A fi, a face, a avea

Citation preview

JJ )>

o

{J)

I )>

•

MIHAI ŞORA

A FI, A FACE, A AVEA

MIHAI SORA

A FI, A FACE, A AVEA

i 1985

CARTEA ROMÂNEASCĂ

Coperta de Alex. Sz.atJ1Jarl

Vl\RBUL Ş[ NUMELE

I /11 '/'i11,7r / >riclen După cîte-mi aduc aminte din t reni tele noastre convorbiri, nu vă sinchisiţi dumneavoastră cine ştie ce de înţelesul verbului fundamental, în virtutea căruia stăm noi acum de vorbă. Tot pe căile bătute de metafizica ocridcntală de la Platon încoace umblaţi, şi tot văzul îmi dau seama că vă e simţul de bază, iar întrebarea pe care mereu v-o puneţi e doar penultima (fiinţa fiindului, das Sein des Seie11de11), nicidecum ultima (înţelesul lui a fi, t!er Si1111 von Sein), a supremei filosofii. 1/11 M(li Şti11tor Nu zic ba. Dar să vezi de ce: un indelebil sentiment originar al consistenţei indes­ tructibile a individului, o mirare fascinată în faţa fclului lui de a fi totum simttl, « totul dintr-o dată»; constituit « dintr-o singură bucată», deşi stînd să pleznească de supraabundenţa determină­ rilor; adunat în sine ca un punct de o coeziune quasi-implozivă, dar, în acelaşi timp, - şi aş spune: prin aceeaşi ţişnire -, manifestînd însuşi

5

Totul (cu T mare) de unde purcede şi întreţinînd fără-ncetare relaţii (care-l îmbogăţesc mereu, şi-l articulează, dar niciodată nu-l despică) ...

cineva infinit mai breaz ca mine a încercat, cu ani în urmă (şi cu unelte mult mai ascuţite ca ale mele), să-i dea de urmă. Pînă la urmă, însă, după cum bine ştii, tot pe ... potecile căutării a rămas.

Tînărul Prieten (Ştiu: relaţii de jii11/ă.) ... Mai Ştitttoml cu risipitele « toate» (ce-i stau în faţă); ei bine, un asemenea sentiment originar, o asemenea mirare fascinată m-au făcut ca, la între­ barea « cum?» (cum, adică, se face că lucrurile pol sta aşa), să nu-mi fie dat a găsi nici un răs­ p1111s :;:11 isfăcător în zona liniştită a logicii - de 11p 11ldi11v a exteriorităţii, ci să fiu împins d1,pcrare în tensiunea paradoxului. , ,,,,,�, il11\n acută că, în inima acestei ,11,, l,.111, ,1· mai ascunde una, cu •·i111 1111, 1·,1c însuşi faptul

11

1,,,111· 1t"lclalte ,,,u1· 111mil de

1, 111, 1,111,11/'î. Numai ca, in ,,lini, •�11 111cf1111 (d111 capul locu­ /i,1 /1/i11 (i11 Clipele mele de lc111) (el1(1 şi, î11d vor ii fost), şi, oricum, n1,i1,:k:11111,1 1111/ilir11/ (pe întreg traseul 1 11 111tl1 di· l1cn1re zi printre lucrurile şi r,111,ik li111111 de toate zilele) (şi, nu mai puţin, 1 l,11' p1i,1 fii11\:t mea). Cît despre senml lui a fi,

6

TP

Pesemne că pe însăşi această cale spre el îi sălăş­ luieşte, verbului nostru primordial, sensul (ascuns) (mereu implicit) (niciodată perfect explicitabil).

1vf.Ş Asta-i şi părerea mea. Cred, anume, că, sensul ăsta, mai degrabă ţi-l poţi însuşi « trăgînd cu coada ochiului» în timp ce înaintezi înspre el (în care înspre, nu se ştie bine cum, în este şi el cuprins), decît - la modul thetic - văzî11d11-l, siluit, « în faţa» ta ... TP

(ca pe un ob-iect, adică) ...

MŞ

şi decupîndu-i fără milă conturul, prin acţiunea mortifiantă a privirii frontale.

TP

Vă daţi seama că sînt, în linii mari, de acord cu dumneavoastră. Dar nu mă părăseşte sentimen­ tul că plutim încă în vag (în general) (în abstract). Oricum, eu unul mai am pînă să fiu luminat pe deplin.

MŞ

De ce n-am cîrmi-o altfel? De ce n-am vorbi, de pildă, de-a dreptul despre mine ...

TP

?! 7

MŞ

sau - poftim! - despre tine, dacă ţi-e mai la-n­ demînă. (Mie mi-e totuna.) Numai că, atunci, tu trebuie să vorbeşti.

TP

Nu! Ca să spun, ce? Prefer să ascult.

J\fJ

Ţi-ai dat seama, sper, că nu despre mine ca « subiectivitate» vreau să te întreţin. (Ceea ce se î11ţdcg-e 1n mod curent prin această vocabulă.)

des Seie11de11. » Dată pe româneşte, heideggeriana remarcă vrea să ne atragă atenţia asupra faptului că « întîietatea, de care e vorba în cazul de faţă, a ,fiinţei-aici' [sau, spus mai din topor: a pro­ priei mele existenţe] în raport cu orice alt existent [sau: fiind] nu are nimic de-a face cu o subiectivare, fireşte rea, a fiindului ca întreg.») MŞ Văd că ne-am înţeles: nu despre mine ca « subiec­ tivitate» vreau aşadar să te întreţin; despre mine ca punct de referinţă - orice ai spune: privile­ giat (în raport cu problema care ne interesează) - vreau să-ţi vorbesc.

TP

Privilegiat?

MŞ Nu te speria! Privilegiat numai în măsura în care eu spttn şi tu ascttlţi. Dacă, însă, prin gura ta ar ieşi vorbele fiinţei şi prin urechile mele ar intra înţelesurile ei, ttt ai fi atunci privilegiat. Sau, mai bine, amîndoi deopotrivă am fi, de vreme ce eu mi-aş spune desigur mie-mi (Iartă-mă, sf întă limbă românească!), mie-mi în surdină, ceea ce din gura ta aş auzi, în timp ce tu însuţi şi ţie ţi-ai spune, pe dinăuntru, toate cuvintele pe care mie mi le-ai adresa. 'JP

(Staţi că am o fişă foarte cu apropos I Uite ce spune: « Der hier hervortretende . . . Vorrang des ,Daseins' vor aliem anderen Seiwden bat ... 11icbts gemein mit einer scblecbte11 S11bjektivier1111g des Alls

8

TP

Mi-a venit inima la loc. Dar s-a instalat, totodată, în mine, şi o impresie de « deja entendu», de drum bătătorit, pe care, de la Descartes încoace, 9

numai cine cu tot dinadinsul n-a vrut şi n-a vrut n-a mers: cogito, ergo s11111.

dar cred că în acelaşi timp, transformă în obiect tot ce atinge.

\f�f Cogito, spui. Aşa, pur şi simplu? Păi, tu nu vezi că ăsta-i un capăt de drum, nicidecum un început? Reflexivitatea frontală şi abstracţia cea mai neier­ t iltoarc îi stau la temelie.

111.f Vezi, deci, cîte motive aveam să nu mă refer la acel cogito decupat şi cu grijă extras din situaţia lui vie (dacă într-adevăr, aşa cum bănuiai tu, la un cogito mă refeream), ci să-i prefer unul neelaborat, co-sezisat, co-prins, prins din mers, « cu coada ochiului», şi, oricum, ne-extras ca atare (adică gol) din complexul« cogitata cogito», în care întotdeauna doar-împreună-cu-cogitatele­ sale îmi este el dat cu adevărat.

/'/-'

" Hdl>, în care mergătorul, în !1'1111111/ l11i, :111111csc d-i veţi spune: şi 1l'flnivitatca deliberată a celui ce, pentru a se vedea mcrgînd, se opreşte (adică uită de drumul lui) şi, privindu-se - frontal - pe sine, vrea să prindă, ca pe un lucru stînd perfect decupat în faţă-i, pura lui stare mergătoare. Văd, văd. Am prins şi eu din zbor cele două isprăvi ale reflexivităţii frontale: opreşte-ntîi şi-ntîi mersul, il îngheaţă; iar, în al doilea rînd, 10

Un Devotat Amic Substituindu-mă dumneavoastră şi ducîndu-vă gîndul pînă la capăt, eu v-aş atrage atenţia că numai cogitatul vă poate fi dat ca un obiect, nu şi cogito-ul. Acesta nu vă poate fi decît co-dat. l\1Ş Exact. Dar nu ca ceva, ci numai ca un « gol», ca « nimicul» prin care cogitatul iese la lumină, devine« prezent la».

TP

MŞ

TP

Aş vrea să ne oprim puţin, să-mi explicaţi şi mie de ce vă contraziceţi dumneavoastră de la o replică la alta. !? Înţeleg că vă miraţi, dar de contrazis tot vă contraziceţi. Am fost de acord, nu zic nu, să întoarceţi spatele ... 11

MŞ

Şi cui, mă rog, i-am întors eu spatele?

TP

Nu mai ştiţi cui? Atunci să vă reamintesc eu: cogito-ului « extras ca atare (adică gol)» din devălmăşia celor cugetate. Nimic de zis. Am fost deci de acord. Dar mai puteam fi eu de acord cu dumneavoastră cînd, la numai cîteva minute după aceea, vorbeaţi, cu o nonşalanţă de invi­ diat, de un cogito care nu vă poate fi « co-dat» - vorba devotatului dumneavoastră amic decît ca « gol» (între ghilimele)?

111$ M-ai luat iute, recunosc. Dar, de nimerit, n-ai nimerit-o. Căci, de contrazis, nu m-am contrazis cîtuşi de puţin. Într-adevăr: în primul caz era vorba de un gol ridicat pe piedestal, densificat şi hipostaziat; reificat, într-un cuvînt. În cazul al doilea era vorba de un cu totul alt fel de « gol»: de « nimicul» acela luminos datorită căruia manifestarea are loc. TP

Mereu la vechile teme văd că ne întoarcem.

MŞ Dar numai pentru a găsi, în străfundul lor, ceea ce încă nu dibuisem atunci. Înaintarea lineară mi-e străină. Deşi mult mai anevoioasă, înşuru­ barea în propriu-mi loc mi-e mai la-ndemînă. Iată de ce_nu vreau cu nici un chip să ies din dat cînd e vorba să-mi găsesc un temei, şi nici chiar atunci cînd datului însuşi vreau să-i găsesc unul. Nu ies din el; i11tm în el (sau, cel puţin, încerc

12

s-o fac: să mă las, adică, să alunec - să cad înspre temeiul lui). TP

Bine, vă conced asta: in die Phă110111e11e sich vertie, fen, cum spunea meşterul dumneavoastră, Hus serl, - dacă vă mai e! Dar unde ajungem aşa?

MŞ Păi, unde să ajungem? Ajungem unde sînten din bun început. Doar că mai bine împlîntaţ în propriul nostru orizont: aici-act11JJ-aşa. Iai dacă ne-am abătut puţin din drumul pe can pornisem, a fost doar pentru ca, acel bucluca: cogito invocat de tine mai adineaori, să-l umplen cu ltttJtea întreagă, - care refuză cu îndărătnicie oricum am întoarce lucrurile, să se lase evacuati de-a binelea din el. Dar, odată umplerea aceast: săvîrşită, nimic nu ne împiedică să operăm îr continuare, pentru comoditatea noastră, cu voca­ bula cogito (în felul acesta îmbogăţită). TP

Să operăm, - n-am nimic împotrivă. Dar cum:

MŞ

Să ne întoarcem, deci, la cogito, acuma ca 1-aff pus - cam la botul calului, dar oricum ! - îr: evidenţă relaţiile de « exterioritate-interioritate>! şi de « interioritate-exterioritate» ...

TP

Îmi aduc aminte de aceste relaţii - in alio esse, in ali11d tendere - încă din trecutele noastre con­ vorbiri, dar tare urît mai sună, Doamne! Nu insist, totuşi, pentru că alte denumiri la fel de

13

exacte, dar care să zgîrie mai puţin urechea, nu vă pot oferi în schimb. MŞ

TP

Să ne reluăm atunci firul şi să încercăm a pune în evidenţă şi pseudo-relaţia de interioritate a cogito-ului. De ce « pseudo»?

MŞ Ai să vezi imediat de ce.Tu spui: Cogito, ergo smn.

TP

Nu eu, păcatele mele. Descartes.

MŞ

Totuşi, Descartes nefiindu-mi la-ndemînă, pe tine aş vrea acum să te întreb: de ce Cogito, ergo s11m?

TP

De fapt, Descartes spusese: Ego cogito, ergo stm1. Dar îmi dau seama că, d�,că-1 mai introducem şi pe ego în formula noastră, cădem din lac în puţ.

MŞ Dimpotrivă, ego îmi c Jnvine de minune. Ego, adică individul-Renatus-Cartesius-în-persoană (asemenea oricărui aJt individ în carne şi oase, într-adevăr spunîndu-şi sie, şi lumii totodată, aceeaşi _ propoziţie de căpătîi); Descartes el însuşi/ şi nu cine ştie ce « Inteligenţă separată», sau « Intelect agent» ... Devotatul Amic Sau - cum avea să i se spună ma tîrziu - « Conştiinţă în genere», « Spirit abso­ lut», ba chiar « Ego transcendental».

14

MŞ Dacă e să mă agăţ, aşadar, de ceva, sigur nu de ego mă voi agăţa. Cogito e cel ce mă nemulţu­ meşte. Eu aş spune mai degrabă: Su111 cogitans. (De altfel, şi alţii au mai spus-o înaintea mea.) S11111 cogitans (ergo s111n). DA Îndrăznesc să arunc şi eu o întrebare: atunci, de ce ergo? MŞ Ai dreptate. S11111, pur şi simplu, ajunge. Pasul care-l înşurubează pe cogito în s11111, şi pe care îl semnifică conjuncţia ergo, acoperă o distanţă nulă: cogito şi s11111 se află pe aceeaşi rază (de valoare nulă, după cum prea bine se ştie). Ergo, nu îndeplineşte aşadar, aici, o funcţie logică: de la cogito la s11n1 nu se poate înregistra nici o progresie reală. Sum este chiar inima care bate în cogito pentru ca acesta să palpite. Ergo îndepli­ neşte aici o funcţie pur retorică: « Iată-mă, deci am venit». E doar un fel de a te trage de mînecă: « Vezi, domnule, ce înseamnă cuvîntul: ct1get ! Ond l-am spus, am şi spus: sunt, adică: exist». Un fel de a ţi se băga degetu-n ochi, ca să n-ai nici o scuză că nu l-ai zărit.

TP

Şi nu-i bine aşa? Prin redundanţă creăm doară. densitatea spre care sufletul nostru se îndreaptă. Aşa ajungem la acel fundamenttm1 inconmsstmr după care mereu tînjim.

MŞ Nu spun nu. Dar atunci, de ce nu am reînfăşura (însă cu viteza fulgerului!) întreg interminabilul

15

dismrs care de la Stl!JJ purcede, şi prin care pe St1m a-l prinde vrem?

TP

Degeaba trecurăm, văd, prin Descartes, - circu­ laritatea ne paşte orice am face. Cuvintele, i le-am luat. Ideilor lui clare şi distincte le-am întors însă spatele.

M.f Te-nşeli, tinere, te-nşeli amarnic. Descartes stabileşte drept criteriu al clarităţii unei idei sentimentul prezenţei netJtij!ocite: « Claram voco

illam [ideam] quae menti attendenti praesens et aperta est.» El însuşi, aşa scrie. Traducînd în limbajul meu, aş îndrăzni să spun că ideea clară este coextensivă cu datul Întilnirii.Cu devăltJtăşia datului întîlnirii. (Altă prezenţă ne,nijlocită decîf cea globală, situată şi aşa zicînd pre-verbală nu cunosc.) Vezi dar bine că, ideii clare a lui Des­ cartes, nu numai că nu-i întorc spatele, dar nici nu-mi e la-ndemînă s-o fac.

TP

cu metodă (şlefuită, aş spune) şi despărţită irevocabil de el, ideea distinctă se simte la ea acasă doar în mediul Abstracţiunii şi tot ce « naşte» din ea abstracţie se numeşte.Regula sub acoperămîntul căreia îşi găseşte (anacronic) adă­ post ideea distinctă este formula spinozistă Ovmis determinatio negatio est.

Bine, fie l Dar ideii distincte? Căci iată ce spune el despre aceasta (Am şi eu referinţele mele !): « Distinctam autem illam [ideam voco], quae, cum clara sit, ab omnibus aliis ... sejuncta est et praecisa ... »

M.f Nu, nici ăsteia nu-i întorc spatele pur şi simplu.

Ştiinţa, cu ea operează de dimineaţa pînă seara. Abs-tractă ea însăşi, extrasă din mediul con-fuz (adică topit împreună) în care s-a ivit, decupată

16

TP

Văd eu bine unde vreţi să ajungeţi: să cantonaţi ideea distinctă la nivelul atenţiei operaţionale, rezervîndu-i atenţiei existenţiale doar ideea clară. În fond, să le separaţi, asta urmăriţi. Descartes, însă, ştiţi prea bine că nu procedează aşa. Mereu, el spune: idee clară şi distinctă. (Evident, nu ca un pleonasm.Nu aşa cum ai spune: « bunul meu prieten şi amic». Ci deosebindu-le cu mare grijă; dar şi solidarizîndu-le cu îndărătnicie.)

M.f

Ştiu prea bine că disti11ct11l şi clarul apar mereu, în textele lui Descartes, în postură de fraţi siamezi. Şi, în majoritatea cazurilor, îngemă­ narea lor e perfect justificată. Căci, la Descartes cel puţin, « clar şi distinct» înseamnă, nu-ncape­ ndoială, « distinct, dar clar». Clar, adică: prezent. Analiza carteziană este încă (la Descartes cel puţin) o analiză bt111ă: o analiză în care elementele, puse distinct în evidenţă, emerg (desigur pe rînd, şi într-un şir întotdeauna bine ordonat) din întregul în magma căruia fiinţează: dar - şi asta e extrem de important ! - fără a se rupe cu totul din el, ...

]7

DA (din acel întreg) ...

lungul întregii vieţi, n-a făcut decît s-o desfă­ şoare ...

MŞ deci păstrîndu-i oarecum amprenta. Chiar dacă nu fierbinte, măcar încă vie. Asta pentru că Descartes - deşi analist prin excelenţă - este totuşi, la rădăcina fiinţei lui gînditoare, un filosof. Ba chiar unul de prima mărime.

MŞ sau, mai de grabă, ex-plică.

TP

TP

Înţeleg. Vreţi să spuneţi: înglodat şi el, vrînd­ nevrînd, în blestemata logică circulară a lui totttm simit!.

MŞ Nu ett; el o spune; în una din faimoasele lui Regttlae ad directionem ingenii, ...

TP

şir de mărimi, evident distincte, A, B, C, D, E, între care se stabilesc succesiv raporturi, A/B, B/C, C ... , încununate prin raportul (să-i spu­ nem: final) A/E, care din ele decurg, - iată ce spune Descartes: « învăţai să trec atît de repede de la prima la ultima încît să mi se pară că intuesc totul dintr-odată», a prima ad 11ltimam tam celeriter transire didicerim, ttf rem TOTAM SIMUL videar i11fl1eri. Vezi bine că, spunînd asta (şi nu numai aici, în a şaptea, ci şi în a unspre­ zecea regulă, unde-şi plasează din nou întreaga propoziţie, cuvînt cu cuvînt) (pentru a drege astfel, precizează el, tărăgăneala minţii, ingenii tarditatem emendari), Descartes menţine cu străş­ nicie condiţia de bază a co-prezenţei globale nemijlocite (deci actuale).

MŞ dar ce eveniment I: echivalînd, nici mai mult nici mai puţin, cu o veritabilă naştere di!l 11011. Atunci, într-adevăr, în acea memorabilă noapte de 10 spre 11 noembrie 1619, « cum plenus forem Enthousiasmo», conform propriei lui înfrigurate mărturisiri, a avut Descartes reve­ laţia ... DA (Prin lucrarea Clipei, nu?) ... revelaţia « temeiurilor Ştiinţei admirabile», mira­ bilis scientiae jtmdamenta, pe care (ştiinţă), de-a

18

Şi la care, anume, regulă vă refereaţi dumnea­ voastră adineaori?

MŞ La a şaptea, tinere. Vorbind, acolo, despre un

DA în care, dacă memoria nu mă-nşeală, sînt con­ semnate tocmai urmările, la bani mărunţi, ale unui eveniment ...

MŞ

în Timp, evident, - cu tot ceea ce timpul im­ plică ...

TP

Chiar aşa, actf!a!e? Daţi-mi şi mie puţin cartea! A, da, uite, văd: memoria e aşa zicînd « scoasă

19

din circuit» ( nttllas 111e111oriae partes reli11que11do, cum însuşi spune într-o incidentă pe care văd că aţi omis-o). MŞ

Descartes menţine, aşadar, cu străşnicie condiţia de bază a co-prezenţei globale nemijlocite (reJ/1 TOTAM SIMUL inttteri), care este însăşi condiţia de bază a clarităţii.

TP

Nu-mi vine să cred, dar n-am ce face. Recunosc că e aşa: prinderea « dintr-o singură ochire», ttno oculorttJJI intuitu . . . nu eu am spus asta, nici dumneavoastră înaintea lui; Descartes singur văd c-o spune, fără ocolişuri. Să fie asta, oare, regula de aur care stă pitită în străfundul tuturor regulilor de argint, tot de el elaborate, ale divi­ zării, ordonării, enumerării, - toate, reguli ale etalării (partes extra partes) ?

.M:Ş

De aur, de aur- nu te-nşeli. Dar, de atunci încoace, uitată de toţi cartezienii. Şi, pesemne, uitată, dacă nu adesea, măcar uneori, de Des­ cartes însuşi, în iureşul înaintării lui spre cons­ truirea metodică a marii Ştiinţe unitar matema­ tizate, care de la el ni se trage.

DA Înţelegeţi oare prin asta că Analistttl Descartes ar fi sfîrşit prin a-l acoperi pe Filosof11l Descartes? Că distincţia, cu alte cuvinte, ar ajunge, încetul cu încetul, să ascundă claritatea? Că sintagma « clar şi distinct», atît de bine articulată la-nceput, 20

a putut aluneca pe nesimţite în zona nedesluşită a pleonasmului?

l\1Ş

T11 dicis. Oricum, Descartes nu e Pascal: « Nu m-ai căuta, dacă nu m-ai fi găsit.» « Tout est un, tout est divers.» « Tout se tient. » « Continuă răsturnare a da-ului în nu. Continue! renverse­ ment du pour au contre.» Pe cel ce « caută gemînd», propoziţiile astea îl marchează pînă-n măduvă şi pînă la sînge. În creier şi în măruntaie îi sînt întipărite, deopotrivă. Inima lui pulsează în ele, niciodată adormită.

DA (« 11 ne faut pas dormir pendant tout ce temps­ la.») TP

Dar şi Pascal a fost matematician!

