Nu tot ei! România în ghearele imposturii 9789735070175

Citation preview

Valeriu Nicolae este jurnalist, scriitor și activist pentru dreptu‑ rile omului. A lucrat cu migranți și refugiați în Europa, Turcia și Liban, a condus numeroase traininguri pe tema instituțiilor europene pentru organizații guvernamentale, ONG-uri și com‑ panii multinaționale și deține o firmă ce oferă traininguri de comunicare și diplomație pentru instituții financiare, minis‑ tere de externe și organizații din Europa, Africa și Asia. Acti­vi­ tatea sa la Bruxelles a dus la adoptarea unor serii de strategii europene și naționale în domeniul social. În 2007, împreună cu actualul vicepreședinte al Uniunii Euro­ pene, Frans Timmermans, a inițiat una dintre cele mai eficiente campanii împotriva rasismului. În 2009 a fondat și a condus, până în 2013, fundația Policy Center for Roma and Minorities și este cofondator al Coaliției pentru o Strategie Europeană pentru Romi. Din 2012, vreme de trei ani, a fost directorul regio­ nal al celui mai mare ONG care lucrează cu refugiați – World Vision. În 2016, în timpul guvernului tehnocrat, a fost consilier de stat și secretar de stat. În 2017, a fost reprezentant special al secretarului general al Consiliului Europei. O bună parte a veniturilor sale din ultimii 15 ani a fost folosită pentru a ajuta copiii săraci din Ferentari să rămână în școală. Pentru eforturile depuse în Ferentari, Valeriu a primit premiul onorific World’s Children’s Prize Award de la regina Suediei (2018). În 2009, campania de promovare a cititului în comunitățile sărace inițiată de Valeriu Nicolae a primit premiul doi în ca‑ drul unei festivități în New York. A primit și Premiul Parla­ men­tului European pentru „Cetățeanul Anului“ (2013) și Premiul UNICEF pentru cel mai bun proiect în sport și educa‑ ție, pentru munca sa cu unii dintre cei mai vulnerabili copii (2012). Este unul dintre producătorii filmului documentar Toto și surorile lui (2014), câștigător al unui premiu Emmy. Are un masterat în diplomație acordat Summa cum Laudae de Universitatea din Malta. A prezentat peste o sută de lucrări ști‑ ințifice la conferințe naționale și internaționale. A publicat trei cărți, două în engleză și una în italiană. Scrie săptămânal în Dilema veche, precum și în Libertatea și pe platforma Ziare.com.

VALERIU NICOLAE

TOT EI! NU ROMÂNIA ÎN GHEARELE IMPOSTURII

CU O PREFAÞĂ DE GABRIEL LIICEANU

Redactori: Andreea Niţă, Radu Gârmacea Coperta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Manuela Măxineanu Corector: Cristian Negoiţă DTP: Radu Dobreci, Veronica Dinu Acest e-book este protejat de legea drepturilor de autor. Reproducerea sa integrală sau parţială, multiplicarea sa prin orice mijloace şi sub orice formă, punerea sa la dispoziţie publică pe internet sau în reţele de calculatoare, stocarea temporară sau permanentă pe diverse dispozitive sau în sisteme care permit recuperarea informaţiei, gratuit sau în scop comercial, precum şi alte fapte similare, fără permisiunea scrisă a editurii reprezintă o încălcare a legislaţiei privind protecţia dreptului de autor şi se pedepsesc conform legilor în vigoare. © HUMANITAS, 2020 (ediţia digitală) ISBN 978-973-50-7017-5 (pdf ) EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e-mail: [email protected] Comenzi telefonice: 0723.684.194

CUPRINS

Un genocid spiritual (prefaţă de Gabriel Liiceanu)  9 Introducere  31 I. MONªTRI SACRI Lucian Simion  35 Eugen Bejinariu  38 Ion Mocioalcă  39 Mihai Tudose  42 Cezar Preda  44

Laurenþiu Baranga  45 Otto Milik  48 Gheorghe Tinel  50 Marius Petrescu  51

II. MONUMENTE, GENII ªI MINIªTRI Costel Alexe  53 Natalia‑Elena Intotero  54 Lucian ªova  55 Orlando Teodorovici  57 Lucian Bode  59 Mihai Fifor  61 Virgil Popescu  63 Leonardo Badea  64 Marius Budăi  66

Bogdan Gheorghiu  68 Marcel Vela  69 Mircea Titus Dobre  70 ªtefan Ion  72 Răzvan Cuc  73 Lia Olguþa Vasilescu  75 Gigel ªtirbu  77 Gabriel Oprea  78

III. NEAMURI, GRADE ªI VALORI Emilia Arcan  80 Valeriu Steriu  82 Stăneºtii din Viºina  84 Cornel Resmeriþă  86 Siminica Mirea  88 Adrian Mocanu  89

Radu Babuº  91 Ioana Bran  93 Laura‑Mihaela Moagher  94 Vlad Bontea  95 Aniºoara Radu  97

6

Cuprins

V. BĂDĂLĂI, FLUTURI ªI OPRIªANI Nicolae Bădălău  99 Mircea Drăghici  100 Daniel Olteanu  102 George Ionescu  104 Mugur Cozmanciuc  105 Costel Lupaºcu  108 Andi Grosaru  109 Costel Dunava  111 Laurenþiu Leoreanu  113

Nicolaie Sebastian Radu  115 Liviu Balint  116 Eugen Neaþă  117 Constantin-Daniel Cadariu  120 Corneliu Olar  121 Nicu Niþă  122 Florin Roman  123 Silviu Macovei  124 Ionel Dobra  126

V. DĂNCILE ªI DĂNCILI Viorel Chiriac  128 Mihaela Huncă  129 Dan Ciocan  130

Tudoriþa Boboc  131 Claudiu Răcuci  132

VI. FARURI CĂLĂUZITOARE ªI LUMINI ªtefan Băiºanu  134 Tudor Ciuhodaru  135 Dănuþ Păle  137 Marcel Ciolacu ºi Claudiu Manda  138

ªtefan Muºoiu  141 Ioan Bălan  142 Alina Gorghiu  144 Mitică Mărgărit  147

VII. MUZE ªI MUZI Carmen Mihălcescu  149 Georgiana Drăghici  150 Mirela Furtună  152 Oana-Consuela Florea  154

Valeria‑Diana Schelean‑ªomfelean  156 Oana Vlăducă  157 Diana Tuºa  158 Raluca Turcan  160

Cuprins7 VIII. PERFORMERI Răzvan Rotaru  162 Dorel Căprar  163 Vasile Cîtea  165

Cristinel Romanescu  168 Alfred Simonis  168 Vlad Adrian Þone  170

IX. VREDNICI URMAªI Alexandru Rotaru  172 Ileana Dumitrache  173 Eliza Peþa ªtefănescu  175 Aida Căruceru  176 Daniel Gheorghe  177 Ionela Viorela Dobrică  178

Gabriel Păun  182 Roberta Anastase  184 Sebastian Burduja  185 Sorin Moldovan  188 Alexandra Bogaciu  189

X. SPERANÞE Ilie Niþă  192 Răzvan Sorin Priºcă  193 Aurel Glad Varga  194 Robert Sighiartău  196 ªtefan‑Ovidiu Popa  196

Cătălin Nechifor  198 Violeta Răduþ  199 Violeta Vijulie  200 Ciprian ªerban  202

Concluzii Raluca Prună  205   Ciprian Mihali  212   Sorin Ioniță  215   Cristian Preda  216   Mihai Maci  216   Liana Alexandru  218   Cosmin Alexandru  219   Marian Voicu  220   Emilia Şercan  220   Radu Paraschivescu  221   Mircea Mihăieș  222   Daniel David  222   Melania Cincea  224   Ioan Stanomir  225   Oana Gheorghiu  225   Carmen Uscatu  226   Mihaela Miroiu  227   Cristi Danileț  228   Cătălin Striblea  229   Doru Căstăian  230   Radu Vancu  231   Alexandru Călinescu  232   Marian Popescu  233

Un genocid spiritual

*

Când, în urmă cu treizeci de ani, am scris un Apel către lichele, nu am avut în vedere licheaua ca figură eternă a umanității. Știam, desigur, că îndeobște este considerat lichea orice individ activ în producerea răului altuia de dragul binelui propriu. O lichea nu stă prea mult pe gânduri când e vorba de a‑şi construi căpătuiala pe ne‑ norocirea semenului său. Licheaua este infractorul lumii morale. Dând ici şi colo lovitura în vieţile noas‑ tre, ea colorează de fapt peisajul lumii cu pitorescul ticăloşiilor sale. Dar, oricât de mare ar fi fervoarea cu care îşi fabrică abjecţia, licheaua rămâne izolată în per‑ formanţa ei individuală. Simplă punctuaţie într‑un re‑ gistru al răului, fapta sa „nu cuprinde lumea“ şi nu ia chipul unei epoci istorice. Prezentă în orice societate, licheaua operează în spaţiul universa­lităţii răului lip­ sit de o determinare istorică anume. Aceeaşi în Roma antică sau la o curte feudală, aceeaşi în Europa sau în Extremul Orient, ea este licheaua eternă. În schimb, „licheaua mea“ din Apel, spre deosebire de licheaua eternă, reprezenta o epocă şi, confiscând Întrucât analiza din această prefață o continuă pe cea a unor capitole din volume proprii sau a unor articole publi‑ cate în perio­dice („Din nou despre lichele“, „Răul României de azi“, „Primejdia care ne paște“, „Un bilanț și ce s‑ar cuveni să urmeze“), primele ei paragrafe sunt reluate din aceste texte pentru a obține continuitatea unui fir al gândirii pe tema „ce se întâmplă cu noi“. *

10

Prefaţă

puterea, ea ieșea din cotidian şi accidental și se orga‑ niza ca urgie planetară. Pentru că răul făcut semenilor de dragul binelui propriu se instituia ca politică de stat, lichelismul devenea regulă a lumii şi sistem. În‑ cepând din acel moment licheaua a creat istorie. Lucrul acesta s‑a petrecut în comunism. Spre deo­ sebire de celelalte epoci ale istoriei, comunismul ab‑ soarbe toate lichelele existente difuz şi cotidian, le stârneşte pe cele care nu existaseră decât latent şi, ale‑ gându‑le pe toate după vocaţia lor de lichele, le organizează şi le aşază pe scena istoriei ca „putere conducătoare în stat“. „Splendoarea“ comunismului, capacitatea lui infinită de a seduce şi longevitatea lui vin toate din faptul că, în el, lichelismul proliferează la adăpostul unui ideal. După ce, în confruntarea cu realitatea, idealul se goleşte de sens şi ajunge simplă carcasă, în locul ră‑ mas gol încape de minune toată scursura umanităţii. Când izvoarele fanatismului au secat, aşadar când pros­tia şi resentimentul aţâţate clipă de clipă nu au mai putut hrăni şi ţine în picioare idealul, s‑a recurs în mod firesc la lichele. Crimei făcute iniţial din con‑ vingere i‑a luat locul cea executată din interes şi cu sânge rece. Pentru prima oară în istoria omenirii ne‑ mernicia a devenit a priori rentabilă. În loc să fie pri‑ gonită, ea a fost răsplătită, „educată“ şi ocrotită. În felul acesta licheaua s‑a lăţit peste lume şi a căpătat demnitate istorică. Ocupând întreg spaţiul public, ea a ajuns model al reuşitei, a căpătat morgă şi a început să se mişte printre noi cu un aer firesc. Acestea au fost „lichelele mele“, cele pentru care am scris atunci Apelul. De vreme ce acest apel fusese făcut



Prefaţă

11

în numele tuturor celor care, ajunși la un liman al is‑ toriei, îşi contemplau acum viaţa făcută praf după câteva decenii de comunism, lichelele mele erau de fapt lichelele noastre. Erau „ale noastre“ şi le aveam în comun cu celelalte state ale Europei de Est ieşite din comunism. Dar „ale noastre“ parcă fuseseră „mai fru‑ moase“, mai viguroase, mai ţanţoşe şi neruşinate, mai crude şi eficace. Distruseseră tot, dar mai ales posibi‑ litatea convieţuirii, regulile ei şi orice urmă de „ome‑ nie“. Creaseră modelul prădătorului perfect organizat ca haită umană. Ce s‑a întâmplat apoi? Proaspăt ieşită din comunismul pe care‑l făcuse cu putinţă, licheaua noastră s‑a uitat în jur. Citind în po‑ liteţea privirii noastre perspectiva impunităţii ei, ea s‑a grăbit să descindă pe celălalt mal al istoriei odată cu noi. Doar călătoriserăm atâta amar de vreme împre‑ ună! Ajunsă în „imperiul tranziţiei“, prima ei grijă a fost să îşi grefeze un nou corp pe structura osoasă a li‑ chelismului vechi. Nu era păcat să rămână în paragină o întreagă logistică a Răului? Vechea ordine socială fusese abolită, dar nu şi apucăturile ei. După ce primul frison de spaimă a trecut, aroganţa, lăcomia şi vulga‑ ritatea – precum şi acel mod, specific celui care înhaţă puterea, de a considera nemurirea din perspectiva lumescului – au reapărut la lumină. Fuseseră atât de mulţi! Şi, dincolo de toate, îi unea, pe lângă amintirea urâţeniilor făcute împreună, nevoia de a le ascunde cât mai bine. Rezultatul a fost licheaua paradoxală, o stranie prelungire a lichelei totalitare în dublul ei post­ comunist care acum purta mască democrată.

12

Prefaţă

Ce se întâmplă acum? Licheaua care evoluează în postcomunism după ce a făcut cu putință comunismul a păstrat, în mod firesc, o mulțime din trăsăturile prototipului comunist. Teh­ nica de perpetuare a structurii și de încatenare a lide‑ rilor a fost preluată de PSD de la PCR. Dar, în timp ce partidele comuniste sunt mafii care joacă pe o scenă din care pluralismul politic lipsește pe față, PSD este o mafie care operează într‑o societate în care, deși deco‑ rul democrației și pluralismul sunt prezente, democra‑ ția reală e doar simulată. Decorul e cel important. El camuflează identitatea mafioților, el dă onorabilitate unor escroci care apar pe scenă nu ca devastatori de bugete, ci ca parlamentari, miniștri, avocați ai poporu‑ lui, președinți ai Curții Constituționale, ai televiziunii publice, ai CNA‑ului, ai ANAF‑ului, șefi ai Oficiului pentru combaterea spălării banilor, ai BNR‑ului, mem‑ bri ai Consi­liu­lui ASF, rectori de universități‑fantomă, revoluționari cu certificate de eroism, procurori gene‑ rali, șefi ai jandarmeriilor – cu toții funcționând într‑o democrație închipuită. Scenografia e atât de reușită, încât dă iluzia (o vreme chiar și la Bruxelles) că ne aflăm într‑un peisaj natural, chiar dacă acesta e o sim‑ plă butaforie. Trecut prin metamorfoze onomastice și prin vreo șapte președinți, PSD nu și‑a schimbat nici o clipă esența și tehnicile de conducere, jaf și îmbogățire. Le‑a rafinat doar. La mitingurile din Piața Victoriei, sloga‑ nul care s‑a auzit cel mai des a fost „PSD ciuma roșie“. Sintagma „ciuma roșie“ trimite la ideologia comu‑ nistă. Lucru, totuși, incorect. PSD nu este un partid



Prefaţă

13

comunist, nici un partid socialist și, cu atât mai puțin, un partid social‑democrat. PSD este o mafie camuflată în partid a cărei singură „ideologie“ este lăcomia, a cărei pragmatică e furtul și a cărei grijă, pentru dobân‑ direa impunității, e acapararea justiției. În mod firesc, cel mai vizibil în toți acești treizeci de ani a fost puroiul la vârf, care se reface continuu grație microbilor născuți din aceeași plămadă a răului. Nu e întâmplător că Dragnea a apărut când puroiul s‑a copt. După perioada inaugurală a „microbului Ion Iliescu“, inculpat pentru crime contra umanității (și oare nu el, sub demagogia lozincii „Nu ne vindem țara!“, a dat pe mâna securiștilor punctele‑cheie ale economiei românești?), a venit perioada „microbului Năstase“, arhitectul rețelei de drenat bani a partidului. După perioada „microbului Năstase“ a venit perioada „microbului acoperit Ponta“, cel care mințea, vorba cuiva, și când îl întrebai cât e ceasul. N‑am uitat nici azi frisoa‑ nele care ne‑au zgâlțâit în 2014 la gândul că pe mâinile unui astfel de impostor zglobiu ar fi ajuns președinția țării. După perioada „microbului Ponta“ a venit, nu în‑ tâmplător, perioada „microbului Dragnea“, care a pus la cale și a realizat distrugerea regulilor, legilor și justi‑ ției spunând că ameliorează regulile, legile și justiția. Sub Dragnea, furtul a luat în PSD o amploare fără pre‑ cedent și a devenit parte componentă a guvernării, când nici o investiție publică nu a rămas nedeturnată sau nedijmuită. A calculat până acum cineva câte spitale, școli și autostrăzi s‑ar fi putut face cu banii băgați trei decenii în pensii speciale, în sinecuri de tipul Academi‑ ilor de Știință sau a Institutului Levantului, în posturi

14

Prefaţă

plătite cu 15‑20.000 de euro pe lună, în salariile cohor‑ telor de rude plasate în Parlament, în ministere și‑n alte instituții ale statului sau cu banii ne­recu­perați nici­ odată din sutele de milioane de euro furate de la buget? Odată intrate în lume printr‑o falie istorică, fețele răului sunt nenumărate. Dar ideea că răul se află în structură, și nu în accidentul persoanei pe care aceasta o generează, e în mintea multor români. Nu puțini dintre cei în viață am trăit răul ăsta pe pielea noastră, din clipa în care partidul comunist a pus mâna pe țară. După Dej a venit Ceaușescu, iar după Ceaușescu, dacă nu dispărea comunismul, ar fi venit „Nicușor“. Comu­ nismul e singurul sistem politic din lume în care dis‑ pariția unui dictator nu atrage după sine dispariția dictaturii. El este o dictatură în formă continuată, com­ plet diferită de dictaturile punctuale. Hitlerismul, fas‑ cismul italian, franchismul, dictatura din Portuga­lia, peronismul au dispărut odată cu Hitler, Mussolini, Franco, Salazar sau Perón. Comunismul sovietic nu a dispărut odată cu Lenin. Au urmat, generați de aceeași structură, Stalin, Hrușciov, Brejnev, Andropov, Cer­ nenko, Gorbaciov… Prin alcătuirea lui diabolică, co‑ munismul generează la nesfârșit primi‑secretari de partid care perpetuează sistemul. Nu longevitatea li‑ derului contează, ci a partidului și a structurii răului pe care acesta îl întrupează. Comunismul are, ca bala‑ urul din poveste, mai multe capete. Nu ajută la nimic să retezi un cap, trebuie anihilat balaurul în trupul și în inima lui. Când comunismul s‑a prăbușit în cele‑ lalte țări din Estul Europei, a pierit balaurul, nu a că‑ zut doar unul dintre capetele lui. La noi, în schimb, balaurul s‑a metamorfozat.



Prefaţă

15

* M‑am întrebat dacă clasa politică din ultimii treizeci de ani a avut sau nu creativitate în construirea și rafi‑ narea structurilor răului. A adăugat ea de la o genera‑ ție sau alta ceva nou față de ce moștenise? A reușit ea să conserve corupția din comunism și s‑o amplifice prin apa­ri­ția unor teatre de operații infinit mai gene‑ roase, în­tinse pe toată planeta? Trebuie să recunoaștem, având în față punctul în care am ajuns, marcat tocmai de colecția de CV‑uri ale politicienilor români alcătuită de Valeriu Nicolae, că în ultimii trei ani, grație în pri‑ mul rând isprăvilor PSD‑ului, românii au obținut, prin „excelența în negativ“, o certă genialitate a răului. În ce constă ea? În realizarea condițiilor sociale care duc la un genocid spiritual în absența unui aparat de represiune de tip totalitar. Nu e puțin lucru să faci să existe crima, dar cadavrul ei, nu. Spre deosebire de genocidul fizic, genocidul spiritual nu dă contur vizibil crimei. El topește, de la o generație la alta, substanța unei comunități, desfăcând treptat legăturile care o țineau laolaltă: limba cuviincios vorbită, capitalul de inteligență, grupurile de excelență și competență, de‑ cența conviețuirii, spulberând încrederea, blocând speranța, subminând autoritatea autentică, fie ea epis‑ temologică sau morală. Genocidul spiritual pe care-l trăim poate stârpi un popor fără să-l extermine fizic printr-o acțiune concertată, ci doar activând mecanis‑ mele lentei lui degradări. Ca să se producă, genocidul spiritual are nevoie de standardizarea figurilor răului, care, funcționând à la longue,

16

Prefaţă

otrăvesc pas cu pas organismul social. Altfel spus, e nevoie de crearea unui tipar care, odată realizat, poate duce la producerea în serie a agenților răului, la obți‑ nerea legiunilor de escroci, a trupelor de partid cu com‑ batanți identici, a comandourilor instruite pentru a ocupa în mod disciplinat, cu proceduri perfect puse la punct, toate instituțiile administrative, legislative, exe‑ cutive și judecătorești ale țării. Toți aceștia nu fac decât să aplice tiparul pus la punct în laboratoarele puterii, specifice celor cinci perioade inventariate mai sus, acolo unde se coace puroiul născut din plămada răului. Tiparul reprezintă un principiu de eco­no­mie al fiinţei: dintr‑un singur tipar pot ieși oricâte exemplare indi­vi­ duale perfect definite. Apariția unei specii de politicieni mafioți presupune și ea crearea tiparului, a prototipu‑ lui, a modelului. Odată tiparul creat, odată matrița existentă, nu mai rămâne decât să dai drumul mașinii de multiplicare, care va arunca pe piața politică, blo‑ când‑o, serialitatea exemplarelor identice. Ceea ce se obține pe această cale este în primul rând familiariza‑ rea cu produsul de serie care umple piața și care, în inconștientul nostru colectiv, începe să funcționeze ca simulacru al politicianului etern. „Standardizarea celor mai bune practici“ este esența taylorismului definit ca „teorie a managementului științific“. La începutul secolului XX, americanul Fre‑ derick Taylor, inginer mecanic, și‑a propus ameliora‑ rea eficienței economice prin selectarea procedurilor care dau cele mai bune rezultate în cel mai scurt timp. În „stadiul Dragnea“ al genocidului spiritual, tayloris‑



Prefaţă

17

mul a devenit managementul științific al contraselecției, care a dus la standardizarea celor mai bune practici mafiote. Pe scurt spus, la o mecanizare a răului în prac‑ ticile economico‑sociale. În toate CV‑urile trecute în revistă de Valeriu Nico‑ lae avem un exemplu de „tipar la lucru“. El este un software de creativitate în negativ. Unul care preia, adaptează și amplifică vechiul tipar comunist, făcân‑ du‑l să funcționeze în mod ipocrit sub steagul cu cele douăsprezece stele aurii dispuse în cerc al Uniunii Europene, care alcătuiesc simbolul de unitate al civi‑ lizației Occidentului. Care este numitorul comun al acestor CV‑uri? Ce condiții trebuie să îndeplinească indivizii care apar în ele și care sunt prinse, toate, în matrița tiparului? Încerc să le inventariez. Iată‑le: – Să nu aibă, pe cât posibil, nici o calificare intelec‑ tuală. Să fie personaje obscure, de care n‑a auzit ni‑ meni, selectate de la munca de jos și ridicate apoi, într‑un timp scurt, la funcții administrative sau/și politice de vârf, care să le asigure câștiguri ieșite din comun și averi considerabile. Acestea sunt premisele fidelizării complete. – Să fie dispuși să facă orice pentru a nu se mai în‑ toarce în locul din care au plecat. – Să creeze și să mențină prin activitatea lor un mediu social în care urmează să se recunoască în permanență, până la punctul în care vor ajunge să creadă că medio‑ critatea, incompetența și ticăloșia lor reprezintă re‑ gula firească a lumii. – Și totuși să râvnească – pentru a se putea vindeca, fie și doar formal, de complexe – la diplome, doctorate,

18

Prefaţă

titluri de orice fel, obținute prin circuite frauduloase create anume pentru ei. – Să urască neabătut cultivarea minții, vorbirea aleasă și orice virtute intelectuală. – Să obțină nenumărate funcții și posturi pentru care nu au nici pregătire și nici timpul necesar pentru a le acoperi. – Să nu vrea să facă nimic pentru ceilalți, ci totul pentru „ei și‑ai lor“. – Ca atare, în virtutea inexistenței totale a culturii morale, să fie lipsiți de scrupule. Să nu aibă zvâcniri de conștiință, remușcări sau rușine. Să aibă capacita‑ tea infinită de a minți public. – Să fie dedulciți la furt, averi, bunuri. Să fie locuiți de fiara lăcomiei. Să aibă reflexe de prădător. Fiara lă‑ comiei trebuie să se trezească în ei ori de câte ori vin în contact cu locurile unde apar bani publici. – Să intre rapid în logica lui „așa se face“, în logica lui „se minte“, „se fură“, „se‑nșală“ ca reguli fundamen­ tale ale vieții. – Să ajungă să fie convinși că toate comoditățile vieții obținute pe căi neortodoxe li se cuvin. Să devină bădărani, obraznici, disprețuitori. – Să nu realizeze niciodată cât rău au făcut pe lume. Să se considere, în fața oricărei judecăți, nevinovați. Și să susțină mereu că sunt patrioți. * Comentând CV‑urile parlamentarilor noștri, Valeriu Nicolae ne pune sub ochi documentul probatoriu al geno­ cidului spiritual continuat după 1990, în forme noi, asu‑



Prefaţă

19

pra populației române. Ele sunt doar o mostră din sutele de mii asemănătoare, distribuite de la baza pi‑ ramidei funcțiilor administrative și politice și până la vârful ei. E vorba în aceste pagini de inventarierea pro­ cedeelor și tehnicilor de păstrare a punctelor de pu‑ tere care au dus la organizarea perfectă a unei haite de prădători perpetuate de la o generație la alta. La trei‑ zeci de ani după Revoluția din decembrie 1989, noi continuăm să fim victima sutelor de mii de oameni care au CV‑uri asemănătoare cu cele prezentate în această carte. Majoritatea copleșitoare a românilor sunt și vor continua să fie abuzați atâta vreme cât in‑ stituțiile create anume pentru a‑i apăra sunt conduse tocmai de cei de care ar trebui să fim apărați. România trăiește de treizeci de ani în coșmarul unui carusel din care nu se poate trezi decât printr‑un vot purificator. Când citești cele peste o sută de portrete de politi‑ cieni, tentația e să le compari, să faci clasamente, să te întrebi care dintre aceste personaje și înspăimântătoa‑ rele lor CV‑uri e cel mai nerușinat? Care e cel mai urât, mai hidos, mai repugnant, mai ticălos? Se poate oare răspunde la această întrebare? Se poate, așa cum se răs­ punde la o întrebare asemănătoare în următoarea anec­dotă zen intitulată Cea mai bună bucată: Într‑o zi, călugărul zen Panshan Baoji a plecat de la templul său cu bolul de orez pentru a cerși mâncare prin satul apropiat, un obicei răspândit printre cei din această ramură a budismului. Panshan a trecut pe lângă taraba unui măcelar și a văzut un client

20

Prefaţă

care voia să cumpere niște carne. Acesta i‑a spus măcelarului: — Taie‑mi, te rog, cea mai bună bucată de carne. Măcelarul a lăsat cuțitul jos, s‑a uitat la client și i‑a răspuns: — Stimate domn, fiecare bucată e cea mai bună! Auzind aceste cuvinte, Panshan a fost iluminat. Așa am devenit și eu „iluminat“ citind paginile aces­tui volum. Răspunsul „fiecare bucată e cea mai bună“ abo‑ lește de fapt comparativul, trecând lucrurile într‑o omogenitate a superlativului. Care CV, din cele care sunt în aceste pagini, e cel mai scandalos? Răspuns: fiecare e cel mai scandalos. E oare cel mai scandalos CV‑ul lui Lucian Simion, care deschide volumul? Al omului care trece de la inginer‑ șef la asfaltări Tulcea la trafic de buticar în Turcia, apoi la o afacere de confecții, apoi, ca pesedist, devine di‑ rector general la salubritate, apoi pleacă la „o specia‑ lizare“ în SUA, apoi trece la conducerea unor societăți de turism, apoi la studiul lobbying-ului în Cehia, apoi face un masterat la ASE, apoi devine prefectul județu‑ lui Tulcea, apoi face cursurile Colegiului Național de Apărare al lui Oprea (cursuri de „Securitate și bună guvernare“), apoi devine guvernatorul Deltei, în sfârșit, din 2016, intră în Parlament din partea PSD și devine vicepreședinte în Comisia pentru mediu și echilibru ecologic. Neîndoielnic, acesta e cel mai scandalos. Sau oare cel mai scandalos e CV‑ul lui Ion Mocioalcă, baron PSD trecut prin studii de drept, apoi de economie, prin doctorate, prin diferite comisii parlamentare, ctitor al



Prefaţă

21

Academiei de Științe ale Securității Naționale împre‑ ună cu Oprea, Nicolicea și Meleșcanu, apoi președinte la Comisia de apărare? Da, neîndoielnic, acesta e cel mai scandalos. Dar poate că cel mai scandalos e totuși CV‑ul lui Mihai Tudose, șomer până la 25 de ani, apoi student la o facultate de drept neacreditată, apoi par‑ lamentar, apoi specialist în securitate națională, apoi masterand în politici externe la SNSPA, apoi în turism la Universitatea de Științe Agronomice, apoi profesor la Universitatea Națională de Apărare, apoi plagiator al lucrării de doctorat, în sfârșit prim‑ministru? Sigur, acesta e cel mai scandalos. Și totuși cel mai scandalos pare a fi CV‑ul lui Laurențiu Baranga, care în 2017, „pe lângă slujba de opt ore la guvern în București, era și director al Departamentului de Științe și Inginerie la cea mai celebră facultate din România, la «Valahia» din Târgoviște, conferențiar universitar tot la «Vala‑ hia» , me­diator pentru Ministerul Justiției, președinte al Aso­ciației de Responsabilitate Economică, membru al ARACIS la Ministerul Educației Naționale, manager de proiect și student la cursurile Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior. Toate în același an“. Neîndoielnic, acesta e cel mai scandalos! Dar ce facem atunci cu CV‑ul lui Orlando Teodorovici? Sau, mai bine zis, cu CV‑urile lui? Poate că cele mai scandaloase sunt tocmai cele patru, din ultimii ani, care au dispărut de pe internet. De vreme ce au dis­ părut, erau, fără doar și poate, cele mai scandaloase. Și tot așa, până la sfârșit, cu toate cele peste o sută de CV‑uri și cu personajele din a căror arhivă fac parte, fie că sunt de la PSD (cele mai multe), fie de la PNL, fie

22

Prefaţă

de la cine știe ce partid amărât care ia la alegeri puțin peste 1%, ca ALDE sau PRO România. Toate, absolut toate, sunt „cele mai scandaloase“. Indiferent ale cui sunt: ale lui Mihai Fifor, Lucian Bode, Bogdan Gheor‑ ghiu, Marcel Vela, Răzvan Cuc, Emilia Arcan și fiica, Valeriu Steriu, Paul Stănescu și rudele, Nicolae Bădă‑ lău, Ionela Viorela Dobrică, Oana Vlăducă, Alina Gor­ ghiu, Ioan Bălan, Marcel Ciolacu, Claudiu Manda, Tudor Ciohodaru, Viorel Chiriac, Silviu Macovei, Cos‑ tel Lupașcu etc. etc… * Care sunt efectele acestui mecanism al răului ajuns, la capătul a trei decenii, la perfecțiune? Am spus că marea reușită a sistemului politic corupt din ultimele trei decenii a fost crearea managementului științific al contraselecției. De ce socotesc contraselecția boala letală a României în clipa de față? Pentru că ea secătuiește rezervorul de inteligență și moralitate care asigură forța oricărei națiuni. Pentru că ea suprimă în fașă elitele și performanțele acestei țări. Compromiterea cuvântului „elită“ în ochii oame‑ nilor a început în comunism și continuă astăzi la scară planetară prin neoideologia „corectitudinii po‑ litice“. Ea reprezintă ostoirea oftatului întins peste lume de toți cei care consideră inegalitatea naturală dintre oameni ca fiind o nedreptate. În felul acesta, tot ce reprezintă excelență e amendat din capul locului. Ieșirea din rând trebuie penalizată și, în locul ei, ma‑ xima de conduită în viață e „capul la cutie“. Geniul e vinovat că e geniu și trebuie urât.



Prefaţă

23

Dar, ne putem întreba, de ce dotările inegale prin naștere ar trebui să ne dea o stare de disconfort sau să ne ducă cu gândul la discriminare, de vreme ce discri‑ minarea aceasta nu e indusă de noi printr‑o mentalitate păcătoasă, ci de însăși natura care operează „discrimi‑ nator“ (începând, de pildă, cu sexul) în opțiunile ei perfect aleatorii? Și de ce, de vreme ce inegalitatea in­ divizilor produce capitalul de creștere al omenirii? Societatea avansează grație ingeniozității, geniu‑ lui, talentelor și feluritelor competențe. Kierkegaard spune la un moment dat într‑o notă de Jurnal: „Carac‑ teristica genului uman în raport cu specia animală este că individul e superior genului“. Individul e superior genului, dar asta nu înseamnă că fiecare membru component al genului are același potențial de creati‑ vitate sau originalitate. Și nici că potențialul acesta este distribuit în exces. Cei excepționali, tocmai pen‑ tru că sunt excepții, sunt puțini. Ingeniozitatea și origi‑ nalitatea nu sunt apanajul majorității. Cei originali și îndeajuns de liberi pentru a se sustrage rutinei și „des­ potismului obiceiului“ sunt „cei puțini“, în timp ce „cei mulți“ livrează configurația genului și asigură forța obiceiului. Originalitatea celor puțini ca emer‑ gență a noului are de partea ei progresul în spațiul protecției: focul față în față cu frigul, întunericul și carnea crudă; deplasarea unei greutăți pe roți față în față cu târâtul ei pe pământ; becul față în față cu opaițul sau lampa cu gaz; busola față în față cu orientarea după semne naturale; motorul față în față cu tracțiunea animală; WC‑ul față în față cu privata; ceasul față în

24

Prefaţă

față cu „mersul soarelui“; tiparul față în față cu copis‑ tul etc. etc. În toate aceste cazuri avem de‑a face cu „cei puțini“, cu indivizi împlântați în magma genului ca tot atâtea puncte de articulare ale lui. „Această mino‑ ritate este sarea pământului; fără ea, viața omului ar deveni o baltă stătută“, spune John Stuart Mill în fai‑ moasa lui carte Despre libertate. A face elogiul elitelor nu înseamnă a nu iubi oame‑ nii în discreția existenței lor, iar a‑i admira pe cei care constituie sarea pământului nu înseamnă a‑i dispre‑ țui pe „cei mulți“. De ce ar trebui să mă simt jignit de existența lui Platon, a lui Bach, a lui Dostoievski, a lui Federer, a lui Bill Gates? Adevărul e că „cei puțini“ i‑au iubit pe „cei mulți“ și le‑au acordat acestora protecție, bucurie și un grad sporit de libertate: i‑au civilizat, le‑au dat un comportament superior, un mod superior de a simți, un gust superior, o așezare mai avantajoasă în lume și între semenii lor. Individul care a inventat roata n‑a inventat‑o doar pentru el. Cel care a inventat becul nu l‑a inventat doar ca să aibă lumină în casa lui. Schubert nu și‑a scris impromptuurile ca să le asculte singur între patru pereți. Nu profităm toți de pe urma existenței lor? Nu grație lor viața noastră e mai co‑ modă, mai frumoasă și mai plină de satisfacții? În locul omagiului adus geniului, excelenței, compe‑ tenței și tuturor celor care, spre folosul tuturor, ies din rând, comunismul face din nivelare regula de funcțio‑ nare a întregii societăți. Excep­ţia, talentul, performanţa ieşită din comun sunt şi ele cultivate în structuri pre‑



Prefaţă

25

stabilite şi sunt subordonate unui scop: propaganda. Balerinul, patinatorul, gim­nasta, solistul de concert etc. sunt produsele de vitrină ale sistemului şi perfor‑ manțele lor au o singură menire: să certifice virtuţile sistemului şi să contribuie la glorificarea Șefului care‑l întrupează. În rest, ieşirea neprogramată din rând era, în comunism, un păcat. Românii au trăit într‑o primă etapă umilința con‑ traselecției, începând din 1948, peste patru decenii. Electricieni, cazangii, turnători, țesătoare, strungari, lăcătuși mecanici, tinichigii, sudori, cizmari, rihtui‑ tori, tipografi, croitorese, mineri – aceștia au fost pre‑ ședinți ai țării, miniștri, secretari de stat, generali, șefi de întreprinderi, academicieni. Toate aceste meserii sunt, în sine, onorabile, iar elitele nu cunosc granițe profesionale. Grotești meseriile nu devin decât prin confuzia competențelor. Totul s‑a petrecut atunci po‑ trivit vorbei lui Lenin, citată adesea: „Bucătăreasa tre‑ buie să învețe să conducă statul“. Și bucătăreasa, în loc să‑și onoreze aleasa meserie, a tot învățat să conducă statul pe spatele nostru. Am trăit sub personaje care, deținând puterea, ne urau și care, când nu ne terori‑ zau, adorau să maimuțărească competențele – făcând pe savanții, pe academicienii, pe miniștrii, pe preșe‑ dinții, pe arhitecții țării. Mai putem avea vreo îndoială că PSD‑ul în princi‑ pal și o mare parte din clasa politică reprezintă perpe‑ tuarea riturilor comuniste după 1990? În alt peisaj politic și exploatând imbecilizarea în masă moștenită de la comuniști, PSD a perpetuat această batjocură. A

26

Prefaţă

instalat la butoanele țării indivizi care, de astă dată, schimonoseau democrația. Punând subalternii să dom­ nească peste cei capabili și deștepți, pesediștii ne‑au urât și ne‑au umilit așa cum învățaseră de la bunicii și părinții lor, comuniștii. Ca și ei, au făcut din contra‑ selecție politica de stat a României. Ieșind de la guver‑ nare, au lăsat în urmă o țară devastată, cu pădurile culcate la pământ și pădurari uciși, cu întreprinderi privatizate dubios și falimentate, cu patrimoniul țării încăput pe mâna mafiilor imobiliare, cu un electorat speriat de ziua de mâine, asistat social și captiv ideo‑ logic, cu copii abandonați în orfelinate și‑n case de oameni miloși, cu milioane de analfabeți, cu jandar‑ meria dresată să bată bestial, cu sute de milioane de euro furate și nerecuperate niciodată, cu criminali, hoți, violatori și traficanți de carne vie zburdând prin capitalele Europei. Au continuat, așadar, să otrăvească treptat țara cu impostori. „Oamenii care înșală“, impostorii, sunt cei care ne împing astăzi în prăpăd. În punctele de con‑ ducere ajung cei mai maleabili, cei mai obedienți, cei dispuși să fie părtași la spiritul de gașcă, la ticluieli și matrapazlâcuri de tot soiul, fie ei oricât de agramați, de nepricepuți, de proști. Fideli „cauzei“ să fie. * Oricine va citi cartea lui Valeriu Nicolae își va pune această întrebare: dacă majoritatea clasei politice din România este rezultatul unei contraselecții, atunci „eu cu cine votez“? Cum vom descoperi în zgura clasei po‑



Prefaţă

27

litice, pentru a‑l putea multiplica, prototipul omului dispus să facă totul pentru poporul lui și nimic pentru el însuși? Ar trebui, punându‑ne această întrebare, să ieșim de sub auspiciile fatalismului istoric în care am trăit în comunism. Azi – cu tot PSD‑ul, cu toți bătrânii securiști și cu urmașii lor și ai rudelor lor distribuiți în punctele vitale ale țării – nu mai trăim în implacabil. Înainte de ’90, mai nimic nu depindea de noi. Acum însă e cu totul altceva. Acum ne‑o facem sau ne‑o desfacem cu mâna noastră. Ne‑am făcut‑o cu mâna noastră jignind, în 2016, prin absenteism, dreptul și obligația morală de a vota. Am stat în casă covârșiți de superioritatea scepti‑ cismelor noastre de doi bani, afișându‑ne trufia de prost-gust a unui gest făcut în răspăr. Când ne‑am pomenit cu „Dragnea și‑ai lui“ la cârma țării, am găsit, în stil autohton, două căi pentru „a ne scoate“: mai întâi am început să ne văicărim de ce „ni s‑a‑ntâmplat“. Eram iarăși românii urgisiți de soartă, care, când ne întâlneam, ne cădeam unii altora în brațe plângându‑ne de milă și de „vitregia istoriei“. De vină era din nou Mr. Nobody. Vina era din nou impersonală. De fapt, adevărul e că plăteam cu toții indiferența sau nesimțirea celor care, sastisiți de riturile democrației înainte de a le fi trăit până la capăt, se ținuseră departe de urne. Apoi ne‑am zis că, dacă tot ajunseserăm aici, dacă tot vedeam în vitrina puterii scălămbăiala prima‑ telor, n‑ar fi rău să folosim prilejul pentru a râde avantajos: acum privindu‑ne în oglinda „aleșilor“, oricât de proști am fi fost, aveam ocazia să ne vedem deștepți. Am transformat un prim‑ministru implauzibil în clovn

28

Prefaţă

național, când el (ea) nu era decât palma grea pe care o încasaserăm toți prin „tupeul infinit“ al unui partid ce s‑ar fi cuvenit de mult să dispară, ca impostor național și năruitor de țară, de pe harta noastră politică. Apoi, în 2020, la alegerile locale din toamnă, am în­ceput să „ne‑o desfacem“ cu mâna noastră. Am vă‑ zut că se putea. Am văzut că impostorii se puteau duce la fund și că cei mai buni puteau ieși la suprafață. Ce altceva avem de făcut decât să continuăm pe linia pe care ni s‑a dat de înțeles că, în mod esențial, depinde de „noi“, și nu de „ei“? Când, cu puțină vreme în urmă, am discutat cu auto‑ rul proiectul cărții sale (i‑am spus că lectura ei e „cum‑ plită“ și „înspăimântătoare“), Valeriu Nicolae mi‑a răs­puns: „Știți, eu fac parte din acele 18 procente din populația globului la care cantitatea de serotonină din creier e foarte mare. Drept care nu sunt doar fericit, ci și optimist. Nimic din ce fac nu cred că e degeaba. Nici cartea asta“. Trecând în revistă mai bine de o sută de CV-uri de parlamentari – o simplă mostră care dă seama de vas‑ titatea corupției autohtone –, Valeriu Nicolae pare să spună pentru prima oară un adevăr pe care îl ignorăm știindu-l: România se află pe mâna unei uriașe armate de impostori. Cartea pune de fapt în scenă o perplexi‑ tate: este oare adevărat ce trăim? Dând astfel glas unei stupefacții care ne încearcă pe toți, autorul a devenit o voce care răsună în vinovata noastră tăcere. Cât privește liniștea instalată în toate partidele în fața acestor pagini ale rușinii, ea vorbește de la sine



Prefaţă

29

despre punctul dramatic în care se află viața politică de la noi. Cum oare de nici un partid nu a simțit nevoia să-și facă din cele câteva sute de pagini care strigă la cer muniție de campanie? Parafrazându-l pe autorul cărții: poporul român doarme liniștit în cel mai cum‑ plit vacarm: tăcerea mormântală care urlă. Gabriel Liiceanu 19 octombrie 2020

Introducere Am descoperit accidental că mulți dintre parlamenta‑ rii noștri sunt impostori. Am ajuns întâmplător pe o declarație de avere care nu avea nici o logică și atunci m‑am uitat la CV‑ul deputatului respectiv. CV‑ul era o mizerie. Apoi am început să caut mai multe date de­ spre oamenii care apăreau în fiecare seară la Antena 3 și la România TV. Am observat că erau în fapt inter‑ schimbabili, nu conta dacă posturile erau cele mențio­ nate sau Realitatea TV, B1 TV sau Digi; erau cam aceiași oameni care se roteau la televizor cu regularitate. Prin­ tre ei erau și parlamentari pe care practic îi vezi în fie­ care zi la emisiuni; ei plus foști șefi de servicii secrete, avocați și jurnaliști care de care mai dubioși, pro­fesori la universități care au scos mulți masteranzi și doctori politicieni și prieteni ai patronilor, și ei niște perso‑ naje sinistre în marea lor majoritate, cu legături foarte strânse cu fosta Securitate și actualele servicii. Cred că m‑am cam speriat de ceea ce am descoperit, așa că am renunțat să duc mai departe demersul. Le‑am sugerat celor de la USR și PLUS să facă asta, le‑am con‑ struit și o mică bază de date cu personajele astea to‑ xice și mi‑am văzut de treabă. Prin iulie anul acesta am încercat din nou să conving liderii politici ai partide‑ lor noi să pună pe agenda publică impostura. Mi s‑a spus nonșalant că nu interesează prea multă lume subiectul. Așa că am început să mă ocup de asta eu

32

Nu tot ei!

