa de delict nu se pedepseşte decât atunci când legea prevede expres aceasta, la noi nu se poate discuta dacă poate sau nu fi tentativă de mărturie mincinoasă, fiindcă art. 287 C. pen. care se ocupă de mărtu­ ria mincinoasă nu prevede şi tentativa. Dar eeeace credem că interesează nu este dacă poate sau nu fi tentativă, ci dacă delictul de mărturie mincinoasă se consumă de îndată ce mărturia a fost prestată (deci dacă avem de aface cu un d e lic t f o r m a l) sau dacă din contra ea nu se consumă decât după ce s’au închis desbaterile şi s’a dat o hotărâre pe baza acelei mărturii (în oare caz delictul nu ar mai fi f o r m a l ci m a te r ia l întrucât consumarea sa ar fi condiţionată de survenirea unui rezultat : hotărârea). Nu vom ezita de a ne pronunţa în sensul primei soluţiuni, adică că infracţiunea este consumată din moment ce depoziţiunea a fost prestată (a). In favorul acestei soluţiuni avem în primul rând un ar­ gument tras din însăşi conceptul infraeţiunei de mărturie mincinoasă prin care se ocroteşte credinţa publică ce trebuie să se dea mărturiilor făcute în justiţie. Ori acel care depune ca martor fapte mincinoase prin însăşi această acţiune aduce o atingre unui interes public ocrotit de legea penală, revelându-se ca un element antisocial. In al doilea rând vom aduce în sprijinul soluţiunei sus­ ţinute de noi un argument de text, art. 355 pr. pen. care spua ) V e z i în s e n s c o n t r a r :

R. de Ryckere,

d e f a u s s e té m o ig n a g e , in R e v u e d e

d ro it

c h iv e s in te r n , d e m é d . lé g . 1922, p . 9 7 -2 4 9 .

D e Ia c o n s o m m a t io n

pénal

et

de

c r im in a l,

d u d é lit et

A r­

473 —

ne: „Dacă din desbateri ar rezulta că depoziţiunea unui mar­ tor seamănă a fi falsă, preşedintele msl putea sau după ce­ rerea ministerului public, sau după a părţii civile, sau după a acuzatului, sau chiar din oficiu să ordone îndată punerea martorulurla arest“. Aşa dar înainte de a se închide desbaterile, martorul mincinos va putea fi arestat şi pus sub ur­ mărire. Din acest text rezultă deci că infracţiunea de mărturie mincinoasă se consumă independent de faptul închiderei desbaterilor şi pronunţarea hotărârei, chiar din momentul în ca­ re mărturia a fost prestată. Nu se poate spune că art. 355 pr. pen. vorbeşte numai de un caz special, fiindcă acest text nici nu creiază infracţiuni,: nici nu stabileşte condiţiunile, sau momentul consumării aces­ tora. Art. 355 se referă la o infracţiune din codul penal şi nu face decât să prevază o procedură specială pentru urmă­ rirea sa, atunci când ea are loc în faţa Curţilor cu juraţi. Ori din modul în care acest text stabileşte procedura urmărirei rezultă că legiuitorul a considerat că infracţiunea de mărfuriemincinoasă conform codului penal se consumă imediat ce a fost prestată mărturia. De lege feremda însă, credem că pentru a înlesni trium­ ful adevărului, legea ar putea prevede o scuză pentru mar­ torul mincinos oare ar retracta înainte de pronunţarea ho­ tărârei. C. Tentativa de contravenţiune 449 — T e n t a t iv a d e c o n tr a v e n ţiu n e nu e prevăzută de legiuitor^

el nu vorbeşte decât de tentativa de crimă şi de delict. Do altmintrelea, tentativa de contravenţiune nu e pedepsită de nici-una din legislaţiunile ce cunoaştem (18). Nepedepsirea tentativei de contravenţiune se explică în parte, fiindcă, după cum vom vedea, la cantravenţiuni, în general nu există intenţiune, şi intenţiunea este un element esenţial al tentativei. Noi însă credem, că ar fi mai logic să 18)

P e n tru

F ra n ţa

Garçon :

o p . c it., A r t . 2 ş i 3, N o. 9 ;

Gaurraud r

P r é c i s , e d . 9 -a , N o . 112. In I t a l i a e s t e o d e c iz iu n e a C u r ţii d e c a s . T u rin ,, d in 14 N o v . 1884, c a r e

s p u n e f o r m a l a c e s t lu c ru . R i v is ta p e n a te X X I, 104.

— 474 —

nu se pună oa principiu nepedepsirea tentativei de contravenţiune, căci, deşi în principiu ia eontravenţiuni nu se cere elementul' intenţional, sunt însă unele în care există intenţiunea, de ex.: cele prevăzute de art. 393 al. 6, 7, 9, 10, 11, etc. De altmintrelea, nepedepsirea tentativei infrancţiunilor mici datează din vechiul drept. „In infracţiunile mici — zice Menochiu — tentativa nu urmează a fi ţinută în seamă“ (19). Grotiu arată acelaş lucru : „Infracţiunile începute — zice dânsul — nu se urmăresc, decât dacă sunt grave şi s’a mers până acolo, încâ a rezultat un rău oarecare din acel act, deşi nu acela pe care-1 voia (infractorul), sau vre-un pericol prea mare (20). 4 4 9 1 — Tentativa de eontravenţiuni nu este pedepsită nu fiindcă ea nu ar fi posibilă, ci nur si simplu fiindcă legea a voit aşa. Au fost şi sunt autori cari cred că tentativa nici nu ar putea fi posibilă în eontravenţiuni şi întemeiază această sus­ ţinere pe vechea şi greşita concepţiune pe cavi aceşti autori o aveau asupra elementului imaterial în eontravenţiuni. In adevăr s’a crezut multă vreme şi se mai crede şi as­ tăzi că elementul imaterial la eontravenţiuni se rezumă la sim­ plul act de voinţă, adică să fi voit acţiunea care a produs rezultatul ilicit, calificat de contravenţiune, (elementul su­ biectiv al voinţei), dar nu e nevoie de intenţiune adică de voinţa de a produce acel rezultat ilicit (elementul obiectiv al voinţei). Ne fiind intenţiune spun susţinătorii vechii coneepţiuni, nu poate fi nici tentativă, fiindcă e absurd a pretinde că cine­ va poate încerca să ajungă 1a un rezultat ilicit, atunci când nu are intenţia de a realiza acest rezultat. Dificultatea mare pentru aceşti autori era atunci când în şirul contravenţi unii or prevăzute de codul penal sau de legile speciale se loveau de numeroase infracţiuni în cari elementul intenţional era m:>' mult decât evident. Pentru aceste : utravenţiuni cu tot regretul de a creia o excepţiune dela principiul că tentativa e ineonceptibilă în 19) 20)

Menochiu : II, C u .... 3. Grotius : D e j u r e b e li:

N o . 8, p. 467, c o l. I. a c p a c is , p a r . 39, N o . 4. „ I n c h o a ta d e li c ta

v in d ic a n d i non. s in t n isi e t r e s a c tu

c e r tu m

sit,

a u t c e rte

m a lu m , in g e n e

e ts i

non

s it g r a v i s dum

p e r ic u lu m .

iţin d

e t eo p ro c e ss u m qaiod

in te i id e b a t u r

s it, u t e x ta l i s e c u tu m

ja m

— 475 —

materie de eontravenţiuni, autorii concedau că s’ar putea to­ tuşi pedepsi şi tentativa (vezi mai sus No. 449). Astăzi materia oontraveuţiunilor, aşa de puţin cunos­ cută şi studiată de penaliştii generaţiunei trecute, se bucură de o vastă literatură şi putem spune că avem chiar un corp de doctrină a contravenţiunilor (a). Toate ideile noui, toate principiile şi soluţiunile ce ne sunt oferite de această recentă doctrină se datoresc aproape în întregime înlăturărei vechii erori că in eontravenţiuni lip­ seşte elementul intenţional. O analiză mai profundă a raţiunei de a fi a legilor şi sancţiunilor penale nu se putea ca mai curând sau mai târziu să nu ducă 1a înlăturarea acestei eroii. (Vezi mai departe No. 5092). Nici o faptă omenească nu poate fi considerată ea contra­ ră ordinei juridice şi deci pasibilă de o reacţiune legală, atâta timp cât ea nu este rezultatul voinţei de a nesocoti aceas­ tă ordine juridică, fie prin săvârşirea unor acte, contra­ rii ei ( in te n ţiu n e e x p lic ită ) , fie prin rezultatul unei activi­ tăţi neconforme cu îndatoririle ce incumbă fiecărui membru al grupului social juridiceşte organizat, ( in te n ţiu n e im p lic ită ) . Ori dacă în unele acţiuni, această intenţiune de a viola legea poate fi lesne controlată, de ex.: în caz de omor e uşor de cercetat dacă omorâtorul a săvârşit fapta cu intenţia de a omorî (intenţiune explicită) sau dacă ea s’a produs din cauza neglijenţei, nebăgării de seamă, etc., sau dacă în fine infractorul a fost în stare de legitimă apărare, sau caz de forţă majoră, etc. Din contra sunt alte acţiuni omeneşti unde dovedirea intenţiunei devine mult prea dificilă, unde societatea nu ar pu­ a)

Longhi,

V. Lanza,

S tu d i su lte c o n tr a v e n z iic n i, S u p . R iv . P e n a le ,

L a t e o r i a g e n e r a l e d e lte c o n t r a v v e n z i o n i ;

g e ti v o n e lle c o n t r a v e n z 'o n i ; onî;

Del Lungo,

La

te o ria

Marchetti, e la

idem,

V, p .

18 ;

D e ll’e le m e n t o so g -

T e o r i a g e n e r a le del'le c o w tr a v v e n z i-

p r a ti c a d e ll e

DeM’e le m e n to s o g g e tiv o n e lle c o n tr a v v e n z i o n i ;

c o n tr a v v e n z io n i ;

A. Tosti,

Sioppato.

D e ile c o n t r a w e n -

Impallomeni, II s i s t e m a g e n e r a le d e lle c o n tr a v e n z i o n i, î n R i v . P e n a l e Valsechi, L ’e le m e n to m o r a l e n e lle c o n tr a v v e n z i o n i, în R iv . d i d i r i t t o e p r o c . p e n . 1915, p. 43 3 ; Ed. Ollandini, T e o r i a g e n e r a l e d elle c o n t r a v e n z 'o n i , în R iv . P e n a le , X C V I I I , p . 20 1 ; Amb. Negri L ’e le ir m to s o g ­ zio n ii;

X X V III p. 2 0 5 ;

g e ti v o n e lle c o n tr a v . în R iv . d i r . e p r o c . p e n .

1911, II, p . 16.

— 476

tea prin organele sale de acuzare să evidenţieze această intenţiune în cele mai multe cazuri şi deci ar trebui să renunţe La pedepsirea lor cu riscul de a vedea ordinea juridică grav sdruncinată. Ori interesele mari ale ordinei publice au putut fi salvate fără însă a se nesocoti şi celălalt interes tot aşa de important, anume că legea penală nu poate interveni decât atunci când ordinea juridică a fost nesocotită de cineva cu intenţiune (ex­ plicită sau implicită). In adevăr s’a spus că dacă în anumite acţiuni omeneşti este greu pentru cel care acuză să evidenţieze intenţiunea, este mult mai uşor autorului unei atari acţiuni să dovedească ca nu a avut. o atare intenţiune. De ex.: O lege opreşte ea cineva să iasă cu arme de foc pe stradă şi pedepseşte abaterea cu titlu de contravenţiune. Un individ este adus în faţa justiţiei pentru acest fapt. De­ sigur că procurorului îi este imposibil a demonstra dacă in­ fractorul a nesocotit legea cu sau fără intenţiune. In schimb contravenientul va putea dovedi că fiind tras de un sgomot a ieşit din casă pentru a vedea ce se petrece şi a constatat că lumea alarmată lupta cu un câine turbat, atunci s’a repezit în casă a luat puşca şi revenind în stradă a omorât cânele. Mai poate fi intenţiune de a viola legea 1 Mai poate fi oontravenţiune ? Desigur că nu ! Iată raţionamentul pentru care legile penale au sancţio­ nat o seamă de fapte, intitulându-le contravenţiuni în cari fără a elimina acea condiţiune indispensabilă oricărei incrimi­ nări, intenţiunea, a presupus această intenţiune că există, că e presupusă la contravenţiuni până la proba contrarie. Aşa dar pe când la crime şi delicte intenţia nu e prezumată ci ea cată a fi dovedită de acuzare, iar apărarea nu are nevoie de a proba nimic atât timp cât nu se dovedeşte intenţiunep. din contra la contravenţiuni intenţiunea e prezumată, acu 7 area nu trebuie să o dovedească, incumbă din con­ tra apărării să facă proba contrară (b). Din moment deci ce există şi la contravenţiuni intenţiub)

J u r i s p r u d e n t a i ta l ia n ă

a a d o p t a t a c e s t p r in c ip iu . A s e v e d e a j u r ls r

p r u d e n te le c e le m a i r e c e n te în n o t a n o a s t r ă d e s u b s p e ţ a N r. 692, d in

risprudenta generală,

a n u l II, N r. 12, p a g . 364.

Ju­

— 477 —

ne, tentativa e perfect posibilă şi nu numai că poate dar chiar a trebuit în certe cazuri, dacă nu în totdeauna, să fie pe­ depsită. 449 2 — Nepedepsirea tentativei de eontravenţiuni . este expres prevăzută de unele coduri penale, ex.: codul norvegian (art. 49), codul olandez (art. 46), codul rusesc (art. 49), codul Neu­ châtel (art. 58), în proeetul elveţian din 1903 (art. 212), proeetul peruvian (art. 384). Cele mai multe coduri însă nu mai pomenesc acest lucru, de altfel absolut inutil, căci în mai toate aceste coduri se spu­ ne categoric în ce anume cazuri tentativa se pedepseşte, aşa că e superflu a se mai repeta şi cazurile în care nu se pedep­ seşte. Anteproiectul de cod penal român elaborat în 1923 preve­ de în art. 56 şi pedepsirea tentativei de eontravenţiuni ori de câte ori legea va dispune în acest sens. 449 — Codul austriac dispune în principiu (par. 239), că regulele relative la tentativa (par. 5—11) se vor aplica şi la delic­ te precum şi la eontravenţiuni, întrucât excepţiuni nu sunt expres prescrise sau nu rezultă din natura specială a delic­ tului sau contravenţiunii. De aci urmează, că tentativa nu poate exista la delictele sau contravenţiunile cari consistă numai dintr’un fapt culpos, adică neintenţionat. Anteproiectul austriac declară (par. 13) că tentativa nu se va pedepsi, în cazul când faptul este sancţionat cu o pe­ deapsă privativă de libertate ce nu întrece 3 luni sau cu o amendă sub 1.000 coroane. Anteproiectul german din 1913 (par. 393) precum şi cel . din 1919 (par. 408) declară că tentativa şi asistenţa la contravenţiuni nu se vor pedepsi. 449’ — Codul maghiar nu face deosebire între tentativa crimei şi a delictului. Aceasta urmează din sistemul penal ni codului, după care infracţiunea se califică crimă sau delict după pe­ deapsa dictată în speţă. Deci, tentativa unei crime poate fi crimă sau delict. Crimă, dacă pedeapsa dictată în speţă este temniţă grea, temniţă, detenţiune dela 5 ani în sus, sau recluziune. Delict, dacă pedeapsa va fi detenţiunea până la 5 ani, închisoarea oorecţională sau amend" - Se înţelege ca, invers tentativa unui delict niciodată nu poate fi crimă. Art. 66 prevede că tentativa se va pedepsi mai uşor de-

— 478 —

cât crimele sau delictele consumate. Ea se poate pedepsi şi sub minimum pedepsei stabilite pentru crimele sau delictele consumate, sau cu o pedeapsă şi mai uşoară decât aceasta. După cum se vede, codul nu stabileşte nici o limită pentru uşurarea pedepsei. Cu textul codului ar concorda interpreta­ rea că pentru tentativă se poate stabili orice pedeapsă mai uşoară. Aşa d. ex.: când codul prevede temniţă grea dela 10 până la 15 ani, instanţa ar fi liberă să stabilească 15 ani mi­ nus o zi ca maximum şi amenda de 50 lei ca minimum. Jurisprudenţa însă n’a adoptat această interpretare. Mai întâi pentru motivul că art. 66 cod. pen. ung. mai cuprinde şi dispoziţiunea că, în cazurile când legea prevede pentru cri­ ma consumată pedeapsa cu temniţa grea pe viaţă, pedeapsa tentativei nu poate fi mai mică de trei ani temniţă grea. Deci intenţia legiuitorului pare a fi fost ea instanţa să se con­ formeze structurii sistemului penal care, în cazurile cele mai uşoare (art. 92), admite numai o pedeapsă de o treaptă mai jos, fără să-i dea drept discreţionar în stabilirea pedepsei. Conform .acestora, şi la tentativă se admite numai o treaptă, iar când circumstanţele atenuante sunt prea importante sau numeroase, instanţa, aplicând pe lângă art. 66 şi art. 92, va putea coborî cu încă o treaptă. Deci, în locul temniţei grele va stabili pe baza art. 66 pentru tentativă recluziunea, iar când circumstanţele atenuante sunt covârşitoare, va aplica art. 92 şi va stabili — în loc de temniţă grea — Închisoarea. Mai departe nu poate merge. Nu poate stabili, în loc de tem­ niţă grea, amenda. In ceeace priveşte dispoziţiunea că atunci când legea pre­ vede pentru crima consumată temniţă grea pe viaţă, minimum tentativei este de 3 ani, jurisprudenţa (Dec. No. 78 S. U.) a stabilit că acest minim nu se mai poate reduce nici atunci când circumstanţele atenuante sunt covârşitoare, adică apli­ carea art. 92 are loc. Cum însuşi art. 92 spune că în acest caz pentru crima c o n s u m a tă nu se poate stabili o pedeapsă mai mică de 10 ani temniţă grea, se pare că este logic ca pentru te n ta tiv ă să nu se mai poată reduce — în baza art. 92 — mi­ nimul de 3 ani. Cât priveşte infracţiunile politice, pedepsite cu detenţiu­ nea, nu este nevoie de dispoziţiunile art. 66, pentru că detenţunea poate dura de o zi până la 15 ani. Art. 92 nu cuprinde

— 479 -

dispoziţiuni în ceeaoe priveşte detenţiunea, aşa că jurisprudenţa (Dec. No. 45 S. U.) a stabilit ca detenţiunea nu poate fi înlocuită eu amendă, când circumstanţele atenuante sunt covârşitoare. Deci pentru tentativa acelor infracţiuni se va pronunţa totdeauna detenţiunea. Critica dispoziţiuniior legii române relativ la tentativă 450 — In general, dispoziţiunile tutulor codurilor penale rela­ tive la tenta tivă sunt def ectoase, fiindcă mai toate au urmat tradiţiunea istorică, în loc de a urma un sistem logic şi ra­ ţional. Insă, printre diferitele coduri penale, al nostru se distinge prin cea mai desăvârşită lipsă de logică şi de sistem. Care e sistemul legiuitorului nostru ! Este el pentru sistemul subiectiv al purificării pedepsii 1 Desigur că n u : art. 38 C. pen. pedepseşte tentativa de crimă cu un grad mai jos decât crima izbutită. Este oare pentru sistemul obiectiv al pedepsei mai uşoare % Iarăşi nu, fiindcă el pedepseşte în general tentativa de delict cu aceiaşi pedeapsă ca delictul însuşi. Legiuitorul nostru n’are dar nici un sistem; el înoată în plin arbitrar. Mai ales în ceeaoe priveşte tentativa de delict legiuitorul nostru a atins culmea lipsei de ilogică. El pusese în art. 38 Cod. pen. principiul obiectiv, hotărând că. tentativa de crimă se pedepseşte cu o_pedeapsă mai mică. A ţinut cu alte cuvinte seamă de obiectul infracţiunii, iar nu de scopul in^actorultu. — Iar la delicte, care sunt infracţiuni mai puţin grave, legiuitorul e mai seveF si adontă si stemi£r-subiecfl’ir id părTfîcărei pedepsei. Aci nu numai că nu se mai coboară cu o treap­ tă dar nici chiar nu prevede pentru tentativa de delict mini­ mum pedepsii pentru delict! Dar nu e numai atât. Relativ la tentativa de delict, legiuitorul, care este uneori mai sever decât pentru tentativa de crimă, în regulă gene­ rală pune principiul nepedepsirei tentativei. Aşa în cât, în ceeaoe priveşte pedeapsa tentativei de delict, uneori este mai sever decât pentru tentativa de crimă, iar alteori nu pedep-

—

480 -

seşte de loc. Trebue să mărturisim că este cu neputinţă a în­ chipui un sistem mai neraţional ca al legiuitorului nostru- în privinţa pedepsirei tentativei ; putem zice chiar, că el nu are un sistem, ci numai nişte regule puse la întâmplare în codice ! 450 b — Codul maghiar este obiectivist. Dispoziţiunile sunt con­ secvente, pentru că— contrar codului român •— pedepseşte nu numai crima ci şi delictul, cu un grad mai jos. 451 — Care e sistemul cel mai bun în privinţa pedepsirei ten­ tativei ? In secolul al XlX-lea, penaliştii clasici, mai toţi discipoli ai lui Beccaria (21), înclinau în general spre sistemul obiec­ tiv, şi criticau sistemul francez al pacificării pedepsii tenta­ tivei cu aceea a infracţi-unei izbutite, pentru trei motive: 1) Tentativa produce mai puţină turburare în societate, ca in­ fracţiunea săvârşită. „Fixând — zice Haus — măsura pedep­ selor infracţiunilor, legiuitorul trebuia -să ţină seamă nu nu­ mai de criminalitatea intenţiunei revelată prin faptul delic­ ios, ei încă, şi mai ou seamă, de prejudiciul pe care îl pricinueşte acest fapt şi de turburarea pe care o produce, într’un cuvânt de atingerea ce aduce -ordinei sociale. Dacă se consi­ deră însă gravitatea materială a tentativei, e vădit că ea nu poate fi pusă pe aceiaşi linie cu faptul săvârşit“ (22) ; 2) Fiindcă se poate ca agentul infracţiunei, în loc de a fi fost împedecat de circumstanţe externe, de a o comite să se fi o21) Beccaria : Del delitti e delte penne, susţine că nu trebue să se pe­ depsească infracţiunile începute ca cele consumate, pargr. XIV, ,p. 99, Trad. fr. 1766. înainte de- Beccaria acelaşi lucru a fost susţinut de Grotiu. Livre II, ch. XX, par. 30, T. II, p. 92, ed. Barbeyrac. 22) Haus: op. cit. T. I, No. 474, p. 358 şi 359. In acela-ş sens E. Pessina. Elementi Ţ. I, 596 p. 239; Rossi: Traité, Livre II, ch. XXXI, T. II, p. 158, ed. IV, şi T. II, p. 318, ed. l-a; Ortolan: Eléments, I, No. 997; Carmignani: Teoria. Cart. II, cap. 16, fine, p. 358—361, ed. 1830; T. Canonica: Op. cit. p. 231—232; Carrara: Programma P. G. T. I, pargr. 353, şi urm. p. 315, şt urm. ed. 8-a; Romagnosi : Gemesi, pargr. 764; Carnot: Commentaire sur le code pénal T. I, p. 13, (ed. 2-a, 1836). Art. 2, nota 2_a; Ch. Adolphe şi F. Hêl'e: Théorie du code pénal 6-ème éd. T. I, No. 249; Boitard: Leçons de droit criminel, 13-ème éd. Paris. 1890, 22, p. 36; Nypels : Le code pénal belge interprété. Bruxelles. 1867, T. I, Avant-propos, p. III, care zice : „2 n’y a plus dans toute l’Europe que la France qui admette encore cette jus­ tice draconienne“. In Germania Kohler şi Klee.

—

481

—

prit singur, înainte de a săvârşi infracţiunea şi această po­ sibilitate militează în sensul micşorări pedepsei (23) ; 3) Beccaria şi Bauter, adaogă un al treilea motiv de politică penală, că dacă s’ar pedepsi tentativa la fel cu faptul însuşi, mulţi infractori „ar prefera să consume infracţiunea, pentru a avea, pe lângă certitudinea pedepsirei, pe acea a satisfacerii dată dorinţelor lor prin perpetuarea crimei“ (24). Această idee se găseşte în Bentham, care de asemeni susţine aplicarea unei pedepse mai mici pentru tentativă (25). 452 — Aceste motive nu ne par întemeiate. Mai întâi, în ceeace priveşte prejudiciul societăţii, nu el este care trebue să dea măsura pedepsii. Pedeapsa are un scop preventiv, şi, sub raportul acesta, cel care a izbutit, ca şi cel care n’a izbutit fiindcă a fost împedecat de o împreju­ rare externă, sunt deopotrivă de periculoşi şi inspiră aceiaşi temere societăţii. încât despre acea mică şi vagă speranţă, că individul oprit prin circumstanţe neatârnate de voinţa lui s’ar fi oprit singur, dacă trebue să aibă o influenţă asupra pedepsii, e suficientă latitudinea între maximum şi minimum, precum şi aceea rezultând din circumstanţele atenuante, pen­ tru a proporţiona pedeapsa cu gravitatea faptului. Chiar s’a spus aceasta expres în 1832, când s’a propus modificarea co­ dului penal francez în sensul obiectivării pedepsii tentativei. In fine, în ceeace priveşte argumentul lui Bauter (26), el nu are nici o valoare, fiindcă, dacă individul nu a desăvâr­ şit infracţiunea nu e meritul lui, căci el a fost oprit prin îm­ prejurări independente de voinţa lui. Că el ar fi preferat, dacă e pedepsit cu aceiaşi pedeapsă, să fi izbutit în comite­ rea infracţiunei, o credem ; însă izbutirea nu depinde de pre­ ferinţele sale. 453 —■Romagnosi, de asemenea adversar al purificării, o com­ bate în modul următor : 23) Bertauld : Op. cit. Lect. X, p. 200, ed. 4-a. 24) R auter: Op. cit. T. I, No. 97, p. 188. ' 25) Bentham : Traité de legist, civ. et pénale, 2-ème éd. 1820, II, p. 307. 26) Carmignani zice deasemeni că nu trebue să sacrificăm interesul social, orioarei pentru infractor, căci pedepsindu-1 cu aceeaşi pedeapsă nu mai are interes să se oprească. Carmignani este în eroare, căci ori când, înainte de săvârşirea infracţiunei, infractorul are interes să se oprească, de oarece oprindu-se singur el nu mai e culpabil nici* chiar de tentativă. I. TanoviceanUjVol. I.

31

— 482

„Este adevărat că în aceste ipoteze nu se poate da aten­ tatorului meritul desistării; dar este adevărat pe de altă parte că, în f a p t , el nu a comis actele u lte r io a r e , graţie cărora zisa executare ar fi putut să fie mai larg prelungită şi perfecţio­ nată. Ar fi dar contra adevărului faptei a-1 judeca vinovat de aceste acte u lte r io a r e pe care nu le-a comis, şi prin urmare de chiar consumarea infracţiunei. „Acum, de l’am pedepsi pentru un fapt al cărui a u to r în realitate nu este, ar fi oare, privind n a tu r a actului însuşi, un lucru conform dreptăţii şi raţiunei ? „Să presupunem că el a v o i t aceste acte ulterioare; dar e în d e s tu l aceasta pentru a-1 supune la o d r e a p tă pedeapsă : Şi cu atât mai mult poate fi aceasta îndestul, când era în im p o s ib ilita te a-şi executa voinţa ? (27). „Cu acest argument' nu se stabileşte oare dreptul de a pedepsi simpla cugetare şi simpla voinţă ? (28). Raţionamentul lui Romagnosi e greşit, pentrucă altceva este s in g u r a c u g e ta r e ori s in g u r a v o in ţă , şi altceva este cer­ carea de a pune în executare cugetarea şi voinţa ; paguba este cu mult mai mare în cazul din urmă pentru societate, ;ăci dacă încercarea reuşeşte, se produce infracţiunea, iar dacă nu reuşeşte se produce turburarea liniştei societăţii, care, du pă însuşi Romagnosi, este fundamentul dreptului de pedep­ sire al societăţii. Şi această turburare nu rezultă numai din faptele săvârşite, de exemplu loviturile date, ci şi din voinţa pe care o dovedesc aceste lovituri, aceea de a ucide. Prin ur­ mare, trebue a se ţine seamă şi de ce a voit atentatorul. 454 — Astăzi tendinţa generală este spre sistemul subiectiv al parificării pedepsii. Printre cei dintâi care au avut această tendinţă, Lammasch şi Binding, în Germania, au susţinut că trebue să se înlăture orice distincţiune între tentativă, infracţiune neiz­ butită şi aceea izbutită, precum şi distincţiunea relativă la actul neidoneu ; toate trebuesc pedepsite, pentrucă sunt o 27) Aci Rom agnosi face aluziune la teoria infracţiunilor imposibile, de care viom vorbi la sfârşitul teoriei tentativei. 28) R o m a g n o si: Genesi, pargr. 761 şi 762, p. 97, ed. Palermo, 1844. In paragr. 763 şi 764. R om agnosi discută aceeaşi chestiune cu alte argum ente: în cel din urmă din acestea sub raportul utilităţii si ibidetn, p. 454 sub titlul: Progetto di codice penale pel regno d’ltalia.

—

483

-

transgresiune a normei (29). Această părere a fost admisă şi de profesorul Seuffert şi Adunarea naţională a Un. Intern, de drept penal din Brema ţinută în 1902 (30). In Belgia, d. Thiry a susţinut de asemeni sistemul su­ biectiv. „Bacă e vorba de tentativă terminată — zice dânsul— călcarea legii a fost în întregime consumată în ceeace pri­ veşte pe agent; dacă e vorba de o tentativă neterminată, vio­ larea întreagă n’a fost împedecată decât printr’un eveniment fortuit, o întâmplare fericită, şi, trebue să mărturisim că, po­ sibilitatea căinţei, de care vorbeşte Bertauld făcând aluziune la această ipoteză, e aşa de slabă, încât e puţin raţional în realitatea faptelor de a ţine seama de această posibilitate, în favoarea infractorului“ (31). Teoria subiectivă a fost admisă şi de şcoală pozitivistă,| în special de d. Garofalo, care susţine că ceeace trebue a se; avea în vedere când se pedepseşte infractorul, este elementul) psihologic (32). G. Tarde aprobă în această privinţă şcoala pozitivistă, şi arată că ea nu se contrazice ţinând seama de elementul; spiritual: „Dacă pedeapsa — zice dânsul — are drept funda- ment interesul social, ea trebue să lovească nu numai crima îndeplinită, care nu interesează decât pe victimă, ori pe fa­ milia sa, ci şi sorgintea psihologică a altor crime posibile în viitor, aceasta chiar într’o mai mare măsură“ (33). 29) Benevole : Op. cit. No. 109. 30) Buletin de l’Un. Tnt. de dr. pén. an. IX, 1902, p. 108. Pentru sistemul subiectiv s’ai* declarat, în Austria, Ianka şi în parte şi Finger. 31) Thiry: Op. cit. No. 231 ; în acelaşi sens Prins: Sc. pén. No. 240, p. 147. 32) Garofalo : Criminologia. 33) G. Tarde : Philisophie pénale. 2-ème, ed., p. 472; Confr. însă şi cele scrise în Archives d'anthr. crim. T. II, No. 7, p. 35—37 sub titlul : „Positi­ visme et pénalité“. Vezi încă în acelaşi sens H. Joly, care arată că, pe când în Franţa aproape toată lumea era contra pacificării şi1critica codul din 1810, au venit învăţaţii străini, care au recunoscut superioritatea acestui cod. In 1901, in Societatea generală a închisorilor, am văzut că Prins, de Liszt, von Hamei, von Mayr, erau cu toţii partizani ai parificării de pedeapsă. Problè­ mes de science criminelle. Paris, 1910, p. 115 şi urm. Garçon : Code pénal, se declară deasemenea partizan al parificării de pedeapsă. Art. 3, No. 135 şi Code pénal norvégien. Paris 1903. Preface p. LXIII. Confr. Garraud : Traité ed. 2-a, I, No. 215.

— 484 —

Vom adăoga în fne, că în congresul Uniunei internatio­ nale de drept penal din Petersburg din Septembrie 11302, sis­ temul subiectiv în privinţa tentativei a fost admis aproape în unanimitate (34). Prin urmare, teoria subiectivă a triumfat în ştiinţă, şi e probabil că în curând va triumfa şi în legist aţinui, care astăzi mai toate, afară de cea franceză, pedepsesc tentativa mai uşor decât infracţiunea izbutită (35). 455 — Vom cita par. 14 Cod. pen. german, care reduce pedeapsa în caz de tentativă la din minimum pedepsei infracţiunei izbutite ; Codul penal olandez reduce 'k parte din maximum pedepsii (acest cod neavând minimum), şi art. 61 Cod. penal italian micşorează pedeapsa cu % până la 2,8 din pedeapsa infracţiunii isbutite. De asemenea Codicele penal al Toscanei, art. 99, şi cel belgian, pedepsesc mai uşor tentativa decât faptul izbutit. In dreptul englez, Seymour Harris ne spune că tentativa e pedepsită mai uşor decât infracţiunea consumată deşi rău­ tatea agentului poate fi aceiaşi (36). 455 ' — Desigur că într’o codificare bazată pe principiile ştiin­ ţei criminale, în care pedeapsa nu ar mai fi proporţionată după gravitatea infracţiunei ci după firea mai mult sau mai puţin periculoasă a infractorului, parificarea tentativei cu infracţiunea consumată ar fi admisibilă, ca o singură restrieţiune inevitabilă şi anume, atunci când lipsesc alte elemente de evaluare a firei infractorului, în nici un caz tertativa nu va putea fi privită ca un indice de periculositate egal cu acela derivat din infracţiunea consumată, fiindcă lipsesc o serie de momente cu oare s’ar fi putut altfel evalua această periculo­ sitate. In adevăr fiecare act, fiecare mişcare, fiecare moment în săvârşirea unei infracţiuni oferă o latură anume a perso­ nalităţii infractorului ; ori atunci când infracţiunea e consu­ mată acest lanţ al elementelor de evaluare fiind complect, se va putea preciza mai uşor firea unui infractor decât atunci când nu vem decât lanţul întrerupt al unei tentative. 34) Vezi şi' cale spuse în capitolul IV, relativ la circumstanţele agra vante posterioare comiterii infracţiunii1. 35) Vezi şi nota manuscrisă delà pag. 36) Seym our H arris : Principii de drept şi de' procedură penală, engleze, trad. Mal. Ed. Bertola. Verona, 1898 p. 11.

— 485 —

Desigur pot interveni elemente extrinseci actului de extrecutul imoral al vieţii infractorului, perversitatea sa noto­ rie, modul său de a se comporta în timpul cercetărilor şi câte alte elemente cari pot evidenţia într’un infractor urmărit pen­ tru tentativă o fire mai periculoasă decât a unui alt infractor care e urmărit pentru o infracţiune similara consumată şi cari, într’un sistem de gradare a pedepsei în raport cu firea pericu­ loasă a infractorului, vor putea atrage o măsură represivă mai puternică pentru primul decât pentru secundul. De asemenea atunci când toate elementele ar arăta pe doi infractori de o egală fire periculoasă, nu ar avea importanţa că unul e învinuit pentru tentativă, şi altul pentru acelaş de­ lict consumat, ci va trebui să fie pedepsiţi la fel fiindcă ins­ piră societăţii acelaş pericol. Dar când alte elemente lipsesc şi nu avem decât elemen­ tele decurgând din ciroonstanţele infracţiunei, desigur că nu putem cataloga cu aceiaşi certitudine natura celui ce a rămas în stare de tentativă faţă de natura celui ce a săvârşit in­ fracţiunea în mod complect. Iată de ce însăşi proectul elaborat în Italia de Enrioo Foiri şi oomisiunea compusă numai din penalişti pozitivişti, în art. 16 dispune că judecătorii vor putea aprecia dacă în caz de tentativă urmează să se aplice o pedeapsă egală ca pentru infracţiunea consumată, sau o pedeapsă mai uşoară. Dacă însă ne raportăm la sistemul actual al tuturor co­ durilor penale, în cari pedeapsa este evaluată în raport cu gravitatea infracţiunei, apoi nj se pare absurd a se mai discuta dacă tentativa trebuie pedepsită mai uşor sau nu. Căci oare nu e absurd şi inadmisibil ca într’un sistem în care pedepsele sunt înscrise în cod după un criteriu o b ie c tiv , adică în raport cu intensitatea turburării aduse ordinei juridice, imputabilitatea să se evalueze în mod s u b ie c tiv numai după intenţiunea infractorului I Desigur că o atare soluţiune nu poate fi primită şi de aceia faţă cu sistemul legei actuale putem spune că toţi penaliştii sunt contra panificării (a). a) Sunt contra panificării : V. Mauzini, Trattato, voi. II, p. 394; B. A lin iem , Diritto penale, I, p. 381; Eg, Flórian, Dei reati e delle pene, p. 279; En. Altavilla, Lineamenti delle parte generale di uii codice criminale, în Riv. de dir. e pr. pen. 1920. p. 110; / . A. Roux, Cours, p. 81.

—

486

—

455 a — Codul penal austriac (în vigoare în Bucovina) dispune (par. 8) că tentativa unei infracţiuni se va pedepsi cu aceiaşi pedeapsă, care e prevăzută pentru crimă săvârşită, considerându-se ca circumstanţă atenuantă (conform par. 47 alin. a cod. penal), când faptul a rămas numai tentativă, măsura în oare faptul a rămas depărtat de săvârşirea crimei. Conform dinspoziţiunei din par. 239 cod. pen. austr. se aplică această normă şi la delicte şi contravenţiuni, întrucât o excepţiune, în cazuri speciale, nu este prevăzută prin lege sau mi decurge din natura specială a infracţiunii. 455 b — Contra codului penal maghiar se pot face aceleaşi obiecţiuni pe care le face în genere obiectivismului. Nepedepsirea tentativei oontravenţiunii şi a delictulu se poate aproba şi din punctul de vedere al subiectivismului, pentru că aceste in­ fracţiuni în genere nu întrupează criminalitatea, propriu. zisă. Deci în legislaţiunile în oare numai fapte însemnate,sunt ca­ lificate delicte, pedepsirea acestora poate fi admisă, pentru ca instanţele judecătoreşti să nu fie sesizate pentru cauze de minimă importanţă şi mai ales pentru ca pedepsele de durată scurtă a căror efecte vătămătoare sunt în deobşte cunoscute, să nu fie sporite. Prin urmare,- chiar dacă admitem că tenta­ tiva dovedeşte aeeiaş grad al culpabilităţii subiective ca şi in­ fracţiunea consumată, nu trebue să dezaprobăm nepedepsi­ rea tentativei oontravenţiunei şi a delictului. Cât priveşte reducerea pedepsei în caz de tentativă de ; crimă sau de delict, ea este de sigur de natură rudimentară, din timpul când răspunderea pentru rezultat (Erfolgshaftung) a fost principiul fundamental al dreptului penal. Obiectiviştii au încercat să argumenteze, pentru atenuarea pe­ depsei în caz de tentativă, invocând şi opiniunea publică pre­ cum şi verdictele juraţilor, care arată că şi poporul este de părare că acela care a comis numai o tentativă, trebuie pe­ depsit mai uşor. Admitem că opiniunea publică este în acest sens, dar această opiniune s’a format în decursul secolelor, sub efectul teoriei şi practicei vechi. Nu se poate însă tăgădui că evoluţia tinde spre subiectivism, ba ce-va mai mult : în­ treaga evoluţie a dreptului penal se poate exprima prin cuvin­ tele : dela obiectivism la subiectivism. în drepturile primitive nu se pedepsea decât pentru re­ zultat, iar pentru rezultat se pedepsea în orice caz, fără a se

— 487

ţine socoteală de culpabilitate. De aceea se pedepseau nebunii, ba chiar şi animalele, dacă se producea vre-un rezultat vă­ tămător (37). Aceasta era epoca răspunderei pentru rezultai (Erfolgshaftung) fără orice mărginire. Se pedepsea, fără ti se ţine socoteală, dacă rezultatul a fost produs cu intenţie, sau numai din nebăgare de seamă (culpă) ,s au printr’un accident (în mod cazual). In această epocă, tentativa nu se pedepsea de loc, nefiird nici un rezultat. Mai târziu, după introducerea judecării infracţiunilor prin judecătorii Statului, s’a recunoscut că infracţiunile co­ mise fără voinţă sau cu voinţă anormală trebuesc considerate altfel decât celelalte. Se naşte o gradaţie : a) fapte săvârşite fără voinţă (cazmale), care nu se pedepsesc; b) fapte săvâr­ şite cu voinţă fără liberul arbitru (nebunie, beţie), care d e o b ic e iu nu se pedepsesc (multe excepţii pentru beţie) ; 3) fap­ te săvârşite cu liberul arbitru, însă fără intenţie de a produce rezultatul (culpă) ; 4) fapte săvârşite cu liberul arbitru cu intenţia de a produce rezultatul. Cu alte cuvinte, la această epocă a evoluţiei se lua în con­ sideraţie şi elementul intenţional. Prin aceasta în practica ju­ decătorească apare principiul culpabilităţii subiective, şi în­ cepe pedeapsa tentativei. Este uşor de înţeles, că agentul nu putea să rămâie nepedepsit, când dódul se putea constata tot aşa ca şi manifestarea lui prin acţiune. Faptul, că acţiunea a rămas fără efect, nu atinge culpabilitatea agentului; nici faptul că acţiunea, pe care agentul o credea suficientă spre a produce efectul intenţionat, nu era bine calculată. Dolul este acelaşi, ca şi când rezultatul s’ar fi produs, prin urmare şi culpabilitatea subiectivă este aceiaşi ; Insă principiul vechiu al responsabilităţii pentru rezul­ tat a împedeoat mult timp şi împedecă chiar şi astăzi desvoltarea deplină a doctrinei tentativei. Chiar şi în codicele mo­ derne vedem aceste urme ale principiului vechiu : 37) Exemple: Post, Grundriss, II 219. După codul din Araam, nebunul care omoară două persoane, va fi strangulat. După dreptul vechi japonez, nebunul care omoară un om, poate fi pedepsit cu moartea. Vezi amănuntele evoluţiei la T issot, Droit pénal. Tanovieeanu (406) greşeşte aifirmând că din cele mai vechi timpuri s’a recunoscut că nebunul nu poate fi pedepsit. Vezi, de altfel, şi condica A. Dondci, care numai reduce pedeapsa pt. nebuni.

—

488

a) când intenţia era îndreptată spre un rezultat mai pu­ ţin însemnat, legea nu pedepseşte de loc tentativa ; b) tentativa se pedepseşte mai uşor decât fapta săvâr­ şită, deşi culpabilitatea este aceiaşi ; c) tentativa nu se pedepseşte de loc, când împrejurările sunt astfel, încât producerea rezultatului era imposibilă, deşi agentul avea intenţia de a-1 produce. Toate acestea constituie un amestec ciudat a două prin­ cipii contrare. Acest contrast îl vedem chiar la definiţiunea legală a tentativei, care provine din legislaţia franceză şi a fost, timp de un secol, obiectul admiraţiunii tuturor pemaliştilor : „Toute tentative de crime qui aura été manifestée par un c o m m e n c e m e n t d ’e x é c u tio n “ (în legea cea veche : „tonte tentative de crime qui aura été manifestée par des actes ex­ térieurs et suivie d’un c o m m e n c e m e n t d ’e x é c u tio n “ ). In sensul acestei definiţiuni (cod. pen. român : „orice în­ ceput de execuţiune a crimei“ ; cod. pen. ung. : „fapta prin care executarea crimei s’a început“), tentativa există numai, când executarea crimei s’a început. Ce este executarea cri­ mei f Săvârşirea acţiunei, care este exprimată de verbul definiţiunei legale. Spre exemplu : acela care va l u a ... un lu­ cru... al altuia... săvârşeşte un furt“. Verbul este: v a lua. Executarea este deci acţiunea prin care lu ă m lucrul, iar când trebuie un început al executării, el trebuie să fie un început al lu ă r ii, etc. Din aceasta rezultă că pungaşul, oare bagă mâna în bu­ zunarul altuia, dar nu găseşte bani, nu se poate pedepsi, căci n’a început lu a re a . Nu se poate pedepsi omul, care pregătise totul pentru a-şi otrăvi soţia, dar în ultimul m o m e n t, când voieşte să-i dea otrava, din întâmplare schimbă paharul cu otravă cu un pahar cu apă. Simţul sănătos al judecătorilor n’a admis astfel de soluţiuni. Judecătorii au început să pedep­ sească şi în astfel de cazuri. Insă nu puteau ajunge, ca mo­ tivarea sentinţei să se armonizeze cu legea. Scriitorii cari vreau să aducă armonie între cuvântul legii şi interesele apărării sociale se sbat într’o cazuistică fără sfârşit, necute­ zând să mărturisească, că definiţiunea legală este înve­ chită 38). 28) Tanoviceanu, (Cours I 239-257) vede punctul esenţ;al în diferenţa dintre actele de preparare şi de executare şi vrea să aplaneze, printr’o

— 489 —

Infracţiunile săvârşite dar neizbutite 456 — Exista o strânsă legătură între infracţiunile săvârşite dar neizbutite şi între tentative, ba chiar, la prima vedere ele se pot confunda. Legiuitorul însuşi tratează împreună aceste două materii în art. 38 şi 39 Cod. penal (2). In proectul codului nostru penai, în ambele cazuri era aceeaşi pedeapsă (Vezi nota delà Nio. 462). Care este însă deosebirea între tentativă şi infracţiu­ nea săvârşită dar neizbutită? Am văzut, că tentaţiva_este_un începui-de executarera v T if r a e .t.iiT n e i e.iirma.t d e împrejurări independente de voinţa autorului: infracţiunea neizbutita sau imperfectă esle~ex6~ «cutarea integrală a infracţiunei, însă o executare, care nu a deslegare magistrală a unor cazuri, contrazicerea ce există între obiec­ tivism şi mintea sănătoasă. Deşi expunerile lui sunt foarte pătrunzătoare, nu poate să ajungă la o soluţiune justă, căci greşala originară este în definiţiunea legală, pe care o menţine şi el. Foarte ju st: Prof. T eodor eseu (Curs. 146) care arată, că greşala vine din concepţia obiectivă a şpoalei clasice „care se uită Ia faptei şi nu anali­ zează pe om. Şcoala pozitivistă vede pericolul şi îl pedepseşte, indepen­ dent de fapt, căci utilitatea specială se întreabă, dacă faptul e sau nu periculos“. In Germania subiectivismul a triumfat mai ales sub influenţa vestitului procuror (mai târziu judecător) şi scriitor Buri. Cearta s’a început cu chestiunea mijloacelor. Teoria obiectivă spune'a, că agentul nu poate fi pedepsit când mijlocul întrebuinţat nu .era apt l a , comiterea crimei, căci cu un mijloc, care nu se potriveşte la săvârşirea unei crime, nu putem să Începem executarea ei. Buri, procuror din Darmstadt, a fundat 0' teorie nouă, pe care însuşi C arrara a cunoscut-o, fără a o critica (Rrogr. I. i60 !) El arată că tentativa este bazată pe părerea greşită a agentului că acţiunea va fi suficientă pentru a produce rezultatul, ea este o înfăpturire a intenţiei criminale tot aşa ca şi fapta săvârşită. Reichsgerioht-ul german a acceptat această teoirie şi cu vestita deriziune a secţunitor unite din 24 M ai 1880 a proclamat punibilitatea tentativei neapte. In literatură opiniu:nea dominantă este concepţia obiectivă ţBaumgarten, Bindding, Merkel, P ost, etc.). Vezi Liszt paragr. 47. Jurisprudenţa şi literatura franceză şi maghiară sunt obiectiviste. In Austria subiectivismul este bine reprezentat ,în literatură (Gleispach, etc.). 2) Identice drspoziţiuni cu codicele nostru penal se găsesc în codicele penal al Piemontului din 1859, care, de asemeni, face o distincţiune între ten­ tativă, .infracţiunea cercată dar neizbutită şi infracţiunea izbutită. ConfT. art, 96—101.

— 490 —

produs efectul dorit. Cu alte cuvinte,

t e n ta tiv a e s te o e x e ­ c u ta r e p a r ţia lă ca re n u ş i-a p r o d u s e fe c tu l, ia r in f r a c ţiu n e a s ă v â r ş i t ă d a r n e iz b u tită e s te o e x e c u ta r e to ta lă r ă m a s ă f ă r ă e fe c t.

Ambele acestei noţiuni juridice au comune voinţa deltetoasă şi actele externe de executare, care vădesc acea voinţă, şi în fine neizbutirea în scopul dorit, însă tentativa este o executare parţială, pe când infracţiunea săvârşită dar neizbu tită este o executare totală a actelor care constituesc infrac­ ţiunea. Să dăm un exemplu pentru a înţelege mai bine deose­ birea. Primus voeşte să otrăvească pe Secundus şi-i prezintă otrava, însă Secundus, înştiinţat la timp, nu o ia; aci avem o tentativă de infracţiune. Din contră, dacă presupunem că otrava a fost luată de Secundus, însă, ori simţind efectul ei. a luat un antidot şi a scăpat de moarte, ori din cauza consti tuţiunii sale puternice otrava a fost neîndestulătoare ca să-l omoare; în acest caz avem o infracţiune săvârşită dar neiz­ butită (3). De asemeni, dacă Primus, în momentul, când voeşte sa descarce puşca asupra lui Secundus, este împiedecat de Terţius, există o tentativă; dacă însă după ce a tras cu puşca, Secundus scapă din cauză că nu a fost nemerit, ori fiindcă avea o cămaşe de fier oare l’a apărat, fapta lui Primus constitue o infracţiune săvârşită dar neizbutită. Alt exemplu: Dacă Primus, în momentul când voeşte să pună foc e prins şi împiedicat de Secundus, există tentati­ vă de incendiare; dimpotrivă în cazul când focul fiind pus, este stins la timp de o altă persoaneă, ori se stinge singur, avem o infracţiune săvârşită dar neizbutită. 457 — Prin urmare, se poate da infracţiunei neizbutite urmă­ toarea definiţiune: I n f r a c ţiu n e a s ă v â r ş i t ă d a r n e iz b u tită este o e x e c u ta r e d e p lin ă a in f r a c ţiu n e i c a r e n u a p i'o d u s e f e c tu l d o r it d e a u to r . Benevole defineşte infracţiunea neizbutită: „e o in f r a c ­ ţiu n e r ă m a să im p e r f e c tă , p e n tr u că a u to r u l n la i z b u tit a v io 3) Din contră, Garcon crede, că relativ ia crima de otrăvire nu poate să existe infracţiunea săvârşită dar neizbutită. Cod. penail. Art. 3, Nr. 25.

— 491 — la d r e p tu l, d in c a u za u n u i o b s ta c o l s u p r a v e n it d u p ă ce el s f â r ş is e s e r ia a c te lo r n e c e s a r e la a c e a s tă f a p t ă u (4).

4 5 7 1 — Am spus în altă parte (3702), că întreg şirul de acte cari alcătuesc faza executiunei unei infracţiuni, până în momentul consumării sale, ia numele de i t e r c r im in is . Când infractorul este oprit de cauze independente de voinţa lui în acest iter criminis, avem acea modalitate a infracţiunii numită te n ta ­ tiv ă . Dacă infractorul nu a fost oprit, ci a străbătut întreg acest iter criminis, dar din cauze iarăşi independente de voin­ ţa sa infracţiunea nu s’a consumat aşa cum o voise el, vom avea o altă modalitate a infracţiunii şi anume in f r a c ţiu n e a s ă v â r ş i t ă d a r n e iz b u tită .

4 5 7

Aşa dar tentativa, ca şi infracţiunea săvârşită dar neiz­ butită, nu alcătuesc nişte infracţiuni noui. nici nu simt nişte cauze de diminuarea pedepsii, cum au susţinut unii autori, ci ele oonstituesc modalităţi ale aceleaşi infracţiuni. Infracţiunea săvârşită dar neizbutită presupune deci că infractarul a făcut tot ceeace, în raport cu modul în care a conceput şi a înţeles să execute el infracţiunea, era nece­ sar pentru a obţine rezultatul urmărit, însă din circumstanţe independente de voinţa sa acel rezultat nu a avut loc. 2 — Modalitatea infracţiunei săvârşite dar neizbutite nu poate fi concepută în anumite infracţiuni, cari prin natura lor o exclud. 1) Astfel ea nu poate exista în in f r a c ţn m ile fo r m a le (vezi Nr. 372s) fiindcă aceste infracţiuni se consumă prin în­ săşi executarea lor, independent dacă s’a produs sau nu re­ zultatul urmărit. Consumarea lor nefiind deci condiţionată de un rezultat, aşa cum este în in f r a c ţiu n ile m a te r ia le , nu poate fi desigur posibilă neizbutirea. 2) Infracţiunea săvârşită dar neizbutită nu e posibilă de asemenea în infracţiunile de executare promptă — qui unico aotu perfieiuntur (vezi Nr. 372 *). Aceste infracţiuni ne a4) B e n e v o le : II tentativo Nr. 102. R o m a g n o si dă o altă definiţiune mai lungă: „executarea raţionată şi liberă a unui act fizic extern simplu ori ■complex din care de ordinar decurge un efect vătămător altuia, împinsă pe cât se poate la extrem şi în care accidentul, sau întâmplarea, împedică pe in­ fractor să obţină acest efect, fi'nd chiar lipsită din întâmplare de acest efect vătămător“. Genesi del dirittto penale par. 694. i(ed. Palermo 1844, p. 89).

— 492 —

vând i t e r c r im in is , nu admit nici modalităţile unei exeouitiunei incomplecte sau neizbutite. 3) Infracţunea neizbutită nu poate avea loc deasemenea în infracţiunile de culpă; în aceste infracţiuni lipsind intemţiunea cu privire la rezultat, nu se. poate spune că nu s’a iz­ butit acest rezultat din moment ce el nu era în intonţiunea infractorului. 4) In fine, infracţiunea săvârşită dar neizbutită nu poate fi concepută în infracţiunile de omisiune pură. 458 — Teoria infrs^iunlîor săvârşite dar neizbutite nu e ve­ che ; Bomagnosi se pare că e cel dintâi care a formulat dife­ renţa între tentativa simplă şi infracţiunea săvârşită dar neizbutită. După dânsul tentativa este o executare incomplectă a infracţiunei în desăvârşirea căreia nu se ştie dacă infractorul ar fi persistat, pe când infracţiunea săvârşită dar neizbutită, e subiectiv consumată de infractor şi într’ânsa agentul a parcurs toată calea crimei, a lin ă e s t c r im e n o.liud e s t c o n a tu s —zicea Alciat: h ic in in tin e r e , illu d in m e ta e s t (5). Bomagnosi numeşte infracţiunea neizbutită d e litto f r u s ­ trate)) şi e de părere că trebueşte asemuită cu complecta exe­ cutare a infracţiunei. „Fortuitul (întâmplarea) nu poate face pe cineva culpabil, adică autor al unui fapt vătămător, nici să-i mărească culpabilitatea; pentru acelaşi motiv, e evident că nu poate nici să-l apere, nici să-i micşoreze culpabilitatea-,, când el a împins actele sale, până unde ele obişnuesc ca tot­ deauna să producă efecte periculoase (6 ). 459 — Astăzi concepţiunea juridică a infracţiunilor săvârşite dar neizbutite este admisă mai de toată lumea; Geyer însă a combătut-o, spunând că e subtilă şi dă naşteri la dificultăţi de aplicare (7). Oarrara laudă codicele penal german că n’a primit-o (8 ); aceasta însă n’a împiedecat codicele penal italian să o menţină în art. 62.5678 5) Romagnosi: o p . c it. p a r . 665 p a r . 679— 694. c o n fr. c it. II, 76. 6) 7)

Romagnosi: G eyer: L a

Moliner-Vidai:

op..

O p . c it e d . P a l e r m o p a r . 6 8 8 ; şi e d it. M ila n o 1841, p. 211'.. le g is la z io n e

p e n a le

in

G e rm a n ia

n e g ii

anni

1876-1877,.

in R i v is ta p e n a l e IX , p. 7 ş i 8. 8) C o d p e n .g e r m . t r a d , d e

Ellero, p. 12.

Gualtierotti

şi a lţii, cu n o te d e

Carrara

şi

— 493 —

459

— Codul austriac u’a primit conceptiuuea juridică a in­ fracţiunilor săvârşite dar neizbutite. De asemenea n’a acoeptat-o nici anteproectul austriac din 1913, ş.i nici anteproectul german din 1919. 4 5 9 1 — Astăzi din potrivă asistăm la o mişcare în sens contrar, căci mai toţi penaliştii critică şi consideră ca neştiinţifică distincţiunea între infracţiunile neizbutite şi cele izbutite (a). Există însă o profundă deosebire de vederi între penalişti în privinţa tratamentului ce ar trebui să se dea infrac­ ţiunilor neizbutite atunci când oonoepţiunea lor ar fi înlătu­ rată din lege. După unii autori, infracţiunea neizbutită ar trebui să in­ tre în categoria tentativei, fiindcă singurele modalităţi reale în săvârşirea unei infracţiuni nu pot fi decât două: tentativă şi consumare. Tot ce nu corespunde conceptului infracţiunii consumate nu poate fi decât tentativă. Eămâne deci jude­ cătorilor latitudinea de a proporţionu, între maximul şi mini­ mul pedepsei, sancţiunea ce are a se aplică în practică infrac­ torului care a înaintat mai mult în această cale a tentativei apropiindu-se de momentul consumării. Cu chipul acesta, spun susţinătorii acestei păreri, ar dispare toate acele dificultăţi de care ne lovim astăzi pentru a distinge, în unele cazuri, tentativa de infracţiunea neizbutită (b). Alţi autori însă, socotesc că infracţiunile neizbutite trebue să fie înlăturate din lege ca o modalitate distinctă, însă vor fi asimilate cu infracţiunile izbutite, deoarece, ca şi în aces­ tea din urmă, infractorul a făcut tot ceeace era necesar rea­ lizării voinţei sale criminale, a perzistat până la ultimul act, şi-a revelat firea periculoasă în aeelaş grad ca şi infractorul care ar fi izbutit. In infracţiunile neizbutite nn mai poate fi îndoiala care e la tentativă, asupra posibilităţii de dezistare, a ) V.

rofalo,

Munzini,

T r a t t a t o , II, p .395;

G rim in 'ö lo g ia , 3 3 8 ;

C. Civoli,

Alimena,

D ir i tt o p e n a le , I, p . 3 8 3 ;

T r a t t a t o , I, p . 5 7 0 ;

Antolisei,

Ga-

O sse r-

v a z io n i c r it i e h e s u l c o n c e tt o d e l d e litto m a n c a t o , in R iv . di d ir. e p r o c . p e n .

Ottorino Vanini, L a d o t t r i n a d e l d e li t to m a n c a t o , i n R iv . P e n a le , En. Altavillu, L in ia m e n ti, in R iv . d i d i r . e p r o c . p e n . X I. p. Binding, G r u n d r i s s , p. 139; Schütze, L e h r b u c h , p . 139; Baumgarten,

V III. p . 145;

X C V II, p. 5 1 2 ; Ill;

D ie L e h r e v o m V e r s u c h e d e s V e r b r e c h e n s , p . 141. b ) In a c e s t s e n s : 384;

J. A. Roux,

Ottorino Vannini o p . s i lo c. c S t; Alimena, Ortolan, E le m e n t ^ I. N t . 995.

C c u r s , p. 83;

op. d t. p.

— 494 —

nu se mai poate spune că infractorul mai avea timp să se deziste şi deci e greu a se şti dacă avea să continue sau nu, fiindcă în aceste infracţiuni autorul a mers până la ultimul act. Aşa dar intentiuinea sa este perfect şi complect stabilită, ea are aceiaşi intensitate ca şi la infracţiunea izbutită şi deci reacţiunea represivă trebuie să intervină în aceeaş măsură. Suntem de acord să recunoaştem că sub raportul crimino­ logie, infracţiunea neizbutită este identică cu cea izbutită, ambele revelând în aceiaş măsură şi cu aceiaş număr de ele­ mente natura criminalităţii infractorului, natură contra că­ reia ar trebui să intervină represiunea. Deosebirea care se face în legiuirile actuale între infrac­ ţiunile neizbutite şi cele izbutite, este o pură construcţiune ju­ ridică, fără valoare criminologică, dar totuşi firească şi logi­ că într’un sistem represiv elaborat pe gradul de vioiaţiune adus ordinei juridice în mod obiectiv, iar nu pe temerea pe care o inspiră natura periculoasă a infractorului în mod su­ biectiv. Astfel fiind, ne pronunţăm contra infracţiunilor neizbu­ tite intr’un sistem represiv bazat pe noile pricipii ale ştiinţei criminale şi suntem pentru asimilarea lor cu infracţiunile iz­ butite ; dar găsim şi raţional şi necesar a se menţine această distincţiune în sistemul actual, unde legiuitorul drămuind pe­ depsele, a avut în vedere — chiar atunci când a fixat un ma­ xim şi un minim — gravitatea violaţiunii legii prin rezulta­ tul faptei. Va fi greu a convinge pe cineva că merită aceiaş pedeapsă — în acest sistem bazat pe rezultatul faptelor omeneşti — infractorul care a asasinat iar victima sa a murit, ca şi un alt infractor care a făcut şi el aceiaş fapt, dar victima sa a scăpat şi se prezintă teafără ia proces. Iată de ce, în ţările unde nu există sancţiuni deosebite pentru infracţiunile neizbutite, se cere introducerea acestei distincţiuni (c) şi iată iarăşi de ce mai toate proectele de noul codice penale care s’au menţinut la principiile legislaţiunilor în vigoare, au făcut loc infracţiunilor neizbutite în cadrul dispoziţiunilor lor.

c) / .

A. Roux,

C o u r s , p. 84.

495 —

460 —

Uneori însă, este adevărat, că e greu a deosebi tentativa de infracţiunea săvârşită dar neizbutită. De exemplu: Tiţius descarcă puşca asupra lui Mevius, dar nu-1 ucide, fiindcă Mevius are o cămaşă metalică. Car­ rara crede că acest fapt constitue o infracţiune neizbutită în cazul când agentul nu cunoaşte împiedecarea, deoarece lipsa de efect este datorită întâmplării, şi o tentativă în cazul când ştia de această împiedicare, căci atunci fapta nu mai are caracter neprevăzut. D. Benevole îl combate, şi cred cu drept cuvânt, arătând, că, dacă cineva, voind să otrăvească o persoană îi dă o doză insuficientă de otravă, toţi, fără a se preocupa de ideea infractorului, admit că aci e o infrac­ ţiune neizbutită ; de ce ne-am preocupa de această idee în cazul arătat de Carrara ? (9). Relativ la infracţiunile săvârşite dar neizbutite vom examina două chestiuni identice cu cele examinate la tenta­ tivă. 1 ) Condiţiumile de existenţă ale infracţiunii săvârşite dar neizbutite; 2) Pedeapsa infracţiunilor săvârşite dar neiz­ butite.

1) Condiţiunile de existenţă ale infracţiunilor săvârşite dar neizbutite f

461 —

In mare parte aceste condiţiuni simt aceleaşi ca şi pen­ tru existenţa tentativei, căci, infracţiunea săvârşită dar ne­ izbutită este tot o tentativă, însă mai gravă, din pricină că s’au desăvârşit toate actele de executare. De aceea explicaţiunile noastre vor fi mult mai scurte, referindu-ne la cele date când am vorbit de tentativă. Condiţiunile simt în număr de cinci :9

9) B e n e v o le ; II Tentativo, No. 104; vezi şi alte cazuri îndoioase la N_ rele 117-188. Vezi încă, relativ la infracţiunile săvârşite dar niezbutite, M ajno, Commento, care spune că: 1) Inidoneitatea, chiar relativă, exclude infrac­ ţiunea săvârş:tă dar neizbutită, nu exclude însă tentativa (art. 62 Nr. 300 şi ed. 2-a No. 314). Despre diferenţa cu infracţiunile reparate, vezi G arçon, op. o it art. 3, N-rele 26—30; 2) Nu e posibilă infracţiunea săvârşită dar ne­ izbutită decât la infractunile materiale, nu la cele formale, cum este calom­ nia care nu aşteaptă un anume rezultat. De asemenea la furt nu poate fi in­ fracţiune săvârşită dar neizbutită. După M a in o (Art. 62. Nr. 302 şi ed. 2-a Nr. 317); 3) La infracţiunile săvârşite dar neisbutite desistarea nu e posibilă (Ibidem Nr. 303 şi ed. 2-a Nr. 317).

— 496 —

A) Trebue să existe acte de executare, căci infracţiunea săvârşită dar neizbutită e tot un gen de tentativă, şi, ia ten­ tativă am văzut că trebuesc acte de executare, iar nu de pre­ parare. B) Executarea trebue să fie integrală; altmintrelea fapta constitue o tentativă. Aceasta e marea deosebire dintre ten­ tativă şi infracţiunea săvârşită dar neizbutită. Din această condiţiune rezultă implicit că nu mai poate fi vorba, la infrac­ ţiunea săvârşită de curmarea prin împrejurări independente de voinţa autorului. Această condiţiune, precum şi discuţiunea dacă infractorul s’a oprit singur, ori a fost oprit de altă persoană, atât de importantă în materia tentativei, lipseşte cu desăvârşire când e vorba de o infracţiune săvârşită dar neizbutită, deoarece aci perpetrarea actelor de executare fiind integrală, nu se poate pune chestiunea dacă infractorul s’a oprit singur sau a fost împiedecat de o împrejurare inde­ pendentă de voinţa sa (1 0 ). C) Să existe intenţiune. Legea nu cere exprgs această condiţiune, însă este în afară din orice îndoială că ea este in­ dispensabilă, căci dacă legea o cere pentru tentativă, pe care o pedepseşte mai uşor, cu atât mai mult ea trebue să existe la infracţiunile săvârşite dar neizbutite, care sunt pedepsite mai grav. Dealtmintreloa, infracţiunea săvârşită dar neiz­ butită nu e decât tot o speţă de tentativă şi pentru tentativă se cere, după cum am văzut, intenţiune din partea agentului infracţiunei. In fine chiar cuvântul i z b u t i t implică necesita­ tea intenţiunei, fiindcă este evident că nu poate să fie vorba de neizbutire la o faptă neintenţionată. Nu se poate zice, de exemplu că Primus n’a izbutit să săvârşească un omor prin imprudenţă. D) Trebue ca să fie vorba de o crimă sau delict: arti-10 10)

In a c e s t s e n s

Iţossi:

L iv r e II, c h . 29.

Garçon

s u s ţi n e c o n t r a r i u l c ă

s e p o a te c o n c e p e d e z i s t a v e a şi I a o in f r a c ţiu n e s ă v â r ş i t ă d a r n e iz b u t it ă , şi d ă c a e x e m p lu u n in d iv i d c a r e t a e o s c â n d u r ă p e c a r e o p e r s o a n ă a r e o b ic e i s ă m e a r g ă ş i c a r e în u r m ă , c ă i n d u - s e , îm p ie d ic ă v i c t i m a d e a m e r g e p e a c e a s c â n d u ră , C o d e

p é n a l,

a rt.

3, N o . 93. E x e m p lu l e r ă u

a le s :

în a s e ­

m e n e a c a z e t o t a t â t d e p u ţ in ă i n f r a c ţi u n e s ă v â r ş i t ă d a r n e iz b u t it ă , c â t a r fi d a c ă u n o m p r e p a r ă e x p lo s iv u l s a u o t r a v a şi a p o i Ie d i s t r u g e . In re a lita te lu c ru s ă v â rş it:

e

im p o s ib il d e a c o n c e p e

e q u a d r a t u r a c e rc u lu i.

întrerupere

s a u d e z i s t a r e la u n

— 497 —

colele 38 şi 39, Ciad. penal, nu vorbesc de tentativa de eontravenţiune, sau de eontravenţiunea săvârşită şi neizbutită. E) Trebue ca infractorul să nu-şi fi ajuns scopul, căci numai atunci poate fi vorba de o infracţiune săvârşită dar neizbutită. Aceasta e marea asemănare dintre infracţiunea neizbutită şi tentativă, care a făcut ca mult timp să se con­ funde aceste două noţiuni juridice. In adevăr, odată ce începe seria actelor de executare se pot ivi două cazuri: 1) Persoana rău.intenţinată izbuteşte în scopul său şi comite infracţiunea; 2) Nu izbuteşte, şi, în acest caz ipoteza se subdivide: a ) Dacă nu reuşeşte fiindcă este întrerupt prin împrejurări independente de voinţa in­ fractorului, fapta constitue o tentativă; b ) Dacă nu izbuteşte fiindcă deşi execută totul, întâmplarea îi este protivnică şi împiedecă comiterea infracţiunei, fapta lui constitue o in­ fracţiune săvârşită dar neizbutită. 461 1 — Pentru a exista infracţiunea săvârşită dar neizbutită, nu este nevoie ca infractorul să fi executat toate actele conceptibile sau toate actele ce ar ţi putut executa pentru a iz­ buti, ci este suficient ca el să fi executat acte cari fără in­ tervenţia unor împrejurări independente de voinţa lui, ar fi putut conduce la producerea rezultatului urmărit. Astfel, un infractor care trage două focuiă de revolver asupra unei persoane, nu se poate spune, în cazul când acea­ stă persoană a scăpat datorită îngrijirilor medicale, că a să­ vârşit numai o tentativă, iar nu o infracţiune neizbutită, pe motivul că in revolver mai erau încă patru gloanţe de care infractorul ar fi putut uza pentru a-şi asigura rezultatul fap­ tei sale, şi deci ne făcând uz de ele nu ar fi făcut tot ce era necesar executării infracţiunii. 461 2 — Se va considera că execuţiunea este complectă şi că exis­ tă infracţiune săvârşită dar neizbutită numai atunci când toate actele prin cari s’a complectat execuţiunea aparţin in­ fractorului şi sunt voite de el. Din moment ce complectarea s’a făcut fie de un terţiu fără ştirea infractorului, fie prin intervenţiuinea unor forţe străine lui, nu mai poate fi infrac­ ţiune săvârşită dar neizbutită, ci simplă tentativă. De exemplu: Cineva voind să dea foc unei case, pregă­ teşte cele necesare, pune paie, toarnă gaz, dar în ultimul

— 498 —

moment fie din cauza unui zgomot, fie că uitase chibriturile acasă, pleacă. Intre timp, din întâmplare, trece cineva şi aruncă chi­ britul cu care-şi aprinsese ţigara tocmai în locul unde erau aşezate substanţele incendiare. Se dă alarma şi focul e stins. Vom avea în acest caz o infracţiune neizbutită sau numai tentativă? Este tentativă, fiindcă nu infractorul a complec­ tat, seria actelor necesare pentru consumarea infracţiunei, ci o forţă străină lui a desăvârşit această executare. 461 :1 — Pentru ca execuţiunea să poată fi socotită complectă, nu este suficient ca infractorul să o fi crezut ca atare, ci cată ca în mod obiectiv ea să fie, în realitate, complectă. Ast­ fel, un infractor care ar voi să arunce în aer un depozit, se duce şi pune o bombă în apropierea acelui depozit, dar plea­ că fără a aprinde fitilul, în credinţa greşită că bomba va ex ploda dela sine. Aşa dar infractorul crede că a făcut tot ce era necesar şi că execuţiunea e complectă. De fapt însă —o biectiv — ea nu este complectă, şi nu se poate imputa auto­ rului de cât o simplă tentativă, iar nu o infracţiune neizbu­ tită. 461 — Pentru ca să existe infracţiune n e iz b u tită , trebuc ca pro­ ducerea rezultatului ilicit să nu fie împiedicată printr’o îm­ prejurare voită de infractor, ci această împrejurare să fie străină infractorului. Dacă cineva, voind să cmoare pe o altă persoană, o arun­ că într’un fluviu, însă imediat sare şi o salvează, nu mai poate fi vorba de infracţiune săvârşită dar neizbutită," ci cel mult de o tentativă, fiindcă infractorul nu a mai făcut tot ceeace era necesar pentru ca execuţiunea să fie complectă şi desigur, pentru ca să fi fost execuţiunea complectă, el tre­ buia să se abţină de a veni în ajutorul victimei. Acelaş lucru vom spune de cel care administrează sin­ gur antidotul'victimei pe care a otrăvit-o. (In codul francez otrăvirea e considerată ca fiind consumată chiar dacă nu a produs efect). Foarte mulţi autori compară această activitate din partea infractorului pentru anihilarea, consecinţelor actului său ( r a v v e d im e n to a ttu o s o ) cu dezistarea şi cred că ea poate fi o cauză de scuză (a); alţii propun o pedeapsă mai uşoară (b). a) In acest sens: O . V annini} Desistenza volontaria e rawedimento aituoso, Codice penale, XII, p. 153.

—

499

—

461 5 — Chestiunea de a se şti dacă infractorul a executat tot

ceeace era necesar săvârşirei infracţiunei, este o chestiune de fapt, care scapă de sub controlul Curţii de casaţie. In schimb însă, calificarea dată faptelor constatate de instanţele de . fond, dacă ele constituesc o tentativă sau o infracţiune să­ vârşită dar neizbutită, este o chestiune de drept, care va , cădea sub controlul supremei instanţe (a). 461 — Dacă după comiterea unei infracţiuni săvârşite dar ne­ izbutite, infractorul repetă acţiunea sa criminală, ne găsim în faţa unei noui infracţiuni cu totul distinctă de cea dintâi, fiindcă o nouă rezoluţiune criminală a trebuit să intervină în mintea infractorului şi o nouă execuţiune a fost reînce­ pută de el. 2) Pedeapsa infracţiunei săvârşite dar neizbutite Şi în privinţa infracţiunei săvârşite dar neizbutte, trebue să distingem, cu legiuitorul, crima de delict. A ) C r im a s ă v â r ş i t ă d a r n e iz b u tită . 462 — Art. 38 zice: „Crima săvârşită dar neizbutită, se va pe­ depsi cu minimum pedepsei ce s’ar fi cuvenit de s’ar fi exe­ cutat crima“ (11). Prin cuvintele e x e c u ta t c r im a , legiuitorul a înţeles de sigur, atât în acest aliniat cât şi în cel precedent, în care e vorba de tentativă, realizarea scopului urmărit de infractor, Ç o n trà : V .

Manzini,

T r a t t a t o , II, p . 3 9 0 ;

R. Garraud,

C o d u l g e r m a n î n p a r . 46 p r e v e d e n e p e d e p s i r e a în a in te d e a

fi f o s t d e s c o p e r i t a r e p a r a t c o n s e c i n ţe l e

E. Altavilla,

b)

T r a i t é , I, p . 505,

i n f r a c to r u l u i c a r e m a i f a p te i s a l e .

L in ia m e n ti, în R iv . d i d i r . e i p r o c . p e n . X I, N r . 3, p. 112;

în a c e s t s e n s a r t . 69 d i n p r o e c t u l d e o c d p e r u v ia n .

Garraud,

a) 11) 1

T r a i t é , e d . III, v o l. 1. p . 531. D e là a c e a s t ă r e g u l ă d e r o g ă m a i m u lte a r ti c o l e c a r e s t a b il e s c o

r e n t ă c u m u lt m a i m a r e

î n t r e i n f r a c ţ i u n e a i z b u t i tă ş i a c e e a n e iz b u t it ă . E x .

a n t. 67, 71, 7 4 , 79 ş i m a i a le s 8 4 , C o d p e n a l , c a r e în c a z d e r e u ş i t ă a a c ţ i u n i s a l e p e d e p s e ş t e c u m u n c a s iln ic ă p e p e r s o a n a c a r e d i s p u n â n d d e f o r ţ a p u b l ic ă o r d o n ă p u n e r e a e i în m i ş c a r e c o n t r a î n r o lă r i i în o ş t i r e , i a r în c a z d e n e r e u ş i t ă c u r e c lu z iu n e a . In s c h im b a r t . 195, C . p e n a l, e s t e in u til în l e g i s î a tn m e a n o a s t r ă . O b s e r v ă m c ă în p ro ie c tu l p r i m i t i v a l c o d u lu i n o s t r u p e n a i n u ., s e d e o s e ­ bea

p e d e a p s a t e n t a t i v e i d e a i n f r a c ţi u n i i s ă v â r ş i t e d a r n e z b u tite .

tiescu

C o rn . a l. c o d . p e n . L u c r . p r e p a r , p. 30.

