Desfiintarea omului 9789735076665

Citation preview

Născut în Irlanda în 1898, C.S. Lewis a studiat la Malvern College timp de un an, după care şi-a continuat studiile în particular. A obţinut cu distincţie o triplă licenţă la Ox­ ford şi a fost profesor la Magdafen College, precum şi unul dintre diriguitorii acestui colegiu între 1925 şi 1954. În 1954 a devenit profesor de literatură medievală şi renas­ centistă la Cambridge. A fost un excepţional şi îndrăgit conferentiar si ' a avut o influentă ' profundă si durabilă ' asupra studenţilor săi. C.S. Lewis a fost multi descris convertirea în ' ani ateu; si-a ' Surprised by Joy (Surprins de bucurie): ,,În ultimul trimestru din 1929 m-am dat bătut, am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu ... eram, pesemne, în seara aceea cel mai sovăielnic si mai abătut convertit din toată Anglia." Această ' > experienţă a fost cea care l-a făcut să înţeleagă nu numai indiferenta ' de religie, ci si ' refuzul activ de-a o accepta, ' fată iar ca scriitor crestin, dăruit fiind cu o minte strălucită si > ' logică şi cu un stil limpede şi viu, a fost fără egal. Multe dintre cărţile sale cele mai importante au fost traduse la Editura Humanitas, care i-a dedicat o serie de autor. Printre acestea se numără: Ofthis and Other Worlds (Despre lumea aceasta şi despre alte lumi), Mere Christianity ( Creştinism, )

pur şi simplu), Fern-seeds and Elephants and Other Essays on· Christianiry (Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creş!inism), f?.eflections on the Psalms (Meditaţii la Psalmi), The Great Divorce (Marea despărţire), Miracles, The Four Loves, The Problem ofPain (Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii), A Grie/ Observed (De ce, Doamne? O radiografie a suferinţei). A scris şi cărţi pentru copii, precum celebra serie Cronicile din Narnia, science-fiction si ' multe lucrări de critică literară. Cărtile sale sunt cunoscute de milioane de oameni, pretutindeni în lume, prin traduceri. S-a stins din viată la 22 noiembrie 1963, în locuinta sa din Oxford. J

'

C.S. Lewis

D ESFIINTi\RE1\ OMULUI '

I

SAU CUGET2'\RI ASUPRA EDUCAŢIEI, CU REFERIRE ÎNDEOSEBI LA PREDAREA ENGLEZEI ÎN CLASELE MARI Traducere din engleză de Petruta-Oana Năidut )

II

.

)

HUMANITAS

BUCURESTI

Redactor: Alexandra-Maria Rusu Coperta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Manuela Măxineanu Corector: Georgeta-Anca Ionescu DTP: Corina Roncea, Dan Dulgheru Tip�it la Livco Design C.S. Lewis -The Abolition ofMan © C.S. Lewis Pte Ltd. 1944 Published by Humanitas S.A. under license from The CS Lewis Company Ltd. - www.cslewis.com Ali rights reserved. © HUMANITAS, 2004, 2023, pentru prezenta versiune în limba română Descrierea CIP a Biblfotecii Naţionale a României Lewis, C.S. Desfiinţarea om.ului sau Cugetări asupra educaţiei, cu referire înde·osebi la· predarea englezei în clasele mari / C.S. Lewis. - Bucureşti: Humanitas, 2023 ISBN 978-973-50-7666-5 37

EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere l, 013701 Bucureşti, România tel. 021.408.83.50, fax 021.408.83.51 www.humanitas.ro Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e-mail: [email protected] Comenzi telefonice: 0723.684.194

Cuprins

Oameni fără piept 9 Calea

31

Desfiintarea omului 51 Note 75 ANEXĂ Texte care ilustrează Tao 83

Maestrul spune: ,,Să" te avânţi în cercetarea unei învăţături ciudate poate să-ti dedparte." , că mai bine tine-te , , facă rău, asa (Confucius, Analecte, 2. 16) '

Oameni fără piept Astfel trimise poruncă să ucidă, Şi pruncii au fost daţi de-ndată morţii. (Carol).

Mă îndoiesc că acordăm suficientă atenti� manualelor de şcoală. Iată de ce am ales ca pu.qtt de 1 pornire pentru aceste prelegeri o cărticică de engleză pentru „ băieţi şi fete din clasele mai mari". N� cred că autorii cărtii ' (e vorba de doi insi) ' au fost �âtusi ' de puţin rău intenţionaţi şi mă simt dator !să le mulţumesc atât lor, cât şi editorului pentru �xem­ plarul gratuit pe care mi l-au trimis. În acelaş i timp, însă, nu am nimic bun de_zis în privinţa lorJ Iată o problemă delicată. Nu doresc să pun la stâlpul infamiei doi dascăli modeşti, care şi-au dat fOată silinţa; nu mă pot, totuşi, abţine să îmi exprim pă­ rerea despre ceea ce socotesc a fi tendinţa ge�erală a lucrării lor. Motiv pentru care propun ca n«mele acestora să fie trecute sub tăcere. Mă voi referi,I prin urmare, la cei doi domni folosind numele Gaius si ' Titius, iar la manualul dumnealor ca la Cartea Verde. Însă vă asigur că o astfel de carte există şi că ea ke găseste în biblioteca mea. În capitolul doi, Gaius şi Titius citează binecunoscuta istorie a lui Coleridge la cascadă. Vă aniintiţi '

•

I

'

DESFIINŢAREA OMULUI

că de fată erau doi călători: unul a descris cascada drept „sublimă", celălalt drept „frumoasă"; şi că poetul a aprobat judecata c�lui dintâi, respingând-o dez­ gustat pe a celui de-al doilea. Episodul este comentat de Gaius şi Titius după cum urmează: ,, Când omul a spus Este sublimă, remarca părea că se referă la cascadă . . . De fapt . ..• el nu :fa.cea o remarcă despre cascadă, ci despre propriile sentimente. Ceea ce voia să spună eraAm sentimente care, în mintea mea, sunt asociate cu termenul „sublim" sau, pe scurt, Eu nutresc sentimente „sublime". Iată un mod-cam sumar de a lămuri o serie de chestiuni dificile şi profunde. Însă autorii nu au sfârşit încă, ci adaugă: ,,Această con­ fuzie este mereu prezentă în modul nostru de a utiliza limbajul. Dăm impresia că spunem ceva foarte im­ portant despre un lucru: şi, de fapt, nu facem alt­ ceva decât să vorbim despre sentimentele noastre". 1 Înainte de a studia mai atent problemele ridicate de acest mic paragraf memorabil ( destinat, după cum vă amintiti, , ,,claselor mai mari"), trebuie îndepărtată o simplă confuzie, căreia îi cad pradă Gaius şi Titius. Chiar şi din punctul lor de vedere - sau din orice alt punct de vedere la care ne-am putea gândi - cel ce spune Este sublimă nu vrea _să afirme prin asta Eu nutresc sentimente sublime.· Chiar dacă am lua de bun faptul că însuşiri precum subli1nitatea sunt doar sentimentele noastre proiectate, pur şi simplu, asupra lucrurilor, emoţiile care provoacă

OAMENI FĂRĂ PIEPT

11 i

asemenea proiecţii sunt corelativele, aşadar aptoape opusele, însuşirilor proiectate. Sentimente!� care determină pe cineva să numească un obiect „su?lim" nu sunt sentimente subli1ne, ci sentimenţe de veneratie. Dacă afirmatia Este sublimă trebuie ne> , apărat redusă la o declaraţie privind ·sentim�ntele vorbitorului, traducerea potrivită ar fi Eu n�tresc sentimente smerite. Dacă am aplica în mod consec­ vent grila de lectură propusă de Gaius şi Tititis, am aJ·unge la evidente absurdităti. ' Ei ar fi siliri ' să stistină ' că Eşti demn de dispreţ înseamnă Eu nutresc\sentimente demne de disprer că, de fapt, Sentimenteţe tale sunt demne de dispreţ înseamnă SentimentelJ mele sunt demne de dispreţ. Nu trebuie, totuşi, să zăoovim asupra acestui punct, un adevărat pons asinorum;', în ceea ce priveşte subiectul nostru. Ar fi ndirept chiar fată de Gaius si Titius să subliniem cdea ce > ' este, fară îndoială, o simplă inadvertentă. > Şcolarul care citeşte acest fragmept din (Sartea Verde va lua drept adevărate două lucruri: în ptirnul rând, că toate propoziţiile care conţin un predicat de valoare sunt afirmatii ' privind starea emotib. ' nală a vorbitorului si, ' în al doilea rând, că toate afirniatiile , de acest fel sunt lipsite de importanţă. E adevărat că Gaius şi Titius nu au spus asta explicit. Ei n'.u tra­ tează decât un anumit predicat de valoare (,,sublim") I

'

■

I

I

I

;

;', ,,Piedică pentru proşti" (n. tr.).

12

DESFIINŢAREA OMULUI

ca pe un cuvânt descriind sentimentele vorbitorului. Elevilor nu le rămâne decât să aplice ei înşişi acelaşi tratament tuturor predicatelor de valoare: nu sunt împiedicaţi câtuşi de puţin să o facă. Autorii pot să dorească sau să nu dorească extinderea ariei de aplicaţie a afirmaţiei lor: e posibil să nu fi acordat nici cinci minute din viată ' unei reflectii ' serioase asupra problemei. Nu mă interesează aici ce au dorit ei, ci efectul pe care îl va avea, cu siguranţă, manua­ lul lor asupra minţii şcolarului. De altfel, ei nici n-au susţinut că judecăţile de valoare ar fi lipsite de importanţă. Ei afirmă că noi „părem a spune ceva foarte important" când, de fapt, ,,spunem doar ceva despre propriile sentimente". Nici un şcolar nu va fi în stare să se sustragă influenţei pe care o are asupra lui sugestia cuvântului doar. Asta nu înseamnă, de­ sigur, că, pornind de la cele citite, el va ajunge, prin inferenţă conştientă, la o teorie filozofică generală, conform căreia toate valorile sunt subiective si ' trivi·ale. Adevărata influentă ' a lui Gaius si ' Titius tine ' tocmai de faptul că au de-a face cu un copil: un copil care crede că „se pregăteşte la engleză" şi nu are nici cea mai vagă idee că în joc sunt probleme de etică, teologie şi politică. Nu este vorba de o teo­ rie, ci de o premisă pe care ei i-o întipăresc în minte si ' care, zece ani mai târziu, când a uitat de unde Provine si de prezenta ' nu este constient ' ' ei, îl va determina să adopte o anumită poziţie într-o controversă

OAMENI FĂRĂ PIEPT

13

pe care nu a identificat-o nicicând drept cdntro­ versă. Bănuiesc că însisi ' dau seama ' ' autorii abia de îsi în ce fel îl modelează pe şcolar, care, la râtjdu-i, nu-şi poate da seama în ce fel este modelat. Înainte de a analiza acreditarea filozofică a pJziţiei faţă de valoare adoptate de Gaius şi Titius, aş dori să arăt consecinţele sale practice asupra proc�sului de învăţare. În capitolul patru, ei reproduc un 3/lunţ stupid legat de o croazieră de plăcere ·şi purced la iµocularea dispreţului pentru acest fel de a s:crie. 2 În anunţ se spune că cei care îşi cumpără bilet� pen­ tru croazieră „vor străbate Oceanul de Vest p� care a navigat Drake din bevon", ,,aventurândulse în căutarea comorilor din Indii" si ' vor aduce cu ei o „comoară" de „momente nepretuite" si ' de „t, ulori ' strălucitoare". Este, neîndoielnic, o mostră de striere proastă: o exploatare rară scrupule, printr-o retorică joasă, a simţămintelor de uimire şi de plăcere încercate de cei ce vizitează locuri asociate cu istoria sau legenda. Dacă Gaius si Titius si-ar fi împlinit!datoria, învătându-si ' ' cititorii arta compozitiei ' în eri, gleză (aşa cum promiseseră să facă) , treaba lor ar Ş fost să alăture acestui anunţ fragmente din operele1 unor mari scriitori, în �are simţămintele cu pricina îşi gasesc expresia potrivita şi, apoi, sa arate in ce consta diferenta dintre texte. Ar fi putut cita celebrul fragment din Insulele de Vest de Johnson, care se încheie astfel: ,,Prea puţin '

I

I

1

'

V

•

■■V

'

a

•·

I

V

J\.

I

V

14

DESFIINŢAREA OMULUI

de invidiat e omul al cărui patriotism nu ar prinde aripi pe câmpia de la Maraton şi a cărui evlavie nu s-ar înflăcăra printre ruţnele din Iona". 3 Ar fi putut alege acel pasaj din Preludiul lui Wordsworth în care poetul descrie cum a simţit întâi coborându-i-se în minte cu „Greutate şi putere, Putere ce creştea sub greutate" amintirea Londrei antice. 4 O lecţie care să Pună anuntul , cu asemenea scrieri ' respectiv fată ' în fată si ' să discearnă, astfel, binele de rău ar fi fost una demnă de învătat. ' Ar fi avut în ea vlagă si ' savoare, căci pomul cunoasterii si , ' cel al vietii cresc împreună. Ar fi avut de asemenea meritul să fie o lectie ' de literatură: materie de care Gaius si , Titius, în ciuda scopului declarat, se feresc în mod inexplicabil. Cei doi nu fac decât să sublinieze că luxoasa am­ barcaţiune motorizată nu va naviga, de fapt, pe urmele lui Drake, că turiştii nu vor avea parte de nici o aventură; că nu vor aduce acasă decât comori de natură pur metaforică şi că o excursie până la Margate le-ar putea procura „toată plăcerea şi odih­ na" de care au nevoie. 5 Toate acestea sunt cât se poate de adevărate, lucru pe care l-ar fi putut con­ stata şi persoane mai puţin înzestrate decât Gaius şi Titius. Ceea ce ei au omis ori au privit cu nepăsare este faptul că exact acelaşi tratament ar putea fi apli­ cat unei ample literaturi de bună calitate, care descrie simţămintele cu pricina. La urma urmei, ce ar aduce cu adevărat nou istoria crestinismului britanic tim' )

15

OAMENI FĂRĂ PIEPT I

puriu în privinţa motivelor evlaviei, aşa cum se · conturează ele în secolul al optsprezecelea? !poar pentru că Londra dăinuie de atâta vreme, de ţ:e ar fi mai odihnitor hanul domnului Wordsworth sau aerul londonez mai sănătos?· Însă, dacă există ivreo piedică în calea unui critic dornic să îi „demistlfice" pe Johnson şi Wordsworth (dar şi pe Lamb, Virgiliu, Thomas Browne, Dl de la Mare) aşa cum face Cartea Verde cu anuntul respectiv, Gaius si Titius nu îl aJ·ută > > câtuşi de puţin pe şcolar să o descopere. Din acest fragment, elevul nu va învăţa ab�olut nimic despre literatură. Ceea ce va dobândi destul de repede, şi probabil pentru totdeauna, este cop_vin­ gerea că toate sentimentele trezite de legătuia cu un anumit loc sfidează ratiunea s·' i sunt demrte de ' dispreţ. Nu va avea nici cea mai vagă idee că �xistă două feluri de a rămâne imun fată ' de un asellienea anunţ - că el nu îi impresionează nici pe cunoscători, nici pe ignoranţi, nici pe oamenii cu adeYărat sensibili, nici pe acele primate înveşmântate, !incapabile să privească vreodată Atlanticul ca pe ceva mai mult decât o întindere nesfârşită de apă rece şi sărată. Există două feluri de oamen� cărora nu are rost să le oferim un pretins articol îndrumător d�spre patriotism şi onoare: unul este laşul, celălalt este patriotul demn de cinste. Nici unul nu este înfaţişat minţii şcolarului. Dimpotrivă, el este încurajat să respingă chemarea „Oceanului de Vest", pe terp.eiul I

I

I

16

DESFIINŢAREA OMULUI

cât se poate de periculos că, procedând astfel, se va dovedi un individ_instruit, care nu poate fi înşelat să-si risipească banii. Fără a-l învăta nimic despre > > literatură, Gaius siTitius îi retează din suflet, înainte > ca el să fie suficient de matur pentru a alege, posibilitatea de a trăi anumite experienţe pe care gânditori cu mai mare autoritate decât cei doi le-au calificat drept generoase, rodnice, profund omeneşti. Aici nu este, însă, vorba numai despre Gaius şi Titius. Într-o altă cărticică, pe al cărei autor îl voi numi Orbilius, observ că se petrece aceeaş i operaţie, sub efectul aceluiaşi anestezic general. Orbilius alege să „demistifice" o scriere măruntă despre cai, în care aceste animale sunt ridicate în slavă ca „slujitori de bunăvoie" ai primilor colonisti din Australia. 6 Si el > > alunecă în aceeaşi greşeală ca Titius şi Gaius. Nu pomeneşte nimic de Ruksh şi Sleipnir, de caii plân­ gători ai lui Ahile sau de calul de luptă din Cartea lui Iov - nici măcar de Brer Rabbit sau Peter Rab­ bie': - nimic de evlavia omului preistoric faţă de ,,fratele nostru cornut" - de ·tot ceea ce tratarea semiantropomorfică a animalelor a însemnat în istoria omenirii, sau de literatura unde aceste semnifi­ catii îsi află expresia nobilă ori savuroasă. 7 Orbilius > > •·• Personaje din povestirile englezeşti pentru copii. Nu­ rnele lor s-ar traduce cu „Iepuraşul Brer" şi ,,Iepuraşul Petre" (n. tr.).

