Aceasta este poziția mea (Here I Stand) - Paul Robeson (ocr)

Citation preview

ACEASTA POZITIA MEA

scurtată,

URSS.

„apărut

_Paul

după

manuscrisul

trimis

de

„Here

I

autor

in

stand”

by

În februarie 1958 cartea lui Robeson a în

S.U.A.

sub

titlul

Robeson, published by the Othello AssociaEslandei 1958. Autorul o dedică York, New AR ∎ ∣⋅⋅⋅ ⋅

__

Robeson.

ET MF Sa

Me

et

Aue Dae ti LL.

_ РВЕВАТАAUTORULUI

nue Sint negru. Casa în care locuiesc e situată în Harlem — acest „Oraș în oraș“, capitala negrilor din America. Astăzi, cînd scriu despre ceea ce îmi umple cugetul și inima, toate cîte sînt aici — în casa mea, în mijlocul poporului meu - imi par аеоsebit de importante. Nu departe se găsește casa fratelui meu Ben, reverendul

Benjamin S. Robeson, care de atifia

zile conduce parohia bisericii

ani de

Sf. Fecioare. Dragos-

tea adîncă ce mi-o poartă fratele meu e o

verigă vie, bătută în nestemate, care mă leagä de un om mort de 40 de ani, de omul Care a avut cea mai puternicä

inriurire asupra vieţii mele; acest om este William Drew Robeson, tatăl meu. Si nu mă simt legat de Ben numai peniru că e fratele meu mai

mare, ci pentru că el îmi amintește în Chip izbitor de

tatăl meu. In casa lui ai zice că plutește

duhul celuilalt reverend Robeson — a] iubitului, minunatului meu părinte. Alături de casa lui Ben se ridică biserica, unde, în fiecare duminică dimineaţă, cint împreună cu mii de negri compatrioți cîntecele poporului meu și simt căldura zîmbetelor și a stringerilor lor de mind, Aceasta e o altă verigă care mă leagă de trecutul îndepărtat si de oamenii în mijlocul cărora Е

ПР

Bae le ae ©à ⋅

Mi-am petrecutcopilăria,pe cînd locuiamla Prin: cetown, Westiield si Sommerville. ma Biserica Sf. Fecioare e si ea o verigă care poporului a istorie aspra și îndelungata leagă de meu în America. Lăcașul a fost zidit în 1796 de ne-

grii liberi, care nu înțelegeau să imbrafiseze învăfätura bisericii creștine a proprietarilor de sclavi. Una dintre primele enoriase ale bisericii Sf. Fe-

cioare a fost eroina luptei noastre de eliberare, Sojourner Troot. Învățătorul

si eroul nostru național,

Frederic Douglas, şi organizatoarea „căii ferate Ilea

gale“ 1, Harriet Tubman, care, ca si Moise, i-a scos avut pe compatrioţii săi din temnifele robiei, și-au noastre. bisericii şi ei rolul în glorioasa istorie a _ Da, aici e casa mea, aici e citadela meu! Se aud i Pe străzi forfoteste mulțimea de negri... prietenești. pasii тазигай, risul lor vesel, saluturile disNu e prea mult de cînd nu departe de aici, la o auzit am Peekskill, la mile, cîteva de tanjä numai urletul haitei linsorilor. Feţele le erau schimonosite sînt înde ură. Cereau moartea mea. Pe cind aici conjurat cu grijă și dragoste. — Bine-ai venit, Paul! Mă bucur că te уда! Ce

bine că te-ai întors! acesta Cit de plăcută a fost revenirea ! Nu este a lui oraşul meu ? Fiecare ulicioară, fiecare piatră visele mă poartă îndărăt spre zilele fericite, spre Aici mondial. război primul tinereţii... Harlem după

aici am cunoscut-o pe Essie si aici ne-am căsăiorit; aici mi-am cîștigat prieteni, prieteni pe viaţă, si tot

mi-am început activitatea artistică. Numai cîteva

strămutare „1 „Calea ferată ilegală“ — sistem de lor negri din regiunile sudice în nordul țării. ie

ăi

∙−⋅↴

cal de

ue

у

⇁∎≖

⋅

г

4

a sclavi-

sirăzi mai departe de casa mea se ailă sediul Asoсане! creștine a tinerelor femei, unde mi-am făcut pentru prima oară apariția pe scenă, jucind într-o piesă. Tot aici, în Harlem, am cîntat pentru propria mea plăcere, în cabareturi și în cluburi de noapte. Aici am devenit un spectator pasionat al marilor meciuri de baseball, am dansat, am participat la viata socială... Da, casa mea e aici, aici și pretutin-

deni, in orice colț al Americii unde trăiesc negri Sint american. Prin fereastra casei mele văd о casă stingheră din vremea războiului pentru indeрепаеща, păstrată cu grijă ca monument istoric. Ea îmi amintește cit de adinci sînt înfipte în pămîntul acesta rădăcinile poporului meu. În casa aceasta, în 1776,în timpul sîngeroaselor lupte împotriva englezilor care atacau New Yorkul, se găsea cartierul general al lui George Washington. larna anului urmă-

tor l-a găsit pe Washington și resturile armatei sale îmbrăcate in zdrenfe la Valley Forge. Printre cei care i-au venit în ajutor în ceasul acela de grea cumpănă a fost un strămoș al meu. Îl chema Cyrus

Bastille și se născuse sclav în statul New Jersey, dar a izbutit să se răscumpere și să se elibereze. Cyrus Bastille s-a făcut brutar și, după cum se știe, George Washington i-a adus mulțumiri pentru piinea trimisă armatei revoluționare înfometate. Da, sînt mai bine de trei secole de cînd istoria poporului meu e indisolubil legată de istoria Americii. A trecut o jumătate de secol de cînd William Dubois1, în clasica sa lucrare „Sufletul poporului ' William Dubois (n. 1868) — eminent istoric si scriitor negru, unul dintre întemeietorii literaturii negre în S.U.A. Remarcabil activist pe tärim social, laureat al Premiului internațional pentru расе. — Nota Red.

„negru“, le-a adresat americanilor albi aceste cu_vinie pline de poezie si de adevăr :

_

„Татаvoastră? Dar cuma devenita voastră? Noi

th ne aflam aici cînd pe coastă au debarcat primii pe-

_lerinit.

Aici am adusnoi cele trei daruri ale noastre

_ periu economic

cu două secole înainte ca mîinile

nostru, munca noastră, optimismul nostru... Ar fi „oare America ceea ce este fără populaţia ei neagra?"

Întreb astăzi: ce viitor îi va fi hărăzit Americii „dacă ea va renunța la munca noastră, munca celor _ 16.000.000de negri eliberaţi din cătușe? Va putea oare fara noastră

să ocupe un loc de onoare

în

da, a deplinei libertăţi pentru poporul meu in Ame-

„zica.În carteameavreau să analizezce înseamnă „lupta pentru eliberare a negrilor în condiţiile crizei

prin

luptă

care trece astăzi

fara noastră, de ce această

ocupă un loc hotärîtor în mișcarea pentru de-

intreaga Americă și o mare parte din restul lumii, i ag dori să explic cum am ajuns la convingerile pe ea care le am si cum am ocupat pozifiile pe care le a ul apăr. Ca și în cazul altora, concepţiile mele, munca 3 mea, viața mea alcătuiesc un singur tot. Deoarece, ↴ cum а spus cu аша înțelegere Frederic Douglas, „omul

se formeazd

sub influența

muncii

pe care

o

îndeplineşte. El creează împrejurările, dar aceste împrejurări, la rîndul lor, îl creează pe el”. Mi-e cu totul indiferent, si chiar mai mult decît

indiferent, ce cred despre mine și concepţiile inele. mai-marii ţării, domnii albi. De mai bine de 10 ani ei mă prigonesc în fel si Chip, clevetesc pe seama mea, mă amenință cu linşarea, în calitatea mea de | artist profesionist mă privează de dreptul de a apărea în fafa publicului, nu-mi dau voie să plec în străinătate. Acestor oameni, acestor autentici antiamericani,

nu pot să le spun decit

atita:

— Nu-i nimic, nici eu nu vă iubesc! ∙ Pe mine însă mă preocupă profund ce gîndesc despre mine americanii simpli pe саге îi întilnesc peste

tot, ce gindesc

despre

mine

oamenii

й

muncii :

bărbaţii și femeile cu care am stat în pichete, muncitorii de la fabricile de automobile, marinarii, bu-

cătarii și ospătarii, blănarii, minerii si ofelarii, imigranfii de diferite naționalități,

_

evreii, de care am ie

fost deosebit de apropiat, cercurile intelectualităţii progresiste, oamenii de artă si știință, studenţii -

întreaga Americă, pe care am Cintat-o în „Balada

pentru americani“ : „toți aceștia si alții Care trudesc“. Dar cel mai тий mă gîndesc la poporul negru si la întrebările pe care mi le pun negrii cînd mă întilnesc cu ei în harlemurile Americii. Cum în ultimii ani am fost în centrul unor dispute inversunate, majoritatea întrebărilor au privit inevitabil concepțiile si activitatea mea. Îmi amintesc de reporterul 21а-

rului „Pittsburgh Courier“, care a încercat за тазpundă in mod cinstit la întrebarea din titlul articolului său „Cine e Paul Robeson, ce apără și de ce anume 2“. „Chestiunea se complică intrucitva scria el — prin aceea că în mintea multor americani mister Robeson întruchipează două personali tăți net conturate. El este un apărător activ al egalităţii rasiale si al drepturilor omului, dar în același timp e si un apostol credincios al comunismului sovietic“. Autorul unui articol asemănător, apărut în revista

„„Afro-American“,

încheia

cu

“următoarele

cuvinte : „Dacă la Paul Robeson este ceva de neînțeles, acesta e următorul fapt: executind «spirituals» 1, el poate deveni popular si bogat; luptind pentru interesele rasei sale, el ajunge un om disprețuit, pentru care toate ușile sînt închise. Pentru a putea răspunde la întrebarea de ce a ales el

aceastăa doua cale, trebuiesă pdtrundefiîn tainifele adinci ale sufletului său“. De-a lungul multor ani, în nenumărate агисое și

interviuri, am încercat prin toate mijloacele să explic diferitele laturi ale activităţii și concepției mele — cîntece 1 Spirituals pe teme biblice. — Nota

populare Red.

negre, compuse

maj

ales ⋅∎

despre viață. Se pare însă că declaraţiile fragmenlare, făcute în grabă, nu sînt suficiente, și asta mă indeamnă să povestesc acum mai pe larg despre toate. De mare ajutor mi-a fost prietenul meu, ta-

lentatul scriitor negru Lloyd Г. Brown, căruia ii

sint profund recunoscător pentru promptitudinea, căldura gi înțelegerea cu care a räspuns, pentru

faptulcăa colaborat creatorcumine.

capu

În ultimii ani, concepţiile mele politice, sau, mai exact, concepţiile politice care mi se atribuie au format obiectul unor ample discuţii si dispute

nu numai în rîndurile opiniei publice americane,în

general, dar si în rîndurile negrilor, în special, Ati[ia oameni şi-au exprimat părerea despre mine, în

cît găsesc că ar fi indicat să mă folosesc de acest prilej pentru a vorbi eu însumi despre mine. Nu am

de gînd să discut de dragul discuţiei; mă voi stra

dui să restabilesc adevărul. Voi căuta să-mi expun

cit mai clar concepţiile și să explic cum am ajuns la aceste concepții.

Discuţiile în jurul vederilor și activității mele nu

au fost nicidecum iniţiate de opinia publică neagră, ci de albii aflaţi la putere, care au îndreptat împolriva mea uraganul de furie al nemulțumirii lor. drept că din cînd în cînd se auzeau și glasurile unor negri razleti care se asociau la învinuirile pline de ale albilo de virfurile on dU atin urd ees

vatorii extremi pina la radicalii extremi, au mani festat o vie nemultumire in special cu prilejul uno

Lu

aprecieri făcute la adresa mea de ‘criticastrii albi. Cînd albii acestia spuneau (si nu o dată au spus acest lucru) că Paul Robeson s-a arătat nerecunoscător fata de bunii americani albi care i-au dat boдайе și glorie, că el nu are de се să se plingă, o fă-

ceau numai pentru a stirni indignarea negrilor im-

potriva mea. Dar negrii știu că nimeni nu ne-a dat nimic. Ei știu, de asemenea, că demnitatea umană

nu se poate cintari în dolari. Regretatul Walter Wight' blicat

a exprimat acest lucru într-un în revista

„Ebony”.

El scria:

articol pu-

„Nici

un ame-

rican cinstit, fie el alb sau negru, nu poate judeca pe un om ca Robeson atita timp cit el insusi nu isi va inchina vremea, talentul, banii si popularitatea sa luptei pentru stirpirea räului rasial si economic care provoacä minia unor oameni ca Robeson”, Nu e mai putin adevărat că au existat negn саге au privit lucrurile altfel; ei nu puteau să înţeleagă de ce eu spun și tac lucruri care au numai darul să-mi complice existența. Mai mult, dînșii socoteau că focul îndreptat asupra mea se va abate si asupra altor negri. Mi se pune adesea întrebarea : „Paul,

faci oare bine са vorbesti în mod atît de fățiș in vremurile astea de nebunie in care trăim ?" Sau: „Poate că ai aduce un mai mare serviciu

poporu-

lui tău dacă ai rămîne numai un artist si nu ai tine discursuri care

ii scot din sărite

pe albi?"

Sau:

! Walter Wight — secretarul executiv al Asociaţiei nale pentru sprijinirea progresului populaţiei scriitor și ziarist negru. — Nota Red, и

natio-

„Ce-ai maispus, prietene, la Paris ? De ce fac atita laraboi 2"

Sint bucuros să răspund la toate aceste întrebări in paginile cărţii mele $1cred că astăzi oamenii mă

vor înțelege mai bine decit acum cîţiva ani. Nu de mult, cînd Louis Armstrong’ a ţinut un discurs cunoscut astăzi de toată lumea, conținînd

|

mai multe

expresiivehemente decîtam folositeu vreodată, alţi

negri

(printre care

și Jackie

Robinson?,

și

acest lucru m-a bucurat foarte mult) au răspuns aprobindu-] călduros. Se părea că s-a urnit arca lui Noe!

к Mulţi au uitat, sau poate са cei mai mulţi tineri à nici nu știu lucrul acesta, câ punctul meu de vedere ~ privire la problemele internationale nu este un

lucru nou. Au trecut mai mult de 20 de ani de cînd am vizitat pentru prima oară Uniunea Sovietică și

mi-amexprimatsentimentelede prieteniefață de oamenii din aceastăţară. Tot atît de mult timp este de cînd port un deosebit interes pentru viata si cullura popoarelor africane ; problema eliberării lor m-a preocupat profund. Pînă cînd „războiul rece“ a inceput să creeze o atmosferă nouă, mulţi negri au aprobat întru totul acest scop și aceste preocupări

ale mele.În 1944amfost decoratcu medaliaAso-

viaţiei nationale pentru apărarea drepturilor laliei de culoare?, mentionindu-se atunci

popu- 4 că eu |

! Louis Armstrong — unul dintre de jazz din S.U.A. — Nota Red.

dirijori

cei mai populari

* Jackie Robinson — jucător de baseball (profesionist) și comentator sportiv negru. — Nota Red.

* Asociaţia naţională pentru sprijinirea progresului popoarelor de culoare, cea mai mare organizaţie a negrilor din;

5.0.А. А fost întemeiată in 1909.— Nota Red.

-

mi-am „aduscontribuţia la cauzaeliberăriiîntregii „omeniri“. Tot astfel si în 1943,cînd am fost ales membru de onoare al colegiului Morhouse din

Atlanta, nimeni nu s-a sezisat cînd, în discursul tinut cu prilejul acestui eveniment, am spus : ,,Uriasele realizäri ale tuturor popoarelor Uniunii Sovietice sînt o dovadă de netăgăduit a talentelor lor, ținute mai înainte sub obroc. Nu numai țăranii, care „erau socotiți incapabili să-și însușească complicata tehnică

industrială,

ci și așa-numitele

neamuri

îna-

„poiate au dovedit că nu sînt mai prejos decît alţii”, Știm, desigur, cît de mult s-a Schimbat în anii de după război climatul politic din ţara noastră. Dar nici în cea mai neagră perioadă a maccarthysmului — care, din fericire, pare să fie în descreştere în momentul de față — nu am înțeles de ce vederile mele trebuiau să se schimbe după timp ! Nu am mers pe acest drum, şi nici promisiunile, nici amenințările- nu m-au clintit de pe poziţiile mele. Îmi aduc aminte că în 1936, pe cînd mă aflam la Londra, am fost vizitat de John Hamilton, pe atunci președintele. national al partidului republican, El mi-a propus să mă întorc în America pentru a duce in rindurile negrilor o campanie in favoarea lui Alf Landon? împotriva președintelui Roosevelt. Ca răsplata, el imi făgăduia mie, actorului, dreptul de a dicta conditiile viitoarelor contracte cu Hollywoodul pentru filme de mare succes ‚ Întrucît cei mai mari magnați ai cinematografiei erau susținători ai par' Alfred Landon — guvernatorul statului Kansas 1937) ; candidatul partidului republican la președinție rioada campaniei electorale din 1936. — Nota Red. ela

и

Ape oil

ии

(1932în pe-

Е

В

ween ay

ușmani de moarte ai presedintelui democrat. Am respins această propunere și imi vine și astăzi să zimbesc la gîndul că cineva à putut să-și închipuie că voi începe să colind tara N pentru a convinge pe negri să se opună politicii de = „New Deal“ pentru a readuce la putere partidul lui llerbert Hoover, Mai demult, aproape Chiar la începutul carierei mele, am respins oferta unui renu-

mil impresar care căuta să mă convingă să semnez

un loarte

avantajos

contract

pe 10 ani, cu condiţia

ca el să-și asume conducerea activităţii mele sociale. Pe atunci nu eram atît de ferm în convingerile mele, dar de un lucru eram sigur : pe mine mă va conduce propria mea conștiință și nu voi îngă-

dui nimănui să mă ducă de lanţ, fie el chiar de aur. În primii ani ai activității mele artistice împărtă-

seam părerea care domina pe atunci în rîndurile

artiștilor negri, si anume că pentru noi nu are nici о importanţă nici conținutul, nici forma unei piese

sau a unui film în care jucăm. Singurul lucru important este posibilitatea — care ni se oferă atât de rar! — de a primi un rol oarecare într-o piesă

sau într-un film. Ca să i se ofere unui actor negru rolul principal era un succes cu adevărat neobisnuit! Mai tîrziu am înţeles că un artist negru nu lrebuie să privească arta lăsîndu-se condus numai de interesele sale proprii, egoiste, și că el are o răspundere în fata poporului său, care pe drept cuvint e indignat de maniera tradițională și primi-

livă de prezentare a negrilor pe scenă și pe ecran. Atunci am luat hotărîrea: dacă regizorii

de la Holly-

wood și Broadway nu-mi vor oferi roluri adevărate,

nat

|

A e

Mp i ai

voi renunţa in general la ofertele lor. În anii războiului, cînd mi s-a oferit prilejul să apar în fata spectatorilor americani într-una din piesele lui Shakespeare (la 15 ani după ce am interpretat pentru prima oară acest rol la Londra), am fost profund satisfăcut de părerea poporului meu despre acest spectacol. Ea a fost exprimată, în special, de doctorul Benjamin Mase, care a declarat că eu am adus „un mare serviciu poporului negru și întregii lumi jucîndu-l pe Othello și demonstrind prin aceasta că negrii sînt capabili să creeze roluri mari și importante în teatru, și nu numai să-și dea concursul la obisnuitele reprezentații ieftine pe care le impun atit de des Hollywoodul si Broadwayul”. Inceputul fusese facut, si artistilor negri li s-au deschis acum posibilitäfi mai mari. Cu toate acestea, pe ei îi mai așteaptă încă o luptă grea pentru a cuceri condiţii egale în teatru, cinematograf, radio și televiziune. Mă bucur și sînt mîndru cînd văd că multi dintre tinerii noștri actori, cintäreti și dan: satori, luptă pentru scenarii si roluri adevărate, со:

respunzătoaretalentelor lor,

Acum cîţiva ani refuzul meu de a cînta în fata

unor partizani ai segregatiei rasiale a stirnit vilva.

Astăzi sînt fericit văzînd că mulți alti artiști adoptă

această atitudine. Si dacă,.din cînd în cînd, vreun

artist negru cu renume consimte să joace în con-

ditii umilitoare, împrejurarea aceasta stirneste si

acum vilva, numai ca este o vilva neplăcută. Avem

tot dreptul să ne mindrim cu tinära generatie de „artiști negri si sîntem datori să-i sprijinim în lupta бе

Fa

Er

ity

impotriva discriminării

din teatru. Ei se străduiesc

sa reprezinteîn mod real poporul nostru in artă. lar

noi sîntem datori să-i sprijinim. Convingerile mele cu privire la problemele de politică internaţională s-au format la Londra în anii

cind trăiam în mijlocul englezilor și, din cînd în cind, călătoreamprin alte ţări. De aceea, într-o setie de probleme, există unele divergențe de păreri intre mine si multi а! negri din generaţia mea. Cind mi-am început activitatea artistică în calilate de cîntăreţ de concert si actor în Statele Unite, am plecat si eu in sträinätate, ca multi alti artisti negri, în primul rind pentru a lucra acolo in prolesiunea mea. Dacă în Statele Unite artiștii negri

mai au și în prezent posibilități de muncă extrem de limitate, acum 30 de ani situaţia era cu mult mai rea. După citeva călătorii în străinătate m-am holarit să rămîn in Europa $1 să mă stabilesc la Lan-

dra, Motivul a fost același care de-a lungul multor ani a îndemnat milioane de negri să se strămute

dinsudulS.U.A.în alteregiunialeţării.Numaiса

la Londra eu am trăit incomparabil mai bine decît р au trait negrii din Mississippi la Chicago.

Despre succesul meu la Londra s-a mai scris. El |

а lost cu putinţă pentru că în Anglia

am avut toate -

posibilităţile la indemina. Dar nu despre asta vreau | ча vorbesc, Desigur, îmi făcea plăcere gîndul că am putut să ocup un loc important în teatru și îns: cinematograf si să devin un cîntäret de concert popular ale cärui discuri se bucurä de succes, O si mai mare satisfactie imi oferea primirea priete-

поазаcare mi se făcea in societateaengleză. La in-

ceput a fost mai ales „înalta societate! __ protec-

torii

artelor,

cei

care

formau

partea

cea

mai

im-

portantă a publicului din sălile de concert. Așa se face că m-am pomenit în mijlocul celor mai aristocratice

cercuri.

Aici

am fost

„primit“,

са să mă

exprim într-un limbaj demodat care se mai folosește în Anglia, ca gentleman și „om instruit“, Educatia primită la Universitatea Rutgers și înclinația mea pentru munca de cercetare științifică îmi dădeau o prestanta mai mare in Anglia decit in America, unde carnetul de cecuri are mai mare pret decit mintea si unde, adesea, oamenii de stiinta nu sint luati in serios, ba chiar sint bänuiti de ,,activitate subversiva”. La Londra, asadar, eram înconjurat de o atmosferă de cordialitate si avint creator; mă simţeam ca acasă. Deosebit de plăcut pentru mine ca negru american era respectul pronunfat pentru lege si ordine, respect atit de caracteristic oamenilor din toate clasele Marii Britanii. Faubus-ii! nu ar fi niciodata tolerati aici, Dacă în acele zile fericite mi-ar fi propus cineva „Să mă inapoiez" în America rasistă, aș fi spus că și-a ieșit din minţi. Să mă întorc ? Dumnezeule, dar

pentru

ce ?

Mai tîrziu, cînd mi-am schimbat felul de viaţă in

Anglia

si m-am împrietenit cu oamenii simpli, tara aceasta mi-a plăcut și mai mult. Voiam să mă stabi-

lesc aici pentru totdeauna'și numai din cînd în cînd

să vizitez Statele Unite.

! Faubus, guvernator al statului Arkansas. I-a sprijinit pe rasisti în timpul evenimentelor de la Little Rock din toamna anului 1957,

— Nota Red.

hy

ge

Me

fs" К

ze

Londra era însă centrul imperiului britanic și toc-

di aici „am descoperit“ eu Africa, Descoperirea aceasta a avut o mare influență. asupra întregii mele vieţi, Devenise limpede pentru mine că nu voi pu-

lea să rămîn în Anglia și să mă transform într-un

onglez. Am înţeles că sînt african, Asemenea celor mai mulți fii ai Africii

care trăiau

America, știam foarte puţine despre tara străbuiilor mei, dar in Anglia am avut prilejul să fac cu-

noştință cu mulți africani. Numele unora dintre ei nl astăzi cunoscute lumii întregi: Nkrumah!, Azikiwe si Kenyatta 2, care e întemnițat în Kenya. Erau | i mulţi africani studenţi si ore intregi discutam cu e

у! participam

la activitatea

Uniunii

studenţilor

din

Alrica de vest. Încetul cu încetul au început să mă

∙

considere drept unul de-ai lor : se mîndreau cu suc“i cosele

mele si ne-au

ales, pe sotia mea si pe mine,

ca membri de onoare ai acestei uniuni, Majoritatea

"шепот

eraude origine aristocrată,dar în afară

(le aceștia am cunoscut ре reprezentanţii altor clase, = pe marinarii din porturile Londra, Liverpool şi Car-

diff, Își aveau și ei organizaţiile lor. Am aflat multe

despre viata lor si despre viata popoarelor africane. Ca artist, ma interesa in primul rind, fireste, cullura Africii. Cultura ? Conducătorii străini ai adocil continent afirmau că în Africa nu există nici un fel | vreme сша muzicienii ' Kwame Cihana.

Nkrumah

— Nota

Red.