însumi. Am crezut că o să descopăr 30‑40 de impostori. Am fost convins că e imposibil ca în Parlamentul Ro‑ mâniei să existe mai mult de 10‑15% impostori. Acum, după ce am trecut prin aproape toate CV‑urile, sunt sigur că cel puțin 60% dintre parlamentari sunt impostori și cel puțin 75% dintre ei sunt șantajabili, lucru înfiorător pentru o democrație. CV‑urile, decla‑ rațiile de avere, declarațiile de interese, rapoartele fis‑ cale ale firmelor deputaților și doctoratele lor mi‑au dezvăluit o rețea a imposturii care penetrează adânc întregul aparat al statului. Numărul rudelor parlamen­ tarilor noștri angajate la stat este șocant. La fel de șo‑ cante sunt și salariile pe care le primesc aceste rude. Cazul fostului soț al Olguței Vasilescu, angajat pe îngrozitor de mulți bani publici la ASF, am descoperit că este o regulă, nu o excepție. Există multiple trasee ale imposturii. În general ti­ nerele speranțe din partide își încep cariera incredibil de devreme în funcții care sună impresionant. Sunt di‑ rectori sau directori generali de firme încă de pe băncile liceului sau imediat ce‑și iau bacalaureatul. Majoritatea acestor firme n‑au însă nici un angajat sau au o cifră de afaceri absolut ridicolă  – costul a maximum două șaorme pe zi. Mai toți termină niște facultăți dubioase și devin consilieri politici. În momentul în care ajung consilieri carierele lor explodează și încep să facă stu‑ dii – cele mai multe fără nici un sens – cu nemiluita. Două facultăți și trei masterate sunt norma pentru de‑ putații noștri, deși o mare parte dintre ei sunt niște agra‑ mați patentați cu o lipsă incredibilă de bun‑simț, cultură și mai ales de logică. Probabilitatea cea mai mare pentru



Introducere33

ca un tânăr/o tânără să ajungă în Parlament este ca tatăl lui/ei să fie un politician de succes sau să aibă afaceri care depind de contractele cu statul. Este cazul majori‑ tății clare a tinerilor din politica noastră. Cele ce urmează vă vor șoca. Veți descoperi în cele mai înalte funcții în stat oameni care au trecut în peri‑ oada în care aveau aceste funcții prin 5‑6‑7 universități și academii. Oameni care, deși și‑au luat bacalaureatul în jur de treizeci de ani, sunt acum doctori în diverse do­menii. Sporurile de doctorate se ridică cel mai pro‑ babil la multe milioane de euro anual. Sunt mulți par‑ lamentari care par că pot călători în timp, acoperind distanțe uriașe. Avem o parlamentară care în timpul deputăției făcea două masterate în orașe diferite și un doctorat în horticultură, deși femeia nu a studiat ni‑ ciodată nimic care să aibă legătură cu subiectul. Sunt mai multe cazuri în care tatăl este primar și fiii sunt deputați. Există un caz în care tatăl primește sentință pentru corupție, fiul care era senator revine în oraș și câștigă locul tatălui, apoi se reîntoarce în Parlament, lăsându‑și în loc fratele, pe care în trecut îl plătise din banul public primit de la Parlament. Dacă CV‑urile nu ar fi în mod evident produsul unei mașinării îngrozitoare de impostură și corupție, atunci România ar merita un nou brand de țară. Am putea lejer deveni țara monumentelor intelectuale ale lumii. Einsteinii, Newtonii, Schrödingerii noștri sunt cu mult peste cei ai lor, dacă e să te iei după diplome. Un tânăr deputat, de exemplu, a reușit imediat ce a terminat facultatea, cu o experiență de șef de bar la firma tatălui, să devină director executiv la Aeroportul din Timișoara.

34

Nu tot ei!

Ar merita măcar o statuie. Am descoperit și un Balzac al serviciilor secrete, om care a scris 49 de cărți și a condus zeci de lucrări de doctorat la Târgoviște în timp ce muncea ca un rob pentru stat la București. Faptul că avem un parlament plin de impostori ar trebui să fi generat o reacție a președintelui. Am des‑ coperit zeci de foști miniștri aprobați de președinte care au niște mizerii de CV‑uri, în care și un adolescent poate rapid identifica discrepanțe grave. Veți afla despre miniștri care s‑au vindecat de doctorate, care au mințit în legătură cu studiile lor și care, cel mai probabil, au descoperit o nouă matematică, care nu ne‑a fost revelată nouă, muritorilor. Cum am ajuns să avem atât de mulți impostori în parlament ar trebui să fie o întrebare care să zguduie clasa noastră politică și opinia publică deopotrivă. Sin­ gurul lucru zguduitor, din păcate, este tăcerea mor­ mântală ce învăluie acest subiect. Valeriu Nicolae 14 octombrie 2020

I. MONŞTRI SACRI Lucian Simion Lucian Simion este întruparea perfectă a partidului unic – PSD‑ul liberal. În timpul facultății, ca orice om cinstit, face taxi‑ metrie la negru. Și, până când l‑a lovit liberalismul cu megafuncții de la PNL, omul a avut o carieră care duhnește a impostură. Imediat ce termină facultatea, în 1986, domnul Simion devine, direct și foarte im‑ probabil, inginer‑șef la asfaltări în Tulcea. În 1990, ca orice bun profesionist, inginer‑șef, se apucă imediat de trafic de buticar în Turcia cu brichete și baterii de ceas, activitate pe care o trece însă în CV în așa fel încât să pară că ar fi fost ditamai directorul. În 1994 se apucă de o afacere în confecții și este, desigur, din nou di‑ rector. Firmele, bineînțeles, nu mai există și nimeni nu pare să știe de ele. În mod foarte straniu pentru cineva nespecializat în călătoria în timp și în cariere politice, dl Simion devine, firesc pentru un inginer de mașini buticar care nu a mai profesat ingi­neria de șapte ani, director general la o firmă de reparat drumuri și poduri, pentru o perioadă scurtă  – firmă care nu este nici ea de găsit pe nicăieri. În 1997 este deja liberal și, peste numai un an, de‑ vine director general al celei mai cinstite afaceri de stat: gunoaiele. Apoi se apucă din nou de studiu, căci

36

Nu tot ei!

nu este în nici un caz un impostor. La câteva luni după ce devine director general la stat în Tulcea, în 1998, omul studiază din greu management la ASE în Bu­ curești. Conform CV‑ului de pe site‑ul Camerei Depu­ taților, termină noua facultate în 2001, cu o certificare. Însă domnul Simion din 2008 pare să nu mai știe acest lucru, căci în CV‑ul său scrie clar că nu a terminat ni‑ ciodată cursurile la care s‑a înscris la ASE. Manager fiind, este promovat ca director regional peste gunoiul din Galați, Brăila și Tulcea – lucru care îi permite, pe banii fraierilor, o specializare în SUA, deși omul, conform propriului CV, este bâtă la engleză. Beneficiază și de o altă specializare la Institutul Națio­ nal de Administrație la București, se mai certifică și în organizarea și conducerea societăților de turism, nu știm unde, și în management de proiect și în lob­by­ ing în Cehia. Este deja 2004 și devine din nou director general, de data aceasta la Servicii Publice Tulcea. În 2005, firma familiei Simion figurează în actele conta‑ bile cu o cifră de afaceri de 7.328 RON și un profit pe negativ de 12.646 RON. La 45 de ani, directorul general de la Servicii Pu­ blice este grav și iremediabil lovit de virusul studiului pe bune. În 2006, în timp ce se spetește muncind la Tulcea, face și un masterat la ASE București și studiază la Baia Mare pentru două luni ceva în engleza pe care el nu o vorbește deloc. În 2007, perioada de glorie a li‑ beralismului tulcean, devine, ca orice om specializat în managementul gunoaielor, inspec­tor‑șef la Protecția Consumatorilor, locul ăla deloc corupt unde se făceau o poală de bani pentru buzunarele celor mai deștepți dintre români. După trei luni de sclavie la Protecția



Monştri sacri37

Consumatorilor ajunge, în 2008, subprefect și apoi prefect. Este foarte pregătit pentru funcție, dar face așa, ca să fie, niște cursuri de bază în Excel și Power‑ Point; studiază apoi doi ani la Institutul Național de Admi­nistrație și devine, în 2009, la mai mult de un an de la preluarea funcției de prefect, calificat pentru po‑ ziția pe care o avea încă din 2008. Coincidență, în această perioadă firma familiei atinge o cifră‑record de afaceri de 2.721.777 RON și un profit de 211.191 RON. O creștere de peste 30.000%.Tot în 2009 este deja inspector guvernamental la Olt la drumuri și poduri, lucru pentru care este perfect cali‑ ficat, conform activității ăleia stranii pe care o are tre‑ cută în CV cum că ar fi desfășurat‑o cu vreo 11 ani în urmă. Din 2012, de data aceasta cu calificare la mână, devine prefectul liberal al județului Tulcea. În 2013 face și el, normal, cursurile obligatorii în secta lui Oprea, cele de „Securitate și bună guvernare“, apoi un curs la ministerul lui Dragnea, iar în 2014 – alte două cursuri la MAI și unul de formator la Ministerul Edu‑ cației. Logic, la sfârșitul acestora trece la PSD, apolitic, și devine guvernatorul Deltei, numit de Ponta, altă poziție care nu are, bineînțeles, nici o legătură cu co‑ rupția. Este dat afară rapid de guvernul tehnocrat, așa că, până să devină deputat, mai are o sinecură la Con‑ siliul Județean Tulcea. În perioada 2012–2016, firma familiei a avut con‑ tracte cu Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, căci trăim în cel mai pesedist liberalism din univers. Din 2016, domnul Simion reprezintă Tulcea din partea PSD în Parlament și e vicepreședinte în Comisia pentru mediu și echilibru ecologic.

38

Nu tot ei!

Eugen Bejinariu Eugen Bejinariu este minunea de la controlul SRI‑ului. CV‑ul domnului Bejinariu este ciudat prin ambigu‑ itățile lui. În fapt, nu există nici un CV disponibil care să conțină date clare despre unul dintre cei mai impor‑ tanți oameni ai PSD‑ului: fost director la Curtea Supre‑ mă de Justiție, director general la Patrimoniu și Protocol (RAPPS), ministru la Secretariatul General al Guvernu‑ lui și prim‑ministru interimar – funcții deținute îna‑ inte de a‑și asigura imunitatea parlamentară, pe care o are din 2004 până acum. Un lucru este însă sigur: a lu‑ crat toată viața la stat; probabil un stat care există doar în poveștile cu Ali Baba, căci averea lui este demnă de un basm. Declarațiile sale de avere sunt siderante. Tranziția de la ofițer activ la funcțiile menționate mai sus seamănă îngrozitor de mult cu aceea a lui Gabriel Oprea, a cărui carieră explodează și ea în tim‑ pul lui Adrian Năstase, ginerele a doi miniștri comu‑ niști. Dacă e să ne luăm după anul de naștere, cel mai probabil a fost coleg cu domnul Gabriel Oprea la școala aia de ofițeri activi, care, desigur, nu a avut nici­ odată legături cu Securitatea. Nu știm când a terminat ASE‑ul și nici cursurile de securitate ale domnului Oprea. De fapt, nu știm anul nici unui curs absolvit de domnul deputat. Ce știm sigur este că a fost direc‑ torul general al RAPPS și șef al Secretariatului General în perioada unora dintre cele mai mari tunuri și că soția lui a fost cenzor al uneia dintre firmele contro‑ late de faimosul patron de la Golden Blitz și de finul lui Dorin Cocoș și al Elenei Udrea, domnul Gabriel



Monştri sacri39

Mihnea Lucov, oameni care au făcut afaceri senzațio‑ nal de profitabile cu imobile cumpărate de la RAPPS. În 2004, el și soția au făcut în jur de 100.000 de euro, în zdrobitoarea lor majoritate bani de la stat, adică un‑ deva la peste 8.000 de euro pe lună. Adică cam 46 de salarii medii sau 90 de pensii (medii, nu minime) pe lună, căci ne aflam pe atunci în timpul în care guver‑ narea social‑democrată își făcea griji pentru pensionari. A existat o cerere de ridicare a imunității sale parlamen‑ tare în dosarul Microsoft – în scandalul respectiv, i‑a fost imposibil să explice care este proveniența a vreo 28 de milioane de euro –, dar este bine apărat de Parla‑ mentul nostru plin de valori și de oameni cinstiți. În prezent, Eugen Bejinariu primește peste 270.000 RON de la stat, căci are o pensie specială de general‑ maior, mai mare decât indemnizația de parlamentar. Adică vreo 5.000 de euro lunar, fără să includem alte câteva mii de euro pentru cheltuieli, că doar este de‑ putat. Acum câteva luni, o anchetă jurnalistică desco‑ peră că domnul Bejinariu nu are cum să justifice 450.000 de euro pe care îi are în conturi. Dar, cum e firesc, este în acest moment șeful Comisiei de control al SRI‑ului din Parlament.

Ion Mocioalcă Ion Mocioalcă este unul dintre baronii PSD şi apropiat al lui Ilie Sârbu, tatăl Dacianei Sârbu (și ea cu un CV dubios) și socrul celui mai celebru impostor din poli‑ tica noastră, domnul Victor Ponta. Ilie Sârbu, ca orice nesecurist, a făcut studii teologice în străinătate în

40

Nu tot ei!

vremea comunismului. Fata lui Mocioalcă a fost năși‑ tă de cuplul Ponta. Mocioalcă, ca un bun creștin ce este, a fost și mâna dreaptă a lui Ioan Talpeș – director al SIE între 1992 și 1997. Numele lui Mocioalcă a apărut în scandalul deputaților cu dosar de rețea la Securitate, scandal în urma căruia doar Mona Muscă a demisio‑ nat, restul deputaților devenind oameni de un incre‑ dibil succes, inclusiv politic. Mocioalcă a fost șomer până cu câteva luni înainte de a împlini treizeci de ani, dacă e să ne luăm după CV‑ul său. Așa era normal în timpul comunismului, când fiecare făcea ce dorea și porcii zburau în stoluri pe dea­supra casei de peste 700 de metri pătrați primi‑ tă moștenire de domnul deputat. Imediat ce termină facultatea, la 30 de ani, este angajat inginer la Caran‑ sebeș, locul unde m‑am născut eu. Pasionat de cinste, onoare și rețele, se înscrie în PDSR, partidul dominat de foști securiști. Omul devine cele‑ bru pentru prietenia cu Ioan Talpeș și învârtelile pe care le face. Din 1995, când este deja șeful organizației fostului PSD în Caransebeș, explodează bunăstarea în viața lui. Ca orice pesedist, are frica justiției, așa că se apucă de cursurile unei batjocuri de facultate de drept pe bani, într‑un loc ținut foarte secret, căci doar visea‑ ză să devină coleg cu Eugen Nicolicea în Parlament. În anul 2000 este deja parlamentar. Devine, desi‑ gur, membru al comisiei unde are interese financiare, că doar nu s‑a dus degeaba în Parlament. În 2002, la 44 de ani, termină facultatea de drept și se apucă de un doctorat, normal, în economie, ca orice geolog jurist deputat în Parlament. Talpeș, la vremea aia, este con‑



Monştri sacri

41

silier cu rang de ministru, șef al Administraţiei Prezi­ denţiale și al Departamentului Securității Naționale, membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, iar apoi, din 2004, devine șef la Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională la Senat – mai pe scurt, comisia pentru pensii speciale. Mocioalcă de­vine și el membru în Comisia pentru apărare la De‑ putați și este membru, secretar, vicepreședinte sau președinte al acestei comisii, de 16 ani. În 2005, Talpeș demisionează din PSD, iar Mocioalcă devine, ce coin‑ cidență!, tartorul PSD pe județ. În 2007 domnul Mocioalcă este lovit de dorința de studiu și face din senin un curs al Colegiului de Apărare al domnului Oprea și un masterat în economie, tot la o universitate secretă. În aceeași perioadă omul se înde‑ letnicea și cu un doctorat în economie, de care probabil uitase. În CV omite să ne spună unde a făcut doctora­tul, dar am aflat: este vorba de Universitatea de Vest din Timișoara – sunt sigur că teza va fi o lectură foarte in‑ teresantă pentru cunoscători. În 2008 revine în Parlament, unde, minune, este membru exact în comisia din care nu mai e parte dom‑ nul Talpeș, aia unde împinge la greu pensii speciale. Se face remarcat prin recordul de a cheltui 14.000 de euro într‑o singură lună din banii proștilor care îl plă‑ tesc. Își plătește, desigur, și fata din banul public, că doar nu este un monstru căruia să nu îi pese de pro‑ pria odraslă. În 2011, legal, după doar zece ani, devine doctor în economie, lucru care îl face, bineînțeles, cel mai potrivit pentru a fi, împreună cu Oprea, Nicolicea și Meleșcanu, unul dintre inițiatorii legii prin care se

42

Nu tot ei!

în­ființează oroarea aia de Academie de Științe ale Secu­ rității Naționale. Din februarie 2019 a trecut la nesecuriștii lui Ponta și este, iarăși, președinte la Comisia pentru apărare cea bună, că doar nu avem un stat capturat. Săpatul prin documentele domnului Mocioalcă a fost un exercițiu îngrozitor de scârbos. Omul duhnește a tot ce e mai putred în clasa noastră politică, ceea ce îl face favorit pentru deputăție din partea partidului lui Ponta.

Mihai Tudose Până la 25 de ani domnul Mihai Tudose este șomer cu diplomă de liceu (actualul lider al PSD, Marcel Cio‑ lacu, a fost în situația asta până la 37 de ani). În 1991, la 24 de ani, se înscrie la drept, căci toți pesediștii im‑ postori sunt fascinați de studiul legii. Alege o facultate care atunci nu era acreditată, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir“. Ca orice băiat cu liceu din Brăila fără legături cu Securitatea, devine direct șef de birou senatorial la 25 de ani, deși avea zero expe­riență profe‑ sională. O dovadă că oprișarea pe bun‑simț și logică este o chestie veche la pesediști. Termină în 1995 fa‑ cultatea aia bună, dar care nu este acreditată. Până în 1999 este în Parlament. Lu­crează pentru mai puțin de un an ca jurist la o firmă mică din Brăila, timp în care face și campanie electorală, și de atunci este deputat în Parlament. În vreme ce este deputat se pune cu burta pe carte, că doar slujba la Parlament e o glumă. Se califică în șah (nu e banc, e pe bune, scrie în CV‑ul său) în 2001.



Monştri sacri

43

În perioada 2006–2008 are o sclipire subită de ge‑ niu. Se califică la 40 de ani în management și gestiu‑ nea afacerilor la Galați, în securitate națională la Colegiul Superior de Securitate Națională din Bucu‑ rești, în conducere la Centrul Marshall din Germania (probabil cursurile se țineau în limbajul semnelor, căci omul nu vorbea nici o limbă străină la data aia), în nu știm ce la Colegiul Național de Apărare, face apoi un masterat de politici europene la SNSPA, în același timp cu managementul comunicării și PR la Galați și cu analiza și rezolvarea conflictelor armate la George‑ town, și un alt masterat în turism la Univer­sitatea de Știinţe Agronomice și Medicină Veterinară la Bucu‑ rești. Scrie o carte publicată la RAO, absolvă și cursuri de engleză la Galați, își face doctoratul la Academia Națională de Informații a SRI și mai scrie încă o carte. Toate astea în timp ce este și membru în vreo cinci co­ misii în Parlament și președinte al PSD la Brăila. În 2010 termină și doctoratul, iar în 2013 deja predă la Uni­versitatea Națională de Apărare și la Academia Na‑ țională de Informații. În 2015 se dovedește că a plagiat și încearcă să‑și retragă singur titlul de doctor pentru a scăpa de acuzația de fraudă. A pierdut primul proces. Omul ăsta, care în afară de legăturile cu securiști vechi și noi nu a făcut nimic, nimic toată viața lui, care a trăit numai din bani publici și este un impostor, a fost prim‑ministrul României din partea PSD și acum este un membru foarte important al PRO România, sau PSD, că oricum nu contează. A fost pe lista de candi‑ dați la europarlamentare a partidului celui mai popu‑ lar impostor din România, domnul Victor Ponta.

44

Nu tot ei!

Cezar Preda Cezar Preda este liberal dintr‑ăla adevărat. A fost ingi‑ ner la Buzău în timpul lui Ceaușescu şi apoi promovat șef de secție foarte repede, așa cum numai oamenii care nu aveau legături cu Securitatea reușeau. Chiar înainte de Revoluție urmează un program în „știința conducerii“ la Brașov, program rezervat, desigur, libe‑ ralilor ilegaliști din timpul comunismului. Lucru care se dovedește incredibil de potrivit, căci imediat după Revoluție, ca orice om oarecare din Buzău, ajunge vice‑ primar și apoi șeful Serviciului de Patrimoniu. În fapt, din 1990, omul este angajat doar la stat și la salubri‑ tate. Firmele de gunoaie sunt cunoscute prin cinstea lor și lipsa de legături cu mafioții, așa că, firesc, domnul Preda devine deputat și incredibil de bogat. Experiența de la salubritate și de inginer îl face per‑ fect pentru Comisia pentru politică externă și pentru a fi numit președinte al Comisiei privind securitatea națională. Asta, și nu legătura cu serviciile mai noi și mai vechi. Desigur, ca deputat, îl apucă setea de studiu și termină faimoasele Științe Economice de la Buzău, în timp ce e director și apoi deputat la București (și Geoană își începea și termina doctoratul în aceeași pe‑ rioadă în care era ministru de externe). Mai face și un doctorat în inginerie la Petrol și Gaze la Ploiești, deși el a absolvit metalurgie la București. Lucrările lui științifice sunt o glumă sinistră. Arti‑ colele lui „științifice“ sunt în curs de publicare. Sunt doar două și au fost prezentate la aceeași conferință, iar el este unul dintre cei șapte coautori. Sunt scrise în



Monştri sacri

45

engleză, desigur, deși el vorbește engleza ca o cizmă. Este în prima generație de absolvenți ai colegiului lui Oprea cu specializarea „Securitate și bună guvernare“, căci oprișarea pe logică, bun‑simț și pe noi este o ches‑ tie veche și cu elemente liberale sănătoase. Devine foarte implicat în activitatea SRI și este foarte prezent la televiziunile cele bune, conduse și ele tot de oameni puri, cinstiți și fără legături cu Securitatea. De 16 ani este în Parlament.

Laurenþiu Baranga Domnul Laurențiu Baranga era director adjunct la Gu‑ vernul României, la ORNISS. În 2017, pe lângă slujba de opt ore la guvern în București, era și director al De‑ partamentului de științe și inginerie la cea mai celebră universitate din România, „Valahia“ din Târgoviște, conferențiar universitar tot la „Valahia“, mediator pen­tru Ministerul Justiției, președinte al Asociației de Responsabilitate Economică, membru al ARACIS la Ministerul Educației Naționale, manager de proiect și student la cursurile Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior. Toate în același an. Obținerea certificatului ORNISS, în 2016, a fost cea mai tâmpită experiență a mea. O schingiuire a logicii și un mecanism comunist de o cretinătate siderantă pentru a obține un certificat de acces la date, cică se‑ crete, care dura foarte mult. Am scris în Dilema despre asta atunci. Dacă mai vreți o dovadă că e posibilă curbarea timpului, domnul Baranga vă stă la dispoziție. Înțeleg

46

Nu tot ei!

acum și de ce ORNISS‑ul durează așa de mult. Domnu‑ lui Baranga ar trebui să‑i dedicăm un monument, ar putea deveni lejer un punct de atracție pentru turis‑ mul mondial. CV‑ul lui demonstrează abilități cu mult peste Newton sau Einstein. Merită o placă co­ memorativă la sediul guvernului. E un jeniu. Șomer până la 42 de ani și absolvent de liceu la 32 de ani (în 1999), domnul Baranga se pune grav cu burta pe carte la 40 de ani. Între 2007 și 2011 absolvă Univer­ sitatea Ecologică în București, Academia de Poliție, face un doctorat la „Valahia“ din Târgoviște, cursurile unei universități în Irlanda, Colegiul Național de Apărare, cursurile Universității din Pitești, predă la Universitatea „Titu Maiorescu“ din București și, în timpul liber, se califică în mediere, în evaluare de competențe profesionale, în management, în formare profesională, în management de proiect, iar din 2009 lucrează și la guvern, deși până atunci a fost șomer. Nu se lasă și se mai califică și în promovarea și facili‑ tarea strategiei UE și ca înalt funcționar public. În mod straniu, domnul Baranga, ca și Maria‑Ga­ briela Horga, secretar de stat la cancelaria domnului Orban – și ea cu numeroase cursuri și un masterat la „Valahia“, tatăl ei fiind profesor universitar doctor la „Valahia“ și fost deputat PNL –, este membru al CEDI‑ MES în Franța. În prezent, este șeful la Oficiul pentru Combaterea Spălării Banilor. Liberalism, meritocrație, transparență, guvern PNL. De curând, s‑a dovedit că domnul Baranga și‑a falsificat diploma de bacalaureat și că fiica domniei sale are și ea un doctorat pe exact același subiect și cu același titlu ca al tatălui.



Monştri sacri

47

Trei deputați de Dâmbovița sunt profesori la Uni‑ versitatea „Valahia“ din Târgoviște. Șeful domnului Baranga de la ORNISS, domnul Marius Petrescu, este șeful peste doctoratele de la „Valahia“. Soția dumnea‑ lui, înalt funcționar public, are și ea doctorat la „Va‑ lahia“. Mai sunt doi doctoranzi tot cu numele Petrescu și inițiala tatălui M care au doctorate exact pe specia‑ lizările domnului Petrescu, cel mai probabil cei doi copii. Culmea coincidenței, mâna dreaptă a domnului Baranga, coordonatorul de doctorate al Petreștilor și al domnului Baranga, este și coordonatorul de docto‑ rat al domnului Bădălău. Da, Bădălău, hoțul din tim‑ pul lui Ceaușescu și ministrul din timpul lui Dragnea, cel pentru care PSD‑ul a făcut o lege cu dedicație pen‑ tru a ajunge șef la Curtea de Conturi, are și el doctorat la „Valahia“ sub îndrumarea lui Ion Stegăroiu. Există, desigur, și o domnișoară Stegăroiu cu iniți‑ ala tatălui I, că e plin de coincidențe la „Valahia“. Și ea are doctorat tot la „Valahia“. Îndrumătorul domnișoa‑ rei Stegăroiu este Ion Pârgaru, de două ori deputat, care a trecut prin PSD, UNPR, PC și PNL. În timp ce era depu‑ tat în perioada 2012–2016 a condus cel puțin 14 lucrări de doctorat la „Valahia“ și a fost profesor la trei univer‑ sități – la Politehnică București, ASE și „Valahia“, căci e un adevărat geniu. Există bineînțeles și două foste domnișoare Pârgaru I care au doctorate tot la „Valahia“. Doctorate conduse de doamna Adriana Grigorescu, care predă la ASE, SNSPA, „Valahia“, a predat la Acade‑ mia Diplomatică și este prodecan la Facultatea de Ad‑ ministrație Publică de la SNSPA. Din 2012 este membru CNATDCU (comisia aia care a făcut tot posibilul să

48

Nu tot ei!

protejeze plagiatorii) și, desigur, membru al CEDIMES în Franța. Unul dintre doctorii pe care i‑a scos doamna Grigorescu la „Valahia“ este un domn Odagiu – consi‑ lier superior la Ministerul Muncii. Nevasta domniei sale era șefă de birou senatorial. Familia are mult pă‑ mânt la Vișina, locul de unde sunt frații Stănescu, ba‑ roni PSD. Unul dintre ei este senator. Există și un domn Grigorescu care a făcut doctoratul la „Valahia“. Din 41 de doctorate pe care le‑am verificat de la sec‑ ția de management la „Valahia“, cel puțin zece sunt acordate lucrătorilor ORNISS. Mi‑a fost imposibil să găsesc detalii despre șase doctori la „Valahia“, toți par a lucra în domeniul serviciilor secrete.

Otto Milik 2009 este anul cel mai bun al lui Otto Milik. Ministrul pe care l‑a consiliat, domnul Dragnea, l‑a promovat di‑ rector la MAI, așa că este foarte ocupat. Militar, om or‑ ganizat, face un masterat pe terorism la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul“, un masterat în securitate și apărare națională la Universitatea Nați‑ onală de Apărare „Carol I“, ambele în București. Mai face și un masterat la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, Facultatea de Științe Politice, Relații Internațio‑ nale și Studii Europene. Asta în timp ce predă ca profesor asociat la aceeași universitate, își continuă Facultatea de Drept la Brașov și studiază din greu pentru doctoratul la ASE. Probabil are o relație aparte cu timpul, căci absolvă și cursurile Academiei de Poliție și cursurile care îi per‑ mit să devină înalt funcționar public.



Monştri sacri

49

Ca să înțelegeți și să vă reveniți din șoc: într‑un singur an, 2009, un director de la MAI face trei maste‑ rate, absolvă o academie, studiază și devine înalt funcționar public, studiază la o facultate cursuri de zi, își face doctoratul la altă facultate și predă ca pro‑ fesor asociat la una dintre universitățile unde își face unul dintre masterate. Asta în trei orașe, diferite toate de orașul natal, unde are o afacere și e șef liberal. În timpul liber termină cursurile Academiei de Poliție și de înalt funcționar public. Este comisar‑șef de po‑ liție, director în cadrul Oficiului Român de Imigrări și consilier de ministru. La 39 de ani este, conform CV‑ului, consilier local în Covasna și ofițer de armată fără facultate. Va reme‑ dia asta, căci este în ultimul an la Facultatea de Sport din Brașov și în anul doi la ASE în București. Va ter‑ mina ambele facultăți. În 2006, în vreme ce este în ultimul an la ASE, începe, potrivit CV‑ului, și un mas‑ terat la ASE, că doar timpul curge invers pentru cei mai buni dintre noi. Plus certificări pe fonduri euro‑ pene și administrație publică. În 2007, este consilier al ministrului la MAI în București. Conform CV‑ului, termină ASE‑ul, face un masterat la ASE, este doctorand la ASE și, fiindcă are mult timp, studiază dreptul la Brașov, precum și niște cursuri de formator la Institutul Național de Administrație. Este detașat de la MAI sub­ prefect la Covasna în 2012. Este candidatul din partea ALDE la primăria municipiului Sfântu Gheorghe. Comisar‑șef de poliție. Doctor în economie. Pensie specială. Siguranță, cinste, onoare. Un monument.

50

Nu tot ei!

Gheorghe Tinel Pe scurt. În anul 2006, unul dintre cei mai cunoscuți oameni ai PNL‑ului, om care tună și fulgeră împotriva corupției din PSD în studiourile primitoare ale lui Dan Voiculescu, era șeful Corpului de Control la Mi­ nisterul Agriculturii, făcea o facultate de drept la zi, un masterat la SNSPA, un alt masterat la colegiul lui Oprea și un doctorat în silvicultură la Brașov. Vorba aia, cinste, onoare, liberalism! Domnul Gheorghe Tinel este deputat și foarte, foarte prezent la televiziuni, mai ales pe la Antena 3. Repre­ zintă PNL‑ul. Nu este clar când a terminat facultatea, dar în 1991 este inginer într‑un sat din Călărași. Sunt foarte multe lucruri care miros urât când îi citești CV‑ul. Este membru al PNȚCD și astfel ajunge director în minister în 1999. Este păstrat de guvernul pesedist al lui Adrian Năstase, deși pleacă din PNȚCD în PNL. Lucrează în perioada guvernului Năstase drept consi‑ lier la Ministerul Agriculturii. Imediat ce vin „prie­tenii“ la putere, cariera lui explodează. Devine director gene‑ ral și șeful Corpului de Control la Agri­cul­tură, între 2005 și 2007. În perioada asta este groaznic bântuit de duhul studiului. Face (chiar nu e banc!) un curs pe combaterea fraudei în Estonia și în Slovacia, în timp ce se mai îndeletnicește și cu două masterate, termină o facultate de drept și își dă doctoratul în silvicultură. În 2008 îi explodează și averea, într‑un mod care la vremea aia a stârnit un scandal enorm. Pe merit, este de atunci imaginea PNL în studiourile lui Voiculescu, este membru în Parlament și predă ecologie la bomba



Monştri sacri

51

de universitate unde a terminat dreptul. În mod supra­ realist, are și o distincție de merit: „Mare Cavaler“. Iată câteva extrase din teza lui de doctorat, ca să vă cruciți: „Astfel, forma columnară a coroanei are o influ‑ ență dinamică, excitantă asupra psihicului, stimulând elanul și dezvoltând fantezia spre idei înalte, prin fap‑ tul că privirea este atrasă în sus, urmărind cele două linii aproape paralele ale conturului coroanei, amin‑ tind de «coloana infinitului». Rândurile sau grupurile de arbori columnari inspiră sentimente solemne, de măreție“. „De aceea, în general, pădurea constituie un loc unde putem găsi calmul sonor toată ziua, chiar și noaptea dacă locuința se găsește în pădure.“ Doctora­tul include și orarul autobuzelor, căci știința bate filmul. Nivelul de impostură cu care se oprișează pe noi PNL‑ul este dezgustător. Între timp noii cavaleri ai lu‑ minii peneliste, marii gânditori liberali, președintele și șeful liberal al SRI‑ului sunt probabil în tranșee. Luptă cu impostura pesedistă!

 arius Petrescu – M coordonator de doctorate CV‑ul ăsta mi se pare cel mai îngrozitor de până acum.

Adrian Năstase, Țuțuianu, Dăncilă, copilul doamnei Dăncilă, Ecaterina Andronescu, fostul director adjunct de la ORNISS, fata acestuia și o gașcă de deputați pese‑ diști de la Buzău (printre care și Marcel Ciolacu) sunt legați de Universitatea „Valahia“ din Târgoviște. Și Norica Nicolai, și actualul viceguvernator al Băncii Na‑ ționale, domnul Leonardo Badea, Cristian Poteraș și

52

Nu tot ei!

multe alte nume celebre din politică despre care voi scrie au numele legate de „Valahia“. În 2009 universitatea a fost investigată pentru acor‑ darea de diplome false. Coordonatorul tezei de docto‑ rat a Noricăi Nicolai era un domn pe nume Marius Petrescu, pe care l‑am mai pomenit. Din 2002 acesta este directorul ORNISS, și din 2004, secretar de stat cu rang de ministru plenipotențiar la Guvernul Româ‑ niei, unde este și acum. În 2012 câștigă prin „concurs“ locul de director la Consiliul Studiilor Universitare de Doctorat din cadrul Universității „Valahia“. Soția domnului Petrescu este și ea înalt funcționar public, secretar general la o agenție națională. Împre‑ ună primesc pe an, numai din banul public, peste 420.000 de lei, adică peste 35.000 de lei pe lună sau echivalentul a 30 de pensii ale mamei mele. Domnul are deja o pensie specială de aproape 100.000 de lei pe an. În timp ce avea funcții extrem de importante în guvern (a lucrat toată viața la stat), domnul Petrescu a absolvit cursurile a șapte facultăți, două academii, are trei doctorate (două honoris causa la Chișinău și la Sofia) și un masterat. A scris 49 – da, ați citit bine –, 49 de cărți și 92 de articole ștințifice. Am citit un articol al său despre gestionarea crizei; este îngrozitor de slab, nu cred că am citit vreodată ceva mai prost scris. Povestea omului care a reușit timp de aproape două‑ zeci de ani să rămână într‑o poziție care depinde de prim‑ ministru este fascinantă și înspăimântătoare deopotrivă. Interesant este că, indiferent de partid, toți liderii noștri politici se fac că plouă în legătură cu toate dezvăluirile astea. Oare de ce?

II. MONUMENTE, GENII ŞI MINIŞTRI Costel Alexe Actualul ministru al mediului, apelor și pădurilor, domnul Costel Alexe, a fost angajat la Cadastru exact în aceeași perioadă în care Corneliu‑Mugurel Cozman‑ ciuc, un alt preacinstit om al lui Relu Fenechiu, era director la Oficiul de Cadastru. Poziția lui Alexe era de consilier la serviciul juridic și relații cu publicul. Cum ajunge domnul Alexe, la vremea aceea un puști de 24 de ani care profesional făcuse doar sondaje de piață și urma un masterat în biodiversitate și arii protejate, consilier la serviciul juridic la Cadastru este o altă minune liberală demnă de Fenechiu, căci doar cinci ani mai târziu devine și student la drept și direc‑ tor al aceluiași oficiu. De acolo a trecut direct în Parla‑ ment, ca o tânără speranță. De menționat este că în timp ce consilia la stat actualul ministru al mediului mai avea și o slujbă de coordonator pe zona Moldova, termina un masterat și făcea un doctorat în climato‑ logie și meteorologie. Doctorat care este dovedit de un ziar din Iași a fi plagiat. Soția domnului Cozmanciuc, fina domnului Fene‑ chiu, este acum directoarea de cabinet a secretarului de stat de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, domnul Gelu Puiu. Și soțul ei a fost exact pe poziția domnului Gelu Puiu într‑o perioadă catastrofală pen‑ tru tăierile ilegale. Gelu Puiu apare menționat în mai

54

Nu tot ei!

multe articole legate de mafia lemnului. În 2012, un raport al Romsilva descoperea numeroase nereguli la Ocolul Silvic, pe care îl conducea. Este un apropiat al lui Gheorghe Flutur, unul dintre cei mai onești liberali în viață. Lucru care probabil l‑a făcut perfect pentru a fi secretar de stat al lui Costel Alexe, fostul consilier al soțului doamnei directoare de cabinet. Anul acesta, firma soției domnului Fenechiu are 60 de contracte de consultanță cu primării liberale pentru iluminare. Banii vin de la ministerul domnului Alexe, care tocmai a devenit șef al Consiliului Județean. Odele dedicate lui Alexe în timpul campaniei l‑ar fi făcut pe Ceaușescu să dea în icter de invidie! Cinste, onoare, liberalism!

Natalia‑Elena Intotero Doamna Intotero, până să fie posedată de pesedism, a fost o învățătoare normală la o școală generală din Brad. Imediat ce intră în PSD, primește un avânt aca‑ demic și se apucă de școala de institutori de engleză. Nici nu termină bine cursurile la copii și, rapid, face prima la stânga și, pac!, intră la universitate, la cinci ore distanță dus‑întors cu mașina. Anul 2004 este însă un an de mare grație, căci ajunge consilier PSD și, cum dovedesc repetat în această carte, funcția de consilier declanșează o urgie, un iureș, o vâltoare interioară care răcnește a știință și academie în bieții posedați. Numai în anul 2005, în timp ce este profesoară la Brad, consilier județean la Hunedoara și membră în ț‑șpe comisii, doamna Intotero face trei



Monumente, genii şi miniştri55

facultăți diferite. Una de filologie, specializarea româ‑ nă‑engleză, cel mai probabil la Timișoara (în CV loca‑ litatea e secretă), și două la București, un masterat la fabrica de masterate pesediste a lui Adrian Severin și studii europene la „Spiru Haret“. Faptul că face un mas­terat fără a fi terminat înainte o facultate este un mizilic, un detaliu mizerabil de care numai șobolanii antipesediști, cum ne numea Dragnea, se pot lega. În cinci ani, timp în care este profesoară la Bran și consilier județean la Hunedoara, geniala doamnă ter‑ mină două facultăți și un masterat. Evident, ajunge directoare de școală la Bran și studentă la Institutul Diplomatic Român la București. Devine secretară de stat la Ministerul Afacerilor Externe, căci e căsătorită cu un italian, și probabil Ponta își imaginează că face un masterat în Italia, că altă logică nu există. Face ra‑ pid și colegiul de nesecurici al lui Oprea. Este foarte capabilă, așa că după cinci luni revine la Brad. Con­ tribuie cu foarte mulți bani la campania PSD, așa că redevine secretară, chipurile de stat, la Românii de Pre­tu­tindeni și din 2012 este deputată. În guvernul Dăncilă, cel care colcăia de genii, a fost ministră. Vrednică este!

Lucian ªova Lucian Șova este cel de‑al cincilea deputat și al treilea ministru pe care îl descopăr că s‑a vindecat. De docto‑ rat. Dacă în 2009 viitorul ministru era mândrul deți‑ nător al unui doctorat, acum a rămas doar cu un masterat. Sigur, sigur nu de frica plagiatului, că doar PSD‑ul mus­tește de cinste și onoare.

56

Nu tot ei!

Șova a terminat facultatea în 1985, dar până în 1991, adică până la 31 de ani, a fost și el șomer, așa cum și liderul pesedist, Marcel Ciolacu, a fost până la 37. Nu e nimic suspect, că doar în timpul lui Ceaușescu era plin de ingineri șomeri pe toate câmpurile, iar Securi‑ tatea nu are nici o legătură cu asta. În 1991, din șomer devine direct manager general la o firmă de transport rutier. Uită să spună că e a lui. În 2000 este deja consilier PSD. Este un apropiat al monumentului de cinste al PSD Viorel Hrebenciuc, lucru care îl face perfect pentru o slujbă la Ministerul Transporturilor, consilier la preacinstitul Mitrea, un sfânt care va sfârși nemeritat în pușcărie, iar acum este decor în studiourile unei batjocuri de televiziune. În câteva luni, Șova este pus la treabă, așa că devine director general adjunct la Autoritatea Rutieră. Suc‑ cesul firmelor de transport (să nu uităm că a fost ma‑ nager al unei asemenea firme) depindea cel mai mult exact de Autoritatea Rutieră, unul din locurile unde șpaga creștea ca Făt‑Frumos. Șova a investit masiv în firme de transport rutier. Este dat afară când vin „li‑ beralii“ și pune în CV, cu un tupeu demn de un viitor ministru, că lucrează în perioada respectivă drept con‑ silier al managerului general al firmei pe care o deține. În vremea în care omul are o slujbă de opt ore la Bacău, face și două masterate, unul la București în ad‑ ministrație publică și unul la Oradea, la o universitate secretă, în managementul calității, unde putea lesne ajunge prin tunelul energetic de sub Carpați. Tot în această perioadă își face și un doctorat la altă univer‑ sitate secretă. Teza, care sigur nu e plagiată, dar de



Monumente, genii şi miniştri57

care s‑a vindecat în ultimul CV, este pe domeniul lui și se numește „Contribuţii la valorificarea energiei geo­termale de entalpie moderată pentru asigurarea confortului termic al populaţiei“. Teza o fi și dispărut între timp, ca la Coldea. Tot în perioada asta, ca orice om cinstit de la PSD, face niște afaceri cu un rus care se dovedește a fi spion. Revin pesediștii la putere, revine și el, de data asta secretar de stat la Ministerul Economiei, că doar are doctorat în energia geotermală. Face și cursurile alea obligatorii ale sectei nesecuriștilor lui Oprea – „Secu‑ ritate și bună guvernare“. Renunță la economia țării și revine, dedicat, la vocația lui principală, președinte al consiliului de administrație la Spitalul Județean Bacău, că doar suntem o țară de nebuni. Din 2012, este deputat și își instalează rapid fiul șef la Consiliul Ju‑ dețean. A fost de două ori ministru, o dată la transpor‑ turi și o dată la comunicații și IT, probabil pentru că a avut vise cu calculatoare, căci nimic altceva nu poate justifica numirea; prim‑ministrul era, într‑adevăr, Vio­ rica Dăncilă.

Orlando Teodorovici Există niște fișe ale membrilor importanți ai Comite‑ tului Central al Partidului Comunist care nu au intrat în Raportul Tismăneanu. În 2009, cercetătorii arhivei naționale scriu că „respectivele fişe au fost ascunse, scopul real al constituirii lor fiind de a împiedica nu doar cercetarea, ci însăşi luarea la cunoştinţă a publi‑ cului despre existenţa lor“. În fișele ascunse din anul

58

Nu tot ei!

1965 apare și un Vasile Teodorovici. Este cel mai pro‑ babil o coincidență că tatăl domnului Eugen Orlando Teodorovici se numește Vasile Teodorovici. Fișele sunt pline de coincidențe despre care o să mai scriu. La 19 ani, da, la 19 ani, într‑unul dintre cei mai ne‑ norociți ani pentru șomajul românesc, Eugen Orlando Teodorovici este angajat referent la cel mai căutat mi‑ nister, cel al transporturilor, ca orice băiat de om nor‑ mal care călătorește în timp, căci facultatea o începe abia la 22 de ani. La 26 de ani termină ASE‑ul, lucru care imediat duce la o promovare în poziție de expert, din nou la cel mai căutat loc din ministere, la Departamen‑ tul de Integrare Europeană. Totul, dar totul des­pre Teodorovici duhnește a mârlănie, un tupeu îngrozitor, că doar el este omul care a primit cadou de la SRI o di‑ plomă de masterat . Este funcționarul public ale cărui CV‑uri și declarații de avere au „dispărut“, deși indivi‑ dul a fost de la 28 de ani director, director general și secretar de stat în poziții strategice. În 2007, împreună cu soția, ia un împrumut de 1.102.000 de euro (peste un milion!), deși soții Teodo‑ rovici au lucrat toată viața la stat și aveau salariile cumulate în valoare de cel mult 1.500 de euro. În 2014 soții Teodorovici erau datori cel puțin 1.532.000 de euro la bănci, și probabil Orlando, în timpul liber, când nu era ministru sau senator, presta pe undeva la dirijat traficul, câștiga la poker sau cerșea în fața BNR‑ului, căci, conform declarațiilor de avere, lunar mai făcea cumva rost de peste 5.000 de euro să plătească taxele. Din 2007 până în 2014 familia Teodorovici a primit de milă minimum vreo 250.000 de euro, că doar cumpă‑



Monumente, genii şi miniştri59

nașii de felul ăsta sunt în firea PSD‑ului. Teodorovici a fost de trei ori ministrul PSD‑ului; de două ori la fi‑ nanțe, promovat foarte agresiv de Antena 3. Lucian Bode, despre care veți citi mai jos, Orlando Teodorovici, Valeriu Steriu, fostul șef al UNPR și tartor în Parlament, Mircea Drăghici, fostul vistiernic de la PSD, și‑au curățat la greu sau au plătit pe cineva să le curețe toate arhivele de pe internet, astfel încât să nu mai fie de găsit decât ultimele variante ale CV‑urilor lor. Ei toți, dar toți!, au omis să precizeze în CV‑urile noi‑nouțe și bune că sunt doctori (la Drăghici nu e clar dacă a terminat distracția la „Valahia“). Uite-așa subit i‑a lovit amnezia – cel mai probabil datorită Emi‑ liei Șercan.

Lucian Bode Lucian Bode este un ministru de dreapta care în timp ce era șef de partid de dreapta făcea o muncă foarte de stânga, ca șef de sindicat, și a uitat că are un doctorat, că doar așa e la miniștrii liberali – sunt modești. Domnul Bode termină o facultate de ingineri în 1998 la Oradea. Este șomer până în 2000, când devine, brusc, nu numai consilier local la 26 de ani, la Valcău de Jos, dar și șef de serviciu vânzări la o fostă firmă de stat din Oradea, la numai patru ore de condus dus‑în‑ tors față de localitatea unde este consilier. Din 2001 devine un șefuț la partid, lucru care, desigur, nu are nici o legătură cu o slujbă la Electrica, firma aia deloc căpușată politic, de data asta la Zalău.

60

Nu tot ei!

Minunea apare după 2004, când partidul lui, PD, vine la putere. Din 2005, conform CV‑ului, domnul Bode este cât se poate de stânga ca șef de sindicat la o instituție de stat, șef de partid de dreapta la guvernare pe județ (Sălaj), consilier județean de dreapta și om cinstit șef al Serviciului de Exploatare la Electrica. Mai clar, dacă erai un angajat nemulțumit de șeful tău de la Electrica, te duceai la șeful de sindicat, care se ducea la consilierul județean responsabil, care ridica pro‑ blema la șeful de partid de la guvernare, care rezolva totul, pentru că toți erau aceeași persoană, că doar trăim în absurdistan. Din 2008, omul‑minune‑patru‑în‑unu devine depu‑ tat. Cum are ambiții de ministru, face și el, slugarnic și necesar, cursurile lui Oprea, cursurile Institutului Di‑ plomatic Român și, în timpul liber, că doar e deputat la București, face și un masterat în managementul se‑ curității, așa, în drum spre casă, la Cluj. La momentul în care ajunge în Parlament, domnul Bode, liberal, e dator vândut la bănci, 66.000 de franci elvețieni, are un apartament de 55 de metri pătrați în Zalău și nu a lu‑ crat, conform CV‑ului său, o oră în privat. În mod aș‑ teptat, devine în 2012 ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri în țara lui pește și a USL‑ului. Face și un doctorat la Cluj în perioada în care e mi‑ nistru. În mod ciudat, nici o biografie sau CV al domnu‑ lui Bode nu include doctoratul făcut la Cluj în securitate energetică. Din nou, logic, când partidul lui revine la putere, inginerul de la Electrica, fost șef de sindicat, obsedat de securitate, devine în guvernul Orban mi‑ nistru al transporturilor, căci are absolut zero califi‑ cări sau experiență în domeniu.