MŞ

Ştiu bine. Şi încă din cei mari de tot. Nu, însă, în primul rînd (deşi prin asta a început). Nici în al doilea rînd. Nici chiar în al treilea. În abisul interiorităţii, cu rînduielile toate ale lumii regă­ site acolo şi re-evaluate, era Pascal la el acasă. Cu Descartes e altceva, în pofida recluziunii îndărătnice pe care mereu şi-a impus-o. Plon­ jonul- sau, dacă preferi, saltul-, Descartes îl face o singură dată. Magistral!, nimic de zis. Dar o singură dată. Ca să-şi întemeieze desfăşu­ rarea. Nu verticala (pe care, de altfel, a arătat că ştie evolua ca nimeni altul); orizontala îi e adevărata patrie.

21

DA (Orizontala: « locul geometric al exteriorităţii», nu?)

MŞ

(Exact.) Şi ăsta-i şi motivul pentru care epigonii au ajuns să se mulţumească a opera fără greş cu idei distincte, dispensîndu-se de-a binelea de ideea clară, pentru care ar fi trebuit să facă efortul de a o intui totam shmt!. Căci, în fond, ce idei sînt şi clare şi distincte prin însăşi natura lor?

TP

Nu vă fie cu supărare, dar pariez că « trei», de pildă, este o idee şi clară şi distinctă.

MŞ

« Trei»? Îţi arde de glumă, pesemne.

TP

Fie « patru», atunci!

MŞ

N-am nimic împotrivă. Cu condiţia, totuşi, să nu-ţi aducă aminte de mandola.Dar nu; retractez. « Patru» este într-adevăr o idee şl clară şi dis­ tinctă. Mai mult: extrăgînd cu precauţie, din viguroasa lui fiinţă imaginară, palida lui fiinţă abstractă, « trei» este şi el, pînă la urmă, o idee şi clară şl distinctă. Aşa indt, din categoria lui « patru» (ba chiar şi a lui « trei») s-ar putea enumera la nesfîrşit idei clare şi distincte: « triunghi», « cub», « sferă», « număr iraţional», « logaritm» ...

DA !ntregul domeniu al matematicilor, într-un cu­ vînt, .. .

22

MŞ

la care trebuie adăugat, pe nerăsuflate, şi întreg matematizabilul din celelalte domenii.

TP

Dar şi ideea de « Scaun» e clară şi distinctă. La fel, ideea de « Masă».

JvfŞ

În măsura în care cad sub incidenţa conceptului de ustensilitate. Sau a celui de funcţionalitate. Atît. Cu nimic mai mult. Cu ideea de scaun nu rişti să ai surprize. Nu te intllneşti cu ea. Cu scăunelul ăsta cu trei picioare, pe care stai tu acuma, se schimbă însă lucrurile. Moşul meu, Toader al Miculii, tot pe el stătea. Străbătînd timpul oamenilor, scăunelul ăsta şi-a cîştigat o grosime şi o desime a fiinţei care nu se mai poate arăta toată dintr-odată. Şi, oricum, nu se arată cu adevărat decît cui se întîlneşte de-adevăratelea cu el. Este, aşadar, ideea lui, o idee şi clară şi distinctă?

l)A Cu cît e mai distinctă, cu atît e mai puţin clară. Şi invers. (Cel puţin aşa mi se pare mie.) J\IŞ (La fel, mie.) Să revenim, atunci, la Sum, cu care am început. E o idee clară, nu-ncape-ndoială. E chiar cea mai clară din cîte-mi pot închipui. Cea mai nemijlocit prezentă. Cea mai apropiată (dar şi cea mai îndepărtată) dintre idei. Să fie, oare, şi distinctă?

TP

Evident, nu. Ce anume i s-ar putea opune, ca nefiind ea, din tot ce este?

23

AlŞ

După cîte văd că-ţi dai şi tu seama, mm1c. Cu un s11m clar dar confuz, ...

TP

!?

operator),- se poate, desigur, construi un dis­ curs; dar, în nici un caz, sum nu poate fi prins. (în integralitatea lui caracteristică) pe calea discursului, fie acesta şi i11stantanett reînfăşurat. Mereu în substantivul fiinţă am recădea, nici­ decum în purul verb a fi nu ne-am desfăta.

MŞ Ai prefera, poate, să te trag de mînecă, spunînd:

con-fuz? Adică în fuziune cu ansamblul imediati­ tăţii lui împrejmuitoare? Fie! Aşadar, cu un

sum clar, dar con-fuz, nu se poate opera. Cu unul, în schimb, doar distinct,- deci, prin chiar asta, privat de prezenţa plină, care-i e singurul temei, şi transformat într-un pur con­ cept operaţional (ba chiar într-un simplu semn

24

TP

Atunci?

MŞ

Să mai revenim o dată la punctul de plecare. Adică la mine (de vreme ce acuma eu vorbesc şi tu - dar şi el, şi ei cu toţii - ascultaţi ceea ce prin mine prinde grai). De acord?

TP

Întru totul.

MŞ

Bine. Află atunci că, pentru mine personal (şr poate nu numai pentru mine) (dar în orice caz. pentru mine), dătător de sens, în cazul verbului a fi, este un sentiment - dar nu unul oarecare� ci unul fundamental (de la care începînd poţi ridica o clădire) sau, dacă vrei, copleşitor (căruia,. adică, în nici un fel nu i te poţi opune) (deşi invazia lui e atît de liniştită, la nivelul subliminal la care se petrece, încît poţi foarte uşor să nici nu-l iei în seamă)-, un sentiment de plenitttdine> căruia un nume mai potrivit decît acela de BUCURIE nu i-am putut, nu-i pot, nici nu i-aş putea găsi vreodată. Iar numele acesta nu l-am dobîndit la capătul unei analize, ci mi-a fost dat. Dat din capul locttltti. Nu ştiu dacă-ţi

25

mai aduci aminte de ce spunea Rousseau în a cincea a sa plimbare de hoinar singuratec. Pasajul e însă prea frumos pentru a nu-mi lua, cu de la mine putere, îngăduinţa de a ţi-l citi în întregime.

TP

Sînt numai urechi.

MŞ Ascultă! « Dar dacă există o stare în care sufletul îşi găseşte un teren destul de ferm pentru desă­ vîrşita lui odihnă şi pentru adunarea laolaltă a întregii sale fiinţe, fără a avea nevoie să evoce trec11t11I satt să anticipe asupra viitorultti; o stare în care să ntt-i pese de thnp, în care prezentul să-i dăin11ie fără să se petreacă şi fără să scapete, fără să stîrnească vreun sentiment de lipsă sau de plăcere sau de durere, ci doar pe acela al existenţei, de care să fie covîrşit; atunci, atîta vreme cît ţine starea asta, cel ce se găseşte în ea se poate considera fericit ...»

TP

Daţi-mi puţin cartea! Îmi aduc şi eu aminte acum de o - deşi nu galbenă pe Marea cea Neagră, care dulce ne legănase pe noi doi odinioară totuşi de o barcă pe luciul lacului Bienne: « ...şi în timp ce ceilalţi mai stăteau la masă, mă strecuram frumuşel afară, săream într-o barcă, vîsleam pînă-n mijlocul lacului cînd apa era liniştită, şi acolo, întins pe fundul bărcii, cu ochii la cer, mă lăsam purtat în voia apei, uneori ore întregi, cufundat în mii de visuri nedesluşite dar pline de farmec ...» 26

DA Ce carte, Doamne, ce carte! Daţi-mi-o şi mie puţin, că şi eu îmi amintesc un pasaj care m-a lăsat dus pe gînduri: « ... clipocitul undelor şi mişcarea apei ocupîndu-mi simţurile şi gonin­ du-mi din suflet orice altă preocupare, mi-l scufundau într-o dulce visare şi noaptea mă surprindea aşa, de multe ori fără să-mi fi dat seama că vine. Bătaia valurilor în mal, vuietul apei, neîntrerupt dar umflîndu-se parcă din timp în timp, îmi umpleau ochii şi urechile şi luau locul mişcărilor lăuntrice pe care visarea le stingea în mine, de ajungeam să 1JJă simt trăind cu plăcere fără a-mi da osteneala să gîndesc. » AIŞ

Într-adevăr, la acest « senti11Jent al existentei despuiat de orice alt afect», cum îl numeşte Rous­ seau, mă refeream eu adineaori, vorbind despre sentimentul originar de plenitudine care - în cazul meu cel puţin - îi conferă verbului a fi (încă nealterat de categorii) înţelesul său cu adevărat fundamental. Desigur, însă, - ca toate cuvintele, de altfel-, nici cuvîntul plenitudine nu este univoc identic sieşi; supla sa identitate cu sine însuşi se desfăşoară sub regimul Analogiei. Aşa incît, să nu-ţi închipui cumva că eu mi-aş închipui plenitudinea de care-ţi vorbeam, drept unica formă şi unicul nivel de plenitudine po­ sibile. Cînd Pascal, în aşa-zisul lui Mnnorial, scria: « Foc . . . Certitudine, certitudine, senti­ ment, bucurie, pace ... Bucurie, bucurie, bucu­ rie, lacrimi de bucurie», - plenitudinea care-l

27

invadase atunci era desigur de o cu totul altă ordine de mărime decît « sentimentul existenţei» înspre care ne trimit cuvintele lui Rousseau. Dar bucuria bîntuită de infinitul viu, şi care merge mînă-n mină cu o veritabilă explozie a cuvintelor întrebuinţate pentru a o semnifica (inclusiv a cuvîntului « bucurie» însuşi) ...

DA De ce spuneţi: explozie? N-ar fi, oare, mai nimerit să spuneţi: implozie? - care, în fond, tot cu un fel de dispariţie a cuvintelor se soldează, doar că altfel obţinută. NIŞ

Da, poate că ai dreptate. Implozie, adică un subit reflux al cuvintelor înspre propria lor rădăcină. Dar ceea ce vroiam eu să spun cînd m-ai întrerupt (şi-ţi conced că ai avut dreptate) era cu totul altceva: că, anume, bucuria bîntuită de infinitul viu nu împiedică deloc o altă bucurie, să spunem mai de toate zilele, obţinută nu printr-o explozie (sau, cum aşa de bine spuneai tu adineaori, printr-o implozie), ci printr-o simplă evacuare, sau poate nici măcar; doar prin dezamorsarea cuvintelor agresive datorită cărora reţeaua de finalităţi utilitare a lumii împrejmui­ toare ...

DA (a Um1velt-ului) ... MŞ

este oridnd gata să pună stăpînire pe noi; - nu o împiedică, zic, să fie şi ea, la rîndul ei, deşi altfel, deşi alta, mereu aceeaşi indicibilă

28

bucurie care însoţeşte verbul a ft la toate nive­ lu rile şi la toate modurile lui de reală manifes­ lare. I /- 1

�i cum aduceţi dumneavoastră sub acelaşi acope­ rfo1înt cele două sensuri, aşa de net deosebite, ale 1 u i a ft: esse şi ens, verbul şi numele?

ACTUL ŞI PUTINŢA

MŞ (Ce vrei? N-am ce face: nu degeaba sint ele a priori. Dar, de inţeles, înţelegi tu ce vreau să spun, oricît de nemilos circotaş ai fi.)

TP

TP

Repet întrebarea cu care s-a incheiat convorbirea noastră trecută: cum aduceţi dumneavoastră sub acelaşi acoperămînt cele două sensuri - aşa de net deosebite - ale lui a fi: esse şi ens, verbt1/ şi n11mele?

MŞ Uite-aşa: punînd întrebarea despre « a fi» (sau, mai exact, despre « este» la indicativul prezent, adică la modul şi la timpul prin excelenţă al arătării indiscutabile) (sau, şi mai exact, despre « sunt»; despre « [eu] sunt» ) dintr-un moment, sau de la un nivel, nu ştiu cum să spun: anterior?, s11biacent?, . ..

TP

(Iar vă joacă festa, după cite văd, faimoasele « forme a priori ale sensibilităţii» !)

MŞ oricum, de dincoace...

TP

!? 30

(Sint mai bun decit par, - şi dumneavoastră ştiţi asta foarte bine. Aşa incit ce altceva imi rămine de făcut decît să vă ascult în continuare?) (Dar şi să vă pîndesc, nu-ncape-ndoială !)

MŞ de dincoace, aşadar, de binomul a11-q11id, . .. DA (An: particulă interogativă impregnată de dubiu, construindu-se deci cu subjonctivul - an sit-. şi insemnind« oare» sau« dacă».Qttid, in schimb, e o întrebare fără ocolişuri -« ce?» - şi ca atare se construieşte cu indicativul.) (An « est» sit: oare« este» într-adevăr o fi? Ouid est« est»: ce anume este « este».) \ f.,f de dincoace, repet, de polaritatea existe11ţă-q11id­ ditate. Şi chiar şi de dincoace de opoziţia mbiect­ obiect. Deşi ştiu, deşi ştiu... '/'/ >

Deşi prea bine ştiţi că - neviolentat şi doar prin sine lucrînd - sistemul limbajului este, cu de la sine putere, institutiv de obiectivitate şi că, odată numit, subiectul insuşi se transformă in obiect.

\ 1,1' Da, da, aşa este: dacă ne lăsăm duşi de cuvinte. (De instituţia cuvintelor funcţionînd în regim 31

propriu.) Dar dacă le aţinem calea la strunga pe care o ştim şi dacă, aşa zicînd, le golim ...

DA (j'etreindrai la lang11e et, la terrassant, lui ferai rendre gorge . .. Alors, m'obeissant, tout me sera donne, le cie/, la mer, et Ies espaces de la terre - et tout le coeur de I' homme.) MŞ

TP

MŞ

(Cum era de aşteptat, un Poet a spus-o. Unul dintre cei mari.) Dacă, deci, stoarcem cuvintele pînă le vom goli (nici măcar pe toate: numai pe cele ce ne interesează; nici nu întotdeauna: doar cînd e cazul ) de, hai să spunem, « obiectuali­ tatea » lor, lăsîndu-le, ca să zicem aşa, doar « fiinţialitatea » ... (Brrr, ce cuvlnt! Neamţul, măcar, ar fi avut resursa de a-i spune, fără să clipească: die Seiend­ heit şi nimeni n-ar fi avut nimic de obiectat.Dar asa: « fiintialitate » ...) ' ' (Şi pe mine mă înfioară ideea că l-am putu t încropi. Dacă totuşi am făcut-o, înţelege şi tu: am încercat să exprim un gînd, desigur lipsit de un contur veritabil, dar măcar purtat de o veri­ tabilă tensiune, ...)

DA (pentru care Eufrosin Poteca dăruise pe vremuri limbii române frumoasa vocabulă estime, care nu ştiu cît de exactă o fi fost, dar care cel puţin avea meritul de a spune omeneşte ceea ce cău-

32

tăm noi acum, mulţumindu-se, graţie unui sufix discret, - şi asta doar pentru uşurarea folosirii -, să substantiveze « în treacăt», deci fără să-i împuţineze energia, « verbalitatea» indica­ tivă a lui « este».) MŞ

Ei bine, dacă reuşim turul ăsta de forţă, de a goli măcar unele cuvinte-cheie de (iertaţi-mă, ambii!) « obiectualitatea» lor, atunci cred că putem considera problema noastră de pe o platformă neutră în raport cu toate opoziţiile adineaori numite.

TP

«Neutră», aţi spus? De pe platforma, adică, a ceea ce Duns Scotus, în faimosul său Op oxfor­ dian, numea « conceptul comun de fiinţă», con­

ceptus comvmnis entis? MŞ

Parcă declarai, mai an, că nu prea eşti la tine­ acasă în istoria gîndirii, aşa cum s-a desfăşurat ea de-a lungul vremii. Atunci de ce-mi vii tu mie cu o unealtă univocă, precum vida abstracţie pe care tocmai o invocaşi, şi care nu-mi e de nici un folos aici? Dar recunosc că vina-i a mea: « neutru» nu e cuvîntul potrivit. Nu din no man's land-ul expectativei egal binevoitoare tuturor părţilor, pentru că egal străină tuturora, ci din însăşi inima opoziţiilor, din centrul lor pulsator (cu speranţa de a le integra, fireşte) clamez eu, din chiar acest vîrtej încerc eu să invoc, să evoc, din însuşi hăul acesta mă stră-

33

duiesc eu, deşi nu ştiu dacă mă vor ţine bala­ malele, să aduc cumva în preajmă-mi (şi să-l înduplec să-şi manifeste energia) ...

MŞ toate semnificaţiile limitate ce roiesc în jurul nostru, dacă bineînţeles le conducem, fără a ne abate din drum, pînă la capătul lor firesc.

DA (&vepyrni: actul) .•.

TP

Firesc?

MŞ

MŞ

Nu, nu! Oricum, inexorabil.

TP

verbul total A FI, verbul precategorial A FI (evident, nu pur şi simplu vid de categorii; plin, dimpotrivă, pînă la refuz, de indiviza lor posibilitate), -verb spre care tinde (dar nu ca spre un obiect), pe care-l semnifică (dar 1111 de la distanţă), sau mai de grabă în care se află şi pe care-/ prinde (nemijlocit desigur, dar orb din păcate; şi mai ales limitat, în toate privinţele limitat) sentimentul de care-ţi vorbeam data trecută.

,,,/ )

Verbul precategorial A FI? Adică, dacă am înţeles bine, « putinţa» lui (în pofida referirii la « energie»): ne/octtl-netimp11l-nefe/11l lui aici-acum­ aşa. Dar putinţa nu este, nu poate fi instanţa noastră supremă! Potentia dicit11r ad actflm. (Act11s 11011 dicitt1r ad potentiam.)

MŞ Desigur, aşa stau lucrurile ori de dte ori avem de-a face cu in-finitatea desfăşurată (de fapt: desfăşurîndu-se) a actelor punctuale terminale. Nu însă şi cînd e vorba de purul Act intensiv pe care-l trans-semnifică ...

DA (implodînd) (şi, deci, dispărînd ca atare) ... 34

TP

Fie! Dar să revenim la trans-semnificatul (unic) spre care (ne) trimite mulţimea întreagă a semnifi­ catelor noastre prime.

MŞ

Nu însă fără a reaminti în prealabil că nesfîrşita mulţime de co-semnificate ale acestor semnificate

35

! I

prime este coextensivă cu toate nivelurile dome­ niului putinţei, cite vor fi fiind, pină la - inclu­ siv - «universala putinţă de a fi» (UP) ..·

DA şi nu fără a reaminti de asemenea, pentru a avea cu adevărat in faţă un tablou de ansamblu al situaţiei, şi faptul că UP, la rîndu-i, dar în sens invers înaintării în răspăr a co-semnificării, ...

TP (Am vaga impresie că devotatul dumneavoastră amic vrea să spună: în sens direct.) ...

DA (Cred că sare-n ochi, nu? Negationis negatio . .. Dar să lăsăm!); că UP, aşadar, se proiectează fără mijlocire - deşi articulîndu-se mereu, po­ trivit sferei-paradigmă (de rază nulă, după cite ştim) (dar nu lipsită de «paliere», totuşi), în profuziunea putinţelor intermediare (PI) ...

MŞ şi a celor terminale (PT), nu uita!-; ... DA că UP se proiectează, repet, fără vreo mijlocire numeric decelabilă, în in-finitatea desfăşurîndu-se a nenumăratei actualităţi existenţiale (AE), aflată în regim de finitudine şi de exterioritate.

MŞ Să ne imaginăm acum, - dar nu cu ochii (fie ei şi ai minţii), că-n zadar vom căuta-, ci cu un fel de simţ «topologic» sui generis ( dacă aşa ceva ne-ar sta la-ndemînă), să ne imaginăm, zic, că toată sfera noastră s-ar înşuruba în sineşi,

3G

scurgîndu-se toată (fără, la drept vorbind, să se piardă) prin centrul ei; regăsindu-se apoi (după ce s-ar fi prăbuşit astfel) pe sine dincolo de sine; regăsindu-se - intactă, fireşte-, dar în orizon­ tul unui alt tărîm (care, de fapt, n-ar fi «tărîm» cu adevărat) ...

TP Nu-nţeleg nimic; dar absolut mm1c. Şi mei nu-mi vine-a crede că vreţi cu adevărat să spuneţi ceva.

MŞ Văd eu bine c-am ajuns la un nod ce nu se lasă deznodat cu nici un chip. Ai avea ceva-mpotrivă dacă l-am tăia, pur şi simplu?

TP Nimic împotrivă n-aş avea dacă. MŞ Atunci, binevoieşte şi ascultă: universala putinţă

de a fi toate actele (la plural, şi în regim de fini­ tudine) nu poate răsări decit dintr-un p11r Act intensiv singular, care să fie - sui modo - toate putinţele. Care, adică, să-şi conţină (sau să-şi reţină) putinţele, aşa cum un coleric stăpîn (totuşi) pe sine şi-ar conţine (sau reţine) mînia, dindu-i frîu liber doar dnd ar hotărî el.

TP Vă atrag serios atenţia că antropomorfizaţi. MŞ Antropomorfizez, recunosc. Dar numai pentru

a de-spaţializa faptul - altminteri derutant - al «conţinerii». ?,7

TP

Şi vă mai atrag atenţia că - de unde, cîtă vreme ne mişcam în sus şi-n jos pe raza noastră de valoare nulă, rămîneam (liniştitor, cît de cit) prinşi în continuitatea imanenţei nenumărabile - iată-ne acum, cu acel alt tărîm adineaori evocat (chiar dacă n-o fi el « tărîm» de-a binelea) (şi vă conced că nu-i!), iată-ne, aşadar, dind nas în nas cu alteritatea, cu hiat11/, cu 1mmărttl doi.

M.f

Recunosc şi asta. Dar nu văd de ce mi-aş pune cenuşă pe cap. După cum nu văd de ce anume ţi-o fi fiind ţie aşa de frică. În fond, trans- nu e, dacă stăm şi cîntărim bine, decît o biată de pre­ poziţie (sau, poate, un adverb?).

TP

O particulă auxiliară, de acord! (Ceea ce n-o va împiedica, vă asigur, să ne dea de furcă de n-o să mai prididim.) Un simplu element de compunere, o să-mi spuneţi. Care, de-i va fi dat să fie prefix al unui verb de mişcare, se va construi cu acuza­ tivul. Pentru că arată spre .. . Dar nu terminaţi cu mine aşa de repede. Mai am o săgeată-n tolbă: hipostaziaţi. (Lucru de care v-aţi ferit cu străşnicie cînd a fost vorba de întreg « dome­ niul» - e adevărat că, după părerea mea cel puţin, invadat de o groasă ceaţă difuză, în care cu greu puteai dibui concreţiunile, ca să ai ce hipostazia - al putinţei.)

MŞ Vezi, vezi - că-mi dai apă la moară! Într-adevăr:

fermitatea, densitatea (aş spune chiar, de nu 38

m-aş teme de conotaţii nedorite, ba chiar de un cu totul nedorit denotat: soliditatea) fără pereche a tărîmului pe care încerc şi eu să pun piciorul îmi permite, de data asta, să hipostaziez în voie. Cu o precizare, însă: o fac croindu-mi - din adverbul « altfel» (şi, dacă se poate, chiar din locuţiunea adverbială « cu totul altfel») - un srnt, fără ajutorul căruia puţinele jaloane plan­ tate-n grabă în teribila tenebră strălucitoare a Necunoscutului pe care-l bîntui (sau care, el, mă bîntuie pe mine) mai mult m-ar încurca decît m-ar ajuta.