—

si sculptorii

actualul

Europei

prim-

senjamin Nnamda Azikiwe si Jomo Kenyatta tani ai mean de eliberare a DEROATEIOEОР:

Red,

⋅⋅

erau -

↴

⋅

— reprezen- о Fon.Nota

≺↽∖↼

i =

=

profund ren

de arta Africii ce

yee

de

ei. Am inceput sa studiez cu un viu interes Africa la institutul limbilor orientale din Londra si am în: teles ca cultura Africii este un adevărat tezaur mondial. Oamenii care consideră, plini de dispreţ, limbile africane drept niște „dialecte barbare“ nu vor întelege niciodată bogăţia acestor limbi, adîncimea filozofiei si caracterul poetic al eposului care ne-a parvenit

din

continuu

să studiez

adincurile

veacurilor.

limbile

Am

studiat

africane : ioruba,

si efik,

benik, asanti și altele. Mi-am dat seama că în cultura africană există ceva important nu numai pentru mine care învățam aceste limbi, dar și pentru poporul meu. Mi-am exprimat

acest gînd

în articolul

„Cultura

neagră”,

pu-

blicat în revista „Spectator“ (15 iunie 1934), de unde citez următoarele rînduri : „Am fost uimit și fermecat de elasticitatea și finefea unei limbi cum este suahili, în care se poate reda perfect, bunăoară, învăţătura lui Confucius 1. Visul meu e să scot la lumină toate talentele ca-

racteristice poporului negru si să duc acest popor la o treaptă mai înaltă a desăvirșirii pe calea dezvoltării sale istorice firești. Cu toate că aceste calitäti și bogății ale limbilor africane sînt bine cu-

noscute antropologilor, marele public din lumea occidentală

și, oricît

de ciudat s-ar

insisi nu stiu nimic despre ele.li Tt1 Chafueiue (Cun-tzi) — filozof cunoscut ca fiind creatorul une.

ta Red

părea, os

⊽⊽⊽⋅⋅

SA

din vechea China, he doctrine etice--politice, -

⋅⋅

⋅↜⋅⋅

in Statele Unite am cunoscut negri care credeau sincer ca negrii din Africa isi transmit gindurile cu ajutorul gesturilor, cu alte cuvinte ca de fapt ei nu ‘liu să vorbească și comunică între ei prin limbajul miinilor ! Primul lucru pe care trebuia sä-l fac era sa risi-

pesc ignoranta profundă și jignitoare a rasei negre insäsi cu privire la valorile propriei sale mostevalki In mijlocul prietenilor africani mă simţeam prin-

tre ai mei. Sufletul mi-era plin de о mindrie netärmurită pentru poporul care crease o cultură ale саге! bogății se desfășurau în fata mea pentru prima vară,

Am aflat că, alături de civilizația yi a Chinei,

ajunse

cultura Africii,

la o mare

Greciei antice

dezvoltare,

pe care jefuitorii

exista

imperialisti

și

„па о

observau“ si o tägäduiau, pradind totodată bogäliile materiale ale Africii,

Am cunoscut izvoarele culturii poporului meu, mai ales în domeniul muzicii noastre, care pina in ziua de astăzi e cea mai bogată si mai sănătoasă

muzică din America. invätatii au studiat influenţa muzicii africane asupra Europei, asupra Spaniei (prin mauri), asupra Persiei, asupra Indiei și Chinei, precum si asupra Americii de Nord. Am ajuns la o concluzie impresionantă descoperind că între cullura africană și cea chineză există o analogie (despre acest lucru sper că voi mai scrie cîndva). Mă mindream cu Africa si mindria mea sporea pe măsură ce-mi insuseam noi cunoștințe, facin-

du-mă să mă ridic împotriva celor care o dispre-

à can ∣⋅⋅ ⊾⇖∁⋅∽−⋅∣∙↿⋅⋥

fuiau. Scriam articole in „New Statesman and Nation“, în „Spectator“ și alte ziare și reviste, căutînd

să fac din aceste comori reale, dar necunoscute,ale culturii africane un bun al întregii omeniri. În le-

gătură cu această problemă am discutat — uneori aprins — cu oameni ca Herbert Wells, Lasky și Nehru, cu studenți și savanți. Lupta mea avea un sens precis, iar oficialităţile au înțeles lucrul acesta înaintea mea. Și a venit o zi cînd Serviciul de informaţii britanic m-a acuzat că activitatea mea a luat un caracter politic. Motivul era că problema pe care începusem s-o studiez devenise o problemă de actualitate. Dacă cultura africană era așa cum spuneam și dovedeam eu, ce atitudine trebuia să fie luată fata de afirmaţia că popoarele Africii mai au nevoie de încă 1.000 de ani de dezvoltare pentru a fi in stare să-și conducă singure statele ? Interesul meu pentru Africa a cotit pe un alt făgaș atunci cînd un african mi-a povestit despre că-

lătoria făcută în Uniunea Sovietică. El călătorise

prin răsăritul acestei tari și-i văzuse pe iacuti, populatie socotită înapoiată sub regimul țarist. A fost uimit de asemănarea dintre structura tribală a iaси от, acum un fapt de domeniul trecutului, și viața propriului său popor în Africa de est. Ce s-ar întimpla cu popoarele asemănătoare iacutilor dacă ele ar fi eliberate de robia colonială și ar deveni o parte din constructorii societății socialiste 2 Eu însumi, vizitînd pentru prima oară Uniunea Sovietică în 1934, i-am văzut pe iacuti si pe uzbeci. Aceste popoare, asuprite in trecut, au facut acum

↾⋅⋅∙∡⋅⊽

er

Woy tests: Ur

∣⇁∙

un sali de la orînduirea primitivă tribală la econoMia industrială modernă, de la analfabetism la culmile cele mai înalte ale științei. Străvechea lor cul-

lura infloreste si se îmbogățește. Tineretul lor își insuseste știința si arta. Au săvîrșit ei oare aceasta inlr-0 mie de ani? Nu, le-au fost de ajuns mai pulin de douăzeci de ani! Aşadar, fiindcă ma interesa Africa, m-a interesat | Uniunea Sovietică și am plecat într-acolo pentru a vedea realitatea. Am declarat in repetate rînduri cit de mulțumit am fost cînd m-am convins că acolo po oamenii cu pielea colorată nu-i amenință nimic, са ei sînt liberi și egali în drepturi. Nu о dată au vorbit și s-au convins de acest lucru și străinii, De curind am citit în ,,Afro-American” darea de seamă и doctorului William E. Reed, decanul Facultăţii de "ygricultură de pe lîngă Colegiul de tehnică și agricultură din statul Carolina de Nord, asupra recentei „ile călătorii în Uniunea Sovietică. Iată ce declară ul:

„Ма

за.

am văzut

acolo

indicii

de discriminare

ra-

Cred că ar fi just să spunem că în Uniunea

vovielică nu există discriminare rasială. În U.R.S.S. ии am constatat nici o deosebire între viata oamenilor albi și a celor de culoare. Ei nu sînt prin nimic ivolafi unii de alţii ; credincioșii, și cei de culoare

и! albii, vala

frecventează

la școli

biserici

comune,

tineretul

în-

comune”.

Aşa stau lucrurile acolo. Nu cred să existe vreun

negru căruia acest lucru să nu-i Не pe plac. În ori

(© caz,

pe mine

toate

acestea

m-au

incintat.

Şi

ni am spus că va fi foarte bine să-mi trimit băiatul

Iu studii în Uniunea Sovietică, ceea ce am și făcut,

у АН ⋅⋅ învăţat acolo timp de doi ani. Stiu ca multi

au tras din acest fapt concluzii care tinteau departe. Dar Paul-Junior, care dupa aceea a intrat la scoala

medie din Springfield, statul Massachussetts, si a

absolvit colegiul Cornell din New York, povestea că nu va uita niciodată timpul petrecut la școala din Moscova, că a avut profesori si colegi buni si că a învăţat bine limba rusă. De ce trebuie toate acestea să producă îngrijorare ? (Probabil că au produs ingrijorarea Departamentului de stat deoarece faptul acesta a fost prezentat drept unul dintre motivele pentru care nu mi s-a dat pașaport !). Am ajuns la concluzia că experiența multor popoare și rase din Uniunea Sovietică, din această tara întinsä.care ocupă a șasea parte din globul pămintesc, este foarte prețioasă pentru oamenii care aparțin altor popoare din Orient ; ea le va ajuta să construiască o nouă societate. Astăzi, cînd atîtea popoare din Asia si din Africa își cuceresc libertatea, există multi oameni în mijlocul lor, printre aceștia și conducători, care spun са găsesc multe lucruri valoroase în realizările Uniunii Sovietice și ale Chinei noi. În India, bunăoară, e larg răspîndită părerea că, într-o formă sau alta, socialismul le va putea rezolva, probabil, problemele lor. Îmi dădeam seama că prestigiul crescind al Uniunii Sovietice pe arena internaţională va juca un rol important si în miscarea de eliberare a tarilor coloniale. Justetea acestui punct de vedere a

fost pe deplin confirmată cind, nu de mult, omeni-

rea a văzut

cit de repede și cu cita eficacitate

Be anes

Pe

+

∣

a

Sovietică imperialismul occidental ⇁

bas. DE Mia -

a Aur)RĂI Sl, ed Kg’ TU N

if fe

TageaT ies А АЕ ‘il

SA

LB ù

Ta voit 9%

≍⊌⇣∶⇁⊾⋅↿↹⋅⊱↕∣↘

alunci cînd acesta a încercat să răpească Egiptului liber Canalul Suez. Aici, la New York, unde se află (rganizafia Naţiunilor Unite, am avut posibilitatea Че a vedea cu propriii noștri ochi, cum reprezentan[1 Uniunii Sovietice si ai altor tari socialiste au vo-

lal pentru sprijinirea oamenilor de culoare din inпосадаlume. Unii spun că aceasta nu ar fi fost decit in joc politic. Dar ar fi oare rău pentru oamenii de uloare din întreaga lume dacă și delegaţii Statelor ПиНе la O.N.U. ar face același „joc“, votind pentru interesele oamenilor de culoare ?

Asia si Africa urmăresccu ochii larg deschişi

uvoluţia evenimentelor internationale si văd totul. Inlluentul ziar ,,West-African Pilot" din 30 iunie 1953scria în articolul său de fond: „Noi nu știm nimic despre comunism în afară de le се пе comunică propaganda mincinoasă a

\nericii și a Britaniei... Judecînd după cele văzute | lraite

‘ое

de noi zi de zi, ne dăm seama că toate

vorbe despre așa-numita «lume liberă» si

cortina de fier» sînt o mască pentru a prosti si a iislilica popoarele coloniale. Discuţiile acestea sînt ‚ adevărată mană cerească pentru adepţii «politicii Че pe poziţii de forţă», în care noi nu vrem să fim inlvenaţi pînă cînd nu ne vom da seama singuri, in (loplina

libertate,

livosle

mai

care

anume

ideologie

ni

se po-

bine.

Pina atunci însă vom judeca fiecare popor numai Чира atitudinea pe саге о. adoptă fata de aspiraţiile поозте naţionale. Avem multe motive să fim retunoscatori comuniștilor pentru interesul lor activ lala de soarta popoarelor coloniale si pentru că de-

Mad

Г

=i

a

si el a invatat acolo timp de doi ani. Stiu ca mulți

au tras din acest fapt concluzii care finteau departe,

Dar Paul-Junior, care după aceeaa intrat la școala

medie din Springfield, statul Massachussetts, şi a absolvit colegiul Cornel] din New York, povestea că nu va uita niciodată timpul petrecut la școala din Moscova, că a avut profesori și colegi buni și că a învățat bine limba rusă. De ce trebuie toate acestea să producă îngrijorare ? (Probabil că au produs ingrijorarea Departamentului de stat deoarece faptul acesta a fost prezentat drept unul dintre motivele pentru care nu mi s-a dat pașaport !). Am ajuns la concluzia că experiența multor popoare și rase din Uniunea Sovietică, din această tara intinsa.care ocupă a șasea parte din globul pamintesc, este foarte prețioasă pentru oamenii care apartin altor popoare din Orient ; €a le va ajuta sa construiască o nouă societate. Astăzi, cînd atîtea popoare din Asia şi din Africa își cuceresc libertatea, există mulţi oameni în mijlocul lor, printre aceștia și conducători, care spun că găsesc multe lucruri valoroase în realizările Uniunii Sovietice și ale Chinei noi. În India, bunăoară, e larg răspîndită părerea că, într-o formă sau alta, socialismul le va putea rezolva, probabil, problemele lor. Îmi dădeam. seama că prestigiul crescind al Uniunii Sovietice pe arena internaţională va juca un rol important și în mișcarea de eliberare a tarilor coloniale. Justetea acestui punct de vedere a

fost pe deplin confirmatà cind, nu de mult, omeniTea a vazut cit de repede și cu cita eficacitate a

Stävilit Uniunea Sovietică imperialismul

occidental

a Egiptului liber Canalul Suez. Aici, la New York, unde se afla Organizalia Naţiunilor Unite, am avut posibilitatea Че а vedea cu propriii noștri ochi. cum reprezentan|1 Uniunii Sovietice si ai altor tari socialiste au vo-

lal pentru sprijinirea oamenilor de culoare din invaga lume, Unii spun că aceastanu ar fi fost decît un joc politic. Dar ar fi oare rău pentru oamenii de culoare din întreaga lume daca și delegaţii Statelor Unite la O.N.U. ar face același „joc“, votind pentru inleresele oamenilor de culoare? Asia și Africa urmăresc cu ochii larg deschisi =

ovolujia evenimentelor internationale Inlluentul ziar ,,West-African Pilot“

si văd totul. din 30 iunie

1953scria în articolul său de fond: „Noi nu știm nimic despre comunism în afară de сою ce ne comunică propaganda mincinoasă а Americii și а Britaniei... Judecind după cele văzute.MIE i trăite de noi zi de zi, пе dăm seama că toate —de uvesle vorbe despre așa-numita «lume liberă» he va mistilica popoarele coloniale. Discuţiile acestea sînt оам. mana eeteascd Din adeptii «politicii moe pina cind nu ne vom da seama singuri, în deplină libertate, care anume ideologie ni se pore lriveste mai bine.

Pina atunci însă vom judeca fiecare popor numa după atitudineape care о.adoptă fata de aspiraţiile _ noastre naţionale. Avem multe motive să fim re cunoscători comuniștilor pentru interesul lor activ lata de soarta рота сорт $1Ceuta ca de-

i a ec ony PR EE Me i A mita mască in permanenţă relele imperialismului. Așanumitele popoare libere nu au decît să ne convingă că ele ne cunosc mai bine nazuintele decît comuniștii ; noi dăm mai multă crezare faptelor decît vorbelor”,

În Biblie se spune: „Îi vei cunoaștedupăfaptele

lor“. Popoarele coloniale nu vor greşi in alegerea căii dacă vor urma acest dicton străvechi si plin de adevar.

Cercurile oficiale ale Washingtonului au prezen-

tat părerile mele despre Uniunea Sovietică, sentimentele calde de prietenie pe care le nutresc fata

de oamenii din aceastăţară, precum și sentimentele

lor prietenești fata de mine, ca niște păcate grele. Mi s-a adus învinuirea că aș participa la nu știu ce „complot internaţional“. Doriţi să cunoaşteţi adevărul ? Nu particip și nu am participat la nici un complot internaţional si nu

cunosc pe nimeni care sa fi fost implicat intr-un

astfel de complot. Lucrul acesta e limpede pentru oricine, mai ales pentru un negru. Daca functionarii guvernamentali ar avea fie si cea mai mica dovada ca ag participa la un complot — puteti face ramagag pe ultimul vostru dolar —, ei ar face tot posibi-

lul ca să mă arunce îndărătul gratiilor! Dar ei nu au astfel de dovezi, pentru că această acuzaţie este

o minciună |... În 1946,în California, în timpul instrucției judecătorești, am jurat că nu sînt membru al partidului comunist, dar de atunci am refuzat să dau vreo de-

claratie orală sau scrisă în legătură cu această chestiune. Acest refuz nu are nimic misterios.

Pe

re

ини

=

ce se intensifica „vînătoarea de vrăjitoare”,

теней limpede că ridicarea unor astfel de ine onto o dovadă a încălcării principiilor unonlale ale Constituţiei. Cînd scenariștii si ий lollywoodului, cunoscuţi sub numele de

profunregi„Се

и le la Hollywood", s-au ridicat împotriva încăliii

de către inchizitorii contemporani a prevederii

luhtlamentalea Constituţiei care garantează liberlalun cuvintului si a conștiinței, curtea i-a privat libertate și i-a băgat la închisoare. E drept, de lunci Tribunalul suprem a adoptat o atitudine mai Прога! fafa de lucrurile de acest fel. Totuşi, arbiul continua să existe. lată de ce pentru mine, i si pentru multi alţii, a devenit o chestiune de principiu să nu mă supun somatiilor Comisiei penluu cercetarea activităţii antiamericane sau ale luncţionarilor Departamentului de stat, care încalcă lioplurile constituționale ale tuturor americanilor. In repetate rînduri mi-am exprimat în mod public increderea în principiile socialismului științific. Sint hiolund convins că societatea socialistă asigură in1еди omeniri trecerea ре o treaptă mai înaltă de dezvoltare, că este o formă de viata socială care п domeniul economiei, al esteticii, al vieţii sociale

i culturale este superioară sistemului bazat pe proprietatea particulară. Istoria arată că transformările sociale nu au loc pe calea ,,comploturilor” și a ,,conspiratiilor”. Proceul dezvoltării societăţii omenești de la orinduirea l'ibalàä la cea feudală, apoi la cea capitalistă și, în firsit, la orinduirea socialistă este determinat de

_

one

necesitatea

„mai bună, Е

Sute

∎∎

care împinge omenirea spre o viaţă ⋅⋅

de milioane

⋅

de oameni,

„din populația globului, sau se îndreaptă către ale Asiei si ale Africii mai deplină seriozitate _ la întrebarea : ce sistem

deci

∙

о mare

parte

©

trăiesc astăzi în socialism el. Popoarele nou eliberate caută să hotărască cu cea răspunsul pe care să-l dea economic trebuie să adopte

și ce sistem va fi mai eficace în condiţiile lor, Unii ©

dintre reprezentantii de frunte ai acestor popoare susțin insistent că cea mai bună cale este calea

dezvoltării socialiste și arată că Uniunea Sovietică, | Republica Populară Chineză și alte tari ale socialis-

mului sînt dovezi vii ale justetii acestui punct de vedere. Nu intenționez să apăr aici concepţiile mele po-

litice. Nu se poate demonstra prin vorbe care sis-

tem social e mai bun pentru omenire.

Gustul pudingului, după cum spune proverbul, îl

afli mîncînd. Fie ca diferitele sisteme sociale să se întreacă în condiţiile coexistentei pașnice, și atunci

oamenii vor putea decide singuri care anume sistem e mai bun. Nu cer nimănui să fie de acord cu

concepțiile mele, dar, pe de altă parte, nu pot re-

cunoaște cuiva dreptul de a-mi impune concepţiile

sale. Oare nu e just?

În tot cursul vieţii mele am cunoscut fel de fel

de oameni și nu m-am temut niciodată să iau partea acelora care nu erau de acord cu situația existentă sau aveau concepții radicale. Așa am procedat încă de la început, cînd lucram într-un teatru american și pentru prima oară am cunoscut oameni care s-au

1.

ele ee aS 21 RSSee ARE ⋅↽„AN see

Ta à

iidionl

impotrivarinduielilor tradiționale.Si astăzi

unjumin Davis* îmi este un prieten drag, lucru

luuple care vorbesc cu plăcere întotdeauna. Ani iu lungul Ben Davis a fost liderul partidului conunist din {ага noastră. Pe Ben Davis îl cunosc de null; m-am entuziasmat atunci cînd el, pe vremea оса tinar avocat în orașul Atlanta, l-a apărat cu сита] pe un tînăr negru împotriva sicanelor avoilesti, cistigind pina la urmă procesul ; m-am enluziasmat și cînd, în calitate de membru al Consi-

iului

municipal din

New

York,

el

a apărat

lioplurile poporului nostru, și m-am entuziasmat in nou cînd, aflindu-se încă în închisoare, a înput sa lupte fățiș împotriva ,,jimcrowism“-ului 2

lo la Curtea federală... Aș putea oare să nu-l conder prieten pe un astfel de om ? Sint profund convins că Ben Davis și colegii lui u fost condamnaţi pe nedrept, lucru pe care l-au

ilirmat, făcînd opinie separată, judecătorii Black Douglas. Cred că istoria

va confirma

„opinia“

lor „separată“,așacum s-a întîmplat si cu opinia «parată a judecătorului

Garlan în procesul ,,Plessy

impotrivalui Fergusson"*din 1896.În 1954tribuBenjamin Davis — membru al Comitetului Naţional al Parlidului Comunist din S.U.A., secretar pentru problemele mun-

(ii in rîndurile negrilor de pe lingă Comitetul administrativ national al Partidului Comunist din S.U.A. — Nota Red. ' Jimerowism” — sistemul de măsuri de discriminare rasista fatä de negri, practicat în S.U.A. (de la Jim Crow, nume de dispreţ dat negrilor). — Nota Trad. (1896) a fost lui Fergusson” ' Procesul ,,Plessy împotriva

un proces cu mare răsunet. În sentința dată in acestproces,

рипа doctrina

d Bema Suprem al S.U.A. a proclamat ir rasistă „separat, dar cu drepturi egale“.

oara

es

СЫ

nalul а anulat deciziile anterioare, recunoscind Tușinoasa doctrină că „зераг

at, dar cu drepturi este nheconstitufionala egale” si, în consecinţă, existența scolilor bazate pe segregarea rasială este ilegală. Intr-o serie de alte procese, persoane in virtutea legii condamnate Smith ay fost reabilitate Prin hotaririle instantelor

superioare,

triva sentinţei judecătorești de condamnare, mai tirziu, în cazul unui alt ape I judecat de același judecätor, in apdrarea libert atilor cetäfenesti au luat ∙ Cuvîntul majoritatea jud ecätorilor, jar victimele „legii Smith au fost pe de Plin reabilitate,

Principala acuzaţie împotriva mea

era întemeiată pe discursurile Tostite de mine la Congresul Mondial al Partizanilor Păcii care a avut loc la Paris în

1949.Lucrurile pe care le-am spus atunci au fost reproduse denaturat și incorect, pentru a pune sub semnul îndoielii loialitatea

mea

ca cetățean ameTican. La Paris am venit din Anglia, unde, CU O zi can al indienilor, la mitingul Comitetului londonez pentru coordonarea activităţii popoarelor coloniale, _ Сева ce s-a

>

petrecut în cadrul

fu

∣∣∣⋅⋅

ух

ai corect ar fi sä i i PUD „Comisia antiamericanà" |. Trecuserà fe uni, iar la şedinţa comisiei a fost invitată o persoana care nu fusese la Paris și care, fără să По despre ce am vorbit eu acolo, și-a expus păcu privire la ceea ce, chipurile, aș fi spus eu unul,

pe

In privinţa mitingului de la Londra și a cuvintarii care am finut-o

loarole indicaţii :

a doua zi la Paris,

am dat urmă-

„Га miting au participat 2.000 de studenţi, repre-

enlind diferite tari coloniale cu о populaţie de 0U0,000.000—700.000.000de Oameni, si nu numai Cole 15.000.000de negri ai Americii, Participanţii la

Ming

m-au rugat să iau cuvintul la Conferinţa

de Ii Paris si să declar in numele lor că ei nu doresc

luzboiul, Paris

nu

Aceastaamși spus.În cuvintarea ținutăla am pomenit nici o singură

dată că cele

15.000.000 de negri sînt gata de orice. Astăzi însă a

devenit

clar: 900.000.000 de oameni apartinind alpopoare de culoare declară că nu vor lupta impotriva Uniunii Sovietice, Și oare nu este acesta lor

adevărul ?Poporulde400.000.000 al Indieisi mili-

vanele de oameni de culoare din alte tari ale lumii

ии declaratcă nu au de gînd să moară de dragul

nimănui,

că sînt hotäriti să-și apere

independenţa pindla capăt, Nu maiestevorbade 15.000.000 aparfinind populaţiei de culoare, ci de sute de И

lio ane. Totodata, gentlemeni, am declarat atunci ca

nu-mi pot închipui că vreun popor ar putea să ia in mâini armele și să înceapă un

mit

=

ma

- WH

selor senatorului Eastland‘,şi acum,gentl meni, sustin acelasi lucru.

Consideram ca americani albi ar face bine să se gindească: face sau nu pen tru negri să lupte pentru oamenii care îi tratează de sus 2... ‚.Се trebuie să facă guvernul american ? Să vină in Mississippi $i sd apere Poporul meu. Asta trebuie să facà”. Președinteluj comisiei, rasiale McCarran-

W

tgomery. Iată de ce

mă găsesc astăzi aici. Iar dv. încercaţi să inchideti gura tuturor oamenilor de culoare Care vor sa lupte pentru drep-

pentru atitudinea pe care ton, m-au tulburat si m-au mișcat profund. În ziarele albe din S.U.A,

nu a apărut nici un singur rînd

chestiune.

Totuși,

inea presei negre în

ele nu au pierdut

1 Senatorul Eastland — ;

această

niciodată

pri-

jul

de а mă ponegri și de a reproduce cuvintarea ne gru pe care reușeau să-] instige. De aceea jiduiţi-mi să reproduc aici cîteva extrase din ilicole apărute în ziare negre cu privire la depoHicaruy

Це

mele,

mere, сова pre

re ce

compărînd în fata Comisiei

Caprezentanților,repetă membrilor acesteia

vorbește întreaga populaţie

segregare, discriminare

de culoare des-

$i privarea de drepturi

lectorale din pricina culorii pielii, el face

la Wahinglon ceea се fac americanii curajoși, albi şi и. uloare, de-a lungul si de-a latul Statelor Unite. À ‘intem de acord си Robeson că membrii comisiei putea

să-și intrebuintezemai cu folos

1

timpul, (hemind la interogatoriu pe rasiștii albi, acești antiioricani,

precum și pe cei care au semnat manilostul luindu-si in mod solemn obligatia de a ignora hi à eluda Constitutia, pe care ma но sprijine si s-o respecte”. N

“Sun

Reporter»

аш

23 iunie

In ceea ce priveste pozitia

1956 (

majorităţii

negrilor, Kobeson ocupă un loc excepţional în S.U.A. și în lume,

Albii pur și simplu s e tem de el și-l urăsc, pentru că Robeson intruchipeaza constiinta Statelor Unite in problema relațiilor dintre rase. El este idolul negrilor, care cu sudoarea fruntii isi cîștigă oxistenta prin muncă fizicä, si al unei anumite parti +

\ceasta este poziția mea

A

ge

deu

⇁

∖↴

Faye

Hors

din intelectualitatea neagră, Ceea ce fiecare dintre ei ar dori să spună despre relaţiile dintre rase, Robeson rostește în auzul tuturor, iar felul lui de a vorbi atrage atenţia întregii prese mondiale”. „«Charlottesville-Albemarle

Tribune»

(statul Virginia) INFRINGEREA COMISIEI PENTRU CERCETAREA

CAMEREI ACTIVITĂȚII

din 22 iunie

1956

REPREZENTANȚILOR ANTIAMERICANE

Paul Robeson este un artist de seamă și un om

extrem de simpatic. Propriul său succes nu l-a făcut să închidă ochii in fata nedreptatilor la care e „supus poporul său, Orice cuvintare cu caracter cri„tic pe care a rostit-o Robeson vreodată la adresa „S.U.A. aduce un prejudiciu mult mai mic prestigiului american decît faptul că el a fost lipsit de drep-

E

tul de a pleca în străinătate, de a cînta și a vorbi „așa cum dorește, iar Comisia Camerei reprezentan-

_ Ног s-a făcut de ris ingäduind unor oameni grosolani sä-si bata joc de el”. „«Pitisburgh

Courier»

din 7 iulie

1956 (statul Pennsylvania)

Există unele temeri că Robeson va pune S.U.A. ⋅− într-o situaţie penibilă în faţa străinătăţii in legătură cu problema negrilor. Dar acestea sint niște „temeri naive, Întreaga lume știe bine cum este tratată în America populaţia de culoare. Presa stră_ ша acorda acestor evenimente mult mai multă atenţie decît cea americană. Procesul lui Till, al lui Autherin Lucy! și alte evenimente asemănătoare DRE Till — tînăr negru herin Foster Lucy — tînără fat (1952—1955) a luptat

cu curaj

Universitatea din statul Alab

“nt cunoscute lumii întregi.

Nile procese s-au spus deja multe şi e îndoielnic că зоной ar mai putea adăuga ceva, loluzul de a i se elibera un pașaport

Hip

ciţiva

de

deplin

nu-si va putea manifesta

California

din 22 iunie

Voice»

(statul Oakland)

ln Robeson в

тора

înseamnă că

ani Robeson talentul”.

întruchipată

ura

stzi

1956

|

neîmpăcată

si

a unui popor care şi-a sfarimat cätusele

II porsonitică spiritul neîmpăcat, hărțuit

de

jocu loril care a durat aproape 100 de ani, de jocul al ‘cop este cucerirea drepturilor garantate încă

Hi tind

CU un secol.

Robeson cere са dreptatea, fericirea si libertatea ni Не inscäunate in S.U.A. acum, in zilele noastre

“nu

cindva în viitorul îndepărtat. E] respinge fă-

udluielile

linistitoare și cu glasul lui tunător spune: Ми! Acum !

Sullet

rece ptiv,

chinuit, el este acel al doilea eu.

Heel alter ego de care milioane de negri, din consi-

de autoapărare, caută să se lepede... Iar Munci cînd Paul Robeson spune : «Nu cred că se A 151 un negru саге să lupte pentru senatorul i

dorente

baslland», Robeson are dreptate”, Nici unul dintre aceste ziare nu e de stinga, si

și-au publicat articolele din care am citat mai

| incl

Un, unele dintre ele au spus rdspicat acest lucru.