Monumente, genii şi miniştri

61

Mihai Fifor Ce poate face un impostor, un filolog antropolog spe‑ cializat în conservarea culturii, muzee, securitate, evi‑ dența populației și dat din gură la televizor, care nu a lucrat o secundă în mediul privat? Conform logicii pe­ sediste, poate să fie ministrul economiei, așa că dom‑ nul Fifor este uns de Dragnea și de televiziunile PSD ministru în iunie 2017. Apoi, devine ministru la Mi‑ nisterul Afacerilor Interne și, pentru o perioadă scurtă, prim‑ministru. Tânărul Mihai Fifor este, evident, genial, căci imediat ce termină facultatea, specializat în filologie, devine cercetător științific principal la Institutul Academiei Române, specializat în conservarea și promovarea cul‑ turii. Asta în timp ce își face și masteratul tot la filolo­ gie, că așa îi lovește norocul pe unii. Între 1998 și 2002, se plimbă la greu pe bani publici sau pe banii dușma‑ nului Soros pe la șapte cursuri organizate de cinci universități și două ministere la Budapesta, Varșovia, Amsterdam, Turku, Slovenia și Milano. Minte că face un masterat în antropologie în Finlanda, pe baza că‑ ruia își face și doctoratul, și, din 2003, filologul cu doc‑ torat în antropologie predă, desigur, absolut logic, managementul riscului și management organizațio‑ nal la Facultatea de Litere din Craiova. Probabil și el, ca mulți alți politicieni despre care am mai scris, are darul de a călători în timp, căci abia în 2007 face un masterat în managementul afacerilor publice la SNSPA, care ar putea, și așa chinuind grav logica, justifica cursurile pe care le preda din 2003.

62

Nu tot ei!

Din 2005, devine manager general al Muzeului Olte‑ niei din Craiova, unde este lovit brusc de un interes nemărginit pentru Securitate. În ianuarie 2009 mana‑ gerul general al Muzeului Olteniei cu studii în filolo‑ gie și antropologie devine subit secretar de stat la MAI. Se califică rapid la locul de muncă și face cursurile Academiei de Poliție și de acum celebrul curs al dom‑ nului Oprea de „Securitate și bună guvernare“ de la Colegiul Național de Apărare. Aparent degeaba, căci este dat afară după nouă luni. Totuși, pasiunea nu se stinge, așa că revine peste doi ani secretar de stat la MAI, pentru încă șase luni, timp în care muncește din greu la campania lui în Dolj și ajunge senator și, firesc având în vedere calificările lui și bancul în care trăim, președinte al Comisiei pentru transporturi și energie. Din cele peste 170 de declarații de avere ale depu‑ taților noștri am conchis că cea mai mare probabili‑ tate ca o doamnă să lucreze într‑o poziție la stat plătită cu peste 2.000 de euro pe lună este ca soțul domniei sale să fie deputat. Este desigur și cazul doamnei Fifor. Deși e tobă de carte și burdușit de studii universi‑ tare, singurele publicații științifice pe care le‑am găsit scrise de domnul Fifor sunt despre ceremoniile fune‑ rare. Sunt scrise îngrozitor de prost, dar nu contează, omul este doctor. Domnul Fifor și‑a ratat cariera, ar fi fost un cioclu magnific. Nativ, fără nici o calificare în domeniu, a reușit să îngroape definitiv speranța că bunul‑simț, decența, meritocrația și coloana verte‑ brală ar avea ceva de‑a face cu PSD‑ul.



Monumente, genii şi miniştri

63

Virgil Popescu Liberalul Virgil Popescu mi‑a fost recomandat ca un exemplu de CV pozitiv. Comparativ cu nenorocirile de CV‑uri de la PSD, are, până în acest moment, de departe cel mai bun resume. Este ministru al economiei din partea PNL. A terminat o facultate foarte bună într‑o perioadă cu zeci de candidați pe loc la admitere. Din păcate, o examinare mai atentă a biografiei domniei sale duce la câteva descoperiri deloc avantajoase. Trece și el printr‑o perioadă magică, ca orice alt im‑ postor despre care am scris. Între 2007–2008, domnul Popescu este secretar de stat, o slujbă care pe mine m‑a rupt. În general, un secretar de stat lucrează minimum 50 de ore pe săptămână, dacă nu mai mult (eu am pres­ tat și peste 70 de ore săptămânal de multe ori). În tim‑ pul în care domnul Popescu este secretar de stat la București, face și un masterat la zi la Facultatea de Economie din Craiova, studiază la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul“, este membru în cinci echipe care implementează proiecte de peste un mi‑ lion de euro, este și lector universitar la aceeași facul‑ tate unde își face masteratul și, în plus, mai și publică două cărți. În 2010 o publică și pe ultima. Mai sunt lucruri ciudate în CV‑ul domniei sale. Deși este asistent programator, brusc, în 1993, devine asistent universitar și apoi director la PECO‑Petrom pe Mehedinți, fără măcar o zi de experiență în manage‑ ment. Renunță sau este dat afară în 2001, dar, ciudat, deși este ditamai directorul, programatorul Popescu face un doctorat la Facultatea de Economie de la Craiova

64

Nu tot ei!

și predă și ca asistent la Colegiul Universitar de la Turnu Severin. Deși are un doctorat din 2000, artico‑ lele lui știinţifice sunt foarte puține pentru un om cu o carieră universitară de 27 de ani (am găsit, mai exact, două scrise de el și încă șapte unde este coautor) şi apar toate după 2006. Și mai ciudat este că singurele articole scrise doar de domnia sa sunt pe domeniul militar, în timp ce face studiile de patru luni ale colegiului lui Oprea. Restul sunt toate scrise împreună cu fosta soție, și ea conferențiar la aceeași universitate din Craiova. Toate cărțile din CV‑ul de la universitate sunt publicate la editura universității unde cei doi predau. În 2013 conferențiarul de la Facultatea de Economie, a cărui singură experiență, din 2001 până atunci, fu‑ sese de un an la Departamentul pentru Dialog Social, devine printr‑o minune vicepreședinte la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, probabil cea mai coruptă și căpușată agenție de stat, pentru două luni, iar apoi este mutat secretar de stat la Minis‑ terul Economiei pentru alte trei luni. Din 2016 este în Parlament și în prezent e ministrul economiei. Liberalism, tati!

Leonardo Badea Una dintre universitățile care apar cel mai des în CV‑urile pe care le analizez este Universitatea „Vala‑ hia“ din Târgoviște, de care nu auzisem niciodată. Leonardo Badea este economist. Cariera lui este le­ gată de Universitatea „Valahia“ din Târgoviște. Deși își



Monumente, genii şi miniştri

65

termină doctoratul abia în 2005, este din 2002 secretar științific al Consiliului Universității (la 27 de ani). Este și consilier județean din partea celui mai cinstit par‑ tid, PSD, din 2000 până în 2012. După perioada asta ajunge, logic, senator. Din 2007 a fost decan la Științe Economice, și din 2011, prorector la universitatea unde s‑au masterat și doctorat o mulțime de semianalfabeți despre care am scris. Tot în 2007 începe să facă cursurile cele bune ale lui Oprea. Absolvă patru, inclusiv unul pentru înalți funcționari publici. Desigur, numirea lui ca șef la Au‑ toritatea de Supraveghere Financiară, locul unde toate geniile sunt plătite de noi la salarii de directori de mul­ tinaționale, este pe merit. Oprea a reușit să aibă la ASF, printr‑o coincidență, bineînțeles, fiul, fiica și ginerele. Și o celebră admiratoare a domnului Oprișan, și fosta, și actuala soție a lui Valeriu Zgonea, o altă mare admira­ toare a domnului Geoană, fostul soț al Olguței Vasi‑ lescu sunt printre multele genii angajate la Autoritatea de Supraveghere Financiară, pe banii noștri. Deși pri‑ mea suma modică de 711.813 RON la ASF, domnul Leonardo (predestinat nume) preda și la Târgoviște, pe un salariu de 109.000 RON. Anul trecut, Leonardo a fost plătit din banii noștri peste 970.000 RON. Adică peste 18.000 de euro pe lună, acilea, în România. Să zi‑ ceți voi că efortul nu se răsplătește. Universitatea „Valahia“ are o reprezentare incredi‑ bilă în Parlament, dintre cei prin ale căror CV‑uri am trecut până acum. Un alt prorector, un lector univer‑ sitar, pe domnul Țuțuianu, un doctor Honoris Causa, pe doamna Cati Andronescu, doi absolvenți deputați

66

Nu tot ei!

de Buzău care duhnesc a impostură, un fost vicepre‑ ședinte al lui Marian Oprișan, un fost angajat al uni‑ versității și doi alți deputați de Dâmbovița despre care deja am scris ce glume de CV‑uri au. Remarcabil, toți, dar toți, sunt de la PSD. Colegiul de Apărare al lui Oprea are undeva la 50 de deputați absolvenți dintre cei prin ale căror CV‑uri am reușit să trec, adică cam unul din trei. Leonardo Badea este acum, desigur pe merit, vice‑ guvernatorul Băncii Naționale a României, locul ăla în care nu există securiști (să trăiască domnu’ Manole!) sau corupție. Bogdan Olteanu, băietul condamnat la opt ani de închisoare, este fostul viceguvernator. Dacă vreți să vă cruciți, vă rog să ascultați discursul dom‑ nului Badea în engleză (cică). Vomitiv. Stat capturat. Pesedecrație. Să nu uit: Leonardo Badea a fost aprobat cu unani‑ mitate de comisiile din Parlament. Bravo, USR!

Marius Budăi Domnul Marius Budăi este chestorul Camerei Depu‑ taților și fost mare, mare, mare ministru al muncii pesediste. Mai pe scurt, este definiția minunilor social‑ democrate. Cariera lui începe cu o pauză de cinci ani de la terminarea liceului, ca să‑și adune suflul. Un fel de Ciolacu, dar mai mic. În 1995 este angajat la stat referent la DGASPC Bo‑ toșani (asistență socială), unde stă până în 2013. În anul 2000 îl lovește studiul și vrea ceva mai mult decât



Monumente, genii şi miniştri

67

o diplomă de liceu. Face cursuri de utilizare a calcula‑ torului. Apoi, în 2001, cursuri de contabilitate asistată pe calculator. S‑a încălzit, așa că se apucă și de o post‑ liceală și devine tehnician specialist. Are deja 32 de ani și nimic nu‑l mai poate opri. În anii care urmează este lovit de duhul pesedist, căci CV‑ul lui explodează. Anul 2008, la 36 de ani, este o dovadă bună. Conform CV‑ului este reprezentantul zonal al UPS Galați, șef de cabinet de parlamentar la București, inspector de spe‑ cialitate la Botoșani și administrator al unei firme tot în Botoșani, și mai termină și Oxfordul României, „Spiru Haret“ (la 36 de ani!), și se apucă de un masterat tot acolo. Ca să nu se plictisească, mai devine și expert în achizi­ții publice. Toate într‑un an, băi fraierilor, care nu știți ce e munca la stat! Datele despre firma domniei sale nu sunt disponi‑ bile. Deloc, deloc. Din 2009 devine șef de achiziții la DGASPC, unde circulă foarte mulți bani publici și se cumpără multe produse alimentare – exact, dar exact domeniul de activitate al firmei sale, conform CV‑ului. În acte firma are ca domeniu principal de activitate vânzarea de rulote. Instituția pe care o conduce meri‑ tocratic la Botoșani are probleme uriașe, dar omul are timp și de un curs de înalt funcționar public, pe care îl termină în 2013 la București. Coincidența și Dum‑ nezeul corupților probabil fac ca tot în 2013 să devină brusc director executiv la Casa de Pensii Botoșani, unde era nevoie de cursul ăla. În 2016 primește și o diplomă de vorbit în public, pe care și‑o pune mândru în CV – este probabil singurul lucru care poate justifica pozi‑ ția de ministru al muncii pentru impostorul ăsta.

68

Nu tot ei!

Bogdan Gheorghiu E grav când partea cea mai consistentă/credibilă a CV‑ului tău sunt ultimele șapte luni. În care ești mi‑ nistru. Al culturii. Deși tu ești în suflețelul tău doar un realizator mediocru de emisiuni sinistre pentru OTV, televiziunea aia nenorocită menită să ne îndobi‑ tocească. Mai nou, domnul Bogdan Gheorghiu are televiziunea lui, unde‑i ridică osanale domnului Flu‑ tur și celor loiali lui, că în rest e jale și nenorocire în privința adversarilor acestuia. Și pe Vadim l‑a periat cât a putut prin 2014. Desigur, ca orice liberal de frunte, are o firmă care trăiește din contractele de la stat. Mai exact 144 (o sută patruzeci și patru) de contracte cu primării liberale între 2018 și 2019, că doar firma lui stârnește fluturi în stomac oricărei primării. Om darnic, a dat cu împru‑ mut vreo 100.000 de euro, dar a și luat 35.000 împru‑ mut. Ce e liberalismul dacă nu haiduceală… prietenie am vrut să zic. În același spirit cinstit, onest, liberal, patriotic, nevasta domniei sale se sacrifică pentru ță‑ rișoară imediat ce soțul devine ministru și e angajată la MAI, ministerul ăla condus de preacinstitul Marcel Vela, mai degrabă o glumă de ministru (mai multe despre el în paginile următoare). Soția a trecut de la primărie, unde se ocupa de ecologizare, la asociațiile de locatari, la protocol extern la MAI, că doar era urât ca numai PSD‑ul să se oprișeze pe noi, aveam nevoie și de liberali să ne arate cum se fac treburile. Ministrul cel mai cult și cel mai liberal al lui Flutur a terminat, logic, actorie la Universitatea Ecologică din București. Chiar nu e banc. Pune în CV – plin de bun‑



Monumente, genii şi miniştri

69

simț – și universitatea unde a trebuit să‑și dea licența, că Universitatea Ecologică nu era acreditată. Desigur, uită să scrie că a lansat OTV Suceava. Îngălat, șmecheraș, arogant, impostor – acesta este ministrul culturii. Noi suntem idioți că tolerăm așa ceva.

Marcel Vela Ești cel mult mediocru. Ai făcut o facultate de tot râsul, ești subinginer în sudură. Ca orice subinginer sudor, fără pile, te angajezi la o slujbă foarte bănoasă în timpul comuniștilor, slujbă care nu are nici o legătură cu facul‑ tatea pe care o termini, la ADAS, singura firmă de asigu‑ rări din România comunistă. ADAS dispare în ceața groasă de după Revoluție și reapare ca firmă privată – și ea, desigur, fără legături cu Securitatea – Asirom. Din 1990, ești liberal pe bune, și asta nu te ajută deloc, așa că ajungi director la Asiromul privat din orașul tău. Se întâmplă exact când liberalii vin la pu‑ tere, că așa e în tenis. Faptul că al doilea cel mai im‑ portant securist din zonă devine șeful tău la Asirom este, desigur, o coincidență. La fel, este o coincidență și că ofițerul de legătură al Securității care a fost acu‑ zat că te‑ar fi recrutat va fi angajat de tine pe o poziție publică bănoasă. Trecem însă peste coincidențele ne‑ fericite. Cum asigurările se vând cel mai bine la stat, se întâmplă să fii și viceprimar și apoi consilier la pri‑ mărie. Și, cum toate acestea nu sunt îndeajuns pentru timpul și hărnicia ta, faci și o faimoasă Facultate Eu‑ ropeană de Drept. Este din Oxfordul României, Lugoj, și se numește Universitatea Europeană „Drăgan“. E pe

70

Nu tot ei!

bani, dar nu contează, tu te‑ai sudat bine la politică și trebuie să ai și diploma în drept. Facultatea e conside‑ rată cea mai nenorocită facultate de drept pe bani din România într‑un top făcut de Pro TV. Nu ai făcut nimic, nimic în domeniu, dar în 2006, în timp ce ești și primar, din senin, așa, te trezești să predai drept administrativ și drept constituțional la o bombă de universitate privată din București, la nouă ore de localitatea unde ești primar. Până în 2004, când ești ales primar, ești directorul Asirom și prefect sau consilier local, că doar așa este în liberalismul neaoș. După trei mandate magnifice de primar, te retragi gra‑ țios în Senatul României și devii meritat ministrul afa­ cerilor interne. Ca să nu pară CV‑ul de tot râsul, treci și armata obligatorie din timpul comuniștilor, ca și cum ai fi făcut cursuri de subofițeri. CV‑ul domnului Vela ar provoca sughițuri de râs sau niște scuipături în sân oricărui șef de resurse umane. Impostor, tupeist, agramat, plin de el, legat de o mul‑ țime de scandaluri de corupție, decorat de Constanti‑ nescu în 2000 și de BOR în 2010, obține în 2016 și un certificat de revoluționar, căci CV‑ul e mult prea sub‑ țirel pentru o poziție ministerială. Este acum minis‑ trul liberal al afacerilor interne. Un cumpănaș.

Mircea Titus Dobre Mircea Titus Dobre a fost ministrul lui Dragnea în vre­ mea guvernelor magnifice, cele ale lui Grindeanu și Tudose. Tatăl lui a fost consilier la cea mai cinstită



Monumente, genii şi miniştri

71

primărie din țară, primăria domnului Mazăre, acum în pușcărie. Desigur, omul a fost ministru exact pe domeniul unde are el interese. Ca orice geniu din Constanța, ter‑ mină Facultatea de Management Finanțe în București la o universitate pe bani investigată de DNA pentru eli­berare de diplome false. Trece în CV că ar fi termi‑ nat o facultate din Strasbourg. În fapt a făcut cursuri de engleză acolo. Există cursuri de două săptămâni, toate pe mulți bani, oferite de universitatea în cauză, dar omul trece în CV ca și cum ar fi studiat doi ani. Cum în același timp face și cursurile de finanțe ale căzăturii ăleia de universitate din București, e clar că au fost cel mult niște cursuri de vară. Imediat după ce termină „facultățile“ devine mare director. Uită să zică că e la firma lui taică‑su, care e plină ochi de contracte cu primăria, că doar cinste, meritocrație, pesedism! Face între timp, ca orice pese‑ dist cu ambiții, nenorocirea aia de masterat a garaju‑ lui cu diplome PSD condusă de preacinstitul Adrian Severin și certificată pe genunchi de guvernul Năstase. Cu mult tupeu, pune încă un curs de o săptămână la Strasbourg, ca și cum ar fi făcut acolo altă mare școală politică de doi ani. În 2007–2008, perioadă în care este director tot la firma lui taică‑su, consilierul lui Mazăre face și opt certificări ale diverselor ministere, de la IT la leadership, la relații cu clienții – omul studiază tot, tot, tot. Mai face și diplomație, și cursurile securiste ale lui Oprea, căci setea de adevăr academic îl chinuie rău de tot. Deși sărac lipit pe modelul Tudose (nu are mai mult de 5.000 de euro în bancă), conform declarațiilor

72

Nu tot ei!

de avere a împrumutat de vreo opt ani un mizilic de 325.000 de euro viceprimarului de la Constanța – om de care nu depind contractele cu statul ale lui taică‑su. Viceprimarul are și el o mega‑afacere și i‑a împrumu‑ tat, la rândul lui, cu vreo 600.000 de euro pe alții fără să plătească datoria ministrului Dobre. Ministru care sigur, sigur prefera să mănânce pe ziar la minister, nu de alta, dar are și niște datorii de vreo 240.000 RON la care plătește dobândă pe la bănci și prieteni. De la 34 de ani e în Parlament. Individul ăsta a fost ministru și e plimbat de mizeria aia de partid a lui Ponta pe la toate televiziunile, unde ne umple de deontologie și morală. Partidul PRO Ro‑ mânia e plin de mafioți cu tupeu pe același calapod.

ªtefan Ion Vrancea este partea aia de țară pe care s‑a oprișat PSD‑ul în ultimele decenii. Sărăcie lucie, corupție, infrastruc‑ tură praf, adică toate lucrurile minunate pe care le aduce PSD‑ul. Tartorul PNL‑ist de acolo este Ștefan Ion. CV‑ul domnului Ștefan este absolut remarcabil. Are 16 cuvinte, cu tot cu numele dânsului, așa cum se cu‑ vine funcției. Bănuiesc că din respect pentru opinia publică. Conduce cel mai important minister, cu un buget enorm. A dat cu bani la greu în PNL (şi gurile rele spun că și în presă), așa că nimeni nu pune întrebări dificile despre trecutul domniei sale. Este cunoscut prin declarații care de care mai stupide și agramate, prin oportunism și prin casa unde s‑a greșit grinda și



Monumente, genii şi miniştri73

a ieșit de 900 de metri pătrați, ca la orice om cu bun‑simț. Casă pentru care omul, ca orice cetățean menit să ajungă ministru, nu a plătit impozit. Ștefan Ion a ieșit foarte dur împotriva numirilor tâm­pite făcute de PSD pe baza relațiilor. Imediat ce a ajuns la putere a fost puternic lovit de amnezie. A fă‑ cut atât de multe angajări vomitive, încât lumea s‑a așezat la coadă la sediul PNL‑ului să se înscrie pe lista lui de cunoștințe și rubedenii. Cel mai cunoscut caz este cel al șoferului lui, care a ajuns vicepreședinte la PNL Vran­cea. Șoferul cu pricina a picat spectaculos bacalaureatul la 43 de ani. Om bun de altfel, implicat într‑un scandal cu omor, mardeiaș cunoscut și acuzat de furt. Ajutorul șefului de post dintr‑un sătuc din Vrancea a ajuns și el rapid consilier al ministrului, că doar PNL Vrancea ne‑a umplut de meritocrație. Și, să nu uit, omul vorbește ca o cizmă; nu am găsit un singur interviu în care să nu scoată o perlă. Prin comparație, Viorica Vasilica pare chiar normală. Am vrut să scriu deșteaptă, dar sunt om cu frica lui Dum‑ nezeu.

Răzvan Cuc Domnul Cuc este și el o minune social‑democrată, fost ministru al transporturilor lui Dragnea. La 22 de ani este deja expert la Ministerul Economiei – deloc ciu‑ dat, căci omul a terminat de câteva zile o facultate pe bani care a dat tot felul de valori, inclusiv pe Elena Băsescu. În timp ce este expert la două ministere (pe

74

Nu tot ei!

primul îl termină de expertizat în câteva luni) pe niște aiureli pe export și branduri sectoriale, termină și un masterat la aceeași facultate prestigioasă. Se apucă și de drept, ca toți pesediștii siguri de destinul lor, la una dintre cele mai nenorocite facultăți, tot pe bani. Mai face, în concediu, desigur, și nu pe banii proștilor, și un curs de două luni la Geneva, ca să nu‑și iasă din mână. Din 2010, la 26 de ani, decide că viața la stat nu e de el și se dedică sălbatic capitalismului de la Giurgiu. Reușește în doi ani să bage firma la care e șef în datorii de aproape 150.000 RON, că doar este un geniu. Firesc, se concentrează pe politica cinstită a PSD-ului, termină facultatea de drept și devine consilier județean la Giur‑ giu. Deși e un zero profesional și băgase deja în pământ o afacere de brutărie, omul este numit, la 28 de ani, director general adjunct și, după șase luni, director ge‑ neral la stat la Zona Liberă Giurgiu. După trei ani este numit, o mișcare la fel de logică, secretar de stat la Avi‑ ație, că doar e plin de avioane pe Dunăre la Giurgiu. E dat afară de guvernul tehnocrat pentru compe‑ tența lui magnifică și se duce consilier la cabinetul pre­ şedintelui CJ Giurgiu, domnul Mina. Domnul Mina este și el o valoare cu un CV magnific, implicat în tot felul de scandaluri de corupție. Mina a terminat Fa‑ cultatea de Educație Fizică și a făcut din senin peste zece ani un masterat care este imposibil de găsit – Drept comunitar și brigada Antidrog – la o facultate și ea secretă. Cumva, printr‑o minune pesedistă, spor‑ tivul cu masteratul ăsta ajunge director regional la CNADR (cei care se ocupă de drumuri), că doar „veața e poveste“, iar el este finul lui Bădălău, nenea ăla care



Monumente, genii şi miniştri75

în timpul lui Ceaușescu a fost hoț, iar în timpul lui Dragnea – ministru. După o lună muncită din greu la domnul Mina, Cuc, geniul giurgiuvean, ajunge direct administrator public al județului, pentru că trăim într‑o distopie a tembelilor. În 2016 domnul Cuc devine parlamentar și, deloc surprinzător, vicepreședinte la Comisia pen‑ tru transporturi. Apoi, firesc, e numit ministru al trans­porturilor, la 33 de anișori, cu o experiență pe transporturi de mai puțin de cinci luni, promovat de televiziuni care mai de care mai cinstite. Orice legă‑ turi cu mafia drumarilor, cu Bădălău și Mina sunt, bi­ neînțeles, coincidențe.

Lia Olguþa Vasilescu Lia Olguța Vasilescu devenea la 16 ani membru fon‑ dator al celui mai normal la cap și nesecurist partid. Faptul că legea cere să ai 18 ani pentru așa ceva nu se aplică în cazul geniilor. E drept că e vorba de partidul lui Vadim Tudor și al unei părți puternice a foștilor se­curiști, PRM, partid care a sfidat mereu timpul și bunul‑simț. La 22 de ani, termină facultatea și se angajează rapid. Pentru trei ani și un pic lucrează la un ziar din Craiova. În anul 2001, când își publică primul CV, trece că a publicat peste 10.000 de articole, ceea ce înseamnă o medie de minimum nouă articole pentru fiecare apa‑ riție a ziarului. Ziarul în cauză nu avea mai mult de opt articole pe zi, dar ăsta este un detaliu, că doar nu o suspectează nimeni că ar fi mincinoasă.

76

Nu tot ei!

La 26 de ani devine deja parlamentară pentru PRM. Vadim Tudor, șeful partidului unde activa marea Lia Olguța, spunea următoarele: „Michael Guest are o boală destul de gravă, dar dacă vine la noi, la PRM, îl facem bine. Îi găsim o fată de la organizaţia de tineret. Pe Lia Olguţa Vasilescu, de pildă. Să vedeţi cum îl vin‑ decă“. Michael Guest este homosexual. Olguța face totul pentru binele partidului. În 2005, doamna Olguța, deja cu Colegiul Național de Apărare făcut, este foarte activă în Parlament și în PRM, căci este deputată și își face și un doctorat în so‑ ciologie, care pute a plagiat. Discursurile ei duhnesc a rasism, nesimțire, xenofobie și populism. Este și în consiliul de redacție al unei reviste de sociologie care publică articole în engleză și franceză, limbi pe care le‑a nenorocit permanent în perioada discursurilor de la ONU. Asta lipsește din CV‑ul doamnei Vasilescu. În CV‑ul de pe site‑ul Parlamentului este doctorandă, iar în cel de pe site‑ul Senatului, de acum vreo șapte ani, este profesor doctor. Are un tupeu îngrozitor, este de un țățism absolut și, imediat ce a simțit miros de pu‑ tere, a trecut la PSD‑ul despre care scria și spunea nu‑ mai nenorociri. Nepotism, mârlănie, corupție, slugărnicie dibace, aroganță și o uriașă impostură. Olguța este replica brunetă a Gabrielei Firea. După aproape 20 de ani de Parlament va face praf Craiova din poziția de primar. Este exemplul tipic de model de succes pesedist.



Monumente, genii şi miniştri77

Gigel ªtirbu Domnul Gigel Știrbu a fost preot până în 2001. A ter‑ minat Seminarul Teologic și apoi Facultatea de Teo‑ logie din Craiova. Între 2001 și 2004 a fost posedat de un liberalism feroce, așa că s‑a dedicat unei cariere de șomer, în timp ce era președinte la Tineretul Liberal Olt și vicepreședinte la PNL Olt. Între 2005 și 2007, perioadă în care, printr‑o mi‑ nune a zeului liberalismului nesecurist, domnul Gigel devine din senin subprefect de Olt, este binecuvântat de duhul studiului. Scrie în CV, cu un tupeu ieșit din comun, că ar fi terminat o foarte bună facultate de administrație publică din Franța, asta în timp ce mai făcea și un masterat la o universitate secretă și Insti‑ tutul Național de Administrație, căci doar slujba aia de subprefect trebuie justificată și ea de niște studii, chiar dacă ele sunt făcute după ocuparea postului. Di‑ ploma din Franța e și ea la secret. Între 2007 și 2011, a făcut un doctorat la „Valahia“ Târgoviște, lucru care, evident, cere o promovare, așa că devine secretar de stat și apoi deputat de Olt. Tot în această perioadă a făcut și Institutul Diplomatic Român și Colegiul de Apărare al sectei lui Oprea, ca orice parlamentar pre‑ ocupat de soarta țării. De doctoratul de la „Valahia“ s‑a vindecat în CV‑ul oficial de pe site‑ul Parlamentului, căci așa e cu cin‑ stea, onoarea și liberalismul prin PNL. Este al șaselea fost ministru pe care îl decopăr că suferă de boala de‑ clanșată de Emilia Șercan. Discursurile lui sunt îngro‑ zitoare, omul este un patriotard adesea agramat, așa

78

Nu tot ei!

că, firesc, a fost ministrul culturii și angajatorul altei impostoare și favorită a altui mare liberal de aripă pe‑ sedistă, domnul Varujan Vosganian. Profesorul care l‑a îndrumat pe Gigel Știrbu, domnul Sbârna, este, de asemenea, conducătorul de doctorat al altor mari va‑ lori. Primul român care a intrat în pușcărie pentru pla­ giat, fost lector universitar tot la „Valahia“, este unul dintre ei.

Gabriel Oprea Am scris pe un ton dur despre Oprea în momentul în care era cel mai puternic om din guvern. Textul a fost refuzat de două ziare, dar a fost publicat de Dilema. CV‑ul domnului Oprea este aberant. Șapte ani – da, ați citit bine –, între 32 și 39 de ani, lipsesc din biografia omului care a ocupat funcții incredibil de importante în stat. Există câteva clipuri video în care apare pe post de gorilă a lui Miron Cozma, liderul minerilor și unul dintre cei mai toxici oameni pe care i‑a dat România. A terminat o școală militară care apare de mult prea multe ori în CV‑urile deputaților noștri. Coincidența, desigur, toți absolvenții școlii respective au fost în poziții de control al serviciilor secrete. Între 1993 și 2000 Gabriel Oprea este șomer, dar din 1997 se apucă de studiu la Colegiul Național de Apărare și apoi își ia un doctorat – nu știm când. Între 2000 și 2002, cariera lui explodează ca prin mi­nune. Șomerul Oprea devine, din senin, vicepreșe‑ dinte la Fundația Colegiului Național de Apărare, di­



Monumente, genii şi miniştri79

rector adjunct la Colegiului Național de Apărare și este decorat de președintele Constantinescu. În 2001, se pogoară peste el și zeul armatei și devine general ma‑ ior, profesor asociat și apoi profesor universitar la in‑ stituția unde este director adjunct. Devine și secretar de stat, tot în 2001, la Administrația Națională a Re‑ zervelor Statului și publică trei cărți. În 2002, fostul șomer și gorilă a lui Cozma devine prefect al Bucureș‑ tiului, este decorat și de președintele Iliescu și devine și conducător de doctorate la Academia de Poliție. În 2003 este deja ministru delegat pentru Administrația Publică și mai publică o carte. Devine și membru al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplo‑ melor și Certificatelor Universitare – Comisia de Ști‑ ințe Militare, Ordine Publică și Siguranță Națională. Oprea a fost cel mai important om din Comisia de supraveghere a SRI și ministru la MAI și la apărare. CV‑ul lui a fost public. Agramat, agresiv și corupt, Oprea rămâne dovada că nepotismul și tupeul ce duh‑ nește a Securitate și servicii sunt cheia succesului în politica românească. Cum, de ce și cine a făcut posibi‑ lă cariera domnului Oprea sunt întrebări care nu par a‑i interesa deloc pe liderii noștri politici. Oprea este cel care l‑a sunat de pe telefonul lui Rareș Bogdan (mare, mare liberal, om cinstit și patrihot) pe șeful TVR‑ului ca să‑i ceară să oprească ancheta despre doctoratul lui plagiat. Cristian Popescu „Piedone“ este una dintre creațiile cele mai hâde ale domnului Oprea. Sorin Cîmpeanu, ministrul care a inițiat ordonanța care prevedea amnistierea plagiatorilor, omul lui Tări‑ ceanu și al lui Ponta, candidează acum pe listele PNL.

III. NEAMURI, GRADE ŞI VALORI Emilia Arcan Doamna Emilia Arcan trebuie să fi fost un geniu de mică, cu banul și șefia în sânge, căci altfel nu se poate explica cum, deși termină liceul la 24 de ani, la 20 de ani lucra deja în cel mai râvnit loc în timpul comunis‑ mului pentru orice om genial cu gânduri de îmbo‑ gățire rapidă. Doamna Arcan și‑a început cariera la Alimentara, ca lucrător comercial și șefă de unitate. La 30 de ani, își deschide compania ei, construită pe funcția de la stat, și se apucă de studiu la o facultate din Iași, care nu este acreditată. La 35 de ani, devine economistă și, automat, director economic la firma unde este patroană, că doar trebuie trecut în CV și ceva care să dea bine. Printr‑o coincidență absolut uimi‑ toare, va fi nevoie, după numai trei ani, exact de un director economic la Direcția Agricolă Neamț, contro‑ lată de un monument al cinstei și onoarei, baronul PSD Ionel Arsene. Se întâmpla în 2009. Tot în 2009, desigur, printr‑o altă coincidență feri‑ cită într‑o perioadă de criză, firma domniei sale are cel mai bun an din istoria ei (mult peste dublu), deși doamna Arcan muncește ca o roabă la Direcția Agrico‑ lă Neamț, în timp ce își urmează și chemarea academi‑ că și face și două masterate, unul în farmacie și unul în științe economice la Iași. În 2012, devine vicepreșe‑ dinte al consiliului lui Arsene, slujbă pentru care se



Neamuri, grade şi valori

81

va califica temeinic în următorii trei ani la București, la Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Ca să nu se plictisească, face și ambele colegii de nesecurici ale lui Oprea – doar va deveni senatoare PSD peste doi ani, că nu putem să lăsăm țara pe mâna oricui. Așadar vânzătoarea de alimentară cu liceul termi‑ nat la 24 de ani a ajuns să fie certificată de patru facul‑ tăți și are cel puțin un masterat și alte patru cursuri postuniversitare, trei de doi ani și unul de un an, toate după ce a fost lovită de duhul academic PSD. Ajunge senatoare, iar fiica ei, celebră pentru poze în costum de baie și prezentări meteo, devine, cum era de aștep‑ tat, secretar de stat și vicepreședinte la Agenția Națio­ nală a Funcționarilor Publici, căci de ea era nevoie la una dintre instituțiile statului responsabile de catas‑ trofa în care ne aflăm. Din 2020, a trecut la PSD‑ul mai SIE – PRO România. Iată un exemplu de jurnalism local, că poate unii dintre noi habar n-au cum arată realitatea din județe: „Vicepreședinta Consiliului Județean Neamț, Emilia Arcan, a fost realeasă, recent, președinta organizației de femei PSD Neamț. O alegere fără surprize, deși fru‑ moasei doamne din conducerea PSD și a CJ‑ului ad­ ministrativ de la Neamț nu i‑au lipsit obstacolele, și deloc ușoare. Doamna președintă, care, la nivel admi‑ nistrativ, ocupă și funcția de vicepreședinte al Consi‑ liului Județean Neamț, a trecut, în general, cu eleganță peste toate hopurile, fie politice, fie administrative, și cu mai mare diplomație decât colegii săi bărbați, in‑ diferent de partid“.

82

Nu tot ei!

Valeriu Steriu Domnul Valeriu Steriu are un doctorat obținut în 2008, în timp ce era deputat. În ciuda faptului că a avut cel puțin patru CV‑uri mai vechi postate pe site‑ul Par‑ lamentului, nici unul nu mai este disponibil. Cineva a șters toate arhivele. În CV‑ul republicat în 2020, doc‑ toratul domnului Steriu nu mai există. Există totuși un document, pe care l‑am salvat, care demonstrează că are doctorat. Din 1990 lucrează puțin timp cu USAID (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională) și apoi este, până în 2000, director la firma tatălui – o afacere foarte, foarte dubioasă, cu legături în Israel și Anglia. În 2001 își lasă fratele director și, din senin, devine șeful unui proiect uriaș finanțat de Banca Mondială și apoi, la fel de brusc, secretar de stat la Mi‑ nisterul Agriculturii, unde decide practic subvențiile pe care le va primi firma tatălui, căci e vremea marii prăduiri din timpul lui Năstase. În 2004 este ales în Senat pe listele PSD, dar demisio­ nează rapid, fiindcă e clar că banul nu se face acolo, iar el este deja vicepreședinte la La Dorna, unde este plătit de șapte ori mai bine decât în Senat. Devine șef și vice­ președinte la două dintre cele mai importante și ne‑ corupte asociații patronale și, desigur, consilier al lui Băsescu (lucru uitat în ultimul CV, că doar e deputat PSD în prezent). Printr‑o coincidență demnă de un film foarte, foarte prost și sinistru, exact în perioada în care Valeriu Steriu este consilierul lui Băsescu fra‑ tele său devine, din director la firma tatălui, șef la



Neamuri, grade şi valori83

APIA – agenția de plăți care se ocupă cu subvențiile

pentru agricultură și firmele unde tatăl și fratele sunt acționari sau unde au cunoscuți. În 2008 decide că imunitatea e mai importantă de‑ cât orice altceva, prin urmare, consilierul lui Băsescu devine deputat pe listele PSD. Nevasta domniei sale este angajată pe o căruță de bani la Unitatea de Mana‑ gement al Proiectelor la Banca Mondială, exact pe proiecte de agricultură, o coincidență ce nu are desi‑ gur legătură cu faptul că soțul este vicepreședinte al Comisiei pentru agricultură la Parlament. Fratele agricultor este promovat imediat director la Ministe‑ rul Sănătății și peste un an devine, după o logică beton, secretar general adjunct la Ministerul Afacerilor Ex‑ terne. Și Valeriu face cursul „Securitate și bună guver‑ nare“ al lui Oprea și trece imediat cu Oprea în UNPR. Alegerile din 2012 sunt pe muchie, așa că fratele de‑ vine rapid consul în Spania, unde este și acum, iar el, profesor la o universitate obscură din Brașov. Nu știm ce predă acolo. Reușește să fie ales iarăși pe listele UNPR și rede‑ vine vicepreședinte la Comisia pentru agricultură. Firesc, nevasta devine directoare adjunctă la APIA și apoi, după ce rezolvă treburile, brusc are și ea asigu‑ rată o slujbă de consul la Los Angeles. Steriu va trece neașteptat la PMP, unde va prinde încă un mandat, iar din 2018 a revenit la PSD. Valeriu Steriu este dovada perfectă a statului român funcțional și necapturat de la Antena 3. Este fiul lui Ioan Steriu, fostul director de la Azo Export (firma care exporta îngrășăminte chimice în timpul comuniștilor),

84

Nu tot ei!

un om care a avut legături foarte apropiate cu Securi‑ tatea și care era în 2014 incredibil de bogat din afaceri cu îngrășăminte și în agricultură. Ioan Steriu este un nume care apare prin dosarele ascunse intenționat din arhivele naționale ale Comitetului Central al PCR și redescoperite abia în 2009.

Stăneºtii din Viºina În familia Stănescu ambii frați sunt în Parlament, că doar tatăl a fost primar la Vișina. CV‑urile celor doi frați sunt o batjocură. Paul Stănescu, ca orice absol‑ vent mediocru al Facultății de Agricultură din Craiova, suspectat că ar turna la Securitate, ajunge imediat di‑ rector la Fabrica de Conserve din Caracal, căci în tim‑ pul lui Ceaușescu promovarea se făcea meritocratic. Fratele mai mic, Alexandru, termină Facultatea de Mecanică Agricolă la București și ajunge imediat și el inginer la Agromec Vișina, localitatea de baștină. Îna‑ inte de Revoluție Paul se mută director la un IAS foarte aproape de Vișina, iar cel mic este inginer la același Agromec. Din 1992 până în 2008 Paul este directorul Agromec, iar fratele devine și el director general tot la un Agromec, la vreo 20 de minute depărtare. Ambii frați Stănescu sunt directori la stat, iar tatăl e primar. Din salariile lor mizere acumulează multe sute de mii de metri pătrați de pământ agricol, căci la Vișina colcăie minunile mai ceva ca în Teleorman. În 2007 Paul devine asociat, desigur accidental, într‑o firmă cu unul dintre cei mai dubioși oameni de afaceri



Neamuri, grade şi valori85

israelieni, care a fost implicat în toate scandalurile po‑ sibile, de la retrocedări ilegale la firme off-shore. Firesc, omul uită să treacă asta în declarațiile de interese, deși prima astfel de declarație este din 2008, când brusc di‑ rectorul de la Vișina ajunge președinte al Consiliului Județean Olt. La următoarele alegeri fratele mai mic trece și el de la șef la Bucinișu direct în Comisia pentru agricultură a Parlamentului României, că așa e când ai noroc. Rupe Parlamentul în două cu mai puțin de două minute vorbite pe an. Fratele Paul continuă să fie pre‑ ședinte la CJ Olt și unul dintre cei mai puternici baroni PSD. Din 2016 unul este deputat și celălalt senator. Paul Stănescu, practic o definiție a mediocrului șme­ cher, ajunge ministru la cel mai important minister pentru primării și consilii județene – Ministerul Dez‑ voltării – și vicepremier; de‑acum încolo nutrește o vreme ambiția prim‑ministeriatului. Alexandru de‑ vine președintele Comisiei pentru agricultură la Ca‑ mera Deputaților. Ambii frați au interese financiare enorme în agricultură, iar județul Olt e fruntaș la bani primiți de la Ministerul Dezvoltării în perioadele pe‑ sediste. Soția lui Paul, profesoară la școala gimnazială din Vișina, va ajunge consilieră la Ministerul Educa‑ ției; fiica lor devine consiliera președintelui ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Regle‑ mentare în Comunicații), locul ăla unde se încasează mii de euro pe lună din banii fraierilor contribuabili; iar ginerele, după ce este consilier parlamentar și după ce trece pe la Ministerul Fondurilor Europene, ajunge în sfârșit, meritoriu, la cea mai bine plătită și căpușată

86

Nu tot ei!

agenție de stat, ASF, tot pe mii bune de euro. Rudele lui Alexandru au și ele un noroc similar. Să treci prin toate documentele Stăneștilor este un act de vidanjare. Declarațiile de avere sunt niște mize‑ rii. Declarația lui Alexandru din 2018 include o firmă care a fost radiată din 2015 cu datorii la stat de 4.019 RON și o altă firmă care a înregistrat în 2019 un minus de 520.921 de lei și are o datorie de minimum 1.838.643 către stat. Nu am simțit încă la nimeni mai multă silă. Oamenii ăștia sunt de un grobianism înfricoșător și au un tupeu aproape incredibil. Paul Stănescu este desigur un mare admirator al doamnei Firea. Normal, asemenea valori sunt în firea PSD‑ului.

Cornel Resmeriþă La 23 de ani, Cornel Resmeriță, în timp ce studiază la Timișoara și este profesor nu știm unde, este vicepreșe­ dinte al PSD Lupeni. La 24 de ani își încheie studiile la Facultatea de Fizică de la Timișoara cu un masterat – lucru care îl face perfect pentru slujba de consilier local la Lupeni. Desigur, este o coincidență că tatăl domniei sale, un fost turnător la Securitate, cu o avere incredibilă, este primarul Lupeniului – primar price‑ put, căci în 2014 primăria are o datorie de peste 11 mi‑ lioane de euro. Dar să nu divagăm. Cornel, conform CV‑ului, profesor de fizică, este fiul tatălui său, așa că la 28 de ani este deja în Parlament din partea PSD. În timpul mandatului de deputat, ta‑ tăl domniei sale este făcut Cavaler de marele dușman



Neamuri, grade şi valori87

al PSD‑ului, președintele Băsescu, chiar dacă din 2010 domnul primar are o sentință definitivă de colabora‑ tor al Securității. Deși lucrează la București și este de‑ putat de Lupeni, face, logic, și un doctorat în sociologie, pe care abia aștept să‑l citesc, la o bombă de facultate din Oradea. Nu am găsit nici un articol științific sem‑ nat de geniul cu doctorat. Nu ratează nici el cursurile de „Securitate și bună guvernare“ ale lui Oprea. Dă Parlamentul pe spate vorbind cam 70 de secunde pe an în toată perioada primului mandat, dar măcar își plătește fratele, care este director de școală, de la cabi‑ netul de parlamentar, cu vreo 12.640 de euro. E în mod vădit o figură perfectă pentru un al doilea mandat – în timpul căruia vorbește cam 5 minute pe an. Din 2013 e clar că tatăl domniei sale va fi arestat, așa că se apucă de studiat dreptul la Bioterra și în ace‑ lași timp, fiind un parlamentar care se respectă, stu‑ diază și la Academia Națională de Informații. Își ia și gradația maximă de la Ministerul Educației, căci nu se știe niciodată la ce poate fi de folos, și face niscaiva cursuri și la faimosul Institut Diplomatic Român, că are față de ambasador sau ministru de externe. Și așa ajungem în 2016, când tatăl său e arestat pen‑ tru cinste și onoare de DNA în dosarul Bute/Elena Udrea (acum are logică decorația aia primită de la Bă‑ sescu), așa că omul se sacrifică și câștigă alegerile de primar. Mai clar: fiul primarului care a fost arestat de DNA devine primar nu pentru a‑și acoperi tatăl, ci din spirit civic de nesecurist. Dragnea îl vrea însă la Senat și, după ce aranjează trebile la Lupeni ( fratele lui „câș‑ tigă“ primăria), ajunge în Senat, căci imunitatea este

88

Nu tot ei!

sfântă, iar Daddy are nevoie de voturi controlabile. Termină în 2017 și Bioterra, așa că fiul primarului tur‑ nător la Securitate este acum și om de știință, și doctor în sociologie, și licențiat în drept, deși nu a făcut nici‑ odată nimic, dar nimic ca să‑i justifice parcursul pro‑ fesional, în afara faptului că avem un stat capturat. Va fi din nou pe liste. Au furat, dar sunt familie. Ăsta e PSD‑ul.