TP

Gata! Mirarea mă copleşeşte. Amuţesc. Deşi simt că mi-a mai rămas o vorbă-n gît, şi vă-nchi­ puiţi că nu-mi vine la socoteală s-o las să zacă acolo-n uitare. Iat-o: mereu întindeţi degetul, mereu îmi arătaţi; ba chiar mă trageţi - delicat, cum vă stă în fire - mă trageţi, zic, de mînecă, pentru a-mi mobiliza atenţia; dar deloc deloc nu mă-nlănţuiţi cu lanţul argumentelor. Spus ceva mai « frumos»: demersul dumneavoastră este puramente 111011strativ; el nu este cîtuşi de puţin demonstrativ.

MŞ Mult ţi-a mai trebuit ca să vezi ce-ţi sare-o

ochi! Dar, în cursa pe care mi-o întinzi, nu crede că mă las prins. Demersul meu e originar şi original, nu derivat şi comun. Eu încerc să mă pun, pe cit posibil, în stare de deschidere (în propria-mi deschidere), adunîndu-mi propria

39

atenţie pentru a-mi păstra prospeţimea proprit t disponibilităţi, în aşa fel incit ceea ce mi S< arată să se poată el însuşi gindi, nestingherit, !11 mine. Tu, în schimb, îmi ceri rigoare, id esl « consecuţie corectă din». Corectă, în sensul conformării, pas cu pas, la reguli dinainte· stabilite ...

TP

O secundă I •••

MŞ Ştiu. Vrei să spui: nu în mod arbitrar. Dar sî111

în întregime de acord cu tine: stabilite în mod cit se poate de judicios, dar nu - repet - th însuşi ce-ul acela care mă împresoară, ci d1· gîndirea mea agresivă şi posesivă, care vrea s:'l I reducă şi să-l stăpînească. (Nu e cazul să abordc;, aici problema temeiului I) Pe urmă, regulik amintite sînt, îndeobşte, explicit cunoscute tk cei ce participă la jocul logic - joc, oricum, fără surprize în desfăşurarea lui. Mersul meu, în schimb, e plin de surprize. (În primul rînd pentru mine.)

TP

Bănuiesc propoziţia - sau, mai exact: o ştiu (De unde oi fi ştiind-o? Îmi vine să cred mi-aţi spus-o. Sau, dacă nu, ar fi trebuit; căci întreg demersul dumneavoastră o presupune.)­ bănuiesc, aşadar, propoziţia care, din capu I locului, vă stă la spate şi vă comandă paşii, în orice direcţie vi i-aţi îndrepta.

N11 mă credeţi? lat-o: MAI MULTUL nu-şi avea TEMEIUL în MAI PUŢIN. Altfel, 1 k cc-aţi fi răsturnat dumneavoastră, aşa cum ,,\ i fllcut adineaori, raportul de întîietate (evident, 1111 I cmporală) (1 )ptttinţă-(2)act(e), transformîn­ d11 l in raportul (1}Act-(2)putinţă? Dacă, însă, ,1, r\ i dreptate, nu ne rămine decit să ne învîrtim I., ncsfîrşit într-o dezesperantă « tautologie» , ,1•, 1nică: tot ceea ce, fulgurant şi evanescent, este 1111m) a şi fost (dintr-un inefabil totdeauna). I l 11 d t: mai e loc atunci pentru noutatea, unde 111�111 1 u prospeţimea« divinei întîmplări»? Unde, 11 r,l'î 1şit, pentru surprizele care - susţineţi că ,•� lntîmpină la tot pasul? Sau vreţi doar să llf,1'1':l\i că, din tabela categoriilor (Băgaţi bine ,fo M'nmă: a categoriilor modalităţii !), aşa cum ,1,1,.1 ltlsat-o moştenire marele Immanuel, singură i•,tcnţa (Dasein) implică posibilitatea (Moglich­ ÎI), nu şi invers? Cădeţi astfel (din propria , l 1111111eavoastră perspectivă, nu dintr-a mea) 111 1 o ... Mă opresc aici, ca să-mi aduc aminte urmarea.

MŞ

E aşa de important?

TP

În orice caz, m-a uimit s-o aud din gura dumnea­ voastră tocmai la acea cotitură (hotărîtoare?),

76

pe sine şi-ar conţine (sau reţine) mima, dindu-i frîu liber doar cî11d ar hotărî el.» (Mărturisesc, ruşinat, că ridicarea tonului la sfîrşitul frazei îm i aparţine - şi că nu e lipsită de intenţie.) MŞ (Bănuiesc intenţia. Amîn răspunsul. Pentru altă dată.)

TP (« Altă dată ... dacă ...») MŞ (Ţii cu tot dinadinsul să mă-ntărîţi; dar degeaba: în hora asta, ştii bine că nu intru. Hai, mai degrabă, să vedem ce-i cu citatele pe care me­ moria ta le-a reprodus cu atîta exactitate, ba chiar punînd punctul pe i ! Aşadar:) Dacă am 77

spus eu tot ce spui tu că am spus - şi trebuie să recunosc că aşa e ! -, atunci mare vor bă am spus, într-adevăr. Am aruncat, nici mai mult nici mai puţin, întreg ghemul pe masă. Şi încă ce ghem: ghemul ghemelor! Dar, cum tot îl avem de bine de rău sub ochi, ce-ai zice dacă n e-am vîrî în sfîrşit degetele-n el şi am încerca să-l descurcăm - pe măsura, bineînţeles, a pri­ ceperii noastre comune?

TP Aş dori, totuşi, înainte de-a începe depănarea ghemului, să-mi răspundeţi - dar pe şleau! la o « chestiune prealabilă». Zi de vară pînă-n seară, mi-aţi tot vorbit despre « putinţa-termi­ nală-globală X�» (X mare de puterea p la nonmomen tul zero) în termeni asemănători acelora de care v-aţi fi folosit ca să mă întreţineţi (dacă n e-ar fi fost dat să trăim cu cîteva veacuri în urmă) despre - ce să vă spun? - poftim: despre ... virt11s dor111itiva.

MŞ Tragi tare, recunosc; dar întrebarea, tot n-o văd.

TP Întrebarea mea este: de ce nu vă puneţi dumnea­ voastră .î ntre bările ştiinţei?

MŞ Toate? Ştii doar prea bine că n umai ştiinţa toată, adică oamenii de ştiinţă de pretutindeni şi d e totdeauna, luaţi în bloc, ar fi îndreptăţiţi să spere că şi-ar putea pune toate întrebările (fost e şi viitoare) (şi, oricum, trecătoare) (şi ele,

78

dintr-un domeniu şi ele) ale ştiinţei. Dar cîteva, pun. Nu prea anume, am apucat şi eu să-mi pentru a mă fi multe . Destule, în o rice ca z, linii mari, cttm în , ales cu măcar atit: să ştiu s e pun. d�că şi de data TP Sper că n-aveţi nimic împotrivă asta vă voi cere un exemplu.

aş incerca să ilustrez MŞ Ne-am îneca in ele d�că ce am de gînd aşa cum îmi pretinzi tu ceea după sine un să-ţi spun: un exemplu ar aduce i fac un model. altul, la nesfîrşit. Mai bine să-ţ pun o între­ mi Să presupunem, de pildă, călegătură cu feno­ bare (pertinentă, se-nţelege) în mic de puterea a la (fenomenul menul făcut? Să mă. momentul n). Ce-mi rămîne de întorc cu faţa la adresez direct lui? Sau să mă ceea ce-l înconjoară?

z:

z

ervaţi cu atenţie TP Vă rămîne, bineînţeles, să-i obs natural, - fie :

comportarea în ambientul lui erea a la acelaşi y:-�-w:,-� (seria y, x etc. de put moment 11) •.•

t natural) - din principiu (adică MŞ pe care (ambien de propoziţie 1. din bun început şi 2. cu ran g dind exhaustiv directoare) - să-l consider ca -se, e drept , socoteală (el, ca ambient intîmplîndu l de « natu­ tivu fica a fi merett acolo, de unde şi cali gime aflîndu-se ral», dar, în acelaşi timp, în între 79

l a şi în întregime ep11izî11dtt-se în nivelul actt1ali­ tăţii terminal e evanescente); pe care, aşadar, să-l consider ca dînd socoteală,fără rest, de fiinţa l ui z:i . . .

DA

a unui z de aceeaşi put er e cu ambi e nt ul: a. (Tînărul dumneavoastră prieten nu se poate să nu-şi aducă aminte de propoziţia «MAI MULTUL 1111-şi poate avea TEMEIUL în MAI PUŢIN» pe care el însuşi v-o atribuise cîndva.) (Am şi eu m emoria mea.)

MŞ (Îmi însuşesc propoziţia. Ba o ş1 comple tez: nici EGALUL ntt-şi poate avea TEMEIUL Îll EGALUL să11.)

TP (Mărturisesc că nu mă gîndisem l a asta. D ar,

fie ce -o fi, îmi continui gîndul. Aşadar:) D upă în ambientul ce aţi observat bin e fenomenul lui natural, vă rămîn e să modificaţi uşor numitul ambi ent, de u n număr convena bil de ori

z�

MŞ

prin mici scăderi şi adăugiri succesive . ..

TP (dar nu făcute l a voia-ntîmplării) ... MŞ (evident, nu; conduse, dimpotrivă, de o plauzibilă şi, ca să spun aşa, quasi-întemeiată ipoteză), pînă ce - tot tre dnd prin formele y:-,v:-v:-,,,�. x:-,v:-v:-11: . Y,,-1v:-u:-1: .

. .,

. .,

80

. .,

a nu­ reuşi să izol ez o ,v:-tt:-t:-s; . . . etc. - voi . ţie r elativ constantă, .. mită relaţie de consecu aţi aport cu parametrii select DA (constantă, adică, în r vaţia) ... de cel ce efectuează obser

izolabilă şi identificabilă, o relaţie de consecuţie q:(b:-g:n cazul nos tru : cum ar fi, de pildă, î a • a - k ,.-1Vn) _,.. Zn • • ăţii­ , q de puterea actualit DA (în condiţiile b-g-k-1V produce p e z de aceeaş i pu nctuale-term inale îl se explică prin q, dar put ere) (sau i nvers: z -k-1v). numai în condiţiile b-g

MŞ

tre­

remarcă şi să pun o în TP Îngăduiţi-mi să fac oerea ambientului (de puterea b are ! Remarca : vari

se produce în timp; actu alităţii evan escent e) indice 11, en tul iniţial, de deci nu mereu la m om indice de , nte succesive ci la s eria de m ome c e nu de etc. Într ebarea : 11 + 1, 11 + 2, 11 + 3 la cest fapt incon testabil s-a ţinut seam a de a ral al s eriilor ambientale notarea indicelu i t empo e tc.? y-,v-v-tt, x-,v-v-11 etc. p entru La întrebare, răspund: MŞ Remarca-i justă. mbientului are loc p e axul că, deşi modificar ea a er­ la care se efectuează obs t impului, momentul ului) t o r rva e obs vedere al vaţia (din punctul de ul m ome nt u l ment de faţă, singur este m ereu mo al prezenţei efective.

81

TP Şi cu asta aţi terminat? MŞ A, nu ! Îmi mai rămîne, fireşte, să cuantific - graţie unor măsurători efectuate cu acurateţea de rigoare - termenii relaţiei şi componenţ::t ambientului.(Ca să pot, nu numai izola şi identi­ fica, ci şi reprod11ce fenomenul. Ad libitum. Ca să-l am, deci, la-ndemînă. Ca să-l pot stăpîni.J

TP Asta, - pentru relaţia de ca11zalitate ... MŞ eftcientă, în termeni medievali. TP Ştiinţa îşi pune însă şi alt fel de întrebări. De structură,

de pildă.

MŞ Ca aceea - de macro- şi de micro-structură al cărei răspuns se poate găsi în epocala ecuaţie unde sînt l egate împreun ă energia, masa, viteza luminii?

E = mc2,

TP Aceea sau alta: exemplele ar putea fi variate la nesfîrşit.

MŞ Modelul lor ar rămîne însă mereu acelaşi: x: Ry:.

TP Adică, vreţi să spuneţi că mereu în y (de puterea actualităţii-punctuale-terminale) ...

MŞ (actualitate ep1tiza11tă, după cum se ştie, de vreme c e în

ea se ex-primă,

82

manifestîndu-se

TP

-glo ­ nţelor-terminale virfurile extre me ale puti lo­ mij fără nici un fel de bale , ba chiar - şi asta ei pu ­ sm al universal cire- prodigiosul dinami măsură, şi epuizîndu-se în aceeaş i tinţe de a fi) (dar ei duce la rindul ceva ctt deci incapabilă de a pro mic, de vreme ce e lipsitK de fa sine p11tere, oricît de ) dinamism propritt ... de cea mai mică urmă de vreţi, deci , să spuneţi că Reiau ideea de la capăt: tată - cîtă vreme rămî­ mereu în y ar trebui cău fi a ştiinţei - raţ iunea de a nem î n p erimetrul în afla m Că, adică, mereu ne-a lui x. Şi invers. regimul exteriorităţii.

MŞ Exact.

aţi se nu­ neavoastră căut TP Pe cînd ceea ce dum mitate, - nu ? meşte: interioritate, inti

ter iorităţii. Savoa„ea

ţa in MŞ Da.Densitatea, consisten el.

DA Sarea pămi nt ului.

aici, în n u-mi pun eu MŞ Acuma ai aflat de ceastr tiinţe i. ş i l e ă- întrebăr această intilnire a n o plul fapt de a trece de la TP Ş i crede ţi că, prin sim R y: la modelul dum­ modelul (reversibil) x:

( Xf) - deci irevers•ibil• ungeţl· sa� neavoastră orientat P (Y'P ai · ) y., y,, • O .......-,,P - x,,, respectiv t? l explicaţ i mai mu

83

MŞ Tocmai că nici nu-ncerc să explic ceva. Mă mulţumesc să implic totul.

TP Iar eu, tocmai asta vă reproşez. Plonjonul dumneavoastră (disperat) pe raza de valoare nulă, pe paradoxala verticală a imediatităţii, vă aduce oare mai mult - în ordinea cunoaşterii decît mersul metodic pe reţeaua de exteriorităţi a suprafeţei (a orizontalei), cu toate fecundele ei medieri?

MŞ Nu, nu-mi aduce mai mult. Dimpotrivă, - de vreme ce nu-mi aduce chiar nimic. (Înţeleg: nimic pozitiv, în sensul de posit11n1, pus adică undeva prin preajmă, stîndu-mi mereu la dispo­ ziţie, putînd fi oricînd utilizat.) Îmi aduce, în schimb, un jind ameţitor după cunoaşterea de tip unitiv; ba îmi aduce, într-un fel, însăşi această cunoaştere, dar numai în străfulgerarea Clipei, şi doar ca o adiere.

DA Ca o sfişietoare adiere, bănuiesc. Pentru că,

deşi vă smulge din cenuşiul cunoaşterii înseria­ bile şi înmagazinabile, nu vă instalează totuşi a demeure în lumina .. .

TP în lumina orbitoare ... DA a celeilalte. Iată de ce îmi vine şi mie să cred că opţiunea dumneavoastră este de fapt un refuz, arborat în numele unei nostalgii. 84

MŞ Te ştiam amic, mie devotat. Nu te bănuiam a fi aliat al tînărului meu prieten. Vă răspund, deci, amîndurora. În primul rînd, trebuie să precizez că nu e vorba de nici o opţiune. Dacă mersul meu regresiv caută mereu să-l reîmplînte pe X! (manifestat de x:) în X;, adică în propriul lui temei quidditativ, tot aşa cum pe y! (manifestat de y:) îl duce înapoi pînă în Y!, iar pe z! pînă în z�, ...

DA nescoţîndu-1 pe nici unul (Încerc să fac amendă

onorabilă !) din propria lui interioritate: X: (X!), y� (Yf), Z: (Z�) etc. etc ....

MŞ dacă deci mersul meu regresiv încearcă să-i reîmplînte pe x, y şi z în temeiurile lor quiddi­ tative proprii ( X, Y şi Z), ba mai mult: trecînd prin toate putinţele intermediare aflătoare pe respectivele raze (mereu de valoare nulă), să-i reîmplînte în « nimicul» atoatestructurant al universalei-putinţe-de-a-fi (UP) ,· ei bine, asta nu înseamnă cîtuşi de puţin că aş întoarce pur şi simplu spatele celuilalt mod, perfect legitim şi el (în limitele ce-i sînt asignate), de a considera lume�. întreagă, şi pe noi în mijlocul ei, nu ca pe o ivire a lui a ft în strălucirea prezenţei, ci doar (ceea ce, într-o anumită măsură, şi este !) c a pe o simplă realitate (compusă, adică, dintr-o multitudine de res exterioare una alteia dar stdns legate printr-o universală reţea de reci­ procă intercondiţionare) (de tipul xRy). 85

TP

Dar nici mergînd « de-a-ndăratelea» nu văd cum aţi putea pretinde că asistaţi la o veritab ilă ivire a lui a ft (a lui a-fi-pur-şi-simplu). Şi în acest caz, exact ca şi în celălalt, trebuie să vă mulţu­ miţi cu un a ft mijlocit de ce-urile lui. Căci modurile de care vorbeaţi, la acelaşi nivel se plasează ambele: la nivelul ftindttrilor. Într-ade­ văr, ambele - atît plonjonul (aventuros ) pe ver­ ticală, cît şi mersul (metodic) pe orizont ală - ne aruncă spre « fiinduri», reprezintă un rap ort (al nostru, ca fiinduri p11rtătoare de in-t m/ie) cu « fiindul», ...

DA « ein Verhaltm zu Seiendevn>, nu?

TP

Văd că-ncepem să ne-nţelegem. Exact asta aveam şi eu în gînd. În orice caz, direct la arh iverbul a ft nici unul din cele două mod uri nu ne con­ duce. Din punctul acesta de vedere măcar, putem afirma liniştiţi că sînt perfect ech ivalente.

.MŞ Faceţi front comun în continuare, dup ă cîte văd. Să-ncerc să vă răspund. Dar întîi o precizare: eu nu caut să stabilesc nici un fel de Gr1111d­ ve1fass1111g des Daseins. Drumul meu e cu totul altul pentru că Sti11111n111g-ul meu e radical diferit de al lui ...

MŞ Structura ec-sistării acelui fiind care noi înşine sîntem (eu însumi sînt), cum aş putea să nu mi-o însuşesc? Dacă nu în întregime, măcar în liniile ei mari. (Cine altul ar mai putea-o stabili, nu numai cu atîta sagacitate, ci şi cu atîta exacti­ tate?) Dar adevărata mea problemă, cea care mie nu-mi dă pace nici răgaz, cea care pe mine mă chinuie de cînd mă ştiu, de-abia de aici încolo începe. Odată desluşită « analitica existen­ ţială» (la modul năucitor şi absolut insuperabil la care a fost făcută treaba asta în urmă cu mai bine de jumătate de secol) - şi de-abia atunci cu o greutate pe care n-o avusese niciodată înainte - se pune, din nou şi din nou, între­ barea-cheie: de ce?, apoi întrebarea-cheie: cu111?, în sfîrşit întrebarea-cheie: la ce? DA (La ce bun?) (Rostul!) (Noima I) (Temeiul!)

TP

Adică vreţi să spuneţi că - odată desfăşurat în faţă-ne, cît se poate de amănunţit şi de bine articulat, sistemul ek-stazelor, al pro-iectărilor de tot felul etc. etc., care la o primă ochire pare a epuiza problematica filosofării - mai puneţi o dată, în legătură cu tot acest an­ samblu, întrebările liminare de care vorbeaţi adineaori.

DA de al Marelui Martin, cum ar spune un intelec­ tual şugubăţ tot atît de drag şi dumneavoa stră - sper - pe cît îmi e şi mie.

MŞ Vezi că ai ghicit? Da, vreau să spun că întreg acest macro-sistem de ec-sistări ...

86

87

DA (Folosiţi elementul de compunere « macro-» pentru a semnifica, desigur, co-extensivitatea sistemului ec-sistărilor cu universul.)

MŞ (Şi tu ai ghicit I Aşa e: cu întreg universul.

Nu numai cu cel cunoscut, ci şi cu cel necu­ noscut. Necunoscut, dar bănuit. Necunoscut, dar imaginat. Cunoscut - sau necunoscut - şi dorit. Cunoscut - sau necunoscut - şi temut. Da: cu întreg universul. Nu numai cu cel a cărui prezenţă te invadează, sau a cărui [încă]­ absenţă te furnică de nerăbdarea de a fi, sau a cărui [pentru-totdeauna]-absenţă te umple de dorul de a mai fi, ci şi cu cel pe care pur şi simplu l-ai uitat.) (Căci îsi , are si ' uitarea intentionali' tatea ei.)

DA (Intenţionalitate în sensul fenomenologiei husser­ liene, nu? Adică şi uitarea, ca şi conştiinţa, este întotdeauna o uitare de, o uitare a, nu pur şi simplu un cîmp gol, un loc zero.)

MŞ (Că bine zici ! Dar hai să reluăm firul de unde

l-am întrerupt I) Da, vreau să spun că întreg acest macro-sistem de ec-sistări - la baza căruia stă, ca un fel de dipol endo-generator, perechea intentio-intentum (sau, mai exact, intentiones-in­ tenta la plural) - nu ec-sistă la rîndttl lui (înţeleg: ca macro-sistem deja desfăşurat) (şi ex-primat). Nu ec-sistă, ci in-sistă. Considerat ca globalitate, acesta e modul lui propriu de a ft: în-sistarea

88

(deşi, văzut dinăuntru, dintr-o reţea de ec-sistăd e alcătuit).

TP Bine, şi? MŞ Nu-nţelegi? Totalizat şi luat ca întreg, in-sistă

(nu ec-sistă). In-sistă, dar n-are consistenţa auto-suficienţei. Nu-şi ajunge sieşi pentru a fi. « Este »-le lui, deşi cît se poate de real, e precar totuşi: la fel de bine s-ar putea, în principiu, să mt fie; şi în orice caz să fie altfel decît e. Considerat ca un întreg, e un în-sine, dar în mod evident nu e un de-la-sine. Transcenderile de tot felul care-i conferă o întindere şi-i asigură o desfăşurare sînt transcenderi intra-sistemice: H constituie ca atare, nu-i furnizează însă şi un temei.

TP Asta era, deci! Norts y revoi/a. Şi ca să vă dove­

desc că am înţeles unde bateţi, vă servesc şi soluţia problemei care văd că vă chinuie: purul Act intensiv singular, iată temeiul mult căutat ! Dar, acolo, cum ajungem? Pe calea explicării din aproape în aproape (xRy), nici vorbă nu poate fi: drum barat (vezi Kant). Pe calea (mai subtilă?) (oricum: de-a-ndăratelea) a înţelegerii - ( Xf} xf, - x: -, mică nădejde, într-adevăr.