Noi

nu

Viner

sintem

an“

Pie

NPE at

j4

fl

ine)

AU

aay

tate

Pst)

fal

A

LD:

a

ae

comuniști

—

scria

și nu urmăm linia

ziarul

„Afro-

comunista. Mai

oyetA

N

⋅↽

deacord cu unele urii и sie _ vitäfii și cu declaraţiile care i se atribuie lui Ro-

_beson”. Dupä pärerea mea, ele au procedat destul de ; cinstit. Exprimindu-mi profunda recunostintä fata

de presa neagră pentru că a dat dovadă de in_ {едете

„dori

fata de poziţiile

mele principiale,

as mai

să spun următoarele: cit de democratice sînt

ziarele poporului meu în comparaţie cu principalele ziare din tara mea ! Ele constituie o pildă a înaltului

„spirit care animă poporul negru și care se manifesta „atît de rar în realitatea americană. Campania pentru

libertate, fata de care ele nu pot rămîne indiferente, _ se desfășoară tocmai aici, acasă la noi. Americanii _ саге doresc pacea între popoare — și eu cred că majoritatea lor covirsitoare doresc acest lucru — pot să se alăture poporului meu și împreună cu el să cînte vechiul nostru cîntec: De-acum

încolo

paloșul

îl las,

Iar scutul fără rosturi a rămas; Să nu-mi vorbifi de lupte! S-au sfîrșit,

Sătul sînt de războaie pind-n git. ⋅

In 1949, la Paris, am inteles — iar

ee А

timpul

mi-a

întărit si mai mult convingerea — ca orice om cu judecată sănătoasăconsidera pregătirile în vederea unui război un lucru absurd și funest. Cele mai multe popoare de culoare de pe glob au declarat ferm că doresc pacea, iar la Conferinţa lor de la Bandung (Indonezia, 1955), care a avut o importanta internațională, ele s-au unit pe baza unui pro-

la cauza păcii. Rezoluţia “iam care contribuie „loplată la Bandung explică de ce războiul nu este

in interesul popoarelor Asiei si ale Africii.

Conferinta consideră că dezarmarea $1 interzicejoa lubricării, experimentării și folosirii armelor nu şi termonucleare sînt absolut indispensabile (ато роны а izbăvi omenirea si civilizaţia de teama și ⋅ do perspectiva unei distrugeri totale. ţărilor reprezentanţii Conferința consideră că şi ale Africii Intrunifi aici au fata de omenire „Alei ui civilizaţie datoria de a declara că sprijină intersivorca acestor tipuri de arme și de а se adresa ţă‚ог pe care acest lucru le privește direct, precum bi opiniei

publice

mondiale,

cu chemarea

de a efec-

lun dezarmarea si de a interzice aceste arme. lincam foarte mult să particip la acest eveniistoric

ent

în calitate

de observator,

dar,

cum mi

ги reluzat eliberarea pașaportului, a trebuit să mă mulțumesc să trimit un mesaj de salut. (Ulterior, Dueparlamentul de stat a considerat acest mesaj un

motivîn plus pentrua-mirefuzaviza de ieşire din (ara), În salutul meucătre Conferinţa de la Bandung

i in cuvintarea pe care am ţinut-o la Paris, am suhliniat necesitateaimperioasă de a preintimpina un inu război 51am arătat că popoarele de culoare sînt ilirect interesate în menţinerea păcii. scriam : „Tratativele

și

respectul

reciproc

sint

condiţii de bază pentru statornicirea păcii între ale lumii vor urma popoare. Daca alte popoare emplul popoarelor Asiei si ale Africii, se va găsi

contrapondere pentru politica de pe poziţii de (4

si se va pune capăt amenințării cu bomba cu reVUpe d) nu Mae це.

Hf

or

ec esA

Re

ARE SR

er LESă

gen. Popoarele Asiei si ale Africii sint vit interesate intr-o astfel de hotärîre, deoarece e u fapt unanim cunoscut că arma atomică a fost folo sită numai împotriva popoarelor Asiei. În prezen există pericolul de a fi folosită încă o dată împo triva popoarelor din Asia. Ма alătur întru totul năzuinței conferinţei de preintimpina o catastrofă care în mod inevitabil a semăna suferințe și moarte în rîndurile tuturor po poarelor lumii. Toţi oamenii cinstiți trebuie să sa lute scopurile unei conferinţe chemate să aducă ce mai mare contribuţie a țărilor Asiei și ale Africi la cauza păcii mondiale". Arătam de asemenea că această conferință popoarelor de culoare din Orient are о uriaşă im portanță și pentru popoarele de culoare din Occi dent : „Pentru poporul negru din Statele Unite si din insulele Mării Caraibelor a fost extrem de importan

faptul că această Conferinţă de la Bandung a fos

convocată «pentru studierea unor probleme de un interes deosebit, a problemelor legate de desfiintarea rasismului si a colonialismului»". Punctul ge neral de vedere al poporului negru s-a reflectat in urmatoarele cuvinte ale unuia dintre principalele noastre

„Negrii

ziare

(„New

americani

York

Amsterdam

trebuie

să se

News") intereseze

: de

mersul lucrărilor Conferinţei de la Bandung. Noi am luptat pentru desfiinţarea rasismului și a colonialismului timp de mai bine de trei secole“. Nu încape îndoială că interesul nostru pentru

această luptă este într-adevăr un interes legitim și

|

uF ∣ ⋅

if

⇀↼≓−−

⋅⋅⋅⋅⋅

∢⊳↟⋅

ва noi trebuie,

ai

pe to

tunnolidarea legăturilor noastre cu majoritatea luни! care se ridică. În ce mă privește, dacă sînt înliehal in prezent ce punct de vedere imbratisez în впозицииЦе internationale, citez cele 10 principii ale Nandunqului

:

|. Rospectarea drepturilorfundamentale ale omu- |

lil, precum și a scopurilor si a principiilor Cartei. гноанманет Naţiunilor Unite. ' Rospectarea suveranităţii гие

a tuturor

și integrităţii terito-

ţărilor,

|, Recunoașterea egalității tuturor raselor si ati NUI

|, Abţinerea de la intervenţie și amestec in trebu‘ile

interne

ale

altei

tari.

à

5, Respectarea dreptului fiecărei tari la apărarea |

idlividuală sau colectivă, în conformitate cu Carta Lrqanizaliei

Naţiunilor

4. a) Abfinerea

Unite.

de la folosirea

gi acordurilor

cu pri-

ис la apărare colectivă în interesele particulare il) vreuneia dintre marile puteri. IN Orice tara să se abţină de la exercitarea de fai presiuni melee altor tari.

lriva integrităţii teritoriale sau împotriva îndepenИон (ет politice a oricărei tari. |, Reglementarea tuturor litigiilor international prin mijloace

pașnice, cum sînt tratativele, recon

‘ilierea, arbitrajul sau reglementareajuridică, pre-

cum și prin alte mijloace pașnice potrivit părţilor,

în conformitate

tiunilor Unite. 9. Sprijinirea

cu Carta

intereselor

alegerii

Organizaţiei

reciproce

Na-

si a colabo-

rarii. 10. Respectarea dreptatii si a obligatiilor lionale.

interna-

Cit in sträinätate, in cei 12 am (1027-1939) în care casa mea a fost Londra, am in-

loluë că, oriunde m-aș duce, America

ramine patria

п, La această concluzie am ajuns definitiv atunci ‘ind am apărut in fata Comisiei Camerei reprezenlinilor si cînd, în urma declaraţiei mele că „În Puia m-am simţit pentru prima oară cu adevărat acolo nu există nici un fel de prejudecăţi ta ile са în Mississippi sau Washington“, unul dintre membrii comisiei m-a întrebat înfuriat: „De

n-ai rămas în Rusia2" Pentru că tatăl meua fost sclav aici — am răsis eu —, iar poporul meu şi-a dat viaţa pentru vonstrui această țară, și eu vreau să rămîn aici Пи o părticică din această țară, întocmai ca | dv, Si nici un fel de elemente profasciste nu mă ОГ 1Zgoni de aici. E limpede 2"

у . “Ing aduifi-mi . să explic

5)!

⋅ cum am ajuns la aceastăCA (pr 15 unvingere. În Marea Britanie, printre englezi, sco-

ioni, velsi și irlandezi — locuitorii acestei tari im inte les ca esenta caracterului

unui popor o delorminä nu clasele de sus, ci oamenii simpli și că oumenii simpli ai tuturor popoareler sînt adevăraţi Нан

1

|

au de ce imi exatit de des sentimente de calda simpatie fata de niste popoare care lor li se par îndepărtate si străine. Eu însă nu consider că aceste sentimente

vet Eu prim

sint contradictorii. în Anglia mi-am dat seama că între noi toţi există într-adevăr o înrudire, un te-

mei nu numai pentru respect reciproc, ci si pentru iubire frateasca. Ceea ce m-a dus pentru prima oară la acest gind a fost cintecul. Nu e nimic ciudat in asta, deoarece sintecele, care trăiesc vreme îndelungată, au fost întotdeauna cea mai curată expresie a inimii omenești. La începutul activității mele muzicale profesionale, am avut fericirea să-] cunosc pe Lawrence Brown un compozitor și muzician negru exceptioi

lranniormatRue Me a oies si intr-o prieшие personală, El a fost acela care mi-a ajutat să ИЦ ceea ce eu simţeam instinctiv, că la baza vinlocelor mele trebuie să stea cîntecele simple si lruimoase ale copilăriei mele, cîntecele pe care le nncullam în fiecare duminică la biserică și în fiecare © | la mine acasă

si pe stradă ; aceste

cîntece

erau

predici solemne si poetice ale preotului negru, iroute cîntece erau cîntecele de muncă si blues-u-

‘ile prietenilor tatălui meu de pe plantațiile din Caiolina

de Nord.

Lawrence Brown, care, la rîndul lui, pe lingă © vintecele marilor clasici ai Occidentului (multe din | овса se bazează pe teme populare) cunoștea și inlorpreta producţiile muzicii populare ale altor :

(iti, era ferm convins că muzica noastră — muzica | ieagra de origine africană și americană — continua _ lradiliile celor mai bune modele ale muzicii populire mondiale. Si de aceea repertoriul meu in devurgul primilor cinci ani ai activităţii mele artistice i lost alcătuit exclusiv din cîntece populare negre.

După aceea am început să studiez cîntecele altor “popoare. În Anglia am avut prilejul să cunosc coimnurile cîntecelor populare engleze, velse si gaelice!. lar cind am interpretat aceste melodii minunate, ато mit că ele sînt tot atît de apropiate inimii mele si i

п exprimă aceeași duioșie care caracterizează înай muzicaneagră.Au mai relevat și alții aceasta ' Limba gaelică — una dintre variantele limbilor celte, din ‘are lac parte limbile irlandeză si scoțiană, care se păstrează pini

în

prezent.

— Nota

Red.

PULe 4

inrudire înaintea mea. În autob

Douglas, pomenind „atît de cinte. cele triste” pe care le auzise pe cînd era încă sclav pe o plantație, scria : „Deși nu eram decit un copil aceste melodij nemeșteșugite mă făceau să cad în tr-o stare de melancolie. Nicăieri în afara hotarelor nde, în acele

zile de foamete ȘI | lipsuri, nu am auzit sunete atît de tinguitoare” (Douglas vizitase Irlanda in 1847). In Scoţia, Marjorie Kennedy-Fraser, cunoscuta cercetătoare contemporana a cintecelor populare gaelice, a lansat ipoteza potrivit

căreia cîntecele negre ar fi un

produs nemijlocit al culturii poporului ei. Nu vreau să intru aici într-o discuţie în legătură cu această afirmaţie, | „dar mi se pare interesant să semnalez această ipoteză exprimată de ea în prefața la una dintre colec| _ fiile

ei de „Cîntece

ale insulelor

Hebride“.

„Astăzi, cînd scriu cele de fata, aflindu-ma temporar în Vestul mijlociu al S.U.A., îmi amintesc de meédite negre folosite de Dvorjak in simfonia sa «Din Lumea Nouă». Atit scotienii cit $i celtii din Irlanda pretind că au adus o contributie importanta | la cele mai bune crea fii ale așa-numitei culturi mu-

America.În urmă cu

două seole, tinerii coloniști de pe insulele Hebride au deenit plantatori în sudul S.U.A., unde au adus cu sine dădace irlandeze cu melodiile lor gaelice. Negrii au învăţat nu numai melodiile, ci si limba irlandezilor. Se spune

ca o femeie, venind

de pe insule în sudul S.U.A., s-a speriat rău de tot văzînd culoarea neagră a pielii unui om care vorbea în

Te

iba jilrioţii

gaelică ; ea a crezut că este unu] dintre ei bronzat de soare !“

com-

lolusi, înalta prețuire a arte i unui alt popor nu Iv sulicientă pentru a face să se șteargă diferencare există între popoare. Poţi să iubești sculplita alricanä si în acela și timp să fii cu desavirsire indilerent față de oame nii care au creat aceste caпоЧореге.In America erau foarte multi oameni care bioluiau extrem de mult muzica neagră si o soco(лы drept muzica lor, $i totusi nu acordau ni ci un |011de atenţie creatorilor ei. Po mine frumuseţea blind& a cintecelor populare in Europa m-a apropiat sufletește de oamenii ei “inpli, iar bubuitul rău prevestitor al tobelor care носа evenimentele din acea vreme mi-a dat posibililatea de а mă alătura lor si fiziceste. In anii cit am stat in străinătate am fost martorul blonsivei fascismului ; uruitul muzicii de marș și troРИН! soldaţilor au înăbușit cîntecele păcii şi ale lrafiei. În 1933 Hitler a venit la putere in Germania,

iii glasul răgușit al

tile care aveau

„тазе! superioare“ а vestit orosă vină. În Italia, cezarul impostor,

(apat în cămașă brună în loc de togă, a pornit la

‘нссигеа unui imperiu. În

1935

legiunile fasciste lo lui Mussolini au trecut la atac impotriva Etioploi ; avionul de bombardament şi tancul au repur| victoria asupra muschetei si lancei. La Geneva, lia Naţiunilor a fost surdä la rugamintile despeiile ale lui Haile Selassiet de a aplica sancţiuni Hinpolriv а agresorului, după cum tot surdă a fost la ! aile

Selassie I — împăratul Etiopiei din 1930.— Nota Red

£

avertismentele lui Litvinov in legăturăcu urmările

fatale ale împărțirii prin violenţă a lumii. Un an mai tîrziu veni rîndul Spaniei. Trădătorul

fascist Franco, sprijinit de forțele armate ale lui Hitler și Mussolini, s-a năpustit asupra Republicii Spa-

niole,

de-al

Aceasta

doilea

a fost

război

repetiţia

mondial:

generală

a celui

localitatea spaniolă

Guernica, făcută una cu pămîntul de bombardamentele aeriene, a prevestit soarta Rotterdamului și a

Varșoviei, a orașului Coventry sia si, in cele din urmă, a Berlinului.

Stalingradului

Puterile occidentale urmäreau cu indiferenta ago-

⋅

nia Etiopiei si a Spaniei. Guvernele care refuzasera sä voteze pentru aplicarea sanctiunilor impotriva

Italiei fasciste au aplicat embargoul asupra importu- | lui de arme în Spania republicană. Ele au dat do-

vadă de nepăsare față de teroarea nazistă care începuse in Germania împotriva social-democratilor $i comunistilor, impotriva liberalilor și membrilor sindicatelor, împotriva evreilor și oamenilor aparfinind altor „rase inferioare”, În Anglia, în luxoasele vile situate în afara oraselor, unde eram adeseori primit ca oaspete si mi se oferea ceai și unde doamne și lorzi mă întîmpinau cu surisuri, domnea o seninătate desavirsita. Hitler A si Mussolini ? Da, ei sint, fireste, niste „Pădărani“, niște oameni neciopliti, care nu pot fi in nici un caz

primiţi

în societate,

dar clasa

de sus a Angliei

era

pe deplin mulțumită de ceea ce făceau acești dictatori necioplifi. Oare prietenia nazist-fascistä nu se intemeia pe ,,pactul anticomintern” si nu aveau ei de gind sa scape toate familii le ⋅ ↼↘⊽∦ ≞⊋⋅∣baieat

ai

⋅⋅

D

Se EU

i

;

ME

↴⋅↴⋅⋅↴⋅⋅

⋅

∣↴⊓⋅∣∣⋯↘∏↥↧↕⇟∂↕⊖∂↧⊃∘↕≣⊖∇↥≲⋯⋃↥⋯∥≣↕∏⊂∃∊⋯ ts llnlia clasa muncitoare nu mai făcea nici un fel de prostii“, iar business-urile infloreau mult mai bine lira sindicate. Cit despre război, au avut ei grijă la unlerinţa de la München, unde lui Hitler i s-a adus 1 jertfa Cehoslovacia. Ei, și chiar dacă naziștii vor porni într-adevăr

atacul,

ei se vor

îndrepta

fara în-

iloiala spre răsărit, ceea ce n-ar fi chiar atît de rău, hi-i aga? Dar ,umbrela păcii“! a lui Chamberlain nu a putut ascunde oamenilor simpli din Anglia prevestirile imenintatoare, si pretutindeni ei au organizat misvarea antifascistă. Sufletul acestei mișcări a fost

“lasa muncitoare (sindicatele, cooperativele, partidolepolitice de stînga). În luptă au fost antrenateși alle cercuri ale populaţiei, inclusiv multi reprezenlanti ai clasei de mijloc, oameni de artă, oameni de iliinta și liber-profesionisti. Ca artist, am fost si eu antrenat in aceasta mis-

care și am înţeles ca lupta împotriva fascismului lrebuie să devină cauza noastră vitală si de cea mai

mare importanţă. Vorbind la radio de pe continent și adresîndu-mă unui miting organizat la Londra pentru apărarea Spaniei, mi-am explicat astfel poziţia : „Fiecare artist, fiecare om de stiinta trebuie sa hotărască acum de ce parte se situează. Pentru el nu exista altd iesire. Nu pofi sta deoparte, privind conflictul de la înălțimea Olimpului. Nu mai pot exista observatori impartiali. Artiștilor, oamenilor ' Umbrela

ре care o purta

de obicei

Chamberlain

nit atributul lui inseparabil în toate caricaturile. — Stiles

⋅⋅

⋅

Is

⋅

a deve-

NotaRed, att

„oareceastăzi,in uneleţări, „ară

a omenirii e

sortită pieirii „ deoarece acolo se Täspindesc ideile funeste ale superioritatii rasialel

Si nationale. Lupta pätrunde în înăbușitoarele săli _ de cursuri ale un iversitatilor si ale altor institutii |

de învățămînt.Frontul bătăliei sdeni. Refugiu nu există nicăieri“,

Am înțeles de asemenea că lupta pentru dreptuile negrilor este parte integrantă a luptei împotriva ⋅ in aceeasi cuvintare, am spus: _

nÂrtistul trebuie să aleagä intre lupta

pentru liо _bertate $1sclavie. Eu am ales. Pentru mine nu exista altă cale. Istoria epocii noastre se caracterizează prin îngenuncherea Poporului meu: i s-a luat pămintul, cultura lui e nimicită, i se refuză dreptul de a fi egal în fata legii, nu are posibilitatea de a. ocupa o situaţie demnă în societate. Sînt alături de voi nu dintr-o credință oarbă sau din că 1

constringere, ci fiind pe deplin constient de} acest lucru. Împreună cu voi eu sprijin fără rezerve guvernul

legal al Spaniei, ales la timpul său potrivit formelor legale de către fiii si fiicele acestei

tari”,

In 1938 am plecat in Spania si cal ätoria aceasta a devenit un punct de cotiturä in vi ata mea. Acolo

am văzut că in acest conflict singeros oamenii muncii din Spania, bărbaţi și femei, si-au

dat viata eroic pentru cauza democraţiei, in timp ce clasele de sus — latifundiarii, bancherii $i industriasii au asmufit fiara fascistă îm potriva propriului lor popor. Muncitori din alte ta Ti au venit in Spania

' voluntari pentru а ajuta la apărarea istorică а ladridului. În Spania am cîntat din toată inima, am

lit

neintricaţilorluptători ai Brigăzilor interna-

Пони, Cînd i-am întîlnit pe soldaţii batalionului ham Lincoln — alcătuit din mii de tineri ameini curajoși veniţi de peste ocean să lupte și, la vole, să moară pentru ca „guvernul poporului,

„de popor si apărînd interesele poporului să nu’ ага de pe fata pămîntului”, am încercat un nou vitiment de dragoste caldă pentru tara mea. Inima и ога plină de admiraţie si de dragoste pentru ili

li iii Ham vi, са

americani albi, iar cînd i-am văzut pe soldaţii din rîndurile batalionului Lincoln din Spania simţit mîndru de poporul meu. Unora dintre de pildă lui Oliver Lose si lui Milton Harni-

(lon, lesa fost dat să moară împreună cu alti volunImi

т

misă fie inmormintati

împreună

cu tovaräsii

albi în pămîntul Spaniei, departe de patrie. De

balrie ¢ Da, de America, de patria mea, iar inima îmi

vploa са odată și odată mă voi întoarce negreșit

acolo

раша

— lupta împotriva fascismului și tot ce am

inloles eu în cursul acestei lupte — a grăbit întoar‘erea mea în America. Am mai stat un an în Ma-

(oa Britanie si, cu cit participam mai activ la mis[area muncitorească, cu atît îmi dădeam mai bine

mima că America trebuiesă fie căminul meu.Îmi

Muinlesc cum mi-a ajutat unul dintre prietenii mei “in Manchester să înțeleg si mai adînc unitatea

ито,

El mi-a explicat cit de puternic sîntem le-

pre bunicul lui. Ei au avut parte de o viata plină de lipsuri și de muncă istovitoare la o fabrică din Manchester, centrul industriei textile din Anglia. lar bumbacul pe care îl torceau strămoșii lui i-a legat de

alti

muncitori,

de muncitorii

din

îndepărtata

Americă care au cultivat acest bumbac, muncind în condiţii neomenesti, i-a legat de negrii-sclavi, de poporul meu, de propriul meu tată. În timpul războiului civil din America, muncitorii din Manchester au luat parte abolitionistilor, desi blocada Sudului a dus la întreruperea livrărilor de bumbac, ceea ce a adus muncitorilor și mai multe privatiuni. In acelasi timp, fabricantii si guvernul lor erau de partea

proprietarilor de sclavi. Aceasta m-a făcut să în-

teleg mai adînc si să văd mai limpede forţele din lume care luptă pentru interesele comune și transpun în viaţă ideile frätiei internationale. Minerii din Wales, care au sprijinit intens mișca-

rea antifascistă, m-au intimpinat cu bucurie cînd

am venit în mijlocul

lor ca să dau un concert pen-

tru fondul de ajutorare al Spaniei și m-au invitat să vizitez

clădirea

din Wales,

sindicatului

ca si alti muncitori

și casele lor. Minerii pe care i-am

cunos-

cut în Anglia și în Scoţia, afirmau că între noi există o legătură mai strînsă, bazată nu numai pe

lupta comună pentru democraţie, împotriva fascis-| mului. Lupta birile

aceasta este determinată

de clasă, spuneau

de deose-

ei, iar eu, desi un om vestit

și bogat, provin dintr-un mediu muncitoresc, ca și ei, și de aceea locul meu este în mijlocul lor, în rîndurile mişcării muncitorești. Aşa mi-au vorbit ei.

Nici in America nu trăiesc numai mari magnati, iii qindeam eu, și acolo există muncitori, Dacă aici

muncitoriidin Anglia mi-au întins o mînă fräteascä,

и siguranfa că mi-o vor întinde și muncitorii din \inorica. In perioada marii crize care se apropie, ии порше să fiu în primul rînd în mijlocul poporului negru, trebuie să iau parte la lupta lui pentru Шоатеа lume nouă către care näzuieste. | voi povesti negrilor americani despre Africa, iii Spuneam, si voi căuta să stabilesc o alianţă înИо oi şi fraţii lor care luptă în colonii. Ca artist si ‘olafean, ca negru si prieten al celor ce muncesc, ui avea mult de făcut în patrie. Si în 1939 m-am lors în S.U.A... In ultimii șapte ani, în cursul cărora nu am avut houmbilitateaunui contact personal cu prietenii mei lin alte ţări, m-am gîndit adesea la cuvintele unui inlec pe care l-am interpretat de nenumărate ori la

certe : „Dragostea va găsi o cale”. Cit este de

Movărat! Prin poștă, telefon și telegraf, prin prie-

viii care mergeau în străinătate, am primit multe inunaje calde de prietenie și urări de bine de la оаiuni din toate colţurile pămîntului. Trimitind scri-

i, inregistrind pe discuri cîntece si cuvîntări, hi interviuri filmate m-am străduit să menţin Iujălura cu ascultătorii și spectatorii mei din străilate,

dar nu aveam posibilitatea să primesc nenu-

шага(ее invitații de a participa la concerte, de a са pe scenă si de a face filme. In perioada cînd mi-a fost interzisă pina si o călilorie în Canada (pentru care nu se cere nici un fel lu pașaport), mi-au făcut o nespusă bucurie

con-

⋅ ⊽↴⇇⇀ certele organizate de Sind

minerilor din Canada la frontiera cu S.U.A. In 1952 am fost invitat la conferinfa sindicatului lor „Mine, Mill and Smelter Workers". Iar cind Departamentul „de stat nu mi-a permis să plec, minerii au organizat un conceri

care urma

să aibă loc în parcul

„Peace Arch“ (,,Arcul păcii“), pe linia de frontieră între statul Washington $i provincia Columbia britanică, _Ма voi uit a niciodată acest concert din 18 mai 1952,

cînd 30.000de canadieni au venit din cele mai inde-

părtate colţuri pentru a mă asculta, pentru a-și maifesta sentimentele de prietenie, pentru a-și exPrima protestul împotriva tuturor barierelor din calea schimbului cultural, Timp de trei ani și mai bine s-au organizat con certe pe această linie de frontie ra, pînă cînd, în cele. din urmà, Departamentul de stat a fost silit să reпище la hotărîrea sa arbitrară şi ilegală care îmi interzicea să călătoresc pînă și prin locurile pentru a

căror vizitare nu e nevoie de pașaport. O mină

fräfeascä ? Da, ea mi-a fost întinsă și în Canada. Doar cu cîteva săptămîni în urmă, în toamna anului 1957, mi s-a oferit încă un prilej minunat: să cînt pentru minerii din Wales. Își organizau festivalul lor tradițional „Eisteddfodd“, în cadrul căruia mi-au transmis concertul prin telefon. E greu să

exprim prin cuvinte cît de mișcat am fost. Ascultă-

torii

aceștia m-au primit ca pe unul de-ai lor. Și cu toate că nu i-am văzut pe cei care m-au ascultat, niciodată nu am fost mai aproape de ei ca de data aceasta. Cîteva zile după aceea ап. primit o

TINU

O

lin

d

bi dit Wales-ul de Sud, in care se spunea: lransmisia transatlantic’ a avut un succes räsu“for

nu numai pentru că auditia a fost bund!

Ea a ul succes mai ales deoarece cîntecele dv, au insuИИ pe cei 5.000 de oameni adunaţi la «Eistedd Ml-ul nostru. Dacă ati fi avut posibilitatea să biloli această mulțime de oameni care ascultau cu

lonțla

liecare

notă

și fiecare

cuvînt

al dv.,

aţi

fi iloles ce cred oamenii din Wales de dv. și de ne-

lalea de a se pune capăt izolării la care sinteti

pus

in prezent,

ui V. Painter, ‘presedinten,

lrimul concert cu retransmisie la telefon fusese I Nijanizat ceva mai inainte, la 26 mai acelasi an, nl am cîntat pentru un auditoriu de mii de oaMont din Londra. Concertul a avut loc cu prilejul tunlerinfei convocate de Comitetul national pentru прагагеа lui Paul Robeson, Conferinta a fost orga- hralä de oameni care se bucură de multă consideilie

în Anglia, dar ale căror acţiuni și a căror acti(tale sînt, din nefericire, cu totul necunoscute in

Ima noastră. Am vrea să vedem un singur rînd în loqatura cu activitatea acestui comitet publicat în prosa liberă” din tara noastră, inclusiv în ziarul New York Times“, care se faleste că, multumita ино! largi reţele de corespondenți, oferă atenţiei tililorilor săi „toate noutăţile ce merită să fie publitale”. După cum se vede, informaţiile privitoare la Inptul că mai mult de zece membri ai parlamentului

frontiera

cu S.U.A. In 1952 am fost invitat la conferinta sindicatului lor „Mine, Mill and Smelter Workers", Iar cind Departamentul de stat nu mi-a permis să plec, minerii au organizat „un concert care urma să aibă loc în parcul „Peace Arch" („Arcul Păcii“), pe linia de frontieră „statul între Washington $i provincia Columbia britanică, „Nu voi uita niciodată acest concert

din 18 mai 1952, cind 30.000 de Canadieni au venit din cele mai înde‚ Pentru

a-și ma-

e de prietenie, pentru a-Si exPrima protestul împotriva tuturor barierelor din _ саеа schimbului cultural. - Timp de trei ani si mai bine s-au organizat con„certe pe această linie de frontier a, рта cînd, în cele din urmă, Departamentul de stata fost silit să red пище la hotdrirea Sa arbitrarà și ilegală care îmi interzicea să că] prin locurile pentru

а, în toamna anului 1957, mi s-a oferit încă un prilej minunat: să]

cînt pentrumineriidin

lul

lor

traditional

Wales.Își organizau festiva-

nEisteddfodd", in cadrul cäruia mi-au transmis Concertul prin tel efon. E greu să €xprim prin cuvinte cit d e mișcat am fost. Asculta-| torii

ceea am primit Behe

asIa

SN)Seat ee

o |

а, 1

“nthe. Je A rs on

+

Yeк

к

}

а

SURU EAN

а Же

пойте din partea Sindicatului național и

(lin Wales-ul de Sud, în care se spunea:

'lansmisia transatlantică a avut

un succes răsuor nu numaipentrucă auditiaa fost bună!Eaa WIsuccesmaialesdeoarece cînteceledv, au însuИТ ре cei 5.000 de oameni adunaţi la «Eistedd (Uyeulnostru. Dacă ati fi avut Posibilitateasă ell această mulțime iile

de oameni care ascultau cu Песаге notă și fiecare cuvînt al dv. ati fi

ului ce cred oameniidin Wales

de dv. și

de neНиша de a se pune capăt izolării la care sinteti MHU In prezent.