OAMENI FĂRĂ PIEPT

17

nu are nimic de spus nici despre problemele psihologiei animale, aşa cum sunt ele abordaţe în stiintă. Se multumeste doar să explice că, secundum litteram, pentru cai ex;pansiunea colonial� nu prezintă interes. 8 Iată .singura informaţie pe care o primesc elevii în cartea sa. Nu le e însă lămurit de ce fragmentul pus sub ochii lor este prost scris, în timp ce altele, cu aceeasi ' ' temă si ' aflate sub a�eeasi acuzatie, sunt bine scrise. Cu atât mai putine află ei despre cele două categorii de oameni care no. pot fi impresionaţi de o atare scriere, pentru că si află :fie mai sus, fie mai jos de pericolul ei - cel caie cu­ noaste ' cu adevărat caii si ' îi iubeste ' cu adevărat, nu datorită iluziilor antropomorfice, ci cu o it.ibire potrivită şi prostovanului f'ară leac de la oraş, ptntru care un cal nu reprezintă decât un mijloc de trans­ port- desuet. E cu putinţă ca aceşti elevi să piardă ceva· din afecţiunea pentru propriii ponei şi câini; se poate să :fi primit un îndemn la cruzime sau la nepăsare faţă de animale; în mintea lor treblfie să :fi pătruns întrucâtva satisfactia ' de a :fi unii care stiu ' cum stau lucrurile. Asta e lecţia lor de englez�, cu toate că nu au învăţat nimic. Au fost privaţi pe! furiş de încă o fărâmă din mostenirea omenirii, în�inte de a fi suficient de maturi ca să poată înţelege. Până acum, am considerat că dascăli pr�cum Gaius şi Titius nu sunt pe deplin conştienţi de ceea ce fac şi nici de consecinţele pe termen lunig ale 1

'

'

'

'

i

I

.

)

)

)

I

DESFIINTAREA OMULUI

18

influenţei lor. Desigur, există şi altă posibilitate. Ceea ce am numit (presupunând comuna lor pre­ zentă de valori) ' , într-un anumit -sistem traditional ,,primata învesmântată" si ' „prostovanul de la oras" ar putea fi tocmai genul de oameni pe care ei doresc să îl producă. Este posibil ca diferenţele dintre noi să fie diminuate până la dispariţie. Ei ar putea susţine că obisnuitele simtăminte omenesti fată de trecut, ' > , ' faţă de animale sau faţă de cascade uriaşe sunt împotriva ratiunii, demne de dispret, si ' e de dorit să fi� suprimate. Ar putea intenţiona să şteargă cu desăvârsire valorile traditionale si să pornească mai de> ' , parte cu un set nou de valori. Voi reveni ceva mai târziu asupra atitudinii cu pricina. Dacă aceasta este poziţia adoptată de Gaius şi Titius, trebuie să mă mulţumesc, deocamdată, să subliniez că este o po­ zitie filozofică, iar nu una literară. Introducând-o în > cartea lor, ei au comis o nedreptate faţă de părintele sau dascălul care cumpără manualul aşteptându-se la o lucrare scrisă de specialişti în limba engleză, iar nu de filozofi amatori. Dacă fiul i s-ar întoarce de la dentist cu dantura neatinsă şi capul plin de obiter dicta despre bimetalism sau de teoriile lui Bacon, un părinte s-ar înfuria. Mă îndoiesc însă că Titius si pus în ' Gaius si-au , gând să-şi răspândească propria filozofie, pretinzând că predau engleză. Cred că au alunecat în postura )

)

)

19

OAMENI FĂRĂ PIEPT

asta din următoarele motive. În primul rând, ' pot fi conforme sau neconforme cu ordinea lui de fapt, credeau că anumite lucruri nu doar pri­ meau, ci chiar meritau aprobarea sau dezaprobarea, respectul sau dispreţul nostru. Motivul pentru care Coleridge era de acord cu acel călător care a descris cataracta ca fiind „sublimă" şi îl dezaproba pe cel care a numit-o „frumoasă" este, desigur, acela că poetul vedea în natura neînsufleţită o realitate faţă de care anumite reacţii puteau fi mai .,,corecte", mai [,

OAMENI FĂRĂ PIEPT

21

„adevărate" sau mai „potrivite" decât altele. Şi ctedea (pe drept) că cei doi călători gândeau la fel. (µmul care a numit cascada „sublimă" nu voia să d�scrie, pur şi simplu, sentimentele sale în faţa cădekii de apă: el susţinea totodată că lucrul respectiv er� unul care merita atare sentimente. În lipsa unei asemenea convingeri, nu ar mai exista nimic cu care să fii sau să nu fii de acord. Ar fi. absurd să nu fii de acord cu afirmaţia Este frumoasă, dacă vorbele ar descrie doar sentimentele doamnei: în cazul că ea ar fi spus Mă simt rău, este puţin probabil ca poetul să-i fi răspuns Nu; eu mă simt destul de bine. Shelley por­ neşte de la aceeaşi convingere atunci când, compa­ rând sensibilitatea umană cu o liră eoliană, afirmă că ea diferă de o liră obişnuită, având puterea! unui „acordaj intern", datorită căruia îşi poate „mlădia corzile la mişcările celui care le atinge". 9 ,,�oţi fi oare drept", se întreabă Traherne, ,,dacă nµ dai dovadă de dreptate, acordând lucrurilor respectul cuvenit? Toate lucrurile au fost ta.cute pentrh a fi ale tale, i�r tu ai fost facut ca să le preţuieşti îri. con­ formitate cu valoarea lor". 1 0 Sfântul Augustin defineşte virtutea ca ordo amoris, conditia ierarhizată a afectelor în care fiecărui lucru i se acordă acel grad de iubire care îi este adecyat. 1 1 Aristotel afirmă că scopul educaţiei este de a-'.l face pe învăţăcel să găsească plăcut sau neplăcut ceea ce se cuvine a fi judecat astfel. 12 Când aj unge la i'ârsta

22

DESFIINŢAREA OMULUI

gândirii reflexive, elevul deja format în privinţa „afectelor ierarhizate" sau a „sentimentelor juste" va descoperi cti uşurinţă principiile etice fundamentale; însă, pentru omul pieritor, aceste principii nu vor fi niciodată evidente, el fiind incapabil să facă pro­ grese în domeniul respectiv. 1 3 Înaintea lui, Platon sustinuse acelasi ' ' lucru. La început, micul animal care este omul nu va reactiona corect. El trebuie învăţat să simtă plăcerea, simpatia; dezgustul şi ura faţă de acele lucruri care sunt într-adevăr plăcute, demne de simpatie, dispreţ şi ură. 14 Î n Republica, tânărul crescut cum trebuie e acela care „poate simţi cu cea triai mare agerime lucrurile care nu sunt fru­ mos întocmite sau nu au crescut frumos. După ce omul nostru s-ar arăta nemulţumit din pricina aces­ tora, el le-ar lăuda pe cele frumoase şi s-ar bucura de pe urma lor, primindu-le în suflet, şi s-ar hrăni cu ele, ajungând un om de ispravă - frumos şi bune Iar pe cele urâte le-ar dojeni pe bună dreptate şi . le-ar urî, chiar copil fiind, înainte de a putea să dea socoteală cu mintea; iar ajungând la vârsta raţiunii, el, cel crescut astfel, mai mult decât oricine, s-ar bu­ cura de ea, recunoscând-o din pricina asemănării, dobândite, cu raţiunea." 1 5 În hinduismul timpuriu, comportamentul tţman ce poate fi considerat bun constă în conformitatea cu Rta sau, mai precis, în participarea la Rta - marea rânduială sau marele model al naturii şi al supranaturii, care se dezvăluie '

I

23

OAMENI FĂRĂ PIEPT

deopotrivă în ordinea cosmică, în virtuţile 111-orale şi în ceremoniile templului. Dreptatea, cor�ctitu­ dinea, ordinea, Rta e în mod constant identificată cu satya sau adevărul, corespondenţa cu realitatea. Aşa cum Platon afirma că Binele este „dinc9lo de existenţă" şi Wordsworth că în virtute stă puterea astrelor, tot astfel maestrii indieni sustin că zeii însisi se nasc din Rta şi i se supun. 1 6 Chinezii vorbesc şi ei despre un lucru important (cel mai important), numit Tao. Aceasta este tealita­ tea de dincolo de cuvinte, abisul de dinainteJ Crea­ torului însusi. Este Natura, Calea, Drumul. Este Calea pe care o urmează întregul univers, Calea pe care se nasc, veşnic, pasiv şi calm, lucrurile în timp şi spaţiu. Este, de asemenea, Calea pe care trebuie să păsească orice om, imitând evolutia cosmică si supracosmică, punându-şi toate activităţile înJ acord cu marele model. 1 7 „Din tot ce cuprinde Ritul", se spune în Analecte, ,,Armonia e cea care îi dă preţui­ rea". 1 8 Evreii din Antichitate cinstesc Legea ca fiind ,, adevarata . 1 9 De dragul simplităţii, mă . voi referi la această concepţie sub toate formele sale, platonică, )aristo­ telică, stoică, creştină şi orientală deopbtrivă, folosind termenul Tao ( Calea) . Multora dintre dumneavoastră, referintele la ea, mai sus cit�te, vi se vor părea, poate, pur şi simplu stranii saJ chiar fabuloase. Însă ceea ce e comun tuturor nu ! poate ,

J

!

J

J

J

J

V

J

V

"

J

J

24

DESFIINŢAREA OMULUI

fi trecut cu vederea. Este vorba despre doctrina privind valoarea obiectivă, despre credinţa că anu­ mite atitudini sunt realmente adevărate, iar altele realmente false în raport cu tipul de realitate care e universul şi cu tipul de realitate care suntem noi. Cei care cunosc Tao pot susţine că a-i numi pe copii încântători, iar pe bătrâni, venerabili nu înseamnă doar să consemnezi un fapt psihologic momentan, legat de propriile sentimente părinteşti sau filiale, ci să recunoşti o calitate care impune un anumit răspuns din partea noastră, fie că îl dăm sau nu. Mie, unuia, nu-mi face plăcere să mă aflu în preajma copiilor mici: deoarece vorbesc din perspectiva Tao, recunosc asta ca pe un defect în mine însumi - aşa cum un om trebuie să re�unoască faptul că e afon sau daltonist. Şi pentru că aprobarea sau dezapro­ barea noastră reprezintă, astfel, recunoaşterea valorii obiective sau constituie reactii , fată , de o ordine obiectivă, stările_noastre emoţionale pot fi în armonie cu raţiunea (atunci când ne place lucrul pe care se cuvine să îl aprobăm) sau în dezacord cu ea (atunci când suntem constienti , ' că un lucru ar trebui să ne placă, si , nu resimtim , plăcere fată , de el). , totusi Nici un sentiment nu este, în el însuşi, o judecată; în acest sens, toate emotiile si , , sentimentele sunt alogice. Pot fi însă rationale sau nerationale, în măsura , , în care se conformează sau nu Ratiunii. Inima nu .

25

OAMENI FĂRĂ PIEPT

sţ poate substitui niciodată capului: dar poat� şi ar 1

trebui să i se supună. Împotriva acestei concepţii se ridică lumeq1 ima­ ginată în Cartea Verde. Aici, însăşi posibilitatea b un sentiment să fie rational - sau chiar nerational este eliminată de la bun început. Un senti.ţnent poate fi raţional sau neraţional doar dacă re4 şeşte sau nu să se conformeze unui altceva. A spune că respectiva cascadă este· ,,sublimă" înseamnă să afirmi că sentimentul nostru de smerenie este potrivit sau conform cu realitatea si ' astfel să te referi si , la altceva pe lângă propria emoţie; e la fel cum am spune că un pantof ţi se potriveşte înseamnă să vorbeş:ti nu numai de pantofi, ci şi de picioare. Or ceea ce eli­ mină Gaius şi Titius din fiecare propoziţie conţi­ nând un predicat de valoare este tocmai ref�rinţa la ceva de dincolo de sentimente. Pentru ei, aseme­ nea afirmatii nu se referă decât la ceea ce simtb vorbitorul. Dacă stăm şi judecăm, sentimentul în sine nu poate fi, totodată, în concordanţă şi în dezacord cu Raţiunea. ·El este iraţional nu aşa cum uni para­ logism e irational, ci asa , ' cum e un eveniment. fizic: nici măcar nu se ridică la demnitatea eroriiJ Din această perspectivă, lumea faptelor, lipsită de ! orice urmă de valoare, şi cea a sentimentelor, lipsţtă de orice urmă de adevăr sau neadevăr, de dreptate sau nedreptate, se confruntă una cu cealaltă, rară ca vreo apropiere să poată fi făcută între ele. '

J

'

26

DESFIINŢAREA OMULUI

De unde urmează că problema educaţiei se pune complet diferit în funcţie de poziţia adoptată faţă de Tao. Sarcina celor C3..Ee aderă la concepţia Tao este de a forma în scalar acele reactii ' ' care sunt, în sine, potrivite, fie că îi vor fi cerute sau nu, şi a căror posesie defineste ' Cei care nu aderă ' natura umană însăsi. la ea vor fi obligaţi, în măsura în care sunt logici, să privească toate sentimentele ca fiind la fel d� irationale: niste simple văluri de ceată între noi si > > ' ' obiectele reale. Î n consecintă, ei trebuie fie să se decidă să elimine, pe cât posibil, toate sentimentele din mintea şcolarului, fie să încurajeze anumite afecte, din motive care nu au nimic de-a face cu „j usteţea" sau .,,valoarea lor obiectivă". Cea de-a doua opţiune îi implică pe adepţii ei în contestabilul proces de creare, prin „sugestie" sau formule magice, a unei iluzii pe care propria raţiune a reuşit să o ns1pească. Poate va deveni mai limpede ce vreau să spun dacă luăm un exemplu concret. Atunci când un părinte din Roma antică îi spunea fiului său că este un lucru plăcut şi potrivit (dulce et decorum) să moară pentru ţara sa, el credea în adevărul spuselor sale. El îi transmitea copilului său un sentiment împărtăşit, considerat a fi î� acord cu valoarea pe care· j udecata sa o identifica în moartea nobilă. Îi dăruia băiatului tot ce avea mai de preţ, o parte din spiritul său care să îl însufleţească, la fel cum îi J

OAMENI FĂRĂ PIEPT

27

dăruise o parte din trupul său pentru a-l zămisli. Însă Gaius şi Titius nu sunt de părere că, nm?ind o astfel de moarte plăcută şi potrivită, ei ar spune „ceva important despre ceva". Dacă ar încerca să o facă, propria lor metodă demistificatoare s-ar în­ toarce împotriva lor. Căci moartea nu este hrană şi, prin urmare, nu poate fi dulce în sensul propriu al cuvântului; este puţin probabil ca senzaţiile care o precedă să se apropie, chiar prin analogie, de �deea de dulce. Cât despre decorum - nu e decât un ci.lvânt care descrie cum vor simti altii moartea ta, dlcă se vor gândi cumva la ea, ceea ce nu se va întâffipla prea des şi nici nu-ţi va fi prea de folos. Pentru Gaius şi Titius, nu există decât două opţiuni. Fie trtbuie să meargă până la capăt şi să desfiinţeze şi acest sentiment ca pe oricare altul, fie trebuie să se aşt�arnă la lucru pentru a crea, din afară, un altul pe tare îl consideră lipsit de orice valoare pentru elev, dar care l-ar putea costa pe cel din urmă viaţa, doar fiindcă e de folos pentru noi (supravieţuitorii) ca tinerii noştri să îl nutrească. Dacă merg pe această cale, diferenţa dintre vechiul si noul sistem de educatie i va fi însemnată. Acolo unde sistemul traditional îi 1nitia > ' pe copii, cel nou nu face decât să îi „condiţioneze". Primul se îngrijea de elevi aşa cum fac păsările cu puii lor când îi învaţă să zboare; cel de-al doilea se· poartă cu ei ca un îngrijitor de la o fermă de ipui îi tratează într-un fel sau altul pentru a atinge scopuţi '