Siminica Mirea Doamna Siminica Mirea, acum senatoare (Doamne, ce banc prost!), este din 2006 în politică, în filiala domi‑ nată pe atunci de preacinstitul Darius Vâlcov. Soțul ei este prim-vicepreședinte al PDL/PNL și primar. Foarte bogați de când cu politica. Din 2008 până în 2012 ave‑ rea le crește cu câteva sute de hectare. Au peste 12.000 de metri pătrați în Slatina și câteva case, una de 466 de metri pătrați. Soțul este declarat incompatibil de ANI, că, de, cinste și onoare. Deși PNL‑istă de frunte, angajează la cabinet rudele unui pesedist foarte influ‑ ent, căci nu se știe niciodată. Trece în barca PSD la mo­ țiunea depusă de PNL în 2018. Soțul rămâne la PNL – e bine să ai toate flancurile acoperite. Doamna face liceul invers: conform declarației ei termină liceul între 1996 și 1990. Probabil este vorba de perioada 1986–1990, dar sunt eu răutăcios, la sena‑ tori se acceptă greșelile. Între 1990 și 1998 lucrează con‑ tabilă la o firmă secretă. Devine director general la 29 de ani, tot la firma secretă. În 2006 o lovește nu numai



Neamuri, grade şi valori89

politica, ci și studiul, așa că se înscrie la Universitatea Bioterra la București. La 39 de ani are deci și facultate dubioasă în CV. Din 2003 are firma ei. Merge binișor, numai că în momentul în care soțul devine primar firma urcă pe culmile succesului, iar cifra de afaceri crește de peste 300 de ori. Da, ați citit bine, de peste trei sute de ori. Numărul angajaților crește de la 2 la 225. Din 2016 e în Senat, fix în comisiile necesare aface‑ rii familiei, că doar sunt multe interese de apărat. La momentul trecerii la PSD afacerile firmei mai cresc un pic. Odele din ziarele locale către soții Mirea sunt vo‑ mitive. Aici un exemplu: „Ionel Mirea a făcut ceea ce a promis acum patru ani, merită sa fie primar pe viață. Acum se lucrează și la asfaltarea drumurilor, avem locuri de muncă, centru de permanență, liceu, ilumi‑ natul public este ca‑n Slatina, avem chiar și sistem audio pe strada principală, cum să nu fii mulțumit? A făcut lucruri mărețe“. CV‑ul doamnei este cam standardul deputaților și senatorilor de Olt și demonstrează cum orice nulitate oportunistă, îmbogățită pe căi dubioase și cu relații politice, poate ajunge în cele mai înalte poziții în stat. Sunt județe unde nu pare să existe PSD, PNL, ALDE, PMP și PRO România, ci doar un partid mare care își schimbă cadrele între ele cu un tupeu sinistru.

Adrian Mocanu Domnul Adrian Mocanu este la al treilea mandat de parlamentar. Și, cu toate astea, arhivele CV‑ului său nu funcționează, versiunile mai vechi fiind de negăsit –

90

Nu tot ei!

deși am căutat temeinic. Pesedist de Buzău – de Cio‑ lacu, cum s‑ar spune – la bază și, bineînțeles, președinte al Crucii Roșii Buzău, funcție pe care nu o mai deține, deși în CV scrie contrariul. Prezența la Crucea Roșie nu mai e de mult o surpriză în biografiile unor corupți impostori. Am dat deja peste patru astfel de cazuri și sigur o să mai găsesc și alții. Mai țineți minte că soția domnului Geoană a fost mare șefă la Crucea Roșie în timp ce Geoană era șef la Senat? Tatăl lui Adrian Mocanu a fost ditamai directorul prin minister în timpul lui Ceaușescu. S‑a oprișat ma‑ siv pe buzoieni din poziția de șef al Consiliului Jude‑ țean. Poziție din care l‑a băgat pe fii‑su, un impostor, în Parlament la 25 de ani. Până atunci, băiatul a fost și „manager“, de la 21 de ani. Nu ne spune unde, e secret. În timp ce era manager la Buzău făcea și facultatea la București. Un coleg de an cu el îmi spune că habar nu are cum a putut „catastrofa“ aia să termine ASE‑ul. În 2010 face și colegiul de securiști al lui Oprea. Din 2011, conform CV‑ului, este și el doctorand la deja celebra Universitate „Valahia“ din Târgoviște. Încă e în anul 2, deși suntem în 2020. Din punct de vedere legal, e im‑ posibil, dar, cum spuneam, el și familia lui sunt mai presus de lege. Omul spune tâmpenii colosale, activitatea lui în Par‑ lament este o nenorocire, nu a făcut practic nimic, ni‑ mic. La al doilea mandat, probabil ca să nu‑i fie urât băiatului în București, vine și tata la Senat. Asta și pen‑ tru faptul că știa că va fi condamnat, și imunitatea îi prindea bine. El și familia lui sunt implicați în toate scandalurile posibile. Adrian Mocanu a făcut parte din



Neamuri, grade şi valori

91

cinci partide și acum este în partidul nesecurist al tur‑ nătorului Băsescu – PMP. A votat, desigur, cu PSD‑ul pe legile împotriva justiţiei. În acel moment, tatăl său era deja condamnat într‑o primă instanță pentru corupție. Are o sentință definitivă de 3 ani și 6 luni. A primit la nuntă un milion de euro, iar nunta a fost onorată și de Marian „Almanahe“ Vanghelie, altă mare valoare a PSD‑ului, care a venit la mărețul eveniment cu elicopte‑ rul. Mama lui, pensionară, are și ea, desigur, o sinecură frumoasă. În 2019 primea 11.400 RON pe lună de la stat. Când scriu acest text tremur de scârbă. Cele de mai sus sunt doar o mică parte din haznaua peste care domnesc acești mafioți. O analiză foarte rapidă a șefi‑ lor filialelor Crucii Roșii este și ea înspăimântătoare și ar merita o investigație jurnalistică.

Radu Babuº Radu Babuș este un mare… social‑democrat. Nu există un cuvânt care să‑l descrie cum se cuvine. Începe cariera mai greu, cu o facultate pe bani, tot dreptul, dar se lansează repejor pe drumul succesului. Inspirată alegerea cu dreptul, căci justiția e o chestie care evident îi pasionează pe el și familia lui. Face o facultate plină de juriști eminenți, la Universitatea Româno‑Americană. Eminentul Victor Ponta a predat acolo. Tatăl se întâmplă să fie director în primăria domnului Mazăre. Un om cinstit, dar cu mult ghinion. Doi ani și zece luni de ghinion. Pentru mită. Desigur, asta se va întâmpla peste mulți ani, când fiul este deja

92

Nu tot ei!

pe cale să câștige al doilea mandat în Parlament. Sigur că fiul nu are nimic, dar nimic de‑a face cu tatăl, iar apartamentul ANL îl primește, la 22 de anișori, pe me‑ rit. Om de caracter, intră imediat în câmpul muncii ca să plătească ratele. Se lasă cuprins de geniul spiritual pesedist pe poziția de jurist la stat, la 22 de ani. Trage tare și muncește, și muncește, și muncește toată luna februarie. Toată luna! După muncă și răsplată, așa că este promovat șef de centru la primărie. Și muncește iară, și muncește, și muncește toată luna martie, ca un rob. Și răsplata, pac!, altă promovare, director la Direc‑ ția de imobile. Să recapitulăm, știu că e greu să țineți pasul cu par‑ cursul fulminant al unui asemenea geniu. La 22 de ani, între ianuarie și aprilie 2002, fiul directorului din pri‑ măria lui Mazăre este întâi jurist, promovat apoi șef și promovat iar director. Poziția de director este, desigur, prea nesemnificativă pentru ambițiile lui Răducu și, după un an, la 23 de ani, devine director general la pro‑ babil cea mai bănoasă și complicată regie autonomă din Constanța și, firesc, și președintele consiliului de administrație. Meritocrație social‑democrată, oameni buni! Până în 2012, când țărișoara are nevoie de el să se sacrifice pentru poziția de deputat. Unde este acum? Este pus de partid în Comisia de control al SRI. Face, desigur, cursurile de „Securitate și bună gu‑ vernare“ (unele poante se scriu singure) ale lui Oprea și ale prietenilor lui și tot felul de alte batjocuri de școli, ca să pară că are diplome. Face și un masterat, logic, la Brașov, căci, fiind director general la Constanța cu tot felul de funcții în partid tot la Constanța, te saturi de



Neamuri, grade şi valori93

mare și vrei să conduci opt ore până la munte, ca să te mai relaxezi și tu cu un masterat mic. Ca orice fin al domnului Nicușor Constantinescu, lovit și el de ghi‑ nion pentru, deocamdată, patru ani cu executare, duh‑ nește de cinste. E la al doilea mandat. CV‑urile pesediste sunt exemple perfecte de tupeu atroce. La PNL există o brumă de rușine, un pic de rafi‑ nament al imposturii. La PSD e haznaua clară, mândră, expusă, în fața ta. Babuș este vicelider PSD în Parla‑ ment. Ne privește de sus cu aroganța aia tipică și incon‑ fundabilă a beizadelei pesediste. Am citit șase CV‑uri pesediste la rând. M‑am iritat la început și apoi am râs cu lacrimi. Dacă aș fi citit un roman despre corupție de felul ăsta, aș fi zis că e mult, mult prea tras de păr.

Ioana Bran Ziceam că PSD‑ul e de departe cel mai nenorocit partid și la partea de imposturi în CV‑uri. Doamna Ioana Bran și‑a desfășurat întreaga activi‑ tate profesională la firme cu cifre foarte mari de afaceri. Desigur, ale tatălui. Într‑o industrie deloc coruptă, aceea a producției de alcool. În doi ani trece prin trei firme ale tatălui ca să pară CV‑ul frumi și cinstit și ajunge de la economistă la director, că așa e cu meritocrația soci‑ al‑democrată. Normal, tatăl e un donator foarte impor‑ tant la PSD și fata devine la 26 de ani șefa tineretului pesedist. Face o universitate bună, dar pentru masterat alege o bombă de facultate pe bani la opt ore dus‑întors de casă. Se specializează în economie, așa că, logic, la 30 de

94

Nu tot ei!

ani devine ministră a sporturilor în guvernul cel mai cinstit, al lui Dragnea. Dovedește de câteva ori că nu e tocmai o lumină, e implicată într‑un scandal de corup‑ ție, are mult, mult tupeu și taică‑su – mulți, mulți bani într‑o industrie foarte vulnerabilă la controale de la stat, așa că sigur o să fie iarăși deputată. Este în Comisia pen‑ tru buget, finanțe, bănci a Parlamentului.

Laura‑Mihaela Moagher Doamna Moagher termină liceul la 20 de ani. Face tot­ odată niște cursuri de „microcalculator“, care probabil o califică pentru minunea ce va să vină: imediat ce termină liceul devine directoare – la 20 de ani, da? – la o firmă secretă, că nu ne devoalează numele. Mun‑ cește din răsputeri vreme de șase ani, timp în care ter‑ mină și dreptul, tot la secret. Cu dreptul terminat la 26 de ani, retrogradează juristă la altă firmă secretă – pro‑ babil e un legământ cu blestem acolo, căci totul e în‑ văluit într‑un mare mister. Face și un masterat – ați ghicit, tot la o instituție secretă – în securitate comu‑ nitară și terorism. Norocul ei este că o lovește harul pesedist și din 2013 o ține numai din funcție în funcție și din sinecură în sinecură. Devine brusc ditamai directoarea la Primăria Ploiești, una dintre cele mai corupte primării din țară. Implicată în toate scandalurile de corupție posibile, e perfectă pentru Parlamentul pesedist al lui Dragnea.



Neamuri, grade şi valori95

Vlad Bontea Vlad Bontea este vicelider la PSD la Camera Deputați‑ lor. Nu știm ce a făcut până în 2003, dar la 24 de ani, dacă e să ne luăm după CV, are doar liceul. Dă norocul peste el și se înrudește cu un general dubios rău, șef al SPP și un om foarte apropiat de Hrebenciuc, Vanghe‑ lie și Dan Voiculescu. Își începe firesc cariera, de pe o poziție de începător: director la o firmă de pază. A ne‑ vestei, nepoata generalului sau, cum îi spune genera‑ lul, „a treia fiică“. E lovit de spiritul pesedist, care îl mână la faimoasa universitate pe bani Bioterra din București, pe care o termină la 34 de ani. Absolvă dreptul, că e un justițiar înnăscut. În primul an de facultate muncește din greu la firma nevestei și devine și liderul PSD Strehaia. În anul doi, studiile de drept îl propulsează pe căi nebă‑ nuite: devine coordonatorul Departamentului de dez‑ voltare urbană, căci Strehaia este minunea urbană a lumii. Imediat devine și vicepreședinte PSD la Mehe‑ dinți. Cum termină facultatea la București, cu experi‑ ența de paznic și cea de la dezvoltare urbană, devine, firesc și meritat, director la Cancelaria Prefecturii Me‑ hedinți. În 2011, dividendele încasate de firma unde e director depășesc 120.000 de euro. Setea de cunoaștere îl chinuie și, neostoit, se adapă după numai un an din alt domeniu. E acum subsecretar de stat, vicepreședinte la Agenția Națională pentru Pro‑ tecția Consumatorului, domeniu pe care îl rezolvă ra‑ pid, așa că se mai duce și vicepreședinte la Crucea Roșie. Cum funcțiile de vicepreședinte nu îi satisfac ambiția

96

Nu tot ei!

nestăvilită, este numit, din nou pe merit, și președinte al Federației Ecvestre Române. În 2014, conform singu‑ rei declarații de avere până când să devină deputat, în‑ casează din dividendele firmei celei șmechere vreo 400.000 de euro. În același an, firma semnează un con‑ tract de peste 1,4 milioane de euro cu un mare client: Poșta Română. Este acuzat de domnul general că fură banii din firma de pază, dar asta e o răutate și nimic altceva. Din 2016, este deputat – are acum 36 de ani. Trece în CV, cu mult tupeu, că ar avea un masterat la Academia de Poliție, dar o citire atentă arată că cel mai probabil s‑a înscris și atât. Face și cursuri la cole‑ giul lui Oprea. Scrie în CV ca și cum ar fi fost la Stanford pentru patru luni, la un curs de „Analiza organizației“. Cursul este de fapt o chestie de dezvoltare personală pe net și, din nou, nu este clar dacă geniul paznicilor a trecut sau nu examenul final. Probabil visează să de‑ vină ministru la Ministerul Afacerilor Interne și ur‑ mează calea bătătorită de impostorul liberal Vela. Are niște discursuri atât de agramate, încât sigur merită să fie ministru. Și el este pus de partid în Comisia de con‑ trol al SRI și face pe gorila lui Dragnea. Anii de sacrificiu pentru țară în Parlament l‑au trans­ format într‑un pesedist sărac, chiar milog am putea spune. Dividendele din 2014 au fost donate probabil la nevoiași și investite în cărți, că omul nu mai are acum nimic, nimic comparativ cu 2014, doar datorii la bancă de vreo 250.000 RON, ca orice om cinstit de la PSD căruia nu îi este frică de justiție. Practic, dacă cal‑ culezi tot ce are, este pe minus cam cu 40.000 de euro. Se pregătește de un nou mandat, că doar trebuie să acopere datoriile.



Neamuri, grade şi valori97

Nevasta lui este unul din cei șapte membri în con‑ siliul de administrație la Romsilva. Toată viața ei a fost doar patroană la firmele de pază unde soțul a fost director. Zero, zero justificare pentru prezența ei la Romsilva. Asta dacă nu știi că Romsilva administrează și hergheliile de stat. Și terenurile lor.

Aniºoara Radu Anișoara Radu este acum deputat PSD. Există în viața tuturor deputaților despre care am scris un moment magic. 2012 este anul-minune al doamnei Radu. De ce? Iată. În 2012 este consilier județean la Tulcea, vicepreşe‑ dinte al Biroului Permanent Judeţean al PDL Tulcea, secretar executiv în Biroul Permanent Naţional al Fe‑ meilor PDL, preşedinte al Biroului Colegial Deputaţial PDL nr. 3 Tulcea, preşedinte al organizaţiei judeţene de femei PDL Tulcea și președinte director general la Casa de Asigurări pentru Sănătate Tulcea. Ricu Radu, soțul domniei sale, este consilier local și unul dintre cei zece vicepreşedinţi ai Biroului Permanent Munici‑ pal PDL Tulcea. Împreună dețin cinci firme, la care sunt administratori sau directori, firme care au desigur în‑ tâmplător contracte cu statul. Soțul votează liniștit pentru concesionarea din domeniul public a 2.525 de metri pătrați pentru firma familiei, căci așa e cu cin‑ stea, onoarea și interesul la PDL, mai nou PSD. Decla‑ rațiile de avere ale soților din perioada 2008–2012 se bat cap în cap și dovedesc impostură și fals în acte pu‑ blice la greu, dar chestiile astea sunt pentru fraieri.

98

Nu tot ei!

În timp ce este președinte director general la Casa de Asigurări pentru Sănătate Tulcea, se certifică în ma‑ nagementul funcției publice la Agenția Națională a Funcționarilor Publici la București și în management spitalicesc, tot la București. Totodată are mai multe firme cu zeci de angajați și are toate pozițiile enumerate mai sus, plus că este consilier județean. Nu e tot. Se mai certifică și în resurse umane, manager de îmbunătățire de procese și mediator. Toate într‑un an. Până în 2002, la 34 de ani, doamna Radu era doar o absolventă de liceu. În următorii 14 ani însă, face o facul­tate de finanțe și un masterat la o universitate privată în București și obține alte 15 calificări. Este li‑ cențiată în neuro-linguistic programming, în engleză, deși ea e bâtă la engleză, are o diplomă de business drive (nu e banc) și e expertă în coaching – tot în engleză: Licen‑ sed Associate NLP Coach, Asosociate (sic! ) Coach. Mai este o mică minune în CV – între 2008 și 2009 este nu numai consilier județean, dar este și Branch Manager la Volksbank și director economic la altă firmă, căci probabil așa a cerut scenariul pentru a putea ajunge director coordonator la ANAF Tulcea în 2009. CV‑ul doamnei fostă PDL, acum PSD, este vomitiv și urlă a impostură și corupție. Este în Comisia pentru buget, finanțe, bănci a Parlamentului României.

IV. BĂDĂLĂI, FLUTURI ŞI OPRIŞANI Nicolae Bădălău Bădălău, da, bre, Bădălău ăla care asculta cu bucurie manele cu dedicație de plăcuțe suedeze la diasporă, ăla căruia îi curgeau balele când trecea o deputată pe lângă el, ăla de‑l înjura ca la ușa cortului pe alt mârlan pese‑ dist în Parlament, ăla de făcea româncele din străină‑ tate curve, hoțul ăla care a făcut pușcărie în timpul lui Ceaușescu și care a ajuns ministru în timpul lui Drag‑ nea, băietul care îl lua la pumni pe un rival politic, omul implicat în mai multe scandaluri de corupție decât pantofii Olguței, ei da, el are trei facultăți, trei masterate și un doctorat. Bădălău, cel care a schimbat legea ca el să poată să devină șef peste aproape 80 de milioane de euro și multe, multe informații bune de șantajat politicieni la Curtea de Conturi. Are zero publicații științifice și și‑a luat doctoratul la o universitate secretă. Așa crede el, căci am aflat că este, desigur, doctor la „Valahia“ din Târgoviște, unde șef de doctorate e cel mai sinistru securici și șeful ORNISS, om cu 49 de cărți publicate și calificări de toate felurile. Toate bombele de masterate, facultatea de drept și doctoratul le‑a făcut în timpul când era depu‑ tat și se lupta pentru țărișoară ca orice agramat hoțo‑ man șef la PSD și mare iubitor de Firea sau Dragnea, în funcție de cum bătea banul sau pușcăria.

100 Nu tot ei!

Și CV‑urile duhnesc a sfidare și tupeu sinonim cu nesimțirea: în ultimul a fost șomer până la 40 de ani, în altele a fost mare șef comunist de la 24 de ani. Nu e nimic care să nu te ducă cu gândul la impostură în tot ce este legat de Bădălău. Ultimul CV, cel de la Senat, e un fals în acte publice, căci a trecut că a fost inginer în perioada comunismului, când în fapt dosarul lui penal din 1988 menționează clar că omul era subinginer. Din 1991, hoțul din 1988 este șef la PSD și are un bor‑ dei de 863 de metri pătrați și o casă de vacanță de peste 441 de metri pătrați, ca orice socialist care a trăit su‑ gând de la statul ăsta sărac. Da, Bădălău, ăla cu dia‑ mante și pistol în casă, este șeful uneia din cele mai importante instituții – Curtea de Conturi. În timp ce unora le pute că Nicușor Dan e prea matematician, că Vlad Voiculescu nu e orfan și că nu sunt la standardele lor de perfecțiune, deși ambii au prestat mii de ore de voluntariat ca să facă viața altora mai bună, cum de‑ sigur au făcut martorii Antenei 3. Și să fim clari, Florea, Vanghelie, Mutu, Piedone, Tu­dorache, Băluță sau Negoiță sunt tot bădălăi, că asta e firea PSD‑ului.

Mircea Drăghici Mircea Drăghici este plin de el, șmecher, agresiv și oportunist – practic arhetipul succesului pesedist. Po‑ trivit CV‑ului, își începe cariera în 1985 la una dintre filialele Dacia pe poziția de inginer‑șef. Nimic neobiș‑ nuit până aici, partea curioasă e însă că abia peste 11



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  101

ani va deveni inginer. Amănunte nesemnificative. Ime­ diat ce termină facultatea de inginerie devine și pre‑ ședinte al Clubului Sportiv Național Auto, la 31 de ani. În 2000 renunță la inginerie și se dedică țărișoarei pesediste. În 2001, ca orice șomer, devine subprefect de Argeș și, absolut firesc, președinte la Crucea Roșie Argeș; ca să înțelegem cum arată respectiva instituție, peste numai un an șef al Crucii Roșii Române ajunge un turnător la Securitate cu straie de episcop. În timp ce se ocupă de cariera politică nu neglijează nici studiul. Termină managementul administrației publice la ASE București și frecventează și cursurile Institutului Național de Administrație. Din 2005 este, așa, din senin, angajat la o firmă secretă de consultan‑ ță în fonduri de preaderare și postaderare. Ca orice om care în ultimii opt ani are numai activități secrete și de partid, în 2008 devine deputat și iarăși, după o logi‑ că pe care numai PSD‑ul o poate explica, membru în Comisia pentru finanțe și bănci. Absolvă și fabrica de diplome PSD a preacinstitului Adrian Severin și cursul pentru nesecurici „Securitate și bună guvernare“ al preasfântului Oprea, la Colegiul Național de Apărare. Mai face și Colegiul Național de Afaceri Interne, care probabil îl pregătește pentru investițiile strategice în trei Mercedesuri scumpe tare și o chirie de 18.000 de euro pe lună pentru o vilă din banul public, în timp ce este trezorier la PSD. Coincidența face ca el și soția sa să fie beneficiari și ai vilei, și ai mașinilor. Tot norocul face ca aceeași vilă să fie cumpărată la o treime din preț de domnul Drăghici. Presa scrie despre minunile astea și, cum trebușoara

102 Nu tot ei!

asta miroase a DNA, una dintre mașinile de lux care fuseseră vândute în familie este și plătită, după mai bine de un an, căci la PSD lucrurile merg pe încredere. În 2019, fără scutul ocrotitor al tătucului Dragnea, este trimis în judecată de DNA. Este desigur rapid lins de Chirieac, turnătorul ăla la Secu’ care nu spală putrezi‑ ciuni politice pe bani. Declarațiile lui de avere sunt niște mizerii – omul se oprișează pe noi cu bunul‑simț specific baronilor PSD. CV‑ul nevestei dovedește clasă: domnul Drăghici o are lângă el pe Mărioara Curie a neamului. Vrednic este!

Daniel Olteanu Domnul Daniel Olteanu este o minune liberală. Tre‑ cerea de la muncitor la Întreprinderea de Gospodărire Locală Bârlad la deputat şi membru în Comisia pentru apărare, care asigură pensiile alea cele mai speciale în Parlament, este o altă dovadă a harului pe care îl aduce politica în viața hărăziților. Până la 32 de ani, domnul Olteanu este un absol‑ vent de liceu industrial cu două cursuri de transpor‑ turi și igiena muncii. Intrarea în PNL însă, în 2000, îi schimbă viața dramatic. Devine director la o fabrică de pâine. Firma a fost radiată cu datorii de 151.551 RON la stat, că așa e cu liberalismul ăsta de rit nou. Apoi devine iarăși mare director la o altă firmă pe care o bagă în pământ și este radiată cu datorii de 24.375 RON. Firma unde este director general peste directorii regio­ nali și directorii adjuncți și muncitori are, desigur, 2 an­gajați și un profit de minus 3.957 RON.



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  103

La 33 de ani, în timp ce este director general, se în‑ scrie la cursurile Universității Ecologice „Dimitrie Cantemir“ din Iași, normal, la drept, la o facultate fără autorizaţie de funcționare, pe care o termină în 2006, la 38 de ani. Uită să scrie denumirea completă a uni‑ versității în CV, ca un mic impostor ce e, dar iată ce scria România Liberă în 2005 despre distinsa facultate: „Un Eldorado studențesc, aici oricine putând chiuli la discreție și putându‑și cumpăra examenele și diplo‑ mele ca la un adevărat butic non‑stop. Prețul unui an de studiu este la jumătate față de universitățile acre‑ ditate și îmbulzeala este pe măsură. Mai mult, univer‑ sitatea face înscrieri tot timpul anului, numai bani să iasă… Acum câteva săptămâni, doi dascăli de la această universitate au fost arestați, în urma unui flagrant de mituire pentru obținerea licențelor de la Academia de Poliție «Al.I. Cuza» București“. A băgat în pământ două firme, a terminat o bombă de facultate, este deci perfect pentru următoarea slujbă – șef birou senatorial la preacinstitul liberal Cristian David, cel cu mita de 500.000 de euro, pentru care va fi arestat de DNA. Folosește timpul petrecut la Bucu‑ rești pentru a mai face o facultate particulară dubioasă, de data asta sociologia. Deja jurist și sociolog, cariera lui liberală se întâmplă evident la stat, unde este întâi consilier juridic la Coroiești și apoi secretar la Rebricea, localități cu sute de mii de locuitori. Experiența asta năucitoare îl face potrivit pentru următoarea poziție, director executiv la Agenția Județeană pentru Ocu­ parea Forței de Muncă, post pentru care, ca orice om cinstit, se califică un an mai târziu, căci potențialul

104 Nu tot ei!

contează la liberalii adevărați. Devine în 2016 și pre‑ fect, ca să fie bancul perfect. Înainte să ajungă mare, mare deputat, a fost și di‑ rector pe cercetare și dezvoltare la o firmă de compu‑ tere în Vaslui, probabil pentru că numai asta nu făcuse în viața lui. Pentru exact două luni, în timp ce își făcea și campanie electorală, căci este evident și el un geniu. A trecut rapid la ALDE când a trebuit, iar în 2020 juris‑ tul sociolog, fost director de cercetare și dezvoltare, participă la alegeri pentru a fi primar la Bârlad.

George Ionescu George Ionescu este din 2008 deputat liberal‑democrat și apoi doar liberal de Prahova. Nu e clar dacă a termi‑ nat liceul, dar până la 25 de ani este șomer, potrivit CV‑ului. Până în 2001 deține o firmă agricolă, iar după aceea, o firmă de taxi. În 2008 firma de taxi este pe minus – 522.120 RON – și cu datorii de 1.625.544 RON, iar firma agricolă este pe un minus de 76.061 RON șicu o datorie de 341.374 RON. Firește, şi el este un intelec‑ tual, căci termină la 36 de ani ingineria economică pe bani la Bioterra și face și un masterat tot la Bioterra, pe care îl termină la 39 de ani. Masterat în „Securitatea comunitară și terorism“, cât se poate de logic pentru unul cu afaceri în agricultură și taximetrie. Așadar un om de afaceri catastrofal, cu toate aface‑ rile pe minus, cu datorii de milioane și cu niște di‑ plome care nu sunt decât dovada imposturii obținute de la una dintre universitățile considerate fabrici de diplome, cu toată averea pe numele soției și, ilogic, dar



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  105

vomitiv, reprezentant din partea partidului doamnei Udrea în consiliul de administrație de la Termoelec‑ trica devine deputat în 2008. Este implicat în câteva scandaluri oribile cu licențe de taxi, ca orice deputat onest, iar în primul mandat vorbește cam nouă se‑ cunde pe an, dar plătește fiului peste 10.000 RON din banii proștilor, că doar așa e cu liberalismul ăsta. Firesc, mai prinde un mandat în 2012, căci între timp este oficial în secta semidocților care au diplome de la Institutul Diplomatic Român și de la colegiile lui Oprea, și devine și chestor la Camera Deputaților, căci taman a evoluat la 11 secunde vorbite în plen pe an. În 2015 ajunge de la PDL la PNL. Cele două secunde în plus vorbite pe an demonstrează calitatea indubitabilă a parlamentarului Ionescu, așa că mai „câștigă“ un man‑ dat, al treilea. De când PNL‑ul este la putere, cariera fiului domnului Ionescu rupe norii: devine consilier la Ministerul Agriculturii, căci familia are interese enorme în agricultură și fondurile de la stat sunt vitale pentru prosperitatea ei. Cel mai probabil, unul dintre Ionești va avea noro‑ cul să fie iarăși în Parlament, fiindcă e perioada libe­ ra­lismului normal, educat și meritocratic din visurile domnului Orban și ale domnului Burduja.

Mugur Cozmanciuc La 20 de ani, domnul Mugur Cozmanciuc se înscrie în PNL, în timp ce face cursuri de drept la o catastrofă de universitate privată la Iași. În 2014, universitatea va fi închisă de guvern. Termină facultatea și, conform

106 Nu tot ei!

CV‑ului, nu face absolut nimic timp de doi ani, lucru

care îl califică pentru poziția de consilier municipal din partea PNL la Iași, la 26 de ani. Este acuzat de incom­pa­ tibilitate și este forțat să demisioneze după doi ani. Ab­ solut meritat, omul care nu a făcut nimic până la 29 de ani, potrivit propriului CV, și a fost forțat să demisio‑ neze din pricină de incompatibilitate este numit direc‑ tor la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Este cunoscut în Iași drept omul/finul lui Relu Fene­ chiu. Relu Fenechiu este primul ministru liberal al transpor­turilor care este acuzat de 46 de acte de corup‑ ție de DNA și condamnat la cinci ani de închisoare. În timp ce Cozmanciuc este la Oficiul de Cadastru, insti‑ tuția cumpără, pe un preț de trei ori mai mare decât ar fi cos­tat construcția unui sediu nou, o clădire care aparține – desigur, o coincidență – unui partener de afaceri al șefului de partid al domnului Cozmanciuc, domnul Fenechiu. Își face treaba la Cadastru și după un pic peste doi ani devine directorul Compartimentului juridic la firma de la care a fost dat afară de pe poziția de consi‑ lier local, firmă care acum nu mai există. A fost rede‑ numită, că doar așa fac oamenii de treabă. În perioada în care el este ditamai directorul juridic, firma are doi angajați. Soția domniei lui a fost și ea jurist la aceeași firmă. Cariera soției este cel puțin la fel de magnifică. Doamna Cozmanciuc a terminat zootehnia și, desigur, și ea a făcut o altă bombă de facultate pe bani, tot drep‑ tul, și apoi un masterat la aceeași facultate. În timp ce își face masteratul, face și un doctorat pe creșterea bo‑ vinelor, predă zootehnie și este jurist la firma mamei



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  107

soțului pentru un an. O lovește și pe ea geniul și, la 25 de ani, în anul în care soțul ajunge director la Cadas‑ tru, ea devine, ca orice tânără zootehnistă, comisar la Garda Financiară. La 31 de ani, domnul Cozmanciuc este numit direc­ tor de marketing la CET Iași, firmă de stat de care sunt legate niște scandaluri uriașe. În perioada în care este director de marketing la stat mai este și consilier juri‑ dic în alte trei locuri, că doar așa e cu munca la stat. Firesc, CET intră în faliment, iar domnul Cozmanciuc devine printr‑o minune director la o firmă implicată în falimentul CET – așa arată liberalismul de Iași. Perfect justificat, următoarea lui numire este pe un domeniu cu care nu are absolut nici o legătură – secretar de stat la Ministerul Mediului și Pădurilor, pentru vreo șase luni, în care își face și campanie la greu și după care, firesc pentru orice apropiat al lui Fenechiu, ajunge de‑ putat în Parlament. Cariera soției domnului Cozmanciuc este, cum spu‑ neam, și ea fulminantă. La 31 de ani, specialista în pești guppy și taurine de rasă Bălțată cu Negru, fina lui Fe‑ nechiu, trece de la poziția de comisar la Garda Fi­nanciară la reprezentanta ministerului la conducerea Portului Constanța și a Corpului de Control al mi­nisterului con‑ dus, iarăși coincidență, de Fenechiu. Apare și prin con‑ cursurile de la Consiliul Național al Magistraturii, unde este foarte probabil să fi și lucrat, căci trăim într‑o lume normală la cap. În 2019, conform ultimei declarații de avere, doamna Cozmanciuc este șefa Compartimentu‑ lui juridic al Institutului Național de Cercetare‑Dezvol‑ tare în Informatică, unde primește cam 3.000 de euro

108 Nu tot ei!

pe lună din banii proștilor. Singurul CV disponibil este din 2011. Acum este directoare de cabinet de secretar de stat la Ministerul Mediului. Soțul, după ce a ratat șefia Consiliului Județean la Neamț, va fi cel mai probabil din nou în Parlament.

Costel Lupaºcu Costel Lupașcu este vicelider PSD în Parlament. Și el duhnește a cinstea aia specifică slugilor lui Dragnea. Costel este din Botoșani și intră în PSD la 21 de ani. Până atunci nu a făcut nimic, nimic. Ca orice speranță pesedistă, urmează cursurile unei facultăți de drept secrete la București. În timp ce rupe dreptul în două devine și funcționar public, la 22 de ani, la Direcția de Sănătate Publică Botoșani, lucru care îi permite să mai termine și un masterat în management politic, tot la București. Devine, desigur, și lider de sindicat în timp ce este și președinte al Tineretului Social‑Democrat din Botoșani, căci doar PSD‑ul e la conducere peste tot. Din 2004 până în 2012, domnul Lupașcu este șef de sindicate și lider al partidului care controlează județul. În aprilie 2012, Costel Lupașcu este consilier local, expert într‑un proiect european, jurist la Spitalul de Recuperare Botoșani, vicepreședinte al PSD Botoșani și președinte al Sindicatului Sănătatea 2, tot din Boto­ șani. În iulie 2012, este lovit brusc de inspirația tipică omului cinstit din PSD și face un curs de management spitalicesc la București, pe care îl termină în octom‑ brie. Firesc, el este angajat deja din septembrie preșe‑



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  109

dinte-director general la Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani, poziție pentru care cursul de management era probabil obligatoriu. În 2014 devine și înalt func‑ ționar public, că doar lucrează la stat. Nevasta este și ea șefă la primărie. Domnul Lupașcu e capabil de tot felul de minuni. În decembrie 2017 este sărac lipit, tot ce are este o rablă de Audi și 10.200 RON în conturi, cât să plătească asigurarea mașinii. Peste șase luni, omul are deja 150.000 de lei, deși nu a vândut nimic și a primit de la stat, împreună cu ne‑ vasta, cel mult 60.000 RON. Minunea asta se mai întâm‑ plă peste încă șase luni, căci fie omul are o tiparniță de bani acasă, fie la el, ca la mulți alți pesediști, mate‑ matica are alte reguli.

Andi Grosaru Domnul Andi Grosaru este membru al Societății Avo‑ caților din Hong Kong și al celei din Statele Unite, face parte și din Uniunea Internațională a Avocaților și din Baroul București. Are centura neagră la Kukkiwon și e multiplu medaliat. De asemenea, practică fotbal, baschet, tenis de masă, înot, jogging și airsoft. Este și membru al Asociației Internaționale pentru Studii de Securitate. Între 2015 și 2019 a prezentat zece lucrări științifice. Este specializat în turism, poliție, economie, italiană, științe militare, informații, ordine publică și avocatură. Este, cel mai probabil, și fratele lui Chuck Norris și călător în timp. CV‑ul lui este o minune. La 21 de ani este deja admi­ nistratorul comunității italiene din Bucovina. Mama

110 Nu tot ei!

e președinte și tatăl e deputat. La 24 de ani este admi‑ nistrator la ceva ce nu există – acronimul este de la Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Proto‑ colului Statului, iar el trece Sucursala de Reprezentare și Protocol Suceava. Între 2002 și 2004 este în Italia, la Torino, la Facultatea de Economie, dar în 2005 termină cumva Academia de Poliție de la București și catas‑ trofa aia de facultate de drept din Iași, care a fost des‑ ființată între timp, iar în 2006 termină și facultatea de Științe Economice și Administrație Publică de la Su‑ ceava. Și asta nu e tot, în 2005 este și director de firmă și consilier la Camera Deputaților. Să recapitulăm: în 2003, conform CV‑ului, domnul Grosaru făcea cursuri la Torino, la București, la Iași și la Suceava, în economie și drept, în timp ce își lua și un certificat de specializare în limba italiană. În 2005 era director la o firmă cu zero angajați la Suceava (fir‑ mă care funcționează doi ani și va fi radiată cu datorii de 65.502 RON), făcea facultăți la Suceava, București și Iași și era consilier în Parlament la cabinetul tatălui. Este vrednic și devine expert în Parlamentul Româ‑ niei, tot la tati. Deține și funcția de șef al Societății Române de Insolvență, unde este asociat unic și, desi‑ gur, mare avocat la firma lui. În 2007 simte ceva în aer și mai face și cursurile In­stitutului Diplomatic Român. În 2014 începe să mi‑ roasă clar a deputăție, așa că devine secretarul general al Asociației Italienilor din România și, pe lângă karate, fotbal, baschet, jogging și celelalte două slujbe pe care le are, mai bagă și două masterate în același timp și se apucă și de doctorat la Academia Națională de Infor‑



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  111

mații, unde prezintă toate lucrările alea megaștiițifice. Bruce Lee intelectual, oameni buni! Devine deputat în locul tatălui în 2016 – căci deputăția se transmite pe linie paternă – pe listele minorităților (Doamne, ce nenorociri sunt pe listele alea!) și votează PSD la greu. CV‑ul domnului Grosaru ar stârni hohote de râs ori­cărui șef de resurse umane de la orice companie să­nătoasă la cap și ar fi folosit drept exemplu de mito­ manie, țăcăneală sau impostură. Domnul Grosaru este deputat, membru în trei comisii foarte importante ale Parlamentului, inclusiv în Comisia juridică, de disci‑ plină și imunități.

Costel Dunava Costel Dunava, ca orice viitor deputat PSD, este fasci‑ nat de drept, în care se specializează la o facultate pri‑ vată care va fi desființată de guvern. A înșirat însă toate cursurile de la facultate în CV, probabil ca să ne con‑ vingă că a trecut pe acolo. De la 23 de ani este și admi‑ nistrator la o firmă cu un singur angajat, cu un rulaj de 21 de lei pe zi și cu profit negativ pentru 14 ani la rând. În 2019, firma domnului deputat Dunava apare cu o datorie totală de 378.562 RON. La 24 de ani, patro‑ nul de chioșc, absolvent al unei catastrofe de facultate de drept, este angajat, logic, consilier juridic la Socie‑ tatea Națională de Îmbunătățiri Funciare, căci așa au unii noroc. După numai șase luni, în care muncește pe rupte, tipic carierelor tinerelor speranțe pesediste, este avansat pe poziția de consilier juridic principal la o

112 Nu tot ei!

companie de stat deloc coruptă și căpușată politic, Electrica Moldova, unde se ocupă de achiziții și date confidențiale. În timpul liber face și un masterat în managementul afacerilor, lucru care îl ajută enorm, firma lui reu­șind să‑și tripleze datoriile și să‑și scadă rulajul. Pro­ba­bil ta‑ lentul de a îngropa o afacere îl face perfect pentru lis‑ tele de consilier și parlamentar PSD la 30 de ani. Devine membru în câteva consilii de administrație și se mută tot pe poziția de consilier juridic principal la Hidro‑ serv, o altă chestie căpușată de băieții deștepți din sectorul energetic. Șeful domniei sale este acuzat de DNA Bacău că ar fi acordat un contract fictiv de peste șase milioane de lei exact în perioada în care Costel Dunava se ocupa de contracte și achiziții. În 2012, ne‑ sigur de cariera lui, se califică și devine cadru tehnic cu atribuții în domeniul prevenirii și stingerii incen‑ diilor, lucru pe care îl consideră demn de trecut în CV‑ul de deputat. Ajunge în 2016 deputat și urmează și el cursul pentru secta din care face parte – „Securi‑ tate și bună guvernare“ al domnului Oprea – și cursu‑ rile Institutului Diplomatic Român. Dovedește că este cadru de încredere și este trimis să ne reprezinte la OSCE, bine‑cunoscuta organizație do‑ minată de Rusia, unde devine vicepreședinte al Comi‑ tetului pentru Investigarea Abuzurilor și a Practicilor de Corupție. Fie Dumnezeu este foarte sarcastic, fie oa‑ menii ăia de la OSCE i‑au citit CV‑ul de deputat, în care domnul Dunava scrie: „Am maşină personală pe care o pot folosi în interes de serviciu. Sunt dispus să‑mi schimb reşedinţa în ţară şi în străinătate. Sunt dispus să fac călătorii de afaceri peste 50% din timpul de serviciu“.



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  113

Soția domniei sale lucrează și ea, firește, la stat, pe un salariu amărât de aproape 1.800 de euro pe lună. Este sărac lipit, cu datorii de peste 100.000 de euro. No­ rocul lui este că are două apartamente și două case, ca orice om care a muncit toată viața lui profesională (18 ani) la stat.

Laurenþiu Leoreanu Domnul Leoreanu termină o facultate bună la Iași în‑ tr‑o perioadă în care concurența era serioasă. Își începe cariera normal, ca profesor într‑un sat. După Revoluție se transferă profesor la un liceu industrial în Roman și apoi devine director adjunct la un grup școlar agri‑ col. Intrarea în PSD coincide cu numirea în poziția de director la același liceu industrial. În timp ce este di‑ rector la Roman face și un curs de un an la ASE în Bu‑ curești și primul an de facultate de drept la Iași. Devine consilier local din partea PSD – lucru pe care omite să‑l treacă în CV, dar care declanșează o serie de minuni incredibile. Domnul director de liceu tehnic din Roman și con‑ silier PSD între 2006 și 2007 face următoarele în timpul lui liber: se califică în formare profesională, în asigu‑ rarea calității, în orientare și consiliere, face facultatea de drept la Iași, se califică în management la Piatra Neamț, face un masterat în contabilitate și auditul afa­ cerilor la Bacău, publică un articol în India, scrie un curs pentru tinichigiu‑vopsitor, mai publică o lucrare științifică în India și una în China, își ia un certificat de la Societatea de Științe Matematice, o diplomă de

114 Nu tot ei!

excelență de la liceul unde este el director și o alta de merit de la o asociație italiană. În 2008 are o epifanie și trece la democrat‑liberali, unde este susținut foarte puternic de Gheorghe Ștefan (Pinalti), un alt fanion al cinstei liberale care va sfârși în pușcărie. Devine pri­ mar la Roman în același an. Duhul academic nu‑l părăsește însă, așa că proas‑ pătul primar liberal matematician cu facultate de drept, cu masterat în contabilitate și specializat în multe, inclusiv management și tinichigerie‑vopsito‑ rie, se duce la Galați să mai facă un masterat la drept și la București să facă cursul ăla special al lui Oprea de „Securitate și bună guvernare“ și cel de înalt funcțio‑ nar public (toate între 2010 și 2011). Devine un mare admirator al Elenei Băsescu și al doamnei Udrea. În cele două mandate de primar, domnul Leoreanu ob­ ține două diplome de master, una de la Bacău și alta de la Galați, urmează cursurile Universității de Apărare, ale Institutului Diplomatic Român și ale Agenției Na­ ționale a Funcționarilor Publici (MAI) tot la București, plus încă alte patru calificări. Primește și un mizilic de 19 distincții, pe care le trece în CV – pe toate. E de mirare că lipsesc din listă chestii mai serioase, cum ar fi diploma de cel mai bun tată. Fiul său de 21 de ani are o firmă și norocul extraor‑ dinar să câștige o mulțime de contracte cu statul. În‑ cepe să miroasă a DNA, așa că dl Leoreanu devine, fi­resc, membru în Parlament din partea PNL, unde imunita‑ tea este sfântă. Presa speculează că și‑ar dori foarte mult să ajungă ministru la MAI. În CV apare un detaliu foarte, foarte straniu, ca și cum ar fi colonel în rezervă, deși



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  115

el a făcut doar stagiul obligatoriu în 1984. Fiul său, cel cu firma norocoasă, este însă angajat la MAI, iar în momentul în care PNL vine la putere devine – așa cum vă așteptați – consilier al ministrului economiei. Ave‑ rea domnului Leoreanu este stupefiantă pen­tru un om care a trăit toată, toată viața din slujbe de la stat. Curat liberalism!

Nicolaie Sebastian Radu Domnul Nicolaie Sebastian Radu își începe cariera pro­fesională cătinel. Este șomer până la 25 de ani. Face trei ani la o universitate privată dubioasă, cu speciali‑ zarea tehnică dentară; universitate care a fost impli‑ cată în scandaluri uriașe și care are calificativ de „neîncredere“ de la autorități. Pentru șase ani se anga‑ jează, cel mai probabil chelner, la o linie de vase de croazieră, deși în CV‑ul lui e trecut de parcă ar fi fost cel puțin ditamai directorul. Din 2002 devine manager asociat la firma soției. Firma are un profit de 28 de lei pe lună, o cifră totală de afaceri de sub 2.900 RON pe lună și este un cabinet sto‑ matologic. Desigur, din CV reiese că ar fi făcut ceva de‑a dreptul spectaculos – iată două din cele nouă puncte menționate pentru perioada în cauză: „Participă la ela‑ borarea bugetului, analizează propunerile înaintate, operează corecţiile necesare şi îl supune spre aprobare Adunării Generale; participă la întâlniri cu finanțatori, furnizori, beneficiari, clienţi, alte organizaţii neguver‑ namentale, instituţii guvernamentale din ţară şi din străinătate“. Partea aia cu organizații neguvernamentale

116 Nu tot ei!

m‑a surprins. Am verificat. Nicu a copiat ca un șme­cher fără minte dintr‑o fișă‑exemplu de director de ONG cod COR 114. Intră apoi în PDL și din 2008 devine consilier local. Firesc, afacerile firmei aproape se triplează. În 2012, devine viceprimar și afacerile firmei cresc iarăși, ca în basme, încă de vreo patru ori, că așa e‑n politică. De‑ vine, meritat, specialist în gunoi. Mai apar șapte firme în care este acționar, mai toate put a impostură. Ma‑ joritatea cu zero angajați și pe minus. Demisionează din PDL și intră în PSD, căci avem un partid unic. Re‑ vine la firma soției, unde iar o ia pe câmpii cu CV‑ul. În fapt, omul este un impostor sinistru care își bate joc de noi cu tupeul specific PSD‑ului – lucru care îl face perfect pentru funcția de deputat și, desigur, pentru cea de mem­bru al comisiei speciale care se ocupă de legea alegerilor. Se pregătește pentru a fi reales.