V. Painter, președinte”. Miimul concert cu retransmisie

la telefon fusese Г 'уаныаг ceva mai înainte, la 26 mai același an, | „ul am cîntat

pentru un auditoriu de mii de oadin Londra. Concertul a avut loc cu prilejul ulvtinţei ini

convocate

de Comitetul

national

pentru пратагоа lui Paul Robeson. Conferinta a fost orga‘ala de oameni саге se bucură de multă consideInto în Anglia, dar ale căror acțiuni și a căror actiile

sint,

imi

din

nefericire,

cu totul

necunoscute

if

în

noastră. Am vrea să vedem un singur rînd în cu activitatea acestui comitet publicat în rosa

ога

liberă”

New

din

tara

noastră,

inclusiv

în ziarul

York Times“, care se fălește că, mulțumită Wii largi rețele de corespondenţi, oferă atenţiei Lililürilor săi „toate noutățile ce merită să fie publi-

tale”, După cum se vede, informaţiile privitoare la mplul са mai mult de zece membri ai parlamentului Ai

à

sprin organizaţiile lor în apărarea dreptului meu d a călători în ţările lor Și, în martie 1956, la conte rinta de la Manchester, mișcări naţionale. În cuvintarea ţinută cu acest pri lej, președintele Sindicatului turnătorilor, R. V. Ca

sasola,

a declarat: 1956, pentru

„Ne-am

adunat

aici

în acest an

pleca oricind $1 de as À înapoia in tara lor. Cit timp asupra Americii nu sabatut inca dispretul intregii omeniri, ea trebuie 5 se întoarcă la ideile propovăduite de pelerinii care în căutarea libertăţii, au părăsit Anglia pe corabi

_ «Мау flower»",

Аш adresat conferinţei о scrisoare prin care in

_ cercam să exprim ceea ce in general e greu de ex „primat prin cuvinte : calda mea recunoștință pentr “tot ce fac englezii pentru mine. „Sînt profund mișcat — scriam eu — de faptul e „dv, ca și mulți alti oameni din Anglia, vă pronun tati în favoarea dreptului meu la libertatea de a m

plina, a dreptului meu de a-mi relua activitatea în illlatoa de artist international, activitate pe care

и inceput-oin urmă cu 30 de ani. Sint nevoit sa va

l'unoz aceste cuvinte de la distanţă, dar tin să vă jur са niciodată nu m-am simțit mai aproape de lv, Poste barierele care ne despart vremelnic, călина prieteniei dv. ajunge pina la mine. Si ea imi Hbsugle din nou amintirea timpurilor fericite petre-

il) in mijlocul dv.*.

In aceasta scrisoare am amintit de ultima călăto115po саге am făcut-o la Manchester, unde am asisil la mitingul convocat pentru apărarea drepturilor поротоцы meu în America.

„mi aduc foarte bine aminte de ultima vizită Jula în orașul Manchester în 1949, de saluturile IV,

calde și sincere, de urările miilor de oameni ила la miting pentru a sprijini lupta care se du1 in America pentru salvarea «celor 6 din Tren- … Iun»! Lupta aceasta, după cum știți, a fost încunu-

lu in

in

си succes. Tinerii negri condamnaţi la moarte.

electrocutare au fost eliberaţi.

O mare parte

aceastăvictorie. se datorește locuitorilor din

тии! Manchester, ca si din alte orașe engleze, pre- _ „Mi n popoarelor multor ţări”, In primăvara anului 1957 am avut fericirea să aflu S ba Asociaţia actorilor englezi, la întrunirea sa anuili din Londra, a adoptat o rezoluţie prin care in„tei 6 din Trenton” — șase negri condamnaţi in 1948 la Hlectrocutare de judecătorul din orașul Trenton pe baza uner H'isufii mincinoase de a fi ucis un negustor. „Procesul“ s-a _ bhüsal pe „mărturiile“ obținute in urma bătăilor şi amenin(Arilor Nota Red,

-

р

sista să mi se permită să plec in Anglia. Reproduc

citeva rînduri din darea de seamă cu privire la

această

limes”

rezoluţie,

:

publicată

in ziarul londonez

Guy Verney a propus să se adopte o rezoluţie potrivit căreia Consiliul trebuie să insiste ca lui. Paul Robeson să i se permită să concerteze în Anglia. Nici teatrul englez, nici opinia publică mon„dială nu-și pot îngădui ca un talent ca acela al lui _ Robeson să se piardă in mod inutil «din motive in„dependente de el...» Verney a declarat că, după cîte „știe el, nu există nici un fel de mișcare subversivă „internaţională pe scară mare în favoarea acestei rezoluții. Artiştii nu au făcut decât să-și exprime dorinfa de a asculta pe un mare cintäref international si de a lucra

împreună

cu el... A fost adoptată

o re-

_Zolufie comună. Numai unul din membrii Asociaţiei

"a declarat cu nemulțumire în glas că altădată se „acorda mai multă vreme analizării mijloacelor de a

vi împiedica pe artiștii străini să se producă în Anglia,

| ре cind acum membrii asociaţiei se zbat să invite pe

unul

dintreei”!

Acest sprijin frățesc din partea actorilor asociaţiei a stirnit un ecou favorabil în rîndurile cititorilor „presei engleze. Voi mai reproduce un fragment cu “scopul de a face cunoscută această „noutate“ citito-

„Tilor americani. La 4 mai 1957ziarul „Manchester

Guardian“ a publicat urmätoarea informatie : „Într-o scrisoare semnată de 27 de membri ai par-lamentului se spune că partidul cooperatist și Aso-

_ciaţia

actorilor englezi și-au adus contribuţia în

„campania organizată pentru a-l invita pe Robeson NME

“at

мо

⋅⋅⋅∙∎∶

⇂⋅⊽

| cinte inAnglia. Eia

uvornul S.U.A. cu rugămintea hoson să ne viziteze tara. iu

apel

de a-i permite lui

In scrisoare se arată că, din cauza vederilor Pol ale lui Robeson,

care, după părerea

noastră,

nu -

wi nici o legătură cu problema libertăţii de depla- _ iu vi a libertăţii

artei, guvernul țării in care tră-

le Robeson a găsit cu cale să refuze milioanelor ln onglezi dreptul de a-l asculta. Dar dorința engleilot de a-l asculta pe Robeson nu înseamnă citusi

Чи puţin că ei sînt de acord cu vederile lui Robe-

un, De fapt lui Robeson ii este interzis să-și prac-

Но profesiunea deoarece la el in patrie numele lui » Hecut pe „lista neagră“; persoanele care au sem-

ial scrisoarea consideră că „niciodată nua fost atit ⋅

ln imperios necesar“ ca ţările libere să-și respecte

ubligaţiile cu privire la libertatea de deplasare pe

ture 51le-a asumat solemn în Declaraţia drepturilor

umuluia OrganizaţieiNaţiunilor Unite. In inche-

итой scrisorii se spune: „Problema libertăţii de deluare capătă о importanță deosebită cînd este otba de un artist atît de remarcabil cum este

lubeson, care de drept aparţine întregii omeniri”, De curind am primit o scrisoare cu data de 16 w'lombrie 1957 din partea directorului teatrului hikespeare,

Glen

Biam

Show,

‘cavaler

al „Ordinu-

lui Imperiului britanic“, prin care mă invită să par-

Нор la stagiunea lor teatrală din 1958la Stratford-

un-Avon.

Pentru orice actor o astfel de invitaţie „ile cu adevărat o mare cinste. Bineînţeles, voi mai папа o cerere de a mi se elibera un pașaport, așa гит am făcut în nenumărate rînduri cînd am primit

a

уЕ

SĂУ

invitatii nu numai dinАа

т

Ва si din alte täri,

cind am fost rugat s& iau parte la concertele din Europa, să joc un rol într-un film sovietic etc. Dar imi va permite oare Departamentul de stat să plec ? În capitolul următor mă opresc mai mult asupra problemei pașaportului meu, acum aș dori să vorbesc despre o altă încercare a mea de a obţine permisiunea să apar în fata unui public larg. Mondiale, Sindicale Federaţiei Cu sprijinul proiect un la lucrat au Europa din mei prietenii care pentru film un turnat au foarte important ; ei de interpretat au vrut să înregistreze un cîntec

mine. Acest lucru mi l-au comunicat într-o scrisoare

pe care am primit-o în vara anului 1954. Scrisoarea era scurtă si nu conţinea multe amănunte. Cuvintele si muzica cîntecului erau anexate, dar nu-mi indicau ©

numele poetului si al compozitorului. Cîntecul era scris în limba germană și urma să Не cîntat in en- | gleză. Interpretarea cîntecului era strict limitată de un anumit număr de secunde și, în plus, trebuia să

cint fără acompaniament(probabil acompaniamen-| tul orchestrei urma să fie ,,adaptat” ulterior la vocea mea).

Era un cîntec despre pace și libertate, un cîntec

al fratiei oamenilor muncii din toate ţările. Eu, bineînţeles, doream să-l interpretez. Dar cum să realizăm practic acest lucru ?

Mi-am adus aminte de Londra și de Hollywood, unde cîntasempentru cinematograf: studiouri minutios utilate, fără conductibilitate fonică si avînd о acustică minunată, regisor, asistent de regie, operain fora cu casca, р. tori de sunet, ее

à

completa,

tehnicieni,

sume-

muncitori,

electricieni,

denie de utilaje costisitoare. Eu nu trebuia decit sa cint! Probabil că de data aceasta nu va fi tocmai aga. Aici, la New York, trebuia să devin un fel de

asistentde regie al unui film turnat undeva in Europa. Foarte bine, fie si asa... Prima problemă a lui Robeson-regisorul nu era prea complicatä : el i-a dat ordin lui Robeson-cin-

lăreţul să înveţe cintecul. Timpul mi-era limitat, iar cintäretul repeta în limba germană pînă cînd Ro-

beson-regisorul avea să găsească pe cineva care să scrie varianta engleză. Cum pe atunci nu aveam casa mea, drept

mi-a

„studio“

servit

casa din Har-

lem a fratelui meu — casa de lingă biserica unde cra el pastor. Nu trecu mult și din camera lui de

lucru începură să se audă cuvintele cintecului pe ce

care-l repetam : 7 |

te Old man Mississippi wutet, Schleppt uns unser Vieh weg und das Land sogar...

Era un cîntec tulburător despre șase mari fluvii Mississippi, Gangele, Nilul, Iantzi, Volga, Ama-

zoanele— si despre oamenii care muncesc in vaile erau pline

lor roditoare. Versurile pasiune,

dar trebuiau

sa fie traduse

de avint si de in

limba

en-

gleză. Odată,

în timpul

unei

repetiţii,

a trecut

pe la

mine prietenul meu, scriitorul Lloyd Brown; i-am vorbit despre problema care mă frămînta și l-am intrebat dacă nu-mi poate traduce versurile în

∎⋅ ee ms arr À AT

ra

| englezä. El a ae și nu mult dupa aceea(testa englez era în mîinile mele. 4

Se-nfurie bdtrinul El vitele

Mississippi!

ni le îneacă,

Ogoarelene pustieşte,..

sia

Perfect... Cîntăreţul dispune acum si de cuvinte, și de muzică. Ei, ce te faci acum cu înregistrarea cîntecului, domnule regisor ? Spuneai că timpul ţi-e

măsurat.Se ivi o nouă problemă.Marile societăţi de înregistrare aparțin „marelui business“, ele vor refuza cu siguranță să-și ofere studiourile pentru cîntecul

meu, iar societăţile

mici

nu s-ar fi încume-

tat să lucreze cu mine. De altfel, cu puţin mai înainte primisem refuzul directorilor cîtorva societăţi de înregistrare. Urechile lor, foarte receptive la stri-

gătele lui McCarthy, erau surde la glasul cîntäretului păcii. Problema a rezolvat-o fiul meu. Paul-junior e inginer electrotehnic și în ultimii ani a devenit un adevărat maestru al înregistrării sonore. Și-a luat, în consecinţă, rolul de operator de sunet și a instalat utilajul portativ necesar înregistrării cîntecului în casa pastorului. Cînd am ajuns în faza înregistrării, condiţiile erau departe de a fi ideale. De bine, de rău, copiii din casă mai puteau fi astimparati (,,Liniste ! Unchiul Paul face o înregistrare pe disc !"). Am scos telefonul din priză ca să nu mai sune. Dar cine putea garanta că pe strada aceea, pe care

era o circulaţie

atit

de intensă,

n-o

să claxo-

neze vreun taxi și n-o să strice înregistrarea ?

AE

“să$ fie neliniștit. Dar era preocupat să interpreteze rolul cintaretului si nu-și lua ochii de la fiul său care stătea încruntat în colțul opus al camerei cu cronometrul în mînă. Cealaltă mînă o ţinea deasupra capului, pentru ca la momentul cerut să facă un semn, anuntind sfîrșitul versului. Maşinile claxonau, copiii strigau și avioanele uruiau deasupra acoperisului, iar cele șase fluvii din cîntec deveniseră șaizeci în urma nenumăratelor reluări, dar, pînă în cele din urmă, munca fu dusă la bun sfîrșit. Marile fluvii își urmau acum cursul pe îngusta bandă electromagnetică, împachetată într-o cutioară și expe-

diată peste ocean... Citeva

luni

mai tîrziu

citeam,

plini

de entuziasm,

extrase din presa europeană în care se vorbea despre un nou film

documentar

intitulat

viilor“,

de vestitul

regisor

realizat

„Cîntecul olandez

fluJores

Evans. Filmul acesta, scriau criticii, e „o capodopera”, „о lucrare monumentală“, „un imn al omului”, „un film care glorifică munca și demască colonialismul”,

Comentatorii vorbeau despre märeata muzică

scrisă pentru film de compozitorul Șostakovici poetul „Necunoscut" se dovedi a nu fi altul scriitorul german Bertold Brecht. Textul care tea filmul fusese scris de cunoscutul publicist cez Vladimir

Pozner,

schiţa pentru

afișul

! Iar decît însofran-

de reclamă

о semnase Picasso. Maestri ai culturii, partizani ai păcii — iată cu ce

oamenide seamăcolaborasem! Am încercat un cald sentiment de recunoștință pentru că fusesem invitat

re Г i belrahatacley SE

_ за iau parte la acest american,

posibilitatea

de a ma uni

cu un olandez,

ceilalti fauun rus, un german, un francez si cu toti numele ai filmului într-o munca creatoare in ritori _ раси si libertăţii. foloAm fost foarte fericit cind, un an maitirziu, am Canada, vizita sindu-mä de posibilitatea de a _ dafilmul vazut intr-un cinematograf al sindicatelor a rasutorită căruia cintecul din căsuţa din Harlem _ nat înaintea

spectatorilor

din lumea

întreagă.

Mili-

„Cîntecul oane de oameni din multe ţări au vizionat în arabă, rostit fost Comentariul filmului a fluviilor“.

japoneză, persană, chineză, cehă, engleză,

spaniolă,

Statelor franceză și în multe alte limbi. Dar poporul

acest Unite a fost lipsit de posibilitatea de a vedea film. Sîntem incredintati

că va veni vremea cînd fil-

salumele care sînt un apel la pace vor fi din nou se vor tate în tara noastră, iar cîntäretilor păcii li străinătate. elibera pașapoarte pentru a călători în in fata rezista putea vor Nici un fel de bariere nu — cel vointei de pace si de libertate a popoarelor

tumulmai puternic dintre fluvii, ale cărui valuri glob pämintuoase se rostogolesc astăzi pe întregul

Capitolul

al

Ill-lea

DREPTUL NOSTRU DE A NE DEPLASA LIBERI.

unul

dintre

numeroasele

procese

pe care

le-a

judecat în ultimii cîţiva ani Tribunalul federal. În

aceste procese noi am contestat competenţa biroului de pașapoarte al Departamentului de stat de a interzice cutărui sau cutärui petitionar plecarea in

străinătate. Ori de cite ori funcționarii Washingtonului hotărau după bunul lor plac că o astfel de călătorie „contravine intereselor superioare ale Sta-

telor Unite”, pașaportul nu era eliberat. Problemele onstitutionale atinse în aceste procese juridice, inclusiv procesul meu, vor fi, poate, curînd regleentate de Curtea supremă. Nu am intenţia să anaizez aspectele juridice ale acestei chestiuni. De “asemenea nu am de gînd să vorbesc despre acest care proces din punct de vedere al prejudiciilor mi-au fost aduse in urma refuzului de a mi se eli_ Бега un pașaport. E suficient sa spun ca, desi nu mi s-a adus nici o acuzatie de încălcare a vreunei legi, am fost nevoit să suport o pierdere de cîteva mii de dolari. Acești bani reprezintă onorariul pe care l-aș

fi primit ca artist pe baza contractelor pe care nu

_am avut posibilitatea să le accept. Pe de altă parte, _ si cheltuielile necesitate de procesul meu in legä-

tură cu pașaportul

s-au ridicat în ultimii

ani la o

sumă considerabilă. | Ma interesează însă un alt aspect: vreau să ana- ‘i lizez problema dreptului negrilor de a se deplasa a liberi, și aceastain măsura in сагеe legată de drep- turile poporului negru in general. Departamentulde >

stat va susţine

că discursurile

mele in apărarea

drepturilor negrilor nu au nimic comun cu procesul meu în vederea obţinerii pașaportului. Poate că unora li se va părea că aceastaeste just, întrucît in toiul

„războiului

rece“

albilor

li

se refuzau

pasa-

poartele intocmai ca si negrilor. Cu toate acestea, există fapte incontestabile care arată că tocmai activitatea depusă de mine în apărarea drepturilor negrilor este principala cauză pentru care mi se refuza eliberarea pașaportului. ⇁∣ Cind in 1950 mi s-a retras pasaportul (pe care il aveam din 1922), m-am adresat justitiei. Era limpede din capul locului că totul se invirtea in jurul „problemei negrilor“. fa O scurtă expunere a procesului, prezentată de Departamentul de stat în faţa Curţii de apel în februarie 1952, cuprindea următoarea declaraţie prin

care se dădeaude gol:

„...Ре lîngă toate acestea —comunica Departamen-

tul de stat —, chiar dacă în plingere s-ar fi spus, ceea ce de fapt nu s-a întîmplat, că pașaportul a fost anulat deoarece petitionarul este reprezentan| р tul cercurilor largi ale negrilor din America, noi _ afirmăm că refuzul de a se acorda pașaport petitio__ narului nu poate fi privit ca o stirbire a libertăţii de deplasare, întrucît petitionarul însuși а recu- |

noscut che ca ns de maiHas ani ereaose ae surat o activitate politica exceptionala in interesul independenţei popoarelor coloniale ale Africii” Această poziţie a Departamentului de stat trebuie să jigneascä pe orice american cinstit, deoarece, potrivit tradiţiei din tara noastră (tradiţie născută în

urma marii răscoale a coloniilor împotriva guvernăse considera

străine),

rii

întotdeauna

că numai

gu-

vernul care se sprijină pe popor este un guvern imputernicit. Pentru negri însă punctul de vedere al Departamentului de stat avea o importanţă deosebită. Dacă mie, ca negru

american,

mi se pot limita

drepturile și pot fi acuzat de acţiuni îndreptate împotriva „intereselor superioare ale Statelor Unite” pentru faptul că susțin eliberarea Africii, aceasta dă la iveală unele probleme fundamentale. Care sînt interesele superioare ale negrilor americani în problema eliberării popoarelor Africii ? Putem noi oare să ne ridicăm împotriva privilegiilor albilor din Carolina de Sud si să nu ne ridicăm împotriva aceluiași sistem defectuos practicat în

Africa de sud ? Da, multi ani de-a rindul

am participat

activ la

lupta pentru libertatea Africii si nu voi inceta niciodata aceasta activitate,

indiferent

de ceea ce ar

gindi despre aceasta Departamentul de stat sau oricine altcineva. E dreptul meu — dreptul meu de negru, dreptul meu de american, dreptul meu de om! Dar neg cu hotărire că, luptind pentru libertatea Africii, devin dusmanul Americii. Mai mult, declar urmätoarele : 5 — Aceasta este pozitia mea

ni ∎∣↴⋅

a

п

îi

Пи 3

65

Americii sint cei care __ Adevaratii dușmani ai independenţei popoarelor colo_ se ridică impotriva

_niale ale Africii! care le-ar putea lua Indiferent de „hotăririle” pe verdictul istoriei funcţionarii de la Washington,

evenimentele _ ре care il citim in noastre — spune : „Forţele "zilelor.

furtunoase ale care se opun

condamnate la înfrîngere "libertăţii popoarelor sînt dintre noastra este una “totală si la осата !". Tara

lume, dar viitorul nu „cele mai puternice ţări din desea va apära sistemul in _ este al Americii dacä coloniale al imperialismului.

compunere

Popoarele

din lumea întreagă — do_— popoarele de culoare si libere, indiferent ale resc sa fie egale in drepturi

le stau în cale. cui „interese superioare” independenta

inchipuim ca Ar fi o greșeală să ne

reale ale țării contravine intereselor colonitlor americanilor, albi și negri, noastre, si majoritatea de aceea oamenii care înţeleg acest lucru. Tocmai consideră necesar să-și guvernează fara noastră care îl dau imperialismului camufleze sprijinul pe Aceasta apărarea „lumii libere”. prin cuvinte despre în

poporul american, dovedește o dată mai mult că și apără

democratice majoritatea sa, are concepții independența popoarelor. că secretarul nosMulţi americani sînt convinşi

Dulles, a făcut el însuși tru de stat, John Foster care multe acţiuni multe declaraţii şi a întreprins ale Statelor Unite contravin intereselor superioare

părerea aceasta e împăr(ca să nu mai vorbim că om, tăşită

de

tot

restul

lumii).

Cum

poate

„proiectilul poreclit pe buna dreptate

EU

a pl doi al plete Lua

acest

american ne-

răza carui politică „pe а dirijat“, a boiului” a înspăimîntat omenirea, cum poate el să-și impună cu trufie tuturor părerea sa despre un alt cetăţean si să hotărască dacă o călătorie a acestui cetățean în străinătate servește sau nu mia

tereselor superioare ale Statelor Unite” ? Cine i-a ats dat acest drept ? Iar daca este vorba de un negru, cum poate un alb, bun sau rău, sus-pus sau nu, să hotărască cu de la sine putere ce anume corespunde intereselor superioare ale poporului negru și ce

nu ?

Mai tîrziu, în 1955, în timpul judecării procesului hs în legătură cu pașaportul meu la Tribunalul federal, Leo A. Rover, procurorul S.U.A., expunind pozitia Departamentului de stat, a declarat că Paul Robeson,

„în

timpul

turneelor

cu

concertele

sale

prin străinătate, a criticat întotdeauna situaţia negrilor din Statele Unite..." — Ei si? întreb eu. Am criticat în străinătate condiţiile în care trăiesc negrii întocmai cum am făcut-o”şi în patria mea și voi continua s-o fac pina cînd aceste condiţii se vor schimba. Ce trebuie să facă un călător negru: să tacă sau să spună minciuni despre cele се se întîmplă cu poporul său în

patria sa? Nu am de gind să mint! Altor americani nu li se cere să tacă sau să aceea afirm că a impune aceste îngrădiri negrilor este incoreci, discriminatoriu. și intolerabil !

=

ca particulari nu sint slugile Departamentului de stat. Dimpotrivă, Departamentul de stat trebuie să fie slujitorul poporului. În consecinţă, nici un functionar guvernamental din Washington nu are nici dreptul juridic, nici dreptul moral de a cere ca fiecare american care pleaca intr-o cälätorie sa exprime punctul de vedere al acestei persoane oficiale pentru a putea primi pasaport. Patriotismul dragostea pentru {ага ta și devotamentul pentru interesele poporului tau — nu poate fi pus pe acelasi plan cu vederile juristului corporatiei din Wall Street,

numit

secretar

de

stat,

sau

cu

vederile

vreunui carierist politic care a fost insärcinat cu eliberarea pasaportului. Patriot adevarat este acela Declaratiei de indepencare respecta principiile denta si ale Billului drepturilor nu numai la el acasă, ci si peste hotare. lar dacă unora din patrie comportarea lui i se va părea ,,socanta”, cu atit mai rău pentru ei! Lăsînd la o parte principiile generale, fapt este

că, atunci cînd in străinătate se spunea numai adevărul despre viaţa negrilor din America, se aducea un serviciu uriaș luptei acestora pentru drepturile lor. Interesele noastre superioare au cerut intotdeauna să se spună adevărul. Dar înainte de a mă opri mai amănunţit asupra acesiui punct, voi spune

citeva cuvinte despre dreptul de a te deplasa liber, legat de lupta generală a poporului nostru pentru libertate. Chiar de la începutul

istoriei lor în America, negrii și-au apărat dreptul de a se deplasa liber. Zeci de mii de negri sclavi tindeau, întocmai ca și

tatăl meu, la libertate si ilegală“. Cu da alee

foloseau „calea ferată ei au ue. nu numai

departe, în Canada. Pe al dintre acești cäutätori de libertate, soarta confratilor lor ramasi in ous albi а 2 cu nee lor abolitionisti, pentru ca, a i ” cu ajutorul acelorași „căi ferate ilegale“, să scoată = ae de he negri din Re sclaviei. Din vremea.

a devenit un simbol si se miste Mpa atît de des în folclorul nostru — în cîntecele și predicile reli- | gioase, în blues-uri și balade. De obicei trenul „se se

îndreaptă spre fericire“, „gonește spre pămîntul fa- _ găduinţii“. La fel sînt cîntate si corăbiile: „vechea corabie a Sionului“

si „străvechea агс&“ саге ne

vor purta pe valuri spre libertate și izbăvire.