'

i

,

I

'

'

i

28

DESFIINTAREA OMULUI

despre care păsările nu ştiu nimic. Pe scurt, vechiul sistem consta într-un fel de propagare - oameni transmitând umanitate altor oameni; noul sistem ' constă doar în propagandă. Spre meritul lor, Gaius şi Titius optează pentru prima variantă. Propaganda îi dezgustă: nu fiindcă filozofia lor ar oferi un temei de condamnare (a pro­ pagandei sau a orice altceva), ci pentru că sunt dea­ supra propriilor principii. Au probabil o idee vagă (pe care o voi analiza în următoarea prelegere) ·con­ form căreia curajul, buna-credinţă şi dreptatea ar putea :fi recomandate elevului, dacă vreodată e ne­ cesară recom�darea lor, dintr-un punct de vedere pe care ei l-ar numi „raţional", ,,biologic" sau ,�mo­ dern". Î ntre timp, abandonează subiectul si-si ' ' văd de treabă: desfiintează sentimentele. Iată o opţiune care, cu toate că este mai puţin inumană, nu e mai puţin creatoare de dezastre decât varianta propagandei cinice. Să presupunem pentru o clipă că virtuţile mai însemnate ar putea fi într-adevăr justificate teoretic fară a se recurge deloc la valoarea obiectivă. Însă rămâne la fel de adevărat că nici o explicaţie dată virtuţii nu îl va umple pe un om de virtute. Fără ajutorul sentimentelor culti­ vate, mintea este lipsită de apărare în faţa organis­ mului animal. � prefera să joc cărţi cu un individ destul de sceptic în privinţa eticii, însă educat să creadă că „un domn nu trisează", decât cu un ire'

-

OAMENI FĂRĂ PIEPT

1

29

proşabil filozof, specialist în morală, crescut prlntre escroci. În luptă, nu silogismele vo.r meţ1ţine la dato­ rie muschii si' nervii, sovăielnici în al treilea ceas de ' ' bombardament. Chiar sentimentalismul celi mai ridicol (la care Gaius şi Titius ar strâmba din !ncţs), stârnit de un steag, o ţară sau un regiment, s-�,r do­ vedi mai util în acest caz. A trecut multă vre!I}e de când Platon ne-a spus-o. Aşa cum regele guvernează prin intermediul puterii executive, la fel Raţihnea trebuie să conducă în om simplele pofte, cu ajuforul „părţii înflăcărate" . 2 ° Capul guvernează pântecele prin intermediul pieptului - sediu, după cum ne spune Alanus, al Mărinimiei, 2 1 al emoţiilor struc­ turate prin obisnuintă ' ' culti�ată si ' transformate în sentUilente stabile. Pieptul - Mărinimia - Sentimentul - iată indispensabilii factori de legătură intre omul cerebral şi omul visceral. S-ar putea spune chiar că acest element intermediar este cel care defineşte omul ca om: căci, prin intelectul s�u, el nu este decât spirit, iar prin poftă, el nu este decât animal. Cartea Verde si ' altele asemenea ei încearcă să creeze ceea ce s-ar putea numi Oameni fară Piept. Este revoltător ca asemenea oameni să fie numiti' Intelectuali. Căci asta le dă prilejul să spună că �cela care se ridică împotriva lor se ridică împotriva !Inte­ ligentei. Nu este asa. Ei nu se deosebesc de alti oameni prin vreo pricepere anume de a afla adevărul I

I

'

'

'

J

30

DESFIINŢAREA OMULUI

sau printr-o fervoare pură de a-l căuta. Ar fi chiar ciudat dacă lucrurile ar sta asa: devotamentul neclintit fată ' de adevăr, frumosul simt' al onoarei intelectuale nu pot dăinui fa;ă ajutorul unui sentiment pe care Gaius si ' Titius l-ar putea desfiinta ' tot atât de uşor ca pe oricare altul. Ceea ce îi singularizează nu este excesul gândirii, ci lipsa de emoţii fertile şi gţne­ roase. Capetele lor nu sunt mai mari decât cele obişnuite: atrofierea piepturilor de mai jos de ele creează această impresie. Şi în tot acest timp - căci în asta constă tragico­ media · situatiei noastre - continuăm să cerem cu vehemenţă tocmai acele calităţi pe care le facem cu neputinţă. Orice zi�r ai deschide, nu se poate să nu dai peste afirmatia că ceea ce îi trebuie civilizatiei ' > noastre este mai multă „energie", dinamism, putere de sacrificiu, ,,creativitate". Cu un înfiorător sim­ plism, extirpăm organul şi pretindem funcţia. Creăm oameni fără piept şi ne aşteptăm să fie plini de virtute şi spirit întreprinzător. Luăm în derâdere onoarea şi ne mirăm când găsim trădători printre noi. Castrăm şi cerem scopiţilor să fie productivi.

Calea Omul ales întru împlinirea Căii cată spre matca lucrurilor depline. (Analectele lui Confucius, 1 . 2)

Rezultatul practic al educaţiei în spiritul Cărţii Verzi trebuie să fie distrugerea societăţii care o �ccep­ tă. Ceea ce nu constituie, în mod necesar, o r�spingere a teoriei subiectivismului valorilor. Doctrina adevărată s-ar putea să fie şi ea una care, dacă o �cceptăm, ne duce la moarte. Nici un om care vorbeşte din perspectiva Tao nu ar putea-o respinge pe �onsi­ derentul ev 8e, Instinctul, că nu putem face altfel? Dar, dacă aşa stau lucrurile, de ce se scriu cărţi de tipul Cărţii

CALEA

37

Verzi? De ce tot acest şuvoi de îndemnuri peµtru a ne conduce spre locul în care oricum am fi imers? De ce atâta laudă pentru cei care s-au supus/ inevi­ tabilului? Sau se sustine că, dacă ne urmăm Instinc·tul, vom fi fericiţi şi satisfăcuţi? Dar problema în discutie ' era înfruntarea mortii, ' ' care (din câte stie Inovatorul) înlătură orice satisfacţie posibilă: iar, dacă avem dorinţa instinctivă de a asigura binele posterităţii, atunci această dorinţă, prin însăşi natura cazului, nu poate fi nicicând satisfacută, de vreme ce scopul ei este atins, dacă este, numai după ce mu­ rim. Se pare că Inovatorul ar spune nu că trebuie să urmăm Instinctul, nici că vom fi satisfăcuti' urmându-1, ci că ar trebui să îl urmăm. 2 Dar de ce ar trebui să urmăm Instinctul? Există un alt instinct, de ordin mai înalt, care ne comandă asta si un al treilea instinct, încă si mai înal�, care ne comandă să îl urmăm pe al doilea, adică oi succesiune infinită de instincte? Lucrul este pe cât ie pare imposibil, dar ar fi singura soluţie. Din afirmaţia asupra faptului psihologic „Simt un impuls! să fac asta" nu putem deriva, oricât de iscusiţi am fi, princi­ piul practic ,,Ar trebui să urmez acest impuls" .i Chiar de-ar fi adevărat că oamenii ar avea impulsul spon­ tan, irational de a-si ' ' sacrifica viata pentru salvarea semenilor lor, rămâne o altă întrebare, anume dacă ar trebui să controleze sau să urmeze acest impuls. Fiindcă până şi Inovatorul admite că multe impulsuri ,

.

I

,

I I

)

)

)

I

38

DESFIINŢAREA OMULUI

(cele care contravin perpetuării speciei) trebuie să fie controlate. Acest lucru ne_ conduce în mod sigur spre o problemă înc� şi mai dificilă. Îndemnul de a ne urma Instinctul este echivalent cu îndemnul de a asculta vocea „lumii". Lumea spune multe: şi instinctele la fel. Instinctele noastre sunt în război. Dacă se susţine că instinctul pentru perpetuarea speciei ar trebui urmat întotdeauna, în dauna celorlalte instincte, de unde se derivă această regulă de preeminenţă? Ar fi cam prosteşte să urmăm acel instinct care îşi pledează cauza şi decide în favoarea sa. Orice instinct, dacă îl asculţi, pretinde să fie satisfăcut în dauna tuturor celorlalte. Chiar prin faptul că ascultăm de unul în dauna celorlalte, am intervenit deja în derularea cazului. Dacă nu facem să intervină în examinarea instinctelor noastre o cunoastere, prin comparatie, , a demnitătii , lor, nu , l-am putea deosebi pe cel de urmat. Iar acea cunoaştere nu poate fi instinctivă: judecătorul nu poate fi una dintre părţi, iar dacă este, judecata nu are nici o valoare şi nu avem nici un temei pentru a plasa per­ petuarea speciei deasupra instinctului de conservare sau a apetitului sexual. Ideea că, fără a apela la nici o instanţă mai înaltă decât instinctele, putem găsi teţneiuri pentru a pre­ fera un instinct în dauna altora dispare foarte greu. Ne agăţăm de cuvinte inutile: îl numim instinctul „primar", ,,fundamental", ,,primordial" sau „cel mai

CALEA

39

adânc". Nu ajută la nimic. Aceste cuvinte fie ascund o judecată de valoare trecută asup ra instinctttlui, ca urmare nederivabilă din el, fie doar înregistrează intensitatea resimţită a instinctului cu p'ricina, frecvenţa cu care operează :sau larga lui distribuţie. În primul caz, întreaga încerc�e de a întemeia valoa­ rea pe instinct a fost abandonată; în al uoilea, observaţiile asupra aspectelor cantitative alb unui eveniment psihologic nu condt1c la nici o concluzie practică. Este aceeaşi veche dilemă. Fie premisele conţin deja un imperativ, fie conc_luzia rămâne doar la indicativ. În sfârsit, merită să ne întrebăm dacă există vreun ' instinct al grijii pentru posteritate sau al perpetuării speciei. Eu nu îl găsesc în mine; cu toate astea, sunt un om înclinat să se gândească la viitorul îndepăr­ tat - un om care îl citeşte cu încântare pe 0:Iaf Sta­ pledon. Şi mai greu îmi este să cred că majoritatea oamenilor care au stat lângă mine în autobtize sau la cozi simt un impuls iraţional să facă ceva pentru specie sau pentru posteritate. Doar oamenii �ducaţi într-un anume fel ajung să se gândească la ideea de ,,posteritate". E greu să atribuim instinctului atitu­ dinea noastră faţă de un obiect care există ddar pen­ tru cei reflexivi. Ceea ce avem prin natură e impulsul de a ne ocroti copiii şi nepoţii, iar acest impuls păleşte pe măsură ce imaginaţia priveşte spre- viitor şi, în cele din urmă, dispare în „deşerturile nemărginite

40

DESFIINŢAREA OMULUI

ale viitorimii". Nici un părinte care este condus de acest instinct nu s-ar gândi, pentru o secundă, să pună în balanţă nevoile_ descendenţilor lui ipotetici cu cele ale bebeluşului care plânge şi dă din picioare în cămăruţa lui. Cei care acceptăm Tao am putea spune că ar trebui s-o facă; dar asta nu le e permis celor care privesc instinctul ca o sursă de valoare. Când trecem de la dragostea maternă la planificarea ratională a viitorului, trecem din tărâmul instinctului , în cel al alegerii si iar dacă instinctul , al reflectiei; , este sursa valorii, planificarea viitorului ar trebui să fie mai puţin respectabilă şi obligatorie decât alin­ tarea şi mângâierile mamei pentru copilul ei sau decât cele mai copilăreşti poveşti cu bebeluşi ale unui tată mămos. Dacă este să ne bazăm pe instinct, cele din urmă sunt substanţa, iar grija pentru pos­ teritate, umbra - umbra uriasă , si , tremurătoare a fericirii familiale aruncată pe ecranul viitorului necunoscut. Nu spun că această proiecţie este un lucru rău, dar nici nu cred că instinctul este temeiul pentru judecăţi de valoare. Însă e absurd să pretinzi că grija ta pentru posteritate îşi găseşte justificarea în instinct, şi apoi să încalci, cu fiecare ocazie, singurul instinct pe care s-ar putea baza, smulgând aproape copilul de la sân ca să-l dai la cresă , si , grădinită, , în numele progresului şi al generaţiilor viitoare. . Iese, în cele din urmă, la iveală adevărul că nici în operaţii cu propoziţii factuale, nici în apelul la

CALEA

41

instinct, Inovatorul nu poate găsi bazele unui sistem de valori. Nici unul dintre principiile pe care le cere nu poate fi găsit aici; toate pot fi găsite în altă pkrte. „Toţi cei din patru zări îi sunt fraţi" ( 1 2, 5), spune Confucius despre Chun-tzu, · un fel de cuor gentil sau gentleman. Humani nihil a me alienum p uto, spune stoicul. ,,Tot ce voiţi să vă facă vouă oam�nii, faceţi-le şi voi la fel", spune Iisus. ,,Umanitatei trebuie protejată", spune Locke. 3 Toate principiile practice din spatele cazului posterităţii sau al societăţii sau al speciei, construit de Inovator, se găsesc în l Tao din vremuri imemoriale. Dar nu pot fi găsite nicăieri altundeva. Dacă nu le accepţi necondiţionat ca fiind pentru lumea acţiunii ceea ce axiomele sunt pentru lumea teoriei, nu poţi avea nici un fel de prin�ipii practice. Acestea nu pot fi obţinute în calitate de concluzii: sunt premise. De vreme ce nu au culn să dovedească nici o „ratiune" pentru existenta lor, lpoti să le consideri, pentru a-i reduce la tăcere pe Gaius si Titius, sentimente, însă atunci trebuie să rertunti la valoarea „reală" sau „raţională" în favoarea t:elei sentimentale. Toate valorile vor fi sentimentdle si ' va trebui să recunoşti (cu riscul abandonării oricărei valori) că nu orice sentiment este „doar" subiJctiv. Poţi, pe de altă parte, să le consideri raţionkle dacă nu ca pe însăşi raţionalitatea - măcar da pe niste lucruri atât de evident rationale, încât nici nu ' cer, nici nu admit probe. Dar atunci trebuie să I

I

1

1

I

)

)

)

I

)

'

)

.

)

.

42

DESFIINTAREA OMULUI

recunosti poate fi practică si ' ' că un s-ar ' că Ratiunea· cuveni nu poate fi dat la o parte · doar pentru că nu poate aduce în sprijin�! său un este. Dacă nimic nu este de la sine înţeles, nimic nu poate fi dovedit. La fel, dacă nimic nu este obligatoriu în sine, atunci nimic nu este obligatoriu. Unora li se va părea că am repus doar în funcţie, cu un alt nume, ceea ce ei au înteles dintotdeauna ' ca instinct primar sau fundamental. Însă la mijloc este mult mai mult decât o simplă alegere a cuvin­ telor. Inovatorul atacă valorile traditionale · ( Tao) , ' pentru a apăra ceea ce el de la început presupune a fi (într-un anume sens special) valori „raţionale" sau „biologice". Dar, după cum am văzut, toate valo­ rile pe care le foloseşte pentru a ataca Tao şi despre care sustine că ar functiona ca substitut sunt ele , ' însele derivate din Tao. Dacă ar fi pornit cu adevărat de la zero, din afara traditiei ' umaniste a valorilor, nici un truc nu l-ar fi putut ajuta să avanseze vreun pas măcar spre o concepţie în care omul trebuie să moară pentru comunitate sau să lucreze pentru pos­ teritate. Dacă Tao cade, toate concepţiile Inovatoru­ lui despre valoare vor cădea împreună cu Tao. Nici una nu poate avea vreo pretenţie de autoritate alta de�ât autoritatea oferită de Tao. Doar prin acele rarâme de Tao pe care le-a moştenit poate să îl atace. Se· pune, deci, întrebarea cu ce drept alege un�le fragmente pe care le acceptă şi altele pe care le refuză.