MŞ Ai perfectă dreptate: cum anume ajungem la VERBUL TOTAL,

asta-i problema;

89

DA Dacă nu vă e cu supărare, v-aş reproduce o frîntură de gînd a nu mai ştiu cui, de care tocma 1 mi-am adus aminte, şi care suna aşa: « Şi ln timp ce Savantul scoate în evidenţă numele din verbe (infinitivele lungi), Poetul prinde Verbu I din orice nume.» Şi mi-aş îngădui să vă citesc şi o poezie. Ascultaţi I Pă111fntul, ţarina, bttcate!e, Pt1se-11 spinarea mea ctt toatele, Oa111eni şi turme şi vite, Brazdele zgt1duite, Potecile, miriştea, Durerile, neliniştea, Ploaia, negura, vfntul, Hohot1J/, spaima, frămfnttt!. MŞ

Este aici, nu-ncape-ndoială, şi înţinderea toată, cită o « cuprinzi» cu ochii, şi adîncimea toată, cită o poţi presimţi cu nodul ce ţi se pune-11 gît. Dar mai este încă ceva: pe deasupra, P'" dedesubtul, pe dinlăuntrul jaloanelor nominale ale Cuprinrnltti freamătă, nevăzut-neauzit, tainict11 lui suflet adevărat: este-Ie care-l face să fii.;, Verbul pe graţioasa încordare a căruia se sprijin: cu adevărat toate numele.

(imensă ispravă, într-adevăr!) acea « noţiune cu sfera cea mai cuprinzătoare şi cu conţinutul zero» de care nimeni nu mai are astăzi nevoie: un simplu ob-iect (şi încă gol, pe deasupra !) printre nenumărate alte obiecte. TP

U1111! gol, ha ha ha! Sigur că e o imensă ispravă, de vreme ce cu preţul ăsta - şi numai aşa - s-a putut edifica abstractissima ştiinţă europeană (azi mondială) de pe urma căreia tragem cu toţii foloasele cele mai concrete cu putinţă.

MŞ Negativistul triadei noastre căutătoare a Graa­ lului rîde. Dar nu e nimic de ris aici. TP

Vreţi să spuneţi cumva că ar fi de plîns?

MŞ Nu.Dacă stau şi mă gîndesc bine, stăpînindu-mi impulsurile ... 'J'P

primare (ale paleo-creierului, ce mai!), ...

DA «Este-le care-l face să fie» ... Mă gîndesc şi cu, aşa, cită imensă strădanie din partea omenirii (a capetelor ei lucidissime) pentru ca ace�, cuvînt - pe care copiii îl înţeleg dintr-o dat.., şi pînă-n străfunduri- să devină (în sfîrşi1)

MŞ nici de plîns nu e. E de constatat. Unul gol e o realitate (res) ce nu poate fi negată. Mai mult: o unealtă (de om forjată, dar) de care omul nu se mai poate dispensa. Ceea ce ar fi cu adevărat grav (de o gravitate supremă) ar fi ca « Unul gol», care domină întreaga arie operaţională a omului (consumatoare a quasitotalităţii timpului acestuia), să-l împingă în neagra uitare pe

90

91

care mi se prezintă problema acuma, dedt dubletul cosmic-logic.) (Deşi, în fond, e acelaşi dublet, cum bine remarcaseşi.)

« Unul plin», în care este-le pulsează cu toată irezistibila lui forţă genuină. TP

« Unul plin», ha ha ha!

MŞ Nu rîde, tinere, nu rîde! Căci « Unul plin» este cel care dă la iveală. El este cel care arată mereu. TP

Ce arată?

TP

Şi dacă « Unul plin» arată mereu ce poate, « Unul gol» ce face la rîndul său?

MŞ Ce să facă? Nun1ără. (Atîta ştie.) TP

Ce numără?

MŞ Păi, ce să numere? (E adevărat că, lăsat la propriul lui cherem, nici n-ar avea ce.) Numără şi el, acolo, înfăţişările (evident, actuale) ale ptttinţelor celui doldora de ele ...

MŞ Arată tot ce poate. Şi poate, nu glumă; căci tot ce este ctt adevărat e cuprins în poate-le lui, ... DA (după cite înţeleg poate-le lui e, cumva, cuprins în şi declanşat de Este-le dintîi.) (Uite cum funcţionează şi memoria asta! Brusc îmi adusei aminte că, într-un lăuntric dialog al dumnea­ voastră cu dumneavoastră înşivă, numeaţi Unul acesta plin « Unul cosmic». De ce nu-i mai spuneţi aşa? Dubletul, tot ar rămîne: « Unul cosmic» - « Unul logic».) M.f (A trecut atîta vreme de atunci! Prefer dubletul plin-gol. Îmi spune mai mult, din unghiul sub 92

manifestările

DA (înfăţişările, ivirile, « Unului plin») ...

putinţelor

MŞ pe măsură ce şi acolo unde acestea (putinţele, adică) se ivesc (sub formă de acte, bineînţeles). Le numără, le ordonează în şiruri şi caută, în şirurile acestea şi în întretăierile lor, să afle pricina toată a fiecărei înfăţişări în parte. Un singur lucru nu-i trece prin minte: să-şi întoarcă faţa spre « Unul plin» şi să-şi reconsidere în si lumina asta sirurile ' ' ' întretăierile astfel obtinute. TP

Văd că nu vă puteţi dispensa de « Unul gol»: nu-i cereţi să dispară chiar de tot, ci doar să-şi lărgească cuprinderea. 93

Ştiutorul şi Savantul. Unul ştie lucruri pentr11 că le vede (ct1 toată fiinţa). Ceea ce ştie ntl poate Însă dovedi (în ambele sensuri ale crtvîntrt!ui; căci este « de nedo­ vedit» şi în sensul că nu poate fi niciodată « epuizat»). Cale spre (din b11n Început ştiută) nu are. (O găseşte mereu, ca prifl miracol, dar numai pentru at11nci, în timp ce înaintează). Celălalt 1111 « vede» (şi deci ntl «ştie») nimic. (Aşa, nemijlocit.) (Ceea ce se cheamă « a vedea» şi « a şti» În sensul plenar al cttVÎntului.) (Adică: a fi 111ar­ tor - fără premeditare - la o ivire, care ţi se iveşte pe neaşteptate; nu spre care mergi tt1 ţintă, pe căi dinainte stabilite.) El, savantul adică, găseşte o cale de atac. O cale de atac pe care o poate dovedi (fără rest). (Deci este vorba şi de un « dovedit» c11 ÎnţeleSIII de « epttizat».) Cel mai mare savant, ca să sprmem aşa, este cel a cărtti cale de atac e cea mai ltmgă, - deci, la p1111ct1t! de qjrmgere, izbuteşte să cuprindă (şi să « unifice», redt1ctiv şi egalizator) aria cea mai ,nare c11 putinţă. Poettt! e tm şti11tor, n11 un savant.

DA (Mai degrabă să şi-o adîncească, mi se pare.) MŞ Evident că nu mă pot lipsi de serviciile lui. Fără această primă ordonare a hăţişului generat de « Unul plin» - ordonare obţinută graţie instrumentarului furnizat de « Unul gol»-, numai noaptea densă a fiinţării brute ne-ar mai rămîne. Singura noastră şansă de a cuprinde cît de cît (cu puterile limitate de care dispunem) Totul lumii ca uni-totalitate (ca oglindă, adică, a « Unului plin») prin asceza « Unului gol» trece.

DA (Cu condiţia - îmi închipui - să depăşim această asceză pas cu pas, să nu ne lăsăm cuprinşi de noaptea rarefiată, de palidul întuneric, de fumuriul albicios, de lumina ternă a pseudo­ fiinţării.) TP

Vă avertizez că iarăşi v-aţi îndepărtat de ... Graal. Îmi îngădui deci să vă reamintesc, cuvînt cu cuvînt, obiectivul pe care vă propuseseţi să-l atingenţi: « cum anume ajungem la VER­ BUL TOTAL, asta-i problema», - aşa-1 for­ mulaseţi chiar dumneavoastră, mai adineaori.

DA Cu voia dumneavoastră, eu v-aş mai c1t1 totuşi un text, care - cel puţin aşa mi se pare mie ne-ar putea scoate din impas (sau, măcar, indica o direcţie). Iată-l: 94

TP

Ca şi filosoful, de altfel (deşi acesta se serveşte la tot pasul de « cîrjele medierilor», pe lingă care poetul trece« cu o graţie regească»). Nu? 95

MŞ

în jurul cărora (căruia) (căci, desigur, toate denumirile acestea spre un unic punct converg) ne tot învîrtim de vreo dteva zile încoace. Dar tot atît de bine ştiu că acest fapt-că (purul Daj, fără Was) face corp comun şi cu infimul act­ p1mct11al-termi11al. Şi atunci întrebarea mea este următoarea: nu cumva faptul-că (aşa lipsit de orice urmă de conţinut cum e, înzestrat - doar cu pura energie a actului) (scuzaţi pleonasmul!), nu cumva tocmai el asigură legătura univocă între cele două capete ale lui a fi, trecerea lină (fără ruptură semantică) de la nivelul nostru terminal la nivelul Urgrund-ului?

Sigur, sigur: ştiu lucruri pe care nu le-am explicat (încă), ba chiar şi lucruri pe care poate niciodată n-am să le explic; ştiu de-asemenea lucruri în care nu m-am implicat destul ca să le pot înţelege pînă la capăt. Dar, de ştiut, ei bine: le şti11. Verbul Total (Este-le), din această categorie face parte. în micul meu sum mi-e dat (la modul, bineînţeles, al acestui mic capăt al universalei­ putinţe-de-a-fi [UPJ care eu însumi sunt) (eu care mă aflu răspîndit în cele patru colţuri ale lumii) (de vreme ce pe mine se centrează un macro-sistem de ec-sistări co-extensiv cu uni­ versul); în micul meu s11m, deci, mi-e dat- la modul meu propriu: contractat şi precar marele S111n care mi-e temei de fiinţare. Mi-c-: dat, aşadar îl ştift. Îl ştiu, aşadar l-am prins. L-am prins, aşadar îl ţin. De scăpat, nu-mi mai scapă el cu una cu două, odată ce l-am înhăţat.

TP Cam tot aşa spuneaţi şi ieri despre faptul-că.

Aş vrea, în legătură cu asta, să-mi explicaţi totuşi un lucru. Mai acum vreo trei-patru zile, cînd tocmai comisesem imprudenţa de a invoca scotistul conceptus com11tttnis entis, nu mai ştiu exact în ce context, m-aţi reprimandat în termeni foarte aspri, reproşîndu-i (respectivului concept) univocitatea, - în numele, bănuiesc, al princi piului numit de medievali Analogia Entis. Înţe­ leg - fireşte - că, într-un fel, faptul-că fac1 corp comun cu Verbul Total, altfel spus: cu Este-le primordial, cu pttrul-Act-i11tensiv-si11gf!lar, •

96

MŞ Chiar de o rtptttră semantică nu poate fi vorba. Dar nici de rmivocitate, tinere ! Să lăsăm pentru moment deoparte Verbul Total şi felul în care fapttil-că este sudat într-insul. Să ne uităm în jurul nostru, la puzderia de acte-punctuale­ terminale, care toate manifestă dte un qt1id ireductibil (contractat mereu la conturul infim al actului însuşi care-l manifestă), şi pe de altă parte să ne uităm la manifestări ca atare (Ia faptul-că-ele-manifestă) şi ne vom da seama fără-ntîrziere că de fiecare dată faptttl-că face literalmente una cu ceea-ce: întotdeauna, fără nici o excepţie, că şi ce sint sudaţi în mod indiso­ lubil. Faptul-acesta-(uluitor-de-activ)-că - atît de fundamental 1111111 de la un capăt la altul al forţei lui şi totodată atît de infinit de divers în apariţiile lui - intră deci, de pla110, sub juris-

97

.. dicţia formulei Analogia Entis, exact în măsura în care intră sub aceeaşi jurisdicţie şi puzderia de ce-uri ireductibile (şi totuşi în « Unul plin» adunate ghem) pe care el, faptul-că, acţionînd pe dinăuntrul lor (nicidecum de dinafară), le manifestă. Vezi ce departe sîntem de univoci­ tate? Cu adevărat univoc nu este decît opera­ torul- mai exact: cuantorul- existenţial 3. Dar acela, am căzut de acord cu toţii, nu prezintă interes pentru perspectiva adoptată de noi aici-acum.

primordial: palpită, desigur, în el, un (fapt) că, un Daj!, un izvor de făptuire a cărui forţă vie străbate, fără a se manifesta ca făptuire, întreg şirul (imobil) de ce-uri (quidditates, Washeiten)

..

C

DA Făcînd suma celor spuse pină în momentul ăsta, aş risca un bilanţ, fie şi provizoriu. Aşadar: 1. Purul-Act-intensiv-singular, Verbul Total, Este-le primordial, Werheit-ul, - toate aceste denumiri converg în mod evident spre un acelaşi unic trans-semnificat, în preajma căruia ne e dat să asistăm (aşa cum am constatat în urmă cu patru zile) la o uluitoare implozie a semnifican­ ţilor, animaţi în mod irezistibil de « un subit reflux înspre propria lor rădăcină». 2. Ca în experienţa cu bile contigue suspendate, care trebuia să ne facă să înţelegem - copii fiind cum se transmite (la nevedere) (deci, după toate aparenţele, la modul neefectuării) mişcarea prin întreg şirul (imobil) de bile şi prin fiecare bilă (imobilă) în parte, manifestîndu-se (neaşteptat) doar la capătul şirului, cînd ultima bilă sărea spre marea noastră bucurie,- tot aşa îmi închi­ pui eu că o fi stînd treaba şi cu Este-le npstru

98

pînă la acele contracţii-punctuale-terminale (haec­ ceitates) care în sfîrşit- replici finite ale Estelui primordial- pot suporta cu succes (graţie densi­ tăţii obţinute, ca să spun aşa, cu preţul punctuali­ zării) proba de foc a existenţei actuale şi în care faptul-că iese iarăşi la iveală spre bucuria noastră a tuturora. 3. Co,nparaison n'est pas raison. Am sentimentul acut că similitudinea sugerată de mine la punctul precedent suferă de un viciu funda­ mental şi nu ştiu cum să-l pun în evidenţă. N-aţi vrea să mă ajutaţi? MŞ Cu cea mai mare plăcere I Paralelismul celor două şiruri desfăşurate de tine adineaori- deşi cît se poate de sugestiv- nu trece dincolo de o primă aparenţă, cu totul şi cu totul superfi­ cială, deoarece: 1. în timp ce primul şir e

99

Într-adevăr desfăşurat în reala pluralitate (cu părţile, adică, exterioare una alteia: partes extra partes), şirul al doilea este « înfăşurat», în sine Însuşi « îmbucat», în aşa fel incit numai cele două capete ale lui există cu adevărat (mijlocul fiind înzestrat doar cu fiinţa lui «poate»); dar: 2. în timp ce Este-le primordial îşi ajunge sieşi, mişcindu-se întru sine într-un inconceptibil Acum, este-le terminal se vede nevoit să-şi caute în ceea ce-l de-păşeşte temeiul pe care în sine însuşi (asupră-şi blocat) nu-l poate găsi; aşadar: 3. în timp ce primul şir e omogen, oferind adăpost univocităţii, « şirul» al doilea - deşi nu de-a dreptul eterogen, şi nefăcind casă bună cu pura echivocitate - îşi are aşezarea pe tărîmul Analogiei; aşa încît: 4. în timp ce mişcarea ultimei bile e, ca natură, identică stricto sensu cu mişcarea bilei dintîi, iar ca « mă­ rime» absolut echivalentă, în aşa fel încit por­ nind de la ultima se poate calcula fără rest prima, ei bine I de la este-le terminal la Este-le primor­ dial « nu mai iese pasenţa», amice. Trebuie recurs la altceva.

DA Cu voia dumneavoastră, aş recurge la o însem­ nare (marginală) a aceluiaşi (necunoscut) autor la ajutorul căruia am mai făcut apel în cursul zilei de azi. Iată şi textul: Desigur, şi faptul-că (în diversele lui variante) tot cu ajutorul cuvintelor îl co,mmici altora, dar ct1 mvinte nefasonate 100

(înţeleg: nefasonate conform criteriilor defi­ niţiei nominale), care te scot literalmente din ţîţîni, te ameţesc (te impresionează, te răscolesc) şi te dezmeticesc totodată, sn1tlf­ gî11d11-te din cotidianul tău şi punînd11-te brutal în temă (tn tema «faptului-că», tn tema lt1i « este») pentrt1 ca s-o « reali­ zezi» ctt adevărat (tn sensill verbului engle­ zesc to realize). Poetul, de fapt, aşa întrebuinţează cuvintele; 1111 ca să descrie esenţe. (Vezi, tn acest sens, şi anecdotele sa11 brutalităţile « absurde» ale Zen-ului!) MŞ Mă intrigă autorul tău. Poate-o să-ţi aduci aminte cine e: n-ar fi rău deloc (mi-ar face chiar o reală plăcere) să-l cunosc şi eu. Căci, vezi tu, filosoful, şi el tot aşa se vede constrîns să proce­ deze ori de cite ori ajunge în zonă (în zona fierbinte, adică, unde faptul-că izbucneşte în luminos-orbitorul este), ori de cite ori ajunge la acea cotitură hotărîtoare, la - vorba neamţului - acel lf/endep11nkt unde nu se mai poate mulţumi să tot configureze contururi (ăsta, ăla, ăla, ăla) (tot atîtea ontologii regionale, ba chiar şi o ontologie fundamentală, care pe toate le integrează, însă concepută tot ca Wesens­ schatmng), ci se simte somat să încropească în sfîrşit discursul (totuşi dismrsttl} despre A FI, iar 1111elte gatafăcute ntt are la-ndemină. Aşa incit tot cu cuvintele învălmăşite cu care am început să vorbim despre el (învălmăşeală asupra

101

căreia atîta sucire analitică pe faţă şi pe dos o fi aruncat măcar o diră de lumină, care să-i confere un sens), tot cu ele mi s-ar părea cel mai potrivit s·ă ne încheiem discuţia despre Verbul Total ... DA din care răsar toate numele (şi toate pronumele) şi toate celelalte verbe (şi toate adverbele) şi toate celelalte cuvinte « pline», cum spun chi­ nezii (şi toate cele « goale», cum tot ei spun) (prin care se stabilesc tot felul de legături intre cele pline), in aşa fel încît să se poată închega un univers cu tot ce se vede şi nu se vede, ...

TP veritabil 7tO("t'�p mxv"t'(.t)V, vorba lui Heraclit, ... DA căruia, de altfel, nici nu i se mai poate pune (în mod valabil) întrebarea: 1vas ?, ci doar întreba­ rea: wer?, ... MŞ « ceea ce» (Cela ce) răspunde acestei întrebări nefiind o cît de cît imaginabilă Washeit, ci o inimaginabilă-neconstruibilă Werheit: o cine-itate.

A FI, A FACE, A AVEA

TP Eram prea mic atunci ca să fi luat personal parte la ea, dar, după cîte ştiu, aţi mai abordat dumnea­ voastră, pe vremuri, tema lui « a fi, a face, a avea». De ce reveniţi la ea tocmai acum?

MŞ De ce tocmai acum? Zău că nu-nţeleg întrebarea. Asta nu mă-mpiedică totuşi să-ţi spun de ce anume o abordez acum. În primul rînd, pentru că « a avea» este dîra răcită a lui « a face», a cărui rădăcină în « a fi» e împlîntată.

TP A-ha! Deci dumneavoastră sînteţi de părere că

pe « a fi» l-aţi lămurit într-atît încît puteţi trece liniştit la efectele desfăşurării lui victorioase.

MŞ Nu, tinere. Îmi dau perfect de bine seama că pe « a fi» nu-l prind decît la capătul lui dinspre mine şi că nici măcar la acest capăt nu mi-e dat să pot spune în mod cuprinzător şi adecuat ceea ce - despre el (sau, mai exact: dinăttntrul lui) - mi-a fost dat (din cînd în cînd) să ştiu. Nu pot spune (aşa cum pot, de pildă, despre

103

fasole şi cucuruz) (şi încă, şi încă); pot doar bîigtti. Dar, de ştiut, tot îl şti11. Şi încă nemijlocit.

TP

J\ fŞ

Fie I Însă numai la capătul lui de-aici. Dar la celălalt capăt?

MŞ Capătul celălalt îl ţin aşişderea, în virtutea soli­ darităţii lui indenegabile cu acesta dinspre mine, deşi în legătură cu el pînă şi bîiguiala îşi are eclipsele ei. Analogia mi-e de mare folos pînă la - inclusiv- centrul UP al sfericului nostru model ontologic.

TP

Pîn-acolo, treacă-meargă. De-acolo-ncolo începe însă marea problemă.

MŞ Explică-te, dacă vrei să te înţeleg. TP

Grozav îmi place această inversare de roluri. Mă unge la inimă, ce mai ! Să vă aduc deci aminte o spusă a dumneavoastră care m-a lăsat perplex acu' trei zile (făceaţi apel la un simţ « topologic» stti generis) : « Să ne închi­ puim - ne-ndemnaţi dumneavoastră atunci că toată sfera noastră s-ar înşuruba în sineşi, scurgîndu-se toată (fără, la drept vorbind, să se piardă) prin centrul ei; regăsindu-se apoi (după ce s-ar fi prăbuşit astfel) pe sine dincolo de sine; regăsindu-se - intactă, fireşte-, dar în orizontul unui alt tărîm (care, de fapt, n-ar fi « tărîm» cu adevărat)». Ei bine!, în acest« altceva­ altfel» cum vă descurcaţi- asta-i problema.

104

Cum mă descurc? Păi, aşa cum tu însuţi spuneai adineaori: altfel. Mergînd, adică, - în preltm­ girea, bineînţeles, a căii analogice (Analogia, după cum se ştie, e coextensivă cu întreg dome­ niul co-semnificării.) - pe calea inaugurată cindva de cel ce se crezuse (multă vreme) că ar fi vorbit (o dată, anume) în de-mult-depolitizatul (şi în descumpănită căutare de nici el nu ştia bine ce) areopag atenian, ...

!)A pe calea, deci, a ryperbolizării şi a negării (înge­ mănate), ... 'J'P

pe faimoasa via 11egatio11is, nu?

MŞ

Întocmai. Pe calea trans-serrinificării (implicind acel subit reflux al cuvintelor înspre propria lor rădăcină, care echivalează cu brusca lor compri­ mare implozivă şi deci cu volatilizarea defini­ ţiilor lor nominale - limitative -, în lipsa cărora adio orice posibilitate de organizare a lor într-un discurs linearizat).

TP

Bine, fie ! Mai este însă şi altceva. E vorba, anume, de adverbul« tocmai» la care vă poticni­ seţi adineaori şi pe care nu cred a-l fi pronunţat (eu) fără rost.

JvIŞ

Înger de-ai fi, înţeleg. Dar, biet om fiind, cum ai putea oare rosti orice-o fi dacă n-ai fi fost, în prealabil, prevăzut cu un rost?