Al. Cre-

— 500

deoarece altminteri odată ce crima e săvârşită, chiar dacă nu este izbutită, ea este executată. Legiuitorul s’ar fi exprimat însă mai corect dacă ar fi zis: „ d e a r f i i z b u t i t c r im a “ . Care e pedeapsa crimei săvârşite dar neizbutite în caz când fapta se pedepseşte cu munca silnică pe viaţă? Legiui­ torul a prevăzut acest caz în alin. ultim al art. 38: „Când pe­ deapsa va fi munca silnică pe toată viaţa, crima săvârşită dar neizbutită, se va pedepsi cu maximum muncei silnice pe timp mărginit“. Ce se întâmplă în cazurile rare, în care o persoană ar fi condamnată la recluziune pe viaţă? Dacă crima săvârşită de dânsa n’a izbutit ce pedeapsă i se va da ? Credem că, din combinarea art. 38 şi 14, Cod. penal, rezultă că, infractorul va fi pedepsit cu 20 de ani recluziune, iar nu cu maximum recluziunei, care este de 10 ani, fiindcă art. 14 Cod. pen., care prevede recluziunea pentru bătrânii care au trecut 60 de ani, dispune că ei se vor osândi „la re­ cluziune pe aeelaş timp pe care ar fi trebuit a se osândi la munca silnică“. B. Delictul săvârşit dar neizbutit 463 — Art. 39 cod. pen. se mărgineşte şi în ceeace priveşte de­

lictul săvârşit dar neizbutit, să prevadă numai c â n d , iar nu şi cu m , se pedepseşte. Delictul neizbutit se pedepseşte, ca şi tentativa de delict, numai în cazurile prevăzute de lege; vom adăoga că legea, atunci când îl pedepseşte în partea spe­ cială, nu-1 prevede expres, ci-1 cuprinde sub numele generic de cercare, care se referă atât la tentativă, cât şi la delictul săvârşit dar neizbutit: „Furtul sau c e rc a re a d e f u r t , se va p e d e p s i “, ete. Dar care e pedeapsa delictului săvârşit, însă neizbutit? Legiuitorul nu răspunde la această întrebare în partea generală, însă în partea specială se vede că, cercarea de de­ lict, care cuprinde atât tentativa cât şi delictul neizbutit, se pedepseşte la fel cu delictul izbutit. Această soluţiune se im­ pune unui legiuitor care pedepseşte tentativa de delict cu aceeaşi pedeapsă ca şi delictul însuşi, căci delictul săvârşit dar neizbutit e tot o tentativă, însă mai gravă, care s’ar putea ca­ lifica tentativa perfectă.

501

C) C o n tr a v e n ţiu n i. 464 — In fine, în ceeaoe priveşte infracţiunile cele mai mici, numite contravenţiuni, după cum nu există tentativă de contravenţiune, pentru aceleaşi motive nu există nici contraventiune săvârşită dar neizbutită. Trimitem dar la explica ţiunile date la tentativa de contravenţiuni. Critica dispoziţiunilor legii române relative la infracţiunea neizbutită 465 — Legiuitorul nostru continuă să fie neraţional în materia

tentativei. Am văzut că el pedepseşte tentativa de crimă cu o pedeapsă mai uşoară decât crima izbutită. Cu aceeaşi lipsă de logică, el admite pedeapsa mai uşoară, minimum pedepsii, numai când e vorba de crimă săvârşită dar neizbutită, iar când e vorba de delict săvârşit dar neizbu­ tit, permite judecătorului să dea chiar maximum prevăzut de lege pentru delictul izbutit. Care este pedeapsa oe trebue dată infracţiunei săvâr­ şite dar neizbutite? Dacă oarecare discuţiune este posibilă, dacă îndoiala e permisă când e vorba de tentativă propriu zisă, ni se pare absolut cert că tentativa perfectă, adică in­ fracţiunea săvârşită dar neizbutită, trebue pedepsită la fel cu infracţiunea izbutită. Treilhard, partizan al sistemului subiectiv, vorbind de tentativa propriu zisă, susţinea că infractorul a c o m is in fr a c ţiu n e a , a t â t p e c â t î i era c u p u tin ţă (12). Această idee este inexactă poate în ceeace priveşte tentativa, însă este ab­ solut exactă când e vorba de infracţiunea săvârşită, dar neiz­ butită; prin urmare, infractorul nu merită nici o scădere de pedeapsă. Aci nu mai poate fi admisă ideia că, culpabilul poate s’ar fi oprit singur în drumul crimei, care, după cum12 12)

Le

c o u p a b le

a

c o m m is

le

c r im e

a u ta n t

q u ’il

p o u v a it

le

com ­

m e ttre .

Laborde:

Normand: ( D r o i t c r im in e l N o . 183) a t r i Rossi; s u n t î n s ă în e r o a r e , Rossi fiin d p a r t i z a n a l s is te m u lu i o b ie c tiv . D in c o n t r a , Rossi s p u n e c ă e le a u f o s t z is e d e Treilhard, î n s ă c o p ia t e d u p ă Filangieri. Rossi: T r a i t é d e d r o i t p é n a l . L i ­ ( C o u r s N o . 109) şi

b u e s c d in g r e ş a l ă a c e s t e c u v in t e lu i

v r e II. C h . X X IX . T . 11, p . 30 7 , e d . 1 ş i T . II, p . 150, e d . 4 - a .

— 502

am arătat e principalul motiv al micşorării pedepsii tentati­ vei. Este adevărat că infracţiunea nu s’a comis, sau cel puţin nu s’a comis aşa cum voia autorul ei, însă pedeapsa nu se dă q u ia p e c c a v it, s e d u t n e p e c c e tu r , şi individul care n’a reuşit în acţiunea sa culpabilă, inspiră societăţii tot atâta temere, cât şi acela care a reuşit. In cazul cel mai favorabil lui, e suficientă pentru ei scăderea ce i se poate da de judecători prin aplicarea minimului şi a circumstanţelor atenuante. Dacă am fi sub codicele din 1791, care instituia pedepse fixe, poate că sistemul legii noastre s’ar putea susţine, dar în legea noa­ stră e absolut neraţional. 466 — Romagnosi adversar atât de hotărît al pedepsirei tenta­ tivei la fel cu infracţiunea, recunoaşte totuşi că, atunci când e vorba de o infracţiune săvârşită dar neizbutită (delitto frustrato): „nu este nimic care să ne împotrivească a i se da o pedeapsă egală cu aceea a infracţiunei săvârşite“. De aceea critică pe Plafon, care admite o scădere'de pedeapsă şi zice că-i va fi iertat că nu ştie să admire în această părere a lui Platon, un model de înţelepciune legislativă (13) Insă Carmignani se înşeală când afirmă că Romagnosi in Genesi del diritto penale IV, par. 924 ar fi de părere că in­ fracţiunea neizbutită trebue pedepsită la fel cu aceea izbu­ tită, şi când îl combate spunând, că regulele politicei cer pe­ depsirea mai uşoară, deoarece altfel nu ar mai fi speranţă de oăire şi infractorul ştiind că pedeapsa e aceeaşi nu s’ar mai opri de a comite infracţiuni (14) In realitate şi Romag­ nosi are aceleaşi idei ca şi Carmignani, căci după ce recunoa şte cât de drept este sistemul parităţei de pedeapsă pentru in­ fracţiunea săvârşită dar neizbutită, cu infracţiunea izbutită, adaogă îndată următoarele cuvinte prin care susţine aplica rea unei pedepse mai uşoare pentru motive de utilitate: „In­ fractorul poate primi o micşorare numai în vederea unor consideraţiuni de prudenţă e x tr in s e c e (străine) imputaţiunei (15). 13)

Romagnosi:

G e n e s i d e l d i r i t t o p e n a le . P a l e r m o , 1844, N o . 765, p . 97

ş i 98. 14)

Carmignani:

T e o ria

d e lle ileggi d e ll a s i c u r e z z a

n o t a 2 . V e z i n o t a 3. a u t o r i i v e c h i. 15)

Romagnosi

* M., p. 97 fin e şi n o ta 1.

socialle, p a r .

24 4 ,

-

503 —

467 — T. Canonico, deasemenea nu admite pedepsirea tentati­

vei perfecte la fel cu infracţiunea izbutită din cauză că şi în acest caz, ca şi la tentativa propriu zisă, deşi există intenţiune, nu există daune materiale, şi deci temerea e mai mică,: altfel s’ar confunda dreptul cu morala (16). 468 — Partizanii sistemului obiectiv, printre care figurează şi legiuitorul nostru, îl împing aici până la extrem. Simt însă unii care nu merg atât de departe şi, cel puţin pentru ten­ tativa perfectă, admit egalizarea pwtApsplnr Printre aceş­ tia este E. Villey, care, deşi admite o micşorare de pedeapsă în caz de tentativă, nu o admite însă în caz de infracţiune săvârşită dar neizbutită, şi combate pe cei cari susţin ideia contrarie. „Legiuitorul (francez) — zice Villey — a făcut o eonfuziune, asimilând infracţiunea neizbutită cu începutul dc executare curmat de împrejurări independente de voinţa au­ torului (tentativa). Fără îndoială, infracţiunea neizbutită in­ tră în clasa tentativelor, însă e de altă specie: e o tentativă terminată. In tentativa neterminaă, violarea legii n’a fost complectă; din contră despre crima neizbutită se poate zice cu drept cuvânt „culpabilul a comis crima pe cât ii era eu putinţă“, este dar drept să sufere pedeapsa ei. „Totuşi, penaliştii eminenţi nu admit asemănarea infrac­ ţiunii neizbutite cu cea săvârşită. Oamenii — zic ei — n’au confundat niciodată pe autorul unei crime ueizbutite cu au­ torul unei crime consumate. Sub punctul de vedere al rău­ lui social, răul infraeţiunei trebue pus în cumpănă eu justi­ ţia penală. (Kossi, II, p. 158; Ortolan, I, No. 997). „Aceste critici sunt oare fondate ? Răul rezultând din in­ fracţiune, pe cât timp nu e considerat ca probă de gravita­ tea infraeţiunei, ca în în delictele de lovituri şi răniri, (art. 309 şi 311 C. p. fr.), nu ar trebui să fie luat în considerare de cât dacă dreptul penal ar fi un drept reparator, el este însă un drept represiv şi represiunea e fundată numai pe vio­ larea poruncii legii (17). Este adevărat că un om de rând în16) T . C a n o n i c o : Del reato e della ena in genere, 2-a ed., Toriajo, 1872, p. 231—232. 17) I n e x a c t ; e a e f u n d a t ă p e u t i l i t a t e a * a u m a i b in e z is p e a p ă r a r e a s o c ia lă .

— 504 —

ceai’că instinctiv mai puţina repulsiune pentm asasinul a că­ rui victimă a scăpat cu viaţă decât pentru acela care a avut nenorocirea de a reuşi în crima sa, dar acest fapt depinde mai mult de sensibilitate decât de conştiinţă şi de raţiune, şi noi nu admitem ca legiuitorul să fie dator să ia dela acest iz­ vor inspiraţiunile sale, şi să înscrie a priori în legea sa un principiu mai materialist decât s’ar putea crede, pe care nu-1 cere justiţia şi-l respinge interesul social“ (18). Suntem de aceiaşi părere cu Villey; cuvintele sale sunt cuatât mai preţioase, cu cât dânsul nu e partizan al sistemu­ lui subiectiv. 468 — Credem (după cum am spus’o şi la Nr. 459-1) că distincţiunea între infracţiunea izbutită şi cea neizbutită este raţi­ onală în sistemul legislaţiunii actuale, în care represiunea este proporţionată cu gravitatea violaţiunii adusă ordinei ju­ ridice. Numai într’un sistem represiv în care penalităţile ar fi gradate în raport cu natura criminalităţii şi firea periculoasă a infractorului, deosebirea dintre infracţiunea izbutită şi ' cea săvârşită şi neizbutită trebue să dispară, fiindcă într’un astfel de sistem infracţiunea ne mai servind ca măsură a pe­ depsei, ci ca un simplu indice simptomatic, desigur că acest indice va avea aceeaş valoare, fie că rezultatul ilicit s’a pro­ dus sau nu. Atâta timp cât se va şti că infractorul nu este pedepsit pentru pericolul pe oare îl prezintă în societate, şi în măsu­ ra acestui pericol, ci pentru violaţiunea ordinei juridice prin rezultatul vătămător al actelor sale, fireşte că va fi greu a justifica pedepsirea infraeţiunei neizbutite la fel cu cea iz­ butită. De aceia observăm că consideraţiunile lui J. A. Roux cu privire la tentativă: „Jamais on n’obtiendra d’un jury, ou meme de juges, que par leur verdict, ils fassent dresser l’ecbafaud â l’egard de l’auteur d’une tentative d’assassinat. S’ils ne le font pas, pourquoi alors l’ecrire dans la lo if‘ (a) se potrivesc perfect şi pentru infracţiunea neizbutită.

18) a)

Villey: O p . J. A. Roux,

c it., V . a

e d „ p. 104— 106; şi e d . V l - a , p. 93.

C o u r s , p. 82.

— 505 —

469 — Şi, acum spre a termina, vum arăta interesul distincţi-

unei între tentativă şi infracţiunea săvârşită dar neizbutită. In materie de crimă, am văzut ca interesul e foarte mare deoarece tentativa se pedepseşte cu un grad mai jos, iar cri­ ma săvârşită dar neizbutită cu minimiun pedepsii crimei iz­ butite (art. 38 C. p.). In afară de acest interes mai sunt alte două care există şi la francezi, unde tentativa şi infracţiunea neizbutită se pe­ depsesc deopotrivă de legiuitor: 1. Deşi pedeapsa legală este egală, judecătorii nu sunt obligaţi să dea aceeaşi pedeapsă în ambele cazuri. Anume în mod firesc ei sunt mai aspri pentru infracţiunea neizbutită, în care infractorul a comis în întregime infracţiunea, decât pentru tentativă în care se poate că infractorul s’ar fi oprit. Şi cu cât actele de executare ale infracţiunei sunt mai nu­ meroase, şi infractorul era la începutul lor, cu atât mai mult este putinţa ca el să se fi oprit singur delà comiterea infraeţiunei. Distincţiunea vechilor autori între c o n a tu s p r o x im u s şi c o n a tu s r e m o tu s nu este lipsită de orice temei juridic. Din contră, când s’a comis o infracţiune săvârşită şi neiz­ butită, nu mai poate fi vorba de grade, în executare, de c o ­ n a tu s p r o x im u s şi c o n a tu s r e m o tu s , căci totul s’a făcut; prin urmare, judecătorul nu mai poate fi reţinut în asprimea pe­ depsii de mica probabilitate a căinţei, a oprirei spontane a infractorului. 2. Când e vorba de o tentativă propriu zisă, se poate naşte o discuţiune, de rezolvarea căreia poate atârna nepredepsirea, şi în orice caz îndulcirea pedepsii făptuitorului. Anurne, se poate discuta dacă infractorul s’a oprit singur, şi în acest caz el va scăpa de pedeapsă dacă faptul lui nu con­ stitue o infracţiune de sine stătătoare. In cazul contrariu, el tot va avea o micşorare, căci nu-1 vom pedepsi pentru eeeace avea de gând să facă, de exemplu pentru crima de omor, ci pentru ceeace a făcut, pentru delictul de bătae sau răniri. Fapta lui se transformă din crimă în delict. Din contră, în caz de infracţiune săvârşită dar neizbută, această discuţiune nu poate să existe, căci nefiind curmată executarea, nu se poate pune chestiunea, cine a curmat-o, adică dacă infractorul s’a oprit singur.

506

—

470 — încă o chestiune înainte de a termina. Poate să existe furt săvârşit dar neizbutit? Benevole răspunde negativ: „Pentru acei care văd în amoţiune momentul consumativ al furtului, furtul neizbutit e o absurditate juridică, pentur că, observă Curtea de casaţiune din Borna, în deciziunea din 5 Nov. 1884, sau actele de executare s’au sfârşit din partea agentului, şi atunci există furt consumat, sau rămâne încă ceva de făcut, şi atunci suntem în termenii tentativei (19). Noi, oare nu suntem de părerea Curţii de apel din Bor­ deaux (20), credem că escaladarea şi efracţiunea pot consti­ tui tentativa de furt; dacă însă obiectul a fost luat şi furul a fost prins asupra faptului, credem că avem un furt săvârşit dar neizbutit; în fine, dacă furtul s’a descoperit mai târziu, chiar dacă obiectul furat se restitue proprietarului său, furtul se consideră ca izbutit, căci faptele posterioare nu pot să-i schimbe natura sa juridică. Acestea însă sunt subtilităţi ale teorirei obiective, care după noi nu au mare interes practic. 4 7 0 1 — Chestiunea este şi astăzi foarte controversată. Părerile diferă după accepţiunea ce se dă infracţiunii de furt, în sensul că autorii cari admit că furtul este o infracţiune fo r m a lă (adică se consumă prin însuşirea lucrului altuia •—■c o n tra c tio r e i a lie n i, — independent dacă infractorul şi-a ajuns scopul, deci dacă a reuşit să păstreze sau nu obiectul furat), nu ad­ mit posibilitatea m o d a lită ţii in f r a c ţiu n e i s ă v â r ş ite d a r n e iz ­ b u tite (a). Din contră, cei cari cred că furtul este o infracţiu­ ne m a te r ia lă , •(adică nu e suficient ca hoţul să fi sustras lu­ crul altuia, dar trebue să fi intrat în posesiunea lucrului), ad­ mit posibilitatea furtului neizbutit (b). 4 7 0 b — Doctrina şi jurisprudenţa maghiară, — conform struni uturii codului — nu ţin socoteală de infracţiunile săvârşite dar neizbutite pe de o parte şi tentativă pe de altă parte, ci vor­ besc numai de tentativă. Infracţiunile neizbutite sunt consi­ derate ca „tentative perfecte“, adică tentative la care făptui­ torul a comis toate acţiunile (mişcările corporale) necesare 19) B e n e v o l e : Op. cit., No. 151. 2 0 ) V e z i N o . 383. a ) In a c e s t s e n s : O . R iv . P e n a l e X C V I I ;

V.

Vannini, Manzini,

L a d o t t r i n a d e l d e litto m a n c a t o , p a g . 523, T r a t t a t o , V III. p .

180,. e d .

II.

b ) Antolesei, R e a t i f o r m a li e m a t e r i a li , R iv . P e n a le , X C V I, p . 211.

— 507 —

pentru a săvârşi infracţiunea, dar rezultatul nu s’a produs. Spre exemplu: am tras cu puşca fără să nemeresc. Cu toate acestea, codul face distincţiune între tentativa simplă şi cea perfectă. Anume, pentru tentativa simplă pre­ vede impunitate, dacă agentul a curmat de bună voie execu­ tarea începută, — iar la tentativa perfectă mai cere pentru impunitate ca agentul să fi înlăturat de bună voie şi înain­ tea descoperirii faptei sale, rezultatul ce face parte din ele­ mentele constitutive ale acesteia (adică din starea de fapt le­ gală a infracţiuni săvârşite). Spre exemplu: I. Am prezintat victimei paharul cu otravă dar l-am tras înapoi, când era să-l ia (tentativă simplă; im­ punitate) ; II. Am predat paharul, victima a băut otrava, dar imediat i-am dat antidotul (tentativă perfectă; impunitate). In primul caz este suficientă necontinuarea executării, iar în al doilea caz se mai cere şi o acţiune care să înlăture rezultatul. In toate celelalte privinţe, infracţiunea săvârşită dar ne­ izbutită este purificată cu tentativa simplă. Nici deosebirea mai sus examinată nu există decât în aparenţă. Anume: în­ dată ce rezultatul este unul din dementele constitutive ale stărei de fapt, pentru care legea prevede pedeapsa, nu putem vorbi de infracţiune consumată până ce această stare de fapt nu este produsă. Din regula că tentativa curmată de bună voie nu se pedepseşte, ar urma impunitatea tentativei perfec­ te şi fără orice dispoziţiune a legii. Dacă am dat otrava şi nu mai fac nimica, se va produce rezultatul (moartea). Deci, dacă prin darea antidotului opresc cursul natural al otrăvirei şi împiedec ca rezultatul să se producă, am curmat executarea crimei şi nu mai sunt pasibil de pedeapsă. Prin urmare, distincţiunea că la tentativa simplă nu se cere, iar la tentativa perfectă se cere o acţiune pentru înlăturarea re­ zultatului, este superflue. Privit din punctul de vedere al ten­ tativei simple, lucrul este tot aşa de firesc: la tentativa sim­ plă n’am înfăptuit toate condiţiunile cerute pentru producerea rezultatului, deci dacă nu merg mai departe, rezultatul nu se poate produce, — prin urmare nu este nevoie să săvârşesc orice acţiune pentru a-1 împiedica, fiind destul să mă feresc de a înfăptui condiţiunile ce lipsesc. Se vede deci, că distincţi­ unea făcută de lege este numai artificială. Nici pentru aplicarea celorlalte norme ale codului, n’a-

— 508 —

vem nevoie de distincţiunea tentativei simple şi tentativei per­ fecte. S’ar putea zice că — caeteris paribus —. tentativa per­ fectă se pedepseşte mai grav, decât cea simplă, pentru că culpabilitatea subiectivă este mai mare, voinţa criminală este mai intensivă. Dar nu e tocmai aşa. Dacă n’am tras cu revol­ verul numai că mi s’a smuls din mână (tentativă simplă), sau dacă am tras fără să nemeresc (tentativă perfectă), oare este vre-o deosebire în cât priveşte culpabilitatea1! Nu, pentru că şi în primul caz aş fi tras. Ba, ceva mai mult, se poate că în primul caz voinţa criminală a fost mai energică (m’am bă­ tut cu aceia oare au voit să-mi smulgă revolverul din mână, în vreme, ce, în cazul de al doilea, am acţionat sub efectul li­ nei impresiuni fugitive). De asemenea s’ar putea zice că legitima apărare se poate admite faţă de tentativa simplă, iar nu faţă de cea perfectă, pentru că atacul „ameninţător“ nu mai există, dacă acţiunea a fost consumată. Nici această teză nu poate fi susţinută. Dacă cineva, a tras asupra mea cu revolverul, nu pot să mă mai apăr? Dar dacă mai are gloanţe în revolver ? Chiar dacă ştiu că nu mai are, există pericolul să mă omoare într’un alt mod: să scoată un alt revolver, un cuţit, etc. In orice caz, chestiunea, dacă există sau nu legitimă apărare, se rezolvă pe baza definiţiunei acesteia din urmă: dacă atacul amenin­ ţă sau nu. Ea n’are nimic de a face cu gradele tentativei. Conform acestora, din punctul de vedere al codului ma­ ghiar, nu trebuie să ne ocupăm cu teoria infracţiunii să­ vârşite dar neizbutite. Ea este tentativă şi se pedepseşte după normele mai sus amintite. Este q u e s tio f a c ti, dacă în ooncreto acţiunea agentului a fost sau nu mai aproape de in­ fracţiunea săvârşită şi dacă pentru acest motiv pedeapsa tre­ buie sau nu să fie mai mare. Este deci indiferentă şi chestiunea discutată, dacă pen­ tru infracţiunea săvârşită dar neizbutită se cere săvârşirea tuturor acţiunilor necesare pentru a produce rezultatul (obiectivism), sau dacă e suficient ca agentul să săvârşească acelea pe care le crede că sunt suficiente (subiectivism).

— 509 —

Infracţiunile zise imposibile

471 - Una din cele mai grele chestiuni în materia tentativei e aceea a infracţiunilor numite imposibile. Ce sunt infracţiunile imposibile? Să dăm câteva exemple citate de autori sau admise de jurisprudenţă ca infracţiuni imposibile. O femee, care se crede însărcinată, ia substanţe avortive, sau caută prin lovituri să obţină avortul (1). Un om voeşte să omoare cu o puşcă pe care o crede încărcată, însă care în realitate e goală, ori trage asupra unui copac pe care-1 crede om, ori asupra unui cadavru pe care-1 crede om viu. Deasemenea dacă se dă unei persoane substanţe inofensive, însă cu intenţiunea de a o omorî, crezând că e otravă. O per­ soană voeşte şi încearcă să fure din cutia unei biserici, care e goală, ori voind să fure, fură propriul său lucru. In toate aceste cazuri se spune de unii autori că ne aflăm în prezenţa junei infracţiuni imposibile, fiindcă infracţiu­ nea nu poate să fie comisă în astfel de împrejurări. 472 — Infracţiunea zisă imposibilă se aseamănă cu infracţiu­ nea săvârşită dar neizbutită, fiindcă în amândouă cazurile autorul: 1) a avut animus delinquendi; 2) a făcut acte nece­ sare spre ajungerea scopului, şi 3) nu şi-a ajuns scopul dorit. Insă în caz de infracţiune imposibilă, scopul neputând să fie realizat din cauza împrejurărilor, lipseşte unul din elementele tentativei ori al infracţinnei săvârşite dar neizbutite, anume lipsesc actele de executare, căci un lucru imposibil nu se poate nici executa, nici fi început a se executa (2). „In rea­ litate — zice Bemer — nu există un început de executare, căci aceea oe e imposibil d e e x e c u ta t, nu poate cineva să în c e a p ă s ă e x e c u te (3). „Executarea unei infracţiuni imposi-1 23 1)

A c e s t e x e m p lu n u e a d m is ib il d e c â t în o l e g is la tiu n e c a r e p e d e p s e ş t e

t e n t a t i v a d e a v o r t. 2) 3)

E. Villey: O p . A. F. Bemer:

c it. p . 106, şi e d . V l- a , p . 94. L e h irb u c h d e s d e u ts c h e S t r a f r e c h t e s

1898, p a r . 77, p . 144. A c e la ş i l u c r u îl s p u n e c â t c e e a c e e p o s ib ili,'c ă c i id e i a ju n g e

sco p u l

prin , a p l i c a r e a

de începere

m ai

Rossi:

p resu p u n e

m u lt o r i m a r

1 8 -a e d . L e ip z ig ,

„ N u se: p o a t e î n c e p e d e ­

p u ţin

posibilitatea p re lu n g ită

d e a aa

m ij l o ­

c u lu i. C o p ilu l c a r e i a a p ă d in m a r e c u u n p a h a r , î n c e p e e l a e x e c u ta s e c ă t u i -

— 510 —

bile — zicea altă dată d. Garraud, şi după dânsul d. Normand. — este întru câtva imaginară, nu subsistă în realitate de­ cât rezoluţiunea criminală“ (4). 4 7 2 1 — Suntem de părere că şi în infracţiunile zise im p o s ib ile există o execuţiune, cu singura deosebire că această execuţiune este întreprinsă cu mijloace improprii de a realiza re­ zultatul ilicit, sau este îndreptată în vederea unui rezultat irealizabil. In adevăr, ce este execuţiunea? Acel şir de acte mate­ riale prin care un infractor, ieşind din faza eoncepţiuned (rezaluţiunei delietuaase), tinde & se apropia de faza oonsumaţiunei. Fireşte, nu se poate spune că în infracţiunile imposi­ bile nu ar exista atari acte şi deci că nu avem o execuţiime. Toată confuziunea vine de acolo că se confundă execuţiunea cu consumaţiunea. De aceia se şi spune că nu se poate începe execuţiunea unui fapt ce nu poate fi consumat. In realitate însă, trebue să spunem că nu se poate con­ suma ceeaoe e imposibil de consumat, dar că se poate foarte bine începe o execuţiune în vederea acestui rezultat impo­ sibil. Cum, adică, femeia care, crezându-se însărcinată, a luat o substanţă avortivă, nu a început o execuţiune f E posibil să anihilăm, numai prin subtilitatea unui raţionament, realita­ tea unui fapt? Desigur că nu! Aşa dar, în infracţiunile zise imposibile există o exe­ cuţiune, dar ea se operează cu mijloace improprii (neindonee) sau vizează un rezultat irealizabil (a). 473 — Dela sine se înţelege care este interesul creării acestei noţiuni juridice, acestei distincţittni între infracţiunile să­ r e a m ă « ? “ . T ra ité d e d ro it p é n a l IV -è m e s d . P a r i s

1872, T . II, p . 153.—

C a r t . II. C a p . X X X , ş i e d . I, 1329, T . I I , p . 311. O m u lţim e d e a u t o r i r e p e tă ' a c e e a ş i id e e . 4) Garraud: P r é c i s , e d . 3 - a , p . 180.—

Trébutien:

Normand:

O p . c it. N o . 184; C o n f r ,

O p . c it. T . I , N o , 499.

a ) S u s ţi n c ă n u e x i s t ă e x e c u ţi u n e în in f r a c ţi u n i le im p o s ib ile : V . T r a t t a t o , II, p . 3 6 6 ;

Lainé,

T ra ité

edem . d e d r . c r im . N r.

167;

Manzirri Labirde,

C o u r s , e d . 3, N r. 105. S ă s e o b s e r v e c ă T a n o v i c e a n u , c a r e l a N r. 47 2 die m a i s u s a f i r m ă c ă in ­ f r a c ţ iu n i l e im p o s ib ile s u n t l ip s it e d e a c t e l e d e e x e c u ţiu n e , r e c u n o a ş t e c o n tr a ­ r iu l l a N r. 4 7 4 şi 475.

—

511

—

vârşite dar neizbutite şi între infracţiunile imposibile. In­ fracţiunea imposibilă fiind o simplă intenţiune criminală 0 crimă imaginară, delictum putativum, Wahnverbreohen, nu poate să fie pedeapsită, căci simpla intenţiune delictuoasă nu se pedepseşte. „Infracţiunile imposibile (Wahnbrechen) ne spune Bemer — nu se pedepsesc în cele mai bune legislaţiuni, însă au fost legislaţiuni care le pedepseau: Wurfcemberg, par. 72, Hauovra, par. 40, Baden, par. 110 şi 11, etc; în Bavaria practica admitea deasemeni pedepsirea. Codice­ le penal german iasă chestiunea nerezolvată“ (5). In lucrările preparatoare ale Cod. pen. italian din 30 1unie 1889, se spune vorbindu-se de infracţiunile imposibile: „Ori cât autorul ar insista în acele acte, prin natura lor ine­ ficace şi neputincioase, şi le-ar repeta, consumarea infracţiu­ ne! este cu neputinţă. Şi unde ordinea socială e apărată de le­ gile naturei, este zadarnic a adăoga apărarea legii penale“ (6). 4 7 3 ' - Sunt autori cari, vorbind de infracţiunile zise imposi­ bile, le mai numesc şi p u t a t i v e (a). Nu pot fi admise în această materie ca sinonime noţiu­ nile de imposibil şi de putativ; mai mult încă, înclinăm a vedea în infracţiunile imposibile şi în cele putative două grupuri distincte, deosebite prin conceptul şi conţinutul lor. In infracţiunile zise imposibile ca şi în cele putative în­ tâlnim o adevărată rezoluţiune delictuoasă, intenţiunea de a înfrânge o dispoziţiune a legii penale; în amândouă infrac-56 5)

Berner :

L e h r b u c h , p a r . 81, p . 134, e d . 3 - a ; şi e d . 1 8 -a , (1898, p a r . 77.

p. 144 şi 145). 6 ) R a p o r tu l

Zanardelli

d i n 1887, N o . L , c i t a t d e

L. Majno:

C o m m e n t a al

C o d . p e n a le , a r t . 61 N o . 282, c a r e a d a o g ă d u p ă a c e a s t ă c ita tiu n e : „ E l e g a n ­ t e e x p r e s i u n i c a r e p o t s ă s a t i s f a c ă p e a d e p ţii c o n v in ş i a i te o r i i lo r c l a s i c e a le d r e p t u l u i p e n a l, d a r n u a u p e n tr u

c are

c rite riu l

d o b â n d it n i c i o d a t ă a p r o b a r e a ş t i in ţ e i p o s itiv e ,

p e d e p s ii t r e b u e

să

fie

s u b i e c t i v it a t e a

in fra c to rilo r“ .

C o n f r . ş i N o . L II, în c a r e s e a r a t ă c ă : „ I n te n ti u n e a o r i c â t d e s c e l e r a t ă , şl c h ia r c â n d

nu

e num ai un

a c t in te r n

d e v o i n ţă , c i s e m a t r f e s t ă

p rin

a-

m e m in tă ri, în v o e li, i n s t ig ă r i , a s o c ia ti u n e d e f a c e r e d e r e le , n u e î n c ă a c e l a c t e x t e r n p r i n c a r e s e în c e p e a c ţiu n e a , c a r e p u n â n d în p e r ic o l u n d r e p t a p ă r a t d e i e g e a p e n a l ă a t r a g e p e d e a p s a “ . E a p o a t e fi i n f r a c ţi u n e d e s in e s t ă t ă t o a r e — z ic e r a p o r t u l — a ) V ezi

d a r n u t e n t a ti v ă .

Garraud,

T r a i t é , e d . IIII, v o l. I. p . 5 0 8 ;

Boniffacy,

D e la te n ta ­

t iv e d e s i n f r a c ti o n s im p o s s ib le s , în J o u r n . d e s P a r q . 1902, 1, 113. C o n t r ă : V.

Manzini, o p . c it. II, p. A. Roux, C o u r s ,

bb ; / .

368; O. p . 85.

Vannini,

II r e a i o , N o . 33, lit. B . p a r . a a şi

— 512 —

ţiunile, această rezol uliune este îndreptată către im act care prin conceptul şi conţinutul său corespunde unei infracţiuni. Pe când, însă, în infracţiunile zise imposibile f a p tu l n u s e p o a te c o n su m a din cauza mijloacelor improprii sau naturei irealizabile a actului voit, în infracţiunile putative, f a p tu l s e co n su m ă , dar rezultatul obţinut nu este ilicit din cauză că lipseşte vreuna din oondiţiunile sale de punibilitate. Câteva exemple vor stabili Şi mai evident diferenţa. Să presupunem că X voeşte să otrăvească pe Y, dar utilizează o substanţă aşa de puţin toxică, încât în orice can­ titate ar fi administrată, nu poate produce vre-o leziune; sau X voeşte să fure conţinutul unei magazii, însă magazia e goală; ori, în fine, X se decide să falsifice hârtie-monetă, însă nu reuşeşte de cât să obţină nişte caricaturi de banc­ note pe care toată lumea i le refuză, etc. In toate1 aceste ca­ zuri, există iatenţiune, care corespunde unei infracţiuni, există o execuţiune, dar rezultatul ilicit nu a fost obţinut, căci infracţiunea nu s’a putut consuma din cauza mijloacelor im­ proprii, sau scopului irealizabil. Avem deci, în toate aceste exemple, infracţiuni zise imposibile. Iată, acum, alte exemple: X, om însurat, oare şi-a pă­ răsit soţia de câţiva ani şi nu mai ştie do urma ei, deşi se ştie căsătorit, se decide a se însura din nou şi se însoară; aşa dar intenţiune delictuoasă şi consumarea faptului voit. Dar X, care crede că a comis o infracţiune, bigamie, nu a ajuns totuşi la un rezultat ilicit, fiindcă în realitate prima lui soţie murise de mult sau obţinuse divorţul, fapt pe care X îl ignora. Sau X se decide să fure nişte lucruri din casa unei rude îndepărtate şi îşi execută planul furând aceste lucruri. El ştie că a săvârşit o infracţiune, totuşi rezultatul nu e ilicit, fiindcă fără ca el să fi ştiut, ruda sa murise cu câteva zile înainte de furt şi îi lăsase toată a\erea prin testament. Să presupunem, în fine, că X, care posedă mai multe monete false, se decide să le pună în circulaţie, şi-şi execută hotărîrea. Deci intenţiune şi consumare a faptului. Totuşi rezultatul nu este ilicit, fiindcă X se înşelase asupra falsită­ ţii acelor monete, care în realitate erau valabile. Aşa dar, în toate aceste cazuri, intenţiunea există, fapta se consumă, dar rezultatul nu are caracter ilicit, din cauza

— 513

unor circumstanţe, necunoscute autorului, care ridică actu­ lui acest caracter. Acestea sunt infracţiunile putative. , — Iată încă una din acele teorii ale penalişillor clasici, care par a fi mai mult susţineri de avocat abil, decât o se­ rioasă doctrină ştiinţifică. Mai întâi, vom . 2) Damhouder : O p . c it. G a p . L X X X III, N_l© 19 ş i 12. D e e x c u s a n d i a b h o m ic id iü ; C o n f r . ş i L ib . V , T itl. IV . L e g e u n ie . D e h o m ic v.ol. „ S i fu rio s u s

a u t in f a n s , s e u

hoc irre g u la rita te m

n:chius :

dormiens

h o m in e m

in c u rrit“ . V ezi şi

Q u a e s t II, C a s . 327, N r. 8 ;

b ib lio g r a f ia m a i n o u ă

ï. Tanoviceanu, vol. I.

Garçon :

m u tile t, v e l o o c id a t m u llu m

ex

Farinaceus : Q u a e s t 98, N r . 6 3 ; Me. Muyart de Vouglans..v,p. 2 9 , e tc . şi

A r t . 64, N _ le 2 0 şi .21. 51

— 802

ţibilitatea somnolentă, căreia s’a dat numele de ipnotizare“ (3). Somnambulismul mai poate fi provocat şi prin alcoo­ lism (4). 709 - Toţi penaliştii vechi'.admit că somnambulul care comite infracţiuni în timpul somnului, va fi apărat de pedeapsă, însă ei fac o restricţiune foarte înţeleaptă vom cita pe Tiraquetui, unul din acei cari au tratat mai bine această che­ stiune ' „Somnambulul — zice dânsul — este şi d asemănat ne­ bunului. Şi, fără îndoială, dacă dormind face un fapt de na­ tură delicioasă, fiindcă din întâmplare a Ucis, nu se pedep­ seşte. Raţiunea acestui lucru este că. . . . somnambulul se aseamănă cu furiosul şi chiar cu nebunul“ (5). Mai la urmă, după ce arată că somnul se aseamănă eu moartea, face restricţurnea : „afară dacă a fost în vină, ştiind că suferă de boală ca dormind se scoală, face rele, loveşte, ucide, "şi alte de acestea, şi nu a avut grija ca să prevină faptele acestora, depărtând armele, legându-se sau poruncind să fie legat de va fi trebuinţă, şi alte huisuri pe care le va indica pericolul viitor, crăci în acest caz făcând o infracţiune v.i fi pedepsit“ (6). El citează în u rm a câteva cazuri de somnamholism, pe care le citează şi Damhouder (7). De altmintrelea această restricţiune, o făcea şi predece­ sorul său Ang. Aretin (mort către 1460), care zice vorbind de somnambul, că : „dacă ştia că avea obiceiul (iile erai suus mos) ca dormind să lovească, atunci el e culpabil că h’a luat preeauţiuni, iar în caz contrariu el va fi scuzat ca şi nebu­ nul“ (8). 3 ) Nypels : C o m p lé m e n t F. Hélie. T . 111 p . X X IV .

à l a t h é o r ie d u -code p é n a l d e

Ch. Adolphe et

4) V e z i : A c te le c o n g r e s . IV , A n tr . e r im . ( G e n e v a ), p. 12 si n r m .

Raportul d - l u i X a v i e r F r a n c o tt e , p r o f e s o r l a L iè g e . E x i s t ă u n s o m . iiajritafliSTO a lco o lic, 'adică 'o stare provocată d e alcool în ca re alcoolizatul lu crea ză intrăm chip după aparentă norm al, dar făTă să aibă conştiinţă sau, cel puţin, fără să p ă stre ze am intirea faptului (pag. 19).

TirttQuellus : O p . c it. Furinaceus : O u . 98, glatis, Barbeyrac, ( L e d r o i t 7) Ibidem: N r. î l . 8 ) Ang. Aretiitus : O p . (p . 2 22, v e r s e d it c i t . “ ).

ibid. N r . 10 şi 29. MFubchiu, Novellus, Jousse, de Voii.

5)

V , C a u s a N r . 1,

6)

N r. 7 5 ;

d e la n o t a

1, p . 87.

c it. C a p ito lu l '„ C a p it. c o m p a r a n t d ie ti, N r. 21,

'

— 803 —

Vom adăogi că aceasta era părtrea generală; o admitea Bartol, şi Jul. Clar, Menocbiu, Novei, Farinanceu, Barbeyrac, Mattheus (9), Jousse de Youglans (10), Renazzi (11), o împărtăşesc dintre cei moderni Molinier (12), Garraud (13) şi alţi autori (14). 710 — Pravila lui Matei Basarab, atât de complectă asupra tu; tulor cauzelor de apărare şi de scădere de pedeapsă, vorbeşte cu multe amănunte despre somnambubsm, şi citează şi exemple : „A zecea vină care îndeamnă pe judecător să micşoreze certarea vinovatului iaste somnul, de vr'eame ce mulţi s’au găsit de au făcut multe şi minunate lucruri în somn, iara deacă se deşteaptă, atunce nu ţinea minte nemica ce au făcut; cum a fost odată unul, de au fost dormind la Besearica lui Svetii Venedict, la ţara frâneească, şi au fost eşit dela Besearică adormit de au îmbiat doao mile de loc, şi acolo au găsit pre un copil şi l-au ucis de au murit neavând nice un lucrul cu dânsul, nice l-au ştiut, nice l-a cunoscut, şi iarăşi aşa adormit se-au întors şi se-au dus de au intrat în Besearică, iar dimineaţa n’au ştiut nemica, eşit-au afară au n’au ' eşit“. In urmă se mai citează cazul lui Pisanus oare eşea noaptea înarmat şi înconjura târgul cântând, precum şi al femeii care se scula noaptea şi frământa pâinea, şi /apoi iar , se scula fără să-şi reamintească lucrul a doua zi (glava 365, zacon 1 şi glava 60, Pravila Vasile Lupu). • Dar dacă aceste exemple sunt luate după penaliştii apuseni, şi chiar ordinea enumeraţiunei lor este aceea din TiMatthaei : D e c r im . P r o l e g o m e n a II, Mol'nier : O p . c it. T . II, p . 179 ş i 1 2 ; Menochius : O p . c it . II, 327, N - le 1

9)

10)

N r.

şi 44, p. 2 2 ( a c e s t a c i t e a z ă l e g e a

Jousse:

t u r e , T . I, p . 8 7 ;

T . II,

13.

Jul. Clarus : Q u a e s t , L X , 4; Novellus: O p . c 't . N - le 43 C o r n e li a ) . Barbeyrac : L e d r o i t d e la n a ­ p . 628, N r . 2 5 0 ; Muyart de Vouglans: 170;

şi

L e s lo is c r im . L iv r e I, T i t r e V , C h . I, p a r . 3, N r. 2. 11) p s is ,

Ph. Renazzi :

E le m e n t a T , I, p. 84, L :b . I, c a p . V I N r, IX , 2 ; S y n o ­

p. 31. 12) 13)

Molinier : Garraud:

O p . e t lo c . cit. T ra ité ,

T . I, N r . 218, e d .

N r. 22.

I;

C o n .fr.

Garçon:

A rt. 64,

’

14) V e z i N r. 714 n o t a 1. B in e în ţe le s c ă a c e a s t ă r e g u lă s e a p lic ă şi ia som nul

n o rm a l;

de

e x .:

o m am ă

d o r m e a a lă t u r i d e d â n s a . V e z i

o m o a ră

Renazzi,

în

so m n ,

pe

o p . e t lo c . c it.

c o p ilu l

său

c a re

— 804 —

raqueau, în privinţa pedepsei Pravilele noastre vechi, se deosibesc de ei, în sensul că somnambulul se pedepseşte mai puţin, dar tot se pedepseşte (zaoon 2), ceeace însemnează că legea consideră fapta ca o atenuare, iar nu drept o cauză de neculpabilitate. In această privinţă Pravilele noastre erau inferioare legilor occidentale. . 711 — Ipnotismul e cunoscut de mai puţin timp ; el a fost des­ coperit de Mesmer, în ultimul pătrar al veacului al XVIII-lea (1778), care l-a numit magnetism animal (15). Insă de abia în ultimele două decenii ale secolului XIX, a fost recunoscut, de medici şi fisiologişti. La începutul vea­ cului trecut, ideile lui Mesmer, erau atât de descreditate, în­ cât Bentham citează mesmerismul ca un exemplu de şarlatanism. Astăzi, în urma cercetărilor făcute de medici iluştri ca : Charcot, Beaunis, Bernheim, Ochorovitz şi alţii, ipno­ tismul e mai bine cunoscut, şi nimeni nu-1 mai contestă. Pe deoparte legiştii, între care în prima linie vom cita pe Lié­ geois, l-au studiat din punctul de vedere legal, iar pe de alta parte medicii şi fisiologiştii, nu numai că au cercetat natura sa, dar chiar au căutat să-i dea aplicaţiuni terapeutce şi educative (16). Cazul oare a atras mai întâi atenţiunea oamenilor de ştiinţă asupra ipnotismului şi efectelor sale, e celebra afa­ cere Castelan Timothée-Josephina Hugues din satul Gouils. Curtea cu juraţi din Var a condamnat pe Castelan la 12 ani de recluziune (17). 711 i — Ipnotismul este de două feluri, mic şi mare. 15)

I. I. Ricard : M é m o ir e s e t a p h o r is m e s Bernheim : O p . c it. A. Bonjean :

16) V e z i

a v e c l e d r o i t e t la t h é r a p é u t i q u e " , P a r i s d i r e c t. R e v is te i d e ip n o ti s m

d e M e s m e r , P a r i s , 1846. „ L 'h y p n o t i s m e s e s r a p p o r t s

1890, şi m a i a ie s

Dr. Berlüon,

in C o m p te r e n d u d u V - è m e c o n g r è s , d 'A n t h r .

c r im . A m s te r d a m , p . 302— 307, u n m e m o r iu i n ti t u la t : „ L e s a p p li c a t io n s d e l 'h y p n o ti s m e à l 'é d u c a t i o n

des

e n f a n t s v ic ie u x

et d é g é n é ré s “ , şi C o n g re s

d in L e n e v a : A c t e s d u c o n g r è s , p . 226. V e z i ş i : „ I s t e r i e ş i ip n o ti s m “ . C o n f e r in ţ ă t in u t ( l a 31 I a n . 1885, d e d r .

Buicliu,

B u c u r e ş ti .

r ie n ţe d e ip n o tis m

Haiman,

1885, în c a r e s e a r a t ă c â t e v a c a z u r i ş i e x p e ­

şi u n a r ti c o l d e d .

A. Nicolau,

î n R e v . d e d r . ş i s o c io ­

lo g ie , a n . II (1 8 9 9 ), v o l, I, p . 377— 3 8 4 ; a c e s t d i n u r m ă î n s ă s e p a r e c ă n u c u n o ş t e a î n d e s tu l c h e s ti u n e a 17) p o in t d e

pe c a re o

Gilles de la Tourette : v u e m é d ic o -lé g a l, P a r is ,

tra te a z ă

L 'y p n o t i s m e

et

in s u fic ie n t. le s

1887, p. 345— 352.

é ta t s

a n a lo g u e s

au

—

805

—

Ipnotismul mic este un fel de toropeală, în timpul căreia însă ipnotizatul conservă conştiinţa şi poate reacţiona contra ordinelor ce i se dau. Ipnotismul mare se manifestă prin efecte mai puternice, cari pot fi orânduite în trei faze : s ta r e a c a ta le p tic ă , starea le ta r g ic ă şi starea so m n a m b u lic ă . In faza cataleptică pacientul devine imobil şi insensibil, în faza letargică el doarme profund şi continuă de a fi in­ sensibil, în faza somnambulică pacientul se aseamănă per­ fect unui somnambul, cu singura diferenţă că această stare este provocată în mod artificial. Problema ipnotismului nu ar prezenta prea mare im­ portanţă dacă ea nu ar fi întregită cu aceia a sugestiumei. In adevăr, ajuns în faza somnambulică, ipnotizatul poate fi ex­ trem de receptiv la sugestiunile ce i s’ar impune. Aceste sugestiûni, tinzând la efectuarea unor ordine, sunt executate în majoritatea cazurilor fără nici o opunere, chiar în tim­ pul când pacientul e în stare de ipnoză, în care caz avem sugestiuni intra-ipnotice, sau după ce s’a trezit, la un interval mai mult sau mai puţin îndelung, ceeace se numeşte suges­ tiuni post-ipnotice. 7 1 1 2 - Cu privire la posibilitatea de ipnotizare a unei persoane, exista o veche controversă între aşa zisa şcoală din Paris (Salpétrière) (a) şi şcoala din Nancy (b). ' Adepţii şcoalei din Paris susţin că nu pot fi ipnotizaţi decât indivizii anormali, nevropaţi şi că chiar aceştia nu pot fi ipnotizaţi decât de cei cari în mod obişnuit au căpătat dexteritatea de a ipnotiza ; în fine, că sugestiunile impuse ipnotizatului nu sunt executate decât când sunt în acord cu Gilles de la Tourette : L 'h y p n o ti s m e e t l e s é t a t s a n a l o g u e s , P a r i s , Charcot în p r e f a ţ a l u c r ă r ii p r e c e d e n t e ; Deïboueuf, L 'h y p n o ti s m e , L iè g e 1 8 8 8 ; Brouardel : L 'h y p n o ti s m e , in Q a z e t te d e s h ô p i ta u x , 1895 ; Cuillerre, M a g n é tis m e e t h y p n o tis m e , P a r i s , 1887 ; Bonjean, L 'h y p n o t i s ­ a)

1887;

m e, P a ris , b)

1890.

Liébault :

D u s o m m e il e t d e s é ta t s a n a lo g u e s , N a n c y , 1866 ;

idem,

S u g g e s t i o n s c r im in e lle s h y p n o t iq u e s , î n R é v . d e l 'h y p n o ti s m e , 1895, p . 280 ;

Liégeois

: D e l a s u g g e s t i o n h y p n o t iq u e , P a r i s , 1884 ;

idem

: L e s s u g g e s tio n s

h y p n o t iq u e s c r im in e lle s , în R e v . d e l'h y p n o tis m e , 1908, p . 245 ; s o m n a m b u lis m e p ro v o q u é , 1 896; r i s , 1889

Bernheim :

d e v e ille , P a r i s ,

Beaanis,

Mesrtet,

Le

L e s o m n a m b u lis m e p r o v o q u é , P a ­

D e la s u g g e s tio n d a n s l 'é t a t h y p n o t iq u e e t d a n s l’é t a t

1884.

-

806 -

coriştiiţa pacientului, altfel el reacţionează şi chiar se deş­ teaptă din starea ipnotică. Şcoala din Nancy susţine exact contrariul, adică chiar cei normali pot fi ipnotizaţi, că pot ipnotiza chiar cei ce nu au mai ipnotizat niciodată şi că orice sugestiune în timpul ipnozei se execută. Alţi neurologi au susţinut că săvârşirea unei infracţiuni în stare de ipnoză nu poate fi posibilă, căci aşa zisele sugestiuni ipnotice isbutite nu simt decât experienţe dificile de laborator. Părerea ce se impune astăzi este că sugestiunea ipnotică poate în eerte cazuri conduce la efecte reale, în special atunci când pacientul este un nevropat, un debil sau un degenerat, şi aceasta chiar în afara laboratoriilor (c). Desigur, pentru noi, juriştii, este greu de a alege între aceste păreri diferite, trebue însă să reţinem că admiţând părerea cea mai restrictivă, încă rămâne un fapt necontes­ tat, acela că în experienţele de laborator sugestiunile ipno­ tice pot fi uneori executate şi atunci fără a pretinde că sa­ vanţii neurologici s’ar preta în afară de laborator la expe­ rienţe similare, trebue să admitem că este posibil ca metoda şi dexteritatea lor prin vulgarizarea ştiinţelor să ajungă la îndămână celor cari ar putea-o utiliza în scopuri ilicite. — Sub punctul de vedere medico-legal, este azi recunoscut că persoana în stare de somnambulism ori de ipnotism, este în stare de inconştienţă mai mult sau mai puţin pronunţată. Prin urmare a pedepsi o persoană care a comis infracţiune în timpul somnului ipnotic, ar fi fără nici un folos, căci ac) A su p ra

Morselli: II m a g n e t is m o a n im a le , 1 8 8 6 ; A. Cevidalli: L ’ip n citism e S. Ottolenghi: L a s u g g e .s tio n e e le fa -

ip n o tis m u lu i a s e v e d e a :

ia t a s c i n a z 'o n e e gli s t a t t ip n o tic e , T o r in , d ai la to c o ltâ

m e d ic o -f e g a le , M ila n o ;

p s ic h ic h e

T o r in o , 1900 ;

terew :

o c c u lte

Grasset,

în

ra p p o rto

a lia

p ra tic a

L ‘h y p n o t is m e e t la m á d . lé g . P a r i s , 1 8 7 8 ;

Bech­ Ladame : Prof. Dr. G. Marinescu: H ip n o ­

punct

de v e d ere

te ra p e u tic

1903 ;

şi m e d i c o - l e g a l , B u c u r e ş ti ,

D in p u n c t d e v e d e r e e x c lu s iv j u r d i c v .: 1886;

e m e jd ic o -fo re n s e ,

L a S u g g e s tio n e t s o n ro le d a n s la v.'e s o c ia le , P a r i s , 1910 ;

t i s m u l 'd in e Ia

le g a le

L 'h y p n o ti s m e e t la S u g g e s tio n , P a r i s ,

sH g g esfo n e

Schwab:

I n t e r e s a n te

ip n o tic ă

nei

ra p p o rti co l

E in F a ll v o n h y p n o t is c h e n

su n t- în

Campili : d î r it t o

1923.

II g r a n d e ip n o tis m o

p e n a le

e c iv ile , T o r in o ,

S o m n a m b u l's r n u s , L ip s e a , 1904.

s p e c ia l d 's c u ţiu n ile c a r i a u a v u t lo c la C o n g r e s e le

a n tr o p . c r im in a le la B r u x e lle s , 1892, şi l a G e n e v a ,

1896.

de

— 807 —

eeşta nu an împedieu pe cel pedepsit, sau pe alţii când vor fi în starea lui, să comită infracţiuni. In legea noastră nici o îndoială nu poate fi în această privinţă, faţă de termenii ;generali ai art. 57 Coti. pen. Somnambulismul de altmintrelea nu prezintă dificultăţi din punctul de Vedere legaL ' 713 r- In ce priveşte ipnotismul, jurisprudenţa franceză, a ajuns la soluţiunea că în caz de infracţiune comisă de ipno­ ii zat, va fi responsabil ipnotizatorul sau magnetrtiat'oirijl, iar ■ nu ipnotizatul (subiectul1său). Şi e natural să fie’aşa, căci, după cum spune Liégeois care a studiat ipnetizînul diîf punctnl de vedere atât medical-cât şi legal : „Persoana ipnotizată ajunge un pur automat atât sub raportul moral cât şi sub raportul psihic. Orice spontaneitate a dispărut; o voinţă stră­ ină a gonit ca să zicem, astfel* din casa lui, propria ini vo­ inţă“ (18). ' Tn cazul când se constată că infracţiunea a fost sugerată cu voinţă de ipnotizator, soluţiimea, ne pare neînddioasă, însă, când ipnotizatorul s’a mărginit num^i să ipnotizéze fără să sugereze infracţiunea, părerea noastră este că el nu răspunde decât pentru imprudenţă. 714 — Garraud susţine că, atât ipnotizatul cât şi somnambulul, dacă în timpul somnului au comis-un’ act din acelea pentru care legea pedepseşte simpla negligenţă, cum'-ar fi de exem­ plu omor, loviri, răniri, agentul va fi declarat- răspunzător şi civil şi penal, atuneea când se va constata, că a- comis -o culpă iniţială neluând precauţiuni ca să nu coinită infrac­ ţiunea (19). Aceasta e, după cum am văzut ideia pânăliştilor vechi ; ea ne pare foarte raţională, deşi Canonice o comliàté spunând că nu e conformă dreptăţii de a sè pedepsi somnambulul care, ştiind starea sa nu ar lua preeauţiunile necesare, sad eare ar ratifica după deşteptare infracţiunea comisă, pe motiv că ar trebui ca acţiunea şi voinţa să eoncure simili faneu spre a puI. Liégeois : D e l a s u g g e s tio n e t d u s o m n a m b u lis m e . P a r i s , 1889, Gafofalo : C r im in o lo g ie , e d . V - a f r . (1 9 0 5 ), p. 3 0 7 ; Laborde : C o u rs , 2 - a , N r. 1 3 3 ; Garraud : T r a i t é , e d . 2 _ a , T . I, N r. 265, p. 506. 19) 7?. Garraud: T r a i t é , e d . l_a, T . I, p . 361, N o . 218, e d . 2 - a , T . I, 2 65, in a’c e l a s sen-s. A. Prias: S c ie n c e pénaâc, N o . 4 1 7 ; Mal'aiier : O p. T . H, p. 179 si. 180; Maus : O p . c it., S, N o . 682 ; Ch. Adolphe şi F. Hélie: c it., I, N o . 357 ( i il d o i o s ) ; Normand: N o . 730, p . 532. 18)

p. 2 2 si ed. N o. c it., O p.

—

808

—

tea să existe infracţiunea (20). In caz de culpă nu există vo­ inţă, prin urmare nu poate fi vorba de simultaneitatea acţiunei cu voinţă. . In orice caz însă, pedeapsa va fi mai mică, din cauză că unui atare individ i se poate imputa culpa, iar nu dolul; el probează negligenţă, iar nu răutate. De asemeni noi credem că, dacă o persoană s’a ipnotizat spre a comite infracţiunea şi a scăpa astfel de pedeapsă, ea nu trebue să fie apărată de pedeapsă. Garofalo, care admite această idee, afirmă în mod greşit că, după principiile şcoalei clasice ar urma să nu fie pedepsită (21). 7 1 4 1 — Nici o discuţiune nu există în doctrină asupra pedepşirei infracţiunii săvârşite în stare de ip n o tis m p r e o r d i m t , adică atunci când infractorul s’a ipnotizat înadins pentru a căpăta mai multă convingere şi a înlătura ezitările, sau pen­ tru a-şi procura o scuză (a). Dacă ipnotizatorul a ştiut scopul ipnotizării, el devine un complice care a înlesnit săvârşirea infracţiunii. Iarăşi nici o discuţiune eu privire la cazul când ipnoti­ zatorul cu ştirea şi consimţimântul ipnotizatului s’a servit de acesta făcându-1 să comită o infracţiune. In acest caz, ipnoti­ zatorul-va fi pedepsit ca agent provocator, întru cât există un mandat din partea sa, acceptat de ipnotizat,'care va răs­ punde ca autor direct. 7 Dacă însă ipnotizatorul s’a servit de cel ipnotizat, fă­ cându-1 să comită fără ştirea şi consimţământul său o in­ fracţiune, în acest caz ipnotizatul nu va putea fi pedepsit fiind iresponsabil în momentul săvârşire! infracţiunei iar în mo­ mentul anterior trecerii în stare de ipnoză neputându-i-se imputa vre-o acţiune ilicită; în schimb ipnotizatorul va fi pedepsit ca -autor al infracţiunii, nu ca provocator, cum s’a susţnut de uraii penalişti, de oarece nu există un mandat, un îndemn la infracţiune şi cu atât mai puţin o acceptare. • Ipnotizatorul este autor, fiindcă el a creiat cauza me2 0).

Canonico:

D e l r e a t o e tc ., p . 15 7 ; în a c e la ş i s e n s

A. Laborde:

C o u rs,

N o . 148. r. _ . 2 1 ). Garofalo: O p .’ c it., p . 318. . a ) Manzini, T r a t t a t o , II, p . dai et Magnol, C o u r s , p. 306.

117;

Alimena,

D i r i tt o .p en ale, I, p . 4 9 4 :

Vi­

—

809

—

diată fără de oare infracţiunea nu s’ar fi comis (b). In fine, când nici ipnotizatorul nici ipnotizatul nu au avut intenţia de a săvârşi vre-o infracţiune, însă, amândoi sau unul din ei a lucrat imprudent sau negligent, atunci vor fi pedepsiţi pentru infracţiunea ce se va fi comis în timpul stării de ipnoză cu titlul de culpă (c). 7 1 4 2 — Dar dacă acestea sunt soluţiunile cu privire la sugestiunea ipnotică, s’au întrebat autorii, dacă ele nu au a fi extinse şi la sugestiunea în stare de veghe. Prin sugestiune în stare de veghe se înţelege acea ope­ raţiune psihologică ocultă, prin care o idee, fie datorită unei influenţe externe fie unui proces intern, se impune cu toată autoritatea în conştiinţa unui om treaz, făcându-1 să acţio­ neze conform acelei idei. Când sugestiunea în stare de veghe vine din afară, im­ pusă fiind de o alta persoană, situaţiunea-acestei persoane faţă de cel sugestionat este exact aceiaşi ca a ipniotizatorulm faţă de ipnotizat, s u g e s tiu n e e x tr in se c ă . Când sugestiunea este produsă de propria conştiinţă a pacientului avem o a u to s u g e s tiu n e . In genere, sugestiunea extrinsecă e posibilă numai atunci când asupra unei conştiinţe slabe lucrează o conştiinţă pu­ ternică, proiectând ideile asupra celei dintâi. Astfel de sugestiuni în forma cea mai redusă, dar mai obişnuită, întâlnim în fenomenele de imitaţiune. Uneori însă sugestiunea se poate prezenta în forme mai pronunţate ajun­ gând până la sugerarea ideilor criminale, cari împing pe su­ gestionat să săvârşească infracţiuni. Când o (atare sugestiune este voluntară, adică cel care sugestionează face acest lucru într’adins pentru a împinge pe sugestionat la comiterea unei infracţiuni, sugestionatorul ia numele de in c u b , iar sugestionatul de su ccu b (a), Eeacţiunea contra unei sugestiuni în stare de veghe e totdeauna posibilă unui om normal, astfel că ntt se supun b)

Manzini,

o p . c it. p . 118 ;

S u s ţi n c ă e x i s t ă p r o v o c a r e :

Alimetia, I Garraud,

Magnol, o p . c it. p. 306. c ) Manzini, o p . c it. şi lo c . cit. a ) S . Sigheli, L a c o p p ia c r im in a le ,

lim îti ei i m o d ific a to ri^ II, p. 165. T r a i t é , e d . 3. I. p. 6 5 2 ;

e d . 3, T o r in o ,

1922.

Vidal et

—

810

—

acestor sugestiuni decât indivizii anormali, epileptici, dogcne; raţi, debili sau predispuşi Ia crimă, 714 1 Aşa dar, în caz de infracţiune săvârşită sub influenta 7 •:o şugestiunei în stare de veghe, se va examina în primul rând • ersoană intervine în favoarea unui terţ care se află în caz de necesitate 1 Doctrina distinge : fiind drepturi egale, terţiul n’are drept să intervină, iar dacă a intervenit va fi pedepsit, afară numai dacă există un motiv legitim de preferinţă, întrucât ar fi de exemplu vorba de o rudă apropiată, ori ar avea intervenientul sarcina privegherii apăratului. In caz când drep­ turile nu sunt egale şi s’a jignit cel mai mic, intervenientul scapă de răspundere, căci scapă şi acela în favoarea căruia el a intervenit. Această distincţiune, admisă de G. Vidai, ni se pare foarte raţională. 764 1 — Am arătat, când am vorbit de condiţiunile stării de ne­ cesitate (Nr. 7573, punctul 4), în ce limite se poate admite intervenţiunea unui terţiu pentru a salva viaţa onoarea, avutu'l, etc., ale altei persoane. Dacă intervenţia terţiului se admite numai atunci când e în joc viaţa, avutul, onoarea, etc., a unei rude apropiate, sau a unei persoane pentru care terţiul are o deosebită afec­ ţiune, în acest caz nepedepsiron păstrează acelaş caracter ca şi când cineva îşi salvează propria şa viaţă, onoare, etc. fiind­ că terţiul lucrează sub imperiul unei constrângeri izvorâte din necesitatea de a-şi salva ruda sau nrietenuLJDin contra, dacă intervenţiunea terţiului este admisă şi faţă de persoane cu totul streine, în cazul acesta nepedepsirea nu se mai înte­ meiază pe ideia de constrângere morală, ci pe aceea de asistenţă socială, fiindcă terţiul nu mai lucrează sub influen­ ţa constrângere!, ci mânat de sentimentul de a ajuta pe un om, salvându-1. Ch. Adolphe şi F. Hélie : O p . c it . IV , N r. 1780. Vidal : C o u r s d e d r . c r in i., N r . 2 3 1 . 6 8 ) in c e e a c e p r i v e ş te c a z u r il e d e n e c e s i ta t e in c o m p le p tă G. Vidal : C o u r s N r . 231, p. 346, e d . 4_ a. 66) 67)

a ra u rm a t pe

869

—

Iată de oe atunci când e vorba de inteivenţiunea unui terţiu în caz de necesitate în favoarea unei persoane cu totul străine, se cere ca interesul salvat să fie superior celui lovit prin fapta intervenientului, fiindcă altfel ideia de asistentă socială s’ar dezminţi tocmai prin aceea că s’ar sacrifica inte­ rese mai importante pentru salvarea celor mai puţin impor­ tante. 7 6 4 2 — In caz de intervenţia unui terţiu, este suficient ca acesta să ştie că cel în favoarea căruia intervine este în pericol nefiind nevoie ca şi acesta din urmă să aibă cunoştinţă de pe­ ricolul în care se află. De asemenea impunitatea există chiar atunci când per­ soana în favoarea căreia se intervine nu voeşte să fie salvată şi terţiul (Fsâlvează cu forţa. Când însă două sau mai multe persoane ar îi în pericol şi una din ele voeşte să se sacrifice pentru a salva pe celelalte, intervenţia unui terţiu ne mai fiind reclamată de necesitate decât dacă s’ar obţine şi sal­ varea celui ce se sacrifică, numai în acest caz faptele săvâr­ şite de terţiu vor putea fi socotite ca săvârşite sub imperiul necesităţii. 765 —- Ne-a mai rămas un ultim punct de studiat asupra cons­ trângerii morale, poate cel mai important : baza legală a teo­ riei constrângerii. Codicele penal francez şi român nu prevăd infracţiunile din cauza necesităţii (infracţiunea necesară, délit nécessai­ re), după cum prevăd unele legislaţiuni, care în general, ad­ mit nepedépsirea (69). De aceea, în Franţa se aleargă la subtilităţi juridice pen­ tru a se susţine nepedepsirea, invocându-se constrângerea mo­ rală, sau forţa irezistiblă, pe baza art. 64 C. penal, ori absen­ ţa de doi, ori de intenţiunea de a se înavuţi. 765 a — Aceleaşi dispoziţiuni sunt în cod. pen. austr., par. 2 lit. g., codul penal german par. 54, ante-proiectul austriac par. 10, ante-proiectul german par. 27. 766 — La noi, chestiunea aceasta e cu mult mai grea; dacă Fran­ cezii au cel puţin art. 64 Cod. pen., noi nu avem nici atât. La Alimena: O p . Garçon : P r o j e t

6 9 ) Virai 193— 194 ; 7 06— 707.

c it. III, p . 148 $L u r m .; de

code

pénal

ru sse.

Mottnier

$i

R e v . p é n it.,

Vidal,

II p .

1896, p a g .

—

870

—

noi se poate chiar întreba cineva pe ce bază legală se poate în general apăra constrânsul moral ? Legiuitorul francez a vorbit despre constrângere în art, 64 partea finală, când vorbind de nepedepsirea omului smin­ tit adaogă referindu-se la omul constrâns : „ou lorsqu’il a été contraint par une force à laquelle il n’a pas pu résister“. Această parte a art. 64 C. p. fr., care exista în codicele nostru penal din 1850, n’a fost reprodusă în art. nostru 57 Codul penal. Care a fost însă întenţiunea legiuitorului suprimând-o ? Voit-a el să excludă constrângerea fizică sau morală dintre cauzele de neculpabilitate ? 767 — Regretatul nostru profesor G. Costa-Foru afirmă în Ma­ gazinul judecătoresc, că legiuitorul a suprimat partea finală a art. 64 C. p. fr., pentru că chestiunea libertăţii e foarte spi­ noasă şi legiuitorul a voit să ia judecătorilor latitudinea în această materie : „S’a mărginit legiuitorul — zice Costa-Foru — numai la partea întâia privitoare la lipsa de inteligenţă, care conţine în sine şi lipsa de libertate ; pentrucă nu e li­ bertate acolo unde nu este minte (70). Dar, cât pentru lipsa de libertate, legiuitorul n’a admis-o în principiu printr’o propoziţiune generală, pentrucă n’a vrut, să lase drumul deschis la arbitrarul judecătorilor, oi a mărginit-o numai la cazurile anume prevăzute ; astfel e constrângerea ce are loc când agentul se află în stare de legitimă defensiune, despre care vorbeşte articolul următor“ (71). 768 — Cu toate că G. Costa-Foru, ea fost, membru în consiliul de Stat, şi unul din colaboratorii oodicelui nostru penal, are o voce autorizată în oeeace priveşte codicele penal român, mărturisim că argumentele sale nu ne-au convins, şi credem că netraducerea ultimei părţi a Cod. pen. fr. e o adevărată lacună. Se poate ca acesta să fie adevăratul motiv al supri­ mării, ,însă, în orice caz motivul este neîntemeiat. Mai întâi e inexact că latitudinea judecătorului penal ar fi periculoasă ; tendinţa legislaţiunilor penale e de a face din , orice judecător penal un jurat cu o largă putere de apreciere. Ştim că legiuitorul francez a plecat delà pedepse fixe, a nVilley: e d . V - a , p. 100. Costa-Foru : M a g a z in j u d e c ă t o r e s c ,

70) In a c e la ş s e n s 71) G.

P a r t e a p e n a lă , T . II, p. 168,

— 871 —

juns'la maximum şi.minimum şi apoi a admis şi circumstan­ ţe atenuante, prin oare se poate da o pedeapsă mai mică de cât minimum. Legiuitorul olandez a mers şi mai departe, şi, după cum am spus, a suprimat minimum pedepsei infracţiu­ nilor, lăsând numai maximum. Afară de aceasta se face 6 analiză greşită, când se pre­ tinde ca lipsa de inteligenţă Cuprinde în sine şi lipsa de liber­ tate; contrariul este în realitate adevărat şi anume, că în lip­ sa de libertate se cuprinde şi lipsa de inteligenţă, de oarece nu este liber omul care nu se bucură de întregirea facultă­ ţilor sale intelectuale. De aceea, credem, că uri legiuitor care pune în principiu că lipsa de libertate apără de pedeapsă, se poate dispensa de a vorbi de lipsa de inteligenţă nu însă şi contrariul (72). In fine, deşi recunoaştem împraenă eu G. Costa-Foru că chestiunea libertăţii o spinoasă, nu vedem inconvenientul de a se lăsa judecătorului latitudine îh această materie. In co­ dicele penal francez, precum şi în codicele penal român din 1850, exista fraza suprimată, şi totuşi nu s’a văzut ca ea să fi avut inconveniente în practica judecătorească. 769 — Din cauza-acestei suprimări, judecătorii vor fi siliţi să întindă peste măsură dispoziţiunile art. 57 C. p., căci altmin­ trelea nu există nici un text pe baza căruia constrânsul moral să fie apărat de pedeapsă. Şi, a nu apăra de pedeapsă pe consţrânsul moral este inadmisibil; nimeni n’a susţinut la noi şi nici nu-ar putea să susţină acest lucru, cu toată suprima­ rea părţii finale a art. 64 C. p. fr., C-osta-Foru el însuşi par­ tizan al suprimării, nu susţine pedepsirea eonstrânsuhii mo­ ral, ceeace se temea dânsul, şi, probabil, toţi aceea caii au sa primat partea finală a art. 64 C. p. fr., era abuzul ce s’ar putea face cu constrângerea, fiecare infractor, putând sus­ ţine pe baza teoriilor deterministe, că a fost Silit de ereditate sau de mediul ambiant să. facă ceeace a făcut. Această temere nu este iluzorie pentru aceia care plin baza responsabilităţii în libertatea morală, am văzut însă, că altul este fundamentul dreptului de a pedepsi. 72)

V ezl

Bertauld:

O p . d t . , .p. 3 5 0 : I n te tig e n c e 4

c o n d it i o n s : la lib e r t é s a n s d o u t e n 'im p ü tq u e p a s l a lib e rté .

lib e r t é , v o ilà l e s d e u x

im p liq u e l'I n te llig e n c e , m a is l 'in te llig e n c e

—

872

—

Ziceam că judecătorii sunt siliţi în caz de constrângere să întindă peste măsură dispoziţiunile art. 57 C. p., şi în aceasta ne întemeiam pe zisele lui U. Costa-Foru, car*e afir­ mă că. lipsa de inteligenţă cuprinde în sine şi lipsa de liber­ tate. Ştiinţific vorbind, aceasta este inexact, după cum am arătat; însă, în fapt, aceasta fiind probabil vederea legiui­ torului, va trebui să aplicăm tot art. 57 C. p., când vom apă­ ra de pedeapsă pe canstrânsul moral. 770 — .G- Cantili, credea că scapă de dificultate aplicând art. 58, al. 'oi'l''pe'V., care prevede că este legitimă apărare şi"atunci Bânr^agmîfursub imperiul turburării, temerii sau teroarei a trecut peste marginele apărării“ (73), acest articol e însă neaplicabil căci el se referă la legitima apărare împotriva agresorului; iar nu la uciderea sau rănirea unui tei'ţiu absolut nevinovat (74). Adăogăm că legitima apărare este, după cum vom ve­ dea, un fapt justificativ, care nu trebue confundat cu cauzele de neculpabi'litate, cum este constrângerea, fie m-orală, fie fizică. Departe de noi însă ideia că art. 57 Cod. pen., în actuala sa redacţiune ar fi suficient spre a putea apăra de pedeapsă pe constrânsui moral, şi, cu atât mai mult, a rezolva dificul­ tăţile pe care le-am examinat vorbind despre diferitele pro­ bleme ce se ridică în această materie. B foarte greu a susţine că acela care sub ameninţarea morţii a ucis pe un terţiu, este în stare de pierderea uzului raţiunei. Din contra, el dă dovadă că raţionează foarte bine, când zice ca ovreiul din Lipitorile satului: „Dacă este vorba să moară unul din noi, mai bine să moară dum­ nealui“. 771 —- Toată, această discuţiune se referă la constrângerea mo­ rală, căci în ceeace priveşte constrângerea fizică, recunoaştem împreună cu Costa-Foru că nu este nevoe- de nici un text de lege, fiindcă în acest caz, se poate zice, că infracţiunea n’a fost comisa de către făptuitorul ei. 73)

Clar, c a şi

V ezi

în s ă

la e x p u n e r e a

i s t o r ic ă , în

sensul

a c e s te i p ă re ri

pe

Iul.

c a r e s u s ţ i n e c ă în c a z d e c r im ă c o m i s ă s u b a m e n i n ţ a r e a m o r ţii, e s t e le g itim ă a p ă r a r e ,

74)

C h ia r

a c e a s ta

ar

fi d u p ă

Garçon

d e o s e b ir e a

şi le g itim ă a p ă r a r e . C o d e p é n a l, a r t . 64, N r . 96.

în tre

c o n s trâ n g e re

873

—

, —

771 1 -— Constrângerea morală, ca. şi constrângerea fizica, sunt cauze de impunitate generală; ele se aplică la toate fap­ tele săvârşite sub imperiul oonstrângerei, oricare ar fi cali­ ficarea ce s’ar putea da acestor fapte dacă s’ar săvârşi fără constrângere. Aşa dar, în toate materiile, chiar în acelea ale infracţiu­ ne] or neintenţionate şi oontraventiunilor, ameninţarea şi sta­ rea de necesitate vor putea conduce le neimputabilitate. (a). 772 — In fine vom spune, deşi lucrul e controversat, că ches­ tiunea dacă faptă ponstitue o constrângere, e o chestiune de drept, care cade sub cenzura Curţii de Casaţie (75). 772 1 — Anteproectul de cod penal român în art. 92 se ocupa în mod expres de starea de necesitate. Prin aliniatul întâiu al acestui articol se admite nepedepsirea faptelor săvârşite sub imperiul necesităţii extreme de a salva viaţa sa sau a altuia de la o primejdie actuală, nepre­ văzută şi neînlăturabidă prin alt mijloc. Această dispozitiune nu se aplică celor ce erau datori în virtutea calităţii lor să înfrunte primejdia. Aşa dar, se cer toate conditiunile analizate de noi la Nr. 7573, adică: un pericol grav care ameninţă viaţa celui constrâns (necesitate extremă); periodul să fie iminent (primejdia ac­ tuală) ; să nu fie datorit culpei celui ce invoacă această, ‘stare (primejdie neprevăzută); să nu poată fi înlăturat în alt mod, şi, în fine, cel ameninţat de pericol să nu fie dator a-1 înfnrnta cu orice risc. a) V ezi : V. S ‘a d e c is

Manzini,

c ă fo rţa

T r a t t a t o , II, p. 302 ;

m a jo ră

în lă tu ră

Alimena,

D ir itto P e n a l e , I, p.

c u lp a b i li t a t e a c h i a r în m a t e r i e d e

c o n tr a v e n t k m e , î n s ă e a t r e b u e s ă r e z u l te d i n p r o b e le a u t o r i z a t e d e l e g e . ( C a s . c r im . f r . 12 A p r ilie .1889. D . P . 91. 2. 2 0 6 ). F o r f a m a j o r ă î n s ă n u p o a te s ă r e z u l te d e c â t d i n t r ’u n e v e n i m e n t in d e ­ p e n d e n t d e v o i n ţa u m a n ă şi p e c a r e a c e a s t a n ’a p u t u t- o nici p r e v e d e , n ici î n l ă t u r a . ( C a s . c rim . 7 A u g . 1890 D . P . 91. 1. 43 ). C ând

c o n s trâ n g e re a

re z u ltă

d i n t r ’o

a m e n i n ţa r e , e a

nu

p o a te

fi

a d m is ă

d e c â t a tu n c i c â n d p e r ic o lu l p e c a r e l’a s u f e r i t c el c o n s t r â n s e r a im in e n t şi îl p u n e a în s i t u a ţ i a d ific ilă s a u c a s ă c o m i t ă a c ţ i u n e a s a u s ă s u f e r e v io le n ­ ţ e l e d e c a r e e r a a m e n i n ţa t. ( C a s . c r im . f r . 28 D e c. 1900, D . P . 1901. 1. 81 c u n o t a lu i L e P o itte v iin , C a s . c r im . f r . 18 t e n . 1902. D . P . 1903. 5. 350. J u ris p ru d e n ta 75)

c o n s t a n t ă în In a c e s t

F ra n ţa ).

sen s

Gv.rţon :

a r t . 64, N r .