CALEA

43

Pentru că, dacă fragmentele pe care le respinge nu au autoritate, nu au nici cele pe care le acceptă; idacă ceea ce reţine este valid, ceea ce respinge este la fel de valid. Spre exemplu, Inovatorul pune mare preţ pe obligaţiile faţă de posterit3:te. El nu poate obţine nici o obligaţie validă din instinct sau (în sdnsul modern) din raţiune. De fapt, Inovatorul d�rivă datoria noastră faţă de posteritate din Tao; ditoria noastră de a face bine tuturor oamenilor e1te o axiomă a Ratiunii Practice, iar datoria noastră de a face bine urmasilor nostri ' ' derivă în mod clar din ea. Dar atunci, oricare ar fi forma în care Tao a aj uns până la noi, alături de datoria faţă de copii şi urmaşi, se află datoria faţă de părinţi şi strămoşi. Cu ce drept respingem una şi o acceptăm pe cealaltă? Din nou, Inovatorul poate pune în prim-plan valoa­ rea economică. Să hrănim si ' să îmbrăcăm oamenii este marele ţel, iar în atingerea sa, scrupulele de dreptate· şi bună-credinţă pot fi abandonate, Tao este, bineînteles, de acord ·cu el în ceea ce priveste ' ' importanţa mâncării şi a hainek>r. Dacă Inovatorul nu ar fi folosit Tao, nu ar fi avut cum să aflei de o asemenea datorie. Dar în Tao, alături de ea, s� află acele datorii de dreptate şi bună-credinţă pe c�re el este gata să le lase deoparte. Cu ce temei? Ar putea fi un sovin, un rasist, un nationalist extremist, care ' susţine că progresul poporului lui este ţelul în faţa '

'

)

'

44

DESFIINŢAREA OMULUI

căruia orice altceva păleşte. Însă nici un fel de observatie ' factuală si ' nici un apel la instinct nu îi vor îndreptăţi opţiunea. Încă o dată, o derivă din Tao: datoria faţă de rieamul nostru, doar pentru că este rieamul nostru, constituie o parte a moralităţii traditionale. Dar alături de ea, si , limitând-o, stau ' în Tao inflexibilele datorii de dreptate şi legea că, în cele din urmă, toti , oamenii ne sunt frati. , De unde are Inovatorul autoritatea de a alege? Deoarece nu pot găsi nici un răspuns la aceste întrebări, trag următoarele concluzii. Lucrul pe care l-am numit convenţional Tao şi pe care alţii îl pot numi Legea Naturală sau Moralitatea Tradiţională, sau Primele Principii ale Raţiunii Practice, sau Primele Platitudini, nu este unul dintre posibilele sisteme d_e valori. E singura sursă a tuturor judecă­ ţilor de valoare. Dacă este respins, orice valoare este respinsă. Dacă se admite vreo valoare, el este cel care e admis. Efortul de a-l respinge şi de a ridica un nou sistem de valori în locul său se contrazice Pe sine însusi. , Nu a existat si , nu va exista vreodată, în istoria umanităţii, o judecată a valorilor radical nouă. La ce bun să existe noi sisteme sau (aşa cum se numesc acum) ,,ideologii", dacă toate constau în fragmente de Tao, arbitrar rupte din contextul lor participant la întreg şi amplificate bezmetic în izola­ rea lor, datorând cu toate astea lui Tao, si ' numai lui, toată validitatea pe care o au. Dacă datoria mea faţă

45

CALEA �

de părinţi este o superstiţie, tot aşa este şi c�a faţă de posteritate. Dacă . dreptatea este o superstiţie, atunci la fel este si salt rasa ' ' datoria mea fată ' de tara mea. Dacă atingerea cunoaşterii ştiinţifice f Ste o valoare reală, la fel este şi fidelitatea conj ll gală. Răzvrătirea noilor ideologii împotriva Tab este răzvrătirea crengilor împotriva arborelui: dacă ebelii f înving, îsi ' vor da seama că s-au distrus pe ei însisi. ' ' Mintea umană. nu are mai mult puterea de a inventa o nouă valoare decât o are pe aceea de a inventa o nouă culoare primară sau de a crea un nou soare şi un nou cer pentru acesta. Să însemne asta că percepţiile noastre asupra valo­ rilor nu pot progresa? Că suntem legaţi o dată pen­ tru totdeauna de un cod de neschimbat? Şi se/ poate . oare vorbi în vreun chip de supunerea faţă de ceea ce eu numesc Tao? Dacă adunăm la un loc, as� ' ' cum am racut eu, moralele traditionale ale estului si ale vestului, creştinismul, păgânismul şi iudaislliul, nu vom găsi multe contradicţii şi unele absurdităţi? Sunt de acord cu asta. Se cere o anume critică, înlă­ turarea contradictiilor si ' ' chiar o dezvoltare adevărată. Dar există două feluri diferite de critică. Un lingvist îşi poate aborda limba materriă ca şi cum ar fi în exteriorul ei, privindu-i geniut ca pe ceva care nu are nici o putere asupra lui şi sugerând schimbări majore ale scrierii. şi pronunţării, din inte­ rese comerciale sau stiintifice. Acesta e unul. Uil mare .

'

i

'

1

I

'

1

1

i

>

46

DESFIINŢAREA OMULUI

poet care „a iubit şi s-a hrănit din limba sa maternă" poate, de asemenea, să o schimbe mult, dar aceste schimbări sunt ta.cut� în spiritul limbii: el lucrează din interior. Limba care suferă a inspirat schimbările. Asta e altceva - un lucru la fel de diferit ca operele lui Shakespeare de engleza vorbită. Este diferenţa dintre schimbarea din interior si ' cea din afară, dintre organic şi chirurgical. În acelasi ' fel, Tao admite dezvoltări din interior. Există o diferenţă între un adevărat progres moral si ' o simplă inovatie. ' De la confucianul „Nu face altora ceea ce nu ti-ar plăcea să ti se facă", la crestinul > ' ' „Tot ce voiti si ' voi ' ' să vă facă vouă oamenii, faceti-le la fel" este un real progres. Morala lui Nietzsche este o simplă inovaţie. Prima este un progres deoa­ rece nimeni dintre cei care nu admiteau validitatea vechii maxime nu putea găsi vrei.in motiv să o accepte pe cea nouă şi oricine o accepta pe cea veche putea să o recunoască imediat pe cea nouă ca o extensie a aceluiaşi principiu. Dacă o respingea, trebuia să o respingă ca pe ceva superfluu, ceva ce mergea prea departe, nu ca pe ceva pur şi simplu eterogen faţă de sistemul lui de valori. Însă etica nietzscheană poate fi acceptată doar dacă suntem gata să consi­ derăm morala tradiţională o simplă eroare şi apoi să ne plasăm într-o poziţie în care să nu mai găsim temeiuri pentru nici un fel de judecăţi de valoare. Este diferenţa dintre un om care ne spune: ,,Îţi plac

CALEA

47

legumele destul de proaspete; de ce nu le cultivi, ca să le poţi mânca de-abia culese?" şi unul care spune: ,Aruncă pâinea aceea şi încearcă să mănânci cărămizi şi stabilopozi". Cei care înteleg spiritul Tao si ' ' ' care sunt condusi de acest spjrit îl pot schimba în direcţii cerute chiar de el. Numai ei pot sti ' Cel ' care sunt aceste directii. din afară nu ştie nimic despre asta. Încercătile lui de schimbare, după cum am văzut, se contrazic sin­ gure. Departe de a fi în stare să armonizeze dis­ '. crepanţele în literă prin pătrunderea în sp.irit, el doar atacă vreun_ precept asupra căruia atenţia i-a fost atrasă dintr-o întâmplare ce ţine de tiinp ori de loc, iar apoi îl duce la moarte, fără a putea da vreun motiv. Singura autoritate de a modifica Tao vine din interiorul lui Tao. Asta a vrut Confucius să spună prin „Când Calea nu e la fel, nu s� poate lucra întru acelaşi ţel". 4 De aceea a spus Aristotel că doar cei care au fost bine educaţi pot studia cu folos etica; pentru omul corupt, omul care stă în afară de Tao, însuşi punctul de plecare al �cestei ştiinţe este invizibil. 5 El poate fi ostil, dar nu poate fi critic: nu ştie despre ce e vorba. De aceea s�a spus şi „Cel care nu cunoaşte Legea este blestemat"6 şi ,,Cel care nu va crede va fi osândit". 7 O miri.te deschisă este folositoare în chestiuni care nu sunt ultime. Însă o minte deschisă în ce priveşte fundamentele ultime ale Ratiunii Teoretice sau Practice,: asta e ' '

I

48

DESFIINŢAREA OMULUI

prostie. Dacă mintea cuiva e deschisă asupra acestor chestiuni� .măcar gura să îi stea închisă. Nu poate spune nimic relevanţ. Î n afara lui Tao, nu există temei pentru a critica, nici Tao, nici altceva. În anumite situaţii, poate fi rară îndoială delicat să se · hotărască unde se sfârseste ' ' critica internă, legitimă şi unde începe cea externă, fatală. Dar ori de câte ori vreun precept de morală tradiţională e somat să se îndreptăţească, de parcă el ar trebui să aducă dovezi, am adoptat poziţia greşită. Reforma­ torul legitim încearcă să arate că precepntl în discuţie intră în conflict cu vreun altul pe care apărătorii săi îl consideră mai degrabă fundamental sau că nu întrupează cu adevărat judecata de valoare pe care pretinde că o întrupează. Atacul frontal direct: ,,De ce.;>" - ,, La ce serveşte.;> " - ,, c·1ne a spus asta.;> " nu poate fi permis; nu pentru că este dur sau agresiv, ci pentru că nici o valoare nu se poate justifica la acel nivel. Dacă persistaţi în acel tip de judecată, veţi distruge toate valorile, distrugând astfel bazele propriei voas­ tre critici, odată cu lucrurile criticate. Nu trebuie să ţineţi pistolul îndreptat spre capul lui Tao. Nici nu trebuie să amânăm aplicarea unui precept_ până când îi verificăm legitimitatea. Doar cei care practică Tao îl vor înţelege. Doar omul crescut cum trebuie, cuor gentil poate recunoaşte Raţiunea atunci când 8 se iveste. Pavel, fariseul, e cel care arată, ,,în ce '

49

CALEA

priveşte dreptatea cea din lege, fără prihană", j unde şi prin ce era Legea deficitară. 9 Pentru a evita neînţelegerile, voi adăuga ci, deşi eu sunt teist, chiar crestin, nu încerc aici săi aduc ' argumente indirecte în favoarea teismului. Pur şi simplu spun că, dacă este să avem vreun fel de yalori, trebuie să acceptăm platitudinile ultime ale R�ţiunii Practice drept având validitate absolută; căJ dacă devenim sceptici în privinţa lor, orice încerc�re de a reintroduce valoarea pe o bază mai „realistă" nu are sorţi de izbândă. Dacă această poziţie iffiplică o origine supranaturală pentru Tao este o problemă care nu mă interesează aici. Totuşi, cum ne putem aştepta ca mint�a mo­ dernă să îmbrăţişeze concluziile la care am ajuns? Acest Tao pe care, s-ar părea, trebuie să îl tratăm ca pe un absolut e doar un fenomen ca oricare altul reflectarea ritmului agricol în care trăiau strămoşii noştri, sau chiar a fiziologiei, asupra minţii lor. Ştim deja, în principiu, cum se produc asemenea lucruri; în curând, vom sti ' în detaliu; în cele din urmă, vom fi în stare să ţe producem după bunul nostrµ plac. Bineînteles, câtă vreme nu stiam cum e făcută min' ' tea, acceptam această mobilă mentală ca pe lin dat, chiar ca pe un stăpân. Dar multe lucruri din natură care ne erau odată stăpâni ne-au devenit slujitori. De ce nu şi acesta? De ce trebuie să se oprească brusc cucerirea naturii, cu un respect stupid, în faţa acestui ;

'

50

DESFIINŢAREA OMULUI

ultim şi cel mai tare fragment de „natură" care a fost până acum numit constiinta , , umană? Ne ameninti ce obscur dezastru dacă iesim din , , cu cine stie , ea, dar am mai fost ·amenintati , fel de , , în acelasi obscurantisti ' la fiecare pas al înaintării noastre si, ' de fiecare dată, ameninţarea s-a dovedit falsă. Spui că nu vom mai avea nici un fel de valori dacă iesim din Tao. Prea bine: vom afla probabil că ne putem descurca destul de confortabil fară ele. Hai să privim toate ideile despre ce ar trebui să facem doar ca o rămăsită din ' ' psihologică interesantă, hai să iesim , toate astea şi să începem să facem ce ne place. Hai să decidem singuri ce trebuie să fie omul şi să îl facem să devină a.şa, nu pe baza unor valori imaginate, ci pentru că aşa vrem noi să fie. După ce am luat în stă­ pânire mediul, hai să ne cucerim pe noi înşine şi să ne decidem propriul destin. Iată o poziţie foarte posibilă, iar cei ce o susţin nu pot fi acuzaţi că se contrazic, asemenea scepticilor timizi, care încă speră să găsească valori „adevărate" după ce le-au dat deoparte pe cele tradiţionale. Aceas­ ta este respingerea totală a conceptului de valoare. O voi analiza în altă conferintă. , .

Des:fiintarea omului Mintea mi s-a înfierbântat la gândul că, orice mi-ar zice şi oricum m-ar măguli, odată intrat în casa lui, avea să mă vândă ca pe un rob. (Bunyan)

„Cucerirea Naturii de către Om" este o expresie folosită adesea pentru a descrie progresul ştiinţelor aplicate. ,,Omul a secătuit Natura", i-a spus deunăzi cineva unui prieten de-al meu. În situaţia respectivă, cuvintele aveau chiar o frumuseţe tragică, întrucât cel care le rostise era pe patul morţii, suferind de tuberculoză. ,,N-are a face", a mai spus, ,,stiu/ că eu sunt una dintre victime. Fireste, există victime si de partea învingătorului, nu doar a învinsului. Dar asta nu schimbă cu nimic faptul că învinge'f. Am ales aceasţă poveste drept punct de plecare ca! să nu existe nici un dubiu: dorinta ' mea nu este dJ a-mi exprima vreo desconsiderare faţă de tot ceea ce este într-adevăr benefic în procesul cunoscut sub numele de „cucerirea naturii de către Om", cu atât mai puţin faţă de sincerul devotament şi sacrificiul de sine care l-au fa.cut posibil. Odată fa.cută clarificarea, trebuie să trec la analiza mai în amănunt a �cestei concepţii. În ce sens este Omul posesorul unei din ce în ce mai mari puteri asupra Naturii? Să luăm trei exemple tipice: avionul, radibul cu tranzistori şi contraceptivele. Într-o comJnitate '

i

)

I

.