105

TP

De acord şi cu asta. Rămine totuşi faptul că aţi început discuţia cu un « în primul rînd» şi că la cel de al doilea n-aţi ajuns încă. Aşadar ...

MŞ în al doilea rînd, pentru că ţin mult (dar mult de tot), la mai bine de o treime de secol dis­ tanţă, să decontaminez radical tema de vechiul ei context, pe care viaţa -în desfăşurarea ei reală -1-a vădit a fi (şi, deci, a fi fost încă de pe atunci) funciarmente impur. (Ceea ce nu în­ seamnă, bineînţeles, că şi elanul care animase tema la acea epocă ar fi fost impur la rîndul lui. Aş spune chiar: cu totul dimpotrivă.) Eşti mulţumit?

�-

-�

/'

-

I>. 1 Cu îngăduinţa dumneavoastră, v-aş sugera eu un punct de plecare. Iată un text pe care mi l-am copiat cînd l-am citit şi care -plecînd de la un dicton al lui Seneca (Nusquam est qui ubiqtte est) (Niciunde nu e cel ce e oriunde) -sună aşa: Sigur, sigur - undeva anume trebuie c11 adevărat să fii acasă, dacă e să fii cu adevărat. « Locul» acela în care eşti ctt adevărat ( şi deci cu adevărat eşti acasă), locul acela e Patria. Patria e Sinele cel mare: casa, interiori­ tatea. (Mai mult: «figura» prin excelenţă a interiorităţii interiorităţilor.) Cît despre « sinele» cel mic, cel care ţine 1norţiş să aibă, cel care nu tinde din răs­ puteri să fie, - acela nu e Sinele: deşi merett pe-sine-însuşi-centrat (sa11, poate, tocmai de aceea), mere11 te aruncă afară, în reţea. /'/ l

Cite teme, atîtea gheme: Patria, Casa, Locul (/\ ici), Sinele, Interioritatea .. . P.înă şi locu­ \ i unea adverbială « cu adevărat», pentru care :1spru am fost criticat în urmă cu trei zile.

\I,\

t >c bună dreptate ai fost criticat atunci, căci precizării ăsteia modale nu-i venise încă rîndul şi nu făcea decît să ne încurce. De-abia acuma i a venit rîndul « cu adevărat».

/'/'

�i totuşi ceva aţi uitat: l-aţi uitat pe Acum. I >.,r nu face nimic, vă servesc pe loc un text î 11 rn re Acum e la loc de cinste:

C __ _

(

I Jl:,-· /

(\J/_, ,_: ;

(TP

-

- ___ /

De ce n-aş fi? Aştept (cu interes) dezvoltarea temei. Cu variaţiunile ce pot eventual ieşi din întimpinările mele.

106

107

Clipa 11e e patrie; tiVJpul, exil. Prec11v1 hic-ul întinderii spaţiale se poate vida de substanţa lui pînă la a deveni un nusquam dureros de indiferent, nunc-ttl timp11/tli îşi poate şi el diminua pînă la dispariţie palpit11l propriu, rolul lui red11cînd11-se at11nci la doar atît: să ne trimită la. Din nune în nune trecînd, e ca şi c11m am trece din gol în gol, - pînă s-o îndura Clipa să ne-nhaţe în plinul ei; în plinătatea ei; în deplinătatea ei salvatoare. Fiinţa şi Adevărul ( şi B11c11ria care le înmnttnează), ele ne sînt casă, adăpost, intimitate învăluitoare. Găsindu-le, ne regă­ sim. Regăsim, adică, Sinele 11ostr11 cel mare, reintrăm în propria noastră albie. MŞ

Perfect ! Temele de care aveam nevoie au răspuns toate la apel. Nu ne rămîne decît să ne aşternem pe treabă. Vom începe prin a examina perechea aici-amm în lumina dublei modalităţi a capătului dinspre noi (a capătului dat) al verbului a fi: modalitatea a fi ctt adevărat (a da pas cu pas la iveală propria-ţi putinţă) şi modalitatea «a fi» fără acoperire (în propria-ţi putinţă).

DA Îmi închipui că, în prima eventualitate, propriul

aşa vine să-ţi «umple» aici-acum-ul pe cînd în eventualitatea a doua . . . Zău că nu-mi mai închipui ce se poate întîmpla atunci !

108

I'/'

Dacă am recurge la perechea modală a fi-a părea?

I > I Cu tot atîtea nedumeriri am rămîne. Ce înseamnă, într-adevăr: a părea? \/ ,\

Să zicem că înseamnă: a-l «înzestra» pe aw­ r1c11111 cu o «înfăţişare» ce nu se iscă din pro­ priu-i posibil, şi deci nu-l «umple».

1

Şi unde, mă rog, se găseşte rezervorul acesta de înfăţişări, şi cum se constituie?

\I,\

Se constituie, pas cu pas, prin însuşi faptul de :t fi (cu adevărat), prin chiar făptuirea lui a fi, prin tocmai fapta lui a fi, - adică, în ultimă instanţă, prin a face.

j'/

Bine, aşa se constituie. Dar, de aflat, unde se �·flă?

/' /

1

\I\

Nu trebuie să cauţi cine ştie cc ca să-l găseşti. I lnhere, habitus, habit11do: a avea e numele lui. I :,t îţi constituie propriul trecut, el constituie 1, centul tuturora: tradiţia.

/)�I T radiţia: cîmpfll propriei (comunitare) putinţe cit' :t fi. \ /,\

I\ b I exact: cîmpul de cîmpuri ale tuturor putin­ \rlor (individuale) care din acea primă putinţă 1 lll.,r dacă nefiinţarea ta se prelungeşte peste 1 11 1;IIC, de te cotropeşte nimicul, mai ajungi oare .i \i constitui un avut ontologic propriu, care

114

115

să-ţi servească drept paravan pentru a putea şi tu « ieşi în lume»?

\ 1.,1'

MŞ 4. Iar ai nimerit la ţanc. În atare situaţie, într­

adevăr, nu-ţi mai rămine decît să recurgi, ca şi puzderia de semeni din jurul tău, la minimalul, la stereotipatul, la univoc comunul, la derizoriul avut (pseudo)ontologic disponibil ...

DA al tuturora şi al nimănuia ...

n. I

MŞ ca să poţi părea că eşti.

I\ 1,1'

DA E vorba deci, după cîte văd, de un fel de dublă

lene-de-a-fi a foarte multora, care, după cîteva încercări lipsite de vlagă, renunţă să mai facă apel la firavul avut propriu ...

MŞ

pe care ar trebui, orişicît, să-l impună cumva, fie măcar prin evocarea vigorii fostei trăiri, ...

DA şi preferă să-şi însuşească, grosso modo, compo­

nentele (pseudo)avutului univocizat (diră deper sonalizată - şi îngroşată prin adiţionare - a fiin ţării ex-primate, şi depăşite, a cîtorva « născă tori» adevăraţi), extrăgînd concomitent- din felul aşezării componentelor unele faţă de altele şi din felul legăturilor care le ţin laolaltă - şi o sintaxă simplificată, pe baza căreia să le poal:'l apoi re-asambla ad libitulll, în nenumărate (ser bede) variante ale uneia şi aceleiaşi schelări r mereu reiterate. 116

Întocmai ! Numai că, vezi tu (şi aici îmi iau îngăduinţa de a reveni la ceea ce spusesem înainte de ultima ta intervenţie), substituindu-i-se tăcutului «(eu) sunt», zgomotosul «Eu (par)» - deşi mereu auto-proclamindu-se drept « sunt» - aduce cu el o nesfîrşită foame şi sete ... (echivalentul în negativ al Totului pierdut). Dar o foame şi sete cu totul paradoxală (deşi întru totul obişnuită): căci îşi ratează mereu, nu numai ţinta, ci pină şi direcţia căutării, incît se trezeşte nimerind mereu la a avea şi uitîndu-1 cu desăvirşire pe a fi.

I)., I Şi odată ajuns aici ... \/,\'

5. Odată ajuns aici, nesfîrşirea te paşte: ne-sfîr­ �irea goanei (orizontale) a posesiunii şi a transiti­ vităţii, care este forma proprie a puterii lui ,, avea. A puterii lui « Eu am».

1 J, I V crbul a avea- spre deosebire de intransitivul ,, fi (în sensul lui forte, se-nţelege)- urlă din dlsputeri după complementul lui direct, in lipsa căruia ar rămine literalmente căscat asupra lifolui; transformă în (simplu) obiect orice vine în atingere cu el, pînă şi subiectul (eu, tu, el ... ) despre care predică.

117

MŞ Eşti, aşadar, numai în măsura în care izbuteşti să destrami pas cu pas stratul de avuţie (habere, habitus, habitudo) care pas cu pas se ţese în jurul tău; numai în măsura în care mereu te dezbraci de veşmîntul ce nu-ţi venea (cu adevă­ rat) bine decît cu o clipă în urmă. Eşti, într-un cuvînt, în măsura în care eviţi să te fosilizezi instalindu-te odată pentru totdeauna într-o (chiar dacă atunci adevărată) ex-presie de moment a propriei tale fiinţe.

TP

Păi, în felul ăsta, stau şi mă-ntreb: ce nu devine avuţie? În lotul ăsta cade, după cite văd, orice regulă « universal valabilă», orice reţetă « apli­ cabilă oricînd», orice metodă (fie ea şi carte­ ziană) care-l conduce « în mod infailibil» la ţintă pe fericitul - şi leneşul - ei posesor. Ba chiar si ' « milenare» labo' venerabilele institutii rios edificate de omenire de-a lungul vremii şi uneori catastrofic înghiţite de viitoarea evenimentelor.

MŞ

Vorbeai, tinere, de metodă. Te-aş ruga să nu uiţi că fiecare problemă (reală) îşi are înscrisă în chiar datele ei (endo)metoda cea mai potrivită s-o conducă la propria ei soluţie şi că « Metoda» (unică) - ca tot ceea ce, croit din topor, aten­ tează la belşugul de culori (şi chiar de nuanţe) al lumii - este un mit pernicios. În fond, ajungi să fii doldora de înfomaţii aidoma bogă­ taşului care se umple de bănet. Posezi (ai, adică, 118

la îndemînă) o metodă passe-partout exact aşa cum ai avea parale (acest passe-partottf prin excelenţă).

DA Ceea ce aţi spus acum mi-a readus în memorie un text ceva mai vechi pe aceeaşi temă, pe care vă rog să-mi permiteţi să-l reproduc întocmai, deşi s-ar putea să vă pară puţin cam lung: Nr, există passe-partout decît pe tărî­ mul ltti a avea: ia uitaţi-vă la erttditul care - devenind (cînd se aştepta mai puţin) savant adevărat (adică poet) - săvîrşeşte minunea fără seamăn de a tra11sm11ta avuţia în fiinţă; uitaţi-vă şi la colecţio­ narul acesta de fapte care pe nepusă masă devine permeabil la graţie (mouille a la grâce, cuv, spunea PegttJ) şi, căzîndu-i solzii de pe ochi, se trezeşte istoric în toată puterea cuvînhtlui. Din clipa în care purcede, chiar fără să-şi dea prea bine seama, la închegarea într-un tot organic a droaiei de fapte pe care pînă atunci se nmlţumise s-o î11111agazineze, - întreagă această închegare efectttîndu-se în lumina unei anumite vederi pe care (dar mt la acuzativ, în pofida lui «pe» şi « o») el însuşi o are (mai exact: care el însuşi este, dar aici limbajul îşi dovedeşte carenţa, ne mai sărind11-ne în ajutor) despre legarea (mai exact: a legării) sus-ziselor fapte într-11n ansamblu (şi dintr-o dată faptele, 119

care pină at1111ci ră1J1ăseseră ct1minţi, fiecare în căsuţa ei, sa11 a l11i ?, 1 + 1 + 1 + 1 ... , încep să se invirt�jească intr-ttn ghem şi să prindă viaţă) - , istoricul pierde antt1JJite avantaje (mărunte, e drept) de care se buc11rase în calitatea sa de colec­ ţionar, începind c11 avantajt1l adecuatei co­ municări a ceea ce acuma vede (a ceea ce ac11111a este): comunicare fără rest, perfect posibilă în regimul lt1i a avea. Dar 1111 şi în regimttl lui a fi. Căci este-le 1111 se « comunică»: el iradiază, - în timp ce poţi comunica fără rest ceea ce ai, şi ant1111e dind înapoi, tocmai pe tocmai, ceea ce primiseşi, ceea ce 1111 apt1case încă să facă corp comun c11 tine, ci doar a stat la tine o bttcată de vreme ( precttm moneda de argint care intră în şi iese din portofel: merett aceeaşi). Dar dacă brusc mi se năzare să 1111 mai fiu 1111 loc căldt1ţ, precum porto­ felttl de-adineaorea, ci de-a dreptttl tm furnal înalt, ei bine! grăbiţi-vă smmpi amici care doriţi să-mi încredinţaţi o 1no­ nedă de argint din patrimoniul vostrtt, grăbiţi-vă (zic) să vă luaţi rămas bt1n, înainte de a mi-o încredinţa, de la ceea ce avuseseţi dar n-aţi apucat să fiţi. Căci, moneda voastră, 1111 mă voi m11lţ11mi s-o am, mă voi înct11neta să (o) fiu. Niciodată ntt vă voi înapoia bă1111ţ11l aşa ct/JJJ l-a1JJ primit, ci 111m1ai sub formă de aliaj c11

120

toate metalele - fie 11obile, fie de rind - pe care le va fi găsit în mine 111 stare de ebttliţie cind, luindu-şi inima-n dinţi, a trecut prag11l viului met1 sălaş. Mai mult: de dat înapoi, 11-0 să vi-l mai datt deloc. !ntr-adevăr: ce anttme aţi vrea voi să aveţi din nott, dacă 1111 tocJJJai moneda pe care JJJai înainte mi-o dăduserăţi? Dar vai! moneda aceea 1111 mai este: doar e11 mai sunt, vitt şi gol în faţa voastră (vitt tocmai pentrtt că gol, adică fără habitt1di11i, adică fără avere), şi moneda voastră pe veci (con)topită 111 (cu) mine. Ntt comunici deci! ceea ce ai, 1111 conmnici niciodată întrtt totul (mai bine spus: deloc) ceea ce eşti. Comunici precepte de politeţe, 1111 co1111111ici politeţea inimii. Co11111nici reguli de justiţie socială, 1111 cov11mici justiţia însăşi (al cărei suflet e caritatea, înţeleasă ca o dragoste ce se revarsă asupra a tot ce ne împrejmuieşte, dar în lumina propriei destinaţii a fiecărui component al prejmei, nicidecttlJJ 111 lumina opţi1111ilor salt preferinţelor noastre exclusive, în lu­ mina autocentrării noastre egoiste): aliud justa facere, aliud juste. N11-l comunici niciodată pe a fi, ci comuniezi - împreună ctt toate fiindurile lumii - î11trt1 a fi, iar comuniunea e de 1111 Cfl totul alt ordin (m111 ar sp11ne Pascal) decit comunicarea.

121

« . .. NASCUT, IARĂ NU FACUT ... »

MŞ Zice bine autorul tău, nu zic nu, însă e departe de a ne rezolva toate problemele. Ne mai rămine să vedem îndeaproape statutul lui a face, de mediator intre a fi şi a avea, precum şi felurile lui a avea. Dar e tîrziu şi sîntem obosiţi. Ce-aţi zice dacă am lăsa totul pe mîine?

I 'P

Eu aş spune, mai de grabă: făcut. În ambele cazuri, făcut. Căci, de facere, nici născutul nu scapă (necum făcutul)!

J\ f.;' Într-un fel, ai dreptate: fapta (genuină) a lui « a fi», faptul (nud) de a fi (în sfîrşit) din plin, în amiaza prezenţei, ceea ce « fuseseşi» (cumva) în tenebra putinţei, - tot un « făcut» este, dacă stăm şi socotim bine. l'P

Vedeţi? Fapt vine într-adevăr de la facllm1 (participiul trecut al lui facio, fac). Faptul ivirii, de pildă; « neaşteptatul», «fragedul», « miracu­ losul» fapt al Ivirii (Adjectivele şi majuscula, ca şi entuziasmul fără de care s-ar dezumfla, vă aparţin în exclusivitate. Eu nu fac decît să vă citez. La modul preventiv, ca să zic aşa.) e şi el un « făcut» la rîndul lui. (Deşi nu se ştie pe sine ca atare.)

OA (« Unde şi cînd m-am ivit în lumină nu ştiu ... »)

123

lvfŞ Dar « făcutul» acesta al ivirii e un cu totul alt fel de « făcut» decît făc11ttt! confecţionării. Aten­ ţia (plină de graţie) care-l susţine e şi ea diferită de atenţia (cît de cît scrişnită) care, lăsată la propriul ei cherem, atîta ştie şi atîta poate: să se aplice asupra deja-existentului împrejmuitor, croind din el şi combinîndu-şi apoi o quasi­ entitate, pe care o adaugă frumuşel congenerelor ei anterior obţinute (datorită cărora o a doua « lume» a ajuns să se încropească alături de - şi uneori peste - Lumea dintîi, adumbrind-o).

TP Vorbiţi ca şi cum n-ar avea şi făcutul un dram măcar de născut în el!

MŞ Ceea ce, în el, este născut e doar sintaxa: bruma de « logos» care, fiecărei bucăţi în parte, îi comandă croiul; cusătura care ţine laolaltă pete­ cele confecţiei. Dar, de obicei, - întocmai ma­ teriei prime -, şi sintaxa aceasta pre-există în cea mai mare parte a ei, sub formă de set de reguli la îndemîna oricui recurge la ele pentru a obţine un rezultat dinainte ştiut.

.fac!; în legătură, pe urmă, cu soarta în lume a operei gata făcute (şi cu dinamismul ei propriu); în sfîrşit, în legătură cu raporturile pe care opera le întreţine (din punctul de vedere al propriei ei fiinţe « artificiale») cu dubla realitate a Întîlnirii din care purcede, cu cele două versante ale violetului « act comun»: rosul si , , albastrul. Nu sînteţi de părere că abordarea din nou a proble­ melor legate de operă ar fi calea cea mai nimerită pentru desluşirea celor două feluri de a face? P.·I Problema « operei» mi se pare încă prea vastă a să ne permită parcurgerea ei de la un capăt la altul şi în toate sensurile (cu alte cuvinte lămuri­ rea ei) în timpul cuvenit. Iată de ce mi-aş îngădui să propun s-o restrîngem la o problemă care ne e mai la-ndemînă şi care în acelaşi timp prezintă avantajul de a avea o valoare paradigmatică, nu numai pentru problema operei în genere, ci �i pentru întreg domeniul lui a face. E vorba, anume, de problema « textului». I /'

« Cîmpul alb, oile negre, / Cine le vede nu le crede, / Cine le paşte le cunoaşte.» După cît se pare, şi problema lecturii este inclusă aici. Dar asta chiar că ne-ar duce prea departe.

\I.I

lntr-adevăr, ce de cerneală a putut să curgă, in anii din urmă, în legătură cu faptul acesta (simplu?) al lecturii! Au apărut texte în care « textul» a fost ridicat în slăvi, nu numai în

TP Îmi aduc aminte că, la capătul zilei întîia a

unei întîlniri de mai demult, vă propusesem să ne întreţinem în legătură cu nodul de probleme legate de « operă»: naşterea operei ca punct origo al ei însăşi, în zona Întîlnirii; apoi, în legătură tocmai cu ceea ce ne doare pe noi acuma: « facerea» operei, închegarea ei ca arie

124

125

raport cu cititorul (care urma să se uite complet pe sine în pragul textului pentru a fi apt de a-l înţelege - aşa cum oglinda cea pasivă se lasă leneş pătrunsă de cel ce se mirează într-însa), ci şi în raport cu propriu-i autor, retrogradat - în cîmpul conexiunilor cauzale şi în ordinea demni­ tăţii - la rangul modest de simplă cauză ocazio­ nală a unui Text (cu majusculă !) despre care, orice s-ar spune, nici n-am apuca măcar să vorbim de n-ar fi fost, în prealabil, puse în mişcare (acolo, la izvorul lui) însuşirile şi meteh­ nele celui ce, de bine, de rău, l-a aşternut pe hîrtie.

"·'

TP Au apărut, însă, tot atîtea texte în care « textul»

era, el la rîndul lui, pulverizat, fie în favoarea celui ce-l scrisese ...

DA

şi care era săltat astfel în prim plan, cu toate cripto-calităţile şi cripto-defectele ce trebuiau neapărat date în vileag pentru ca actul lecturii să-şi cîştige (în deplină cunoştinţă de cauză) deplinul său sens; ...

TP fie în favoarea cititorului, lăsat liber (mai mult:

îndemnat) să-şi desfăşoare nelimitat divagaţiille pe care « textul» luat în antrepriză (şi transfor­ mat în simplu pretext) i le prilejueşte.

,.,,

L-icut în sfîrşit transparent şi cu adevărat inteli­ g i bil durch und durch) la împreju rările elaborării I u i şi chiar extinderea investigaţi ei la colectivi1 atea (sau măcar la microcolectivi tatea) din care autorul face parte (şi care prin pan a lui apucă să prindă glas) e însă departe, foa rte departe de epuizarea înţelesului textului şi cu atît mai mult de lămurirea « misterului» lui ... Investigaţia aceasta se desfăşoară, într-adevăr, pe orizontala exteriorităţii, complex itatea pe care ajunge eventual s-o scoată în evid enţă este şi ea de ordin strict extensiv, iar înţe lesul textului de la care a plecat îi scapă cu des ăvîrşire, - căci înţelesul e mereu global, locul lui geometric fiind, fără excepţie, verticala (no ndimensională) a interiorităţii şi imediatităţii. Cît priveşte trans­ formarea textului în simplu pre text ... Aşa încît nu ne rămîne decît să ne punem din nou întrebările liminare: are text ul o densitate proprie? Dar autorul? Cît, din el, îi impune acesta textului pe care-l scrie? Cu ce, din el, se supune el - nu de bună voi e, fireşte; ci pentru că altfel nu se poate unei structuri pre-textuale pe care, însăilîn d cuvînt după cuvînt, o dibuie, o desluşeşte şi, ca să spunem aşa, o aduce din ceaţă la lumină?