Liviu Balint Un traseist magnific UNPR‑ist care acum e la PNL. La 46 de ani este deputat în Comisia pentru sănătate și familie. A devenit director general la Serviciul Județean de Ambulanță Sălaj în 2014. La vârsta de 43 de ani. Straniu este că, cu numai doi ani în urmă, la 41 de ani, omul era un simplu absolvent de liceu industrial cu o șocantă lipsă de experiență profesională. Singura lui experi‑ ență este în „afaceri“ – firma sa a dat o gaură în bugetul statului de 120.249 de lei – și mai are o scurtă perioadă



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  117

de „director“ la o firmă de bingo. Este însă anul de grație 2012, iar el este șeful UNPR Sălaj, lucru care fa‑ cilitează o mulțime de minuni. În următorii trei ani omul termină două facultăți, de drept și de adminis‑ trație publică, și două masterate – unul în comunicare și unul în drept european. Toate studiile le‑a făcut la Universitatea Ecologică din București și la Arad. Asta în timp ce el este „afacerist“ în Sălaj. În martie 2014, în timp ce făcea deja cele două mas‑ terate, cel mai probabil Dumnezeu însuși i‑a ordonat, cu vocea lui Oprea, să facă cursul „Programul de edu‑ caţie medicală continuă: management spitalicesc“. Îl termină strălucit în trei luni, în iulie. Exact în aceeași lună devine, coincidență, director general la Serviciul Județean de Ambulanță Sălaj. Vorbește îngrozitor de prost, este agramat și foarte plictisitor.

Eugen Neaþă A fost subofițer până la 28 de ani. Începe să fie implicat în prevenirea criminalității economice la Vâlcea și brusc devine ofițer. Nu este clar cum, căci în mod nor‑ mal, până la Oprea, avansarea fără școală se putea face doar pe câmpul de luptă, și nu îmi amintesc de marele război de la Vâlcea din 1995. De acum încolo va avansa vertiginos. La 34 de ani ajunge căpitan înainte de ter‑ men pentru merite excepționale. Nu are facultate, dar e lovit de setea cunoașterii și la 35 de ani termină drep‑ tul, unde altundeva decât la Universitatea Ecologică din București, instituția care a dat probabil cei mai

118 Nu tot ei!

mulți miniștri și deputați. Se oprea pe drum la Pitești și mai făcea și un curs la universitatea de acolo în timp ce era ofițer specialist pe fraudă, căci trăim în lu­mea lui Gabriel Oprea. În 2003 devine șef al Biroului de Investigare a Frau­ delor, lucru care îi dă desigur ocazia să termine cursu‑ rile de științe penale ale Academiei de Poliție, masteratul de management public de la ASE și doctoratul la Fa‑ cultatea de Drept a Academiei de Poliție. În timpul liber mai publică și articole științifice sub îndrumarea unui profesor faimos pentru implicarea în scandalul cărților scrise în pușcării. Scrie și el o carte, că doar nu se putea altfel. Este anchetat de DNA pentru fals în declarații și scapă prin retragerea declarației. În 2009 face un curs organizat de Direcția Schengen la MAI. La nici câteva luni, pică examenul de șef de poliție, la care participă de unul singur, spunând: „L‑am picat pentru că subiectele s‑au referit la activitatea Schengen, o ac‑ tivitate nouă, pe care nu am stăpânit‑o bine. În acest domeniu problematica e foarte stufoasă şi România va adera la acest spaţiu în 2011“. Avansează totuși pe bandă înaintea îndeplinirii stagiului minim. Primește tot felul de distincții care de care mai ciudate. În 2010 primește Locul I „pentru merite deosebite în munca pe care a desfăşurat‑o“, con­ ferit de Asociaţia Liga Naţională şi Internaţională pen‑ tru Apărarea Drepturilor Omului. Organizația l‑a avut președinte pe Gigi Becali și este o ciudățenie de ONG. România Liberă descria organizația după cum urmează: „Pe lângă înființarea unor grupuri vocale de tip etno, promovarea folclorului, înregistrări video și audio cu soliști vocali și instrumentiști și realizarea de filme fol­



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  119

clorice, LNIADO are la obiective «reformarea sistemu‑ lui penal și drepturile deținuților», «controlul civil asupra practicii și organizării parlamentare», dar și «măsuri de securitate, inclusiv controlul civil asupra poliției și forțelor armate»“. În 2012, odată cu venirea PSD‑ului la conducerea Mi­nisterului de Interne, devine director la MAI și vice­ președinte al Corpului Național al Polițiștilor. Din 2016 este în Parlament, fiind unul dintre principalii susți‑ nători ai legilor împotriva justiției promovate de PSD. Referințele lui sunt spectaculoase, profesorul care valida lucrările pușcăriașilor (de pe lumea cealaltă, că omul a murit), alt profesor implicat în scandalul pla‑ giatelor, un primar care a făcut pușcărie (a fost reabi‑ litat între timp) și un șef de consiliu județean care este implicat în toate scandalurile de corupție tipice con‑ siliilor județene controlate de PSD. Eugen Neață a fost șeful biroului antifraudă de la Vâlcea, un oraș care, în perioada în care el era promovat pe repede înainte, era centrul criminalității cibernetice în Europa. Ne repre‑ zintă în Parlament din partea PSD. Este prins că nu știe ce face Parlamentul exact pe domeniul pe care este doctor – dreptul. A fost foarte, foarte aproape de a deveni ministru la MAI. Presa locală, cinstită și ea, scrie oda asta despre el: „Eugen a ajuns deputat printr‑o muncă de titan. Ală‑ turi de frumoasa şi absolut destoinica sa consilieră (pe care mulţi parlamentari şi‑ar dori‑o în culise), a făcut o campanie de senzaţie. Aşa cum vezi prin jurnalele ame­ricane, cu candidaţi care zâmbesc, care râd, care strâng mâini, dansează, intră în hore, acel tip de can‑ didat cald, care îţi câştigă votul fără să stai pe gânduri“.

120 Nu tot ei!

Constantin-Daniel Cadariu PNL Suceava este condus de Flutur. Speculații despre

legăturile dintre Flutur și mafia lemnului au tot apărut prin presă. Sunt în total patru deputați și un senator de la PNL puși pe liste de domnul Flutur. Toți au blocat DNA‑ul pădurilor. Toți au făcut facultăți dubioase sau, în cazul domnului Mihalescu, nu au făcut facultate, ci doar liceul. Despre ei cu altă ocazie. În continuare, despre senatorul PNL Constantin-Daniel Cadariu. Senator PNL de Suceava, domnul Cadariu are o afa‑ cere care, desigur, absolut accidental, are un contract țeapăn cu Direcția Silvică Suceava de un mizilic de 432.000 RON. Firma care face contractul cu Direcția Silvică are din 2005 până în 2016, la momentul în care apare contractul în declarația de avere, zero cifră de afaceri, zero angajați. Avea și are un minus de 1.831 RON. Liberalism, profesionalism, cinste, piață liberă. Domnul Cadariu greșește practic în toate declarați‑ ile de avere numele firmei soției sale. Fie trece S.C. DAWADI SRL (declarație de avere scoasă de pe site‑ul Consiliului Județean, dar ușor de găsit în arhive), fie Danadi Prodcom (declarație la Senat) în loc de Danadi Prod Com. CV‑ul domniei sale de pe site‑ul Senatului este o impostură. Conform acestui CV, domnul sena‑ tor a fost șomer până la 29 de ani, când se angajează contabil la firma nevestei pentru nouă ani. Ciudat, căci în CV omul a terminat Facultatea de Mecanică, dar nu știe când și liceul de informatică, deci nimic care să‑l recomande pentru poziția de contabil. Ca orice contabil de service auto cu doi angajați și studii



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  121

de inginerie mecanică, devine expert în Corpul de Control al ministrului de interne la preacinstiții Blaga și Cristian David. Căci așa e viața de PNL‑ist multilateral dezvoltat. Afacerea lui crește cam cu 75% în perioada asta în care luptă pentru țărișoară la București. Se dedică apoi to‑ tal politicii, căci e iar șomer și vicepreședinte la Con‑ siliul Județean din 2008 până în 2012. Perioadă de criză, dar afacerea nevestei iarăși crește fără el tot cam cu 75% și ajunge la 14 angajați, căci norocul lovește unde trebuie. Din 2012 revine la meseria care l‑a con‑ sacrat, contabil, și apoi, brusc, din 2016 devine senator PNL. În ultimii ani a dat cu împrumut sute de mii de lei firmei nevestei și a primit un împrumut de peste 52.000 RON de la viceprimarul din localitatea în care stă. Desigur, ziarele din Suceava îl preaslăvesc, că doar nu îl supără nimeni pe Flutur. Omul vorbește ca o cizmă, dar e în două comisii în Parlament care nu au nici o legătură cu educația sau experiența lui, Comisia pentru constituționalitate și cea de IT.

Corneliu Olar Corneliu Olar este unul dintre cei mai bogați liberali – pe hârtie. A terminat liceul și, în timpul comunismu‑ lui, a fost un pic silvicultor. Apoi, brusc, e pus șef la o unitate de comerț și președinte cooperație (sic! ) – lo‑ curi unde lumea se umplea de bani din tot felul de șmecherii. Devine primar. Localitatea pe care o con‑ duce este într‑una dintre cele mai defrișate zone din

122 Nu tot ei!

România, dar, desigur, nu are legătură cu blocarea de către PNL a DNA‑ului pădurilor, nici cu faptul că el și familia lui au afaceri dubioase legate de tăierea de lemn. A fost unul dintre cei mai vocali deputați în fa‑ voarea pensiilor speciale pentru primari. La 43 de ani, decide să facă dreptul. Nu ne spune unde. Face și un masterat – nici acesta nu știm unde. Nu are vizibilitatea lui Nicolicea, așa că nu‑l întreabă nimeni. Traseist, implicat în dosarul de corupție al pensiilor ilegale, omul este un agramat agresiv. Dis‑ cursurile lui sunt pline de lozinci patriotarde. Faimos pentru kitsch-urile pe care le cumpără din banul pu‑ blic și chefurile cu lăutari, Olar este un important lider liberal. Se pregătește de încă un mandat.

Nicu Niþă Nicu Niță e deputat de Brăila și are funcții importante în PSD. Trece în CV la competențe și aptitudini artistice „o imaginație foarte bogată, creativitate“. CV‑ul lui e cea mai bună dovadă în acest sens. În 1987, în timpul comuniștilor, termină liceul la seral la vârsta de 31 de ani, ca orice geniu. Un liceu cu profil de petrol. Este motociclist și nimic altceva până în 1992, când își deschide o afacere onestă, de om cin‑ stit – taximetrie. Afacere pe care o tot radiază și rede‑ numește, ca orice patriot verde care nu vrea să scape de taxe. Se înscrie în PSD și este și el lovit de patima studiului. Asta, desigur, în timpul în care este implicat



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  123

într‑o groază de firme și afaceri care mai de care mai cinstite. La 51 de ani termină, ca toți pesediștii pe care‑i fră‑ mântă grija justiției, faimoasa Facultate de Drept de la Universitatea Ecologică. Stihia cunoașterii nu‑i dă pace și mai face și un masterat în dreptul informației (nu, nu e glumă) la aceeași reputată universitate. Re‑ nunță la academie și se dedică cu totul politicii și îm‑ bogățirii. Ajunge consilier al PSD‑ului, timp în care norocul imobiliar îl lovește în chip aproape științifi‑ co‑fantastic. Este pus în trei AGA, desigur fără nici o legătură cu activitățile firmei lui. Se întâmplă însă să ajungă contractele de deszăpezire la el când e preșe‑ dinte al Comisiei de Coordonare a Activităților Publice. Primăria îi plătește și o chirie, căci așa e când ești pa‑ triot. În Parlament, se întâmplă să fie chiar în comisia cea mai importantă pentru ca afacerea lui să duduie. Bani nu are deloc. Deloc, deloc. Numa’ datorii de vreo 900.000 RON. De când a trecut la PSD s‑a umplut de terenuri și case. Vreo șase case și sute de hectare, plus trei mașini, printre care și un Merțan, că așa se întâmplă dacă ai noroc și imaginație. A devenit celebru pentru amenin‑ țarea cu moartea la adresa deputaților USR și apoi cu bătaia la adresa altui deputat.

Florin Roman Florin Roman este șeful PNL‑ului în Parlament. Un ur‑ maș de seamă al domnului Olteanu, un alt șef liberal dibace remarcabil prin faptul că a avut o bunică KGB‑istă

124 Nu tot ei!

care a umplut pușcăriile de liberali și prin sinecura de la BNR, unde a fost numit fără nici o calificare pe un post de vicepreședinte și pe o căruță de bani. Roman, din punct de vedere profesional, este un nimeni absolut. Asta până când l‑a lovit norocul și, din slujbaș la o filială de provincie a unei agenții de știri, a ajuns în consiliile de administrație cele mai șme‑ chere. A trăit din sinecuri la cele mai nenorocite și mai căpușate firme de stat, de la Electrica, la Eximbank și la ASF. Se pricepe, desigur, la toate, că a fost și pe la gaze și la Automobile SA. În rest nu a făcut nimic. A terminat și el colegiul lui Oprea și alte fabrici de di‑ plome, ca orice politician care se respectă. Roman este personificarea mediocrității agresive și a liderului PNL.

Silviu Macovei Silviu Macovei s‑a sacrificat pentru a intra în Parla‑ ment, deci ia nu mai vorbiți PSD‑ul de rău! A fost di‑ rector general la firmă de firmă! Doi ani jumate, între 2014 și 2016. Ia uitați ce făcea omul: „Stabilea obiecti‑ vele de dezvoltare a firmei, în concordanță cu strategia elaborată de consiliul de administrație; identifica oportunități de afaceri; asigura managementul firmei; dezvolta relații pozitive cu persoane‑cheie în vederea întăririi poziției firmei“. Deci o chestie serioasă cu di‑ rectori conduși de el, probabil zeci, dacă nu sute, hai mii de angajați peste care directora general, împreună cu ditamai consiliul de administrație. Acum problema e că firma, în acte, a avut zero an‑ gajați în 2014 și 2015 și un angajat în 2016. În anul lui



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  125

cel mai bun, imperiul pe care îl conducea a făcut „afa‑ ceri“ sub 70 de euro pe lună. Profitul cel mai mare pe an a fost de 186 RON, în rest a dat numai găuri de zeci sau de sute de ori mai mari. Concluzie: fie băietul este un impostor ordinar, fie are personalități multiple, că altfel nu se explică. Omul este și foarte educat. A terminat o facultate de drept, dar nu ne spune care, singura din CV trecută fără nume. Cum o începe la 21 de ani, cel mai probabil e o bombă pe bani. După facultate este om cinstit, pros‑ per, jurist la firma lui. Firmă care a avut un singur an de profit, undeva la maximum 30 de euro pe lună, și restul anilor a fost pe minus până la radiere. Succesul îl face să intre în PSD, partid cunoscut pentru atragerea de genii cinstite gata să producă pen‑ tru țară. Se dedică studiului, că nu banul face omul. Din 2008 până în 2010 se spetește învățând. Își ia trei diplome de master. Trei. Două la București și una la Iași. De muncit, muncește la Iași, dar ce sunt 12 ore de condus dus–întors când te chinuie setea de cunoaș‑ tere? În 2010 lucrează iarăși în privat la o mare firmă cu zero angajați, zero cifră de afaceri și profit de minus 17 RON. Din 2010, când ajunge vicepreședinte de organizație, cariera lui urcă pe culmile gloriei. Ajunge la pri­mărie, desigur, că nu e nimeni nebun să‑l angajeze în privat. Din 2012 este consilier județean și președintele Comi‑ siei Juridice – nici că se putea ceva mai potrivit, nu? În perioada asta, până în 2015, mai face încă 12 cursuri de specializare, asta în timp ce are cel puțin alte două slujbe, plus că e consilier județean. Mai lucrează un pic

126 Nu tot ei!

în privat la o firmă care este și ea pe mi­nus cu peste 200.000 RON. În concluzie, un om care a reușit doar să bage în pământ firme, care pretinde că a fost director general la o firmă fără angajați cu o cifră de afaceri de 70 de euro pe lună și un profit în trei ani de 186 RON. Are, conform declarației de avere, o valoare netă de sub 3.000 de euro, deși este deputat de aproape patru ani, fără casă și cu multe datorii, cu trei masterate între 2008 și 2010 și o facultate dubioasă de drept. Este din 2016 deputat și în Comisia juridică de disciplină și imunități a Parlamentului. Firește, nevasta lucrează la stat. Pare o glumă sinistră, dar nu e. În fapt, este stan­ dardul pentru CV‑urile PSD‑ului. Nu am găsit nimic în presă despre el.

Ionel Dobra La 22 de ani, Ionel Dobra este profesor de sport, absol‑ vent al unei universități mediocre în domeniu. Predă sport la o școală generală timp de doi ani și devine, printr‑o minune, nu numai pesedist, dar și lector doc‑ torand la una dintre catastrofele de buticuri de di‑ plome, deși nu există absolut nimic care să justifice așa ceva. În ce domeniu este doctorand e imposibil de știut, căci la momentul în care domnul Dobra era lector nu apare înscris la nici un doctorat, nu are nici o publi‑ cație științifică, ci doar o licență în educație fizică și sport, domeniu care nu exista în cadrul facultății unde este „lector doctorand“. Va fi lector doctorand până în 2014, când statul desființează minunea de facultate.



Bădălăi, Fluturi şi Oprişani  127

Între 2004 și 2005, profesorul de sport de școală ge‑ nerală, lector doctorand și student la economie și tu‑ rism la aceeași catastrofă de facultate devine și inspec­tor de resurse umane și face și un masterat în manage‑ ment sportiv. În 2007, când încă este student la econo­ mie în Timișoara și profesor de sport tot în Timișoara, mai face și un masterat la București, în management politic, și scrie o carte. Așadar, până în 2009, omul este subprefect, lector doctor, face Institutul Național de Administrație la București și devine înalt funcționar public, este profesor de sport, face un masterat în co‑ merț și turism, publică o carte, face un doctorat la ști‑ ințe agricole și medicină veterinară la Timișoara și este și directorul clubului sportiv municipal Lugoj. În 2015, vicepreședintele Consiliului Județean Ti‑ miș, sportivul economist, inspector în resurse umane cu un masterat în management sportiv, unul în mana‑ gement politic și unul în comerț și turism își face doc‑ toratul în agricultură la Timișoara, absolvă cursurile Universității Naționale de Apărare la București, cele ale Institutului Diplomatic Român și pe cele ale Centrului Național pentru Managementul Situațiilor de Urgență tot la București și este și ditamai directorul de firmă agricolă la Lugoj. Firmă prosperă cu datorii de 119.487 RON și cu un singur angajat. Teleportarea, călătoria în timp și resursele inepuizabile de tupeu nu sunt menți‑ onate. Este ales deputat PSD în 2016. În 2017, a devenit șeful Consiliului Județean Timiș. Din 2019 este șef de lucrări la Universitatea de Stat din Arad. CV‑ul domnului Dobra este înfricoșător. Va fi pe listele PSD.

V. DĂNCILE ŞI DĂNCILI Viorel Chiriac Până la 38 de ani, domnul Chiriac este mecanic de lo‑ comotivă și tehnician ceferist. Anul 2000 aduce și mi‑ nunile necesare deputaților PSD, căci tocmai s‑a înscris în partid și a devenit secretar la Organizația Munici‑ pală Brașov, lucru care îl face, evident, potrivit pentru a fi șef de birou senatorial și student la drept (așa cum am văzut deja de atâtea ori, obsesia pesediștilor cin‑ stiți) la o bombă de facultate pe bani. Termină faculta‑ tea și devine, brusc, jurist la stat, ca orice absolvent de drept pe bani, la 45 de ani. Apoi, logic, devine director la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Un rectificator, apoi mecanic de locomotivă, teh‑ nician ceferist, șef de birou de senator, jurist specia­ lizat în turism devine subit director de agenție în agricultură cu fonduri de sute de milioane, căci trăim în bancul pesedist. Nu e tot, că după doar câteva luni în care rupe agricultura în două devine director gene‑ ral adjunct la Parcul Industrial Metrom din Brașov. Firesc, după vreo doi ani, ajunge în Senat, unde de‑ vine membru în comisia care evaluează schimbarea Constituției. Din 2012 îl plătim noi mai întâi în Senat și acum în Camera Deputaților. Vorbește sub trei mi‑ nute pe an, dar merită miile alea bune de euro pe lună. În 2013, am plătit 8.000 RON pe lună, adică aproape



Dăncile şi Dăncili 129

2.000 de euro, numai pentru cheltuielile de întreținere ale biroului lui parlamentar. Că ei pot. Firesc, ca orice om cinstit, are mai multe CV‑uri diferite.

Mihaela Huncă Doamna Huncă a terminat Facultatea de Matematică. Până în momentul în care intră în PSD, cariera ei este impecabilă. Profesor de matematică la țară, apoi la un liceu cu program sportiv la Botoșani. Devine director adjunct la același liceu, unde soțul este director, și apoi inspectoare. Toate bune. După ce devine pesedis‑ tă e inspectoare, predă și la liceul soțului, conduce și un ONG, este și coordonatoare de proiecte europene, face și un masterat la București, un stagiu la Nantes și este secretară la o fundație. Face și un masterat la Iași, cursurile Institutului Diplomatic la București, publică două lucrări științifice, se acreditează ca instructor AEL la București, ca expert evaluator la ARACIP, se cer‑ tifică în competențe de evaluare, face cursuri de audi‑ tor în domeniul calității și de formator, în timp ce e și oarece șefă pe la PSD și se ocupă de campanii electo‑ rale. În timpul liber face un doctorat la Chișinău, că acolo doctoratele sunt pe bune și drumul de 13 ore dus–întors e o nimica toată. Geniul PSD‑ului s‑a pogo‑ rât asupra ei. Acum e șefă la PRO România, celălalt PSD.

130 Nu tot ei!

Dan Ciocan Domnul Dan Ciocan ar putea fi definiția a tot ceea ce este greșit în Parlamentul nostru. Omul este un șme‑ cher, impostor, legat de o mulțime de politicieni foarte toxici, cu ajutorul cărora a obținut numeroase con‑ tracte cu statul. În 1979 termină o profesională. Patru ani mai târ‑ ziu face o școală de milițieni de un an și se angajează subofițer într‑un sat din Olt, unde lucrează până în 2001, când prinde rostul afacerilor cu statul, căci intră în PSD. Din 2008 este membru al Comitetului Execu‑ tiv al PSD Olt, lucru care îi stârnește brusc apetitul pentru studiu. În timp ce firmele lui și ale fratelui său fac zeci de milioane din afaceri cu statul, omul termi‑ nă liceul la 50 de ani și face imediat și o facultate, pe care o termină la 56 de ani. Din 2012, la doi ani după terminarea liceului, omul ăsta care a avut legături de multe zeci de milioane cu TelDrum, cu Olguța Vasilescu, cu frații Stănescu și cu interlopi celebri este ales în Parlament. Fratele lui, cel cu care a făcut afaceri, intră în pușcărie pentru evazi‑ une fiscală în 2015, așa că omul se zbate și mai prinde încă un loc în Parlament, că imunitatea este mai bună decât toate. În 2016, în timp ce este deputat, devine și inginer agricol. Firmele înregistrate la adresa din Bu‑ curești a fostei firme a lui și a fratelui său au un total de 112 contracte cu statul în SEAP. Nu e nimic care să nu pută a mitocănie, a milițian și a multă, multă corupție în jurul domnului Ciocan. A vorbit în Parlament sub 50 de secunde pe an. Pentru



Dăncile şi Dăncili

131

asta a primit imunitate și în jur de 600.000 de lei din banii noștri în fiecare an, că omul are și pensie de mi‑ lițian. A fost președinte al PSD Caracal și secretar al Co‑ misiei pentru agricultură, domeniu în care are interese enorme. Desigur, cinstitul Ciocan, fără nici o interven‑ ție de la PNL, nu votează moțiunea PSD împotriva PNL‑ului. Este acuzat că face tot posibilul să corupă oa‑ meni din PSD să treacă la cel mai cinstit și nesecurist partid după PSD, PRO România. Asta, și nimic altceva, duce la demiterea sa din PSD în august 2020. Pare inde‑ cis în acest moment între Ponta și Orban.

Tudoriþa Boboc Stați! Stingeți lumina! Doamna deputat Tudorița Bo­ boc, făcătoarea de minuni! CV‑ul dumneaei începe la 29 de ani, până atunci a fost șomeră, că așa era în timpul lui Ceaușescu. Timp de un an este tehnician la Ocolul Silvic Odobești. Apoi devine brusc profesoară de cultură civică la Școala nr. 3 din Focșani. Este prima minune. La 32 de ani este profesoară la Focșani și studentă în primul an la Sibiu, căci probabil și ea a descoperit tunelul ăla energetic de sub Carpați, altfel nu se ex‑ plică. La 35 de ani devine referent bancar. Cum munca la bancă e floare la ureche, termină și facultatea la Si‑ biu, la 37 de ani, ceea ce‑i permite să devină adminis‑ trator de patrimoniu la școala gimnazială din Focșani, unde lucrează din greu timp de 17 ani, până să devină deputată. Din 2004 este și consilieră la întreprinderea

132 Nu tot ei!

lui Oprișan (Primăria Focșani și Consiliul Județean Vrancea). Din 2016 este deputată. De când devine consilieră PSD se umple de geniu. Se specializează în managementul instituțiilor publice, în resurse umane, instituții europene și politici comu‑ nitare, devine formator, face, probabil în engleză, „design for manufacturing“ la faimosul colegiu tehnic auto din Focșani, management educațional, se certifică ca tehnician în transporturi interne și internaționale, în controlul calității, în psihopedagogie, în formare pro‑ fesională, devine profesor de educație rutieră și, apo‑ teotic, se certifică ca susținătoare a Patrulei de reciclare. Crede, cum e normal de la o profesoară de civică și absolventă de drept, de 14 ani consilier sau parlamen‑ tar, că forma de guvernare a României este Partidul Social Democrat. O spune cu încredere la TV. Dacă vine PSD‑ul la guvernare, sigur e prim‑ministru. Multicali‑ ficată e, neconflictuală e, prietenă cu mama lui Oprișan e, nimic nu‑i mai trebe. Am râs cu lacrimi la declarațiile ei politice. Irlanda e țară nordică, zice doamna. Așa este, e la nord de Focșani! Tudorița președinte! Trăim într‑un banc.

Claudiu Răcuci Haide, bre, că avem ciasuri și la PNL. Uite ce scrie la CV‑ul unui băet de băet, domnul Răcuci: „Absolventul al liceului cu profil tehnic Sfântul Vasile Blaj. Absol‑ vent al Facultatii de Agronomie, Univeritatea Craiova (1989–1995). Absolvent al Facultatii de Silvicultura,



Dăncile şi Dăncili 133

Universitatea Craova (2013)“. Trei din trei, cum s‑ar zice. Absolventul al liceului la Univeritatea din Cra‑ ova zice imediat sub minunăția asta și: „Limba ma‑ terna: Romana – experimentat“.

VI. FARURI CĂLĂUZITOARE ŞI LUMINI ªtefan Băiºanu CV‑ul domnului Ștefan Băișanu este slinos. Între 1998 și 1999, un profesor de liceu la Suceava face un docto‑ rat în filozofie la o universitate din Iași, studiază psi‑ hopedagogie și asistență socială la București și este lector doctor la o universitate privată la București, deși el va primi doctoratul abia un an mai târziu. De ase‑ menea, în CV este trecut că în 2002 a predat la o univer­ sitate care a fost desființată de guvernul PSD în 2001, pentru „abateri grave de la standarde“, căci pentru domnul Băișanu timpul e un concept filozofic com‑ plex și ambiguu, pe care noi n‑avem cum să‑l înțele‑ gem, fiindcă nu suntem senatori. Mai publică și niște lucrări impresionante, parcă scrise de un Gigi Becali cu dicționar de sinonime și neologisme în perioada lui de delir mistic. De la nenorocirea aia de universitate de la București revine la Suceava direct pe poziția de conferențiar doc‑ tor la universitate. Asta în timp ce face și ultimul an la Psihopedagogie și Asistență Socială la Universitatea din București. Este în PNL și devine subprefect, lucru care îi stimulează dorința de studiu, așa că face și o fa‑ cultate de drept, bineînțeles aproape de Suceava, la… Brașov – doar 11 ore dus-întors cu mașina, și cursu­rile Institutului Național de Administrație la București, la alte 13 ore dus-întors cu mașina. În 2007 devine prefect.



Faruri călăuzitoare şi lumini  135

Uită să treacă în CV că în același timp este și mare patron de televiziune locală. În tot acest timp predă și face și o cercetare importantă pe fonduri europene. Din 2009, devine mare lider PNL, așa că mai face un masterat la altă nenorocire de universitate, la Iași, și, tot în aceeași perioadă, cel mai probabil, alt masterat, tot la Iași, tot la bomba aia de universitate pe care o iubesc atâția deputați. Trei facultăți – filozofie, drept, asistență socială –, două masterate, înalt funcționar public, analist pro‑ gramator și doctor în filozofie. Din 2012 este în Parla‑ ment. Presa locală scrie că televiziunea lui are datorii de peste 900.000 de lei la bugetul de stat. A trecut de la PNL la ALDE, a fost cu PSD și acum este la partidul celui mai sfânt securist, Dan Voiculescu. De când a intrat în politică, Ștefan Băișanu, care a lucrat la stat, potrivit CV‑ului, a împrumutat vreo 300.000 de euro pe la prieteni și firme, că așa se face. În ultima lui de‑ clarație de avere menționează vreo 200.000 de euro dați cu împrumut. Darnic este!

Tudor Ciuhodaru Până când devine deputat, domnul Tudor Ciuhodaru bate, cred, toate recordurile mondiale la curbarea tim‑ pului și spații paralele. Numai în 2004, în timp ce este șef serviciu la Urgență și cadru didactic asociat la Fa‑ cultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor, Tudorel mai face un doctorat în medicină legală, se califică în autism și infecții nosocomiale, face cursul de doi ani

136 Nu tot ei!

de management al instituțiilor publice și mai prezintă și trei lucrări științifice. Până în 2008, în plus față de cele de mai sus, se cali‑ fică și în ecografie, în anestezie, în managementul re‑ surselor umane, face un masterat de doi ani în etica biomedicală, un curs la Târgu Mureș, își ia atestatul în managementul serviciilor de sănătate, în management spitalicesc, în HIV, în tehnici infiltrative, mai face un masterat de doi ani în toxicologie, devine formator în urgențe prespitalicești, face cursurile de management ale politraumatismelor, se certifică la „Matei Balș“ în București în infecții cu HIV, face un curs la Cluj, studi‑ ază vreme de doi ani managementul public european, se specializează în comunicarea cu jurnaliștii, mai face alte două cursuri și predă la școala doctorală. Pe scurt, în perioada 2004–2008, șeful de la Urgențe și profesorul de la Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor face un doctorat, două masterate, două cursuri de câte doi ani și ț‑șpe calificări, predă în draci, studiază și scrie tone, plus campanie electorală. Cu un an înainte, în 2003, era medic specialist, organizator și lector al unui curs de perfecționare și publica doar șapte articole științifice. În 2008 se sacrifică pentru țărișoară și se duce în Parlament, de unde nu mai pleacă. A fost pe listele partidului lui Dan Voiculescu, apoi pe cele ale lui Gabriel Oprea și ale partidului lui Dan Diaconescu și, bineînțeles, din 2016, este deputat PSD, mare susțină‑ tor al lui Liviu Dragnea și acum europarlamentar PSD. Practic, omul i‑a slugărit la greu pe cei mai toxici lideri politici din România, probabil o deformație profesio‑ nală pentru un expert în toxicologie.



Faruri călăuzitoare şi lumini  137

Într‑un singur an, în 2011, în timp ce este în Parla‑ mentul României, prezintă 19 lucrări științifice. Din 2012, predă la două facultăți din Iași, lucrează la spi‑ talul de urgență, este deputat și doctor de serviciu la Antena 3. Probabil că lipsa unei statui, a unei case memoriale, a unui Nobel în medicină și a altuia în fizică l‑au scârbit, așa că a plecat pe banii noștri cu un buget alocat de vreo 500.000 de euro pe an la Bruxelles, în Parlamentul European. Vrednic este!

Dănuþ Păle În 2013, omul care și‑a dorit dispariția DNA și ANI, de­ putatul Dănuț Păle, avea, conform CV‑ului domniei sale, patru poziții de președinte, una de vicepreședinte, una de director, două de secretar, una de patron de firmă, una de consilier județean, una de membru de comisie și, în timpul liber, era și voluntar. Zece funcții, băi, haterilor care nu apreciați geniul social‑democrat! Președinte al Comisiei de Liberă Practică a Veterina­ rilor din România, președinte al Colegiului Medici­lor Veterinari din Buzău, voluntar pentru implementarea Legii 258, director al FARMAVET Buzău, președinte al CA al S.C. Prestcom Buzău, administrator al S.C. Biovet 96, o firmă care a fost, firesc, mai tot timpul pe pierdere (126.009 RON pierdere în 2014), secretar al Patrona­ tului Medicilor Veterinari Buzău, consilier județean, vicepreședinte PSD Buzău, secretar executiv la Orga‑ nizația Județeană PSD și încă o dată președinte al Co‑ misiei de Liberă Practică a Veterinarilor din România.

138 Nu tot ei!

În mod accidental, desigur, firma unde Marcel Cio­ lacu a fost director (singura slujbă în „privat“ din viața lui) și care era plină, plină de bani de la Primăria Buzău avea un contract exclusiv cu firma domnului Păle, că așa e cu norocul în Buzău. Firma aia dădea bani gră‑ madă și tatălui altei deputate de Buzău, domni­șoara Dobrică, faimoasă pentru că mita tatălui ei l‑a băgat în pușcărie pe fostul șef al PSD‑ului în Parlament, domnul Zgonea. Din 2016 este parlamentar de Buzău la PSD și, desi‑ gur, vicepreședinte la Comisia pentru agricultură. So‑ ția sa lucrează tot la stat. Îi plătim pe amândoi cu peste 200.000 RON, dar sunt săraci lipiți, noroc cu niște moș‑ teniri de la Teleorman și de la Ialomița. Ăsta e cel mai bun CV de la PSD de până acum.

Marcel Ciolacu ºi Claudiu Manda Ciolacu și Manda sunt farurile masculine ale PSD‑ului. Ciolacu este șeful celui mai mare partid, iar Manda a fost cel mai important olguț și primul bărbat pe listele de la Parlamentul European. Pe scurt. Șeful PSD‑ului a fost, conform CV‑ului, șo‑ mer până la 37 de ani. A făcut târziu și cu greu o bat‑ jocură de facultate pe bani. Singura lui activitate până la 37 de ani a fost cea de șef la tineretul pesedist din Buzău și consilier la primărie și Consiliul Județean. În toată cariera lui a muncit în privat doar 13 luni, timp în care a fost o absolută catastrofă. Faimos pentru le‑ găturile cu Omar Hayssam și pentru poziția de slugă



Faruri călăuzitoare şi lumini  139

și vâslaș al lui Dragnea, a trăit în rest numai din sine‑ curi politice într‑unul dintre cele mai corupte și să‑ race județe din țară. Olguțul compensează pentru leneșul de mai sus. El este un geniu: la 19 ani e deja contabil, iar la 21 de ani face cea mai proastă facultate de științe economice din țară și are două slujbe de director, una în Craiova (buticar) și una în București (cabinet de parlamentar). La 25 de ani știe tot ce e de știut în privat și devine tot director, numai că la stat. Are tot două slujbe de direc‑ tor, una tot la Craiova și una la București, că este pese­ dist și, precum toți colegii din partid, deține secretul lărgirii timpului și buzunarelor. Bonus: face și un mas­ terat la București. La 29 de ani are deja zece ani de di‑ rectorat în public și privat, un masterat și e doctorand. Logic, devine și parlamentar. Pe larg. Ciolacu începe facultatea la 24 de ani. Vine dintr‑o familie care stă foarte bine cu finanțele. La 24 de ani, deși locuiește în Buzău, face Facultatea de Drept la Universitatea Ecologică în București, facultate ne­ acreditată. Conform CV‑ului, nu are un loc de muncă, ci se dedică total partidului până la vârsta de 37 de ani. În 2003 mai face studii de doi ani la aceeași universi‑ tate particulară, se pare, fără să reușească să‑și ia o diplomă de masterat. Totuși, în 2012, la 45 de ani, își ia o diplomă de master de la SNSPA, iar lucrarea sunt sigur că merită citită. Examenele erau o glumă, după cum a scris public un coleg de generație. La 37 de ani este în sfârșit încadrat la firma proprie – consilier juridic. Este viceprimar, așa că firma duduie de contracte publice și este investigată de DIICOT, ca

140 Nu tot ei!

orice afacere cinstită. Cum în CV e nevoie de un titlu mai serios, devine director executiv pentru 13 luni la o firmă, pe care o bagă în pământ. O preia cu un profit de aproape 2 milioane și o lasă cu o datorie de aproape 4 milioane. Pesediștii par a avea în privința asta o teh‑ nică patentată de ei. Renunță la privat și se dedică pri‑ măriei și apoi e deputat. Ne reprezintă în niște comisii în Parlament cu care nu are nici o legătură. Este cel de‑al treilea om în stat – președinte la Cameră. Olguțul la 29 de ani e deja în Parlament. Începe ra‑ pid treaba și la 19 ani este contabil și director economic la firma lui tata. Face și Științe Economice la Craiova într‑o perioadă celebră pentru șpăgi. Din anul trei de facultate își mai adaugă o slujbă: șef de cabinet al unuia dintre cei mai dubioși parlamentari – la 21 de ani. În timp ce are două slujbe mai face și un curs care în mod normal este foarte dificil și devine, zice el, cel mai tânăr expert contabil din Oltenia – la 25 de ani. Renunță la firma privată și este angajat director la Direcția pentru Tineret și Sport și apoi director la Casa de Cultură a Studenților, în timp ce este și șef de cabinet de parla‑ mentar. În aceeași perioadă mai face și un masterat de doi ani la nenorocirea aia de fundație pesedistă a lui Adrian Severin și termină și colegiul lui Oprea. Cariera lui seamănă aproape perfect cu cariera al‑ tui impostor, deputatul PNL Prișcă, și, la fel ca acesta, este și el doctorand. Nu din 2014 ca Prișcă, ci din 2009, că la Manda doctoratul se poate da și în zece ani. La celebra universitate din Târgoviște. A fost implicat în toate scandalurile posibile, de la legături cu interlopi



Faruri călăuzitoare şi lumini  141

la spălare de bani. A fost tot timpul slugă pe lângă Dragnea, așa că ne reprezintă în Parlamentul Euro‑ pean. A fost și președintele Comisiei de control al SRI.

ªtefan Muºoiu Cariera lui Ștefan Mușoiu începe la 22 de ani într‑o fundație a PSD‑ului abonată la banul public. Intră di‑ rect pe poziția de vicepreședinte. Nu contează că omul are doar liceul – e lovit de duhul social‑democrat al funcțiilor. La 23 de ani se apucă de școală, că luminile social‑democrate au întotdeauna o mică întârziere, ca să nu ne orbească din prima. Își începe cariera în pri‑ vat ca tehnician de emisie pentru televiziunea celui mai curat dintre români, domnul Dan Voiculescu. Ter­ mină în aceeași perioadă și celebra facultate de Ingi‑ nerie Economică Industrială a Universității Ecologice din București. Știu că sună a banc, dar e chiar pe bune. Golănește, trece în CV și că a terminat Institutul „Ovi‑ diu Șincai“, al altui penal, Adrian Severin, institut care face masteranzi pesediști pe bandă. Există însă o problemă: cursurile respective țin doi ani, dar Mușoiu le dă gata într‑unul. Mai face și cursuri de diplomație, căci și pe el îl roade cunoașterea. Imediat ce are facultate își deschide o afacere cu gaz lichefiat, GPL. Firma lui e implicată în toate scandalu‑ rile posibile, mai ales de când individul ajunge, în 2008, vicepreședinte de Consiliu Județean la Ialo­mița. Mafi‑ oți, spălare de bani, fraudă cu fonduri europene, averi inexplicabile – sunt toate acolo. Din 2005 este foarte

142 Nu tot ei!

activ în PSD și, coincidență, afacerea nevestei crește de zece ori până în 2012, iar a lui de cinci ori, că doar e criză. „Afacerile“ îl fac să fie declarat incompatibil de ANI. Are niște avocați meșteri, câștigă procesul împo‑ triva ANI și, hop, înapoi la consiliul județean. Din 2016 este deputat PSD. Cea mai semnificativă parte a CV‑ului lui sunt comisiile din cadrul Parlamentului. Interviurile sale sunt siderante. Un amestec de Vio­ rica Vasilica și Andrușcă matol, dar sigur pe el, răvă‑ șind logica, gramatica și tot ce mai e prin preajmă cu tupeul unui șmecher care știe că nu poți dovedi că te‑a furat. Scrie în CV că este interesat de artă și comuni‑ care. Aproape că nu‑mi pot imagina că există un ase‑ menea personaj! Se oprișează pe noi de la Slobozia și din Parlament.

Ioan Bălan De la 25 de ani e liberal – patron de firmă. La 27 de ani are o revelație și se înscrie în PD. Peste un an, la 28 de anișori, reușește să‑și ia bacul la faimosul Grup Școlar de Industrie Alimentară Suceava. Clar a fost însetat de carte, căci după succesul bacalaureatului nu se mai poate opri din beutura cunoașterii. În cinci ani termină prima bombă de facultate privată, dreptul. Ca amuza‑ ment: facultatea respectivă este celebră pentru faptul că putea fi absolvită rapid – trei ani într‑unul singur –, dar ăsta e un amănunt nesemnificativ. Studiază la Iași și termină în cinci ani o facultate de patru ani, că geni‑ ile încep mai greu, dar e clar că abia și‑a intrat în mână. Nu se poate opri și mai face o facultate – științe politice, la aceeași bombă.



Faruri călăuzitoare şi lumini  143

Cel mai probabil a avut o ofertă de două și una gra‑ tis, căci în timp ce era ditamai patronul de firmă la Suceava și studia științele politice la Iași mai face și un masterat în dreptul european al afacerilor. Acum, că tot s‑a înscris omul la mizeria aia de universitate, pare hotărât să o termine. Să termine tot ce oferă. Are în total șase diplome de la acea – hai să‑i spunem – uni‑ versitate, obținute în șase ani. Mai pune în CV și o chestie care sună de parcă ar fi făcut și o universitate prin Torino. Acum este pregătit pentru o carieră poli‑ tică, așa că rupe în două și PD/NL‑ul. Devine, la un an după experiența asta mistico‑educațională la Iași, se‑ cretarul general al Biroului Județean Suceava. Coincidență, desigur, în plină criză afacerea lui pros­peră, dublându‑și profitul de aproape trei ori. Devine apoi consilier județean. E de neoprit: își adapă setea de cunoaștere la cursurile colegiului tuturor ne­ se­curiștilor, inclusiv la cel al lui Oprea. Devine și pre‑ ședinte la o comisie pe buget, deși calificarea în finanțe la Iași a ratat‑o. Probabil se califică la locul de muncă. Câteva luni face asta, căci este anul de grație 2008 și devine și deputat. Duhul academic îl posedă cu sălbă‑ ticie și, deși stă în Suceava, lucrează în București și este cel mai mare contribuitor la finanțele facultăților private din Iași. Face şi un doctorat la altă mare fabrică de diplome, din Galați. În 2011, omul care termina un Grup Școlar Alimentar la 28 de ani devine lumina Sucevei, doctor în management. Mai face și cursuri de di­plomație în 2012 și în 2015 se specializează și în cursuri de „intelligence și securitate națională“. Are acum 12 diplome universitare și postuniversitare. Și trei mandate de deputat.

144 Nu tot ei!

Ioan Bălan este un apropiat al lui Flutur, baron PDL/ PNL, iar numele lui apare în foarte multe scandaluri de corupție, mai ales legate de mafia lemnului. Dom‑ nul Bălan a fost unul dintre oamenii PNL‑ului care au făcut imposibilă existența DNA‑ului pădurilor. Va fi pe liste pentru al patrulea mandat. Este președintele Co‑ misiei pentru cercetarea abuzurilor și corupției în Par‑ lament. Cum viața acestui tupeist agramat bate orice imaginație, mă aștept la o statuie a lui pe cal la Suceava și redenumirea Putnei în mănăstirea Flutur–Bălan.

Alina Gorghiu La o trecere superficială prin CV‑ul doamnei Gorghiu, lucrurile par chiar minunate. Asta dacă nu verifici atent și nu cauți și CV‑urile mai vechi. Impostura este ele­gant ascunsă în formulări ambigue sau omisiuni. Doamna Gorghiu scrie în CV următoarele: „Absol‑ ventă a Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative din cadrul UCDC; licenţă în ştiinţe juridice, specializa­ rea știinţe juridice şi administrative la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti“. Abrevie­rea UCDC te poate face să crezi că doamna Gorghiu a ter‑ minat cea mai bună facultate de drept din țară, unde concurența era foarte serioasă. Facultatea pe care a absolvit‑o este însă la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir“, o universitate pe bani care a fost de multe ori ținta unor scandaluri în presă. Iată o mărturie publică a unei studente la celebra uni­versitate: „În vară am dat admitere la Facultatea de Drept particulară la «Dimitrie Cantemir», unde am și



Faruri călăuzitoare şi lumini  145

fost admisă cu punctaj maxim – cum am fost de alt­fel toți cei care am dat admitere, așezați fiind umăr lângă umăr într‑o sală mare de amfiteatru în care nu ne supra‑ veghea nimeni, completând un chestionar absolut iden‑ tic cu cel din broșura de prezentare a facultății, bro­șură care ne‑a fost înmânată la înscriere și din care am copiat cu toții la examen“. Unii dintre cei mai toxici politicieni români au predat aici – de la Elena Udrea la Rodica Stă‑ noiu, de la Dan Mihalache la Titus Corlățean. Zeci de politicieni au fost plătiți de faimoasa universitate. Anul 2010. Studiezi serios la doctoratul pe care îl faci la Iași. Ești mediator autorizat și practician în insolvență. Ai și o firmă de avocatură cu niște super‑contracte cu statul la București. Ești și consiliera directorului celei mai bogate firme de stat, AVAS (firma ta are patru con‑ tracte cu AVAS‑ul), și mai ești și lector universitar. Vei preda la aceeași faimoasă Universitate Creștină „Di‑ mitrie Cantemir“, timp de patru ani. Cum o facultate nu este îndeajuns, mai predai și la Universitatea „Titu Maiorescu“. Udrea va face același lucru, numai că la o vârstă un pic mai înaintată. În timpul liber ești arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional și secre‑ tara Comisiei juridice de disciplină și imunități din Parlament. Culmea, conduci și Comisia de anchetă a Parlamentului în cazul cel mai celebru de impostură și fraudă din 2010. Cazul doamnei Ridzi. Faci parte din alte șase comisii, căci muncești cu normă întreagă pentru națiune în Parlament. Mai ești și director executiv al unui ONG, vicepreședintă al al‑ tui ONG, prim‑vicepreședintă la alte două ONG‑uri.