'

I

J

52

DESFIINTAREA OMULUI

civilizată, pe timp de pace, acestea pot fi utilizate de oricine e în stare să le plătească. Dar nu se poate spune categoric că uţilizatorul îşi exercită propria putere sau puterea individuală asupra Naturii. Dacă te plătesc să mă transporţi înseamnă că eu însumi nu sunt puternic. Accesul unor oameni la oricare din cele trei lucruri pe care le-am pomenit sau la toate la un loc poate fi împiedicat de către alţi oameni de cei care vând, de cei care permit vânzarea, de cei care detin ' sau de cei care fabrică ' sursele de productie bunurile. Ceea 'ce numim puterea Omului este, în realitate, puterea deţinută de anumite persoane, putere de care aceste persoane pot să le permită şi altora să se folosea�că - sau nu. Revenind.la puterile manifestate în cazul avionului si al radioului cu tranzistori, Omul este, în aceeasi ' măsură, subiectul sau patientul, ca şi posesorul lor, de vreme ce este atât ţinta bombelor, cât şi a propagandei. Iar în ce priveşte contraceptivele, există un aspect paradoxal, negativ, în sensul că potenţialele generaţii viitoare constituie subiectul sau patientul unei puteri de care dispun generaţiile în viaţă. Prin simpla contracepţie, le este refuzată existenţa; prin utilizarea contracepţiei ca mijloc de reproducere selectivă, generaţiile vii­ toare sunt supuse, fără a-şi fi dat consimţământul, preferinţelor de moment ale unei singure generaţii, călăuzite de propriile raţiuni. Din acest punct de ve­ dere, ceea ce numim puterea Omului asupra Naturii

53

DES FIINŢAREA OMULUI

se dovedeşte a fi o putere exercitată de unii oameni asupra altora, cu Natura ca instrument. Desigur, e o banalitate să ne plângem căi până acum, oamenii au folosit cum nu se cuvine puterile date de stiintă si împotriva semenilor lor. Dar nu asta vreau să spun. Nu mă refer la cazurile p�rticulare de corupţie şi la ablJ.zurile pe care le-ar v.tndeca dezvoltarea virtutii morale: iau în considerare ceea ce trebuie să fie întotdeauna, şi în esenţa sa, acel lucru numit „puterea Omului asupra . Naturi(. Fără îndoială, imaginea ei de ansamblu ar putea fi schim­ bată prin proprietatea publică asupra materiilor prime şi prin controlul public asupra cercetării ştiinţifice. Însă în absenţa unui stat mondial, asta nu va însemna decât puterea unei naţiuni �supra altora. Si chiar în interiorul statului sau al natiunii mondiale, asta va însemna (în principiu) puterea maj orităţilor asupra minorităţilor, precum şi (la modul concret) puterea guvernului asupra obeni­ lor. Iar orice exercitare pe termen lung a puterii, mai ales în domeniul reproducerii, înseamnă puterea generaţiilor premergătoare asupra celor ce vor veni. Nu întotdeauna s-a stăruit îndeajuns asupta aces­ tui ultim punct, întrucât cei care scriu despre pro­ bleme sociale nu au învăţat încă să-i imite pe fizicieni şi să includă constant Timpul printre dimensiunile problemei. Ca să înţelegem pe deplin ce îns.eamnă într-adevăr puterea Omului asupra Naturii şi, deci, J

J

J

J

)

54

DESFIINTAREA OMULUI

puterea unor oameni asupra altora, trebuie să avem o imagine a rasei ca desraşurându-se în timp, de la momentul . apariţiei până la cel al dispariţiei sale. Fiecare generaţie exercită o putere asupra urmaşilor ei: asa ' cum fiecare, în măsura în care modifică mediul pe care l-a mostenit si ' se răzvrăteste , împotriva , traditiei, se opune puterii înaintasilor si ' ' o limitează. ' Toate acestea schimbă imaginea creată uneori, aceea a unei emancipări progresive faţă de tradiţie şi a unui control progresiv asupra proceselor naturale, ce duc la sporirea continuă a puterii omului. În re­ alitate, dacă o epocă ajunge într-adevăr, prin eugenie si la puterea de a-si , 1nodela ur' educatie , stiintifică, , ' maşii după plac, toţi cei ce vor trăi după aceea sunt patientul respectivei puteri. Sunt mai slabi, nu mai puternici: fiindcă, deşi le vom fi pus la dispoziţie masinării minunate, vom fi stabilit dinainte modul , în care trebuie să- le folosească. Iar dacă, asa , cum e aproape sigur, epoca aceasta, care a dobândit puterea maximă asupra posterităţii, ar fi şi cea -mai emanci­ pată faţă de tradiţie, s-ar preocupa să reducă şi pu­ terea predecesorilor la fel de drastic ca şi pe cea a urmasilor. Mai trebuie să ne amintim că, dincolo , de asta, cu cât o generaţie apare mai târziu - altfel spus, cu cât trăieşte mai aproape de momentul dispanţe1 spec1e1 - cu atat mai puţina putere va avea îndreptată înainte, subiecţii ei fiind cu atât mai puţin numeroşi. Ca atare, nu se pune problema ca .

•

■

•

e

A

•

•

'-'

DESFIINŢAREA OMULUI

55

puterea investită în rasă per ansamblu să sporească în mod constant pe durata supravieţuirii rasei. Ultimii oameni, departe de a fi moştenitorii puterii, vor fi, ei dintre toţi, cei mai la cheremul marilor plani­ ficatori şi programatori, iar puterea exercitată de ei înşişi asupra viitorului va fi minimă. Imaginea reală este cea a unei epoci dominante să presupunem că ar fi vorba despre al o sutălea se­ col după Chr. - care izbuteşte să reziste cel mai bine tuturor epocilor precedente şi domină irezistibil toate ·epocile ulterioare, fiind astfel adevăratul stăpân al speciei umane. Dar chiar în cadrul acestei generaţii stăpânitoare (în sine o minoritate infinitezimală a speciei) , puterea va fi exercitată de o şi mai/ redusă minoritate. Cucerirea Naturii de către Om, idacă se îndeplinesc visurile unor planificatori şti�nţifici, înseamnă stăpânirea câtorva sute de oamen1 asupra · a miliarde si , miliarde de alti , oameni. Nu există, nici nu poate să existe o simplă sporire a puterii Omului. Fiecare nouă putere câştigată de către om �ste tot­ odată o putere asupra omului. Fiecare pas înainte îl face, în acelaşi timp, inai slab şi mai putetnic. În fiecare victorie, omul este totodată generalul trium­ fător şi prizonierul din urma carului trium_fal. Deocamdată, nu mă întreb dacă rezultatul total al unor astfel de victorii ambivalente este ceva bun sau rău. Precizez doar ce înseamnă într-adevăr cu­ cerirea Naturii de către Om si mai ales ce înseamnă

56

DESFIINŢAREA OMULUI

acea eţapă finală a cuceririi, care poate că nu e atât de îndepărtată. Vom fi ajuns în etapa finală în mo­ mentul când Omul, prin eugenie, prin condiţionare prenatală, prin educaţie şi propagandă bazate_ pe o psihologie perfect aplicată, va fi obţinut controlul total asupra lui însuşi. Natura umană va fi ultima parte din Natură care să capţtuleze în faţa Omului. Bătălia va fi atunci câstigată. Vom fi luat firul vietii ' ' din mâinile lui Clotho si ' vom fi dobândit libertatea ca, în viitor, să ne transformăm propria specie în orice dorim ca ea să fie. Bătălia va fi într-adevăr câstigată. Dar cine anume o va fi câştigat? Căci puterea Omului de a se transforma pe sine însusi ' în orice doreste ' înseamnă, precum am văzut, puterea anumitor oameni de a-i transforma pe alţii în ceea ce doresc primii. Fără îndoială că în toate epocile cresterea sî' educatia ' ' au încercat, într-un sens, să exercite această putere. Dar situaţia pe care trebuie s-o anticipăm va fi una inedită din două puncte de vedere. În primul rând, puterea va fi mult sporită. Până acum, teoreticienii educatiei ' izbuteau să realizeze prea puţin din planurile lor şi, într-adevăr, când le citim - când citim cum Platon ar fi vrut ca toti ' nou-născutii ' să fie niste ' „fără de părinti ' crescuti ' de magistraturi", iar Elyot ca băieţii să nu vadă bărbaţi înaintea vârstei de şapte ani, iar femei niciodată după această vârstă 1 , şi cum Locke ar fi vrut ca mi­ cuţii să aibă încălţăminte ruptă şi gândul departe I

DESFIINŢAREA OMULUI

57

de poezie2 - ar fi cazul să le mulţumim adevă'.ratelor mame, adevăratelor doici şi (mai presus de toate) ade­ văraţilor copii, pentru încăpăţânarea binefatătoare cu care au reuşit să păstreze bruma de s�nătate mentală a umanitătii. Însă • fauritorii de oameni din ' noua eră vor fi înarmaţi cu puterile unui stat omnicompetent şi cu o tehnică ştiinţifică irezistibilă: în cele din urmă, vom avea o rasă de programatori care pot într-adevăr sculpta întreaga posteritate îri forma pe care o doresc. A doua deos�bire este chiar mai importantă. În sistemele vechi, atât soiul de om pe care voiau să-l producă învăţătorii, cât şi motivele pentru ca.ie voiau să-l produc erau prescrise prin Tao - o normi căreia i se supuneau si de la care ei îrtsisi ' învătătorii, ' ' ' nu intenţionau să se abată. Nu decupau oamenH după vreun model pe care să-l fi ales. Transmiteau mai departe ceea ce primiseră şi ei: îl iniţiau pe tânărul neofit în misterul umanităţii, care se boltea peste toti ' în aceeasi ' măsură. Nu erau altceva decât niste ' păsări adulte care învăţau puii să zboare. Asta se va schimba. Valorile sunt acum doar simple feqomene ale naturii. Judecăţile de valoare vor fi protluse în elev în cadrul programăriL Orice fel de Tad ar fi să existe de aici înainte, el va fi produsul, şi nu motivul 1 e toate educatiei. Programatorii s-au distantat d ' ' astea. Au mai cucerit o parte din Natură. Resorturile supreme ale acţiunii umane nu mai sunt un dat 1

'

l

DESFIINŢAREA OMULUI

58

Pentru ei. Au cedat si ' electricitatea: rostul ' ele - ca si Programatorilor este să controleze aceste resorturi, nu să li se supună. _Ştiu cum să fabrice conştiinţă si vor fabrica. În ceea ' ' hotărăsc ce fel de constiintă ce-i priveşte, ei sunt undeva în afară, deasupra. Iată ultima etapă din lupta Omului cu Natura. A fost câş­ tigată victoria finală. Natura umană a fost cuce­ rită - şi, desigur, a cucerit, orice vor fi însemnând acum aceste cuvinte. · Programatorii sunt aşadar în măsură să aleagă ce fel de Tao artificial vor produce, după plac, �n rasa · Umană. Ei sunt motivatorii, creatorii de motive. Dar în ce fel vor fi ei însisi motivati? ' Pentru o vreme, poate, prin supravieţuirea în mintea lor a vechiului Tao „natural". Astfel că vor începe prin a se socoti slujitorii şi păzitorii umani­ tătii si-si ' ' vor închipui că le revine „datoria" să o facă „bună". Dar nu pot rămâne în această stare decât datorită unei confuzii. Pentru ei, conceptul de dato­ rie e rezultatul anumitor procese pe care sunt capa­ bili acum să le controleze. Victoria lor a constat tocmai în evoluţia de la starea în care acele procese acţionau asupra lor la starea în care ei le folosesc ca instrumente. Una din hotărârile pe care trebuie să le ia ·acum este dacă ne vor condiţiona sau nu, pe noi ceilalţi, astfel încât să păstrăm vechea idee de datorie si ' vechile reacrii ' fată ' de această idee. Cum poate datoria să-i ajute să ia această hotărâre? Însăşi )

)

)

)

59

DESFIINŢAREA OMULUI

datoria este chemată în faţa judecăţii: nu poate să fie şi judecător. Nu altfel stau lucrurile în Privinţa „binelui". Ei ştiu cum să creeze în noi o duzină de concepţii diferite asupra binelui. Problema este dacă să creeze vreuna si dacă da,· pe care. Nici o cdnceptie asupra binelui nu-i poate ajuta să hotărasc'.:ă. Este absurd să aleagă unul din lucrurile pe care ile com­ pară şi să-l transforme în criteriu de comparaţie. Unora li se va părea că inventez eu o dificultate artificială pentru Programatorii mei. Alţi critici, mai simpli la minte, poate vor întreba: ,,De ce să pre­ supui că vor fi nişte oameni atât de răi?" Dar eu nu presupun că sunt răi. Mai degrabă, nu sunt deloc oameni (în vechiul sens). Dacă vreţi, sunt :oameni care şi-au sacrificat propria parte din um�nitatea traditională ca să se dedice sarcinii de a hotărî ce va ' însemna de acum înainte „Umanitatea". Aplicate lor, ,,bun" şi „rău" sunt cuvinte lipsite de conţinut: căci, de acum înainte, continutul acestor icuvirite ' va depinde de ei. Iar dificultatea nu este una artificială. Să presupunem că era posibil să spui /,,în defi­ nitiv, cei mai multi , dintre noi vor, mai niult sau mai putin, ' aceleasi ' lucruri - mâncare, băutură, acte sexuale, distractie, , si, , artă, stiintă ' , pe cât s'e poate, cea mai lungă viaţă pentru indivizi şi pentru specie. Iar ei să spună: « Î ntâmplător, asta ne place» şi să înceapă să-i condiţioneze pe oameni în moclalitatea care ar avea cele mai multe sanse de a duce la acest , )

'I

)

60

DESFIINŢAREA OMULUI

rezultat. Care-i problema?" Î nsă ăsta nu e un răs­ puns. Înainte de toate, este fals că ne plac tuturor aceleaşi lucruri. Şi chiar qacă ne-ar plăcea, ce motiv i-ar îndemna pe Programatori să dispreţuiască plăcerile şi să muncească din greu pentru ca noi şi posteritatea să avem ce ne place? Datoria lor? Î nsă datoria nu este altceva decât acel Tao pe care ei decid să ni-l impună, dar care nu este valabil şi pentru ei. Dacă îl acceptă înseamnă că ei nu mai sunt creatorii de conştiinţă, ci tot supuşii ei, iar victoria lo� finală asupra Naturii nu a avut de fapt loc. Conservarea speciei? Dar de ce ar trebui să fie conservată specia? Una din întrebările cu care se confruntă ei este dacă să perpetueze sau nu acest sentiment faţă d� poste­ ritate (ei ştiu prea bine cum este produs). Indiferent cât de departe vor merge spre înapoi sau spre adânc, nu vor găsi nici o bază care să-i susţină. Orice motiv pe care încearcă să-l invoce pentru acţiunile lor devine imediat o petitio. Nu pentru că ar fi nişte oameni răi. Nu sunt deloc oameni. Păsind în afara lui Tao, au păşit în abis. Supuşii lor nu sunt neapărat niste oameni nefericiti. Nu sunt deloc oameni: sunt nişte produse artificiale. Victoria finală a Omului s-a dovedit a fi desfiintarea Omului. Programatorii vor acţiona, totuşi. Când am spus că nu vor găsi nici un motiv, ar fi trebuit să spun că nu vor găsi nici un motiv cu excepţia unuia. Toate motivele validate prin altceva decât prin ponderea '

J

DESFIINŢAREA OMULUI

61

lor emotională, resimtită la un moment dat; nu ' ' le-au servit la nimic. Totul a fost explicat în afară de sic volo, sic jubeo. Însă ceea ce nu a avut niciodată pretenţii de obiectivitate nu poate fi distrus de subiectivism. Impulsul de a ină scărpina dacă! mă mănâncă sau de a diseca totul dacă sunt curios !este imun faţă de solventul care e, în schimb, fatal pentru justiţia mea, pentru onoarea mea sau pentru preo­ cuparea mea legată de posteritate. Când tot ce afirmă „este bine" a fost demistificat, rămâne ceea ce afirmă „eu vreau". Nu poate fi demontat sau „citit", pentru că nu a existat niciodată nici un fel de prefacătorie. În consecinţă, Programatorii trebuie să de\rină motivaţi, pur şi simplu, de propria lor plăcere.: Nu mă refer aici la influenţa corupătoare a puterii, ! nici nu exprim temerea că, din cauza ei, Programatorii noştri vor degenera. Înseşi cuvintele corupt şi degene­ rat implică o doctrină axiologică şi, ca atare, sunt lipsite de înţeles în acest context. Ceea ce vreau să spun este că aceia care se situează în afara oridăror judecăţi de valoare nu pot avea nici un motiv să pre­ fere unul sau altul dintre propriile impulsuri, cu ex­ cepţia intensităţii emoţionale a impulsului respectiv. Putem avea speranţa legitimă că, printre impul­ surile ce se nasc în minti ' golite de orice motiv „ratio' nal" sau „spiritual", se vor găsi şi unele binevoitoare. Însă eu mă îndoiesc că, în lipsa acelor preferinţe .şi în­ curajări pe care Tao ne învaţă să li le dăm, impulsurile

62

DESFIINŢAREA OMULUI

binevoitoare, lăsate în voia simplei lor forţe şi frec­ venţe naturale de fapte psihologice, vor avea o mare influenţă. Mă îndoies� că istoria ne poate oferi pilda unui singur om care, situându-se în afara moralei traditionale si , a puterii dobândite, să fi folosit cu ' bunăvoinţă acea putere. Înclin să cred că Programatorii îi vor urî pe programaţi. Deşi vor considera o iluzie conştiinţa artificială pe care o vor produce în noi, subiectii, ' că această constiintă ' ' vor sesiza totusi ' ne oferă o iluzie a sensului vieţii, ceea ce reprezintă un privilegiu în comparaţie cu inutilitatea vieţii lor: si ' cum eunucii îi invidiază pe , ne vor invidia asa bărbaţi. Dar nu voi insista asupra acestui aspect, fiindcă e doar o presupunere. Ceea ce nu e o presu­ punere este că până şi speranţa noastră într-o fericire „programată" se bazează pe ceea ce de obicei se cheamă „sansă" - sansa ca impulsurile binevoitoare ' ' să fie dominant·e în rândul Programatorilor noştri. Deoarece rară judecata „Bunăvoinţa este bună" cu alte cuvinte, fără a reintra în Tao - ei nu pot să aibă nici un motiv de a promova sau de a stabiliza aceste impulsuri, şi nu altele. Prin însăşi logica Pozitiei , ia impulsurile asa ' lor, ei trebuie să-si ' cum vin, supuse sansei. Iar aici Sansa înseamnă Natura. ' ' Sursa motivelor Programatorilor o constituie eredide idei. Rationatatea, digestia, vremea si ' ' ' asociatiile lismul lor extrem - ,,a vedea prin" toate motivele ,,raţionale" - face din ei creaturi cu o comportare corn-

63

DESFIINŢAREA OMULUI

plet iraţională. Dacă nu te supui faţă de Tao �au nu te sinucizi, singura cale ce-ţi mai rămâne deschisă este supunerea faţă de impulsuri (şi deci, pe termen lung, faţă de simpla „natură"). Î n acel moment, al victoriei Omului asupra Naturu, constatam ca 1ntreaga rasa umana e supusa câtorva indivizi, indivizi la rândul lor supuşi acelei părţi din ei înşişi care este pur „naturală" - impul­ surilor iraţionale. Nestingherită de valori, Natura îi stăpâneşte pe Programatori şi, prin eţ, întreaga umanitate. În momentul împlinirii sale, cu�erirea Naturii de către Om se dovedeste a fi cucerirea Omului de către Natură. Fiecare victorie părută a'. fi fost dobândită de noi ne-a condus, pas cu -pas, la această concluziţ. De câte ori Natura părea că dă înapoi, era vorba de fapt despre o retragere tactică. Credeam că o învingem, când de fapt ea ne amăgea. Ceea ce credeam că sunt mâini ridicate în semn de capitulare era de fapt deschiderea braţelor ei ca să ne cuprindă pentru totdeauna. Dacă lumea pe deplin planificată şi programată (al cărei Tao nu va fi altceva decât un produs al planificării) ajunge să fiinţeze, Natura nu va mai fi tulburată de îndărătnica specie �are s-a ridicat împotriva ei cu atâtea milioane de ani î-n urmă, nu va mai fi bântuită de toată vorbăria ei de­ spre adevăr şi îndurare şi frumuseţe şi fericire.: Ferum victorem cepit-. iar dacă eugenia va fi îndeaJuns de eficientă, nu va mai exista o a doua revoltă, ci totul ••

\J

'-'

A

V

V

!