DA Raportarea continuă a textului (pentru a fi « luminat», fireşte; ba, mai mult: pentru a fi

/). I Dar cititorul, la rîndul lui, - are el o densitate proprie? Impune el ceva text ului (evident,

126

127

doar i se că de-ar vrea, ar trişa) sau departe merge supune, citindu-l? Şi cit de ă - ac east ă sup u ­ - sau t rebuie ( ! ?) să mearg ivalente ? nt toate textele ech nere? Î n sfîrşit, sî de autor a e itat ? Cal Au ele acelaşi grad de fiinţă Cititorul ? e în toate cazuril este ea identică la fel faţă de toate trebuie oare să se comp orte textele? nevrînd;

MŞ

TP

posibile de investi­ Cîte întrebă ri, atîtea di recţii cazul să ne ang a ­ g are . N u cr ed, totuşi, că ar fi e il ce ni se deschid jăm p e v reuna anume din că ajare ar p utea avea în faţă, mai ales că această ang u nor precepte meto­ drept consecinţă - confo rm e în Descarte s îşi dice (din păc ate degradate) car itarea cîmp ului de au punctul de plecare - u eventual aleasă de probleme din care întrebarea împreu nă cu) toate noi a răsărit alăt uri de (sau fi să ne menţinem celelalte . M ult m ai potrivit ar enţă, acolo unde în p unctul lor de converg alta, precizîndu-se întrebările se înnoadă una cu t, constituind toate împ reună una p e alta şi, de fap ulată, care cere un o singură mare întrebare artic at. singur amplu răspu ns articul Ascult.

un prim răspuns glo ­ .MŞ Ai să rîzi, sînt sigur, dar fără în doială, dar bal - cît se poate de sumar, - la nedumeri ­ nu mai puţin exact pentru asta pare a fi urmăse rile noast re de pînă acum mi

128

,.,,

torul: Există texte născute şi există text e făcute. ( C :u precizarea că textele făcute pot fi excelentis­ �i rnc, în felul lor, ba de multe ori chia r şi sînt.) < :rcdeţi cu adevărat că există texte născu te de la un cap la altul? În fond, orice text « născut»,

cum spuneţi Dumneavoastră, trebuie, întrun fel oarecare, să şi fie făcut ca să ajungă să fie.

\I.,\' Naşter ea textului e o naştere înde lungă. Nu numai îndelungă ca gestaţie. Îndelungă ca naş­ tere chiar. În primul rlnd, nu e de loc adevărat că un text născut s-ar naşte întotdeauna aşa cum i se întîmplă să vadă lumina zilei din prima oară. Un « nucleu» de text, poate. Un vers , da. (Ca sub dictare.)

DA

(Paul Valery şi-a luat, o dată, osteneala să scoată în evidenţă - şi a făcut-o cu un gust de o ireproşabilă precizie - dteva « versuri date» pri-

129

z ărite în lungi poeme construite ulterior în jurul lor tocmai pentru a le permite să « respire» şi să « trăiască», aşa cum diamantul prinde viaţă doar dacă e înzestrat cu montura ce i se potriveşte.) MŞ Un vers, da, poate-la rigoare - să se nască şi pe nepusă masă. (Cu cîtă prealabilă visare neştiută, cine ar putea-o spune?) Un text întreg, mai va. Ba s-ar putea chiar, şi de cele mai multe ori aşa se şi întîmplă, ca ceea ce iese intîi la iveală să fie tocmai făcutul ...

DA (făcutul acela al tuturora şi al nimănuia, care stă oridnd la îndemîna celui ce - abdicînd de la demnitatea inclusă în vocabula « cineva», cu înţelesul, evident, de« cineva anume» - consim­ te să devină oricine, adică nimeni ), ... MŞ iar n ăscutul să nu prindă chiag dedt la capătul unei chinuitoare c ăutări a acoperirii cit mai fără rest dintre « datul întîlnirii» şi expresia lui. Variantele eminesciene sînt mai mult decît elocvente în acest sens.

TP Cred că ne putem culege exemplele şi mai aproape

de noi. Vă aduceţi desigur aminte: « Ar trebui u11 clntec încăpător premm / Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare» . .. Ei bine: este, după Dumneavoastr ă, acest al doilea vers (unul din cele mai pline şi mai luminoase, unul din cele

130

mai frumoase ale întregii poezii româneş ti ), un vers năsmt?

MŞ Nu-ncape îndoială că da I TP Este el (prin urmare ) şi un vers dat? MŞ Poate că da. Poate că nu. (Fără nici un « prin urmare».) Desigur, existenţa unor variante pre­ gătitoare ar confirma pentru totdeauna ipot eza negativă. Din păcate, inexistenţa lor n-ar pute a face acelaşi lucru în favoarea ipotezei dint îi.

DA (L-ar face pe « da» probabil. Oricum, posi bil. Nu l-ar ridica însă pe piedestal, nu l-ar încununa cu laurii victoriei indiscutabile.)

TP Mie unuia, totuşi, « naşterea» asta de care tot vorbiţi nu mi-e limpede dtuşi de puţin . Cer în continuare lămuriri.

MŞ Hai s-o luăm altfel. Uite: există un nivel al

gîndului care e fără doar şi poate mai profu nd dedt nivelul lui cotidian. Şi nu numai nive lul este aşezat, ca să spun aşa, mai la adîn cime. Gîndul însuşi e mai altfel dedt cel de toate zilele. Mai dens, mai bogat, mai exact. Mai adun at, mai greu. Mai greu, dar mai graţios. Mai viu. Mai el însuşi, cu adevărat. Mai existent, 1ntrun cuvînt.

131

DA

l,, t ot asta voia Sintagma platoniciannă ov-:w:; at fiinţă. Navigaţi cumva să spună: cu adevăr pe acele ape?

MŞ

ţa-cu-adevărat, Nu, dragul meu. Nu după fiin eu în clipa de g r le a cu modurile ei impalpabile, asupra ei se că faţă. (Deşi trebuie să recunosc sul ceea ce caut.) deschide şi din ea îşi tra ge î nţele ază cu-adevărat ­ Pentru moment mă interese acesta-acum­ existentul (precizez: cel terminal): e-i confer ă (sau aici - şi, evident, aşa-ul car te entitativă. nu-i conferă) densita

TP MŞ TP

MŞ

şi eu o întreb are? Pardon ! îmi daţi voie să arunc Mă uimeşti. politicos, căci de Ce vreţi, - treb uie s ă mă ar ăt că v-am prins (cu data asta am vaga impr esie văd de ce n-aş profita de ocaua mică), şi nu ne ce v-o port) ocazie (cu toată reala afecţiu ică cum? Dumnea ­ ca să vă string niţel cu uşa . Ad enţa e susceptibilă voastră chiar credeţi că exist O fi făcînd ea, de mai mult sau mai puţi n? cu logica terţului i nclus, dar fiinţa, cas ă b ună terţul cu maximă existenţa, s înt sigur, exclude tă. Sau nu există. energie: ori, ori. Ceva exis . Ii faut q11' 11ne porte soit ouverte ou fermee una , stînd la cald D oar n-o să-mi spui că ţi-e tot at e celea, i ar afar ă în camera ta prevăzută cu to

132

fiind un ger de crapă pietrele, dacă uşa camerei e doar (între)deschisă, cît să-ţi vîri degetul prin cr ăpătur ă, sau e larg deschisă, să-ţi intr e odat ă bine frigu-n oase.

TP

Brrr ! ! !

MŞ

Vezi? Aşa încît, las -o tu mai moale cu alterna ­ tivele şi cu dilemele cu care tot încerci să-mi pui piedică !

TP

Glumiţi? Vă ştiam mai în găduitor.

MŞ

Cu « frigu-o oase» am glumit, fireşte. (Nu ţi l-aş dori pentru nimic în lume.) Dar cu alter ­ nativele n- am de gînd să fiu îngăduitor dacă-mi aţin calea cînd mi-e lumea mai dragă. Uite, să-ţi reproduc (Sper că memoria n u mă înşală !) două fraze din Leon Bloy care mi s - au înfipt în minte pentru totdeau na , de la prima mea înt îlnire cu ele. E vorba, acolo, tocmai de fapta omului: « To11t homme qui produit un acte libre projette sa perso1111alite dans l'infini. S'il donne de mauvais coe11r rtn so11 a un pa11vre, ce sou peree la ,nain du pa11vre, totnbe, peree la terre, troue Ies soleils, traverse le firmament et compromet I'tmi­ vers. » Şi-ţi mai arăt un text, pe care l- am ţinut nţ a tot at ît de bi ne minte, dar pe care cer în gădui de a-l citi, fiind ceva mai lung. Iată-l: « Was er [der LohnarbeiterJ fiir sich selbst produziert, ist nicht die Seide, die er 111ebt, nicht das Gold, das er 133

1 l"l

aus dem Bergschacht zieht, nicht der Palast, de11 er bau!. Was er fiir sich selbst prod11ziert, ist der Arbeitslohn, ttnd Seide, Gold, Palast losen sicb fiir ihn attj in cin bestimmtes Q11a11tt1m von Lebe11s­ mitteln, vielleicht in cine Bau111111ollenjacke, in K11p­ fermiinze ttnd in cine Keller111oh111mg. Und der Arbeiter, der zwolf Sttmden 111ebt, spinnt, bobrt, dreht, baut, schaujelt, Steine klopft, trăgt tts111. - gilt ihn1 dies zwolfstiindige Weben, Spinnen, Bobren, Drehen, Batten, Schaufe/11, Steinklopfen als A11j.î­ ert111g seines Lebens, als Leben? U1JJgekehrt. Das Leben făngt da fiir ihn an, 1110 diese Tătigkeit auf­ hort, am Tisch, aitf der Wirtsha!fsbank, im Bett. Die zwo"/fstiindige Arbeil dagegen hat ihtJ1 kei11en Sinn als Weben, Spinnen, Bohren ttsiv., sondern als Verdienen, das ihn an de11 Tiscb, attj die Wirts­ hausbank, ins Bett bri11gt. We1111 der Seidemvttrm spănne, 1m1 seine Existenz als Raupe ztt fristen, so 111ăre er ein vollstăndiger Loh11arbeiter. » DA Adică, pe româneşte: « Ceea ce el [muncitorul salariat] produce pentru el însuşi nu-i nici mătasea pe care o ţese, nici aurul pe care-l extrage din mină, nici palatul pe care-l clădeşte. Ceea ce produce el pentru sine e sa/ari ul, iar mătasea, aurul, palatul se topesc pentru el într-o cantitate bine delimitată de mijloace de trai, eventual într-o scurtă de bumbac, un bănuţ de aramă şi o locuinţă la subsol. Cind, vreme de douăsprezece ore-o şir, ţese, toarce, sfredeleşte, învîrteşte, zideşte, sapă, sparge sau

134

cară pietre etc. - poate el să vadă în aceste douăsprezece ore de ţesut, tors, sfredelit, învîrtit, zidit, săpat, spart pietre o exprimare a propriei vieţi?, poate el să le considere drept viaţă? Dimpotrivă. Viaţa începe pentru el abia atunci cînd această activitate ia sf îrşit: la masă, la cîrciumă, în pat. În schimb, cele douăsprezece ore de muncă n-au pentru el nici un înţeles ca ţesut, tors, sfredelit etc., ci numai ca un cîştig care îi deschide calea spre masă, spre drciumă, spre pat. Dacă viermele de mătase ar toarce ca să-şi cîştige existenţa ca omidă, ar fi un desăvîrşit muncitor salariat.» TP

Văd, din cele două texte invocate, cum se despică « a face» în două niveluri: unul de-a dreptul pustiitor şi, oricum, privat de vreun înţeles propriu (făcutul « pe-dinafară») şi un altul (Era să spun: un cu totul altul.), pe care-l bănuiesc dar nu izbutesc a-l zări, şi care trebuie neapărat să fie un nivel al împlinirii, al deplină­ tăţii lui a fi. Dar ce!, primul nivel nu este oare şi el? Efectele primului fel de « a face» nu ne sar oare destul în ochi ca să ne convingă de reala lor existenţă?

\ !.,\'

Se-nţelege de la sine că, într-un fel, ai şi tu dreptate.

/'/ >

Ba bine că nu, de vreme ce castelul, iată-l acolo în faţa noastră şi cerindu-ne să-l admirăm;

135

fte. Pentru ceilalţi însă, care se investiseră din capul locului în cu totul altă parte ( deşi, în felul lor, contribuiau totuşi, şi încă din răsputeri, la ridicarea lui), castelul ca atare nu are nici o consistenţă. Dar castelul an sicb? Cum stăm cu castelul an sich?

dt despre pînza ţesută, cu ea doară sîntem îmbrăcaţi. MŞ Numai că, vezi tu, castelul era cu adevărat castel doar pentru cine - după ce-l concepuse ca întregind un loc căruia tocmai în acel punct îi lipsea ceva ca să se împlinească - îl vedea, pe măsură ce se înălţa, ca fădnd corp comun cu locul însuşi, din sînul căruia părea a se fi încropit.

TP

Adică vreţi să spuneţi că pentru generaţiile care s-au perindat prin el castelul n-a fost cu adevărat ceea ce era în fapt: o pavăză a intimi­ tăţii şi un loc al regăsirii de sine?

MŞ

Ştii prea bine că nu asta am vrut să spun. Nu la cei care erau acolo acasă m-am gîndit, ci la puzderia celor care, cu targa sau cu spatele, cărau piatra pentru ca el să poată fi ridicat. Acelora, castelul ca atare le era cu totul indife­ rent. Fiinţa nici unuia dintre ei nu se regăsea, ca împlinindu-se, în istovitorul du-te vino dintre cariera de piatră şi locul edificării, aşa cum - în corpul însuşi al clădirii, înălţîndu-se a v11e d'oeil- se regăseau, ca împlinindu-se treptat, atît gîndul arhitectului, dt şi dorinţa de intimi­ tate a viitorilor locatari.

TP

Dacă înţeleg bine ce spuneţi, castelul nu are fiinţă adevărată decît pentru aceia care s-au investit în el cu însăşi fiinţa lor, pentru ca el să

136

MŞ Am vaga impresie că nu m-am făcut înţeles prea bine. (Vina e, desigur, a mea.) Căci nu fiinţa (an sich, cum spui tu) a castelului e în discuţie aici, ci fiinţa celor implicaţi, într-un fel sau altul, întîi în edificarea lui, iar mai apoi în bruta lui existenţă, în dăinuirea lui mereu ameninţată de o implacabilă omogeneizare entro­ pică, avînd adică nevoie de continuă investiţie de suflet pentru a nu se destrăma.

TP De ce « brută»? MŞ

Spun « brută existenţă», pentru bunul motiv că, în cazul castelului, este vorba de un pur« făcut», de un punct terminus, aflat la polul pasivităţii, - dtuşi de puţin însă de un« făcător».

DA (« Numai omu-i făcător,/ Pe pămînt rătăcitor,/ Iar noi locului ne ţinem, / Cum am fost aşa rămînem. »)

TP

(Asta zic şi eu « amic devotat»: luntre şi punte se face, ba calcă senin şi pe de lături, numai să vină apă la moara Maestrului!) (Dar să tre-

137

cern!) V o rbeaţi adineaori de investiţia de suflet de care are nevoie «făcutul», ca să fie cu adevă­ rat. Dar pînă să se reverse rodul investiţiei asupra investitotului (dacă se va revărsa vreo­ dată), acesta rămîne în pagubă cu « partea» lui de suflet investită, pe care nimeni şi nimic nu-i garantează că o va putea recupera. Adică rămîne diminuat în .însăşi fiinţa sa; adică nu mai putem spune despre el că este în deplinul înţeles al cuvîntului. „\1.f So coteala ta o fi avînd ea vreo valoare (deşi mă îndoiesc şi de asta) în aritmetica plată a lui a avea, dar .în matematica paradoxală a lui a fi te asigur că nu are nici una. Aici, ai numai ceea ce dai. Şi nu îl ai ulterior, adică d11pă ce l-ai dat, ca un fel de răsplată pentru riscul ce ţi I-ai asumat dindu-l. Îl ai în chiar clipa în care-I dai; mai exact: prin chiar faptul că H dai, - şi anume fără să te adie măcar gîndul că-l dai ca să-l ai. Atîta eşti cit te dărui. Fără urmă de pro ­ iect (.în fond, auto-centrat) de « recuperare». Qtti enin1 voltterit a11it11av1 s11a1JJ salvam facere, perdet ea111: qui a tttetJJ perdiderit animam s11av1 (propter Me), inveniet ea1JJ. (Căci recuperarea vine ea, şi vine « cu asupra de măsură», însă numai cu o condiţie, care de altfel se şi răzbună amarnic dacă nu e îndeplinită întocmai, şi anume: ca ea să nu fie dinainte zărită, nici măcar cu coada o chiului; ca, adică, « dăruirea» să nu fie cumva implicată - fie şi numai cu o sutime

138

din gîndul ce-o propulsează - într-o strategie camuflată a recuperării.) (La drept vo rbind, nici nu e vo rba aici de vreo condiţie prealabilă, ca o regulă dinainte ştiută, căreia n-ai dedt să te conformezi; e vo rba, mai degrabă, de un pur elan care-şi instituie, pe măsură ce se înalţă, nu o regulă căreia să i se co nformeze, ci regula însăşi care îi susţine propria rectitudine. Şi fără de care s-ar prăbuşi, părăsit de vlagă, pe platforma de po rnire.) Aşa îndt vezi bine că «făcătorul» însuşi are nevoie de această iq.vestiţie (a lui proprie) în altceva decît el (şi anume in propriul lui «făcut», care este actul comun al lui care se dăruie şi al lumii care negreşit îi răspunde pe măsură, dăruindu-i-se); şi asta nu · numai pentru ca acest «făcut» să fie cu adevărat, ci şi pentru ca el însuşi să fie în deplinul înţeles al cuvîntului, adică să nu rămînă un simplu făcăto r ...

DA un simplu făcăto r de făcut-nenăscut, ci sa-ş1 omologheze pas cu pas făcutul, născîndu-1 mereu pe măsură ce-I face.

TP

Bravo, amice! Mă închin. Şi ţin să-1 felicit pe Maestrul nostru al amîndurora că a ştiut să te formeze aşa încît să-i aduci discuţia Ia tema iniţial aleasă, în cazul de faţă la tema: născut­ făcut. Sînt numai urechi şi promit că nu voi întrerupe expunerea decît Ia prima mea nedu­ merire . ..

139

DA care, sînt sigur, nu ne va lăsa s-o aşteptăm prea

ca în vis ansamblul impresiilor tale înnodate, care la drept vorbind nu sînt decît expresia înspre tine - unitară, şi chiar indivizibilă, deci inanalizabilă în sensul strictissim al cuvîntului a tabloului însuşi, considerat ca întreg; iar la urmă, evident, să te întorci şi să-l priveşti cu inocenţa refăcută, dar şi « prevenită» de data asta; şi apoi iar să-l părăseşti şi să vii înapoi, privindu-l încă şi încă, pînă-1 umpli de tine umplîndu-te de el.) Cît priveşte castelul, ei bine, lui trebuie cu atît mai mult să-i dai ocol, ca să-l cuprinzi. Adică să-i cuprinzi, cum ar veni, coperţile (în ipostaza lui de text). (Căci, în ultimă instanţă, şi el, tot text e.) Dar asta nu-i totul. Mai e şi interiorul. Pe care trebuie să-l parcurgi pe îndelete, să adaşti în multele lui încăperi, ba chiar să-ţi petreci vreme îndelungă în unele din ele, într-un cuvint să-l citeşti în întregime şi să-l şi reciteşti pe alocuri, ca să poţi susţine că te-ai ales şi tu cu ceva din bogăţia înţelesului lui. Nu?

mult.

TP

Hai să-ţi dau această satisfacţie: de a(-ţi) răspunde fără intîrziere la provocare. De ce? Ca să-ţi atrag atenţia asupra faptului că nu ţi-ai dus pînă la capăt misiunea. 'trebuia, într-adevăr, nu numai să revenim la tema « născut-făcut», ci- pără­ sind subtema adventice a castelului (cu apăsă­ toarea-i materialitate, care oricum ne trimite în zona lui a avea) - să revenim în acelaşi timp şi la subtema textului, care văd că a fost pur şi simplu uitată pe drum.

DA Cîtuşi de puţin! (Vreau să spun: n-a fost uitată.)

Căci subtema castelului, ce alta e, dacă nu chiar subtema textului? În fond, nici castelul nu-l poţi prinde dintr-o ochire, de vreme ce nu e o suprafaţă plană oferindu-se doar privirii. (Lasă că, tablou de-ar fi, şi încă ar trebui, nu zic: să-l pipăi şi să-l miroşi, dar măcar să te apropii de el ca să-i simţi granulaţia şi să-i evaluezi, zonă cu zonă, vecinătăţile cromatice; şi, desigur, să te îndepărtezi suficient de el, ca să te poţi bucura de echilibrul compoziţiei şi de coerenţa cromatismului de ansamblu; şi apoi să-l părăseşti şi să priveşti altceva, neutru dacă se poate, ca şi cum ai intercala, intre două degustări de vinuri de mare clasă, mestecatul fad al unei felii de piine fără sare; şi în timpul ăsta să-l uiti , reamintesti , să ti-1 , si ' să dntăresti , , si

140

TP

Ba da.

DA M-ai încuiat! MŞ !?

TP

!?

DA Ei, da: m-ai făcut să-mi pierd şirul şi nu mai pot continua.

141

comun ambelor categorii de texte. Şi in cazul unora şi în al celorlalte, într-adevăr, există o structură pre-textuală, căreia autorul textului (atît al celui «născut», cît şi al celui «făcut») i se supune cu stricteţe dacă ţine ca textul respec­ tiv să-şi atingă gradul de consistenţă la care are dreptul să pretindă, fie în virtutea tensiunii existenţiale din care a purces, fie in virtutea. cuprinderii tematice pe care şi-a propus-o_ Diferenţa (căci există o diferenţă, şi incă una. radicală) dintre cele două tipuri de texte este următoarea: în timp ce structura pre-textuală. a celor «născute» se conjugă cu verbul a ft� cea a «făcutelor» se conjugă cu verbul a avea_

MŞ Vă propun să revenim la problema textului («cîmpul alb, oile negre»), la temelia căreia ne-a mai rămas mult de săpat ca s-o desluşim cît de cît. Enunţul de la care aş vrea să pornim din nou la drum, şi care a apucat să fie emis chiar in cursul acestei discuţii, este următorul: «Există texte născute şi există texte făcute».

TP

TP

Vă previn că vă lăsaţi prins de cleştele unei alternative. Oricum, situaţia reală pare a fi ceva mai complexă. Vă ascult.

MŞ Drăguţ din partea ta că-mi atragi atenţia asupra pericolului ce mă paşte. Fii insă fără grijă, nu mă voi lăsa prins. Voi sta la idealii poli plus şi minus doar cît să-mi ascut şi eu uneltele; pe urmă voi reveni frumuşel la ecuatorul reali­ tăţii, - «ceva mai complexă», cum aşa de bine spui tu. Să incep deci prin a remarca un punct

142

Adică cum?

MŞ Uite-aşa: în primul caz eşti acea structură, care în nici un fel nu pre-există (la modul actualităţii� înţeleg) textului elaborat, ci doar fiinţează de-a. valma cu tine (la modul putinţei de a fi), deslu­ şindu-se treptat în însuşi textul care se elabo­ rează, pc măsura elaborării lui, şi existînd de-a. binelea doar ca întrupată în el. În cazul al doilea„ structura pre-textuală există independent de tine,. autor, şi anume ca sistem de reguli, ca reţetar,. în orice caz ca ceva pe care îl ai la îndemînă şi pe care, nmtatis 11111ta11dis, te aliniezi cînd'. compui textul cu pricina.