150, c a r e

a r a tă ju ris p ru d e n ţa

c o n f o r m ă a C . c a s . fr., î n s ă s u n t ş i h o t ă r î r i m a i v e c h i a le a c e le i a ş i C u rţi în s e n s u l c o n t r a r i u .

Ibidem :

N r. 149.

— 874 —

In aliniatul al treilea se prevede starea de necesitate iz­ vorâtă, nu din nevoia de: a-şi salva viaţa, ci din aceea de a salva onoarea, pudoarea, .averea, sau alte interese. Şi în acest caz se admite nepedepsirea cu aceleaşi condiţiuni ca şi în aliniatul întâi, la care se mai adaogă condiţiuiiea ca paguba pricinuită de faptul săvârşit, din cauza necesităţii să nu fie mai gravă decât pericolul la care a fost expus cel constrâns de necesitate. In primul rând vom observa că nu găsim raţională distincţiunea pecare o face anteproeotul între stare de necesitate din alin. 1 şi cea din alin. 3, atunci când declară în aliniatul 1 că nu există de loc infracţiune, pe când în aliniatul 3 că existăinfracţiune, dar nu se pedepseşte. Am arătat la Nr. 7571, că faptele săvârşite sub imperiul stării de necesitate, neavând un element imaterial conform cu acela cerut pentru existenţa ilicitului penal, nu pot fi in­ fracţiuni. Prin urmare, de îndată ce se va admite existenţa stării de necesitate, oricare ar fi cauza ei, implicit trebue să se spună că nu este infracţiune. De acea socotim exactă redaeţiunea alin. 1 , mi însă şi pe cea din alin. 3. Alin. 1 cuprinde însă o gravă lacună. Se admite. în acest 'text că nn există, infracţiune chiar şi atunci când un „ f a p tu a fost săvârşit sub imperiul necesităţii de a salva viaţa altuia. Ori, prin „fapt“ se înţelege desigur orice acţiune care în lipsa stării de necesitate ar fi constituit o infracţiune, deci chiar omuciderea. Aşa dar, cineva poate interveni pentru a salva viaţa al­ tuia, sacrificând viaţa unuia sau mai multor indivizi întrucât art. 93 alin. 1 prevede că orice fapt săvârşit sub imperiul ne­ cesităţii de a salva viaţa altuia nu oonstitue o infracţiune. Ei bine, dacă acest lucru e admis când e vorba de sal­ varea propriei vieţi a celui constrâns, nu poate însă fi admis când e în joc salvarea vieţii altuia. Nimeni nu trebue să aibă dreptul de a interveni în folosul unui terţiu şi a-i salva viaţa cu preţul vieţii altor persoane, decât atunci când anumite le­ gături existau între el şi cel salvat. De aceea în alin. 1 trebuia să se spună că atunci când e vorba de salvarea vieţii altuia, starea de necesitate nu înlă­ tură ilicitul penal în caz de o m o r â r e a u n e i a tr e ia p e r s o a n e r

—

875

—

decât dacă între cel ce se află în pericol şi între cel ce a inter­ venit în favoarea sa există legături intime de rudenie sau o puternică afecţiune. In alin. 5 s’a prevăzut p atare limită cu privire la necesi­ tatea de a salva avutul, onoarea, libertatea, ete. altuia, nece­ sitate oare se raportă la dispoziţiunea din alin. 3. 7 7 2 2 — In art. 93 alin. 4 din anteproectul de cod pena! român s’a admis o scuză atenuantă legală pentru faptele săvârşite sub imperiul necesităţii provenită din mizeria extremă, atunci când aceste fapte tind la satisfacerea imediată a unei necesi­ tăţi imperioase. Prin termenul de necesitate imperioasă se înţelege de­ sigur în acest text nevoile fiziologice inerente vieţii reduse la minimul indispensabil conservării individului: ca mâncare, îm­ brăcăminte, căldură. . Aşa cum e însă redactat alin. 4 din art. 93 se pare că el constitue o regulă generală cu privire la starea de necesitate produsă de mizerie, astfel că omul care silit de mizeria cea mai neagră a furat o bucăţică de pâne, nu pentru a scăpa de mizerie ci pentru a nu muri de foame, nu va beneficia decât de o atenuare de pedeapsă, în timp ce orice altă persoană care ar săvârşi o infracţiune sub imperiul necesităţii de a-şi salva viaţa va intra în prevederile alin. 1 şi se va bucura de o im­ punitate complectă. De aceea socotim că trebue să se facă o distincţiune în­ tre cauza care produce starea de necesitate şi între necesita­ tea în şine. Mizeria poate fi o cauză a stării de necesitate, dar nu formează însăşi necesitatea. Dacă am admite con­ trariul, ar trebui să spunem că faptele săvârşite din necesi­ tatea de a scăpa de mizerie nu trebuesc pedepsite; ori, nimeni nu a susţinut acest lucru până astăzi şi nu credem că-1 va susţine vreodată. Aşa dar, un om aflat în mizerie poate din această cauză să se găsească în faţa unui întreg cortegiu de necesităţi: ne­ cesitatea de a-şi potoli foamea, necesitatea de a-şi acoperi corpul pentru a nu umbla gol, sau pentru a se apăra contra frigului, necesitatea de a salva un copil grav bolnav, etc. Ori, fiecare din aceste necesităţi pot ajunge până la gradul de a ameninţa viaţa celui în mizerie, încât el e nevoit a fura pen­

—

876

—

tru a nu muri de foame sau de frig, sau pentru a-şi salva co­ pilul de la moarte. Faptele săvârşite sub imperiul unei astfel de necesităţi socotim că nu se deosebesc întru nimic de oricare alte fapte săvârşite sub imperiul necesităţii de a salva viaţa sa sau a altuia, de cari se ocupă alin. 1 al art. 93 şi pentru cari s’a pre­ văzut complecta impunitate. A pedepsi cu o pedeapsă cât de redusă pe un nenorocit care ros de boală, neputincios de a fi utilizat la vre-o muncă şi ignorat de oficiile de asistenţă, se zbate în cea mai dure­ roasă mizerie şi e constrâns, pentru a nu închide ochii în chinurile grozave a unei morţi prin foame, să nu mai aştepte zadarnic cu mâna întinsă pomana care nu vine, ci să împingă mâna spre a lua o bucăţică din prisosul altora, este a da represiunei cel mai respingător caracter de imorală şi absurdă răzbunare. Omul constrâns de necesitatea de a-şi salva viaţa, necesi­ tate provenită din mizeria extremă — şi când zicem mizerie extremă înseamnă superlativul unei situaţiuni din care nu se poate eşi — trebue să fie tratat, după noi, cu impunitatea prevăzută în art. 93 alin. 1. Din contră, dispoziţiunea din art. 93 alin. 4 trebue să ră- . mână numai pentru cazurile când mizeria fără a fi extremă, deci fără a fi definitivă şi neînlăturabilă, există totuşi şi împinge pe om să săvârşească o infracţiune. Aşa de exemplu un om care e împovărat de o familie grea, căreia nu-i poate procura hrana suficientă, la fineld lunii ne mai având cu ce o hrăni, fură pentru a astâmpăra foamea alor săi; deşi nu este în neagră şi extremă mizerie, deşi la începutul lunci va avea să-şi ia salariul, totuşi, dacă nu ar fi fost necesitatea de a satisface o nevoie imperioasă, de a potoli foamea sa şi alor săi, desigur nu ar fi săvârşit fapta şi merită tratamentul mai blând din art. 93 alin. 4. 772b — După ooodul penal ungar Art. 77: „Nu este imputabilă infracţiunea aceluia care a săvârşit-o fiind constrâns printr’o forţă irezistibilă sau prin ameninţări, cari a periclitat viaţa sau integritatea corporală a sa sau a unor persoane din in­ timitatea sa, dacă pericolul nu a putut fi înlăturat în alt mod“. Art. 78: „Persoane din intimitatea cuiva sunt: rudele şi afinii în linie ascendentă şi descendentă, fraţii, verii primari

—

877

-

şi rudele şi mai apropiate decât aceştia, părinţii şi copiii prin adopţiune şi edueaţiune, soţii şi logodnicii, soţii fraţilor şi fraţii soţilor“. 7721,1 — După terminologia codului există: a) forţa irezistibilă (constrângere fizică); b) ameninţare (constrângere morală). Nu e imputabil faptul în cazul când agentul este con­ strâns a comite infracţiunea pentru a salva viaţa sau averea sa sau a altuia contra unui a ta c (legitimă apărare); şi nici ca­ zul când necesitatea de a comite infracţiunea n’a izvorât din forţă, majoră, nici din ameninţări şi nici din atac, ci dintr’o situaţie creiată fără vina agentului din care nu poate scă­ pa cu viaţa decât numai prin comiterea infracţiunei (extremă necesitate, art. 80). Exemplu pentru extrema necesitate (din practica judecă­ torească): Tatăl şi fiul, mergând cu sania, erau urmăriţi de lupi; tatăl pentru a-şi salva viaţa, şi a aruncat fiul din sanie înaintea lupilor şi a scăpat câştigând timp. Alt exemplu : Ta­ tăl şi fiul voind să pună crucea pe tum, se urcau pe scară, tăi înainte, fiul după el. Ajunşi în vârf, fiul a simţit ameţea­ lă şi s’a cramponat de picioarele tatălui ca să nu cadă jos. Tatăl ştiind că ameţeala este catastrofală şi nu trece şi că ambii vor cădea jos, a dat cu piciorul în fiu. Fiul a căzut, a murit, dar tatăl şi-a salvat viaţa. In aceste cazuri nu există nici forţă majoră, nici ameninţări, nici atac. 7 7 2 b 2 — Forţa irezistibilă este numai o forţă fizică exterioară, deşi găsim câteva deriziuni (greşite) ale Curiei în care a achitat pe baza art. 77 când era o constrângere internă (d. e. gelozia). „Irezistibilă“ se înţelege relativ. Un bărbat sănătos nu poate invoca faptul că un copil l-a constrâns la comiterea infracţiunei. Când rezistenţa este posibilă, însă numai cu riscarea vieţei sau integrităţii corporale, nu simt dator să rezist, chiar dacă am speranţa să înving. Ameninţarea trebuie să fie : a) serioasă, b) să fie îndreptată în contra agentului sau persoanelor enumerate la art. 78 (într’un caz Curia, în mod foarte înţe- lept, a extins art. 77 şi 78 şi asupra servitorului agentului, ameninţat de terţii: B. T. XII, 264);

—

878

—

c) trebuie să fie ameninţată v i a ţ a sau in te g r ita te a , co r­ p o r a lă (d. e. ameninţarea că va aprinde casa, nu e suficientă); d) pericolul trebuii© să fie direct şi actual (d. e. nu este suficient: „dacă nu faci până mâine, am să te omor mâine“) ; e) să nu se poată înlătura pericolul în alt mod decât nu­ mai prin săvârşirea infracţiunii; f) să fie proporţională (d. e. nu este de ajuns: „îţi voiu tăia părul, dacă nu pui otravă în mâncare“). g) de altfel, definiţiunea ameninţării dată în art 234 şi 347 nu se aplică la interpretarea art. 77 cod. pen. ungar. h :i — După codul penal ungar, art. 80 : „\'u se pedepseşte in­ fracţiunea dacă a fost comisă în necesitate extremă, pentru a salva viaţa agentului sau persoanelor din intimitatea sa dintr’un pericol ivit fără vina (aceluia care a ajuns în aceas­ tă situaţie) şi oare nu s’a putut înlătura în alt mod“. Necesitatea diferă de legitima apărare, pentru că nu este atac şi pentru că se aplică numai când viaţa este periclitată. In afară de aceasta, legitima apărare are loc, dacă orice per­ soană este atacată, iar necesitatea extremă se aplică numai pentru salvarea agentului sau rudelor lui. Condiţiunile necesităţii sunt: a) viaţa persoanelor amintite să fie periclitată; b) periclitarea vieţii să se fi ivit fără vină. Doctrina ad­ mite necesitatea extremă şi atunci când cineva a ajuns în pe­ ricol din nebăgare de seamă ; c) pericolul trebuie să fie direct şi actual; d) să nu se poată înlătura în alt mod. Această materie prezintă numai un interes teoretic. In practică s’au ivit numai cazuri sporadice. Tot aci trebuie să tratăm chestiunea dacă furtul comis din foame se pedepseşte. Practica maghiară nu admite acea­ sta, pentru că pericolul poate fi înlăturat în alt mod. Intr’un caz concret, Curia a condamnat, când o văduvă săracă a furat cărbuni din gară, pentru că fiul său, copil mic era bolnav, avea febră şi văduva n’avea nici bani, nici combustibil. De sigur că practica maghiară este inumană.

879

m

•

p a n fa lo i

W|/»V4V

jHWUUVMkV

P e r m is iu n e a sau ordinul l e g i i 773 — Afară de inconştientă şi de silire mal este încă un caz în care nu există doi ori culpă, şi prin urmare nu poate fi vorba de comiterea de infracţiune,:anume când legea în mod excepţional permite sau chiar porunceşte fapta pe oare ea în regulă generală o interzice. Aceste cazuri se numesc de penalişti fapte justificative (1 ), iar autorul lor când le co­ mite poate spune: f e c i s e d ju r e f e c i : am făcut, dar-cu drept am făcut. 774 — Spre a înţelege aceste excepţiuni la regula pusă de le­ giuitor, e destul a da câteva exemple. Legea interzice şi pedepseşte omorul; totuşi, ea dă drept omului să-şi apere viaţa chiar ucigând pe aceda care i-o pune în pericol. Nu poate fi vorba în asemenea caz de pedeapsă, căci dacă, după cum am văzut vorbind de constrângere, nu se pedepseşte eonstrânsul moral care omoară pe un terţiu ne­ vinovat, cu atât mai mult nu poate fi pedepsit acela care omoară pe agresorul său ca să-şi scape viaţa. Deasemeni nu poate să fie pedepsit gâdele care ucide pe cel osândit la moarte, ori temnicerul care împiedecă libertatea celui osândit la închisoare, fiindcă în asemenea cazuri legea nu numai că permite, dar chiar ordonă aceste fapte. In fine, ca ultim exemplu, vom cita operaţiunile chirurgicale şi vivisecţiunile, care sunt permise, deşi în regulă generală legea pedepseşte rănirile omeneşti şi maltratările animalelor. In toate aceste cazuri, şi în altele asemenea, nu există nici doi, nici culpă din partea făptuitorului; prin urmare nu poate să fie vorba de pedeapsă, fiindcă lipseşte elementul imaterial al infracţiunei. 1) tiv

D. Thiry,

c r i t i c ă f o r m u la :

cauze justificative,

s u b c u v â n t c ă j u s tif ic a ­

n u p o a t e s ă fie d e c â t u n a c t j u s t , o o m fo rm d r e p tu lu i, p e c â n d u n a c t

n e im p u ta b il e în r e a l i t a t e

un a c t in d if e r e n t , f ă r ă

v a lo a re m o r a lă .

D ân su l

c r e d e c ă a r fi m a i e x a c t s ă s e n u m e a s c ă c a u z e d e n e im p u t a b i l it a t e s a u d e ir e s p o n s a b il i ta te . a ltf e l

s ’a r

Thiry:

c o n fu n d ă

C o u r s , p . 47. C r i t i c a n e p a r e n e în t e m e ia t ă , f iin d c ă

f a p te le

ju s tif ic a tiv e

c u c a u z e le

d e . n e c u lp a b ilita te .

—

880 —

Ca fapte justificative legea noastră cunoaşte: 1) Legi­ tima apărare; 2) Ordinul legii şi ul autorităţii legitime; 3) Actele îndeplinite pentru exercitarea unei profesiuni sau unei religiuni admise de Stat. A) Legitima apărare 775 _ Din cele mai vechi timpuri începând cu Codicele Mâ­

nu (2), s’a admis ca omul are drept să-şi apere viaţa chiar ucigând pe agresor. „Judecători, — zice Oiceron — este o lege sacră, lege nescrisa, însă care s’a născut odată cu omul, lege anterioară legiştilor, tradiţiunei, tuturor cărţilor, şi pe care natura ne-o oferă gravată în codicele său nemuritor, de unde noi am luat-o, de unde noi am scos-o; lege mai mult simţită decât studiată, mai mult decât învăţată, devinată. Această lege ne strigă: într’un pericol iminent preparat prin videşug ori violenţă, sub pumnalul lăcomiei ori al mâniei, orice mijloc de apărare este legitim“ (3). Legitima apărare seamănă cu necesitatea (foamei de pildă), pe care am studiat-o când am vorbit despre constrân­ gere; diferă însă prin aceea că, legitima apărare apără drep­ tul contra injustiţiei, pe când necesitatea apără un dropt prin sacrificarea a altui drept, de obicei mai mic (4). 776 — Există multe sisteme ştiinţifice pentru explicarea legi­ timei apărări: unii o consideră ca o scuză din cauza p e r tu rbcition is a n im i, cei mai nnilţi însă o consideră ca un drept. Şcoala pozitivistă socoteşte legitima apărare drept un act so­ cial sau de justiţie socială (5). După noi explicarea ştiinţifică a legitimei apărări e foarte simplă. Oamenii în societate trebue să fie apăraţi de puterea so2) Manava.Dharma-Sastra : V III, 34 9 — 351. 3 ) Ai. T. Ciceron : O r a t io p r o M ilo n e, N o. 4. 4) De Liszt: L e h r b u c h , p a r . 33, N o . II, e d . 1905, şi t r a d . fr. 1911. 5) E. Ferri : T e o r i a deU ’irrv p u tab ilitâ, f a r e n z e 1878, p . 534, 552, ş i 552; S o c io l. c rim iti. e d . în

Vidal :

IV -a (1 9 0 0 ), p. 697— 702. V e z i a m ă n u n t e şi b ib lic g a r f ie

C o u r s , N -le 191— 199 ; C o n f r .

Garraud :

P r é c i s e d . 8 _ a N r. 145,

şi n o t a 1, p. 146, n o t a 1, în c a r e a r a t ă c ă d r e p tu l g e r m a n , e n g le z şi o la n d e z a r e o c o n c e p ţiu n e m a i l a r g ă e d . 1 1 -a N o . 110.

r e la tiv la d r e p tu l d e ie g it m ă a p ă r a r e . C o n f r .

—

881

—

caalâ in contra agresiunilor nedrepte; când cineva este atacat ori ameninţat, societatea trebue să-l proteagă, iar când este lovit sau ucis ea trebue să pedepsească pe agresor. Când însă, forţa socială e absentă şi nu-1 poate protege, individul atacat are drept să se proteagă singur. In acest caz el nu face un act de revoltă în contra societăţii, ci ajută societatea în menţinerea ordinei împiedecând pe agresor să comită o infrac­ ţiune. E chiar în interesul social ca apărarea legitimă să se exercite mai des (6). Dealtmintrelea în caz de legitimă apărare, e un conflict între două persoane, şi, sub raportul social e mai bine şă se piardă viaţa persoanei care atacă, decât a persoanei atacate. 776 1 — Argumentele aduse în sprijinul legitimei apărări sunt destul de variate, ca şi la starea de necesitate. Kant a susţinut că legitima apărare nu e justă, însă tre­ bue să rămână nepedepsită, fiindcă isvorăşte din necesitate şi legea nu poate avea nici o influenţă acolo unde intervine necesitatea (a). Feuerbaeh, bazat pe teoria contractului social, a fost de părere că legitima apărare este îndreptăţită de facultatea ce-o are orice cetăţean, de a-şi relua drepturile concedate de el societăţii şi de a se apăra singur contra unui atac injust, atunci când societatea nu-i poate da asistenţă (b). Puffendorf a susţinut că nepedepsirea faptelor săvâr­ şite în stare de legitimă apărare se datoreşte turburării su­ fleteşti în care se găseşte cel atacat turborare care îl face să-şi piarză uzul raţiunii şi să devină iresponsabil (c). Geyer explică nepedepsirea legitimei apărări pe egali­ tatea dintre agresiune şi reacţiune, astfel că reacţiunea (le­ gitima apărare) nu este decât retribuirea răului conţinut în agresiune şi deci nu se poate admite pedepsirea unui fapt care constitue el însuşi o pedeapsă (d). Hegel considerând orice agresiune ca o negaţiune a or6)

In a c e s t s e n s

a)

Kant, D ie Feurbach,

b)

Degois :

L e h r b u c h d e s g e rn e in e n in D e u t s c h la n d g ü l ti g e n pedinUsehem

R e c h ts , p a r . 3 6 ; in a c e la s s e n s c)

Pnlfendorf, Geyer,

Henke,

H a n d b u c h d e s C r i m i n a lr e c h t s , I.

D e o ffic io h o m in is e t c'svrs s e c u n d u m

c a r t . I c a p . V ; in a c e la s s e n s d)

T r a i t e , N r. 287, p . 165.

M e t a p h i s i k d e r S i t te n , II.

Carmignani,

le g e m

E le m e n ta , p a r . 203.

D ie L e h r e v o n d e r N o th w e h r , I e n a , 1857.

n a tu r a le m ,

— 882

dinei juridice, conchide că legitima apărare este justă şi nu poate fi pedepsită, findcă ea este reacţiunea contra negaţiunei dreptului (e). Von Buri aplicând şi legitimei apărări teoria coluziunei de drepturi, în care Statul are interes ca dreptul cel mai important să fie salvat, consideră că prin însuşi faptul agre­ siune! dreptul agresorului s’a micşorat şi deci dreptul celui atacat fiind superior, legitima apărare devine justă (f). Carrara împreună cu majoritatea autorilor de azi con­ sideră legitima apărare ca o reacţiune contra injustului, re­ acţiune care. nu este decât o întregire a ordine! juridice (g). Manzini crede că legitima apărare nu-şi poate găsi jus­ tificarea decât în ideia de necesitate juridiceşte recunoscută, necesitate care produce efecte juridice în caz de agresiune injustă, oridecâte ori Statul nu poate apăra pe cetăţean (h). En. Ferri şi penaliştii pozitivişti sunt de părere că legi­ tima apărare nefiind o acţiune isvorâtă din motive antiso. ciale, ci un act de justiţie socială, cel ce a lucrat sub imperiul legitimei apărări nu se relevă ca o natură periculoasă şi ca atare contra sa nu este locul a interveni cu măsuri repre­ sive (i). 776 2 — Când ne-am ocupat de fundamentul nepedepsirei fapte­ lor săvârşite sub imperiul oonstrângerei morale (Nr. 7571), am spus că acelaş motiv legitimează impunitatea celor trei modalităţi de constrângere morală: ameninţarea, starea de necesitate şi legitima apărare. Toate încercările de a se da o altă explicaţi une impuniHegel, KoestlM,

G r u n d lin ie n

N o th w e h r;

Glaser,

e) sens der

I. p . 201, V ie n a , 1893 ; g e n , 1873 f)

;

V on

d e r P h ilo s o p h ie d e s R e c h ts , p a r . 1 2 7 ; in a e e k is

S y s t e m d e s d e u ts c h e n S t r a f r e c h t s , p. 118 ; K le in e

Janka,

S c h r i f te n

über

Levita,

S tra fre c h t

im

D as R echt

S tra fp ro c e s s ,

D e r s t r a f r e c h tl i c h e n N o t h s t a n d , p . 19. E r l a n ­

S p a v e n t t t , P r i n C p i i d i e t i c a , p . 102, N e a p o li, 1904.

Bari,

S ta to

d i n e c e ssita

e l e g itim a d if e s a ,

in R i v i s t a P e n a l e ,

X III p. 433. g)

Carrara,

P r c g r a m m a p a r . 284 — 291 ; in a c e la s s e n s

Alimena,

D i r i t-

to p e n a le , I, p ä g . 552. ■ h ) V . Manzini, T r a t t a t o , II, p. 233 ; Magnol, C o u r s , p . 336. |J) En. Ferri, T e o r i a deH ’im p u ta b iliita , boglio, S u lla l e g i t im a d i f e s a , T o r in o , 1894.

a p ro a p e in F lo re n z a ,

a c e la ? 1878 ;

sa n 's

Vidal et

Fioretti e zer.

—

883

—

taţii faptelor săvârşite în stare de legitimă apărare, nu sunt decât aparent temeinice, fiindcă nu justifica decât în parte această impunitate. Astfel s’a spus că, în timp ce la starea de necesitate, cel constrâns de pericol salvează un drept lovind în alt drept, la legitimă apărare cel constrâns apără un drept contra unei injustiţii. Deci cel pus în stare de legitimă apărare nu are atitudinea agresivă, ci defensivă, el nu încalcă normele legei, ci le apără. Dacă am admite că acesta este fundamentul legitimei apărări, ar trebui să ajungem la concluziunea că orice atac injust poate fi respins priatr’un contra atac, fiindcă şi în acest caz cel atacat apără justul contra injustului. Ori nimeni nu va admite o atare consecinţă, ci va pune imediat condiţiunea, ca atacul să fie nu numai injust, dar şi grav Şi inevitabil. In consecinţă, nu faptul că atacul e nedrept justifică le­ gitima apărare, ci împrejurarea că un pericol grav şi de neînlăturat ameninţă pe cel atacat, deci exact situaţiunea de la starea de necesitate. Cu alte cuvinte, pericolul, care con­ strânge pe cineva să reacţioneze, trebue pus la baza justifi­ cării impunităţii legitimei apărări, astfel precum se găseşte şi la baza ameninţării şi stării de necesitate. Acest pericol face ca omul să lucreze condus de un a n im u s, adică, element imaterial, deosebit de acela cerut pentru existenţa ilicitului penal; astfel fiind, raţiunea reacţiunei represive dispare şi odată cu ea încetează incidenţa legei penale. 776 3 — Desigur sub raportul intereselor venite în conflict există deosebiri între constrângerea prin ameninţare, starea de ne­ cesitate şi legitima apărare. In primele două cazuri sunt lezate drepturile unui ino­ cent; în al treilea caz, acelea ale agresorului. La starea de necesitate, un inocent suferă consecinţele ac­ tului; la legitima apărare, agresorul găseşte răsplata imedia­ tă. a propriei sale conduite (a). a)

A s u p r a le g itim e i a p ă r ă r i în g e n e r e , în a f a r ă d e a u to r ii .c ita ţi î n c a ­

p ito lu l d e f a ţă , a s e v e d e a :

A. Berenini,

O f f e s s e e d if e s e , P a r t i r a , 1 8 8 9 ;

retti e Zerboglio,

S u la le g itim a d if e s a , T o r in o , 1894;

d if e s a ,

1898.

N e a p o le ,

R. Simons,

T r a ité p ra tiq u e

B r u x e lle s , 1912. P e n t r u b ib lio g r a f ia g e r m a n a , v e z i

Schorma,

de

Liszt,

la

Fio.

11 d i r i t t o di

lé g itim e d é f e n s e ,

T r a i t é , p a r . 33.

— 884 —

Dar această deosebire nu numai că nu e absolută, dar nici nu e aptă de a justifica o diferenţiere de tratament sub ra­ portul represiv. Nu e absolută, fiindcă se poate, ca şi la starea de necesi­ tate, victima să sufere consecinţele faptei sale. Să ne închi­ puim doi inşi, X şi Y ameninţaţi să se înece fiindcă scân­ dura de care s’au agăţat nu poate suporta decât pe unul din ei. X reuşeşte să smulgă scândura din mâinile lui Y, care se îneacă, în timp ce X scapă. Insă necesitatea în care s’au gă­ sit X şi Y fusese provocată din culpa lui Y, care printr’un gest nechibzuit răstumase barca în care se aflau; aşa dar Y, victima actului săvârşit de X sub imperiul necesităţii suferă consecinţa propriei sale fapte, ca şi la legitima apărare. Invers, să presupunem că Z, într’un moment de furie tra­ ge o palmă lui V, care scoate un revolver şi trage un foc; Z dă să fugă, dar V mai trage un foc; atunci Z se repede la V şi dându-i o lovitură îl omoară. Desigur Z s’a găsit îh. le­ gitimă apărare, deşi el este primul agresor, iar victima nici nu se gândise şi nici nu s’ar fi gândit să încalce legea dacă n’ar fi fost atacat dela început dc Z. (Vezi Nr. 819 şi urm.). Dar mai mult, să ne închipuim că. X atacă pe Y şi Y voind să se apere loveşte din groşală pe Z, omorându-1, în loc să lovească pe X. Ei bine, iată nn caz când Y va rămâne ne­ pedepsit, invocând legitima apărare, deşi victima este un ino­ cent aşa cum e şi la starea de necesitate (vezi Nr. 818). Tată pentru ce am susţinut că legitima apărare îşi are ca şi starea de necesitate justificarea nu în diferenţele extrin­ sece, ci în constrângerea morală, care ridică elementului ima­ terial caracterul cerut pentru existenţa ilicitului penal. 776' - Toate diferenţele extrinsece, cari există uneori între sta­ rea de necesitate, ameninţare şi legitima apărare, nu au nici o importanţă sub raportul problemei incidenţei legei penale. Această incidenţă e înlăturată din cauza constrângerei pro­ vocată de pericolul ce ameninţă pe individ. Din moment ce se constată existenţa unei asemenea constrângeri, fără de care individul nu ar fi săvârşit faptele impuse lui de nevoia de a înlătura pericolul, dispare raţiunea măsurilor represive. Diferenţele extrinsece nu sunt însă fără valoare juridică. Ele servesc la rezolvirea problemelor de natură extra-penală, adică la soluţionarea, chestiunei reparării prejudiciilor cau­

—

885

—

zate de faptele săvârşite în stare de necesitate, ameninţare sau legitimă apărare (b). 776 5 — Unii autori, în special cei germani, âu susţinut eă nece­ sitatea produce un drept de a înlătura pericolul prin violenţă şi forţă; că deci ar exista un N o th r e c M (a). Alţi autori pornind de la deosebirile extrinseci dintre sta­ rea de necesitate ( N o t h s t a n d ) şi legitima apărare f N o th w e h r ),. susţin că în timp ce prima este numai o cauză de nepedepsire, a doua oomstitue un drept (b). , In fine Ihering a mers mai departe şi a susţinut că legi­ tima apărare este nu numai un drept ci chiar 6 datorie (c). Toate aceste susţineri le socotim neîntemeiate. Legitima apărare nu eonstitue un drept şi nici cel puţin o simplă autorizare eventuală din partea legei, după cum o califică prof. Manzini (d). Individul atacat de un altul, nu se apară fiindcă legea permite sau fiindcă s’ar crede titularul unui atare drept; din contra e sigur că chiar atunci când legea Гаг pedepsi, el încă se va apăra, fiindcă e firesc, e de esenţă adânc umana ca individul să pună propria sa conservare mai presus de toate inhibiţiunile venite din reprezentarea unor îndatoriri impuse. Dacă prin drept înţelegem libertatea de a acţiona ori­ cum contra pericolului care ar ameninţa propria noastră exis­ tenţă, atunci de un atare drept face uz şi cel care se găseşte în stare de necesitate, ca şi acel aflat în legitimă apărare. Dacă însă prin drept înţelegem o împuternicire de la lege, atunci un asemenea drept nu putea şi nu poate să-l aoorde legea penală. Această lege e chemată a disciplina re­ presiunea, statornicind în primul rând până unde se întinde 6) 1894 ;

V e z i Tobler, De Notaristefani,

G r e n z g e b i e t e z w is c h e n N o t s t a n d t u n d N o t w e h r , Z u r is c h , L a r e s p o n s a b i li t ä c iv ile n e i r e a t i c o m m e s s i p e r le_

g i tt i m a d i f e s a e p e r a l t r e n é c e s s i t a , în G i u s t i z i a P e n a l e , VIII, 1177. a)

Hegel,

o p . c it. ş i c e 'l a l t i a u t o r i c it a ti la N r. 774 1 l it e r a e.

b ) M e m , o p . c it .; p r o p o s ito .

B e r lin ,

Berner, D e im p u n i t a t e p r o p t e r Carrara, P r o g r a m m a p a r .

1861;

su m m a m n e c e s s ita te m 294;

Alimena,

D ir itto

P e n a le , I, p. 552. c)

Ihering, D e r Manzini,

d ) V.

Z w e o h k n R e c h t, p. 36. o p . şi lo c . cit.

'r

— »86 —

ilicitul penal şi deci în ce limite are să intervină reacţiunea represivă. Atunci când legea penală lasă în afara ilicitului penal un fapt oarecare, nu creiază un drept la săvârşirea acestui fapt, ci recunoaşte numai că incidenţa legei penale nu are raţiune de a cădea asupra lui. Aşa dar, când legea penală nu înţelege să reprime fap­ tele săvârşite în stare de necesitate sau legitimă apărare nu acordă nişte drepturi speciale, ei recunoaşte în mod juridic anumite situaţiuni de fapt pe oare le aşează în afara orbitei ilicitului penal, neînţelegând a lega consecinţe penale de atari situaţiuni, lăsându-de deci în domeniul raporturilor juridice extra-penale. Chiar în caz de ordinul legei sau auturi ţaţei oompetinte, impunitatea nu se justifică pe baza unui drept acordat celui ce execută ordinul legei sau al autorităţii. Când sentinela omoară pe arestatul care voia să fugă, nepedepsirea acestui omor nu se datoreşte vre-unui drept pe care sentinela l’ar fi avut de a săvârşi acest fapt, ci pe consideraţiunea că legea ordonând o atare acţiune, implicit a scos-o din orbita ilicitului penal şi deci de sub sancţiunea legei penale. Legea penală nu poate şi nu trebue să creieze drepturi cari să permită săvârşirea unor acţiuni ilicite penale. Unde există ilicitul penal, trebue să intervină şi represiunea ; drep­ tul la impunitate nu-1 poate avea nimeni, atunci când fapta săvârşită de el corespunde ilicitului penal. Toate cazurile, în cari represiunea este înlăturată de lege, provin sau din iresponsabilitatea autorului acţiunei sau din cauza că acea ac­ ţiune nu corespunde ilicitului penal. Pe limita dintre ilicitul penal şi acţiunile nesusceptibile de consecinţe penale, se găsesc fapte cari prin complexitatea lor ar putea da loc la îndoială. De aceea legiuitorul în mod expres a ţinut să declare că faptele săvârşite în anumite îm­ prejurări nu aparţin ilicitului penal şi ca atare nu produc consecinţe penale şi nu cad sub incidenţa represiunei. Aceste situaţiuni sunt tocmai constrângerea morală (în cele trei modalităţi ale sale : ameninţare, stare de necesitate şi legitimă apărare) ordinul legei şi consimţimântul victimei, când acesta e admisibil.

— 887

—

Aşa dar legitima apărare nu este un drept, ci întocmai ca şi starea de necesitate, este o situaţiune juridioeşte cons­ finţită, sub imperiul căreia faptele săvârşite nu au caracterul , de ilicit penal. 777 — Apărarea fiind legitimă, fapta săvârşită pentru apăra­ rea vieţei a rămas nepedepsită în toate timpurile (7) şi în cele mai vechi legislaţiuni. De aceea Geib acea că legitima apărare n’are istorie. Manava-Darma-Sastra, glăsueşte astfel : „Un om trebue să ucidă fără nici o cruţare pe acela care încearcă să-l asa­ sineze, chiar de ar H directorul său, un copil, un bătrân, sau un Jmaman foarte învăţat“ (8). Platon, admite de asemeni dreptul de legitimă apărare, însă, mai puţin. înţelept în această privinţă decât Mânu, ei • dispune : „Dacă un sclav omoară o persoană liberă, apărându-se în contra ei, va fi pedepsit ca ucigaş“ (9). Instituţiunea odioasă a sclaviei, a făcut pe mulţi scriitori şi filozofi antici, chiar pe Platon şi Aristotel, să scrie lucruri neoonforme eu raţiunea. La Romani găsim multe texte relative la legitima apă­ rare, astfel : „Acela care şi-a apărat propria lui viaţă nu a comis o infracţiune“ (10). „E îngăduit a respinge forţa prin forţă şi acest drept l-a dat natura“ (11). „A se apăra în contra forţei prin forţă, toate legile şi toate drepturile o permit“ (12), (aceste cuvinte sunt reproduse şi de Alb. Gandin) (13). 7)

E s te

l e g i t im ă p .).

o

c o n tr a d ic ţ iu n e c u m

a p ă ra re

Beccaria,

şi1 i n t e r z i c e r e a

d e ja

o b se rv a se c ă

o b se rv ă d .

d r e p tu l u i d e

G.

Vidai,

a p u rta

a c e a s t ă i n te r z i c e r e

în tre

a rm e

d re p tu l d e

(a rt.

314, C .

e v ă t ă m ă t o a r e p e n tr u

o a m e n ii c in s ti ţ i ş i p r o f i t a b i l ă p e n t r u r ă u f ă c ă to r i . (D e i d e litti e d e l l e p e n e , p a r . 3 8 ), V e z i

Vidai:

C o u r s N r. 199, p . 304.

8 ) C a r t . V III, s lo c c a 3 4 9 ş i 351. 9)

Platon:

D e le g ib u s , C a r t . IX , e d it. V .

10) „ D e f e n s o r p r o p r i a e s a l u ti s A d . le g e m

Const/t,

T . V III, p . 182.

in m illo p e c a s s e v i d e t u r “ . L e g . 3 C o d .

C o r n e li a m d e s i c a r iis .

11) „ V k n v i r e p e l le r e l ic e t, i d iq u e ju s n a t u r a c o m p a r a t u s “ , L . 1, p a r . 27, D ig . D e vi. 12) V im v i d e f e n d e r e o m n e s l e g e s o m n ia q u e j u r a p e r m i t t u n t “ , L . 45 p a r . 4 , D ig . A d . le g e m A q u il. 13)

Alb Gandinus:

D e d e fe n s 'o m ib u s a r e c f a c ie n d is , N r. 1, p . 310.

—

838

—

In fine, „Ceeace cineva a făcut pentru apărarea corpului sau, se socoteşte că a fost făcut'cu dreptate“ (14). Numeroase alte fragmente din Digeste şi Codul justinian se ocupă despre legitimă apărare (15). 777 1 — Dreptul vechiu german (a), de asemenea, admitea în lar­ gă măsură legitima apărare contra oricărei agresiuni care privea viaţa, proprietatea, onoarea, sănătatea. Dreptul canonic (b), sub denumirea de in c u lp a ta tu te lă admitea legitima apărare contra oricărei agresiuni care era violentă, nedreaptă, actuală şi inevitabilă. Se admitea apă­ rarea şi a patrimoniului, când erau în joc bunuri de o mare valoare sau greu de redobândit. Legitima apărare era admi­ să şi pentru a salva pe un terţiu delaun atac injust. In evul mediu, legitima apărare, cunoscută la început sub forma şi denumirea de m o d e r a m in e iu c u lp a ta e tu te la e , a fost examinată şi precizată în limitele sale juridice de Clarus, Farinaceus, Grotins şi Pufendorf (ej. 778 — Penaliştii secolului al XYI-lea, s’au ocupat şi ei de aproape de legitima apărare. Ei tratau această materie, ca şi toate cauzele de nepedepsire, cu ocaziunea materiei O m o ru lu i, sub titlul’ „Cui permissum occidere“. Damhouder, de pildă, spune că este permis a ucide în 4 cazuri : pentru apărarea sa, a lucrurilor sale, a numelui şi a reputaţiei, şi în sfârşit a amicilor săi (16). Se pare că legitima apărare era foarte des aplicată în ve­ chiul drept, căci într’un exemplar de Juliu Clar, pe care îl posedăm noi, vedem foarte multe însemnări puse pe exem14)

„Q ucd

q u is q u e

ob

tu te la m

l i m a n t u r “ . Florentinus : 3 D ig .

i,

c o rp o re s

s u i f e c e r it, j u r e

fe c is s e

ex-

15.

15) V e z i î n t r e a lte le , ft. L ib . IX , T itl. 2, L e g . 4, 5, 45, p a r . 1 ş i 4 ; ş i Lito.

X L III. D ig . T itl. 16, L e g . 9 ; L ib . VM I, C o d . T itl. 4, L e g . 1. a ) Del Giudice, D i r i t t o p e n . - g e r m a n ic o , p . 5 0 1 ; v e z i şi L e g e a V iz ig o tă ,

c. X IX

t. V I, 1. 6 ş i E d ic tu l

R o ta ri,

X X X II;

W ilda, D a s S t r a f r e c h t d e r

G e r m a n e n , p i 67. b ) C ovarm vias, d e m e n t i a u n i c a , d e h o m ic . V . 4, p a r t e a III, p a r . 1. Schiappoli, D i r i t t o p e n a l e c a n o n i co, p. 733. c ) Jul. Claras, Q u a e s tio n e s , p a r . h o m ic , V . N r. 24, P. Farinaceus, P r a x i s , c h e s t. 125, n. 1 24; G rotins, D e j u r e b e lli e t p a c t s , p a r . III, 1. I I . ; Puffendorf, D e j u r e n a t u r a e e t g e n tiu m , c , V , p a r . 13. 16)

D am h ou der: Op. cit. Cap. L X X V I.

889

—

—

• plar în partea în care se tratează despre acest capital (17). 779 —• In vechiul drept francez există de asemeni scutire de pedeapsă în caz de legitimă apărare, iar omorul comis în asemenea caz e numit o m o r n e c e sa r. Dar chiar în acest cazr spiritul de fiscalitate născocise cărţile de iertare (lettres de remission): „Cu toate că omorul a fost săvârşit pentru apă­ rarea vieţii — zice Jousse — după moravurile noastre trebue totuşi a avea şi ertare, şi penti’u aceasta a dobândi cărţi de iertare (18)....... „Cărţile de remitere sau de iertare sunt totdeauna trebu­ incioase când e vorba de crimă care e.pedepsită cu moartea,, dar se găseşte în astfel de împrejurări încât cer ca crima să. fie iertată. ....... Astfel e şi omorul săvârşit în cazul de legitimă apărare, şi pentru a-şi scăpa viaţa. Altmintrelea judecătorii nu pot să nu osândească pe vinovaţii de omor“ (.19). Legiuitorul revoluţionar ş’a ocupat şi el de legitimă apărare relativ la omor şi răniri ; el spune precis în codicele penal, din 25 Sept. — 6 Oct. 1791, că legitima apărare scu­ teşte şi de pedeapsă şi de despăgubiri civile. 780 — Legitima apărare e prevăzută şi în vechea noastră legislaţiune. „Cine va omorî apărându-şi viaţa de primejdie, ne­ vinovat este“, zice Pravila Caragea (20). 17) Fr. de L iszt, s p u n e c ă în

d o c tr i n a

i ta l i a n ă şi

în u ltim a

în l i t e r a t u r a

p e rio a d ă a

e v u lu i m e d i u g ă s i m

ju rid ic ă p o p u la ră

a G e rm a n ie i, o e x ­

p u n e r e a l e g itim e i a p ă r ă r i m a i c o m p le c tă , c a în o r i c e c e lu i p e u a l. A s tf e l —

a ltă p a r te

a c o d i-

z ic e d â n s u l — Schw arzenberg, în a r t. 139 —

145 ş i

a r t . 150, a p u t u t n u nuiriiai s ă f ix e z e , c u î n ti n d e r e a ş i p r e c iz iu n e a u n u i m a ­ n u a l, d e fin i'tiu n e a le g itim e i a p ă r ă r i ş i a d m i n i s t r a r e a p r o b e i s a le , d a r c h i a r s ă t r a t e z e t o a t e c h e s tiu n ile

r e la ti v e l a l e g i t im a a p ă r a r e . De L iszt

p a r.

şi

33, N o .

o rd o n a n ţa

1. C o n f r .

C a r o li u a ,

18) Jousse 19) Ibidem c r im in e lle .

: :

D es

tra d .

(C a ro )

fr.

p.

210

şi

211.

A u to ru l

:

L e h rb u c h ,

se

re fe ră

la

V ).

O p . c it. III,' 503. II, p . 377 ; D in m a tiè re s

c o n tr a

c r im in e lle s .

după

L iv r e

t,

Lange : P r a t i q u e eh.

V,

când

c iv ile e t

e

v o rb a

de

om ucidere necesară, -p e n tru a p ă r a r e a v ie ţii s a le , a s o f ie i, a r u d e l o r a p r o p ia te şi a b u n u r i lo r ; d e a s e m e n e a , c â n d e c i n e v a a t a c a t d e u n h o t, n u v o e d e a c ă p ă ta 20) le g ii

C o n d ic a

g la v a

o m o r u l,

nu

d e là P r i n c i p e S c r i s o r i d e i e r t a r e

Caragea, V , c a p .

C C X L V I, se

va

c are

c e rta

a ra tă

'că

1, a r t . c h ia r

IV , în

a l.

(L e ttre s d e a;

b is e ric ă

n e g u s t o r u l f i in d c ă : „ B e s e a r i t a

c o n îr . dacă nu

e s te n e -

r é m i s s io n ) în d re p ta re a s ’a

să

s ă v â rş it

sp u rc ă d e

890 —

781 — Trecem la codicele penal actual în vigoare. El consacră legitimei apărări trei articole. Art. 58, zice: „Nu este nici crimă nici delict când fapta va fi săvârşită din cauză de le­ gitimă apărare“ ; „Apărarea este legitimă, când este necesară spre a res­ pinge un atac material, actual şi injust contra persoanei sale şau a altuia“. Se socoteşte ca legitimă apărare şi cazul când agentul sub imperiul turburarei, temerii sau teroarei, a trecut peste marginile apărărei“. Articolul acesta pare a fi suficient; totuşi, în partea spe­ cială, când vorbeşte de omucidere, răniri şi loviri, legiuitorul revine din nou asupra legitimei apărări şi, în art. 256, 0. p. dispune : „Nu este nici crimă nici delict când cel ce a săvârşit omuciderea, rănirile şi loviturile, a fost silit la aceasta prin necesitatea actuală a unei legitime apărări, conform art. 58“. Iar în art. 257, adaogă trei cazuri particulare pe care le­ giuitorul le consideră cazuri de legitimă apărare. Din lectura acestor trei articole, se vede că: art. 58, face inutil art. 256; el este mai larg, de oarece el prevede orice faptă săvârşită sub imperiul legitimei apărări, pe când art. 257, vorbeşte numai de omucidere, răniri şi lovituri. La Fran­ cezi, lipsind art. 58, în partea generală utilitatea art. 256, (res­ pectiv 328, Cod. pen. fr.) care e pus în partea specială, relativ la omucidere, răniri şi loviri, cum făceau şi vechii autori se înţelege uşor. Dar la noi, unde legiuitorul a. luat art. 58, Cod. pen. din par. 41, Cod. pen. prusian, şi l-a pus în partea gene­ rală, copierea art. 256 din codicele penal francez era absolut inutilă. 781 a — Legitima apărare e prevăzută în codul pen. austriac îri par. 2, lit. g, în codul pen. german în par. 53, anteproiectul austr. par. 10, anteproiectul german par. 21. Codul austriac precum şi anteproiectul acestui cod de­ clară expres că apărarea este legitimă, când este necesară sâ n g e v ru t

ce

s 'a u

v ă rsa

s c u p. 11?.

v ă rsat

p e n tr u

pe

d r e p ta te ,

n e d re p ta te

şi c u

ce

s ’a u

n ă p a s te

v ru t

sp u rc a

lu c r u “ . V e z i

c v .id

s ’a u

e d lţ . L o n g în e -

—

891

—

spre a-.se respinge un atac injust în contra v i e ţ i i , l i b e r t ă ţ i i s a u a v e r i i , contra persoanei sale sau a altuia. 781 b — După codul penal ungar, art. 79 „Imputabilitatea faptei este exclusă prin legitima apărare. Apărarea legitimă este aceea care este necesară pentru a înlătura un atac injust şi direct, care este îndreptat contra persoanei sau a v e r i i c e l u i a t a c a t s a u a l t u i a s a u c a r e l e a m e ­ n in ţă p e a c e s te a .

Nu se pedepseşte depăşirea limitelor legitimei apărări dacă provine din teamă, spaimă sau tulburare“. In alin. II este o greşală de redactare. Textul corect ar fi: „Legitimă apărare este actul oare este necesar acelui ata­ cat sau altuia pentru a înlătura un atac injust şi direct, care este îndreptat contra persoanei sau averei sau care le ame­ ninţă pe acestea“. Practica judecătorească însă aplică art. 79 în acest sens. Definiţiunea şi condiţiunile legitimei apărări 782 — Legiuitorul în art. 58, Cod pen. zice că este apărare legi­ timă când „este necesară spre a respinge un atac material, actual şi injust în contra persoanei sale sau a alteia“, şi că e tot apărare legitimă, „când agentul, sub imperiul turburăm, temerii sau teroarei, a trecut peste marginele apărării“. 783 — Această definiţiune ne artă condiţiunile legitmei apă­ rări. Ele sunt următoarele: a ) Trebue să fie n e c e s a r ă spre a respinge un atac. Dar când este ea necesară? Autorii admit că numai atunci când răul este ireparabil, fiindcă în caz contrar nu este necesitate absolută de apărare. 783 1 — Această primă condiţiune a legitimei apărări evidenţia­ ză şi mai mult perfecta asemănare intrisecă dntre starea de necesitate şi legitima apărare. Ambele sunt condiţionate de existenţa unei imperioase necesităţi. Verificarea acestei condiţiuni trebue să se facă in concre­ te, obictiv şi subiectiv, adică ţinânldu-se seamă pe deoparte de împrejurările de fapt, iar pe de altă parte de condiţiunile j.ersonale ale celui ce invoacă legitima apărare. Astfel, un pericol rezultat din agresiunea injustă poate

—

892

—

în anumite împrejurări să nu apară aşa de grav încât cel atacat să crează că e necesar a respinge prin violentă atacul şi din contră în alte împrejurări acest pericol poate face să nas­ că în cel atacat credinţa că reacţiunea violentă e necesară. De aceea treime să se ţină seamă de timpul, locul, impetuozita­ tea atacului, etc. De asemenea se poate ca acelaş atac săvârşit în aceleaşi eondiţiuni să nu apară unui om mai curajos, sau cu mai mult sânge rece, atât de grav încât să crează că e necesară reacţi­ unea violentă, în timp ce unui alt om mai fricos, mai nervos, să i se fi părut din contra necesară o apărare violentă. Pen­ tru a stabili deci dacă cel ce invoacă legitima apărare a putut crede că e necesară, vom ţine seamă de vârsta, cultura, tem­ peramentul său şi orice altă eomdiţiune subiectivă. 7 8 3 2 - S ’ar putea însă constata că credinţa celui atacat asupra necesităţii legitimei apărări a fost datorită unei culpe din par­ tea sa. In acest caz el va răspunde ou titlul de culpă de rezul­ tatul faptei sale. Când, în fine, se constată, că cel ce invoacă legitima apăcare, şi-a dat perfect seamă că ea nu e necesară, atunci nu mai suntem în faţa unei legitime apărări, fiindcă nu mai există condiţiunea de care am vorbit mai sus. Chestiunea, dacă legitima apărare era sau nu necesară, fiind o chestiune de fapt, scapă de sub cenzura Curţii de ca­ saţie. 7 8 3 3 — Autorii mai vechi erau de părere că nu există legitimă apărare decât atunci când agresiunea ar fi fost de natură a produce un rău ir e p a r a b il. Astăzi mai toţi autorii s’au declarat contra acestei oondiţiuni, fiindcă, noţiunea de ireparabil fiind mult prea relativă, orice rău poate fi socotit, când reparabil, dacă-1 raportăm la ideia de desdăunare, când ireparabil, daca ţinem seamă de consecinţele sale neevaluabili în bani (a). Deasemenea, autorii moderni, s’au pronunţat contra cona ) D r e p tu l e n g le z şi duipă el c e l d i n C a n a d a , In d ii, A u s t r a l i a ş i p a r t e din s t a t e l e n o r d a m e r i c a n e n u a d m ite l e g i t im a a p ă r a r e d e c â t a tu n c i c â n d p e r ic o ­ lu l l a c a r e e r a c in e v a e x p u s p r i n a g r e s i u n e a a lt u i a e m a i m a r e d e c â t p e ­ d e a p s a p e n t r u f a p ta n e c e s a r ă r e s p i n g e r i i a c e lu i p e r ic o l, v , o f ithe c r im in a l la w , p . 165.

Г

tîarris,

P rim c ip e s

-

893

-

diţiunii ca răul să fie in e v ita b il. In primul rând findcă ar în­ semna să cerem celui care este victima unei agresiuni să facă o aprecere pe care de cele mai multe ori nu o poate exact face nici chiar omul calm aflat în afara oricărui pericol. In al doila rând ideia de inevitabil, într’o măsură mai moderată şi mai conformă cu natura legitimei apărări, este conţinută în oondiţiunea analizată mai sus, aceea ca apărarea să fie necesară. Din moment ce apărarea e necesară, desigur că cel ce s’a apăapărat a avut credinţa că răul nu poate fi evitat altfel, căci dacă ar fi putut să-l evite în alt mod, implicit apărarea nu mai era necesară. 783b — Atacul este un act o m en esc. Dacă mă atacă un animal, şi-l ucid, nu voiu fi achitat pe baza art. 79 oi pe baza art. 80 (extremă necesitate) d. ex.: câinii altuia mă atacă (Curia a aplicat greşit în acest caz art. 79 B. T. XVI 265). Argum : atacul unui animal nu poate fi nici just, nici injust, iar legea cere un atac injust. Nu im­ portă, dacă omul care mă atacă este imputabil sau nu; faţă de atacul nebunului are loc legitima apărare, căci atacul este injust din punctul de vedere obiectiv, deşi imputarea lui n’are loc. (Contrar Heil, Finkei, care admit legitima apărare şi faţă de atacul animalelor, iar Olshausen nu recunoaşte în nici unul dintre aceste cazuri legitima apărare). Atacul este o a c ţiu n e . Omisiunea, deşi intenţională, nu este atac. Noţiunea de atac exclude pasivitatea. Atacul nu trebuie să fie efectiv, real, ci poate fi şi imagi­ nat. De ex.: cineva ţine spre mine un aparat care seamănă cu revolverul; din frică să nu mă omoare, îl împuşc. Există le­ gitimă apărare. Părerea contrară care cere pericol în sens obiectiv, ar exclude posibilitatea legitimei apărări; de ex.: da­ că un tâlhar mă atacă în pădure, ţinând în mână revolverul, ar trebui să-l rog să-mi arate mai întâi, dacă revolverul e în­ cărcat. Părerea care achită în cazul apărării legitime putative din cauza erorii, este în contrazicere cu textul art. 82. 784 — Ce vom spune despre fugă? Dacă cel atacat putea să sca­ pe prin fugă mai are drept de legitimă apărare? In Carolina găsim art. CXXXIX şi CXL, care dispun că e în legitimă apărare cel atacat ori lovit cu arma omorîtoare, numai în cazul când nu putea fugi fără primejdie pentru cor­ pul, viaţa, onoarea sau reputaţiunea sa.

— 894 —

In vechimi drept francez se făcea distincţiune: mojicul ca­ re putea să fugă, fără ruşine, nu era în stare de legitimă apărare; din contra nobilii şi ostaşii, pentru care fuga ar fi fost ruşinoasă, aveau drept de legitimă apărare chiar de-ar fi pu­ tut scapa prin fugă (1). Se pare însă că această regulă nu era universală, căci Iuliu Clar ne spune că, chiar dacă ataca­ tul fugind ar fi putut să scape, de pericol, totuş el poate să omoare nepedepsit pe agresor, şi adaogă că aceasta era părerea generală (2). Această părere este însă combătută de Lange (3). Matthaeus din contra susţine că luciul va depinde de îm­ prejurări; acela care va fi putut uşor să fugă, se va pedepsi mai uşor, dacă a preferat să ucidă, iar acel care n’a putut să fugă fără pericol va fi cu totul apărat de răspundere. Mat­ thaeus nu admite însă distincţiunea între nobili şi cei de jos (4). Chestiunea aceasta e controversată şi astăzi. Carrara spu­ ne că inevitabilitatea depinde de putinţa de a se sustrage la un pericol a b s o lu t, prin rugăciuni, cu strigări sau prin fu­ gă (5). El arată însă că posibilitatea fugei ar impune obliga­ ţiunea de a fugi, şi , că ar exclude prin urmare legitima apă­ rare (6). Majno spune că, în afară de cazul în care cineva are un post de păzit, în general nu se poate pune în precept le­ gal laşitatea: „ d in a ta c u l i n j u s t n a ş te d r e p tu l d e a p ă r a r e “. Sunt multe distincţiuni de făcut. Unii susţin că atunci 1) M uyari de Vouglans : L o is c r im in e lle s , L iv r e I, T . V ., C h . 3 p a r . 9, Boehm er în o b s e r v , s a l e a s u p r a lu i Carpzovius. P a r t e a I, Q u a e s t . X X X , N r. 59 ş i 64, c o m b a te a c e a s t ă id e e , c ă c i, z ic e d â n s u l, n i c i o d a t ă d u p ă c â t ş tim , in c ă r ţ il e n o a s t r e d e d r e p t , n u s ’a d a t a c e s t p r iv ile g iu p e r s o a n e l o r n o b ile o ri m ilita r ilo r . E l a d m i t e d a r , c ă a c e l c a r e fiin d a t a c a t p o aite f u g i f ă r ă p e ric o l n u p o a te

in v o c a l e g i t im a

a p ă r a r e . Ibid. N r. 53.

2) Jul. Clarus : O p . c it., C a r t . V , p a r . H o m ic îd iu m , N r. 32. 3)

Lange : Otp. c it., p. 11.

4) M athaeus, D e c r im in . X L V III T itl. V . c a p . III N r . 7. 5 ) C arrara

:

P ro g ra m a

P . G ., p a r . 308.

6) B ern er: L e h r b u c h , e d . 1 8 -a , p a r . 58 şi t r a d . it. p a r . 85 f in e ; Ch. A-

dolpHe şi F. H élie: T h é o r i e IV , N r. 1485 ; Le S ellyer : T r a i t é I, N - le 153— 154; Trébutien : C o u r s I, p. 151— 152. Cropp : D e c o n a t u d e liq 'u e n d i, S e c t. 2 - a , p. 72, H e i d e lb e r g 1813.

-

895

-

când e vorba de un nebun, beţiv, copil ori agent al forţei pu­ blice, ar fi obligator de a fugi (7). A. Normand preferă însă opiniunea radicală: legitima apărare există chiar când o persoană ar putea fugi, oricare ar fi persoana care o ata­ că (8). Deoarece în legea noastră nu găsim nici o dispoziţiune restrictivă, noi credem că va fi în legitimă apărare şi acel care va fi putut prin fugă să scape de agresiune; această soluţiune ni se pare mai conformă şi cu legea şi cu interesul social, agresorii să găsească uneori primejdia în actele lor criminale (9). 7 8 4 1 — Astăzi părerea celor mai autorizaţi penalişti este că victi­ ma unei agresiuni, chiar când ar putea să fugă, nu este datoa­ re a face acest lucru, ci poate reacţiona contra agresorului şi va fi socotită în legitimă apărare. A decide altfel, ar fi să expunem pe cel atacat la umilinţe şi să încurajăm pe agresori. Deasemenea cel atacat, nu este dator ca mai înainte de a reacţiona să caute a îndupleca prin rugăminţi sau alte mij­ loace pe agresor. Se fac excepţii, atât în privinţa fugii, cât şi în aceea a implorării, atunci când agresorul ar fi părintele sau ruda apropiată a celui atacat (a). Se mai admite că cel atacat trebue să fugă atunci când agresorul este un iresponsabil. In fine se face deosebirea între fuga propriu zisă şi re­ tragerea lesnicioasă şi demnă ( c o m m o d u s d is c é s s u s ) , adică atunci când cel atacat se poate pune la adăpost fără a se umili şi fără a fi drept un laş. Alţi autori sunt de părere că chestiunea evitării prin fu­ gă fiind o simplă împrejurare de fapt, ea ya fi examinată pentru fiecare caz in parte şi se va decide dacă cei atacat trebuia sau nu să fugă (b). 7)

L. Majno :

C o m m e n te ) a r t . 4 9 , N r . 21 2 ş i e d . 2 - a N r. 225 i n t r ă

în

• m u lte a m ă n u n t e i n te r e s a n t e . C om fr. N y p e l s : C o d e p é n a l b e lg e , i n t e r p r . a r t, 4 1 6 , N r . 6. 8)

A. Normand :

9) In a c e s t s e n s

C o u r s N r. 207, p .

De Liszt :

126.

O p . c it., p a r . 33.

V. Manzini, T r a t t a t o , II, p . 2 5 4 ; Garraud, T r a i t é , e d . 3, II, p . Attmena, D i r i tt o p e n a l e , I, p. 5 5 6 ; Vidal et Magnol, C o itr s , p. A. Roux, C o u r s , ' p . 137, n o t a 1. a)

29.

b)

341,

J.

— 896 —

784" — Chestiunea dacă apărarea era sau nu necesară fiind strâns

legată de împrejurările de fapt în cari atacul injust a avut loc, trebuesc considerate ca neacceptabile toate criteriile ab­ stracte şi apriori stice de cári făceau uz vechii penalişti în rezolvirea acestei chestiuni. Astfel, se susţinea de aceşti autori, că nu poate, fi legi­ timă apărare atunci când cel atacat era înnarmat iar agreso­ rul atacase cu mâna liber. Ori în fapt se poate întâmpla ca un om abil şi voinic să reuşească a dezarma cu uşurinţă pe cel înnarmat şi deci atacul său să fie de aşa natură încât să reclame o reacţrune violentă. S’a mai susţinut, că nu poate fi legitimă apărare atunci când un om voinic este atacat de un copil sau de un bătrân cari ar fi putut fi împiedicaţi în agresiunea lor fără a se uza de violenţă. Şi în acest caz împrejurări de fapt pot ereia o situaţiune atât de critică omului voinic, încât să. nu poată să se apere ‘ decât reacţionând violent. Numai şi numai circumstanţele de fapt şi starea subiec­ tivă a celui atacat ne pot indica măsura în care apărarea era fegitimă şi deci necesară. 7 gtj — Când însă agresorul fuge, dreptul de legitimă apărare nu mai există, căci, după cum observă deja Alb. Gândin în evul mediu, atunci nu mai e apărare, ci răzbunare (vin­ dicta) (1 0 ). 7 g 0 — Trebue să observăm dealtmintrelea că pericolul nu trebue considerat în abstract, ci în concret, în credinţa pe care 0 avea persoana atacată în momentul pericolului (1 1 ) şi (1 1 bis). Cu drept cuvânt Carrara critică vechea formulă „că teme­ rea să fie aşa încât, qui oadat în viram constantem“. Această formulă—arată dânsul—este periculoasă în aplicarea ei, pen­ tru că ne făce să privim temerea din punct de vedere abstract, Alb. Ganăinus: D e d e fe ris io n ib u s , N o . 4, p. 310, e d . c it . Carrara : P . G „ p a r . 2 9 8 ; Ch. Adolphe şi F. Hélie: T h é o r i e IV , 1486; Le Sellyer: T r a i t é I, N r. 1 5 8 ; Ortolan : E lé m e n ts , I, N r . 430 ; Maj-

.10) ,1 1 ) N r.

no :

C o m m e n t a a r t . 4 9, N r. 213 şi e d . 2 _ a N r . 226 ş i j u r i s p r . ita l. 11 b is ) S ’a d e c i s a s t f e l c ă e s t e s u f ic ie n t, c ă .p e ric o lu l im i n e n t s ă fie d e

n a tu ra d e sa

a

fiz ic ă s u n t

J u risp ru d e n ţa

fa ce s ă c r e a d ă

p e c e l a ta c a t c ă e x is te n ţa

serios ameninţate, G e n e ra lă

( C a s . S . U n ite , 72 d 'U

1923, s p e ţ a

845 b 's , p a g . 3 4 1 ).

sau

in te g rita te a

10 M a i 1923, în

—

897

—

pe când justiţia cere ca temerea să fie considerată în mod obiectiv. Când omul în contra căruia, era îndreptată ameninţa­ rea nu era curagios, voi îl pedepsiţi nu pentru că este un rău făcător, ci fiindcă e de natură fricoasă. Ce importă de a cer­ ceta dacă alţii ar fi avut ori nu temere în cazul meu, când e constatat că eu m’am temut, că motivul temerei mele nu era cu totul iraţional şi că am lucrat cu conştiinţa de a face un lu­ cru legitim? (12). La aceasta adăugăm, invocând par. 2 al art. 58 Cod. pen., că în cazul când temerea e exagerată la extrem, e vorba de nebunie, şi nebunul nu se pedepseşte. Relaţiunea corni siunei Senatului italian din 1887, da un exemplu foarte nimerit: o armă descărcată, pe care o cred încărcată e îndreptată în contra mea; este caz de legitimă aapărare (13). 787 b ) A ta c u l s ă f i e m a te r ia l, fiindcă dacă e de ordin moral de exemplu o insultă, nu există drept de legitimă apărare ci de reclamaţiune (13 bis). 787' — Atacul trebue să fie material, deşi C. p. maghiar, nu se fo­ loseşte de acest cuvânt. Rezultă din cuvintele: „îndreptat“ şi „ameninţă“. 788 _ C) A ta c u l să f i e a c tu a l (14). Dacă pericolul nu e actual, ci are numai caracterul unei simple ameninţări pentru viitor, nu există legitimă apărare, fiindcă în asemenea caz primej12)

Carrara:

O p . c it., N o . 301, n o ta .

13) R e ia t . 1887, C a p . III, I, p . 2. 13 b is) î m p r e j u r a r e a c ă p a c ie n tu l a v e a u n b ă ) în m â n ă , n u p o a t e c o n ­ s t i tu i u n

atac material

în î n ţe le s u l le g e i, c a r e s ă f a c ă p e c e l a t a c a t c a s ă se

c o n s i d e r e în s t a r e d e l e g i t im ă a p ă r a r e ( O a s . II, 466 d in 2 6 N o e m b . 1876, B u l. p a g . 1250. 14) A c e a s t ă c o n d itiu n e e r a

c e r u t ă şi d e v e c h i „ p r a e s e n s a c

Carpzovias : P r a c t i c a I, Q u a e s t Böhmer, Ibid, Carpzovias Q u a e s t X X X I, N o . 1 p e r ic u lu m “ ;

im m ln e n s

X X V III, N r. 29, O b s e r v , iui şi n e n u m ă r a ţ i a u t o r i c ita ti d e

d â n s u l. T r e b u e p r i v it c a

actual

n u n u m a i a t a c u l r e a l i z a t şi c o n s u m a t, c i ş i cel 1-

m in e n t, a d ic ă p e p u n c tu l d e a în c e p e , c ă c i p e r s o a n a a t a c a t ă n u e s t e tin u t ă a a ş t e p t a s ă . p r i m e a s c ă p r i m a l o v it u r ă s p r e a a v e a d r e p tu l s ă se a p e r e , fiin d ­ c ă a tu n c e a a p ă r a r e a a r fi ilu z o rie . C e e a c e j u s tif ic ă d r e p t u l d e a în tr e b u in ţa f o r ţ a în c o n tr a f o r ţ e i n u s u n t l o v itu r ile d a t e s a u ră n ile f ă c u te , c i

suşi, care se naşte din agresiune.

(C a s.

S . U n ite , 72 d in

pericolul în­

10 • M a i

1923.

lo c. c it. I. T anoviceanu, voi. I.

57

—

898

—

dia se poate evita (15). Dacă pericolul a trecut, se poate cere reparaţiune din partea societăţii; în caz contrariu individul atacat voeşte să-şi răzbune, făcându-şi singur dreptate, ceeace nu e permis (16). In acest caz infracţiunea poate să fie scuzabilă, adică să fie locul a se micşora pedeapsa, nu există însă legitimă apărare, adică faptă justificativă. 7 8 8 1 - Dar dacă o simplă ameninţare pentru viitor nu e sufi­ cientă ca să justifice legitima apărare, fiindcă cel ameninţat are posibilitatea de a se apăra prin alte mijloace, de aci nu trebue să conchidem că nu există legitimă apărare decât atunci când atacul a şi început. Ceeace se cere este să existe agresiunea, iar răul cu care se ameninţă să fie iminent, adică agresorul să fie pe punctul d a trece imediat la atac. Deci nu o nevoie ca cel ameninţat să aştepte a i se da prima lovitură pentru a recurge la reactiune, ci el se poate apăra chiar înainte de a fi fost lovit (la c sio in c h o a ta ) din moment ce atacul material este iminent (a). 788' — Atacul trebue să fie a c tu a l sau a m e n in ţă to r , dar totuş d ir e c t, deci atacul tr e c u t nu mai dă drept la leg. ap. ci numai cel p r e z e n t (început) sau im in in e n t (care în orice caz se va face, dacă nu mă apăr). Deci legitima apărare are loc, cât timp durează sau ata­ cul sau pericolul iminent al atacului. Dacă cineva a tras asu­ pra mea cu o puşcă de o singură (cavă, nu pot să-l omor, după ce a dat greş (n’a nimerit), iar dacă puşca are două ţevi, pot să-l omor după primul foc. Dacă hoţul mi-a luat lucrul şi a fugit, atacarea averei durează şi în timpul fugii, deci pot să trag asupra lui. Nu importă, dacă apărarea este pregătită pentru cazul unui atac viitor. De ex.: pentru a mă feri de escaladare, am pus în curte, lângă gard curse care prind hoţul şi-i cauzează răniri. Există legitimă apărare. 789 - d) A ta c u l să f i e in ju s t, adică fără drept (17); dacă ata­ cul e just, împotrivirea singură, în afară de orice altă infrac15) 16) a)

Majno: C o r n e n t a r t . 49, N o . 21 0 şi e d . Carpzovius: I, Q u a e s t X X X I, N o . 2. Alimena, D ir itto p e n a l e , t , 5 7 1 ; Manzitii,

2 _ a N o . 222. T r a t t a t o , II, p. 2 4 0 ;

T r a i t é , e d MI, p. 25. 17)

L. Majno:

C o m e n to , A r t. 49, N o . 210 şi 223.

Garraud,

— 899 —

ţiune, constitue un act de rebeliune. Astfel, rezistenţii, şi Io virea ori omorul temnicerului sau al gâdelui nu pot fi acte de . legitimă apărare, fiindcă atacul îndreptat de aceste persoane în contra libertăţii sau vieţii este drept şi legitim. 7 8 9 1 — Nu este nevooie ca atacul injust să constitue numaidecât, o infracţiune. Se consideră ca injustă orice acţiune care tinde să lovească sau loveşte într’un interes juridiceşte proteguit, creând astfel o situaţiune contrară dreptului. Caracterul injust al atacului are a fi căutat în raport cu cele două persoane venit în conflict, adică agresorul şi vic­ tima. Simplul fapt că o acţiune este păgubitoare pentru cel atacat nu este suficient pentru a spune că atacul a fost injust. Trebuie să raportăm această acţiune şi la agresor. Dacă acesta lucra în virtutea unui drept, sau dacă acesta este un irespon­ sabil nu ne mai găsim în faţa unui atac injust şi nu mai poate fi vorba de legitimă apărare, ci de stare de necesitate, atunci când condiţiunile acesteia s’ar verifica (a). Chiar atunci însă când agresorul exericită un drept al său, acţiunea poate fi injustă dacă pentru realizarea acestui drept agresorul trebuia să recurgă la intervenţia şi oficiul unei autorităţi. Astfel este injust faptul creditorului care ata­ că pe debitor pentru a-1 constrânge să-i plătească datoria. 7 8 9 b — Atacul trebuie să fie injust. Nu trebuc însă să fie o in­ fracţiune. Dacă atacul a fost provocat de cel atacat, chestiu­ nea legitimei apărări este complicată. Totul se reduce însă la ! o chestiune de fapt. Anume: 1. Poate că provocarea este de aşa natură, încât însuşi atacul este legitimă apărare faţă de care legitima apărare a celuilalt nu are loc. De ex.: în cazul B. T. VI 362 Primus a oprit pe drum pe Secundus şi l-a insultat. Seeundus a luat toporul, iar Primus l-a împuşcat. In cazul B. T. V. 348. Pri­ mus a încercat să intre cu deasila în casa lui Secundus, Se­ cundus a tras asupra lui cu puşca, iar Primus spărgând uşa, l-a omorât pe Secundus. Curia a refuzat aplicarea leg. apăr. 2) Poate că provocarea nu este îndreptată în eontra per­ soanei san averei altuia. In acest caz atacul nu constitue lea ) In a c e s t s e r i s :Janka, D e r s t r a f r e c h t l i c h e N o t h s ta n d , I; t a t o II, p. 243;

Alimena,

I lim iti e. m o d if ic a to r i,, V I, p. 54.

Manzini,

T ra t,

— 900 —

gitimă apărare, deci reacţiunea la atac poate să fie punibilă sau nepunibilă după împrejurări. 790 — Quid când atacul e injust, însă provine delà autoritate! Are cineva drept să se împotrivească la actele ilegale ale auto­ rităţii? A ceasta e u n a d in cele m ai d isc u ta te chestiuni ale d re p ­ tu lu i p en al şi în acelaş tim p, u n a d in cele m ai grele, d in cauză că aci e v o rb a de a concilia lib e rta te a cetăţeanului, cu d re p tu l a u to rită ţii publice de a m enţine o rd in ea socială (18).

încă din timpul dreptului roman exista dreptul de rezis­ tenţă în contra actelor ilegale ale autorităţii (19). 7 9 0 b — Dacă atacul provine delà un organ al forţei publice, le­ gitima apărare are loc atunci, când funcţionarul public, abuzând de puterea sa, aduce vătămare cuiva. D. ex. : un ser­ gent de poliţie se însărcinează cu încasarea unei creanţe, vine la mine şi voeşte să-mi închidă prăvălia, să pună peceţi sau să-mi ia banii. Curtea de casaţie maghiară nu recunoaşte în principiu — legitima apărare contra actelor autorităţilor. 791 — Jousse spune că în vechiul drept rezistenţa era per­ misă (20). Farinaceu ne arată însă că chestiunea era discuta­ tă. După unii — ne spune dânsul — nu numai că se poate ci­ neva împotrivi ofiţerului care lucrează c o n tra ju r a (21), iar chiar se pedepseşte dacă nu rezistă fiindcă judecătorul oare comite o nedreptate nu mai e judecător, nici chiar om, ci so numără între animalele brute. Alţii cred însă, că supuşii nu au drept să judece dacă hotărârile judecătorilor competenţi sunt sau nu drepte. Intre aceste două păreri, Farinaceu adoptă pe cea di.dai, m a i a le s c â n d ră u l e s te ir e p a r a b il, ceeace recunosc toţi, chiar cei ce sunt de părere contrarie (22). Acest lucru era admis de juriştii italieni încă din veacul al XVI-iea (23). 18) O e x c e le n t ă m o n o g r a f i e

Silvio Longhi

L a 'le g itim ita d e ll a r e s i te n t a

a g ii a t t i d e ll‘a u t o r i t a . M ila n o . 19) V o m c i t a N o v . 124 c a p . 3 „ D a r n u s v e r o lic e n tia m e tia m iis, q u i co n i­ v e n ţi s u n t u t e x e c u t o r i u s m on p lu s d e n t, q u a m c o n s titu tio m e m o s tr a defiim funi e s t , e t si p lu s a b fiffis e x ig e r e veliint, lîcem itiam h a b e a m t lliis r e s î s t e n d i “ . 2 0 ) D u p ă c i t a r e a d - lu i

Normand :

O p . c it., N o .

748.

21) Centra legii. 22)

Farinaceus:

Oip. c it., Q u a e s t X X X II, N o . 88— 93, 27 A u g . 1908. D .

1909, I, 79. 23)

Longhi:

O p . c it., p. 115 şi 116.

— 901 —

792 — Chestiunea era dar discutată în vechiul drept. Eu se

discută şi azi. Trebue însă să arătăm că argumentele juridice în această materie nu au aproape nici o putere, deoarece ches­ tiunea se rezolvă mai mult după principiile politice ale jude­ cătorului, texturile de lege fiind îndoioase. 793 — Şcoala zisă a ordinei sociale — şi, Curtea de easaţiune franceză intră în această categorie — susţine că rezistenţa în contra unui ordin al autorităţii publice, oricât de ilegal ar fi acesta oonstitue o rebeliune, fiindcă art, 170 Cod. pen. e ge­ neral şi nu dinstinge. Un cetăţea e dator să se supună şi apoi să ceară daune interese dela funcţionarul abuziv, nu există dar legitimă apărare în caz de rezistenţă la agenţii autorită­ ţii publice (24). Blanche susţine aceeaş părere, invocând argumentul că art, 328 cod. pen. fr., prevede infracţiunile făcute de simpli particulari, iar nu de funcţionari (25). 794 — După şcoala liberală o persoană are drept să reziste în contra unui act ilegal al autorităţii. Acest sistem a fost susţinut de Armand Carrel în „Na­ tional“ din 24 Ianuarie 1832 şi înaintea Curţii cu juraţi a Se­ nei la .13 Martie 1832 de apărătorul său Odilon Barrot. El se întemeiază la Francezi pe art. 11 din Declaraţiunea drepturile omului şi cetăţeanului din 1791, care prevedea: „Orice act exercitat în contra unui om, afară de cazurile şi fără formele pe care legea le determină, este arbitrar şi tiranic; acela în contra căruia voeşte să se execute prin violenţă, are drept să-l respingă prin forţă (26). 795 — Se spune că acest principiu ar fi revoluţionar. Bertauld, pretinde că nu este liberal, ci anarhic (27) şi că ar fi inad­ misibil, fiindcă face judecător provizoriu al legalităţii faptei 2 4 ) C . c a s . fr., 15 S e p t . 1864, S . 65, I, 152, P . 65, 3 2 0 ş i 27 A u g . 1867; S . 6 8 , I, 142, P . 68, 316. 25)

Blanche:

E tu d e s I, N o . 46.