\.J

64

DESFIINŢAREA OMULUI

va sta blând sub conducerea Programatorilor, iar Programatorii sub puterea naturii, până când luna va cădea de . pe cer ori şoarele se va răci. Poate ceea ce vreau să spun va fi mai clar dacă îi dau o altă exprimare. Natura este un cuvânt cu semnificatii schimbătoare, asa că poate fi cel mai bine înţeles dacă ne gândim la diversele lui antonime. Ceea ce este Natural este opusul a ceea ce e Artificial, Civilizat, Uman, Spiritual şi Supranatural. Artificialul nu ne preocupă acum. Dacă luăm lista celorlalte opuse, ne putem face totuşi o idee de an­ samblu a ceea ce oamenii au vrut să spună prin Natură şi ce anume îi opun acesteia. Natura pare a fi spaţială şi temporală, spre deosebire de ceea ce nu este aşa pe deplin sau deloc. Pare a fi universul cantitătii, spre deosebire de universul calitătii; al obiectelor, spre deosebire de conştiinţă; al constrângerii, spre deosebire de autonomia parţială sau totală; e ceea ce nu admite nici o valoare, spre deosebire de ceea ce are şi percepe valoarea; universul cauzelor eficiente (sau, în unele sisteme moderne, al lipsei totale de cauzalitate), spre deosebire de cauzele fi­ nale. Consider că, atunci când avem o înţelegere analitică a unui lucru pe care apoi îl dominăm şi îl folosim în interesul propriu, reducem acel lucru la nivelul „Naturii", în sensul că ne suspendăm jude­ căţile de valoare în ce-l priveşte, îi ignorăm cauza finală (dacă are) şi îl tratăm din punct de vedere )

)

)

)

65

DESFIINTAREA OMULUI

cantitativ. Această reprimare a unor elemente în ceea ce altminteri ar constitui reactia noastră totală e uneori foarte evidentă si chiar dureroasă: trebuie să depăşim ceva înainte de a tăia un cadavru sau un animal în sala de disecţie. Aceste obiecte opu.Ii rezistenţă mişcării mentale prin care le proiectăm îh universul pur natural. Dar şi în alte cazuri se cere !plătit un preţ asemănător pentru cunoaşterea noastră analitică şi puterea noastră de manipulare, I chiar dacă am încetat să-l mai punem la socoteală. Nu mai socotim copacii driade sau obiecte frumoase atunci când îi tăiem pentru cherestea: poate tă pri­ mul tăietor a simţit din plin preţul, iar copacii care sângerează, din opera lui Virgiliu sau Spenser, sunt cumva ecoul îndepărtat al acelui sentiment auroral de impietate. Stelele şi-au pierdut divinitatea :odată cu evoluţia astronomiei, iar Zeul ce moare şi învie nu-şi află loc în agricultura chimică. Neîndo.ielnic, · mulţi văd acest proces ca pe descoperirea treptată a faptului că lumea reală nu e acelaşi lucru c� ce ne aşteptam noi să fie şi consideră că vechea împdtrivire faţă de Galileo ori faţă de „furnizorii de caaavre" pentru studii anatomice nu e nimic altceva/ decât obscurantism. Dar asta nu e tot. Nu savantii moderni de vârf sunt cei mai încredintati , ' că ooiectul deposedat de proprietătile sale calitative si redus la > > ' simpla cantitate devine astfel întru totul real. Pot să creadă asta savantii mărunti , mărunte ·ale ' si ' mintile '

'

)

i

66

DESFIINŢAREA OMULUI

unor nespecialisti ' ' ' care urmează cu supunere stiinta. Marile spirite ştiu prea bine că obiectul, astfel tratat, este o abstracţiune arţificială, că s-a pierdut ceva din· realitatea lui. Din acest punct de vedere, cucerirea Naturii apare într-o lumină nouă. Reducem lucrurile la Na­ tură tocmai pentru ca -să le putem „cuceri". Cucerim mereu Natura.fiindcă „Natura" este denumirea pentru ceea ce, 1ntr-o anumita masura, am cucerit. Preţul cuceririi constă în a trata un obiect ca simplă Natură. Fiecare cucerire asupra Naturii îi extinde acesteia domeniul. Stelele nu devin Natură decât atunci când le putem cântări şi măsura: sufletul nu devine Natură decât atunci când îl putem psihanali­ za. A smulge puterea de . la Natură înseamnă şi a ceda lucruri către Natură. Atâta timp cât acest proces nu-şi atinge etapa finală, mai putem crede că pier­ derile sunt depăşite de câştiguri. Dar de îndată ce vom face pasul final şi ne vom reduce propria spe­ cie la nivelul simplei Naturi, procesul îşi va da pe faţă ridicolul, pentru că de data asta fiinţa care Primeste si ' care îndură sacrificiul sunt ' câstigul ' ' fiinta una si ' aceeasi. ' Iată doar unul din. numeroasele cazuri când a duce un principiu până la ceea ce pare a fi concluzia lui logică revine la o absurditate. E ca în gluma cu irlandezul care a constatat că folosirea unui anumit tip de sobă reducea la jumătate costu­ rile de încă1zire, drept care a conchis că două sobe A

•

'-'

...,

""'

•

67

DESFIINŢAREA OMULUI •

de acelaşi tip i-ar permite să-şi încălzească locuinţa fără nici un consum de combustibil. Este uri pact cu diavolul: renunţă la propriul suflet şi o�ţii în schimb puterea. Însă odată ce am renunţat [la su­ fletele noastre, adică la noi înşine, puterea /astfel conferită nu ne va aparţine. În fapt, vom fi �clavii si ' marionetele acelui lucru pentru care am reriuntat ' la suflet. Stă în puterea Omului să se trateze p:e sine ca pe un „obiect natural" şi să-şi trateze propria ju­ decată de valoare ca pe o materie primă pe cate ma­ nipularea ştiinţifică o poate modifica dupi plac. Obiecţia faţă de atitudinea cu pricina nu rezidă în faptul că acest punct de vedere (ca prima zi a! cuiva în sala de disecţie) este dureros şi şocant doa� până când ne obisnuim cu el. Durerea si sunt cel ' socul ' mult un avertisment si ' un simptom. Obiectia.; reală este că, dacă omul alege să se trateze pe sinei ca pe o materie primă, chiar asta va fi: şi nu materie primă manipulată de el însuşi, �şa cum îi racea plăcere să-şi închipuie, ci de apetitul brut, adică de .datură, în persoana Programatorilor lui dezumanizaţi. Am tot încercat, ca regele Lear, să le împăcăm pe amândouă: să renunţăm la prerogativele nbastre umane şi, în acelaşi timp, să ni le păstrăm. Este im­ posibil. Fie suntem spiritul raţional, obligat pentru totdeauna să se supună valorilor absolute date de Tao, fie suntem doar natură frământată si modelată în noi forme pentru plăcerea stăpânilor, onligaţi, I

I

;

)

I

)

)

68

DESFIINTAREA OMULUI .

prin ipoteză, să nu aibă alt motiv decât propriile lor impulsuri „naturale". Doar Tao oferă o lege co­ mună a acţiunii uman�, care se poate bolti atât asu­ pra conducătorilor, cât şi asupra celor conduşi. C? credinţă dogmatică în valoarea obiectivă este nece­ sară pentru însăşi ideea unei stăpâniri care să nu :fie o tiranie sau a unei supuneri care să nu :fie sclavie. Nu mă gândesc acum numai, şi nici precumpă­ nitor, la cei care sunt inamicii noştri publici în acest moment. Procesul care, dacă nu e împiedicat, va duce la abolirea Omului are acelasi ' curs iute în rândul comunistilor si ca si ' ' democratilor ' ' în rândul fasciştilor. Poate că metodele diferă (iniţial) în ce priveşte brutalitatea. Însă nu puţini sunt printre noi savanţii cu pince-nez şi privire blândă, nu puţini dramaturgij populari ori filozofii amatori care intenţionează să realizeze, pe termen lung exact ceea ce fac acum conducătorii nazisti ' ai Germaniei. Valorile traditionale trebuie să fie „demistificate", iar > omenirea să :fie modelată într-o nouă formă, după voinţa (în virtutea ipotezei, o voinţă arbitrară) câ­ torva norocosi dintr-o generatie norocoasă care a > > învăţat cum s-o facă. Convingerea că putem inventa „ideologii" după plac şi tratamentul, decurgând de aici, al umanităţii de parcă ar :fi doar 0-lh, material de experienţă, ,,preparat", încep să afecteze chiar şi felul nostru de a vorbi. Odinioară, omoram oamenii răi: acum lichidăm elementele antisociale. Virtutea

69

DESFIINŢAREA OMULUI

a devenit integrare, hărnicia dinamism, iar băieţii care dau semne că s-ar învrednici de o carier� ·mili­ tară sunt „material cu potenţial de ofiţer". Cel fu.ai de mirare este că virtuţile economiei şi cumpătării, ba chiar si chibzuinta cea mai obisnuită sunt rez�stentă la vânzări. Adevărata semnificaţie a ce se întâmplă a fost disi­ mulată prin folositea abstracţiunii „Om". NJ că, în sine, cuvântul „Om" ar fi o pură abstracţiune.! Chiar în Tao, atâta vreme cât rămânem în Tao, găsim acea realitate concretă la care a participa înseamnă să fii cu adevărat om: adevărata vointă ' comună .�i , adevărata ratiune a umanitătii, ' ' vie asemenea unui copac desfăşurându-şi ramurile, după cum cer împrejurările, într-o mereu nouă frumuseţe şi deninitate a aplicaţiilor ei. Cât timp vorbim din interiorul lui Tao, putem spune că Omul are putere asupră-şi într-un sens care e într-adevăr analog stăpâriirii de sine a unui individ. Însă în clipa când păşim afară din Tao şi-l privim ca pe un simplu produs subiectiv, această posibilitate dispare. Ce au acum toţi oa.II1enii în comun e doar un universal abstract, un cel mai · mare divizor comun, iar cucerirea Omului de către Om nu înseamnă altceva decât stăpânirea Programatorilor asupra materialului uman programat, !lumea post-umanităţii, pe care se străduiesc în prezent s-o creeze aproape toţi oamenii, aparţinând tut_uror '

'

'

i

J

DESFIINŢAREA OMULUI

70

natiunilor, unii în cunostintă de cauză, iar altii ' rară s-o stie. Nimic din ce pot şpune eu nu-i va împiedica pe unii să descrie această prelegere ca pe un atac la adresa stiintei. Resping acuzatia, ' ' fireste: iar adevăratii ' Filozofi ai Naturii (sunt câţiva trăitori în zilele noastre) vor simţi că, apărând valoarea, ·apără inter alia valoa­ rea cunoasterii, care va muri ca orice altă valoare dacă > îi vor fi retezate rădăcinile înfipte în Tao. Dar pot să merg chiar şi mai departe. Îndrăznesc să sugerez că vindecarea ar putea veni chiar din partea Ştiinţei.. Am numit „pact cu diavolul" procesul prin care omul cedează Naturii un obiect după altul şi, în cele din urmă, se cedează pe sine însuşi în schimbul puterii. Chiar am vorbit serios. Faptul că omul de ştiinţă a reuşit acolo unde magicianul dăduse greş a produs un contrast atât de mare între cei doi în concepţia populară, încât adevărata poveste a n�terii Stiintei este gresit înteleasă. Veti găsi · oameni care scriu despre secolul al XVI-lea de parcă Magia ar fi o reminiscenţă medievală, iar Ştiinţa ar fi noutatea apărută spre a o îndepărta. Cei care au studiat peri­ oada stiu mai mult de-atât. A existat foarte putină magie în Evul Mediu: secolele al XVI-lea şi al XVII-lea sunt perioada de înflorire a magiei. Demersul magic serios si pri' demersul stiintific serios sunt înfrătite: ' mul era bolnăvicios şi a murit, celălalt era puternic .