TP

Înţeleg că textele «născute» îl includ într-un fel oarecare pe autor, exprimîndu-1 întotdeauna_

143

MŞ Da, desigur. Dar nu exprim îndu-1 direct, ca şi cum el ar fi nu numai cel care scrie, ci şi cel despre care se scrie; ci exprimînd u-1, dacă se poate spune aşa, oblic, adică aşa cum, absolut fără voia lui, îl exprimă amprentele pe făptaş (ba uneori şi comunitatea căreia făptaşul îi aparţine).

TP Textele « făcute», în schimb, ...

TP Mă văd silit să vă pun în încurcătură citindu-vă:

« De cele mai multe ori se întîmplă ca ceea ce iese întîi Ia iveală să fie tocmai făcutul, iar născutul să nu prindă chiag dedt la capătul unei chinuitoare căutări a acoperirii cit mai fără rest dintre ,datul întîlnirii' şi expresia lui.» Sau, parafrazînd un dicton celebru (care, de altfel, şi el s-ar potrivi în cazul de faţă): Per Jactt11JJ ad 11at111JJ. Şi n-am dedt să invoc în acest sens exemplul atîtor mari scriitori, asupra cărora nu s-ar putea susţine că harul nu s-a îndurat să coboare, dar pe care-i ştim aşezîndu-se frumuşel, zi de zi între orele cutare şi cutare, şi confecţionîndu-şi cu conştiinciozitate pagina cotidiană chiar dacă aceasta nu se năştea fremă­ tînd de viaţă din vîrful peniţei lor. Că harul (această- după umila mea părere-intimă co­ incidenţă, evident armonică, a milioanelor de parametri indiscernabili ai Clipei) a coborît asupra lor, chiar dacă nu din capul locului, de asta-ţi dai seamă citindu-i; că de multe ori au pornit totuşi la drum lipsiţi de har şi au înnegrit hîrtia scrîşnind din dinţi, asta afli cu uimire din mărturisirile lor. În condiţiile acestea, cum mai departajăm - vă întreb - ce e făcut de ce e născut într-un text dat?

l

MŞ spun despre (adesea cu mar e acurateţe), dar de ex-primat nici nu poate fi vorba că ar ex-prima vreodată pe cineva sau ceva. Ele sînt, în mod evident, alcătuite « Ia rece», şi în întregime cu bună ştiinţă. Aici, mănuşile sînt de rigoare. (Nu ale moaşei. Ale făptaşului.) Une ltele pot fi găsite Ia locul lor. (Ca şi cum nici nu s-ar fi operat cu ele.) Urmele sint min ime. Crima, executată cu acurateţe profesiona lă, nestinghe­ rită de fierbinţeala pasiunii, e greu de reconsti­ tuit în desfăşurarea ei, - deşi nici un mister (evident: insolubil) nu planează asu pră-i, ci doar o problemă, care, oridt de complic ată ar fi, ...

TP tot îşi găseşte ea matematicianul care să-i vină de hac (Asta voiaţi să spuneţi, nu?) . ..

MŞ (Exact.) punind-o în ecuaţie şi delimitîndu-i cu stricteţe cota-parte de ireductibil (dac ă, în speţă, aşa ceva există).

144

MŞ

Îţi preiau întrebarea, dar o întorc cu o sută optzeci de grade. Cu alte cuvinte, în loc s-o pun din perspectiva receptorului, o voi pune din aceea a autorului. Inversarea direcţiei întrebării

145

îi schimbă însă acesteia şi înfăţişarea. Problema nu mai e: cum să deosebeşti făcutul de născut într-un text deja elaborat, ci: cum te poţi folosi de preexistentul împrejmuitor, de gatafăcutul ce-ţi stă (pe care-l ai) la îndemînă (toate cuvintele şi întorsăturile limbii, timbrele şi sonurile, de-a valma cu clişeele şi cu întreaga recuzită a retoricii şi cu izbutirile neaşteptate ale întîmplării) (apoi marile - şi strivitoarele - Modele ce te-au pre­ cedat) ca să-i deschizi, nimicului aceluia structu­ rant care-i posibilul-tău-propriu, calea spre (pro­ pria lui) manifestare; ca să-i îngădui (pentru a reveni la problema textului) gîndului aceluia ascuns în străfundul fiinţei tale să se întrupeze, el însuşi, cu toată infinita lui bogăţie indiviză, şi să se ex-prime cu întreaga lui ireductibilă prospeţime (deci noutate) (deci « originalitate») (evident: necăutată) prin - şi cu ajutorul- ma­ sei inerte a instrumentarului ...

1,. 111111111, l hi.ir cu comentariul comentariului), ,1 (1111 k11nmcnul « distanţării» ironice ( sau luU•Î11111in·) instituie un interval derutant în ,ni,��ul i115u�i al textului, - ei bine, cu textele contrazic şi pe care nu le puteţi \/\

1)1'1,.1 1 it.1 înţelepciune populară am apucat să 1Ht111tlc.-, c11 ştiam că sînt « necunoscute». Dar (11; �- t ,, 11cn umă rate», dacă ţineţi la această 11·i.111t.1 personală! De răspuns, însă, nu mi-aţi ,;1�p1111�. \/\

e11 ,d11· tuvinte: dacă putinţa ta terminală nu , .re pur şi simplu obnubilată de carapacea ii, I'' 111dcrilor tale, ci izbuteşte să se prezinte ea 111•,.1�1 l:i întîlnirea cu putinţele-terminale-adu11î1 t1:-glinn ale constituenţilor Lumii care-ţi stă .III. f'\1\,1X) ...

candidă a instinctului, de marja de indecizie şi flexibilitate a acestuia.

TP Impresia mea rămîne în esenţă neschimbată:

146

1\111111:i, ascultă: identitatea cu tine însuţi şi, ,k,,pllt I iv.i, cu Lumea (aşa cum ţi-e dată în 1�11rl , nmun al întîlnirii tale cu ea) ...

I J, I (i/fli ,I .tccastă întîlnire se produce cu adevărat)

DA folosindu-te bineînţeles din plin, cu viclenia

simplificaţi în continuare. Într-adevăr, cu marile texte parodice ale sfîrşiturilor de cicluri cultu­ rale (perioada alexandrină, de pildă; sau epoca însăşi pe care o trăim), în care modelul se stră­ vede în mod intenţionat, în care textul primar se împleteşte indiscernabil cu comentariul lui

Nc,111111n1;1ll' sîm căile Domnului.

\{.\

(,�i. d.1), identitatea asta primară (asupra căreia fC•Î 1cvrni) a ta cu tine însuţi şi cu Lumea toto1!;11 :'î, i 11 bogăţia indiviză a precuvîntului, mai •'1110 s!î f1l· realizată încă o dată, la un alt nivel

147

,_I,, 1 r, , l1 >:tr or sta drepte!) dacă se clatină, j"•llf.•3 î11 si"irşit cu capu-n sus dacă le prinzi 1111dilî11d în mîini şi dînd bineţe cu picioa" 11

(care nu mai e nivelul pur existenţial al identi­ tăţii primare tt1-Lt11nea, ci un nivel îngemănat, existenţial-operaţional, trebuind să facă apel la două tipuri deosebite de atenţie pentru a putea izbuti) : identitate, de astă dată, între infinitul de compenetraţie al precuvîntului şi nesfîrşirea etalată a masei cuvintelor ...

, 11, t r, sn.rcasmul şi toate variantele acestora, I 111 i.1 l.1, inclusiv, blîndul « umor» atoateînţele1111, după cum aceeaşi « distanţare» e, în 11111d I u totul paradoxal, implicată şi în violenta 1) 1,1 1 l.1d:1, care doar aparent merge în sensul ,.-,;,:11111�rii subversiunii, dar în fond tot la 11:d I es:m· \ inteşte, şi al cărei adept pare a fi ,kv-111:11111 dumneavoastră amic. Am înţeles în1.-,(1111,i � II

149

I" 11ncncşti c-o fi adevărată vorba poetului: , vi 11ovat e tot făcutul» .. .

MŞ Întocmai ai înţeles l Ceea ce aş mai avea totuşi

de adăugat e următorul lucru: nici identitatea primară (cu sine şi cu Lumea totodată, în precu­ vînt), nici cea secundă (a precuvîntului cu ex­ presia sa) nu pot fi obţinute dintr-o dată. Dintr-o dată, niciodată l Nici măcar la amiaza ciclurilor culturale, necum la apusul lor. Pentru asta, ar trebui ca «natura» proprie omului pămîntean să fie o nat11ra pura. Or, ea este, pentru pricini ce nu pot fi amănunţite acum, o biată natura lapsa. Dovada? Dialogul interior! Vezi însă că tot dialogul interior, bine condus, este şi cel ce-l poate scoate pe om la liman, smulgindu-1 din întotocherile labirintului, izbăvindu-l de pier­ derea lui în pura multiplicitate dezlegată. Odată ajuns aici, un «nimic» mai trebuie să i se in­ tîmple omului nostru, ca un simplu bobîrnac de nu se ştie unde (dar care să-l strălumineze), şi iată-l putînd da în sfîrşit expresie adecuată bogăţiei inepuizabile a precuvîntului său, în care Lumea întreagă apucase bineînţeles să se reverse (de vreme ce-l va fi găsit gol; gol, adică, de adaosul părelniciei).

TP

Întortocheate sînt căile Domnului! mi-ar veni să vă răspund, întorcîndu-vă vorba de mai adineaori. Dar mai bine să vă pun o întrebare: avut-am sau n-am avut dreptate să spun (para­ frazînd) Per factum, ad natttt11? Are, cu alte cuvinte, şi această inevitabilă (deci indispensa­ bilă) Facere o demnitate a ei, proprie? Sau te

150

I 'il f:'lră grijă: nu el are dreptate; tu ai. Cu N,t'.:lcrea îi e îndeobşte dat omului să se întîl11c•,1scă doar la capătul ostenitoarei Faceri. Regu1 ii

Iertaţi-mă, vă rog, dar impresia mea este că, şi în cazul atenţiei « duale», existenţial-operaţio­ nale, sprijinul acesta ar trebui să funcţioneze în ambele sensuri: nu numai de la existenţial spre operaţional, ci şi invers: de la operaţional spre existenţial. (Chiar dacă adevăratul - şi singurul - temei al operaţionalului e existenţialul.) Aduceţi-vă numai aminte, în această ordine de idei, de ceea ce spuneaţi în ziua a treia a unei întîlniri a noastre de mai demult. Citez: « Personal, cred că spusa întemeiată devine într-un fel temeiul temeiului; iar temeiul spus, adevărata spusă - inefabilă - a spusei.» Iar, o zi mai tîrziu, reveneaţi la atac, aducînd noi precizări afirmaţiei dumneavoastră globale din ajun. Din nou apelez la păcătoasa asta de memorie a mea, care vă dă atîta de furcă. Spuneaţi, deci: « Cu alte cuvinte, temeiul (încă zăcînd în fascinanta neştiinţă a ,propriei' lui nedeosebiri) îşi cîştigă propria lui întemeiere în momentul în care, spunîndu-se (dar nu oricum, ci cu cuvintele ce i se potrivesc), se înstăpîneşte pe sine, iar spusa (nu oricare, ci aceea antrme) îi devine temeiului temei. Cit despre temeiul spus (spus aşa ca într-adevăr el însuşi să se spună în cuvintele spusei), el este - el ,in persoană' - sensul cel 171

mai dinlăuntru al sp usei, adierea ei inefa bilă: nevăzutul, nepipăitu l magnet al pilitur ii ver­ bale.» Transpuse in schemă, cum ştiu că vă place, cele două cit ate s-ar prezenta în fel ul următor: Nivel operaţional .... Nivel existenţial

C:t'\ if)�-'j

E ca un fel de maşină cibernetică, nu? - pr evă­ zută, cum e, cu feedback, in aşa fel încît spusa (încă) aproximativă să pună mereu in funcţiu ne mecanismele redresoa re ale temei11'11i, pîn ă la « egalizarea » aceleia cu acesta. (În fond, aşa şi nu altfel se merge de la eboşă la formula rea ne variet11r: toată poveste a variantelor eminesci ene, la care de atîtea ori vaţi referit, aici şi nu în altă parte îşi află explicaţia .) Mi-aş permite să rem arc , în plus, că litera T po ate tot atît de bine sem nifica şi tăcerea, nu numai tctmi!!I: faimoasa tăcere din miezul vorbirii.

DA Dar, oricum, nu tăcere a-zero, nici tăcerea pla tă: dezimplicată adică , şi indiferentă; ci ac ea tăcere participantă, intens vib rantă şi suprem elocv entă, care e sufletul oricărei vorbiri adevărate.

172

M.,\'

TP

Să vă răspund! Dar, mai întîi, să vă mărturisesc perfectul meu acord cu cele spuse de amîndoi despre tăcere. Cît priveşte maşinăria cibernetică invocată, două remarci aş avea de făcut: prima e că axul modelului prezentat e însăşi verticala (nondimensională) a imediatităţii şi continuităţii; că deci intervalul dintre T şi S e, la drept vor­ bind, un interval nul; cu alte cuvinte că însuşi feed-back-ul funcţionează în regimul non-dimen­ sionalităţii şi al perfectei continuităţi, el fiind un feed-back intra-celular, nu unul inter-celular: palpitul neîntrerupt al intimităţii vii. A doua remarcă sună aşa: în modelul (vertical) prezentat, există « pe bune» ...

(pottr de bon?) ...

Z..,[Ş există totuşi, zic, două niveluri ireductibile (în chiar sinul intimităţii): în continuu dialog (interior), ele indică, respectiv, pe a fi şi pe a avea, între care intermediază a face. Ei, bine!: acest a face (operaţionalul propriu zis), a cărui rădăcină în a fi e înfiptă, se desfăşoară pe ninlul a avea.

TP

Nu înţeleg: de ce « Ei, bine ! »?

MŞ Pentru bunul motiv că acest a face e tocmai osia pe care poate bascula întreaga ta maşinărie, devenind orizontală de la un cap la altul. Şi ea chiar basculează de-a binelea în clipa în care, tot

173

subţiindu-se temeiul (de fiinţă) al spusei, el (acest temei de profun zime) (să-i spunem T ) nu mai p oate fi captat 1 de atenţia existenţială, iar în locul lui ne trezim că apare alt temei, unul de suprafaţă, (să-i spunem T2), în care putem recu ­ noaşte «structura pre-tex tuală» a textului aşa-zis «făcut»:

Nivelul a avea . . Nivelul a fi. . . .

r©+-® �

- - - - - - - - -·

Numai că, vezi tu, intre cele două m aşină rii adineaori desenate dife renţa e ca de 1a cer la pămînt. Într-adevăr, orizontala fiind Jocul geo­ metric al pluralităţii eta late, maşinăria ta - o dată orizontalizată, ca să spunem aşa - funcţio ­ nează din plin ca o maş ină cibernetică obişnu ită (ceea ce nu era deloc cazul în regim de vertic ali­ tate): ea operează acu ma seriat, păşind din treaptă-n treaptă, dup ă legile linearizate ale cantităţilor discrete, pe cind, recunoaşte şi tu!, în infinitul de com penetraţie al continu ului aşa ceva era, stricto sensu, cu neputinţă. Şi mai e ceva: structura pre-te xtuală T2 e pre-text uală doar în sensul că e cod ificată şi răscodificată cu mul t înainte ca problema însăşi a textului-hic-et -

174

nune să se pună; dar în elaborarea propriu-zisă a textului ea nu stă la spatele acestuia, nici dedesubtul lui (ca o neştiută cauză eficientă), ci în faţă, ca o deliberat ţintită cauză finală: o cauză finală care acţionează, prin buclă, ca un fel de (mereu ţinută sub observaţie) cauză. eficientă. Modul de construire a textului va fi deci, în cazul acesta, din afară spre înăuntru (spre înăuntru?), în timp ce modul de naştere a textului, în cazul precedent, era din lăuntru spre afară.

TP

Parc-am simţit în vocea dumneavoastră o in­ flexiune întrebătoare cînd aţi repetat « spre înăuntru». De ce?

MŞ De ce? Pentru că - în cazul acela - un lăuntru adevărat (un lăuntru, adică, al tăcerii fecunde din miezul textului) nici nu există, nici nu poate exista. Dinamismul unui atare text e nul. (Înţeleg, prin asta, că textul-construit-pe-dinafară e un capăt, un punct-terminus al unei reasamblări de elemente preexistente, şi că obîrşie pentru altceva, care dintr-însul să se înfiripe, nu poate fi cu nici un chip.) De la un asemenea text poţi, desigur, afta cîte-n lună şi-n stele; în situaţia de a şti (ceea ce se cheamă a şti cu adevărat, aşa cum din cînd în cînd, pe neaşteptate şi cu totul hors de propos, timp de cite o secundă repede înăbuşită, ni se întîmplă să ştim, cutremurîndu-ne, 175

că vom m uri); in situ aţia aceasta de a şti nu te pune insă niciodată, - regimul lui fiind acela a l co,mmicării (adică al une i mişcări d e pură tra ns­ laţie pe orizontala om og eneităţii d ej a codific ate), nicidecum acela al c11v1inecării (al comun iunii adică), a cărei condiţie sine q11a 11011 este Înt il­ nirea. De altfel, parcă p e tine te-am auzit vor­ bind, pentru prima o ară pe a ceste meleaguri, despre despre; tu ai pus atunci în evide nţă « coefi cientul d e desp reitate » al unui anu mit tip d e limbaj (ceea ce e nglezii numesc abo11t11e ss). D e cum apare insă v orbi rea difltm, simpla trans­ l aţie se dovedeşte total n eputincioasă. Aici, transmiterea a ceea ce ştii ia dru mul c otit al liniei frînte: al unei linii frinte cu vîrful unghiul ui îndreptîndu-se spre nivelul a .fi (ca un fel de V mare, al e căru i două capete se intîl­ n esc î11 şi cumin ecă î11tm piatra din ca pul unghiului).

TP

Sibilinic limbaj ! Eu, însă, ştiţi bine că sînt un înfocat adept nu n um ai al clarităţii , ci şi (pe cît se poate) al distincţiei. (D eşi îmi aduc par că amin te că eu aş fi lansat în discuţi e - sau, tot uşi, dumnea­ voastră? - cuvîntul m mi11ecare, preluat ulte rior şi d e alţii; şi asta încă d e la începutul zilei întîia a int ermi nabile i noastre dispute, pe c a r e zău că n-o văd putîndu-se termina vr eodată.) Aşa indt din nou şi din nou vă implor să-mi tradu ­ ceţi totul în cl ar. 176

\fŞ

acelaşi lucru folo­ Bine, am să-ncerc să spun Aşadar, t extul - cu sindu-mă de alte cuvinte. a, ca foamea, de-a brutele lui denotaţii - o i lă . ică pe orizonta dreptul. D e-a dreptul, ad cap a l , cap plecind Aşa cum e de aşteptat, din cruri le s e complică u l ţ inteşte. Cu i11- textul, însă, conotaţii ..• mult. Cu întreg alaiul lui de

cu fiinţa însăşi DA (conotaţii făcînd corp comun emiţăto rului),

a

...

nţei iscîndu-se) nu s e ,\IŞ in-textul (din miezul fii l; el ţinteşte, meşte să vizeze doar capu

mulţu ca, ntură : ceea ce caută el es te aşa zic înd, sub ce lui su en s ea corect ă a în acelaşi timp cu recep tar ă a ilizeze fiinţa latent brut al textului, să mob resurse proprii de receptorului, întregile lui sau acesta (mai strict in-text - solidar, desigur, cu deno taţiile textului mai lax, după împrejurări), ai) făcînd în a cum bine spune receptat, dar (aş ăşi a recep­ comun cu fiinţa îns acelaşi timp corp la să le aducă suprafaţă, torului . S ă le mobilizeze şi trezit la viaţă s ă dea în aşa fel i ncît in-t extul ple p înă-n receptat şi s ă-l um năvală în t ex tul fe­ nsufleţindu-l şi con cel mai mic cotlon, î e» o « grosime» şi o « desim rindu-i t otodată e al a ele al ente cu ac p e cît se poate echiv xt» la momentul complexului « text + i11 te emiterii lui. 177

TP Văd că tot la

atenţia îng emănată (existenţial ­ operaţională la emiţător, operaţional-exis tenţial ă la receptor) aţi rămas. Eu însă e ram cu rios să aflu cum funcţionează atenţia strict operaţională, în lipsa temeiului ei existenţial. Ascult.

MŞ Să luăm atunci cazul (limită) al unui te xt to tal­ mente lipsit d e intext. Pri ma întrebare: cum se produce un asemenea text? Răspuns: el s e produce calchiind - cu materialele impus e de ocurenţa respectivă şi cu adaptările i mpus e de scopul urmărit - cea mai potrivită-mprejură rilor structură-pretex tuală-standard, selectată din tr-un bogat set (de mult codificat şi înd elung verificat) de structuri de tot felul, de modi ope­ randi şi de reţetare, grijuliu orînduite p e cate gorii, în funcţie de destinaţie. A doua între bare : cum se receptează un asemenea text? Răspu ns : el se rec eptează, fi e absolut fără rest, fie deloc. Absolut fără rest dacă receptorul e p erfect stăpîn p e i nstrumentar. Deloc, dacă « r ecep­ torul» velei tar e străin de domeniu sau - no­ vice - n - a apucat încă să-şi însuşească în mod corespunzător instrumentarul. (Acest « d eloc» poate, în cazul din urmă, să se aplice doar zo nal, textul prezent îndu-se atunci receptorulu i ca o zebră, cu alternanţe de zone transparente şi de zone opace.) Oricum, însă, lipsit cum e de orice urmă de « grosime» sau « desime», un atare tex t nu are, prin natura lui, nimic ireductibil 178

p ent ru oncme îşi dă toată osteneala de a şi-l face absolut transp arent. (Nu vreau, bineînţeles, să ins inuez că atare texte ar fi şi uşoare, în vir­ tutea transparenţei lor intrinseci. D e cele mai invers. Cutare mul te ori, lucru rile s e p et rec exact te matică să ma ă logic savantissim tratat, de face p arte, e xt te zicem, din această categorie de şi n-o să-mi spui tu mie că nu e nevoie de ani de muncă înversunată ca să-ti însusesti instrumentarul domeniului respectiv.) J

,

J

J

TP (Nu; n -o să vă spun.) MŞ ( ! ?) (Dă-mi voie atunci să merg mai departe I) A treia întrebare: care-i limita receptării unui ptării e însăşi atare tex t? Răspuns: limita rece suprafaţa tex tului. Mă explic: textul de acest tip nu are adîncime ; nici înălţime ; el are întin­ dere şi cuprindere. O dată făcut în întregime transparent de către receptor (cum - t ranspa ­ rent adică - fusese el din capul locului p entru cel ce-l emisese), nimic nu mai e de căutat sau de găsit, nici dedesubtul, nici deasupra lui : totul, d:i.r absolut totul se află în cuprinderea lui, în întinderea lui, p e suprafaţa lui aflată în plină lumină. O dată obţinută luminarea întregii suprafeţe a textului, receptarea a ajuns la capătul al n eput inţei e i. Nu l a capătul ei de fapt (sinonim de a m erge pînă la capătul lucrurilo r). Nu. La capătul ei de drept. Dincolo, adică, de care 179

nu mai e de mers, căci nu ma i e nimic de aflat. Or, cît o fi el de rebarbativ sau de abstrus, o dată aflat, aflatul e şi epuizat. Ştiu tul, în schimb, este - de fapt şi de drept inepuizabil. In-e­ pui-za-bil. Aici nu mai ave m niciodată de-a face cu transparenţa pur şi sim plu. Dar nici cu totala opacitate. Ştiutul e transl ucid. Spre deose­ bire de « aflat», care nu are gra de între transpa­ rent şi opac, « ştiutul» da: are grade de transluci­ ditate. Aici, progresia în cun oaştere (de tipu l scufundării) e nu numai rea lă, ci şi nesfîrşită Ştiutul nu e doar inepuizabil: e şi mereu nepre­ văzut în felul lui; mereu plin de surprize, de noutate şi de prospeţime. Pen tru că, vezi tu, in-textul se desfăşoară mereu , cu toate straturile lui, solidar cu fiinţa însăşi cu care face corp comun (şi a cărei soartă, leg ată de finitudinea ei constitutivă, este de a-şi eta la în desfăşurare imensa bogăţie potenţială, care nu poate la modul actualităţii - înc ăpea toată într-un punct). TP

Adică dumneavoastră susţin eţi, nici mai mult nici mai puţin decît că aceast ă frază, pe care v-o citesc deschizînd la întîmpla re volumul de studii de logică matematică ce-mi face cu ochiul din raftul de-alături, e transpare ntă? Ascultaţi numai: Să prempunen1 că « O» este reprezentat prin 2, « = » este reprezent at prin 3, variabila « i» este reprezent ată prin 5.