146 Nu tot ei!

Asta pe lângă funcțiile politice și prezența masivă la televiziunile care promovează politicieni dezinteresat, și nu pe bani. Evident, Einstein și Newton au fost niște agarici. Ai demonstrat asta încă din 2005. În 2005, îți lansezi firma ta de avocatură, al cărei administrator ești. Ești și consilieră la Sectorul 5, faci cursurile de zi la Științe Economice la Pitești, că doar iubești traficul și condusul, și studiezi pentru alte două masterate la București, unul pe comunicare și unul la altă perlă universitară, Facultatea de Drept Hyperion. Sete de cultură. În timpul liber ai și funcții în partid, culmea, în Curtea de Onoare și Arbitraj. Legătura ta cu Bogdan Olteanu, băiatul condamnat pentru o mită de un milion de euro, dispare din memorie și mai ales din CV‑urile recente. Ca să nu stai aiurea, mai faci și colegiul lui Oprea, căci nu se știe când vei deveni șefa PNL‑ului. Anul următor faci și o postuniversitară scurtă. În 2011, faci și un curs, tot pe bani, la Harvard, ca să sune bine, și în următorii doi ani, în timpul liber, publici patru cărți, probabil ca să‑i faci în ciudă domnului Becali. Fratele tău lucrează și el la AVAS și a fost membru în cinci consilii de administrație. Avansarea specta‑ culoasă a tatălui doamnei Gorghiu de la REBU la mare director la Electrica a provocat un scandal enorm. În perioada în care doamna Gorghiu era consilieră la Sec‑ torul 5, tatăl domniei sale reprezenta REBU în negoci­ e­rile cu primăria. Coincidențele sunt clar mâna lui Dumnezeu.



Faruri călăuzitoare şi lumini  147

Mitică Mărgărit Mitică este cunoscut, pe nedrept, a fi deputatul „ciasuri“. Așa scrie el, cu litere mari de tipar și cu mâna proprie în declarația de avere. E un geniu. Pe scurt, strict din CV, deputatul Mitică este șomer până la 27 de ani, când de‑ vine consilier județean pentru UNPR. Apoi devine cumva subsecretar de stat la transporturi, deși „educa‑ ția“ lui nu are nici o legătură cu transporturile, și, pac!, ajunge în Parlament. A lucrat, dacă te iei după CV, ma‑ ximum doi ani și o lună, din care 13 luni subsecretar de stat într‑un domeniu cu care nu avea nici o treabă. Face o facultate care nu există și un masterat ciudățel. În același an când în sfârșit este în câmpul muncii, mai face o facultate, un masterat și trei postuniversitare la București. La 31 de ani este deci în Parlament. Pe larg. Până la 27 de ani, dacă e să te iei după CV‑ul de pe site‑ul Parlamentului, omul este șomer. Totuși, există o declarație mai veche care demonstrează că era ditamai directorul general la o firmă de la 24 de ani. În anul de grație 2009, când Mitică preia frâiele firmei, la 24 de anișori, omul studia intens la o facultate pres­ tigioasă de drept, la Universitatea Agora, în marele centru universitar de la Alba Iulia. Universitate care nu există însă în Alba Iulia. Există în Oradea, dar astea sunt detalii care nu pot opri un geniu din cariera lui. Universitatea Agora din Oradea este faimoasă prin scandalurile de fraudă și este una dintre cele mai mari bombe universitare private. El stă în Galați, la vreo 20 de ore de condus dus-în‑ tors, dar nu se poate abține și face și un masterat, tot

148 Nu tot ei!

la Alba Iulia, de data asta la o universitate care există. În 2012 devine consilier județean din partea partidului cinstit al lui Oprea, UNPR, și harul se pogoară asupra sa. În 2012, locuind în Galați, omul făcea Facultatea de Științe Economice la Universitatea „Titu Maiorescu“ în București, masteratul la Academia Națională de In­ formații, cursurile postuniversitare ale Institutului Di­plomatic Român, ale Colegiului Natinal (sic! ) de Apărare din cadrul Academiei de Înalte Studii Mili‑ tare și ale Colegiului Național de Afaceri Interne din cadrul Academiei de Poliție. Firma lui, desigur acci‑ dental, primește tot felul de contracte de la stat. Trece și la PSD și duhul social‑democrat îl forțează să se înscrie și la doctorat la academia domnului Oprea. Devine, logic, subsecretar de stat acolo unde e cea mai mare nevoie de competență, la Ministerul Transpor‑ turilor condus de preacinstitul Dan Șova. Firma lui debordează de succes – zece contracte cu acordare di‑ rectă în perioada în care se ocupă de domeniul naval. Din aprilie 2015 se retrage la studiu și revine cu forțe proaspete în Parlament în 2016, la 31 de ani. Discur‑ surile lui sunt sinistre, băietul e un analfabet funcțio­ nal. O absolută nulitate.

VII. MUZE ŞI MUZI Carmen Mihălcescu Carmen Mihălcescu, fostă Moldovan, își începe cari‑ era cu o minune. Este redactor acreditat la București la Parlamentul României la 23 de ani la ziarul cel mai curat al celui mai sfânt fost securist, Dan Voiculescu, în timp ce studiază dreptul la vreo 14 ore distanță dusîntors, la Sibiu. Trece la Antena 1, reporter la Parla‑ ment, și, plină de deontologie jurnalistică, devine apoi consilieră în Parlament. Este, pentru câteva luni, și juristă la o organizație înființată de alt preacinstit al politicii de la noi, dom‑ nul Adrian Năstase, în timp ce‑l consiliază la greu în Parlament pe același domn Năstase. Firesc, la 30 de ani, devine deputată, în 2000. Între 2000 și 2004, perioada Năstase, doamna Moldovan face cursurile Colegiului Național de Apărare și, într‑un mod foarte straniu, își ia, în 2003, o diplomă de master în management poli‑ tic de la institutul PSD‑ului, cel care a scos diplome pe bandă rulantă, dar care va fi acreditat doar un an mai târziu. Însă acesta este un amănunt minor, căci doamna este tare vrednică! Cumva, ratează un mandat de parlamentar, între 2004 și 2008, așa că trei ani de zile este șomeră, până când dă norocul peste ea și devine brusc notăriță la Bușteni, căci ce altceva ar putea să facă o fostă jurna‑ listă? Din 2008 este iarăși în Parlament. A fost, desigur,

150 Nu tot ei!

și în partidul lui Oprea, că doar nu era să rateze ocazia, deși îndeplinește condițiile cerute de secta lui Oprea abia în 2016, când face și ea Institutul Diplomatic. Bucureșteanca care și‑a făcut facultatea la Sibiu în timp ce lucra pe brânci la București și care în primul mandat a reprezentat Bacăul și are un cabinet de notar la Bușteni va reprezenta în următorul mandat Buzăul, apoi Dâmbovița, iar din 2016, Bucureștiul. Soțul dom‑ niei sale, consultant pentru Firea și Dragnea, este impli‑ cat într‑un scandal care pute a corupție și presă aservită, lucru desigur șocant în tot acest context. 338.000 de euro a plătit PSD‑ul soțului doamnei vicepreședinte de la Camera Deputaților, căci, vorba aia, cinste și la gară!

Georgiana Drăghici Lăsați prostiile cu hoții care ne conduc, cu faptul că e în firea PSD‑ului să fie plin de penali, securici și sluji‑ tori ai sfântului turnător Dan Voiculescu, care dato‑ rează 60 de milioane de euroi statului, că avem aici diamantul competenței mondiale! În anul de grație 2000 începe să ne uimească cu geniul său actuala soție a domnului Drăghici, preacinstitul vistiernic al PSD‑ului, despre care găsiți mai multe în paginile precedente. Între 2001 și 2003, deci de la 20 de ani, doamna Drăghici face în același timp două facul‑ tăți la zi, una la Pitești și una la București, și se specia‑ lizează în jurnalism și administrație publică, în timp ce are și două slujbe de redactor, ambele în Pitești. În 2004, la 23 de anișori, doamna devine redactor la Wall



Muze şi muzi

151

Street‑ul României, ziarul Orizont economic, în timp ce face și un masterat tot la Pitești și este consilier parla‑ mentar la București și preparator la Facultatea de Jur‑ nalism din Pitești. În 2007 își face un doctorat la Universitatea din Pi‑ tești, unde este și pe poziția de asistent universitar, mai face totodată un masterat la „Ovidiu Șincai“, este consilieră opt ore pe zi la Parlament în București, lu‑ crează în trei proiecte europene și, ca orice tânără de 26 de ani, ne și reprezintă în Comitetul Regional pen‑ tru Evaluare Strategică și Corelare a Regiunii Sud Muntenia, scrie o carte despre mass‑media și corupție de 156 de pagini și un articol științific în engleză de­ spre relațiile dintre partidele politice din Argeș și presă. Desigur, este o coincidență faptul că domnul Dră‑ ghici, lider PSD, pe atunci un piteștean respectabil, căsătorit și cu doi copii, îi este coleg la masteratul pe‑ sedist. În perioada celor patru ani în care domnișoara, pe atunci Popescu, își face celebrul doctorat la Pitești, masteratul la București, predă la facultate la Pitești și are o slujbă de opt ore de consilier parlamentar, Mări‑ oara Curie a Argeșului, minunea de la Pitești, mai lu‑ crează și în trei proiecte europene de lungă durată, publică două cărți și 18 articole științifice și participă la 22 de alte seminare și colocvii organizate peste tot prin țară, la care prezintă alte articole. Asta la 29 de ani. În 2011, apar zvonuri că ar avea o relație de ceva timp cu un bărbat puternic, căsătorit și cu doi copii. În 2012 deja se afișează public cu Drăghici, iar în 2013 face nunta, la care participă o mulțime de viitori puș‑ căriași, anchetați de DNA și, bineînțeles, doamna Firea.

152 Nu tot ei!

Cariera viitoarei doamne Drăghici atinge noi culmi ale succesului. Din asistentă devine rapid lector și apoi, în nici un an, conferențiar universitar și prode‑ can la Facultatea de Psihologie și Științe Sociale din Pitești, la 32 de ani. Este „aleasă“ și lider județean al tinerilor din PSD, tot în 2013, căci a publicat deja șapte cărți. Deci soțul este în Parlament și consilierul lui Ponta, nevasta e prodecan la Pitești și asistenta soției domnului Ponta la Bruxelles și mai este și expertă prin proiecte europene prin țară, că ubicuitatea e o treabă pe care Dumnezeu, politicienii noștri și rudele/ iubitele/iubiții lor o împart nediscriminatoriu. În 2017, este acuzată de DNA pentru: mărturie min‑ cinoasă; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată; instigare la participație improprie la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit; instigare la mărturie mincinoasă; instigare la favorizarea făptui‑ torului. Lucru care o face perfectă pentru a preda și la Academia de Poliție în București. În 2019 primește o sentință de trei ani cu suspendare.

Mirela Furtună La 29 de ani domnișoara Furtună era șomeră, potrivit CV‑ului. Începe mai greu și studiul, la 23 de ani. Bine‑ înțeles, când începe, o face țeapăn, la două facultăți deodată, din 2005 până în 2009. Face științe politice și engleză‑spaniolă și un masterat în politica mondială. Toate o ajută rău, încât în 2009 scrie un eseu „politic“



Muze şi muzi 153

incredibil de stupid și agramat publicat de PressOne, iar în 2010 mai face un curs de engleză la British Coun‑ cil, deși a terminat engleza la Facultatea de Litere. Mai face și un alt masterat, tot în politică, la fabrica de di‑ plome a preacinstitului Adrian Severin, institutul pese‑ dist „Ovidiu Șincai“, și apoi un curs de formatori pentru participare politică la NDI – un institut american. Să recapitulăm: domnișoara Furtună, deși a termi‑ nat engleza la facultate, după doi ani face cursuri de engleză la British Council; deși are o diplomă de li‑ cență în științe politice și două masterate tot în poli‑ tică, mai face și un curs de formator pentru participare politică și mai trece în CV, ca orice impostor pesedist cu tupeu, că a mai studiat încă doi ani la o școală eu‑ ropeană la Strasbourg, când de fapt a fost cel mai pro‑ babil la două seminare scurte. Mai face și scursurile Institutului Diplomatic Român și ale Colegiului Na‑ țional de Apărare, căci astea sunt regulile sectei. Toate în perioada în care, cu zero experiență profesională, este angajată ca expert parlamentar la grupul PSD. ANI dovedește că firma domnișoarei (firmă care nu apare nicăieri în CV, declarații de avere sau de interese) a încheiat un contract de servicii exact cu Consiliul Județean unde ea era consiliera președintelui (CV‑ul nu include nici acest lucru). Este declarată incompati‑ bilă și din 2014 devine brusc și, desigur, meritat ex‑ pertă pe comunicare la un ONG finanțat tot de Consiliul Județean. Din 2016 este în Parlament. Declarațiile ei de avere și de interese duhnesc a impostură. Declarațiile ei politice sunt lipsite de orice logică și competență. Este vicelider PSD, secretar al Comisiei pentru politică externă și șefa femeilor social‑democrate din Tulcea.

154 Nu tot ei!

Oana-Consuela Florea Iată acum o vajnică reprezentată a societății civile care s‑a aruncat în gura balaurului politic, doamna OanaConsuela Florea. Termină și ea în 1997, La București, una dintre bombele pe bani care dau diplome în drept, facultate menționată ca fiind cea mai slabă de clasa‑ mentul Ministerului Educației. Firesc, se angajează imediat consilier juridic la stat la Direcția pentru Pro‑ tecția Copilului. La 26 de ani, s‑a ajuns deja, consiliază chestorul din Camera Deputaților, căci este o valoare. Nu știm de ce, dar clar este. Nu știm nici pentru cât timp, știm doar că decide să cunoască lumea cam după un an de Parlament și, firesc pentru cineva care nu are nici o calificare în domeniu, se duce să predea engleză în Coreea de Sud. Revine după doi ani și ia o pauză competițională de alți doi ani. În 2005 devine directoare la o megafirmă, S.C. Mis‑ ter Net SRL, care are un singur angajat. Ca orice geniu care va deveni parlamentar social‑democrat, preia firma pe profit de 6.402 RON și o lasă pe un minus de vreo zece ori mai mare, 67.596 RON. Acesta este profi‑ lul companiei prezentat de doamna Florea: „Cu un efectiv de 2 angajați, Mister Net SRL efectuează servi‑ cii de divertisment – jocuri pe calculator, biliard, ping‑ pong, comercializare băuturi alcoolice, carbogazoase, snacksuri, chipsuri. România este principala noastră piață de desfacere, pe care avem o mare experiență. Noi verificăm constant dacă produsele și serviciile oferite aduc satisfacții beneficiarilor, dacă sunt perfect adap‑ tate profilului acestora, dacă răspund fidel cerințelor



Muze şi muzi 155

și așteptărilor lor. Mister Net SRL se preocupă de in‑ struirea continuă a personalului, pentru a fi mereu la curent cu tot ce e nou și pentru a fi mereu pregătit în fața provocărilor“. Firesc, după succesul incredibil în biliard, băuturi și chipsuri, este angajată de cel mai Mister dintre cei cu Net/rețele, domnul Dan Voiculescu. Devine direc‑ toarea executivă la Fundația domnului Voiculescu pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului. Nu este banc, chiar așa se numește fundația. Este, desigur, și membră a partidului domnului Voicu­ lescu. După angajare mai face și un masterat, tot în drept, la aceeași bombă de facultate, și este unul dintre decorurile cele mai prezente de la Antena 3. În 2014 revine la pasiunea tinereții și o consiliază magistral pe doamna Grapini în Parlamentul European, lucru care o pregătește, evident, pentru poziția de parlamentar. Doamna Florea, educată la facultatea de drept pri‑ vată cotată cel mai prost din România, cu o experiență profesională catastrofală, dar cu o prezență constantă și plină de tupeu la Antena 3, devine, imediat ce ajunge în Parlament, vicepreședinta Comisiei juridice, de dis‑ ciplină și imunități. În 2018 devine și membru al co‑ misiei care controlează SRI‑ul și președinta Delegației României la Grupul de Control al EUROPOL‑ului, ca orice parlamentar ce nu reprezintă interesele unui fost securist mafiot deținător de televiziuni. Desigur, a fost și președinta comisiei de anchetă care a analizat alege­ rile din 2009. În 2018 a intrat și ea în rândul nese­curiș­ ti­lor și a făcut cursul obligatoriu al lui Oprea, „Securitate și bună guvernare“.

156 Nu tot ei!

Valeria‑Diana Schelean‑ªomfelean Termini o facultate pe bani, de tip fabrică de diplome, una dintre cele mai proaste facultăți din țară, cotată la același nivel cu faimoasa Facultate Europeană „Drăgan“ din Lugoj. În CV treci, la fel ca alți colegi ai tăi deputați liberali, golănește, studii de masterat, uitând să men‑ ționezi dacă ai obținut diploma sau nu. Treci și că ai fi fost „referent“ pentru o firmă din 1998, deși tu ter‑ mini liceul în 1999. E firma tatălui tău, cum este și cazul altor speranțe tinere liberale. Ești un zero pro‑ fesional. Ai totuși un tată descurcăreț și PDL‑ist de frunce. Ai o relație de durată cu unul dintre cei mai cunoscuți corupți ai României, cu legături foarte strânse cu fosta Securitate, un om matur, cu doar 23 de ani mai în vârstă ca tine. Om cunoscut că a oferit și o mită de 3 milioane, sponsor al partidelor. Condamnat penal și in­vestigat în numeroase dosare de corupție. Ajungi, în mod firesc, la niște mari firme de avoca‑ tură care se întâmplă să aibă contracte cu statul și cu domnul mai sus menționat, căci tu ești evident o fe‑ meie genială. Devii și o mare speranță a PNL‑ului și, la 30 de ani, îți închei îndelungata carieră profesională și alegi, firesc și meritat, să te sacrifici pentru țară – te faci parlamentară. Când apar dosarele penale, din ce în ce mai multe, ale domnului mai sus menționat, te lovește zeul iubirii și devii partenera altui corupt, de data asta un fost ministru. Sigur că se putea întâmpla oricui, și mai ales unui deputat onest și capabil să ju‑ dece caractere. Și el ajunge la condamnarea definitivă. Tu ai deja asigurate două mandate în Parlament. Acum



Muze şi muzi 157

ai experiență, te așteaptă un al treilea mandat. Tatăl, între timp, a trecut la PSD, că doar nu era să lase des‑ coperit flancul stâng. Desigur, îți repugnă ideea ab‑ surdă că mafioții își pun oameni prin Parlament și rupi în două cu discursuri despre tineri, muncă din greu și sexism. Doamna Schelean‑Șomfelean. PNL‑ul, o reformă, ceva? Și, dacă se poate, nu una care să ajute mafioții care dețin păcănele.

Oana Vlăducă Oana Vlăducă își începe cariera ca învățătoare în Pri‑ boiu, însă ambiția mustește în ea și se sacrifică pentru a se dedica țărișoarei. La 22 de ani termină una dintre cele mai nenorocite facultăți de științe economice din România. Nimeni nu va bănui că doar 13 ani mai târ‑ ziu va fi iarăși răvășită de duhul academic, care o va forța la incredibile contorsionări spirituale. Semne apar din 2014, când într‑un an se califică într‑o mul‑ țime de lucruri, printre care: administrație publică, management de toate felurile, achiziții publice, leader­ ship și, nu e glumă, „standarde înalte de cunoștințe și expertiză pentru funcționarii publici“. Totuși, 2016–2017 este anul în care o pălește înțe‑ lepciunea grav. Se petrece în timp ce e deputată și se jertfește ca o eroină să salveze țărișoara, respectiv pe Dragnea de dușmani și de asasinii care colcăie. În timp ce la București înfrunta capriciile lui Țuțuianu și Drag­ nea și muncea pentru legile cele mai minunate, meni‑ rea academică o presa și la Târgoviște, și la Câmpulung,

158 Nu tot ei!

unde făcea masterate în contabilitate și administrație publică. Cum sufletul ei nu a scăpat de boala studiu‑ lui, sensibilă și inocentă, se dedică și unui doctorat la București, logic, în horticultură. Toate în același timp. Femeia asta a lucrat un singur an la o firmă privată în toată viața ei. Restul, cu excepția rătăcirii de câteva luni, la 19 ani, când a fost învățătoare, au fost sinecuri ale partidului. A fost, ca orice pesedistă cinstită, direc‑ toare la ditamai firma cu un singur alt angajat. Imediat ce își termină cariera de un an de directorat, radiază firma cu o datorie de 17.744 RON. Lucru care o ajută să promoveze din funcție în funcție, din curs de speciali‑ zare în curs de leadership, până când ajunge în Parla‑ ment, după ce trece prin consiliul de administrație al unei nenorociri de firme de stat și pe la unul dintre cele mai corupte consilii județene din țară, cu rezultate ca‑ tastrofale. Desigur, e absolventa colegiului lui Oprea și se „califică“ pentru a deveni funcționar public superior. Arogantă, artificială, cu un discurs cu două tonali‑ tăți, fie agresiv, fie slugarnic, doamna Vlăducă ne repre­ zintă în prezent cu tupeul pesedist specific în haznaua de partid a lui Ponta. Face parte din Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Parla‑ mentului, căci își bate joc de noi pe față și n‑are nici o urmă de bun‑simț.

Diana Tuºa Să parcurg CV‑urile pesediștilor este probabil cel mai scârbos lucru pe care l‑am făcut – sunt de‑a dreptul slinoase. Și vă spune asta un om care a curățat bude în



Muze şi muzi 159

ghetou pline ochi de rahat. CV‑urile duhnesc a scârba aia pesedistă care ne sfidează de 30 de ani încoace. Vă prezint în continuare o fostă PNL‑istă, acum membră a PSD. Doamna Tușa este o creatură tipică liberalismului USL‑ist. În timp ce face și ea o facultate de drept pe bani, facultate care apare în scandalurile fabricilor de di‑ plome, în primul an de facultate, la 19 ani, este deja re‑ ferent la Senat. Are o perioadă de trei ani de pauză în CV și apoi o perioadă foarte scurtă, de mai puțin de un an, în care este avocată și șefă la tineretul liberal. Apoi se dedică total țărișoarei. La 25 de ani, revine în Parlament și cariera ei cunoaște un succes nemaivăzut. La 27 de ani, în timpul în care face și un masterat la fel de credibil ca toată cariera ei, este și directoarea generală a Cancelariei președintelui Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu. La 30 de ani, în 2008, devine parlamentară din par‑ tea PNL. Când se strică treaba, trece la PSD, căci așa e cu ideologia asta. Este promovată la greu de televiziunile mafiote. Desigur, faptul că soțul ei este unul dintre cei mai siniștri melci care mimează jurnalismul, domnul Buble, fost jurnalist la Antena 3, cel care deține CURS (sondaje politice) și cancerul care se numește Știri pe surse, este o coincidență. La fel ca și presupusa legă‑ tură cu Bogdan Olteanu, cel care a stat la baza succe‑ sului politic al doamnei Tușa. Traseistă, agramată, oportunistă, doamna Tușa este din păcate un model deja clasic al parvenirii prin politică.

160 Nu tot ei!

Raluca Turcan 1999 este un an miraculos în CV‑ul doamnei Turcan. Termină studiile în Rusia și este masterandă la SNSPA – pe exact aceeași rețetă ca a tuturor CV‑urilor tinerilor impostori de la PNL deja prezentate, nu e clar dacă are diplomă sau nu. Tot în 1999, își ia și o diplomă în eco‑ nomie de la Relații Internaționale, la ASE, și lucrează full time la una dintre firmele care au dat cea mai mare țeapă statului român. Este angajată în cabinetul lui Theodor Stolojan. Theodor Stolojan, mare, mare libe‑ ral, a fost unul dintre cei mai influenți oameni în tim‑ pul lui Ceaușescu, om cu legături foarte strânse cu Dan Voiculescu. Toxic până la rădăcină. Stolojan, Voicu‑ lescu, Meleșcanu, Isărescu, Năstase, Băsescu, Geoană sunt practic același lucru. Foști comuniști influenți cu relații foarte, foarte strânse cu Securitatea, care au con‑ trolat de la bun început „democrația“ în România. La fel ca Elena Udrea, creația domnului Băsescu, doamna Turcan este un fel de Firea/Voiculescu a dom‑ nului Stolojan. Tot, dar tot ceea ce a făcut profesional doamna Turcan este legat de domnul Stolojan, un cu‑ noscut admirator al oamenilor remarcabili. După anul de grație 1999, CV‑ul doamnei Turcan este doar o în‑ șiruire de sinecuri și mandate în Parlament. La 24 de ani devine (fără a face nimic care ar putea să justifice asta) expert parlamentar și predă la Universitatea din Sibiu. Desigur, faptul că Stolojan era lider politic și preda la aceeași universitate în Sibiu este doar o coin‑ cidență, căci doamna Turcan este un mic geniu.



Muze şi muzi 161

La 28 de ani, este aleasă deputată de Sibiu, locul Ro­ mâniei magice, căci nu este nimic normal în cariera Ralucăi Turcan. Din 2004, produce doar gargară în Parlament. Într‑o bună tradiție a imposturii, este și ab­ solventă a colegiului lui Oprea. Cumplit de artificială, slugarnică dibace – remarcabile rămân odele către Elena Udrea, Băsescu, Iohannis și Orban –, doamna Turcan, cu practic zero experiență profesională în sec‑ torul privat și cu zero realizări profesionale înainte de politică, este cea mai importantă femeie a PNL‑ului. România normală, cum ar zice domnul președinte.

VIII. PERFORMERI Răzvan Rotaru Domnul Rotaru a terminat și el, ca incredibil de mulți alți pesediști, un liceu de sport. De data asta, nici o le‑ gătură cu Clanul sportivilor. Până la 27 de ani este șo‑ mer în Botoșani, dar face dreptul peste drum, la Târgu Jiu (1.300 km dus-întors), căci știe că va ajunge deputat PSD. Timp de cinci ani este administrator la o firmă care nu și‑a depus niciodată bilanțul financiar și figu‑ rează cu zero angajați. În CV‑ul de la Camera Deputa‑ ților nu e menționat numele firmei. În presa locală este acuzat că ar fi un mic interlop și este implicat în scandaluri de tot felul, de la intimidări la prostituție. Greșelile tinereții probabil. În 2009 este lovit de duhul care‑i inspiră pe pese‑ diști și face un curs de patru zile de management la cea mai mare bombă de facultate de la Iași. La fix, căci este singurul lucru care ar putea justifica angajarea sa pe postul de comisar‑șef la Garda Națională de Mediu la 32 de ani. Deci un tip cu liceul sportiv și cu o megadu‑ bioșenie de facultate, care evident șmecherește statul, este angajat la stat pe poziția de comisar‑șef la Garda de Mediu, cu absolut zero experiență sau calificare, ca să îi controleze, practic, pe cei mai mari mafioți. Me‑ ritocrație, bun‑simț, respect pentru cetățean, PSD! Stă acolo două luni, timp în care se duce și la Școala de Vară a Ministerului Tineretului, și apoi devine con‑



Performeri 163

silier‑șef de cabinet parlamentar la pesedistul care a controlat zeci de ani orașul. Stă acolo patru ani, după care se întoarce, siderant, pe poziția de comisar‑șef la Garda de Mediu – din 2013. Mai face apoi două cursuri de management de toată batjocura și devine, din 2016, deputat în Parlament, unde ne reprezintă cu mare cin‑ ste în Comisia pentru politică externă. Acest om, care a fost acuzat în trecut de implicare în rețele de prosti‑ tuție, este și în Comisia pentru egalitate de șanse între femei și bărbați.

Dorel Căprar Domnul Dorel Căprar, o valoare social‑democrată, mare politician de Arad, acum mare, mare umanist! Dorel Căprar, fost șofer, tehnician, judocan și catas­ trofă până să intre în politică, a fost până de curând președintele Comisiei pentru apărare, ordine publică și securitate națională a Parlamentului (funcție pe care o deținea și pe 10 august 2018) și membru în Comisia specială pentru controlul Serviciului de Informații Externe – SIE. Și, probabil cel mai important, este un mare prieten al lui Cozmin Gușă. Domnul Dorel își începe cariera ca șofer, apoi gestio­ nar și apoi tehnician la o firmă aiurea prin Arad. Este și vicecampion național la judp (sic! ). Asta până când e uns de duhul politic. Termină o facultate de drept pe bani, care apare în scandalurile fabricilor de diplome, se certifică la aceeași bombă și în turism, mai face și management și masterat în științe politice la fabrica

164 Nu tot ei!

de diplome a PSD‑ului și a preacinstitului Adrian Seve‑ rin, la „Ovidiu Șincai“ în București. Este, desigur, și consilier județean la Arad. Între 2007 și 2009 Dorel are două slujbe, una de con­ sultant juridic, una de jurisconsult, de câte opt ore pe zi, și una de două ore de consultant, în timp ce este și președintele Organizației Județene PSD și consilier ju‑ dețean. În restul timpului probabil croșetează. Din cinci firme pentru care zice că a lucrat, se pot găsi trei. Ultima firmă la care a prestat a fost radiată cu datorii de 224.000 RON, penultima la momentul când a plecat Dorel avea o datorie de aproape 1.000.000 RON, iar alta de 250.000 RON. Tot pe minus. Deci unde a lucrat el s‑a ales praful: firmele au bubuit pe negativ cam de vreo 400.000 de euro. Evident, Dorel este un geniu social‑democrat și poate ajuta România, așa că din 2012 este în Parlament. În 2013 este cuprins din nou de dorința de studiu și urmează cursurile alea nenorocite la Colegiul Națio‑ nal de Apărare al lui Oprea, se certifică ca orice deputat în management de proiect, se atestează în poluare, pro‑ tecția și managementul mediului la Brașov și participă la cursul „intensiv“ organizat de Camera De­putaților (Doamne, ce banc!), probabil bilingv, „Aware­ness in contraspionaj“. Devine și vicepreședinte al Fe­derației Române de Judo. Nevasta lucrează și ea la stat. Împreună primesc de la noi un pic peste 300.000 RON pe an salarii. Adică un mizilic de vreo 25.000 RON pe lună. Bine, domnul Că‑ prar mai are la dispoziție vreo 40.000 RON pe lună, căci e parlamentar din provincie. E sărac lipit, are o locu‑



Performeri 165

ință de 24 de metri pătrați și nimic, nimic altceva. Este cercetat de DNA total aiurea pentru un om așa de să­ rac, pentru 17 infracțiuni în dosarul șpăgilor legate de Vama Nădlac 2. Asta nu îl împiedică pe Gușă să vină și să‑l spele într‑o conferință de presă vomitivă în fe­ bruarie 2020. De curând a fost dat afară din PSD și s‑a alăturat Par‑ tidului Umanist al lui Voiculescu și Meleșcanu, căci omul nu are legături cu serviciile (trăiască domnul Gușe și domnii de la SIE!). Dacă nu ați râs bine în ultima vreme, căutați adeziunea video a lui Dorel la partidul Varanului și aruncați un ochi pe website‑ul conducerii Partidului Umanist, să vă cruciți și să vă stricați de râs.

Vasile Cîtea Pe scurt. Un boxer mediocru termină liceul seral la 24 de ani. E muncitor necalificat și apoi lucrează pentru niște firme de pază extrem de dubioase, cu acționari care duhnesc a interlopi. Intră în PSD și se umple de funcții și sinecuri. Termină o facultate de sport la 41 de ani și pe lângă sinecurile de partid este și patron de club sportiv, antrenor, vicepreședinte de federație și arbitru și mai face și opt ani consultanță de manage‑ ment la o firmă de IT care căpușează la greu statul. Face cursuri care de care mai dubioase și un masterat care nu are nici un sens. Nimic, dar nimic nu are legătură cu IT‑ul, deși toate sunt făcute în cei opt ani de consul‑ tanță. Este suspendat pe viață din boxul amator pentru

166 Nu tot ei!

că trei dintre sportivii lui fură dintr‑un magazin din Chicago. Toate firmele unde a lucrat până acum au datorii la stat cumulate de zeci de milioane. Are afa‑ ceri dubioase cu terenuri și o casă de bun‑simț (sigur are grijă de săraci în ea) de 480 de metri pătrați. Devine consilier de ministru pe sport și apoi director de firmă de salubritate, că doar e un fel de Leonardo da Vinci al social‑democrației. Totuși, Vasile Cîtea este președintele Federației Ro­ mâne de Box, vicepreședinte la Comisia pentru co­ municații și tehnologia informației a Parlamentului, secretarul executiv al PSD Iași, președinte la Asociația Județeană, proprietar de club de box și deputat. Mai pe șleau, își bate joc de noi, se oprișează pe noi, cei care am studiat pe bune, am muncit de‑adevăratelea zeci de ani și am crezut că există o brumă de decență – noi toți vom asista ca niște mari fraieri la momentul în care Vasile ăsta va ajunge iarăși în Parlament. Cum în 2018 termină și cursurile de „Securitate și bună guvernare“, e foarte probabil ca smardoiul cu legături cu interlopi să se pregătească de Ministerul Apărării. Pe larg. Nea Vasile e fost boxer. La 21 de ani se apucă de liceu, pe care îl termină la seral la 24 de ani cu chiu, cu vai. Ca boxer nu prea a câștigat nimic important și până să fie lovit de duhul pesedist este un neica ni‑ meni, muncitor. Se angajează în 1993 la o firmă de pază. Onestă, de tip pesedist, are datorii la stat de peste 3.500.000 RON. Duhul social‑democrat îl lovește în 1995, la 32 de ani. Devine în același an director general la altă firmă de pază care apare în multe scandaluri le­gate de rețele de interlopi, spălare de bani și cam



Performeri 167

toate nenorocirile posibile la care te poți gândi când vine vorba de o firmă foarte dubioasă de pază cu legă‑ turi directe cu mafia din Republica Moldova. Găuri de milioane, multe milioane de euro la bugetul de stat. Anul următor devine șef la tineretul pesedist, la 33 de ani, și apoi secretar PSD zonal. Următorul pas este con‑ silier local. Nea Vasile e deja cineva, are clubul lui de box, care ajută când e nevoie. Pricepe că PSD‑ul este cea mai bună cale de a te îmbogăți, așa că la 41 de ani termină facul‑ tatea de sport și are deja funcții de funcții prin partid, că suntem în anii 2000 și smardoii sunt la mare cău‑ tare. Setea de diplome nu se oprește aici și mai face rost de câteva rapid. Face și un masterat la sociologie la București (abia aștept să‑i citesc lucrarea) în timp ce mai face și un curs la Iași și oferă consultanță în ma‑ nagement la una dintre cele mai nenorocite firme de IT care au existat, implicată și ea practic în toate ti­ purile de scandaluri pe care mi le pot imagina. E și vicepreședinte la Federație, și arbitru, și antre‑ nor de box prin țară și străinătate. În anul 2007, când făcea toate cele de mai sus, a fost suspendat din boxul amator pentru că trei boxeri supravegheați de el au furat dintr‑un magazin în Chicago. Cum a ajuns un boxer să facă opt ani de management la o firmă de soft­ ware este una dintre întrebările cele mai drăguțe care i se pot pune lui nea Vasile, căci doar el și Dumnezeu par a fi peste tot. După consultanța asta, firma are da‑ torii de 4,5 milioane de euro, lucru care îl ajută, firesc, să își ia un Lexus și apoi să devină consilier al minis‑ trului sportului și, imediat după asta, desigur accidental,

168 Nu tot ei!

președintele Federației Române de Box. Ca să nu stea deloc degeaba, mai devine și director la firma de stat de salubrizare a Iașului, și ea faimoasă pentru corup‑ ție. Apoi devine deputat și tot restul.

Cristinel Romanescu Cristinel Romanescu e un fost sportiv. Ping‑pong. Bun. La fel cum este caracterizat într‑un raport al Securită‑ ții. Bun colaborator. Lucru știut din 2008. Descurcăreț, a reușit să devină șeful Federației Române de Tenis de Masă și prosper om de afaceri de pe urma acestei șefii din 2001. În 2001, la 42 de ani, avea doar o diplomă de liceu. La 47 de ani rezolvă și cu facultatea, probabil ca să rămână șef la Federație. Ahtiat după putere, este încă șef la Federație, deși a candidat împotriva Otiliei Bă­ descu. Este și om de afaceri. Și deputat. A vrut să fie și ministru. A fost foarte aproape. Beatrice, soția dom‑ nului Romanescu, este și ea o admiratoare a liberalis‑ mului neaoș – ocupă poziția de director de marketing la Federația condusă de soțul ei. Ambii sunt mari șefi locali. Liberali, oameni buni!

Alfred Simonis Simonis este șeful PSD‑ului în Parlament. Evident, un geniu. Termină un liceu sportiv și imediat se apucă de treabă la cea de‑a doua cea mai nenorocită facultate pe bani de drept din România, după facultatea legionaru‑ lui Drăgan, pe care a terminat‑o și ministrul liberal



Performeri 169

Vela. Are o afacere foarte dubioasă în perioada facultă‑ ții la o firmă socialistă cu profit de 500 de euro și anga‑ jați zero. Îi curge PSD‑ul prin vene și devine consilier municipal și, firesc, în același timp, și director executiv la Aeroportul Internațional Timișoara, căci un liceu sportiv, o facultate de tot râsul, o firmă fără angajați și vârsta de 27 de ani sunt exact de ce are nevoie o funcție de conducere în aviația țărișoarei. Oricum, în CV apare că e director de la 21 de ani. Un Mozart al pesedismului autohton. Următorul pas este, bineînțeles, director la firma de întreținere cea mai curată și profesionistă și necăpușată și necontrolată de securiști, Transelectrica. Se ocupă de rețele. Electrice, cică. Mai pe scurt. Un geniu de la liceul sportiv face o ab­solută batjocură de facultate, în timp ce pretinde că este director la o firmă care nu angajează pe nimeni și are profit de 500 de euro, și ajunge să fie director în do­meniul aeronautic la 27 de ani, cu zero experiență, iar după numai trei ani devine și mai director la o firmă de întreținere a echipamentelor electrice, tot cu zero experiență în domeniu, timp în care face tot ce trebuie și ajunge și deputat la 31 de ani. Acum este liderul PSD în Parlament. A fost unul dintre principalii susținători ai legilor împotriva combaterii corupției. Desigur, nu a ratat colegiul lui Oprea/Cumpănașu, că doar e boss. CV‑ul lui duhnește a impostură. Are niște discursuri agresive și agramate. Un specimen tipic pentru PSD.

170 Nu tot ei!

Vlad Adrian Þone Vlad Adrian Țone răspunde de Administrația Publică Locală de pe poziția de consilier de stat al prim‑minis­ tru­lui Ludovic Orban. În 2016, domnul Țone concura din partea alianței PSD‑ALDE la funcția de primar al comunei Afumați. În 2014, susținea Partidul Conser‑ vator al lui Dan Voiculescu. A terminat Facultatea de Educație Fizică și Sport în 2007. Timp de câțiva ani este profesor de sport la câ‑ teva școli mici. Vreme de un an lucrează ca analist de credite la o bancă, deși nu are nici o calificare pentru asta. După scurta carieră la bancă, redevine profesor de sport și apoi este angajat de primărie la un club sportiv cu o echipă în liga a treia. În următorii trei ani, din 2013 până în 2016, se întâmplă o minune. Devine consilier al secretarului de stat de la Ministerul Spor‑ turilor, domnul Cristian Cosmin (fost în PC, ALDE, PRO România și acum PNL), și apoi director de cabinet la Ministerul Sporturilor, director de cabinet la Ministe­rul Dezvoltării, consilier la Autoritatea pentru Admi­nistrarea Activelor Statului și consilier la Uni‑ versitatea de Științe Agricole, unde director este, desi‑ gur, același Cristian Cosmin. În doar trei ani, domnul Țone ocupă toate funcțiile enumerate mai sus, în timp ce mai are și două afaceri – una de consultanță și una de producție video. Se re‑ trage apoi consilier în Parlament. În 2017 termină cel mai straniu masterat pe care l‑am întâlnit până acum, cel de management educațional la Universitatea Teh‑ nică de Construcții. În 2019 primarul PSD de la Secto‑



Performeri

171

rul 4, domnul Băluță, plătește 20.000 de lei firmei domnului Țone, AT Video Creations SRL. Din 2020 este omul de bază al premierului Orban la Administrație Publică. Încep să cred că avem un singur partid, dar pretindem că sunt mai multe, că dă bine la fraieri.

IX. VREDNICI URMAŞI Alexandru Rotaru Tatăl domnului Alexandru, Romică Rotaru, a fost con‑ silier județean pentru PSD din 2000. Ca orice pesedist de bună‑credință, are o afacere care se ocupă de con‑ strucții de drumuri, este consilier județean și salariat la stat, la Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, că doar conflictul de interese este o chestie pentru amărâții care plătesc taxe la stat. În 2006 devine vice‑ președinte al Consiliului Județean Neamț din partea PSD. Afacerile firmei lui cresc într‑un singur an de pa‑ tru ori (400%). În 2009 devine subprefect. În plină criză, afacerile firmei subprefectului de Neamț au cres­cut deja de mai mult de 12 ori (1.200%) compara‑ tiv cu anul precedent, anul exploziei politice a dom‑ nului Rotaru. În 2012, deja afacerile firmei au crescut de peste 20 de ori. Multe, multe contracte cu statul. Anul 2012 este și cel în care fiul domnului Rotaru termină facultatea potrivită profilului afacerilor de familie; se angajase la una dintre firmele tatălui, ca in‑ giner, cu exact șapte luni înainte de a isprăvi faculta‑ tea. Toate speranțele PSD‑ului par a avea abilități de a călători în timp și de a face porcii să zboare, așa că ni­ mic extraordinar aici. Nu dă bine la CV să ai o singură slujbă, așa că, cu patru luni înainte să‑și ia diploma de licență, este și administrator de firmă, desigur tot în domeniul drumurilor.



Vrednici urmaşi 173

Mai clar, din 2012 omul este inginer și manager de firmă la Roman, în timp ce studiază la Iași. Rapid, după ce preia firma, ea își dublează afacerile, că așa e când ai noroc. În timpul liber face rapid și două masterate în același timp – unul în geodezie și cartografie, iar altul în științe politice și administrație publică – și devine și șeful tineretului pesedist, că doar, dacă tata e subprefect, menirea ta nu poate fi decât parlamentul. Din 2016 minunea de fiu, la 27 de ani, cu experiență profesională doar pe la firmele lui tati, ajunge în Par‑ lament, unde este, ați ghicit, vicepreședinte la Comi‑ sia pentru transporturi și infrastructură și președinte al Comisiei de anchetă privind TAROM‑ul. Din 2018, tatăl nu mai este în politică, dar între timp fiul s‑a căsătorit cu fiica altui drumar foarte legat de contractele cu statul. Băiatul este un agramat și, de‑ sigur, patriotard. Declarația lui de la referendumul din 2018 este un exemplu grotesc de beizadea agramată. Încă un CV care‑mi confirmă că trăim într‑un banc prost și că la un moment dat PSD‑ul o să ajungă să re‑ nunțe la vrăjeală și o să adopte sloganul „Prostia e sfântă, mârlănia ne ajută și ea“.

Ileana Dumitrache La Constanța s‑a născut o tânără speranţă, deputata Ileana Dumitrache. La 23 de ani, în timp ce era ditamai directoarea de marketing la o firmă cu sute de angajați în Constanța, studia din greu la facultate la Londra „studii de afaceri și limbi străine“ și, printr‑o minune

174 Nu tot ei!

a învățământului mondial, făcea și un masterat la Bo‑ logna în marketing și pictură, ca o Da Vincie constăn‑ țeancă. Nimeni nu a putut până la ea să facă masterat fără să termine mai întâi facultatea. Desigur, firma unde muncea pe brânci era deținută de tatăl dumneaei, un apropiat al domnului Mazăre, care se întâmpla să fie consilier județean. Omul nu e mafiot și nu își tri‑ mite fata în Parlament să se simtă protejat, ci o pune la muncă. La 26 de ani, ea nu‑și dorește decât să facă politică și să se sacrifice pentru țărișoară. Se dedică total Par‑ lamentului. În cei 12 ani de când e mobilă în legislativ a vorbit în plen exact 133 de secunde – undeva la 11 secunde pe an. Calificările obținute îi permit să aibă convingeri antivaccinare, așa că nu se sfiește să debi‑ teze cu o convingere demnă de un masterat la acade‑ mia lui Oprea niște tâmpenii sinistre. Sigur o vom vedea și în parlamentul următor. Să vă reamintesc câteva alte lucruri despre pesedis‑ mul de la mare: Constanța este locul acela minunat unde a trăit cel mai cinstit primar, cu legături zero cu traficul de droguri, domnul Radu Mazăre. Acolo tră‑ iește și monumentalul deputat Radu Babuș, despre care am scris deja. Ministrul-minune al turismului, domnul Dobre, tot din Constanța este – și despre el am scris în paginile anterioare. La Constanța clar tre‑ buie făcută o statuie de tip Cina cea de Taină a par­ tenerilor lui Ali Baba cel social‑democrat, respectiv Ma­zăre. Frumos, cu car alegoric și gondolă, că doar doamna Dumitrache are masterat în arte.