2 6 ) „ A c e s t a r ti c o l n u l ‘a m g ă s i t în c o n s t it u t iu n e a d i n 1791. D in c o n tr a , a m g ă s i t în c o n s t it u t iu n e a d i n 3 S e p t . 1791, a r t . 7 a l d e c l a r a t iu n e i d r e p tu r i l o r , că un om

nu

p o a te f i a r e s t a t

a f a r ă d e c a z u r i l e ş i f o r m e le p r e s c r i s e d e

le g e “ , şi a p o i a d o g ă : „ d a r o r i c e c e t ă ţ e a n c h e m a t s a u e x e c u t a t ( s a i s i ) în v i r ­ t u t e a le g ii, t r e b u e s ă s e s u p u n ă la m o m e n t, e l se f a c e c u lp a b il p r i n r e z is ­ te n tă “ . 27)

Bertauld:

O p . c it., L e c t. X V I, p. 368.

902 —

săvârşită de puterea publică pe un cetăţean care are interes să reziste. Se adaogă că el este chiar inegali ta r, fiindcă cel tare va putea să profite de acest drept de rezistenţă, pe când oel slab va fi silit să-şi plece capul, şi să se supună. La noi se mai poate spune că argumentul tras din legislaţiunea revolu­ ţionară lipseşte. 796 — Aceste argumente nu ne fac să credem că sistemul'.Curţii de casaţiune francez este întemeiat. Legea cere pentru existenţa legitimei apărări ca atacul să fie injust; ne întrebăm însă atacul din partea unei autori­ tăţi nu poate oare să fie injust! Toate actele autorităţii sunt juste? Cine a putut să suţină vreodată acest lucru! Dealtmintrelea legea vorbind de atacul injust nu distinge din partea cui vine: a unui particular, ori a unui funcţionar public şi unde legea nu distinge, nici noi nu trebue să distin­ gem. Civoli e de părere că rezistenţa opusă unui funcţionar public care vrea să execute o acţiune ilegală trebue fără îndo­ ială să se considere ca exerciţiul dreptului de legitimă apăra­ re, fiindcă legea ţine seamă de legitimitatea intri secă a actului şi nu de calitatea aceluia care o împlineşte acest act (28). Suntem de acord că funcţionarul are în favoarea sa pre­ supunerea că lucrează legal, şi că cetăţeanul trebue să se fe­ rească în general de a se împotrivi, deoarece mai bine cunosc funcţionarii îndatoririle lor decât simplii particulari, dar când cetăţeanul cunoaşte cu siguranţă ilegalitatea actului funcţio­ narului, el are dreptul să se împotrivească pe riscul şi perico­ lul său. Departe ca funcţionarul când face acte injuste să ai­ bă dreptul la supunerea cetăţeanului şi acesta să fie lipsit de dreptul de legitimă apărare, noi credem că este în interesul public ca cetăţeanul să aibă dreptul de rezistenţă, şi la caz de trebuinţă pe acela de legitimă apărare. Esté după noi chiar un a fortiori ea să existe legitima apărare în contra funcţionarilor abuzivi, mai mult decât în contra particularilor. Când funcţionarii comit atacuri injuste, actul lor nu ■e numai o simplă violare a drepturilor persoanei atacte,! cum este cazul când atacul provine delà un simplu ce­ tăţean, dar şi o gravă abatere delà datoriile lor de funcţionari. 28) Civoli:

O p . c it. I, L e c t. X X II, p. 179.

903' —

căci ei sunt plătiţi şi însărcinaţi de cetăţeni ca să-i apere de atacurile injuste, iar nu pentru ca ei însăşi să comită astfel de atacuri. Este bine dar, ca pe lângă sancţiunile legale, să aibă şi ei riscurile pe care le poate întâmpina orice simplu cetăţean când comite atacuri injuste. In asemenea caz avem cea mai mare nedreptate- fiind­ că, după cum zice Ihering, funcţionarul se face ucigaşul drep­ tăţii (justizmord); este medicul care ucide pe bolnav, tutorul ■care sugrumă pe pupil (29). Nicăeri în lege nu vedem ca funcţionarii să aibă privile­ giul de a fi scutiţi de aplicarea unuia din cele mai drepte principii ale dreptului penal: principiul legitimei apărări. Şi ne pare curios, că pe când în evul mediu, atât de respectuos faţă de autorităţi, era admis dreptul de legitimă apărare în contra Papei şi în contra împăratului, astăzi să nu fie admis în contra unui poliţist abuziv speriat de puterea sa! (30). 797 In zadar se invoacă art. 170 cod. pen. şi se spune că el nu distinge. Acest articol cere două oondiţiuni pentru ca să existe rebeliune: 1) Ca rezistenţa să fie în contra unui funcţionar public, şi prin funcţionar public se înţelege un funcţionar public com­ petent, aceasta rezultând din condiţiunea doua. 2) Ca funcţionarul să lucreze în executarea legilor şi re­ gulamentelor, căci în afară din lege fimcţionarul îşi perde caracterul său, şi devine un simplu cetăţean abuziv. Sa nu se spună că această teorie e revoluţionară; din contră ea este conformă legii şi foarte raţională. Nu este nici un pericol interpretând astfel legea, fiindcă cetăţeanul va răs­ punde de fapta sa, şi, dacă se va constata că actul ofiţerului 29) 30)

Hering: D e r Romagnosi a

K a m p f urras R e c iti 1877, t. IV , p. 199. r e z u m a t f o a r t e b in e d i s c u ţi un e a le g itim e i a p ă r ă r i în

c o n t r a f u n c ţi o n a r i l o r : „ C e lu c r u p r e d i c a ţ i v o i în c o n tin u u ? I a t ă a n o m a l p u - ( t e r e i p u b lic e v r e a s ă - ţ i d e a o p a lm ă d u p ă b u n u l s ă u p la c ; p r i m e ş t e - o s u p u s şi a p o i r e c la m ă , d a c ă p o ţi. Z ic d a c ă p o ţi, p e n tr u c ă u n a l d o ile a a c t d e v i o ­ l e n ţ ă s a u n e p u ti n ţ a t a a r p u t e a s ă t e îm p ie d ic e . A c e a s t a e o a r e f o r m u la a a d e v ă r a t e i l i b e r t ă ţ i ? E u d i m p o tr iv ă îţi s p u n : d a c ă uri a g e n t d e p o liţie v r e a s ă te t â r a s c ă în în c h i s o a r e f ă r ă s â a ib ă u n m a n d a t le g a l, s a u v r e a s ă - ţ i ia v r e u n lu c r u , e u te a u to r i z s ă te î m p o t r i v e ş ti ş i s ă - l r e s p i n g i c a p e u n t â l­ h a r . I a t ă c e a la l tă f o r m u ltă s it, p . 589.

n a tu ra lă

a l i b e r t ă ţ i i “ . R o m a g n o s i. S o i e n z a c o n .

— 904 —

public era legal, cetăţeanul va fi pedepsit pe lângă pedeapsa infracţiunei sale, şi pentru fapta de rebeliune. In cazul însă când actul funcţionarului era ilegal, nu vedem pentru ce s’ar pedepsi acei care rezistă arbitrariului autorităţii; din contră ei merită laudă şi recompensă 31). Ceeace ne întăreşte mai mult în părerea ce susţinem, sunt şi izvoarele eonstitutiunei noastre atât mediate cât şi imediate. 798 —- In Anglia dreptul de rezistentă la actele ilegale chiar cu forţa e un lucru incontestabil, recunoscut de autori şi consarat judecatoreşte. Fischel arată că acest drept e recunoscut deja prin Magna Carta (32). De Lolme expune deasemeni te­ oria dreptului de rezistentă, şi justificându-1 arată că acest drept a dat naştere Magnei Carta, fundamentul libertăţii en­ gleze (33). Lucrul e evident, căci dacă dreptul de rezistenţă la actele ilegale ale autorităţii n’ar exista, Magna Carta, care este produsul rezistenţii contra ilegalităţilor coroanei engleze, ar fi opera unor răzvrătitori şi rezultatul unei infacţiuni. Aceasta e dealtminteri şi interpretarea judecătorilor en­ glezi. De Lolme citează cazul lui Toolv, care, voind să apere pe femeia Ana Dekins arestată cu n e c o m p e te -vţă de un cone­ tabil în afară de jurisdicţia, sa, a ucis pe conetabil. Afacerea fiind supusă Băncei (Curţii supreme) regeşti, s’au consultat 12 judecători, şi 7 dintr’înşii au fost de părere că Tooly este vinovat numai de omor involuntar, c-are soluţiune a fost însă admisă din cauză că Tooly rezistase fără să cunoască incom­ petenţa conetabilului. Motivele însă ale hotărîrei sunt şi mai vrednice de luare aminte. „Dacă un om este închis de o auto­ ritate ilegală, aceasta e o provocare suficientă pentru toate persoanele, ca o urmare a compătimirei lor, m a i cu se a m ă câ n d în c h id e r e a e s te fă c u tă su b a s p e c tu l ju s tiţie i. Când liber­ tatea supusului e atacată, aceasta e o provocare faţă de toţi supuşii Engliterii:' un om trebue să se intereseze pentru Car 31) In a c e la ç s e n s

Benj. Constant.:

C o lle c tio n c o m p lè te d e s

o u v ra g es,

P a r i s , 1818, T . III, p. 65— 79.

Fischel: L a C o n s t i tu t i o n De Lóimé: C o n s t i tu t i o n

32) ' ■ 33)

d ‘A n g l e te r r e . P a r i s , T . I, p . 180— 183. de

l ’A n g l e te r r e . L o n d r e s ,

4 8 — 56. C h a p . X IV . D r o i t d e r é s i d e n c e .

1785, T .

II,

p.

—

905

—

ta mare şi pentru legi, şi, dacă cineva închide pe altul ilegal, este un ofensator al Cartei Magna“ (34). Atât de mult se respectă în Anglia acest principiu, încât cel mai mic viţiu de formă atrage absolvirea celui care a re­ zistat (35). 799 — In Belgia, este admis ca şi în Anglia dreptul de rezisten­ tă la actele ilegale. In şedinţa din 27 Dec. 1830, deputatul Ba baulx a propus ca să se scrie în Constituţie aceste cuvinte: „Dacă o constrângere personală este exercitată in mod ilegal, este îndrituire a respinge forţa prin forţă'1. Toată Camera a fost de acord asupra principiului, însă a fost temere că în­ scrisă în Constituţiune, o atare dispoziţiune ar fi un îndemn la rezistenţă din partea cetăţenilor ignoranţi în ştiinţa drep­ tului. Aceasta s’a spus formal în congres, şi de aceea, d u p ă ad e s iu n ile g e n e r a le a le c o n g r e s u lu i, deputatul Robaulx s'a mul­ ţumit să ceară o simplă menţiune în pnocesul-verbal al şedin­ ţei de această adesiune. In consecinţă Thonissen, admite fără îndoire dreptul rezistenţă la actele ilegale ale autorităţii (36). De aceeaş părere este Nypels (37); Haus (38) ; A. Prins (39). T. Thiry, la rândul său, punâudu-şi întrebarea dacă „legitima apărare poate fi admisă când se rezistă ordinilor ilegale alo agenţilor autorităţii publice“, răspunde că „Afirmativa nu e îndoioasă nici în raţiune, nici în dreptul public“. Dânsul ci­ tează în urmă Constituţiunea din 3 Sept. 1791, şi adogă că în congresul belgian din 1830, s’a admis formal că există drep­ tul de rezistenţă, deşi nu s’a pus un text special în constituţi34)

De Loltne:

O p . c it., p . 52.

3 5 ) S e r v i to r u l b a r o n e t u lu i E n r ic o

F e r r e r , v o in d

să

a p ere p e

s tă p â n u l

s ă u a r e s t a t , a u c is p e p o l iţ i s t u l c a re -4 a r e s t a r e ( c o n s t a b l e ) . J u r a ţ i i l‘a u a b ­ s o lv it d i n c a u z ă c ă m a n d a t u l d e a r e s t a r e d a lu i F e r r e r M o d d e c a v a l e r in lo c d e b a r o n e t . C a s a n o v a . D ir itto c o n s tit. I, p . 53. 36)

Thonissen: L a C o n s t i tu t i o n B e lg e , a n n o té e , B r u x e ll e s , 1879, p , 31— Huytiens: D is c u s s io n s d u c o n g r è s n a tio n a l. T . II, p. 2 2 . S . Lon.

33 ; C o n fr.

ghi:

L a le g i t im i ta d é lia r e s i s t e n t a a lli a tt i d e l l a u t o r i t a . 37)

Nypels:

E d it, b e lg i a n ă a lu i G h . A d o lh e şi F . H é lie , T . I, p . 599—

601 şi C o d e p é n . b e lg e a r t . 269. 38) 39)

Haus: O b s e r v , p r é lim . a r t . A. Prins: S c ie n c e p é n a le .

269. N o . 329, p . 194.

une (40). Principiul supunerii pasive este respins şi de noul codice penal italian (41) de ordonanţa penală tereziană din 1768 şi de cod. pen. german, par. 113 (42). El este aprobat de Ibering care spune eă ,^a rezista împotriva nedreptăţii este o datorie către sine însăş şi către comunitate (43). 800 — Prin urmare atât textul legii, cât şi izvoarele Constituţiunei noastre mediate şi imediate, sunt favorabile sistemului pe care-1 susţinem noi; raţiunea şi interesul social sunt în a~ celaş sens. De aceea nu putem îndestul regreta că înalta Curte de casaţiune română n’a apreciat aceste niotive expuse de noi înaintea sa, în mod absouut desinteresat, apărând pe sindicaliştii din Galaţi, care dealtminteri se purtaseră pe atât de legal şi cuviincios, pe cât poliţa se purtase abuziv şi necu­ viincios (44). 801 — Faţă cu cele două păreri extreme, este una intermediară, propusă de Isambert în 1826, caro a susţinut că datoria su­ punerii există numai către agenţii care au ordine sau titluri regulate, căci titlul este o presupunere de legalitate şi titlu­ lui se datoreşte credinţă (foi est due au titre). Din contra, când agentul e incompetent, sau lucrează fără ordin, (cu excepţiune în caz de flagrant delict), atunci există dreptul de rezistenţă (45). Această părere deşi admisă de autori de mare valoare (46), credem că este neîntemeiată.*1 40)

Thyry:

O p . c it., p . 101. — C h i a r î n ţ ă r i în c a r e p r in c ip iu l a u to r i t ă ţ ii

e fo a rte p u te rn ic se a d m ite d r. d e re z is te n tă . D i e ta G e r m a n ie i în 1870, p r i n t r e m o d if ic ă r ile c e a f ă c u t p r o ie c tu lu i d e c o d ic e p e n a l a f o s t şi a c e e a în o p o z iţiu n e c u d r e p t u l ; 41) S.

Longhi :

c ă î m p o t r i v i r e a e p e d e p s 't ă n u m a i c â n d e s t e

Berner:

O p . c it., p. 9 9 ;

L e h r b u c h , p a r . 62.

L. Majno :

C o m m e n te , a r t . 49, N o . 200, e d .

1, z ic e c ă a c e s t a r tic o l e s t e in co n c iliab .il c u m o d u l m o d e m

de

a c u g e t a şi

U n r e c h t i s t P f i i c h t “ . I b e rin g ,

D er K am pf

s im ţi. G o n fr. N o . 223 e d . 2 - a C o n f r . L o n g h i, o p . c it. p. 85. 42)

De Liszt:

43)

D ie W i e d e r s t a n d

L e h r b u c h , p a r . 33. gegen

u n s R e c h t, 1877, p . 19 p a r . III. 44) C a s . II, 2164 d in 29 S e p t. 1908. „ J u r i s p r u d e n t a “ 1908, p. 421 şi

Herul Judiciar

1908, N o , 75, v e z i

Curierul Judiciar

d e riz iu n e a

C u rtü

Cu. apel

G a la ţi, II, 437 d i n 2 A p r . 1908; ş i în s e n s o o n .tr. S e n t. T r ib . C o v u r lu i, II, 130 d i n 7 F e b r . 1908. D e r i z i u n e a C . c a s . e d e a l t m i n t r e l e a f o a r t e s la b m o ti v a tă , şi d e a c e e a p r o b a b il, n ic i n u s ’a c r e z u t c ă m e r i t ă s ă fie p u b lic a tă , în B u le tin u l C u r ţ ii , d e ş i c h e s ti u n e a p e c a r e o r e z o l v ă e r a f o a r t e i m p o r t a n tă . 4 5) 46)

Isambert: G a z e t te d e s T r ib u n a u x Ch. Adolphe şi F. Hélie: T h é o r i e

d in 14 S e p t. 1826. II, 940 ş i u r m .;

Garraud:

T ra ité

-

907 —

Observăm mai întâi că ca face distincţiuni arbitrare, pe ca­ re nu le găsim în lege; dacă ar fi vorba de lege ferenda, am înţelege să o discutăm, dar din punctul de vedere al legii lata , ea este absolut inadmisibilă. Dealtminteri ea nu este nici cel puţin raţională, căci un ofiţer de poliţie judiciară, poate prea bine să aibă un titlu, ori un ordin spre a face acte de poliţie judiciară, însă de aci nu urmează că el ar putea pe baza acelui'titlu ori ordin, să fa­ că orice acte ilegale, ca bătăi, extorsiuni, siluiri, etc., fără să i se poată rezista. Abuzurile nu sunt prescrise nici de legi, nici de regulamente. Cel oare le face nu poate fi presupus că execută ordine date. • Rămânem dar la principiul pus de noi: dreptul de rezis­ tenţă există cu riscul pedepsii de »rebeliune, in cazul de a-1 fi exercitat când nu trebuia (47). 801 1 — Doctrina italiană admite rezistenţa şi deci legitima apă­ rare contra actelor ilegale ale autorităţilor sau funcţionarilor publici numai atunci când aceste acte sunt vădit arbitra­ rii (a). I, 2 4 5 şi ed . 2 -a , N o . 302, p . 5 8 2 ; I n P r é c i s , e d . 9 _ a şi 11 n*u m a i s u s ţ i n e a c e s t lu c r u . G om fr. ş i 47)

Normand:

C o u r s N o . 74 8 ;

V e z i r e la ti v I a

Laborde: C o u r s Jousse;

a c e a s tă . C o n tro v e rs ă .

N o . 178. T ra ité d e

l a ju s tic e

Router: T r a i t é d e d r o i t c r im in e l, N o . 3 8 4 ; Trébutien: C o u r s , T . I, p . 145; Serrigny: T r a i t é d u d r o i t p u b lic f r a n ç a i s , T . I, p. 4 6 3 ; Le Sellyer: T r a i t é d e d r o i t c r im in e l, N o . 17 4 ; Merlin: R é p . V - b o , R é b e l­ lio n , p a r . 3, N o . 6 ; Dalloz: R é p . V - b o , R é b e llio n , N o . 3 3 ; A. Normand: C o u rs N o . 20 3 . In s e n s u l p ă r e r i i n o a s t r e ; Benj. Constant: C o u r s d é p o litiq u e c o n ­ s titu tio n n e lle , T . II, p. 2 4 9 ; F. Hélie: III,. N - r e l e 942— 9 4 4 ; Thonissen: L a c o n ­ s titu t i o n b e ig e a n n o té e , 3 - è m e é d . B r u x e ll e s , 1879, N o . 5 3 ; Hello: D u ré g iu n e c o n s titu tio n n e l, I, p . 121; De Liszt: L e ih rb u c h , p a r . 33, N o . 2. 5 L a n o i, Disescu: C u r s . L e c t. X X I, p. 3 5 6 — 357 ş i D r e p t u l c o n s t it u ţ io n a l , e d . 'III B u c u r e ş ti , 1915 N o . 432, p . 4 7 5 ; D. Alexandresco: D r. c iv ., T . I, p. 19— 2 0 ; Meitani: S tu d ii a s u p r a c o n s tit. R o m a n ilo r , f a s c . II, p . 120— 140; C .

c r im in e lle IV , p . 73— 8 0 ;

I a ş i, S e c t. II, D e c . 27, S e p t . 1876 a p ă r â n d d e a m e n d ă p e C o l. R o s n o v a n , c a r e s e îm p o t r i v is e , m e m b r ilo r c o m is. C a m e r i i d e p u i., î n s o ţ iţ i d e p r o c . ş i ju d . d e i n s t r . p e n tr u a f a c e p e r c h e z i ţ ie ; C o o f r . C . B u c . III, d i n 2 4 F è b r . 1878. •

P ă r e r e a c o n t r a r i e a f o s t s u s ţi n u t ă ia n o i d e

P. Vioreanu,

fo st

p ro c .

g e n ., C . c a s . şi p r o i e s , la f a c . din. B u c u r e ş ti, D r e p t u l 1875, N r. 64, ş i d e M.

Paleologu,

p ro c .

gen.

C.

B u c u r e ş ti.

D is c .

D e s c h id e re

1891— 1892

D r e p tu l

■ ' an. X X (1 8 9 1 ), N o . 53. a)

Manzini,

T r a t t a t o , II, p. 2 4 4 ;

Longhi,

L a l e g i t ti m it a d é li a r e s i s t e z a

a g ii a t t i d e T a u to r i t a n e i d i r i t t o p e n a le , M ila n o , 1908

; Alimena,

D i r i t t o p e n a ie .

— 908 —

Simpla ilegalitate datorită greşitei interpretări a unei legi, unui regulament sau ordin, sau provenită din erorile inerente exerciţiului unei funcţiuni în îndeplinirea căreia funcţionarul este chemat a lucra pe bază de aprecieri de fapt personale, nu dă dreptul la rezistenţa şi la legitimă apărare. Altfel, după cum spune prof. Manzini, ar trebui să admi­ tem că victima unei erori judiciare ar fi în stare de legitimă apărare când omoară un gardian pentru a-şi redobândi liber­ tatea. Aşa dar, ceeace dă caracterul de arbitrar actelor funcţi­ onarilor publici şi deci legitimează resistenţa nu poate fi de­ cât abuzul săvârşit prin acte efectuate fără observarea şi în dispreţul formelor prescrise de lege sau cu vădită incompe­ tenţă. 802 —1 O b s e r v a ţ iu n i : a ) Contra cui se poate exercita legitima apărare? Legitima apărare nu are nici o mărginire în ceeace pri­ veşte subiectul pasiv al dreptului. Ea se poate exercita în con­ tra oricărei persoane, chiar în contra persoanelor neresponsa­ bile ca nebunul, ori copilul; deasemenea şi contra părintelui, căci legea nu face nici o deosebire (48). De Liszt o admite chiar contra nebunului provocat (49). 8 0 2 1 — Am arătat la Nr. 789 \ că atunci când atacul vine din partea unui iresponsabil ne mai putând fi vorba de acte juste sau injuste, fiindcă iresponsabilul n’are capacitatea de a-şi da seama de actele sale, nu mai există legitimă apărare ci stare de necesitate. Acelaş lucru vom spune când atacul vine din partea unui animal. I. p . 555 ; Laschi, L e g iittim a r e s i s t e n z a , P a d o v a ; Coen, Del d i r i t t o d i r e s i s t e r e in b u o n a i e d e d i n un m a n d a te ) a r b i t r a r i a , Foto P e n a l e ,

c o n 'tro l’esecu to ip e

LoUini, D e litti c o n t r a Degois a f i r m ă c ă a c e s t

1894, p . 9 7 ; 48)

l e p u b lic h e a m m n i s t r a z io n i . lu c ru

a r ii c o n t r o v e r s a t ; n u

c u n o a ş te m

î n s ă n ic i u n a u t o r c a r e s ă s u s ţi n ă c ă n ’a r e x i s t a l e g i t im ă a p ă r a r e c h ia r c o n ­ t r a p ă r i n ţ i l o r . D e a l t m 'n tr e le a şi d â n s u l s e p r o n u n ţ ă în s e n s a f ir m a t i v . T r ă i t e N o . 1068. —

C ă l e g i t im a a p ă r a r e s e d ă f ă r ă d e o s e b ir e d e p e r s o a n e . V e z i

Carpzovius I, O u . 4 9 ) De Liszt:

X X V III, N o . 6. L e h r b u c h , p a r . 33. „ A c e la c a r e a e x c i t a t p e a g r e s o r u l s ă u

( c a r e p o a te fi u n n e b u n d e e x e m p lu ) n u p e r d e din. a c e a s t ă c a u z ă d r e p tu l s ă u d e l e g i t im ă a p ă r a r e “ .

— 909

8 0 2 2 — In ceeace priveşte atacul venit din partea părinţilor, va trebui să se facă deosebire între actele cari corespund şi sunt în limitele dreptului de corecţiune paternă şi cele cari exced acest drept. In primul caz copilul nu poate reacţiona cu forţa şi nu se poate pretinde că a lucrat în stare de legitimă apăra­ re. Din contra, dacă părintele exeede dreptul său de corecţi­ une, în cazul când copilul nu s’a putut salva prin alt mijloc (vezi- Nr. 784 ‘) atunci el se va găsi în stare de legitimă apărare. Acelaş lucru se va spune cu privire la raporturile dintre soţi. In ambele cazuri însă judecătorii vor ţine seamă de situaţiunea de fapt, de condiţiunile părţilor şi de moralitatea lor raportată la moravurile curente. 8 0 2 3 — Nu poate fi legitimă apărare contra autorilor morali sau* complicilor agresorului atunci când aceştia nu participă di­ rect la atacul material. După împrejurările de fapt ea va putea fi admisă contra instigatorului care e prezent şi aţâţă pe agresor şi contra celor ce-i dau ajutor. Bine înţeles, existenţa legitimei apărări faţă cu aceste persoane va trebui să aibă loc în condiţiunile cerute pentru justificarea reacţiunei violente. 8 0 2 4 — Atacul injust poate proveni uneori şi din partea unei mul­ ţimi neorganizate. In cazul acesta legitima apărare poate avea loc, însă ea cată a fi îndreptată contra acelor indivizi cari au participat la agresiune, iar nu contra întregei mulţimi. Da­ că pericolul este însă grav şi cel atacat nu se poate apăra con­ tra agresorilor direcţi decât lovind întreaga mulţime (vino­ vaţi şi inocenţi) el va fi justificat nu pe bază. de legitimă apă­ rare ci pe baza stării de necesitate (a). * 803 — In cea mai veche antieitate, Codicele lui Mânu, admite legitima apărare chiar contra dregătorului, a unui copil, a unui bătrân, chiar contra unui brahman foarte versat în S-ta Scriptură (50) .Vechii penalişti admit şi ei aceiaşi neresoponsabilitate generală. Hipol de Marsilii, Jul. Clarus, Prop. Faîinaceu, Mat. Berlichiu, Ben. Carpzov, şi alţii, ne spun că legitima apărare se poate exercita chiar contra Papei oii a s e n s Manzini, T r a t t a t o , II, p . I. I. Thonissen: E t u d e s u r l’h is to ir e Manava.Dharma-Sastra, L b. V III, 349-351. a ) In a c e s t 50)

2.

243. d u d r o i t c r im m in e l, J, p . 75, n o ta

— 910 —

împăratului (51). Autorii adaogă că, în asemenea caz nu se excomunică ucigaşul, c h ia r d e a r o m o r i un c le ric (521, şi că dacă, un preot a fost atacat cu arme în mijlocul serviciului re­ ligios şi a ucis pe agresor, poate după aceea cu tot omorul să­ vârşit să continue şi să sfârşească slujba bisericii (53). Pe oricine ar fi ucis prin legitimă apărare, ucigaşul sca­ pă de răspundere (54), acest drept există şi faţă cu somnam­ bulii (55). Regula dar este veche (56), ea a fost totdeauna admisă ca şi astăzi. 804 — In fne noi credem că legitima apărare există nu numai faţă cu superiorul care a dat ordine, dar chiar cu inferiorul oare execută ordinul superiorului care datoreşte răspundere; nicăeri legea nu dispune contrariu, şi raţiunea nu admite vre-o distincţiune (57). 805 - b ) In favoarea, cui se poate exercita legitima apărare ? In privinţa aceasta au fost deosebiri în legislaţunile trecute. La Indieni era permisă apărarea numai pentru sine, pentru o femee sau pentru, un bătrân (58). La, Greci (59), şi^la Romani (60), apărarea nu era legi­ timă decât pentru sine şi rudele cele mai apropiate. Acest sis­ tem a influenţat vechiul drept, şi de aceia Jul, Clarus' ne spune că în Italia legitima apărare este „pentru apărarea ceBen. Carpzov: P r a c t i c a I, Q u a e s t X X V III, N o . 7. Jul. Clarus: O p . c it., V, p a r . H o -m ieid iu m N o . 30. 53) Carpzov: L o c . c it., N o . 6 şi a u to r i i c it a t! d e - d â n s u l . 5 4 ) Carpzov: O p . c it., lo c . cit., N o . 6. 55) 1. f. Baardi, s u p e r . Jul. Clarus; e o d . lo c ., N o . 84. 56) V e z i şi c e le s p u s e d e Jousse. J u s t. c rim . IV , p. 73 şi u r m . Normand: C o u r s , N o . 748. 57) De Liszt: L e h r b u c h , p a r . 33, II, lit. a s u s ţin e i d e i a c o n t r a r ă 51)

52)

s u b o r d o n a tu l l u c r e a z ă d in

o rd in u l s u p e r io r u lu i, l e g itim a a p ă r a r e

n u m a i c o n t r a a c e s t u ia , n u c o n t r a a c e lu i a “ . G u v 'h t d e iu i

C o n fr. „C ând

e p e rm is ă

de Liszt

su n t a d ­

m is ib ile , c u -o a re c a re d is tin c ţiu m p e c a r e le v o m v e d e a m a i t â r z i u , n u m a i în ce p r i v e ş te p e d e a p s a a p l c a b i l â a g r e s o r u l u i , n u î n s ă şi în c e e a c e p r i v e ş te a p ă r a r e a c a r e e le g itim ă c h ia r f a t ă c u i n s tr u m e n tu l d e e x e c u ta r e . 58) /.

I. Thcn'.ssen:

E tu d e s u r l ’h is t. d u d r . c r im . B r u x e lle s , 1869. T . I,

p. 75, n o t a 2. 59)

Platon:

D e lig ib u s . C a r t . IX . T itl. V III, p. 93, e d . V. C o u r s .

60) L e g . 1, P a r . p e n u lt. A d . ie g e m

C o r n e lia m

d e s i c a r iis .

-

911 —

lor oare sunt legaţi prin sânge” (61). Insă mai târziu, sub influenţa umanitaristă a dreptului oanonic s’a admis legimitatea apărării chiar a unui necunoscut. Jul. Clara s ne spune că, opiniunea comună şi aprobată de toţi d o c to r e s este că le­ gitima apărare există e tia m p r o d e fe n s io n e o lte r iu s e x tr a ­ n ei (62). , In Franţa se ajunsese la aceiaş soluţiune în -vechilii drept, şi evoluţiunea se poate citi foarte lesne printre liniile lui Guy Bousseau de la Combe. „După drept — zice dânsul — amorul e scutit de pedeapsă şi când e săvârşit spre a apăra o rudă sau un prieten, oare fusese în primejdie de a pierde viaţa... şi chiar apărând un strein şi necunoscut care a fost în mare primejdie, şi care ne-a rugat să-i dăm ajutor (63). In Anglia însă, cel puţin în timpul lui Blackstone, legi­ tima apărare era restrânsă: „Stăpânul cu servitorul — zice dânsul — tatăl cu copilul şi soţii între ei, apărându-se unul pe altul, dacă fac omor e socotit sp d e fe n d e n d o , căci sunt so­ cotiţi, ca făcâind o singură persoană (64). Mulţi scriitori ca Kousseau de la Ootnbe (65), Jousse (66), Bentham (67), Burlamaqui (68), şi alţii au criticat sistemul roman, oare mărgineşte legitima apărare numaiJa_propria--sa ^-nersoană si la rude. Bentham mai cu seamă, a scris frumoase linii în această privinţă (69), iar Bemer criticând legislaţiunile care fac listă de persoanele care pot fi scăpate în mod le­ gitim, adaogă ironic: „Ca şi când în necesitate se pot con­ sulta Codicele şi registrele stării civile“ (70). 806 - Legea noastră ca şi cea franceză nu face nici o restric61)

Jul. Clarus:

O p . c it., V , p a r . H o m ic id iu m

N o . 27, „ p r o d e f e n s io n e

sorrnm q u i s o n t s a n g u i n e c o n ju n c ţii“ . 62) 63) 64)

Ibidem: N o . 2 9 „ c h i a r p e n tr u a p ă r a r e a a lt u i a streini*. Guy Rousseau de la Combe: O p . c it., ed. 1756, p. 61 ş i 62. Blackstone: C o m m e n ta ir e , V I, 1897. C o n f r . Gandinus: O p .

c it. D e -

d e fe n s , N o . 4 , p . 310. 65) 66) 67) 68) 69) 70)

Guy Rouseau de la Combe: M a t i è r e s c r im in e lle s , Jousse: O p . c :t . T . III, p . 500— 5 0 5 . Bentham: T r a i t é d e l é g is la tio n , II, p. 51— 52. Burlamaqui: O p . c it. T . 1, ch. V II, p. 377— 37 8 . R e p r o d u s e ş i d e Molinier-Vidai: O p . c it. II, 196. Berner: L e h r b u e h , p a r . 85, n o t a 1, p . 146. e d . d in

n o i lip s e ş te a c e a s t ă n o tă .

p , 97.

1877, în ©dit. m a i

—

912

ţiune, admiţând legitima apărare pentru un atac injust contra persoanei sale sa u a a ltu ia . Di spozi ţiune identică găsim în art. 4, Cod. pen. olandez, şi în alte codice actualmente în vi­ goare, cum este de pildă, art. 49, Cod. pen. italian din 1889 şi chiar cod. pen. japonez din 1907 art. 37. E indiferent ce persoană este apărată prin legitima apărare căci — după cum zice L. Majno — din pericol naşte legătura de frăţie universală, prin care reacţiunea şi tutela primesc pecetea le­ gitimităţii, de oricine, şi în favoarea oricui ar fi exercitată. Din forma egoistică şi personală a apărării sale şi a aior săi, se înalţă forma altruistică şi impersonală a apărării drep­ tului (71). 8 0 6 1 — Legitima apărare este admisă chiar atunci când e vorba de un copil, nenăscut încă. Astfel s’a admis că există legitimă apărare atunci când cineva leagă mâinile unei femei care voia să-şi provoace un avort şi o sechestrează (a). Deasemenea s’a admis că există legitimă apărare atunci când se apără un cadavru contra unei profanări (b). In fine, există legitimă apărare atunci când se împie­ dică o altă persoană de a se sinucide sau de a se mutila. Aşa dar, cel care uzează de violenţă pentru a împiedica o persoană de a se sinucide sau de a-şi produce vre-o leziune, se găseşte în aceeaş situaţi une în care se află cel ce vine în ajutorul altei persoane pentru a o salva de agresiunea unui terţiu (c). 807 — c) La ce obiecte se referă apărarea legitimă : Iarăşi mare deosebire între diferitele legislaţiuni. Asupra unui punct sunt toţi de acord: apărarea vieţei dă drept la legitima apărare. Quid pentru avere 1 In vechiul drept există legitima apărare şi pentru bunuri, vechii penali şti sunt una­ nimi în această privinţă. Găsim această opiniune mai întâi la Alb. Găndin imul din cei mai vechi penaiişti (72). In seco­ lul al XVI-lea această părere e susţirută de marii penaiişti 71)

nico:

L. Majno:

G c m m ie n to , a r t . 49, N o . 806. I n

a c e la ş s e n s

D e l r e a t o , p . 175).

Manzini, o p . cit., p . 2 4 0 ; Alimena, o p . c it., p. 560. Manzini, lo c . şi q p . c it.; Alimena, o p . c it p 561. c ) Manzini, o p . c it. p. 2 5 0 ; Alimena, o p . c it. p. 564( 1 72) Alb. Gandinus: D e d e f e n s îo n ib u s , N o . 1, e d . c ît. a)

b)

p. 310, v e r s o .

T. Cano-

—

913

—

ai întregei Europe. Farinaceu (73), Jul. Clarus (74), Carpzov (75), Diamhouder (76). Acest din urmă spune că e permis a ucide pentru apărarea sa, a b u n u r ilo r s a le , a numelui şi a femeei, şi amicilor săi. Jul. Clarus admite deasemem legiti­ ma apărare p r o d e fe n s io n e re ru m su a ru rn , şi adaogă că aceasta e părere generală a legiştilor. Carpzov spune că: „Nu nu­ mai pentru apărarea corpului său, ci şi pentru apărarea şi r e d o b â n d ir e a lu c r u r ilo r ş i b u n u r ilo r s a le , cineva poate să ucidă fără să fie pedepsit. Acestea se chiamă un alt sânge a omului, căci după cum lipsind omului sângele nu poate trăi, tot astfel şi lipsindu-i bunurile... Banii şi bunurile se numesc de Aretin în s u ş i v i a ţ a o m u lu i“ (77). 808 — Insă în secolul al XVII-lea H. Grotiu, deşi recunoaşte că, după justiţia riguroasă e permis a ucide pentru a ne apăra bunurile, şi că aproape toţi jurisconsulţii şi teologii moderni admit uciderea chiar urmărindu-şi proprietarul bunurile, el însă susţine părerea contrarie, căci particularii n’au dreptul de a ucide chiar pe aceia cari au meritat moartea, (afară de crimele prea atroce) cu atât miai puţin nu pot ucide pentru furt care după Grotiu nu trebue pedepsit cu moartea (78). 803 — Dintre anotatorii lui Grotiu, H. de Cocceus admite pă­ rerea magistrului: că nu este drept de apărare relativ la bu­ nuri, afară de cazul când răul e ireparabil şi când lucrul im s’ar putea apăra, altfel decât prin ucidere (79). Insă I. Barbeyrac pare ostil acestei păreri, şi împărtăşeşte părerea ex­ primată de Pufendorf în opera lui: De jure naturae et gentium (80), P. Farinaceus: O p . c it. Q u a e s t . 125, N o . 42. Jul. Clarus: O p . c it . L ib . V , p a r . H o m ic id iu m , N o . 25. 7 5 ) B. Carpzovius: Q u a e s t . 32, N o . 14 ş i a u t o r i i c i t a ţ i d e ei l a N o . 16. 7 6 ) Damhouder: O p . cilt. C a p . L X X V I, TStl. C iti p e r m i s s u r a oco'ldfere. 7 7 ) Carpzovius: L o c c it. 7 8 ) H. Grotius: D e juire b e lii a c p a c is . L ia u s a n n a a e , 1751, Lifo. I, N-Lei 11— 14, T . II, p. 12 ş i u rm . şi e d . f r .,; Barbeyrac: L e d r o i t d e l a g u e r r e e t d e la p a ix . A m s t e r d a m , 1729, T . I, p . 256 ş i u r m . G r e ş i t Nypels c r e d e c ă Grotiu e 73) 74)

f a v o ra b il p ă r e r i i g e n e r a l e : L e c o d e p é n a l b e lg e i n t e r p r é t é B r u x e lle s 1878. T. Il, p. 40 6 , N o . 11.

H. Grotius: D e j u r e b e lii a c p a c is , e d . c it . T . I I , p. 40, p a r . 11. De Pufendorff: L e s d e v o ir s d e l ’h o m m e e t d u c ito y e n . T r a d . I. Barbeyrac. A m s t e r d a m , 1735, e d . V - a , p. 109, p a r . 23 , n o t a 1. 79) 80)

p a r.

— 914 —

Părerea lui H. Grotiu n’a ajuns predominantă, cel puţin în Franţa, ci a făcut numai chestiunea controversată. Pufen­ dorf, după o lungă discuţiune respinge în principiu această părere, cu o mică atenuare. „Mărturisesc — zice dânsul — că atunci când e vorba le un lucru de mică importanţă, R a ­ ţiu n e a spune că nu trebue să ne grăbim prea mult de a scăpa sau a-1 smulge din mâna hoţului. Insă nu din cauza iubirei pentru hoţi, trebue să sacrifice dreptul proprietarului, ci din cauza lui însăşi, şi pentru a nu da prea multă grijă pentru păstrarea unui lucru care nu merită atâta sau de temere de a fi bănuit de o prea mare josnicie de suflet, ori de o sgârcenie murdară (81). Insă în anul următor 1673, tipărind o prescurtare a maréi sale opere: Les droits de la nature et des gens, Pufendorff, se apropie de H. Grotiu. „In ceeace priveşte bunurile — zice dânsul — în independenţa Stării Natúréi, ele se pot apăra până la uciderea nedreptului răpitor, afară numai dacă e vor­ ba de un lucru de mică importanţă care nu merită osteneala, ca să ne grăbim să-l scăpăm. In adevăr bunurile sunt absolut necesare pentru conservarea noastră, şi acela care voeşte să le ia pe nedrept delà cineva, nu se arată mai puţin vrăjmaş, decât dacă ar atenta direct la viaţa sa. Dar într’o Societate civilă, în care se poate cu ajutorul Magistratului, să se reca­ pete ceace s’a luat, nimeni nu are de ordinar permisiunea de a-şi apăra bunurile în mod extrem, afară de oarecare cazuri în care nu e speranţă ca să se poată trage în judecată răpi­ torul, şi deaoeea e permis a ucide pe un hoţ de drumul mare, un corsar, sau un hoţ de noapte (82). Un alt scriitor Budeu admitea că nu poate fi ucis hoţul decât atunci când voeşte să ne ia lucruri atât de considerabile, încât nu ne mai rămâne cu ce să trăim (83). 810 — In orice caz cestiunea rămâne controversată până la fi81)

beyrac,

De Pufendorff:

L e d ro it d e la n a tu re e t d e s g en s. T r a d . p a r /.

Bar.

B a s l e , 1750, T . I, p. 312, L i v r e 11, ch. V , p a r . 16.

82) De Pufendorff: L e s d e v o ir s d e l 'h o m m e e t d u c it o y e n . T r a d . p a r I. Barbeyrac, A m s t e r d a m , 1735, e d . 5 -a , p . 108, L i v r e I, c h . V , p a r . 23. 83) Budeus: E lé m e n t s d e p h ilo s o p h ie p r a ti q u e , II P a r t . c h . IV , S e c t. IV , p a r . 14 ( d u p ă c i t a r e a lu i Barbeyrac d in o p e r a p r e c e d e n t ă , p a r . 23, n o t a 1 in Pufendorff: L e s d e v o i r s d e l 'h o m m e , e d . c it., p. 109, p a r . 23, n o t a 1.

915

—

nele vechiului drept, majoritatea însă înclinând că există le­ gitima apărare şi pentru bunuri, Lange (84), Jousse (85), şi Rousseau de la Gombé (86), susţineau această părere, pe când din contră Muyart de Youglans (87), adoptă părerea lui drot iu. In Franţa chestiunea, aceasta se discută şi astăzi, irespon­ sabilitatea se întemeiază pe art. 64, Cod. pen. fr., adică pe forţa irezistibilă, iar aceia care cred că nu există legitima apărare relativ la bunuri, invoacă prin a contrario art. 329, Cod. pen. fr., şi motivul că e disproporţie între viată şi averea unui om (88). Prin urmare în Franţa chestiunea a fost şi e controver­ sată, se recunoaşte însă în Franţa că proprietarul are dreptul să-şi apere proprietatea în mod preveiitiv prin orice mij­ loace sau curse, chiar prin mijloace explozive care ar ucide pe hot (89). 811 — In Belgia se admite că nu există legitimă apărare relativ la bunuri, Thiry şi Prin® cred însă că judecătorii vor putea declara iresponsabil pe infractor considerând fapta lui ca un caz de constrângere (90). Totuşi şi în Belgia chestiunea e discutată, căci redactarea art. 416, Cod. pen. belgian este identică cu aceea a Codicelui penal francez. 812 — Astăzi sunt multe legislatiuni care întind legitima apăLange: O p . c it. L iv r e , c h . V . p. 30. Jousse: J u s t., c r im . III, 505. 8 6 ) Guy Rousseau de la Combe: O p . c it. I . e p a r ti e , S e c t. V II, d i s t . 3. 8 7 ) De Vouglans: L o ts crimiin,. p. 23. 8 8 ) Trébutien: O p . c it. I, p . 140 e d . l - a ş i T . I, N o . 554, p. 4 1 1 , e d . 2 -a ; Bertauld: C o u r s . L e c t. X V , p. 364 şi u r m .; L e Sellyer: T r a i t é . T . I, No. 148, c e r e î n s ă c a r ă u l s ă fie i r e p a r a b i l ; A. Laborde: C o u r s , N o . 20 0 şi 208, p. 122 şi 127; Garraud: P r é c i s e d . 11, N o . 113, ( c e r e c a r ă u l s ă fie i r e p a r a b i l ; Rauter: T r a i t é . T . I, N o . 73. 8 9 ) Ortolan: E lé m e n ts T . Iè N o . 441, p. 184; Blanche: E tu d e s , V , 69; Lainé: C o u r s 2 4 6 ; Carnot: a r t . 328, N o . 4 ; Ch. Adolphe ş i F. Hélie: T h é o ­ 84) 85)

rie IV , 1276; R e q . r e j., 25 M a r t . 1902, S . 1903, I, 5 ; D . 1902, I, 356, e u n o ta de d.

Lyon Caen.

V ezi

Haus:

I, 6 1 6 ;

Vidal:

C o u r s , N o . 202, p. 30 7 . A c e la ş i

Alimena:

P r e m e d . III,

Thiry: O p . c it. N o . 152, în a c e la ş i s e n s . Nyepels: O p . Molinier-Vidal: O p . c it II, 197; Prins: S c i e n c e . p é n a le ,

c it. II, 406;

lu c r u a d m i s d e C u r t e a d e c a s . R o m a , 22 N o v . 1897; p a g . 109. 96) C o n ir.

193, n o t a 1.

N o . 329, p.

-

916 —

rare la toate drepturile esenţiale, viaţa, onoarea, bunuri, li­ bertatea individuală, etc.; astfel sunt legiuirea engleză, ger­ mană ungurească, elveţiană, rusească, suedeză, norvegiană, olandeză (91) şi japoneză (92). 813 — Berner ne spune relativ la legitima apărare restrânsă la apărarea persoanei „Noile Codice prusian, austriac şi ba­ varez nu primesc această limitare şi nu mai definesc legiti­ ma apărare. După ele poate să fie vorba de legitimă apărare nu numai pentru apărarea corpului sau a vieţii, ci şi a celor­ lalte bunuri, d. ex. apărarea averii şi a onoarei. Această e raţional, însă codicele penal german s’a reîntors la limitarea întregimei personale“ 93). 814 — La noi legea ne pare formală în sens restrictiv. Apărarea e legitimă — ziûe art. 58 Cod. pen. — când este necesară spre a respinge un atac material, actual şi injust în contra per­ soanei sale sau a■altuia. Cuvântul persoană nu se găseşte nici în textul francez, art. 328: défense de soi-même ou d’autrui; nici în paragr. 41 Cod. pen. prusian „Angriff von sich selbst oder anderenli, ne pare că arată voinţa fermă a legiuitorului de a rezolva contro­ versa în sens restrictiv, limitând legitima apărare numai la persoane. înţelept e sistemul legiuitorului nostru % 815 -— Evident că nu: pericolul distrugerii ori răpirea unei părţi însemnate a averii poate turbura pe o persoană tot atât de mult cât un atac contra vieţii sale. Când un cm riscă să-şi piardă toată averea, şi mai ales când din cauza etăţii ori in-, firmităţii îşi dă seama că răul pentru dânsul e ireparabil, ne­ greşit că e în legitimă apărare atunci când îşi apără averea contra unui agresor. Credem că legiuitorul a făcut o greşală depărtandu-se de tradiţiune, de echitate şi de interesul social. Trebuia să nu pună un principiu absolut.

91)

Aliniem:

O p . c it. p. 87 şi u r m .; C o n f r . R e v . p e n . 1896, p. 707— 708,

92) C . p . J a p o n e z d 'n 93)

Berner:

1907 a r t . 37.

L e h r b u c h e d . 1879, p a r . 85, p. 144, e d . 1 8 - a d i n 1898. C o n f r .

86. T r a d . ita l. p a r. 59. V e zi d e ţin e c o n tr a r iu .

Liszt:

L e h r b u c h , p a r . 33, c a r e p a r e a s u s ­

917 —

8 1 5 1 — Astăzi majoritatea autorilor sunt pentru extinderea le­

gitimei apărări şi la atacurile privind proprietatea (a). Desigur, admiţând acest lucru, autorii cer ca întfe reactiunea celui atacat şi acţiunea agresorului să existe raportul de echivalentă necesar unei apărări, adică apărarea să fie proporţionată. cu pericolul la care era expus patrimoniul ce­ lui atacat. Astfel, cu drept cuvânt s’a spus, că nu e legitimă apărare,, atunci când se omoară sau se loveşte crud un hot care a furat câteva fructe şi că din contra există legii dna apărare, atunci când cineva omoară pe ced ce furase un document de o va­ loare incomparabilă, sau banii cu care cineva urma să achite o creanţă care har fi expus la faliment, etc, Toate acestea bine înţeles dacă recuperarea lucrului furat nu ar fi fost po­ sibilă prin alt mijloc imediat. Victima furtului poate perchizitiona, retine şi forţa pe hot să-i restitue lucrul furat, toate aceste acte fiind coprinse în ideia de legitimă apărare a avutului. Dar de îndată ce per­ soana păgubită a reintrat în posesiunea lucrului furat orice violentă contra botului ne mai fiind reclamată de necesitatea apărării rămâne perfect pedepsibilă. 815 — In dreptul penal austriac, în vigoare în Bucovina, nu există controversă în această privinţă, deoarece paragr. 2: lit. g dispune în mod expres : „Faptul nu este imputabil, dacă făptuitorul s’a folosit nu­ mai de apărarea necesară spre a respinge nn atac inujst la viata, libertatea sau averea, în contra persoanei sale san a al­ tuia“. Aceeaşi dispozitiune există în paragr. 10 al anteproiec­ tului austriac. 816 — Quid pentru apărarea onoarei ? „După dreptul roman — ne spune Rousseau de la Com­ be —. erea permis să se ucidă o persoană care voia cn forţa Alimena, Di'rtiitto p e n a te , I, p . 558; !he­ Berner, L e h r b u c h , p a r . 5 9 ; Fr. von Liszt, T r a i t e , p. 2 1 4 ; Thiry, C o u r s , n r . 146; Vidal et Magnai, C o u r s , p . 239; Gar­ raud, T r a i t é , e d . 3, II, p . 2 3 ; Garçon, C o d e p e u . a n n o té , a r t. 32 8 , n r . 12 şi 1 3 ; J. A. Roux, C o u r s , p . 135. ia)

ring,

Manzini,

Trialtitatto, II, p. 26 5 ;

D a s K a m p f im R e d i t e , p . 3 2 ;

L e g itim a a p ă r a r e c u p r i v ir e La p r o p r i e t a t e e a d m i s ă d e c o d u l p e n a l r u s a r t . 45 şi 4 6 ; n o r v e g ia n p a r . 47 ş i 4 8; i a p o n e z p a r . 36 şi 3 7; g e r m a r e p a r. 5 3

să atenteze la onoarea sau castitatea noastră sau alor noştri: Leg. 1, paragr. penult., ad. legeni. Comeliam de sicariis. Dar, după moravurile noastre, în eaz de omorul aceluia care a voit su sila să atenteze la onoare sau castitate, trebue cărţi de ertare, care se pot lua aela cancelariile Curţilor, fiindcă e vorba de legitimă apărare (94). Credem că Roussaau de la Coinbe face greşală când vor­ beşte de lettres de remission, căci iată ce ne spune Jousse : „Când cineva îşi apără averea sau onoarea, nu poate cere cărţi de ertare (lettres de remission), care pot fi date şi de cancelarii parlamentelor, ci trebuesc cărţi de graţie (lettres de grâce), care sunt cu marele sigiliu“ (95). Jousse adaogă însă că nu totdeauna trebuesc în acest caz scrisori .de graţie. „Sunt omoruri pentru care nu e trebuinţă să se ceară scrisori de graţie: Omorurile săvârşite asupra per­ soanelor cari merg pe câmp armate, mascate şi cu port schim­ bat când sunt ucise făcând rezistenţă. Deasernenea, omorul unui lioţ care ar intra noaptea într’o casă cu arme ofensive cu intenţia de furt“ (96). Era dar o deosebire în vechiul drept francez între apă­ rarea vieţii, când era suficientă o simplă carte de ertare de la cancelarii parlamentelor, şi între apărarea oruoarei sau averii, când trebuia să intervină graţia de la Curtea Regelui. Dife­ renţa aceasta de pură formă nu ne importă; e destul să ştim că în vechiul drept francez era admisă legitima apărare re­ lativ la onoare. Bruneau chiar adaogă în această privinţă, că Preşedin tele dela Rocheflavin, la cuvântul g r a c e s , a spus cu drept cuvânt că „fata sau femeia care ucide pe răpitorul sau pentru a-şi păstra pudicitatea, e mai mult vrednică de recompensă, decât de blamare şi de pedeapsă; cum deasernenea este şi ta­ tăl ori mama apărând copiii lor (97). 94) Guy Rousseau de la Combe: O p . c it., p . 61 ş i 62. 95) 96)

Jousse: Jousse:

J u s ti c e c r im m in e lle

II, p. 379.

O p . c it. II, 3 8 0 ; C o n iir.

Lange:

L a p r a ti q u e c iv ile e t c r im i­

n e lle . D e s m a t i è r e s c rim in e lle s . L iv r e I, c h . V , c a r e în c a z d e le g itim ă a p ă ­ r a r e s p u n e c ă n u e n e c e s a r d e a O b ţin e L e t t r e s d e d é m issio n . 97) la ? s e n s

Bruneau: O b s e r v a ti o n Muyart d e V o u g l a n s :

V , c h . 3, N - le 7 ş l 8.

e t m a x i m e s , p . 398. T i ti. X V II; C o n f r . în a c e ­ I n s titu te « , p . 10; şi L o is , criim ., L iv r e I, t it r e

-

919 —

Acesta era de altminteri admis mi numai în Franţa ci şi în Italia. Iul. Clarus, după ce spune că este legitimă apă­ rare relativ la bunuri, adaogă că este legitimă apărare a for­ tiori (multo magis) pentru apărarea onoarei, „nam periculum famae aequiparatur periculo vitae (98). Grotiu (II, ch. 1 paragr. 7) şi.Pufendorf (Livre II, Ch. V, paragr. 11), admit aceeaşi ideie. ■ In Franţa azi, în caz de viol se admite că e legitimă à-, părare, din cauză că răul este ireparabil; încât petntru aten­ tatul la pudoare, deşi este îndoială, se admite de unii Aceeaşi soluţiune, căci o femee nu poate şti până unde se va mărgini atentatul (99). Thiry admite acelaş lucru în Belgia (100). Se admite însă, în Franţa că ofensele nu pot constitui legiti­ mă apărare (101). Normand admite de asemeni că un atentat violent la pudoare, â fortiori un viol, sau cercare de viol, constituesc legitimă apărare, căci onoarea pentru fe­ mee, este ca şi viaţa (102). 817 — La noi această chestiune nu poate să fie controversată, însă credem că de oarece legiuitorul a mărginit legitima apă­ rare la atacul contra p e r s o a n e lo r , şi onoarea făcând parte din Integralitatea persoanei, nu putem fi mai restrictivi decât le­ giuitorul, cu atât mai mult că deja el este criticabil pentrucă n’a admis şi legitima apărare relativ la bunuri. Legiuitorul nu a zis că legitima apărare este restrânsă la apărarea vieţii, ci a vorbit de atacurile contra persoanei; cine poate însă con­ testa. că un atac contra onoarei nu ar constitui un atac contra persoanei ? Chiar libertatea credem că intră în integritatea persoanei (103). 98)

Iul. Clarus:

O p . c it., Joc. c it., N o . 26, „ c ă c i p e r ic o lu l c i n s t e i e c h iv a ­

l e a z ă c u p e ric o lu l v ie te i“ . C o n f r . c e le z is e d e 9)

Garraud'.

Damhouder

r e la ti v l a a v e r e .

T r a i t é , T . 1, N o . 244 şi e d . 2i-a, T . I, N o . 300, p. 5 7 2 . P ré c is ,,

e d . 9 - a , N o . 149, p . 21 8, e d . 11 (1 9 1 2 ), N o . 113. 100) 101) 102) 103) ztom l d i

Thiry: C o u r s , N o . 146. Vidal: C o u r s , N o . 201, p . 306. Normand: O p . c it., N o . 750 In a c e la ş s e n s L. Maino: C o m m e n t « , a r t. 49, d î r i t t o p e n a le , p. 4 1 ; în F ir a n ja Ch. Adolphe

Paoli: N o F. Hélie: T h é o r ie

N o. 207; şi

IV , N o . 1491. D e a s e m e n e a şi j u r i s p r u d e n ţ a ita l ia n ă . C a s . R o m a 3 0 M a rtie 1885 ( Q i u r i s p r u d e n z a p e n a le , 1885, p. 5 0 2 ).

De Liszt:

L e h rb o ic h , p a r . 33, L e ­

g itim a a p ă r a r e e p e r m i s ă p e n tr u a a p ă r a o n o a r e a , d r e p tu l l a n u m e , p u t e r e a p ă r in t e a s c ă , s e n tim e n tu l m o r a l şi r e lig io s ş i d r e p t u r i l e c iv ic e .

— 920 —

Această soluţiune credem că are meritul de a fi conformă cu textul legii, cu tradiţiunea, cu raţiunea şi cu interesul mo­ ralei publice. Dealtminteri se poate trage un puternic argu­ ment din ari. 257, al. 3 Cod. pen., căci există un afortiori de legitimă apărare în acest caz. Nu avem* dar nici o îndoială să o susţinem cu deplină convingere. In codicele penal olan­ dez e o dispoziţiune formală în acest sens. (art. 4). 8 1 7 1 — Cei mai mulţi autori se pronunţă astăzi pentru existenţa legitimei apărări şi în caz de atacuri contra onoarei şi pudoarei (a). .Autorii mai vechi admiteau, că ar exista legitimă apă­ rare numai în caz de viol, nu şi. în alte atentate mai uşoare. Cu drept cuvânt s’a spus, că e absurd a constrânge pe victima unei agresiuni la pudoare să nu poată reacţiona con­ tra faptului revoltător al agresorului, ci să aştepte până ce agresiunea va ajunge pe pragul ireparabilului. Este deci în legitimă apărare femeia care păhnueşte pe individul ce şi-a permis a face un gest obscen, după cum este în legitimă apărare fata care omoară pe cel ce voia s’o violeze. In ceeace priveşte atacurile aduse onoarei, ele nu sunt susceptibile de legitimă apărare decât atunci când se concre­ tizează în violenţe materiale. Totuşi unele iegislaţiuni admit compensarea insultelor, tocmai pe ideia de legitimă apărare, atunci când cel insultat a răspuns prin insulte. In acest sens art. 397 cod. italian. Tendinţa este de a se extinde cât mai mult sfera legitimei apărări, mergându-se până la proteguirea tuturor sentimen­ telor omeneşti (b). 818 - d ) Ce se întâmplă în cazul când voind a apăra viaţa, se ucide o altă persoană în tocul agresorului ? Iul. Clarus spune că chiar în acest caz se consideră apă­ rarea ea legitimă, „si ahter defendere non poterat, nisi isturn interficeret“, şi el adaogă că aceasta este opiniunea gene­ rală (104). a) n r. 2 5 ;

Manzirti, Berner,

o p . c it. p. 2 3 8 ;

Alimena, op. c it. p . Vidal et Magnol,

o p . cit., p a r . 8 6 ;

55 2 ; O .

Vannini, Il r e a t o Garraud,

C o u r s , p. 33 8 ;

T r a i t é , e d . 3, II, p . 20. b)

Rotering,

N o tw e h r u n d

G e f ü h ls c h u tz , i n

M o n a t s c h r if t f ü r

C r im in a l

p s y c h o lo g ie , X I, 642. 104)

lui. Clarus:

O p . c it., C a r t., V , p a r . H o m ic id iu m , N o . 31 §i

Böhmer:

— 9 21 —

Legislaţiunea Carolina are o dispoziţiunc formală în aoest sens în airt. 45. Noi credem că chiar în dreptul modern treime să admitem aceeaş soluţiune, căci art. 58 spune că: „Nu este nici crimă, nici delict când fapta va fi săvârşită din cauză de legitimă apărare“, şi desigur oă în cazul acesta fapta a fost săvârşită din cauză de legitimă apărare, aşa oă ea intră în termenii legii (105). Poate însă că ar fi drept că în asemenea caz, să se dea o mică pedeapsă omiorâtorului, comsiderându-se fapta sa ca un omor prin imprudenţă. Aceasta însă este de domeniul legei ferenda, căci în ce priveşte legea lata, noi credem că omorâtorul nu va fi pedepsit conform dispoziţiunilor art. 58 God. pen. 818 — Prof. Manzini crede, că atunci când o altă persoană a fost lovită în locul agresorului, va trebui' să se ţină seamă de felul în care a reacţionat cel ce se afla în legitimă apărare (a). Dacă acesta a lucrat în mod vădit imprudent, sau a pro­ fitat de faptul că era atacat pentru ca sub pretextul legitimei apărări să lovească un terţiu, în acest caz îi va fi imputabil eu titlu de culpă sau de doi faptul săvârşit faţă de terţiu. Dacă însă cel atacat a fost constrâns de nevoia apărării de a lucra în aşa fel încât reacţiunea sa implicit trebuia să atingă şi pe alţii, sau dacă sub imperiul violenţei cu care a fost atacat nu a avut posibilitatea de a se apăra mai prudent, atunci fapta sa va fi scuzată nu ca săvârşită în legitimă apărare, ci pe consideraţiunea că a fost comisă în stare de necesitate. Această soluţiune o considerăm ca perfect acceptabilă, findcă atunci când cineva e constrâns în apărarea sa, pentru a scăpa de pericolul rezultat dintr’o agresiune, să lovească într’un inocent, nu se mai poate spune, că faţă de acest ino­ cent cel atacat era în legitimă apărare, ci el a fost constrâns de nevoia de a se salva. Deci era în stare de necesitate (b). Carpzovius:

s u p .;

105)

O u e s t. X X V II, o b s e r v a t . II, N o . 26, p. 199.

In a c e s t s e n s

a)

Manzini,

h)

In a c e s t s e n ’s ş i

Vidal:

C o u rs, N o.

184.

c p . c it. II, p . 243.

Alimena,

o p . ciit., I, p . 563.

922

Bine înţeles, această precizare interesează numai pentru cei ce susţin că legitima apărare nu ar fi tot una, sub raportul intrinsec, cu starea de necesitate. 819 — e ) Exclude provocarea legitima apărare ? Să dăm un exemplu : Primus provoacă pe Seeundus pălmuindu-l ori insuitându-l; Seeundus voind să omoare pe Primus provocatorul, acesta îl previne şi-l ucide ca să-şi scape viaţa; putea-va oare în acest caz provocatorul Primus, care din cauza provocării era expus să fie omorât, să invoace legitima apărare! (105 b). J. B. Baiardi, credea că provocatorul nu are drept să invoace legitima apărare, în cazul când el va ucide pe pro­ vocat. „Acela — zice dânsul — care primul va fi provocat prin cuvinte injurioase, deşi s’ar fi pus în urmă în pericol de moarte, daca va ucide, nu se bucură de privilegiul apărării necesare, căci el însuşi a fost cauza răului, şi a pus el însuşi pe altul în necesitate, şi prin presumpţiunea dreptului, nu se vede a fi ucis pentru legitima apărare“ (106). 820 — Autorii moderni fac însă următoarea distincţiune care ni se pare foarte raţională. Dacă atacul lui Primus era aşa de grav, încât a pus pe Seeundus în legitimă apărare, Primus nu poate invoca legi­ tima apărare, căci nu poate să existe legitimă apărare în contra legitimei apărări. Dacă însă din contra, atacul lui Pri­ mus nu este decât o provocare, care ar da o scuză lui Secundus, iar nu dreptul de legitimă apărare, atunci Primus va putea invoca legitima apărare, şi nu va răspunde decât de agresiunea primitiva, cu circumstanţa agravantă a consecin­ ţelor (107). 105 b is) S ‘a d e c is c ă a tu n c i c â n d r e a c ţ i u n e a c e lu i c e a f o s t a t a c a t m a i î n tâ i e s t e c u to tu l d i s p r o p o r ţ i o n a t ă f a ţ ă d e a g r e s i u n e a p e c a r e a n a ş te

în f a v o a r e a

A p rilie

1922, in Q iu s t.

1923. 313, p a g . 106)

p r im u lu i a g r e s o r P e n a le

sc u z a

s u f e r i t- o

p r o v o c a r e ) . ( C a s . p e n . it. II, 8

1922, co l. 508. Q fr.

Jurisprudenţa Generală

120).

J. B. Baiardi, s u p e r . JuI. Clams: L ib . V , Laborde: C o u r s , N o . 202 şi e d . 2 -a , N o .

p a r . H o m ic id iu m .

Garraud:

P r é c i s , ed.

9 - a , N o . 151 fin e , şi e d . 11. N o . 115 p . 247. T r a i t é , e d . 2 - a 3 0 3 ;

Normand:

107)

O p . c it. p . 749. C e-n fr.

Majno:

177;

C o m m e n to , A r t. 49, N o . 210, c a r e s p u n e c ă n u

o r ic e i n ju s tiţie d ă d r e p t d e le g itim ă a p ă r a r e , c i n u m a i a c e e a c a r e

e s te in

p r o p o r ţ i e c u c o n s e c in ţe le u ltim e c a r e e v o r b a s ă fie j u d e c a t e . „ A c e l c a r e a

923 —

8 2 0 1 — Intre reactiunea celui atacat şi agresiunea celui ce atacă trebue să existe oarecare praporţiune, adică reacţiunea să nu exceadă ceia ce éra necesar dai' suficient apărării. Din moment ce victima primei agresiuni nu păstrează această pro­ porţie şi reacţionează într’o măsură exagerată, încât reacţiu­ nea sa echivalează cu o adevărată agresiune desigur că pri­ mul agresor la rândul său va putea fi în legitimă apărare (a). Dacă însă reacţiunea celui atacat era proporţională cu atacul contra căruia avea să se apere, primul agresor nu mai poate să se bucure de beneficiul legitimei apărări, fiindcă el sufere această reacţiune tocmai din cauza provocării sale. A admite că provocatorul mi poate invoca legitima apă­ rare şi că deci el trebuie să sufere orice reacţiune din partea celui ce a fost provocat la început, ar însemna că acesta din urmă, nu numai că beneficiază de legitima apărare faţă de cel dintâi, dar că are chiar dreptul de a dispune de viaţa lui. Ori, nu e admisibil a spune că cel atacat, pentru faptul că a fost provocat, poate omorî pe agresorul său, deşi moartea acestuia nu era. necesară apărării sale, iar agresorul nu se poate apăra la rândul său contra unei atari exagerări. Bine înţeles, primul agresor va răspunde însă de' atacul său iniţial. 8 2 0 2 — Mai delicată este chestiunea dacă există legitimă apărare în următoarea situaţiune : când se vine în ajutorul unui terţiu care provocase pe un altul şi, care în urmă, se găsea grav ameninţat de excesul reacţiunii celui provocat. De ex.: X dă o palmă lui Y; Y, furios scoate revolverul să tragă în X ; în acest moment intervine Z, «are dă o lovitură lui Y, astfel că acesta scapă revolverul din mână. întrebarea este : poate Z invoca legitima apărare % Am văzut că există legitimă apărare şi atunci când e în joc viaţa altuia; Z poate deci să o invoace, în principiu, însă ţinând seamă că el a intervenit în favoarea lui X, care săp u s p e a ltu l î» p e ric o l d e m o a r t e , ş i a p o i s p r e a s e a p ă r a el în s u ş i d e m o a r ­ te u c id e , n u m a i a r e n ic i o a p ă r a r e “ . D upă

Fr. de Liszt,

chalir c â n d p r o v o c a t u l a r ft u n inebun, n u s e p e rd e

d r e p tu l d e a p ă r a r e c o n tr a Iui. a ) In- a c e s t s e n s

tomeni,

Manzini,

L ’o m 'c id io , p. 203.

De Liszt:

L e h r b u c li, p a r . 33.

o p ..c it . p. 2 5 5 ;

Alimena,

o p . cit. p. 5 5 8 ;

Impal-

924 —

vârşise prima agresiune, mai există oare legitimă apărare ? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ. In adevăr, X poate invoca legitima apărare, cu toate că a fost provocatorul, fiindcă cel atacat adică Y a reacţionat în mod excesiv. Dacă X care avea o vină iniţială poate să invoace legitima apărare, cu atât mai mult cuvânt o va putea face Z, oare nu are a-şi imputa nimic şi care personal se expune, poate, prin gestul nobil ce face pentru a salva viaţa unui om. S’a admis că este legitimă apărare şi atunci când cineva intervine cu forţa, pentru a scăpa pe un infractor chiar, de furia publicului, oare l-ar fi linşat. 8 2 0 3 — En. Ferri a susţinut că poate exista şi legitimă apărare r e c ip r o c ă (a). X certându-se cu Y, la un moment dat se ameninţă reci-' proc, având amândoi o atitudine care face pe fiecare din ei* să creadă că va fi victima unei agresiuni violente imediate din partea celuilalt. Aşa, de exemplu, în timpul ce se hărţuiau între ei, X vâră mâna în buzunar şi scoate un revolver; Y crezând că X va trage asupra lui, scoate cuţitul şi se re­ pede la X pentru a se apăra; în acest moment X, văzându-se atacat, trage şi el cu revolverul tot pentru a se apăra. Alimena observă că, în acest caz, fapta lui Y, care a cre­ zut că va fi împuşcat, nu este scuzată din cauză că s’ar afla în legitimă apărare, ci din cauza erorii de fapt, în timp ce numai X va putea invoca legitima apărare. Deci n’ar exista legitimă apărare reciprocă. Această observaţi une este numai aparent fondată, fiind­ că simpla eroare de fapt a lui Y nu ar fi de natură a înlătura imputabilitatea, dacă eroarea nu ar consta tocmai în credinţa sinceră că se află în stare de legitimă apărare. Deci tot legi­ tima apărare este cauza oare înlătură imputabilitatea; eroarea de fapt nu serveşte decât pentru a întregi una din eondiţiunile legitimei apărări, şi anume necesitatea de a reacţiona (c). a)

E. Ferri,

L e g itim a

d îfe s a

re c ip ro c a , în

S c u o la P o si tiv a

IilI;

idem

A rrim g a rael p r o c e s s o Saiim 'iâa-SofflZ'iei', în; S c u o l a P o s it i v a , 1922, p . 437. b)

Alimena,

D i r i tt o p e n a le , J, p . 555, n o t a 3.

c ) A d m it c ă e x i s t ă l e g itim ă a p ă r a r e ş i a tu n c i c â n d c e l a t a c a t s ’a î n ş e la t

Carrara, R r o g r a m m e n a , p a r . De Notaristeîani, I n t a r n o a lia le g iittim a

Manzini,

a s u p r a n a tú r é i .a g r e s iu n e r :

309;

t a t o , II, p. 2 5 1 ;

d î f e s a î n S u p . R iv .

P e n . II, p . 211 ş i a p r o a p e t o ţi c e ila lţi a u to r i .

T ra t-

—

925

-

821 — Aplicarea controversei dela Nr. 819 se tace mai ales în

ipoteza prevăzută de art. 253 Cod. pen.; Un soţ prinde pe soţul său în flagrant delict de adulter; cei doi complici în pe­ ricol de a fi ucişi, îşi scapă viaţa omorând pe soţul înşelat; putea-vor ei invoca legitimă apărare spre a fi scutiţi de pe­ deapsa omorului săvârşit 1 Chestiunea a fost discutată, şi de vechii penalişti. Jousse admitea, negativa; aceeaş soluţiune era admisă şi de Baiardi faţă cu tatăl soţului prins în flagrant delict (108). Aceasta era logic, de oarece în vechiul drept, cel prins în flagrant delict de adulter putea fi ucis chiar de tatăl soţului; Aug. Aretin spune că tatăl poate „impune occidere adulterum“ (109). , Prin urmare, provocarea socotindu-se atăt de gravă încât să merite moartea, evident că provocatorul pierdea dreptul la legitima apărare, fiindcă legitima apărare nu poate exista contra unui atac just. Aceeaşi soluţiune este admisă şi azi de unii autori italieni şi francezi, însă pe motiv că apărarea pentru a fi legitimă trebue să fie justă, şi să nu fie ea pro­ pria cauză a pericolului (110). 822 — Insă astăzi majoritatea, autorilor crede că soţul înşelat, neavând drept să ucidă pe soţul adulter, ci numai fiind scu­ zabil în caz de ucidere, provocatorii adulteri nu perd dreptul de legitimă apărare pe care îl are orice om (111), soluţiune pe care o credem întemeiată. B. Baiardi s u p e r .; Jul. Clams. L ib . V . H o m ic M iu m , Aug. Aretims: O p . c it. C a p it . „ C h e h a i a 'd u lt e r a t o la

108) /.

p a r . 132.

109)

m ia d o n n a “

N o . 8, (p . 119, e d . c it,) „ s ă u c id ă p e a d u lt e r f ă r ă s ă fie p e d e p s it“ C o ra fr. N o. 1110, p . 666.

Carrara: P r o g r a m m a , p a r . 297 şi 1 3 3 4 ; Alimena: O p . c it . Ш , p. Conţi: D e llM m p u ta b ilitâ , N o . 2 4 ; Bertauld: O p . c it. L e c t. X V I, p. Vidal: C o u r s , N o . 2 6 5 ; Nypels: C o d e p é n . in te r p r . II, p . 4 1 3 , a r t . 416,

110)

5 7 ş i 11 5 ; 363;

N o . 15. 111) In a c e s t s e n s

Thyry, N o . 150, p . 1 0 1 ; Ch. Adolphe ş i F. Hélie: Garraud: T r a i t é , I, N o . 24 5 şi e d . 2ra, I, N o. 3 0 3 ; Haus: O p . c it . I, N - le 632— 63 3 ; Lăborde: O p . c it. Nlo. 2 0 2 ş i e d . 2 - a , N o. 177; Molinier-Vidal: O p . c it. II, 201, Trébutien: I, p. 15 0 ; Carrara P. G.; P r o g r a m m a , p a r . 2 9 7 ; Majno: O p . c it. a r t. 49, N o . 210 ş i N o . 228 e d . 2 -a . A O p . c it. IV N - l e 1489 ş i 1 490;

c e s t d in u r m ă s p u n e c ă p r o p r i e t a r u l ş i b ă r b a t u l c a r e p r i n d p e b o t s a u p e a d u lt e r s u n t p r o v o c a t ' ş i d a c ă o m o a r ă n u e p r o p o r ţ i e î n t r e 1 c aiu ză ş i e fec t,

— 926 —

822 1 — Chestiunea pare astăzi că nici nu mai poate fi discutată. Soţul înşelat şi mai ales ceilalţi membri ai familiei nu au acel ■ius v t t a e n e c is q u t, pe care şi-l închipuiau, desigur greşit, unii autori, asupra soţiei infidele şi cu atât mai puţin asupra complicelui ei. Astfel fiind, orice violenţă faţă de soţia vinovată sau fa­ ţă de complicele ei, chiar atunci canid au fost prinşi în fla­ grant delict de adulter, nu este justă, ci numai scuzabilă într?o măsură oarecare, din cauza turburăm sufleteşti a soţu­ lui înşelat. Dacă soţul înşelat nu are dreptul de a recurge la vio­ lenţă, urmează că atunci când a uzat de ea, soţia vinovată şi complicele ei vor putea reacţiona, găsindu-se în stare de le­ gitimă apărare. Aceiaş soluţiune când soţia a fost înşe­ lată (a). 823 - f ) F a r in a c e u s mai citează ca faptă justificativă, cazul când o persoană închisă pe nedrept, fugind din închisoare ucide pe paznic, dacă nu era cu putinţă să scape altfel (112). De aceeaşi părere este şi Tiraqueau (113). Autorii moderni nu vorbesc de acest caz, care merită toată atenţiunea şi discuţiunea. Părerea noastră este însă că o distincţiune se impune. Da­ că cel ucis era chiar autorul închiderii ilegale, care voia să menţină închis pe cel care fuge, credem că uciderea în asemenea caz este o legitimă apărare, căci apărarea libertăţii este întru câtva chiar apărarea vieţii, neputându-so concepe o adevărată viaţă fără libertate. Dacă însă altul era autorul seehestrărei şi paznicul un simplu soldat ori agent însărcinat cir paza sub sancţiunea pedepsii, omorul custodelui nu poate fi o faptă justificativă, căci cel care voeşte să fugă nu are drept să pună libertatea sa mai presus de datoria de pază şi de viaţă unui om ino­ cent. c ă c i h o ţu l şi a d u lt e r u l n u a a t a c a t v i a ţ a , şi r e a c t i u n e a e x c e d e lim ite le le g iti­ m ită ţii. In a c e ia ş s e n s , C u r t e a d e A p e ! d i n T e x a s , 11 M a r t . 188Ş. a)

Manzini,

T r a t t a t o , II, p. 2 5 7 ;

Impallotneni,

D e litti c o n tr o l a p e r s o n a ,

In T r a t a t u l lu i G o g lJo Jo , I I , p . 194. 112) 113)

Farinaceus: O p . c it.. Jac Novelhts: T r a c t .