180

Atunci « i = O» este reprezentată prin 2s 33 52 = 21 600 care se scrie ln Z ca 1111 O 11rmat de 21 600 marcări ale operaţiei de luare a succesorrtlui imediat. Pentru a silllplifica, să presupunem că 21 600 este într-adevăr ttn termen ln Z. Dacă substi­ tuim a CfltJJ « 21 600» pentru variabila « i» 1n expresia a cărui număr Godel este 21 600, obţinem atunci« 21 600 = O», care are iarăşi un număr Godel, să zicem 3 129 578. Acum, putem defini o funcţie primitiv-recursivă s(x, y) astfel Incit s(21 600, 21 600) = 3 129 578. ln gene­ ral, pentru orice numerale x şi y, convenim că s(x, y) este numărul Godel al expresiei obţinute din expresia al cărei 11u111ăr este x prin substituirea lui y în locul variabilei « i». Dacă « i» nu figurează în expresia iniţială, atunci s(x, Y) = x. Susţineţi, aşadar, în continuare, că frazele acestea sînt transparente? în timp ce, de pildă, urmă­ toarele versuri eminesciene: Mergi, tu, luntre-a vieţii mele, pe-a visării lucii valuri, Pînă ttnde-n ape sfinte se ridică mîndre maluri, C11 d11mbrăvi de lattr verde şi cu Irmei de chiparos ••. sau:

Prin pădurile de basme trece ftttvittl cîntării. Cîteodată între codri el s-adună, ca a mării

181

Mare-oglindă, de stî11ci negre şi de v1t111ţi împiedecat . . .

DA sau acest uluitor distih găs it de Perpessicius în maldărul

de variante pregătitoare ale Odei Îl1 tnetrtt antic: Alb trecea el î11t11necînd m totul Vastlli plan al si11gttrătăţii JJJele .

..

TP susţineţi deci în continuare că fraz ele acelea de logică matem

atică sînt absolut transparen te ...

M.f în orice caz pentru chinezul care le-a scris, ca şi p entru logicianul şi pentru matem aticianul care, virib11s tmitis, le-au dat p e româ n eşte, precum şi, fără îndoială, pen tru o mulţim e de alţi cititori avizaţi, deşi pentru tine par a fi pecetluite cu şapte peceţi.

TP Am bunătatea de a mă preface că n -am simţit săgeata p care mi-aţi lansat-o, pentru că ţin cu tot dinadinsul să vă pun în trebarea p e care n -am apucat s-o form ulez pînă la capăt. Aşa dar, susţineţi în continuare că fraz ele acelea sînt transparen te, în timp ce -- deş i scrise cu cele mai simple cuvinte ale vocabular ului de bază versurile lui Eminescu sin t doa r translucide? e

M.f Translucide pur şi simplu.Nu« doar translucide », cum ai spus tu, ca şi cum ar fi vorba aici de un

182

grad 1J1ai 1JJic de transparenţă, cu care să ne declarăm mulţumiţi în lipsa unuia ,nai mare• Nu. Aici, diferenţa e de tip, nu de grad. Iată de ce lui Eminescu nu-i vei putea niciodată da de capăt, zidn du-ţi: în sfîrşit, gata! l-am epuizat. Sau, cum spune un minunat scriitor, mult prea de vreme plecat dintre noi, vorbind despre un alt mare poet: « pe Arghezi am început să-l înţeleg mult mai tîrz iu, . .. şi nu voi sfîrşi niciodată să-l înţeleg.» Adică (îndrăznesc să precizez), nu reiterez la nesfîrşit o mai veche înţelegere (care atunci ar fi fost exhaustivă), ci din nou şi din nou îl înţeleg ca pe un lucru mereu nou, care-mi arată încă şi încă şi încă o faţetă, pe care cu uimire n espusă mă întreb cum de n-o bănuisem măcar, mai dinainte.

TP V-am prins ! M.Ş' ? ! TP Da, v-am prins făurindu-vă singur, - dumnea­

voastră, duşmanul înverşunat al lui« ori-ori»-, cleştele unei neiertătoare alternative: aceea dintre transparent/ opac pe de o parte şi tra11slt1cid pe de alta. Ba, mai mult: v-am prins dezicîndu-vă, prin această tranşantă deosebire, de ceea ce sust,inuseti , în ziua a zecea a trecutelor noastre n tîlniri, cînd recunoşteaţi că, în momentul de i constituire a oricărei discipline ştiinţifice, are loc o « operaţie poetică de instituire a ireductibilelor

183

(sau, cum li se mai spune, a noţiunilor primi­ tive) », - operaţia inversa (de continuă reducţie a datelor existenţiale) fiind ulterioară actului de ctitorie.

DA Da, numai că tot atunci se precizase, dacă nu

mă-nşel, că operaţia aceasta ulterioară « de-abia ea este operaţia propri11-zis ştiinţifică», - stihia ştiinţei ca atare doar prin ea manifestîndu-se cu adevărat. « Aşa încît (Ce vreţi?: reproduc şi eu cum pot ceea ce am izbutit să reţin din acea zi.) statutul real al Savantului e un statut al ambigui­ tăţii. Nu, însă, şi statutul lui formal, - adică cel care ne interesează pe noi aici-acum, şi care la drept vorbind defineşte, în modul cel mai preg­ nant, tendinţa generală a ştiinţei de a-şi depăşi cu frenezie propria empirie, atît ca metode de investigare, cît şi, in extremis, ca obiect de studiu.»

MŞ Desigur că şi ştiinţa vehiculează, de-a lungul traiectoriei ei de o impecabilă transparenţă, zestrea translucidă a propoziţiilor primitive care au propulsat-o odinioară. Iată de ce trebuie să recunosc că şi ştiinţa e trans!ttcidă în felul ei (în măsura, adică, în care trage consecinţele - sau suportă sechelele - încărcăturii poetice a pro­ priei obîrşii) şi nu doar transparentă, aşa cum ne apare în manifestarea ei publică. Dar asta nu ştirbeşte cu nimic valabilitatea polilor stabiliţi, consideraţi ca poli de referinţă. Qttod erai ... Nu?

184

TP Parcă încep să mă descurc în hăţişul răspunsurilor

dumneavoastră încrucişate la întrebările mele atît de limpezi. De aceea şi renunţ să vi le mai pun. Mă las în voia timpului, cu speranţa că măcar el - aşa cum îndeobşte procedează - va şti să-mi rezolve problemele. O întrebare v-aş mai pune totuşi, deşi îmi dau seama prin ce mare ocol ne-am angaja dacă mi-aţi răspunde a fond. Aş dori, anume, să-mi spuneţi - în funcţie> bineînţeles, de toate cele mai înainte spuse cum credeţi dumneavoastră că se mai pot înţe­ lege oamenii între ei (cum se pot înţelege la modul cuminecării, nu la acela al comunicării), cîtă vreme trecerea prin nivelul in-textului e obligatorie în acest caz, iar in-textele, după cîte-mi dau seama, nu coincid nici o singură dată; ba aş putea spune chiar că diverg întot­ deauna. Preuve a I'appui: însuşi acel V mare invocat de dumneavoastră mai adineaori.

MŞ Cred că-ţi dai şi tu seama că divergenţa lui e însăşi convergenţa lui. Într-adevăr, dacă n-ar fi divergent cînd te uiţi de jos în sus la el, s-ar

,-'

\ \ \ \

I I I I I

I

'\

I I

'

\

\

I

I I

reduce la o simplă semidreaptă (jos ➔ sus), cu originea în vîrful lui. Dacă n-ar fi convergent

185

cînd te uiţi de sus în jos la el, s-ar reduce la două semidrepte paralele (sus ➔ jos), cu originile în capetele lui. Aşa însă, fiind divergent la o

'

\ I \ I \ I \ I \ I \ I \ \\ I

V

TP

Iertaţi-mă că vă iau vorba din gură, deşi am promis că nu vă voi mai pune întrebări care să ne abată de la tema în discuţie. Dar, ştiţi vorba ceea: pofta vine mîncînd. Aşa încît, iată întrebarea: ce e in-textul? N-o fi cumva vechiul context, doar că altfel botezat?

,

considerare aşa-zicînd ascendentă, el este prin chiar asta convergent din punctul de vedrre opus. Adu-ţi aminte de modelul nostru onto­ logic şi-ţi vei da imediat seama că ceea ce se constituie ca pluralitate pe suprafaţa sferei se adună - graţie razelor (nondimensionale I) - în centrul ei. Aşa incit, in-textele despre care vor­ beai, deşi nu coincid, se înrudesc totuşi, căci toate răsar din acelaşi Unu (bogat) al comunei umanităţi (pe care-l şi ex-primă, de altfel). Al comunei umanităţi, nu în sens extensiv, ci într-unul intensiv-calitativ. Mai exact: al comu­ nei, ba chiar al întru-totul-aceleeaşi-(infinit-de­ bogate) putinţe-de-a-fi-om. Ca atare, in-textele 1a care te refereai se dovedesc a fi profund co-naturale. Co-naturalitatea lor e baza înţele­ gerii noastre. Aşa se înţelege om cu om. Nu pe baza unei identităţi reductive, ci pe aceea a unei co-naturalităţi - şi bogate şi îmbogăţitoare. Dar, asupra tuturor acestora, poate vom mai avea prilejul să revenim. Aş vrea doar, înainte de a ne încheia discuţia ...

186

MŞ Grea întrebare mi-ai pus. Grea, nu pentru că in-text şi context s-ar confunda (căci nu se confundă I), iar desluşirea lor ar fi doar treaba (hipersofisticată) a unui impenitent tăietor de fir în patru. Grea, pentru că investigarea existen-

187

ţialului pre-verbal (de fapt: a existenţialului pre-verbal-post-verbal, ca să spun aşa, deoarece situaţia reală a omului in lume este de a fi bîntuit din capul l ocului de « lumea» - secundă - a cuvintelor; ceea ce are drept efect ca starea de totală inocenţă să fie doar situaţia-limită a pre­ verbalului); grea, vreau să spun, pentru că investigarea existenţialului ca atare nu se poate face decît « din mers», trăgind cu coada ochiului.

TP

Ştiu: altfel l-am obiectiva.

MŞ Totuşi (rugindu-te, pentru a te pune în c ondiţie bună de receptare, să-ţi reîmprospătezi în me­ morie « schema P», a medierii Poetului), . ..

TP (Fiţi fără grijă în privinţa nu?) ...

asta :

ziua zecea,

MŞ încerc să-ţi răspund. Pe scurt, uite cum par a se petrece lucrurile : întii şi-ntli, avem (mai exact: se are) de-a face cu soluţia suprasaturată a încă indistinctului univers tactil-gustativ-olfactiv-audi­ tiv-vizual-cenestezic, încărcat de emoţie şi de a fectivitate, din care am e-m ers dndva (dar nu chiar întru totul: visul are el grijă să ney replon­ jeze din nou şi din nou) (şi tot aşa visarea, ba chiar şi cu totul vaga şi inconsistenta visătorie, mereu într-acolo ne-ndeamnă) ...

TP (spre « paradisul (Ziua întiia).

otava

188

al

imediatităţii»,

nu?)

MŞ Ei, bine ! în a ceastă devălmăşie paradisiacă, dintr-o dată apare cuvintul (cuvinte izolate sau grupuri structurate de cuvinte) (apărind pe rind, pe r ind, zarea lumii luminînd, - dar de fiecare dată, ca printr-un brusc declic, apărind dintr-o dată). Cuvîntul acesta (apărut, ca prin minune, de nu se ştie unde; dar, de fapt, ţîşnind din chiar miezul situaţiei în care apare - şi în care e miţătorul lui e con-topit în aceeaşi i ndivizibilă devălmăşie), cuvintul acesta, deci, provoacă brusca cristalizare a soluţiei suprasaturate de care vorbeam adineaori, el însuşi fiind - fără scăpare - prins în crista/111 pe care l-a prilejuit. F oarte pe scurt, cam asta ar fi p ovestea zămislirii in-textului. Ar ma i fi, t otuşi, de adăugat că in-textul (acest indistinct univers tactil-gustativ­ etcaetera pe care cuvîntul 11 p oartă, cristalizat, în burta lui) e susceptibil de a se retopi - antr e­ nind î n această aventură şi cuvîntul care a crista­ lizat, ca un receptacol, de jur împrejurul lui (a l în-textului, adică) - ori de cîte ori e replonjat în nivelul incandescent al existenţialului, îmbo­ găţindu-se mereu cu fiecare nouă re-cristalizare.

TP Aha I Valoarea autobiografică

a cuvintelor în « sche ma P», nu-i aşa? (Şi, evident, cea erotică. În egală m ăsură.) (A unsprezecea zi.)

MŞ Da, autobiografică. Pentru că în in-text se con­ t opesc (adică se topesc- la propriu - împreună) toate precuvintele care, de-a lungul vieţii, au

189

constituit substanţa întî]nirilor noastre cu lumea. Jn-textul nu e un sediment (mort), vehiculat de-a lungul timpului de mecanismele memoriei. El e o magmă aşa-zicînd vie, înaintînd în timp odată cu (şi 1nvălmăşită în) existenţa noastră, în virtutea dinamismului propriu lui a fi. In­ textul e un infinit de compenetraţie, cu miroa­ tarea lui de lumini şi umbre care din propriile-i măruntaie izvorăsc. (Regimul lui e acela al inte­ rioritătii si , ' imediatităti , i.)

TP De cînd vă pîndesc ca să văd dacă veţi spune: « Contextul, în schimb, ...» MŞ Şi crezi c-ai să mă-mpiedici? Aşadar, contextul, în schimb, e un (Eram pe punctul de a spune: simplu. Dar mă abţin să-l calific, de frică să nu mă văd acuzat de parţialitate.) joc de reflexe al vecinătăţilor. (Umbre aruncate.) Regimul lui e acela al exteriorităţii şi al medierii. TP

Dar şi contextele se dezvoltă şi cresc, de-a lungul istoriei; nu numai in-textele l

lvf.J Cresc, desigur. Dar nu aşa cum creşte fiinţa vie: reînnoindu-se mereu. Cresc aşa cum creşte un depozit: aglomerîndu-se fără-ncetare. De-a lungul istoriei ele sînt transportate de memoria culturală a omenirii, sau readuse la lumină - dacă s-au pierdut pe parcurs - de arheologia spiri­ tului uman. In felul acesta, contextele prin

190

care au apucat cuvintele omului să treacă, de-a lungul carierei lor, îmbogăţesc cu mereu alte şi alte conotaţii cuvintele respective, lărgindu-le considerabil cîmpul semantic iniţial (uneori antre­ nînd şi denotaţiile în această lărgire), - şi mărind astfel, pas cu pas, posibilităţile combinatorice ale locutorului în zona a avea. Dar de la posibi­ lităţile combinatorice ale spiritului la ex-prima­ rea lui a fi (într-o « creaţie») e un pas ... DA tulburător de .. . lung: pasul care duce (peste un hiat) de la « făcut» la « născut».

TP

Şi iată-ne revenind iarăşi şi iarăşi, cu ajutorul devotatului dumneavoastră amic, la vechea noastră temă. Nu vi se pare că batem cam mult pasul pe loc?

MŞ Îl batem în mod deliberat: ca să ne înşurubăm cît mai bine. (Apa-n piuă, oricum, sper să n-o.) Căci, spre deosebire de ale contextului, care sînt de tip additiv (rezultă, adică, din îndelunga repetare a vecinătăţilor), conotaţiile in-textului, de tip instantaneu şi imediat, rezultă din con­ tinua co-naştere a mea (a ta, a lui) (a noastră, a voastră, a lor) şi a Lumii, într-un indivizibil act comun, ...

DA care nu-i nimic altceva decît « datul Întîlnirii», ...

TP

care, la rîndul lui (în cazul omului, cel puţin), nu-i nimic altceva decît însuşi precuvîntul, ... 191

DA acest (unic) criteriu de corectă organizare a fluxului verbal, acest (singur) temei al « facerii» la nivelul cuvintelor separate şi inerte, ... MŞ temei în virtutea căruia facerea devine ortho­ facere, iar ceea ce se iveşte la vîrful ei e însuşi « născutul». Căci, în fond, doar asta vroiam să vă spun: că la « naştere» (singura care-l împlineşte şi, deci, singura care-l mîntuie cu adevărat), omul nu are acces decît prin înde­ lunga şi chinuitoarea « facere». Toate textele « născute» sînt, eo ipso, texte « făcute». Ele sînt « născute» exact în măsura în care gura largă a pîlniei alimentează îngusta ei coadă operantă (ca să mă servesc de imaginea devotatului meu amic), nelăsînd-o să opereze în gol. Dar operaţia în gol e perfect posibilă, ba chiar destul de frecventă (în orice caz mult mai mult decît s-ar cuveni).

DA De ce spuneţi: « mai mult decît s-ar cuveni»? MŞ Spun aşa pentru că - slabi fiind (şi păcătoşi) destul de des ni se întîmplă să-l scăpăm din vedere tocmai pe a ft. E motivul pentru care texte de mare întindere, « născute» chiar de la un cap la altul, fără nici un fel de întrerupere, nu se prea întîlnesc. Dar nici texte în mod deliberat « făcute» (vreau să spun: elaborate cu bună ştiinţă conform codurilor explicite atunci în vigoare) (Mă refer, bineînţeles, la

192

texte - de mai mare sau mai mică notorietate care au marcat cit de cît locul şi ceas ul în care au apărut.) şi care să fie doar « făcu te», fără nici un dram de « născut» în ele, nu ne e dat să întîlnim, ...

DA deşi nouă zecimi cel puţin din textele actual­ mente în circulaţie (trebuie să conveniţi şi dumneavoastră că) sînt pure făcături. MŞ (Convin.) Totuşi, marile şi temeinicele texte care asigură continuitatea edificiului cultural al omenirii şi în acelaşi timp îi conferă acestuia indispensabila soliditate (trebuie să convii şi tu că) se şi « nasc», măcar din loc în loc, nu doar se « fac» pe parcursul îndelungii lor ela­ borări (acoperind uneori o întreagă viaţă de muncă şi abnegaţie) ... TP

moşaţ1·,....) (Nu, ca� ma-n � d.

M.f şi, oricum, se« nasc» în proiectul lor de ansam­ blu (adesea neîmpins pină la capătul formulării) şi se mai« nasc» mereu şi în)ăcutul gînd unitar care subîntinde migăloasa lor edificare.

DA (Nu pot să nu convin.) TP

(Dar nici eu nu pot să nu vin, din sens contrar, cu următoarea întrebare:) Dacă, la un examen exigent, « născutul» se dovedeşte a prezenta falii şi soluţii de continuitate, umplute cu mari

193

hălci de «făcut», iar «făcutul», la rîndul lui, (vorbesc şi eu, bineînţeles, exclusiv de cel care contează), se dovedeşte a fi şi el «născut» pe ici pe colo, atunci ce mai pot reprezenta tipurile pure de «născut» şi «făcut», pentru configu­ rarea cărora aţi cheltuit (vreau să sper că nu chiar de pomană) atîta energie? M.f Ce reprezintă? Reprezintă polii de referinţă ai facerii (şi, în genere, ai făptuirii, în sensul cel mai larg) umane. Doar raportată la ei îşi cîştigă fapta omului relief şi consistenţă. În lipsa lor, se aplatisează.

TP

M.f

Înţeleg că trebuie să mă dau bătut, fie şi provi­ zoriu. (Căci o să vedeţi dumneavoastră, dnd ne va fi dat să ne mai întîlnim, - şi ne va fi I, că doar n-au intrat zilele-n sac-, o să vedeţi dumneavoastră, sau mai de grabă o să simţiţi pe propria piele, ce bine garnisită mi-a rămas încă tolba.) O ultimă întrebare, totuşi, - de încheiere -, nu mă lasă inima să nu vă pun: «atenţia-pur-existenţială», pe care văd că pur şi simplu aţi uitat-o pe drum, cum o fi funcţio­ nînd oare? Şi în (ortho)făptuirea lui ad extra, ca şi în (ortho)facerea lui fabricatoare, - care, ambele, reprezintă starea lui de « normalitate» -, omul e susţinut de atenţia lui «îngemănată», existen­ ţial-operaţională. Atenţia-pur-existenţială, în

194

schimb, e o atenţie de zile mari. Atîta doar aş putea să-ţi spun în ce-o priveşte: e o atenţie aşa-zidnd «furată». Complet absorbită de trans­ semnificatul ei. Regimul care-i e propriu e Raptul. Eşti mulţumit?

TP

Sînt tot atît de profund satisfăcut, pe dt de profund nedumirit am rămas ... Dar, ... (vai I, drcotas, mai sînt) (desi , trebuie să recunosc' cu ruşine, că tare bine mă simt în pielea mea), nu mă lasă inima să nu vă aduc aminte o mai veche promisiune, pe care de asemenea văd că n-aveţi de gînd s-o duceţi la îndeplinire. Ne promiseseţi, anume, că o să ne întreţineţi despre «felurile lui a avea».

M.f Dar ce!, au intrat zilele-n sac?

CUPRINSUL

Verbul şi Numele, 5 Actul si Putinta, 30 « Cheil� », 52 Verbul total, 75 A fi, a face, a a avea, 103 « ... născut, iară nu făct ... » , 123 Despre două feluri de a fi atent, 157

Lector: Mircea Ciobanu. Tehnoredactor: Consrnnţa Vulclnescu

Aplrut: 1985. Bun de tipar: 23 V. Formar: 32/80, 100 Coli tipo: 6,5 Tiparul executat la I. P. Ana Grafică - Bucure�ti

iill