Unii dintre sclavii fugari nu au plecat în alte țări de dragul libertăţii lor personale, ci pentru că

doreau

să obţină

eliberarea

compatriotilor

lor, aflaţi

în lanţurile sclaviei. Contribuţiapozitivă adusăde

⋅

⋅

ei peste hotare dăinuie pina în zilele noastre, pentru că sprijinul moral pe care ni-l acordă astăzi я Europa este mostenirea prețioasă a activităţii acestor negri cäutätori de libertate, care au sträbätut ‘ait oceanul pentru a apăra drepturile populaţiei de | ∙⋅

culoare din America, Au fost si negri liberi care te

au plecat în străinătate ca să povestească adevărul = și să-și asigure un sprijin în nobila lor cauză. Ast- = +

oa aK me

PE

⋅

fel, un grup de emigranţi negri din Canada l-a tri-

mis in Anglia pe reverendul Nathaniel Paul, pas-

torul Societätii baptiste africane din orasul Albany

(statul New York). El urma să gäseascä sprijin

pentru miscarea impotriva

sclaviei

și

să stringà

fonduri în folosul ei. Iată ce scria Nathaniel Paul în 1833, în presa aboliționistă americană despre

activitatea lui în Anglia : „În cursul ultimelor luni am călătorit prin tara

şi am ținut conferinţe despre sistemul de muncă

sclavagist existent în Statele Unite, despre situaţia populaţiei de culoare libere din aceasta tara si despre importanța räspindirii învățămîntului si a religiei in rindurile intregii populatii de culoare. De fiecare dată veneau să mă asculte 2.000—3.000 de oameni ; sălile si bisericile erau intesate si sute de oameni rdmineau ре afară, nereușind să intre ca

să asculte conferințele. Nu am pierdut niciodată

prilejul de a-l prezenta pe unchiul Sam așa cum este el pentru cele 2.000.000 de sclavi ai săi. Am demascat crudele prejudecăţi ale americanilor cu privire la rasa de culoare... Aceasta i-a uimit pe englezi. Cum, spuneau ei, asta înseamnă libertate republicană ? Ferește-ne, doamne, de ea!" În anii aceia, lupta pentru dreptul negrilor de .a merge la școală se concentrase în nord, unde locu-

iau cei mai mulţi negri liberi. În timpul cît Natha-

niel Paul se găsea în Anglia, în statul Connecticut din America s-a ivit un proces asemănător cu actualul „proces al lui Autherin Lucy”. Prudence Crandle, o femeie din secta quakerilor, a fost in-

DS

a ae is M TRUE

⊳⊽↴⋅⋅

И ⊽⋅∙↴⋜

bi

⋅

⋅ A ae

[ayy ai

OA De.

ie

i-a scris judecätorului a condamnat-o pe Crandle că se va folosi de

A Aaceastă

întîmplare

ca de o „Posibilitate

minunată“

pentru a demasca persecuțiile la care sînt supuși negrii în Statele Unite. Iată, printre altele, ce „Da, sir, englezii vor sti că în America există oameni (ba chiar populaţia unor orașe întregi) cărora nu le lipsește curajul autentic, dar care sînt, totuși, în stare să se năpustească asupra unei femei fără apărare, să-i înconjure casa în timpul nopţii, să-i spargă ferestrele și s-o arunce în închisoare pentru că a săviîrșit un act de «trădare» instruind niște fetițe de culoare!!!“ Negrul abolitionist Charles L. Raymond, care a

plecat in sträinätate in 1840,i-a informat pe citi-

torii englezi despre excluderea negrilor din scoli si despre alte mäsuri cu caracter discriminatoriu. lată ce scria el în ziarul „Liberator“ „Dacă doriţi să stirniti indignarea sinceră a unui englez care gindeste, vorbifi-i despre cei саге sînt

excluși din școlile si academiile noastre. Dacă doИЙ să atrageti un credincios de partea voastră, povestifi-i despre băncile speciale din biserici re-

zervate pentru negri. lar cînd îi veţi povesti și despre vagoanele speciale pentru negri, despre acoperișul omnibusului și despre puntea de sus a vaporului, care sînt singurele locuri unde are voie să călătorească un negru, atunci el mai întîi va păli, iar apoi, rosindu-se, va întreba dacă acesta este р CREER dacä au CS

Petey

ae e

|

ñ

она

aceasta barbarie este rodul О societăţi religioase”.

Un alt apărător al libertăţii negrilor, William

Wells

Brown, îi scria in 1849 lui Wendell

Phillips

din Londra :

„Așadar, dragul meu, vezi ca in America noi sîntem lipsiţi de cetăţenie si în patrie ni se refuză

pasapoarteleatunci cind vrem sa plecam in strainatate. Cînd cerem însă paşaport pentru Vechea Anglie, nu îndrăznesc să ni-l refuze. Si oricît de insensibili ar fi americanii, se pare că le e teamă de opinia publică engleză. Cînd vor înţelege însă ei că, dacă doresc să încurajeze libertatea în alte tari, trebuie s-o instaureze în primul rînd în patria lor $"

Astăzi, după un secol, această întrebare răsună

ca un bubuit de tunet în întreaga lume: înțelege,

în

sfîrșit,

americanii

că, dacă

Cînd vor

doresc

să

încurajeze libertatea în alte țări, trebuie s-o instaureze în primul rind în patria lor? Iar toţi oamenii cinstiţi care au fost indusi în eroare de pro- = povăduitorii „gradualismului” 1 să ia aminte că nici chiar un secol întreg nu a fost de ajuns pentru a înmuia „inimile de piatră" ale dușmanilor poporului negru din fara noastră. încă o remarcă în legătură cu aceasta. Negrilor ≕ li se refuza eliberarea pasapoartelor pentru a pleca i

în străinătate, dar pe atunci, potrivit legii, pentru astfel de călătorii

în general nu era

nevoie

de

! „Gradualism” — curent ai cărui adepţi afirmă că negrilor trebuie să li se acorde drepturi egale nu deodată, ci trep tat. — Nota Red.

pașaport. Așadar, negrii aveau dreptul de a-și ex- pune cauza în fata tribunalului opiniei publice > mondiale, iar fanaticii funcţionari, cu toată indignarea lor, nu le puteau pune piedici. În privința

libertăţilor, se pare că {ага noastră a devenit шо 1957și mai putin democratică decît era în 1847. Totuși, negrii care în anii luptei abolitioniste a = spuneau adevărul in străinătate erau ponegrifi fără crutare

în patria

lor de către ,,stapinii

albi”.

Ai

Astfel,

atunci cînd Frederic Douglas călătorea prin Europa, de rînduielile sclavagiste, ziarele americane îl numeau „ticălos cu limbă ascuţită” și-l acuzau c „зе ridică împotriva instituţiilor sociale si împo-

i ‘

triva poporului Americii”. „Resping acuzaţia са mă ridic

împotriva

insti-

tutiilor sociale sau împotriva poporului Americii

-

riposta Douglas indignat. — Spusele mele sînt îndreptate împotriva sclaviei pe care o exercită proprietarii de sclavi. Aș dori ca proprietarul de sclavi

sălbatici sărmani, că glasul lumii civilizate

și neci-

vilizate

(Fratele

este

întotdeauna

împotriva

lui.

Douglas dorea din toată inima să aducă adevărul la cunoștința tuturor! — P. R.). Aș dori ca înfierarea să-l urmărească pe proprietarul tindeni, pînă în clipa cînd, asurzit

de sclavi pretu- | si

rușine și de ocară, își va desface gheara cu care își sugrumă victimele

RIE

Să ii

proprietarul de sclavi sa le redea oamenilor drepturile de care au fost lipsiţi în trecut”. Lui Douglas, odinioară sclav fugar si unul dintre cei mai de seamă conducători negri ai mișcării abolitioniste, i s-a propus să se stabilească in Anglia, i s-a promis că i se va da o bucată de pămînt şi mijloace care să asigure întregii sale familii o viata fără griji. El a mulțumit, dar a refuzat aceasta | oferta. In cuvintarea за de rämas bun adresata poporului englez, Douglas a explicat de ce se intoarce in America:

„Mă întorc in America nu pentru a sta cu mîinile incrucisate, nu pentru a tacea si a ma bucura de odihnă si confort... Sint mindru de lupta mea și nu-mi voi găsi liniștea decit după victorie. Sint încredinţat că victoria va fi a noastră. Mă înapoiez acasă, renuntind la liniștea, confortul și cinstea de care m-aș fi putut bucura și aici... Mă înapoiez de dragul compatriotilor mei. Mă duc să sufăr alături de ei ; să trudesc alături de ei ; să îndur jigniri alături de ei; să sufăr violente alături de ei; să-mi ridic glasul în apărarea lor; să vorbesc și să scriu, lor să lupt în rîndurile apărîndu-le drepturile; pentru eliberarea pe care de-abia trebuie s-o cucerim”. Spiritul combativ al lui Douglas trăiește și astăzi în poporul meu.

Mai tirziu au apărut însă si reprezentanţi ai negrilor care au socotit de cuviință să plece în ‘strainătate si să povestească acolo că poporul lor

trăiește bine în America. Unul din primii apărători negri

ai „modului

Aly NOR

ue

de viata

american”

a fost Booker

a incercat sä Hi des

si Bau

DsECtiene

Ca

ОЙ

ae

zi cualVA

porului său, și asupritorilor lui. Dar în 1910 cînd Washington a plecat în Anglia pentru a ridica în

slăvi situația negrilor din America, un grup de profesori, doctori, juriști, preoţi și redactori negri de seamă au semnat un mesaj deschis adresat popoarelor Europei care demasca născocirile lui Booker T. Washington și arăta crudul adevăr cu privire la persecuțiile neîncetate la care sînt supuși negrii în America. Împotriva acestei politici dominante — scriau ei — lupta americanii curajosi si energici, albi $1 negri, dar, in această luptă pentru recunoașterea drepturilor lor de om, ei au nevoie, au foarte multă nevoie de sprijinul moral al Angliei și al Europei. E o adevărată palmă pentru noi să avem în mijlocul nostru un om care, desi a suferit zi de zi jigniri și umilinti în America, încearcă totuși să-i convingă pe albi că totul merge bine”. Printre cei care au semnat acest document istoric au fost William Dubois, William Monroe Trotter, episcopul Alexander Walters, Max Barber si Archibald Grimka, precum si unchiul meu Francis N. S. Mossel, doctor in medicina si director al spitalului Douglas din Filadelfia. Regretatul doctor Mossel, bunul si credinciosul ТТ

meu

р

prieten,

a fost

soțul

Gertrudei,

sora

mamei

mele. „Sprijinul moral al Angliei si al Europei“ a avut o importanță excepţională atît pentru artistul negru cît și pentru militantul din mișcarea negrilor. Artistul negru avea într-adevăr nevoie de libertatea de deplasare. Acum 100 de ani un artist negru nu

avea posibilitatea de a apdrea pe scena americana in nici un fel de rol, nici mäcar in acela de bufon. (Pe atunci se bucurau de mare succes reprezentatiile muzicale in care negrii erau adeseori obiect de batjocură. În cadrul acestor spectacole însă,

pînă şi rolul de bufon era încredințat numai albilor.

‘Si numai la sfîrşitul secolului trecut s-a realizat un din „progres“. În aceste spectacole tradiționale,

fericire astăzi dispărute, li s-a permis în sfîrșit negrilor să apară în roluri de bufoni, dar... cu feţele mizgälite cu plută arsă).

lată de ce pe scena noastră nu s-a găsit un loc

pentru un actor negru atît de vestit în istoria tea-

trului cum este Ire Aldridge. Americanii nici pind astăzi nu știu că el a repurtat un mare succes in Anglia

si s-a acoperit de glorie in Europa ca un

remarcabil interpret al unor roluri shakespeariene. Aldridge s-a näscut cam prin 1807, ca fiu al unui preot prezbiterian. Studiile si le-a facut la Universitatea din Glasgow. La teatrul regal din Londra, unde eu am interpretat in 1930 rolul lui Othello, cu 100 de ani in urmă, in 1830, Aldridge a interpretat același rol repurtind un mare triumf. Impreună cu marele actor Edmond Kean, care juca rolul lui Yago, Aldridge a fost întimpinat cu entuziasm în întreaga Europă — în Franţa, Prusia, Suedia, Rusia si Polonia. A murit in Polonia în 1867. Dacă ar fi să amintesc aici numeroși alţi cintareti,

actori

si dansatori

negri

care,

folosindu-se

de

libertatea de deplasare, și-au cucerit un loc în AEP, ar însemna să întocmesc o listă impresionantă.

a

aveau acest Unii dintre acești artiști, întrucît Bakker, Josephine străinătate. în drept, au rămas SoUniunea în de pildă, în Franţa, Wayland Rodd

vietică, iar Turner Leighton în Anglia. Pentru fiecare american cinstit trebuie să fie limpede că de-a lungul istoriei ţării noastre, ca și in

vremea de faţă, libertatea de deplasare a avut о importanță

excepțională

pentru artistul negru. Ar

fi drept să i se ceară să treacă sub tăcere condițiile de viata ale poporului său pentru a se putea ocupa de artă si a-și cîștiga existenţa ? Profund indignat de evenimentele de la Litile Rock, Louis Armstrong, acest remarcabil muzician care intenţiona să facă o călătorie în Uniunea So-

vietică, a spus: — Dacă o să mă întrebe acolo ce se cles

tara mea,ce trebuieза räspund?

|

↴

Iată răspunsul ре care trebuie să-l dai : — Spune adevărul pe care ţi-l dictează inima, frate Armstrong, adevărul pe care-l rostești aici,1 pe

strazileHarlemului.

⊔

Si toţi negrii trebuie să-i spună: — Dacă vei fi prigonit pentru adevăr, ne vom ridica în apărarea ta. Vom stîrni o asemenea fur-

tună, încît nici un birocrat îngust la minte și rău intenționat din Washington nu va îndrăzni să-ţi retraga pasaportul ! A fost o rușine si o greşeală că n-am ripostat prin proteste energice atunci cînd lui William Dubois i s-a refuzat pașaportul. Nu vom reuși niciodată să apreciem atît cît se cuvine importanța vieţii si activităţii doctorului Dubois. El e cel mai

învăţat si mai înțelept dintre noi. El e părintele mișcării noastre contemporane de eliberare. Prin marea lui inteligență, prin caracterul său integru și prin devotamentul său neprecupetit pentru omenire, doctorul Dubois al nostru este nu numai un om de seamă în viața poporului negru, ci este și unul dintre americanii cu adevărat mari ai secolului nostru.

Nu este oare o monstruozitate dacă niște bieti

omuleti, cocotati în posturi înalte, îndrăznesc să afirme că un astfel de om nu are dreptul să primească pașaport și nu poate pleca în străinătate unde e cunoscut și respectat ? Si, totuși, aceasta este realitatea, Nu au trecut decit citiva ani de cind oamenii albi, ignoranti si fara principii, care con-

duceau Statele Unite l-au dat pe Dubois in jude-

cata, acuzindu-l că este „un agent străin“, întrucât a îndrăznit să se ridice în apărarea păcii între popoare. Această născocire premeditată a fost demascată și Dubois a fost eliberat. Dar i s-a interzis să plece în străinătate, Doctorul Dubois a fost invitat la sărbătorirea in-

dependenţei statului Ghana. Departamentul de stat nu i-a permis să plece, deși dintre toți americanii

care au luai parte la solemnităţile din Ghana nici

unul nu a meritat mai mult acest lucru decît Dubois.

De mai bine de 40 de ani el apără libertatea popoarelor Africii, iar cărţile sale au fost primele

care au dat la iveală adevărul cu privire la relațiile dintre Africa și lumea contemporană. El а fost întemeietorul și inspiratorul mișcării panafricane si

primul congres panafrican. In 1945 Dubois a prezidat cel de-al cincilea Congres panafrican de la anchester (Anglia), Ja care au participat Kvame krumah, devenit ulterior cel dintii prim-ministru al Ghanei libere, Jomo Kenyatta si 200 de alti lideri din toate partile Africii, din insulele Indiilor apusene, din Guiana britanică, Hondurasul britanic, Brazilia și Statele Unite. Călătoriile lui Dubois au corespuns nu numai intereselor superioare ale popoarelor Statelor Unite, ci și intereselor superioare ale popoarelor din lumea întreagă. Cum putem noi tăcea, cum putem noi sta cu mîinile încrucișate atita timp cit acest remarcabil umanist, învăţător și conducător e lipsit de dreptul de a se deplasa liber?! „Pentru a obține drepturi cetățenești egale — si aceasta este revendicarea noastră justă — noi tre-

buie să ne manifestäm si să actionäm întotdeauna

ca oameni liberi. Cînd criticăm situația negrilor în America si le spunem compatriotilor nostri, ca si popoarelor din sträinätate, ce anume se intimpla in realitate in fara noastra, fiecare dintre noi poate spune împreună cu Frederic Douglas: ,,Procedind astfel, simi că imi îndeplinesc datoria de adevărat patriot, pentru că acela își iubește patria care îi reneagă lipsurile și nu i le iartă

Capitolul

4

al

IV-lea

După părerea mea, actuala situaţie a populaţiei

negre din Statele Unite ne îngăduie să tragem următoarele concluzii :

„1,

Chiar acum este cu putință să ne cucerim li-

bertatea în S.U.A. ; în prezent putem obţine realizarea scopului nostru mult așteptat: drepturi „cetățenești egale în conformitate cu Constituţia. „2. Avem forţele necesare pentru a atinge acest „scop: ceea ce vom face noi înşine va fi hotărîtor. etn fara noastra se gäsesc multi oameni care neaga „aceste două idei in mod categoric sau se îndoiesc foarte mult de ele. În actualul moment de cotitură

ȘIa al vieţii noastre, negarea și îndoiala se manifestă в

atit in actiune cit si in lipsä de actiune. ∙ ∎⋮∁∐⋚↕∐∂∐↴↕↕∐⊙≋∐−↥ fatisi — inversunatii susținători

i ai mitului despre superioritatea albilor — afirmă: nu, discriminarea nu va fi niciodată desfiinţată. — Ingdduifi-mi să lămuresc această chestiune —„a declarat reprezentantul de frunte al acestei grupări,

Eastland,

în

discursul

pe

care

l-a

rostit

la

senat 10 zile după ce Tribunalul suprem a interzis _ segregatia în școli —, Sudul va menține segregatia. „ Forţa celor care sprijină acest punct de vedere a _ fost fi demonstrată atunci cînd 100 de senat deLift yk ORE ASS à we р Bi i «tie

hePI

alin

ns

ane

р

reprezentanţi oat Sudului, au putati din Canal, semnat un manifest prin care respingeau sentinta suprem si isi luau in mod solemn Tribunalului

obligaţia de a se opune intrării ei in vigoare. Întreaga lume a putut să vadă că acestor cuvinte provocatoare le-au urmat acțiuni tot atit de provocatoare. Adeptii celeilalte idei, oameni care isi spun prietenii

nostri,

afirmă

ca in vremea

de fata

e cu ne-

putință să se obţină realizarea drepturilor noastre legale. Trebuie să așteptați, spun ei, pînă cînd vostri se vor inmuia, pina inimile prigonitorilor cînd discriminarea va muri de la sine, de batrinete. Această concepţie se numește „gradualism” | Mulţi consideră că aceasta este o cale practică și constructivă. Pe această cale trebuie să se meargă democraţiei pentru pentru a obţine binefacerile de culoare. Această idee ca atare nu e americanii însă altceva decît o forms de discriminare rasială : in nici

un alt sector

al vietii

din societatea

noastra,

celor care încalcă legea nu li se oferă un timp nelimitat ca să se adapteze la cerinţele legii. În 14 si 15, care servesc ca garantie pepe ana a drepturilor noastre civice depline, nu se juridică în sensul că, în privința negrilor, nimic spune Constituţia trebuie să intre în vigoare treptat. „Gradualismul" a străbătut deja un drum prea îndelungat.

A trecut un secol chinuitor

de cînd

există,

“iar capătul acestui drum nu se întrezărește. Încă cu mult înainte de eliberarea din sclavie, poporui nostru a înțeles că nu trebuie să se încreadă in

Că, murind, o să mă slobozea A trăit atît de mult, încît Pin’ la urmă a chelit, Luindu-si gîndul de la moarte.

. ‘ae La urma urmelor, munca sclavagistä a fost desfiintata dintr-o data,nu treptat.Proprietarii de sclavi hu au cedat sub influenta filozofiei

liberale. Ei au

fost zdrobiţi de lovitura puternică dată sistemului

lor putred pînă în strdfunduri. Ei nu au fost rugaţi să restituie, în rate de cîte un penny, valoarea de

miliarde pe саге о stăpîneau, stăpînind oameni. Amendamentul al 13-lea le-a luat dintr-o dată tot |

Unii dintre „cei mai buni prieteni“ ai noștri sînt de fapt dușmanii noștri, iar ngradualismul” nu e decit o mască îndărătul căreia se ascund fatarnicii. Există însă și destui liberali albi bine intenţionaţi și diferiţi reprezentanţi ai negrilor care cred în mod sincer că progresul populaţiei negre poate fi numai

treptat, că el nu poate fi impus, că asupra reactio-

narilor nu se pot exercita presiuni prea puternice,

că trebuie să treacă 5, 10 sau chiar 100de ani pînă

cînd situaţia se va schimba și vom avea și noi drepturi cetățenești. Și mai există destui negri care, văzind ce se întîmplă în regiuni ca statul Mississippi,

clatină cu amărăciunedin cap si spun că trebuie să

mai treacă mult pînă cînd vor avea loc transformări reale. Prin ce se deosebesc ei de magnații albi ? Sint conservatori de aceeași teapă, putrezi pînă în mă-

duva oaselor. Cei care consideră că procesul trebuie să se desfăşoare treptat se bazează pe convingerea că pentru negri drepturile democratice nu sînt tot atît de obligatorii și de inalienabile ca pentru americanii albi. Neînsemnatele îmbunătăţiri ale situaţiei cetăţenilor „de mîna а doua“ sînt privite de ei ca o manifestare a bunävointei și ca o dovadă de indulgență. Negrul trebuie să se bizuie pe bunăvoința celor aflaţi la putere și să spere că într-o bună

zi, prin

îndemnurile

lor,

aceștia

vor

reuși

să

deschidă ochii oamenilor orbiti de prejudecăţi.

Acest punct de vedere domină în cercurile de sus ale conducerii și în întreaga ţară. Celor de sus le vine foarte ușor să se dedea unor reflecţii filozofice și să-i sfătuiască pe cei asupriti: „Aveţi răbdare, așteptați ; va veni cîndva și dreptatea“. Dum. nezeu mi-e martor că poporul meu a răbdat si a suferit îndelung. Poporul meu e bun la suflet, sensibil și mărinimos. El are însușiri pe care nu le au multi. lată ce scria ziarul „New York Times“ : ,,Cind studiezi aspra istorie a mișcărilor rasiale și nationale din alte ţări, înţelegi cit de recunoscători trebuie să le fim noi negrilor din Statele Unite pentru uimitoarea lor blindete și bunătate“. Dar orice răbdare are un sfîrșit. lar daca răbdarea unora dintre noi a secat mai devreme decît răbdarea altora, astăzi acest lucru nu e chiar atit de important. Important este că o parte considerabilă a negrilor gîndesc acum cu noţiuni ale zilei de astăzi. Afirm cu tărie și voi depune toate eforturile de care sînt capabil pentru a demonstra acest

pentru negri. Inainte se spunea, deși mulți au si uitat, că în Preajma anului 1963, cînd se vor împlini 100 de ani de la desființarea sclaviei negrilor, se va ajunge la libertate deplină. Ei bine, eu mai cred încă acest lucru ! S-ar putea ca

într-adevăr să triumfe

în 1963 drepturile cetățenești pe deplin nu numai pe hîrtie,

Ci și în realitate, drepturile pentru fiecare negru din fiecare oraș, district și stat din această ţară. S-ar putea ca în 1963

un negru, bărbat de stat din statul Mississippi, să ocupe în senat locu] dezonorat ac-tualmente de Eastland, intocmai așa cum odinioară senatorul negru Aevels l-a înlocuit pe Jeff Davis în trädätorul acest post тай, Eu afirm că njimcrowism"-u] Și, о dată cu el, „9radualismul“ să fie trebuie

înmormîntate

!

_ ere]

cum se cuvine și în așa fel încît ele să nu mai învie niciodată, Iar aceasta face încă de se poate

pe acum, se poate face în zilele noas-

Este oare aceasta un vis irealizabil, Ga о fantezie 2 за înțelegem cum stau lucrurile, să privim cu ochii larg deschisi la lumea care ne înconjură. ne uităm atent $3 la теашайеа noastră și să luăm aminte Ja condiţiile schimbate саге ne pede : ceasul a spun limbătut, totul e în mîna noastră | Evenimentele Care se petrec Iq noi și peste holare reclamă cu insistență drepturi iu poporul democratice penNegru. Au trecut 100 de ani de cînd Frederic Douglas a declarat : „Relaţiile între albi şi existente popoarele de culoare din țara noastră constituie problema centrală a epocii noastre”. Jar

50 de ani mai tirziu

doctorul Dubois $punea că "DESI _ Бета secolului al XX-lea va fi problema discrimi= _ närii la care sint supuși oamenii de culoarea, nee à „ne dăm Ni

⋅

„acum

seama: acestecuvinte au fost profetice; _ ∙ ⊥⋅ Ms.

stim:

epocii,

a sosit timpul ca această problemaja anui

ca această

problemă

a secolului

at,

să fie те. _ zolvată. a)yt În prezent este cât se poaie de evident că problema drepturilor negrilor se găseşte în centrul vieţii noastre nationale. Extrem de semnificativă ESTONIA aceasta privinţă declarația redactorilor revistei Look", care văd în problema negrilor „cea mai mare criză juridică, politică și spirituală care a exisat în America din zilele războiului civil și pînă asstai Semnificativă este și părerea ziarului „New York Times" că „in momentul de fata America e capabilă de o revoluţie socială care poate avea o influență uriașă atît asupra situației interne în fara cit si

nală“,

asupra situaţiei S.U.A. pe arena internatio-

⋅

Dar, atunci cind se analizează problema situaţiei negrilor

în presă, în emisiunile radiofonice, în cuvintärile de la mitinguri, in predicile din biserici, in discutiile de la mesele rotunde ale

conferintelor, se acordă prea puţină atenţie factorilor de bază care caracterizează această situaţie,

Criza noastră națională nu este pur și simplu o problemă a

„contradicţiilor interne“, Nu se poate menține о guvernare constituțională în Statele Unite dacă negrii vor rămîne în situaţia de cetateni de mina a doua. Presedintele Eisenhower, in ciuda voinței si dorintej sale, a fost silit să recunoască

i

ca actiunile provocatoare ale guvernatorului Faubus ameninţă însăși structura pentru

prima

oară

noastră de stat. Si

de la „Reconstrucţia

Sudului“,

armatele federale au fost puse în mişcare pentru a apăra Constituţia. Dar aceste evenimente nu au

făcut guvernul si virfurile conducătoare pe care le

reprezintă el să recunoască un adevăr și mai important: în America rasistă nu poate exista democraţie. Atunci cînd reprezentantul guvernului se adresează rasiștilor albi chemindu-i „за ţină seama nu numai de propriile lor prejudecăţi, ci și de Ameпса“, el repetă greșeala acelora care, în mod naiv, mai speră că se pot împăca $i Capra, si varza, Ar fi o mare eroare să spunem, așa cum spun unii, că existenţa problemei constă în prejudecățile personale ale multor americani albi. La baseball, hotărîrea arbitrului se poate întemeia pe cine ştie ce prejudecată a conștiinței sale; dar legea unui stat care consideră că este o crimă dacă negrii joacă

baseball cu albii nu mai este o prejudecată, ci le-

gislafia statului. Legile și practica ,,jimcrowism’-ului, care îi lipsesc pe milioanele de negri din Sud

— si nu numai din Sud! — de drepturi egale cu

albii, nu sînt citusi de putin sentimente, simtiri ale diferiților oameni. Ele sînt un sistem de violenţă juridică — si nu numai juridică — care încalcă şi subminează Constituţia Statelor Unite. Știm că aceste condiţii există de ani indelungati. Se vor gäsi, probabil, oameni care ne vor intreba : de ce nu pot lucrurile continua tot astfel si mai departe ? Există oare in viața noast ră naţională

ey ря

oe

vp

A

Ve

i

Le

О

see

A WV

ILE

i

ie

ceva de nebiruit care este in momentul de fata

e ? schimbări natură să provoace Răspunsul nu poate fi decît unul singur: interesele majorităţii covirsitoare a poporului american cer ca problema negrilor să fie rezolvată. Nu este

vorba numai de a face dreptate minorităţii. Rezolvarea acestei probleme e la fel de necesară pentru toţi. Intocmai cum, în vremea lui Lincoln, interesele fundamentale ale majorităţii americanilor au făcut inevitabilă desființarea sclaviei negrilor, tot astfel astăzi aceste interese cer lichidarea unui sis-

tem în cadrul căruia negrii sînt priviţi ca cetățeni de mîna a doua. Devine tot mai limpede acum că in tara noastră

principala piedică din calea progresului social în domeniul muncii, al educaţiei, al sănătăţii și al bunăstării poporului — e gruparea care se opune cu îndărătnicie acordării de drepturi egale negrilor. Cei 100 de membri ai congresului care au semnat manifestul sudicilor împotriva înlăturării segregatiei nu sînt numai dușmanii minorităţii negre ; ei sînt o puternică forță reacționară care se opune poporului american în totalitatea lui. Ei își ocupă locurile în Congres numai datorită faptului că negrii nu se bucură de drepturi electorale. Ei sînt aleși de fiecare dată numai de un mic grup de albi. lar acești dixicrati!, aleși în mod ilegal, fac legi pentru întreaga naţiune. În „rasa alba superioară”, pentru care luptă ei, nu intră și muncitorii săraci albi. Acești rasiști au contribuit la dezvoltarea pro1 Dixicrafi

— reprezentanţi

— Nota Red.

ai statelor

din

Sud în

Congres.

pat

и.

cesului economic care a secätuit într-o măsură con-

siderabilă bogatele resurse naturale ale Sudului si a transformat aceasta regiune a ţării în regiunea cea mai săracă. 5 Fiind adeptii „drepturilor statelor“ îndreptate împotriva negrilor, ei sprijină totodată așa-numitele „legi ale muncii“, îndreptate împotriva sindicate-

lor. Toate legile reacționare care subminează cu-

ceririle politicii de „New Deal” a lui Roosevelt legea antimuncitorească Taft-Hartley, legea McCarran-Walter impotriva imigrantilor, legea Smith Privitoare la controlul asupra ideilor — au gasit in Congres un Sprijin de nădejde, în primul rînd,

în persoana dixicratilor. Atita timp cit ei vor avea

puterea politică, nu poate exista nici un fel de progres economic sau social pentru oamenii simpli fie din Sud, fie din Nord, Ba, mai mult, este limpede că, dacă acest abces politic malign nu va fi extirpat

din viata

socială,

nu numai

că nu ⋅ ⋅ dar va continua mersul A inapoi.

va exista

progre es,

⋅≖≡

i Atenţiaîntregii națiuni e îndreptată în momentulИ de faţă asupra cuvintelor

și faptelor celor

care se ridică împotriva hotäririlor Tribunalului suprem cu privire la ilegalitatea segregaţiei în şcoli. Poporul american, care vreme îndelungată a dat dovadă de

räbdare fatä de Segregatie ca față de un „obicei al pămîntului“, nu poate permite si nu va permite apărătorilor njimcrowism"-ului să înlocuiască conducerea constituțională prin arbitrary] $1 anarhi le gloatei. In prezent, conflictul se limitează mai ales la școli. Cu toate acestea, congressmenii Care au „semnat „manifestul sudic" nu au у YW MA

Е

Di

zut in sentinta tribunalului ndeprinderilor,

obiceiurilor,

o amenintare la adresa traditiilor

si

modului

de viata al rasei albe superioare“. Dacă doctrina defectuoasă „cu drepturi egale, dar separat“ va su-

feri un eșec în privința școlilor publice, cum va mai putea ea să rămînă legală în alte domenii ale vieţii publice ? Zarurile au fost aruncate : trebuie să se pună ca-

pat segregatiei. „Consiliile

cetăţenilor albi“ pot

instiga mulțimea la rezistenţă, senatorii și guvernatorii din sud n-au decit să facă spume la gură împotriva noii „reconstrucţii“, președintele poate în-

cerca să găseascăo altă cale, dar uriașa majoritate

a americanilor, de la cei mai progresiști pînă la cei indiferenți și pasivi, nu sînt dispuși să se lepede de tradiţiile democratice ale ţării lor şi să refuze democratia compatriotilor lor care au pielea de altă culoare. Recunoaștem,

desigur,

că

majoritatea

democra-

tică se urnește greu și că otrava prejudecatilor

ra-

siale a pătruns adînc în viaţa noastră naţională.