Q u a e s t, X X V II, N o . 14. s in g . N o . 116, p . 45, e d . c i t

— 927 —

Până unde se poate întinde legitima apărare 824 — Principiul este că legitima apărare se întinde până acolo unde e necesar spre a scăpa de agresiune, lucru care e o ches­ tiune de fapt. Legea noastră prevede însă şi cazul când cineva a trecut limitele apărării sub imperiul fricei, şi declară apă­ rarea legitimă şi în acest caz. „Se socoteşte legitimă apărare — zice art. 58, uit. alin. cod pen. — şi cazul când agentul sub imperiul turburării, temerii sau teroarei, a trecut peste mar­ ginile apărării“. Această dispoziţiune foarte raţională a fost luată din par. 41 Cod. pen. .prusian, ea se găseşte în codicele penal german par. 53, şi în cel austriac par. 2 lit. G şi în mai multe alte iegislaţiuni (1). Din contra codicele penal italian din 1890, nu admite execesul de apărare ca absolut nepedepsit (2). Şi în această privinţă, ca în multe altele, codicele penal italian, opera penal i.şti lor clasici, este departe de a însemna un pas spre progres. 8 2 4 1 — Deosebirea dintre textul art. 58 din codul nostru penal şi art. 50 cod. pen. italian nu este în avantajul textului ro­ mân, ci din contra a celui italian. In adevăr, textul nostru spune, că se consideră tot ca legitimă apărare şi împrejurarea în care cel atacat sub im­ periul turburării, temerei sau teroarei, a trecut limitele apă­ rării. Acest lucru este admis şi in sistemul codului penal italian, fiindcă nu se consideră, conform acestui cod* că exiistă exces în apărare decât atunci când infractorul a de­ păşit în mod vădit nejustificat limitele apărării. Dacă însă din canza turburării sau temerei a trecut limitele apărări, el va fi considerat tot în stare de legitimă apărare (a).12 G. Vidai, în Molinier-Vidal: O p . c it. T . Laborde: N r . 215, Degois: N r. 296. Civoli: O p . c it. I, p . 189. D e a s e m e n i ş i c o d .

1) V e z i tru

II, p . 199; C o n i r . p e n ­

F ra n ţa 2)

p e n . ja p o n e z d i n

1907

a r t . 37. a)

Manzini,

o p . c it. p. 259.

C u o c a z iu n e a e la b o r ă r i i co d u lu â p e n a l i ta l ia n la

1890 se p r e v ă z u s e în

a r t. 50 o d is p o z iţie e x a c t i d e n tic ă c u c e a d in a r t . 58 d in c o d u l n o s t r u ; a fo s t î n s ă s u p r i m a t ă c a s i tp r e f h iă to c m a i fiin d c ă e c o n ţi n u t ă în id e ia d e le g itim ă a p ă r a r e . V e zi

Relazione

al r e , n r . X X IX .

—

928

—

Ce face însă codul italian, faţă de al nostru? Codul italian, chiar atunci când excesul nu e datorit temerei, turburării sau teroarei, încă admite o scuză atenuantă, fiindcă e logic ca cel ce a fost atacat, chiar când a reacţionat în mod conştient prea exagerat, să se bucure de un trata­ ment mai uşor. Ei bine, în codul nostru, din contra, dacă se va dovedi că excesul de legitimă apărare nu e datorit, răci temerei, nici teroarei, infractorul va fi pedepsit ca şi cum nici nu ar fi existat agresiunea, oridecâteori nu va avea norocirea ca în acea situaţiune să-i fie acordată măcar scuza provocării. Din această cauză, în practică de cele mai multe ori pen­ tru a se evita o condamnaţiune exagerată se declară că ex­ cesul de apărare a fost datorit turburării şi se ajunge la achi­ tări forţate. 8 2 4 2 — De altfel, nu orice reacţiune care a depăşit în mod mate­ matic nevoia apărării trebue să fie considerată ca un exces de apărare (a). Prin însăşi natura sa legitima apărare presupune un con­ flict în care este exclus de a se cere părţilor un calcul limpede, precis şi ponderat al acţiunilor lor. Este o imposibilitate fi­ rească deci ca cel atacat să-şi poată măsura reacţiunea sa în limitele strict suficiente apărării sale. De aceea, nici legea şi nici judecătorii nu vor putea cere să existe o ecuaţiune, o corespondenţă perfect matematică, între agresiune şi reacţiune în legitima apărare, ci se vor mul­ ţimii numai cu o proporţionailitate aproximativă, considerând ca exces de apărare numai reacţiunea vădit disproporţionată. Orice alte mici excese în reacţiunea celui atacat nu-i pot fi imputate şi nici agresorul nu are drept a se plânge de ele, căci după cum bine spune prof. Battaglini: „răufăcătorii cari se hotărăsc a lua calea crimei, trebuesc să ţină seamă nu nu­ mai că se expun a ajunge în puşcărie, dar că pot fi expuşi la a) Asupra acestei chest iuni vezi1: G e y e r , Der Dehne vom d er Notwehr, p. 41; H o id v o n F e r n e c k , Reehtswidrigkelt, HI, ip. 126 , lena, 1906; M a tiz in i, Trattato, II, p. 251; B a t t a g l i n i , II perilcolo di offenisa n e la difesa leg itim a, în Sun. Riv. Pen. XX.

—

929

—

o reacţiune violentă şi poate excesivă din partea victimelor lor“ (b). 824 a — Dispoziţiuni foarte raţionale conţine anteproiectul aus­ triac din 1913, par. 11: Marginile apărării legitime se determină prin gravita­ tea atacului, prin felul leziunii iminente şi prin atitudinea agresorului. Cine trece peste marginile apărării necesare, numai din nesocotinţa cauzată de atacul îndreptat contra sa, nu va fi pedepsit. 825 — Art. 257 Cod. pen. prevede trei cazuri particulare de le­ gitimă apărare: ,Sunt cuprinse în cazurile de necesitate actuală de legi­ timă apărare şi următoare trei cazuri: 1. „Dacă omuciderea, rănirile şi loviturile s’au săvârşit respingând noaptea escaladarea sau efracţiunea îngrădirilor, zidurilor sau intrărilor unei case locuite, sau a unui aparta­ ment locuit, sau a dependinţelor acestora; 2. „Dacă faptul s’a săvârşit apărându-se cineva în contra autorilor de furtişaguri sau de făptuire, executate cu violen­ tă; 3. „Dacă omuciderea, rănirile sau lovirile comise de o femee vor fi fost provocate de o siluire exercitată asupra per­ soanei sale“. 826 - Autorii francezi se întreabă care este utilitatea art. 257 Cod ped.l Cazurile pe oare le prevede el, nu intră oare în art. 256 şi art. 58 Cod. pen.? Doctrina (3), şi jurisprudenţa franceză cred că acest ar­ ticol are de scop să instituiască două presumpţiuni legale de apărare legitimă, când împrejurările aci prevăzute s’ar în­ tâmpla, şi în care ar fi putut fi îndoială. încât pentru noi, credem că legiuitorul francez, după ce a pus în principiu apărarea legitimă numai relativ la per­ soane, în art. 328 Cod. pen. (al nostru 256), a întins apăra­ ţi) B atta g lM , Cornispondenza fra azîone e reazione ndla legittîma dilfesa, în Riv. di dir. e iproc pen., XI, part. II, p. 24, nota 1. 3) G arraud: Precis ed. IlI-a, Nr. 150, p. 188; Confr. ed. 11, Nr. 117; V illey^ Op. cit. ed. V, p. 90 N orm and: Op. cit Nir. 742; Gomifr. O rtolan : Op. cit. I, Nr. 443. , I. Tanoviceanu, voi. I.

59

—

930

rea relativ la bunuri, sau cel puţin la cazuri în care e îndoios a se şti dacă agresorul atacă numai bunurile, ori voeşte să atace şi persoana (4). Probabil însă că legiuitorul nostru n’a înţeles pe legiui­ torul francez, când a adăogat al treilea caz, unde, după cum vom vedea nu poate fi vorba de legitimă apărare. Să reluăm cele trei cazuri. 827 — I- Este legitimă apărare dacă'se resping escaladările sau efracţiunile nocturne ale unei oase locuite. Acest caz de legitimă apărare e foarte vechi. Ortolan spune că el este o tradiţiune din legile lui Moise, Solon, Cele XII Table, capitularde lui Carol cel Mare (5) şi legea YVisigoţilor şi a Saxonilor (6). In vechiul drept această regulă a fost menţinută. Fari­ naceus explică dreptul de ucidere în acest caz, pentru că se presupune, că hoţul a avut gândul nu numai de a fi-ra, ei chiar de a ucide, sau că din cauza nopţii nu se poate distinge dacă a venit să fure sau să omoare (7). Dealtminteri, în afară de legitima apărare admisă în acest caz, în vechiul drept escaladarea sau efracţiunea noctur­ nă se pedepsea cu moartea, eeeace, după cuu vom arata, Iulius Clarus socoteşte ca o pedeapsă foarte aspra. Să examinăm mai deaproape dispoziţiunile legii. Art. 257, al I, cere 2 condiţiuni. 828 — a ) Ca escaladarea sau efracţiunea să se întâmple noap­ tea, fiindcă atunci se produce spaimă mai mare; legea nu cere însă ca intenţiunea individului să fie furtul. Prin sin­ gurul fapt al escaladării sau efracţiunei nocturne, fie chiar cu intenţiune de adultei’ sau de amor cu o fată, art. 257 al. 1 devine aplicabil, fiindcă proprietarul nu cunoaşte intenţiu­ nea agresorului. Quid dacă o eunoşte? Chestiunea s’a pus de două ori în Franţa. Ortolan citează 4) Această presupunere o întemeiem pe F arin aceu s oum vom arăta îndată. 5) O rtolan : Op. cit. I, 443. Conîr. P fa to n : De legibus, cartea IX, Trad. V. C ou sin : VIII, p. 193 şi M o lin ier-V id a l: Op. cât. II, 202. 6) /. /. T o n tssen , Lor salique ed. 2-a, p. 83 şi 84. 7) P . F a rin a ceu s: Op. cit. Quaest. 125, Nr. 199; In acela? sens, C a rp zovius: Practica I, Quaest XXXII, Nr. 20.

931

—

afacerile Jeufosse şi Pocbon. In prima, Guillot. mergând să depună un bilet la fereastra d-rei Jeufosse, a fost ucis le pă­ zitorul Crepel pus într’adins la pândă din porunca mamei, contesa de Jeufosse oare cunoştea intenţiunile lui Guillot. Contesa a fost achitată de Curtea ar constitui, prin natura sa, un fel de consimţământ al victi­ mei (vezi Nr. 864—864') dat anticipat pentru orice leziune adusă integrităţii corpului sau chiar vieţii. c a r e a s im ile a z ă d u e lu l c u a s a s 'n a t u l , a f o s t c r i t i c a t ă î n tr e a lţii, d e G a r r a u d : ( P r é c i s , e d . 3 -a , N o 184) ş i V i l e y (O p . c it., p . 9 4 ). T o tu ş i e a a a v u t b u n u l r e z u l ta t c ă a s c ă z u t n u m ă r u l m o r ţi l o r c a u z a t e p rin d u e l d e là 27 l a 5 ( T a r d e E tu d e s p é n a le s , p. 3 3 ). C e e d r e p t c ă în F r a n ţ a , în u r m a a c e s te i j u r is p r u d e n ţ e , d u p ă c u m

o b se rv ă

G . V id a i ,

d u e liş tii a u

in ­

t e r e s m a i b in e s ă o m o a r e , s p r e a fi1 j u d e c a ţ i d e j u r a ţ i , la c a r e a c h i t a r e a e. s i g u r ă , d e c â t s ă r ă n e a s c ă p e a d v e r s a r , în c a r e c a z ei nu p c t s c ă p a d e c o n ­ d a m n a r e ( C o u r s N o . 2 3 7 ). V e z i c e le s c r i s e c o n t r a d u e lu lu i d e I. I. R o u s e a u , L a n o u v e lle H é lo ïs e , P a r t e a I, s c r is . L V II; D u i r i c h e d e V a l a z é : Lo-ix p é n a l e s A le n ç o n , 1784; S c h o p e n h e u e r : T r a d . M a i o r e s c u , B u c u r e ş ti , 1902, e d 4 -a , p. 160, 167— 168, 185— 186 ; T a r d e : B la c k s to n e :

E tu d e s

p é n a le s

e t s o c ia le s , P a r i s ,

1892 ;

T r a d . C o y e r : T . 41, p . 111— 115; B o e r e s c o : D e s d é li t s e t d e s ­

p e in e s . P a r i s , 1857, p. 305, n o ta . V e z i în s ă în s e n s c o n t r a r i u

a p ă r â n d d u e lu l d in c a u z a v ic iilo r le g is la ti-

u n ii B e n t h a m . I m i t é s d e lé g . I, p. 90— 117 şi II, p. 235. In R o m á r r a v e z i o le g e a d u e lu lu i d in

16 M a r tie

1842, în

14 a r tic o le ,

p u b lic a tă în „ L e g iu r i în r a m u r i l e a d m i n i s t r a t i v e şi j u d e c ă t o r e ş t i “ , Ia ş i, 1842,. p , 22 şi 23 şi în H u r m u z a c h e : D o c u m e n te , v o l. V I, su p t. I, p . 405 şi 406 şi M a n u a lu l a d m i n i s t r a t i v al M o ld o v a i, 1. p, 405 şi 406 şi M a n u a lu l a d m i n i s t r a ­ tiv al M o ld o v e i, I, p . 5 şi D re p tu l 1898, p. 206. A c e a le g e p e d e p s e a şi pem a rto ri. 5)

A şa a

d e c is

C. c as. a

re s p in s

re cu rsu l

l u c r ă r ile

p re p a ra to rii

C u rte a

B u c u r e ş ti

p r o c u r o r u lu i.

a le C o d îc e lu r n o s t r u

în

a fa c e re a

S o lu ţiu n e a p e n a l.

e

P v lip e s c it- L a h o v a r y i n c o n t e s t a b i lă

după

C r a tim e s c u , re p ro d u c â n d

n i ş t e o b s e r v ă r i a le lu i L . W o l o w s k i , în p r i v i n ţ a d u e lu lu i, s u s ţi n e

că m ar­

t o r i i t r e b ite s c p e d e p s iţi, c ă c i u n e o r i ei e x c i t ă ipe d u e liş ti ; d â n s u l r e g r e t ă c ă n u s e p e d e p s e ş te şi t e n t a t i v a d e d u e l. W o l o w s k i z ic e c ă d u e tu l t r e b u e p e d e p s i t î n t r e a lte le şi p e n tr u a d a m ijlo c d e a s e r e f u z a d u e lu l. D r e p tu l, 1874, N o . 7 2 . C r e d e m c ă N . C r ă i n n e s c u v o r b e ş t e d e le g e i e r e n d a , a ltf e l d e l e g e l a t a , e in ­ c o n te s ta b il c ă m a r t o r i i în d u e l n u

se p e d ep sesc .

şi

959 —

După cum-vom vedea, consmţimântul părţii vătămate ră­ mâne inoperant în infracţiunile privitoare la viaţa şi integri, tatea fizică, aşa că de s’ar admite chiar că dudul ar presupu­ ne un prealabil consimţimânt, încă aceasta nu poate conduce la impunitate. Se discută însă de unii autori, dacă nu ar exista un con­ simţimânt valabil şi de natură a ridica imputabilitatea în caz de d u e l a m e r ic a n , când adică părţile se supun unui sorţ, sub sancţiunea că acel care va pierde îşi va ridica singur viaţa. Cu drept cuvânt s’a răspuns că, în acest caz, avem afaee cu o provocare la sinucidere (vezi Nr. 864“). 362 2 — Duelului, -sub raportul intrinsec al imputabilităţii, trebue să i se creieze o situaţiune independentă, oricare ar fi forma sa. El nu poate fi socotit ca omucidere sau rănire obişnuită şi nici ca îndemn la sinucidere (duel american), ci cată a forma o infracţiune de sine stătătoare (a). 863 — P r o v o c a r e a în c a z d e in ju r ie este deasemeni în Franţa o faptă justificativă, căci art. 471, ai. 11, nu pedepseşte inju­ ria decât în caz de neprovocare. „Aceea care, fără să fi fost provocaţi.... etc“. Aceasta nu este decât aplicarea regulei: Parva delicta mutua eompensatione tolluntur (6). Credem că legea noastră e preferabilă neadmiţând această regulă, căci nu trebue a se permite ca o persoană să-şi facă dreptate singură, eeeace e o negaţiune a ordine! sociale. Din contra, în asemenea caz, trebuesc pedepsite ambele persoane, şi provocatorul, şi acel care a răspuns prin injurie la provo­ care. Curtea noastră de casaţiune a declarat că, în caz de adulter, provocarea, adică fapta că şi celălalt soţ a comis un adulter, nu e o cauză de apărare de pedeapsă ; soluţiune desigur con­ formă legii şi raţiunei (7). CriveUari, 11 d u e lo n e ll a d o tttrîn a c n e ll a g iu r f s p r u d e n z a , A. Lessona, II d u e llo mei n u o v i s tu d î « n e te n u o v e i d e e , P is a , 1 9 0 1 ; A. Ajello-Russo, II d u e llo s e e o n d o i p r in c ip ii, l a d o ttn in a , l a le g is la z lo n i, O i t ta dii C a s t e l i o ; Abatele Lemire, L e s r e f o r m e s â in tr o d u ! r e d a n s la a.) V e z i:

G.

T o r in o , 1 8 8 4 ;

l e g i s l a ti o n r e la ti v e â l a r e p r e s s i o n d u d u e l, în R e v u e p en d t. 1911, p . 471. I n F r a n ţ a o s e r ie d e p r o i e c te ( u ltim u l d i n 1920) a u f o s t p r o p u s e p e n tr u p e d e p s ir e a d u e lu lu i şi i n t e r z i c e r e a

s u b s a n c ţiu n i1 a

o r i c ă r e i .p u b lic ită ţi p r i ­

v i t o a r e la d u e l. 6 ) M ic ile in fracţiunii, s e n im i c e s c p r i n c o m p e n s a r e

r e c ip r o c ă .

7) C . C a s . ro m . II, 53 d in 2 6 Ia n . 1899, B . 83, în

1871 a d m i s e s e so lu -

— 960 —

863 1 — Codul penal italian, art. 397, admite de asemenea nepedepsirea insultelor în caz de provocare prin insulte (com pe.n sa z io n e o r ito r s io n e d e lle in g iu r ie ) , nepedepisire care se aplică, după cum apreciază judecata, fie ambilor inculpaţi fie numai celui provocat. Această dispoziţiune nu se extinde însă şi la calomnie şi difamaţiune. Casaţia italiană a admis că nu este nev oie ca insultele re­ ciproce să fie simultane (a). 864 — C o n s im ţim â n tu l p ă r ţ i i v ă tă m a te , deasemenea nu este o faptă justificativă. Negreşit că în unele infracţiuni consimţi­ mântul joacă un măre rol, în sensul că infracţiunea nu poate să existe dacă există consimţimântul persoanei care ar putea să fie socotită ca vătămată. Astfel putem cita sechestrarea persoanei, violul, răpirea, furtul, etc., cari nu se pot concepe ca infracţiuni când sunt făcute cu consimţimântul persoanei. Cu totul altfel este când e vorba de infracţiuni cari tur­ bură ordinea publică, cum ar fi de exemplu omorul zis con­ venţional, sau mutilarea. In asemenea caz, chiar de ar exista consimţimântul per-, soanei vătămate, făptuitorul nu va scăpa de pedeapsă (8) Bi­ ne înţeles că pedeapsa va fumai mică, nicăeri însă legea nu prevede ca o scuză, ori faptă justificativă, consimţimântul părţii lezate, ca în Codicele penal unguresc, art. 282, unde se spune: „Acel care a fost determinat prin cererea formală şi serioasă a unei persoane ca să-i dea moarte, va fi pedepsit cu maximum trei ani de recluziune“. La noi, tot ce se poate face în acest caz este de a da o pe­ deapsă aproape de minimum, sau chiar sub minimum, prin aplicarea circumstanţelor atenuante. Curtea noastră de casaţiune a făcut aplicarea acestui printiunéa contrarie; Cas. IJ, 577 din-13 Septembrie 1871, B. 208— 210; şi Dreptul an. II, 1872, No. 5. a) Cas. реп. tal. 9 Martie 1906, Foro italiano, 1906, II, 377. 8) In acest sens Garçon: Code peu. art. 295, N -tile 228 şi: urm. Г Garraud: Traité, IV, No. 310 şi ed. 2-a, IV, N-rile 1654— 1675; Garraud : Précis, No. 144, p. 209, ed. 8-a; Lainé: No. 230; Bertauld: p. 333; Laborde: ■No. 217, p. 13 şi Cas. 23 Iunie 1838, 21 Aug. 1851, Nov. 1888. (afacerea cele­ bră, Chambige). In sens c o n t r a r Ch. Adolphe şi F. Hélie: III, 1235 şi u r m .: Boitard: Leçons, No. 336.

—

961

—

cipiu cu ocaziunea consimţimântului unei femei la castrare, declarând că asemenea consimţimânt mi împiedică pedeapsa, căci „Faptele imorale-ea contrarii naturii, şi oprite de lege, nu pot servi de obiect oanvenţiunilor dintre părţi“ (9). 8 6 4 1 — Problema consimţimântului subiectului pasiv în acţiuni­ le considerate de lege ca ilicite penal, este una .din cele mai discutate în materie de imputabilitate. Din vechiul drept s’a moştenit o maximă, care spune: „ v o le n ti e t c o n s e n tie n ti non\ f i t - i n j u r i a “; asupra întinderii şi sensului acestei maxime însă, nu s’a putut- niciodată cădea de - acord (a). In majoritatea tratatelor şi manualelor de drept penal, chestiunea consimţimântului e examinată foarte superficial, cei mai mulţi autori mulţumindu-se să o enunţe şi să o con­ sidere aplicabilă la câteva cazuri-tipice. Autorii mâi noui dau însă acestei probleme atenţiunea oare i se cuvine, discutând în primul rând care este natura juridică â consimţimântului victimei, apoi cazurile când acest consimţimânt înlătură ilicitul penal şi în fine caracterul aces­ tei cauze de înlăturarea a incidenţei legei: penale. 8 6 4 2 — Toţi autorii recunosc că eonsimţimântul victimei este un act generator de consecinţe juridice. :■ După Binding, acest act are caracterul .un ei convenţiuni; după Ullmann, Klee, Chironi, eonsimţimântul .echivalează cu o autoleziune, deci cu exercitarea unui drept propriu prin in­ termediul unui terţiu ; după Schaper şi Breithaupt, consimţimântui victimei nu ar fi decât cedarea unui drept; după Stuebel, Hefter, Holler, -Manzini Atzm i-Yaeca o o renunţare la un drept, un fel de d e r e lic tio ; după Landsberg, 6 renunţare anticipată la orice despăgubire, un fel de pact contrar pactu­ lui n e d o h ts p r a e s t e t u r după Binling, victima, consimţind, renunţă la protecţiunea legei; în fine, după Grispigni, eon'

9) Cas. II; 499 d n 6 Nov. 1872, B. 306. .... a) A ceastă maximă este extrasă dintr’un text din D i g e s t e , XLII, 10. De injuris, I, par. 5. Vezi asupra sa: O . V a n n i n i , Della massim a, „volenti nou fit injuria“ nel diritto penale, în RiviBta Penale LXXXTV, p. 2 5 9 ; I d e m , rAmcoia due parole in materia di oonsenso della parte lesă, în Su-p. Riv. Penale, -19.18, p. 49 ; Zerboglio, Appmiri e ’ p ostite „Volenti noii 'fit injuria“,"]» Riv. di dir. e proc. pen. 1916, p. 630 ; C a s t o k i s , V o len ti iion fit injuria, Atena, 1901. I. T an o v ieea n u , v o i. I.

iu

— 982 —

sini [iniArmii victimei este im act de împuternicire dat celui ce produce leziunea (a). Se admite, prin urmare, în mod unanim, că oonsiinţimântul victimei nu este numai o simplă manifestaţiune de voinţă d e f a p t , ci una având valoare d e d r e p t (b). 8 6 4 3 — Nu trebue confundat consimţământul victivei la săvârşi­ rea unor fapte, cari prin conceptul şi ocnţinutul lor corespund unei acţiuni ilicite penal, cu consimţimântul dat în aşa fel de cineva încât nici nu se poate vorbi de fapte penale. Astfel vedem prin tratatele de drept penal perpetuânduse o neiertată greşală, aceea de a se cita, drept exemplu de consimţimânt al victimei, furtul, atunci când păgubaşul s’a în­ voit a i se sustrage obiectul furat. Ei bine, în acest exemplu nu avem câtuş de puţin un caz de consimţimânt al victimei, fiindcă nu există nici un mo­ ment faptul de furt. Cel ce ia un obiect cu permisiunea propretarului acestui obiect, execută o înţelegere intervenită în­ tre părţi. De altefel furtul implică ideia de sustracţiune frau­ duloasă, care este complect exclusă în cazul când luarea unui obiect se face cu învoirea proprietarului. Nefiind deci furt, nu e nici locul a vorbi de consimţi­ mântul victimei, fiindcă nu; există victimă. De asemenea se citează ca exemplu de eonsimţimântul victimei, care înlătură imputabilitatea, delictul de violare de domiciliu săvârşit cu permisiunea celui ce locueşte casa. Din moment ce există această permisiune, nu mai poate fi violenţă, şi nefiind violenţă, nu e violare,de domiciliu; şi în acest exemplu nu întâlnim o victimă şi deci nici consimţi­ mântul de care avem a ne ocupa în dreptul penal. Ca să vorbim de consimţământul victimei, trebue să fie o victimă şi implicit un fapt ilicit penal. De ex.: Un minor a fost răpit dela părinţii săi; poliţia găsind pe răpitor tocmai în momentul când vindea unor necunoscuţi pe minor, îl ares­ tează; răpitoiul însă invoacă că fapta a fost săvârşită cu oonsimţimântul victimei. întrebare: înlătura sau nu acest oona) Asupra tuturor acestor păreri a se vedea: F iU p o G r i s p i g i u , La natura giuridica del consenso deH’offeso, 1922. b) Vezi Z i i e i m a n n , A ussdiluss der WiderrechlkdikeU, Tu-bîngen, 1916; Plank, Brugerliches Gesetzbuch, Berlin, 1900, If, p. 610.

—

963

—

simţământ penalitatea pentru faptul ilicit de răpire de mi­ nori? Alt exemplu: o femee frumoasa, chinuită de gelozia soţu­ lui său, consimte ca acesta s’o mutileze pentru a-i distruge fi­ zicul plăcut. Soţul acceptă şi cu o substanţă corosivă pătează obrazul soţiei. Iată deci o rănire, fapt ilicit penal; va putea consimiţimântul victimei să înlăture imputabilitatea? In fine, un alt exemplu: Un gazetar scrie un articol extrem de calomnios la adresa unui personaj politic ; directorul ga­ zetei, om scrupulos, nu voeşte să publice articolul, dar îl adu­ ce în mod indirect la cunoştinţa celui vizat; acesta fiind un om vanitos, preferă să se scrie orice despre el prin gazete, nu­ mai să fie scris, şi în consecinţă intervine ca articolul să fie publicat. Calomnia prin presă are loc; va putea autorul ar­ ticolului să fie la adăpost, invocând consimţimântuil victimei? Iată în ce fel trebue pusă problema consimţământului vic­ timei, nu cum o fac unii autori, oare confundă lipsa unui ele­ ment al infracţiunei (element ce prin absenţa sa înlătură ca­ racterul de ilicit penal faptului întâmplat) cu consimţământul victimei. Acesta presupune existenţa unui fapt penal şi deci existenţa unei victime, victimă însă care a consimţit la efec­ tuarea faptului. 864 — Astfel precizat cadrul problemei consimţământului su­ biectului pasiv, rămâne a se rezolvi chestiunea dacă acest con­ simţământ poate înlătura întotdeauna imputabilitatea. Toţi autorii sunt de acord că efectele consimţământului victimei nu pot fi absolute şi generale, ci ele au a fi operante numai în certe cazuri. Dificultatea însă stă tocmai în preci­ zarea acestor cazuri (a). După unii autori, trebue să se ţină seamă de titularul protecţiunei conţinută în fiecare noimă penală. Dacă legea penală ocrotind un anumit interes, drept, sau situaţiune, protegueşte prin aceasta pur şi simplu pe un particular, atunci particularul, putând dispune de propriile sale interese şi re­ al Vezi in această .privinţă: V a n r u n i, op. c't.; M a n z i n i , Tratatto I, par. 200 şi urm.; F e r r i , 11 consetiso d ell’offeso nei reati comtro l’onore, în Giustizia Penale, 1918, col. 358;’ M a r i o C e v o î o t t o , II consenso del soggetta passivo del reato, în R.iv. di diir. c. proc. pen. 1920, p. 17 B i e r l i t i g , Juriistiisahe Prinzipienleihre, III, p. 204.

— 964 —

nunta la proteguirea legei, va înlătura prin consimţământul său imputabilitatea. Din contră, dacă legea protegueşte colec­ tivitatea, cu toate că ocrotirea se referă la un interes sau un drept particular, particularul nu mai poate renunţa ia prote­ guirea legei, care nu-1 vizează numai pe ei, ci întreaga colec­ tivitate. După alţii autori distincţiunea de mai sus este greşit for­ mulată, întrucât legea penală întotdeauna protegueşte, ală­ turi de titularul interesului ocrotit, şi un interes general al colectivităţii: ordinea publică. In orice fapt penal se aduce indirect o ofensă şi colectivi­ tăţii; ar urma, conform teoriei de mai sus, ca niciodată con­ simţământul victimei să nu înlăture imputabilitatea. De aceia s’a propus un alt criteriu, după oare se va avea în vedere in­ teresul sau dreptul ocroit prin noima penală. Este acest, inte­ res sau drept din acelea asupra căruia titularul său poate dis­ pune liber, atunci consimţământul său va produce efectul în­ lăturarea imputabilităţii; din contra, este acel interes sau drept sustras liberei dispoziţiuni a titularului său, consimţămân­ tul victimei va rămâne inoperant pentru legea penală. 8 6 4 5 — Care vor fi deci cazurile în oare obiectul ocrotire i penale rămâne la dispoziţiunea titularului său ( p o te s ta s in se ip su m ) ?

Unii autori cred că consimţământul victimei înlătură im­ putabilitatea, oridecâte ori norma penală ocroteşte un interes a cărui violare ar lăsa indiferentă, colectivitatea în sentimen­ tul său de securitare şi linişte. Când însă prin atingerea ce s’ar aduce interesului ocrotit de legea, penală s’ar provoca, un sentiment de temere şi nesiguranţă, titularul acelui interes nu are dreptul de a dispune, consimţind, la lezarea interesului său, fiindcă legea nu l-a ocrotit numai pe el, ci a ocrotit în­ săşi colectivitatea. S’a spus, cu drept cuvânt, că acest criteriu readuce pro­ blema la punctul ei de plecare, adică la ceeace discutam mai sus. Am văzut că orice normă penală, prin însăşi natura »a, este o măsură de proteguire a ordinei publice, aşa că nu exis­ tă dispoziţie penală creiată numai pentru ocrotirea puia şi simplă a. titularilor unor interese ; direct sau indirect, .norma penală ocroteşte colectivitatea.

— 9(35 —

. . Părerea la care s’au oprit cei mai mulţi autori, este aceea de a se distinge interesele proteguite de legea penală în drep­ turi d o b â n d ite , cari pot fi deci înstrăinate şi drepturi (facul­ tăţi) în ă s c a te , asupra, cărora nu se poate dispune. Drepturile înăscute ar fi viaţa, libertatea, integritatea fi­ zică, munca, efe. Toate infracţiunile în caro obiectul ocrotirei penale ar fi vreunul din aceste drepturi, nu pot fi scoase de sub incidenţa legei penale prin consimţimântul victi­ mei (a). 8 6 4 c — Pe baza criteriilor expuse, va trebui deci ca în fiecare caz în parte să se examineze: care este obiectul ocrotirei pe­ nale, dacă interesul proteguit aparţine unui singur individ şi dacă acest interes putea fi la dispoziţiunea titularului. In acest sens s’a decis, că în infracţiunile contra siguran­ ţei interioare şi exterioare a Statului (Cart. II, Tit I, C-. pen.), nu poate fi discuţiune asupra consimţământului subiectului pasiv, deoarece interesele proteguite aparţin colectivităţii. Acelaş lucru cu privire la infracţiunile contra drepturilor politice şi libertăţii (Crt. II, T-itl. II, cap. I şi II cod. penal). (Contra intereselor publice Cart. TI, Tit. III). Cea mai întinsă discuţiune se face însă cu privire la in­ fracţiunile contra persoanelor (Cart. II, tit. IV, cap. 1). Ma­ joritatea autorilor consideră însă ca inoperant consimţimântul victimei în caz de omucidere, răniri şi alte leziuni corporale (secţ. I-IV) şi-l admite^ în infracţiunile contra bunelor mora­ vuri, când norma penală nu ocroteşte direct decât propria pudoare a victimei (ex.: violul). Nu se ţine în seamă consimţi­ mântul, atunci când e proteguită pudoarea; publică, ex.: ultragiu public adus bunelor moravuri. In caz de răpire de minori, consimţământul minorului e inoperant; dacă însă au consimţit părinţii, nu mai exista răpire. La adulter, consimţământul soţului înlătură imptabilitatea, fiindcă este ocrotit un interes personal al soţului (a). a) Manzini, op. ş i loc. cit.,; Cevolotto, o p . şi loc. c it ; Vidal et Magnol, Cours, p. 364; Garraud, Traité, ed 3, II, p. 63; / . A. Roux, Cours, p. 148; a se vedea şi monografiile de V. Campogrande, I diritti sulia propria persona, Catania, 1896; A. Rava, Diritti sulla propria persona, Torino', 1901. a) Contra J. A. Roux, Cours, p; 148.

—

966

—

Din contra, nu are nicd un efect consimţământul în caz de bi­ gamie şi de corupţiune. In fine, se admite că în infracţiunile contra onoarei, con­ simţământul victimei înlătură imputabilitatea. Singura materie unde nu mai încape nici o discuţiune sunt infracţiunile contra proprietăţii; în toate aceste infrac­ ţiuni consimţământul proprietarului exclude însăşi infracţiu­ nea, iar acolo unde nu înlătui*ă ilicitul penal, exclude imputa­ bilitatea. Fac însă excepţie toate infracţiunile, cari, deşi puse în Cap. II al Tit. IV, lezează însă, alături de proprietate, şi alte interese, care nu admit consimţământul victimei (ex.: jocuri de noroc, infracţiuni cari pun în pericol viaţa altora, etc.). 8 6 4 7 — Problema consimţământului victimei, după cum am ară­ tat, provoacă mai ales discuţiuni în materie de omucidere, si­ nucideri şi leziuni corporale. S’a susţinut că din moment ce legea nu pedepseşte simuciderea, rezultă implicit că orice om poate dispune de propria-i viaţă, curmându-i firul când şi cum va voi (a). Deci omul putând să-şi ridice singur viaţa, poate face acelaş lucim prin intermediul unui terţiu, consimţind ca acesta să-l omoare. S’a răspuns că a admite această soluţiune ar însemna, pe deoparte, să creiem un mijloc practic pentru o seamă de indivizi periculoşi, ca, prin influenţa lor funestă asupra unor spirite mai debile, să săvârşească adevărate omucideri, la adăpostul unor consimţăminte smulse prin teroare sau mano­ pere viclene, iar, pe dealtă parte, să dăm posibilitatea tuturor celor ce n’ar avea curajul de a-şi ridica viaţa singuri, să re­ curgă la ajutorul unor al treilea. Unii autori au cerut însă a se face o excepţiune pentru cazul când cel ce acceptă rugăminţile unei persoane de a-i ridica viaţa, a comis omuciderea din motive binecuvântate : milă, umanitate, devotament, etc. (b). a) Asupra sinuciderii vezi : D u r k h e i i n , Le su'eide, Paris, 1897 ; C o n e , Criffne et suie ide, Paris, 1891; M o r s e l l i, II suieidio ,Milano, 1879; V. C a m p o g r a n d e , II diritto sulla propria vita, Toriino, 1897; G . P e r s i c o , II diritto di mori re, Roma, 1895; F e r r i , Omicidio suieidio, 1895. b) F e r r i , op. cit., p. 51; in special pentru bolnavii incurabili se propune astăzi a se admite valabilitatea consimtimâiitului atunci când ei cer a fi om o-

967

—

Aproape toţi autorii admit că omuciderea săvârşită cu consimţământul victimei, nu trebuie asimilată cu omuciderea obişnuită, ei ar trebui să fie socotită ca o infracţiune de sine stătătoare (c). 8 6 4 8 — Sinuciderea nefiind pedepsită, se discută însă dacă în­ demnul la sinucidere şi ajutorul la sinucidere trebuesc sanc­ ţionate sau dacă au a rămâne nepedepsite, sinuciderea impli­ când consimţământul victimei (a). Tendinţa în cele mai multe legislaţiuni este astăzi, sub influenţa doctrinei, de a se pedepsi ca infracţiuni de sine stă­ tătoare provocarea la sinucidere şi ajutorul la sinucidere. Aceste fapte nu pot fi considerate ca acte de participaţiune sau complicitate, fiindcă sinuciderea nefiind infrac­ ţiune, nu se poate concepe complicitate sau participaţiune Ia ea. Deasemenea trebue să se facă deosebire între omuciderea cu consimţământul victimei în caz de sinucidere în doi, adică alunei când două persoane se hotărâse a-şi curma viaţa — una din ele omoară întâi pe cealaltă şi apoi se sinucide — şi omuciderea propriu zisă cu consimţământul victimei, de care ne-am ocupat în N-rul precedent. Problema e mai dificilă, când două sau mai multe per­ soane se hotărăsc a se sinucide, şi efectuând hotărârea lor, una sau mai multe dintre ele supravieţuiesc. Supravieţuitorii nu pot fi pedepsiţi pentru sinucidere, fiindcă aceasta nu con­ stitue o infracţiune; ei vor putea, fi însă pedepsiţi acolo unde legile prevăd atari pedepse: fie ca p r o v o c a to r i la s in u c id e r e , findcă au îndemnat sau au întărit rezoluţiunea de a se sinu­ cide a celor ce au murit, fie ca -a ju tă to r i la s in u c id e r e , fiindcă au dat ajutor celor ce s’au sinucis, fie pentru o m u c id e re con­ se n su a lă , atunci când supravieţuitorii pe baza înţelegerii de a se sinucide în comun au omorât pe cei ce nu au supravieţuit, fie în fine pentru o m u c id e r e m a s c a tă , când s’ar dovedi că su­ riţi pentru a scăpa de suferinţe (eutanasia); în acest sens Binding şi Hoche,, Die Freigabe der Vem'ichtung lebensumierten Lebens, Lipsea, 1820; Dr. Ré­ gnault, Assassinat médical ou suprême charité, Revue, 1906, p. 471. c) In acest sens codul penal german pair. 216; spaniol, olandez, ungar, a) Vezi: S. Sigheü, La copp’a criminale, ed. 3, Torino, 1922 (appendice); Proal, Le crime et le su'oide passionels ; P. Viazzi, Instîgazione e aiuto al suktdio, Mlano, 1908.

— 968 —

pravieţui lorii au simulat că voesc à se sinucide numai pentru a determina pe ceilalţi să se sinucidă sau să consimţă la omo­ rârea lor (b). 8 6 4 D a s R e c h t d e s

d e s A e r tz e s aitis ä r z lto h e r A e r t z e s , B e r lin , 1903;

W il.

heim,

O p e r a t i o n s r e c h t d e r A r z t e s u n d E in w illig u n g d e s P a t ie n t e n l n d e r R e c h t-

sfle g e ,

1912;. Büdhger, D ie E in w illig u n g z u ä r z t li c h e n E in g r if f e n , Openheim, D a s ä z lis c h e R e c h t , B e s e l, 1892, Grispigni, L a n a tu r a g iu r id ic a d e l c o n s e n s o deU ’o fie s o , 1 9 2 2 ; Romano, B e rlin ,

L 'p s c a , 1 905; b)

L ’e ia e :1a c -ap a cita d e lle p e r s o f te n e l d i r i t t o p ubbl c o . 1911.

pontru a consimţi valabil, trebue să aibă capacitatea cerută de codul civil, atunci însă când este vorba de infracţiuni cari ating integritate-a fizică, onoarea, pudoarea, etc. şi în cari consimţământul victimei ar atrage impunitatea, nu este nevoie ca victima să aibă capacitatea civilă, ci e suficientă capacitatea naturală de a-şi da seamă de ceeace face (b). Această opiniune este viu criticată de cei mai de seamă au­ tori. Alţi autori propun distiucţiunile cu privire la etate, admise de codul penal (c). In privinţa tratamentului medico-chirurgical, autorii s’au pronunţat că, în caz de conflict între minor şi părintele sau tutorele său, va predomina vcinţa acestora din urmă, cari vor putea consimţi valabil. i — E r ta r e a . Nu trebue confundat c o n s im ţă m â n tu l a n te r io r cu ertarea p o s te r io a r ă a p ă r ţ i i v ă tă m a te . Ertarea, ca şi gra­ ţia şi amnistia, nu pot fi socotite fapte justificative, cari ele au efect numai să apere de pedeapsă, iar nu să ridice ca­ racterul deJictuos al faptei. Cel ertat nu poate zice ca cel în legitimă apărare, sau ca cel ee execută ordine legale : fo c i s e ă ju r e f e c i ; fapta sa, şi înainte, şi după comitere, eonstitue o infracţiune, însă ea scapă de pedeapsă prin o împrejurare posterioară, ertarea, care nu implică nici un merit pentru infractorul ertat. Dealtmintrdea ertarea nu totdeauna şi relativ la oricare infracţiune atrage scutirea de pedeapsă: ea este prevăzută în legea judecătoriilor de pace, art. 60 din 9 Martie 1879, art. 27 Legea judec, din 4 Martie 1894, 76 din 28 Mai 1896 şi art. 82 din 28 Dec. 1907, care oricât s’ar fi întins dela 2 articole 23S şi 299, alin. 1, Cod. pen., la o mulţime de alte articole (9 bi-s), b)

Ferrara,

T r a t t a t o d in d i r . c iv ile , p. 4 0 1 , R o m a , 1921;

Koehler,

D e u t-

s c h e s S t r a i r e c h t , p . 41 4 , L ip s e a , 1917. c)

Bar, G e s e t z u n S c h u l d , 111, p . 80. JuTisprudenţa a f ă c u t v a r i a t e

9 b is )

a p î 'e a ţ i tt n i a a c e s tu i p r i n c i p i i . A s t­

fel s ’a d e c is c ă î m p ă c a r e a r e c l a m a n tu lu i c u u n u l dim in c u lp a ţi n u p r o f i tă c e ­ l o r la lţi ( C a s . II,

99

d in 21 Ia n . 1924,

Jurisprudenţa Generală

1924, s p e ţ a 754

p a g . 3 9 8 ); c ă î m p ă c a r e a p ă r ţ i l o r n u s e p o a t e c e r e c u o c a z u n e a u n e i c o n ­ t e s t a ţ i i la e x e c u t a r e a

denta Generală

s e n t in ţ e i ( C a s . II, 695 d i n

13 M a r t ie

1924,

Jurispru-

1924, s p e ţ a 937, p a g . 5 0 3 ); c ă s o ţu l n u p o a te c e r e , în lip s a

s o ţie i s a le s t i n g e r e a acţuM tei p u b lic e p r in î m p ă c a r e 1602 d in 29 O c t, 1923,

Jurisprudenţa Generală

( T r ib .

D o r o h o iu , s e n t.

1923. sp eţai 612, p a g . 3 2 1 ).

—

971

—

totuşi formează o excepţiune la regula generală (10). 8 6 5 1 — Acelaş lucru vom spune despre pocăinţă şi despre re­ pararea prejudiciului suferit, (le repentir actif), cari sunt admise în unele legislaţiuni. Ele nu înlătură imputabilitatea şi cu atât mai mult caracterul ilicit al faptului, ci au numai efectul de a apăra de pedeapsă. Aceste cauze de înlăturarea pedepsei ar trebui să găseas­ că o cât de largă apiicaţiune în nouile coduri penale (a). Doctrina este de acord cu jurisprudenţa, că dreptul de a stinge acţiunea publică prin iertare, nu se transmite la erezi (b). 866 — Aceste articole au fost inspirate de un gând bun. legiui­ torul s’a gândit la inconvenientele unei lungi şi costisitoare judecăţi, pentru nişte infracţiuni mici, comise adeseori din pricina beţiei. O insultă sau lovire uşoară între persoane de jos, adeseori nu are consecinţe grave; cuvintele sau loviturile dintr’un moment de iuţeală sunt uitate de părţi, care adese­ ori consfinţesc împăcarea printr’un mic adălmas. In asemenea caz a le sili să se judece, adeseori ar fi a condamna amândouă părţile la străgăniri şi pierdere de timp şi astfel a aţâţa şi mai mult ura, eu riscul de a agrava conse­ cinţele conflictului primitiv. Intenţiunea legiuitorului este dar lăudabilă şi nu putem decât să o aprobăm, oricari ar fi abuzurile la care ar da une­ ori naştere, când aşa zisa iertare nu este de cât stoarcerea de către partea civilă a echivalentului pedepsei ce s’ar fi dat de judecători. E adevărat că această dispoziţiune ne întoarce spre weregeld, de care ne vorbeşte Alb. Gandin, când ne spune că se poate transige e x p a r te r e i s in e a liq u a p o en a , asupra ori­ cărei infracţiuni care atrage după sine pedeapsa sângelui (poena sanguinis) (11); dar dispoziţiunea legii ave prea bune consecinţe, ca să nu-i ertăm oarecare neajunsuri (12). 10) L e g e a

ju d . d e

pac:

d in

28 D e c .

1907, p e r m 't e î m p ă c a r e a

în c a ­

z u r i l e p r e v ă z u t e d e a r t . 238, 239, 243, 249, 299, a l 1 ş i 300 c o d u l pem .

A. Roux, C o u r , p . 153. V. Macchia, D e lla in tr a n s m i s s i b i li t a

a) V e z i:/. b)

d e l d i r it t o d i r e m is s io n e , M elfi,

1905. 11)

Alb. Qandinus:

D e t r a n s a c ti o n i b u s , N o . 1; C o u ifr. N o . 12, p . 312, v e r s

şi 314 e d . c it.) .

12) Chiar în instanţa de recurs se poate admite iertarea şi împăcarea,

— 972

Diferenţa între faptele justificative şi cauzele de neculpabilitate ' 867 — Naptele justificative pe care le-am examinat în urmă (N-le 773—865), seamănă cu cauzele de neculpabilitate, ca nebunia (1), copilăria, constrângerea, adică cu lipsa de con­ ştiinţă şi cu lipsa de libertate pe care le-am studiat nlai înnainte (N-le 595—773), fiindcă şi unele şi altele, după cum am spus, înlăturând atât dolul, cât şi culpa sau greşeala, atrag nepedepsirea (No. 594). In amândouă cazurile ^ e a în­ trebuinţează aceeaşi formulă. „Nu e nici. crimă, nici delict“, (Art. 57, 58, 255 şi 256, Cod. pen.j. ; Afara de aceasta, atât cauzele de neculpabilitate, cât şi faptele justificative, nu formează o chestiune separată la ju­ raţi, ci intră în chestiunea principală de culpabilitate. In fiiie, în amândouă cazurile, jurisdicţiunile de insitrucţiune, trebue să examineze prealabil înainte de a da în jude­ cată pe făptuitor, dacă există aceste împrejurări, şi în caz afirmativ ele pot să dea ordonanţa de neurmărire (2). Deaceea mulţi autori francezi (3), iar la noi Gr. Cantilli la curs (4), confundau aceste două materii juridice în una sinT r . T e e u c iu , 16 O c to m b r ie 1900; î n s ă d. c e 'a s tă s o l u t i u n e ;

Curierul Judiciar,

lonescu.Dolj

în n o tă c o m b a te a -

IX , 63 4 . D e a s e m s n e ă '

D. Âlexăndresco: C, Botez:

Dinoiit a n c ie n e t m o d e r n e d e la R o u m a n ie , P a r i s 1899, p. 2 7 6 ,. ş t „ C o n tr o v e r s e le le g ii p e n tr u ju d e c , d e p a c e “ , p. 156 ş i u r m . 1) In I t a l i a

Cosorati şi BoŢsani: (C o m m e n te ) a l C o d ic e d i n p r o c . p e n . pair. Garçon, c a lific ă n e b u n ia în m o d n e e x a c t .fa p t j u s t if i ­

118 9 ), ia r în F r a n ţ a

c a t i v ( A r t. 64, N -Ie 1 şi 2, 34 şi 3 7 ), z ic e m n e e x a c t fiin d c ă n e b u n ia n u se p o a t e z ic e c ă e e x e r c i t a r e a u n u i d r e p t o r i în d e p lin ir e a uneii d a t o r i i . A la i m u lt s ’a r a p r o p ia n e b u n ia d e s c u z e le a b s o l u t o r i ', d e c a r e v o m v o r b i m a i tâ r z iu . . T o t c a f a p t juistif c a t i v c o n s i d e r ă d â n s u l şi c o n s t r â n g e r e a ; .(a r t. 64, N o . 5 6 );

Ortolan:

E le m e n t, 1, N o . 1035, o b s e r v ă c u d r e p t c u v â n t c ă e im p r o p r iu a c a ­

lif ic a n e b u n ia s a u c o n s t r â n g e r e a f a p te j u s tif ic a tiv e , c ă c i ele n u â n d r itu e s c c a a p ă r a r e , p e in d iv id s ă c o m i t ă f a p t a . I n a c e la ş i s e n s c u Ortolan, Setti: D e ir iim p u ta b ïlità , p . 193. 2) R. Garraud: P r é c is , e d . 3 ^ a , N o . 143, e d . 9 . a , N o . 144, e d . 11, N o . 108; C o n f r . Garçon: A r t. 64, N o . 34. 3) Bertauld: C o u r s , e d . IV -a , p . 3 6 0 ; Rauter: T r a i t é , I, ,p. 7 3 ; Le Sel. lyer: T r a i t é , I, p . 132 ş i u r m . e d . 2 - a , N o . 45, p. 8 9 ; Boitard, L e ç o n s A r t. 64; Trêbutien: C o u r s , T . I, N - l e 538 şi u r m ., p. 402. 4) Cantilli c o n s i d e r ă d r e p t f a p te j u s t if i c a t i v e ; l e g i t im a a p ă r a r e , s m in tir e a ,

le g itim a v e z i 'A .

«

— 973 —

gură. Aceşti autori consideră ordinul legii şi legitima apărare ca fiind o constrângere morală. Tfiiîry critica această părere sub cuvânt că atât legitima apărare, cât şi ordinul legii şi comanda autorităţii legitime, lasă libertatea omului (5). Critica lui Thiry e neîntemeiată, căci în ambele cazuri, şi mai ales în caz de legitimă apărare, există."o adevărata constrângere morală. 868 — Totuşi e bine a distinge cauzele de neculpabiliţate de faptele justificative, fiindcă între ele sunt deosebiri destul de însemnate. a ) Din punctul de vedere teoretic, în ambele cazuri lip­ seşte un element al culpabilităţii, însă în caz de fapte justi­ ficative este o împrejurare reală şi prin urmare infracţiunea nu poate exista, pe când la cauzele de neculpăbilitate infrac­ ţiunea există, însă lipseşte un element personal, conştienţa ori spontaneitatea agentului. 868 b) Faptele justificative sunt reale, adică ele pot' servi tu­ turor ooagenţilor, atât coautorilor, cât şi acelor care s’ăr putea considera ca complici. Nu poate să fie complicitate ia o faptă pe cáré legea o declară legitimă, sau chiar o comandă, aju­ torii gealatului sau ai temnicerului, asistenţii chirurgului nu pot fi pedepsiţi ca complici sau ca fiind coautori. Din contră, cauzele de neculpabilitate sunt personale, ele nu pot profita decât persoanei în care se găseşte acea! cguză de neculpabili­ tate iar nu tovarăşilor săi la comiterea faptei. Dacă nebunul ori copilul e apărat de pedeapsă, din cauza stării lor intelec­ tuale, complicii normali nu vor profita de aceste cauze perso­ nale de nepedepsire.. S’ar putea zice că, în caz de faptă jus­ tificativă nici nu există infracţiune, chiar simpla acţiune, sub punctul de vedere legal, pe când . în caz de cauză de neculpabilitate fapta şi chiar infracţiunea există, şi .nepedepsirea rezultă din cauza persoanei. Mai scurt putem spune că, în caz de faptă justificativă nepedepsirea provenind din cauz faptei care nu constitue infracţiune, ci un drept ori o datorie, c o n s t r â n g e r e a m o r a l ă , b e ţi a c o m p le c tă , ş i o r ic e c a u z ă i n d e p e n d e n t ă d e v o ­ i n ţa a u to r u lu i, (p . 4 6 0 ). D e s e m e n î d â n s u l s u s ţi n e a c ă p r in .scu z e în g e n e r a l tr e b u e s ă s e î n ţ e l e a g ă a t â t s c u z e le p r o p r i u z is e c â t şi f a p te le (p . 4 6 1 ). 5)

Thiry:

C o u r s , p . 87.

j u s tif ic a tiv e

—

974

—

profită tutuior, pe când cauza de neculpabilitate fiind o apă­ rare de pedeapsă din cauza p e r s o a n e i, nu p r o f ită d e c â t per­ soanei. 8 6 9 1 — Am arătat la locul cuvenit că nu este exactă clasificarea cauzelor, cari înlătură incidenţa legii penale, în cauze de neeuilpabiiitate şi în fapte justificative. Am adoptat ca mai întemeiată o clasificaţiune tripartită: 1) C a u z e d e ir e s p o n s a b ilita te , în cari se cuprind demenţa, minoritatea, beţia, somnambulismul, etc. Am arătat de ce numim aceste cauze: „ d e ir e s p o n s a b i­ l i ta t e “, iar nu „ d e n e c u lp a b ilita te “. Culpabilitatea se raportă la elementul imaterial, privit în factorul său intelectual (intenţiune sau culpă). In toate cazurile arătate mai sus întâlnim acest faci or. Nebunul, ca şi copilul, ca şi beţivul etc., voesc actul şi concep rezultatul ilicit pe care îl va produce acest act, dar ei nu-şi dau seamă ide va­ loarea, acestora. Că este aşa, nu se îndoiesc nici cei cari de­ numesc aceste cazuri: ca u ze d e n e c u lp a b ilita te , fiindcă ei re­ cunosc că există infracţiune (vezi Nr. 868 şi 869) în aceste cazuri. Infracţiunea însă implică, după cum bine ştim, un element material şi altul imaterial, fără de care nu se poate vorbi de infracţiune. Aşa dar, din moment ce se recunoaşte că există infracţiune, se admite totodată şi existenţa elemen­ tului imaterial în totalitatea sa, adică culpabilitatea, încât e neexact a vorbi de neculpabilitate acolo unde se recunoaşte' existenţa ei. Pentru aceste cuvinte am numit asemenea cazuri: ca u ze d e ir e s p o n s a b ilita te , adică de acord cu toată lumea recunoaş­ tem că în aceste cazuri există infracţiunea, dar infractorul nu are capacitatea psifao-fiziologică de a-şi da seama de actele sale şi deci de a înţelege însăşi reacţiunea represivă. Acesta e şi motivul pentru oare aceste cauze sunt personale. 2) C a u ze d e n e im p u ta b ilita te şi anume: constrângerea fi­ zică, cazul fortuit şi eroarea de fapt. In toate aceste cazuri, elementul imaterial lipseşte, fie în ambii săi factori, volitiv şi intelectual, fie num ai parţial, în factorul intelectual. Lipsind un element indispensabil pentru existenţa infraoţiunei, desigur că în aceste cazuri nu mai avem infracşl deci simplul fapt material şi rezultatul sau nu pot a

-

975

-

imputabile celui oe le-a efectuat oa un instrument neputincios sau în vederea unei alte finalităţi. Ne existând infracţiune, aceste cauze profită tuturor. 3) Cauze cari exclud ilicitul penal. D in această categorie fac parte: ameninţarea, starea de necesitate, legitima apărare, ordinul legei, comanda autorităţii oonvpetinte şi consimţă­ mântul victimei. In asemenea cazuri întâlnim elementul material necesar oricărei infracţiuni, cum şi elementul imaterial în ambii săi factori: volitiv şi intelectual. S’ar părea dc3Î că infracţiunea exista, elementele sale fiind perfect satisfăcute sub raportul formal. Totuşi infracţiunea nu poate avea fiinţă? fiindcă sub­ stanţial factorul intelectual din elementul imaterial nu cores­ punde în aceste cazuri cu factorul intelectual cerut de însăşi raţiunea legilor penale pentru existenţa ilicitului penal. A stfel fiind, deşi avem ambele elemente cerute pentru existenţa infracţiunei, totuşi incidenţa legii penale nu poate avea loc, fiindcă unul din elemente, elementul intelectual, nu este conform cu exigenţele acestei legi. De aceia atari cazuri sunt denumite cauze cari exclud ilicitul penal. Intru cât cauzele din această categorie fac să nu existe ilicitul penal, ele sunt reale şi profită tuturor. 870 c) Faptele justificative apără şi de pedeapsă şi de des­ păgubiri civile. Codicele penal francez din 1791, vorbind de legitim a apărare, zicea expres în Part. Il-a, Titl. II, Seeţ. II, art. 3 şi 6, că nu se va pronunţa „nici chiar vre-o condamnare civilă“ (6). Astăzi se admite de toţi aceiaşi soluţiune, deşi acele cuvinte s’au suprimat, fiindcă paguba pe care o sufere agresorul ori pacientul este provocata de el ori comandată de lege (7). Neexistând infracţiune, din punctul de vedere legal nu pot exista nici despăgubiri civile isvorâte din infracţune. 6) Garraad: I n s t r . c r im . I, N o . 127, p . 285. A c e a s t a e r a a d m i s s i în ve­ chili d r e p t g e r m a n . Carpzovius: P r a c t i c a I, O u . X X V III, N o . 34. O b s e r v , lui Böhmer. 7) A. Laborde: C o u r s , N o . 186, e d . l - a s i N o . 165, ed. 2 - a , Garraud: P r é c i s , N o . 143, e d . 8 - a şi N o . 144, e d . 9 - a ; Billart: E tu d e s u r l ’a u t o r i t é a u c iv il d e la c h o s e j u g é e a u crim im iinel, p . 1 3 5 ; C o s . i r . 2 4 F e b r . 1886. D . 86, I, 4 3 8 ; L im o g e s , 24 J a n . 1884, D . 85, II, 2 1 ; C a s . ro m . II, 664 d in 2 4 N o v . 1873, B . 58.

Le Poittevin

I n s t r . c r im . A r t. I, N o . 487.

976

—

Din contra, în caz de declarare de neculpabilitate pentru Q: cauză propriu zisă de neculpabiliţate sunt distincţiuni de făcut. •, Gând, paguba e cauzată de un copil, somnambul sau nebun, mai întâi .-.poate ;şă, existe p persoană civil, -răspuinzătoare pentra .idânşii, iar dacă nu,există credem că nebunul, copilul sau somnambulul vor răspunde cu averea lor pentru repararea pagubei făcute (8). Ni se pare drept ca o pagubă să cadă mai bine pe autorul faptei, decât pe o persoană ab­ solut străină, faptei. ...... Oricât de vrednice de milă şi de ocrotire ar fi aceste persoane, totuş le putem aplica lor cuvintele lui Cicerón, pe care ie citează.Dlackstone : „Suum cuique ineommodum ferendrpm est, potius quam .de alterius commodis, distrahendum“ (.9),.Cu atât mai anult în caz de declarare de culpabi8) In -se n su l - n o s tr u p e n tr u m in o r u l f ă r ă p r i c e p e r e , v e z i. C a s , II, d e c . 625 d i n 3 M a r t ie 1914.

Curierul Judiciar

1914, N o . 4.2 p , 3 4 8 ; p a r t e a v ă t ă m a t ă

s e v a a d r e s a î n s ă l a T r ib u n a le le c i v i l e , 'c e l é p e n a le d e v e n i n d in c o m p e te n te . In ' s e n s c o n t r a r

Garraud:

foràtr. • c fîm ., I, N o . 127, p e n t r u ‘m in o f u l f ă r ă

p r ic e p e r e şi p e n tr u n e b u n . V e z i 'ş i K otărîV .

Bordeaux şi Besancon

c ita te de

d â n s u l . C o d ic e le p e n a l .Ş tir b e i, A r t. ;50, h o t ă r a d in c o in tra c ă u n c o p il „mu se o s â n d e ş t e n 'c i l a p e d e a p s ă , n ic i l a d e s p ă g u b i r i c iv i l e “ . S u b C o d p e n . a c tu a l d i n c o n t r a C u r t e a n o a s t r ă d e c a s . a .. d e c i s r e s p i n g â n d . r e c u r s u l c a „N icL -irn t e x t d e le g e .nu p r e s c r i e c ă m ferortt n u p o t fi c o n d a m n a ţ i l a d e s p ă g u b ir i ci­ v ile “ . Çais. 'H ,. 158 d n

12 M a r t ie

b in e a d e c is . O o rafr; p e n tr u

1896, B'. 620, şi1 p ă r e r e a n o a s t r ă e s t e c ă

d o c tr i n a ş i ju r iş p T u d e n ta f r a n c e z ă

c are

a d m it

'Că ^ i r e s p o n s a b i l u l p e n a l în g e n e r a l n u e r e s p o n s a b il n ic i c iv il. L e P o i t te v i n , I n s tr ... c rim . A r t . I. N-;lp 4 8 5 şi) 4,86;

;

9) „ M a i bin.e. f i e c a r e .s ă - ş i s u f e r e n e a j u n s u r i l e s a le d e c â t s ă fie jig n it d e

Merlin: ,Rép.

l u c r u r i l e .-.altuia“ . I n a c e s t s e n s

V _bo, D é m en c e e t B le s s é

Si C u r t . M o n te p e ilie r , 1886, D a l. 1867, II, p . 3 C o n t r a D r e p tn u l an'. X I, N o . 4 7 , p. 378.

rierul Judiciar ]909yNo.' 7ë:

A. Prins:

S c . p é n ., N o .

N o. 4

Dini. Alexanàresco : 6 0 5 ; P. Popescu: Cu­

A

In G e r m a n i a n o u l c o d a d m i t e r e s p o n s a b i l i t a t e a c a u z a l ă f o a u s a h a ftu m g ) în lo c u l c e le i c u ilp o a se ( c u lp a h a f tu n g ) în a r t. 829. V e z i s a b i li t é s a n s , f a u te , R v . d r . i n te r n a t . 1906, I, V i l i , p. 28 ş i

H. Rolin, L a R e s p o n ­ A. Prins. La d é f e n s e

s o c 'a le , p. 57. In F .r a n ta de

s ’a p r o p u s în

P. de Boisserin,

A d u n a rea

d e p u ta ţ il o r d in

Î9 F e b r u a r i e

1902,

u n p r o i e c t d e le g e î n s e n s u l r ă s p u n d e r i i c iv ile a d e m e n ­

t u lu i : J o u r n a l o ffic ie l, D é b a t s p a r le m e n t a i r e s , s e s iu n e a o r d . 1902, p. 770. In a c e s t s e n s ş ’a u L iv re . IV , c h . I I ;

Planiol:

p ro n u n ţa t a fa ră d e

Carnot:

Merlin, Bélime:

.P h i lo s o p h ie

C o m m e n t a i r e s u r le c o d e p é n a l, a r t .

C o u r s II, 916, N o t a 1;

Legreverand:

d u d r o i t.

64,

N o. 3;

C h . X III, p a r . 4. C h e s t iu n e a e

977

litate, minorul poate fi osândit la despăgubiri civile (10). In caz de beţie, nici o îndoială nu porte să existe că cel beat răspunde de despăgubirile civile, afară dacă a fost îm­ bătat cu sila de alte persoane (11). Oonstrânsul fizic nu poate răspunde nici civil, căci nu el e cauza pagubei, ci o forţă străină. încât despre eonstrânsul moral şi ipnotizatul sugestionat, credem'că ei nu pot fi răspunzătorii decât subsidiar, în caz de insolvabilitate a ce­ lui oare a constrâns sau a sugerat ideia criminală, şi încă şi aceasta e contestabil. Garraud admite fără nici o distincţiune responsabilita­ tea Civiiă a eunstrânsului moral (12). Nu credem însă această soluţiune raţională. Orce s’ar zice de aceste sojuţituiî, care se pot contesta, deosebirea e mare între faptele justificative, în care făptui­ torul e scutit de despăgubiri civile, şi cauzele de neculpabilitate, în care sunt distincţinni de făcut, şi pot sa' existe discuţiurii asupra 'chestiunei dacă sunt ori nu datorate de agent.

d i s c u t a t ă şi in h a l a . J u r i s p r u d e n ţ a a a d m i s l a îtic eip u t r e s p o n s a b i li t a t e a c i­ v i l ă a n e b u lu i,

î» u r m ă a a d m i s i r e s p o n s a b i l i t a t e a c iv ilă , p e m o t i v că art.

1151. c o d . c iv ., p u n e ç a f u n d a m e n t a l o b lig a tiu n e i d e s p ă g u b ir e i c u l p a , i a r n e ­ b u n u l n u a r e c u lp ă . C a s . T u r in , a c e a s tă

ju ris p ru d e n ţă

9 Febr,. 1888

ş i 6 D e p . 1.888,.

Majna

c red e că

e c o n f o r m a c u l e g e a , in s ă , d u p a p ă r e r e a 's ă , n u a -

c e a s t a e a d e v ă r a t a b a z ă a o b lig a ţiu n e ! l a d e s p ă g u b ir e . B a z ă tr'e b u C s ă fie o r ic e d a u n ă a d u s ă - .f ă r ă d r e p t ( o g n i d o n n o r e c a to . s.'iie

jure)} itu e n e c e s a r s ă

M ajno —

•fie c o n tr a ju s . „ E m a i c o n f o r m c u d r e p t a t e a — - z ic e

c ă .a c e la c are

Maj­

a r e n e n o r o c u l u n e i in f ir m i tă ţ i m in ta le , s ă s u p o r t e p r o p rie i c o n s e c i n ţ ă “ .

no:

C o rn m e n to , a r t . 4 6 , N e . 185. In a c e la ş s e n s

Alighieri-Castelli:

L ’azfcm e c i­

v ile c c n t r o i d e lin q u e n ti p a z z i în A r c h iv io d i n p s i h i a t r i a X , 302 ş l u r m . I a r d i n tr e v e c h i a u t o r i :

Thomastu

în t e z a i n t i t u l a t ă

L a r v a le g is A q uiiliae de

t r a c t a a c tio n i d e d a m n o d a t a , re e e ip ta in f o r i s G e r m a n o r u m , 1 7 0 3 ,'H a li ( S a x o n i a ) în c a r e e l s e .m u lţu m e ş te p e n tr u r e s p o n s a b i li t a t e , c a o m u l s ă - f i e

fizică

a d a u n e i.

Barbeyrac

în n o te le lu i a s u p r a lu i

Pufendorf

cauza

c o m b a te a -

c e a s t ă id e e şi s u s ţin e c ă tr e b u e s ă fie c a u z a m o r a lă . L e d r o it d e l a n a tu r e , e d . V'l, T . I, p . 346— 34 8. L iv r e III, c h . I, ip a r. 6, n o te le 4 ş i 9. In a c e l a ş s e n s

Le Sellyer, 10)

Pothier:

o a re c ite a z ă p e

11 )Rouen: 17 M a r t i e

Garraud:

Curierul Judiciar 1115 ,p. 5 4 2 . Laborde: C o u r s , e d .

1874, D a i. 74, II, 190;

N o . 164 ş i e d . 2 -a , N o . 143; 12)

T r a i t é c r im ., N o . 100.

C a s . II, 397 d in 15 I u n ie 1915,

Garraud:

l-a ,

I n s t r . c r m . , I, N o . 127, p. 2 8 4 .

P r é c i s , e d . 8 -a , N o . 143, e d . 9 - a , N o . 144, ed. 11, N o . 108.

— 978 -

8 7 0 1 — Problema efectelor civile ale faptelor săvârşite în eondiţiuni ce dau loc unei cauze de înlăturarea incidenţei legii pe­ nale, este mult mai complexă şi ea nu poate fi rezolvită prin soluţiuni cu caracter general. Nu se poate spune că faptele numite justificative apără în totdeauna de despăgubiri civile, după cum iarăşi nu se poate susţine că despăgubirile civile sunt datorite totdeauna în caz de cauze zise de neculpabi litate. Conducându-ne după clasificarea, ce am propus mai sus, a cauzelor cari' înlătură incidenţa legii penale, vom enunţa soluţiunile privitoare la efectele civile pentru fiecare caz în parte, urmând să revenim cu amănunte în Procedura penală, la capitolul relativ la acţiunea civilă a părţii vătămate. 87( — In caz de cauze de iresponsabilitate, infracţiunea existând, daunele civile sunt datorite fără discuţiune, însă ele nu sunt suportate în totdeauna de însăşi persoana iresponsabilă. Astfel în caz de demenţă sau minoritate, dacă exista pen­ tru anumite persoane obligaţiunea de pază şi supraveghere, ele vor răspunde de daunele produse prin infracţiunile să­ vârşite de minor sau dement, întru cât se va stabili că aceste persoane sunt în culpă. Dacă. însă aceste persoane vor dovedi imposibilitatea de a fi împiedicat fapta celui iresponsabil aflat în pază, atunci încetează obligaţiunea lor de a repara daunele. Dacă nebunul sau minorul nu erau încredinţaţi unei paze, atunci ei vor suporta daunele civile cu propriul lor patri­ moniu. Această răspundere se justifică nu numai pe ideia de echitate, oare cere ca, între fapta unui iresponsabil şi dauna suferită de un inocent, să ocrotim pe acesta din urmă, dar răspunderea e bazată în acest caz pe ideia de risc, care con­ duce la răspunderea, pur obiectivă (cauzală), răspundere fără culpă. In adevăr, minorul ca şi dementul, din cauza inconşti­ enţii lui, putea să cază într’o prăpastie şi să-şi piarză viaţa, -.......putea-să umble la un aparat periculos şi .să-şi-frângă braţele, putea, în fine, să ia un teanc de hârtie monedă ce-i aparţinea şi să-J dea pe foc sau să-l arunce la gunoiu, etc., o seamă deci de riscuri care expun- viaţa, integritatea şi avutul efelui ires­ ponsabil; printre aceste riscuri îşi va găsi loc şi micşorarea

i

— 979 —

patrimoniului prin suportarea daunelor produse din cauza infacţiunei iresponsabilului. In caz de beţie, vom distinge, după cum ea era fortuită sau nu. In primul caz starea de ebrietate fiind produsă de cauze independente de voinţa infractorului, va răspunde acel ce l’a pus în condiţiunile de a se îmbăta, fiindcă nu a făcut tot eeeace-i incumba pentru a evita săvârşirea faptei celui îmbătat. In lipsa unei atare persoane, urmează a se aplica princi­ piile dela cazul f ortuit. In toate celelalte cazuri de beţie, repararea daunelor ca­ de indiscutabil asupra infractorului. In caz de somnabulism natural, se aplică principiile ară­ tate cu privire la demenţi şi minori. Răspunderea civilă îşi găseşte baza şd în culpa somnambulului, care, ştiindu-şi boala de oare suferă, nu a organizat în jurul său o deosebită supraveghere. In caz de ipnotism, ipnotizatorul are întreagă răspunde­ rea. Dar dacă cel ipnotizat s’a p u s-în această stare tocmai, pentru a comite infracţiunea, sau dacă el cunoştea intenţiile ipnotizatorului şi le-a acceptat, atunci va răspunde solidar cu acesta. 8 7 0 3 — La cauzele de neimputabiHtate vom distinge: constrân­ gerea fizică, în care răspunderea pentru daune cade asupra persoanei din al cărui fapt s’a produs forţa majoră, de ex.: X forţează mâna lui Y ca să dea o lovitură de cuţit; X, care e autorul forţei majore, răspunde de daune în afară de imputabilitatea penală. De asemenea răspunde proprietarul lucrului sau animalu­ lui, care a dat loc forţei majore. Când forţa majoră provine deia natură, nu răspunde nimeni. In caz de eroare de fapt, unde, imputabilitatea dispare numai din cauza factorului intelectual al elementului intelec­ tual, dar existând factorul volitiv este şi răspundere pentru daunele produse. La cazul fortuit aplicăm exact aceleaşi principii ca şi la forţa majoră. Din cauză însă că progresele mari ştiinţifice au făcut ca sfera fortuitului să se lărgească'prin invadarea în toate domeniile a utilajului mecanic şi omul fiind expus din îu ee mai mult a suferi daune, provenite din împreju-

-

980 —

rari fortuite, tendinţa este de a se ajunge chiar în această materie de caz fortuit la o responsabilitate obiectivă, fără culpă, bazată pe principiul c u iu s c o m m o d a e ju s d a m n a (a). 870 — In fine, în materia cauzelor ce exclud ilicitul penal, vom distinge : ' In caz de constrângere prin ameninţare, răspunde de dau­ ne persoana care a ameninţat. In caz de stare de necesitate, (a), soluţiunile sunt mai nu­ meroase: 1) Dacă cel ce s’a găsit în stare de necesitate, s’a apărat contra pericolului provenit din fapta unui nebun, beţiv, ani­ mal sau lucrul altuia, el nu va răspunde de daune, ci vor răs­ punde cei ce aveau paza nebunului, animalului ori lucrului sau va rărăspunde direct nebunul. 2) Dacă starea de. necesitate însă fusese naturală şi cel constrâns s’a salvat în dauna unui inocent, el va răspunde faţă de acesta din urmă de daune. 3) Gând o a treia persoană, sub imperiul necesităţii, in­ tervine ca să salveze pe cel aflat în pericol, dacă pericolul se produsese din fapta unei alte persoane sau din cauza unui nebun, animal, lucru, etc. atunci se aplică soluţiunea dela punctul 1. 4) Când însă terţiul care intervine pentru a. salva pe cel în pericol, e constrâns a produce o daună unuii inocent, unii autori cred că el va răspunde faţă de cel dăunat, având însă acţiunea în garanţie contra celui salvat; alţii cred că răs­ punde cel salvat, întrucât terţiul salvator nu ar fi faţă de el a)

V e z i:

V e n e z ia n ,

D anno

e ris a rc h n e n to

iu o ri d el c o n tra t,

C o v ie U o , L a r e s p c n s a b i ’l it a s e m a e o lp a , în R iv . ita l. p e r i e s c i e n z e

X X III;

R ic c a .B a r b e r is ,

C o n s o lo , T r a i ta ta

La

r e s p o n s a h iliita

sen za

c a lp a ,

T o ririo ,

p a r. 34;

g iu r îd . 1909;

C.

d e l risa rcü m en ito d e l d a n n o in m a t e r i a d i d e litti e q u a s î -

d e litti, T o r in o , 1908; C o v ie ll o , D el c a s o f o r t u it o in r a p p o r t o e ll e e s t in z i o n e d e lle cb l g a z z 'c n i , L a u c ia n o , 1895; O . V a n n i n i , L a r e p o n s a b i l i ta s e rtsa c u l­ p a , in R iv is ta P e n a le , X G I V ; J o s s e r a n d , D e l a r e s p o n s a b i li t é d e s c h o s e s in a ­ n im é e s , D e m o g u e , D e la r é p a r a ti o n c iv ile d e s d é lits , P a r i s , 1898. a ) B r u n e ţ i i , C o n t r ib u i a a llo s tu d io d e l r is a r c im e 'n to d e l 'd am na p r a d o t t o n e llo s t a to di n e c e s i ta , im. F l a n g i e r i , 1903, 6 7 5 ; C h i r o n i - G o n a r i o , L o s t a t o di n e c c e s s t a n e l d i r it t o p r i v a t o , T o r in o , 1 9 0 6 : D e N o t a r i s t e f a n i , L a r e s p o n s a b ilita c iv ile n e l r e a ti c o m m e n s s i p e r l e g i t im a diifesa e p e r a l t r e n e c c e s s i ta , în Q i u s t i z a P e n a le , V III, 1177; T i t z e , D ie N o ts ta n d s n e c h te im d e u ts c h e n b i i r g e r lic h e n G e s e tz b u e h e , L ip s e a , 1895; M a n z i n i , T r a t t a t o , H, p. 30 6 ş i u r m .