Vrednici urmaşi

175

Eliza Peþa ªtefănescu Eliza Peța Ștefănescu este o minune oltenească. Se în‑ tâmplă ca tatăl domniei sale să fie mare lider sindical la Craiova. Om independent care se luptă cu dușma‑ nii: elitele politice care ne conduc. Eliza termină hor‑ ticultura și uite‑așa, fără nici o legătură cu tatăl, este angajată consultantă, cel mai probabil pe aranjamente florale şi biodiversitate, la cabinetul parlamentar al Olguței Vasilescu. În timp ce este la București cu Ol‑ guța, studiază ceva ciudat, ceva ce pare un masterat la Craiova – Economie și Administrarea Afacerilor Inter­ naționale în limba engleză, deși vorbește engleza exact cum vorbește Olguța franceza. Ca orice horticultor economist cu experiență zero în orice în afara consilierii Olguței, devine în trei ani expertă în învățământ, persoane vârstnice, domeniul public și fond locativ, apă și salubritate. Este consiliera Olguței la primărie până în 2015, când, deși are doar 30 de ani, devine direct director general la Salubritate Craiova. La 32 de ani, fata lui tata, horticultoarea econo­ mistă fără o zi de experiență profesională care ajunge director general la Salubritate, devine deputată. În Parlament este vicepreședintă de comitet director și în alte trei comisii, inclusiv cea pentru drepturile omu­ lui. Are o singură declarație filmată – penibilă –, iar activitatea ei în Parlament este ridicolă. Cinste, onoare, patriotism, meritocrație, PSD. Tot dau peste tineri de 18‑19 ani care au intrat în PSD sau PNL în anii de glorie, când bubuia corupția aia cea mai nenorocită, și nu au făcut nimic, nimic altceva.

176 Nu tot ei!

Toți cu părinți prin politică sau care depind de politică, care primar, care șef de consiliu județean, șef de sin­ dicat, om de afaceri cu statul, director la primărie sau deputat. Și mă întreb ce au gândit ei. Băi, eu vreau o carieră de om cinstit, de profesionist, de doctor, de va­ loare! Mă fac Ponta sau Olguța!

Aida Căruceru Ești din Severin, dar faci în același timp două facultăți la zi: una la Craiova, Facultatea de Economie, și, ca orice speranță pesedistă, dreptul la o universitate pe bani la București. Intri rapid în pâine și, la 24 de ani, ești deja consilier juridic la firma lui tati. Tati are o afa‑ cere cu vânzare de băutură, țigări și alimente. Foarte profitabilă în perioada în care te dedici trup și suflet firmei, are un profit de șapte lei pe lună în primul an și apoi bubuie în următorul an la un leu pe zi. În timpul liber, căci ești clar un geniu, tragi o fugă la București, unde faci atât un masterat la Academia de Poliție, cât și cursurile de „Diplomație și securitate“ ale Institutu‑ lui Diplomatic Român – lucruri absolut firești pentru o consilieră juridică de butic de la Severin. În 2014 deja ești consilieră la Parlament, dar nu re‑ nunți la jobul extrem de solicitant de la firma tatălui. Afacerea rupe și face un profit de aproape trei lei pe zi. Tu ești însă deja consiliera şefului Tineretului Social‑ Democrat, cel mai probabil pe afaceri. Din păcate omul este pe făraș, așa că te reprofilezi și devii consilier al ministrului pentru dialog social, ca orice tânără de 26 de ani care practic nu a făcut nimic.



Vrednici urmaşi

177

Ești dată afară și devii, logic, consiliera celui mai necorupt și mai inteligent pesedist, domnul Liviu Ma‑ rian Pop. La 28 de ani, recomandată de voce și talent, Aida Căruceru devine parlamentară din partea PSD. Îl slugărește la greu pe Dragnea, un mare admirator al tineretului social‑democrat, așa că ajunge firesc în Co‑ misia juridică de disciplină și imunități. Are câteva discursuri înfricoșător de slabe şi șocante prin sigu‑ ranța de care dă dovadă. Când fata este în Parlament, firma lui tati câștigă un proiect cu finanțare europeană și de la stat de peste 11 milioane. Construcții, betoane, prelucrarea și fasonarea sticlei, exact specializarea buticului de țigări, alcool și mâncare al domnului tată. Prost banc trăim!

Daniel Gheorghe Andrei Daniel Gheorghe are zero ore lucrate la privat. Nu a făcut nimic la viața lui, dar este fiul fostului pri‑ mar cu șase mandate de la Otopeni. De la 20 de ani este membru PNL. La 27 de ani ajunge în Parlament. Vor‑ bește îngrozitor de mult și spune tâmpenii cu o sigu‑ ranță demnă de Vela sau Grindă. Se pregătește pentru al treilea mandat în Parlament. La limita fanatismului religios, căci el însuși este o dovadă a unei minuni dumnezeiești, și nu a nepotismului. Face și el un doc­ torat prin 2010, că doar asta îi lipsea. Iată o declarație a lui în Parlament: „Se vorbeşte de toate aceste granturi norvegiene, de fonduri norvegiene, şi vreau să spun un lucru, că aceste granturi norvegiene…

178 Nu tot ei!

în România, funcţionează o reţea de ONG‑uri, o reţea, nu una singură, ci mai multe grupuri de ONG‑uri, care pro‑ movează o serie de idei care nu sunt întocmai în conso‑ nanţă cu valorile culturale, spirituale şi identitare ale poporului român. Fondurile acestea norvegiene, de multe ori, stau la baza anumitor struc­turi asociative care, fie în România vor să promoveze relativismul mo‑ ral şi cultural şi ideologia genurilor, desprinsă din revo‑ luţia neomarxistă a anilor ’60, fie vin pur şi simplu să promoveze globalismul, secularismul şi alte elemente. Eu cred că aceste fonduri nor­vegiene sau de altă culoare care intră în România nu ar trebui să aibă conotaţie ide‑ ologică şi nu ar trebui să fie gândite, să schimbe pur şi simplu mentalitatea, ma­tricea culturală a poporului român sau pur şi simplu să dea curs unor elemente care să destabilizeze siguranţa naţională, prin atacuri la identitatea naţională. De aceea, cred că Guvernul Româ‑ niei şi toate organele statului ar trebui să aibă mai mare grijă unde se duc, cum circulă şi de unde ajung şi cu ce scop aceste fonduri norvegiene“. Ăsta mai are puțin și iese cu calul alb și cu sabia în mână în Piața Victoriei să apere matricea culturală și identitatea neamurilor cu copii în Parlament. Libera‑ lism, oameni buni, nu pricepeți voi!

Ionela Viorela Dobrică Domnișoara Dobrică este, pe hârtie, un mare succes al Tineretului Social‑Democrat. O buzoiancă tânără, cu o carieră meritorie, care ajunge în Parlament la 27



Vrednici urmaşi 179

de ani. O analiză un pic mai aprofundată a CV‑ului Io­nelei (Oana) Viorela Dobrică demonstrează însă că PSD‑ul sfidează oamenii cu un tupeu demn de o orga‑ nizație mafiotă. Oana Dobrică devine în octombrie 2016 șefa Tine‑ retului Social‑Democrat la Buzău. Șeful PSD‑ului, dom­ nul Ciolacu, declara următoarele: „O susţin pe Oana pentru implicarea ei în politică; o ştiu de vreo zece ani în partid (n.r. – adică de la 17 ani), am fost cu ea în co­ mune, în teritoriu şi am ştiut că mă pot baza pe ea să o trimit şi la şedinţe la Bucureşti. A confirmat, luând‑o de jos în interiorul partidului, a confirmat şi la locul ei de muncă, în cadrul Ministerului Comunicaţiilor, şi nu am nici un regret că astăzi va candida la funcţia de preşedinte“. Același Marcel Ciolacu spunea: „Nu putem vorbi despre viitorul unui partid fără să vor‑ bim despre tineri. Trebuie doar să îi respectăm şi să ne mai dăm la o parte câteodată pentru a le face loc“. Două luni mai târziu, domnișoara Dobrică este de‑ putată în Parlamentul României. Oana este – coinci‑ dență, desigur – fiica unui consilier județean de la Buzău, domnul Dumitru Dobrică. Domnișoara este un elev mediocru la un liceu din Buzău. Tot în liceu este cuprinsă de duhul pesedist al salvării țării. Se duce, ca orice tânăr genial, la o facultate competitivă – Facul‑ tatea de Inginerie Civilă, unde concurența în anul ei este acerbă, cu 67 de înscriși pe 145 de locuri. Se în‑ scrie în PSD în anul de glorie 2007. De ce an de glorie? Pentru că domnul Ciolacu are în acel an singura slujbă care arată acceptabil în CV; singura funcție executivă, de manager, pe care o deține pentru 13 luni, la o firmă

180 Nu tot ei!

mărișoară, Urbis. Firma primește mai multe contracte de la primărie și subcontractează firma domnului Do‑ brică, că așa lovește norocul în PSD. Din 2008 până în 2012, atât domnul Ciolacu, cât și domnul Dobrică ocupă funcții importante în administrația publică a Buzău‑ lui. Între 2007 și 2012, perioadă când Ciolacu este di‑ rector la Urbis și apoi viceprimar, firma primește 138 de milioane în contracte de la primărie. Cinste și soci‑ al‑democrație! Între timp, la 23 de ani, domnișoara Dobrică ter­ mină Facultatea de Inginerie Civilă. Ca orice tânăr de geniu, devine direct consilieră, fără nici un fel de expe­ riență, la unul dintre cele mai sinistre personaje care au lucrat la stat. Lucrează în cabinetul domnului Da‑ niel Tudor, cel mai bine plătit bugetar, cu un salariu estimat în jur de 20.000 de euro, la Comisia de Su­ praveghere a Asigurărilor. Este acuzat de CNSAS de colaborare cu Securitatea și este apoi arestat de DNA. Căsătorit, desigur altă coincidență, cu probabil cea mai bogată senatoare, reprezentanta PNL, tot de Buzău, Doina Tudor. Despre legăturile cuplului Tudor cu Hellvig (soția acestuia, conform unei anchete jurnalistice, a fost an‑ gajată de firma familiei Tudor) și Tăriceanu s‑a scris mult, așa cum s‑a scris și despre corupția și bogăția incredibilă a familiei Tudor. În mod straniu, unele din­ tre declarațiile de avere ale doamnei Tudor nu mai sunt disponibile pe site‑ul Senatului, dar se găsesc în arhive. Multe, multe milioane de euro care put a co­ rupție și Securitate veche și nouă. După numai patru luni, Ionela este numită, la 24 de ani și cu zero experiență în domeniu, președinte al Cen‑



Vrednici urmaşi 181

trului Național de Management pentru Societatea In‑ formațională  – o instituție cu 140 de posturi care gestionează e‑guvernarea și două sisteme foarte impor‑ tante pentru achiziții publice și de eliberare a autorită‑ ților de transport. Numirea ei îl bagă în pușcărie pe fostul șef al Camerei, pesedistul Valeriu Zgonea, pen­tru mita primită de la Dumitru Dobrică, tatăl domnișoarei. Oana este președinte pentru șapte luni și apoi, ca orice personaj de poveste care învață într‑o lună cât alții în‑ tr‑un an, devine subsecretar de stat la Ministerul Co‑ municațiilor. După 11 luni de muncă intensă se dedică iarăși studiului, studiază diplomația la altă ca­tastrofă, Institutul Diplomatic Român. Între timp, firma tatălui își mărește activitatea de vreo trei ori cu vreo șapte mi‑ lioane în această perioadă. Imediat ce fata nu mai e la butoane, cifra de afaceri scade cu 4 milioane. La 27 de ani, cu o experiență totală numai în sine‑ curi de partid de 25 de luni, devine – desigur, meritat – parlamentar. Este vicepreședintă la Comisia pentru tehnologia informației și comunicațiilor și secretara Comisiei pentru transporturi și infrastructură a Par‑ lamentului României. Cazul domnișoarei Dobrică este, într‑un mod înfricoșător, norma, și nu excepția, felu‑ lui în care tinerii ajung în Parlament. Și nu, nu e vorba numai de PSD. PNL‑ul este exact în aceeași situație, ca‑ zul doamnei Schelean sau al doamnei Gorghiu fiind și ele stridente. Și mai înfricoșător însă decât liniștea din jurul acestor cazuri este tupeul cu care oameni pre­cum Ciolacu sau Orban vorbesc despre meritocrație, iar domnul președinte, despre România normală sau Ro‑ mânia educată.

182 Nu tot ei!

Gabriel Păun Cariera domnului Păun este dovada efectelor impostu­ rii politice. Pe scurt. Un puști care a fost „economist“ la o firmă dintr‑un sat din Dâmbovița devine brusc asistent al directorului general la Imprimeria Națională pentru patru luni, apoi consilier în Parlament pentru doi ani, director adjunct la Casa Studenților București pentru un an, economist la Transportul Rutier pentru șapte ani și este acum, în perioada meritocrației PNL‑iste, pen­tru ca minunea să fie completă, director general la Iprochim (institutul de inginerie chimică). Pe larg. Gabriel Păun, absolvent al celebrei Univer‑ sități „Valahia“, este actualul director general al Ipro‑ chim și membru al CA la Imprimeria Națională. Nu are CV‑ul pe site‑ul Iprochim, dar l‑am găsit la Impri‑ meria Națională. Începe să lucreze la 23 de ani. În timp ce făcea Fa‑ cultatea de Contabilitate (anul 1), este și economist la o firmă dintr‑un sat uitat de lume din Dâmbovița. În 2005, pe când muncea din greu la firma procopsită, face două facultăți, una de drept – nu ne spune unde – și cea de contabilitate la bine‑cunoscuta „Valahia“ din Târgoviște. În timp ce face facultatea de drept secretă mai termină rapid și două masterate în doi ani, tot la „Valahia“. Este o coincidență, desigur, că viceguverna‑ torul BNR, Leonardo Badea, fost senator PSD de Dâm‑ bovița, era decanul facultății la vremea aia. La 26 de ani, domnul Păun devine, subit și cât se poate de pre‑ vizibil, asistent al directorului general de la Imprime‑ ria Națională, post pe care‑l ocupă vreme de patru luni.



Vrednici urmaşi 183

Imprimeria Națională a fost în centrul a numeroase scandaluri de corupție, ca orice instituție de stat căpu­ șată politic. Domnul Păun, după cele patru luni glori‑ oase, devine consilier în Parlamentul României. Nu se știe unde, dar sper că nu la domnul Țuțuianu, și el tot din Dâmbovița, lector la „Valahia“ și în vremea aceea în Parlament. În 2011, la 28 de ani, tânărul din Dâmbovița devine director adjunct al Casei de Cultură a Studenților din București, iar apoi, după numai un an, revine la prima iubire și este economist la Inspectoratul de Stat în Controlul Transportului Rutier. Firesc, din ianuarie 2020, este directorul general al Iprochim, pe un salariu de 16.344 RON pe lună, fără bonusuri, pe care și l‑a mă‑ rit imediat ce a fost pus în funcție. De la Imprimeria Națională mai face 6.031 RON pe lună și firma lui a pri‑ mit și un contract de 309.095 RON cu acordare directă. Este deci plătit din banul public cu 22.375 RON pe lună și mai primește încă pe atât dintr‑un contract cu statul. Este de la filiala PNL Sectorul 1. Filială condusă de domnul Burduja, fiul celui mai cinstit vicepreședinte de la Bancorex, banca aia care a sposorizat o mulțime de foști securiști cu banii noștri. Domnul Tănase Sta‑ mule, tot de la PNL Sectorul 1, este președinte de CA, iar Ministerul Finanțelor este șeful principal. Domnul Bur‑ duja se întâmplă să fie secretar de stat la Finanțe. Stin‑ gem lumina.

184 Nu tot ei!

Roberta Anastase Există un traseu clasic al imposturii. E patentat de mult. Roberta Anastase are de la 15 ani carnet de partid. La 18 ani lucra pentru un ONG condus de un fost pro‑ fesor pentru cadrele Securității și conducătorii comu‑ niști, cu legături excelente cu liderii politici de după Revoluție. Omul va ajunge să fie un mare sfătuitor al pre­mierului liberal Tăriceanu și deontolog citat la greu de o mulțime de jurnaliști. Tatăl ei a fost directorul uzinelor 1 Mai din Ploiești în timpul comuniștilor – perioadă cunoscută pentru felul în care liberalii, și nu cei cu legături cu Securitatea, deveneau directori la întreprinderile strategice. Și tatăl ei va fi implicat în politică ceva mai târziu, ca subprefect. Conform CV‑ului, la 20 de ani, în timp ce face Fa‑ cultatea de Sociologie, este și director general la o „so‑ cietate comercială“. Nu ne spune care. Retrogradează, și la 23 de ani este doar directoare de relații publice la altă „societate comercială“ secretă. Ca proaspătă ab‑ solventă de sociologie, se angajează consilier de minis­ tru al transporturilor și apoi este expert parlamentar, căci cele cinci luni în cabinetul ministrului o fac, fi‑ resc, expertă. Mai are o perioadă de doi ani în care e director general la faimoasa „societate comercială“ și la 28 de ani este deja deputată în Parlamentul Româ‑ niei. Ca șefă a Camerei l‑a nominalizat pe Oprea la Co­ misia de control al SRI. Are deja 16 ani de Parlament. Mai există încă cel puțin șapte alte speranțe libe‑ rale despre care am scris. Au ajuns în Parlament îna‑ inte de sau la 30 de ani cam pe aceeași traiectorie. Unii



Vrednici urmaşi 185

dintre ei aveau CV‑uri care duhneau a impostură, care „s‑au schimbat“ de când am început să scriu despre asta. Un alt exemplu, pe scurt, este Mara Mareș. Tatăl ei este un om de afaceri foarte bogat, fost consilier județean și șef al PDL și PNL Făgăraș. Fiica face liceul, facultatea și un masterat în Londra. Imediat după asta, cu zero experiență profesională, este pusă de tată prima pe listă la alegerile parlamentare. La 24 de ani este în Par‑ lamentul României. Meritocrație, nu?

Sebastian Burduja Domnul Burduja este, din păcate, un mare lider liberal. Ca mulți alți tineri promițători, a fost ajutat de Dan Voiculescu și are un trecut destul de contestat. S‑au scris destule articole despre el în care era acuzat de oportunism. S‑au scris, ce e drept, și câteva lucruri ori­ bile, pe care nimeni nu le merită. Am scris despre un astfel de atac oribil, public, acum ceva ani. Nu m‑a inte­ resat nicicând personajul. Am crezut că e un tip deș‑ tept, oportunist și lovit de mesianism. Sincer, am crezut că va dispărea într‑o poziție foarte bănoasă pe la BNR, considerând faptul că familia lui este foarte bo­ gată și foarte influentă. L‑am văzut pe 10 august, când am fost gazați împreună, și nu mi‑a inspirat deloc în‑ credere. Încercările domniei sale de a ieși în evidență sunt un pic prea mult pentru mine. Am scris în ultima vreme postări foarte dure despre CV‑urile deputaților noștri. Am primit trei răspunsuri. Două din partea PNL, ambele foarte politicoase, cu

186 Nu tot ei!

scuze chiar, și unul din partea PSD, și el politicos și chiar îngrijorat. Am primit și patru telefoane anonime de amenințare, dar nimic care să fie peste limita mea de toleranță. Lucrez în Ferentari de vreo 13 ani, așa că nu mă impresionează prea multe. Acum câteva zile, am avut ghinionul să citesc o postare a domnului Burduja. Am comentat‑o sarcastic, dar nu mai dur decât de obicei. „Visez cu ochii deschiși. Visez frumos, la o Românie a campionilor, nu a interlopilor. O Românie a loturi‑ lor de olimpici, nu a loturilor de infractori. O Românie pe muncă și pe merit, fără combinații și fără tunuri.“ Tatăl domniei sale a fost vicepreședinte la Bancorex în perioada în care s‑au dat probabil cele mai mari tu‑ nuri din România. Domnul Burduja recunoaște că fără banii mulți ai părinților nu ar fi ajuns să aibă CV‑ul impresionant (pe alocuri cam exagerat) pe care îl are și deci să fie în poziția în care este acum. Cercul de relații foarte bune pe care l‑a construit cu ajutorul ta‑ tălui i‑a permis să poată să organizeze evenimente foarte scumpe prin cele mai bune locuri din București. Am expus vreo zece CV‑uri de oameni de la PNL care au ajuns deputați exact invers de cum visează mesia‑ nicul de la PNL. L‑am acuzat de ipocrizie. „O Românie a românilor reveniți acasă, dornici să își crească aici copiii, nu disperați să le dea o șansă în alte țări.“ Sună foarte patriotard, mai ales considerând că dom­nul Burduja a revenit acasă cu niște diplome de la facultăți foarte bune, dar extrem de scumpe. Asta este o tendință a fiilor și fiicelor politicienilor și oame‑ nilor cu mulți bani, și deloc a românului despre care domnul Burduja vorbește cu atâta avântare patriotică.



Vrednici urmaşi 187

„Visez și lupt, până la capăt. Împreună cu toți oame‑ nii minunați care împărtășesc acest vis. Suntem tot mai mulți, în fiecare zi. Toți pentru unul și unul pentru toți.“ Domnul Burduja este parte a PNL. PNL‑ul lui Flutur, Udrea, Blaga, Falcă, Vela și Grindă. Sloganul tâmpițel din cărțile lui Dumas pare în contextul actual mai de‑ grabă o chestie de mafioți sau securiști decât unul pentru tinerii deștepți ai PNL. „Vom împlini acest vis. Poate nu azi, poate nu mâine, dar într‑o zi cu soare vom putea privi înapoi spunând aceste cuvinte: misiune îndeplinită. Curaj, România!“ Asta cu misiunea m‑a cam speriat, căci are un iz le­ gionar. Reacțiile au fost șocante pentru mine. Brusc, undeva la 20 de colegi din organizația domnului Bur‑ duja – pe o parte dintre ei îi vom regăsi, probabil, pe listele de deputați – s‑au activat într‑o mișcare demnă de postacii celebri ai doamnei Firea și ai domnului Dragnea. Amenințările cu datul în judecată ilare pen‑ tru tineri aparent foarte bine educați care se dau libe‑ rali fără probabil un minim de cultură politică liberală, au fost începutul. Încet, încet însă, am ajuns la altceva. Discursul cu iz legionar a devenit de‑a dreptul strident, mai ales că se repetă aceleași lucruri: patrioți edu­cați, luptă, Dumnezeu, trădători, jeg. Unul dintre domnii promovați de domnul Burduja mi‑a scris: „NU SCAPI. Tu nu știi de unde vii și faci pe dumnezeu. Un apatrid, fără țară, fără casă și o șatră care îți e neam“. Veninul pare să fie o altă obsesie a susținătorilor ti­ neri și foarte dependenți de cariera politică a domnu‑ lui Burduja. Un puști extrem de agresiv, care participă pe listele de candidați la sector, mi‑a scris: „Vocile care scuipă venin în timp ce se ascund după masca bunului

188 Nu tot ei!

samaritean care ajută copii defavorizați nu se tratează, se combat“. Tipul ăsta de conspirație cretină poate fi amuzant. Ideea că de 30 de ani, de când fac vo­luntariat prin orfelinate, ghetouri sau sate foarte sărace, am pândit momentul în care va apărea Mesia cu Harvard pentru a mă discredita ar fi de râs dacă nu ar veni din partea unei speranțe liberale. Interesant este că marea lor majoritate nu numai că au atacat virulent, dar au și scris ode pentru domnul Burduja și s‑au asigurat că acesta le poate vedea, într‑o dovadă de loialitate și slu‑ gărnicie înfiorătoare pentru niște tineri care se văd mult peste noi, restul, grație educației lor în străină‑ tate. Nici măcar unul dintre ei nu s‑a dezis de atacurile rasiste. Domnul Burduja nu a răspuns. A postat în schimb un mesaj religios al unuia dintre cei mai mari susținători ai legionarilor. Este foarte probabil ca sarcasmul meu să fie prea mult pentru puștii PNL‑ului, slăvitori ai domnului Burduja. Se prea poate ca cei mai mulți dintre ei să fie doar un pic prea înfocați și prea aroganți. Totuși, ni­ velul de ipocrizie, discursul cu iz legionar și agresivi­ tatea exacerbată sunt semne care ar trebui să dea fiori conducerii PNL. Și mai ales domnului Burduja.

Sorin Moldovan CV‑ul domnului Sorin Moldovan este golănesc, dar tipic pentru un deputat PNL. Practic, la o lectură atentă, un singur lucru va fi remarcat: este nepotul lui Vasile Blaga, și cam atât. Cariera și‑o începe în perioada de student la una dintre fabricile de diplome particulare,



Vrednici urmaşi 189

ca șef la tineretul PDL‑ist. Apoi este parașutat consilier la un minister care nu contează și apoi devine director în același minister. În aceeași perioadă, dar pus șme‑ cherește separat în CV, Sorin Moldovan este și eco­ nomist la firma tatălui, un domn foarte bine legat la contracte publice. CV‑ul include la experiență profesio­ nală și Organizația Națiunilor Unite… Este vorba de o participare de o singură zi la o întâlnire. În perioada de glorie a USL‑ului, este numit subse­ cretar de stat tot la ministerul tuturor rudelor șme­ chere. Imediat după ruperea PDL‑ului, este transferat de unchiul cel mai vameș la o slujbă bine plătită la un cabinet politic din Bruxelles. În același timp, este, de‑ sigur, și „manager marketing“ la altă firmă a tatălui. După patru ani de sinecuri, devine deputat în Parla‑ ment din partea PNL. Se ocupă de educație și IT pentru țărișoară! Desigur, în perioada în care avea două slujbe, termină și un masterat la SNSPA. Are și un curs la Aca‑ demia lui Oprea, ca orice geniu politic mioritic. Fami‑ lia domniei sale are legături foarte solide cu PSD‑ul. Nașul domnului Moldovan este senator PSD. Dacă sim‑ țiți nevoia unei anestezii parțiale, ascultați‑l vorbind. Magnific discursul sub titlul „Internetul este precum roata, iar standardul 5G reprezintă apariția mașinii“!

Alexandra Bogaciu La doi ani după ce termini liceul, te apuci de o bombă de facultate pe bani, deși practic nu există concurență la facultatea de stat pe domeniul tău. Termini „manage‑ ment“. În timpul facultății și încă trei ani după, mun­cești,

190 Nu tot ei!

desigur, din greu la firma tatălui tău. Conform CV‑ului, tot ce faci este să salvezi datele de pe calculator pe „su‑ porturi magnetice“. Asta până la 26 de ani. Apoi, pentru câteva luni și deloc în vederea alegerilor, devii ditamai directoarea la firma lui tata. Tată care, întâmplător, este vărul lui Pandele, soțul doamnei Firea. Decizi că expe‑ riența năucitoare pe care o ai este perfectă pentru un post de deputat. Alegătorii sunt de acord, așa că, cinstit și meritoriu, la 27 de ani ești deja în Parlament. La 29 de ani ești deputată și reprezinți țărișoara cu onoare în Comisia pentru politică externă. Vorbești cam un minut și 10 secunde pe an, că doar nu ai venit să stai degeaba. Când vorbești, e drept că îți dovedești inteligența, căci nimeni nu s‑a gândit că o agramată și, practic, dovada nepotismului nesimțit al PSD‑ului ar putea vorbi despre discriminarea femeilor. CV‑ul ei este o batjocură. Domnișoara Bogaciu este incredibilă prin aroganța și lipsa ei absolut remarcabilă de orice fel de bun‑simț. Este un exemplar strălucit al felului în care PSD‑ul ne calcă în picioare. Iată întreaga ei calificare: 2016–2017 Director Marketing și Publicitate S.C. Bicom Pa Impex SRL – Planificarea activităților de marketing și de conducere departamentală, – Organizarea campaniilor integrate de marketing, – Coordonarea implementării strategiilor și campaniilor de marketing, – Negocierea și încheierea contractelor de marketing,



Vrednici urmaşi 191



2009–2016

– Promovarea imaginii organizației, pre‑ cum și cu organizarea activității com‑ partimentelor din subordine. Operator Calculator S.C. Bicom Pa Impex SRL – Deplasare pe teren la instituții publice, – Introducere și validarea datelor pe su‑ port electronic, – Prelucrarea datelor (efectuarea de ope‑ rații de calcul având la bază datele intro‑ duse), – Gestionarea suporturilor magnetice, – Transpunere pe suporți de stocare da‑ tele introduse, – Răspunderea de conformitatea datelor introduse cu documentele primare, – Salvarea periodic și în situații critice da­ tele introduse.

Avem un stat capturat, iar premierul și președintele sunt fie pe plaiurile mirifice ale României normale și educate, fie orbi, fie la fel de ticăloși ca cei pe care îi tot expun de atâta vreme.

X. SPERANÞE Ilie Niþă Nea Ilie Niță a trecut prin șase partide, căci ideologia, și nu banul sau corupția, îl mână în politică. E drept că DNA‑ul a spus că și el, și soția sa ar fi săvârșit niște acte de corupție între 2009 și 2017, că a mai avut câteva dosare cu cecuri neacoperite când era vicepreședinte PNL la Suceava și că declarațiile lui de avere sunt niște mizerii, dar omul este senator, are imunitate, nu se îm­piedică de detalii. Și‑a început cariera, inspirat pentru domnia sa, un pesedist liberal conservator, ca instalator de bude și alte țevi. Până să dea harul politico‑academic în el, a fost instalator, subinginer la seral, șef de secție în con‑ strucții și vânzător de asigurări. Din 2003 devine in‑ giner, om politic și mare director de companie. Mare de tot. În 2005, compania unde este director are un profit pe minus, 1.184 de lei, și o cifră de afaceri de 59 de lei pe zi. În fapt, dacă iei în considerare perioada 2005–2010, conform CV‑ului domnului Ilie, firma lui a avut un rulaj de sub șapte euro pe zi și a fost numai pe negativ, cu excepția unui singur an, când a avut un profit de aproape 0,2 euro pe zi. Lucru care, desigur, a justificat cumpărarea a două mașini țepene și a două masterate, pe care le face în același timp, la aceeași facultate, unul în turism și unul în management, la Bu­curești. Dacă te uiți la CV, la profilul și profitul fir‑



Speranþe 193

melor unde a fost „director“, fie te strici de râs, fie te strici la stomac de silă. Fiind un om teribil de cinstit, devine ditamai șeful la PNL și apoi vicepreședinte la Consiliul Județean – loc pentru care este perfect calificat, căci se certifică – peste un an, ca înalt funcționar public și ca membru al sectei lui Oprea, că doar pentru oameni ca el este cursul de „Securitate și bună guvernare“ de la Cole‑ giul Național de Apărare. În anul când devine senator, primește de la o firmă – la care este director, conform declarației de avere – cu peste 3.000 de lei mai mult decât întreaga cifră de afa‑ ceri a firmei din acel an. Cel mai probabil, a pupat moaș­tele sfântului Dan Voiculescu, făcător de minuni similare. Domnul Ilie Niță a fost, nu e glumă!, preșe‑ dinte al Comisiei de dezvoltare regională, administra‑ ția statului și privatizare și vicepreședinte al Comisiei pentru energie, infrastructură energetică și resurse minerale în Senat, iar acum este vicepreședinte la Co‑ misia de mediu din partea PSD‑ului. Vrednic este!

Răzvan Sorin Priºcă Răzvan Prișcă este altă mare speranță liberală și un favorit al Antenei 3. Și el termină pe bani dreptul, tot la o fabrică de diplome măcinată de scandaluri de co‑ rupție. În CV‑ul lui extrem de scurt, cel mai remarcabil lucru este faptul că a fost președinte al unui ONG care sună celebru, filiala Arad. Nu e clar dacă asta se petre‑ cea în liceu sau în primul an de facultate. Oricum, li‑ beralii geniali încep devreme viața profesională.

194 Nu tot ei!

La venerabila vârstă de 21 de ani renunță la funcția de pre­ședinte al ONG‑ului și se apucă cu foarte mult tupeu să facă consultanță politică. Pare improbabil, dar la 21 de ani, după cum declară chiar el, are „drept clienți mai mulți miniștri, senatori și deputați“, căci ei pot. Lucrează și el „full time“, în timp ce face râsul ăla de facultate. Este angajat la cabinetul altei speranțe PD/NL‑iste, Roberta Anastase, despre care am scris în paginile anterioare. Spune peste tot că este doctorand în drept. Este înscris la doctorat din 2014 și, cel mai probabil, s‑a speriat de scandalurile de plagiat. Se fac șapte ani de când este tot doctorand. Domnul avocat se sacrifică și el pentru patrie și, la 29 de ani, ajunge deputat PNL‑ist. Nu mai e loc la Arad, așa că e pus pe liste în Prahova. Discursurile lui penibile fac deliciul telespectatorilor Antenei 3.

Aurel Glad Varga Aurel Glad Varga este marea speranță liberală din Arad, capul de listă la fostele alegeri. La 30 de ani, ajunge deputat în Parlament din partea PNL‑ului, după o ca‑ rieră excepțională construită pe sinecuri și pe banul public, că așa e în liberalismul neaoș. CV‑ul domnului Varga este de o impostură oribilă. Omul trece pe hârtie că ar fi făcut un masterat. La o citire atentă, descoperi că doar s‑a înscris la cursuri, că de terminat nu a reușit. Adică un fel de aspirant liberal la Orlando Teodoro‑ vici, cu diferența că mârlanul pesedist nici nu s‑a în‑ scris, ci doar a primit diploma de master de la ser­viciile cele bune.



Speranþe 195

Partea cea mai consistentă a CV‑ului e constituită din toate cursurile făcute în perioada studenției, că, dacă nu ai ce să treci acolo, le treci pe toate. Cursuri făcute dubios, la facultăți care au fost implicate în scan­daluri enorme de mită și acordare de diplome false. Apare în CV și o universitate ceva mai serioasă, numai că Aurel a aplicat aceeași tactică ca la masterat, s‑a înscris și a abandonat cursurile, dedicându‑se, cel mai probabil, total, pasional și sălbatic, liberalismului arădean. În perioada în care era consilier la primăria dom­nu­ lui Falcă, un om cunoscut pentru onestitatea lui remar­ ca­bilă, Aurică era și director la o firmă plină de contracte cu primării PNL și lucra și pentru ONG‑uri pe care le‑a înființat și care, toate, norocoasele, aveau contracte cu primăria PD/NL. Este membru fondator în nouă (!!) ONG‑uri și a fost reprezentant în șapte (!!!) consilii de administrație până la 30 de ani (toate în același timp). A fost simultan și director de cabinet la un deputat li­ beral, deși avea doar o diplomă de liceu. Geniul liberal nu poate fi stăvilit de lipsa de studii superioare. O oră la liberali, la PD/NL‑ul de stat, e cât o zi la noi, restul amă­răștenilor. Ca orice liberal de succes, a votat și pen‑ tru pensii speciale, deși PNL‑ul i‑a cerut să voteze împo­ trivă. Falcă probabil a hotărât altceva. Ne va reprezenta și în Parlamentul următor. Bravo, Aurică! Trăiască PNL‑ul! Discursul de lansare a candidaturii domniei sale este de un comic involuntar teribil.

196 Nu tot ei!

Robert Sighiartău Pe Robert Sighiartău îl vedeți tot timpul în poze pe lângă Orban și pe la Antena 3. La 23 de ani intră în PNL. La 27 de ani este deja deputat. Spune cu un tupeu demn de o speranță PNL că vine dintr‑o familie mo‑ destă. Familia lui însă este una dintre cele mai bogate și influente familii din Bistrița. CV‑ul arată senzațional, asta dacă nu te uiți și la declarația de avere, din care îți dai seama că omul este doar un alt gargaragiu cu un apetit incredibil pentru putere. În timp ce este student, la 20 de ani, devine și ditamai directorul „full time“. Este o rețetă tipică speranțelor pesediste sau PNL‑iste de a mima profesionalismul. Resume‑ul menționează Toyota, o golănie care transformă un deja obișnuit ne­ potism în ceva serios. Toate firmele pentru care a lucrat sunt ale familiei. Are un discurs manipulativ și exer‑ sat, dar nu întotdeauna capabil să ascundă golurile enorme. Promovează agresiv o agendă religioasă neo‑ protestantă și interesele propriei familii.

ªtefan‑Ovidiu Popa În 2007, la 22 de ani, domnul Popa intră în PSD entu­ zias­mat, probabil, de cinstea și profesionalismul de la PSD Vâlcea. Deja lucra pentru o firmă din Vâlcea – firmă cu multe contracte cu statul. În același timp studiază, conform CV‑ului, la trei facultăți în Craiova, toate la cursuri de zi – drept, psihopedagogie și ASE. E o minciună acolo, căci psihopedagogia este doar un curs, dar omul a intrat în PSD, nu vrea să se facă de



Speranþe 197

rușine în fața celorlalte valori pesediste. Imediat ce termină facultățile devine jurist la firma în cauză, dar mai face (fără să termine) și un masterat, tot la Craiova. Firma se duce în cap și înregistrează o datorie de 461.196 RON. Trece la altă firmă, acuzată de a fi o că‑ pușă politică pentru CET Govora, unde este economist și apoi consilier juridic. Și firma asta se duce în cap, înregistrând o datorie de 923.351 RON. Este, culmea, cenzor la altă firmă de stat legată și ea de CET Govora, care este desigur implicată în scandaluri de corupție și nepotism. În 2015, domnul Ovidiu Popa este lovit de geniali­ tate. În acest an de grație este consilier juridic la o firmă acuzată de a căpușa CET Govora, are propriul birou de mediator, este cenzor la altă firmă legată de CET Go­vora, este secretar la un IFN și președinte la alt IFN, se certi‑ fică ca manager de proiect și face un masterat la Sibiu. Muncă, muncă, dar și răsplată, așa că‑și cumpără două case, ca orice tânăr care a muncit vreme de opt ani doar pentru stat. În 2016, declară într‑o cârpă de ziar: „Prima facultate am făcut‑o integral bugetată de stat, fiind bur‑ sier, ca şi primul master. A doua facultate, tot de stat, şi al doilea master le‑am urmat pe banii mei“. Conform CV‑ului, are un singur masterat. Firesc, omul, un profesionist care a falimentat toate firmele unde a lucrat, ajunge consilier județean și apoi deputat pe listele PSD la 31 de anișori. De un an vă dă fum din‑ tr‑un Porsche Cayenne, ca orice social‑democrat cin‑ stit. Nevasta domniei sale este, desigur, meritocratic, angajată tot la Parlament. Împreună primesc anual de la noi peste 200.000 RON, căci, nu‑i așa?, merită. Este în

198 Nu tot ei!

Comisia juridică și în cea de stabilitate legislativă, ca să fim siguri că țara e pe mâini bune. Discursul lui de la conferința PSD Vâlcea din 2020 este agramat şi sfi‑ dează logica elementară.

Cătălin Nechifor Domnul Cătălin Nechifor este un alt demn stegar al geniului pesedist de Bucuvina, dacă e să ne luăm după CV. La 22 de ani studiază la o facultate bunicică la Suceava, face și un curs greu – care are 50 de seminare de manager de turism la București și este manager de vânzări în județul Suceava, lucru care implică multe călătorii în județ. Ubicuitatea este una din calitățile social‑democrate. Devine, imediat ce termină cursul la București, director cu 25 de angajați în subordine. Toate bune, până când descoperi că firma la care pre‑ tinde că a lucrat a fost înființată doi ani mai târziu, dar, desigur, acesta e un detaliu, că nu numai logica, dar, nici timpul nu funcționează la fel în lumea pesedistă. Între 2000 și 2001 devine brusc, din director de ho‑ tel, inspector la Consiliul Județean Suceava. Timp în care face și un alt curs, în exact aceeași perioadă, de manager în administrație publică, tot la București, lu­ cru care îi aduce și o promovare ca șef serviciu – ce-i drept, după doi ani, și nu după două luni, așa cum au făcut alte genii pesediste la Constanța. Ca șef serviciu la Consiliul Județean, evident e lovit de duhul studiu‑ lui și sinecurilor pesediste. În timp ce este ditamai di­ rectorul la Consiliul Județean Suceava, președinte al



Speranþe 199

Tineretului Social‑Democrat, omul face și două mas‑ terate la București. Trece, cu mult tupeu, în CV un seminar de câteva zile în Franța ca și cum ar fi studiat un an. Ajunge la 33 de ani în Parlamentul European din partea PSD, apoi în Parlamentul nostru din 2008, apoi este președinte de consiliu județean și acum, iarăși în Parlament. Este investigat de DNA într‑un dosar de corupție. Apare și în scandalul cu Hrebenciuc. A absolvit și el, bineînțe‑ les, cursurile lui Oprea. În prezent face parte din parti­ dul lui Ponta.

Violeta Răduþ Violeta Răduț face ingineria la prestigioasa facultate Bioterra. Normal, este și directoare de marketing în ace­lași timp. Pe vremea aia era PNL‑istă, că doar trăim în lumea politică curată din Alexandria. Probabil nu este directoare absolută și unică numai ca să nu bată la ochi la fraieri, căci oricum firma o are doar pe dom‑ nia ei angajată. Deci este directoarea ei de marketing. Ce face ea acolo, conform CV‑ului, sună a glumă: „ac‑ tivitatii (sic! ) de identificare, anticipare si satisfacere a cerintelor clientilor“. Imediat ce termină directoratul, ca orice ingineră cu o carieră în marketing, se angajea‑ ză la primărie, care e controlată de domnul Dragnea, pe poziția de inspector la Cultură, sport și tineret. Trei ani de inspectare o ajută să epuizeze cultura, sportul și tineretul. Trece la PSD și este promovată, la 30 de ani, ca inspector superior la Taxiuri și comerț,

200 Nu tot ei!

acolo unde nu se dă șpagă. La 36 de ani este deja în Parlament – ne reprezintă în Comisia pentru muncă și protecție socială. Pune și ea mârlănește în CV o di‑ plomă de master, care în fapt sunt doar cursuri. Decla‑ rațiile ei de avere sunt siderante. În 2017, deși săracă lipită – nu are nimic în afară de o datorie de 75.000 RON la bancă și un salariu de 17.420 RON brut pe an –, dă salariul ei net pe mai mult de patru ani la PSD, că doar țara o cere. Între timp s‑a cam scos, și‑a tras vilă, teren meșter și e deputată! O dovadă vie că Elena Udrea este un model de succes.

Violeta Vijulie În 1996 o puștoaică de 19 ani în anul doi de facultate, cu două luni experiență la un ONG controlat de un fost securist notoriu, e angajată de Varujan Vosganian să consilieze o comisie a Senatului. În 1998 (21 de ani), fără a termina facultatea, devine coordonatoarea de relații publice a partidului Uniunea Forțelor de Dreapta. Se întâmplă ca șeful partidului să fie Varujan Vosganian, un prieten al fostului securist. Finanțatorul partidului este Sorin Ovidiu Vântu. Se mută apoi în privat într‑o firmă înregistrată într‑un off‑shore din Cipru. Cinste, patriotism, liberalism. Renunță repejor și pentru prima oară are o slujbă la o firmă serioasă. Lucrează trei luni și, dacă scoatem lunile de vară, când probabil patronul nu era pe acolo, muncește tare timp de o lună până să plece. Se duce la altă firmă de publicitate, care va fi in­ vestigată pentru spălare de bani. Varujan Vosganian



Speranþe 201

par­ticipă la câteva evenimente organizate de firma în cauză. După trei ani se duce la o altă firmă, de data asta cunoscută pentru relațiile cu mediul politic. Stă acolo un an. Există cel puțin două evenimente în care patro‑ nul firmei și domnul Vosganian sunt menționați a fi fost împreună în perioada asta scurtă. Preia o afacere la două luni de la momentul în care domnul Vosganian devine cel mai influent ministru al cabinetului Tăriceanu. Tăriceanu este consiliat de se­ curistul care a fost primul ei angajator. Afacerea crește cam de zece ori în primul an și încă de zece ori în cel de‑al doilea. În momentul în care Vosganian nu mai este ministru, afacerea se duce imediat în cap. Doamna trece în CV că este director general și consultant de co‑ municare. Paradoxal, firma are un singur angajat pen‑ tru majoritatea perioadei în care este acolo. În 2013 firma pe care o conduce are o datorie de 709.251 RON. Firesc, în momentul în care Varujan Vos­ganian ajunge, în 2013, ministrul economiei, doamna ajunge, brusc și meritat, consilieră la acest minister. Pleacă domnul Vosganian, pleacă și doamna la priete­nul domnului Vosganian, la ministrul culturii, Gigel Știrbu. Mai stă câteva luni și la cabinetul lui Bușoi. Este din 2014 con‑ silier la Camera Deputaților în Comisia pentru cultură, unde șef este Gigel Știrbu și, coincidență, Varujan Vos‑ ganian este în aceeași comisie la Senat. Din ianuarie 2014 are o revelație și începe să se pre­ ocupe serios de societatea civilă. Este în același timp directoare executivă la două ONG‑uri, președintă la încă unul și în timpul liber face „zeci de cursuri de comunicare în țară și străinătate“. Este și toată ziua la

202 Nu tot ei!

Antena 3. Firma ei are o datorie de 557.631 RON. Este pusă de guvernul Orban, mare dușman al domnilor Tăriceanu (ALDE) și Vosganian (PSD), șefă peste func‑ ționarii publici. Până de curând era candidata PNL la Sectorul 3. Numai ambiția doamnei ministru al mun‑ cii, care a vrut alt candidat, a oprit cariera doamnei Violeta Vijulie. Candidatul care a înlocuit‑o este direc‑ torul ONG‑ului care a plătit‑o pe actuala ministră cu peste 140.000 RON în 2019, timp în care era plătită și din alți bani publici ca să lucreze pentru PNL în Parla­ ment. Candidat care a devenit și consilierul ei, al mi‑ nistrului muncii.

Ciprian ªerban Ești manager de firmă cu trei ani înainte de a termina liceul, că doar mănânci antreprenoriat pe pâine de mic. În CV, desigur, nu scrii că e firma lui tata. Aprofundezi liceul șase ani și deschizi două firme care au datorii la stat de aproape 250.000 RON, unde ești singurul anga‑ jat, dar treci funcții în CV care sună de parcă ai fi fost un mic Bill Gates al Moldovei. Faci o batjocură de facul­ tate renumită pentru faptul că în schimbul a 18.900 RON se puteau face trei ani într‑unul. În mod evident, ai zero experiență de conducere, ești implicat în mai multe scandaluri de corupție. La 26 de ani ești șeful celui mai infect partid, cel al lui Dan Diaconescu. Uiți să treci asta în CV, cum uiți să treci și că ai fost reprezentantul Consiliului Jude‑ țean în probabil cea mai nenorocită firmă‑căpușă din



Speranþe 203

județ. Nu uiți totuși să treci, cu un tupeu de neimagi‑ nat, că ai fost „City Manager“ pentru două luni exact în perioada în care tu făceai campanie pentru a fi ales deputat pe listele PSD – ceea ce pentru tine este o evo‑ luție magnifică a standardului personal de etică. Ai 30 de ani, dar taică‑tu e un șmecher în afacerile cu lemn. Te sacrifici pentru țară și te duci în Parlament, unde ești absolut, dar absolut penibil. Ești totuși în comisiile care trebuie și promovezi o lege care să favorizeze oco‑ lurile silvice, culmea, exact unde are tăticu interese. Majoritatea deputaților și senatorilor au CV‑uri oribile, cu probleme uriașe. Niște catastrofe din punctul de vedere al studiilor, care toată viața lor au trecut din sinecură în sinecură, au mințit și ne‑au căpușat. Între‑ bările pe care le ridică CV‑urile astea sinistre sunt de‑ osebit de grave și arată că avem un stat în putrefacție și un SRI fie foarte ineficient, fie malefic. Să nu uit – domnul Hellvig, șeful SRI, a fost o mare, mare perso‑ nalitate în partidul lui Dan Voiculescu. Și, ca foarte mulți dintre cei despre care am scris, este și el legat (foarte strâns) de colegiul lui Oprea și de partea foarte toxică de la SNSPA.