Guvernul federal nu se deosebește prea mult de guvernele statelor din Sud: şi el este un guvern al albilor. Nu există nici un negru printre membrii atotputernicului Senat și numai trei printre cei 435 de membri ai Camerei reprezentanţilor. Legislaţia privitoare la drepturile civice nu ar fi putut fi respinsă sau zădărnicită numai de dixicrati, fără sprijinul congressmenilor din celelalte parti ale ţării.

Ceva mai departe voi căuta să analizez situația negrilor

în celelalte regiuni

ale ţării, în afară de

răspîndită in întreaga ţară încă din vremea proclamării Declaraţiei de independenţă,care a confirmat

adevărul

că

„toți

oamenii

se nasc

egali“.

Așadar

trebuie să recunoaștem că, dacă nu ar exista nici un alt factor în afară de factorii interni, schimbările despre care vorbesc s-ar putea să nu aibă loc, Acest alt factor — implacabil, autoritar și invincibil — este presiunea opiniei publice internationale care condamna rasismul din Statele Unite.

Această presiune se simte in mod vădit în viata

noastră naţională ; ea crește neîncetat și se simte

din ce în ce mai mult. Întîmplarea cu Emmet Till, linsat in statul Mississippi, si cea cu Autherin Lucy, data afarä de la Universitatea din statul Alabama,

au stirnit

un val de indignare

in străinătate.

Iar

evenimentele de la Little Rock, despre care s-au scris nenumărate articole însoțite de fotografii, au

zguduit lumea. Opinia publică mondială a jucat un Tol important în hotărîrea Tribunalului suprem, care

a intimpinat rezistență si nesupunere din partea guvernatorului statului Arkansas. Luind cuvintul

in favoarea desfiintärii segregatiei în școli, ministrul de justiție al Statelor Unite a reamintit Tribunalului suprem că nexistenta discriminării rasiale în ceea ce privește minoritățile nationale din Statele Unite are o influență dăunătoare asupra relatiilor noastre cu alte țări“, Există, totuşi, americani care nu înțeleg pe deplin de ce anume se exercită această presiune. Ei văd aici o forță dușmănoasă care amenință poziţia

S.U.A. de conducătoare a lumii, pe care de altfel

⊽

∨⋅⋅⋅∣ sas NT

$1-а asumat-

văd în „propaganda comunistă“ în rîndurile popoarelor de culoare, care alcătuiesc majoritatea populatiei lumii. Și cum presiunea opiniei publice mondiale s-a ivit din pricina răspîndirii unor „minciuni“ si „clevetiri“, zind

1 se poate

„o cruciadă

pune

capăt numai

a adevărului“

organi-

care va arăta

că si-

tuatia negrilor americani e demnă de invidiat şi nu de plins. у Pentru majoritatea negrilor era limpede ca aceasta presiune din afară poate ajuta, si într-adevăr a ajutat, luptei pentru drepturile noastre (o dovada con-

vingătoare este desfiinţarea rapidă a segregatiei din școlile, restaurantele şi hotelurile

din Washington).

Cu toate acestea,unii dintre liderii negri și-au ofe-

Tit serviciile „marii campanii“ acestei presiuni. Un foiletonist

al ziarului

de luptă împotriva

„New York Amsterdam

News" a publicat recent cîteva comentarii prea pu-

tin măgulitoare la adresa acestor personalităţi. E] a scris : ,,Timp de multi ani, guvernul nostru va folosi

în calitate de «ambasadori» ai săi pe intelectualii

negri, artiștii, predicatorii lindu-i,

ca și altădată,

și pe mulţi alţi negri, si-

să joace rolul

unchiului

Tom 1.

Ei sînt chemaţi să arate dincolo de «cortina de fier»

fețele

lor bine hrănite

și spilcuite,

ca dovadă

vie a

faptului că în Statele Unite Той sînt liberi si egali

în drepturi si că discriminarea rasială e un mutaie i

! Unchiul Tom — personaj din romanul Tom” de H, Beecher-Stowe. Numel

Г sclav sclay “PURA. —de. fa

|

Red⋅

it

,,Coliba

unchiului

i

ee tee Rs Be ∣ AR Nu am intenția să critic pe ȘIA nimeni aici și știu că о serie de artiști care au plecat în aceste turneuri organizatie de guvern au facut asta pentru că nu aveau de lucru. În afară de aceasia, ei au dorit să

„arate

lumii că negrul american este înzestrat cu

„talente și calități care merită să fie respectate. Dar trebuie să spunem că reprezentanţii negri plecaţi în străinătate peniru a liniști opinia publică mon_ Ча]! care protestează zgomotos împotriva rasis-

„mului din America au adus un prost serviciu poporului și țării lor. А proclama în străinătate că „ÎN

Statele Unite a avut loc de curind o revoluţie pas-

nica”

cinste“

si că „a fi negru în Statele Unite e o mare — si aceste cuvinte au fost rostite de un

predicator negru de vază în fața unui auditoriu asiatic — înseamnă să nu realizezi nimic şi numai să te discreditezi. Toată lumea trebuie să recunoască în prezent că această campanie de propagandă mondială bazată pe tăgăduirea unui adevăr evident nu şi-a atins scopul. Faptele continuă să fie mai puternice decit cuvintele. Acuzatiile potrivit cărora protestele din străinătate împotriva acestor declaraţii sînt provocate de „propaganda comunistă“ nu sînt decît о dovadă că autorii lor nu respectă rațiunea si sentimentele nu numai ale popoarelor de culoare, ci şi ale cetăţenilor cu vederi democratice apartinind tuturor credintelor si raselor, Comunistii din lumea întreagă se ridică, firește, împotriva rasismului ; în asta nu e nimic nou și e o prostie să se spună Ca aceasta

Oricine

Be. ps

ar fi

o nouă

se poate d

armă

în

„Tăzboiul

rece"

| cele spuse a

Kart Mares ca coin

alb nure

fi liber atita timp cit muncitorul negru e inrobit. “Afirmația

că opinia publică mondială condamnă cu

asprime bestialitatile rasiste din America numai in urma instigării comunistenu face decit să jignească opinia publică mondială. Intocmai după cum acuzatia adusă de Eastland Tribunalului suprem că „a fost influențat de doctrinele grupărilor de stinga“ a jignit opinia publică americană, Așadar, ce anume determină presiunea insistentă $1 mereu

crescîndă

în legătură

cu această chestiune,

presiune care se exercită din toate părţile lumii ?

Una dintre cauzele ei este cruda experiență a celui de-al doilea război mondial, monstruoasele devastări si atrocități comise de naziști în tendința lor _ de a obține dominaţia mondială pentru așa-numita „rasă

superioară”.

Milioane

de oameni

au pierit

și

multe milioane au avut de suferit mari nenorociri.

_

Hitler a datomeniriio lecţiecrudă.Lumeaa înţeles

1

ca rasismul, sprijinit de puterea nelimitatä si de tehnica modernä a unui stat industrial, e un monstru feroce care nu trebuie slobozit din lant. Dar prin ce se deosebește „rasa de siăpîni“ a lui Hitler de „rasa

albă

superioară”

a lui

Eastland?

Cine

va

putea convinge popoarele europene că crucea arsă

de membrii Ku-klux-klan-ului îmbrăcaţi în mantale albe se deosebeșteprin ceva de svastica celor îmbrăcaţi în cămăși brune ? America nu e, dessigur, _ © fara fascistă, dar rasismul înrădăcinat aici si iz-

_ bucnirile lui frenetice îndreptățesc cele mai setioase temeri din partea celor care au trăit în timpul hitlerismului.

Cei care spun lumii că rasismul din viata ameTicană nu este decit o rămășiță trecătoare а tre-

cutului și că el se limitează la o singură regiune a

țării nu vor putea explica în nici un fel infama lege

McCarran-Walter cu privire la imigrație, adoptată

de Congres după război. Nici unul dintre decretele Germaniei naziste nu a avut un caracter rasist atît de dezgustător ca această lege americană, care, așa cum s-a exprimat senatorul Lehman, „se bazează pe aceleași teorii rasiste discreditate care au stat la temelia rușinoaselor «legi de la Niirnberg» ale lui

Adolf Hitler“, Priviţi cum sînt repartizate cotele de

imigrație. Din cele 3.000.000 de locuitori ai Irlandei, în tara noastră pot intra anual 17.000; iar pen-

tru India, cu cele 400.000.000 de locuitori ai

ei, cota e de 100 de oameni! De obicei legile privitoare la imigrație nu ne dau nouă, negrilor, de gin-

dit,

deoarece

în mijlocul vestice,

traim

aici

de multe

secole;

totusi,

au avut

o mare

nostru există mulți originari din Indiile

al căror

talent

şi vitalitate

importanță pentru comunităţile noastre de negri. Potrivit legii McCarran-W alter, cu prevederile sale privitoare la reducerea imigrației „Denordice“, numărul negrilor care se pot strămuta la noi din regiunea mării Caraibelor sau chiar din alte parti e simfitor redus. Dupä infringerea hitlerismului, Statele s-au unit intr-o organizatie mondiala, iar tara noasiră, care „nu

intra în vechea Ligă a Naţiunilor, a devenit

о forţă conducătoare în Organizaţia Naţiunilor Unite. „Întemeiată la San Francisco, Organizaţia Naţiunilor Unite și-a instalat sediul la New York si, prin

lor Unite. Chiar de la inceput militantii negri cu orizont mai larg au väzut in aceasta organizatie o noua posibilitate de a obtine un sprijin pentru revendicarile democratice ale negrilor. Cu putin inainte de a fi îndepărtat de la postul de conducere al Asociatiei nationale pentru sprijinirea progresului populatiei de culoare, la a cärei infiintare participase, doctorul Dubois a adresat Organizatiei Nafiunilor Unite cererea de a apära drepturile negrilor. In acest document istoric el arăta că rasismul din America s-a transformat într-o problemă internaţională. Dubois scria : „Discriminarea practicată în Statele Unite faţă de propriii săi cetăţeni si încălcarea propriilor sale legi nu mai pot continua fără să aducă prejudicii drepturilor tuturor popoarelor lumii... În consecinţă, problema aceasta, care este, fără îndoială, în primul rînd o problemă internă si naţională, devine in

mod inevitabil o problemă internaţională, iar mai tirziu, pe măsură ce popoarele se vor apropia între ele, importanţa ei internaţională va creşte într-una”. Este tocmai ceea ce se petrece astăzi. lar aceia dintre noi care au fost prea orbi pentru a înţelege

acest adevăr acumzece ani, îl pot citi astăzi în titlurile presei mondiale. Însăși Organizaţia

Naţiunilor

Unite reflectă marile schimbări care au loc în urma

apropieriipopoarelor.În momentulde faţă,blocul

asiatic-african din O.N.U. însumează 29 de popoare, iar în timpul apelului din Adunarea generală auzim mereu numele altor state care intră ca membri ai O.N.U. Printre ele sînt şi unele state africane, cum

sint Ghana, Sudanul şi altele, Asemenea

unui uriaş barometru, O.N.U. înregistrează climatul în schimbare al lumii,

pe măsură

ce valul

niale se rostogoleste înainte. Înseamnă că tocmai aici,

eliberării

Colo-

în

distribuirea schimbată a forţelor internaţionale, se găsește izvorul Principal al presiunii care ne îmboldește la schimbari. Era „dominaţiei albe“, a dominaţiei

imperialiste a unui mănunchi de state occidentale asupra Orientului, se apropie repede de sfirsit, Se naste o

eră nouă, Noi, negrii din Statele Unite, ca și negrii din regiunea Caraibelor, sîntem numai o parte a popoarelor de culoare de pe glob care se ridică. Nu este vorba numai de o înrudire

de rasă și

de näzuinte Comune: pe noi. ne-a unit insdsi dezvoltarea istotiei.

A

Jefuirea Africii de către Statele europene, in urma căreia strămoşii noștri s-au pomenit în situatia de robi pe instaurării

albe asupra

unei consideraParti a Asiei. Acum însă, cînd această eră se „apropie

bile

„noastră,

Sr г

acest continent, a fost începutul erei

dominaţiei

de sfîrșit, trebuie să se hotărască şi soarta

Libertatea nu se cucereste ușor și

milioane de „Oameni mai sînt încă în lanţuri, dar și ei se tiradsc spre zorile care se apropie. În colonia Kenya, de

„pildă, Patriofii africani — așa-numiții mau-mau „Sînt urmăriţi ca

niște fiare sălbatice, iar conducătorul lor, Jomo Kenyatta, e aruncat în închisoare. L-am cunoscut

bine pe acest bărbat

curajos, pe vremea cînd locuiam la Londra. Asemenea lui Nehru din India și multor militanti din țările coloniale,

Cu care m-am imprietenit in Anglia, el visa la lib

tatea poporului sau. Nehru a fost intemnitat intr-o inchisoare din India si multe mii de oameni au avut parte de aceeași soartă. Dar prin aceste ziduri ale

inchisorii trecea drumul spre independenţă si pu-

tere, iar Kenyatta isi va continua si el drumul, A apărut China nouă — tînără ca forta si străveche prin cultură —, putere mondială cu о popu-

latie de o jumătate de miliard de oameni. China

reprezintă о realitate mult prea măreaţă pentru a nu fi recunoscută. Totuși există la Washington unii bărbaţi de stat incäpätinati care continuă să afirme că China e numai insulifa aceea retrasă de lume unde Cian Kai-și și banda lui, aflată în afara legii, toacă banii contribuabililor americani. Iată însă că vecinii adevăratei Chine din Asia — popoarele Indiei, Pachistanului, Birmaniei, Ceilonului, Coreii, Vietnamului, Indoneziei — văd în ea un prieten puternic. Astfel, primul-ministru al Indiei e fericit să stringă mîna președintelui Mao Tze-dun, iar primul-ministru al Birmaniei, U Nu, spune despre marea putere

din Orient

următoarele

nu sintem adepţii comunismului ne

amestecam

in

treburile

: „Cu toate că noi

la noi în tara, nu

Chinei,

care,

potrivit

propriilor sale conditii specifice, preferä comunismul. Conducätorii comunisti ai Chinei au lichidat exploatarea economică străină, au pus capăt coruptiei și mitei, și prin aceasta și-au cîștigat admiraţia tuturor confratilor lor asiatici. Ei construiesc o lume nouă pentru poporul lor", (Noi, negrii, care citim în fiecare zi atacurile din ziare la adresa unor state noi cum este China, tre7 — Aceastaestepoziţia mea

buie să ținem minte că ceea се se spune în ziare

„Nu e de loc tocmai аза“ 1. Trebuie să ne amintim _ mai des de ceea ce spunea la timpul său Douglas, aparind Haiti eliberat. împotriva acuzatiei cà,,e un stat de banditi si de Иан“, E] spunea ca ,,ame_ ricanilor albi le vine foarte greu să spună adevărul despre popoarele de culoare. Ei ne privesc prin

prisma dolarului“),

Washingtonul n-are decit să continue să nu re„cunoască Republica Populară Chineză — China s-a

„schimbat

într-adevăr

foarte

mult

din

„Vremurile

„bune de altădată” cînd europenii atirnau in parcu„rile din Sanhai tăblițe cu inscripţia : „Intrarea interzisä pentru chinezi si pentru cîini” —, dar statele asiatice şi africane libere, adunate la Conferinţa _ de la Bandung, au invitat China nouă să ocupe un loc de frunte în rîndurile lor. A sosit de mult vremea ca liderii mișcării negri_1ог să privească într-un chip nou evenimentele de _peste hotare. Ei nu trebuie să repete ca niște papagali tinguielile speriate ale funcţionarilor de la

„ Washington că Asia și Africa vor fi „pierdute pentru lumea liberă“, Desigur, atunci cînd popoarele _ coloniale

își vor lua în mîinile

lor pămîntul

lor,

„bogăţiile lor, unii vor avea într-adevăr de suferit pierderi însemnate ; dar ce vor avea de pierdut negrii americani ? Sarcina noastră este de a dobindi libertatea și consideratia pe care le dobindesc în aceste zile alte popoare de culoare. Trebuie să ne gindim

la

! Cuvintele

ceea ce sint!citate

shwin. — Nota Red.

vom

putea

din opera

dobindi ,,Porgy

noi,

şi Bess"

si nu de Ger-

iai

т

yanN ONE mt GET SY мА să ne întristăm la indul pierd e rilor pe ca pot suferi stăpînii albi |! Conducătorii negri trebuie să mediteze profund asupra evenimentelor recente care au avut loc la Organizaţia Naţiunilor Unite. La 19 septembrie 1957 d-l Dulles a ţinut la O.N.U. un discurs, și deși nu a spus nimic nou, afirmînd doar, ca de obicei, că in Asia si în Africa comuniștii ,,atita nationalismul pentru a rupe toate legäturile cu Occidentul“, discursul lui a fost difuzat pe scară largă în presă

și prin

radio.

În schimb,

ziarele

și radioul

au trecut

sub tăcere cuvintarea oratorului următor, deși observatiile

lui,

după

părerea

mea,

au o important

istorică. După Dulles a luat cuvîntul ministrul de justiţie al statului Ghana, Akavghi (Ghana e situată pe coasta vestică a Africii, de unde se trag mult dintre strămoșii noștri). Glasul acestui stat, membru al O.N.U., a răsunat pentru prima oară în Adu

narea generală. „Primul

nostru

ministru

a afirmat

întotdeauna

-

a declarat el — că noi vom considera lipsită de sens independenţa noastră atita timp cit nu-şi vor fi dobindit libertatea si eliberarea definitivă fraţii și

văz

surorile noastre din celelalte părţi ale continentului i XA га ny

african, care luptă și astăzi pentru eliberare de sub da

dominaţia colonială a unor puteri străine“. Apoi a anunţat inceputul apropie pentru noi toţi,

unei ere noi care se

ri Г.

de

„Considerăm — a spus Akavghi — că asupra Ghanei apasă o răspundere deosebită și obligaţii A ⋅ ⋅− ∙ ↗↿ „deosebite aîn privinţa tuturor popoarelor africane S

∎ ⋅ #,

р

treagăcareluptăpe

∣Lise

domina fia străină si cărora numai din pricina culorii pielii lor li se refuză pînă și cele mai elementare

drepturi civile şi politice, garantate de constitutiile statelor lor, Rog pe toţi membrii Organizaţiei Natiunilor Unite sà ia cunoștință că noul stat Ghana e interesat în acordarea libertăţii tuturor popoarelor africane și este îngrijorat că popoarele de origine africană din multe țări sînt supuse unei crunte discriminări. Facem apel la conștiința națiunilor, mari Și mici, și le rugăm să ni se alăture in campania pentru respectarea drepturilor și libertăţilor umane fundamentale care au fost consfintite în Statutul ONU „că „din

Fii binecuvintat,

frate al meu!

Sint

incredintat cuvintele tale vor încălzi si inimile fiilor Africii fara

noastră, Da, popoarele libere din familia naţiunilor de „culoare sînt prietenii noștri adevăraţi și forța lor crescîndă e forța noastră.

4

au se 4

Cind ambasadorul

Indiei e supus discriminärii în mtStatul Texas, iar in statul Delaware е supus discriminării

ra

popoarele

∼ în

ministrul de finanţe al statului Ghana, ei şi lor reacţionează la aceasta

întocmai ca noi. Bineînţeles,lor li se prezintă neintirziat scuzele diplomatice de rigoare.

Dar ei știu că prefi _şedinteleși secretarul de statnu vor prezenta scuze $i nu vor exprima regrete nici Celor 16.000.000 de care sint zilnic supuși rusinoasei discriminari rasiale, nici celorlalte milioane de cetäteni indienilor americani, americanilor mexicani, portoricanilor si popoarelor de Origine asiaticä -— care negri

100

de asemenea au de suferit jigniri si violente in această „țară a libertăţii”. Iată de ce popoarele de culoare — două treimi din întreaga omenire cheamă la darimarea acestor ziduri ale Ierihonului 1 discriminării.

Există în tara noastră rasisti atit de incapatinati,

incit le face rau simpla idee a necesităţii de a tine

seama de opinia publică mondială. Guvernatorul Timmerman din statul Carolina de Sud a declarat

în presă că „India nu e preocupată nici de situaţia negrilor, nici de situaţia albilor... E caraghios să te

gindești — spunea el — că indienilor le pasă de

evenimentele care se petrec în America“. Apoi a recomandat diplomaților care reprezentau popoa-

rele de culoare si călătoreau prin sudul Statelor

Unite să se oprească „la cele mai bune hoteluri

pentru negri“. Din fericire însă pentru noi și, mai ales, din fe-

ricire pentru {ага noastră în întregul

ei, cercurile

conducătoare ale Statelor Unite nu sînt chiar atit

de ignorante. Oricare ar fi prejudecățile lor personale, oamenii care conduc politica noastră ex-

ternă știu că Statele Unite nu pot desconsidera opinia publică de peste hotare. Discriminarea ra-

sială ne poate costa nu numai prestigiul nostru na-

tional; ea poate submina în mod grav economia

noastră. Oamenii care conduc comerțul nostru ex-

terior, investiţiile de capital în Sträinätate si achi-

zitiile de materii prime din alte tari pentru indus' Zidurile

Ierihonului — expresie din mitul biblic, avin

sensul de ziduri puternice, au cäzut cutremurate de Red. ee

pre

inaccesibile.

Zidurile

Terihonului

eu

nt

a ⋅

∕−∶⇣∶↴⋅↾↴∙⋜⊽⇥↽≔≟≣⋅⇌⊿⋅∣≢⋅≀⋅↸

па noastră au vederi mai realiste și sînt mai puternici decît obscurantiștii de teapa lui Eastland, Timmerman și Faubus. Tara noastră trebuie să co-

_ existe

intr-altfel

cu

naţiunile

nou

apărute,

dacă

„Vrea, in general, să existe, și putem fi siguri că ori ganele puterii vor fi nevoite să se adapteze noii osituaţii 9)

Punctul de vedere expus mai sus nu s-a conturat

în urma unei aprecieri pripite a tuturor schimbă-

rilor și a evenimentelor curente : el se întemeiază pe concepția despre lume care m-a călăuzit in decursul multor ani. Cu mult inainte de a se incepe „Tăzboiul rece“, încă în timpul celui de-al doilea

război

mondial,

cînd

fara noastră

era aliata

U.R.S.S.

in lupta impotriva hitlerismului, am indicat unele momente noi care trebuiau să ducă la schimbarea situaţiei poporului meu. Într-un interviu publicat în ziarul „New York Times“ din 12 aprilie 1944, spuneam ; „Problema negrilor din țara noastră e o problemă foarte serioasă, Noi, americanii, criticăm multe na-

țiuni. Noi stim că, în pofida războiului, opinia publică mondială are o importanţă uriașă. Una dintre

cele mai importante condiţii pentru rezolvarea problemei negrilor in fara noastra va fi presiunea din

afara asupra

Americii,

În momentul

de fata

100.000

de negri lupta pe teatrul operatiilor militare engleze. Americanii au căutat să introducă și în EuTOpa segregatia pentru negri. Englezii însă au insistat ca soldaţii negri să stea împreună cu soldaţii

i

⊳⋅

ae

à

hs

albi; ei nu au admis segregatia. Asta dovedește

ca poporul negru se poate bizui pe sprijinul

po-

porului anglo-saxon. Asta dovedeste de asemenea forța opiniei publice mondiale”, Vorbind despre presiunea din afară, eram convins de asemenea că nu se poate să nu se ţină seama și de punctul de vedere al poporului negru însuși. Spuneam următoarele : „Este

cît

se poate

de evident

că nu

este vorba

despre un război între naţiuni, ci numai despre faptul că pînă în prezent oamenii continuă să se împartă în oameni liberi si oameni neliberi. Carac-

terul negrului american s-a schimbat; Acum el doreste libertatea. Fie că acest lucru vă suride sau

nu, el se gindeste la libertate. Vremurile de de-

mult, cînd popoarele erau exploatate, au trecut”, Acesta a fost punctul meu de vedere acum zece ani și mai bine și același lucru îl susțin și acum. În acest capitol am insistat asupra factorilor care, după părerea mea, dau negrilor chiar în momentul de faţă posibilitatea de a-și dobindi drepturi cetățenești. Dar, așa cum prea bine știm cu toţii, numai posibilitate nu este încă de ajuns. În nici o situație, oricît de favorabilă ar fi ea, problemele nu se rezolvă de la sine. „Dacă nu e luptă— ne învăţa Douglas, nu e nici progres. Cei care dețin puterea nu cedează nimic fără luptă. Asa a fost si asa va fi întotdeauna“. Acum vreau să trec la examinarea problemelor luptei care ne stă în față si să arăt dacă poporul negru dispune de suficientă forță pentru a obţine satisfacerea revendicărilor sale. ⋅⊽⋅ |

а

=

„Pînă cînd, doamne, pînă cînd 2" — aceasta străveche tinguire a celor asupriti răsună adesea în zilele noastre în articolele de fond din ziarele negrilor, ale căror pagini sînt pline de fotoreportaje despre batjocurile la care e supus poporul nostru.

lată, de pildă, o fotografie în care un rasist alb

îl bate pe un negru, și fiecare lovitură a lui e parcă o lovitură pe care o primești tu însuţi. Se publică si alte fotografii îngrozitoare : o cruce în flăcări, un predicator bătut, o școală aruncată în aer, copii înfricosati, un bărbat schilodit, o mamă aruncată în _ închisoare, о familie baricadata de frica pogromiștiZAlor. Toate acestea constituie mărturia celor ce se

„petrec în fara noastră. Pină cînd?