— 981 —

'• ' rdééât to negbtioinim 'gestor. Dupa alp’’autori se lasă latitu’dine celui dăiinăt rid sâ aleagă între cel salvat şt salvator. Cre■' -dem că ■sdIuţiuueă"LpHuiă "este măi conforma, fiindcă da posi: bi li tatea a se statornici în ce măsură intervenţia terţfului a fost u ëcésàra şi suficientă; rămânând să răspunză personaj '" pentru èxbééuï îse'-'isarîi' üriputafnl ţb].: : '• ' " Infine, în- caz de legitima apărare, agresorul, Care este • eàuza- dâünei ce ;a sufefdt-'O prin reăcţiunea celui atacat, nu poate pretinde daune. Bacă; însă o vorba de un exces de aprăare -dolos sau eolpos, va suportă daunele cel ce â depăşit limitele unei apărări- suficiente. •. : • In caz de ordinul legei, nu există răspundere civilă decât pentru- exces;In-caz de ordineilegale, răspunderea superiorilor şi a au' ’ torităţilor, pentrû:; fapfèlë'prepu^nor lor, se regulează1 con­ form principiilor din dreptul public şi din drephiii civil (c). Căzu fortuit 870 5 — Pentru existenţa i'mputâbilităţii, ani văzut că' se cere, în

’

afară d e ‘cauzalitatea fizica şi' psihică, şi im factor intelec­ tual. Nu e suficient ca un act sa îi produs un rezultat ileit (cauzalitate fizică), ca acel act să fi fost voit de autorul său (cauzalitate psihică); mar irebiie ca rezultatul ii ied să eorespunză eU îinalitatm spediâlă a actrdui Voit (itftei'ţnmea),. sau cel puţin acest rezultat sa fi putut apa ;,e in reprezenta­ rea finalităţii fireşti a actului (culpă)v Gând rezultatul ilicit n’a putut apare în reprezentarea fi­ nalităţii fireşti a unui act, avem ceeace se numeşte c a ztil f o r twffnPrin Urmâre, cazUl fortuit începe acolo unde sfârşeşte cea mai redusă culpă. 870 ,v — Cazul 'fortuit a fost multă vreme' -'confundat cu forţa majoră; astăzi însă toţi autorii admit că trebue separate aceste două situaţixmi intrisec deosebite (a). b) c)

De Notaristefani, o p . ş i lo c . c it ; Manzim, A. Rficco, L a r e s p o n s a b 'l i t a d e ilo S t a t o ,

T r a t t a t o , II, p. 270. 1904;

Ranelletti,

R e sp o n -sa -

b iltta d e g li e n ti p u b b lic e p e r g li a tt i ille eiti, 'n F o r o i ta l ia n o , X X I I I , p . 81. a ) S u s ţin e în c ă a s m ih i r e a c a z u lu i f o r t u it cu f o r ţ ă m a j o r ă T r a t t a t o , II, p. l i n ) .

Manzim

(v.

— 982 —

In caz de forţă majoră, o putere străină i nier vine, deter­ minând şi silind pe individ de a săvârşi o acţiune de care aeesta îşi dă perfect seama şi-şi reprezintă rezultatul ilicit la care ea conduce, dar nu are putinţa să se opue acelei puteri şi să evite consecinţele actului efectuat sub imperiul ei. Dinpotrivă, la cazul fortuit individul efectulază în mod nesilit o acţiune, în a cărei finalitate firească el nu întreză­ reşte cât de puţin măcar putinţa vre-unui rezultat ilicit; in­ tervin însă anumite circumstanţe, pe care autorul actului nu I-e-a putut concepe ca posibile.în efectuarea acelui act, conse­ cinţe datorite unor forţe străine, cari fac ca actul voit să pro­ ducă, rezultatul ’licit. La forţa majoră individul concepe rezultatul ilicit, dar ruu-1 poate evita; la cazul fortuit, individul chiar dacă ar fi pus maximum de atenţie şi de prudentă, nu putea concepe producerea rezultatului licit. 8 7 0 7 — In dreptul penal roman, prin c a s u s se înţelegea orice ré­ sultat ilicit produs fără intenţiune, deci chiar faptele culpoase ( c a s u s i d e s t n e g l i g e n ti a ) (a), din contra, în dreptul pri­ vat se făcea deosebire între c a s u s şi culpă. Deasemenea se deosebea în dreptul privat roman c a s u s de forţa majoră (v i s m a j o r ) , in timp ce erau confundate în dreptul penal (b). In dreptul vechiu germanie, unde nu se ţinea seamă de intenţie ci de rezultat, ideia de culpă şi apoi de caz fortuit au apărut târziu, atunci când s’a admis jurământul d e h a s to pentru desvinovăţire (c). Dreptul canonic (d) şi în special dreptul intermediar au tratat cu o deosebită atenţiune şi au precizat noţiunea de caz fortuit: „ q u id a m e s t c a s u s f o r t m t u s q u i p i a e v i d e r i n o n p o t e s f 1 (e). 8 7 0 8 — Noţiunea de caz fortuit este foarte relativă, fiindcă ea

a ) D ig e s te , 47, 9, 9, şi 48, 19, 28, 12. b ) F e r r i m , E s p o s iz îo n i s t o r i c a d e l d i r . p e -. ,,

.om, 51— 67.

c ) D e l G i u g i c e , D i r i tt o p e n a le g e r m a n ic o , p. 462; d . S c h i a p p o l i , D ir itto p e n a le c a n o n ic i;, p. 691. e)

J.

d e B e lv is to , P r a c tic a

c r im in a le , III, c a p . 26 n r . 1 1; F e r t i l e , S t o . 'a

d e l d i r i t t o ita l ia n o , V , p . 6 3 ; E n g e lm u n n , D it! S c h irld J e h re d e r P o s t g l o s s a t o ren ,

L ip s e a ,

1895, p . 214.

983 -

depinde de o seamă de elemente extrem de variabile, dela caz la caz şi dela individ la individ (a). De aceea este exclus să determinăm în mod abstract şi aprioric, când se poate juridiceşte vorbi de un caiz fortuit şi când această ipoteză trebue înlăturată. In ştiinţă s ’ar putea spune că toată fenomenologia natu­ rală, fizică, chimică, socială şi cosmică, este fortuită. De ase­ menea tot în ştiinţă se admite că un fenomen, raportat la prevederea întâmplării lui apare ea fortuit acolo unde sfâr­ şeşte domeniul cunoscutului şi începe haosul a tot ceeace e necunoscut ştiinţei. In ştiinţa dreptului penal, fortuitul nu poateîn să să fie stabilit decât â posteriori, examinând fiecare caz în parte în raport cu împrejurările de fapt (in concreto) şi în raport cu oondiţiunile subiective ale individului care invoacă cazul for­ tuit. Din moment ce constatăm că individul, care a efectuat un act, nu a putut să conceapă intervenţiunea unor forţe ne cunoscute lui şi să aibă reprezentarea rezultatului ilicit, în asemenea caz nemai existând culpă, rezultatul nu-i poate fi imputabil căci lipseşte unui din factorii elementului imate­ rial, factorul intelectual (intenţia sau culpa). 8 7 0 — In infracţiunile în care factorul intelectual al elementului imaterial trebue să fie intenţiunea, adică în infracţiunile cari nu cad sub sancţiunile legei penale decât când sunt săvâr­ şite cu intenţiune, culpa ne atrăgând pedepsirea, culpa devi­ ne sub raportul efectelor penale sinonimă cu cazul fortuit fi­ indcă primesc acelaş tratament juridic. Aşa dar diferenţa dintre culpă şi cazul fortuit nu are importanţă -în dreptul penal decât în infracţiunile care sunt pedepsite pentru culpă. Astfel, furtul de exemplu, este o infracţiune care nu se pedepseşte decât când este intenţiune; nu există furt din greşală. Dacă din nebăgare de seamă cineva a luat lucrul al­ tuia, nu a săvârşit un furt, după cum nici atunci când în mod fortuit s’ar fi produs sustragerea lucrului. Carrara, D o i c a s o f o r t u i t e , în Q p u s c d i , Stoppato, L ’e v e n to pumM Le, P a d o v a , 1 898; Manzini, T r a t t a f o , II, p . 105 u r m .; Aîimena, D i r i tt o p e n a le , I, p . 3 3 2 şi u r m .; Garraud, T r a i t é , e d . 3, I, 5 8 7 ; J. A. Roux, C o u r e , p . 128; Muţeau, R e sp o m sa b l i t é p . 35. a ) V e z i a s u p r a c a z u lu i f o r t u i t :

III; şi p.

A s e v e d e a şi’ a u to r i i c it a ti la c a p ito lu l c u lp e i.

— 984 —

Omuciderea însă se pedepseşte şi când este săvârşită din culpă, încât în această infracţiune trebue sa distingem culpa de cazul fortuit, acesta din urmă înlăturând imputabifitatea. 870 m - Cazul fortuit poate interveni ca o împrejurare cu totul independentă de activitatea unei persoane, deviind şi modifi­ când cursul acestei’activităţi, sau suprapunândii-se ei, şi pro_' ducând astfel rezultatul ilicit. De ex.: O femee îşi culcă copilul la umbra unui zid şi supra veghi iidu-1 lucrează în apropiere. Survine un cutremur puternic, zidul şe dărîmă şi omoară copilul. Intre faptă' femeii şi cutremurai întâmplat nu există nici o legătură de cauzalitate. Fenomenul a intervenit indepen­ dent şi a produs'rezultatul ilicit. ’ Se'poate însă întâmpla, ca forluiţul să nu intervină inde^ pendeiM, ci să rezulte în mod neaşteptat din actele linei per.......soaneţ'fie că aceste acte direct'şi imediat au făcut loc fortui­ tului, fie că în mod mediat şi indirect au creiat o cauză a lui fie, în fine, că au imprimat foriuituFii eficacitatea necesară producerei rezultatului ilicit. In toate aceste cazuri fortuitul este legat printr’un nexum cauzal de activitatea unui individ. "In prima 'forma,/aceea ă cazului fortuit independent, ca*'’re'rupe lanţul -cauzalităţii dintre activitatea unei persoane şi , rezultatul produs ( a c c id e n ţg litâ 'e x te r io r e ) , nu poate fi discu' ţiiine. că acest rezultat nu aparţine persoanei şi deci nu-i poate fi imputabil., ...... Din'contra, chestiunea devine mult mai complexă şi soluţiunîle variază, în cea de a două 'formă ă cazului fortuit, atunci când există o. legătură de cauzalitate între activitatea unei persoane şi circumstanţele fortuite. 870 11 — Ca să existe caz fortuit, am arătat că trebue să nu se fi putut concepe intervenţia forţelor străine şi rezultatul produs de ele. Daca însă o persoană, voind o acţiune, a conceput în fi­ nalitatea actului voit ivirea unor împrejurări cari ar putea prilejui rezultatul ilicit, atunci fortuitul dispare şi ne aflăm sau în faţa finei infracţiuni preter-intenţionale ( c â n d rezulta­ tul a fost conceput dă probabil sau posibil), sau a unei infrac­ ţiuni preter-conşţiente (când rezultatul a fost conceput, însă ca improbabil sau imposibil). ■ ,. Dacă rezultatul ilicit şi intervenţia unor forţe străine pu-

— 985 —

teau şi trebuiau să fie concepute, iarăş nu n ai avem «izul for­ tuit, ci o infracţiune eulpoasă. Nu rămâne dar decât două ipoteze, în care cazul fortuit concură cu activitatea voită a unei persoane, legat fiind printr’un n e x u m c a u z a l cu această activitate : 1) Când cineva, efectuând 'un'act lic it, acest act, direct sau indirect, provoacă cazul fortuit; 2) Când cineva efectuând un act ilic it, provoacă direct sau indirect cazul fortuit. . . . . . . In prima ipoteză, nu poate fi nici un moment' îndoială că nu există imputabilitate. Iată, de exemplu, o persoană care amestecă două ^sub­ stanţe fără să ştie că din amestec va rezulta o materie explo­ zibilă; în cursul operaţiei amestecul exploadează şi răneşte un om. Aci fortuitul a fost provocat de activitatea licită a, unei persoane, însă această persoană nu a putut să conceapă re­ zultatul ilicit produs şi de aceea fapta nu-i poate fi imputa­ bilă. In privinţa ipotezei de a doua, când activitatea ilicită pro­ voacă fortuitul, mult timp a dăinuit în dreptul penal princi­ piul, „versari in re illieita“ (a), după care autorul actului ili­ cit era ţinut şi de rezultatul neconceput de el şi produs de cazul fortuit, oridecâteori fortuitul prevenise din activitatea ilicită. , . , In dreptul modern această maximă nu-şi mai găseşte aplieaţiunea, încât chiar atunci când cazul fortuit a provenit dintr’o activitate ilicită, rezultatul produs nu va fi imputabil autorului activităţii ilicite, care va răspunde numai de această activitate (b). . 870u b -r- Chiar atunci când legea face din'rezultatul datorit for­ tuitului o circumstanţă agravantă a .acţiunii ilicite săvârşite de infractor, încă această agravantă nu formează o excepa ) V ezi- a s u p r a a c e s te i m a x i m e : „ u n i v e r s a t a tia rn pro- c a s u “ :

Carrara,

O p u s c o li, I I I , p.

iin - r e ill o iţa , t o n e t u r

l\; Brus.a,

e-

S ag g iio d ’u n a , d o ttr i.ia

g e n e r a le d e l r e a t o , p. 109. b ) L e g i s l a ţi a e n g le z ă în c ă p n e s e a m ă d e f o r t u l a tu n c i c â n d e p r o v o c a t d e o a c t i v it a t e ilic ită ,' v . : '

Harris,

Stepheh,

A d ig e s t o f th e c r im in a l la w , p. 178;

P r m C 'p le s df th e c r im in a l- la w , I, c a p . i i i . ' ....................

'•

S.

— 986

ţiune, în care fortuitul ar fi pedepsit, ei ea se explică şi îşi găseşte raţiunea în activitatea ilcită a infractorului conside­ rată drept cauză a rezultatului. De ex.: Cineva răneşte cu vo­ inţă pe altă persoană. Rănitul, suferin de inimă, moare din cauza unei sincope provocate prin faptul rănirei. E i bine, în acest caz infractorul va fi pedepsit pentru răniri cari au ca­ uzat moartea, deşi el nu a voit decât să cauzeze o rană şi deşi el nu a cunoscut boala de inimă a rănitului şi deci nu a putut concepe fortuitul. Agravanta rezultată din cauza mor­ ţii celui rănit nu-i este imputabilă, fiindcă s’ar pedepsi chiar şi rezultatele fortuite; infractorul este însă considerat că prin activitatea sa ilicită a provocat moartea, căci fără această ac­ tivitate sincopa nu avea loc şi deci cel rănit nu ar fi m urii Când, prin urmare, activitatea ilicită (doloasă sau culpoasă) a provocat fortuitul, legea consideră în Tinde cazuri drept cauză a rezultatului produs chiar activitatea ilicită, deşi aceasta, fără intervenţia fortuitului, ar fi putut fi insuficientă ca să producă acel rezultat. (Vezi capitolul Despre cauzalita­ tea în infracţiuni). 870 12 — Cazul fortuit ca şi forţa majoră pot proveni: 1) Din cauza unor forţe neînsufleţite: fulgere, inundaţii, cutremure, frig, căldură, vânt, etc. 2) Din cauza unor fiinţe inconştinte: animale, nebuni, co­ pii mică, oameni beţi complect, etc. 3) Din cauza unui concurs între o acţiune a celui ce invoacă fortuitul şi o cauză mediată (neînsufleţită sau incon­ ştientă), de ex.: cineva intră într’o cârciumă ca să bea şi nemerind un vin tare se îmbată imediat, deşi nu avusese această intenţie. Beţia în acest caz, deşi fortuită, e pro-parte datorită acţiunii celui ce a voit să bea, pe de altă parte e pro­ vocată de vinul neaşteptat de tare. 4) Din cauza unui concurs într’o acţiune a celui ce invoaeă fortuitul şi un fapt mediat datorit altei persoane. De ex.: Pe un câmp de tragere sunt puse semnale pentru a opri tre­ cerea; cineva nu Ie observă, trece cu trăsura şi e rănit de un glonte. Aci fortuitul e datorit în parte faptului celui ce a tre­ cut cu trăsura fără să observe semnalele, iar în parte exerci­ ţiului de tir. 5) In fine cazul fortuit poate proveni din cauze perso­ nale celui ce invoacă fortuitul. De ex.: un mecanic de tren,

— 987

care orbeşte subit şi nemai văzând semnalele provoacă un accident. Situaţiunile pot fi multiplicate prin oambinaţiunea va­ riată a cazurilor, de mai sus. 870 1 — Cazul fortuit este prevăzut de codul rus (ari. 42), japo­

nez (art. 38), bulgar (art. 43). Doctrina şi jurisprudenţa au admis însă pretutindeni, chiar în lipsa unui text, că faptele săvârşite în circumstanţe fortuite nu pot fi imputabile, deoarece legea cere existenţa unui element imaterial în orice infracţiune şi acest element lipseşte la faptele produse în asemenea circumstanţe (a). 870 u — Anteproiectul de cod penal român a admis în art. 95, ca­

zul fortuit, dispunând că nu se pedepsesc faptele ale căror consecinţe n’au putut fi prevăzute şi prevenite. Prin adoptarea acestui criteriu se face loc întregei discuţiuni cu privire la sensul şi întinderea ideii de prevedere. Socotim că acest criteriu al prevedibilităţii trebue rapor­ tat la ideia de necunoaştere absolută a circumstanţelor ce au ocazionat fortuitul, deci a imposibilităţii de a concepe, în re prezentarea finalităţii fireşti a unui act voit, ivirea acestor creumstanţe şi producerea rezultatul ilicit, căci numai aşa se poate deosebi cazul fortuit de culpă.

Dar proiectul mai adougă că, în fără de imposibilitatea de a prevedea, mai trebue să existe şi imposibilitatea de a p r e v e n i. Punând o astfel de condiţiune, se confundă ca zu l f o r t u i t cu f o r ţ a m a jo r ă , căci dacă un fapt este imposibil de prevenit, e inutil a mai cere ca el să nu fi fost prevăzut. Chiar dacă era prevăzut, încă nu va fi imputabil, din mo­ ment ce nu există posibilitate de prevenire, adecă ne aflăm în faţa forţei majore. Anteproiectul se ocupă însă de,forţa majoră într’im text separat (art. 91), aşa că pentru a face loc şi cazului fortuit trebuia să nu mai adauge, în art. 95, şi condiţiunea preventibilităţii, ci să ceară numai pe aceia a prevedibilităţii, findcă numai aceasta carcterizează fortuitul. a ) V e z i:

litnena, 1. 463.

Garraud,

T r a i t é , e d . 3, I, p. 5 8 9 ;

D in itto p e n a le , 1, p . 3 3 8 ;

Manzini,

J. A. Roux,

C o u r s , p .1 2 9 ;

T r a t t a t o , II, p. 110.

Sirey,

A-

1853,

§ III. i . k

.

;a

ai i . i f r a c ţ i u n e i . S a n c ţ i u n e a p e n a lă

871 — Al treilea element al infracţiunea .este sa neţ iunea pe­ nală, a cărei importanţă deasemeni este considerabila, fiindcă şi ea este un element esenţial al infracţiunei. In zadar ar exista elementul material, adică fapta vătămătoare societăţii, precum şi cel imaterial, dolul sau culpa; întrucât legiuitorul , nu ar sancţiona penaliceşte acea faptă, ea nu poate constitui o infracţiune. In acest caz fapta antisocială poate constitui o infracţiune după dreptul natural, ceeace s’a numit delict na­ tural, dar nu poate fi socotită o infracţiune pozitivă, după . .. dreptul penal, întrucât legiuitorul nu a prevăzut-o cu o sanc­ ţiune, Şi invers, fapta poate să nu fie antisocială, poate chiar jsă fie folositoare societăţii însă întrucât legea o sancţionează . penal, oonstitue o infracţiune după dreptul pozitiv. 8711 — Cu prilejul examinării elementelor infracţiunii, am ară­ tat (Nr. 370 ‘) că nu se poate admite, alături de elementele t - material şi imaterial, un al treilea element al infracţiunei, aşa zisul element legal. Elementul legal ar fi sancţiunea. Când spunem însă că un fapt este infracţiune, implicit se înţelege fapt sancţionat penaliceşte, căci dacă nu e sancţionat, nn mai putem să-l ca­ lificăm infracţiune. Aşa dar sancţiunea nu este un element al infracţiunei, ci consecinţa ei juridică, imprimând caracte­ rul de ilicit penal acţiunilor reprimate de legea penală. Greşit iarăşi se susţine că termenul de infracţiune ar pu­ tea fi întrebuinţat şi pentru fapte neprevăzute de legea pe­ nală pozitivă. Aşa zisele infracţiuni naturale, sau delicte naturale, nu beneficiază de numirea de infracţiuni sau delicte, decât fiind­ că sunt în acelaş timp prevăzute de legea pozitivă. De ex.: omuciderea, furtul, incendiul, etc., se zice că sunt infracţiuni naturale (i n f r a c ţiu n i, f iindcă sunt sancţionate de legea po­ zitivă, n a tu r a le , fiindcă prin natura lor simt reprobabile), dar dacă una din aceste fapte nu ár fi pedepsită de legea po­ zitivă, desigur că nu i se va mai putea spnne infracţiune na­ turală, ci cel mult fapt anti-social prin natura lui, sau fapt i-

-

989 —

moral, sau oricum altfel, numai infracţiune nu. (Vezi şi Nr. 876). . ' ' Termenul de infracţiune implicând deci sancţiunea legei penale pozitive, e o repetire inutilă şi inacceptabilă a se spune că infracţiunea necesită un al treilea element, sancţiunea. 872 — E natural ca să existe acest element al infracţiunei, fiind­ că, altfel, cine ar mai putea distinge între faptele represibile şi nerepresibile ? Sunt desigur fapte rele, care merită dispreţul lumei, însă nu merită'.să li se aplice rigoarea legii penale; este, cum s’a spus, imoralitatea nedelictoasă alături de cea delicioasă. Dacă legea nu ar separa aceste două genuri de fapte rele, justiţia represivă ar deveni arbitrară şi tiranică, fiind­ că aprecierile omeneşti diferă delà individ la individ. Legea este aceea care face să înceteze arbitrarul, punând linia de despărţire între fantele permise şi cele oprite eu sancţiune penală. 8 7 2 1 — Nimeni nu tăgăduieşte că legea penală este chemata în primul rând să ne arate care anume fapte sunt reprimate şi care nu, dar aceasta, nu însemnează că sancţiunile penale for­ mează un element al infracţiunei. Dacă sancţiunea ar fi un element al infracţiunei, ar tre­ bui ca mai întâi să existe infracţiunea, ca apoi, descompunân­ d-o, să găsim elementele sale, între care şi pretinsul element legal. Lucrurile se petrec însă invers; mai întâi căutăm în lege dacă un fapt e sau nu sancţionat şi după ce constatăm acest lucru, stabilind existenţa unei infracţiuni, ne întrebăm abia atunci care sunt elementele infracţiunei, deci sancţiunea ne in­ dică infracţiunea, iar nu în infracţiune găsim sancţiunea. Cu alte cuvinte sancţiunea este un atribut extrinsec al infracţiunei, iar nu un element intrisee (vezi Nr. 874) ; sanc­ ţiunea penală nu face decât să pună faptelor pecetea exte­ rioară a imoralităţii delietuoase. 873 — Elementul legal presupune existenţa elementului ma­ terial şi dolos ori cidpos al infracţiunii şi se întemeiază pe ele, într’un Stat civilizat şi bine organizat. In starea de barbarie, de tiranie sau de nedesăvârşită desvoltare a principiilor pe­ nale, se poate concepe elementul penal întemeiat numai pe ele­ mentul fizic; astfel se explică pedepsirea nebunului, a con-

— 990

strânsului şi chiar*a faptelor nevătămătoare din vechiul drept (1). In acest caz infracţiunea se reduce la două elemen­ te: cel m a te r ia l ş i cel le g a l, oare cu nici un chip nu se pot re­ duce. Ce e drept, s’au văzut legiuitori suprimând uneori chiar elementul legal, adică admiţând pedepse chiar pentru fapte nesancţionate de lege cu pedeapsa. Insă în acest caz nu mai poate fi vorba de principii penale ori de regule juridice; aci este arbitrariui nemărginit, este tirania cea mai desăvârşită. Evident că principiile dreptului nu se pot aplica, în atare caz, fiindcă abuzul nu are nici principii juridice nici teorie ştiinţifică. 874 — Prin urmare, importanţa elementului legal este mare, fiindcă el pune pecetea sancţiunei penale pe fapte, separând imoralitatea delictuoasă de cea nedelictuoasă, separare dealtmintrelea, după cum am spus (No. 245), foarte delicată. 875 — F. Thirv observă cu drept cuvânt că, între cele d uă sancţiuni ale legii, repararea daunei cauzate şi pedeapsa pro­ priu zisă, nu e decât o diferenţă de mai mult sau mai puţin: după cum fapta va fi mai mult sau mai puţin anti-sociaiă se va recurge la pedeapsă sau la simplă reparaţiune. Credem însă că Thiry se înşală când pretinde că tendinţa legislaţiurii trebue să fie de a spori din ce în ce sfera reparaţiunii substituind-o tot mai mult pedepsei; aceasta nici nu e cu putinţă când e vorba de insolvabili sau de vătămarea unor bunuri ire­ parabile (2). Deasemeni credem că se înşală Romagnosi când spune că libertatea cetăţenească ar depinde de numărul legilor penale (3). 1) A m in tim c ă d o in i s a u c u lp a im p lic a c o n ş t ii n ţ ă , lip s ă d e c o n s t r â n g e r e şi f a p tă v ă t ă m ă t o a r e (N o . 5 0 6 ). In v e c h iu l d r e p t s ’a u p e d e p s it şi n e b u n it, în li­ n e le c a z u r i şi c o n s t r â n ş i ! m o r a l i , şi f a p te c a r e n e f jin d v ă t ă m ă t o a r e , n u c o n ­ ţ in e a u n ic i d o i, n ic i c u lp ă . 2)

Thiry:

3)

„M ai

O p . c it . N o . 166. m are

s a u m a i m ic a

le g ilo r , d e p in d e ............

l ib e r t a t e a

d e m a i rn aT ete s a u

c e t ă ţ e n il o r c a r e

m a i m ic u l

număT

su n t de

supuşi

a c te c a re

c a d s u b s a n c ţi u n e a leg ii p e n a le . B a s e p o a te s p u n e , d in a c e a s t ă c a u z ă , c ă e în r a p o r t i n v e r s c u e x te n s i u n e a şi n u m ă r u l a c e lo r le g i“ .

Romagnosi:

G enesi

I'I'I, L ib . II, c a p . V II. Id e e a b s o lu t g r e ş i t ă , f iin d c ă le g ile p e n a le î m p ie d ic â n d l i b e r t a t e a d e a fa c e r ă u , a s i g u r ă l i b e r t a t e a i n o c e n tă a c e t ă ţ e n il o r . O a r e d a c ă s’a r

s u p r i m a le g ile ,

c e t ă ţ e n il o r ?

c ari

pedepsesc

a re s ta re a

ile g a lă , s ’a r

m ă r i l ib e r t a t e a

991 —

Problema sancţiunii civile şi sancţiunii penale, foarte uşor de rezolvat în cazurile extreme, devine de o greutate nes­ pusă, putem zice insolubilă, când e vorba de cazurile mjlocii. Civoli spune că până acum au fost inutile sforţările pentru a stabili un criteriu de distincţiune între normele juridice ce trebuesc sancţionate cu o pedeapsă, şi acelea pentru care este suficientă constrângerea civilă; pentru aceasta, adogă dânsul, trebue a tine seamă de condiţiunile generale ale poporu­ lui (4). Carrara e de părere că, pe măsura ce civilizaţiunea creşte, să se micşoreze numărul infracţiunilor, lărgind liber­ tatea omului, şi deplânge „mania de a înmulţi numărul infrac­ ţiunilor pentru a recurge la pericol osul remediu al magistra­ tului penal, contra unor acţiuni care nu au caracterul de in­ fracţiune şi fată de care părinţii noştri s’au mulţumit cu alte mijloace de prevenire“ (5) Trebue să adăogăm de altmintrelea că problema aceasta e grea numai pentru legiuitor, căci pentru judecător ea nu poate exista; pentru el tot ce e sancţionat penaliceşte este in­ fracţiune, şi tot ce este sancţionat numai cu reparaţiuni ci­ vile nu poate constitui o Infracţiune. 875 1 — Tot atât de discutată şi de controversată ca problema fundamentului represiunei este şi aceea a deosebirei dintre ilicitul penal şi ilicitul civil. Două teze principale împart pe autori: o primă teză, în ca­ re se neagă orice diferenţă calitativă între ilicitul sancţionat penaliceşte şi ilicitul sancţionat extra-penal, susţinându-se că între ele nu există decât o diferenţă cantitativă derivată din gravitatea turburării adusă ordinei juridice. 0 a doua teză susţine, din contra, că există între ilicitul penal şi cel civil diferenţe calitative derivate din caracterul lor deosebit. Dacă susţinătorii primei teze, prin însuşi conţinutul ne4)

Civoli: Op.

c it. P a r t . I, le c t. IX , p . 68 ş i 6 9 ; C o n f r .

b u c h , e d . 1 8 - a , p a r . 3 5 , p. 6 9 ; p o z itiv . D r e p tu l expune

în

tim p

c ip iu l

ire p a ra b îtită td

c iv ilă

şi

şi

p ă re rile

a u to rilo r

Liepmamt

L e h r-

b u n u r i lo r ,

g e rm a n i

ca

Hegel, Hălschner

şi t e r m i n ă e x p r im â n d p ă r e r e a c ă p r i n ­

e s te

c rite riu l

p e n a lă .

Carrara,

Berner:

S tu d ii d e filo s o f te p e n a l ă ş î d r e p t

a n . X X X V , N o . 46 , p . 362— 3 6 4 , ş i N o . 4 6 , p. 4 1 7 , c a r e

a c e la ş i

Stahl, Werkel, Binding

5)

T. Dragu:

P r o g r a m m a , I, p. 57 paT. 17.

d i s t in c t iv

In tre

s a n c ţi u n e a

— 992 —

gativ al acestei opiniiini, sunt la adăpost de orice disensiuni, susţinătorii tezei de a doua nu se pot pune de acord asupra criteriul care diferenţiază ontologieeşte licitul penal de cel civil. Ne vom pronunţa încă dela început pentru teza diferen­ ţierii calitative, întru cât, socotim că există diferente ontclogiceşte între ilicitul penal şi ilicitul civil. 8 7 5 2 — Cei cari neagă aceste diferente pornesc dela părerea, că dreptul penal nu) este decât un drept complementar, sanctionator, iar nu un drept normativ (a). Am discutat şi combă­ tut această părere în partea introductivă (Nr. 5 1—5 a) . Se mai argumentează, în sensul negării diferentelor cali­ tative, că acelaiş fapt nu a fost întotdeauna şi în toate părţile sancţionat la fel, că într’o legislaţiune un fapt e socotit ca ilicit civil, iar într’o alta ca ilicit penal, că deci nu există un criteriu sigur, absolut şi universal, oare să separe caltativ faptee ilicite în pedepsibile şi nepedepsibile, sau în sancţionabi­ le penal şi sancţionabile civil. Răspunsul este lesne de dat. Faptele omeneşti sunt in­ trinsec invariabile, dar ele capătă o valoare şi o semnificaţie deosebita în viata socială, după cum sunt privite de con­ ştiinţa morală a indivizilor oe compun societatea, conştiinţă oare se traduce în însăşi aşezarea juridică a multiplelor rapor­ turi inerente şi proporţionale cu dezvoltarea economică, cul­ turală, politică, eto. a acelei societăţi. Aurul, argintul, pietrele scumpe, eto. au existat întot­ deauna, dar ele nu au avut în toate timpurile şi pretutindeni aeeeaş valoare, şi în timpurile moderne mai existau triburi sălbatice care nu pricepeau de ce Europenii adunau perlele zvârlite pe ţărmurile oceanelor şi bulgării de aur înfipţi din abundenţă în ţărâna patriei lor. Şi cine ar putea nega că so­ cialmente aurul nu este oâilitativ diferenţiat de tuciu, aşa du­ pă cum ontologiceşte sunt deosebiţi. .Raportând deci faptele omeneşti Ia conştiinţa socială me­ die a oamenilor civilizaţi, nu putem nega că din punct de a ) S u n t c o n tr a d 'f e r c n t c i c a l i ta ti v e : m in a t e :

Stibaiini,

Grispigrti, \\

c o n c e tt o d d d i r i t t o c r i ­

P r i n c i p i d in s e ie n z a d e l d ir . p e n .,' p. 109;

Bonucci,

H re a to

c o m e f a tt o ite c ito e c o m e f a t t o p u n i'b ic , ini R iv . d i d ir. e p r d c .- p n .. X I, p. 2 4 9 ;

J. A. Roux,

C o u r s , p. 15;

Fr. von Liszt, Trade.

p. 100. ■'

-

993 —

vedere social nu există între ele diferenţe calitative, deri­ vate tocmai din deosebirea lor ontologică, diferenţe cari per­ mit a separa ilicitul moral de cel penal, şi pe cel penal de cel civil. Oare dacă am auzi că la un popor omorul, furtul, înşe­ lăciunea etc., simt pedepsite numai cu sancţiuni civile, vom socoti în conştiinţa noastră, că un atare tratament juridic e socialmente admisibil, sau, din contra, vom declara că avem de a face cu un popor înapoiat, unde viaţa şi avutul sunt rău proteguite, unde convieţuirea socială e plămădită numai din temeri şi resemnare şi unde germenul pieirei va distruge orice progres? Şi de ce această credinţă? Tocmai fiindcă în această con­ ştiinţă a noastră anumite fapte, prin natura lor intrinsecă, sunt perfect distincte de grupul tuturor altor atingeri aduse ordi: nei juridice, aşa fel încât nu putem concepe pentru cele din­ tâi decât reacţiunea penală. Nu gravitatea deci, mai mare sau mai mică, deosebeşte pur cantitativ ilicitul civil de cel penal, ci există diferenţe calitative, — altfel ar trebui să ajungem la consecinţe pe cari desigur nu le va putea accepta nimeni. In adevăr, dacă ar fi să ţinem seamă numai de diferenţa cantitativă a violărei unui drept, spunând că violările mai grave (nu prin natura lor, căci se neagă diferenţele calitative) sunt fapte ilicite pe­ nale, iar cele mai puţin grave fapte ilicite civile, ar trebui să spunem că furtul unei găini e un fapt ilicit civil, iar rteexf'cutarea la termen a unei obligaţiuni, din care a rezultat o daună de un milion lei, e un fapt ilicit penal, fiindcă violarea adusă dreptului de proprietate e mai serioa­ să în al doilea caz decât în primul. Dar nimeni n’a susţinut că ar fi posibilă o atare soluţiune. De ce? Fiindcă între furt şi neîndeplinirea unei obligaţiuni sunt diferenţe calitative, ca­ re le deosebesc şi le aşează în zona unor ilicite distincte. 875 3 — Admiţând teza diferenţelor calitative, întrebarea ce se pune este: care e criteriul după care putem distinge ilicitul civil de cel penal? Aci părerile sunt infinit de variate. Vom enunţa numai câteva din ele: Pagano, era de părere că există ilicit penal în orice vioI. Tanoviceanu, voi. I.

63

— 994

laţiune adusa unui drept natural sau dobândit al omului (a). Rossi susţinea că ilicitul penal constă în violarea unei în­ datoriri impuse (b). Aceste două păreri sunt incomplecte, fiindcă ilicitul nenal este confundat cu întreg domeniul faptelor ilicite. Carmignani a susţinut că există ilicit penal în faptele ca­ re ating' drepturile naturale şi sociale, sau ambele la un loc (c). Carrara a fost de părere că prin ilicitul penal se violează un drept subiectiv, producându-se un prejudiciu social şi un rău ireparabil (d). Pessina socotea că ilicitul penal este acela care nu se poate evita prin alte măsuri decât prin ameninţarea unei pe­ depse (e). Brusa susţinea că există ilicit penal atunci când. ordinea sau liniştea publică este turburată şi micşorată (f). Luccbini crede că există ilicit penal acolo unde se violei ză un drept specific aparţinând omului sau colectivităţii (g). Mianzini e de părere că ilicitul penal este violarea acelui minim de morală necesar societăţii juridic organizate (h). Garofalo vede ilicitul penal în violarea sentimentelor de milă şi probitate (i). Ungher crede că este ilicit penal, când se violează dreptul obiectiv, adică ordinea juridică (j). Merkel declară că în ilicitul penal există totdeauna ceva a) b)

Pagano, P r i n c i p i Rossi, T r a i t é d e

d e l c o d . p e n a le , N e a p o lî, d r o i t p é n a l,

Frank,

L e c r im e e t l a p e in e , p a g . 4 9 9 .

1806.

I, P a r i s , 1 829;

*

î n a c e la ş s e n s

P h ilo s o p h ie d u

Proal,

d r o i t p é n a l, I, P a ­

r i s , 1880. c ) Carmignani, E le m e n ti d i d i r it t o c r im i n a l e , N e a p o lî, 1854. d) e)

Carrara, Pessina,

P r o g r a m m a , p a r t . g e n . p a r . 14 ş i 42. E le m e n ti, II, paragr. 8 3 ; în a c e l a ş s e n s

im R e c lit I cap. V I I I ;

Binding,

Ihering, D e r Garraud,

D ie N o n m e n , I paîagr. 5 7 ;

zw eek T ra ité ,

I, ht. 2 2 ; Stoppato, L ’e x e r c îz io arbitraTid délié pnexpre ragtoni, p . 42, P a dova, 1896. f)

Brusa,

D e fi’ille c ito

c iv ile

e

d e ll ’i i c i t o

p e n a le ,

în

A ttî

d e lte R e a l e

A c a d e m 'a d e lle S c ie n z e , T o r in o , X L II. g) h) i) j)

Luchini, în R iv . P e n a le , X X II, p . 437. Manzini, T r a t t a t o , I, p. 128. Garofalo, C r i m i n o l o g a , p . 1 ş i u r m . Ungher, S y s t e m d e s o e s t e r r e ic h r s c h e n

109, L ip s e a , 1892.

a iig e m . P r î v a t r e c h t s , H , p a r .

- 995 —

mai mult de cât în ilicitul civil; acest ceva ar fi ordinea pu­ blică, la care veghează Statul (I). Stahl a susţinut că este ilicit penal, când se ascunde păr­ ţii vătămate atingerea adusă şi când se turbură ordinea pu­ blică, producându-se un prejudiciu ireparabil (m). Hegel şi Brunettâ au fost de părere că ori unide există voinţă de a viola un drept, trebue să considerăm faptul ca ilicit penal (n). R. delà Grasserie e de părere că ilicitul social, loveşte în moralitatea medie a grupului social vătămând sau punând în pericol un interes colectiv sau individual (o). En. Ferri consideră ca ilicit penal orice atac adus condiţiuniior de existenţă socială şi individuală, atac pornit din motive egoiste şi anti-sociale care lovesc moralitatea medie a unui anumit grup social (p). A. Berenini spune că este ilicit penal orice acţiune isvorâtă din motive individuale şi antisociale, care turbură oondiţiunile vieţii sociale şi lovesc în moralitatea medie a unui popor într’un anumit moment (q). A. Roeco e de părere că ilicitul penal este acela ce direct sau indirect produce un pericol social pentru societatea juri­ dic organizată (r). E. Altavilla consideră ca ilicit penal orice acţiune care re­ levă personalitatea periculoasă a unui individ pentru societa­ tea juridic organizată (s). Ne oprim la aceste citaţiuni, observând că mai fiecare autor ne oferă un criteriu exact, dar nesusceptibil de generae)

Merkel,

Z u r L eh re

von

den

g ru n d e im th e ilu n g e n d e s

U n re c h ts

und

s e in e r R e c h ts f o lg e n , in- K riim in a lis tis c h e A b h a m d lu n g e n , L ip s e a , p a g . 1 0 1 ; in a c e la ş

sen s

Berner,

L eh rb u c h ,

p.

92

şi

Waechter,

D e u ts c h e s

S tra ire c h t,

L ip s e a , 1881, p . 119. m) n)

Stahl, Hegel,

D ie P h i l o s o p h i e d e s R e c h ts , II, p a r g r . 185, H e id e lb e r g , 1878. Q r u n d lin ie n

d e r P h ilo s o p h ie

d e s R e c h ts, p a r. 8 2 ;

Bruneţii,

H d e li t to c iv ile , p a r . 123, F l o r e n z a , 1906. o)

Raoul de la Grasserie, L e s p r i n c i p e s s o c io lo g , d e la c r im in o l., p . J. Marwell, L e c r im e e t l a s o c ié té , p . 150. En. Ferri, S o c io lo g ia c r im in a le , p . 128. A. Berenini, O f f e s e e d'^lese, I, p. 39, P a r m a , 1889. A. Rocco, L ’o g g e tt o d e ! r e a t o , p . 429. En. Altavilla, V is io n e p o s 't i v i s t a d e u n n ito v o c o d ic e p e n a le ,

23,

P a r i s , 1 9 0 1 ; în a c e l a ş s e n s p) q) r) s)

S c u o ia P o s i t i v a , 1921.

în

— 996 -

lizare, fiindcă problema n’a fost privită în întregul ei ci nu­ mai sub o latură anumită. De aceea Alimena propunea ca toate aceste criterii la un loc să servească pentru a deosebi ilicitul penal de cel ci­ vil (t). Ar fi suficient, după opimiunea noastră să contopim cele două criterii, al lui Ferri şi al lui Altăvilla, pentru a avea de­ osebirea cea mai exactă între ilicitul civil şi cel penal. In natura simptomatică a faptelor oare relevă firea periculoasă a infractorului (violenta şi frauda) şi în ideia de violaţiune a conştiinţei morale medii a grupului social stă diferenţa ca­ litativă dintre ilicitul penal şi cel civil. 8 7 5 4 -— Toată greutatea aflării unui criteriu precis de distinct îune între ilicitul penal de cel civil provine din faptul că le­ gile penale, sub forma de ccxntravenţiuni, sancţionează penaliceşte o serie de fapte cari nu au nimic comun cu ilicitul pe­ nal. De aceea pretutindeni s’a cerut ca contravenţiuniie să nu mai facă parte din codul penal, ci să alcătuiască un cod aparte (a), unii autori au mers mai departe şi au cerut scoate­ rea din domeniul penal a tutulor faptelor cari nu corespund conceptului de ilicit penal, şi gruparea acestei pseudo-deliquenţe, cum îi spune Ftorian, într’un cod administrativ san disciplinar, în orice caz extra-penal (b). 876 — Şi nu numiai sancţiunea civilă nu atrage faptei soneţionate calitatea de infracţiune, dar nici chiar sancţiunea disci­ plinară nu are acest rezultat, caoi infracţiunea nu poate rezulta decât din pedepse prevăzute de codicele penal. .Turisdieţiunile disciplinare, orice pedeapsă disciplinară ar pronunţa, nu dau faptelor caracter de infracţiune (6). t)

Alimena,

D i r i tt o

lu z io n e d e l c o n c e tto

p e n a le , I, 241. V e z i ş i

d e l ’ille c ito

p e n a le , T o r in o ,

Piecono della Velle, L ‘e v o 1893; S . Ranieri, II c o n ­

c e t t o deil rC a to , M ila n o , 1921. a ) Matteotti, D a l a c r i t i c a a lia r ic o s tr u z io n e , î n R iv . d i d iv . e p r . p e n . IX ,

p . 396,

58, 193, 4 5 6 ;

Florian, im n o t ă l a Fr. von Liszt, T r a i t é ,

acest

Garofalo, C r im in o lo g ie , p. Garraud, T r a i t é , e d . 3, I, p . 235.

s tu d iu ;

I, p. 173 ;

E x i s t a u n c o d s p e c ia l p e n t r u c o n tr a v e n ţ i u ii i în U n g a r i a . P r o i e c t u l F e r r i î n I t a l i a a e lim in a t c o n tr a v e n t h m il e , r ă m â n â n d c a ole s ă fie t r a t a t e î n t r ’un co d a p a rte . b) 6)

Florian, o p . c it. Garçon : C o d e

p é n a l a n n o t é . A r t. 1, N -le

10 şi 11.

— 9y7 —

Deaitnoiintrolea trebue să observăm, eă contrarii', legilor represive, legile care instituesc pedepse disciplinare nu de­ termină cu preciziune faptele care constituesc abateri (in­ fracţiuni) disciplinare, ci lasă judecătorilor o mare latitudine de apreciere. In orice caz, aceste jurisdicţiuni nu pot, avea dreptul să urmărească sau să pedepsească fapte, care n’au prin ele înseşi, sau prin împrejurările în care s’au petre­ cut, ceva contrariu probităţii sau onoarei, şi au fost îndepli­ nite în exerciţiul unui drept sau al unei facultăţi (7). In fine, vom observa că, oricare ar fi puterea discreţio­ nară a judecătorilor disciplinari, ei nu pot pronunţa alte pe­ depse decât cele prevăzute în legea ori regulamentul respec­ tiv (8). 8761 După cum se discută în doctrină, dacă există diferenţe calitative între ilicitul penal şi ilicitul civil, tot astfel se discu­ tă dacă infracţiunile se deosebesc calitativ de aliaterile disci­ plinare. Sunt autori cari susţin că între ilicitul penal şi cel disci­ plinar există deosebiri calitative (a); cei mai numeroşi autori însă se pronunţă în contra diferenţei calitative şi nu admit de cât o diferenţă cantitativă (b). 7)

Garçon:

0 ;p . c i t ,

A r t.

1, N o .

12 şi j u r i s p r . C . c a s . f r . ; c i t a t ă

de

d â n su l în a c e ts se n s. 8)

Ibidem:

N o . 13 şi j u r i s p r u d e n ţ a C . c a s . f r . c i t a t ă d e d â n s a .

a ) S ’a u p r o n u n ţ a t p e n tr u d e o s e b ir e a c a l i t a t i v ă î n t r e i n f r a c ţi u n i ş i a b a t e r i d i s c ip l i n a r e :

Sardi Romano,

I p o te r i d is c ip lin a r i' d e lle

tra z io tn e , p . 43, M ila n o , 1 8 9 9 ;

Bonnucci,

f a t t o p u n ib ile , în R iv ? d i d i r . e p r o c . pem ., 1919, p . 183; d i s tin z o n e

Nézard, schmidt,

tra

re a te

e

tra s g re s io n e ,

p u b lic h e

A m m in i s -

II r e a t o c o m e f a t t o ille c ito e c o m e

d i s c ip l i n a r e

idem,

lo c . c it .,

L e s p r in c ip e s g é n é r a u x d u d r o i t d is c ip lin a ir e . P a r i s ,

A n c o r a s u lla

1920, p . 1903;

386;

Gold-

D a s V e r w o l t u n g s t r a f r e c h t im V e r f iă ltn is s z u r m o d e r n e s S t o a t s u n d

R e o h ts le h r e , B e r lin , 1903.

Vitta, i l p o t e r e d i s c ip l i n a r e su 'g t’i m p ie g a ti p u b b lio i, M ila n o , 1913, p. Ranelletti, P r i n c ip i d i d i r i t t o a m m im iistra tiv o , N e a p o li, 1912, p . 71 ; Orlando, P r i n c ip i d i d i r i t t o a m m î n is tr a t iv o , p . 122, e d . 4 , F l o r e n ţa 1 9 1 0 ; Meucci, i n s titu z . d i 'd iritto a m m in is t. p . 225, T o r i n o , 1 909; Cammeo, O o m . m e n t a r t a d e lle l e g g i s u lla g 'u s t i z i a a m m i n i s t r a t i v a , p. 343, M ila n o ; Grispigni, R i s p o s t o s u l t a d i s t in z i o n e t r a r e a t o e t r a s g r e s s i o n é d is o ip lü n a re , in R iv . d i d i r . e ipr. pem., 1920, p. 3 9 0 ; E. Jarmitti di Guyanga, Il o o n c e t t o d i d is c ip lin a n el d i r it t o p e n a le , in R iv . P e n a le , X C V I, p. 4 0 1 ; L. Lucchini, r e c e n z i e l a l u c r a r e a lu i N é z a r ti, în R iv . P e n a l e , L V I I I , p . 6 5 2 ; Impdllomeni, I n s t itu z io n i, p. 3 4 ; Manzini, T r a t t a t o , e d . 2, I, p . 88 ; Florian, D e i r e a t i e b)

175;

— 998 —

Cei cari susţin diferenţa calitativă, nu se bazează în rea­ litate pe diferenţe intrinseci, substanţiale, care să privească conţinutul acestor două categorii de fapte ilicite, ci se servescîn argumentarea lor de simple diferenţe extrinseci, formailistice, ca de ex.: faptul că în abaterile disciplinare nu pot fi su­ biecte active decât anumite persoane (funcţionarii), iar su­ biect pasiv numai autoritatea respectivă; faptul că abaterile disciplinare se judecă de instanţe ;extra-judiciare iar nu. de tribunalele de drept comun; în fine, faptul că sancţiunile disciplinare ar fi nişte acte administrative, iar nu judicia­ re, etc. Cu drept cuvânt s’a răspuns, că aceste diferenţe extrin­ sece nu pot servi pentru deosebirea calitativ a infracţiuni­ lor propriu zise de abaterile disciplinare, ci ele dovedesc toc­ mai că între aceste două categorii de fapt nu există diecât di­ ferenţe cantitative, care determină un tratament şi o proce­ dură deosebite. După cum observă praf. G-rispignd, dacă ilicitul penai ar fi calitativ deosebit de ilicitul disciplnar, cum se explică că acelaş fapt poate constitui în neelaş timp şi o infracţiune şi oabatere disciplinară? (c). Pe de altă parte, praf. di (luyanga, pornind tocmai de la. argumentul celor cari susţin deosebirea calitativă: că aba­ terile disciplinare se caracterizează prin violarea obligaţiunei de supunere (status subiectionis) şi respect faţă de îndatoriri­ le rezultate din calitatea de funcţionar, dovedeşte că în codul penal se găsesc o serie de infracţiuni bazate tocmai pe ideia de mai sus, ceeace evidenţiază că fiaipte*perfect identice, sub raportul calitativ, sunt când. infracţiuni, când abateri discipli­ nare, după gravitatea lor (d). In consecinţă, abaterile disciplinare fac parte tot din clasa ilicitului penal şi nu se deosebesc decât cantitativ de infracţiunile de drept penal comun. Dacă în dreptul penal disciplinar cadrul faptelor pedepd e ll e

pen«

in - g e m e n e ,

1910,

p.

148;

L e h r b u c h , p a r a g r . 2 5 ş i 86. c) Grispigni, H c a r a t t e r e

Merkel,

L eh rb u ch ,

s a n z io n a to r io s d e l

p a r.

d iritto

26;

Fingerr

c r im in a le ,

d i d i r . c . ( p r o c p e n ., 1920, p . 250. d)

E. Jannitti ăi Guyanga,

o p . ş î lo c . c i t

'

în

R iv .

999 —

silnic este, mult mai larg şi daca în acest drept se i oprimrază acţiuni cari rămân nepedepsite în dreptul penal comun, aceasta se explică prin împrejurarea că în statornicirea limitelor drep­ tului disciplinar legiuitorul se raportează la un nivel moral superior aceluia ai conştiinţei medii a grupului social. Aceasta este şi raţional şi firesc, dat fiindcă persoanele cărora se < 1dresează normele dreptului disciplinar formează incontestabil o pătură care se presupune a avea o conştiinţă morală mai înaltă. De altfel e de principiu, că cu cât un mănunchiu de norme se adresează unui grup mai restrâs, eu atât se adaugă un sur­ plus de exigenţe sancţionate juridiceşte, iar uneori pur con­ venţionale. E suficient să ne gândim la diversele asociaţiuni care iau o atât de mare dezvoltare astăzi şi cari impun mem­ brilor lor obiligaţiuni morale şi disciplinare ce nu sunt cerute celor din afara asooiaţiunei şi care au ca sancţiune de cele mai midie ori chiar excluderea din sânul asociaţiunei (e). 8 7 6 2 -— Dar dacă nu există diferenţe calitative între infracţiuni şi abaterile disciplinare, există, în schimb diferenţele cantita­ tive, care justifica în deajuns separarea acestor două categorii de fapte ilicite, primele formând obiectul dreptului penal co­ mun, celelalte obiectul dreptului penal disciplinar. Acestuia din urmă greşit unii autori îi spun drept penal administrativ. Toţi autorii sunt deci de acord a recunoaşte autonomia dreptului penal disciplinat. Sancţiuiule acestui drept, ori în ce ar consta ele, rămân însă tot pedepse, fiindcă ne găsim în domeniul ilicitului penai. Chiar atunci când acelaş fapt cade simultan şi sub sancţiunile dreptului penal comun şi sub acelea ale dreptului penal disciplinar, încă sancţiunea discipli­ nară continuă să fie o pedeapsă. S’a obiectat că dacă dăm sancţiunilor disciplinare în acest caz caracterul de pedepse, se violează principiul non bis in id e m , care nu permite două pedepse pentru acelaş fapt. Luat în cest sens, principiul în chestiune este rău înţeles. Nu se pot da două pedepse pentru acelaş fapt atunci când acele pe­ depse ar deriva din aceeaşi lege sau din legi cu finalităţi omogeiie, de ex.: să se pedepsească un infractor de două ori cu e)

A su p ra

Henri Uriin,

d is c ip lin ii în

a s o c ia ţi u n i v e z i

L ’a c fio n c r im in e lle ,

p.

in te re s a n te o b se rv a tiu n i

139 si u r m ., P a r i s , 1911.

in

— 1000 —

pedeapsa furtului din codul penal pentru acelaş furt, sau să se aplice unui infractor militar o pedeapsă de tribunalele mi­ litare conform codului justiţiei militare şi alta de instanţele civile conform codului penal pentru acelaş fapt. Când avem de afaoe cu legi cu finalităţi eterogene, cari aparţin unor domenii autonome, principiul n on b is in id e m nu-şi mai are aplioaţiune, fiindcă fiecare din sancţiunile pre­ scrise de aceste legi a fost edictată în vederea unor finalităţi diferite, reclamate de interese distincte, finalităţi care prin însăşi raţiunea lor de a fi cer intervenirea sancţiunilor res­ pective. Astfel în cazul când un fapt constitue şi o infrac­ ţiune şi o abatere disciplinară, faptul căzând sub sancţiunile a două legi cu finalităţi eterogene (legea penală comună şi le­ gea disciplinară), fiecare din aceste legi se va aplica fără a se viola principiul n o n b is in id e m , fiindcă fiecare din pedep­ sele edictate de aceste legi servesc şi sunt reclamate de sco­ puri diferite. E, am putea spune aproape acelaş lucra ca şi în cazul când un text de lege penală prescrie, în vederea unei fi­ nalităţi complexe, alături de pedeapsa principală şi o pedeap­ să accesorie sau complimentară, fără a viola zisul principiu. 876 3 — Abaterile disciplinare —deci dreptul penal disciplinar—• nu formează singurul grup distinct în domeniul ilicitului pe­ nal. Astăzi doctrina pretutindeni tinde la separarea în gru­ puri distincte şi autonome a tuturor faptelor ilicite penale, cari prin diferenţe extrinsece se separă într’o măsură mai ac­ centuată de faptele penale comune. începutul se pare că a fost făcut cu infracţiunile fiscale, cari alcătuesc astăzi un adevărat d r e p t p e n a l fis c a l, în oare sunt înglobate toate legile privitoare la infracţiunile în mate­ rie de contribuţiuni, vămi, monopoluri, etc. (a). Un alt grup iarăş autonom este acela al d r e p tu lu i p e n a l a d m in is tr a tiv , privind toate infracţiunile referitoare la regulele de poliţie, siguranţă, salubritate; cu un cuvânt, întreagă sfera oontravenţiuniloT cari ar trebui să fie scoase din drep­ tul penal comun (b). a)

V ezi

a su p ra

d r e p tu l u i

penal

fis c a le ;

losto Satta,

La

p o liz ia

Caratio-Donvito, Vignali, D e l r e a f o

f is c a l : G .

d i d J r i t t o p e n a l e fim anziiono, T o r in o , 1 904;

C.

g i u d iz i a r i a f is c a le , în L a

1922, p. 2 8 9 ; Vidai et Magnal, C o u r s , p . 71. b ) Romano, P r i n c ip i d i d i r . a m m in is t., M ila n o , 1912;

S c u o la

Presutti,

T ra tta to c o s id e tto P o s itv a , Istitu zio iM

1001 -

Această tendinţă se accentuiază cu atât mai mult cu' cât legi speciale guvernează aproape fiecare grup de raporturi în­ tre diverse administraţiuni publice şi cetăţeni, şi instanţe spe­ ciale sunt mereu create pentru a veghea la respectarea înda­ toririlor derivând din aceste raporturi juidice. De aceea nu mai suprinde pe nimeni faptul că, în doctri­ nă ca şi în legislaţiune, se vorbeşte de un d r e p t p e n a l s a n i­ ta r (c), d r e p t p e n a l te le g r a f ic (d), d r e p t p e n a l a l că ilo r f e r a ­ te (e), d r e p t p e n a l a l b u r s e lo r (f). d r e p t p e n a l al m e s e r i i ­ lo r (g), a l p r e s e i (h), etc. Această tendinţă de separaţiune în grupuri eterogene a diverselor fapte ilicite penal e perfect justificată şi ştiinţifi ceşte şi juridiceşte. Represiunea nu poate fi perfect indivi­ dualizată decât adecuând finalitatea măsurilor represive la genul transgresiunei, din care se desprind infinite nuanţe apte de a reda justiţiei represive o eficacitate deplină. Pe deaaltă parte, numai în felul acesta dreptul penal co­ mun văzândn-şi limitele restrânse la criminalitatea propriu zisă, va putea folosi pe o scară mai întinsă principiile ştiinţei criminale, care astăzi par inutilizabile în practică tocmai din cauza eterogenităţii faptelor ilicite introduse în codul penal ordinar. 877 — Asupra dementului legal al infracţiunei ne mai rămâne o obseravaţiune de făcut. Elementul material şi cel imaterial al infracţiunii sunt elemente naturale, care eomstituese infracţiunea sub punc­ tul de vedere al dreptului natural, aşa numitul d e lic t n a tu r a l; d i d ir. a m m i n 's t . R o m a , 1917;

Kitzingher,

D ie V e r h i n d e r u n g s t r a f b a r e r , H a n d ,

h in g e n d u r c h P o l i z e i g e w a l t, M o n a c o , 1 9 1 3 ;

Fleiner,

Instituffiom em d e s d e u t ­

schem V e r w a lt u n g s r e c h ts , T ü b in g e n , 1913. V e z i ş i a u t o r i i c ita ta l a N r . 8 7 6 1.

Lessona, T r a t t a t o d i d i r i t t o s a n i t a r i o , T o rim o , 1914. Dambach, D a s T ei e g r a p b e n s t r a f r e c h t , 1 8 9 7 ; v o n Bar, D a s G e s e t z d ’a s T e l e g r a p h e n w e s e n , 1 923; G . A. Palazzo, T e l e g r a f o , te te io n e e dSr

c)

d) über

r i t t o p e n a le , în R iv . P e n a l e 1921, p . 173. c)

Supper,

D as

d e u ts h e

E is e n b a h n s tra fre c h t,

I r e a t i f e r o v i a r ii , N e a p o li, 1 910;

A. Butfini,

1893;

p.

CampoUmgo,

D ie f u r tf f e r r o v i a r i , in L a F e r -

r o v ie ita lia n o , 1921, p. 266.

. f) g) h)

Heaggeler, B e it s a g e z u r L e h r e v o n B ö r s e n Strafrecht, 1909. Lass, D a s , S t r a f r e c h t d e r B e r u f s g e n o s s e n s c h a f t e n , 1901. Manfredi, II d i r i t t o p e n a l e d e i a s t a m p a , M ila n o , 1 8 8 1 ; Puglia,

s u lla s t a m p a , în E n c ic lo p e d ia l u i P e ss im a , v o i. IX .

R ia tti

— 1002 —

din contră, elementul legal e mai mult sau mai puţin artifi­ cial, neavând alt rol decât să dea pecetea oficialităţii faptelor pe care legea le socoteşte infracţiuni. Prin firea sa, acest element este mai mult sau mai puţin, arbitrar. El se poate mii cu elementele naturale şi atunci le­ gea penală e înţeleaptă; poate să le nesocotească, şi în acest caz legea penală e imperfectă. In .orice caz, importanţa sa este mare, fiindcă cele două elemente ale infracţiunii fără acel legal, nu au nici o valoare juridică, şi invers, chiar neexis­ tând unul din cele două elemente, dacă există sancţiune pe­ nală, infracţiunea are existenţă juridică. 878 — Terminând expunerea elementelor infracţiunii trebue să spunem că ne-aan referit numai la d e m e n te le e se n ţia le ca re seg ă s e s c în o ric e in f r a c ţiu n e .

In parta generală a teoriei Codicelui penal, natural că nu se poate vorbi decât de elementele generale ale infracţiunilor.. Insă pe lângă aceste elemente generale şi indispensabile, di­ feritele infracţiuni mai pot să aibe şi elemente particulare. Astfel, de exemplu, la calomnie se cere o imputare neadevă­ rată, la furt se cere luarea pe ascuns a lucrului altuia; la in­ fracţiuni de obiceiu se cere ca element esenţial repeţireafaptei vătămătoare, etc. Studiul acestor elemente sau condiţiuni constitutive ale fiecărei infracţiuni face obiectul părţii speciale a dreptului" penal (vezi şi Nr. 2494).

FINELE VOL. I.

TABLA DE MATERIE ANALITICĂ a V O LU M U LU I I.

4 Conţine 1388paragrafe, din care 878 de T a n o v î c e a n u 1) , 426 ae V . Dong o r o z V » 2 3 Je C o r n e l i a C h l s e l i ţ ă s) şi 61 de Ş t e f a n L a d a y 4) . J u r i s p r u d e n ţ a c u l e a s ă d e Eugen C. Decusară. D in p r i m u l v o l u m a i e d iţ i u n e i I, T a n o v î c e a n u , s ’a u l u a t 5 2 8 p â n ă la 1002 r e p r e z in tă

p a g in i , r e s t u l

n o u i l e p a r a g r a f e şi n o t e , p r e c u m ş i c e le 2 5 7 ju ris p ru d e n ţe n o u i.

P r e f a ţ a a c e s t e i e d iţ i u n i . ..............................

.

. :

P r e f a ţ a l a e d i ţ i u n e a I - a ............................. No. p a ra g raiu lu i.

pag.

.........................

1. D e f i n iţ i u n e a d r e p t u l u i p e n a l d e O r t o l a n ş i c r i t i c a e i 3 . D e f i n iţ i u n il e lu i F e u e r b a c h ş i C a r r a r a

.

.

.

. ' ................................... .

9

, .

10 .

4 . O d e f in i ţ iu n e m a i s i m p l ă ş i m a i e x a c t ă a d r e p t u l u i p e n a l 4 1. D r e p t p e n a l o b i e c t i v ş i s u b i e c t i v

.

. . . .

4 ’. L im i te l e ş i c o n c e p t u l d r e p t u l u i p e n a l s u b i e c t i v 4 “. A r e s t a t u l d a t o r i a d e a

5 1.

lu i J . J .

p e d e p s i?

R o u sseau , că

10

.

D e f i n iţ i u n il e lu i P r i n s , S a l e i l l e s ş i A lim e n a . O b s e r v a ţ i u n l

5. P ă re re a

8

IN T R O D U C E R E .

2 . D e f i n i ţ i u n e a lu i K a n t şi c r i t i c a e i 3 1.

I—

pag. 1

11

.

12

• •

13

.

14

. . . . . .

14

......................... d re p tu l p e n a l

.

a r fi o

s i m p lă

s a n c ţ i u n e , ş i c r it i c a e i d e C a r r a r a ................................................. A lte p ă r e r i in s e n s " l Ini j . J . R o u s s e a u . . . . .

5*. A r e d r e p t u l p e n a l

un c a r a c t e r c o m p l i m e n f a r ?

5 S. D r e p t u l p e n a l e s t e n o r m a t i v ş i s a n c ţ i o n a t o r

15 15

. . . . . . .

16

..............................

18

5*. A u t o n o m i a d r e p t u l u i p e n a l .......................................................... 1. P a r ag ra fele Tanovicecinu su n t n u m e ro ta ta cu cifre sim plo ( x . :

19

\ ,, ,

4 4 9 ...

6 7 5 ...) . 2. f'arag rn fele ’B ongwoz su n t n m ° ? o t a i e cu cifie cu in d ice n urnei ic ( t x . : 4 1

4’... 4491... 6751...).

3. >iu ay i afeie Chiseliţâ s â n t n u m e ro ta te cu cifre cu indice «a» fo x .:

4 5 9 » ... 6 5 3 1...) .

4*

232 1. . . ,

4 raiM^rafelo Laday su n t n u m ero tate c i cifre cu in d ce «lj» t x . : 252 b, 2 5 2 M , 252 >>2... 449 K..).

~ 1004 — No. para* g rafu lu i

p a g in a-

5®. Critica părerii care considera dreptul penal un drept complimentar 6. Cuvântul delict în sens generai ; numele de Code des délits et des peines in loc de Codice penal 7. Numele de codice penal însuşi criticabil, cu atât mai mult acel de Codice criminal 8. Definiţiunea dreptului penal separată de a proc. pen................ 81. Ramurile dreptului penal 9. Interesul ce prezintă studiul legislaţiunei penale . 10. Importanţa materiilor penale recunoscută de Ordonanţa penală a lui Carol V, în 1532, de Jul Clar, M. de Vouglans şi alţi penalişti . 11. D e Montesquieu, Mommsen şi alţi nepenalişti . . . 12. Variabilitatea dreptului penal ; observaţiunea lui Carmignani

, 20 20 21 21 22 12

23 24 :5

INTRODUCEREA FILOSOFICĂ. 13. Critica spiritului neiilozoîic al peualiştilor de Dumont, şi netemeinicia ei . . . 25 14. Problemele de filozofie penală ce se discută ca introducere în ştiinţa penală . 2 6 141. Absurditatea discuţiunilor asupra legitimităţii dreptului de a pedepsi . . . . . 26 15. Combaterea părerii lui Em. de Gdrardin, că societatea nu ar avea dreptul de â pedepsi . . 2 7 16. Combaterea aceleiaşi păreri susţinută de Leon T o lsto i . . 27 16l. Alte păreri in ten su l ljd Tolstoi şi Girardin 29 17. Diverginţele numeroase asupra cestiunei care este fundamen­ tul dreptului de a pedepsi . 30 171. Sistemele de teorii privitoare la fundamentul dreptului de a p e d e p s i ................ 31 I. RĂSBUNAREA 18. 19. 20. 201. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 27l. 28. 29.

Sistemul răsbunării individuale: inconvenientele l u i ................ Răzbunarea ca oficiu social Răzbunarea în Codicile Hammurabi şi sub forma talionului . Răzbunarea în codul chinez S c iu m ................................................. Răzbunarea la Evrei sub aceeaş f o r m ă ......................................... Sistemul talionului la Greci Talionul în legea celor XII Table şi în evul m e z i u ................ Sistemul răzbunării în epoca modernă . . Talionul în epoca modernă, mai cu seamă pentru acuzutorul or martorul minei unos ............................................................. Talionul în legile vechi româneşti Originea, reminiscenţele şi resturile talionului in legislaţiunile moderne Unde mai întâlnim talionul astăzi ............................................. Susţinerea istorică a talionului de Filangieri ........................ Părerea lui Montesquieu, Brissot şi Bentham, despre talion .

32 33 33 34 34 34 35 35 37 38 38 39 39 39

— 1005 — No. p a r a ­ g rafu lu i

p a g in a

30. Păreri moderne asupra talionului: Renouvier, Guyau, Proal . 31. Talionul a fost istoriceşte un mare pas spre progres în evoluţiunea pedepsii . ............................. • 32. Critica lui Carrara contra susţinătorilor ta lio n u lu i.....................

40 41 41

II. SISTEMUL UTILITAR 33. In ce consistă el ? . ......................... 34. Legea indiană, moziacă, chineză şi persiană recunosc principiul sistemului utilitar • • • . . . . . 35. Désvoltarea sisteroultii .utilitar la Greci: Planton şi Aristotel 36. Filosofii rom ani: Cicerói}, Quintilian, şi mai ales Senecca, ur­ mează în privinţa pedepsii ideile platoniciane ..................... 37. Jurisconsulţii romani adoptă acelas sistem ........................ 38. In evul mediu sistemul răzbunării din legile barbare nu înlătură cu' desăvârşire sistemul utilitar greco-roman. 39. Filozofii şi marii penalişti ai secolului al XVI-lea, adoptă sis­ temul utilitar; A yrault..................................................................... 40. Bodin, Montaingne ......................................................................... 41. Penaliştii: Farinaceu. Damhouder....................................................... 42. Sistemul utilitar în secolul XVII-lea şialXVlll-lea . . . . 43. Sistemul utilitar recunoscut chiar de partizanii sistemului con­ tractului so c ia l: Servan, Pastoret, Target. . . . . 44. Sistemul utilitar în secolul X lX -lea: Carmignani şi Schopenha­ uer .......................................................................................................... 45. Formularea acestui sistem de Benthman.. ■ ..................................

42 42 43 44 46 46 47 48 48 49 49 51 51

HI. SISTEMELE CONTRACTELE 46. 47. 48. 481.

Contractul social. Hugo Grotiu ............................................. Răspândirea lui în secolul al X V lll- le a ..................... ................... Formularea lui de Blackstone ......................................... Contractul social riu poate rezolvi problema fundamentului drep­ tului de a p e d e p s i .........................................................................

IV.

51. 52. 53. 54.

54

SISTEMUL JUSTIŢIEI ABSOLUTE

49. J u stiţia absolută , precursorii acestui sistem : Platón, Grotiu, Selden, Leibnitz................................................................................... 50 Formularea lui de K an t......................................................................... 501. Critica acestui sistem .......................................................................... V.

52 52 53

54 55 56

SISTEMELE MIXTE SAU ECLECTICE

P. Rossi şi de B r o g l i e ................................................ Precursorii asestor sisteme . .............................................................. Răspândirea acestor sisteme în secolulXlX-lea................................ Diferitele sisteme nu sunt absolut e x c lu s iv e ...................................

57 58 58 59

— 1006 No p a ra -

VI.

SISTEMUL APĂRĂRII SOCIALE

Şcoala Positivistă Penală. 55. Şcoala positivistă penală. Precursorii sistemului . ..................... 56. Începutul şcoaiei pozitiviste penale, iniţiatorii şcolei şl operile lor cap itale. ................................................. 57. Cauzele cari au dat naştere şcoaiei .....................• .................... 58. Caracteristica şcoaiei p o z it iv is t e ........................................ 59. Cezar Lambroso : L’uomo delinquente ..........................................

59 „ 60 61 62 63

Antropologia criminală 60. Rezumarea operei lui Lom broso: urmele infracţiunei la plante, animale, copii . . . . . . ..................................... 63 61. Studiul antropologic al infractorului, concluziunile Iui Lom­ broso: Criminalul născut, anomaliile sale, atavismul . . . 64 62. Atavismul susţinut de E. Ferri . ................................. 66 63. Modificarea teoriei primitive a lui Lombroso : admiterea că criminalitatea ar face parte din epilepsia larvată ; criminalul născut identic cu nebunul moral ........................ 66 64. Cum au fost primite teoriile lui Lombroso ................ 66 65. Critica lui Tarde relativă mai ales la tipul c r im in a l................ 67 6i5. Critica mai generală a lui 'Saleilles ..................................... 68 67. Tipul criminal grav sdruncinat în ştiinţă • • ........................... 68 68 . Combătut de Brouardel, Benedict, M o le sc h o tt............................. 69 6 8 1. Rezervele făcute de Lombroso asupra tipului criminal . . . 71 6 8 *. Tipul fizionomie al infractorului profesionist . . 71 69. Combaterea identităţii criminalului născut cu nebunul moral şi cu epilepsia larvată . 73 70. Combaterea originei ataviste a infracţiunei. Părerea lui Max Nordau (în notă) . . . . • 73 71. Combaterea de Tarde a explicării infracţiunei prin atavism şl prin nebunie mo r a l ă . . . . ..................................... 74 71*. Explicaţiunea psiho-patologică a nebuniei m o r a l e ..................... 75 72. Combaterea originel epileptoide a in fracţiu n ei............................ 76 73. Aceste cestiuni nu sunt însă definitiv rezolvate . . . 76 74. Tipul criminal inspirat de Dostoiewsky şi susţinut de E. Ferri şi R Garofalo 76 74l. Tipul criminal în romanele lui Eugène Sue . 7 8 75. Alţi susţinători ai tipului criminal; ideia tipului criminal foarte veche lîn n o tă ) ..................................................... 78 76. Răspunsul lui Lombroso relativ la epilepsia larvată 80 77. Susţinerea ei de Maudsley. Aproprierea dintre crimă şi nebunie . 80 78. Concluziune usupra acestor discuţiuni . . . 81 79. Tipul criminal şi natura infracţiunei nu sunt esenţa şi princi­ palul teoriilor lombrosiene . . . . 81 80. Lombroso a făcut greşala de a lega antropologia penală de tipul crim inal......................................................... 82

— 1007 —

Ko. para­ grafului

pagina

81. Meritul lui Lombroso şi serviciul adus de dânsul ştiinţei pe­ nale creând antropologia penală .................................... 82. Acest lucru îl recunoaşte chiar Tarde • . . . . 8 '. Psichologia infractorului făcută în mod magistral de Lombroso. 84. Alţii vor complecta opera lui Lombroso 85. Lombroso mai are meritul de a fi dat semnalul de luptă şi de a fi dat cele mai grele lovituri şcoalei penale clasice . . 851. Cum este privită astăzi opera iui L om b roso............................. 86 . Principiile şcoalei pozitiviste penale: respingerea diviziunei tri­ partite a infracţiunilor . . . . 87. Studiul infractorului, complectând studiul infracţiunei. Observaţiunea lui E. Ferri . . . . . 88 . Ideia de a se studia infractorul este veche • ......................... 89. Şcoala pozitivistă penală, numită şi şcoala de antropologie penală.

83 83 84 85 85 85 86

87 88

89

CLASIFICAREA INFRACTORILOR. 90. Diverginţe asupra clasificării infractorilor 91. Clase recunoscute: al Infractorul născut: Concluziunea lui Lombroso relattiv la acest gen ................................. 92. Părerea lui Guyau, despre infractorii n ă s c u ţ i ............................ 93. Observaţiile lui Dostoiewsky, care se pare că a inspirat ideia criminalului născut 94. Precursori şi adepţi ai acestei i d e i ................................ S41. Criminalii în literatură 95. Ideia se găseşte chiar la Seneca şi Grotiu. . . . . . . . 96. b) Infractorul de. eroziune ........................................................ • 97. c) Infractorul de obicei . . . 98. Legătura între aceste trei clase de infractori şi între forţele care lucrează asupra voinţei 99. Alte clase de infractori contestate ........................ 100 . 'Infractori pasionali : Combaterea acestei clase ......................... 1001. Infractori de ocaziune şi factorii endogeni . . . 101.

Infractori nebuni:

d e lin q u e n ti p a z z i ; c la s a

a d m is ib ilă

. . . .

102. Clasificarea infractorilor de d. R. Garofalo 103. Diviziunea infractorilor pare inspirată deDostoiewsky . . . 1031. Imposibilitatea unei clasificări p e r f e c t e . .........................................

89 89 90 90 91 92 93 ^94 94 94 94 95 97 97

98 98 98

LIBERUL ARBITRU Şl DETERMINISMUL. 104. Şcoala pozitivistă penală se deosibeşte de cea clasică şi în privinţa pedepsei . . . . . . . . . 105. Cestiunea liberului arbitru nu poate fi discutată numai pe baza convingerii intime care este rezultat al educaţiunii . . . . 106. Teoria deterministă, legile sociale, constanţa lor . . . . . 107. Legile care guvernează m astle sociale, nu ar nimici libertatea individuală, după susţinătorii liberului a r b i t r u .................... 108. Combaterea liberului arbitru, susţinerea determinismului. Ceiace

99 100 101 102

— 1008

-

No. para­ grafului

pasiua

se numeşte voinţă e rezultatul a trei fo rţe: ereditatea, educaţiunea' şi meziul ..................................... . 1081. Penaliştii şi problemele voinţei ................................ . . . . 108*. Teoria libertăţii relative de voinţă ................................. 1033. Liberul arbitru şi credinţa maselor p op u lare................................

103

104 105 106

F A C T O R I I C R IM E I.