)

)

)

)

)

'

)

)

>

)

)

)

>

)

)

DESFIINŢAREA OMULUI

71

şi a prosperat. Dar erau gemeni. Erau doi fr�ţi năs­ cuţi din acelaşi impuls. Admit că unii dintre primii savanţi (cu siguranţă nu toţi) erau îndemtjaţi de dragostea pură de cunoaştere. Însă dacă privirti starea de spirit generală a acelor vremuri, putem o:bserva iillpulsul despre care vorbesc. Există ceva ce uneşte magia şi ştiinţa aplicată, despărţindu-le pe amândouă de „înţelepciunea" epocilor mai îndepărtate. Pentru înţelepţii din 1 vechime, problema cardinală era cum să facă sufletul să se conformeze realitătii, ' iar solutia fusese dunoasterea, stăpânirea de sine şi virtutea. Problema pe : care o împărtăşesc magia şi ştiinţele aplicate este cum să facă realitatea să se supună dorinţelor omului: soluţia este o tehnică; şi ambele, în practicarea:acestei tehnici, sunt gata să facă lucruri considerate până atunci respingătoare si lipsite de pietate - cum ar > fi dezgroparea şi mutilarea morţilor. Dacă facem o comparaţie între cel mai mare he­ rald al noii ere (Bacon) si Faustus al lui Mirlowe, asemănarea e izbitoare. Unii critici au scris că Faustus era însetat de cunoaştere. În realitate, el abia dacă pomeneşte de aşa ceva. Nu adevărul îl vrea el de la diavol, ci aur, arme si fete. ,,Tot ce se miscă între liniştiţii poli va asculta porunca lui" şi „un vrăjitor bun e un zeu puternic". 3 În acelasi spirit, Bacon îi condamnă pe cei care pun preţ pe cunoaştere ca scop în sine: pentru el, asta înseamnă să transformi )

'

)

)

)

)

i

)

72

DESFIINŢAREA OMULUI

ceea ce ar trebui să fie o sotie ' roditoare într-o amantă dătătoare doar de plăcere. 4 Adevăratul scop e extinderea puterit Omului _şpre a realiza toate lucrurile care îi stau în putinţă. Respinge magia pentru că ea nu funcţionează; 5 dar scopul lui este cel al vrăjito­ rului. Pentru Paracelsus, vrăjitorul şi savantul se confundă. Neîndoielnic, adevăratii ' fondatori ai ştiinţei moderne au fost de regulă cei a căror dragoste de adevăr a întrecut dragostea lor de putere; în orice mişcare compusă, eficienţa provine de la elementul bun, nu de la cel rău. Dar prezenţa elementelor rele nu r_ămâne rară efect asupra direcţiei spre care se în­ dreaptă eficienţa. Ar însemna, poate, să exagerez dacă as' spune că miscarea stiintifică modernă a fost ' , ' viciată încă de la naştere. Dar e drept să spunem că s-a născut într-un loc nesănătos si ' într-un ceas nefast. Poate că şi-a dobândit prea repede triumfurile şi a plătit un preţ mult prea mare pentru ele: · poate e necesară o reconsiderare, poate o căinţă. Ar fi, deci, posibil să ne imaginăm o nouă Filo­ zofie Naturală, rămânând permanent constienti , , că „obiectul natural" produs prin analiză şi abstractizare nu este o realitate, ci doar o perspectivă şi corectând mereu abstractiunea? Nici nu stiu prea bine ce , ' anume cer. Am auzit zvonindu-se că felul în care Goethe a abordat natura merită o analiză mai cu­ prinzătoare - că până şi Dr Steiner ar fi văzut ceva ce le scăpase cercetătorilor ortodocsi. ' Stiinta ' ' regenerată

73

DESFIINŢAREA OMULUI

la care mă gândesc eu n-ar face nici măcar mineralelor sau plantelor ce ameninţă ştiinţa moµernă să-i facă omului. Când ar explica, nu ar de�fiinţa obiectul explicaţiei. Când ar vorbi de părţi, bu ar uita de întreg. Când l-ar studia pe acela, nu ar pierde ceea ce Martin Buber numeste situarea fată de Tu . Pentru ea, analogia dintre Tao al Omului şi instinctele unei specii animale ar însemna o nouă lumină aruncată asupra acelui lucru necunoscut, Instinctul, prin realitatea lăuntric cunoscută a conştiinţ�i, iar nu prin reducerea conştiinţei la categoria de Instinct. Adeptii săi nu ar folosi cu usurintă ' cuvintele doar şi n umai. Într-un cuvânt, noua ştiinţă ar cuceri Natura, fără să fie în acelasi ' ' timp cucerită d� ea si ar cumpăra cunoaşterea la un preţ mai mic 1 decât Pretul , vietii. , Poate că eu cer imposibilul. Poate că, prin natura lucrurilor, înţelegerea analitică trebuie să fie/ întot­ deauna un şarpe care ucide ceea ce vede şi ved� doar ucigând. Însă dacă savanţii nu pot opri acest {) roces înainte ca el să ajungă la Raţiunea comună/ şi s-o ucidă şi pe aceasta, altcineva trebuie să-i pună tumva capăt. Cel mai mult mă tem de replica ce m-ar cali­ fica drept „doar un alt" obscurantist, susţinând că acest obstacol, ca toate celelalte ridicate vreodată în calea stiintei, poate fi depăsit în totală sigurantă. , , Un astfel de răspuns îşi are obârşia în fatalul serialisJ? al imaginaţiei moderne - imaginea unei prbgresii r

)

)

)

)

)

)

74

DESFIINŢAREA OMULUI

uniliniare infinite care ne bântuie mintile. Pentru că trebuie să folosim numerele atât de mult, suntem. înclinaţi să credem că _toate procesele trebuie să fie asemănătoare seriilor de numere, unde fiecare pas este de acelaşi fel ca pasul precedent, la infinit. Vă implor să nu uitaţi povestea cu irlandezul şi cu cele două sobe. Există progresii în care ultimul pas este unul sui generis - incomensurabil cu ceilalţi -, pro­ gresii în care a atinge capătul drumului înseamnă să distrugi strădania întregii călătorii. A reduce Tao la un simplu produs natural este un asemenea pas. Până la punctul respectiv, genul de explicaţii care-şi desfiinţează obiectul ne-ar putea oferi ceva beneficii, deşi am plăti un preţ cam mare. Însă nu poţi da astfel de explicaţii la nesfârşit: vei descoperi că ai desfiintat ' însăsi. , „să vezi prin lu' explicatia ' Nu poti cruri" la nesfârşit. Să vezi „prin ceva" are rqst doar dacă vezi ceva prin el. E bine ca fereastra să fie trans­ parentă, fiindcă strada sau grădina din spatele feres­ trei e opacă. Cum ar fi dacă ai _vedea şi prin grădină? Nu are rost să încerci să „vezi prin" principiile fun­ damentale. Dacă vezi prin tot înseamnă că totul e transparent. Dar o lume pe de-a-ntregul transpa­ rentă este o lume invizibilă. A vedea prin tot e acelaşi lucru cu a nu vedea.

Note

OAMENI FĂRĂ PIEPT

I. Cartea Verde, pp. 19-20. 2. Ibid. , p. 53. 3. journey to the �stern Islands ( Călătorie în Ins4lele de Vest, de Samuel Johnson) . Versiunea aparţine traducătorului. 4. Preludiul, VIII, 11. pp. 549-5 59. 5. Cartea Verde, pp. 53-5 5. 6. Cartea lui Orbilius, p. 5. 7. Orbilius le este cu mult superior lui Gaius şi : Titius prin faptul că, în cartea sa (pp. 19-22), el compară un fragment bine scris, dedicat animalelor, cu pasajul criti­ cat. Din păcate însă, el nu demonstrează decât că al doilea text citat este superior prin adevărul fr,ptelor prezentate, problema specific literară nefiind abordată (folosirea în mod mai mult sau mai puţin abuiiv a ex­ presiilor false secundum litteram) . Orbilius şusţine (p. 97) că trebuie „să învăţăm a deosebi, între afir­ maţiile cu sens figurat, pe cele justificate de cele nejustificate", dar nu ne arată cum să o facem. Trebuie� totusi, > să mărturisesc că lucrarea sa are un cu totul alt nivel decât Cartea Verde. 8. Ibid. , p. 9. 9. Defence ofPoetry (Apologia poeziei) . 1 0. Centuries ofMeditation ( Veacuri de meditaţie) I, 1 2 . 1

1

76 .

NOTE: OAMENI FĂRĂ PIEPT

De Civ. Dei, XV. 22. Cf. ibid. , IX. 5 , XI. 28 . Etica nicomahică, 1 1 04 b. Ibid. , 1 095 b. Legile, 653. Republica, 402a. [Traducerea în rom. A. Cornea, în Pla­ ton, Opere, voi. V, Bucureşti, 1 986, pp. 1 77- 1 78 , cu excepţia finalului, unde am respectat varianta autorului (n. tr.) .] 1 6. A.B . Keith, s. v. ,,Dreptatea (Hindus)" , Encyclopaedia of Religion and Ethics (,,Enciclopedia Religiilor şi Eticii") , voi. X. I 7. Jbid. , voi. II, p. 454 B; IV. 12 B; IX. 87 A. 1 8 . The Analects of Confucius (Analectele lui Confucius), trad. Arthur Waley, Londra, 1 93 8 , 1 . 1 2. [Citatele din Analecte sunt redate în traducerea românească a Florentinei Visan: Confucius, Analecte, Humanitas, ' 1 995 (n. tr.) .] 1 9 . Psalmul 1 1 8, 1 5 1 . Termenul este emeth, ,,adevăr". Dacă în textele indiene Satya e adevărul gândit mai ales ca fiind „corespondenţă", emeth (aflat în legătură cu un verb care înseamnă „a _fi ferm") pune accentul pe credi­ bilitatea si' exactitatea adevărului. Ebraistii sugerează ' statornicie si trăinicie ca variante alternative. Emeth este ceea ce nu induce în eroare, nu se „deformează", nu se altere_ază, ceea ce stă mereu în picioare (v. T.K. Cheyne, în Encyclopedia Biblica, 1 9 1 4, s.v. ,,Adevăr") . 20. Republica, 442 B, C. 2 1 . Alanus ah Insulis, De Planetu Naturae Prosa, III. II. 12. 1 3. 1 4. 15.

I

NOTE: CALEA

77

CALEA

1. Adevărata filozofie a lui Gaius şi Titius (de care probabil nu sunt conştienţi) devine explicită dacă vom coillpara următoarele două liste de puncte pe care aceştia le aprobă şi le resping. Puncte respinse: Este „absurd" ca o mamă să îşi în­ demne copilul să fie „curajos" ( Cartea Verde, P·I 62) . Cu�ântul „gentleman" se referă la ceva „extrem d� vag" (ibid. ) . ,,A susţine că un om este laş nu ne spune nimic despre ceea ce face" (p. 64) � Dragostea de ţară sau impe­ riu nu se referă ,,la nimic în mod special" (p. j 77) . Puncte admise: Pe cei care preferă artele practicate în timpul păcii artei războiului (nu se specifică în ce fel de împrejurări) , ,,i-am putea numi înţelepţi" (p;. 65) . Este de aşteptat ca elevul „să creadă într-o comunitate democratică" (p. 67) . ,,După cum ştim, este recoman­ dabil schimbul de idei dint�e oameni" (p. 86). Este „de la sine înţeles" de ce e nevoie de băi (,,oamenii : sunt mai sănătoşi şi compania lor· mai plăcută când j sunt curaţi") (p. 142) . Se va constata că siguranţa şi lin'.iştea, specifice unei străzi de la periferie în timp de pace� sunt socotite valorile supreme: în schimb, lucrurile car� pro­ duc liniştea şi siguranţa sau care le dau sens spiritual sunt ele însele desco"nsiderate. Omul nu trăieste rară pâine, iar sursa de bază pentru ea este covata de frământat a brutarului: pacea e mai importantă ?ecât onoarea şi poate fi menţinută luând în derâdere pe colonei si citind ziare. 2. Nu cunosc un efort mai sustinut de a crea o teorie a valorii pornind de la „satisfac�rea dorinţelor" decât cel al Dr I.A. Richards: Principles ofLiterary Criticism

78

NOTE: CALEA

(Principii de critică literară), 1921. Vechea obiecţie faţă

de definirea Valorii ca Satisfacţie este judecata cu valoare universală conform căreia „este mai bine să fii Socrate · nemulţumit, decât u.ii porc fericit". Pentru a-şi atinge scopul, Dr Richards încearcă să demonstreze că dorin­ ţele noastre· pot fi ierarhizate, anumite forme de satis­ facţie fiind preferabile altora, fără a se recurge la alt criteriu decât satisfacţia. Punctul său de plecare îl re­ prezintă doctrina conform căreia unele dorinţe sunt mai ,,importante" decât altele. O bună sistematizare (în fapt, traiul mulţumitor) presupune satisfacerea cât mai mul­ tor impulsuri; ceea ce implică satisfacerea celor „impor­ tante" în detrimentul celor „neimportante". Consider că există două obiectii la acest sistem: > Fără o teorie a vierii vesnice, valoarea mortii nobile • > ' > nu îşi găseşte nici un rost. Desigur, pute-'? spune că un om care s-a salvat trădând pe alţii va fi frustrat toată viaţa. Însă, desigur, nu e vorba de frustrare în ceea ce priveşte toate dorinţele sale. Pe când un mort nu are nici o satisfactie. Se poate oare sustine că, de vreme ce > ) nu mai are dorinţe neîmplinite, îi este mai bine decât celui rămas în viată si coplesit de rusine? De aici rezultă > > , ' a doua obiectie. > Care este criteriul de evaluare a sistematizării: prezenta satisfactiei sau absenta insatisfactiei? Cazul extrem ' > ' > este cel al omului mort, pentru care (în viziunea modernă) atât satisfactiile, _ cât si insatisfactiile au fost reduse > ' ' la zero, spre deosebire de cel al trădătorului, care mai poate să mănânce, să doarmă, să se scarpine şi să îşi satisfacă dorinţele sexuale, chiar dacă nu se poate bucura de prietenia şi dragostea celorlalţi şi nici resp�ct pentru sine nu mai are. Însă problema se iveste si ' la un alt )

NOTE: CALEA

79

nivel. Să presupunem că un individ A are 500 d� dorinţe care sunt satisfăcute în totalitate, iar un alt indiJid B are 1200 de dorinte, dintre care 700 sunt satisfăcute, iar ' i restul de 5 00, nu: care dintre ei şi le-a sistemat�zat mai bine? Este limpede pe care_ îl preferă Dr Richards - el, care laudă chiar arta pentru puterea ei de a ne face „să

> Ionian, Imn către Samaf, ERE v. 445) „Oamenii au fost creaţi de dragul oamenilor, ca să-şi facă bine unii altora." (roman, Cicero, De off. I, VII) ,,Omul este bucuria omului." (vechi scandinav, Ha.vamal 47) ,,Să dai întotdeauna pomană când ţi se cere." (hindus, J anet, I, 7) ,,Unde este omul bun care să spună de- nenoroci­ rea altuia că nu-l priveşte?" (roman, Juvenal XV, 140) ,,Sunt om: nimic din ce e omenesc nu-mi e străin." (roman, Terentius, Heaut. tim. ) „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi." (vechi ebraic, Leviticul 1 9, 1 8) „Să-1 iubeşti pe străin ca pe tine însuţi." (vechi ebraic, Ibid. 33, 34) „Tot ce voiti' să vă facă vouă oamenii, faceti-le si voi > ' la fel." (creştin, Matei 7, 1 2)

ANEXĂ: TEXTE CARE ILUSTREAZĂ TAO

87

2 . . Legea Binefacerii Speciale

„Omul ales întru împlinirea Căii cată spre matca lucrurilor deplină. Respectul faţă de tată şi mamă, fată de cei vârstnici e a Omenescului rădăcină." (vechi chinezesc, Analecte 1 .2) „Fraţii se vor lupta între ei şi blestem îşi vor fi unul altuia." (vechi scandinav, Despre Epoca i Răului dinaintea Sfârşituluf lumii, Volospd 45) „Şi-a insultat sora mai mare?" (babilonian, Lista Păcatelor, ERE v. 446) „ Î i veţi vedea cum îngrijesc de neamuri şi de copiii prietenilor... fără a le aduce vreodată dojană." (amerindian, Le Jeune, citat în ERE v. 437) „Iubeşte-ţi soţia cu toată grija. Bucură-i inima toată viaţa." (vechi egiptean, ERE v. ·48 1 ) „Pe omul cu bună judecată, nimic nu-l pocite abate de la glasul sângelui." (anglo-saxon, Beowulf, 2600) „Nu şi-a iubit şi Socrate copiii, deşi i-a iubit ca om liber şi ca unul care nu uită că prietenia i noastră se cuvine mai întâi zeilor?" (vechi grecesc, Epictet, III.24) „Dragostea firească e un lucru bun şi _potrivit Firii." (vechi grecesc, Ibid I, XI) „Nu trebuie să fiu nesimtitor ca o statuie, ci să-mi , îndeplinesc rosturile naturale şi sociale, ca cinstitor al zeilor, fiu, frate, tată si cetătean." (vechi ' grecesc, ' Jbid III, II) I

I

•

1

)

88

DESFIINTAREA OMULUI ' .

„Aceasta ti-o citesc înainte de toate: fii :fără vină ' fată ' ' de neamul tău. Nu te răzbuna, chiar dacă ti-a făcut cineva rău." (v�chi scandinav, Sigdrifumdl,

22)

;,Oare ei singuri la soatele lor, dintre toti' muritorii, / Marii Atrizi stiu a tine? De-i bun vreun bărbat si , ' ' cu grijă / Şi la femeia lui ţine." (vechi grecesc, Homer, Iliada, IX. 340-343) i'. ,,Apropierea dintre oameni va dăinui cel mai bine dacă vom arăta cea mai mare bunătate fată ' de fiecare om, potrivit măsurii în care. acel om este legat de noi." (roman, Cicero, De ojf. I, XVI) ,,O parte din noi se cuvine patriei, o parte părin­ ţilor şi o parte prietenilor." (roman, Ibid. I, VII) „De unul care aduce poporului bunăstare şi este a ţării salvare, ce spuneţi despre el?" Spuneţi că are Omenie?" Maestrul spune: ,,Acela e mai mult decât Omenos, înţelepţ." (vechi chinezesc, Analecte, 6.30) „Oare ai aj uns atât de înţelept ca să nu-ţi dai seama că tara e mai presus de tatăl tău, si de mama ' ta, si ' de toti, străbunii tăi: mai vrednică de respect, mai augustă şi mai sfântă? Că ea cântăreşte mai greu atât în ochii zeilor, cât si ' în ochii oamenilor cu judecată bună? Că trebuie, mai mult decât pe tatăl )

)

•·• Citatele din Iliada sunt redate în traducerea româ­ nească a lui Dan. Slusanschi: Homer, Iliada, Paideia, 1998 , (n. tr.).