Nu există decît un singur răspuns:

_ рта cînd nu vom înceta de a mai răbda toate асез-

„tea. Eu susțin că lucrurile depind în cea mai mare parte de noi înșine. Sustin că noi înșine sîntem în„deajuns de puternici pentru a pune capăt terorii și „pentru а ne asigura o existenţă liniștită si securitatea în întreaga ţară. Constiinta acestui fapt ne va и da si mai multă forță, curaj si hotarire la alcătuirea „unui program de acţiune $1 ne va insufleti in ve_ dere

Negarea categorică a acestui adevăr evident, îndoielile cu privire la justetea acestei afirmaţii iată încă un obstacol în calea noastră. Rasiștii îndărătnici care strigă : „Niciodată !“ sînt pe deplin convinși că negrii înșiși nu sînt în stare să facă nimic. Din păcate, majoritatea negrilor, într-adevăr, nu-și dau încă seama de propria lor forţă si nu vad

cum pot dobîndi ceea ce rivnesc cu atita ardoare. Cum anume a luat naștere această părere atit de larg răspîndită nu e greu de înţeles. Noi alcătuim o minoritate, a zecea parte din populaţia ţării. În economia S.U.A., în viata politică si în ierarhia socială — cu alte cuvinte în sferele stimate în deosebi de americani, care consideră un semn de putere în ocuparea unei poziţii înalte în aceste sfere —, noi ne “găsim în situaţia celor slabi. De aici s-a ajuns la concluzia că negrii înșiși fie că nu vor reuși să schimbe nimic, Не că vor obţine numai niște schimbări cu totul neînsemnate. Dar nu trebuie, totuși, să uităm că în cazul de fata nu este vorba de o minoritate care se opune majorităţii. Dacă lucrurile ar sta astfel, dacă noi am dori să răpim ceva acestei majorități mai puter-

nice, lupta ar fi lipsită de orice perspectivă. Noi însă dorim cu totul altceva. Atunci cînd afirmăm că, într-adevăr ne-am născut egali, căutăm să obtinem drepturi egale și legale. Satisfacerea revendicărilor noastre nu va reduce drepturile democra-

tice ale oamenilor albi; dimpotrivă, ea va întări infinit bazele democraţiei pentru toţi americanii. Nu

ceremmai mult decit ceea ce ni se cuvine de drept. În aceasta și rezidă uriașa forță morală a revendi-

ile

cărilor

noastre.

Tocmai

4

caracterul

⋅

aun

just,

À ∙⋅⋅⋅⋅∆⋅

unanim

re-

cunoscut al revendicărilor noastre ne îngăduie să fim siguri de sprijinul moral al majorităţii americaA nilor albi. „ Satisfacerea revendicărilor noastre cu privire la

pt ae

dobindirea unor drepturi cetățenești egale cu cele ale celorlalți americani nu este Suficiexta pentru а

„ne asigura de la sine deplina noastră egalitate. Asu1 _ригеа ne-a menţinut pe cele mai de jos trepte ale

Scării sociale și, chiar după ce vor fi înlăturate

"toate barierele, mai avem de parcurs o cale lungă pentru a ajunge la un nivel de viață comun. Dar situaţia de egalitate spre care tindem nu poate fi dobindita fără drepturile egale pe care le revendicăm. Așadar cucerirea acestor drepturi nu este un

scop maxim, ci numai o necesitate minimă. Cu mai putin decît atît nu ne vom mulțumi. Aceasta este

și părerea celor mai mulţi oameni din ţara noastră. Deși cei mai inversunati apărători ai „Superiorităţii

albilor“

nu sînt dispuși să-și verifice

convingerile

prin acordarea de posibilități egale negrilor, eu sînt

convins că majoritatea americanilor albi sînt destul de drepţi pentru а nu ne refuza acest lucru, Sprijinul moral al majorității americanilor este

deocamdatăprea slab, dar trebuie să recunoaștem

— și atunci va deveni

limpede rolul hotărîtor pe care îl au negrii înșiși —că, dacăpoporul negru va

cere în mod hotărît, cu toată seriozitatea și cu toată demnitatea să i se acorde drepturile legale, el va căpăta întotdeauna și pretutindeni sprijinul moral activ al poporului american.

S e: eh Tae ae $ Tu Watts

Elementul cel mai important din evenimentele de la Little Rock nu au fost acțiunile guvernatorului _ Faubus și ale locuitorilor orașului si nici măcar măsurile luate de președintele Eisenhower. Elementul „Principal a fost faptul că 10 școlari negri, sprijiniți „de părinţii lor, de comunitatea neagră și de condu„cătorii ei, au luat hotărîrea să-și apere dreptul de a urma la Școala secundară centrală. Imensul curaj şi demnitatea de care au dat dovadă acești copii „Cînd și-au apărat revendicările au stirnit admiraţia societății americane. Prin această faptă ei și-au cîștigat mult mai multă simpatie și sprijin din partea oamenilor albi cu vederi democratice decît toate

discursurile despre „toleranță“ rostite vreodată. Little Rock nu a fost decît prima ciocnire în lupta

pentru desființarea segregatiei în școli. În viitor ne așteaptă încercări și mai serioase. Desființarea segregatiei din sistemul educaţiei școlare se găsește, ca și pind acum, într-un stadiu incipient, iar împoirivirea rasiștilor nu a fost încă zdrobită, Dar cale de întoarcere nu există. De aceea o problemă de actualitate pentru noi este să ne pregătim pentru luptele viitoare.

Am vorbit despre forţele care se găsesc de partea

noastră în patrie și peste hotare. În ce constă propria noastră forţă ? Sîntem mulți, sîntem organizaţi și sîntem plini de curaj — iată izvoarele forţei

noastre. Voi explica la ce anume mă refer.

Șaisprezece milioane de oameni reprezintă o forţă de care trebuie să se țină seama. Într-adevăr, în Organizaţia Naţiunilor Unite sînt reprezentate multe

Care se ridica poporul negru. Astăzi nu se mai poate spune că problema negrilor privește

numai о singură regiune din S.U.A.: strămutarea permanentă

și în proporții de masă din Sud a făcut ca comunitatea neagră să fie răspîndită pe întregul teritoriu al S.U.A, și a concentrat un număr considerabil de negri în regiunile care, din punct de vedere economic și politic, sînt cele mai importante regiuni ale ţării. În ultimii ani s-a scris mult despre faptul că

numărul mare de alegători

negri din statele centrale, cum sînt New York, Ohio, Pennsylvania, Michigan, Illinois și California, are o mare im_ portanta strategică. Totuși, în general, se poate

ie Spune

ca in

nici

o actiune

noj

nu ne

manifestam puterea pe care ne-o acordă numărul, În ultimul timp, în ziare şi reviste se publică ade_ Seori fotografii de familii ale negrilor — soţul, soţia $1 copiii lor — strinsi în fata unei Case de-abia „cumpărate sau luate cu chirie, Cei care îi urăsc pe negri s-au și strîns cu sutele în jurul familiei. Ei s-au adunat pentru a arunca cu pietre, pentru a proÀ _fera înjurături murdare și pentru a amenința cu à „uciderea și cu incendierea. Uneori la o astfel de scenă asistă și un poliţist. Dar lipsesc cei care s-ar fi cuvenit să fie prezenţi, cei a căror absenţă ne îndeamnă să ne

întrebăm îngrijoraţi: unde sint ceilalfi negri ? Unde Sint sutele si miile de negri din acest oras,

care au datoria să-și apere confrații 2 În aceste scene nu se vede că noi, negrii, sîntem mulți. Și cum ar mai fi schimbat prezența noastră i

mai ales dacä am fi fost in numär mare, întreaga Situatie? E Ușor să terorizezi р

sifi de apărare cînd raportul de forţe este de 1.000

la 1 în folosul rasiștilor care fluieră și urlă cu nerusinare, Dacă raportul de forte este altul, ei se comportă cu totul altfel,

Desigur, eu nu propun ca poporul negru să introducă legi pe calea violenţei. Noi însă avem dreptul

și, mai mult,

datoria

de a mobiliza

forțele

și sprijinul întregii noastre comunități pentru apărarea vieţii și proprietăţii fiecărei familii. Într-adevar, legea va fi de o sută de ori mai eficace dacă în apărarea ei se va ridica întregul popor negru. Pentru marile comunități ale negrilor, răspîndite în întreaga ţară — la Chicago, Detroit, New York, irmingham și în alte regiuni —, a sosit vremea să demonstreze că ele nu vor mai tolera arbitrarul gloatei împotriva vreunuia dintre ai lor. Enumerînd drepturile inalienabile ale omului, Thomas Jefferson a pus cuvintul „viață“ pe primul loc, înaintea

cuvintelor

„libertate“

si „Măzuinţă

spre

fericire“. Pentru negrii americani astăzi trebuie să fie limpede : în primul rînd trebuie să se rezolve problema securităţii personale. Cînd unui negru i se spune : „Trebuie să-ţi cunosti locul“, în aceste cuvinte se ascunde întotdeauna o ameninţare și, dacă el nu dă urmare acestui stat, împotriva lui e folosită violența mulţimii. Consider că este necesar acum să arătăm și să dovedim tuturor că noi nu vom mai tolera violența mulțimii. Și dacă populaţia neagră, fie și numai dintr-un singur oraș, va da o ripostă solidară manifestărilor banditești prin demonstratii de masă, grevă, boicoturi, această ripostă

curajoasă va servi ca lecţie pentru rasistii din intreaga tara. ⇁ О idee strălucită a fost organizarea cruciadei pentru libertate la Washington, la 17 mai 1957, în legătură cu cea de-a treia aniversare a hotăririi Tribunalului suprem. Miile de oameni adunaţi acolo erau insufletiti de sentimentul solidarităţii. Cuvintările rostite i-au mișcat adînc, Ne putem mîndri cu felul demn și cu ordinea exemplară în care s-a ținut această adunare. Totuși numărul celor intruniti nu a reflectat nici pe departe forţa noastră reală, si aceasta a produs o mare dezamăgire. Ulterior au apărut în presă o serie de acuzaţii — respinse cu

ardoare — aduse conducătorilor cu răspundere că

„Nu au mișcat un deget” pentru a pregăti această cruciadă. Dar n-are nici un rost să examinăm aici toate aceste discuţii. Trebuie să subliniem numai un singur lucru : cînd vom mai convoca oamenii în vederea unei astfel de cruciade — și este necesar ca acest lucru să fie făcut în următorii trei ani trebuie să depunem toate eforturile pentru a mobiliza nu zeci de mii, ci sute de mii de oameni. Atunci va deveni limpede pentru toată lumea că noi nu glumim. Și apoi nu e admisibil să ascultăm numai cuvintările, iar după aceea să ne împrăștiem liniștiți pe la casele noastre. Reprezentanţii noștri trebuie să se adreseze Casei Albe si Congresului și, bazindu-se pe sprijinul poporului nostru de multe mili-

oane, să ceară cu hotärire adoptarea unor măsuri eficace. După aceea ei trebuie să se întoarcă la cei

intruniti și să-i informeze ce anume au făgăduit „Cei de sus". Atunci poporul va hotări dacă e mul-

∎⋅−

asuri

2 − TA mail] ⋅↽↾ ↴⋅∙

urmează

⋎

să ia mai

de-

Timpul acţiunilor șovăitoare a trecut. Dacă cineva se teme că, atunci cînd va primi o astfel de dele-

gatie, vreun politician va fi ningindurat” sau îngrijorat și nu cumva atare acţiuni să pară prea cuteză-

toare, acest sperios n-are decît să se dea la o parte. În rîndurile noastre există mulți oameni care sînt gata să se ducă să discute cu oricare dintre repreZentanfii cei maisde seamă ai guvernului sau chiar cu toţi aceștia. Trebuie să fim noi înșine conștienți și să convingem de aceasta pe toţi liderii са nu cerem „milă“ atunci cînd spunem: puterea execu-

tivă trebuie să apere drepturile electorale ale ne-

grilor din statele sudice. lar atunci cînd vom formula o astfel de revendicare cu deplină hotarire, răspunsul nu va putea fi decit afirmativ. Forţa noastră nu stă numai în numărul nostru, ci și în organizarea noastră. În America nu există

о organizaţie mai puternică decît comunitatea ne-

grilor. Spun unii că avem prea multe organizaţii, prea multe biserici și religii, prea multe fratii, societati, cluburi și asociaţii. Da, toate acestea sînt

într-un număr impresionant 51nu trebuie să ne pară

rău de aceasta. E deosebit de important să semnalăm faptul, atît de des negat, că negrii se pot uni Și, unindu-se, pot săvirși împreună lucruri minunate. „Nenorocirea poporului nostru — după cum, desigur, ati auzit adesea și, poate, chiar voi singuri ați spus — constă în aceea că nu reușim nicidecum să ne strîngem la un loc“. Adevărul e că ne adunăm și ne unim în societăți mult mai mult decît

i alții. „Poporul nostru nu este încă dispus să f sacrificii bănești pentru un scop just”, auzim spunindu-se. Si, totuși, vedem că in ţară sint multe societăți religioase, alcătuite din cîteva sute de oameni săraci, care colectează și varsă anual mii de dolari pentru scopurile care îi insufletesc, Comunitățile negrilor sînt cu adevărat unite. Ele sînt organizaţii puternice, lar forţa lor nu se micșorează întru nimic prin aceea că sînt multe ; ele contribuie toate la satisfacerea nevoilor şi aspiratiilor poporului nostru. În organizaţiile de genul Asociaţiei naţionale pentru sprijinirea progresului populaţiei de culoare, care nu o dată au repurtat victorii strălucite în fata tribunalelor unde apärau drepturile noastre si care, in general, au facut multe lucruri folositoare, trebuie sa intre mereu alfi membri noi. Ele trebuie sa primească un sprijin bănesc maj mare decit cel pe care îl primesc în prezent. Și un lucru este evident: pentru a arăta cît de or-

ganizati

sîntem,

trebuie

să unificăm

comun

pot

în vederea

unor

„acţiuni comune toate organizaţiile noastre în care intră populaţia neagră de multe milioane, Lupta în_cununată cu succes impotriva segregatiei din autobuze in Montgomery (statul Alabama) a de_ monstrat cit se poate de pregnant că pentru reali-

„Zarea

scopului

fi

unificate

diferitele

organizaţii ale comunității negrilor. Desigur, o mare importanţă o are conducerea. Aș vrea însă să su_ bliniez că, pentru o luptă încununată cu succes, în „toate celelalte comunități există o bază organizatorică mai mare decit cea din Montgomery. Cine

îşi va da seama de felul exemplar în care a fost

ape |

at

1

organizată, proiectată si realizată lupta pentru desfiinfarea segregatiei in Montgomery, va îndrăzni oare sa afirme că negrii sînt incapabili de acţiuni comune

energice

? Ce altă mișcare

de masă din tara

noasträ a fost mai bine pregatita si realizata 2 lar rolul jucat la Montgomery de biserică și de pastorii ei dovedește în mod strălucit că biserica neagră, care ocupă un loc de frunte în istoria noastra, continuă să fie o bază solidă pentru unirea noastră strinsa. Si aceasta nu numai pentru că societätile religioase sînt foarte numeroase, ci si pentru că, în general, bisericile noastre reprezintă asociații independente ale negrilor. Bisericile și celelalte asociaţii ale negrilor — frätiile, cluburile feminine etc. — vor lua o parte tot mai activă la conducerea mișcării, întrucît au un contact mai strins cu masele largi ale populaţiei negre, le cunosc

mai bine nevoile si sînt mai slab controlate de or-

ganele aflate în afara comunității negrilor. Aș vrea să mai relev existența unui mare grup al negrilor de rînd, care reprezintă forța cea mai puternică și mai activă din sînul comunităţii noastre.

Este vorba

despre

cele 2.000.000 de muncitori

negri

care participă la mișcarea muncitorească organizata. Noi sîntem un popor de muncitori şi salariul muncitorului mediu este si el un etalon al bunăstării noastre generale și al progresului nostru. Statistica guvernamentală cu privire la cîștigurile medii arată că, fata de fiecare dolar cîștigat de un muncitor alb, muncitorul negru primește numai 53 de cenți. lar о familie de negri mijlocie realizează un cîştig anual de 2.410 dolari fata de 4.339, cit realizează

o familie albă. Lupta pentru egalitate este în pri„mul rînd lupta pentru plata egală a muncii. Negrii

„membri

ai sindicatelortrebuie să fie principala

ri forţă care se situează in fruntea acestei miscari. Nu trebuie să uităm că, în lupta noastră comună „pentru cucerirea drepturilor cetățenești, negrii „membri ai sindicatelor ocupă un loc de frunte. Con_ Stituind o parte considerabilă а organizaţiilor comunitätii, ei sînt totodată cea mai numeroasă grupare a poporului nostru care intră în organizaţiile mixte interrasiale. În consecinţă, negrii membri ai sindi-

catelor reprezintă o verigă strategică, legătura vie

_ сц masele largi ale oamenilor simpli din America „adevărații nostri aliați în lupta pentru democraţie. În actuala perioadă critică, noi trebuie să ne asi-

ci

_ guräm Sprijinul lor activ.

_ __ Negrilor

care participă la mișcarea muncitorească

„organizată eu le-as spune: in fata voastră stă o „sarcină dublă. Negrii care fac parte din sindicate trebuie să-și intensifice fără încetare influenţa lor "asupra vieţii comunităţii negrilor. Cunostintele si „experiența pe care le-aţi dobindit datorită partici_ parii la märeata mișcare a clasei muncitoare americane trebuie să devină un bun al tuturor organiza-

ţiilor

Sinteti

bisericești, fratesti, cetățeneștiși sociale. chemaţi să introduceţi

entuziasmul,

hotà-

rirea, măiestria organizatorică și combativitatea neclintită, dură ca oţelul, in lupta seculară a po-

porului nostru pentru egalitate și libertate. Pe umerii voştri apasă răspunderea pentru unificarea forţelor întregii mișcări sindicale a albilor și negrilor în lupta pentru eliberare a poporului 114

st

nostru. Cu toate că, in general, nu sinteti reprezen[ай in conducerea mișcării muncitorești, trebuie să _ Тасей uz de forţa voastră numerică pentru ca con-

ducerea A.F.L.—C.LO,., care a arătat atîta grijă cu

i i

ocazia fi и

cruciadei

pentru

libertate

din străinătate,

să

nu se mulfumeascä за taca si за nu ramina indife_rentä faţă de cruciada pentru libertate de la noi din

„țară. Trebuie să uniţi strîns in jurul vostru pe con_ Паш voștri albi în apărarea egalităţii depline а „muncitorilor negri. E necesar să obţineţi plată egală

„pentru muncă egală, să luptaţi pentru dezrădăci„marea ,,jimcrowism”-ului în sindicate. Trebuie să _insistafi ca din rîndurile noastre să fie aleși oamenii on cei mai bine pregatiti pentru posturile de conducere 7 ‘4din cadrul sindicatelor, trebuie sa cerefi ca negrii să fie angajaţi în muncă după principii de dreptate th toate ramurile industriale, sa cereti realizarea

peur

cour

de învățămînt pentru a stirpi însăși

“noţiunea de „superioritate a albilor”. Patronii fac _ 42 de această idee falsă pentru a întuneca minţile

muncitorilor albi și a-i atita împotriva voastră. Am urmărit cu atenţie lupta voastră curajoasă și

„pretutindeni am căutat să iau parte la aceastăluptă. „Am fost alături de muncitorii de la întreprinderile de împachetatdin Chicago, cu muncitorii de la uzi_ nele de automobile din Detroit; cu marinarii si „muncitorii

din porturile

coastei de vest, cu munci-

Nord, cu minerii din Pittsburg și Virginia de vest, cu ofelarii din Illinois, Pennsylvania, Indiana si ae cu blanarii, cu functionarii si cu muncitorii ров

de confectii din New York

si Fila-

delfia, cu muncitorii din multe alte regiuni ale tarii noastre. Si sint convins că veţi duce la bun Siîrșit Sarcina ce vă stă astăzi în fata, Toate grupurile populaţiei care simpatizează cu comunitatea negrilor trebuie să înțeleagă că numai coordonarea acțiunilor ne va da Posibilitatea de a folosi din Plin forța organizaţiilor noastre. Știm prea bine că nu e ușor să realizăm acest lu„Cru. Sint multe lucruri care ne desparti: vederile politice, credinţele religioase, apartenenţa la ds diverse grupuri economice și sociale. În afară de à divergente mai aceste există si alte obstacole in calea uniart ficării, Dintre ele pot fi amintite ambițiile personale ale conducătorilor și rivalitatea dintre ei. Dar în Itimul timp observ in intreaga țară, de la New alifornia, nemultumirea crescîndă a maselor față de meschina vanitate și pedanterie a acestor oameni. Văd cum crește indignarea fata de controlul exercitat de albi asupra treburilor noastre, indiferent dacă acesia își găsește expresia în ordinele brutale ale

conducătorilor politici

sau, în mod camuflat, în „Staturile“ liberalilor albi, cărora, vezi bine, trebuie să li se dea ascultare, Crește rapid și conștiința faptului că, în pofida tuturor divergentelor noastre, trebuie să ne unim, i ат eu am Convinge- _ rea ca forta acestei idei va invinge toate barierele Desigur, actiunile coordonate

nu

VOY veni dintr-o dată : ele vor apărea | în verigile de jos și se vor extinde de la comunitate la comunitate. Realizarea à acestei unitäfi este o sarcină la a cărei indeplinire poate participa fiecare dintre noi, indiferent de locul

unde se găsește.

>

Fr

Un popor unit are nevole de .

Е

.

o conducere unită, „Voi explica deîndată ] a ce anume mă refer. De cu_ Tînd, cunoscutul ziarist negru Karl Rowe n, Care a „Publicat în revista "Ebony" un interviu al meu, a dat el insusi un interviu la radio în legătură cu aceasta chestiune $i a declar at: , Robeson afirmă că tatea în tara noastră singur glas, Și, evi_ dent, el considera ca glasul acesta trebuie să fie „ceva care să semene cu glasul său“, lei realitate, aceasta nu e ceea ce gindesc eu, și n sau oricare altul să-mi răse vedere în această chestiune. at

să vorbim trebuie să exprime despre problema

fundamentală, de prim ordin, despre dreptul nostru de a fi liberi $1 egali. In multe alte chestiuni între noi există mari divergențe si, in consecinţă, ar fi incorect ca un

singur om sau chiar

un grup de oameni să cuteze să vorbească pentru noi toţi, Departe de a pretinde acest rol, eu susțin o idee opusă ! Eu apăr unitatea bazată pe concepţiile comune care ne leagă între noi ca negri: o unitate care nu se bazează pe apartenenţa la un partid ; o unitate căreia îi vom subordona tot ce ne desparte ; о unitate care nu va exclude

pe nimeni

: o unitate in care nici unei parti, nici unei grupări nu i se va permite să-și impună altora vederile sale. Conducerea unificată a unei mișcări unificate înseamnă că reprezentanţii tuturor concepțiilor politice — conservatori, liberali şi radicali — trebuie să fie reprezentafi în ea. Trebuie să existe o singură condiţie,

care nu admite excepţii : conducerea, precum și fiecare bărbat și femeie din conducere, să pună interesele poporului lor și lupta pentru aceste interese mai presus de orice, În momentul de fata se simte nevoia imperioasă de a se convoca o conferință naţională a conducătorilor negrilor, nu a unui mänunchi de oameni, ci a unei largi adunări reprezentative a conducătorilor din toate părţile țării, din partea tuturor păturilor populaţiei, a reprezentanților tuturor concepţiilor, în vederea elaborării unui program comun de actiune a negrilor americani în condiţiile contempo-

rane. Deocamdată noi nu avem un astfel de pro-

gram și, fără el, sîntem asemenea unei corăbii fără cîrmă ; putem doar să ne bălăcim în grijile noastre cotidiene, multumindu-ne cu satisfacerea micilor noastre nevoi. Trebuie să trasăm calea pe care s-o urmăm în aceste zile zbuciumate și în vremea viitoarelor furtuni, calea care ne va duce la libertate. ' În diferite articole redactionale din presă, precum și sub diterite alte forme, a fost exprimată dorinţa de a se crea un fond central nu numai pentru apărarea juridică a drepturilor, ci și pentru orice servește la consolidarea și la coordonarea acţiunilor negrilor. Iar conferinţa naţională, despre care vorbesc, ar putea rezolva această problemă vitală. Fondul central ar putea deveni ,,pusculita comuni-

tăţii” pentru acordarea de ajutor luptei negrilor din

toate părțile lumii. Fără a aparține vreunui partid oarecare, fără a se afla sub controlul unei singure organizaţii, fondul acesta ar deveni o instituție na-

fionalä a întregului i

ad eke ie и :

SET

nostru popor, iar o campanie

bine organizată pentru crearea lui ar găsi ecou pe

o scară cit se poate de largă în America neagră.

Mai mult, un astfel de fond ar căpăta, fără îndoială,

un sprijin considerabil din partea albilor care sim-

patizează cu lupta noastră.

Dacă în lupta noastră trebuie să ne sprijinim cu curaj pe numărul nostru, tot atît de mult și cu același curaj trebuie să ne bizuim pe forța noastră organizatorică. Forţa spirituală pe care o are poporul nostru este impalpabilă, dar este o forță importantă, care trebuie folosită pînă la capăt în luptele actuale. Spiri-

tul hotäririi neinduplecate, înălțarea sufletească în fata încercărilor reprezintă o însușire a poporului

nostru, reprezintă sufletul lui. s-a călit în anii indelungati nostru spre libertate. E spiritul nostri — Douglas, Tubman si

Acesta s-a format și si grei ai mersului nemuritor al eroilor alţii, care, in trecut,

au dus înainte poporul nostru, EI este și spiritul

milioanelor de oameni care au înaintat cu perseveTenta, „pas cu pas“, spre un tel sacru. Spiritul acesta trăiește în cîntecele poporului nostru — în sublima

melodie

a ,,Riului

ce] adînc“,

în forța mobilizatoare

a „Scării lui Iacob” 1, în caracterul combativ al cîn-

tecului „Iosua e gata de luptă sub zidurile Ieriho-

nului ”2,. în frumuseţea noastre religioase.

tulburătoare

a cintecelor

! Cîntecul „Scara ‘lui Iacob“ are la bază legenda biblică a lui Iacob, care a visat o scară proptită în pămînt și саге ajungea

poetic

pînă la cer. Această imagine al viitorului, — Nota Red.

a

devenit

simbolul

? „losua e gata de lupta sub zidurile Terihonului” — jn acestcinteceste vorba

de mitul biblic desprespiritul de

lupta

El träieste in fiecare negresă-mamă care visează ca copilul ei „să crească și să devină om", el trăiește în oamenii noștri simpli care intimpina jignirile și insultele cu barbatie calmă și optimism. El îi insufleteste pe atlefii nostri, pe artiști si pe toţi cei care iau parte la manifestärile publice, El traieste in micul James Gordon din orasul Clay din satul Kentucky, care, fiind intrebat de un corespondent de ce vrea să înveţe împreună cu copiii albi, a răspuns : „Dar de ce nu 2". Spiritul acesta trăiește și în toți ceilalţi școlari din Sud, care, asemenea unor eroi neinfricati, își croiau drum spre scoala prin mulțimea care îi amenința. Spiritul acesta ita iește si în femeia bätrinä din orașul Montgomery care a explicat in felul urmätor participarea sa la и boicotul autobuzelor : „Cînd mergeam cu autobuzul _ 1 care se aplica principiul-segregatiei, sufletul meu rh mergea pe jos: acum eu merg pe jos, dar sufletul -

meuzboarăînainte|" Da, forţa spiritului

e mindria și gloria poporului

he

| meu ! Și nu cred că în întreaga Americă se va găsi о

asemenea forță omenească în stare s-o înfrîngă. „Forţa aceasta e mărinimoasă, în ea nu este loc pen-

i ти ură. Forța spirituală înnobilează ; ea afirmă о dreptatea, egalitatea în drepturi, demnitatea ome- _ _ пеазс& $1 duce la realizarea aspiratiilor noastre de

„veacuri. Ea are rădăcini adinci și atinge culmile cele mai înalte

_ al

ale celor mai nobile ndzuinti

ale ome-

lui'Iosua Navi, care a asediat zidurile Ierihonului, Acest „cîntec religios a devenit ci ntecul de luptă al negrilor ameri„cani, care consideră zidur ile Terihonului simbolul sclaviei, Nota Red.