108 109. a) Ereditatea psichologicş : demonstrarea e i ................................. 110. Idee admisă de Platon, de Montaigne şi de înţelepciunea po­ pulară 109 111. Combaterea părerii contrarie 109 112. Probe rezultând din statistica penală de puterea eredităţii . . 110 113. Cazuri demne de observat . ■ 110 114. Literatura ..................................................................... 111 1141. Ereditatea după cei mai autorizaţi autori de a s tă z i............. 112 115. b) Eddcaţiunea : Puterea ei . . 114 116. Contestarea puterii educaţiunei după unii autori ..................... 115 117. Părerea lui Maudîley 116 118. Credinţa mare în puterea educaţiunei a altor a u t o r i......... 116 119. Adevărul este că educaţiunea are o putere mărginită prin forţa eredităţii . 117 U 9 l. Noui păreri asupra ed u caţiu n ei................................................. .... . 118 120. c) Meziul ambiant : influenţa l u i .................................................. 120 121. Părerea lui E. Ferri, Pastoret, Tarde . . . ................................. 121 122. Exemplu de puterea împrejurărilor . . ■>............................... 122 123. Varietatea acestor împrejurări ................................................. 123 124. Influenţa meziului recunoscută de S e n e c a .............................. 124 125. Pretinsa voinţă nu e decât rezultanta a acestor trei forţe . . 124 126. Chiar şi capriciul. Exemplul dat de Moleschott . . . . . 124 127. Toţi adepţii şcoalei pozitiviste penale tăgăduesc liberul arbitru. 125 128. Rezumarea teoriei deterministe de d. E. Ferri ........... 126 129. Discuţiunea asupra preponderenţei forţelor care lucrează asupra voinţei 126 t30. Acuzarea că şcoală lombrosiană ar fi tăgăduit importanţa me­ ziului social; apărarea lui Lombroso . . . . . . . . 127 131. Răspunsul lui E. Ferri la această critică............................ 127 132. Garofalo şi Marro nu tăgăduesc deasemenea influenţa meziului 128 133. Dr. Lacassagne crede in proponderenţa influenţii meziului so­ cial. Şcoala zisă franco-belgiană 129 134. Influenţa meziului social e incontestabilă, dar nu trebue a o exagera. . 130 135. Răspunsul lui Fioretti şi Ferri celor care susţine preponderenţa meziului social . . . . 130 136. înţeleptele cuvinte ale lui Dostoievsky 131 137. Rezumarea discuţiunei: trebue a distinge între diferitele genuri de in fr a c t o r i........................................................................ 132

— 1009 — No. para­ grafului

pagina

1371. Azi nu se mai pretinde preponderenţa unor anumiţi factori în geneza crimei . .................... 137*. Multiplicitatea factorilor s o c i a l i .........................................................

133 135

Represiunea şi teoriile asupra voinţei. 138. Criticarea şcooalei pozitiviste penale din cauza negaţiunei libe­ rului arbitru 139. Determinismul e o doctrină veche, şi nu se poate să nu se ţină seamă de ea, păstrând ca bază concepţiunea şubredă a li­ berului arbitru 140. Liberul arbitru nu e o doctrină utilă societăţii 141. Şcoala pozitivistă penală, întăreşte baza penalităţii, căutând altă bază mai solidă..................... . 142. Recunoaşterea lui Tarde că liberul arbitru nu mai poate servi ca bază a penalităţi; pericolul social al acestei teorii . 143. Greutatea de aplicare în practică, faţă de descoperirile moderne 144. Judecătorii în realitate deşi admit în principiu teoria liberului arbitru, nu o aplică în fapt 145. Ce se pune ca bază a pedepsii în locul liberului arbitru, în te­ oria deterministă . . . . 146. Ideia liberului arbitru nu e necesară, pentruca societatea or omul să ia măsuri de apărare. Exemple dela materia orga­ nică până la om . . . 147. Ce e criminal? Cum a fost calificat el? ......................................... 148. Concluziunea lui E. F erri......................................................... . 149. Negarea liberului arbitru nu e negarea măsurilor de represiune contra infractorilor.Părerea lui Littre şi altora . . . 150. O recunoaşte G. Tarde . . . 151. Deasemeni o spun G. L. Bon şi Prins ................................. 152. Tocmai în teoria deterministă suferinţainfractorilor are rost. . 153. Explicarea acestui adevăr de V. Conta. 1531. Alte argumente în susţinerea acestei păreri. . . 154. Nu şcoala pozitivistă, ci cea clasică penală are greutate a ex­ plica rostul pedepsii. Observaţia lui Guyau. 155. Recunoaşterea solidarităţii bazei şcoalei pozitiviste penale chiar de unii spiritualişti. . 156. Pericolul vechii teorii a liberului arbitru . . 157. Recunoaşterea lui Saleilles că principiul şcoalei pozitiviste pe­ nale e bun; rezervele sale..................... ............................. 158. Criticurea rezervelor lui Saleilles . 159. Baza deterministă e mai logică şi mai generală.- Negarea libe­ rului arbitru e prăbuşirea şcoalei clasice , . 1 160. Apărarea socială ca fundament al dreptului de a pedepsi. . . 161. Responsabilitatea morală cade pe cale de consecinţă, căci nu poate fi răspunzător acel care nu e liber 162. Deasemenea nu e admisibilă responsabilitatea atenuată. Critica ei 1621. Responsabilitatea atenuată şi r e p r e s iu n e a .....................................

135

136 137 137 137 139 140 140

141 142 143 144 145 145

146 146 147 148 148 149 150 150 5 0 151 151

152 154

1010 — Ho. p a ta g i'it t u u u

-gis*

P

163. Nu e admisibilă nici responsabilitatea socială susţinută de E. Ferri 164. Medicul legist nu are să răspundă relativ la responsabilitate 165. Trinitatea metafizică: liberul arbitru, responsabilitatea şi pe­ deapsa trebue înlăturată . . . 166. Exprimarea concepţiunei pozitiviste de A. S u ter la n d ................ !67. Corsecinţe pr?ctics. S sv prit2tsâ pcdspca^r*r 168. Şcoala pozitivistă opusă şcoalei becariane . . 169. Recunoaşterea că şcoala clasică a mers prea departe cu indul­ genţa, de către înşişi adversarii şcoalei pozitiviste 1691. Părerea lui Gaşon in această privinţă « u . * v u v r .u } t d u

171. 172. 173. 174. 175. Î751. 176.

v -u a i u t

uuu

ttu p x ti

vu

v ctt

t u i ya

m ip u to iv a

»u

158 158 159 159 159 160

ti

mare. Circumstanţele atenuante ale şcoalei clasice sunt agravante pentru şcoala pozitivistă penală . . Deosebirea între cele două şcoale în privinţa pedepsii tentativei După şcoala pozitivistă pedeapsa nu e lucru desonorator Greşaia iui Tarue; aprobarea iui E. Ferii . , . . . Insă dispreţul arătat infractorilor e f o l o s i t o r ............................. Înlocuitorii'pedepsii:. (Sostituvi p e n a l i ) ........................ Determinismul şi ideia de merit şi demerit. ..................... Motivul marei desvoitări a introducţiuuei filosofice ................ Vil. APENDICE.

156 157

161 163 163

co 1«U J

164 164 165 166

>

177. T e rza sc a o ta , neadmisibililatea unei a treia şcoale penale 178. Deosebirile acestei şcoale de cea pozitivistă penală

167 168

f1 1T rt f T.« *««** î « n«*Mn îr\»»olA rl «/< G i i i M i i v u i m o ( u u ^ io r iu r u ww

ies

r»n

4

4

ui vp i

n n tt o !

.

.

.

VIII. ŞTIINŢA CRIMINALĂ. 179*. Definiţiunea ştiinţei criminale ................. 179*. începuturile ştiiinţei criminale. Beccaria, Tom aso Natale . 179*. Ştiinţa criminală clasică. Principii, metodă. Şcoala clasică pe­ nală şi şcoala penitenciară. 179*. Ştiinţa criminală positivistă. Principii, metodă. Şcoala italiană, şcoala sociologică, şcoala psihiatrică 179®. Ştiinţa criminală electică. Principii. Şcoala critică (terza scuola), Uniunea intern, de drept penal. Şcoala umanistă (Vincenzo Lanza) . . . . . 179*. Neo-clasicism, neo-positivism, tehnicism juridic . ■ 179’. Ştiinţa criminală actuală. Clasificarea disciplinelor ce o compun. Crima, Criminalul, Lupta contra crimei .................................

169 170 171 173

178 182 185

II. INTRODUCEREA ISTORICĂ. 180. Legătura între dreptul penal şi istorie ..................... 181. Contestarea utilităţii studiului istoric şi al dreptului penal de Boitard . . . ............................................................. • 182. Critica lui Boitard de F. H é l i e ................................................. . ■

ISO 190 191

— 1011 No. p a ra ­ grafu lu i

p ag in a

183. Susfmerea părerii lui Boitard de Garraud ................................. 184. Combaterea părer i lui Boitard şi Garraud 185. E folositor studiul istoric chiar pentru înţelegerea textelor, fi­ indcă nu trebue exagerată regula : poenalia resiringenda sunt. 1851. In ce măsură istoria dreptului penal poate interesa ştiinţa penală 185*. Legislaţiunile din antichitate . . . . . . . . . . 1853. Observaţiuni asuprarăsbunării în aceste le s is la ţiu n i.................. 1854. Epoca b a r b a r ă ................................................................................. 1855. Evul mediu. Dreptul feudal şi dreptul canoni c. . . . . . . . .

192 192 192 195 195 199 200 201

Secţia I. — Istoricul Dreptului penal fran cez. 186. împărţirea în trei p e r io a d e .................................................................., 203 § 1. Vechiul drept francez. 187. Origina sa romană şi germană. Imperfecţiunea dreptului penal roman şi german . . .................... . . . 188. Caracteristica vechiului drept francez şi occidental în genere. Câteva exemple de severitate şi de pedepsiri neraţionale.. 189. Caracterul pedepsirii : răsbunarea.................................................. 190. Pedepsele erauarbitrare 191. Diviziunea pedepselor şi caracterele l o r ................ .... • . . . . 192. Procedura penală se bază pe tortură .................................... 193. Biserica a adus reforme înţelepte în proc. pen. 194. Ordonanţa franceză din 1670 . . . . . . . 195. Dreptul penal vechiu, puţin folositor, însă când va trebui a urma filiaţiunea instituţiunilor ne vom urca la vechiul drept. 196. Singura superioritate a vechiului drept penal asupra acelui ac­ tual, organizarea judecătorească ..................................................

203 203 204 202 205 206 206 206 207 207

§ 2. Dreptul penal francez intermediar. 197. Cerută reformarea chiar înainte de revoluţiune.................. 207 198. Principalele reforme ale revoluţiunei în materie penală . . . . 199. Codicele penal din Oct. 1791 şi din 3 Brumar, an. IV . . . .

207 203

§ 3. Dreptul penat tn vigoare în Franţa. 200. Codicele penal francez din 1 Ian. 1811. Severitatea lui. Diferitele pedepse admise 201. Legi modificatoare ale Codicelui din 1811 202. Criticarea Cod. pen. fr. de B. Constant, Rossi, Carrara, Prins şi Garçon ■ • ..................................... 203. Critice exagerate, combaterea lor 20t. Părerea lui Pierantoni şi a lui Garraud . . . . . . . . 205. Cauza rezultatelor rele este reaua organizare judiciară . .

2G8 209 209 211 211 212

1012 — No. p a ra -

Secţiunea II. Dreptul român anterior anului 1864. 206. Pravila lui Vasile Lupu şi a lui Matei Basarab; inutilitatea stu­ diului lor pentru dreptul în vigoare ................................. 213 207. De altmintrelea ele s’au aplicat puţin timp . . . . . 214 208. Unele materii foarte bine tratate, fiind inspirate de marii penalişti ai occidentului . . . 215X 209. Pedepsele din aceste legi sev ere; temeiul pedepsii, răsbunarea. 215 210. Condica penală I. S. Sturza V o d ă ........................ 215 211. Cod. pen. Ştirbei şi pregătirea lui ............................................. 215 212. Pedepsele din aceste două codice penale ................................. 216 213. Lucrările preparatoare ale Cod. pen. şi de Proc. pen. actuale 216 214. Comisiunea de 7 membrii din 1864 şi Raportul V. Boerescu . 210 215. Critica raportului . 217 216. Admiterea proectelor de Cameră fără discuţiune ..................... 218 217. Nepromulgarea codicelor votate de adunare. A diesa Domni­ torului către Consiliu de Stat 218 218. Discutarea proectului de Cod. pen. în Comitetul legislativ 220 219. Extrase din raportul Comitetului legislativ către Consiliu de Stat. 220 220. Discuţiunea în Consiliu de S t a t .................................................. 221 221. Codicele de procedură penală . . . . . . 221 222. Comparare între vechiul proect şi procctul Consiliului de Stat. 222 223. Critica noului proect de codice penal ......................................... 222 224. Explicarea grabei şi greşelii din 1864 ............................................. 223 225. Codicele penal intrat în vigoare la 22 Apr. 1865 223 226. Modificarea din 1874 . . . . . . . . . 223 227. Spiritul modificării din 1874 224 228. Alte modificări parţiale ale Codicelui p e n a l .......................... 225 229. Sorginţile Codicelui nostru penal 225 230. Propuneri de revizuire a Codicelui p e n a l .............................. 225 231. In Cod. pen. nu se cuprind toate legile noastre, penale . . . 226 Secţiunea III. Dreptul pen al în Transilvania, B asarabia şl Bucovina. 232. Legislaţiunea penală a Transilvaniei, Basarabiei şi a Bucovinei. 232 a. Legile penale în aceste ţinuturi înainte şi după u n ire................

227 227

Secţiunea IV. L egislaţlu nile p en ale străine. 233. Dreptul comparat, im portanţa....................................................... 228 I) . Legislaţiunea penală engleză ................................................. 228 II) . Idem. Tratate . . . . . . . 228 1*). Legislaţiunea Nord-am ericană.............................................. 229 l 3). Legislaţiunea Sud-americană . . ..................................... 229 2 şi 21). Legislaţiunea spaniolă şi p o r tu g h e z ă .............................. 229 3 şi 31). Legislaţiunea b e lg ia n ă ........................................................... 230 4 şi 41). Legislaţiunea ola n d eză ........................................................... 230 5 şi 51). Legislaţiunea i t a lia n ă ........................................................... 230

— 1013 No. paragrafului

pagina

6, 6 1 şi 6 a). Legislaţiunea g e r m a n ă .............................................. 7 şi 7a). Legislaţiunea a u s t r ia c ă ..................................................... 8 şi 8 b). Legislaţiunea ungară .....................................................v 9 şi 9 1). Legislaţiunea r u s ă ................................................................. 10). Legislaţiunea grecească ......................................................... . 11 şi Î l 1). Legislaţiunea s e r b ă ............................................................. 12). Legislaţiunea bulgară ............................................................. 121). Legislaţiunea ceho-slo v a că ' ......................................................... 12'). Legislaţiunea poloneză .......................................................... 123). Legislaţiunea fin la n d e z ă .....................• ..................................... 13, I31 şi 13a;. Legislaţiuneaelveţiană ........................................ 14) . Legislaţiunea n o r v e g ia n ă ........................ • ........................... 141). Legislaţiunea s u e d e z ă ................................................................... 14'). Legislaţiunea d a n e ză .................................... 15) . Legislaţiunea tu r c e a s c ă ............................................................. 16) . Legislaţiunea j a p o n e z ă .............................................................

231 232 232 236 236 236 236 237 237 237 237 237 237 238 238 238

ÎMPĂRŢIREA MATERIEI. 234. 235. 236. 237. 2371.

împărţirea în partea generală şi partea s p e c ia lă ......................... Importanţa părţii generale Diviziunea părţii generale Legile speciale necuprinse în Codicele p e n a l ............................ Isvoarele dreptului penal ........................ • .

238 239 239 240 241

In te rp re ta re a leg ilo r penale. 237'. 237s. 2374. 2375. 2376. 2377. 2378. 2379.

Noţiuni generale Genuri de interpretare ......................................................... Metodele de in terp retare..................................................................... Finalitatea în interpretare ............................. Lacunele legilor şi in te r p r e ta r e a ..................................................... Principiile de interpretere în materiepenală ............................. Teoriile de drept penal şiin terp retarea........................................... Technicismul juridic . . . . . . .........................................

242 242 244 245 245 245 247 247

PARTEA GENERALĂ.

P a rte a I : DESPRE INFRACŢIUNI. CAPITOLUL I.

Definlţlunea. în tin d erea legii penale. Secţ. I. Definiţiunea infracţiune). 238. 239. 240. 241. 242.

Definiţiunea Cod. din 3 Brumar, an. IV. Critica e i .................. Alte definiţiuni, Beccaria, Blackstone, Filangieri, etc.................... Definiţiunea mai exactă . . . . . . . Analiza definiţiunei : 1) Acţiune sau a b ste n ţiu n e .......................... 2) Acţiunea sau inacţiunea culpoasă or d o lo a s ă ..........................

249 250 251 251 252

— 1014 — No. p a ra ­ g rafu lu i

p ad in a

243. Nu e astfel când e a) Inconştientă; b) Silită; c) Permisă or ordonată de lege . ...................................................................... 244. 3) Sancţionată penaliceşte . . 245. Deosebirea între sancţiunea civilă şi penală e foarte grea . 246. Sancţiunea disciplinară nu dă faptei caracterul de infracţiune . 247. Adaosul la definiţiune al unor autori şi critica acestui adaos . 248. Critica definiţiunei infracţiunei de Ad. Franck, răspunsul lui Carrara . . . . 249. Etimologia cuvintelor infracţiune, delict, noxa, crimen . . . . 2491. Laturile sub cari infracţiunea poate fi privită . ......................... 249*. Enunţări inutile în definiţi unile citate . . . . . . . . . 249s. Infracţiunea entitate juridică . . . . . . . . 249*. Normele penale. Concept, conţinut . . . . . . . . . . . . .

252 252 253 253 253 253 254 255 257 257 258

Secţiunea II. întinderea le g ii p en ale. A)

întinderea tn timp.

250. O pedeapsă nu se poate da decât pentru o faptă anterior sanc­ ţionată penaliceşte; istoricul acestei cestiuni .................... 251. Dispoziţiunile legii noastre 252. In această privinţă legea revoluţionară superioară . . . . 2521. Transolantarea greşită în domeniul legilor penale a principiului neretroactivităţii . . . . . 252 6. Retroactivitatea în raport cu legile din Transilvania . . . . 252 b \ Controverse privitoare la acest d rep t. ................................. 2526*. Reguli privitoare la întinderea legii în t i m p .............................

a)

259 260 261 262 263 263 264

CONFLICTUL LEGILOR PENALE IN TIMP.

253. Când există un atare conflict . . . . . . ................ 2531. Abrogarea legilor şi intrarea în vigoare a unei legi . . . . 253*. Există desuetudine în penal ? . . ......................... . . . . . .

266 267 268

C onflictele relative la incrim inare şi pedeapsă. 254. Art. 2 Cod. Penal . ..................... ..................................... 255. Principiul legii şi critica lui . . . . . 256. Motivele care s’au dat pentru susţinerea pedepsei celei mai blânde . . ................ 257. Motiv so fistic; s’ar puteâ susţine în sens contrariu că tot­ deauna ar trebui aplicată pedeapsa cea mai grea . . 2571. Raţiunea care impune legea cea mai blândă . ................. 253. Cel mai raţional ar fi însă respectarea în toate cazurile a prin­ cipiului neretroactivităţii. . . . 2581. Aplicarea legei noui în toate cazurile . ......................... 259. Chiar codicele cele mai noui au adoptat însă sistemnl pedep­ sii celei mai blânde . . . . . . . . . . . 259 a. Principiul neretroactivităţii în cod austriac. . . . . . . . . .

270 270 271 272 273 273 274 276 276

— 1015

No« paragrafului 2591. 260. 261. 2611. r ^ n ry A K ti*

pagina

Anteproectul cod. pen. italian ..................................................... Apricaţiunile acestui sistem . . . Legile retroactive fac excepţiuni la regula legii .................... Legile excepţionale sunt extra-active . . . r \ ! r . . . u y i M. J_ l î ~ u u iw u u a ^ u c u c a p iic a ţt u u t '«

.

v^ aic c

------ic g c a

i

cca

..... : U I Î . 4 X tn a i u i a u u a t a i i u

maximum şi minimum diferă ? Mare controversă 263. E greu de a da o soluţiune sigură ştiinţifică. Diferitele soluţiuni 2631. Cum trebue să fie înţeleasă această regulă . .................... 264. Ce se întâmplă când legea mai blândă a intervenit după pro­ nunţarea pedepsii nerămasâ definitiv i ..................................... 264or. Aceiaşi soluţiune pentru dreptul autriatic . ........................ 266, Onirl dană pedeapsa a rămas definitivă ? .................... 2 5l. Piincipiul adoptat de anteproect de c. p. român . . 266. Cazul când au intervenit trei legi . 2661. Soluţiunea anteproectuiui de c. p. român ................................

277 277 278 278 279 280 282 283 2832Ş4» 285 285 285

Con/iicieie relative ia procedură. 267. Relativ la procedură se admite re tro a ctiv ita tea .................... 268. Motivarea retroactivităţii în materie de procedură de Bertauld şi Villey

ocn

O o »v. K e f i a e n a n c M to f/ a î VUil«4Uibt.WU UWVt^iVI

m lUUtltUlI

270. Combaterea argumentului ordinei publice ........................ 271. Adevăratul motiv, necesităţi de ordine practice 271*. Poate fi discuţine asupra retroactivităţii în materie de proce­ dură ? . • 272. Relativ ia organizare principiul când instanţa nu e desfiinţată este : ubi judicium acceptum ibi et finem habere debet. Jurisprudenţa Curţii noastre de casaţiune . ■ 273. Relativ Ia formele de procedură şi la executare există efect re­ troactiv. Motivul retroactivităţii . . . . . 274. Când juridicţiunea nu e desfiinţată şi se modifică competenţa, cestiunea se controversează : trei păreri .................... . 275. Jurisprudenţa română foarte bogată şi a variat 276. Ultima jurisprudenţă e raţională ; însă e excesivă când răpeşte dreptul de recurs déjà câştigat . . . 277. Legea jud. de ocoale din 1903 a consfinţit jurisprudenţa Curţii de Casaţiune relativ la cazurile prevăzute de ea 2î8. Principiul retroactivităţii în materie de procedură se poate întemeiâ la noi şi pe art. 602 pr. pen. El insă nu pune un prin­ cipiu generai, ci se referă numai la proc. pen. actuală şi le­ gile anterioare de proc. pen. ........................

286 287

2gi> 288289 289-

291 292 292 291 297 298

299

Conflictele relative la prescripţiune. 279. Natura mixtă a legilor de prescripţiune ................ - . . , . 280. La Francezi patru sisteme asupra legii aplicab ile................ . 281. 1) Legea veche ca în materie de codice c i v i l ................ ....

299 300 300

— 1016 — No para­ grafului

pagipa

282. 2) Legea cea mai b lâ n d ă ............................................ ........................ 283. 3) Sistemul lui Merlin 284. 4) Legea nouă are efect retoraqtiv pe baza art. 602 şi 603 pr. penală. 285. Jurisprudenţa Curţii de Cas. române . ............................. 286. Art. 602 şi 603 nu pune un principiu g e n e r a l ............................. 2861. Principiul legei mai blânde în anteproect de c. p. român '287. In rezumat în materie penală există în regulă principiul re­ troactivităţii . . 2871. Teoria neextraactivităţii legilor p e n a le ............................................. 287*. Cum cată a fi evitate aceste co n flic te.................... B)

301 301 301 302 303 303 303 303 305

întinderea legii penale în spaţiu.

288. întinderea legiii penale în spaţiu, în realitate materie de proce­ dură ......................................................................... a) Infracţiunile com ise In România 289. Diferitele sisteme ce se pot concepe ................................. 306 289 b. Idem . 290. Sistemul teritorialităţii pure or al personalităţii pure sunt inad­ misibile ■ . . . . . . . . ............................. 307 291. Critica lu Ortolan şi Thiry .......................................... • . . 307 292. Dificultatea sistemelor m ix te............................................. 293 Legea noastră pune ca principiu teritorialitatea................................. 308 293 b. Principiul codului penal ungar . 309 294. Desvoltarea principiului: 1) Marea teritorială, întinderea ei . . 311 29P. Navigaţie aerian ă............................ . • . . . . . 311 294 b. Difiniţiunea mării teritoriale . . . . . 312 295. 2) Vapoarele : Deosebirea între cele de răsboi şi cele de co­ merţ r .................. . . . 313 296. Armata. Distincţiune. 296 b. Ocupaţiune armată pe teritoriu străin . ..................... . . . 315 297. Generalitatea aplicării legii 297L. Dispoziţiunile anteproiect de codul penal român ......................... 316 298. Restricţiuni la principiul teritorialităţii 29ă. 1) Capul Statului. Motivele date sunt neîndestulătoare în ţările constituţionale ................................................................... 300. Explicarea is t o r i c ă ..................................................................... 300'. Noua co n stitu ţiu n e..................................................................................... 319 301. 2 ) Imunitatea parlamentară. Motivul e i ............................................. 319 302. 3) Imunitatea biroului. Motivul ei .................................... 302 a. Dispoziţiuni din legile austriace ............................. . 320 303. 4) Imunitatea corpului diplomatic. (Exteriorialitatea)Motivul ei 320 304. Generalitatea e i : Nu se aplică însă personalului consular 321 305. Nu se face distincţiune între infracţiunile politice şi de drept c o m u n .........................................................................................................321

316 316

31 31

320

— 1017 No. para­ grafului

'

pagina

306. Inviolabilitatea domiciliului am basad ei.................................................... 322 307. 5) Imunitatea suveranilor s t r ă i n i ................................... 323 308. Nici suveranii însă, nici ambasadorii n’au dreptul de justiţie asupra oamenilor lor. Excepţiuni însemnate. . . . . . . 323 b)

Infracţiunile com ise în străinătate.

309. Trei sisteme se pot concepe. .............................................................. 324 310 Expunere is to r ic ă ............................................................................................. 324 311. Sistemul codicelui de Proc. Pen. fr. din DOS.................................... 326 312. Tratatul lui Ştefăniţă Vodă cu Polonii din Dec. 1519 . . . . 326 313. Dispoziţiunile Codicelui penal român actual în vigoare Contravenţiunile nu se pedepsesc niciodată dacă sunt com ise în ţară străină.................................................................................. ..... . 327 313 a. Dispoziţiunile codului austriac................................... 327 314. Critica legislaţiunei n o a str e ......................................................................... 328 315. Distincţiunea între Român sau strein, domiciliaţi în România şi între străini. Deasemenea între crime şi delicte . . . . 328 316. Regula „non bis în idem“ se aplică şi aici.................................... 329 3161. Inculpat achitat. Inculpat scos de sub nrmărire...............................■ 329 317. Tribunalul competent să judece infracţiunile comise în străi­ nătate .............................................................................................................331 318. Codicele nostru penal de şi revizuit de curând în această ma­ terie, este însă d e fe c to s................................... 331 3181. Regule edictate de anteproect de c. p. rom ân..................................... 331 318*. Cui incumbă proba condiţiunilor cerute pentru judecarea unui fapt săvârşit în străinătate......................... 333 319. Evoluţiunea codicelor europene relative la infracţiunile comise în străin ătate............................................................................................. 334 320. Părerea lui Civoli, combaterea ei . . . . 335 321. Care e tribunalul competent în cazul când o persoană din o ţară ameninţată pe alta in altă ţară ?.......................................... 335 3211. Soluţiunea doctrinei şi jurisprudenţei. ............................................. 336 322. Infracţiunile începute în o ţară şi continuate în a l t a ................. 336 3221. Distincţiunile ce urmează a se face ........................ 337 3225. Art. 4 şi 5 se aplică întreg teritoriului României . ...................... 338 322b1. Aceste texte fixează competinţe ...................................... 340 3226*. Calificare, urmărire, pedeapsă, prescripţiune,etc.......................... 340 32263. Infracţiunile comise de străini în străinătate ............................. 344 32264. Se află alii. 3 al art.4 şi străixiilor ? . . . . . ........................... 345 c)

Infracţiunile com ise în ţările n ecreştin e.

Regimul capitulaţiunilor. 323. In ce constă regimul capitulaţiunilor ............................................ 324. Motivul care a făcut pe Turcia să primească regimul capitulaţiilor 325. Sub acest regim se pedepsesc chiar delictele comise în ţară ne­ creştină, oricât de mici ar fi ele .............................................

347 348 348

— 1018 —

Ho. para* grafului

pagini?

326. Distincţiunea între Turcia şl Egipt 327. Regimul capitulaţiunilor a exisat in România începând Ia sfâr­ şitul secolului al XVill-lea. El' Insă nu a existat în vremu­ rile vechi. . ‘ ........................

împotrivă regimului C'}piti/îr'*iu*iîîcr

348

349

*

349

329. Acest regim durează însă chiar după Unirea sub Cuza şi la în­ ceputul Domniei Regelui Carol 1. 330. Art. 49, Tratatul dela Berlin. Meritele lui V. Boerescu . 331. Regimul capitulaţiunilor neraţional în România, ţara creştină cu

350 351

ic& j t u i o y u i c .

o p c c u m ic d

|a * ii

h O d o iic

uc

C ant;

h i a» u t , p u -

teri pentru acordarea independenţei , . 3 5 1 332. Astăzi regimul capitulaţiunilor nu mai interesează decât că be­ neficiem şl noi de el . 322

d)

E x trăd area.

333. Materie de drept internaţional; va fi tratată su m a r.................... 334. Cazul de aplicare ai extrădării ...................................................... 335. Deiiniţiunea extrădării. ................................................. 336. Nu există lege de extrădare Ia n o i ......................................... .... . 337. Utilitatea extrădării ................................................. 338. Tratate de extrădare ale României în trecut................................... 339. Actualmente extrădarea mai trebuincioasă ca în trecut . . 339 6. Fundamentul extrădării . ................................................. 339 6L. Situaţiunea Statului faţă de s t r ă i n i ................................................. 3 4 0 . C o n d i ţi u n i le d c f o n d a i c e x t r ă d ă r i i , j n e e x t r ă d a r e a

n a ţio n a lilo r.

352 353 353 353 353 354 354 354 354 Зо б

341. Combaterea neextrădării naţionalilor Anglia şi Statele-Unite ex­ trădează naţionali . . . . . . . 357 342. Ce se poate zice în favoarea sistemului dominant al neextră­ dării naţionalilor 358 3424 Raţiunea pentru care nu se extrădează n a ţ i o n a l i i .................... 359 343. La noi de asemeni nu se extrădează n a ţ i o n a l i i ........................ 360 3431. Dispoziţiune expresă în acest sens în anteproect de c. p. rom. 360 360 3 436. Străin naturalizat . . ......................... 343 bl. Faptul să fie pedepsibil Ia data e x t r ă d ă r ii................................. 361 343 6*. Autoritatea lucrului judecat. Nu se mai poate extrăda . . . . 362 343 b”. Condiţiunile extrădării ..................................................................... 362 3 4 3 6 4 Infracţiuni politice ............................................................................. 362 343 64 Deiiniţiunea lor ........................................ 363 344. Neextrădarea infractorilor p o lit ic i..................................................... 364 3444 Dispoziţiunile anteproect. de c. p. român. .................... 365 345. Neextrădarea militarilor dezertori, nu însă a marinarilor care se extrădează . . ..................................... 365 346. Condiţiunile de formă ale extrădării......................................... 366 3466. Dispoziţiunile din procedura pen. u n g a r ă ..................................... 366 346 64 Deţinerea preventivă în timpul proced. extrădării . . . 367 346 6’. Un guvern străin nerecunoscut poate cere extrădarea? . . 367

— 1019 No. p a ra ­ g rafu lu i

p a g in a

3 4 7 . E f e c te l e e x t r ă d ă r i i

......................................................•

368

3 4 8 . P r i m a c o n v e n ţ i u n e d e e x t r ă d a r e a R o m â n i e i u n i t e ......................... C) 349. C o d ic e le

369

Întinderea legii penale la materii speciale.

p e n a le

s e a p lic ă

ş i l a m ilita r i

şi

c h ia r

la

m a t e r i i le

s p e c ia le 3 4 9 1. E l f o r m e a z ă u n f e l d e ' d r e p t c o m u n ..................................................................

370

C A P I T O L U L II. E L E M E N T E L E IN F R A C Ţ IU N II. 3 5 0 . I n f r a c ţ i u n e a p r e s u p u n e : 1. u n s u b i e c t a c t i v ; 2 . u n s u b i e c t p a s i v şi 3. o a c ţiu n e s a u o in a c ţiu n e s â n c ţio n a tă p e n a lic e ş te 3 5 0 1. O a l t ă e n u m e r a r e

. .

.

...................................................................................

370370'

S e c ţ i a I. S u b i e c t u l a c t i v a l i n f r a c ţ i u n i i . 3 5 1 . L u m e a m o d e r n ă e r e s t r i c t i v ă tn p r i v i n ţ a s u b i e c t u l u i a c t i v a l i n fra c ţiu n e i.

.

3

3 5 2 . P e d e p s i r e a a n i m a l e l o r l a E v r e i ş i P e r s a n i ................................................. 3 5 3 . P e d e p s i r e a a n i m a l e l o r l a G r e c i şi în A f r i c a ............................................ 3 5 4 . A c e a s t a c o n t i n u ă în e v u l m e d i u ş i c h i a r în e p o c a m o d e r n ă . . 3 5 5 . J u r i s c o n s u l ţ ii a p r o b a u p e d e p s i r e a a n i m a l e l o r

371 371 372

..................................

374

3 5 6 . S e p e d e p s e a u l a G r e c i c h i a r l u c r u r i l e n e î n s u f l e ţ i t e .............................

375

3 5 6 1. C a d a v r e l e e r a u d e a s e m e n e a p e d e p s i t e .

375

3 5 7 . C u m s e e x p l i c ă p e d e p s i r e a a n i m a l e l o r ş i a l u c r u r i l o r n e în s u f le ­ ţite Ia c e i v e c h i ? ............................................................................

3

8 5 7 1. P e r i o a d e l e c e s e p o t d i s t in g e s u b a c e s t r a p o r t . .................................. 357*. C r i m i n a li t a t e a l a a n im a le

376

. . .

3 5 8 . A s tă z i l u c r u l e i n a d m i s i b i l ; j u d i c i o a s e l e c u v in t e a le lu i B e c a r i a 3 5 9 . R ă m â n e o m u l c a s u b i e c t a c t i v a l i n f r a c ţiu n ii

377

.......................................

377

3 6 0 . P e r s o a n e l e m o r a l e p o t c o m i t e in f r a c ţi u n i ? .................................................

378■

3 6 1 . In a n t i c i t a t e r ă s p u n s u l e r a a f ir m a t i v

......................................................

378

3 6 1 L N a t u r a p o l i ţ i e n e a s c ă a m ă s u r i l o r d i n d r . r o m a n ..................................

379

362. D e a s e m e n e a în v e c h iu l d r e p t

...................................................

3

3 6 2 1. In e v u l m e d i u ş i î n d r e p t u l c a n o n i c ................................................... 363. A c tu a lm e n te c e s tiu n e a e d is c u ta tă 3 6 3 1. P ă r e r i l e a d i v e r ş i a u t o r i

381

. ...........................................................

381

. .

364. S u s ţin e re a p ă r e r i' c ă U n iv e rs a lita te a n u p o a te c o m ite in f r a c ţiu n i; .

.

3 6 4 1. E x c e p ţi u n i în l e g i s l a ţ i a f r a n c e z ă , în a lt e le g i s l a ţi u n i ş i la n o i

m o ti v u l c a r e s e d ă , c o m b a t e r e a l u i ; a d e v ă r a t u l m o ti v

.

3 6 4 ’. A r g u m e n te le c e l o r d o u ă p ă r e r i

.

.

382 383 384

3 6 5 . E s t e i n c o n t e s t a b i l c ă p e r s o a n e l e m o r a l e p o t r ă s p u n d e c iv i l ic e ş te

387

S e c ţ. II. S u b i e c t u l p a s i v a l i n f r a c ţ i u n e ! . 3 6 6 . In p r i n c i p i u s u b i e c t u l p a s i v a l i n f r a c ţiu n ii e s t e o m u l . . . . . . 3 6 6 1. N u t r e b u e c o n f u n d a t s u b i e c t u l p a s i v c u o b i e c t u l in f r a c ţi u n e i

387 .

388

— 1020 No. p a ra g ra iu lu i

p a g in a

366*. U n e o r i s u b i e c t u l p a s i v s e d i s t in g e şi d e p ă g u b a ş ..............................

388

3 67. P o t fi i n s ă şi p e r s o a n e l e m o r a l e ................................................................

388

3 6 8 . S u b i e c t u l p a s i v a l in f r a c ţi u n e i e c u m u lt m a i î n t i n s d e c â t c e l a c t i v

389

3 6 8 1. C e r a c t e r u l o c r o t i r e i p e n a l e a a n i m a l e l o r şi l u c r u r i l o r ....................

390

S e c ţ. II1. O b i e c t u l m a t e r i a l a l i n f r a c ţ i u n e ! . 368*. In c e c o n s t ă o b i e c t u l m a t e r i a l. C o r p d e l i c t ............................................

390

S e c ţ. II*. O b i e c t u l j u r i d i c a l i n f r a c ţ i u n e i . 3 6 8 3. In c e c o n s t ă o b i e c t u l j u r id i c

....................................................................

391

S e c ţ. III. A c ţ i u n e a s a u i n a c ţ i u n e a s a n c ţ i o n a t ă p e n a l l c e ş t e . 3 6 9 . C r i ti c a a u t o r i l o r c a r e p r e t i n d c ă i n f r a c ţi u n e a a r e d o u ă e l e m e n t e : 1) M a t e r i a l ş i 2 ) M o r a l

................................................................................391

3 7 0 . I n f r a c ţ i u n e a a r e t r e i e l e m e n t e : 1) M a t e r i a l ; 2 ) I m a t e r i a l, a d i c ă : d o lo s o r c u lp o s ;

3 ) L e g a l ............................

392

3 7 0 1. E li m in a r e a a ş a z is u lu i e l e m e n t l e g a l ..............................................................39 2

Desfăşurarea activităţii ilicite penale. 370*. F a z e l e s a l e ş i e t a p e l e a c e s t o r a ............................... § I.

393

Elementul material.

3 7 1 . E l c o n s i s t ă în a c ţ i u n e s a u i n a c ţ i u n e ....................................................... 3 9 4 3 7 11. E le m e n t m a t e r i a l. F a p t , a c ţ i u n e ş i a c t ....................................................... 3 9 4 371*. I n f r a c ţ iu n i d e c o m i s i u n e p r in o m i s i u n e ......................... ‘ ...........................3 9 5 37 2 . E le m e n t u l

m a te ria l e a c t e x te r n ;

a c te le

a c t e d e p r e p a r a r e şi d e e x e c u t a r e

.

e x te rn e .

,

se

î m p a r t în

.....................................3 9 6

3 7 2 1. I n f r a c ţ iu n i c a r i e x c l u d a c t e l e p r e p a r a t o r i i ( f ă r ă i t e r c r im in is )

.

396

372*. I n f r a c ţ iu n i l e i n s t a n t a n e e n u t r e b u e s c c o n f u n d a t e c u a c e s t e a

. .

397

3 7 2 “'. D e a s e m e n e a n u i n t r ă în a c e a s t ă c a t e g o r i e i n f r a c ţ. f o r m a l e

. .

39 7

3 7 3 . I n t e r e s u l d is c u ţiu n ii î n t r e a c e s t e a c t e ................................................... 3 9 9 374. D e o s e b ire a e în s ă

g r e a ........................................... .............................. ,

.

399

375. E x e m p le u ş o a r e . P e n tr u c e n u s e p e d e p s e s c a c te le d e p r e p a r a r e ? 3 7 5 1. T e o r i i c u p r i v i r e la a c t e l e p r e p a r a t o r i i .............................................4 0 0 3 7 6 . A u to r ii r e c u n o s c g r e u t a t e a d e o s e b i r e i ................................................... 401 377. C a z u ri în d o io a s e . J u r is p r u d e n ţa fr a n c e z ă în c lin ă

sp re

a c o n s i­

d e r a a c t e l e î n d o i o a s e c a a c t e d e p r e p a r a r e ..................................... 4 0 2 378. D a re a d e o tra v ă u n u i s e rv ito r c a s ă o m o a re p e s tă p â n , a c t p re ­ p a r a t o r d u p ă C u r t e a A m i e n s ....................................................................4 0 2 3 7 9 . C r i ti c a a c e s t e i

h o t ă r â r i ........................................................................................4 0 2

3 8 0 . L e g i s l a ţ i u n e a r o m a n ă , l n s t . J u s t i n i a n IV . T itl. 3 8 1 . L a n o i c e s t i u n e a r e z o l v a t ă d e a r t. 47 a l. 4. C

1,

§ 8 .................... 4 0 4

p ............................4 0 5

3 S 1 1. A r t. 4 7 a l. 4 . n u r e z o l v ă c h e s t i u n e a .........................................................4 0 6 3 8 2 . A r t. 4 7 a l. 4 n u e c a z d e c o m p l i c i t a t e ...................................................4 0 6

399

— 1021 — No. paragraiului

pagina

383. E s c a l a d a r e a p e n t r u f u r a c o n s i d e r a t ă a c t p r e p a r a t o r B o r c ţp a u x ,

N a n c y , M o n tp e llie r

.

de

C u r ţile

................................................................ 40 7

38 4 . C u r t e a d e c a s a ţ . f r . p ă r e a o s t i lă , d a r n ’a r e z o l v a t p r o b l e m a s p u ­ nând că e

c e s ti e d e f a p t ...................................................................................... 4 0 7

38 5 . C o m b a t e r e a j u r i s p r u d e n ţ i i C u r ţ i l o r d e a p e l ...................................................4 0 9 3 8 6 . P r o b l e m a p r e v ă z u t ă î n d r e p t u l r o m a n . L e g . 21, D ig . X L V III.

.

409

38 7 . C u r t e a d e c a s . f r . a d m i t e p e d e p s i r e a ............................................................... 4 1 0 3 8 7 1. D o c t r i n a s ’a p r o n u n ţ a t in a c e l a ş s e n s .....................................

410

388. A lte e x e m p l e î n d o i o a s e ....................................................................................................4 1 0 3 8 8 1. C a z u r i r e z o l v i t e d e C a s . f r a n c e z ă ..................................................................... 411 38 9 . C a z u l L â u r e ii t L a c r o i x ....................................................................................................411 39 0 . A r t. 5 3 6 d in C o d . p e n a l S a r d i n i e i .....................................................................4 1 2 3 9 0 1. E x e m p l e d in j u r i s p r u d e n ţ a f r a n c e z ă şi i t a l i a n ă ...................................... 4 1 3 3 9 1 . D e f i n iţ i u n e a a c t e l o r p r e p a r a t o r i i şi d e e x e c u t a r e ...................................... 4 1 3 3 9 2 . C r i te r i i d e d e o s i b i r e

d a te d e

a u t o r i ..................................................................... 41 4

3 9 2 1. C r ite r ii d e d i s t i n c ţ i u n e a a c t e l o r p r e p a r a t o r i i .............................................4 1 6 392*. C r i te r i u l s u b i e c t i v şi f e lu l în c a r e e l c a t ă a fi a p l i c a t . . . . 3 9 2 3. C a z u r i c â n d l e g e a p e d e p s e ş t e

419

a c t e e c h i v o c e .............................................421

39 3 . In d r e p t u l r o m a n m u lt e a c t e p r e p a r a t o r i i e r a u s o c o t i t e

ca te n ­

t a t i v ă şi p e d e p s i t e ................................................................................................... 421 39 4 . D e a s e m e n i în e v u l m e z i u ........................................................................................421 395. C h ia r le g e a m o d e r n ă 39 6 . A rt. 7 9

a V u r t e m b e r g u l u i ......................................................... 4 2 2

C. p. n u e d e ro g a re

la

re g u la

n e p e d e p s ire i a a c te lo r

p r e p a r a t o a r e ................................................................................................................4 2 2 39 7 . A l t m i n t r e l e a a r fi m u lte d e r o g ă r i d e a c e s t e a .................................................. 4 2 2 3 9 7 1. P ă r e r e a u n o r a u t o r i a s u p r a a c e s t o r d e r o g ă r i .............................................4 2 4 39 8 . P e n t r u c e s e p e d e p s e ş t e c o m p l o t u l c h i a r î n a i n t e

d e e x e c u ta re .

424

3 9 9 . In o r i c e c a z d i s c u ţ i u n e a e i n u t i l ă ..................................................................... 4 2 4 3 9 9 1. C o m b a t e r e a d i s t in c ţ iu n e i d i n t r e a c t e l e e x e c u ţiu n e

.

p re p a ra to rii

şi

c e le

de

................................................................................................................ 425

400. D is tin c ţiu n e a în tre a c te le d e e x e c u ta re şi d e

p re p a ra re e ces-

t iu n e d e d r e p t . I n t e r e s u l d i s c u ţ i u n i i .........................................................42 7 401. L a în c e p u t

C . c a s . fr.

a

a d m i s c o n t r a r i u l ...................................................4 2 8

402. C o m b a te re a a c e s te i p ă r e r i

........................................................................................4 2 8

40 3 . D o c t r i n a ş i j u r i s p r u d e n ţ a a c t u a l ă c o n t r a e i ...................................................4 2 9 4 0 3 1. C a l i f i c a r e a u n u i f a p t c a a c t p r e p a r a t o r i u e o c h e s t i u n e d e d r e p t 40 4 . C u r t e a n o a s t r ă d e c a s a ţ i u n e o s t i l ă a c e s t e i 4 0 4 1. C a s a ţ i a n o a s t r ă ş i c o n t r o l u l C a lific ă rii

430

p ă r e r i ...................................... 43 0

f a p t e l o r . ...................................... 431

4 0 5 . T r e c e r e a l a t e o r i a t e n t a t i v e i .................................................................................. 431

T e n t a t i v a . 406. D i f i c u l t a t e a m a t e r i e i ...................................................................

432

40 7 . D e f i n iţ i u n e a t e n t a t i v e i

432

40 7

b.

...............................................................................

D i s p o z i ţ i u n i l e d i n d r e p t u l u n g a r ........................................................................... 4 3 3 I. C O N D I Ţ I U N I L E T E N T A T IV E I.

40 8 . A )

Începutul de executare............................................................................................... 434

4 0 8 1. C e t r e b u e î n ţ e l e s p r in a c e ş t i t e r m e n i ............................................................... 4 3 4

— 1022 — No. pa^agrafului

pagina, ----- ----

408*. L a c e s e r e d u c e

t o a t ă c h e s t i u n e a .................................................................... 434

4 0 9 . I n f r a c ţ iu n i c a r e n u s u n t s u s c e p t i b i l e d e t e n t i t i v ă ............................... 434 4 0 9 1. I n f r a c ţ iu n i n e s u s c e p t i b i l e d e t e n t a t i v ă ........................................................435 4 1 0 . T e n t a t i v a p o a t e e x i s t a şi l a in f r . d e i n a c ţ i u n e ..................................... 435 4 1 0 1. C o m b a t e r e a a c e s t e i t e z e ....................................................................................... 435 4 1 0 6 . C h e s t i u n e a t e n t a t i v e i î n d r e p t u l u n g a r ................................................. 4 3 6 4 1 1 . B ) Intenţiune..................................................................................................................... 438 4 1 1 1. In c e s e n s t r e b u e î n ţ e l e a s ă i n t e n ţ i u n e a î n t e n t a t i v ă ......................... 439 412. N u p o a te s ă e x is te te n ta tiv a la in fra c ţiu n i n e in te n ţio n a te . 412*. D a r în i n f r a c ţi u n i le p r e t e r i n t e n ţ i o n a t e

.

.

446

440 ? ........................................................ 441

4 1 2 1. D e c e n u p o a t e e x i s t a t e n t a t i v ă în a c e s t e i n f r a c ţi u n i

. . . .

412*. In i n f r a c ţi u n i le s p o n t a n e e p o s i b i l ă t e n t a t i v a ........................................... 441 412*. N u e p o s i b i l ă în i n f r a c ţi u n i le d e o b i ş n u i n ţ ă ........................................... 4 4 2 412

6.

D i s p o z i ţ i u n i l e d r e p t , p e n a l u n g a r .............................................................. 4 4 2

41 3 . C ) S ă fie v o r b a d e c r i m ă s a u d e li c t .............................................................. 4 4 3 413

6.

In c o d . p . u n g a r

414. D ) C u rm a re p rin

6.

.

.

î m p r e j u r ă r i s t r e i n e d e v o i n ţ a i n f r a c to r u l u i

415. D a c ă s e o p r e ş te sin g u r. 415

443 444 n u s e p e d e p s e ş t e ......................... 444 r .................................................................... 444

te n ta tiv a d e c o n tra v e n ţ. n u e p e d e p s ită .

1)

Sau

D is p o z iţiu n ile c o d . p e n . u n g a

416. 2 ) S a u s e p e d e p s e ş te c â in fra c ţin n e d e s in e s tă tă to a r e .

.

R eaua

m o t i v a r e a d o u a d e c i s , a C . c a s . r o m ........................................... ......

445

4 1 6 1. D i s p o z i ţ i u n e a d in a r t . 61 c . p . i ta l ia n e d e p r i s o s ............................... 445 4 17. P ă r e r e a a u t o r i l o r c a r e s u s ţ i n

n e p e d e p s ire a

în a m e n d a r e ;

ca­

z u r i l e ; c r i t i c a e i ................................................. ................................................ 4 4 6 4 1 8 . E i n d if e r e n t m o ti v u l d e s i s t ă r i i ..................................................................... 447 4 1 8 1. C â n d a v e m d e z i s t a r e v o l u n t a r ă ? ......................................................... 447 4 1 8 ’. D e z i s t a r e a în c a z d e p l u r a l i t a t e d e i n f r a c t o r i ................................ 449 4 1 8 ’. D e z i s t a r e a î n i n f r a c ţ i u n i l e c o n t i n u u s a u c o n t i n u a t e . 418

6.

.

.

.

.

44 9

D i s p o z i ţ i u n i l e c o d u lu i p e n a l u n g a r .........................................................4 4 9

4 1 9 . C e s t i u n e a d e s i s t ă r i i t r e b u e p u s ă s e p a r a t l a j u r a ţ i ........................... 44 9 4 1 9 1. C o m b a t e r e a p ă r e r e i c o n t r a r e a p r o f . M a n z i n i .................................4 5 0 419

6.

In d r e p t u l u n g a r

420. E ) In fra c to ru l s ă

s e p u n e o c h e s t i u n e s e p a r a t ă ............................ 4 5 0 n u - ş i fi a j u n s s c o p u l ................................................... 4 5 0

421. N u e v o r b a d e s c o p u l d e p ă rta t.

.................................................................... 451

P e d e a p s a te n ta tiv e i. 4 2 2 . C e le d o u ă s i s t e m e : s u b i e c t i v şi o b i e c t i v .............................................451 4 2 3 . P e d e p s i r e a t e n t a t i v e i l a E v r e i şi G r e c i .............................................4 5 2 42 4 . L a R o m a n i t e x t u r i c o n t r a d i c t o r i i ...............................................................4 5 2 4 2 4 1. P ă r e r e a a u t o r i l o r d e d r e p t r o m a n ......................................................... 4 5 5 4 2 4 !. In v e c h i u l d r e p t g e r m a n i c , b a r b a r ş i c a n o n i c .................................4 5 5 4 2 5 . In e v u l m e z i u p u r i f i c a r e a d e p e d e p s e ................................................... 455 4 2 6 . J u r i s c o n s u l ţ ii d in e p o c a m o d e r n ă u r m e a z ă Ia î n c e p u t a c e l a ş s i s ­ t e m , d a r î n u r m ă i n f lu e n ţ a ţ i d e p r a c t i c ă îl p ă r ă s e s c

. .

.

456

4 2 7 . In o r i c e c a z s i s t e m u l s u b i e c t i v n u d i s p a r e c u t o t u l în v e c h i u l d r e p t

459

42 8 . E x p l i c a r e a p e n t r u c e e l r ă m â n e la i n f r a c ţi u n i le m a r i .

460

. . . .

42 9 . E x p u n e r e a e v o lu ţ i u n e i i s t o r i c e a t e n t a t i v e i d e S a l e i l le s .

. .

.

460

— 1023 No. parat-

p a g la a

g r a iu lu i

430. Sistemul codicelui penal f r a n c e z ..............................................................461 4301. Drept c o m p a r a t ............................................................................................. 461

A) Tentativa de crimă. 432. Codicele nostru distinge tentativa decrimă de cea de delict .

C\

o fo^î; ■'- - ‘■-‘■ţ-1 ^ is- o ii

462

453

..........................................................................

414. Excepţiuni la regula că tentativa de crimă se pedepseşte cu un grad mai j o s .................................................................. 463 435. Tentativa de a v o r t ........................................................................................ 464 436. Discuţiune dacă tentativa de avort practicată de terţii se pe­ d e p s e ş t e .........................................................................

4 o4

437. Nu trebue pusă cestiune separată la j u r a ţ i............................................465

Tentativa de delict.

B) ■42S. D o u ă c e s t i u n i :

când

4 3 9 . In p r i n c i p i u n u s e

şi

cum

453

s e p e d e p s e ş t e t e n t a ti v a d e d e l i c t ?

p e d e p s e ş te

te n ta tiv a d e

d e lic t, a f a r ă

l e g e a d i s p u n e a l t f e i ............................................................. ,

.

când .

466 466 467 468 469 469 470

.

4 4 0 . C a z u r i l e la n o i p u ţ in n u m e r o a s e .................................................................... 4 4 1 . M o t i v u l n e p e d e p s i r e i t e n t a t i v e i d e d e li c t . . . .

. . .

4 4 2 . E x p l i c a r e a n e p e d e p s i r e i t e n t a t i v e i d e d e li c t e o e x p l i c a r e i s t o r i c ă 4 4 3 . C r i ti c a l e g i u i t o r u l u i ......................................................................... AAA

* . ... T o r r i c l o l Î H n o

w u u tp u iu ta

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

4 4 5 . C o n s e c i n ţ e l e c e a u r e z u l t a t d in s i s t e m u l le g i u i to r u l u i

*

*

*

*

. . . .

44 6 . P e d e a p s a t e n t a t i v e i s e v e d e in p a r t e a s p e c i a l ă c ă e s t e l a fe i c u f a p t a î n s ă ş i ........................................................................................................ 447. E x c e p ţi u n i l a a c e a s t ă

r e g u l ă ................................................................................

4 4 7 1. T e n d i n ţ a u e a s e p e d e p s i t o t d e a u n a t e n t a t i v a d e d e l i c t

.

.

.

4 4 8 . T e n t a t i v a d e m ă r t u r i e m i n c i n o a s ă .................................................................... i n f r a c ţ i u n e ? .......................................................

4 4 8 1. C â n d s e c o n s u m ă a c e a s t ă Ci

Tentativa de contravenţiune.

4 4 9 . T e n t a t i v a d e c o n t r a v e n ţ i u n e n u s e p e d e p s e ş t e ..................................... 4 4 9 1. D a r e a

e s te p o s ib ilă

.

.

,

..........................................................................

449*. D r e p t c o m p a r a t ................................................................................................... . . 4 4 9 a . D i s p o z i ţi u n i le c o d u lu i p e n a l a u s t r i a c ....................................................... 4 4 9 6 . D i s p o z i ţ i u n i l e c o d u lu i p e n a l u n g a r c u p r i v i r e l a t e n t a t i v ă . . 4 5 0 . C r i ti c a d i s p o z i ţ i u n i l o r r e l a t i v e l a t e n t a t i v ă , l i p s ă d e s i s t e m u n i ta r . 4 5 0 6 . A c e s t e c r itic i n u s e p o t a d u c e c o d u l u i u n g a r ..................................... 4 5 1 . In s e c o lu l X l X - l e a s e c r e d e a m a i b u n s i s t e m u l o b i e c t iv

.

.

.

4 5 2 . C o m b a t e r e a a c e s t u i s i s t e m ................................................................................ 4 5 3 . C o m b a t e r e a lu i R o m a g n o s i ................................................................................ 4 5 4 . C u r e n tu l

fa v o ra b il

470 471 471 471 472

s is te m u lu i

45 5 . I n s ă in l e g i s l a ţ u n i d o m i n ă

s u b i e c t i v .................................................

î n c ă s i s t e m u l o b i e c t i v ...............................

4 5 5 1. C u m a r fi p o s i b i l p a r i f i c a r e a ..........................................................................

473 474 477 477 477 479 480 480 48 ţ 481 482 484 484

— 1024 — No. paragrafului

pagina ---------

4 5 5 a . D i s p o z i ţi u n i le d in c o d u l p e n a l a u s t r i a c ..................................... ......

.

4 5 5 6. O b s e r v a ţ i u n i c u p r i v i r e la c o d u l u n g a r ................................................. •

486 486

In fra c ţiu n ile s ă v â rş ite d a r n e is b u tite . 4 5 6 . C o m p a r a r e î n t r e t e n t a t i v ă ş i i n f r a c ţi u n e s ă v â r ş i t ă 4 5 7 . D e f i n iţ i u n e a i n f r a c ţ i u n i l o r n e i s b u t i t e .

d a r n e ib u t i tă .

489

.............................................4 9 0

4 5 7 1. C a r e e s t e n a t u r a s a j u r i d i c ă ? ................................................................491 457*. In c e i n f r a c ţi u n i e a n u e s t e p o s i b i l ă ? ............................................. 491 458. T e o r ia in fra c ţiu n ilo r s ă v â rş ite d a r n e is b u tite n u ev e c h e

. . .

492

4 5 9 . E a e a d m i s ă a s t ă z i în m o d u n a n i m ...................................................4 9 2 4 5 9 a . N u e s t e a d m i s ă în c o d u l a u s t r i a c ................................................... 4 9 3 4 5 9 1. C a r e e s t e o p i n i u n e a d o m i n a n t ă în d o c t r i n ă .

.

.

460. U n e o ri e g re u d e d is tin s in fra c ţiu n e a n e is b u tită

.

.

.

.

.

493 .

495

4 6 1 . C o n d iţiu n i p e n t r u c a s ă e x is te i n f r a c ţ i u n e a s ă v â r ş i t ă d a r n e i s b u t i t ă

495

4 6 1 1. N u e n e v o i e c a i n f r a c t o r u l s ă fi e x e c u t a t t o a t e

d e te n ta tiv ă

a c te le p o s ib ile .

497

4 6 1 !. C â n d i n te r v i n e o f o r ţ a s t r ă i n ă v o m a v e a t e n t a t i v ă ................................ 4 9 7 4 6 1 3. E x e c u ţi u n e a t r e b u i e s ă fie o b i e c t iv c o m p l e c t ă .............................................4 9 8 461*. C â n d i n f r a c t o r u l p r i n f o r ţ a s a

î m p i e d ic ă c o n s u m a r e a a v e m c e l

m u lt o t e n t a t i v ă ........................................................................................ 4 9 8 4 6 1 6. C a l i f i c a r e a

unui fa p t

z u r a C u r ţii d e

c a i n f r a c ţi u n e

n e is b u tită c a d e s u b c e n ­

C a s a ţ i e ...................................................................... 4 9 9

4 6 1 6. In c a z d e r e p e t i r e a

f a p tu l u i a v e m o n o u ă in f r a c ţi u n e .

462. P e d e a p s a c â n d e v o r b a d e

.

.

.

499

c r im ă n e i s b u t i t ă .................................................. 4 9 9

4 6 3 . P e d e a p s a d e li c tu l u i n e i s b u t i t ....................................................................................... 5 0 0 464. C o n tra v e n ţiu n ile s ă v â rş ite d a r n e is b u tite n u s e p e d e p s e s c 4 6 5 . C r i ti c a l e g i i ............................................................. ,

.

.

.......................................... •

501 501

4 6 6 . P ă r e r e a lu i R o m a g n o s i şi c r it i c a e i d e C a r m i g n a n i ................................ 5 0 2 4 6 7 . P ă r e r e a lu i C a n o n i c o ....................................................................................................50 3 4 6 8 . P ă r e r e a lu i E . V illey , a p r o b a r e a e i ..................................................................... 5 0 3 4 6 8 1. C â n d d i s t i n c ţ i u n e a d i n t r e i n f r a c ţi u n e a i s b u t i t ă ş i c e a n e i s b u t i t ă e r a ţ i o n a l ă ...............................................................................................................5 0 1 469. In te re s u l d e o s e b ir e i în tr e te n ta tiv ă şi in f r a c ţiu n e a

n e is b u tită .

.

505

4 7 0 . P o a t e s ă e x is te f u r t s ă v â r ş i t d a r n e i s b u t i t ? ...................................................5 0 6 4 7 0 1. C u m e s t e p r i v i t ă a c e a s t ă c h e s t i u n e d e a u t o r i ............................................ 5 0 6 4 7 0 6 . I n f r a c ţ i u n e a n e i s b u t i t ă în c o d u l u n g a r ............................................................... 50 6 I n f r a c ţiu n ile z is e im p o s ib ile . 4 7 1 . E x e m p l e l e c a r e s e d a u d e in f r a c ţi u n i i m p o s i b i l e .......................................5 0 9 472. A s e m ă n a re a şi d e o s e b ir e a ce a r e x is tă c u in fra c ţiu n e a n e is b u tită 4 7 2 1. E x is tă ş i în i n f r a c ţi u n i le z is e i m p o s i b i l e o e x e c u ţi u n e . . . .

510

4 7 3 . I n t e r e s u l p r a c t i c a l d e o s e b i r e i ......................................................................... 4 7 3 1. N u t r e b u e s c c o n f u n d a t e in f r a c ţ.

.

511 513

i n f r a c ţi u n e

p u ta tiv e

511

474. C o m b a te r e a a c e s te i te o rii. N u e a c i v o r b a d e p e d e p s ir e a in te n ţ iu iie i....................................... 475. N u e x is tă în re a lita te

i m p o s ib i l e c u c e l e

E09

i m p o s i b i l ă ...................................................5 1 4

4 7 6 . I n f r a c ţ iu n e a i m p o s ib i l ă n u s e p o a t e c o n c e p e d e c â t d e u n s m i n t i t

515

> — 1025 — No. p arag rafu lu i

p a g in a -----------

4 7 7 . In c a z u r i l e c it a te d e a u t o r i i n f r a c ţ i u n e a n u e i m p o s i b i l ă

.

515

4 7 8 . I m p o s i b i l i t a t e a s ă e x is te d i n c o n c e p ţ i u n e i a r n u d in e x e c u t a r e . 4 7 9 . O r i c e i n f r a c ţ i u n e s ă v â r ş i t ă d a r n e i s b u t i t ă e i n f r a c ţi u n e i m p o s ib i l ă .

516 51 6

4 8 0 . U n e o r i a r fi g r e u a f a c e d e o s e b i r e a î n t r e a c e s t e

două

.

.

n o ţ iu n i

j u r i d i c e ............................................................................................................... 5 i 7 4 8 1 . T e x t u l le g ii n u e f a v o r a b i l a c e s t e i t e o r i i ................................................. 518 482. T e o r ie fo a rte p e ric u lo a s ă p e n tr u s o c ie ta te

........................................... 519

4 8 3 . N ic i n u s e p o a t e d a o d e f in iţiu n e i n f r a c ţ i u n i l o r i m p o s ib i l e

.

519

4 8 4 . T e o r i a e r a în s e c o l u l X IX a p r o a p e u n a n im a d m i s ă în d o c t r i n ă .

.

520

4 8 5 . T e o r i a î n c e p e a fi c o m b ă t u t ă în G e r m a n i a în 1 8 7 0 .........................

522

4 8 6 . A c u m î n c e p e s ă fie p ă r ă s i t ă şi d e d o c t r i n a f r a n c e z ă ................... 52 * 4 8 6 1. A lţi a u t o r i c a r i s ’a u p r o n u n ţ a t c o n t r a ..................................................525 4 8 7 . R e z e r v a lu i G a r r a u d . C o m b a t e r e a e i (în n o t ă ) ......................... 525 4 8 7 1. I m p o s i b i l i t a t e a a b s o l u t ă ş i r e l a t i v ă ........................................................527 487*. C a r e e p ă r e r e a p r o f . M a n z i n i .................................................................... 530 488. J u r is p r u d e n ţa f r a n c e z ă . 4 8 9 . C u r ţ il e d e

R e zu m are a

a p el fra n c e z e

fa v o ra b ile

c â to r v a c a z u ri im p o rta n te . in fra c ţiu n ilo r

531

i m p o s ib i l e ,

C u r t e a d e c a s a ţ i u n e m a i r e z e r v a t ă ....................................................... 5 3 4 4 8 9 1. J u r i s p r u d e n ţ a m a i n o u ă a c a s . f r a n c e z e ................................................. 5 4 4 9 0 . C a u z a s c h i m b ă r i i în d o c t r i n a f r a n c e z ă . ......................................................... 5 3 5 491. J u ris p ru d e n ţa g e rm a n ă f a v o ra b ilă te o rie i su b ie c tiv e în a in te a d o c ­ t r in e i (1 8 5 1 )..................................................................................................... 492. J u r is p r u d e n ţa a f o s t c r itic a tă

la

în c e p u t d e

53 5

537

d o c t r i n ă în G e r m .

4 9 3 . I n s ă u n ii p e n a l i ş t i a u a p r o b a t - o ..............................................................5 3 8 4 9 4 . J u r i s p r u d e n ţ a i t a l i a n ă a d m i t e a t e o r i a in fr. i m p o s ib i l e . . . .

538

4 9 5 . A z i e a e c o n s a c r a t ă f o r m a l d e C o d . p e n a l i t a l i a n .........................5 3 8 4 9 5 1. J u r i s p r u d e n ţ a C a s a ţi e i i t a l i e n e .................................................................... 559 4 9 6 . J u r i s p r u d e n ţ a e n g l e z ă o s t i l ă t e o r i e i in fr. i m p o s i b i l e ................................ 5 3 9 4 9 6 1. E x c e p ţi u n i f ă c u t e c h i a r ş i în A n g l i a ........................., 497. J u ris p ru d e n ţa ro m â n ă fa v o ra b ilă

.............................. 53 9

t e o r i e i ........................................... 5 3 9

4 9 8 . U r m e a l e d i s c u ţ i u n e i l a v e c h i i a u t o r i ............................................................... 54L 4 9 8 1. L e g i s l a ţi u n i le s t r ă i n e ............................................................................................ 5 4 3 498*. D i s p o z i f iu n i l e a n t e p r o i e c t u l u i d e C o d . p e n . r o m â n .................................5 4 3 C o n s u m a re a in fra c ţiu n e ! 4 9 8 a. C â n d o i n f r a c ţ i u n e e s t e c o n s u m a t ă ?

.............................................

544

4 9 8 1. I m p o r t a n ţ a c u n o a ş t e r e i m o m e n t u lu i c o n s u m a t i v ....................

545

4 9 8 s. I n f r a c ţiu n i d e p lin i s b u t i t e ( e s a u r i t e )

4985 b is.

C u m s e d e t e r m i n a m o in e n t u l c o n s u m a t i v

546 . . . •

547

• . . . .

498*. C o n s u m a r e a n u e t o t u n a c u e x e c u t a r e a ................................... 4 9 8 7. C h i a r d u p ă c o n s u m a r e s e m a i p o t p r o d u c e e f e c te j u r i d i c e . .

548 548

In fra c ţiu n i im p o s ib ile în d r e p tu l a u s tr ia c ş i u n g a r 4 9 8 o . T r a t a m e n t u l i n f r a c ţ. i m p o s ib i l e în c o d . a u s t r i a c ............................. 498

b.

T e o r i i l e s u b i e c t i v i s t e ş i o b i e c t i v i s t e ş i d r . u n g a r ................................

I. Tanoviceanu, voi. I,

519

549 65

— 1026 — No paragrafului.

Pagina § 11.

Elementul imaterial dolos or calpos

4 9 9 . E le m e n t u l i m a t e r i a l n ’a f o s t î n d e s t u l s t u d i a t d e p e n a l i ş t i 5 0 0 . T e o r i a i n t e n ţ iu n e i d u p ă p e n a liş ii. 501. T e o rie i n e x a c tă .

. . .

55 3

.......................................

.

553

..............................5 5 6

5 0 2 . A n a l iz a e le m e n t u lu i i m a t e r i a l m a i e x a c t f ă c u t ă d e v e c h i i a u t o r i ; A r i s t o t e l p u n e b a z e l e e i. şi d e Q ro tiu .

.

D istin c ţiu n e

.

a d m isă d e

C a rp zo v

.................................................

503. D is tin c ţiu n e a d m is ă şi a s tă z i

. . .

556

. . . . . . . .

5 0 4 . In d o m e n i u l d r e p t u l u i p e n a l n u i n t r ă d e c â t d o l u l

557

ş ig r e ş e a l a

5 0 5 . U n e o r i d e o s e b i r e a g r e a î n t r e g r e ş a l ă şi î n t â m p l a r e .

.

558

. . . .

558

5 0 6 . D o lu l ş i c u l p a i m p l i c ă o a c ţ i u n e r e a s a u v ă t ă m ă t o a r e . . . . .

558

5 0 7 . A l d o i l e a e le m e n t , e le m e n t u l i m a t e r i a l e s t e d o l u l o r g r e ş a l a a l ­ te rn a tiv . 5 0 7 1. C a r e e s t e c o n ţ i n u t u l e le m e n t u l u i i m a t e r i a l ...................................

560

559

507*. F a c t o r u l v o l it i v ş i f a c t o r u l i n te l e c tu a l . I m p o r t a n ţ a l o r ...........

560

C a u z a lita te a în in fra c ţiu n e 0 7 3. R a p o r t d e c a u z a l i t a t e

(n ex u m

5 0 7 4. C a u z e m e d i a te , c o n c a u z e

c a u s a l)

.................................................

56 2

.......................................

56 2

5 0 7 5. C a u z e , c o n d iţ i u n i, o c a z iu n i . T e o r i i a s u p r a l o r ..........................

563

5 0 7 6. R e g u li a s u p r a c a u z a l i t ă ţ i i ...........................................................................

56 4

5 0 7 7. E x e m p le c u p r i v i r e l a a c e s t e r e g u l i ...................................................

567

5 0 7 8. C a u z a l i t a t e a în i n f r a c ţi u n i le d e o m i s i u n e ..........................................

569

R e fe rin ţe la d r e p tu l u n g a r 5 0 7 b. E v o l u ţ i u n e a i d e i l o r a s u p r a e le m e n t u lu i i m a t e r i a l .............................. 507

b1.

R e s p o n s a b ilita te in d iv id u a lă

.

5 0 7 6*. R e s t u r i d e r e s p o n s a b i l i t a t e c o le c t i v ă î n d r e p t u l a c t u a l 5 0 7 b 3. N o ile t e o r i i

. . .

570 573

. .

.

. . .

573 575

507 b 4. T e n d i n ţ e l e în l e g i s l a ţi u n i le m o d e r n e

. . .

. . . . . . .

57 6

5 0 7 b 5. In d r e p t u l v e c h i u e r a d e c i s i v e l e m e n t u l m a t e r i a l .........................

577

5 0 7 b 6. E le m e n t e l e i n f r a c ţ i u n e i ........................................................................................

57 7

5 0 7 b 7. S u b i e c t u l a c t i v ........................................................................

57 8

5 0 7 b 8. R e z u l t a t u l ......................................................................................................................

57 8

5 0 7 b 9. C a u z a l i t a t e a ............................................................................................................

579

5 0 7 b 11. C o n c u r s d e c a u z e ..............................................................................................

580

5 0 7 b 11. I n t e r v e n ţ i a u n u i f a p t d e s i n e s t ă t ă t o r .................................................

581

5 0 7 b u . L e g ă t u r a î n t r e c a u z ă ş i v o i n ţ ă ....................................................................

581

5 0 7 b 13. R e g u la „ v e r s a r i in r e ill i c i t a "

................................................................

5 0 7 b 14. C a u z a l i t a t e a p s i h i c ă în c o d u r i l e m o d e r n e

.

5 0 7 b 15. L a i n f r a c ţi u n i le c o m i s i v e ş i l a c e l e o m i s i v e ................................... 5 0 7 b 16. E le m e n t e a c c i d e n t a l e a le i n f r a c ţ i u n e i ................................................

£

581 582

•

584 5S6

I. D O L U L S A U A N IM U S D E L IN Q U E N D I

5 0 8 . E l e x i s t ă l a m u lte i n f r a c ţi u n i , l a c e l e m a i g r a v e .............................

587

5 0 8 1. C e î n ţe l e g e m p r i n i n t e n ţ i u n e ? .....................................................................

58 7

— 1027 No. paragrafului

pagina

508*. M e n ţ i u n e a n u t r e b u e c o n f u n d a t ă c u v o i n ţ a ....................................... 5 0 9 . L a a l t e l e n u e x i s t ă , î n s ă i m p o r t a n ţ a lu i e m a r e 5 0 9 1. S u b m o d a l i t ă ţ i d i f e r i t e f a c t o r u l i n t e l e c t u a l

587

.........................

e x is tă

în

o ric e

588

in ­

f r a c ţ i u n e ................................... 509*. D i s c u ţ iu n i c u p r i v i r e l a c o n t r a v e n ţ i u n i ..................................................... 5 1 0 . C a u z a i m p o r t a n ţ e i lu i .

. . .

............................................ ....

58 9 589

.

593

5 1 1 . I m p o r t a n ţ a i n te n ţ iu n e i r e c u n o s c u t ă în t o a t e t i m p u r i l e ....................

593

5 1 2 . R e c u n o s c u t ă ş i d e l e g i u i t o r u l n o s t r u . E x e m p l u ...................................... 5 1 3 . U n e o r i l i p s a i n t e n ţ i u n e i ia f a p te i c a r a c t e r u l d e in f r a c ţi u n e . .

593 594

514. L a te n ta tiv ă şi c o m p lic ita te e le m e n t e s e n ţia l

594

.........................

5 1 5 . I n t e n ţ i u n e a p r e c e d e e le m e n t u l m a t e r i a l ; c a u z a p e n t r u c a r e e s t u ­ d i a t ă d u p ă e le m e n t u l

m a te ria l . . .

5 1 5 1. D if e rite c a t e g o r i i d e d o i 5 1 6 . A n a l iz a e le m e n t u lu i i n t e r n ; 1

.

.

.

594 594

c o m b i n a r e a lu i c u e l e m e n t e l e

te rn e , m a te ria le

ex-

...................................

5 l6 b . C o d u l u n g a r n u v o rb e ş te d e

596

c u l p a b i l i t a t e .......................................

5 1 6 b 1. C o n d i ţi u n l le d o l u lu i . . . . 5 1 6 b*. C u l p a . . 5 1 6 b 3. G e n u r i le d o lu lu i

.

.

597

.......................................

597

.................................................................................................. . ..............................................................................

599 601

5 1 6 b 4. M o t i v e l e .................................................................................................

602

5 1 6 b 5. S c o p u l

602

........................................................................................................................... a)

Intenţianea singură

517. S im p la g â n d ire s a u in te n ţiu n e d e a fa c e ră u , n u s e p e d e p s e ş te

603

5 1 8 . C a u z a n e p e d e p s i r e i in te n ţ iu n e i n u e l i b e r t a t e a c u g e t ă r e i

604

5 1 9 . N ic i g r e u t a t e a d e s c o p e r i r e i s a l e

. . .

. .................................................

5 2 0 . E a n u s e p e d e p s e ş t e f i in d c ă n u v a t ă m ă p e n i m e n i ................

604 605

5 2 1 . P o a t e v e n i ş i l a o a m e n i i c o r e c ţi . E x e m p l u l lu i M o r e l ...........

606

5 2 2 . A r fi c h i a r p e r i c u l o a s ă p e d e p s i r e a ........................................................

607

5 2 3 . D a c ă i n d iv i d u l

t r e c e l a e x e c u ţi u n e ,

a t u n c i îl p e d e p s i m

a c e a s t a ....................................... • .

....................

p e n tru

.........................

52 4 . I n a n t i c i t a t e s e p e d e p s e a şi s i m p l a c u g e t a r e .............................. 525. C h ia r la R o m a n i u n e o ri . . .

607 607 608

5 2 5 1. V e c h iu l d r e p t g e r m a n i c . D r e p t u l c a n o n i c . P o s t g l o s a t o r i . . . .

608

5 2 6 . In e v u l m e z i u ş i m o d e r n n e p e d e p s i r e a a d m i s ă , d a r u n e o r i p r i n ­ c ip iu l n e s o c o t i t .................................................

608

5 2 7 . C a z u r i c i t a t e d e J o u s s e ............................................................................... 528. C a re m in is c e n ţă p e d e p s ir e a c o m p lo tu lu i, c u g e t a r e .......................................

.

609

d a r el n u e o s i m p l ă ............................................

529. A m e n in ţa re a d e a s e m e n e a n u e s im p lă c u g e ta re

.........................

5 2 9 1. D o v a d a c ă a c t e l e z i s e p r e p a r a t o r i i s u n t o c r e a ţ i u n e a r ti f i c i a l ă . b)

609 610 610

Dolul m it cu acte preparatorii.

530. D o lu l u n it c u a c te p r e p a r a to r ii n u s e p e d e p s e ş te

. .

5 3 0 1. S u s ţ i n e r e a o p i n iu n e i c o n t r a r e ..................................................

.f. . . 610

610

— 1028 —

No. paragrafului

p ag in a

Dóiul unit cu acte de executare.

c)

5 3 1 . D o l u l u n i t c u a c t e d e e x e c u t a r e s e p e d e p s e ş t e .............................

610

5 3 2 . F a p t e n e p e d e p s i b i l e , d i n c a u z a d o lu lu i d e v in u n e o r i in f r a c ţi u n i g ra v e . E x e m p lu .

. . . .

5 3 3 . I n t e n ţ i u n e a a r e o m a r e v a l o a r e în a c e s t a l 3 - l e a c a z

5 3 4 . I m p o r t a n ţ a i n t e n ţ iu n e i r e c u n o s c u t ă d e j u r i s c o n s u l ţ i i r o m a n i . 5 3 4 1. D o l u l d e o s e b i t d e c u l p ă în le g ile d i n a n t i c h i t a t e

611

. . . .

612 .

612

.........................

613

5 3 5 . Ş i d e f ilo z o f i . . .

613

536. R e c u n o s c u tă la G re c i

........................................................................................