ANEXĂ: TEXTE CARE ILUSTREAZĂ TA O

89

tău, să o respecţi, să n-o înfrunţi şi să-i faci pe plac chiar când e aspră cu tine; înduplecând-o da�ă poţi si, dacă nu, făcând ce-ti porunceste, răbdând rară ' murmur orice suferintă: ' să fii bătut, să fii închis, să pleci la război, unde te aşteaptă rănile sau moartea?" (vechi grecesc, Platon, Criton, 5 1 , a, b [trad. rom. Marta Guţu în Platon, Opere, voi. I, 1 974 (h. tr.)] . „Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săţ şi mai ales de ai casei sale, s-a lepădat de credintă." (crestin, ' ' I Timotei 5, 8) „Adu-le aminte să se supună stăpânitorilor şi \dregătorilor" . . . ,,Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi o�menu, pentru carmuiton şi penţru toţi care sunt în înalte dregătorii." (creştin, Tit 3, 1 şi I Timotei 2, 1 , 2) )

)

I

•

/\

• •

•

■

■

I

■

3 . Datoria fată de Părinti, Bătrâni, Străbosi )

)

)

i

,,Tatăl tău este un chip al Stăpânului Creaţiei, mama ta este un chip al Pământului. Pedtru cel care nu 11 cinsteşte, once cuvant pios este / 1n van. Aceasta este datoria dintâi." (hindus, Janeq · I. 9) „Şi�a dispreţuit tatăl şi mama?" (babilonian, Lista Păcatelor, ERE v. 446) ,,Am fost un stâlp de sprijin pentru tatăl meu . . . Am venit şi am plecat după voia lui." (vechi egiptean, Mărturia Celui Drept, ERE v. 48 1 ) A•

•

•

A

•

1

1\

90

DESFIINŢAREA OMULUI

„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta." (vechi ebraic� Exodul 20, 1 2) „Să-i îngrijeşti pe păfinţi." (vechi grecesc, Lista îndatoririlor la_ Epictet, III, VII) „ Copiii, bătrânii, săracii şi bolnavii trebuie să fie văzuţi ca .stăpânii ·cerurilor." (hindus, Janet, I. 8) „Să te s�oli înainte.a perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrân." (vechi ebraic, Leviticul 1 9, 32) ,,L-am îngrijit pe bătrân, i-am dat sprijinul meu._" (vechi egiptean, ERE v. 48 1 ) ,, Îi veţi vedea cum le poartă de grijă bătrânilor." (amerindian, Le Jeune, citat în ERE v. 437) ,,Nu am luat ofrandele martilor binecuvântati." (vechi egiptean, Mărturisirea Celui Drept, EREv. 478) „Dacă îti , părintii ' respectându-le doliul , cinstesti după moarte şi pe strămoşii îndepărtaţi îi comemorezi luând aminte la vrednicele lor fapte, atunci şi poporul se va întoarce la deplina Virtute." (vechi chi­ nţzesc, Analecte, 1 . 9) )

4. Datoria faţă de Copii şi Posteritate

)

„ Copiii, bătrânii, săracii şi bolnavii trebuie să fie văzuţi ca stăpânii cerurilor." (hindus, Janet, I. 8) ,,Să te căsătoreşti şi să faci copii." (vechi grecesc, Lista îndatoririlor la Epictet, III. VII) ,,Vă puteţi închipui o comunitate epicureică? . .. Ce se va întâmpla? Unde vor trăi oamenii? Cine-i

ANEXĂ: TEXTE CARE ILUSTREAZĂ TAO

91 I

va educa? Cine-i va supraveghea pe adolescenţi? Cine va supraveghea educaţia fizică? · Ce anume se va învăţa?" (vechi grecesc, Ibid.) „Natura creează o iubire aparte faţă de copii" şi ,,A trăi după legile Naturii este binele suprem". (roman, Cicero, De off. I. IV. şi De legibus I-;xxI ) „Cea de-a doua faptă nu e cu nimic mai prejos decât prima; fiindcă prima � fa.cut bine doar 9 dată, pe când a doua va face bine pentru totdeauna patriei." (roman, Cicero, De off. I-XXII) ,,Unui copil i se cuvine mare respect." (roman, Juvenal, XIV. 47) Maestrul spune: ,,Nu-l trata pe cel mai mic/ decât tine cu usurintă." (vechi chinezesc, Analecte, [ 9.23) ' ' „Uciderea femeilor si si ' ' ' îndeosebi a băiedlor fetelor care ar fi puterea viitoare a unui popor este cel mai trist lucru... si ' ne întristează adânc." ! (amerindian, Despre bătălia de la Wounded Knee, ERE 1

,

.

V.

432)

5. Legile Dreptăţii

(a) DREPTATEA SEXUALĂ ,,S-a apropiat de soţia vecinului său?" (babilonian, Lista păcatelor, ERE v. 446) ,,Să nu preacurveşti." (vechi ebraic, Exodul �O, 14) „În Nasrond (= iad) i-am văzut .. . pe cei/ ce-au înşelat soţiile altora." (vechi scandinav, Vplospd I

3 8 , 39)

92

DESFIINŢAREA OMULUI

(b) ONESTITATE ,,A tras hotar necinstit?" (babilonian, Lista păca­ telor, ERE v. 446) „Să faci nedreptăţi, să tâlhăreşti, să-l faci pe altul să fie tâlhărit." (babilonian, Ibid ) ,,Nu am furat." (vechi egiptean, Mărturisirea Ce­ lui Drept, ERE v. 478) ,,Să nu furi." (vechi ebraic, Exodul 20, 1 5) ,,Mai degrabă să pierzi decât să câştigi necinstit." (vechi grecesc, Chilon Fr. · 1 0 . Diels) „Justiţia . este intenţia fermă şi permanentă de a-i acorda fiecărui om drepturile cuvenite." (roman, Justinian, Instituţiile, I . 1 ) „Dacă un om «găseşte» vreun luc,ru (de pildă, un copac cu faguri de albine) şi-l însemnează, lucrul va fi al lui şi va fi în siguranţă, 'în ce-i priveşte pe ceilalţi din trib, indiferent cât de mult va lipsi om�l acela." (aborigen australian, ERE v. 44 1 ) „Primul aspect al justiţiei este că nici un om nu trebuie să-i facă rău altuia, decât dacă a fost atacat de faptele răuvoitoare ale celuilalt. Al doilea este că proprietatea comună trebuie tratată ca proprietate comună, iar proprietatea particulară s-o tratezi ca pe a ta. Nu există proprietate particulară, ca atare în natură, ci lucrurile au devenit particulare fie prin ocupare (atunci când oamenii din vechime au ocu­ pat un teritoriu pustiu), fie prin cucerire, prin lege,

ANEXĂ: TEXTE CARE ILUSTREAZĂ TA O

93

prin înţelegere, prin stipulare sau prin tragere la sorţi. " (roman, Cicero, De off. I -VII) (c) DREPTATEA ÎN INSTANŢĂ ,,Când nu primeşti mită . . . Samas află bucurie. " (babilonian, ERE v. 445) ,,Nu l-am vândut pe sclav celui care îl asupreşte. '' (vechi egiptean, Din Mărturisirea Celui Drept, ERE V. 478) „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. " (vechi ebraic, Exodul 20, 1 6) „Priveşte-l pe cel pe care-l cunoşti la fel ca pe cel pe care nu-l cunoşti. " (vechi egiptean, EREv. 482) „Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nµ cauţi la faţa săracului şi să nu părtineşti pe nimeni din cei mari." (vechi ebraic, Leviticul 1 9, 1 5) '

I

. •

6. Legea Bunei Credinţe şi a Adevărului/ „Sacrificiul e sters de o minciună, iar bunătatea ' milosteniei e stearsă de o înselăciune. " (hindus, ' ' Janet, I.6) „Gura plină de minciuni nu găseşte folos: în faţa ta: să-i arzi cuvintele." (babilonian, Imn către SamaJ, ERE v. 445) ,A avut gura plină de Da în vreme ce inima era plină de Nu?" (babilonian, ERE v. 446} ,,Nu am rostit neadevăr. " (vechi egiptean,/ Mărturisirea Celui Drept, ERE v. 478)

94

DESFIINŢAREA OMULUI

,,Nici n-am căutat să înşel, nici n-am jurat strâmb." (anglo-saxon, Beowulf, 273 8) „Maestrul spune: P�strează-ţi credinţa şi iubeşte învăţătura." (vechi_ chinezesc, Analecte, 8. 1 3) „Î n Nas_rond (= iad) i-am văzut... pe cei ce-au jurat strâmb." (vechi scandinav, Volospd 3 9) „Nesuferit mi-e acela, la fel cum mi-e gura lui Hades, I Ce una ascunde în gându-i şi alta din gură grăieşte." (vechi grecesc, Homer, Iliada, IX. 3 12- 3 1 3) ,,Temelia justiţiei este buna-credinţă." (roman, Cicero, De ojf I.VII) „Dacă Omul ales nu e serios în ceea ce are de înraptuit, atunci îşi p"ierde prestigiul şi nu se poate spune că ceea ce a învăţat e un fapt temeinicit." (vechi chinezesc, Analecte, 1 . 8) ,,Orice mai bine decât trădare." (vechi scandinav, Hdvamdl 1 24) 7. Legea Î ndurării

„Săracii si bolnavii trebuie să fie văzuti ca stăpânii > ' cerurilor." (hindus, J anet, I. 8) „Când vorbeşte cineva pentru cei slabi... Samas află bucurie." (babilonian, ERE v. 445) „Nu a eliberat un prizonier?" (babilonian, Lista păcatelor, ERE v. 446) ,,Le-am dat pâine celor flămânzi, apă celor înse­ taţi, haine celor goi, _ barcă să treacă apa _celor ce nu aveau." (vechi egiptean, ERE v. 446)

ANEXĂ: TEXTE CARE ILUS TREAZĂ TAO

95

„Să nu lovesti ' niciodată o femeie; nici măcar cu o_ floare." (hindus, Janet, I.8) „Prin asta ţi-ai pierdut cinstea, Thor, că ai lovit o femeie." (vechi scandinav, Hdrbarthslj6th ! 3 8) ,,În tribul Dalebura era ·o femeie oloagă din naş­ tere, pe care oamenii · din trib au dus-o cu :rândul până când a murit, la şaizeci şi şase 4e ani." . - � ,,Niciodată nu-şi abandonează bolnavii." (aborigen australian, ERE v. 443) „Îi veţi vedea cum îngrijesc de... orfani, văduve şi bătrâni, fără a se plânge vreodată de ceva. �' (ame­ rindian, ERE v. 439) „Natura mărturiseste că ne-a dat nouă, rasei ' umane, cele mai îndurătoare inimi, fiindcă ne-a dat puterea de a plânge. Aceasta e partea cea mai bună din noi." (roman, Juvenal, XV. 1 3 1 ) „Se zicea despre el că fusese cel mai blând şi mai îndurător din toţi regii pământului." (angld-saxon, Lauda eroului din Beowulf, 3 1 80) „Când îţi vei secera ogorul, şi vei uita un snop pe câmp, să nu te întorci să-l iei; să fie al străinului, al orfanului si ' al văduvei." (vechi ebraic, Deuteronom 24, 1 9) -

I

8. Legea Mărinimiei I

(a) ,,Sunt două feluri de nedreptate: primul fel este al celor care fac rău altora, iar cel de-al doilea

96

DESFIINTAREA OMULUI

este al celor care nu-i apără pe alţii de rele când pot." (roman, Cicero, De ojf I.VII) „Oamenii au ştiut 1:1-ereu că au dreptul să se apere când sunt amenintati de asuprire si de răutăti; au > > > > stiut că fiecare e liber să caute să-i fie lui bine; însă > dacă binele unuia e răul altuia, un asemenea lucru nu poate fi răbdat, ci dimpotrivă trebuie să fie îm­ piedicat de toţi, prin toate mijloacele cuvenite." (en­ glezesc, Hooker, Legile politiei ecleziastice, I.IX.4) „Să nu bagi în seamă un atac violent înseamnă să întăresti inima dusmanului. Puterea e curaJ· oasă, > > însă laşitatea e josnică." (vechi egiptean, Faraonul Senusert III, citat în H.R. Hall, Istoria antică a Ori­ entulu i Apropiat, p. 1 6 1 ) „Intră-n fericele locuri si-n lunca cea verde de-a > Pururi, / Codrii meniti desfătării, locas> al eternului ' bine ... I Cei ce răniţi s-au întors din război, apărându-şi patria." (roman, Vergilius, Eneida, VI. 637-639, 660 [trad. G. Coşbuc, în Vergilius, Eneida, Univers, 1 9 8 O (n. tr.)] . . ,,Curajul trebuie să crească, inima să prindă putere, sufletul să se întărească, pe măsură ce puterea noastră slăbeste. Iată-l pe Domnul nostru tăiat în bucăti, ' ' cel mai bun om al nostru iată-l în tărână. Dacă se gândeşte cineva să plece din bătălie, să urle pe vecie." (anglo-saxon, Maldon, 3 1 2) „Lăudati-1 ' urmati ' si ' pilda celui care găseste ' că viaţa este plăcută, iar moartea.lipsită de durere." (stoic, Seneca, Ep. LIV)

ANEXĂ: TEXTE CARE ILUSTREAZĂ TA O / '

97

! i

i

Maestrul spune: ,,Păstrează-ţi credinţa şi iubeşte învăţătura. Nu pregeta să te jertfeşti ca să 1desăvâr­ şeşti Calea." (vechi �hinezesc, Analecte, 8 . 1 3) (b) ,,Mai bine să alegi moartea decât s:clavia şi josnicia." (roman, Cicero, De ojf I, XXIII) „Pentru oricine e mai bună moartea decât viata ' trăită în ruşine." (anglo-saxon, Beowulf, 2890) „Natura şi Raţiunea ne poruncesc să �u facem şi să nu gândim nimic necuvenit, nimic efeminat, nimic lasciv." (roman, Cicero, De ojf I, IV) „Nu trebuie să-i ascultăm pe cei care ne : s fatuiesc «ca oameni, să avem gânduri omenesti , si ' ca ffiuritori, să avem gândurile unor muritori», ci trebuie să pretuim cât mai mult nemurirea si , , să ne strădUÎrii cu toată puterea fiinţei noastre să trăim potrivit celei mai bune părţi din noi, care, chiar dacă e mică de mă­ rime, le întrece pe toate celelalte în putere şi cinste." (vechi grecesc, Aristotel, Etica nicomahică: 1 1 77 b) „Trupul deci să asculte de suflet, iar sufletul să asculte de duhul minţii noastre. Aceasta este Legea dintâi, prin care cea mai înaltă putere a niinţii cere ascultare celorlalte." (Hooker, op. cit., I. VIII. 6) ,,Să nu dorească să moară, să nu dorească a vietui, ' să-si ceasul. .. să rabde vorbe grele, să-si ' ' înfrâ' astepte neze orice pornire trupească." (vechi indian, Legile lui Manu, ERE II. 98) ,,Când gândirea, stăpânită, fără dorinţi, elibe­ rată de toate pasiunile, se fixează în Sine� atunci se

98

DESFIINŢAREA OMULUI

spune că omul este unit. «Ca flacăra ce nu se clin­ teşte la adăpost de vânt» - aceasta este asemuirea / făcută / yoghinului .c!-1 gândirea stăpânită'' (vechi indian, Bhagavad Gita, ERE II 90 [trad. rom. Sergiu Al-George, 1 992 (n. tr.)] . (c) ,,Căci oare nu aceasta e filozofia, o stăruitoare pregătire pentru moarte?" (vechi grecesc, Platon, Phaidon, 8 1a [trad. rom. Petru Cretia, ' 1 999 (n. tr.)] . ,,Ştiu că am atârnat nouă nopţi în spânzurătoare, rănit cu lancea ca ofrandă lui Odin, eu însumi adus jertfă Mie." (vechi scandinav, Hdvamdl, 1 . 1 O, în Corpus Poeticum Boreale; strofa 1 39 în Hildebrand, Lieder der Alteren Edda. 1 922) ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică." (creştin, Ioan 1 2, 24-25)

La preţul de vânzare se adaugă 2%, reprezentând valoarea timbrului literar.