=

nirii. A sosit vremea sa facem apel la aceasta forta și s-o folosim in toată activitatea noastră, pentru că forța aceasta e mai puternică decât {ой dușmanii nostri și ea va triumfa “asupra faptelor lor urite. Pentru ca acţiunile negrilor să devină mai hotărite, este nevoie, în afară de condiții favorabile si de acele izvoare de forță despre care am vorbit mai sus, și de o conducere eficace. Nu e nevoie să acordăm atenţie diferitelor personalitafi : să lăudăm sau să ocărim pe oamenii care ocupă în prezent funcţii de conducere în rîndurile noastre. Poporul negru însuși trebuie să facă o apreciere critică a conducătorilor săi. Eu aș vrea să analizez nu cutare sau cutare personalitate, ci mai curind formularea principială a problemei. Aș dori să spun cu ce anume etalon urmează să se măsoare caracterul conducătorilor de care avem nevoie în momentul de fata. Termenul de „conducere“ se folosește pentru a exprima о mulțime de concepţii diferite, si multe din semnificaţiile sale nu au nimic comun cu ceea ce am eu în vedere. Oamenii ajung să fie cunoscuţi din pricini diferite, și adesea indivizii care urcă pe scara socială deasupra celorlalți se numesc lideri, deși comportarea lor arată că pentru ei lucrul cel mai important este de fapt promovarea personală, și cu cît se ridică mai sus deasupra celorlalţi negri, cu atît sînt mai mulţumiţi. În afară de aceas-

ta, în cercurile dominante ale albilor a devenit o tradiție

numirea anumitor oameni în calitate de „lideri ai negrilor”, atît în comunităţile locale cit si pe scară naţională, indiferent de felul cum privesc

NN ER

d

pro

4

Nei

P

ae eu oipi Clt à Е thestiune. Prin aceasta ei caută să

insufle poporului nostru ideea că conducătorii negri sînt un dar făcut negrilor de către albi, un dar și o

milostenie care li se poate retrage drept pedeapsă.

Concepţia mea însă nu are пис comun nici cu larga popularitate, nici cu meritele personale, nici cu încrederea organelor care se află la putere. Pe mine mă interesează mai mult problema conducerii negrilor în lupta pentru drepturile lor. Aceasta, ‘se referă atit la aceia care conduc nemijlocit organizaţiile create în vederea unei astfel de lupte, precum și la multi alţii: la conducătorii bisericilor

negrilor, ai organizaţiilor frätesti si cetățenești, la

reprezentanfii negrilor în guvern, la lucrätorii din cadrul sindicatelor si la persoanele a cäror activitate sau lipsä de activitate e direct legatä de cauza

noastră comună,

A te consacra integral luptei pentru bunăstarea poporului tău — iată la ce trebuie să tindă activistii negri. Fiecare negru poate avea cele mai diferite interese în viaţă, dar, atunci cînd este vorba despre „un conducător adevărat, acesta trebuie să subordo-

neze totul intereselor acelora pe care îi conduce,

_ _

Dacă, în dezvoltarea sa, poporul negru din Statele

Unite rămîne astăzi în urma progresului realizat de

Popoarele de culoare din alte ţări, una dintre prin-

_ cipalelecauzeestecă foarteadeseaactiviștiinoștri

x negri nu s-au dedicat fără rezerve luptei pentru bunăstarea poporului lor, așa cum au făcut liderii „mișcării de eliberare din colonii. Deși nu aprobăm faptul că unii dintre conducătorii noștri nu numai „că nu sînt gata să facă sacrificii, dar urmăresc în

„primul rind profituri personale in tot ce fac, noi ne împăcăm totuși adesea cu această stare de lucruri. Jalnicele firimituri obtinute pentru un grup

restrins sint adesea preamärite ca un ,progres al rasei”. Pentru a fi liberi trebuie să nu ne fie teamă de a ne jertfi viaţa pentru libertate. Poate că această jertfă supremă nu va fi cerută multora sau poate că nu va fi cerută nici unuia dintre noi, dar să nu uităm niciodată că, într-o luptă aprigă, oamenii aflaţi în frunte primesc adeseori toată greutatea pri-

mei lovituri. Cel care nu e pregătit să intimpine încercările inerente luptelor nu va putea niciodată conduce

la victorie.

După cum am mai spus, spiritui

slujirii poporului este caracteristic negrilor, dar nu e ușor să-ți cuceresti drepturile atîta timp cît devo-

tamentul pentru interesele poporului nu-și va găsi о expresie mai vie în conducerea noastră.

Hotărirea de a te dedica luptei pentru fericirea poporului negru nu este decît una dintre feţele medaliei. Independența conducătorului e cealaltă fata a ei. O conducere adevărată trebuie să se sprijine

pe voința poporului său și să răspundă în faţa lui pentru acţiunile sale. Noi avem aliaţi, aliaţi credincioși în mijlocul concetatenilor noștri albi și sarcina

noastră este de a-i face să participe în mod activ la lupta noastră. Trebuie să atragemde partea noastra mereu alți aliaţi noi. Dar în fruntea mișcării poporului negru trebuie să se afle negri — nu în vorbe, ci în fapt. Un sfat bun e necesar, ori de unde ar veni el, și ajutorul e indispensabil si va fi apreciat indiferent de cel care îl oferă, dar acţiunile negrilor

nu pot fi hotärîtoare

dacă frinele sînt in

pepe

a

ddr

ah oe

_ mina ,,sfatuitorilor”

și a „ajutoarelor“,

Și oricît de „binevoitori ar fi ei, e cu desavirsire limpede că pentru ei, chiar și in cel mai bun caz, interesele _ noastre

vor sta pe planul al doilea.

} — In momentul de fata, acest control permanent sub- | _ Mmineazäindependenta conducerii negrilor, capaci„tatea ei de a intreprinde actiuni incununate de SUCdin ce in ce mai mic al unchilor Tom din zilele noastre, care slujesc fără

|

. Din fericire, ei nu mai _

au prea mare importanţă. Mă refer mai curînd la acei conducători negri care consideră că este cazul să se bizuie numai pe albi, și nu pe negri. ConcepНа aceasta a devenit tradițională din vremea lui

in rindurile acelora Care in general resping ideea . „Superiorităţii albilor“, Pina si Marcus Garvey 1, Care a devenit liderul mișcării nationale de masa în a treia decadă a secolului al XX-lea Si care cerea popoarelor negre de pe glob „să meargă în intimpinarea soartei lor ai cărei făuritori sînt ei înșiși”, credea în același timp că albii trebuie să se afle în frunte peste tot. De fapt nimeni nu a reușit să exprime mai pregnant această idee decit Garvey. În articolul său intitulat „Locul negrilor în reorganizarea mondială“, el scria : „Americanul

alb a ajuns

în fruntea

lumii. În virtutea înaltei sale situaţii, el este chemat să sprijine toate aspiraţiile umane. Popoare întregi și indivizi izolaţi îi solicită ajutorul în toate problemele lor. 1 Marcus întoarcerea ris

Garvey — ini iatorul mișcării к in Africa. — Nota Red. ete iM

J

}

negrilor sie

Pentru

-

∙ ⋅ SIL tialfoe Numaii cu binecuvintarea luirues se poate hotdri soarta

lumii”, Multe

s-au schimbat din vremea cînd

au fost

scrise aceste cuvinte și sînt absolut sigur că, daca

Garvey ar mai trăi, el ar recunoaște că „americanul alb“ nu mai este atotputernic și că popoarele de culoare ale lumii își construiesc viața fără „binecuvintarea lui’. In vremea lui Booker T. Washington se considera

ca fard simpatia conducätorilor albi din Sud nu se

poate face nimic ; astăzi însă se presupune ca numai bunăvoința părţii liberale a domnilor din Nord poate constitui o garantie a progresului negrilor. Mulţi conducători negri acţionează sau refuză să actioneze cäläuzindu-se tocmai dupa acest principiu. Respingind punctul de vedere potrivit căruia „albul

are întotdeauna dreptate”,ei îl recunosc de fapt sub

forma : „cel puternic are întotdeauna dreptate“, Si

aceasta fiind concepţia dominantă în rîndurile conducătorilor negri, le lipsește principalul : indepen-

Чепца de acțiune, fără de care conducerea nu poate fi eficientă, Abnegatia si independența — iată de ce avem într-adevăr nevoie în momentul de fata ! Conducätorilor li se mai cer si numeroase alte

calităţi, pe care poporul nostru le are. Avem multi

specialiști cu o înaltă calificare prudentei,

al politicii

interne

in domeniul juris-

și al treburilor

civile

;

avem oratori străluciți, organizatori talentaţi $i intermediari experimentati in tratativele cu reprezen-

tantii autorităților,

indepenЧепцаca f

at

Scotind

in relief

abnegatia

si

te

⋅∙

MĂ

alee ⊓∙⋅↼−⋅⋅ pentru fericirea poporului negru, nu vreau citusi de putin sä diminuez importanta altor calitati proprii lui. Victoria negrilor (a numärului, a organizarii, a spiritului lor) în orașul Montgomery a fost un rezultat al faptului că în fruntea negrilor de aici s-au găsit conducători adevăraţi. Întreaga țară a putut să-și dea seama de abnega-

fia eroică

a multor

conducători

din

Sud,

care,

ris-

cîndu-și viata si tot avutul, au condus lupta poporului negru. in rindurile noastre existä multi oameni Care ar trebui promovati in posturi de conducere a

mișcării nationale a negrilor, pentru că prin activi-

tatea lor și-au cucerit dreptul la aceasta.

Trebuie să lărgim însăși noțiunea de „сопаисеге“

si să facem astfel ca toate păturile poporului negru să fie reprezentate în organele superioare de conducere. În conducere trebuie să existe loc și pentru

oameni din păturile de jos. Mă refer la majoritatea

cetățenilor noștri care muncesc. în fabrici și pe ogoare. Ei exprimă vederile poporului, näzuintele, gindurile, înțelepciunea lui. Oamenii aceștia își pot manifesta aptitudinile nu numai la ciocan și la plug. Avem nevoie de ei și în organele de conducere, avem nevoie urgentă de ei. Avem nevoie si de femei active. Cine dacă nu

urmașii

Harrietei

Tubman,

ai lui

Sojourner

Troot

si Mary Church Terrel stiu mai bine decit oricine „că si femeile noastre au stat adesea in fruntea “luptei ? Femeile negre ne dau multe pilde însufletitoare de abnegatie neșovăitoare si de singe rece desävirsit

porului nostru. Si in aceasta rezidă o sursă impor-

tanta de noi forte si de combativitate a conducerii negrilor.

Dar dacă în rîndurile noastre există oameni demni

de a fi promovați în posturi de conducere, există și dintr-aceia care ar trebui înlăturați de la conducere. Am spus mai înainte, într-o altă asociaţie de idei, că poporul negru este răbdător și capabil să poarte vreme îndelungată jugul necazurilor, uneori

vreme mult prea îndelungată.Adeseori conducătorii

nedemni fug de răspundere, indiferent de păcatele

făptuite. Ai în felul acesta impresia că postul înalt

al unui conducător îl scuteste de orice fel de răspundere în faţa poporului său. Probabil această tra-

difie nesănătoasă s-a încetățenit în anii trădării

politice, cînd devenise un obicei ca promisiunile să fie călcate în picioare de îndată ce se terminau alegerile. În zilele noastre însă trebuie să fim mai putin îngăduitori si mai exigenti fata de toți conducătorii negri, cerindu-le să facă ceea ce trebuie. Îmi vine în minte o întîmplare cu un lider negru de vază dintr-un mare oraș din nordul S.U.A., care, în timp ce mulțimea bara drumul copiilor negri spre școala din Little Rock și-i lovea pe corespondentii negri, s-a ridicat în fața concetatenilor săi si a spus : „Noi nu putem face uz de forţă împotriva forţei. Trupele federale nu trebuie cu nici un chip puse în mișcare. Aceasta ar însemna recunoașterea decăderii noastre morale, aceasta ar arunca S.U.A. în abisul unui al doilea război civil, aceasta ar submina bazele democraliei $1 ar lipsi generaţia noastră, sau poate si

toata generaţia viitoare, de binefacerile ei“, Nbine să

apucat

Pa

Hu ja

pu A

rostească

aceste

cuvinte, lipsite d orice grijă pentru poporul său și de orice respec pentru adevăr, că președintele a trimis intr-acolc trupe federale ! Și ce s-a întîmplat ? Războiul civi nu a izbucnit, democraţia a Căpătat un nou drept le viaţă, gloatele de rasisti au fost risipite, soldatii ¥: însoțeau pe copiii negri la școală. Astfel, pentru Prima oară după 1867, forţa legală а guvernului federal a fost folosită împotriva acţiunilor criminale ale rasiștilor albi din Sud. Cînd în asemenea cazuri un conducător negru se ridică cu hotărire împotriva a ceea ce s-ar cuveni să apere și lasă să se înțeleagă că el are alte inteтезе decit interesele poporului său, așa-numiții Oameni cu experienţă în politică pot spune : „Așa e politica, ce să-i faci! Să uităm toate astea !" Dar așa-numiții oameni fără experienţă în politică nu împărtășesc acest punct de vedere. Cum ne pot conduce pe noi oameni care nu merg pe calea noastră 2 Există si altii, oameni Cinstiti, fara indoiala, care se interesează in mod sincer de binele poporului lor, dar care

considera

totusi

ca datoria

conducatorului este să-i роуайназса pe negri să nu ia parte la manifestații de masă. Fi cred că cele mai bune rezultate se pot obține pe calea tratativelor. Iar atunci cînd survine vreun eveniment care indignează masele populare, iar poporul, miniat pe bună dreptate, cere să se întreprindă acțiuni de luptă, acești conducători consideră de datoria lor să le potolească avîntul.

Ri

aZaleoao i

Ne

s-a petrecut de curînd, cînd, drept răspuns la linsarea atroce a tînărului negru Emmet Till, valul indignării populare s-a rostogolit de la un hotar la altul al țării. La unul dintre mitingurile de protest care au avut loc în perioada aceea, am auzit cum unul dintre cei mai de seamă lideri ai noștri li s-a adresat celor de fata cu cuvintele : „Astăzi sinteti indignati, dar n-o să intreprindeti nimic, Știu că n-o să intreprindeti nimic, Staruiti asupra organizärii unui mars asupra Washingtonului, dar nimeni din voi nu va participa la el. De aceea e mai bine să curmăm discuţiile despre acest marș. Daţi mai bine cîte un dolar pentru fondul organizaţiei noastre și bizuiti-va pe liderii vostri. lar dacă vreţi să faceţi ceva singuri, fiecare dintre

-voi să se ducă la liderul partidului democrat al dis-

trictului său și să stea de vorbă cu el”. Ce-ar crede enoriașii despre un paroh care nu ar găsi altceva mai bun de spus decît : ,,Voi toţi sinteti o turmä de päcätosi si nimic nu e in stare sa va indrepte. Nu aveti in voi nimic bun si eu stiu lucrul acesta. Așadar, fraţi și surori, depuneti-va obolul în cutia milelor, duceti-vä acasă și lăsaţi în .

seama mea grija mintuirii sufletelor voastre“. Nu, conducătorul

porul,

trebuie să-și insufleteasca po-

și nu să-i domolească

avîntul

; el trebuie

să-l

unească, nu să-l împrăștie. Fricosul nu poate purta stindardul libertăţii. Firește, drepturilor

trebuie noastre,

să se ducă

tratative în apărarea dar dacă oamenii care duc tra-

tativele nu sînt sprijiniți de poporul care s-a ridicat la luptă, revendicările lor cele mai convingătoare

⋅

⋅↓↿⇃⇁⊓−↴↔∣⋅⋅≃⋅⋅ “sînt sortite eșecului. Pentru ca acțiunile poporulu negru să fie eficiente — și ele pot fi astfel — ele trebuie să aibă un caracter de masă. Iar dreptul electoral poate aduce foloase numai atunci cînd maо jumătate dintre negri votează „Pentru“, iar cealaltă jumătate „Contra“, n-o să se realizeze mare iucru. Voturile se dau și se numără, iar forţa colec-

spre victorie,

În fata noastră stă astăzi o sarcină

importantă si care nu suferă amînare : trebuie să ne ridicăm, toți ca unul, în apărarea drepturilor noastre. Trebuie să împiedicăm încercările rasistilor albi de а desfiinţa Asociaţia națională pentru sprijinirea progresului populaţiei de culoare in Sud. In Africa de sud, faimoasa „Lege pentru reprimarea comunismului“ e folosită în lupta împotriva mișcării de eliberare. Tot astfel dușmanii libertăţii negrilor din țara noas-

tra acuză Asociaţia

_ versiva,

complotista",

națională Aceasta

de „activitate

sub-

organizaţie

a fost interzisă prin lege in statele Louisiana, Texas si Alabama, Activitatea ei este juridiceste limitată in _ statele Georgia, Virginia, Carolina de Sud si Missii ssippi. Pentru a-i împiedica activitatea, ca și la „Little Rock, se face uz de hotărîrile autorităţilor orășenești, р Indiferenta cu care diferitele organizaţii ale negrilor

и

ue

ANDRA

a desființăriiîn 1955a Consi130

1 liului pentru chestiunile africane, căruia i s-a adus

Sisacuzaţia mincinoasa de participare la „frontul co„munist“, nu trebuie să se manifeste in legatura cu soarta Asociatiei nationale. Acuzatiile de activitate „Procomunistă“ aduse acestei organizaţii sînt o simplă născocire și nimic mai mult. Autorii ei stiu foarte bine acest lucru. Aceiasi reprezentanti ai „conducerii negrilor care în trecut recurgeau la în_vinuiri

reciproce

de „activitate

procomunista”

ca la

o tactică „inteligentă” trebuie să-și dea seama că i astfel de metode slujesc in primul rind intereselor „celor mai inversunati dușmani ai poporului nostru.

„În

întreagaregiunea Sudului— la Little Rock,

„Montgomery și în alte parti —, în capitalele statelor și în alte orașe conducătorii filialelor Asociaţiei „naţionale pentru sprijinirea progresului populaţiei de culoare insufletesc pe toţi militantii negri prin „munca lor eroică. Noi toţi, tot poporul negru din S.U.A. trebuie să ne unim acum pentru a sprijini

„lupta lor si pentrua-i apăra. и

A Propun ca gîndurile mele despre forţa poporului

„negru, despre izvoarele acestei forte și despre felul în care trebuie el condus să fie analizate și jude-

cate. Lucrul acesta trebuie facut neintirziat, pentru

că evoluţia rapidă a evenimentelor reclamă perspective clare și unitate de acţiune. Bineînţeles, un singur om nu poate răspunde la toate întrebările, iar din această cauză prelucrarea programului nostru

„de Fo

iil Ties

a ate pi

se facă 131

în mod

colectiv.

Ea

„trebuie să se desfăşoarein spiritul hotaririi de

a ne if face concesij reciproce, in spiritul împăcării diverpeir _ са

genfelor acute. Fiecare dintre noi trebuie să subordoneze interesele înguste de grup intereselor misnegrilor in totalitatea ei. Noi, negrii, trebuie

„Să găsim în noi forţele necesare pentru a înlătura

„tot ce ne dezbinăși pentrua ne uni.

Unitatea noasva întări poziţiile prietenilor nostri si ne va ingddui să alragem de partea noastră multi aliati

an tra

_

„noi,

Unitatea noastră îi va slăbi pe inamicii

noștri Ney, Weare stiu da pe acumtă sînt condamnați, Ме a né simţi cetăjenicu drepturiegale Pe) YAH i fone minunatul pamint al Americii, a trai fara teama, „a ne bucura de roadele muncii noastre, a deschide _ сорШог nostri toate drumurile, toate acestea nu sint

р

„numai vise pe care de atîta amar de vreme le oplo-

ML, sim: tn inimi ; toate acestea sint ziua noastra de

aie us

i

FA a

у

Та lumina 14: ämpii de pe n

Wank

ei

privesc zimbind

fotografiile apärute in ziare ale eroilor nostri: scolarii din Little Rock. Pe chipurile lor senine si tri-

umfatoare deslusescminunatele semne ale timpului, semne care fac sd se nascä ginduri luminoase $i

nădejdi... Iată numele lor, nume de eroi: Elizabeth Ackford, Charlotte Walls, Minnie Jin Brown, Gloria Ray, Telma Mothershed, Melba Petillo, Jefferson Thomas, Terrence Roberts si Ernest Green. La această listă s-ar putea adăuga numele tuturor celorlalţi copii negri din Sud care au înscris noi pagini în märeafa epopee a curajului și a luptei pentru dem-

nitatea umană. Tropăitul picioarelor copiilor negri

care se îndreaptă cu pași apăsaţi spre școală, înfringind toate barierele discriminării, se aude din ce în ce mai deslusit ; el se contopeste cu marșul victorios al oștirii lui Iosua Navi! si mersul lor zgu-

duie lumea.

Dragi copii din Little Rock! Voi, părinţii voştri din comunitatea voastră ati umplut de

și negrii

1 Ostirea lui! Iosua Navi — imagine răspîndită în cîntecele negrilor din America, legată de legenda asedierii Ierihonului de către oștirea lui Iosua Navi. — Nota Red.

iCT

pi

bucurie

Linge ayhea Tatts i

inimile întregului popor negru și ati fact să renască în noi încrederea că ne vom dobîne libertatea.

Voi шей

mindria $i gloria

poporul nostru, și inima mea cîntă sub imboldul dragoste fierbinţi şi duioase ce vă port. Țara noastră nu v deveni cu adevărat mare și minunată decît atunc cînd vouă și întregului tineret vi se va da posibili tatea să cresteti si să va dezvoltati liber pentru ‹ va aduce fortele si talentele pe altarul patriei, Voi sinteti copiii nostri, dar lumea întreagă, si pe buna dreptate, va considera copiii ei, Oamenii dir lumea întreagă privesc chipurile voastre și chipurile acelora care vă prigonesc şi oamenii sint de partea voastră. Fiecare părinte, fiecare mamă ar vrea ca și copiii lor să fie ca voi, scolarii din Little Rock. Pe voi va binecuvinteaza toți oamenii buni de pe pămint. Ei sint si copiii tăi, America, și tu trebuie să te mindresti cu ei, Visul Americii este visul lui Jefferson si al lui Lincoln, al lui Emerson si Twain, datorita lor si-a dobindit ea о nouă viata. Copiii aceștia trebuie să fie crescuţi cu grijă ; în ei nu sînt întruchipate numai nădejdile şi näzuintele poporului

meu,

de

ei

este

legatä

America,

soarta

democratiei

în

„Îmi desprind privirile de la masă, privesc prin i ferestrele înalte ale camerei mele spre cerul de deai supra semn „stelele ai

Harlemului și mă gindesc la un alt minunat

al timpului nostru. Асо!о Sus, pe cer, sclipesc care se uiiă mirate la doi nou-născuţi, copii

aicii

noastre

Pămîntul,

două

luni

minuscule

al

facutede mina omului si care se invirtesc

voios

in jurul Pämintului. Și din nou zimbesc la gindul ca undeva în inalturi, deasupra capetelor noastre, „zboară sateliții care afirmă un mare adevăr: nu există înălțimi pe care să nu le atingă omenirea ! a

Mă

gîndesc la prietenii mei, la oamenii Uniunii

Sovietice, a căror mînă și minte au creat această minune care îi deschide omului spaţiile nesfirsite ale cosmosului,

Cind s-a făcut prima roată, cînd s-a tipărit prima

carte, s-au găsit oameni care să vadă un pericol în noile invenţii. Și în vremea de astăzi, în ţara noas„tră, există proroci prevestitori de rău care afirmă ri că sateliții reprezintă o amenințare pentru Statele Unite. Ce prostii | Sateliții pămîntului sînt triumfu] întregii omeniri, un nou și uriaș salt al științei si tehnicii. Ei au menirea să îmbunătăţească viata tuturor popoarelor. Poate că unora dintre adepţii politicii „pe marginea războiului“, generalilor jingoiști 1, li s-a părut că semnalele satelitului spun: „Omuleţi mărunți ce sintefi, uitaţi de planurile voastre nebunesti de război 1". Dacă au interpretat semnalele satelitului în acest sens, e cu atît mai bine. Si oamenii înţelepţi, si Proștii nu pot să nu vadă că în Răsărit s-a ridicat o nouă stea a păcii: satelitul ne spune că nu trebuie să fie război și că popoarele trebuie să găsească o cale spre соexistența pașnică, spune că Statele Unite și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste trebuie să stahk

ae

Jingoism — sovinism războinic. — Nota Red. т

_

bileascä relaţii

-

întreagalume.

р

prietenești

si să asigure pacea în

In ziarele negrilor de pe masa mea citesc despre semne ale timpului nostru: despre micul

„aceste

Little Rock și despre mica lună. În articolele de fond

$1în scrisorile adresate redacţiei, negrii scriu despre grava amenințare la adresa păcii și a omenirii: Rie rasismul. Ele înfierează rasismul, pentru că rasismul Е ae este dușmanul progresului omenirii, Crearea sateliree tului a devenit posibilă mulțumită sistemului de M învățămînt care deschide porțile școlilor pentru ii toate nationalitatile, Negrii își acuză tara de faptul

_са

ea a permis rasismului să le închidă copiilor

4a negri calea spre dreptul egal la învăţămînt. Aceasta „a devenit o piedică în calea Americii spre noi realiZari științifice. Te salut micule satelit! Un milion de mulţumiri _ pentru mesajul pe care l-a primit de la tine poporul a E Sînt încredinţat că ne vei mai aduce multe

i

lucruri bune,

г

Pacea ! Ра, e lucrul cel mai important. Daca pacea va fi asigurată, vor înflori toate popoarele si toate rasele. Cînd omul va pleca în călătorie pe căile luminate de iradierea acestor mici luni, el va privi în jos, spre Maica sa Pamintul, si cu nespusa dragoste și mindrie pentru intreaga omenire va spune -

ceea ce a spus Shakespeare despre patria sa:

„Acest neam fericit de oameni, această mică lume..." Gindurile mele se îndreaptă către un mare poet ile al Au noastre, catre poetul chilian

A

Pablo

ИНЕТ

⋅↾⋅⋅⋅⋅∙⋅⋅

А

⋅⋅

⋅⋅⋅⋅⋉↾∼↼

TU

Vl

te ZA

Neruda, care în versurile de încheiere ale poemului său epic „Să se trezească padurarul” mi se adresează și mie cu cuvintele : „„Ne vom gîndi la-ntreg pămîntul și bate-vom cu pumnul, miniosi.

Nu vreauca sîngelesă-mbibe= cintarea, piinea, bobul,

Vreau ca Ja cinema să mă minerul simplu, fata, = ndierul, avocatul, minuitorul de päpusi. Doresc să ies cu ei, să beau vin purpuriu... Eu am venit aici să cînt

м

Prefafa autorului .

ji

I. Îmi aleg calea II, „Dragostea

va găsi o cale“

⋅

“Cap. Ш. Dreptul nostru de a ne deplasa liberi Cap. IV.

A

sosit

vremea

и

И

cules 15.08.58. Bun de tipar Hirtie 30.08.58. semivelină de 65 editoriale 5,3 930. Coli Indice de tipar clasifica ire Sha TIR Eta 327 bea Al Tiparul —_ executat sub Combinatul Comanda nr. Poligrafic 4.298/8] (3asa Piaţa Scînteii NES KOT Scinteij OUR 3ucuresti