5 3 7 .. R e c u n o s c u t ă î u v e c h i u l d r e p t ; u n ii p e n a l i ş t i o e x a g e r e a z ă 5 3 7 1. S t u d i a t ă î n d e o s e b i d e d r e p t u l c a n o n i c 5 3 8 . A lţi p e n a l i ş t i a u

fo st

de

.

613 .

614

. . .

p ă r e r e c o n tra rie ,

o b i e c t i v .................................................

614 s u s ţin â n d

siste m u l

............................................

C>15

5 3 9 . S c o p u l s a u m o b il u l d i f e r ă d e i n te n ţ iu n e

616

5 4 0 . E l n u e i n d if e r e n t , d a r n u e e l e m e n t c o n s t i t u t i v ...................... 541. Id e ia s e g ă s e ş te şi la v e c h ii a u to r i

617

......................................................

618

54 2 . E l a r e î n s ă e f e c t a s u p r a g r a v i t ă ţ i i p e d e p s i i ................................

6H

543. E l e s te u n e o ri s c u z a a te n u a n tă

619

5 4 4 . C r i ti c a u n e i a f i r m ă r i i n e x a c t e a lu i G a r ç o n 5 4 4 1. C h i a r î n d o c t r i n a p o s i t i v i s t ă m o ti v e le s e r v e s c

. . . .

620

n u m a i l a in d iv i ­

d u a l i z a r e a r e p r e s i u n e i ..........................................................................

620

544*. D e m o ti v e s e ţ i n e s e a m ă î n m u lte p r o i e c t e n o u i d e c o d p e n a l .

621

5 4 5 . R e z u l t a t u l l i p s e i d e i n te n ţ iu n e f o a r t e d i f e r i t .......................................6 2 2 5 4 6 . U n e o r i a t r a g e n e p e d e p s i r e a ............................................................................6 2 2 5 4 7 . A lte o r i m i c ş o r e a z ă

p e d e a p s a ......................................................................6 2 2

5 4 7 1. D a r î n a c e s t e c a z u r i e x i s t ă c u l p a ....................................

62 3

5 4 8 . A l t e o r i n ’a r e n ic i o i n f lu e n ţ ă ............................................................................6 2 3 5 4 8 1. In a c e s t e c a z u r i a v e m î n s ă o i n te n ţ iu n e i m p l i c i t ă .................... 6 2 3 54 9 . L a c r im e l e g e a c e r e i n t e n ţ i u n e a ; d e r o g ă r i .......................................6 2 4 5 4 9 1. A lte p r e t i n s e d e r o g ă r i . I n e x a c t i t a t e a l o r ............................................. 6 2 5 5 5 0 . L a d e l i c t e d e a s e m e n i , î n s ă e x c e p ţi i m a i n u m e r o a s e .................... 6 2 6 5 5 0 1. B u n a c r e d i n ţ ă î n l ă t u r ă i m p u t a b i l i t a t e a î n a c e s t e c a z u r i .

.

.

.

626

5 5 1 . I n t e n ţ i u n e a n u e c e r u t ă l a d e li c te le s i l v i c e .......................................6 2 6 552. L a c o n tra v e n ţiu n i n u e c e r u tă d e c â t în m o d e x c e p ţio n a l .

.

62 7

5 5 2 1. C r i ti c a a c e s t e i c r e d i n ţ e .................................................................................. 6 2 8 55 3 . N u p o a t e fi i n t e n ţ iu n e la f a p t e l e c a r e s e p e d e p s e s c p r i n c o m ite re .

.

.

s i m p la

..............................................................................................62 8

II. G R E Ş A L A S A U C U L P A . 5 5 4 . C r i ti c a p e n a l i ş t i l o r c la s i c i în p r i v i n ţ a t e o r i e i e r o r e i .................

628

5 5 5 . G r e ş a l a ş i i n t e n ţ i u n e a s a u c u l p a şi d o l u l ....................................... 6 2 9 5 5 5 1. C r i t e r i u d e a d e o s e b i d o l u l d e c u l p ă ................................................... 6 2 9 555*. A n a l i z a d i v e r s e l o r m o d a l i t ă ţ i a le f a c t o r u l u i i n t e l e c t u a l . . . .

630

5 5 5 s. E x a m e n o b i e c t iv ş i s u b i e c t i v ...................................................................

633

555*. î n ţ e l e s u l t e r m e n u l u i d e r e z u l t a t d ă u n ă t o r ......................................... 5 5 5 5.

C rite riu l a n a liz a t d e n o i şi

p r e v e d i b i l i t a t e a ......................................

633 634

— 1029 — No. para­ grafului

pagina

5 5 5 6. G e n u r i l e c u l p e i : l a t a , l e v is , l e v i s s im a , n u s u n t a d m i s e a s t ă z i . . 5 5 5 7. T e o r i a d u a li t ă ţ i i

634

c u l p e l o r ............................................................................................ 6 3 4

5 5 5 8. J u r i s p r u d e n ţ a b e l g i a n ă , f r a n c e z ă ş i i t a l i a n ă ...................................................... 636 556.

D i s t i n c ţ i u n e a a f o s t c u n o s c u t ă ş i în d r e p t u l r o m a n .

.

.

.

.

637

^ 5 5 7 . _ I n f r a c ţ L u n i l e p r a e t e r i n t e n t i o n a l e ............................................................................638 5 5 7 1. V e z i d e s p r e a c e s t e i n f r a c ţi u n i N r. 5 8 0 1— 5 8 0 5

.....................................

638

5 5 8 . R e g u la Q u i în r e ilic ita v e r s a t u r n u e a d m i s i b i l ă ............................... 638 5 5 9 . D i s t i n c ţ i u n e a lu i

P u f e n d o r f şi d e V o u g l a n s .................................................... 639

5 6 0 . D i s t i n c ţ i u n e î n t r e c e e a c e s e p u t e a şi n u s e p u t e a p r e v e d e a . 561. I n f r a c to r u l n u r ă s p u n d e d e c ir c u m s ta n ţa

.

639

a g ra v a n tă p e c a re n u

a v o i t - o ..................................................................................................................6 4 0 5 6 2 . U c i d e r e a u n e i p e r s o a n e în l o c u l a lt e ia . E x p u n e r e i s t o r i c ă .

.

.

641

5 6 3 . P ă r e r e a lu i T a r d e c ă p e d e a p s a n u v a fi m i c ş o r a t ă ..................... 642 5 6 4 . In a c e l a ş s e n s j u r i s p r . f r a n c e z ă şi d o c t r i n a m o d e r n ă ......................642 5 6 5 . Ş i j u r i s p r u d e n ţ a r o m â n ă .................................................................... .... 565

a.

642

C o d u l p e n a l a u s t r i a c .................................................................................................... 643

5 6 6 . S u s ţ i n e r e a a c e s t e i p ă r e r i ..............................................................................................643 5 6 6 1. E r r o r in p e r s o n a şi a b e r r a t i o i c t u s .............................................................. 644 566*. D e v i a ţ i u n e a p r o d u s ă d e f a p tu l c e lu i d e a l t r e i l e a ......................644 567. C a z u l c â n d v o in d c in e v a

să

u c id ă p e

p ă rin te ,

u c id e u n s tr ă in .

C o m b a t e r e a p ă r e r i i lu i C a n o n i c o .......................................................... 645 5 6 7 1. In a c e s t c a z c u l p a b i l i t a t e a r ă m â n e n e s c h i m b a t ă ............................645 567*. A g r a v a n t e ş i a t e n u a n t e .........................................................................................645 5 6 8 . D a c ă s e c o m i t e i n f r a c ţ i u n e a p r i n t r ’u n a l t m ijlo c d e c â t c e l v o i t, p e d e a p s a n u s e s c h i m b ă .......................................................................646 569. D e a s e m e n e a d a c ă g r e ş a la e m e d ia tă (p r in in te rv e n ire a u n u i te r ţiu )

64 6

5 6 9 1. C a u z e l e m e d i a t e s u n t i m p u t a b il e . D o c t r i n a şi j u r i s p r .................... 647 |,569*. A c e l a ş l u c r u p e n t r u c o n c a u z e .................................................................................. 647 5 6 9 3. A u t o r u l c a u z e i m e d i a t e s a u c o n c a u z e i t r e b u i e s ă f ie în c u l p ă 5 7 0 . C r i ti c a s o l u ţ iu n e i

e x tre m e a ju r is p r u d e n ţe i

.

648

i ta l i e n e d e a s e d a

a c e e a ş p e d e a p s ă c h ia r c â n d te rţiu l a c o m is f a p ta v o lu n ta r .

648

5 7 1 . C r i ti c a p ă r e r i i c ă r ă s p u n d e c o m i t e n t u l p e n a l i c e ş t e .......................................649 5 7 2 . C o m p e n s a r e a g r e ş e l e l o r : d i s t i n c ţ i u n e ............................................................... 649 5 7 2 1. C o m p e n s a ţ i u n e a c u l p e l o r . P ă r e r i în d o c t r i n ă ........................................650 572*. P o t fi c o a u t o r i ş i c o m p l i c i în i n f r a c ţi u n i le d e c u l p ă ..................... 65 0 5 7 2 3. N u p o a t e e x i s t a

t e n t a t i v ă s a u in f r a c t. n e i s b u t i t e ............................651

5 7 3 . M o t i v u l p e d e p s i r i i i n f r a c ţ i u n i l o r n e i n t e n ţ i o n a t e . U n ii s u s ţ i n n u ­ m a i d e s p ă g u b i r i c i v i l e ........................................................................................ 651 574. C a rm ig n a n i d ă c a m o tiv b ă n u ia la d o lu lu i;

c o m b a te re a

lu i d e

C a r r a r a ...........................................

652

5 7 5 . D u p ă C a r r a r a m o ti v u l a r fi v i n a d e a fi ţ i n u t i n e r t e f a c u l t ă ţ i l e i n te l e c tu a l e . C o m b a t e r e a a c e s t e i p ă r e r i 5 7 5 1 P ă r e rile a lto r a u to r i a s u p r a p e d e p s ire i

............................. .....

.

652

c u l p e i .............................................653

575*. T o ţ i i n c l i n ă c ă t r e c r i t e r i u l p r e v e d i b i l i t ă ţ i i ......................................................... 655 5 7 5 3. N u s e s u s ţ i n e d e n i m e n i i m p u n i t a t e a c u l p e i ........................................656 5 7 6 . M o t i v u l a r fi d u p ă d . E . F e r i , r e s p o n s a b i l i t a t e a 5 7 6 1. O j u s t i f i c a r e m a i r e c e n t ă f o r m u l a t ă d e

s o c ia lă . . .

E n . F e r r i ............................6 ,6

656

• — 1030 — No. p a la g rafu lu i

V p ag in a

576*. N e t e m e i n i c i a a c e s t e i c r itic i 577. C o m b a te re a

.

.

.

............................... .............................. 65 7

a c e s t e i p ă r e r i ........................................................................................... 65 7

5 7 8 . In r e a l i t a t e m o ti v u l e s t e a p ă r a r e a

s o c i a l ă ................................................. 6 5 8

5 7 9 . J u r i s p r u d e n ţ a f o a r t e i n d u l g e n t ă c u i n f r a c ţi u n i le n e i n t e n ţ i o n a t e

.

65 9

5 8 0 . P e n t r u p e d e p s i r e t r e b u e s a u d o i s a u c u l p ă ............................... ......

.

660

III. P R E T E R I N T E N Ţ I U N E A . 5 8 0 1. In c e c o n s t ă p r e t e r i n t e n ţ i u n e a

.

.

........................................... ......

.

66 0

.

.

660

5 8 0 8. C u m p o t fi g r u p a t e a c e s t e m o d a l i tă ţ i. C u l p a p r e t e r c o n ş t i e n t ă

.

66 3

580*. M o d a l i t ă ţ i l e s u b c a r e r e z u l t a t u l ilic it p o a t e fi c o n c e p u t

.

580*. F a p t e p r e t e r i n t e n ţ i o n a l e î n l e g i s l a ţ i u n e a a c t u a l ă ............................... 66 4 5 8 0 5. R a p o r t u l d e

c a u z a l i t a t e ........................................................................

66 5

IV . E R O A R E A D E F A P T Ş I D E D R E P T .

E ro area de fap t 58 1 . G r e ş a l a p r o v i n e d in n e ş t i i n ţ ă d e f a p t s a u d e d r e p t .........................66 5 5 8 1 1. In c e s e n s t r e b u e î n ţ e l e a s ă e r o a r e a în d r e p t , p e n a l

. . . .

665

5 8 2 . E x e m p l u l d e i g n o r ă r i d e f a p t e ...........................................................................

66 6

583. C â n d s e ig n o r e a z ă fa p te le s e a d m ite n e p e d e p s ir e a a f a r ă d e c a ­ z u l d e n e g l i g e n ţ ă .......................................................................................................... 6 6 6 5 8 3 1. D r e p t u l r o m a n , b a r b a r , c a n o n i c ş i m e d i e v a l ................................................... 667 5 8 4 . C r i t i c a t e o r i e i e r o r i i d e f a p t .......................................................................

667

5 8 5 . C u a t â t m a i m u lt c u c â t e g r e u d e a o d e o s e b i d e e r o a r e a d e d re p t

...................................................................................................................................6 6 8

5 8 6 . N u e d r e p t c a e a s ă fie m a i b i n e t r a t a t ă d e c â t c e a d e d r e p t 5 8 6 1. A c e s t e x e m p l u n u e s t e e x a c t. A ci a v e m

o e ro a re d e fa p t

586*. E f e c te l e e r o r i i d e f a p t. E r o a r e a s u p r a s u b i e c t u l u i p a s i v

.

.

668

.

.

670

.

.

67 0

5 8 6 3. E r o a r e - a s u p r a o b i e c t u lu i m a t e r i a l ........................................................

671

5 8 6 4. E r o a r e a s u p r a o b i e c t u lu i j u r i d i c ............................................................................67 2 5 8 6 5. E r o a r e î n e le m e n t u l m a t e r i a l ..................................................................................67 2 5 8 6 6. E r o a r e în e le m e n t u l i m a t e r i a l ................................................................................. 67 4 5 8 6 7. E r o a r e a s u p r a c i r c o n s t a n ţ e l o r a g r a v a n t e ......................................................... 6 7 6 5 8 6 8. C â n d e r o a r e a d e f a p t î n l ă t u r ă i m p u t a b i l i t a t e a ?

..................................

67 6

E ro area de drept. 587. I g n o ra n ţa d e d r e p t n u a p ă r ă d e p e d e a p s ă ; d ife rite p ă re ri a s u ­ p r a a c e s t e i c e s t i u n i .......................................................................................... 5 8 7 1. C a r e e s t e n a t u r a j u r i d i c ă a p r i n c i p i u lu i 58 8 . D i s t i n c ţ i u n e a

în tre ig n o ra n ţa

d r e p t u l r o m a n şi g r e c .

„ n e m o c e n s e t u r ''.

.

677

.

680

d e f a p t ş i c e a d e d r e p t c h i a r in .

. ' ....................................................................681

5 8 8 1. E x c e p ţi u n i le d in d r e p t u l r o m a n ................................................................................. 681 58 9 . In v e c h iu l d r e p t c e s t i u n e a f o a r t e d i s c u t a t ă ...............................................

68 2

5 8 9 1. D r e p t u l c a n o n i c ş i d r e p t u l m e d i e v a l ......................................................................6 8 2 589*. D r e p t u l m o d e r n . ....................................................................................... 590. J u ris p r. f r a n c e z ă a d m ite p r in c ip iu l: n e m o c e n s e tu r ig n o r a r e le g e m

683

683

5 9 1 . C u r t e a n o a s t r ă d e c a s a ţ i u n e î m p i n s e s e l a e x tr e m a c e a s t ă t e o r i e .

683

5 9 2 . M a i t â r z i u s ’a a r ă t a t m a i p u ţ i n a s p r ă ................................................................6 8 4 5 9 2 1. E r o a r e p r o v e n i t ă

d in g r e ş i t a

i n t e r p r e t a r e a l e g e i . ................................ 6 8 5

592*. E r o a r e c o m i s ă d e o a u t o r i t a t e în i n t e r p r e t a r e a le g e i

. . . .

686

-

1031 —

No. p a r a ­ g rafu lu i

p a g in a

5 9 2 3. E r o a r e a c o m i s ă d e u n

f u n c ţ i o n a r ............................................................... 6 8 6

592*. E r o a r e d e d r e p t r e f e r i t o a r e l a le g i l e e x t r a - p e n a l e .................... 6 8 6 5 9 3 . R e z u m a t u l t e o r i e i e r o r i i ; m o ti v e le r e g u le i Nemo censetur. . . 5 9 3 1. L e g i s l a ţi u n e

687

c o m p a r a t ă ........................................................................................6 8 8

CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ DOLUL SAU CULPA. 5 9 4 . î n l ă t u r ă ş i d o l u l şi c u l p a : 1) I n c o n ş t i e n ţ a i n f r a c t o r u l u i ; 2) C o n ­ s t r â n g e r e a l u i .................................................................................................... 6 8 8 5 9 4 1. C r i ti c a titlu lu i a c e s t u i c a p i t o l ......................................................................6 8 9 5 9 4 J. C e e s t e i n c r i m i n a r e a , i m p u t a b i l i t a t e a , r e s p o n s a b i l i t a t e a ?

.

. .

689

5 9 4 3. C l a s if i c a r e a c a u z e l o r c e î n l ă t u r ă i n c i d e n ţ a le g e i p e n a l e

.

. .

692

c o n ş t i e n t şi n e s ilit.

692

D i f e r i t e c a z u r i d e i n c o n ş t i e n ţ ă ..........................................................................

693

I. IN C O N Ş T I E N Ţ A . 59 5 . S u b i e c t u l a c t i v e o m u l ; 596

î n s ă , o m u l d e p lin ,

5 9 6 1. T o a t e a c e s t e c a z u r i s u n t d e i r e s p o n s a b i l i t a t e .............................................6 9 4 A)

Etatea

( a r t . 6 1 — 6 5 C . p .).

5 9 7 . C r e d i n ţ a g r e ş i t ă în b u n ă t a t e a c o p i i l o r ...................................................6 9 4 5 9 8 . C r i ti c a n e î n t e m e i a t ă a p ă r e r i i lui L o m b r o s o d e

G. T a rd e

. .

694

59 9 . E f i r e s c c a s ă fie c o p ii e g o iş ti ş i r ă i ................................................... 6 9 5 60 0 . D in f e r i c ir e p e r i c o l u l s o c i a l n u e m a r e , m a i t â r z i u d e v in s o c i a b i l i 601. E ta te a in flu e n ţe a z ă a s u p r a

6 0 2 . C e i v e c h i p e d e p s e a u p e c o p i i .................................................................. 6 0 3 . V e c h iu l d r e p t

69 5

v o i n ţ e i ......................................................... 6 8 5

d i s t i n g e a î n tr e

69 5

c o p ii şi i m p u b e r i ...........................69 6

6 0 3 1. V e c h iu l d r e p t g e r m a n i c şi d r e p tu l c a n o n i c ....................................... 697 6 04. In A n g lia r e g u l a : m a l i ţi a s u p p l e t a e t a t e m ............................................. 697 6 0 5 . P r a v i l a lu i M a te i B a s a r a b şi V a s ile L u p u ............................................. 697 6 0 6 . C o d i c e l e A r m e n o p o l ş i D o n i c i ........................................................................69 8 60 7 . C o d i c e l e n o s t r u d i s t in g e 4 p e r i o a d e d e e t a t e ................................. 6 9 8 607

a.

C o d u l p e n a l a u s t r i a c ........................................................................................ 6 9 9

6 0 7 1. E t a t e a în n o u i le d o c t r i n e .............................................................................. a)

69 9

Perioada neresponsabilităţei până la 8 ani deplini.

6 0 8 . T r e b u e s ă s e f i x e z e u n t e r m e n fix d e n e r e s p o n s a b i l i t a t e ?

. .

70 0

.

702

6 0 8 1. F i x a r e a u n e i lim ite d e i r e s p o n s a b i l i t a t e e s t e u n a n im a d m i s ă . 6 0 9 . M o tiv u l p e n t r u

a f i r m a t i v ă ........................................................................

610. R a p o r ta tă la p r ic e p e r e ,

l im i ta d e 7 o r 8 a n i e a d m i s i b i l ă

702 . .

703

61 1 . I n s ă s u b r a p o r t u l o p o r t u n i t ă ţ i i l im i ta e p r e a j o a s ă ..................... 704 6 1 11. T e n d i n ţ a d e r i d i c a r e a a c e s t u i m in im . b)

D re p t c o m p a rat

.

. .

704

Perioada responsabilităţii indoioase.

61 2 . D e i a 8 — 15 a n i d e p lin i e s t e p r e s u p u s ă n e p r i c e p e r e a , î n s ă s e p o a t e d o v e d i c o n t r a r i u l d e M i n i s t e r u l p u b l i c ..............................

705

6 1 2 1. I m p u t a b i l i t a t e a şi d i s c e r n ă m â n t u l s u n t d i s t i n c t e ................................... 705 6 1 3 . D if ic u ltă ţi în p r i v i n ţ a n o ţ iu n i i p r i c e p e r i i ....................................................... 6 1 3 1. D i s c e r n ă m â n t u l n u s ’a

6 1 4 . D a c ă m in o r u l a l u c r a t f ă r ă p r i c e p e r e 6 1 4 1. C r i ti c a le g e i f r a n c e z e

70 6

p u s n i c i o d a t ă în p r a c t i c ă ...............................7 0 6 s e ia u m ă s u ri e d u c a tiv e .

d i n 1912..........................................................................7 0 8

707

— 1032 — No. p a r a ­ g ra fu lu i

p a g in a

614*. A n t e p r o i e c t u l r o m â n d e l e g e

p e n tru

6 1 5 . A c e s t e m ă s u r i n u p o t fi s o c o t i t e c)

m i n o r i ........................................... 7 0 8

p e d e p s e ................................................. 7 0 9

Perioada responsabilităţii reduse.

6 1 6 . D e l a 1 5 — 2 0 a n i d e p lin i, a r e l o c n u m a i o r e d u c e r e d e p e d e p s e .

710

6 1 7 . R e z u m a r e a d e o s e b i r i l o r î n t r e e t a t e a d e 8 — 15 a n i ş i d e l a 15 la 2 0 a n i s u b p u n c t u l d e v e d e r e p e n a l ..........................................

.

710

.

711

6 1 8 . N e p r i c e p e r e a d u p ă 15 a n i i n v o c a t ă c a o s l ă b i c i u n e a m in ţii. d)

Perioada responsabilităţii depline.

6 1 9 . D e l a 2 0 a n i îm p lin iţi, r e s p o n s a b i l i t a t e a e s t e

în tre a g ă

620. N u e n e ra ţio n a l c a s ă în c e a p ă c a p a c ita te a p e n a lă

. . . .

711

d e la o e ta te

m a i f r a g e d ă ...............................................................................................................711

P ed eap sa red u să a m inorilor. 6 2 !. M in o rita te a e u n e o ri c a u z ă d e n e p e d e p s ir e , a lte o ri d e m ic ş o ­ r a r e a p e d e p s e i . A c e a s t a d in u r m ă n ’a r t r e b u i t r a t a t ă a c i 622. R e d u c e re a p e d e p s e i 8 — 15 a n i.

e

a c e ia ş i

în tre

1 5 —2 0

d e ani

ca

.

712

în tre

.......................................................................................................................7 1 2

623. C rim a c o m is ă

d e m in o r i s e p e d e p s e ş t e

6 2 4 . M in o r ii n u s e j u d e c ă d e j u r a ţ i :

to td e a u n a c o re c ţio n a l.

c a u z e le a c e s te i

l e g i i .......................................... 6 2 5 . E x c e p ţi e

când au

713

d is p o z iţiu n i a 71 4

c o m p lic i m a jo ri

p re z e n ţi la

ju d e c a re a p r o ­

c e s u lu i .................................................................................................................................. 7 1 4 6 2 6 . C r i m a c o m i s ă d e m i n o r d e v in e d e l i c t ............................................................... 7 1 5 6 2 . L C a r e e r a ţ i u n e a a c e s t e i c o r e c ţ i o n a l i z ă r i ......................... '

.

.

.

715

6 2 7 . C â n d e v o r b a d e i n f r a c ţi u n i p o l it i c e s u n t c o m p e t e n ţ i j u r a ţ i i.

.

716

6 2 8 . C i n e s e p r o n u n ţ ă a s u p r a e tă ţii l a j u r a ţ i , a s e s o r i i o r j u i a ţ i i ?

.

716

629. C â n d e v o rb a

de un

m i n o r m a i m ic

c e s tiu n e a s e p a r a t ju ra ţilo r d e s p r e

d e 15 a n i, t r e b u e p u s ă e ta te

...................................................717

6 3 0 . C e s t i u n e a e tă ţ ii n u s e p o a t e p u n e d e - a d r e p t u l în c a s a ţ i u n e . 6 3 1 . A rt. 6 2 C . p . s e a p l i c ă î n m a t e r i e d e c o n t r a v e n ţ i u n i ? 6 3 2 . M i n o r u l a c h i t a t în a s e m e n e a c a z n u p o a t e fi t r i m i s l a

.

. . . .

717 717

casa de

c o r e c ţ i u n e ........................................................................................................................... 7 1 8 633. S c u z a m in o rită ţii s e

a p l i c ă ş i în m a t e r i e d e c o n t r a v e n ţ i u n i ?

6 3 4 . A r t. 6 2 s e a p l i c ă ş i Ia le g i l e

.

6 3 5 . î n g r i j o r a r e a în u l ti m e l e t i m p u r i d e c r i m i n a l i t a t e a m i n o r i l o r . . 636. D a te s ta tis tic e B e lg ia

re la tiv e

71 9

s p e c i a l e ? . ......................................................... 71 9 720

la c r im in a lita te a m in o rilo r în F r a n ţa şi

.................................................

.

6 3 6 '. C r i m i n a l i t a t e a i n f a n t i lă î n c o n t i n u ă c r e ş t e r e

. ■ ..............................

721

. ...............................

72 2

63 7 . C r i m i n a l i t a t e a m i n o r i l o r c r e ş t e ş i în R o m â n i a ..................................

72 3

6 3 7 1. D a t e r e c e n t e a s u p r a c r im i n . i n f a n tile în R o m â n i a .........................

72 3

6 : 8 . P r o p u n e r e a s i s t e m u l u i e d u c a t i v p e n t r u t o ţi m i n o r i i .........................

72 4

639.

L e g ile

fra n c e z e

în 1898,

1904

ş i 19C 6: î n t i n d e r e a n e r e p o n s a -

b i l i t ă ţ i i ......................................................

72 5

6 3 4 1. C a u z e l e c r im i n a l it ă ţi i i n f a n t i l e .........................

726

639*. P r o t e c ţ i u n e a c o p i i l o r

727

6 3 9 3. L u p t a c o n t r a c r im i n a l it ă ţi i

i n f a n t i l e ...........................................................

728

— 1033 — No. para­ grafului

pagina

639*. P r i n c i p a l e l e m ă s u r i c e t r e b u e s c

l u a t e .....................................

730

6 3 9 5. M ă s u r i c o m p l i m e n t a r e

731

64 0 . C e s ’a r p u t e a f a c e în a c e a s t ă m a t e r i e .............................................

732

6 tO1. B a z e l e s i s t e m u l u i d e r e a c ţ i u n e c o n t r a c r im i n a l it ă ţi i i n f a n tile . 640*. C o m p u n e r e a T r i b u n a l e l o r d e c o p ii .................................................

733 734

6 4 0 3. P r o c e d u r a în f a ţă T r i b u n a l e l o r d e

735

c o p ii

...................................

6 4 0 4. M ă s u r i l e c e a u a s e l u a în r e p r i m a r e a m i n o r i l o r i n f r a c t o r i . . 6 4 0 5. R e g im u l f a ţ ă d e m in o r i i p r i v a ţ i d e l i b e r t a t e .............................. 6 4 0 6. P a t r o n a j u l m i n o r i l o r d u p ă

lib e ra re

. . .

6 4 0 7. D i s p o z i ţ i u n i l e a n t e p r o e c t u l u i r o m â n

73 6 738

• ....................

739

......................................................

641. E t a t e a î n a i n t a t ă în r a p o r t c u l e g e a p e n a l ă .

74 0

. . . . . .

6 4 1 1. In c e s e n s t r e b u e ş t e p r i v i t ă b ă t r â n e ţ e a în d r e p t u l p e n a l 641 *. L e g i s l a ţi u n e c o m p a r a t ă . A n t e p r o e c t u l d e c.

740

.. .

p . r o m â n ...........

742 74 4

6 4 1 s. S e x u l ......................................................

74 4

Nebunia.

B)

>

6 42. N e b u n i a t e r m e n g e n e r i c c u p r i n z â n d t o a t e b o a l e l e m in t a le 6 4 2 1. N e b u n i a n u e x c l u d e

. .

i n t e n ţ i u n e a .....................................................................

643. N e b u n ia m o ra lă : p e d e p s ir e a

745 745

e i .....................................................................

74 6

6 4 3 1. N e b u n i a m o r a l ă p a r e a fi c o n f i r m a t ă în ş t i i n ţ ă ..................................

74 6

6 44. Î n t i n d e r e a d e a li e n iş ti a c a z u r i l o r

de

n e b u n ie . L e g ă tu ra n e b u ­

n ie i c u c r im a . ............................................

. .

. . . .

747

6 4 5 . T e o r i a c ă o r i c e c r im i n a l e u n n e b u n ş i n e b u n i a u n i v e r s a l ă . .

747

64 6 . F e r i r e a d e e x a g e r ă r i ; î n ţe l e p t e l e c u v in t e a l e lu i T r o p l o n g . .

748

6 4 6 1. C e

tre b u e

să

în ţe le g e m

.

p r in n e b u n i e î n d r e p t p e n a l . D i v e r s e

s t ă r i d e a l t e r a ţ i u n e m in t a lă ş i p s i h i c ă .............................. 646*. N e c e s i t a t e a c u n o a ş t e r e i p r o b l e m e l o r p s i h i a t r i c e ............................. 64 7 . N e b u n i a p r e z i n t ă g r e u t ă ţ i

sub

p u n c tu l

î n s ă s u b c e l le g a l

d e v e d e re m e d ic a l, n u

.

6 4 8 . N e b u n u l n u s e p e d e p s e a în d r e p t u l

749 751

..................................... g re c şi ro m a n

....................

6 4 8 1- D r e p t u l b a r b a r , i n t e r m e d i a r . P i n e l, V a l s a lv a , C h ia r u g i 64 9 . A c e ia ş i r e g u l ă ş i în v e c h i u l d r e p t e u r o p e a n

. .

. . . . . . .

75 2 75 2 75 3 753

65 0 . D e r o g a r e l a a c e a s t ă r e g u l ă p e n t r u c r i m ă d e I e s m a e s t a t e . . 65 1 . C o r o l a r u l n e r ă s p u n d e r i i n e b u n i l o r , r ă s p u n d e r e a r u d e l o r . . .

753 754

652. N e b u n u l e r a a p ă r a t d e p e d e a p s ă

75 4

ş i în v e c h i l e n o a s t r e le g i . .

65 3 . D i s p o z i ţ i u n l c o m p l e c t e în p r a v il e l e sa rab 653

a.

.

.

.

lu i

V. .

.

L upu

ş i M a te i B a -

.

75 5

D i s p o z i ţi u n i le c o d u lu i p e n a l a u s t r i a c ............................................ ....

•

65 4 . In l e g e a a r i u a l ă t r e b u e a d e o s e b i d o u ă c a z u r i .............................. 1.

755 75 5

Nebunia în timpul comiterii infracţiunii

6 5 5 . N e b u n u l e a p ă r a t d e p e d e a p s ă ; f a p t a lu i n u c o n s t i t u e n ic i c o n tra v e n ţiu n e

.....................................

6 5 5 1. D i s p o z i ţi u n i le d in a n t e p r o e c t u l d e c . p . r o m â n 6 5 6 . C a u z a n e p e d e p s i r e i n e b u n u lu i n u e

.............................

l i p s a d e i n te n ţ iu n e

. . .

75 6 75 6 75 7

65 7 . N u e n ic i l i p s ă d e l i b e r t a t e m o r a l ă ..........................................................

757

65 8 . M o tiv u l n e p e d e p s i r e i

75 7

,

....................................................

65 9 . P r o c u r o r u l a r e d r e p t s ă n u u r m ă r e a s c ă , i n s t r u c ţ i a s ă d e c l a r e c ă n u e c a z d e u r m ă r i r e ...................................................................................

758

— 1034 — No. para­ grafului

pagina

6 6 0 . C e s t i u n e a n e b u n ie i e r e z o l v a t ă d e j u r a ţ i , n u d e a s e s o r i

. . .

759

6 6 1 . D a r e a n u f o r m e a z ă c e s t i u n e s e p a r a t ă .......................................................

75 9

6 6 1 1. D i s p o z i ţ i u n e c o n t r a r ă î n a n t e p r o e c t , d e c . p . r o m â n

. . . .

75 9

66 2 . C e s t iu n e a n e b u n ie i s c a p ă d e c e n s u r a C u r ţii d e c a s a ţ i u n e . 663. L e g e a p e n a lă n u a c h ita t .

p re v ed e

.

76 0

m ă s u r i r e l a t i v l a n e b u n u l c r im i n a l 760

66 4 . S u n t c o d i c e p e n a l e c a r i a u p r e v ă z u t a c e a s t a ..............................

760

6 6 4 1. L e g i s l a ţi u n e c o m p a r a t ă

761

664*. D i s p o z i ţi u n i le a n t e p r o e c t u l u i d e c . p . r o m â n ..........................................

761

66 5 . C o d M a te i B a s a r a b d e a s e m e n e a

762

66 6 . L a n o i r ă m â n e l u c r u l î n o f ic iu l a u t o r i t ă ţ i l o r

a d m in is tra tiv e • .

6 6 6 1. D i s p o z i ţi u n i n o i în a n t e p r o e c t u l d e c o d p e n a l r o m â n

. .

.

762 762

6 6 7 . E f e c tu l i n t e r d i c ţ iu n e i c iv ile p e n t r u n e b u n ie , r e la ti v la r e s p o n s a ­ b ilita te a p e n a lă . E a n u a p ă r ă d e

ped eap să

66 8 . D a r c r e a z â o p r e s u p u n e r e d e l i p s ă d e 66 9 . C a u z a d e o s e b i r e i î n t r e c iv il

şi

penal

.........................

76 3

m i n t e ...................................

76 4

în

c e ia c e p riv e ş te v a li­

d i t a t e a a c t e l o r f ă c u t e d e n e b u n .......................................................... 2.

764

Nebunia posterioară comiterii infracţiunei

6 7 0 . N e b u n i a p o s t e r i o a r ă - in f r a c ţi u n e i î m p i e d e c ă j u d e c a t a ; c a u z a a c e s te i

............................................

su sp en d ă ri

76 4

[,671. I n s ă a c t e l e d e c o n s t a t a r e m a t e r i a l ă s e p o t f a c e d e i n s t r u c ţ i u n e ş i p e d e p s e l e p e c u n i a r e s e e x e c u t ă . ...................................................... 672. T e rm e n e le d e a p e l şi r e c u r s

s u s p e n d a t e .............................

76 5 76 5

6 7 2 1. C r i ti c a u n e i d i s p o z i ţ i u n i d in a n t e p r o e c t d e c. p . r o m â n . . . .

766

6 7 2 s. A lte d i s p o z i ţ i u n i d e a n t e p r o e c t

766

67 3 . R e g u le l e r e l a t i v e l a

m a n ia in te rm ite n tă

. .............................................

674. R e g u le l e r e l a t i v e l a m o n o m a n i a ................................................ 67 5 . E g r e u d e a p u n e p r i n c i p i i g e n e r a l e . ...................................................... 6 7 5 1. C e i n c u m b ă în a c e a s t ă m a t e r i e j u d e c ă t o r u l u i

767 767

..................................

767 76 8

67 6 . In v e c h iu l d r e p t n e b u n i a p o s t e r i o a r ă m i c ş o r ă p e d e a p s a , şi c h ia r s e s u s ţ i n e a d e u n ii c ă a p ă r ă d e p e d e a p s ă 67 7 . D i s t i n c ţ i u n e a p e

.

- •

769

c a r e o f ă c e a u u n ii p e n a l i ş t i ...................................

6 7 8 . E a e r ă a d m i s ă ş i d e Î n d r e p t a r e a le g ii . .

77 0 770

6 7 8 a . D i s p o z i ţi u n i le d in c . p . a u s t r i a c

770

67 9 . C a u z a s u s p e n d ă r i i p e d e p s i i în tim p u l n e b u n i e i ..................................

670

680. P e d e p s e le p e c u n ia r e s e e x e c u tă

771

680

'

b is- R i s i p it o r u l e s t e s o c o t i t p e r f e c t r e s p o n s a b i l .................................. C)

Beţia

631 M a r e a i m p o r t a n ţ ă a p r o b l e m e i a l c o o l is m u l u i

....................

. .

6 8 2 E f e c te l e r e le a le a lc o o l is m u l u i s u b p u n c tu l d e v e d e r e s o c i a l . 6 83. D o v e z i s t a t i s t i c e

.

.

6 84. C a z u l A d a J u r k e

.

.

771 771

............................................

77 2

.......................................

775

68 5 . D i f e r i t e p ă r e r i c i t a t e a s u p r a p e r ic o lu l u i a lc o o l is m u l u i 686. M ă s u r i d e c o m b a t e r e

771

. . . .

77 5

p r o p u s e .....................................................................

777

6 8 6 1. A l c o o lu l în e ti o l o g ia c r im e i ................................................................ • 6 8 7 . T o t u ş i a l c o o l i s m u l s e î n t i n d e î n l u r r n a î n t r e a g ă ..............................

778 779

68 8 . E l s e î n ti n d e ş i lâ n o i ........................................................................................

779

1035 — No para­ grafului

pagina

6 8 9 . P e d e p s i r e a b e ţi e i l a G r e c i şi la r o m a n i ................................................. 6 9 0 . In v e c h i n l d r e p t d if e r i t e

781

s is te m e

781

6 9 1 . In v e c h i u l n o s t r u d r e p t p e d e a p s ă m a i m i c ă .......................................

784

6 9 2 . C o d . p e n . fr. d i f e r ă d e a l n o s t r u , n o i a m u r m a t l e g e a p r u s i a n ă

78 5

69 3 . In l e g e a n o a s t r ă t r e b u e s c d i s t in s e 3 c a z u r i .

786

6 9 3 1. C a t e g o r i a d e b e ţ i e d u p ă d a t e l e ş tiin ţif ic e

786

6 9 3 2. C a te g o r i i d u p ă f e lu l în c a r i

787

b e ţia

a r e a fi p r i v i t ă în d r . p e n a l

694. C â n d s e îm b a tă c in e v a în a d in s s p re a c o m ite in fra c ţiu n e a 6 9 4 1. D i s p o z i ţ i u n i l e a n t e p r o e c t . d e c. p . r o m â n p e n t r u a c e s t 6 9 5 . C â n d s e î m b a t ă f ă r ă s ă fie în c u lp ă . . .

• .

787

caz

. . .

.

78 8

.

788

6 9 5 1. D i s p o z i ţ i u n i l e a n t e p r o e c t . d e c o d . p e n . r o m â n p e n t r u b e ţ i a a c ­ c id e n ta lă

.

. . . .

•

69 6 . D a c ă s e î m b a t ă d in p o f t a b e ţi e i o r i m p r u d e n ţ ă , C u r t e a s a ţiu n e a d m ite

p e d e p s ire a

78 9 de ca-

........................................................... 7 8 9

69 7 . S o l u ţ i u n e a C u r ţii d e C a s a ţ i u n e c o n f o r m ă l e g i i ........................ ....

.

790

6 9 8 . C o s t a - F .o r u r e c u n o s c â n d c ă a c e a s t a e s o l u ţ i u n e a le g ii o c r i t t c ă

790

6 9 9 . C o m b a t e r e a p ă r e r i i lu i C o s t a - F o r u

791

. .

70 0 . C o m b a t e r e a p ă r e r i i c a r e d i s t in g e î n t r e b e ţ i a p a r ţ i a l ă .......................................... . 7 0 1 . D e c i z i u n e a C u r ţii d in L u x e m b u r g m i s ă în tim p u l b e ţi e i e o 70 2 . O r i g i n e a d i s p o z iţ i u n ii

§ 40

. .

pen.

7 0 2 1. C u m t r e b u e r e z o l v i t ă c e a d e a t r e i a 7 0 2 !. In c e m o m e n t v o m '7 0 2 3. I n f r a c ţ iu n i l e c u lp o a s e

........................................

793

p rin im p ru d e n ţă

ip o te z ă

a c e a s tă ip o te z ă

............................................

. .

p r u s i a n .............................. . . . .

c ă u t a e le m e n t u l i m a t e r i a l în

s ă v â r ş i t e în

şi c e a

d in 1899, c ă i n f r a c ţ i u n e a c o ­

i n f r a c ţi u n e C od.

c o m p le c tă

vor

79 4 79 4 79 4

acest caz

796

fi p e d e p s i t e

ca

.........................

797

7 03. B e ţi a n u t r e b u e c o n f u n d a t ă c u a l i e n a ţ i u n e a a l c o l i c ă

.

.

7 0 4 . B e ţi a n u f o r m e a z ă c e s t i u n e s e p a r a t ă la j u r a ţ i ..................................

798 798

7 0 4 1. S o l u ţ i u n e a c o n t r a r ă s e i m p u n e f a ţă c u a n t e p r o e c t u l d e c. p . r o m .

79 8

7 0 5 . P u ţ i n e C o d i c e m o d e r n e v o r b e s c d e b e ţ i e ............................................

79 9

7 0 5 a . D i s p o z i ţi u n i le c o d u lu i p e n . a u s t r i a c ...........................................................

799

70 6 . S u n t d i s t in c ţ iu n i d e f ă c u t

.

.

.......................................

. .

7 0 6 1. R e g im u l r e p r e s i v c e t r e b u e l u a t f a ţ ă d e i n f r a c to r i i a lc o lic i • .

.

7 0 6 !. A lte i n t o x i c a ţ i u n i : m o r f in ă , c o c a i n ă , o p iu m , h a ş i ş , e t e r . . . . D)

799 79 9 800

S o m n a m b u lis m u l ş i ip n o tis m u l

7 0 7 . D e o s e b i r e a î n tr e s o m n a m b u l i s m şi i p n o ti s m

........................

801

708. S o m n a m b u lis m u l c u n o s c u t c h ia r d e v e c h i p e n a liş ti . .

.

70 9 . P e n a li ş t i i v e c h i a d m i t e a u n e p e d e p s i r e a d a c ă n u e r a c u lp ă

,

7 1 0 . P r a v i l a lu i M a te i B a s a r a b ş i V a s . L u p u , p e d e p s e a m a i u ş o r 7 1 1 . I p n o t i s m u l c u n o s c u t l a f i n e l e s e c o l. X V I I I -le a , s t u d i a t în s e c o l. X l X - l e a .................................. .................... • ............................

801 80 2 803 804

7 1 1 1. I p n o t is m m ic şi i p n o ti s m m a r e . S u g e s t i i .................................................

804

711*. Ş c o a l a d in P a r i s ş i ş c o a l a d i n N a n c y ..............................•

805

7 1 2 . N e p e d e p s i r e a s o m n a b u lu l u i

. . . •

. . . .

...........................................................

806

71 3 . I p n o t i z a t u l a p ă r a t d e p e d e a p s a c a r e s e v a a p l i c a i p n o t i z a t o r u l u i

807

71 4 . P e d e p s i r e a i p n o t i z a t u l u i şi a s o m n a m b u l u l u i p e n t r u n e g li j e n ţ ă .

807

7 1 4 1. I p n o t is m p r e o r d i n a t ş i a l t e c a z u r i. C u m s e p e d e p s e s c ? . . . .

808

7 1 4 !. S u g e s t i u n e a în s t a r e d e v e g h e .........................................................................

809

— 1036 — Eo. para­ grafului

pagina

7143. In ce caz şi ce fel cade sub incidenţa legei p en a le.................... 714*. Sugestiune difuză . . ................................. 7145. Autosugestie . .................... . . • ..................................... 715. Comiterea de infracţiune imediat după d e ş te p ta r e ..................... '7151. Infracţiunisăvârşite în somn 715!. Alta latură sup care poate fi examinat în penal somnul şi ipnot i s m u l ................................................

810 810 811 811 812 812

A pendice. a)

Surdom utism ul

716. 717. 718. 719. 720.

Surdomutul nuera pedepsit în anticitate In vechiul drept se pedepsea cu ped. ordinară ■■..................... Pravila lui Matei Basarab şi Vas. Lupu îl pedepsesc mai uşor Legislaţiune comparată . Legea noastră pedepseşte cu pedeapsă ordinară, putându-se acorda circ. atenuante . . . . . . 721. Soluţiunea legii noastre e raţională . . .................... 721 *. De cari surdo-mufi are a se ocupa dreptul penal? ................. '721*. Anteproectul italian şi cel român cu privire la surdo-muţi . .

813 813 814 815 815 815 815 816

b) M ânia 722. După Jul. Clar mânia chiar din o cauză dreaptă micşorează pedeapsa, nu apără însă de pedeapsă . . . 723. Aceaşi soluţiune în îndreptarea le g ii................................................. 724. In Codicele nostru penal deasemeni ea atrage scăderea pedepsii '724 a. Dispoziţiunile cod. pen. austriac . . . . . . . 725. Omorurile p asion ale; critica hotărârilor juraţilor......................... 726. Se poate susţine nepedepsirea cu art. 57 C. p.............................

816 816 816 817 817 818

c) Am orul 727. Tiraqueau îl consideră ca o cauză de scăderea pedepsii . . 728. Aceiaşi părere Carpzov, Clar, Novei, Menochiu şi de Vouglans 729. îndreptarea Legii şi Pravila V. Lupu admit deasemenea scăderea pedepsii. Deasemenea Pravila lui Donici ..................... '730. Teoria lui Berner asupra nepedepsirei infracţiunilor pasionale 731. Combaterea ei . . ......................... 732. Vechii penalişti mai înţelepţi ..................... ..................... 733. Sistemul pedepsirei riguroase dă bune rezu ltate......................... 7331. P a s i u n i l e .................................................................................................. ‘733*. Distincţiunile făcute de autori . . . . ..................................... 7333. Combaterea acestor distincţiuni . . . 733*. Pasiunile nu pot fi asimilate forţei irezistibile sau constrângerei 7335. Pasiunile sunt confundate cu alte situaţiuni de unii autori .. 733". Pasiunile trebue ţinute în seamă în adecuarea represiunei ..

818 819 820 821 821 822 822 823 824 825 825 826 827

R esp onsabilitatea atenuată 7337. Ce înţelegem prin responsabilitate . ............................. 7338. D ece e absurd a vorbi în penal de semi-responsabilitate . . : 77439. Care trebue să fie soluţiunea sub raportul r e p r e s i v ................

828 829 830

1037 — No. para­ grafului

73310. 73311. 73311. 73313. 73314.

pagina

Cum apare responsabilitatea atenuată faţă cu diversele doctrine Absurditatea soluţiunilor pe cari le preconizează cei ce o susţin Soluţiunea care o credem mai înţeleaptă . Care e situaţiunea actuală asupra idei de respons. atenuată . Dispoziţiunile din anteproectul de cod. pen. rom â n ....................

831 832: 834 834 835-

• II. CONSTRÂNGEREA (forţă majoră). 734. Subiectul activ al infracţiunei trebue să fie conştient şi nesilit 735. Penaliştii clasici disting între lipsa de libertate şi lipsa de in­ teligenţă . . . ................................. 7351. Elementul imaterial şi c o n s tr â n g e r e a .............................................

836836837

a) Constrângerea fiz ic ă 736. Exemple de constrângere fizică; explicarea nepedepsirei ei de penaliştii clasici şi de cei pozitivişti . . . . . . 737. Nepedepsirea chiar în caz de infracţiuni neintenţionate . . . . 7371. Constrângerea fizică înlătură imputabilitatea................................ 737*. In acest sens anteproect de cod. pen. român .............................

838 839 840' 840-

b) Constrângerea m orală S

738. In ce constă constrângerea morală ? E x e m p le .................... 7381. Constrângerea morală are trei modalităţi: ameninţare, stare de necesitate şi legitimă apărare . . . 738*. Elementul imaterial e acelaş în aceste trei modalităţi . . . . 7383. Exemple privitoare la constrângerea m o ra lă ........................ • • 738*. Nu trebue confundată constrângerea morală cu alte situaţiuni

840* 841 841 842 843

Ameninţarea 739. 740. 741. 742. 743. 744. 745. 746. 747. 748. 7481.

Filozofii stoici erau pentru p e d e p s ir e ................ ■ ......................... La Romani se temperase această id e e ............................................. Totuşi ea a dominat mult timp vechiul drept . . . . Combătută de penalişti care susţin pedeapsa mai uşoară . . Novei şi Jul. Clar susţin chiar n ep ed ep sire a ................ . . La fel Pufendorf, dar o combat Barbeyrac şi Burlamaqui . . . Astăzi nepedepsirea e unanim admisă ..................................... Condiţiunile constrângerii morale n ep ed ep site............................ Motivul nepedepsirii dat de penaliştii c la s ic i................................. Motivul adevărat e inutilitatea p e d e p s ii......................................... Dispoziţiunile anteproectului de cod penal rom ân ........................

843; 844 844 845 845 845 846846 847 847 848-

Starea de n ecesitate 849. Constrânsul prin foame care fură de mâncare este apărat de pedeapsă ? Discuţiune veche .................• ....................... 849 7491. Starea de necesitate în dreptul roman . • ................................ 849 750. Afirmativa admisă de jurisconsulţii evului meziu, dreptul canonic şi Ordonanţa Carol V .................................................................. 850 751. Admisă de mulţi jurisconsulţi vechi şi în sec. XVI, XVII şi XVIII 850« 752. Admisă şi la noi de „îndreptarea legii“ şi de Pravila V. Lupu 851 753. Idee combătută de Blackstone pentru motive particulare Englilerii 852

— 1038 — No. p a ra ­ g rafu lu i

p a g in a

754. H o tă r â r ile T rib . C h a te a u T h ie r r y

şi a C u r ţ ii d in

A m ie a S

.

.

852

7 5 5 . A u t o r i i n o i î n g e n e r a l a d m i t n e p e d e p s i r e a .......................................85 3 75 6 . S u ţ i n e r e a a c e s t e i p ă r e r i .................................................................................;

854

7 5 6 1. D o c t r i n a ş i j u r i s p r u d e n ţ a i t a l i a n ă ......................................................................8 5 5 756*. C a z u r i în c a r e c o n s t r â n g e r e a a c o n d u s la

ir e s p o n s a b ilita te

.

855

7 5 7 . C o m b a t e r e a o b i e c ţ iu n e i s e s ’a r p u t e a f a c e ............................................8 5 6 7 5 7 1. A c e a ş r a ţ i u n e j u s t i f i c ă n e p e d e p s i r e a s t ă r i i d e n e c e s i t a t e c a ş i a le g itim e i a p ă r ă r i şi a a m e n i n ţ ă r i i ............................................................... 8 5 6 757*. A r g u m e n te le c â t o r v a a u t o r i

.........................................................................

7 5 7 3. C o n d i ţi u n i le s t ă r ii d e n e c e s i t d e . P e r i c o l g r a v 7 5 7 4. R ă u l s ă n u p o a t ă fi

şi

a c tu a l .

.

858

.

860

n l ă m r a t p r i n a i t e m i j l o a c e .......................... 861

7 5 7 5. C o r e s p o n d e n ţ a î n t r e p e r ic o l şi f a p tu l e f e c t u a t ................................ 861 757°. C e l c o n s t r â n s s ă n u fi p r o v o c a t a c e a s t ă s t a r e ................................ 86 2 7 5 7 T î n d a t o r i r e a d e a r e z i s t a p e r i c o l u l u i .........................................................8 6 4 7 5 7 8. D r e p t c o m p r a t .................................................................................................................8 6 4 7 5 8 . C o n s t r â n g e r e a m o r a l ă p r o v e n i n d d in c a u z e i n t e r n e ......................... 8 6 4 7 5 9 . 'C a z u r i ' d e c o lî s T f â 'r r g e r e 'îr o r a îâ '' a d m i s e

......................................................... 8 6 5

7 6 0 . C o n s t r â n g e r e m o r a i ă d in c a u z a a v e r i i i n a d m i s i b il ă

.

.

.

7 6 0 1. S t a r e a d e n e c e s i t a t e c u p r i v ir e la a v e r e , D r e p t c o m p a r a t 7 6 0 a . D i s p o z i ţi u n i le c o d u lu i

penal

.

.

865

.

.

a u s t r i a c ......................................................... 8 6 6

761. T e m e re a re v e re n ţia lă n u a p ă r ă d e p e d e a p s ă

...................

7 6 2 . E x e r c iţ i u l ile g a l a l m e d itrin e i în c a z d e u r g e n t a t r e b u i n ţ ă 7 6 3 . In c a z d e n e c e s i t a t e i n c o m p l e c t ă e s t e m i c ş o r a r e d e

.

7 6 4 1. C a r a c t e r u l a c e s t e i i n te r v e n ţ i i

. .

a.

c o n s trâ n g e rii

867

ped eap să.

867 868

. . . . . . .

764*. E s u f i c ie n t c a t e r ţ i u l s ă c u n o a s c ă p e r i c o l u l ................ 765. B a z a le g a lă a

866

.

7 6 4 . I n t e r v e n i r e în f a v o a r e a u n u i t e r ţ i u ; d i s t i n c ţ i u n e ......................

765

866

.

868

.

.

. . . .

In c o d u l p e n a l a u s t r i a c s u n t d i s p o z i ţ i u n i s i m il a r e

.

.

869 869

.

869

7 6 6 . C h e s t i u n e a e g r e a l a n o i , c ă c i s ’a _ s u p r i m a t p a r t e a f i n a l ă a a r t. 6 4 C o d , p e n . fr.

.

.........................

.

869

767. C a u z a s u p rim ă rii, d u p ă G . C o s tu - F o r u . C a u z a ei d u p ă C re ţe s c u

87 0

7 6 8 . C r i ti c a s u p r i m ă r i i ■ . . . 7 6 9 . D in a c e a s t ă c a u z ă s e î n ti n d e p r e a m u lt d i s p o z i ţ i u n e a a r t . 57 C . p .

87 0 871

7 7 0 . f t- C a n tiU L a p ă r a c o n s t r â n s u l m o r a l d e p e d e a p s ă 58, a l. 3

p e b a z a a rt.

‘ ............................................

7 7 1 . P e n t r u c o n s t r â n g e r e a f iz i c ă n u e t r e b u i n ţ ă

d e te x t

. . . .

7 7 1 1. C o n s t r â n g e r e a m o r a l ă î n l ă t u r ă l e g e a p e n a l ă în o r i c e i n f r a c ţ i u n e 7 7 2 . C h e s t iu n e a c o n s t r â n g e r i i e s t e c h e s t i u n e

de

d re p t ?

7 7 2 1. S t a r e a d e n e c e s i t a t e în a n t e p r o e c t d e c. p e n . r o m â n 772*. M i z e r i a e x t r e m ă î n a n t e p r o e c t d e c . p e n . r o m â n 772 772

b. D i s p o z i ţi u n i le c o d u lu i p e n a l u n g a r b1. F o r ţ a i r e s i s t i b i l ă în a c e s t c o d

7 7 2 5*. A m e n i n ţ a r e a în a c e s t c o d 772

bs.

S t a r e a d e n e c e s i t a t e in a c e s t c o d

87 2 872 873

....................

87 3

. . . .

87 3

.........................

87 5

..............................

87 6

......................................................

877

.

......................... .

. . . .

877 878

-

1039 —

No. p ara■>

III. F A P T E L E J U S T IF IC A T IV E .

Permisiunea sau ordinul legii. 7 7 3 . A l t r e i l e a c a z d e l i p s ă d e d o i o r c u lp ă , e c â n d o r o r d o n ă fa p ta

le g e a

p e rm ite

.......................................

879

7 7 4 . M o t i v u l a c e s t o r e x c e p ţi u n i

87 9

Legitima apărare.

A)

7 7 5 . L e g itim a a p ă r a r e a d m i s ă d in c e le m a i v e c h i t i m p u r i ....................

880

776. E x p l i c a r e a e i ş t iin ţif ic ă 7 7 6 1. A r g u m e n te le c â t o r v a a u t o r i

880 881

. . ' ................................... .........................■ . .

7 7 6 !. A c e ia ş r a ţ i u n e c a şi l a s t a r e a d e n e c e s i t a t e

. . . .

. .

882

7 7 6 s. D e o s e b i r i l e e x tr i n s e c i d i n tr e le g it. a p ă r a r e şi s t a r e a d e n e c e s i t .

883

7 7 6 4. C e i m p o r t a n ţ e a u a c e s t e d e o s e b i r i

......................................

884

7 7 6 5. C o n s t i t u e l e g i t im a a p ă r a r e u n d r e p t ?

.

.

835

77 7 . L e g itim a a p ă r a r e l a i n d ie n i , la G r e c i şi l a R o m a n i ......................... 7 7 1 1. I n V e c h iu l d r e p t g e r m a n i c , e v u l m e d i u ş i d r e p t, c a n o n i c

. . .

887 888

7 7 8 . V e c h ii p e n a l i ş t i s e o c u p a u d e le g i t im a a p ă r a r e c u o c a z i u n e a o o m o r u lu i

.

.................................................

888

77 9 . L e g itim a a p ă r a r e în v e c h u l d r e p t f r a n c e z . . . ..............................

889

78 0 . In v e c h iu l d r e p t r o m a n

889

.......................................

■

. . .

7 8 1 . L a n o i t r a t a t ă ş i în p a r t e a g e n e r a l ă şi în c e a s p e c i a l ă a c . p e n . 781

a.

D i s p o z i ţi u n i le c o d . p e n . a u s t r i a c ................................................................

7 8 1 5 . D i s p o z i ţi u n i le c o d . p e n . u n g a r

...........................................................

7 8 2 . D e f in iţiu n e a . C o n d iţiu n i 783.

a)

890 890 891 891

T r e b u e s ă fie n e c e s a r ă

891

7 8 3 1. A c e a s t ă c o n d i ţ i u n e a r a t ă a s e m ă n a r e a c u s t a r e a d e n e c e s i t a t e .

891

7 8 3 !. C u l p a şi d o l u l în a p ă r a r e

892

.

......................................................

7 8 3 s. T r e b u e s ă fie r ă u l i r e p a r a b i l ?

............................................

892

.......................................

893

78 4 . E x is tă l e g i t im a a p ă r a r e c â n d p o a t e c i n e v a fu g i ? ..............................

893

783

b.

C e s e î n ţe l e g e p r i n a t a c ........................

7 8 4 1. D i s c u ţ iu n i , e x c e p ţ i i ..............................

895

784*. P o t fi p r i m i t e c r it e r i i le a b s t r a c t e în s t a b i l i r e a n e c e s i t ă ţ i i ?

. .

896

78 5 . C â n d a g r e s o r u l f u g e n u m a i e x i s t ă l e g i t im ă a p ă r a r e ....................

896

7 8 6 . P e r i c o l u l t r e b u e j u d e c a t în c o n c r e t 787. 787

b.

b)

896

A t a c u l t r e b u e s ă fie m a t e r i a l

.................... ....................

897

..............................

897

7 8 8 1. A t a c i m i n e n t ( l a e s i o i n c h o a t a ) ..........................................................................

898

788. 788

b.

789.

C o d u l u n g a r n u fo lo s e ş te c u v â n tu l d e „ m a te ria l“

897

c)

A c tu a l

A ta c a m e n i n ţ ă t o r

d)

. .

..................................................................................................

I n j u s t ...............................................................

7 8 9 1. N u e n e v o e c a a t a c u l s ă 789

b.

c o n s t i t u e o i n f r a c ţ i u n e ..............................

899

P r o v o c a r e a în c a z d e l e g i t im ă a p ă r a r e .................................................

899

7 9 0 . Q u id c â n d a t a c u l e i n j u s t , î n s ă v i n e d e l a o a u t o r i t a t e ? 790

b.

898 898

A t a c i n j u s t d in p a r t e a a u t o r i t ă ţ i i

. . .

90 0

...........................................................

900

7 9 1 . C e s t iu n e d i s c u t a t ă î n v e c h i u l d r e p t ...........................................................

900

7 9 2 . R e z o l v a t ă î n s ă d e o r d i n a r d u p ă p r i n c i p i il e p o l i t i c e ........................

901

7 9 3 . S is t e m u l o r d i n e i s o c i a l e a l C u r ţii d e c a s a ţ i u n e f r a n c e z ă

901

. . .

794. S i s t e m u l r e z i s t e n ţ i i l a a c t e l e i le g a le a l e a u t o r i t ă ţ i i .........................

901

— 1040 — No. ратаg rafu lu i

795. 796. 797. 798.

Ce se spune contra acestui sistem ............................................. Susţinerea lui şi combaterea sistemului Curţii de casaţiune fr. Combaterea argumentului tras din art. 170 C. p. . . Isvoarele constituţiunei noastre favorabile acestei interpretări. In Anglia există dreptul de rezistenţă la acteie ilegale. Ca­ zul T ooly 799. Deasemeni în Belgia .......................................................................... 800. Curtea de casaţiune r o m â n ă ............................................................. 801. Părerea mijlocie a lui Isambert. Combaterea e i ......................... 801 4 Doctrina italiană asupra acestei chestiuni . . . . . . . 802. Legitima apărare se poate exercita contra oricărei persoane . 8021. Contra celor iresponsabili . • ..................................... 802!. Contra părinţilor, soţului, etc. ............................................. 8024 Contra autorilor morali şi com plicilor............................................. 8024 Contra unei mulţimi 803. Chiar în vechiul drept era admis aceasta . . . 804. Legitima apărare chiar contra inferiorului care lucrează după ordin . . 805. In favoarea cui poate interveni legitima apărare? Diferite sis­ teme în vechiul drept ........................ 806. După dreptul actual în favoarea oricărei p ero a n e . . . . . . 8061. Copil nenăscut, cadavre, sinucidere, autoleziuni . . . . . . 807. In vechiul drept legitima apărare era şi relativ la bim uri. . 808. Grotiu susţine părerea contrarie ................................................. 809. Această părere nu triumfă la în c e p u t ............................................. 810. Chestiunea controversată în F r a n ţa ................................................. 811. In Belgia chestiunea e discutată; nu se admite relativ la bunuri. 812. Multe legislaţiuni întind legitima apărare la orice bunuri . . . . 813. In Germania restrânsă la apărarea persoanei................................. 814. La noi acelaş lucru. 815. Critica sistemului legii n o a s t r e ......................................................... 8151. Doctrina favorabilă exinderei ......................................................... 815 a. In legislaţia austriacă se admite şi la bunuri................. . . . 816. Pentru apărarea onoarei era admisă la Romani şi în vechiul drept . . . ..................... 817. La noi chestiunea poate fi controversată. Susţin, afirmativei. 8171. Doctrina s’a pronunţat pentru afirmativa. Condiţiuni................... 818. Quid în cazul când se ucide altă persoană decât agresorul ? . 8184. Corelaţiune între agresiune şi reacţiune ..................................... 819. Provocarea exclude legitima apărare ? Istoricul cestiunei . . . 820. Controversa. Distincţiunea autorilor moderni. . 8204 Dece trebue admisă şi cum trebue admisă afirmativa . . . . 8204 Cazul intervenţiunei unui terţiu ................................................. 820’. Legitimă apărare reciprocă susţinută de Ferri ......................... 821. Aplicarea Ia flagrant delict. Controversa în vechiul d rep t. . . 822. Azi se admite că există legitima apărare......................................... 8224 Raţiunea acestei solu ţiun i.................................................... 823. Distincţiune când e vorba de apărarea lib ertăţii........................ 824. Până unde se poate întinde legitima apărare? • .........................

p a g in a

901 902 903

904 905 906 907 908 908 908 909 909 909 909 910 910 911 912 912 913 913 914 915 915 916 916 916 917 917 917 919 920 920 921 922 922 923. 923 924 925 925 926 926 927

— 1041 —

No. paragraialui

pagina

8241. Textul român şi textul italian ................ - ............................ • . . 927 824*. Când există exces p e d e p s ib il? ......................................................... 928 824 a. Dispoziţiunile cod. pen. a u s t r ia c ..................................................... 929 j 825. Trei cazuri de apărare legitimă prevăzute de l e g e .................... 929 826. Utilitatea acestor cazuri 929 827. 1. Uciderea excaladatorului nocturn. Istoric ................................. 930 828. Quid dacă excaladarea e cu intenţiune amoroasă? Exemple. . 930 829. Quid dacă escaladarea era deja o p e r a tă ? ............................. 932 830. Casa trebue să fie locuită. 933 8301. Dacă se pot aşeza aparate de pază ucigătoare ? ............. 933 831. II. Apărarare de furturi cu v io le n ţ ă ......................................... 934 832. III. Provocarea prin siluire. Critica le g ii................................. 935 833. Istoricul cestiunei . . . ............................................. 935 834. Legitima apărare nu formează cestiune separată la juraţi . . . 936 8341. Existenţa elementelor legitimei apărării şi controlul Casaţiei . 937 834*. Dispoziţiunile anteproectului de cod. pen. rom ân ................. 938 B) Ordinul legii sau at au torităţilor legitime. Teoria supunerii p a siv e. 835. Exemple de ordinul legii sau al autorităţilor legitim e......... 938 836. Critica l e g i i ..................... ............................................................. 939 837. Orice infracţiune s’ar comite în asemenea caz e apărare de pedeapsă ..................................................... ......................... 939 838. Cum trebue înţeles cuvântul sau ? ........................................... ■ 940 839. Quid dacă e ordinul autorităţii legitime însă e ilegal? . . . . 941 840. Două cazuri prevăzute de lege, în care inferiorul scapă de pedepsă . . ............................................................................. 941 841. Mai este un caz în legea com ptabilităţii.................................. 941 842. Expunere istorică. Dreptul roman ................................................. 942 8421. Dreptul germanic şi dreptul c a n o n i c ..................................... 942 842*. Categoriile de supunere după A l i m e n a ................................. 942 843. In vechiul drept nu erâ apărare de p e d e a p s ă ..................... 943 844. Nici în vechiul drept roman . . ............................................. 943 845. Meritele şi inconvenientele ambelor sisteme . . . . . 944 846. Două sisteme extreme se pot con cep e: sistemul supunerii pasive . ......................................... 944 847. Sistemul numit al baionetelor inteligente ..................................... 944 848. Sistemul intermediar al jurisprudeţii f r a n c e z e ..................... 945 849. Sistemul acesta e vechi şi e susţinut de mulţi autori . . . . 945 850. Explicarea lui Thiry. Combaterea ei . . . . . . . . . . 946 852. Explicarea lui Laborde ............................................................... 946 8511. Cum trebue privită problema ordinului legei . . ......................... 947 851*. Cari sunt îndatoririle inferiorului . . . ............................. 948 8513. Când se poate refuza executarea ordinului..................................... 948 851*. Ordin revocat 949 8513. Funcţionar pus la dispoziţiunea mai mnltor autorităţi . . . . 949 8516. Distincţiune între militari şi c i v i l i ..................................................... 949 8517. Exces în executarea ordinului................................................................ 950 8518. Câmpul de aplicaţiune a ordinului legei sau autorii, compet. . 950 1. Ta.noviceanii, voi. I.

66

— 1042 — No. paragrafului

pagina,

852. 853. 854. 855. 856. 857. 858.

Hotărârea importantă a Tribunalului S t, Quentiri......................... Curtea de casaţiune română, în 1S69 era prea severă . . . . In 1882 mai puţin riguroasă................ ................................................. In 1884 ajunge la sistemul extrem al apărării de pedeapsă. . Critica iurisprudenţiiromâne. ................................... Sistemul doctrinei şi jurisprudenţii franceze admisibil şi la noi Curtea de cas. română admite că pentru ordinul superiorului trebue pusă cestiune separată la juraţi. Combaterea acestei jurisprudenţe . ............................................. .... . . ..................... 8581. Dispoziţiunile cu privire la ordinul legei în anteproectul de c. p. român . .........................• • ....................... 858*. Dispoziţiunile cu privire la comandă a u to r ită ţ ii......................... 8583. Dispoziţiunile în caz de e x c e s ............................................................... '

950 950 95ţ 951 951

952

953 953 954 955

• C) D reptul de profesiun e or de exercitarea m e i religiuni o.

859. Cazurile cuprinse sub această intitulare

.................................

955

A p e n d i c e 860. a) Dovedirea imputării în caz de calomnie nu e o faptă justi­ ficativă ............................................ 956 861. b) Duelul; cele două păreri în F ranţa...................................... 957 862. La noi duelul nu e o faptă ju stificativă.................................. 957 8621. Duelul şi consimţământul victimei. Duel american . . . . . . 958 862*. Duelul infracţiune sui generis ......................................... .... . 959 863. c) Provocarea în caz de injurie nu e luată ca faptă justi­ ficativă .................................................................................................. 959 8631. Provocarea prin insulte la insulte în cod. p. it a lia n .......... 960 864. d) Nici consimţimântul părţii vătămate, care uneori răpeşte 960 ■ unul din elementele constitutive ale infracţiunii..................... 8641. Maxima „volenti non fit injuria“ .............................................. 961 864*. Valoarea şi natura juridică a consimţământului victimei . . 961 8643. In ce sens trebue înţeles consimţământul v ic t im e i................ .... 962 864*. Când consimţământul produce efecte în penal . . . . . . . 963 8645. Când victima poate dispune de un interes o c r o t it ............. 964 864'. Consimţământul şi diversele infracţiuni de cod. pen............ 965' 864*. In materie de omucidere . . ■ ................................................. 966 8648. In materie de sinucidere . . . . ............................................... 967 8649. In materie de leziuni corporale .................................................... 968 86410. In materie de operaţiuni c h ir u r g ic a le ................ ’. ...................... 968 86411. Condiţiunile consimţământului pentru a fi v a la b il................ .... 969 865. e) Nici ertarea, care se deosibeşte de consimţământul anterior 970 8651. Pocăinţa şi repararea prejudiciului (repentir a c t i f ) .............. 971 866. Apreciarea apărării de pedepsă prin ertare . ............................. 971 Diferenţa între fa p tele justificative şi c a u z e le de n ecu lp abilitate 867. Asemănările au făcut pe nouii autori să le confunde . . 868. D eosebirile: a) sub punctul de vedere teoretic.......................... . 869. b) Faptele justificative sunt reale, iar nupersonale, profită şi ; co p a rticip a n ţilo r......................... .............................................

972 973 973

— 1043 — No. para*

grafului

pagina

8691. Clasificarea cauzelor cari înlătură incidenţa legii penale . . . 870. Ele apără şi de despăgubiri civile, iar la cauzele de neculpabilitate sunt distincţiuni de făcut.................................................. 8701. O regulă generală nu e posibilă în această materie . . . . 870’. In caz de iresponsabilitate ............................................. .... 8703. In caz de neimputabilitate . . ................................................. 8704. In cauzele'cari exclud ilicitul p e n a l.................................................

974 975 978 S78 979 980

Cazul fortuit 870*. Ce este cazul f o r t u it ......................................... ................................ . 8706. Diferenţa cazului fortuit de forţa m ajoră......................... 8707. Cazul fortuit în vechiul drept ..................................................... 870*. Cum se determină cazul fo r t u it ......................................................... 8709. In ce infracţiuni au importanţă existenţa cazului fortuit . . . . 8701’. Diferite modalităţi ale cazului f o r t u it ............................................. 87011. Cazul fortuit concurent cu activitatea in cu lp a tu lu i..................... 87011 bis. Cazul fortuit apare uneori ca p e d e p sib il................................. 870” . Cazul fortuit şi sursele din care se naşte ..................................... . 87013. Legislaţiunile străine care prevăd cazul fortuit............................. 870u. Cazul fortuit în anteproectul de cod. p. r o m â n .........................

981 981 982 982 983 984 984 985 986 987 987

§ 3. Elementul legal al infracţiunilor. Sancţiunea penală. 938 871. Importanţa sancţiunei p e n a le ............................................................. 8711. Sancţiunea penală nu e un element al in fracţiu nei..................... 988 872. Ea servă să distingă imoralitatea delicioasă de cea nedelictoasă 989 989 8721. De ce sancţiunea nu este un e le m e n t............................................. 873. Elementul legal presupune elementul material şi pe cel dolos sau cu lp os; altfel este arbitrar..................................................... 989 874. Importanţa distincţiunei între sancţiune civilă şi penală . . . 990 875. Dificultatea pentru legiuitor a deosebi cazurile în care trebue sancţiune civilă de cele în care trebue sancţiune penală . 990 8751. Ilicitul penal şi ilicitul civil. D e o s e b ir i..................................... 991 875*. Argumentele celor cari neagă deosebirea calitativă.................... 992 875s. Criteriul de deosebire după câţiva a u t o r i ..................................... 993 8754. Cauza care face dificilă d istin c ţiu n ea ............................................. 996 876. Nici chiar sancţiunile disciplinare nu dau faptei caracter de ..................................................... 996 infi acţiune . . 8761. Ilicitul penal şi abaterile disciplinare . . . • ......................... . 997 876*. D e ce abaterile disciplinare sunt separate de infracţiunile co ­ mune? .................... . ............................................. 999 876s. Alte ramuri distincte alături de dreptul disciplinar.................... 1000 877. Elementul material şi imaterial sunt elemente naturale, cel legal este forţamente a r b itr a r .....................................................1001 878. Până aici s’au arătat numai elemente esenţiale ale oricărei in­ fracţiuni; cele speciale se arată în partea specială . . . . 1002 FINELE TABLEI DE MATERIE A VOLUMULUI I.

SPRE

IN D O M N IA

ANUL

ADUCERE

DE

G R A Ţ IE

UNA

M IE

NOUĂ

P R IM U L U I R E G E A L R O M Â N IE I

P R E Ş E D IN T E

A L C O N S IL IU L U I D E A D M IN IS T R A Ţ IE

PESCU , FO ST IA R

DE

DREPT

D IN

Ş I JO N

S.

AVOCAŢI

: jp

p E G O IŢ Ă ,

ŞI

DE

JJa

P.

f? .

AVOCAT,

D IR E C T O R

P A G IN Â N D U -S E

n iil

Ţ P

h

s ’a

Ş E F -M A Ş IN IS T , IA R

D -L

J.

M IN IS T R U ,

JO A N IŢ E S C U ,

J JO B R E S C U ,

ß T E L IA N

Z IA R U L U I

ÎN D E P L IN IN D

GENERAL

ÎN C E P U T

DE

DECANUL FACUL-

AVOCAT,

PROFESOR

pH . Ţ

1Ş

.

N.

M

IU L IE

JA N C U

a

1924 Jo

DE

rdan

L U C R Ă T O R II

P

e n c iu l e s c u

FĂCUT

BRO ŞA REA

şefu l

ŞI p . SUB SUB

p.

pO D REA N U

a t e l ie r e l o r

T E R M IN A T

B U G U R E Ş T Î,

CU

B IN E , L A

ŞI

COLONEL

C. pE O R AL

S O C IE ­

, C O N T R A Y Ă Z Â N D U -S E D E

pECU SA RĂ .

SUPRAVEGHEREA CONDUCEREA

Ţ

,

p O Z IN .

p E T R E S C U , D IR E C T O R U L T E C H N IC

,

A D M I-

NDREA.

EODOR

pH .

D -N II

h

e o d o r o v ic i,

LUCRĂTORUL

DE

A L S O C IE T Ă Ţ II, Ş I C E N Z O R I D -N II

ŞI Ţ LA

Ş I F U N C Ţ IA

D -L U I

ÂUREL

D -L U I P E T R E

jJu T A R U ,

Jo N ESCU , ŞEF»

LEGĂTOR. s ’a

po-

„ U N IV E R S U L " ;

DE

oenă rea nu

S ’Â

FOST

S ’a P U S

JU D IC IA R ’' S O C . A K O N .

S ’a U F Ă C U T

D -N II y i N T I L Ă p O N G O R O Z T IP Ă R IR E A

J-IU ,

SUB .

S T U D II C O M E R C IA L E ŞI IN D U S T R IA L E J J o S E F p o H E N ,.

posTicĂ puMiTRBScu,

G E S C U , A V O C A Ţ I;

ŞI P A T R U ,

F IIN D D -L J )E M ,

D I R E C T O R ' AU

^V llR O N E S C U ,

ZAŢULUI

C O R E C T U R IL E

T Ă Ţ II ş i

p.

BU C U R EŞTI ;

„ C U R IE R U L

V IC E -P R E Ş E D IN T E

y A S IL E S C U , y LEY , y E L E S C U

CULEGEREA L iN O T Y P iş n :

J U S T IŢ IE I,

pO D R E A N U ,

N IS T R A T O R -D E L E G A T

p.

AL

A C A D E M IA D E ÎN A L T E

AVOCAT,

T IP A R N IŢ A

A V O C A Ţ IL O R ;

C O N S IL IE R I D -N II : p .

TĂŢEI LA

M IN IS T R U

DOUĂZECI

Î N T R E G I T E : f 'E R O I N A N D

A CEST

U N 1U N E I

ÎN

SUTE

ÎN L U C R A R E

P R E Ş E D IN T E L E

VOLUM

A M IN T E !

O C T O M B R IE

T IP A R N IŢ A

I9 2 4 .

„ C U R IE R U L

J U D IC IA S « .