Concluzii RALUCA PRUNĂ

Dacă nu tot ei, atunci cine? Ce ar putea spune un străin despre România într‑o frază? Cel mai probabil ar spune că România este o țară europeană, membră a NATO și a Uniunii Europene, că suntem o țară de emigrație masivă, că avem o pro‑ blemă cu marea corupție. Nu e sigur că un străin ar percepe România ca pe un stat de drept funcțional. E foarte sigur că noi înșine ne îndoim adesea că am fi un stat de drept, adică un stat în care prevalează domnia legii. Trecutul nostru recent, postcomunist, este o luptă îndelungată pentru a fi admiși în rândul euro‑ penității de la care ne place să ne revendicăm. Treizeci de ani la scară istorică nu sunt foarte mulți pentru a reconstrui structura strâmb așezată a societății și pen‑ tru a așeza la temelia construcției principii morale și legea. Pe hârtie pare totul aproape bine așezat. Și to‑ tuși ceva e foarte strâmb în țara noastră. Exercițiul la care ne invită Valeriu Nicolae, lista aceasta incompletă a rușinii absolute, nu este o sur‑ priză pentru cei mai mulți. Știam din spațiul public că partidele sunt clientelare și că promovează o clasă politică nepregătită politic sau profesional să ne repre­ zinte, a cărei incompetență este direct proporțională cu succesul în politică. Trăsătura definitorie a clasei

206 Nu tot ei!

noastre politice este faptul de a găsi scurtături profe‑ sionale și de a se îmbogăți indecent din politică. Lista confirmă ceea ce știam despre precaritate în politică, o precaritate în care se reflectă calitatea slabă a tuturor serviciilor publice – de la educație și sănătate la justi‑ ție, și nivelul îngrijorător al emigrației. O surpriză în exercițiul de asanare publică pe care îl propune Vale‑ riu Nicolae rămâne magnitudinea capturării statului de către această clasă politică și a retribuirii deloc sim‑ bolice de rente de stat. Orice persoană decentă își pune întrebări. Ce s‑a întâmplat în acești treizeci de ani? Cum și de ce am ajuns în acest punct în care instituțiile sunt capturate de oameni nepregătiți pentru funcțiile pe care le au? De ce cei mai titrați dintre noi rămân cei care nu pot folosi corect limba română? De ce suntem țara cu cele mai multe doctorate în siguranță națională, cu cei mai mulți politicieni cu multiple licențe și măcar un doc‑ torat obținute toate într‑un timp record, adesea cu o presupusă activitate academică și chiar cu abilitare doctorală? De ce suntem o țară cu prezența foarte scă‑ zută la vot, deși în discuțiile private politica și modul în care suntem guvernați sunt o temă recurentă, în care punem multă pasiune? Cel mai probabil politicienii aflați pe lista pe care un om cu bun‑simț o numește o listă a rușinii sunt de fapt mândri de performanța lor, probabil și de țara care a făcut posibilă o asemenea performanță. Nu ope‑ răm toți cu aceleași concepte. Rușinea este o categorie suspendată în această lume a imposturii absolute în care măsura succesului este cantitatea – de bunuri,



Concluzii 207

conturi, titluri academice și distincții de stat. Lista rușinii nu este completă, dar ne oferă o imagine co‑ rectă a dezastrului în care am fost aduși ca societate. Fără a fi toți în aceeași categorie, ceea ce îi leagă pe cei de pe listă este o mediocritate absolută, care este direct proporțională cu o avere greu de justificat și o falsă cunoaștere cumpărată prin titluri academice fără nici o acoperire. Averea nu face parte din scopul aces‑ tui comentariu, dar ar trebui să fie obiectul atent al controlului de către instituțiile încă necapturate în totalitate. Prima categorie și cea mai numeroasă de pe listă este cea a politicienilor semidocți. Sunt politicienii al căror drum s‑a intersectat, întâmplător sau foarte cal‑ culat, cu cel al partidului sau al vreunui potentat în partid, cărora le‑au oferit serviciile. Și de la momentul fericitei intersectări totul în viața semidocților devine un salt amețitor de la o ocupație banală sau de la lipsa de ocupație la cea de politician validat prin alegeri pe liste de partid, mandat după mandat. O altă categorie este cea a politicienilor fără de crez politic, care au trecut prin câteva partide. Noi îi numim traseiști, ei cred că sunt mesianici. Ce îi mână în luptă pe aceștia? Încrederea că principiile sau ideologiile po‑ litice nu contează. Contează exclusiv nevoia de a‑și asigura mandat după mandat în Parlament, chiar dacă noi nu vrem, pentru că ei merită. În general traseiștii verbalizează bine, vorbesc mult, uneori stăpânesc sau măcar dau impresia că stăpânesc funcțional un dome‑ niu. Ratează esența tuturor lucrurilor cu excepția pro‑ priei parveniri politice.

208 Nu tot ei!

Există apoi categoria politicienilor care înainte să fi făcut ceva, orice, sunt recuperați ca resursă utilă cla‑ sei politice. Sunt în general rude, apropiați, favoriți ai unor politicieni cu numeroase mandate la activ și sunt introduși dinastic în prima lor ocupație, aceea de po‑ litician. În fine, avem adevărați creatori de școală. Aici tre‑ buie să dau un nume: Gabriel Oprea. Are ceva din pri‑ mele două categorii – este și semidoct, și traseist. Nu verbalizează deloc nuanțat, dar rostogolește repetitiv câteva cuvinte (interes național, patriotism, instituții de forță, stabilitate politică), care l‑au făcut indispen‑ sabil mai multor configurații guvernamentale. Oprea transcende orice categorie pentru că a formalizat atent un întreg sistem de rente de stat. Este unul dintre pri‑ mii strategi de la Colegiul Național de Apărare, pe care îl transformă în instituție academică centrală unui sis‑ tem de stat corupt. Își face astfel emuli și creează clase întregi de dependenți în tot aparatul de stat. Oprea conduce încă școli doctorale și rămâne stăpânul mul‑ tor inele, exact pentru că a „dat“ doctorate tuturor ce‑ lor care au vrut și erau necesari sistemului. Dar mai ales acelora care au jurat credință stăpânului care i‑a inventat. În țara noastră, Oprea a devenit unul dintre cei mai puternici oameni în stat – atât de puternic, în‑ cât guvernul din care a făcut parte prin 2015 adopta hotărâri de guvern în considerarea prim‑viceprim‑mi‑ nistrului Oprea. Ceea ce unește toate aceste categorii este scurtătura în cariera politică sau în domenii conexe politicii (în companii de stat și consilii de administrație ca repre‑



Concluzii 209

zentanți ai statului), către titluri universitare multiple, numiri în funcții importante și acordarea celor mai înalte distincții ale statului român. Ceea ce a fost la început neorganizat și funcționa pe filiere de partid paralele a devenit prin mijlocire atentă extrem de for‑ malizat. Există astăzi niște etape obligatorii pentru scurtături, etape de trecere (adesea meteorică sau chiar fictivă) prin colegii precum Colegiul Național de Apă‑ rare sau de plagiere a unui doctorat în care cea mai de încredere temă este, în mod ironic, siguranța națională. Sunt treceri aproape ritualice, care ridică persoana la gradul de încredere necesar pentru a opera într‑un sistem organizat exact pe principiile unui sistem mafiot, în care tăcerea este garantată de gradul de șan‑ taj. Instituționalizarea acestui mod corupt de funcțio‑ nare a statului, obținerea titlului de doctor sau măcar absolvirea unor cursuri postuniversitare în aceste cole‑ gii au devenit în unele cazuri, mai ales în instituțiile de siguranță națională atât de dragi domnului Oprea, etape obligatorii prin lege pentru a putea promova în carieră înainte de termen, pentru a deveni parte a ad‑ ministrării acestui sistem de capturare a statului român. Așa se explică inflația de generali, chestori, șefi în instituții de forță care la cel mult 40 de ani ating ma‑ ximul în carieră și ies la pensie acoperiți de gloria de a fi servit interesul național. Și, pentru ca totul să fie rotund, filiera de scurtături primește recunoaștere la cel mai înalt nivel al statului, prin acordarea de înalte distincții unor persoane care nu fac nici o cinste pre‑ ședinților care au semnat decretele. Presupunând prin absurd că l‑aș întâlni vreodată pe generalul profesor

210 Nu tot ei!

universitar Gabriel Oprea, l‑aș întreba cum definește siguranța sau interesul național, căci ceea ce a creat este pentru orice persoană rațională o breșă gravă și o lovitură năucitoare pentru reputația României. Când drumul acesta al capturării statului ajunge la un nivel dincolo de care statul român nu mai are ni‑ mic de oferit, toți beneficiarii scurtăturilor se simt extrem de împliniți și îndreptățiți să primească man‑ dat după mandat. Problema cu aceste filiere este că par să funcționeze ca scheme Ponzi de retribuire a rente‑ lor de stat, care au atins astăzi un punct de implozie. S‑a ajuns prea departe, cu personaje mult prea grotești, în posturi mult prea înalte. Stupoarea unor interlocutori europeni a fost ma‑ ximă când presa a relatat că președintele unei institu‑ ții foarte importante din România a demisionat, apoi a fost arestat la domiciliu pentru fapte legate de falsi‑ ficarea diplomei de bacalaureat. M‑au întrebat didactic dacă legea nu prevedea deținerea unui titlu universitar pentru ocuparea acestei funcții. Când am confirmat, interlocutorii mei credeau că problema cu bacalaurea­ tul este o eroare. Cum să explici unui străin că, oricât de incredibil pare, România se află în acest punct? Că este posibil să nu fi absolvit liceul, să folosești ani în‑ tregi o diplomă falsă care deschide drumul unui biblio­ raft întreg de diplome (post)universitare, că este posibil ca diplomele să fi fost toate invalidate de o instanță judecătorească în 2016, pentru ca patru ani mai târziu să fi devenit deja profesor universitar, cu abilitare doc‑ torală de a coordona doctoratele altora, și să fii numit într‑o înaltă funcție în stat? Aceste scheme frauduloase,



Concluzii

211

în care este nevoie de complici la cel mai înalt nivel de stat, sunt greu de înțeles de către alți europeni. Pentru că, deși nu există state perfecte, există puține state care au reușit o subminare atent plănuită a structurii de rezistență. Ce mai rămâne de făcut? Multe lucruri și deloc sim­ ple. Îmi spun mereu că avem un maraton înainte, nu o cursă de 100 de metri. Accesul în politică trebuie să nu se mai facă pe scurtături. Modificarea legii partide‑ lor politice a pus capăt monopolului partidelor vechi și numeroaselor sale epifanii și a permis înscrierea altor partide politice decât aripile pretins disidente ale partidelor vechi. A fost un pas important și nece‑ sar, dar deloc suficient. Ar trebui ca atunci când votăm să ne purtăm cu aceeași rigoare cu care ne cumpărăm un obiect rar, o dată la patru ani, să examinăm atent ofertele politice, să fim alegători informați, să fim chiar pretențioși în legătură cu votul pe care îl dăm. Pentru asta este nevoie de modificări legislative care să ne permită migrarea de la cumpăratul la „ofertă“ (mult, de calitate slabă, aproape expirat) și la alegerea liberă, adică de la votarea unei liste de partid, la vota‑ rea acelor persoane de pe listă care ne pot reprezenta în parlament. Este urgentă și curățenia în debandada acordării de titluri academice, mai ales doctorale, din România. Nu este de înțeles de ce un plagiat nu poate fi sancționat le‑ gal, dar și moral. Trebuie să ne înarmăm cu rezistența de a repeta fără să obosim că plagiatul este furt. Și că, exact cum nu am lăsa cheile casei pe mâna unui hoț oare­care, nu putem lăsa cheile cetății în mâinile plagiatorilor

212 Nu tot ei!

care să legifereze din parlament pentru noi toți. Tre‑ buie să ieșim din distopia în care cercetarea se face de către semidocți, oriunde, oricum, fără acces la surse, fără coordonare, fără rigoare. O distopie în care titlu‑ rile se cumpără la cantitate, ca o cale de acces la scur‑ tătura de orice fel. Îmi amintesc cu tristețe cum, în 2016, Ministerul Educației a dat un aviz negativ pentru propunerea de eliminare a elaborării lucrărilor știin‑ țifice în penitenciare, devenite scurtătura către elibe‑ rarea din detenție cu mult înainte de termen, invocând un drept fundamental la cercetare. Secretarul de stat care a semnat acel aviz năucitor a făcut pasul în poli‑ tică între timp și s‑ar califica ușor pe lista rușinii. În fine, rămâne întrebarea: dacă nu tot ei, atunci cine? Oameni decenți, cu principii morale, cu o cu‑ noaștere dobândită în timpul necesar și la timpul cuve­ nit, cu o pricepere într‑un domeniu și care vin în politică pentru a da, nu pentru a lua.

CIPRIAN MIHALI

Valul împotriva imposturii După ce am citit demersul devastator al lui Valeriu Nicolae despre impostura care domnește în CV‑urile a zeci de parlamentari români, trei idei pot fi formu‑ late pe scurt: 1) Pe de o parte, este posibil ca noi să vedem în acești bufoni îmbrăcați în hainele imposturii doar vârful unui aisberg uriaș care este mașinăria puterii din Ro‑ mânia. Da, țara este capturată, dar nu în primul rând



Concluzii 213

de acești tineri siniștri, ci de către cei care îi mane‑ vrează. Traseele lor înspre vârful politicii par atât de similare, încât devine firesc să ne întrebăm cine și de ce a făcut alegerea de a promova în aparatul legiuitor și decizional din România oameni inculți, lipsiți de scrupule, manevrabili și dispuși la orice compromis. Întâlnim în mai toate aceste trasee de pseudocarieră câteva instituții al căror rol în organizarea acestui sis‑ tem de putere pare decisiv: fabricile de diplome și de spălat bani, SRI și fosta Securitate, colegiul lui Gabriel Oprea, școlile de partid. Se cuvine deci să conchidem că acestea sunt instituțiile cele mai puternice în Ro‑ mânia, cele care decid accesul la putere și la resursele financiare ale țării. Faptul că ele aleg să promoveze în fruntea țării astfel de impostori vorbește însă și de va‑ lorile, de calitatea umană și profesională a celor care conduc aceste instituții. 2) Pe de altă parte, lipsesc din CV‑urile oamenilor puterii universitățile bune din România. Ceea ce este o palmă teribilă dată educației și cercetării din țara noastră. A devenit un veritabil proiect de țară afrontul adus promovării competenței sau capacității celor mai bune dintre universitățile românești de a forma și pro‑ mova o elită conducătoare a acestei țări. Cu alte cu‑ vinte, tinerii care se formează în marile universități din București, Cluj, Iași, Timișoara nu au nici o șansă de a urca în ierarhiile sociale și de a fi recunoscuți pentru studiile lor, și nu pentru slugărnicia lor față de șefii de la partid. 3) Am spus că realitatea prezentată de Valeriu Ni‑ colae este doar partea cea mai vizibilă a aisbergului.

214 Nu tot ei!

Da, pentru că în planurile din spate, pe toate treptele organizării instituționale și administrative, politice, fi­nanciare, mediatice și de intelligence, e plauzibil că pro­movarea s‑a făcut după aceleași criterii ale supu‑ nerii oarbe și vulnerabilității. Harta imposturii este infinit mai densă decât acești triști reprezentanți ai ei în Parlament. De aceea, la orice criză, cât de mică, sis‑ temul acesta cedează și produce catastrofe amplificate de nepricepere, ticăloșie și corupție. A durat treizeci de ani până când acest sistem corupt s‑a instaurat în toate domeniile vieții noastre, de la po‑ litică până la sport, de la cultură până la servicii secrete, de la sănătate până la justiție. Să nu ne facem iluzii și să credem că după un vot vom putea răsturna acest sistem. În fond, el este susținut probabil de milioane de oameni, chiar dacă funcționarea lui efectivă de‑ pinde de câteva zeci sau sute de mii. Dar nu cred că noi, ca societate, putem inventa în patru ani o alternativă la aceste hoarde de impostori: rezistența lor va fi pu‑ ternică, resursele țării sunt pe mâna lor și nici măcar nu e sigur că noi suntem suficient de curajoși și de pri‑ cepuți să o facem. E nevoie însă de un început, trebuie să începem de undeva. Așa cum plastic a explicat bunul meu prieten profesorul Aurel Codoban, nici apa nu îngheață toată deodată, începe de la o margine și valul se întinde. Noi avem șansa ori datoria, obligația de a lansa acest val, care pentru moment nu există. Și să sperăm că vom avea suficientă energie, noi și cei ce vin după noi, de a congela impostura și corupția într‑un proces care va



Concluzii 215

dura zece, douăzeci, poate treizeci de ani. Cu condiția, încă o dată, ca valul să se ridice.

SORIN IONIȚĂ

Principiul contraselecţiei în politică Dacă analizezi tranziţia noastră întinsă pe decenii, lu‑ crul care sare în ochi este cât de mult s‑au profesiona‑ lizat partidele în materie de politics (competiţia pentru putere, utilizarea de consultanţi, sondori de opinie, relaţia cu media) şi cât de puţin în materie de policy (pro­grame de guvernare pe sectoare, pregătirea în opo‑ ziţie prin recrutare de cadre tehnice, lucrul cu centre de expertiză independente etc.). Ministeriabilii parti‑ dului se tem de experţii care le‑ar putea submina po‑ ziţia, deci îi îndepărtează. Think tanks de partid nu mai există, dispărând şi cele modeste din anii ’90. Se caută în schimb oameni loiali, fără alternative profesionale în afara partidului, ori chiar neangajabili, dar cu inteligenţă combinatorică, aplomb social şi dis‑ poziţie să încaseze lovituri „pentru echipă“. Când ajung în funcţii executive, misiunea lor e de a gestiona resur‑ sele în interesul reţelei de clienţi şi de a recruta genera‑ ţii noi după chipul şi asemănarea celor vechi; aşa‑zisele „studii de securitate“ sunt ştampila de conformitate în acest sens. Ce nu e direct lucrativ nu interesează şi va fi delegat birocraţiei ministeriale. Portretele din volu‑ mul de față sunt vinietele ilustrative pentru acest pro‑ ces de contraselecţie profesională prin politică.

216 Nu tot ei!

CRISTIAN PREDA

Doctoratul fără doctori De ce‑și doresc diplome de master sau de doctorat inși care nu vor face vreodată cercetare? De ce țin cu tot dinadinsul să fie profesori universitari ori îndrumători ai unor doctoranzi atâția și‑atâția politicieni responsa‑ bili pentru 30 de ani de subfinanțare cronică a educa‑ ției? Un răspuns la aceste întrebări se află în CV‑urile personajelor din volumul lui Valeriu Nicolae: diplo‑ mele de licență, master și doctorat obținute simultan la 4‑5 universități, aflate uneori la sute de kilometri distanță, în timp ce „studentul“ conducea un minister, o agenție de stat sau o comisie parlamentară, sunt forme fără fond. Acești ipochimeni au reinventat lipsa de substanță, golirea de conținut a termenilor științi‑ fici, plagiatul și cuvintele goale: unul nu știe nici titlul propriei lucrări, altul adună diplome, deși nu vorbește bine nici limba maternă, un al treilea conduce teze fără să fi fost în stare să alcătuiască el însuși una. După ce am brevetat terorismul fără teroriști și corupția fără corupți, acum descoperim doctoratul fără doctori. Ilustrat de parlamentarul X și de ministrul Y, pescui‑ tori de diplome cu duiumul, dar care înoată, îmbrăcați în toga de doctor, într‑un ocean de ignoranță.

MIHAI MACI

Strigătul deznădejdii: #nutotei! Cine sunt ei? Cei pe care îi vedem mereu, peste tot: la televiziuni, în presă (în cea națională și în cea locală)



Concluzii 217

și – mai ales în campaniile electorale – pe social media. Cel mai adesea nu știm despre ei decât ceea ne oferă tot ei: o simplă (dar, de regulă, atent construită) ima‑ gine, lipsită de orice profunzime, în culori pregnante, menite a estompa distanța dintre ei și noi. Cuvintele lor – atunci când le vedem sau le auzim – nu ne spun nimic, căci, aproape întotdeauna, sună fals. Când zâm‑ betul de circumstanță, limbajul de campanie și dis‑ cursul oficial se scorojesc, în spatele lor descoperim făpturi agresive, ce se servesc de un vocabular precar ca de o bâtă menită a pune la pământ adversarii. Din‑ colo de acestea, nu sunt decât pensiile speciale, indem­ nizațiile de tot soiul, protecția acordată unor indivizi dubioși și – mai ales – dorința de‑a se eterniza pe func‑ ție. Și aceste privilegii se văd – contrastând dureros cu sărăcia unei lumi incapabile să‑și recupereze întârzi‑ erea istorică – și constituie motivul principal al decli‑ nului ideii de reprezentare și, pe cale de consecință, a demobilizării civice a oamenilor. Valeriu Nicolae a avut curajul de a intra în prăpastia dintre ceea ce ei pretind a fi și ceea ce vedem cu toții că sunt și de a da profunzime imaginilor de care sun‑ tem sătui. Ceea ce vedem e halucinant: oameni care oriunde altundeva ar trece ca impostori, falsificatori, profitori, incompetenți, șefi de clanuri dubioase și – dacă nu direct infractori – asociați ai acestora la noi au ajuns în situația de a face legile și de a conduce tre­ burile țării! Ceea ce uimește e numărul lor și capaci‑ tatea de a se perpetua în timp (fie rămânând indefinit pe funcție, fie lăsând‑o moștenire rudelor). Neîndoiel‑ nic, toți cei care citim aceste pagini sfârșim înecați de

218 Nu tot ei!

dezgust și simțim cum crește în noi revolta. Valeriu Nicolae a trecut de ambele; el a înțeles și a asumat fap‑ tul că prima – și poate cea mai importantă – faptă a celui care vrea să schimbe ceva constă în curajul de a rosti clar adevărul în întunericul minciunii și al indife­ renței. La capătul acestor pagini nu ne așteaptă greața ce ne încearcă de la început, ci speranța ce se naște din strigătul deznădejdii: #nutotei!

LIANA ALEXANDRU

Un spectacol de scamatorie Dacă privești printr‑o lentilă curată aceste biografii po­li­tice, ai sentimentul că asiști la un spectacol de sca‑ matorie. Ochiul format să perceapă realitatea la di­ mensiunile ei posibile are de‑a face brusc cu fenomene inexplicabile. Inși care și‑au luat examenele elemen‑ tare târziu în viață sunt capabili să facă salturi acro‑ batice la câteva școli înalte simultan, în timp ce ocupă poziții superioare şi bine plătite la stat. Foarte antre‑ nați la partid să facă echilibristică printre aparențe, acești iluzioniști sunt în stare să inventeze școli care să fabrice diplome și să plagieze doctorate, făcând jon‑ glerii cu specializări fără număr. Educația lor e așa o făcătură, încât unica specializare reală e prestidigita‑ ția, măiestria cu care bagă mâna în buzunarul public. Cum au ajuns acești scamatori să ocupe Parlamentul și instituțiile‑cheie în România? Cu ignoranță. Jumă‑ tate dintre alegătorii români sunt simpli spectatori, nu votează niciodată. Puțini sunt cei care, păstrând o



Concluzii 219

lentilă curată, au curajul să‑i demaște. Și încă și mai puțini cei dispuși să urce pe scenă pentru reprezenta‑ ții de autentică virtuozitate în fața unui public nepă‑ sător care, în realitate, adoră scamatoriile.

COSMIN ALEXANDRU

Minciuna ca regulă socială Înainte ca Valeriu Nicolae să intre în grajdurile lui Augias, mulți intuiam că e plin de murdărie acolo. Ce ne‑a arătat Valeriu e că sistemele politic, de educație și cel administrativ împărtășesc în bună înțelegere o mizerie morală de nedescris și absolut inacceptabilă pentru o țară membră UE. Dar Valeriu nu e Hercule, iar Dâmbovița e suficient de murdară ca să nu mai poată curăța nimic. Îndepărtarea putrefacției nu se poate întâmpla în‑ tr‑o singură zi, ca în mitul grecesc, dar poate începe într‑o zi – în 6 decembrie 2020. Când câteva milioane de oameni ar putea să se țină de nas cu o mână, iar cu cealaltă să pună în urne votul pentru oameni noi și partide noi, care n‑au creat, n‑au condus și n‑au bene‑ ficiat de uriașa impostură ce ne‑a cangrenat spațiul public în care încercăm de 30 de ani să reconstruim un sistem de valori civilizat. Impostura de la noi nu e altceva decât minciună individuală ridicată la rangul de regulă socială. Oare mai putem curăța locul ăsta, sau ne mințim singuri?

220 Nu tot ei!

MARIAN VOICU

Voluptatea resemnării sau votul? Valeriu Nicolae întregește admirabil demersul Emiliei Șercan de autopsiere a unui sistem putred. După fra‑ udă, plagiat și corupție, impostura este comorbiditatea care a dus la perpetuarea unei cleptocrații nevolnice în România. O piramidă de CV‑uri cu genunchii moi și stomacuri pantagruelice, în vârful căreia este coco‑ țat nu cel mai șmecher, ci cel mai șantajabil. Această patologie a imposturii vine, desigur, din comunism, dar care să fie rădăcina răului? Indiferența? Resemna‑ rea? Sictirul? Analfabetismul funcțional? Din cartea lui Valeriu Nicolae aflăm cum se reproduce această vietate, ce sunt aceste CV‑uri pe două picioare. La final, înțelegem că avem doar două opțiuni: voluptatea re­ sem­nării sau votul.

EMILIA ŞERCAN

Corupție, complicitate, eșec Problema CV‑urilor politicienilor români pleacă de la iluzoria idee de competență pe care aceștia au încercat, în mod sistematic, să ne‑o vândă. În goana după locuri pe liste parlamentare sau funcții prin diverse institu‑ ții, politicienii au devenit adevărați performeri ai acu‑ mulării de diplome, certificate sau titluri academice, menite să le ofere legitimare profesională și intelec‑ tuală. Totuși, justificarea presupusei competențe a fost făcută prin studii la ceea ce, de treizeci de ani în‑



Concluzii 221

coace, numim „fabrici de diplome“, „fabrici de plagiat“ sau „fabrici de impostură“. Ceea ce am primit la schimb din partea acestor politicieni, aleși sau numiți, a fost pe măsura pregătirii și a integrității lor: băltire, corup‑ ție, complicitate, eșec.

RADU PARASCHIVESCU

La un capăt debutul, la celălalt rebutul N‑avem decât să mergem la teatru şi să vedem Fiforul. N‑avem decât să mergem la film şi să vedem fie Stan şi Ioana Bran, fie un film cu Intoterorişti. N‑avem decât să ascultăm o voce de aur a muzicii populare cântând Bădălău, băiatul mamii. O ştim cu toţii, de la Vlăducă la opincă: nu pare să existe Ciolac de salvare pentru ce ni se întâmplă din cauza multor dintre cei care ne fac agenda. Mediocraţia pilangiilor români în posturi‑ cheie te obligă de multe ori să transformi numele aces‑ tor tenori ai imposturii în substantive comune. Nu doar de dragul jocului, ci şi fiindcă performanţa şi competenţa lor tind către zero. Sunt inşi care nu se pricep să construiască nimic (poate doar să dea dispo‑ ziţii privind vila în care stau), dar care au vocaţia sur‑ pării. Securişti şi sinecurişti, piese ale unui angrenaj malefic şi transpartinic, sunt buruieni care au năpădit Grădina Maicii Domnului şi l‑au pus pe fugă pe grădi­ nar. Îi cheamă Barangă, Mocioalcă, Resmeriţă, Stativă, Boşcodeală sau cine ştie cum. Borne ale traseului care are la un capăt debutul şi la celălalt rebutul. Chipuri ale nepriceperii ţâfnoase, ale şmecheriei lucrative, ale tupeului nociv.

222 Nu tot ei!

MIRCEA MIHĂIEȘ

Dacă e să se democratizeze, primesc… Ăsta e defectul nostru: punem în grabă etichete. Pre‑ ocupați de trecut, n‑am observat unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale ultimilor zece ani: demo‑ cratizarea ticăloșiei. Astăzi, nu mai e suficient să fii un simplu incompetent, o simplă lichea, un simplu corupt și un simplu netrebnic. Gata cu nostalgia și ro­mantismul! În lumea mișeliei atotcuprinzătoare a apărut concurența. Locul pe listă nu mai e garantat de slugărnicie, nepotism, atașament orb față de jupân, vechime, nerușinare. Și nici măcar de nemerniciile făcute în numele partidului sau ale liderului său. As‑ tăzi, e obligatoriu să fi absolvit, la zi, școala abjecției, a josniciei, a infamiei. Merită, așadar, să privim partea bună a lucrurilor: degradarea morală a trecut și ea proba selecției democratice! Vremea profitorilor naivi, a cutrelor și curvelor de partid a apus. Așteptăm intra‑ rea în scenă a adevăraților reprezentanți ai lumii noas‑ tre: scelerații. Dar poate că se va face înțeles mesajul cărții lui Valeriu Nicolae: Nu tot ei!

DANIEL DAVID

Cum dezbâlcizăm România? Cultura română a fost marcată adesea de lupta concep‑ tuală, cu impact în realitate, dintre formă și fond. In‑ terpretate într‑o logică hegeliană, forma și fondul se comportă în țară adesea ca teze și antiteze, care nu



Concluzii 223

reușesc însă o sinteză superioară, astfel că pustiesc lo‑ cul în care se manifestă. Iată, imediat după Revoluția din 1989 am creat forme academice vestice. Da, aveam nevoie de mai multe universități; și le‑am creat! Da, aveam nevoie de mai mulți doctori; și i‑am creat! Da, aveam nevoie de universități private; și le‑am creat. Neavând însă un fond (conținut) suficient și adecvat pentru a ocupa aceste forme, le‑am mai adaptat pentru a le putea acomoda la conținutul disponibil, din pă‑ cate, în proces modificându‑le esența! Și așa uneori am generat în acest demers stele cu anvergură de iarmaroc, vorba cântecului; spun aici iarmaroc cu un sens mai peiorativ, de bâlci/zăpăceală, nu de târg, care poate avea farmecul său tradițional. Mai mult, în loc să stea în strălucirea lor din bâlci, câtă o fi, unele s‑au ambițio‑ nat să formeze alte stele (să devină nu doar doctori, ci și conducători de doctorat) și să conducă și să mode‑ leze sistemul pentru a le păstra existența și rolul, ocu‑ pând poziții de decizie/influență în țară (administrație, politică, mediu academic etc.). România a devenit ast‑ fel un mare bâlci. Cum o „dezbâlcizăm“? Este complicat, dar se poate! Iar primul pas este diagnosticul și asuma‑ rea explicită și non‑defensivă a realității. Apoi urmează tratamentul, care va trebui să fie unul înțelept, cât mai puțin dureros, ca să aibă șanse de implementare. În paralel, este nevoie de prevenție fermă, ca așa ceva să nu se mai întâmple. Numai așa România poate deveni o țară europeană modernă.

224 Nu tot ei!

MELANIA CINCEA

Triumful imposturii Liantul între CV‑uri trucate într‑un fel sau altul – tram­ buline pentru cariere în politică sau chiar în sistemul de securitate al statului – este impostura cu gir acade‑ mic. Efecte ale acesteia sunt şi semidoctismul licenţia­ ţilor, şi incompetenţa drapată de diplome, şi plagiatele, şi girarea de false opere ştiinţifice scrise în puşcării ca pretext pentru eliberarea înainte de termen a unor infractori de drept comun, în general condamnaţi în dosare de mare corupţie. În comparație, șarlatania unui fost premier și a unui șef SIE care și‑au trecut în CV cărți care nu sunt de găsit, adică pe care nu le‑au scris, par glume… Impostura e omniprezentă, chiar triumfă. Pentru că e tratată cu clemență, chiar cu indiferență. Pentru că societatea se oripilează într‑o prea mică măsură în fața unor astfel de derapaje morale – poate și pentru că, extinse insondabil, au cangrenat fibra morală a unei mari părți a populației. Pentru că există toxice şi solide lanţuri de complicități în instituții ale statului, chiar în justiție, între oameni al căror parcurs profe‑ sional e maculat în mod similar. Procesul de însănă‑ toşire – scoaterea la lumină a actelor de impostură este un prim pas – va fi lung şi anevoios.



Concluzii 225

IOAN STANOMIR

Marasm şi complicitate Colecţia de biografii contemporane din această carte este un portret al României de astăzi – unul în care se regăseşte reţeaua de complicităţi ţesută în deceniile din urmă. Cei care parvin urmează un traseu asemănător, destinat să acopere, prin sumedenie de titluri sună‑ toare şi de diplome, impostura agresivă. Acesta este paradoxul României contemporane – acela de a fi gu‑ vernată, în clipa consacrării ei ca parte din familia occidentală, de cei care ilustrează, prin carierele lor, ceauşismul ca reţetă a succesului social. De la comunis‑ mul târziu elita aceasta moşteneşte aversiunea faţă de merit şi voracitatea cu care colecţionează funcţii şi ti‑ tluri. Mediocritatea îşi confecţionează soclul de pe care îi priveşte, dispreţuitor, pe cei ce cred în posibilitatea unor cariere întemeiate pe valori şi efort autentic. Pe aceşti contemporani îi regăsim, prezenţi, în toate pozi‑ ţiile prin care statul este exploatat şi parazitat. Selectaţi prin solidarităţi subterane, ei acţionează spre a menţine marasmul în care România este prinsă. Viitorul nostru comun este ţinut captiv de această cleptocraţie.

OANA GHEORGHIU

Cum de mai funcționează România azi? Citind analiza CV‑urilor unor politicieni sau înalți funcționari făcută de Valeriu Nicolae, nu poți să nu te întrebi cum de mai funcționează România azi? Dar, mai

226 Nu tot ei!

ales, unde ar fi putut fi România dacă meritocrația și competența ar fi fost principalele criterii pentru a ac‑ cede în funcții publice? Cum a fost posibil? Noi, ceilalți, unde am fost în tot timpul ăsta? Cum de am lăsat ca viețile noastre să fie pe mâna unora care‑și iau diplome pe bandă rulantă și‑și fabrică doctorate? „Vezi‑ți de treaba ta!“ Așa ne‑a educat comunismul, așa am acceptat să trăim și după el. Ne‑am văzut de viața noastră, sperând că ce fac „ei“ nu ne afectează. Ne‑am obișnuit cu impostura în po‑ litică. A devenit normalitate ca mulți politicieni să fie incapabili de un discurs coerent, le‑am tolerat dez­ acordurile și cacofoniile în limba maternă, am ironi‑ zat tupeul lor de a citi discursuri în limbi străine pe care nu le cunosc. Am râs pe rețelele de socializare, bășcălia ne‑a ținut moralul sus. Dar bășcălia asta nu ne va duce înainte, nu va construi spitale, școli și auto­ străzi. Bășcălia nu face decât să ne țină captivi în lo‑ zinci care‑i avantajează tot pe „ei“: „toți sunt la fel“, „toți fură“, „nici unul nu e în stare“. Valeriu Nicolae a pus sub lupă sursa răului: nonva‑ loarea, impostura și incompetența. De acum „vezi‑ți de treaba ta“ ar trebui să se transforme în „fă‑ți treaba ta de cetățean“: mergi la vot, votează informat, păzeș‑ te‑ți votul și sancționează hoția și incompetența.

CARMEN USCATU

Noi versus Ei Binele se face greu – mi‑a spus mie, odată, un preot. Asta e ceea ce simțim noi în fiecare zi. #NoiFacemUn‑



Concluzii 227

Spital pentru că Ei nu au vrut sau nu au fost în stare, în cei peste 30 de ani de democrație, să îl facă. Și Ei, în fiecare zi, se uită la Noi și ar vrea să ne oprească. Dar nu o mai pot face. Pentru că Noi ne‑am trezit, ne‑am dat seama de puterea pe care o avem și am început să ne facem treaba de cetățeni. Îi demascăm, așa cum face Valeriu Nicolae în această carte, ne educăm copiii în spiritul implicării, ne implicăm politic, ne‑am luat viața în mâini și re‑construim o țară. Noi, cei care la început timid și apoi tot mai vocal am început să fa‑ cem asta, nu mai plecăm din țară și nu‑i mai lăsăm să ne conducă. Spunem răspicat: #nutotei. Am ales im‑ plicarea, și acum la vot: #avemcucine. Binele se face greu. Ne mai poticnim, uneori facem un pas înapoi, dar știm că nu mai suntem singuri. Acum suntem mulți sau mult mai mulți decât acum patru ani. Acum, cu siguranță, mai mulți au înțeles că #nutotei înseamnă să te implici. Constant. Căci să re‑ pari răul pe care tot noi ni l‑am făcut, prin neimplicare, înseamnă perseverență și curaj. Dar, în fond, nu des‑ pre asta e viața?

MIHAELA MIROIU

Tablou de famiglie Vrem o explicație limpede a exodului celor onești, stu‑ dioși și a profesioniștilor serioși? De ce fug de rup pă‑ mântul din țara lor, mai ceva ca în vreme de război? O avem înscrisă în acest puzzle de biografii contrafăcute, probă a paraliziei noastre morale și instituționale.

228 Nu tot ei!

Purtătorii lor „ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie“. Sunt magicieni ai șmecheriei pestilențiale pe care o numesc experiență politică, și în numele că‑ reia au marcat teritoriul puterii. Valeriu Nicolae îi pune lao­laltă în acest „tablou de famiglie“ în speranța că vom alege de astă dată cu ochii larg deschiși, fără scuza că nu știam cât de înalte sunt cotele mizeriei.

CRISTI DANILEȚ

„Jur să respect Constituția și legile țării...“ Cândva, a fost o Hotărâre de Guvern valabilă 24 de ore: privea o scutire de taxe vamale, iar niște camioane în­ cărcate ale cuiva tocmai „se nimeriseră“ la graniță. Apoi am citit că un consilier județean care fusese ares‑ tat pentru trafic de influență era ales ca deputat și se punea problema cum va ajunge la București să spună solemn „Jur să respect Constituţia şi legile ţării…“. Știu de un primar condamnat pentru corupție care a fost dat afară, dar care apoi a candidat pe locul astfel va‑ cantat, iar populația l‑a ales înapoi primar. Am văzut parlamentari condamnați cu suspendare ce au rămas mai departe în forul legislativ. Există parlamentari și miniștri condamnați pentru infracțiuni flagrante care au venit apoi la televizor să ne convingă că ei nu sunt vinovați întrucât judecătorii nu aveau bască. Cred că imoralitatea legilor și iresponsabilitatea cetățenilor fac ca în fruntea comunităților locale sau chiar la nivel național să ajungă oameni certați cu le‑ gea. Evident, ei vor fura din banii publici, își vor angaja



Concluzii 229

rudele în funcții, vor da contracte bănoase prietenilor în mod ilegal, vor adopta legi prin care infractorii să nu răspundă. La fel ca Valeriu Nicolae, cred că aseme‑ nea anomalii pot fi combătute, în primul rând, prin expunere curajoasă pentru noi și rușinoasă pentru ei. Și mai cred că fără educație juridică, civică și etică nu vom izbândi. Altfel, cartea de față va avea o continuare la fiecare patru ani.

CĂTĂLIN STRIBLEA

Curățenia societății Emisiunea România în direct de după alegerea lui Florin Iordache ca șef al Consiliului Legislativ ar fi putut să țină o zi. Așa au sunat telefoanele într‑o încercare de a opri… era să scriu inimaginabilul. Dar, de fapt, nu‑ mirea lui Florin Iordache era previzibilă. Era previzi‑ bilă pentru că România e o rețea de oameni ca Iordache, care și‑au construit cariera pe o mucava râncedă. Această rețea s‑a făcut la vedere și‑n derâdere față de toți cei care priveau și crâcneau. Ba a devenit obligatorie și necesară pentru orice fel de carieră pe care voiai să o faci în administrație. Cum a fost posibil ca România să cadă pradă unei rețele a imposturii și corupției în toți acești ani? Știți cum vă duceți dumneavoastră dimineața la muncă? Așa vin și ei la furat. Aceasta este munca lor. Se începe cu pile, cu aranjamente, cu mici combinații. Partidul te recrutează și te ia pas cu pas în diverse lucruri tulburi. Ești încurajat să calci reguli și să practici aranjamente.

230 Nu tot ei!

După care pierzi limitele clare și viziunea co­rectă. Ți se spune că toată lumea fură și că acesta este modelul. Ești lăsat să crezi că reușita ta depinde de acest furt. Apoi urci în ierarhia furtului și te obișnuiești cu el până când nu‑l mai vezi. Demersul lui Valeriu Nicolae vine astăzi să dea o mână de ajutor la curățenia societății. Vrei să faci po‑ litică? Trebuie să fii un om firesc care să nu ia toate scurtăturile. Vino și spune‑ne cine ești și ce știi să faci, poate ești bun. Dar nu ne spune că ești altcineva. Și pune mâna pe o carte, cu adevărat! Pentru că acum Valeriu Nicolae ne‑a dat un reflex nou. De câte ori vom sta de vorbă cu tine îți vom citi CV‑ul înainte. Și o să vezi că noi știm.

DORU CĂSTĂIAN

Politica = impostură Eu sunt un simplu profesor. Predau, printre altele, edu­ caţie civică şi democratică elevilor de gimnaziu şi de liceu. Iar oamenii din incredibila istorie a imposturii construită de Valeriu Nicolae zădărnicesc de zeci de ani munca noastră, a celor care încercăm să aducem tinerii aproape de cetate şi să‑i creştem demni, harnici, dispuşi să dea ceva lumii din care vin. Oamenii aceştia fac ca orice copil să asocieze automat ocupaţia politică cu impostura, să nu dea României vreo şansă, să aş‑ tepte cu nerăbdare să plece de aici. De aceea e impor‑ tant ca în viitor să nu mai fie tot ei. Nu tot ei pentru că au compromis ideea, altminteri respectabilă în prin‑



Concluzii 231

cipiu, de activitate politică. Nu tot ei pentru că au creat un sistem bazat pe complicitate şi l‑au făcut să func‑ ţioneze perfect. Nu tot ei pentru că au avut grijă să cultive cu mare grijă sentimentul de neputinţă. Nu tot ei pentru că au subfinanţat educaţia şi au împiedi‑ cat reformele de substanţă inclusiv din dorinţa de a profita de un electorat slab şcolarizat. Din toate aceste motive trebuie să spunem un „nu“ hotărât imposturii devenite regulă şi destin. Pentru fiecare copil plin de potenţial şi de speranţă din băncile şcolii româneşti. Şi pentru un viitor civilizat, european, respirabil.

RADU VANCU

Parlamentul falsificat Diagnosticul este cel vechi al lui Maiorescu: falsifica‑ rea tuturor formelor civilizației moderne. În speță, fal­ sificarea CV‑urilor parlamentarilor este o falsificare a parlamentului însuși. Și, așadar, a expresiei voinței politice populare. O națiune este o comunitate de me‑ morie și de sentiment, spune Max Weber în Economie și societate. Expresia politică a acestei comunități de memo­ rie și de sentiment este parlamentul. Cu un parlament falsificat, această comunitate pur și simplu nu se con‑ stituie. Și, așadar, nici națiunea. Despre asta e vorba în problema CV‑urilor parla‑ mentare: nu doar despre indivizii parlamentari înșiși – și nici doar despre parlament însuși. Ar fi fost oricum foarte grav și dacă era doar despre ei (indivizi parlamen­ tari și parlament). Dar este vorba despre constitui­rea

232 Nu tot ei!

unei națiuni. Despre sabotarea acestei constituiri. Câtă vreme vom permite unui parlament falsificat să existe, nu vom putea genera o națiune adevărată. Și nu putem da vina numai pe parlamentul falsificat: este în ches‑ tiune și dacă voința noastră de a genera un parlament real este reală. Vom vedea curând.

ALEXANDRU CĂLINESCU

O imagine care „să dea bine“ Domnul Jourdain al lui Molière a fost multă vreme un etalon pentru ceea ce s‑ar putea numi prostia vele‑ itară. Omul voia să‑și construiască o altă imagine, una care „să dea bine“ în înalta societate, acolo unde nu avea acces. Sigur, Jourdain era un arivist ridicol, cam nătâng pe deasupra, dar măcar nu i se poate nega do‑ rința sinceră de a se instrui. La fel, mai târziu, alte două personaje sărace cu duhul, Bouvard și Pécuchet, se amăgeau că pot acumula o cantitate uriașă de cunoș‑ tințe și că pot excela în cele mai diferite domenii. Personajele – reale de această dată – ale căror bio‑ grafii le reconstituie Valeriu Nicolae multiplică, halu‑ cinant și în registru grotesc, tot ce este mai abominabil la „modelele“ lor literare. Colecționari de diplome fără valoare, absolvenți de universități fantomatice și de „academii“ caricaturale, acești inși s‑au constituit în‑ tr‑un soi de confrerie a impostorilor, care parazitează toate instituțiile statului. Și, ca să parafrazez o vorbă a lui André Glucksmann, fiecare slujește ticăloșia co‑



Concluzii 233

mună cultivând ticăloșia proprie. Perpetuarea acestei situații riscă să producă pagube devastatoare pentru viața intelectuală și viața politică din România.

MARIAN POPESCU

Școala nevertebratelor etice Abia când ai în față acest adevărat Bestiarium politic, cu persoane care, nemaiajungând personalități, au fa‑ gocitat spațiul decizional românesc, îți dai seama că nu mai e vorba numai de tolerarea imposturii, a com‑ plicității autorităților și a unor „mandarini“ de partid, ci și de confirmarea, fals logică, a percepției curente a ce este un politican, un parlamentar: un agent al pro‑ priilor interese. Aceste persoane procedează așa pen‑ tru că percepția publică așa îi vede. Atunci, de ce ar con­trazice-o? Desigur, dincolo de artificiul logicii false, ceea ce se vede din aceste anamorfoze extraordinare este cruntul adevăr al performanței la care a ajuns ne‑ trebnicia „omului recent“. Evacuarea valorilor morale și a standardelor de competență în construcția statului a produs deja o clasă de nevertebrate etic care are publicul său. Care pune probleme dificile pentru structurile abi­ litate ale statutului să-i identifice și, mai ales, să îi/le pedepsească. Dar e vorba și de o mare problemă pentru democrație: faptul că aceste persoane ajung în poziții înalte, cheie, reprezentative arată cât e de bolnav, cât de nereformat este statul român. Se apropie clipa când trebuie spus NU acestor oameni.